J U R N A L D E B O R D

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural 1

Oceanica

O mare liberă pentru delfini !În anul 2013 ne-am propus demararea conform unui calendar de activități sistematice a pilonului de intervenție din cadrul programului “Delfinii în criză! - Dolphins in distress!”.

Am început în iunie 2007 un program susținut de investigare a cauzelor morții cetaceelor eșuate la țărmul românesc al Mării Negre. După exact 5 ani de zile am încheiat realizarea unei radiografii a cazuisticii deceselor la cetcaee în zona maritimă românească. Aceasta este suficient de extinsă în timp pentru a avea o situație clară și fidelă realității. Am identificat ca principală cauză a decesului cetaceelor care ajung eșuate moarte la țărm, plasele pescărești active sau abandonate. Având în vedere faptul că nivelul pescuitului, cel puțin conform statisticilor oficiale, este departe de a atinge parametri/cotele atribuite de Uniunea Europeană țării noastre am dedus că este vorba într-un procent însemnat de plase pescărești abandonate sau ilegale.

România a ratificat la 10 Mai 2000 prin legea nr. 91 Acordului privind conservarea cetaceelor din Marea Neagră, Marea Mediterană şi din zona contiguă a Atlanticului (ACCOBAMS). Printre măsurile menționate la loc important în planul de conservare atașat acestui acord se numără eliminarea plaselor abandonate și instituirea unui management al utilizării uneltelor de pescuit. Deși este o problemă gravă recunoscută la nivel internațional, deși au trecut mai bine de 12 ani de la ratificarea de către România a acestui acord, nimeni nu a făcut nimic în acest sens. Am considerat că este deci momentul să începem sistematic desfășurarea pilonului acțiunilor de intervenție din cadrul programului nostru destinat cercetării și salvării mamiferelor marine din apele teritoriale românești: “Dolphins in distress ! - Delfinii în criză !”.În anul 2013 ne-am propus să scanăm și să eliberăm de toate plasele abandonate existente aici, regiunea cuprinsă între țărm și izobata de 25m adâncime din sectorul cuprins între digul de nord al portului Constanța și punctul Pescărie Mamaia. Pentru a realiza acest proiect avem nevoie de 100 de zile de lucru pe mare și sub apă în intervalul iunie -octombrie 2013 și de un buget de 18.000 de euro (combustibil ambarcațiune, încărcare echipamente scufundare autonomă, transport și incinerare deșeuri reprezentate de plasele abandonate

recuperate, rații de alimente pentru scafandri voluntari (conform legislației în vigoare), care vor lucra la recuperarea plaselor de sub apă).Astfel vom putea declara prima zonă marină liberă de plase abandonate din Marea Neagră. Este un pas mic, dar cineva trebuie să înceapă. Și dacă nimeni nu o face am decis că este momentul să începem noi !

Activitatea de investigare a cazurilor de cetacee care ajung eșuate moarte la țărm nu a fost încheiată complet. Aceasta continuă prin sondaj pentru a menține sub observație evoluția lor și pentru a trage un semnal de alarmă în cazuri speciale: apariția de boli infecțioase transmisibile, fenomene ascunse de poluare etc.

Răzvan POPESCU-MIRCENI

Societatea de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin

Am salvat un exemplar de Buteo buteo !Voluntarii noștri Ștefan și Alina se aflau, în data de 18 ianuarie în zona costieră Corbu - Vadu unde au observat un …

Pag. 2

Expediție în Antarctica, amânată.Toamna trecută organizația noastră a devenit membră a Comisiei Naționale de Cercetări Antarctice a Academiei Române. În acel moment am demarat un nou program operațional WoBi ( World Biodiversity)...Pag. 2

Echipele noastre, iarna pe teren.În timpul iernii echipele noastre monitorizează în teren activitatea speciilor de vertebrate terestre din zona Dobrogei continentale. Cel mai activ coechipier al nostru, pe teren, în luna ianuarie 2013 a fost doctorandul Cătălin Stanciu...Pag. 2

Cronicar de expediție : Fuga în sud (3)...

Continuăm prezentarea în serial a jurnalelor de călătorie ale dr. Corneliu Pârvu...

Pag. 3 - 4

Mamiferele marine - santinele ale sănătății oamenilor și mediuluiRelația dintre sănătatea oamenilor, animalelor și a mediului înconjurător sunt bine cunoscute. Peste tot în lume, organismele marine sunt din ce în ce mai …

Pag. 5

2% pentru natură! Tu decizi ce se întâmplă cu banii tăi. Oricum plătești impozit la stat! Tu poți să direcționezi 2% din valoarea acestuia...

Pag. 6

Revistă lunară. 6 pagini / 10 Lei Numărul 5 - Februarie 2013

®

Publicație editată de S.E.O.P.M.M. Oceanic - Club

Aceasta va fi prima zonă marină liberă de plase abandonate

E C H I P A O C E A N I C - C L U B Î N A C Ț I U N E

2 Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

21 D E A N I D E

OC E A N I C C L U B !

La 28 Februarie 1992 un grup de 5 prieteni luau decizia să înființeze o asociație destinată cunoașterii și protejării mediului înconjurător. Era un grup de oameni tineri și entuziaști cu planuri mari și speranțe și mai mari, mânați de pasiune. Așa am rămas și astăzi chiar dacă avem cu 21 de ani mai mult și chiar dacă în echipă pe lângă tineri s-au integrat și oameni mai puțin tineri din punct de vedere biologic.

La început poate că a fost o joacă de copii, dar pe măsură ce timpul a trecut joaca s-a transformat într-un “joc” mult mai serios. Poate că nu am reușit să creștem pe măsura planurilor și dorințelor de atunci. Dar cu siguranță am făcut CEVA în locul unui inacceptabil nimic. Continuăm să fim fideli unor standarde înalte în tot ceea ce facem pentru explorarea și protecția patrimoniului natural și cultural și pentru dezvoltarea cercetării științifice românești și internaționale.

La început eram 5 tineri aflați la debutul perioadelor noastre de formare. Astăzi avem printre noi voluntari și membri din cele mai diverse categorii profesionale și sociale, 26 doctori în științe, 11 profesori universitari și un Membru Corespondent al Academiei Române.

Astăzi avem ca parteneri cele mai performante centre de cercetare din România și mai multe structuri de cercetare și organizații din străinătate.

Astăzi desfășurăm proiecte de cercetare și protecție a patrimoniului natural și cultural pe 3 continente (Europa, Africa și Asia) și ne pregătim să intrăm pe al patrulea (Antarctica).Am rămas fideli principiilor moralității și calității înalte a lucrului făcut. Suntem de părere că pentru problemele umanității trebuie aplicate soluții elaborate științific și bine fundamentate.

Primii 21 de ani au fost mai grei … istoria adevărată, scrisă de Societatea de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin OCEANIC CLUB, de abia de acum încolo începe ! ☺

LA MULȚI ANI OCEANIC CLUB !

Răzvan POPESCU-MIRCENI

Am salvat un exemplar de Buteo buteo !Voluntarii noștri Ștefan și Alina se aflau, în data de 18 ianuarie în zona costieră Corbu - Vadu unde au observat un exemplar de șorecar comun aflat în incapacitate de zbor. Acesta a fost preluat de ei și adus la sediul nostru pentru diagnosticare și îngrijiri.

Ajunși la sediul nostru am constatat că exemplarul de șorecar comun avea resturi de carne și sânge în zona capului cu precădere în zona ciocului. Am concluzionat că evenimentul se etrecuse în timp ce mânca. Întrucât nu prezenta leziuni evidente, la exterior, fiind în apropierea unor linii electrice aeriene, aveam două impoteze fie animalul din care se hrănea era otrăvit, fie suferise un șoc de electrocutare După investigarea atentă am detectat locul de intrare și cel de ieșire a curentului electric în corp.

Trebuia deci să îi administrăm produse pentru prevenirea deshidratării și hrană și să îi urmărim evoluția în timp. Din fericire șocul de electrocutare și probabil tensiunea nu au fost atât de piuternice încât să îi producă leziuni ireversibile care ar fi condus la moartea exemplarului. După o perioadă de aproape 4 zile de hrănire și administrare de electroliți acesta a devenit din ce în cei mai vioi și mai puternic. Acest fapt a fost unul de bun augur.

Știind faptul că dacă perioada de timp scursă din momentul în care o pasăre răpitoare ajunge în captivitate este prea lungă atunci există riscul ca acestea să se atașeze de om și să nu mai aibă un comportament obișnuit în natură. Starea sa fiind bună, exemplarul fiind apt de zbor din nou, am decis în după-amiaza zilei de 22 ianuarie 2013 să îl eliberăm în natură.

Marius PALADE

Expediție în Antarctica, amânată.Toamna trecută organizația noastră a devenit membră a Comisiei Naționale de Cercetări Antarctice a Academiei Române. În acel moment am demarat un nou program operațional WoBi ( World Biodiversity) care are dret scop promovarea dezvoltării cercetărilor românești asupra biodiversității din diferite zone ale Terrei.

Dorind să contribuim la susținerea eforturilor românești de revenire a cercetării științifice în zona continentului înghețat din Sud, am proiectat o expediție românească ce poate fi derulată fie independent, fie în cadrul unei expediții științifice internaționale de mai mare anvergură. Am început deci procesul de identificare a resurselor de finanțare, pregătirea necesarului de echipamente și consumabile și procedura de autorizare a unei astfel de misiuni. Toate bune și frumoase, echipa merge ca unsă, pregătirile au fost accelerate, doar că procedura de autorizare pentru prelevare de eșantioane este mai îndelungată decât estimasem inițial. Așa că am decis că este mai bine pentru reușita unei prime misiuni organizate de echipa noastră, să amânăm desfășurarea expediției pentru sezonul viitor al verii australe.

Între timp am intrat în contact și am început o frumoasă colaborare în cadrul acestui proiect cu Fundația Antarctică Română, gestionată de moștenitorii direcți ai regretatului explorator Teodor Negoiță. Acest fapt s-a petrecut cu prilejul primei ședințe în plen a Comisiei Naționale de Cercetări Antarctice, care a avut loc la 25 ianuarie 2013 la sediul Academiei Române de pe Calea Victoriei, București.

Theodor MAHU

Echipele noastre, iarna pe teren!În timpul iernii echipele noastre monitorizează în teren activitatea speciilor de vertebrate terestre din zona Dobrogei continentale. Cel mai activ coechipier al nostru, pe teren, în luna ianuarie 2013 a fost doctorandul Cătălin Stanciu.

Printre elementele definitorii ale observațiilor noastre se numără aspecte legate de dinamica stolurilor de păsări care iernează în zona Dobrogei, activitatea micromamiferelor (cu un accent deosebit pe starea coloniilor de lilieci prezente în peșterile din Dobrogea) precum și înregistrări ale prezenței exemplarelor de animale moarte în zonele naturale. Acestea sunt preluate de echipele noastre și investigate împreună cu cercetători din instituțiile partenere. De foarte multe ori analiza acestora ne transmit cele mai multe date privind problemele cu care se confruntă speciile sălbatice în mediul lor natural. În câteva rânduri, de-a lungul timpului s-a întâmplat ca acestea să anunțe prezența unor specii fie noi pentru zonă, fie o revenire a unor specii de multă vreme absente de aici.

Raluca GRIGORE

http://ro.da-vinci-learning.com

Un partener de încredere pentru formarea armonioasă a copiilor dumneavoastră

C R O N I C A R D E E X P E D I Ț I E

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural 3

Fuga în sud (3)Continuăm prezentarea în serial a jurnalelor de călătorie ale dr. Corneliu Pârvu din perioada 2005 - 2012 cuprinse în cartea “Libertatea lui Gecko” ce va fi publicată în colecția organizației noastre. Astăzi episodul cu numărul 3.

… (continuare din numărul 4)

Un strigăt războinic!

16 iulie. Noapte liniştită, fără vânt, în pădure. Dimineaţa, băieții vin de la malul lacului zgribuliţi. Au dormit în vânt şi frig. Micul dejun constă în ce a rămas de ieri: orezul, cartofii, morcovii ce alcătuiesc bentosul ciorbei celei mari (benthos, în termeni biologici înseamnă mâlul de pe fundul lacului, cu vieţuitoarele ce-l populează).' Părăsim cu regret frumosul lac Salda, extrem de pitoresc şi de aproape şi de departe. ' La malul lacului de baraj Karamanli, găsesc o baltă. Dacă aş fi un bivol, un porc sau un elefant nu m-aş bucura mai mult. Intru cu cizmele de cauciuc în noroiul moale, gros, cald, tapisat cu plantele verzi, de Polygonum ( piperul broaştei) şi îmi amintesc că cea mai mare câmpie de la poalele unor munţi uriaşi din Asia se numeşte Rahat, adică Fericire. Găsesc ceea ce mă interesează: Dolichopodidae: musculiţe suple, lunguieţe, de un verde metalic, arămiu, cu picioare lungi, după cum arată şi numele, care sunt duşmanii principali ai neamului ţânţarilor. Nu mă opresc din „cosit” decât când simt o usturime la degetul mare de la mâna dreaptă: băşică spartă. ' Cu borcanul entomologic plin de vânatul mult visat, plecăm mai departe pe şoselele pe care poţi să înşiri cocă de pâine şi se coace, poţi să spargi ouă şi ai omletă. Deodată se aude un răcnet lung: - Baaalltăăă!!! ' Strigăt scos de unul sau chiar de amândoi Keraii şi pe care aveau să-l arunce mereu de acum încolo, ca pe ghiulelele de piatră ale tunurilor antice, în zidul timpanelor noastre, ori de câte ori vedeau o apă. Înţeleseseră importanţa de capcană naturală a bălţilor, pentru insecte şi pentru mine. Aici, unde oprim cu scrâşnet de frâne, cum facem şi în ţară, în timpul deplasărilor noastre zoologice, şoseaua trece peste râul Kizildere şi undeva sub pod, e un mal cu vegetaţie care maschează un canal de irigaţie, unde se ascund de căldură, tot felul de gâze, fie ele ombrofile, fe heliofile. Oameni suntem ! cum zice şamanul.' Gonim apoi în continuare pe şoselele încinse, pe lângă unele localităţi cu nume dobrogene: Tuzla Tepé, Babadağ, Bozdoğan, sărind în cizme la orice strigăt de „baltă” care îi distrează pe erudit şi pe fiul său. ' De la Finike, pe „Riviera turcă” , drumul ondulat se strecoară între mare, munţi şi cer ca şi când ar duce spre zei, nu spre oameni. Oprim la

Fethiye unde rămânem să ne mirăm şi să fotografiem cavourile licyene săpate în piatra muntelui, să ne scufundăm în atmosfera sfântă şi înfricoşătoare a Capadociei. Apoi, serpentinele se îndreaptă, lăsând locul plajelor şi mării generoase.' Seara se încheie la Antalya, sub o ploaie scurtă care îi uimeşte pe veteranii clubului. Obosiţi, transpiraţi şi prăfuiţi, vizităm „de plăcere” staţiunea, colorată ca o cutie cu acadele: copaci care au în loc de fructe becuri multicolore, buticuri, cafenele, străzi înguste, luminate ca ziua, totul reflectat în apa portului, pe care plutesc ambarcaţiuni scăldate şi ele în lumini. ' De parcă în Turcia mediteraneană nu poate exista nimic fără sigiliul vechimii şi Antalya, ridicată de regele Pergamului, Attalos, în secolul II, are o vechime de două mii de ani. Deşi e un oraş modern, cu o industrie textilă, alimentară şi mai ales turistică, farmecul ei e dat de combinaţia dintre munţi şi mare, de vegetaţia subtropicală luxuriantă şi de vestigiile arheologice. Vizităm cât putem de mult, în iluminaţia decorativă, Poarta lui Hadrianus, bogată în arcade şi sculpturi, Minaretul Yvili, cu ceramică albastră, zărim Biblioteka Tekelioglu despre care Kera spune că e plină cu manuscrise vechi, turnul lui Hidirlik, un fost far, moscheile lui Balibey şi Murat Paşa. ' Mignona, frumuşica şi infatuata blondă Maria, îmi oferă cu o generozitate suspectă, o fisă pentru toaletă, ca apoi să-mi arate o brăţară pe care o cumpărase şi mă întreabă cu glas mieros, dacă nu o pot împrumuta cu 50 de dolari până la Constanţa. Nu pot, pentru că aici am nevoie de valută, nu în ţară. ' Ieşim din oraş spre sud, spre un camping, pe care nu-l găsim. Continuăm drumul în noapte, în căutarea unui loc pentru campare. Şoseaua nu are nici un drum lateral pe care să

intrăm, kilometrii se adună, suntem din ce în ce mai obosiţi şi nervoşi. Am văzut în timpul zilei cât de greu se taie drumurile în ţărmul stâncos, iar drumarii nu s-au gândit deloc la noi. Aşa e când mergi noaptea, în orele în care trebuie să dormi! Deodată, când ne luasem gândul că vom mai şi dormi până la ziuă, apare pe dreapta o

intrare în pădure. Avansăm câteva zeci de metri şi ne prăvălim, unii în cort, alţii pe saltele afară. Ori noi am dormit buştean, ori nu au trecut maşini în ultimele ore, dar nu ştiu când s-a luminat. Orice s-ar spune şi oricum ar fi, dimineaţa e unul din momentele cele mai tonice ale unei călătorii cu cazare la marginea drumului. După ce beau o bere pe inima goală, mă las cuprins de poezia zorilor roz.

Olimpul din vale

' 17 iulie. Strângem urgent tabăra improvizată şi plecăm aşa cum ne-am trezit, nespălaţi şi nemâncaţi mai

departe, pe ţărmul Ak Deniz - ului (cum spun turcii Mediteranei). Nu ne oprim decât pe malurile unui râu frumos, cu apă cristalină şi cu o perie deasă de tufe de leandru, toate pline de flori roz şi de miros suav. Suntem la Tekirova, lângă Kemer. E foarte de dimineaţă şi soarele nu arde încă. Nu putem rata astfel de clipe, în care colectarea este mai uşoară, aşa că eu şi Kiş renunţăm la cafea, ne luăm fileele, cizmele şi plecând pe râu în sus, prindem nişte libelule străvezii, încă lente la ora asta, şi nişte gândăcei mici negri, care înoată foarte

repede în apa limpede. Sunt Hydrophilidae, din care adunăm câteva

z e c i de exemplare pentru colecţiile m u z e u l u i . Profităm de apă şi de singurătate ca să ne spălăm şi să ne expunem puţin la soare partea nevăzută a ... lunii. Apoi ne îndreptăm spre plaja de la Olympos.

' Drumul cu serpentine descendente, repetate de zeci de ori, seamănă cu o cădere lină, în spirală, de la mare înălţime. Nu pare să se mai sfârşească. Locurile sunt interesante, demne de ţinut minte pentru o eventuală vacanţă cu familia. Kera ne spune că pe aici îşi petrecea iernile Alexandru Macedon. Nu avea gusturi proaste. Intrăm pe plajă cu maşina, pe lângă un panou, pe care scrie că e rezervaţie de ţestoase marine. Înainte de linia ţărmului, locul este dominat de un pâlc de pini maritimi rari, înalţi, cu braţe în formă de candelabru, care lasă pe sol o umbră deasă. Pe lângă pini am văzut şi un canal cu vegetaţie: iată doi biotopi care-mi dau speranţă pentru colectare. Toropiţi de căldură, facem naveta cu paşi lenţi, între plajă şi umbra pinilor, unde e de-a dreptul răcoare. Colectăm pe plantele de pe marginea canalului nişte păianjeni enormi, nişte muşte interesante, cu antene măciucate, din familia Mydidae, care nu trăiesc în România. Adulţii lor îşi depun ouăle pe larvele de lăcuste iar ”puii” acestora intră în corpul lăcustelor hrănindu-se cu ele. Mai colectăm şi alte diptere lunguieţe şi păroase, numite la noi în Deltă „lupii tăunilor”, Asilidae, care răpesc orice insectă: cărăbuşi, viespi şi chiar fluturi. Acvaticii vin şi ei cu cochilii, melci şi probe marine. ' Ţinerea registrului şi etichetarea e o treabă migăloasă, pe care o rezolv doar cu ajutorul generos al lui Kiş care scrie şi în registru şi etichete pe calc cu tuş, de face scurtă la mână. Căutăm un camping prin împrejurimi, dar Maria insistă cu încăpăţânare că vrea să doarmă pe plajă. E a doua oară când Maria nu ţine cont de singura regulă

impusă de Van echipei: să nu ne răzleţim. Găsim cu greu un

camping, invadat de nişte puşti polonezi; au aere de nobili scăpătaţi, deşi probabil că nu au nici

maşină şi au ajuns aici, cu rucsacul în spate.

C R O N I C A R D E E X P E D I Ț I E

4 Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

Primul Gecko

' Profit de popasul la camping pentru a-mi încărca bateriile cu puţină civilizaţie, aşa că merg la bar să-mi cumpăr alune şi pepsi. În exteriorul geamului e animaţie entomologică: ţânţari şi câteva sute de musculiţe, care seamănă cu ei, numite chironomide, atrase de lumină. Când mă apropii, surpriză!: un Gecko merge pe geam cu ventuzele lui şi vânează insecte. Are doar vreo 8 cm şi o culoare ieşită din comun: roz carnal, cu pete maronii, tapisate cu bumbi teşiţi; coada are pete inelare maronii, care-i dau aspect striat sau zebrat. După dimensiuni, după ochii mari, eliptici, sticloşi, pe care şi-i curăţă mereu cu limba, dar mai ales după falangele adezive, pare să fie Hemidactylus turcicus, o specie răspândită pe coastele mediteraneene şi ale Mării Roşii, ajungând în vest până în nordul Africii şi în est până în India. În timpul nopţii sunt multe insecte active iar liliecii şi gekonidele au valorificat excelent această sursă de hrană. Liliecii au reinventat zborul şi ultrasunetele dar şi gekonidele au o invenţie la fel de genială: adeziunea la substrat. Gecko ţine degetele desfăcute şi aderă la substrat prin cele câteva rânduri de perniţe cu lamele, care nu sunt doar ventuze. Elucidarea modului de aderare, a pus ştiinţa la grea încercare. Sunt combinate vreo trei ipoteze şi modalităţi: una ar fi aderarea magnetică, prin forţe Van der Vaals ( polarizare electrică şi atracţia între plus şi minus) la distanţe foarte mici, de ordinul angstromilor, între sete (perişori foarte mici), alta ar fi atracţia capilară în prezenţa umidităţii (fenomen mai puţin lămurit), cea mai eficientă fiind probabil adeziunea mecanică, prin cele 5300 de sete pe mm pătrat, aflate pe lamele. Microscopul electronic a relevat o structură care te duce cu gândul la Dumnezeu: fiecare din cele 5300 de sete, are la rândul ei, sute de cârlige zimţate (spatule), de dimensiuni nano şi chiar sub nano milimetrice. Am citit despre toate astea intrigat de abilitatea şi siguranţa cu mergeau pe tavan gekonidele văzute în 1991 în expediţia Muzeului Antipa în Indonezia. La Muzeu ar fi păcat să te ocupi numai de feliuţa subţire a specialităţii, când ai în jurul tău o lume atât de diversă. Mi-a fost de folos şi tradiţia, ca fiecare muzeograf, să ţină o conferinţă nouă pe an, pentru public. Aşa cum Gecko şi-a luat libertatea de a se structura morfologic, până la dimensiuni micronice, numai pentru a se putea sui pe tavan, la fel şi noi: dacă nu putem evada în depărtări, ne putem sculpta interior. Cunoaşterea realităţii infinitezimale nu e numai apanajul savanţilor ci şi al oamenilor celor mai pragmatici cu putinţă: „stilul Gecko” e un vis al DARPA (agenţie a armatei americane pentru proiecte avansate) care ar dori să afle cum se pot sui soldaţii pe ziduri, fără riscul de a cădea.

Decrisparea

18 iulie. O cetate la baza muntelui. O ariditate selenară: stâncă, arbori rari, nici un strop de apă, faună aproape inexistentă. Un chioşc cu preţuri prohibitive. E cetatea Chimera, unde din aceste motive nu zăbovim prea mult. Spre lacul Ova, drumul trece pe deasupra golfului Kaş:

panoramă extrem de largă, marea aflată undeva, extrem de jos, îţi dau fiori de partapantist. Mergem întins spre lacul Ova gölü (ghiolul românesc e tot un cuvânt turcesc, precum multe altele), marcat cu o pată albastră, promiţătoare, pe hartă, dar când ajungem în zonă, nu vedem nici un lac, ci o suprafaţă întinsă, cu ferme, printre care ne rătăcim. Abia găsim un ochi de apă sufocat de stufăriş. Foamea însă, e mai mare decât dezamăgirea produsă de desecarea lacului. Van pune butelia pe marginea drumului şi se apucă de gătit ciorbă, iar noi, ”gongarul” şi ”păsărarul”, plecăm la treabă, cu fileele şi binoclul. Terenul este un strat gros (cine ştie cât de gros) de turbă uscată, pe sub care, cred că circulă apa. La un moment dat îmi intră piciorul stâng într-un orificiu şi abia reuşesc să-l extrag gol, fără ciorap în prima fază, ca în faza a doua să scot şi cizma, cu ambele mâini. Nu e vorba de eroism, dar o gleznă luxată e ceva complet indezirabil. Deci, atenţie maximă! Suntem chemaţi la masă, unde, ca de obicei, mâncăm câte două castroane cu ciorbă prea fierbinte pentru foamea noastră şi cam sărată, dar Kiş o diluează şi o răceşte imediat, turnând fără scrupule o cană de apă. Excelentă şi hidratantă. Patent adoptat!' Seara ne prinde la Patara, pe o plajă cu dune mici, fixate cu tufişuri. Briza e foarte puternică şi noi ne căutăm un loc adăpostit între tufişuri, unde punem corturile pe un nisip fin. În curând toate: bagaje, oameni, maşină, devenim mari acadele pudrate. Semănăm din ce în ce mai mult cu o şatră de ţigani, adică mai bronzaţi, mai prăfuiţi, mai nepăsători unde vom dormi şi cum ne vom descurca. Începe să-mi placă acest mediu atât de diferit de cel de acasă: feţe străine, o limbă străină, peisaje uscate, un soare arzător şi acum vacarmul valurilor, ducând la paroxism senzaţia de nepăsare: să dormi, în timp ce un volum incomensurabil de apă se agită lângă tine fără să fii în pericol, înseamnă să trăieşti cu adevărat, viaţa planetei tale.

În cuibul de nisip

19 iulie. De dimineaţă recoltez cele 10 capcane Barber instalate cu mare greutate în nisip aseară, pentru că încerând să facem loc pentru paharele goale de iaurt băut în timpul iernii în laboratorul meu de sub streaşină, se umpleau imediat cu nisip. Patrulez cu plăcere în picioarele goale prin nisipul fin şi gândul îmi fuge la istoria mişcării perpetui a lumii fizice de pe grăuntele nostru de nisip care e Terra. Mişcare, mişcare, mişcare! Marea doarme mărşăluind. Cum dormim şi noi în goana mişcării de rotaţie a planetei. Sunt atras de fizica şi matematica fără formule, eu, de care cifrele fug ca apa de pe gâscă. Asta pentru că extremele se ating. Îmi place afirmaţia fizicienilor că nu suntem decât praful unor stele moarte, că totul se reciclează şi că atomii din soare sunt reciclaţi la a treia sau a patra generaţie. Mai greu e să accept concluzia matematicienilor că pe Terra sunt cam 10.000 de miliarde de fire de nisip, număr oarecum egal cu al stelelor (sau galaxiilor, ce mai contează?) cât ar avea universul decelabil. Cum au ajuns la aceste cifre?' Privind atent o roată înfundată în nisip, Van constată că de fapt e o pană:

- Nu-i nimic, avem roata de rezervă ! îi zâmbeşte larg, Kera. - Da dar e desumflată şi asta ! Îi întoarce zâmbetul Van. - Bine, atunci trecem la formula: o sută de pompe de căciulă! - Ba nu, că am uitat şi pompa, nu numai plăcintele, acasă! - Atunci scoate roata şi hai s-o rostogolim 7 km până la sfalt!Ceea ce şi fac, ducând roata pe un băţ, până la asfalt, unde i-a preluat un şofer binevoitor. Pe la prânz, apar într-o limuzină veche, călcaţi pe coadă de vălătuci de praf, veseli de parcă aşa ceva aşteptau ca să se simtă în elementul lor. ' Senzaţia tămăduitoare a stresului, nepăsarea, s-a manifestat şi în tabără, în lipsa celor doi. Am exersat în continuare mersul în slip, cu picioarele goale, prin nisipul scăldat de valurile înspumate, alergarea cu fileul în mână după goangele ”repezi” care zburătăceau pe plajă şi am cules scoici aduse de apă. Toate astea ne-au împins lin, într-o atmosferă de vacanţă ocrotită de cuibul de nisip bine cernut, sub razele noi nouţe ale soarelui reciclat de cosmos. Experienţa mi-a demonstrat că atunci când o deplasare începe să se numească „excursie”, randamentul lucrului creşte. Din această joacă de-a prins musca cea mai rapidă, am colectat o raritate zoogeografică, pe care o voi publica în revista ştiinţifică a Muzeului: Tachytrechus salinarius ... ' Luăm drumul Nordului, ocolind Muntele Baba Daği (1969 m) şi golful Fethyie, până la Ortaca, unde ne pregătim ciorba de prânz pe malul râului. Dalman Çayi e un râu frumos, cu apă limpede în albia lui lată, plină de pietriş încins de soare şi de bălţi cu vegetaţie. După ce am părăsit şoseaua fierbinte şi podul, am găsit un drum printr-un lăstăriş umbros unde e o plăcere să te faci comod, să găteşti, să-ţi speli ceva lenjerie care se se zvântă sub privirile tale, sau să colectezi. În timp ce fierbe ciorba, în miezul luminii argintii, înrămată în orizontul munţilor crenelaţi, Kiş se bagă sub un mic pod de beton şi găseşte pe bolta lui cuiburi de rândunică cu coada roşie Hirundo daurica. Nu e specia de lăstun de care are nevoie la doctorat dar se bucură ca un copil de descoperire, ca semn că va găsi în curând şi ce caută el. Bucuria lui se transmite în mica noastră echipă şi intrăm şi noi sub pod, să vedem minunea. Apoi găsim şi nişte crabi de apă dulce, măricei, de toată frumuseţea cu ochii pedunculaţi, distanţaţi, orientaţi anterior, ca nişte mânere de ghidon de bicicletă. Iar la drum, către lacul Köyceğiz, un lac mare, în jurul căruia gravitează câteva sate: Yang, Toparlar, Küçükkaraağaç.

Corneliu PÂRVU

… continuare în numărul viitor

S E Î N T Â M P L Ă Î N N A T U R Ă

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural 5

Mamiferele marine - santinele ale sănătății oamenilor și mediului.

Relația dintre sănătatea oamenilor, animalelor și a mediului înconjurător sunt bine cunoscute. Peste tot în lume, organismele marine sunt din ce în ce mai contaminate de paraziți și de alți agenți patogeni specifici animalelor terestre domesticite. Paraziți, fungi, virusuri și bacterii trec mai ușor și mai frecvent din mediul terstru în cel marin din cauza acțiunii omului care fie betonează sau desecă zone mlăștinoase care joacă rolul de filtre naturale, fie practică o africultură intensivă

' Conceptul de organisme marine indicatoare oferă posibilitatea unei evaluări fidele a stării de sănătate a ecosistemelor acvatice.Aceste adevărate santinele servesc drept un semnal de alarmă precoce al impactului negativ asupra sănătății, fie la scara populației fie la scară individuală. Putem astfel defini acest impact, care în numeroase cazuri are efecte directe asupra sănătății oamenilor, pentru care marea este fie loc de vacanță, fie loc de muncă sau o importantă sursă de hrană, iar într-un procent și mai mare pot fi indicatori ai unui sindrom de stres asupra mediului înconjurător.' Mamiferele marine sunt surse de informații de primă clasă pentru studiul maladiilor infecțioase emergente / re-emergente sau pentru evaluarea efectului agenților toxici descărcați în mediu ca urmare a activităților umane cum sunt de exemplu bifenilpoliclorurile (PCB). În fapt cele mai multe dintre speciile de mamifere marine au o speranță de viață de durată la naștere, trăiesc în apropierea coastei utilizănd același mediu pe care îl exploatează și omul, hrana lor este adeseori similară sau cel puțin cu numerose elemente de faună comune cu hrana omului, și dezvoltă importante depozite adipoase care acumulează produsele chimice toxice. M. Trites, directorul unității de cercetare asupra mamiferelor marine din cadrul Centrului de Pescui t a l U n i v e r s i t ă ț i i Columbiei Britanice, compară mamiferele moarte eșuatepe coastă cu “canarii minelor

de cărbune”(care avertizau în trecut prin moartea lor asupra prezenței gazelor toxiceîn mină) (Fundația GoodPlanet, 2012). În consecință, cercetările asupra acestor specii reprezintă un domeniu prioritar (Stewart et al., 2008; Bossart, 2011).' În altă ordine de idei, carnea mamiferelor marine este consumată de oameni și cercetările asupra zoonozelor pe care acestea le pot transmite sunt deosebit de importante. Unele populații umane sunt în mod special expuse riscului, așa cum sunt Inuiții, pentru care carnea mamiferelor marine reprezintă hrana de bază (Simon et al., 2011). În același timp aceștia nu sunt singura populație umană susceptibilă de contaminare prin ingestia de carne de mamifere marine. Conform Robards și Reeves (2011) care sintetizează cunoștințele actuale asupra consumului de mamifere marine de către oameni, din lumea întreagă în intervalul 1970 - 2009, utilizarea acestei resurse este răspândită la scară planetară. Din 1990, oameni provenind din cel puțin 114 țări au consumat exemplare aparținând cel puțin uneia sau câtorva dintre cele 87 de specii de mamifere marine (altfel spus aproximativ 2/3 din totalul de mamifere marine care populează planeta noastră). ' Vânătoarea marilor cetacee este aproape dispărută ca urmare a creării Comisiei Baleniere Internaționale (CBI) în anul 1946, dar în contrapartidă, captura mamiferelor marine de talie redusă a crescut în numeroase regiuni costiere și este în prezent considerată drept principala amenințare asupra existenței acestor specii. Aceste practici nu sunt în toate cazurile direcționat-intenționate: în unele cazuri sunt exemplare eșuate sau care mor accidental în plase pescărești și care apoi sunt consumate; în alte cazuri însă, intenția de a le vâna în scopul consumului este vădită. ' Țările în care se capturează mii de exemplare în fiecare an sunt Japonia, de departe cel mai mare consumator (32 de specii diferite), urmată de mai multe țări din emisfera boreală, cu

precădere regiunile arctice (Canada, Danemarca, Statele Unite ale Americii). La lista consumatorilor importanți se adaugă Insulele Feroe, Australia și Insulele Salomon. În plus,

mai recent, o serie de țări din America de Sud , A f r i c a de Vest și Asia au început să

d e v i n ă c o n s u m a t o r i importanți ai c e t a c e e l o r

capturate în plasele lor pescărești, ajungând la

nivele comparabile de consum cu cele ale Insulelor Feroe. ' Un caz aparte îl reprezintă toxoplasmoza prezentă la Inuiții din Nunavik, regiunea Quebec. Un studiu relevă faptul că 60% din această populație este seropozitivă (Massier et al., 2009). Acest procentaj este unul ridicat ținând cont de faptul că felinele sunt aproape absente din regiune. Prin comparație, nivelul de seropozitivitate al Indienilor Cris, vecini ai Inuiților din Nunavik și care împart ca și utilizare același complex ecosistemic și aceleași surse de apă, este mult mai redus, acesta ridicându-se la doar 5-10% (Lévesque et al., 2007; Campagna et al., 2011). Ingestia de apă netratată nu poate fi acuzată pentru a explica diferența de nivel de seropozitivitate, va trebui deci să ne îndreptăm atenția către obiceiurile alimentare. Consumul cărnii de focă puțin sau deloc tratată termic a fost identificată ca principal factor de risc (Tryland et al., 2011). În aceeași manieră, cazurile de infestare cu Trichinella nativa care au fost identificate în zona arctică au fost puse pe seama consumului cărnii diferitelor mamifere marine : morse, foci, urși albi.' Cazurile recente de toxoplasmoză înregistrate la oameni, asociate surselor de apă contaminată, în America de Nord, au determinat o creștere a nivelului de conștientizare asupra riscului transmiterii parazitului prin intermediul apei. Astfel, o epidemie de toxoplasmoză, care s-a declanșat la Vancouver în 1995, a fost cauzată de contaminarea unui rezervor de apă potabilă cu oocistele lăsate de o pisică ( Bowie et al.,1997). Mediul marin este supus în același fel riscului de contaminare. O cauză probabilă a contaminării cu Toxoplasma gondii ar putea fi spălarea solurilor de către ploi și descărcarea lor ulterioară în mare. oocistele lăsate de pisici (gazda definitivă a parazitului) pe sol, odată ajunse în mediul marin pot fi concentrate de moluștele filtratoare. Deversarea apelor uzate ale localităților și navelor în mare conduc în aceeași manieră la o acumulare de oociste în mediul marin. Contaminarea mamiferelor marine este deci pe cale de consecință reflectarea nivelului de poluare a mediului marin cu oociste de T. gondii și astfel aceste animale au rolul de santinelă în cadrul programelor de sănătate publică. Alte protozoare, Neospora caninum și Sarcocystis spp. sunt deasemenea descrise de pe mamifere marine, cel mai adesea în legătură directă cu T. gondii.

Anne-Claire LE CORRETrad: Răzvan POPESCU-MIRCENI

V E N I Ț I A L Ă T U R I D E N O I !

6 Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

Mulțumim !

Le mulțumim tuturor acelora care au făcut donații anonime în urnele noastre amplasate în magazinele Mega Image din zona Tomis III și din Tomis Mall . Aici s-au acumulat în intervalul Mai -Noiembrie 2012 un total de 754 RON, bani pe care îi vom adăuga în contul alocat pentru achiziția unui dispozitiv R.O.V. necesar pentru accelerarea activității de identificare, recuperare și distrugere a plaselor pescărești pierdute/abandonate în zona costieră românească. De asemenea dispozitivul R.O.V. (Remote Operated Vehicle) este de maximă necesitate și pentru activitatea de cercetare/monitorizare a biodiversității marine desfășurate de echipa noastră. Suma pe care trebuie să o strângem pentru achiziția acestuia este de 36.800 Euro. Până în prezent am adunat 1598,49 RON adică echivalentul a 353,36 Euro. Mai este nevoie de 36.446,64 Euro.

2% pentru S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club!Tu decizi ce se întâmplă cu banii tăi. Oricum plătești impozit la stat! Tu poți să direcționezi 2% din valoarea acestuia către o organizație neguvernamentală. Pentru aceasta nu ai decât de completat formularul 230 (dacă ai doar venituri din salarii) sau formularul 200 (dacă ai venituri și din alte surse) cu datele tale și datele organizației neguvernamentale la care dorești să ajungă 2% din suma pe care tu o plătești la stat, la acestea adaugi fișa fiscală. Acestea le depui fie personal la agenția fiscală de care aparții fie o trimiți prin poștă înaintea datei de 15 Aprilie. Pentru a direcționa 2% către organizația noastră datele de identificare sunt: Societatea de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin OCEANIC CLUB (prescurtat: S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club);C.U.I. : 14503924

Cont bancar ( I.B.A.N. ) :RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX

Puteți susține activitatea noastră:- Ca voluntari: pentru aceasta trimiteți un mesaj

la adresa club@oceanic.ro cu exprimarea dorinței de a voluntaria în cadrul organizației noastre, datele de contact și un scurt C.V. atașat.

- Ca donatori: puteți face donații în bani (lei-RON) în contul RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX deschis la Banca Transilvania sucursala Constanța, Agenția Tomis Mall, pe numele S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club. De asemenea puteți face donații în echipamente și consumabile și pentru aceasta vă rugăm să ne contactați la adresa club@oceanic.ro

- Ca sponsori: pentru a stabili detalii legate de preferințele asupra activității pe care doriți să o sponsorizați precum și pentru încheierea documentelor vă rugăm să ne contactați la adresa e-mail: raluca@oceanic.ro sau la numărul de telefon 0744 507 709

Vă mulțumim !Toate programele noastre pe termen lung sunt operaționale și toate proiectele noastre punctuale sunt puse în practică prin implicarea membrilor, voluntarilor și partenerilor noștri și cu susținerea materială: logistică și financiară a sponsorilor și donatorilor !

Consiliul de conduceredr. Răzvan Popescu-Mirceni — Director coordonatordr. Corneliu Pârvu — Director științificRăzvan Zaharia — Director executivRaluca Grigore — Director de programedr. Constantin Chera — Coordonator al Corpului de experțidr. Marius Palade — Coordonator al Corpului de voluntari

Directori departamente: Cătălin Stanciu - Misiuni expediționare; Răzvan Radu - Tehnici de pătrundere sub apă; Lucian Ghimeș - Navigație; dr. Virginia Schröder - Biooceanografie și Geooceanografie; Victor Gheorghiu - Speologie; Cristian Iohan Ștefănescu - Imagine / film; Elena Gheorghiu - Campanii publice/educație; Victor Păduraru - Relații internaționale, reprezentare externă și mass-media

Relații publiceRaluca GRIGORE - tel: +4 0744 507 709 fax: +4 0341 101 585 ' ' e-mail: club@oceanic.ro

S.E.O.P.M.M. Oceanic-ClubStr. Decebal Nr. 41Constanța 900674ROMÂNIA

Ajută-ne să publicăm o carte !În anul 2010 s-au împlinit 5 ani de când echipa Oceanic - Club în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” și Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța au demarat un program de cercetare în regiunea biogeografică mediteraneană.S-au împlinit mai mult de 5 ani de muncă continuă pe care coordonatorii volumului împreună cu ceilalți 18 autori (reputați cercetători, specialiști de marcă în domeniile abordate de carte) doresc să îi împărtășească publicului românesc.Am scris cartea, am ilustrat-o, am machetat-o și a venit momentul să o ducem la tipar. Numai că, dacă până aici a fost posibil să realizăm totul pe bază de voluntariat, am ajuns într-un moment în care fără resurse financiare nu putem continua să dăm viață acestui volum. Avem nevoie de 8.000

de Euro pentru a scoate un prim tiraj de 1.000 de exemplare.Oferim în schimb spațiu publicitar pe ultima copertă și între paginile cărții și un număr de 30 de exemplare ale volumului tipărit.

Vă puteți abona la Oceanica pentru a primi revista gratuit în format electronic trimițând un mesaj la adresa club@oceanic.ro sau o puteți comanda în format tipărit contra sumei de 10 RON/exemplar. Plata se face în numerar, la sediul nostru sau prin virament în contul RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX deschis la Banca Transilvania sucursala Constanța pe numele S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club

ATENȚIE !!! © Textul, siglele, desenele și fotografiile din prezenta publicație a Societății de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin Oceanic-Club, numită Oceanica, fac obiectul proprietății intelectuale și drepturilor de autor ! Reproducerea parțială sau totală a textului, siglelor, desenelor și fotografiilor care apar în prezenta publicație, atât în format electronic cât și în format tipărit, fără acordul scris al asociației noastre sau al autorilor, constitue infracțiune și va face obiectul demersurilor noastre în instanțele competente pentru recuperarea daunelor interese !