MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA: DREPT PUBLIC

DISCIPLINA: Dreptul Penal

RaportOmorul Intenționat

A realizat :Vataman Maria Coordonator Științific:A DOGA

Cuprins -Introducere

- Conceptul de omor

- Semnele distinctive ale subiectului si laturii  subiective ale omorului însotit de circumstante agravante.

- Analiza juridico-penală a circumstantelor agaravante ale  omorului în functie delatura subiectivă a componentei de infractiune

- Concluzii

- Bibliografie

Introducere

Printre sarcinile primordiale ale dezvoltării sociale se profilează sarcina combaterii criminalitătii. Omul reprezintă suprema creatie a lumii care,  prin spiritul său neobosit, tinde continuu spre perfectionare. Totodată omul, în exclusivitate prin trăirea cu adevărat a tot ce este bun, frumos si drept, se impune pe toate planurile, dă dovadă de personalitate, dominîndu-si, în acelasi timp, impulsurile inferioare. Viata este un fenomen complex. Ca formă superioară de miscare a materiei, ea are la bază procese biologice si psihice care îsi subordonează procesele inferioare (chimice, fizice, mecanice).Dar mai presus de toate, ea este un fenomen social, o valoare socială, adică acea relatie socială care, fiind reglementată din punct de vedere juridic, constituie dreptul absolut la viată al persoanei umane.            Totusi, desi nimeni nu contestă, realitatea arată că în societate s-au produs si continuă să se pruducă acte de suprimare a vietii omului, ceea ce vine în discordantă flagrantă cu idealurile de libertate si dreptate pentru care a luptat omenirea.

Legiuirile penale din toate timpurile si toate orînduirile sociale au recunoscut gradul de pericol social deosebit de ridicat pe care îl prezintă infractiunile contra vietii, uciderea unei persoane constituind una dintre cele mai grave fapte. Încălcarea dreptului de a trăi crează o stare de nesigurantă socială, un dezechilibru periculos pentru însăsi existenta societătii.

De aceea este si firesc ca astfel de acte de încălcare a legii penale, care vizează relatiile sociale ce ocrotesc viata, bunul cel mai de pret al omului, să stea în atentia întregii colectivităti si, desigur, în primul rînd, în atentia organelor de drept, cărora le revine sarcina de a apăra împotriva faptelor antisociale în vederea ocrotirii fizice si protectiei juridice a vietii si principalelor ei suporturi : integritatea corporală si sănătatea persoanei.

Un loc important în structura criminalitătii din Republică îl ocupă infractiunile contra vietii si sănătătii persoanei, comise cu violentă. Frecventa cu care sunt ele întîlnite, pericolul social sporit determină necesitatea de a efectua un studiu complex al acestei probleme de rezonantă în contextul actual al societătii noastre, care urmăreste si cunoasterea diversitătii si complexitătii cauzelor săvirsirii lor, pentru a interpreta corect concluziile ce decurg din cazuistica existentă, supusă analizei si investigatiei stiintifice.

În art. 1 alin 3 al Constitutiei se prevede că  în Republica Moldova, ca stat de drept, democratic, demnitatea omului, drepturile si libertătile lui, libera dezvoltare a personalitătii umane, reprezintă valori supreme si sunt garantate. Garantarea tuturor acestor drepturi si libertăti ale persoanei are loc juridic prin mijloacele Dreptului Penal, adică prin incriminarea ca infractiuni si sanctionarea cu pedepse a faptelor vătămătoare sau periculoase pentru valorile mentionate. Legiuitorul a prevăzut în art. 2 al Codului Penal  printre valorile de maximă importantă, a căror apărare constituie scopul legii penale „persoana, drepturile si libertătile acesteia” , subliniind în acest fel caracterul de valoare supremă a persoanei umane. În corespundere cu Constitutia RM “statul garantează fiecărui om dreptul la viată si la integritatea fizică si psihică”.

Conceptul de omor

            Legea penală acordă cea mai mare însemnătate ocrotirii omului, atît în ceea ce priveste însăsi existenta sa fizică si atributele fundamentale ale personalitătii lui, cît si în ceea ce priveste toate celelalte drepturi, libertăti si interese pe care societatea este datoare să i le asigure.Aceast fapt se datorează în manieră specifică Dreptului Penal, adică prin incriminarea tuturor faptelor care, sub un aspect sau altul, aduc atingere fiintei, drepturilor si intereselor legitime ale omului.Faptele sociale periculoase îndreptate împotriva omului sunt numeroase si variate. Făcînd distinctie între faptele îndreptate împotriva drepturilor absolute privitoare la existenta fizică si la principalele atribute ale fiintei si personalitătii umane, pe de o parte,si faptele atribuite împotriva altor drepturi si interese ale omului, pe de alta parte, legiuitorul le-a inclus pe cele dintîi într-o categorie distinctă de infractiuni, cu titlu Infractiuni contra vietii si sănătătii persoanei.Dacă să ne referim la legislatia noastră, putem mentiona că componentele de infractiuni contra vietii sînt concentrate în articolele 145-150 Cod Penal al Republicii Moldova, însă în cadrul lucrării date ne vom referi doar la articolul 145 Cod Penal al Republicii Moldova- Omorul intentionat cu respectivele  circumstante agravante.Pentru început este necesar de a analiza notiunea conceptuală de omor care reprezintă un reper, un punct de sprijin care ne ajuta să solutionăm corect chestiuni particulare ce apar in procesul de calificare a faptelor, să cunoastem semnele individuale ale infractiunilor comise si să verificăm conformitatea lor cu prevederile legii.Sintetizînd semnele comune pentru toate formele si tipurile deomor la etapa finală a analizei si ridicîndu-le la un tot întreg în limitele definitiei stiintifice, vom ajunge la notiunea generală de omor. Evident, o asemenea componentă de infractiune poate fi privită doar în calitate de constructie teoretică care are însă asa cum am mentionat anterior, o însemnatate deosebit de mare pentru practica aplicării normelor panale ce contin semnele componentei de omor.Legislatiile moderne prevăd, în afară de forma de bază a omorului (sau omorul simplu), modalităti agravate de omor, care sînt reglementate în partea specială a Codului Penal, la capitolul privind „omuciderea “, sub formă  agravante de calificare.În codul nostrum penal sînt reglementate omorul simplu si omorul calificat. Infractiunea de omor implică întotdeauna aceleasi caracteristici, si anume, existenta unei actiuni (inactiuni) comise cu intentia de a suprima viata unei personae, actiune care are ca rezultat moartea victimei. În realizarea sa concretă, actiunea sau inactiuneapoate prezenta însă unele particularităti, după cum, în jurul faptei tipice (omorul simplu) se grupează diferite elemente care, fără a schimba substanta faptei, îi da o coloratură diferită, sporindu-I vădit gradul de pericol social. Aceste împrejurări sînt valorificate de legiuitor si  prevăzute  ca elemente circumstantiale în continutul infractiunii de omor, reprezentînd o modalitate normativă agravată a infractiunii de omor. Asadar, din punct de vedere al teoriei dreptului penal, omorul este definit ca lipsirea ilegală si intentionată de viată a unei alte personae. Această definitie a notiunii de omor este aplicată tuturor infractiunilor savîrsite prin omor, prevăzute la art 145-148CP al RM. Există însă si alte definitii ale acestui concept, astfel potrivit unei opinii, omorul este definit ca privarea ilegală, intentiontă sau din imprudentă, de viată a unei alte personae, atunci cînd cauzarea mortii constituie temeiul raspunderii penale.]referitor la ceastă definitie, Cuznetov A.V. critică pe bună dreptate partea finală a definitiei date,mentionănd  că orice actiune sau inactiune este considerată infractiune doar cu conditia că ea este prevătută de lege în caliatate de faptă socialmente pericoloasă si evaluează în calitate de temei al răspunderii penale, de aceea o indicatie specială asupra acestui semn este în plus. Acelasi autor propune o altă  formulare a notiunii de omor, si anume: omorul reprezintă fapta social periculoasă săvîrsită cu vinovătie si prevăzută de legea penală, care atentează la viata altei personae si-i cauzează  acesteia moartea. În fond aceeasi

notiune o gasim si în una din lucrările autorului Borodin S.V., care sustine că omorul este fapta social periculoasă săvîrsită cu vinovătie, care cauzează moartea altei personae. În alte surse întîlnim definitii care nu contin toate semnele necesare ale notiunii de omor. Astfel, potrivit unei opinii, omorul reprezintă o faptă ilegală ce cauzează moartea unei alte personae. Și o altă definitie: omorul este privarea ilegală de viată a unei alte persoane.Potrivit unei alte opinii, aspru criticată la timpul său, omorul este doar cauzarea intentionată a mortii unei persoane. Anume această ultimă definitie o găsim în alin. 1 art. 105 al Codului Penal al Federatiei Ruse pînă a fi modificat. La constructia acestei definitii, legiuitorul rus a omis un foarte important cuvînt- că această faptă este savîrsită “ilegal “. Căci interpretarea literală a alin.1art105C.P. al Federatiei Ruse face posibil de a  atribui la fapta de omor cauzarea mortii  celui care atacă, în conditiile legitimei apărări. Însă această definitie tine de domeniul trecutului, deoarece a fost modificată anume în legatură cu problema expusă mai sus. Astfel în prezent notiunea de omor sună în felul următor ”privarea ilegală de viată prin actiune sau inactiune “, însă si aici pot exista careva obiectii la faptul că nu este specificat modul intentionat de comitere a infractiunii date, ceea ce crează rezerve de interpretare în diferite feluri.Definitie de asemenea dintre cele mai reusite cu cîtva timp în urma care era împărtăsită si de doctrina noastră,  este dată de autorii Pobegailo E.F. si Mendelson G.A., identică la ambii, definitia evocă următoarele: “Omorul este privarea ilegală, intentionată sau din imprudentă, de viată a unei alte persoane”. Practic aceeasi opinie este împărtăsită si de către savantul Rosca C.: “Omorul este lipsirea ilicită culpabilă de viată a altei personae”. După cum am mentionat mai sus, definitia dată de Pobegailo si Mendelson  a fost împartăsită si de doctrina noastră pînă la intrarea în vigoare a Codului Penal din 2002 după care din definitia dată a fost inlăturată sintagma sau din imprudentă  deoarece conceptului de omor îi este caracteristic o conduită violentă, reprezentînd o formă de manifestare a făptuitorului care aluat hotărîrea de a suprima viata unei personae si se foloseste de mijloacele apte să realizeze acest scop pe cînd în cazul lipsirii de viată din imprudentă nu avem un act de violentă, ci o conduită gresită a făptuitorului  într-o situatie periculoasă, susceptibilă să producă în anumite împrejurări, urmările prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a victime.Astfel în urma constatărilor date s-a ajuns l-a concluzia ca lipsirea de viată din imprudentă sa fie incriminată într-un articol aparte (articolul 149 CP) deoarece gradul de pericol social al acestei infractiuni este mai redus în comparatie cu cel al infractiunilor savîsite prin omor. Deci în concluzie putem mentiona ca definitia cea mai perfectă a omorului este lipsirea ilegală si intentionată de viată a unei alte persoane.

Semnele distinctive ale subiectului si laturii  subiective ale omorului însotit de circumstante agravante.

 Aceasta îşi are explicaţia, susţine autorul, în faptul că oricare faptă, inclusiv lipsirea de viaţă a altei persoane, săvârşită de către minori în vârstă de până la 14 ani sau iresponsabili nu trebuie recunoscute ca neprezentând pericol social, deoarece această circumstanţă doar înlătură răspunderea penală a acestor persoane. Dacă vârsta şi responsabilitatea de atribuit la semnele componenţei de infracţiune, atunci în mod logic privarea de viaţă a altei persoane, săvârşită de către o persoană minoră până la 14 ani sau de către o persoană iresponsabilă, trebuie recunoscută ca neprezentând pericol social în cazul în care lipseşte componenţa de infracţiune.În plus, urmărirea penală în cauzele despre persoanele în vârstă de până la 14 ani se exclude nu în baza lipsei componenţei de infracţiune, dar în legătură cu neatingerea

vârstei răspunderii penale. De asemenea în cazul comiterii infracţiunii de către un minor până la 14 ani ori o persoană iresponsabilă prin intermediul altor persoane - subiecţi ai infracţiunii, acestea din urmă vor avea calitatea de mijloace a infracţiunii şi vor fi liberate de răspundere penală. Aceasta nu înseamnă însă că subiectul se află după limitele componenţei de infracţiune. Fără subiect nu poate fi vorba de infracţiune. Prezenţa persoanei, prin acţiunile vinovate ale căreia a fost cauzată moartea altei persoane, constituie o condiţie obligatorie de recunoaştere a cauzării morţii altei persoane.1 în ipoteza ideii consemnate remarcăm că pericolul social îi este specific infracţiunii, însă nu componenţei de infracţiune.

Participaţia penală în cazul omorului este posibilă sub toate formele.2 Spunem că este posibilă în toate formele la nivel general, însă referitor la incriminarea propriu zisă în baza art. 145 CP determinăm încadrarea expresă a participaţiei simple.

Subiect pasiv poate fi, de asemenea, orice persoană, deoarece legea nu poate condiţiona apărarea vieţii unei persoane de vreo calitate a acesteia. Orice persoană, oricare ar fi starea sau statutul ei personal sau social, poate fi subiect pasiv al omorului, fiindcă ocrotirea vieţii persoanei are caracter universal. Este suficient ca persoana să fi fost în viaţă.1 Nu interesează vârsta, sexul, starea sănătăţii fizice sau psihice ale subiectului pasiv; nu interesează dacă acesta era hotărât să se sinucidă sau că, fiind bolnav de o boală incurabilă, nu mai avea de trăit decât puţine clipe.' După consumarea omorului, subiectul pasiv nu mai este o persoană, ci o victimă. Uneori omorul poate avea mai mulţi subiecţi pasivi (omorul a două sau mai multor persoane).3În literatura de specialitate s-a subliniat, pe drept cuvânt, că nu trebuie confundat subiectul pasiv al infracţiunii, adică persoana vătămată, cu subiectul pasiv de drept civil al infracţiunii, respectiv persoana care a suferit paguba în infracţiune. Distincţia este importantă fiindcă, dacă de cele mai multe ori, persoana vătămată este în acelaşi timp şi persoană păgubită prin infracţiune, există şi cazuri în care cineva poate fi subiect pasiv, deci persoană vătămată, fără să fie însă şi persoană păgubită.

       Latura subiectivă- un elemet al componentei de infractiune,care oferă  o prezentare a proceselor psihice interioare, ce au loc în constiinta si vointa persoanei care comite infractiunea. În acest context, latura subiectivă a omorului este formată din semnele care caracterizează atitudinea psihică fată de faptele sale si consecintele survenite- moartea persoanei. Această atitudine este reflectată în diverse momente intelectuale, volitionale si emotionale care devin evidente la examinarea faptei concrete. Ca criteriu principal la definirea infractiunilor după latura subiectivă ne serveste forma de vinovătie- intentia ori imprudenta. Ca elemente ale laturii subiective pot servi motivul si scopul infractiunii.

            La categoria circumstantelor care caracterizează latura subiectivă a infractiunii de omor, sustin autorii rusi Z.A.Neznamova, I.Ia.Cazacenco, se atribuie motivul, scopul si emotiile. Acestea pot apărea, în calitate de semne obligatorii ale componentei de infractiune ori să fie luate în vedere la individualizarea pedepsei penale în calitate de circumstante agravante ori atenuante.            Omorul este atribuit la categoria infractiunilor  care pot fi manifestate doar prin vinovătie intentionată (intentie directă ori indirectă), în afară de lipsirea de viată din imprudentă, adică vinovatul îsi dă seama de faptul că atentează la viata altei persoane, prevede inevitabilitatea sau posibilitatea reală de survenire a mortii victimei si doreste survenirea ei (intentia indirectă) sau o admite în mod constient (intentie directă sau eventuală).

Analiza juridico-penală a circumstantelor agaravante ale  omorului în functie de latura subiectivă a componentei de infractiune.

În literatura juridică este acceptată împărtirea circumstantelor agravante, enumerate în articolul 145 Cod Penal al RM , pe grupuri, în functie de elementele componentei de infractiune- obiect, latură obiectivă, subiect, latură subiectivă. Astfel, noi ne vom referi doar la grupul de circumstante ce se atribuie laturii subiective a componentei de infractiune a omorului intentionat.

Deci conform laturii subiective circumstantele agravante ale omorului se prezintă astfel :

        Omorul săvîrsit cu premeditare;        Omorul săvîrsit din interes material;        Omorul săvîrsit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligatiilor de serviciu

sau obstesti;        Omorul săvîrsit cu  scopul de a ascunde o altă infractiune sau de a înlesni săvîrsirea

ei;        Omorul săvîrsit din motive de ură social, natională, rasială sau religioasă;        Omorul săvîrsit cu scopul de a preleva si \sau utiliza ori comercializa organele sau

tesuturile victimei;        Omorul săvîrsit la comandă;

În continuare vom face o analiză juridico-penală a tuturor circumstantelor prezentate mai sus.                     Omorul săvîrsit cu premeditare- alin.(2) litera a) art.145 CP al RMÎnainte de a trece la analiza juridico-penală propriuzisă, este necesar de a explica unele concepte, si anume:Premeditarea-cuvînt compus din prefixul „pre “, care semnifică o anterioritate, si substantivul “meditare “, ce are întelesul de “cugetare “, de “gîndire “ profundă asupra unui subiect, dar si de “a plănui”, “a urzi “.                     Practica si doctrina judiciară  română în materie, i-au configurat onceptului “premeditare” unele elemente alcătuitoare, în prezenta cărora această atitudine psihică a făptuitorului poate fi identificată în cazul concret, si anume:                     1)Adoptarea hotărîrii de a ucide, consolidarea acesteia si reflectarea asupra modalitătii de înfăptuire a actiunii(imaginarea si calcularea eficientei posibilelor variante de actionare);                     2)Exteriorizarea si manifestarea rezolutiei delictuase constînd în obtinerea de informatii necesare executării omorului (date despre programul sau obiceiurile victimei, capacitatea acesteia de a riposta, existenta unor cîini la locul ori în preajma locului stabilit pentru săvîrsirea infractiunii),  pregătirea instrumentelor trebuinceoase înfăptuirii actiunii (cumpărarea si curătirea armei, procurarea sau prepararea otrăvii etc.), alegerea locului si timpului cel mai propice, crearea conditiilor favorabile, si în general, oricare activităti de această natură menite si întreprinse în vederea atingerii scopului.                     3)Timpul scurs între luarea hotărîrii de a ucide si punerea acesteia în executare, interval în care autorul îndeplineste activităti pregătitoare.                      Putem ferm să afimăm că si în doctrina noastră se regăsesc aceste trei elemente alcătuitoare pe care noi le numim conditii de realizare a premeditării, si  anume: 1) trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărîrii de a săvîrsi omorul si pînă în momentul executării infractiunii;                     2) în acest interval de timp făptuitorul trebuie să  mediteze, să-si concentreze fortele sale psihice în vederea asigurării succesului actiunii sale;                     3) în acest interval de timp făptuitorul trebuie să treacă la săvîrsirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărîrea luată si să asigure realizarea ei

                     Intentia va fi premeditată, spune autorulRarog A., dacă dorinta de a comite infractiunea a apărut la subiect fără vreo influentă, fără a fi provocată de o situatie concretă de viată si a fost înfăptuită de către făptuitor după scurgerea unui interval de timp considerabil din momentul aparitiei intentiei de a comite infractiunea.Oprimă conditie constă în trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărîrii de a săvîrsi omorul si pînă în momentul executării infractiunii.Durata acestui interval de timp nu este fixă si nici nu poate fi dinainte stabilită. În fiecare caz instanta de judecată va constata dacă această conditie este sau nu îndeplinit, tinînd seama de împrejurărileconcrete ale cauzei, si îndeosebi, de particularitătile subiective ale făptuitorului, deoarece, în functie de aceste particularităti, o persoană poate avea nevoie de un interval mare de timp pentru a chibzui, pe cînd o altă persoană poate chibzui cu multă eficientă chiar într-un interval de timp mult mai scurt. În practica judiciară, considerîndu-se îndeplinită această primă conditie, s-a retinut ca omor săvîrsit cu premeditare, de exemplu fapta inculpatului, care în urma unui conflict cu victima, a plecat acasă, s-a înarmat cu un cutit si a revenit în acelasi loc după o oră, pîndind-o si aplicîndu-i o lovitură în inimă cu efect mortal.                     O a doua conditie priveste activitatea psihică a făptuitorului de reflectare, de chibzuire asupra modului cum va săvîrsi infractiunea, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărîrii infractionale si momentul începerii hotărîrii, făptuitorulTrebuie să mediteze, să-si concentreze fortele sale psihice în vederea asigurării succesului actiunilor sale. Din cerinta acestei conditii rezultă că nu se poate vorbi de premeditare în situatia în care făptuitorul nu a putut să mediteze, să cîntărească posibilitătile de realizare a hotărîrii luate. În acest sens în practica judiciară s-a decis –de exemplu- că nu poate fi retinut ca omor săvîrsit cu premeditare, fapta inculpatilor care în urma unui incident cu victima, produs întîmplător la întîlnirea lor cu aceasta, în afara locului unde se aflaseră împreună, au lovit-o cu ciomegile si cu cutitul, pe care le aveau asupra lor, deoarece în conditiile date, ei nu au situatia de a cîntări posibilitătile de săvîrsire a faptei si nici consecintele legate de hotărîrea luată.                     În sfîrsit, pentru existenta premeditării se mai cere ca, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărîrii infractionale si momentul începerii executării omorului, făptuitorul să treacă la săvîrsirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărîrea luată si să asigure efectiv realizarea ei.                     Este necesar să fie întrunite toate aceste conditii , dacă lipseste intervalul de timp la care ne-am referit , sau dacă, existînd acest interval de timp, făptuitorul nu a avut posibilitatea să mediteze asupra hotărîrii luate, ori dacă, în sfîrsit există primele două conditii, nu au fost efectuate acte de pregătitire a comiterii infractiunii, agravanta săvîrsirii omorului cu premeditare nu poate fi imputată.                     Ultima conditie, adică săvîrsirea unor acte de pregătire este atît de strîns legată de cea de-a doua conditie- activitatea psihică a făptuitorului, încît, de cele mai multe ori, fiind îndeplinită ultima conditie, este realizată implicit si cea de a doua. De aceea,  se consideră, uneori, că premeditarea presupune realizarea numai a două conditii: trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărîrii de a săvîrsi omorul si efectuarea unor acte de pregătire.                     Premeditarea atribuie omorului caracter calificat deoarece, presupunînd, pe de o parte, o concentrare a fortelor psihice ale făptuitorului, iar pe de altă parte, o pregătire a comiterii faptei, asigură acestuia sanse sporite de reusită.                     În acelasi timp, premeditarea relevă si un grad de pericol mai mare a făptuitorului, care întelege că procedează metodic, cu calm pentru traducerea în fapt a hotărîrii sale infractionale.

        Omorul săvîrsit din interes material alin.(2) litera b) art.145 CP al RM

                     Notiunea de interes material, denotă ideea de preocupare, dorintă egoistă a făptuitorului de a dobîndi în urma omorului, un avantaj (folos) patriminial. Avantajul material rîvnit de autor poate fi actual- de pildă, o sumă de bani, bunuri de orice fel, beneficiul unui contract de locatiune ect.- ori în perspectivă – deschiderea succesiunii persoanei ucise al cărei mostenitor este făptuitorul, stingerea în acest mod a unei datorii s.a. Este realizată această cerintă legală si în ipoteza uciderii unei alte persoane decît cea a cărei moarte deschide făptuitorului calea spre obtinerea avantajului.                      Interesul material constituie deci un mobil al infractiunii, motivatia actiunii de ucidere, în absenta acestui mobil neputînd fi retinută agravanta prevăzută la litera b), chiar si în ipoteza în care decesul victimei ar determina- implicit- crearea, în beneficiul inculpatului, a unui profit material.                     Potrivit p. 10 al Hotărîrii Plenului Curtii Supreme de justitie din 15 noiembrie 1993 „Cu privire lapractica judiciară în cauzele despre omor premeditat “ cu modificările ulterioare, drept omor săvîrsit din interes material urmează a fi calificat omorul intentionat, dacă a fost săvîrsit cu scopul de a obtine un beneficiu material pentru vinovat sau pentru alte persoane (banit, bunuri sau drepturi la obtinerea lor, dreptul la spatiu locativ etc.) sau cu intentia de a fi scutit de cheltuieli materiale (restituirea bunurilor, datoriei, plătirea serviciilor, îndeplinirea obligatiilor patrimoniale, plătirea pensiei alimentare etc.).                      Asadar, interesul material este orice folos, avantaj sau beneficiu de natură patrimonială. El poate consta din bani, bunuri, avantaje material, recunoasterea unui drept material, stingerea unei datorii etc. Interesul acaparator, în esentă egoist si josnic, legiuitorul l-a apreciat, pe bună dreptate, ca fiind un mobil de natură sa agraveze omorul.                     Săvîrsirea omorului din interes material este o circumstantă personal, deoarece priveste latura subiectivă a infractiunii. În consecintă, ea nu este transmisibilă participantilor. Dacă, însă, participantii au actionat din acelasi motiv, agravanta va fi aplicată si lor.                     Pentru calificarea omorului ca fiind săvîrsit din interes material este necesar a stabili că un asemenea motiv a apărut la făptuitor pînă la omor. În cazul în care lipseste acest aspect, însusirea, de exemplu a averii victimei, după privarea ei de viată, se încadrează în componenta omorului fără interes acaparator.                     Semnificatia pe care o poartă notiunea de interes acaparator sau, astfel zis, interes material ca circumstantă agravantă în materie de omor este oarecum diferit de cel comun, cel de folos sau de avantaj material (respective, bani sau bunuri obtinute din activităti curente). Interesul de omor care stă la baza omorului agravant se poate înfătisa sub diverse forme concrete: ca un avantaj sau beneficiu, cum ar fi banii, bunurile, titlurile de valoare sau dobîndirea unei succesiuni. Interesul material poate consta si în stingerea unor datorii sau în obtinerea altor avantaje (de exemplu, autorul omorului speră să fie promovat după moartea victimei).                      Caracterul infractiunii aflate în examinare nu se modifică din cauza că interesul ce a conditionat omorul victimei nu a fost realizat în practică (de exemplu, făptuitorul nu a primit bunurile care apartineau victimei sau nu a putut să se folosească de spatiul locativ care apartinea victimei).                     În unele cazuri omorul este calificat ca fiind savîrsit în interes material, în timp ce în realitate el este determinat de cu totul alte motive (răzbunare, gelozie, conflicte familial.) De regulă, acestea se întîmplă atunci cînd săvîrsirea omorului este precedată de unele litigii cu character patrimonial (de exemplu, partea vătămată nu plăteste suma stabilită, nu întoarce datoria). În aceste cazuri se scapă din vedere că

doar dorinta de a obtine anumite foloase materiale sau năzuinta de a fi scutit de cheltuieli material datorită privării de viată a victimei reprezintă un temei de calificare a omorului ca fiind săvîrsit în interes material.                     Agravanta analizată operează numai atunci cînd s-a stabilit că tocmai interesul material a servit ca pretext pentru omorul victimei. De aceea, fapta nu poate fi calificată ca omor săvîrsit din interes material, dacă:                     1) Cîstigul material apare doar ca ocazie pentru săvîrsirea omorului precedat de acte de huliganism sau de altă natură;                     2) A avut loc în timpul cînd făptuitorul îsi păzea bunurile sale;                     3) A fost săvîrsită în scopul recuperării de către făptuitor a propriilor bunuri care se aflau ilegal la victimă;                     4) A fost savîrsită în legătură cu nedorinta victimei de a executa, fată de făptuitor, obligatiunile patrimoniale;                     5) A fost săvîrsită din răzbunare pentru prejudicial cauzat făptuitorului etc;                              Se califică drept omor săvîrsit din interes material:                     1) Omorul copilului de către părintii săi în scopul de a se elibera de obligatia de întretinere a acestuia;                     2) Omorul săvîrsit în vederea primirii sumei asigurate;                     3) Omorul săvîrsit în scopul neachitării datoriei;                     4) Omorul săvîrsit în scop de canibalism, cu precizarea că făptuitorul doreste să beneficieze de calităti de consum ale corpului victimei;                     5) Omorul săvîrsit în vederea obtinerii drepturilor la spatiu locativ, a mostenirii, a altor foloase sau avantaje material etc;                     Interesul material trebuie să premeargă omorul, nu să-l succeadă, în caz contrar, lipsesc temeiurile aplicării agravantei analizate. De asemenea, este necesar a stabili ca, pentru existenta omorului săvîrsit în interes material, este suficient a constata că făptuitorul a urmărit anume un astfel de interes, indiferent dacă a realizat sau nu acel interes.

Omorul săvîrsit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligatiilor de      serviciu sau obstesti alin.(2) litera c) art.145 CP al RM

            Un asemenea omor, are loc atunci cînd făpruitorul săvîrseste omorul cu scopul de a împiedica activitatea legală a vistimei la îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau obstesti, precum si din răzbunare pentru asemenea activitate.            Prin “îndeplinirea obligatiilor de serviciu” se întelege executarea atributiilor de serviciu care decurg din contractul de muncă, încheiat cu întreprindere, institutie sau organizatie, înregistrată în modul stabilit, indiferent de tipul de proprietate sau de forma juridică de organizare a acesteia. Prin” îndeplinirea obligatiilor obstesti” se are în vedere înfăptuirea de către cetăteni a unor îndatoriri publice cu care acestea au fost însărcinati (de exemplu, îndeplinirea obligatiilor de membru al gărzilor populare) sau săvîrsirea altor actiuni în interesul socitătii sau al unor persoane aparte (de exemplu, comunicarea despre comiterea sau pregătirea infractiunii, criticarea neajunsurilor la adunarea colectivului de muncă, renuntarea de a participa la sîvărsirea infractiunii etc.).            În Hotărîrea Plenului Curtii Supreme de Justitie din 15.11.1993 nr.9 “Cu privire la practica judiciară pe dosarele despre omorurile premeditate”, punctul 12, se face următoarea explicatie: “Sub notiune de îndeplinire a ăndatoririlor de serviciu trebuie de înteles actiunile oricărei persoane, care se raportează la functiile ei de serviciu, ce reiese din contractul de muncă cu întreprinderile si organizatiile de stat, cooperatiste sau altele înregistrate în modul stabilit, iar sub notiunea de îndeplinire a îndatoririlor obstesti- îndeplinirea de către cetăteni a îndatoririlor obstesti special încredintate lor,

precum si săvîrsirea altor actiuni în interesele întregii societăti sau ale unor cetăteni aparte (reprimarea contraventiilor, informarea organelor puterii despre infractiunile săvîrsite sau care se pregătesc.”             După cumreiese din explicatia sus-mentionată, nu are însemnătate forma de proprietate si forma organizatorico-juridică a întreprinderii sau organizatiei la care victim si-a desfăsurat sau îsi desfăsoară îndeplinirea îndatoririlor obstesti. Important este ca aceste întreprinderi sau organizatii sa fie înregistrate în modul stabilit.            Pentru aplicarea agravantei examinate este necesar a stabili că omorul a fost săvîrsit în legătură cu îndeplinirea legitimă a obligatiilor de serviciu sau obstesti. Caracterul legitim al îndeplinirii acestor obligatii există în cazul în care conduit a victimei a fost conform cu cerintele si regulele serviciului respective, cu normele morale si nu a format o încălcare a legii, cu atît mai putin- o infractiune.            În calitate de victim într-o asemenea infractiune poate fi orice persoană- de la conducător pînă la paznic.            Expresia “în legătură cu “ din dispozitia incriminatoare trebuie interpretată în sensul că omorul poate fi săvîrsit :

1)      Pînă la îndeplinirea obligatiilor de serviciu sau obstesti (în scopul neadmiterii);2)      În momentul îndeplinirii obligatiilor respective (în scopul reprimării );3)      După îndeplinirea acelor obligatii (din răzbunare);

 Dacă în reglementarea anterioară din Codul penal (1961) circumstanţa dată era limitată numai la persoana care apără ordinea publică, în redacţia actuală legiuitorul a lărgit considerabil sensul acesteia şi s-a referit la săvârşirea infracţiunii asupra persoanei în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de serviciu, fapt prin care se înţelege că nu este obligatoriu ca victima să fie un reprezentant al organelor puterii de stat sau o persoană cu funcţii de răspundere. Acestea pot fi şi persoane care îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu în baza unui contract de muncă încheiat şi cu o întreprindere, instituţie particulară, a căror activitate nu contravine legislaţiei. Aceştia, ca exemplu, pot fi notarii, experţii judiciar (criminalişti) independenţi, serviciile particulare de pază şi escortă etc. îndeplinirea obligaţiilor obşteşti constituie un termen şi mai larg după conţinut. Acestea pot fi obligaţii ale cetăţenilor legate de activitatea obştească în cadrul unor organizaţii de caritate, politice sau nepolitice, cît şi obligaţii pe care persoana şi le asumă de sine-stătător, îndeplinindu-le în folosul societăţii - reţinerea unui infractor în delict flagrant, cererea îndreptată în adresa unei persoane de-a înceta acţiunile ilegale sau amorale etc.

Circumstanţa respectivă apare în cazul când vinovatul săvârşeşte infracţiunea cu scopul de a împiedica activitatea legala a victimei, de îndeplinirea îndatoritorilor de serviciu sau obşteşti, precum şi din motive de răzbunare pentru asemenea activitate. Aceasta circumstanţă agravantă poate fi aplicată doar în cazul, când a fost săvârşită o infracţiune în legătură cu activitatea legală pe care o desfăşoară persoana.

Partea vătămată în cazul circumstanţei date poate fi doar persoana care îndeplineşte obligaţii de serviciu sau obşteşti.

Considerăm că această circumstanţă necesită, în condiţiile actuale, o modificare esenţială, care ar lărgi cazurile de reţinere a acesteia în sarcina făptuitorilor. Infracţiunea poate fi săvârşită în legătură cu îndeplinirea de către o persoană a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti nu numai împotriva acestei persoane, dar poate fi îndreptată şi împotriva altor valori importante pentru această persoană. Astfel infracţiunea poate fi săvârşită atât asupra persoanei cât şi asupra soţiei sau rudelor apropiate ale acesteia(idee împărtăsită si de legislatia Federatiei Ruse). Asemenea acţiuni pot fi întreprinse de făptuitori pentru a impune persoanei un mod de comportare sau pentru a se răzbuna pentru acţiunile sale legale.

Considerăm că circumstanţa agravantă dată necesită o modificare şi redactată în felul următor: săvârşirea infracţiunii asupra unei persoane sau rudelor, apropiaţilor

acesteia în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti. în conţinutul propus, includem şi termenul de „apropiaţi" prin care înţelegem prietenii şi colegii persoanei, alte persoane de care aceasta este legată sufleteşte.                Deci circumstanţa dată va fi reţinută numai în cazurile săvârşirii infracţiunii în legătura cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, pericolul social al unor asemenea acţiuni fiind evident. Considerăm că această circumstanţă are un caracter univoc agravant şi este necesar de a fi reţinută în sarcina făptuitorilor ori de câte ori acesta va fi stabilită. Această circumstanţă are un caracter real şi este incidenţă, deoarece făptuitorii cunosc motivul infracţiunii. în cazul săvârşirii infracţiunii de un grup de persoane, acesta fa vi reţinută în sarcina celor care au avut cunoştinţă de ea.

Omorul săvîrsit cu   scopul de a ascunde o altă infractiune sau de a înlesni săvîrsirea ei alin.(2) litera d) art.145 CP al RM

Prin conceptul „înlesnire”, din sintagna “a ascunde săvîrsirea altei infractiuni”, trebuie înteleasă acea actiune de omor comisă pentru “a netezi” sau „a deschide” drumul spre infractiunea vizată, pentru a se reusi astfel, prin intermediul omorului, să fie săvîristă infractinea- scop-, cum este omorîrea pazei pentru a evada din penitenciar, omorîrea bărbatului pentru vioalarea femeii ce-l însoteste, ori a femeii împotriva căreia s-a început exercitarea unor acte de constrîngere în scopul de a o viola.                     Prin conceptul “ascundere “, din aceeasi sintagmă, se întelege întelege actiunea de ucidere întreprinsă pentru a disimula o altă infractiune, pentru a face ca această altă infractiune sî nu poată fi descoperită- bunaoară, ucidereaunui martor ocular la comercializarea de stupefiante, ori a unei personae care a surprins pe făptuitor în timpul furtului.                     Este de mentionat că acestă circumstantă agravantă este una complexă, adică constă din două circumstante agravante, si anume, omorul săvîrsit cu  scopul de a ascunde o altă infractiune si omorul săvîrsit cu scopul de a înlesni săvîrsirea comiterii altei infractiuni.                     Agravanta dată se caracterizează prin faptul că vinovatul, privîd de viată victim, urmăreste scopul să ascundă infractiunea săvîrsită deja sau infractiunea care este plănuită a fi săvîrsită în viitor. Pentru componenta dată nu are însemnătate dacă însusi ucigasul sau oricare altă persoană se pregăteste să comită (sau deja a comis) o altă infractiune. Sub altă infractiune trebuie de înteles orice faptă prejudicibilă, prevăzută de legea penală, săvîrsită cu vinovătie si pasibilă de pedeapsă penală (art.14 CP). Nu va fi aplicabilă circumstanta agravantă examinată dacă omorul a fost comis pentru a ascunde o faptă care cade sub incidenta unei contraventii administrative, prevazută de Codul Contraventional.                     Omorul intentionat săvărsit cu scopul de a înlesni săvîrsirea altei infractiuni este caracterizat prin faptul că vinovatul, privînd de viată victim, urmăreste scopul de a crea conditii care să faciliteze săvîrsirea infractiunii plănuite. Prin comiterea acestui omor făptuitorul tinde să faciliteze săvîrsirea infractiunii atît de către el ănsusi , cît si de către alte personae. Asemenea fapte vinovatul le poate realize atît pînă săvîrsirea infractiunii plănuite, cît si în procesul săvîrsirii ei.                     Pentru componenta dată nu contează dacă făptuitorul si-a atins ori nu scopul urmărit- de a ascunde sau de a înlesni săvîrsirea altei infractiuni. Este sufficient doar ca acest scop să reprezinte obiectivul urmărit de făptuitor. Omorul săvîrsit cu scopul de a ascunde o altă infractiune prevede, de exemplu, uciderea victimei, martorului, persoanelor care detin probele (dovezile) infractiunii cu scopul de a le sustrage si ale nimici.                    

Omorul săvîrsit din motive de ură social, natională, rasială sau religioasă alin.(2) litera e) art.145 CP al RM

Prin instituirea acestei agravante, statul asigură respectarea prevederilor Constitutiei Republicii Moldova (art.16) si ale Conventiei Internatonale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată de ONU la 21 decembrie 1965 la New York, despre asigurarea egalitătii persoanelor în fata legii si a autoritătilor statale si eliminarea tuturor formelor de discriminare.                     Agravanta examinată este una coplexă, deoarece este constituită din patru circumstante mai înguste după continut:

-  Din motive de ură socială, care presupune o atitudine intolerantă a făptuitorului fată de victimă ca reprezentant al altei pături sociale.Victima este suprimată din cauza pozitiei sociale si economice pe care o detine în societate (mai bogat, mai sărac, este somer sau este încadrat în cîmpul muncii, este tăran sau intelectual etc.).                - Din motive de ură natională, care prevede o atitudine intolerantă si                     agresivă fată de reprezentantii altei nationalităti, iar luarea vietii                     victimei este motivată anume de apartenenta ei la o anumită nationalitate                     sau grup etnic. Făptuitorul poate fi o persoană de altă nationalitate sau                     etnie, sau de aceeasi nationalitate sau aceeasi etnie, dar în ultimul caz                     suprimarea vietii victimei este motivată de răzbunarea pentru pasivitate,                     conciliere cu reprezentantii altei nationalităti sau etnii, sau de crearea                     artificială a unui conflict interetnic.                        - Din motive de ură rasială, caracterizată prin intolerantă fată de                     persoanele altei rase, bazată pe idiologia superioritătii în raport cu                     reprezentantii altei rase. În suprimarea vietii individului de altă rasă                     făptuitorul trebuie să fie mînat anume de motivul de ură rasială                     fată de victimă, de considerentul superioritătii sale în raport cu rasa                     al cărei reprezentat a fost ucis.Omorul săvîrsit din ură rasială este o componentă al discriminării rasiale, iar această notiune „are în vedere orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta întemeiată pe rasă, culoare, ascendentă sau origine natională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoasterea, folosinta sau exercitarea, în conditii de egaliatate, a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale în domeniile: politic, economic, social si cultural sau în oricare domeniu al vietii politice.                        - Din motive de ură religioasă, care se exprimă prin considerarea falsă                     si artificială a superioritătii făptuitorului ca reprezentat al unei religii fată                     de reprezentantii altei confesii. Făptuitorul purcede la suprimarea vietii                     victimei anume din motivele indicate.                     Sub incidenta acestei agaravante va cădea fapte persoanei vinovate si în cazul suprimării vietii unei persoane de aceeasi confesiune religioasă, dar din motive că victima sustine egalitatea religiilor si stima fată de reprezentantii altor religii.                     Pentru a se aplica circumstanta dată, se cere de stabilit următoarele aspecte:                     - existenta motivului special, care se manifestă prin ură socială, natională, rasială sau religioasă. Este posibil ca, săvîrsindu-se un omor din acest imbold, să fie prezente si alte motive de dusmăne simplă, de răzbunare, motive josnice sau meschine.dar motivul indicat direct la litera respectivă a circumstantei date trebuie să domine si să se evidentieze în raport cu alte imbosduri criminale.

                     - imboldul (îndemnul) dominant în acest caz este intentia bine determinată a vinovatului de a priva de viată o altă persoană în legătură cu situatia ei socială sau cu apartenenta ei la o anumită nationalitate, rasă sau confesiune religioasă.                     Prin actiunile sau inactiunile săvîrsite, făptuitorul urmăreste în cele din urmă scopul de a înjosi anumite pături sociale, natiuni, rase sau confesiuni religioase.

-  Prin intermediul omorului săvîrsit în circumstanta indicată, persoana vinovată este îndemnată ti de dorinta de a atîta  si provoca conflicte sociale, nationale, etnice, rasiale sau religioase sau învrăjbirea reprezentantilor lor.Pentru aplicarea agravantei date e suficient să fie prezentă numai o circumstantă din cele descrise mai sus, fie ura socială sau rasială etc.                     Este necesar a dovedi nu numai faptul că ucigasul si victima apartin diferitor natiuni, rase sau confesiuni. Este important să existe pe această bază dusmănie sau ură socială (cel putin din partea vinovatului) în momentul atentatului si anume aceasta o să fie motivul omorului. Nu se exclud în unele cazuri concrete situatiile de conflict dintre persoanele natiunilor ostile în alte baze, de exemplu, în baza conditiilor de trai- nu pot împărti sectoarele pentru păsunatul vitelor, nu se pot întelege asupra ordinii alimentării cu apă sau a altor conditii de trai.

Săvârşirea infracţiunii din motive de ură socială nu cuprind în sine ura dintre făptuitorul şi victima concretă generată de relaţiile lor anterioare şi la fel nu presupun o răzbunare pentru o acţiune concretă a unei persoane. Legiuitorul numeşte ura  socială, având în vederea că acestea sunt îndreptate împotriva societăţii, sau persoana ca subiect a infracţiunii concrete a ales obiectul atentării anume din aceste motive şi nu din motive pur personale, ori ura şi duşmănia socială se pot alătura la celelalte motive invocate pentru săvârşirea faptei.             Ura se va manifesta printr-o atitudine răuvoitoare faţă de societate, iar făptuitorul însăşi prin fapta comisă manifestă sentimentul său de ură faţă de relaţiile sociale apărate de lege, iar ordinea socială nu-1 satisface.

În cazul urii

naţionale, atitudinea ostilă este îndreptată spre reprezentanţii altei naţionalităţi care locuiesc sau se află temporar în teritoriul dat. Acesta săvârşeşte infracţiunea de distrugere, vandalism, ca exemplu, într-un local (restaurant, cafenea, magazin) întreţinute de persoane de altă naţionalitate, aţâţă la dezordini în masă şi distrugerea fizică a reprezentanţilor altor naţionalităţi, exprimate prin inscripţii pe garduri şi pereţi în locurile publice.

Evident că recunoaşterea acestei circumstanţe ca agravantă nu soluţionează problema, dar va influenţa într-o anumită măsură combaterea acestui flagel şi menţinerii stabilităţii sociale.

Toţi oamenii, cetăţenii sunt egali în faţa legii indiferent de rasă, naţionalitate, religie, sex, de aceea legiuitorul a considerat manifestarea de ură şi duşmănie faţă de alte persoane din motivele indicate materializate prin infracţiuni concrete un element care sporeşte pericolul social al făptuitorului. Periculozitatea făptuitorului se va măsura prin starea de teamă şi intimidare care o suferă alţi membri a societăţii, cît şi prin tulburările din societate pe care le-a provocat fapta sa.

Ura religioasă se poate manifesta prin săvârşirea infracţiunilor împotriva persoanelor care refuză să preia o anumită religie, sau care sunt de altă religie decât făptuitorul sau nu împărtăşesc nici o religie. Pe fondul dogmelor religioase, unele persoane pot fi atrase în diferite secte, mişcări şi rituri religioase prin voinţa sau contrar voinţei lor.

Astăzi sunt cunoscute cazuri de creare a unor mişcări şi asociaţii ilegale cu orientare rasială sau naţională, care au ca obiectiv trasat dezlănţuirea unei duşmănii între reprezentanţii diferitor naţionalităţi şi religii, care comit acte de vandalism,

distrugeri a bunurilor, loviri şi vătămări corporale tocmai din motivele indicate de legiuitor. Având în vedere pericolul social al unor asemenea manifestări în societate, considerăm că circumstanţa dată poate avea un caracter univoc şi reţinută în sarcina făptuitorilor ori de câte ori va fi stabilită de instanţă.                                                         

Concluzii

Din cele relatate anterior în conținutul lucrării date putem menționa faptul că infracțiuneade omor,cea mai gravă formă de manifestare a violenței împotriva ființei umane.Aceasta din urmă denotă  actualitata temei date acest pericol social sporit ma determinat

de a efectua unstudiu complex al acestei probleme de rezonanță în contextul actual al societății noastre atrăgînd atenția asupra următoarelor elemente de bază:1.Legiuirile penale din toate timpurile și toate orinduirile sociale au recunoscut gradul de pericol social deosebit de ridicat pe care îl prezintă infracțiunile contra vieții, uciderea unei persoaneconstituind una dintre cele mai grave fapte.

2.Concept si caracterizare infractiunii de omor .În acest context, omorul intenţionat (sau pur şisimplu omorul) este lipsirea ilegală şi intenţionată de viaţă a unei alte personae. Această definiţiea noţiunii de omor este aplicabilă tuturor infracţiunilor săvîrşite prin omor, prevăzute la art.145-148 CP al RM.Există mai multe moduri în care se poate săvîrși omorul:• prin acțiune directă, cînd autorul provoacă moartea victimei prin împușcare, otrăvire,sufocare, lovire etc.• prin aciune indirectă, cînd autorul pune în mișcare o forță materială (asmute un animal periculos asupra victimei) ori expune victima la situații periculoase• prin inacțiune, cînd autorul nu îndeplinește un act la care era obligat prin lege.3. Definirea omorului.În definirea omorului legiuitorul se foloseşte de însuşirea obiectivă asubstantivului provenit dintr-un verb (uciderea) de a comprima în el descrierea acţiunii(manifestarea de violenţă faţă de victimă), rezultatul imediat (moartea victimei), cît şi legătura decauzalitate dintre faptă şi rezultat şi de a exprima concludent aceste realităţi. O asemenea tehnicămai foloseşte legiuitorului şi în cazul altor incriminări (de exemplu: distrugerea, lipsirea delibertate etc.)4. În materia omorului, practica judiciară a jalonat o linie de gîndire clară şi constantă asupra participaţiei sub forma coautoratului la săvîrșirea acestei infracțiuni, linie distanțată, oarecum, deaceea, clasică", incidenţa în alte zone ale Codului penal condițiile coautoratului atunci cîndautorii faptei au acționat concomitent, în cadrul unei activități indivizibile și în realizarea.

Bibliografie

Tratate internaționale, vol.1, Chișinău, 1998.

Cod Penal al RM., ed. ARC, Chișinău. 2003.

Culegere de hotărîri ale Plenului Curții Supreme de Justiție a RM, Chișinău 2002.

V. Bujor, Infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei. Chișinău 2003.

 S. Brînză Infracțiuni contra vieții, sănătății, libertății și demnității persoanei. Chișinău, USM 1999

USM. Drept penal. Partea specială.