UNIVERSITATEA DE VEST

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

OMUL ŞTIINŢIFIC

Studenţi: Şerb Diana Ştefania

Simon Adelina Ioana

Seria 02, Grupa 2

TIMIŞOARA 2013

Cuprinsul lucrării:

1. Homo scientificus - mit sau realitate?................................................................2

2. Omul bionic........................................................................................................3

3. Eugenia – Mitul copilului perfect.......................................................................6

4. Clonarea.............................................................................................................9

2

1. Homo scientificus - mit sau realitate?

Odată cu secvenţierea recentă a genomului uman, cu dezvoltarea tehnologiilor reproductive radical noi, inclusiv clonarea, şi, de aici, cu posibilitatea de a modifica viaţa umană în însăşi structura ei de baza (de a schimba firea umană), noi, părtaşii la firea omenească, suntem confruntaţi cu provocari morale care ne fascineaza şi ne înspăimântă în acelaşi timp. Nu este nicio exagerare să afirmăm că am ajuns într-un adevarat punct de cotitură în existenţa umană, unul care va avea mai multe consecinţe pe termen lung decât oricare dintre cele ce l-au precedat.

Din punct de vedere evoluţionist, oamenii de ştiinţa prevăd că în schema de evoluţie a lucrurilor, Homo sapiens este pe cale de dispariţie în momentul de faţa, fiind destinat să-i facă loc lui Homo scientificus.

Acesta este "omul ştiinţific", noua creatură a noii ere, a cărui existenţă nu e doar menţinută, ci şi definită de tehnologie. Când prin anii '60 termenul “cyborg” (pentru organismul cibernetic) a intrat în uz, nimeni nu s-a aşteptat că în patru decenii va exista deja un om bionic. Cu toate acestea, aplicaţiile ştiinţifice recente, de la stimulatoarele de ritm cardiac până la microcipurile implantate în creier, au avut chiar acest rezultat: fiinţe umane a căror activitate biologică normală este intensificată de magia tehnologică. Experimentele recente desfăşurate pe şobolani şi maimuţe au dovedit că electronica şi creierul pot interacţiona într-o asemenea manieră, încât activitatea unui animal să fie direcţionată precis de electrozii implantaţi în centrul placerii din creier. Implanturile neuronale le-au permis deja pacientilor muţi să comunice prin calculator, şi persoanelor surde să audă.

3

2. Omul bionic

Ceea ce ne dă caracterul nostru uman este creierul. Oricare altă parte a anatomiei noastre poate să fie asemănătoare sau inferioară unei structuri corespunzătoare unei ale specii. Creierul este foarte asemănător cu cel al altor mamifere, mult mai mici și mai simple. Miliardele de sinapse, zeci de tipuri de neuroni diferiți, unii probabil specifici omului, fac ca acesta să fie diferit. Creierul uman, ca și structură, pare să nu se fi schimbat câtuși de puțin de la prima apariție a lui Homo spiens (acum cca. 150000 ani). Ascensiunea tehnologică și culturală s-a produs fără o creștere apreciabilă a dimensiunii creierului. Astăzi, cu tehnologia actuală, fiecare organ poate fi înlocuit cu unul artificial atunci când nu își mai îndeplinește corect funcțiile.

Tehnologia care va permite oamenilor să trimită comenzi calculatoarelor este cu un pas mai aproape de realizare. Persoanele cu dizabilități sunt principalii beneficiari ai noilor invenții, care le vor permite utilizarea facilă și eficientă a protezelor medicale.

Ochii bioniciPentru o persoană nevăzătoare abilitatea de a vedea măcar formele sau de

a detecta mișcările poate însemna mare lucru. Protezele ArgusII Retinal, dezvoltate de cercetătorul John Pezaris, pot da o șansă nevăzătorilor. Implantul pe retina nevăzătorului înregistrează semnalele luminoase care sunt transmise mai apoi către niște electrozi implantați în creier.

În anul 2012, un ochi bionic care se alimentează cu lumină a fost dezvoltat de cercetătorii de la Universitatea Stanford din California. Ochiul bionic dezvoltat la Stanford elimină nevoia de baterii și cabluri, implantul retinal funcționând asemenea unor panouri solare. Ochelarii sunt dotați cu o cameră care înregistrează ce se întâmplă în imediata apropiere, trimițând apoi imaginile cu raze infraroși către implant. Impulsul electronic creat este transmis apoi către creier. Tot în acest an, astfel de implanturi au făcut ca doi pacienți complet orbi să își recapete parțial vederea.

4

Brațele artificialePacienții care au suferit de amputarea unor membre pot folosi altele

artificiale prin „puterea gândului”. În anul 2012, în luna iulie, Patrick Kane, un băiat în vârstă de 13 ani din Londra, Marea Britanie, a fost transformat într-un copil bionic după ce a primit un braț artificial. Patrick, care și-a pierdut brațul când avea 9 ani din cauză că s-a îmbolnăvit de meningită, poate acum să sfărâme boabe de struguri între degete. “Aceste lucruri mărunte mă fac să îmi dau seama de diferență”, a declarat Patrick. Proteza pe care o are funcționează pe baza a doi electrozi care fac contact cu pielea în partea superioară a brațului. Când încordează un mușchi, mici impulsuri de electricitate de la nervii aflați sub electrozi fac ca mâna să se strângă, iar când alți mușchi sunt încordați palma se deschide.

Inima artificialăInimile artificiale, în fapt pompe în miniatură, sunt implantate adesea

pacienților pentru a asigura pomparea de sânge la nivelul corpului pe perioada în care aceștia se află pe lista de asteptare pentru transplant. În luna octombrie a anului 2011, medicii din Italia au realizat primul implant de inimă artificială în cazul unul adolescent, un băiat în vârstă de 15 ani. O companie din Franța a dezvoltat un prototip pentru o întreagă inimă artificială care ar putea înlocui definitiv organul vital.

Exoscheletul V-ați gândit vreodată că ați putea ridica sute de kilograme cu o singură

mână sau că ați putea alerga zeci de kilometri fără ca măcar să transpirați? Oricât de incredibil ar părea, costumele bionice, capabile să urmeze orice mișcare a corpului omenesc, fac acest lucru posibil.

Unul dintre scheleții bionici este HAL (hybrid assistive limb). HAL a fost creat de către dr. Sanki din Japonia pentru a-i ajuta pe cei care au probleme cu ridicarea greutăților sau chiar cu mersul. Costumul este controlat de un mic computer la care se conectează plasturi lipiți pe muschii purtătorului. Acești plasturi preiau semnalele nervoase transmise de creier și transmit costumului ce mișcări ca face purtătorul.

5

Sarcos XOS nu a fost creat în scopuri la fel de pașnice. Compania americană Sarcos a reușit să creeze un exoschelet militar capabil să ridice greutăți impresionante. Dexteritatea și puterea costumului sunt incredibile, XOS funcționând pe principii asemănătoare cu cele ale sistemului nervos uman. Un set complex de senzori funcționează ca nervi, iar un sistem hidraulic, la fel de complicat, ține loc de mușchi.

Vocea mințiiNu doar persoanele cu handicap locomotor pot beneficia de puterea minții

în a controla computerul. Cercetătorii de la Facultatea de Medicină din cadrul Washington University au creat un implant similar prin care utilizatorii pot acționa calculatorul doar gândindu-se la anumite sunete. Cercetarea va putea permite “dezvoltarea unei tehnologii care va permite comunicarea în timp real a pacienților care și-au pierdut abilitatea de a vorbi în urma unui accident, indiferent dacă a fost afectată zona creierului sau corzile vocale”, a spus neurochirurgul Eric Leuthard, cercetător în cadrul studiului. Pentru unii, aceste invenții reprezintă o împlinire a promisiunii evanghelice că muții vor vorbi, orbii vor vedea, iar șchiopii vor merge. Pentru alții, înșă, linia de demarcație dintre viața umană și cea artificială este periculos de subțire. Deși implanturile neuronale le oferă unora șansa de a putea merge din nou, iar altora de a comunica sau de a pune în funcțiune membre controlate cu ajutorul gândului, această nouă tehnologie reprezintă și o potențială amenințare la adresa autonomiei personale. Dacă electronica oferă posibilitatea de a controla, pe de altă parte, ea oferă și posibilitatea de a fi controlați.

3. Eugenia – Mitul copilului perfect

Mai radicale și cu un potențial destabilizator mai mare sunt noile posibilități de modifiare a genelor in vitro în intervalul de timp în care zigotul se dezvoltă într-un embrion uman. Pe de o parte, aceasta ar putea conduce la descoperirea unor

6

remedii noi, extraordinare și binevenite pentru bolile și handicapurile cauzate de gene imperfecte. Pe de altă parte, aceste dezvoltări deschid drumul producerii copiilor programați, copii ale căror trăsături sunt selectate de părinți și a căror natură este modificată substanțial în interesul noii eugenii.

Eugenia este una din cele mai controversate teorii științifice ale ultimelor trei secole. În numele ei s-au comis adevărate atrocități, precum genocidul nazist de exterminare a “raselor inferioare” și, tot în numele ei, se consideră că au loc în prezent adevărate minuni, precum diagnosticarea și vindecarea bolilor genetice, chiar din faza pre-embrionară. Cel care a folosit pentru prima dată termenul de eugenie, în anul 1883, a fost Francis Galton, un om de știință englez și văr al lui Charles Darwin. Acesta propunea prin eugenie îmbunătățirea omenirii.

Eugenia a luat ființă în contextul darwinismului social de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Darwinismul vorbește despre supraviețuirea celor puternici. Potrivit teoriei evoluției, speciile se schimbă ca rezultat al selecției naturale. Se știa însă faptul cp printr-o selcție artificială, un fermier poate obține mutații permanente ale plantelor și animalelor ce manifestă caractere personale puternice. Descoperirea legilor eredității de către Gregor Mendel, în 1865, avea să contribuie decisiv la înțelegerea acestui fapt. Prin acestea, reproducerea asistată selectivă dobândește un caracter științific.

Galton nu face altceva decât să aplice același raționament reproducerii omului. “Nu poate fi specia umană îmbunătățită în mod similar?”

În orice caz, ideea de a selecta numai acele caractere viguroase și sănătoase datează din antichitate. În “Republica” lui Platon întâlnim înfățișată o societate unde se depun eforturi pentru a îmbunătăți ființele umane prin reproducere selectivă. Mai târziu, filosoful și poetul italian Tomasso Campenella, în “Orașul Soarelui”, descrie o comunitate utopică, în care numai elita societății are dreptul de a procrea. Galton, în “Geniul Ereditar”, propune un sistem de căsătorii aranjate între bărbații distinși și femeile înstărite pentru a crea o rasă umană superioară. Cert este faptul că darwinismul social, care susținea că societatea este guvernată de supraviețuirea celor puternici, a ajutat răspândirea eugeniei în cercurile științifice, la începutul anilor 1900. Concepția despre eugenie a contribuit din plin la mișcarea antiemigrație din 1910 în 1920, în SUA, susținând că persoanele ce nu

7

au culoarea pielii albă și emigranții sunt inferiori americanilor nativi cu pielea de culoare albă, în inteligență, condiție fizică și statură morală. În 1926 este înființată Societatea Americană de Eugenie. Scopul ei era acela de a crea o mișcare eugenică în SUA. În 1930 mai multe soate americane au promovat legi în favoarea eugeniei, fapt ce a condus la sterilizarea forțată a mii de persoane.

După cel de-al Doilea Răzbi Mondial, când programele eugenice naziste, în vederea exterminării raselor inferioare, au devenit destul de cunoscute, mișcarea eugenică și-a pierdut din popularitate.

În ultimii 50 de ani, geneticienii au localizat, izolat, manipulat și analizat mii de gene umane ce corespund culorii ochilor, culorii părului, apariției numeroaselor boli etc. Lucrarea acestora a fost mult accelerată de Proiectul Genomului Uman, care a început spre sfârșitul anilor 1980 și care, în 2001, și-a încheiat o primă etapă din decodificarea întregii secvențe ADN a genomului uman.

Descoperirile recente din aria tehnologiilor reproducerii vor permite părinților și medicilor să diagnosticheze zigotul în vederea depistării bolilor genetice. Pe de-o parte, aceste tehnologii permit medicilor și părințilot să reducă șansa ca un copil să se nască cu anumite boli genetice, iar pe de altă parte, permit ca medicii să intervină asupra materialului genetic, alegând numai caracteristicile dorite.

Părintele John Breck afirma că “posibilitatea de a aluneca într-o direcție negativă este o realitate și presiunea în direcția unei noi mișcări eugenice este puternică, poate chiar irezistibilă. Genomul uman a fost secvențiat și există posibilitatea reală de a programa codul vieții”. Este cunoscută în acest sens remarca lui Michael West, cercetător în Tehnologia Avansată a Celulei, care afirma că “visul biologilor este de secvenția lanțul ADN, expresia codificată a vieții și de a putea să îl tehnoredacteze în Word așa cum se întâmplă cu un document”. Ne referim la genele programate, adică la modificarea genomului uman prin introducerea unui material genetic care a fost transformat cu un scop anume, fie pentru a înlocui defecte gentice, fie pentru a spori acele caracteristici considerate dezirabile, cum sunt înălțimea, forța, inteligența și politețea. Altfel spus, părinții

8

vor putea decide culoarea ochilor, forma feței, precum și alte caracteristici pe care copilul le va moșteni.

Definiția actuală a eugeniei se arată în concepția unora a fi înspăimântătoare: înmulțirea selectivă și controlată a rasei umane. În prezent, cei care se lasă adesea antrenați în eugenie sunt adepții mitului copilului perfect. Însă, datorită legilor competiției, această perfecțiune va rămâne în timp o utopie. Este de așteptat că părinții cu posibilități materiale vor căuta de fiecare dată să le ofere copiilor lor un potențial genetic superior celorlați copii de vârsta lor și astfel vor programa anumite abilități în embrion. Însă generațiile următoare vor beneficia de ultimele descoperiri în materie de genetică. Ele vor fi superioare generațiilor anterioare, potrivit ultimelor descoperiri în domeniu. Astfel se vorbește despre o presiune socială și economică care va lua naștere pentru a “upgrada” copiii, asemănătoare necesității de a cumpăra ultima versiune a programului software.

Mitul copilului perfect, în fond cel al omului perfect, îl pune pe părinte în fața faptului de a-și trata copiii mai degrabă ca pe niște obiecte decât ca persoane umane.

4. Clonarea

Clonarea este definită ca o metodă prin care se produc clone, adică organisme, celule sau molecule identice. Cele două organisme au același patrimoniu genetic, dar au organisme propri. Există o clonare naturală, când, pornind de la același zigot, apar gemeni.

Cea mai frecventă metodă constă în obținerea unei clone prin transplant de nuclei în ovule. Celula este denucleată și în citoplasma ei se introduce nucleul unei celule adulte. Zigotul va moștenii întregul partimoniu genetic al donatorului. Organismul rezultat nu mai păstrează nimic de la cel de la care au provenit gameții.

9

Această tehnică a transferului nuclear, după mai multe experimente de succes, realizate pe animale, a fost aplicată până la urmă și ființelor umane.La 25 decembrie 2002, Brigitte Boisselier, biochimistă, reprezentantă a companiei Clonaid, a anunțat nașterea primului copil clonat. Ea este membră a grupării Rael, o sectă înființată de ziaristul francez stabilit în Canada, Claude Vorilhon. Mentorul acestei mișcări, denumite Raelian Movement, care numără zeci de mii de membri proveniți din 84 de țări, pretinde că a fost contactat de Elohim în 1973. Potrivit acestui mesaj, viața pe Pământ ar fi fost creată în mod artificial de reprezentanții altui sistem solar, iar omul a apărut acum 25 mii ani prin clonare. Un studiu recent, publicat în revista britanică British Medial Journal, contrazice declarațiile companiei Clonaid, susținând că, până în acest moment, clonarea umană ar fi fost imposibil de realizat.

Clonearea reproductivă umană nu este admisă deocamdată nicăieri în lume. Există totuși unele țări (Suedia, Marea Britanie, Franța) unde cercetările terapeutice pe embrioni umani clonați continuă, iar cercetările în domeniul clonării terapeutice implică și perfecționarea tehnicilor clonării reproductive.

Opinia publică, la toate nivelele ei, și-a exprimat neliniștea în legătură cu amploarea pe care au luat-o cercetările în domeniul clonării umane. Clonarea, ca metodă generală, atentează la viabilitatea organismelor, mergând în direcția unei fixații genotipice în contra principiului naturii care asigură diversitatea genetică. Nașterea omului oe această cale ignoră principiul valorii personale a corpului uman. În felul acesta, statutul omului este schimbat chiar de la concepție. Nu mai ia naștere prin întâlnirea a doi gameți, ceea ce presupune zestrea genetică a doi părinți. Prin tehnicile de laborator, copilului i se asigură descendența unui singur părinte, fiindu-i impus în mod violent un anumit destin. Prin manipularea genetică, există posibilitatea creării de organisme identice ce ar putea fi mai ușor dominate și utilizate de sisteme politice totalitare. Clonarea unor indivizi dotați numai cu o anumită funcțiune, care sunt rezistenți doar la radiații nucleare sau la anumite medii poluante, poate fi utilizată în activități diverse, preponderent politice. Crearea de indivizi identici din punct de vedere biologic, ar putea răsturna relațiile de familie. Fiul născut prin clonare poate fi considerat un geamăn sau un frate al tatălui. Așa stau lucrurile din punct de vedere genetic,

10

situație ce duce la distrugerea echilibrului psihologic al familiei, nemaiexistând suport pentru relații de tip paternal. Din punct de vedere psihologic, cea mai mare traumă o consideră lipsa originalității. Omul, fiind o creație a lumii, ce are la bază relațiile sociale și principiul diversității, nu se împacă cu ideea de duplicat. Dificultățile de natură psihologică sporesc atunci când cel care asigură paternitatea ADN-ului este un necunoscut sau ține să rămână anonim. Copilul nu mai poate afla nimic despre descendența sa biologică. Clonarea presupune un anumit determinism care îl lipsește pe om de posibilitatea de a avea un destin. Un asemenea om este legat de evoluția modelului său, căci în programul său genetic sunt descrise toate calitățile sau defectele antecesorului.

Și clonarea terapeutică presupune probleme de ordin moral nerezolvate. Existența țesuturilor sau a organelor de schimb create în vederea transplantului deschide oportunitatea unui adevărat marketing, iar ca subiect de comercializare, persoana umană este diminuată, devenind mijloc și nu scop. Manipularea genetică asigură punerea în practică a unor capricii ale omului. În felul acesta, poate fi judecată dorința acelora care își doresc reproducerea unei pesoane dispărute în condiții tragice sau copierea unor personalități din lumea politicii, culturii sau sportului.

Rămâne nerezolvată în continuare problema fertilității și longevității ființelor clonate. După datele de până acum, îmbătrânirea presupune o scurtare a secvențelor ADN situate la extremitatea cromozomilor, ceea ce înseamnă că organismele clonate au la naștere vârsta persoanelor de la care a fost prelevat materialul genetic.

11

Consideraţi benefică trecerea de la Homo sapiens la Homo scientificus? Argumentaţi răspunsul.

Trecerea de la Homo sapiens la Homo scientificus poate reprezenta un progres gigantic prentu omenire, trecerea la o noua era a oamenilor superdotaţi din punct de vedere intelectual şi care tind spre nemurire, dar în acelaşi timp poate reprezenta o era a oamenilor robotizaţi, manipulaţi în interse politice sau de alta natură. Nu se ştie în ce măsura va fi afectată latura sentimentală a indivizilor în condiţiile unei societăţi cu valori total schimbate.

Care credeţi că sunt principalele efecte negative în ceea ce priveşte

clonarea reproductivă?

Clonarea ar putea reduce patrimoniul genetic al oamenilor. Prin producerea de clone multiple apare riscul de a crea o populaţie formată din indivizi identici, utopiile devenind o realitate. Aceşti indivizi obtinuţi prin clonare ar putea să sufere de aceleaşi boli sau să fie sensibilă la acelaşi tip de agenţi patogeni iar un singur virus ar putea extermina populţia de pe o zonă întinsă, chiar o specie intreagă.

Clonarea ar putea fi folosită pentru a crea "omul perfect" sau un om cu o putere fizică deosebită dar o intelingenţă sub-normală, o subclasă genetică. Clonarea ar putea avea efecte dezastruoase în cadrul familiei căci un copil născut prin clonarea tatălui, de exemplu, ar putea fi considerat un frate geamăn identic al originalului.

Ce părere aveţi despre crearea unor “copii perfecţi” cu ajutorul eugeniei?

Crearea unui copil perfect prin intermediul eugeniei presupune tratarea acestora de către părinţi asemeni unor obiecte. Această tehnică poate deveni cu timpul o “nouă modă” în rândul oamenilor, ceea ce ar crea o concurenţă în ceea ce priveşte naşterea unor copii cât mai “performanţi”.

12

Cum credeţi că vor fi trataţi părinţii care vor dori să aibă un „copil perfect”?

În mod cert, aceşti părinţi vor fi aspru judecaţi de către ceilalţi părinţi, care nu vor fi dispuşi sa recurgă la această tehnică, dar în special se vor confrunta cu religia creştină care nu susţine eugenia.

Vor exista conflicte şi tensiuni între părinţii care vor recurge la eugenie şi cei care nu acceptă aceasta tehnică, mai ales pentru că cei care vor dori un „copil perfect” vor fi consideraţi superficiali.

În ce fel credeţi că va afecta discriminarea genetică societatea?

Din aceste noi tehnologii genetice vor lua naştere indivizi cu anumite calităţi “selectate”, calităţi care să permită participarea la anumite activităţi sau specifice unei anumite meserii sau profesii. Astfel va aparea o tensiune majoră între cei privilegiaţi, înzestraţi pe cale artificială cu anumite calităţi şi ceilalţi indivizi.

13

Bibliografie:

www.crestinortodox.ro - “Clonarea”, Larisa Ciochina, Constantin Iftime

www.crestinortodox.ro - “Eugenia şi mitul colilului perfect”, Radu Alexandru

www.adevarurul.ro

www.descopera.org

14

15