OMAGIU ÎNV ĂłĂTORILOR ( materiale pentru final de clasa a IV-a )

◊ SCRISOARE ÎNVĂŢĂTORULUI MEU de Petre Ghelmez Eroi cu nume scumpe, la vorbă-va domoală, lăsându-şi râul, ramul, cetatea, casa, glia, în zorii zilei repezi, ne însoţeau la şcoală, să ne înveţe munca şi cinstea, omenia. Simţeam cum rostul lumii în suflet ne pătrunde, văzând lumina ierbii cum scapără-ntr-un vers, sau cum, din linii drepte şi numere rotunde, pe cerul tablei noastre se-ncheagă-un univers ! Eu nu ştiu cum se face, dar soarele şi luna, când suntem împreună au zarea mai albastră Vom creşte… Anii vor trece … Eu voi rămâne-ntruna, elev în banca a treia, în clasa dumneavoaastră.

◊ SCRISOARE ÎNVĂŢĂTORULUI MEU Afară-i noapte albă Cu lună arzătoare, eu vorbelor alese le-ncerc în taină cheia, şi scriu scrisoarea asta, Întâia mea scrisoare, elevul dumneavoastră, timid, din banca a treia. Mirarea nu vă prindă ! Aşa mă simt eu bine, Să vă vorbesc în şoaptă, ca unui bun părinte, doar braţul dumneavoastră a fost atunci cu mine când nu ştiam, din slove, să împletesc cuvinte. Ce lume fermecată mi s-a deschis în faţă, tărâm de curcubeie, grea avatră de iubire, când ţara, cât e ţară, pornea să prindă viaţă din harta clasei noastre din cartea de citire.

◊ O POVESTE ADEVĂRATĂ

Povestea mea nu e secretă, doamna învăţătoare Dumitrescu Florentina.

Eu am avut o învăţătoare, cât timp am fost elev. Povestea mea a început într-o toamnă. Parcă mă văd şi acum cu ghiozdănelul în spate. Îl

ţineam de mână pe frăţiorul meu, credeam că n-am să mă despart niciodată de el. Parcă începeam amândoi şcoala… Inimioarele ne băteau în acelaşi timp. Ne-am despărţit totuşi.

Am intrat în clasă, m-am aşezat în bancă şi totul mi s-a părut minunat.

Am privit-o mereu în ochi pe învăţătoarea mea. I-am sorbit cuvintele, am învăţat şi am respectat-o.

Simţeam o deosebită plăcere să aşez pe hârtie tot ce ne desena dumneaei la şcoală şi frumos mai desena … Era neîntrecută.

În cei patru ani a adus în clasa noastră flori, planete, eroi din poveşti şi o întreagă lume minunată.

Genul feminin l-am înţeles uşor privind zecile de flori desenate şi numele Florentina.

Sunt mare acum şi n-am uitat în toţi anii ce-au trecut şi nu voi uita niciodată că învăţătoarea mea mi-a zis că nimeni nu ştie totul şi că trebuie să înveţi mereu.

Sărut mâna, doamna mea dragă ! Sunt una din florile ce şi-au deschis petalele spre

lumină. Elevul dumneavoastră,