OCLUZIA INTESTINALĂ

1. Ocluzia intestinală este un sindrom clinic caracterizat prin:a. Obstructia intestinala mecanica sau dinamicab. Dureri colicative abdominale si tulburari hidroelectroliticec. Întreruperea tranzitului pentru materii fecale şi gazed. Volvularea intestinului pe o bridă aderenţialăe. Întreruperea tranzitului pentru materii fecale

2. Din punct de vedere chirurgical ocluziile se clasifică în:a. Dinamice şi mecaniceb. Înalte şi joasec. Acute şi croniced. Postoperatorii precoce şi tardivee. Primitive şi secundare

3. Ocluziile funcţionale au la bază: a. Dezechilibrul simpatico-parasimpatic şi paralizia musculaturii intestinaleb. Paralizia musculaturii intestinalec. Infarctul entero-mezentericd. Torsiuni de organe e. Hemoragiile interne

4. Distensia ansei, ca urmare a obstrucţiei, indiferent de cauză, acţionează asupra circulaţiei parietale determinând: a. Extravazarea de lichide în lumenul intestinalb. Apariţia stazei venoase şi capilare urmată de tulburări de permeabilitatec. Producerea de edem în peretele intestinal d. Tulburări de circulaţie arterială ce duc la instalarea unor zone de

infarctizare, cu necroze parcelaree. schestrarea de sânge în teritoriul capilar

5. Schestrarea de sânge în teritoriul capilar produsă în cadrul tulburărilor fiziopatologice ale ocluziei intestinale determină:a. Agravarea hipovolemiei, ce produce tulburări de perfuzie ale

organelor vitale şi la instalarea şoculuib. Producerea edemului şi în peritoneu, apărând ascitac. Hemoconcentraţie cu poliglobulie şi hiperleucocitoză,d. Hipotensiune arterială, tahicardiee. Hipovolemia care devine o cauză esenţială în instalarea şi evoluţia

unor pertubări biologice şi clinice.

1

6. Vărsătura agravează tulburările fiziopatologice din cadrul ocluziei intestinale prin: a. Exacerbarea florei intestinală din ansa ocluzionată (în special flora

anaerobă şi germenii Gramnegativi), care formează gaze (agravează distensia) şi eliberează toxine

b. Deshidratare, hipotonie plasmatică, hemoconcentraţie cu poliglobulie şi hiperleucocitoză,

c. Hipotensiune arterială, tahicardie, tulburări hidro-electroliticed. Agravarea stării de deshidratare la care se adaugă pierderea de

electroliţi (Na\ K+, Cl~ şi H+) ce duce la instalarea unor tulburări metabolice.

e. Producerea de spasme sau paralizii ce întrerup peristaltica intestinală normală.

7. Perturbările homeostaziei şi fiziologiei intestinului în ocluzia intestinală sunt reprezentate de:a. tulburări de irigaţie datorită distensiei anselor; b. tulburări de motilitate intestinală c. Tulburări de irigaţie datorită distensiei anselor;

Tulburări de motilitate intestinală produse de obstacol;Tulburări de absorbţie intestinală ca urmare a stazei;Acidoză: iniţial respiratorie ca urmare a polipneei şi apoi metabolică prin pierderea de baze, prin irigaţie deficitară a organelor şi prin oligoanurie;Alcaloză, prezentă în ocluziile înalte, consecinţă a pierderilor de suc gastric, acid clorhidric şi ioni de potasiu;Oligurie, rezultat al deshidratării şi pierderilor de ioni de sodiu ce se agravează treptat ajungând la anemie şi azotemie;Denutriţie cu scădere ponderală datorită absenţei ingestiei şi absorbţiei de alimente şi a pierderilor proteinice care au loc la nivelul ansei ocluzionate (se pierd aprox.50 g la 100 ml lichid intestinal);Şocul toxico-septic rezultat al exacerbării florei intestinale şi a secreţiei de endotoxine;Insuficienţe multiple de organe (M.S.O.F. =multiple system organ failure) - ficat, rinichi, creier,cord, suprarenale - ce duc la deces.

d. Fenomenelor de iritaţie nervoasă, de la nivel intestinale. Scăderea debitului sangvin circulant ce produce insuficienţe de

irigare şi oxigenare.

2

8. Intervenţia terapeutică chirurgicală în ocluzia intestinală trebuie să fie efectuată:a. Cât mai precoce, pentru a putea folosi mecanismele de redersare

ale organismului.b. După o fază mai mult sau mai puţin lungă, de compensare a

dezechilibrelor hidro electrolitice (în funcţie, de teren) şi ameliorarea stării generală a organismului.

c. După reluarea diurezeid. În functie de intensitatea şi caracterul simptomatologiei dureroase şi

aspectul vărsăturilor.e. După stabilirea diagnosticului etiologic.

9. În ocluziile prin strangulare durerea poate fi:a. Mai puţin violentă b. Cu evoluţie progresivă spre intensitate maximă c. Bruscă, intensă, continuă, , însoţită de paloare, anxietate şi transpiraţii d. Surdă, continuă, însoţită de distensie treptată. e. Sub formă de „colici de luptă”, cu perioade de acalmie.

10. Triada descrisă de König, prezentă în stenozele incomplete de intestin subţire se caracterizează prin:

a. După o colică „de luptă”, se pot ausculta zgomote hidro-aerice, urmate de scaune, după care fenomenele se amendează pentru o perioadă de timp.

b. Întreruperea tranzitului pentru fecale şi gaze, distensie treptată, „colici de luptă”.

c. Durere intensă, continuă, sincopală, însoţită de paloare, anxietate şi transpiraţii;

d. Durere colicativă, retenţie de materii şi gaze, vărsături fecaloide.e. Distensie abdominală progresivă, scaune diareice, inapetenţă.

11. Diagnosticul pozitiv de ocluzie intestinală se face pe baza următoarelor semne clinice:

a. Antecedentele patologice ale bolnavului, dureri abdominale, întreruperea tranzitului intestinal, distensia abdomenului, vărsături şi alterarea stării generale.

b. Dureri abdominale colicative, distensie abdominală, nivele hidro-aerice.c. Absenţa tranzitului pentru materii fecale, greţuri şi vărsături bilioase, oligo-

anurie.d. Constipaţie, anse intestinale dilatate aperistaltice la explorarea ecografică,

alterarea progresivă a stării generale.e. Dureri abdominale, meteorism abdominal, vărsături.

3

12. „Ileusul" biliar este determinat de:a. Torsiunea veziculei biliareb. Obstrucţia coledocului de un calcul vezicular migratc. Absenţa bilei din intestin în sdr. Icterice obstructived. Tulburări hidro-electrolitice şi metabolicee. Obstrucţia tubului digestiv de un calcul vezicular migrat printr-o fistulă

colecisto-digestivă.

13. Aspectul radiologic de ocluzie intestinală este dat de: a. prezenţa imaginilor hidro-aerice, unice sau multiple, care

îmbracă diverse forme în raport de locul şi vechimea ocluziei.b. Aeroilie şi aerocoliec. Semilună aerică subdiafragmatică stg.d. Imagine hidro-aerică subfrenică drept sau stg.e. Aspectul de abdomen opac.

14. Volvulusul intestinului subţire radiologic se prezintă ca: a. Imagini hidro-aerice etajate medio-abdominal cu imagini

în „tuburi de orgă” sau în„trepte de scară“.b. Imagini hidro-aerice rare, mari cu diametrul vertical

mare. c. Imagine hidro-aerică unică, voluminoasă semnul von

Wahl d. Imagine hidro-aerică subfrenică drept sau stg.e. Anse intestinale destinse de gaz.

15. Întreruperea tranzitului pentru fecale şi gaze se instalează precoce în:

a. În ocluziile înalteb. În ileusul biliarc. Sdr. Bouveretd. Volvulusul de intestin subţiree. În ocluziile joase şi în cele paralitice.

16. În ocluziile înalte întreruperea tranzitului se produce a. Precoce b. Concomitent cu apariţia durerii colicative şi a vărsăturilorc. Este ulterioară durerii şi vărsăturilor întrucât ansa de sub obstacol

poate elimina conţinutul, în mod normal.d. Concomitent cu durerile colicative urmată de scaune diareice.e. Precoce, însoţita de oprirea tranzitului pentru gaze.

4

17. Obiectivele tratamentului ocluziei intestinale sunt: a. Decompresiunea bolnavului şi rezolvarea cauzei de ocluzieb. Tratamentul precoce al strangulării herniarec. Reechilibrarea bolnavului; decompresiunea bolnavului; rezolvarea

cauzei de ocluzie; profilaxia recidivelor.d. Reechilibrarea bolnavului şi stimularea peristalticii intestinalee. Rzolvarea cauzei de ocluzie; rofilaxia recidivelor, prevenirea

complicaţiilor.

18. Complicaţiile ocluziilor sunt:a. Pulmonare, Peritonitele, Şocul. b. Pneumonii sau bronhopneumonii, aspiraţiei vărsăturilor

(sindrom Mendelson) sau şocul. c. Perforaţii diastatice sau prin sfacelare la nivelul şanţului de

strangulare urmate de peritonite, şi şoc. d. Infarcte intestinale, tulburări circulatorii, alterări funcţionale

ale diverselor organe e. Bronhopneumonii ca urmare a tulburărilor respiratorii (la

vârstnici), urmate de peritonite şi şoc endotoxinic.

19. Reechilibrarea volemică în sindroamele ocluzive intestinale ţine seama de: a. Vechimea ocluziei, b. Mecanismul ocluziei, c. Mecanismul ocluziei şi complicaţiile prezente, d. Tulburările circulatorii şi alterările funcţionale ale diverselor

organe e. Pierderile lichidiene cantitative, evaluate obiectiv(aspiraţie,

vomă, diureză etc.)

20. Reechilibrarea hidrică (volemică) se face prin perfuzii:a. Glucoza 5-10% i.v. tamponată cu insulina,b. Sânge sau/şi plasmăc. Hidratare pe sondă naso-gastricăd. Administrare de substituenţi plasmaticie. Perfuzii izotone de ser clorurat şi glucoza, în doze

de 30-50 ml/kg corp, până la reluarea unei diureze normale (1 ml/min).

21. Reechilibrarea electrolitică se face pe bazaa. Volumului pierderilor prin vărsături

5

b. Volumului diurezei şi a pierderilor prin vărsăturic. Ionogramei şi a rezervei alcalined. Volumului diurezei şi a pierderilor prin vărsături coroborat cu

ionograma şi rezerva alcalină e. Rezultatelor ionogramei, ţinând seama de pierderile de sodiu, clor şi

calciu, concomitent cu cea hidrică.22. Morfopatologic în ocluzia mecanică ansa cranială obstacolului poate

prezenta următoarele modificari:b. Ansa este destinsă, uşor cianotică, plină cu lichide şi gaze, cu edem

parietal şi fără peristaltică; putem întâlni perforaţii „diastatice” (intestinale, cecale,sigmoidiene.

c. Ansa este cu peretele mult edematiat, palida, cu peristaltica vie şi placarde hemoragice subseroase.

d. Ansa este mult dilatată de conţinutul gazos, aperistaltica cu luciul pierdut.e. Ansa esre spastică, palidă.f. Ansa este cu porţiunea antimezostenică ischemică, cu zone de necroză şi

perforaţii în vecinătatea obstacolului mecanic.

23. Distensia ansei craniale determină:a. Acumularea de lichide şi gaze.b. Exacerbarea virulenţei florei bacteriene.c. Tulburări de irigaţie parietală care pot culmina cu anularea circulaţiei

capilare şi arteriolare.d. Creşterea compensatorie a absorbţiei intestinalee. Mişcări antiperistaltice cu vărsături abundente cu caracter stercoral.

24. Ocluzia paralitică evoluează cu:a. Distensie abdominală mare, vărsături ce cresc cantitativ şi cu întreruperea

totală a tranzitului interstinal.b. Meteorism moderat, matitate deplasabilă pe flancuri, scaune diareice.c. Distensie abdominală, zgomote hidro-aerice, dureri difuze.d. Dureri colicative, abdomen contractat, absenţa tranzitului pentru materii

fecale.e. Vărsături abundente bilio-digestive, abdomen normal, oligurie, absenţa

tranzitului pentru gaze dar cu tranzit pentru materii prezent.

25. Ocluzia postoperatorie tardivă este cauzată de: a. Bride, aderenţe întinse, eventraţii încarcerate sau strangulate,

invaginaţii sau stenoze intestinaleb. Ca urmare a pneumoperitoneului postoperator. c. Fistule anastomotice, abcese peritoneale.d. Pancreatite acute postoperatorii e. Dezechilibre hidroelectrolitice sau şoc.

6

26. Reechilibrarea nervoasă în sdr. ocluziv se adresează:a. Tratamentul tulburărilor de conştienţăb. Tratamentul stării se anxietate şi a vasoconstricţiei periferice c. Dezechilibrelor simpatico-parasimpatice, agitaţiei şi stării toxice.d. Calmării hiperperistaltismului intestinal, agitaţia psiho-motorie. e. Sedarea neuro-psihică şi calmarea durerilor abdominale.

27. Îngrijirile postoperatorii constau în:a. Stimularea reluării peristalticii intestinale, supravegherea plăgii

operatorii cu suprimarea drenajelor intraperitoneale, prevenirea complicaţiilor parietale tip evisceraţie sau eventraţie.

b. Reluarea precoce a alimentaţiei orale, clismă evacuatorie, suprimarea precoce a tuburilor de dren.

c. Reechilibrare susţinută a bolnavului până la obţinerea unor valori normale a constantelor biologice; antibiotice cu spectru larg şi Metronidazol; medicaţie pentru stimularea reluării tranzitului; Reluarea alimentaţiei orale cu prudenţă; prevenirea complicaţiilor postoperatorii atât generale cât şi a recidivelor de ocluzie.

d. Reechilibrare până la reluarea diurezei, alimentaţie parenterală totală, antibioterapie, suprimarea precoce a tuburilor de dren peritoneale.

e. Spravegherea evoluţiei plăgii operatorii cu suprimarea precoce a drenurilor intraperitoneale, prevenirea complicaţiilor postoperatorii în special cele cauzatoare de ocluzie.

28. După precizează diagnosticul de ocluzie şi se internează bolnavul în serviciul de terapie intensivă unde:

a. Se aplică 3 catetere - intravenos pentru perfuzii, naso-gastric pentru aspiraţie şi uretro-vezical pentru măsurarea diurezei - şi se face o clismă evacuatorie;

b. Se supraveghează bolnavul măsurând diureza spontană, cantitatea şi calitatea vărsăturilor, prezenţa sau absenţa tranzitului intestinal.

c. Se începe reechilibrarea bolnavului dupa plasarea unui cateter venos central în funcţie de valorile ionogramei sanguine.

d. Se începe reechilibrarea bolnavului în funcţie de valorile ionogramei sanguine şi în funcţie de monitorizarea diurezei.

e. Se monitorizează pierderile prin vărsătură, diureză, se efectuează o clismă evacuatorie şi se perfuzează pacientul pe venă periferică cu soluţii cristaloide.

29. În vedere înlăturării factorilor ce ar favoriza o nouă ocluzie se practică:

7

a. Spălarea peritoneului cu aranjarea anselor în poziţie anatomică şi acoperirea lor cu epiploon; enteroplicaturi de diverse tipuri, sutura breşelor şi a spaţiilor decolate, reluarea precoce a peristalticii folosind medicaţie stimulantă a peristalticii, clisme etc.

b. Manevrarea intraoperatorie cât mai atraumatică a anselor intestinale, stimularea farmacologică a peristalticii intestinale, reluarea prcoce a alimentaţiei orale.

c. Enteroplicaturid. Aplicarea intraperitoneală de produse farmacologice ce împiedică şi

previn formarea aderenţelor, stimularea postoperatorie a peristaltismului intestinal.

e. Toaletă peritoneală minuţioasă, plasarea corectă a tuburilor de den, sutura breşelor şi a spaţiilor de decolare.

30. Decompresiunea abdominală în vedere scăderii presiunii intralumenale, se realizează intraoperator prin:

a. Enterostomie de golire cu ajutorul sondei Foley sau pe sondă Pezzer, enterotomie cu golirea exterioară a conţinutului, mobilizarea digitală a conţinutului intestinal caudal sau cranial (manevra Monks-Moynihan) cu aspiraţie gastrică pe tub Faucher, golirea colonului prin metoda „colo-shild”, anus iliac sau cecostomie.

b. Aspiraţie pe sondă naso-gastrică.c. Enterostomie pe sonda Foleyd. Anus cecal e. Mobilizarea digitală a conţinutului intestinal în cec.

31. Ocluzia tardivă este întotdeauna:a. Funcţionalăb. Prin dezechilibre hidro-electroliticec. Prin mecanism mixtd. Tumorală e. Mecanică

32. Ocluziile prin obstrucţie (obturare) pot apare prin:a. Torsiunea ansei în jurul unui ax format de bride sau aderenţe inflamatorii,b. Invaginaţie,c. Strangularea lumenului intestinal şi a unei porţiuni din mezou, în diverse

defecte parietale externe (hernii ale peretelui abdominal) sau strangulări interne

d. Postoperator imediat sau la persoane ce au suferit intervenţii operatorii în antecedente.

8

e. Leziuni parietale intestinale, corpi străini intralumenaii, compresiuni extrinseci.

33. Mecanismul comun al ambelor componente ale ocluziei funcţionale constă în:

a. Dezechilibrul hidro-electrolitic şi acido-bazic.b. Blocarea neuroendocrină şi autonomă a întregului tub digestiv sau numai

a unor segmente ale sale c. Tulburări metabolice simple sau în cadrul şocului,d. Azotemie, carenţe de acid pantotenic sau tiamină, hipoxie, deshidrataree. infecţii, intoxicaţii, stări alergice, iritaţia nervilor locali, adenopatie

mezenterică,

34. Distensia ansei, ca urmare a obstrucţiei, acţionează asupra circulaţiei parietale, la început, blocând circulaţia de întoarcere, cu apariţia stazei venoase şi capilare urmată de tulburări de permeabilitate. Drept urmare, se produce:

a. Blocarea consecutivă a circulaţiei artariale cu apariţia fenomenelor ischemice ce pot conduce la necroză şi perforaţie.

b. Extravazare de lichide în lumenul intestinal (spaţiul III), în peretele intestinului unde se produce edem şi în peritoneu, apărând ascita. Această extravazare de lichide duce la deshidratare şi hipovolemie.

c. Ascensionarea diafragmelor cu scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii şi hipoxie.

d. Durerea ea poate fi: bruscă, intensă, însoţită de paloare, anxietate şi transpiraţii

e. Distensia abdomenului care poate fi generalizată, de la început (în ocluziile paralitice) sau se generalizează ulterior (în cele joase) şi este simetrică

35. Percuţia abdomenului evidenţiază: a. Peristaltism aparent(mişcări de reptaţie), asociat cu exacerbarea durerilor

colicative.b. Zgomote hidro-aerice, dureri abdominale difuze, tranzit intestinal

accelerat.c. Abdomen intens dureros cu apărare musculară şi vărsături.d. Timpanism uneori cu dispariţia matităţii hepatice; în caz de ascită se poate

evidenţia matitate deplasabilă pe flancuri.e. Contractură abdominală.

36. „Facies-ul hipocratic” este caracteristic :a. Ocluziilor funcţionale

9

b. Ocluziilor prin volvuluisc. Ocluziilor prin obstrucţie tumoralăd. Stadiilor avansate de ocluzie ca semne ale deshidratării globale;e. Ocluziilor complicate cu perforaţii diastatice.

37. La adult, cauzele cele mai frecvente de invaginaţie intestinală acută sunt reprezentate de:

a. Bride aderenţiale congenitaleb. TBC sau B. Crohn a ileonului terminal c. Neoplasmul de valvă ileo-cecală d. Polipi intestinali, mioame, diverticul Meckel şi ascarizi e. Plastronul apendicular sau tumori apendiculare

38. La vârstnici, ocluziile dinamice se datoresc: a. Tulburărilor hidroelectrolitice de diverse cauze b. Inflamaţiilor acute (apendicite, colecistite),c. Constipaţiei cronice şi carenţelor alimentared. Mega dolico colonului congenitale. Perivisceritei postoperatorii, la bolnavii cu multiple intervenţii

chirurgicale abdominale.

39. Reechilibrarea hidrică (volemică) se face prin perfuzii izotone de ser clorurat şi glucoza, în doze de:

a. 20-30 ml/kg corp, cu adaus de cloruri hipertone de sodiu şi potasiu în funcţie de ionogramă

b. 15-20 ml/kg corp,c. 60-80 ml/kg corp,d. 100 ml/kg corp, până la reluarea diurezeie. 30-50 ml/kg corp

40. Raţia calorică administrată pentru reechilibrarea nutritivă este de:a. 15-20 cal/kgcorp/zi b. 35-50 cal/kgcorp/zi c. 80 cal/kgcorp/zid. 75-90 cal/kgcorp/zi pâna la pozitivarea balanţei azotatee. 30 cal/kgcorp/zi până la reluarea alimentaţiei orale.

41. Momentul operator este în raport de:a. Cauza de ocluzie şi timpul scurs de la debutul ocluzieib. Tipul etiologic al ocluziei

10

c. Vârsta bolnavului d. După stabilirea diagnosticului etiologic e. După stabilirea diagnosticului şi reechilibrare hidro-electrolitică.

42. Alegerea metodei şi a tehnicii operatorii în ocluzii se va face în funcţie de:

a. Starea generală a bolnavului, de aspectul şi gradul de lezare a anselor şi de posibilităţile tehnice

b. Leziunea găsită intraoperatorc. Intervalul dintre debut şi momentul operatord. Vârsta pacientului şi contextul lezionale. Prezenţa sau nu a stării de şoc şi a complicaţiilor septice

intraperitoneale

43. În cazul cancerelor ocluzive de colon, intervenţia operatorie, la persoane vârstnice, trebuie bine evaluată. Ea se poate efectua:

a. În doi timpi, pentru diminuarea traumatismului operator şi pentru prevenirea fistulei anastomotice.

b. Colostomie de degajare în continuitate(pe baghetă)c. Colectomie subtotală pentru prevenirea fistulelor pe intestin cu

viabilitate îndoielnică.d. Derivaţie internăe. Colostomie terminală şi fistulă mucoasă a capătului intestinal

supratumoral.

44. Se disting următoarele forme clinice de ocluzie intestinală: a. Evolutive, topografice, etiopatogenice şi anatomo-clinice şi

forme particulare.b. Ocluziile acute, ocluziile cronice, subocluzia şi ocluziile

atipicec. Ocluzia înaltă, ocluzia joasă, ocluzia intestinului subţire,

ocluzia colonuluid. Ocluzia paralitică, ocluzia prin obstrucţie, ocluzie prin

stangularee. Ocluzia precoce şi ocluzia tardivă

45. Radiografia abdominală simplă, în primele 3-6 ore de la debut, arată:a. Distensia gazoasă a unei anse, putând indica şi locul ocluziei.b. Nivele hidro-aerice multiple de dimensiuni variabilec. Câteva nivele hidro-aerice de dimensiuni marid. Un nivel hidro-aeric voluminos medioabdominal semnul von Wahl

11

e. Un nivel hidro-aeric situate subfrenic drept.

46. Care din următoarele afirmaţii referitoare la ocluzia prin strangulare este adevărată? :

a. Distensia abdominală se produce brusc, este asimetrică şi se prezintă în tensiune elastică şi cu timpanism la percuţie (semnul von Wahl).

b. Abdomenul este plat, sunt prezente dureri colicative, stare de şoc, tranzit păstrat

c. Distensia abdominală se produce progresiv simetric, fiind asociată cu nivele hidro-aerice la explorarea radiologică a abdomenului

d. Distensia abdominală se produce în strânsă legătură cu durerile abdominale care deobicei preced instalarea distensiei

e. Distensia abdominală se produce juxtaombilical asociată la percuţie cu timpanismul juxtaombilical(s. Laugier), peristaltism apparent şi matitate deplasabilă.

47. Distensia ansei, ca urmare a obstrucţiei, indiferent de cauză se datorează şi acumulării de lichide şi gaze. Lichidele provin din:

a. Transudare din capilarele sanguine în lumenul intestinal. b. Din ingestia de lichide, din secreţia tubului digestiv la care se adaugă

blocarea absorbţiei intestinale.c. Transudare din capilarele sanguine în lumenul intestinal, din ingestie de

lichide şi din secreţia tubului digestiv.d. Transudare din capilarele sanguine în lumenul intestinal, şi din secreţia

tubului digestiv e. Transudare din capilarele sanguine în lumenul intestinal şi din ingestia de

lichide

48. Localizarea invaginaţiei, în ordinea descrescândă a frecvenţei este: a. Ileo-cecală, ileo-cecocolică, ileo-ileală, jejuno-ileală (Meckel) şi

jejunojejunală;b. Jejuno-ileală (Meckel), colo-colică, Ileo-cecală, ileo-cecocolică, ileo-ileală,

şi jejunojejunală;c. Ileo-cecocolică, ileo-ileală, jejunojejunală; Jejuno-ileală (Meckel), colo-

colică şi Ileo-cecală,d. Sigmoido-rectală, colo-colică, Ileo-cecală, ileo-cecocolică şi jejunojejunală;e. Jejuno-ileală (Meckel), Ileo-cecală, ileo-cecocolică, sigmoido-rectală, colo-

colică.

49. Tuşeul rectal în caz de invaginaţie intestinală prezintă:a. Ampula rectală este goalăb. Ampula rectală conţine materii fecale normale

12

c. Ampula rectală conţine fecaloame voluminoased. Ampula rectală conţine sânge(s. Ombredanne)e. Ampula rectală conţine o formaţiune vegetantă voluminoasă cu caracter

stenozant.

50. Topografic ocluzia înaltă este localizată până la:a. Pilorb. Genunchiul inferior al duodenului c. Unghiul Treitz sau primele anse jejunaled. Joncţiunea jejuno-ilealăe. Valvula ileo-cecală

13