oase tubulare la pachet

7/18/2019 Oase Tubulare La Pachet

http://slidepdf.com/reader/full/oase-tubulare-la-pachet 1/4

Oase tubulare la pachet

Nu sunt un mare amator de făcut piaţa. De mers prin magazine. De căscat ochii prin vitrine.Câteodată, mai iau sacosa şi devin cumpărător. Ca, deunăzi, când interesat să-mi pregătesc un

prânz, am intrat lu „efrumarin! din piaţa "stra.#nâuntru, vânzoleală mare. Casnice din toate categortiile sociale. Dar şi pensionari aproape

dărâmaţi de greutăţile vieţii. #mpuţinaţi la trup şi cu $ar$a tremurândă. %arfă cât cuprinde.După toate gusturile şi toate $uzunarele. Carne produse din carne. %ă uit &n stânga. %ă uit &ndreapta. #n cele din urmă mă opresc undeva &ncercând să aleg din ochi o rudă de salam devară. ângă mine, chipul unui $âtrânel cu o$ra'ii supţi sprânecenele stufoase. (ără se vreauasist )a conversaţia lui cu vânzătoarea. !- Caut un rasol $un pentru o cior$ă!, &i spuse

$ătrânelul!- *e care &l vreti+!, &l intre$ă la rându-i vânzătoarea !- *e acestaaa +...! continuă totea, arătându-i unul tăiat precum o lamă, dar nu foarte aspectuos.!- Nu, nu, nu... *e celălat desu$ el., #i preciză cu $lândeţe acelaşi $ătrânel !- ", da, acesta este un rasol cu multă carne!căzu de acord vânzătoarea. !- %ie imi spuneti, domniţă +!, replică satisfăcut imediat

$ătrânelul. !- -am ochit de când am intrat &n magazin. După mărimea osului. "re numai cm &n diametru...!.De $ună seamă că nu aş fi redat această scenă grotescă dacă ea nu m-ar fi cutremurat. Dacă

nu aş fi realizat atunci până unde s-a a'uns cu sărăci la noi. %-am văzut pentru o clipă &n pielea $ătrânului din faţa mea şi am &nghetat.

asolul cu pricina a fost mai şocant decât orice alt fapt cotidian. " depăşit prin semnificaţiasa psihologică orice aşteptare a mea &n materie de adaptare a omului. Numai că lanţulsurprizelor nu s-a oprit. De cealaltă parte, o $ătrână la fel de oropsită ca şi $ătrânelul, cu faţaridată, care ştia foarte $ine cât valorează suta de mii, cerea altei vânzătoare să pună &n pachetoase tu$ulare. „ase tu-$u-lareee/!, m-am mirat eu &n gând.%ai &ntâi, am crezut că este o glumă proastă. Cănd m-am &ntors,fără să-mi dau seama,&n

vremea Di$aciului, la faimoşii adidaşi. Dar, nu. Nici vor$ă. %ă aflam &n plină actualitate. "mdescoperit că oasele tu$ulare e0istă. 1unt su$ ochii mei. 1unt scoase la vânzae... Ce nu am&nţeles totuşi a fost ce se poate găti cu ele şi, am mai descoperit, că imaginaţia măcelarilor nuare limite. #ntrece a$surdul. "m realizat că, pe măsură ce porcul sau vita se tranşează &ncarcase, tot felul de su$-produse, cu denumiri care mai de care mai poetice,sofisticate, sefrizează ridicolul.#ntr-o $ună zi o să ne trezim că vom cumpăra mădulare de vieri pentru supă, coarne de vacă

pentru umpluturi cu maioneză găinaţ de pasăre pentru dres $orşul. 1au şi mai şi. Desenele produselor su$-produselor din carne. Domnilor comercian-i, treziti-vă/ Chiar totul estecomesti$il+ Nu mai vreti să aruncati nimic+ Nici măcar...oasele tu$ulare+ (olosiţi-le dacăvreţi, ca tu$uri de nai sau de orgă/ Dar nu ca... aliment. 2ste prea mare afrontul pe care &l

aduceţi la adresa $ieţilor consumatori. 3i nu se cade.

Bârfe pe seama morţii

Ca unul care i-a petrecut copilăria furănd pupăza din tei, care vrea nu vrea se apropie deș

&ntâlnirea cu Doamna &n negru, mărturisesc că simt nevoia să apăs din cănd &n când pe $utonul %orţii, această replică fără... replică. 1ă trăiesc un soi de mirare tragică, a a cumș

4hilgarnes, persona'ul din cunoscutul poem $a$ilonian, l-a trăit la primul său contact cu ea.Cu toţii tim că enunţurile sentenţioase despre moarte ne-au parvenit de cele mai multe oriș

din te0tele orientale si sunt mereu la modă in 2uropa.

#n „5urnalul de la *ăltini !, 4a$riel iiceanu consemnează o mirare de-a lui Constantinș

Noica astfel6 „ Mi se pare de neîn eles felul în care de 7000 de ani omenirea cultă seț



lamentează în marginea mor ii. Cum de n-am reuşit în 7000 de ani să vedem moartea înț

lumina ei bună? 2ste foarte adevărat că, dintre toate cele, numai moartea & i perrnite să seș

plim$e nestingherită. Că despre moarte, ne-a prevenit *etru Creţia, nu-o să tirn niciodatăș

nimic. #ncă din anul )7)8, 9ata (reud ne spunea că totul pleacă de la faptul că ne esteimposi$il să ne imaginărn propria noastră moarte. De fiecare dată când &ncercăm să o facem,

o facern nurnal &n calitate de spectatori.#n fond, rnoartea a$ole te orice oglindire. 1e &rn$olnăveste ea, %ateria, de o $oală fără nume,ș

darămite omul. :neori, $oala este o adevărată minune. Cănd, su$ stăpănirea ei, nu mai cau ițnici-o vindecare. "dică, vine o vreme cănd măsurile pentru protecţia vieţii nu mai au nici orelevanţă. arnenii mor pe nesirnţite. ;ci, colo, căte unul. De aceea se i crează un falsș

sentiment al imortalită ii. Ca tănăr poţi foarte $ine să mimezi $ătrăneţea, dar ca $ătran săț

rnimezi tinereţea este imposi$il. as că dacă ii cu tot dinadinsul să fii mereu tănăr, nu tiuț ș

cum se face dar &m$ătrăne ti i mai repede.ș ș

<ătrăneţea este inevita$ilă. i aceasta cu o condiţie6 să a'ungi la anii ei. #nsăşi faptul că po iȘ ț

a'unge la anii ei mi se pare o performanţă. 1ă im$ătrăne ti să fii, cum frumos scria ucianș

<laga "lini tit printre lucruri bătrneș !. Ce ar fi dacă am vedea &n viaţă un preludiu al morţii+/

Dacă ne-am pregăti pentru această supremă &ntâlnire &ncă de când ne na tem, trăind cușma0imă intensitate fiecare e0pertenţă de viaţă+/Din păcate, omul trăie te &ntre două scandaluri. :n scandal al e0isten ei &ntreţinut deș ț

Constiinţă. i un scandal al materiei &ntreţinut de =iaţă. %i-a plăcut, &ni fine, de modul cumȘ

Constantin Noica a reu it să tran eze până la urmă această, nelini te profund omenească. ș ș ș

soluţie pe care o im$răţisez fără rezerve. „Ct despre moarte! preciza acela i oica! mă afluș

cu ea într-orela ie de cordială duşmănie. #e cteva ori m-a ocolit ea pe mine! de cteva oriț

am ocolit eu problema mor ii. $ltminteri! cred că moartea nu este o c%estiune a noastrăț !. "cui o fi, m-am &ntre$at i eu, cel iu$itor de transparenţe+ apăsare de gând ce seamănă cu oș

presiune a luminii. Deoarece cursa fiin ei omene ti este sortită &n veci să fie zădămicită. Darț ș

tot ce ni se &ntâmplă &n viaţă este tetapeutic. i asta mă consolează poate cel mai mult.Ș

Tribunele goale ale bătrâne iiț

*oate o să vă suiprindă, dar omul are puterea să-şi gră$ească sau să-şi intârzie propria sa&m$ătrânire. 9otul depinde de cât de echili$rată &i este personalitatea. i se spune, de altfel, căȘ

fiecare ins &m$ătrâne te &n felul său. "sta nu &nseamnă că, dincolo de asemenea particularităţi,ș

nu e0istă şi o serie de legi mai generale, vala$ile pentru ma'oritatea oamenilor $ătrâni.*entru orice om, senescen a şi moartea sunt două fenomene inelucta$ile. pera necesară aț

morţii apare pretutindeni &n lumea $iologică. 3i, dacă este să acceptăm această realitatedureroasă, ea este cea care lasă goale tri$unele $ătrâneţii. 1tatutul vârstnicului nu constituieun statut invidia$il. *entru mulţi dintre noi, statutul respectiv are un caracter

psihotraumatizant. 2ste perioada &n care, din nefericire, se alterează funcţiie fiziologice şi,odată cu ele, cele psihice. #n această etapă a vieţii, fiecare eşec &n parte poate fi catalogat cadefmitiv, fiecare renunţare ca irevoca$ilă.Dacă ne privim $ătrânii, &ntr-o perspectivă mai largă, toată lupta accasta, eforturile sale, nusunt decât străduinţe de mascare, de &nă$uşire prin uitare şi neatenţie a spaimei de moarte.upta &mpotriva scurgerii timpului provoacă mari seisme &n planul conştiinţei. Criza

pensionării sau drama pensionării sunt responsa$ile până la urmă de toate pierderile funcţiilor psihice ale $ătrâneţii.



Nu cred că pensionarea tre$uie acceptată ca o pensionare - miracol sau - dimpotrivă - ca o pensionare - catastrofă. (ormula de retragere din câmpul muncii nu ar tre$ui să fie echivalatăcu o criză de prestigiu. Cel mai potrivit ar fi să se asocieze cu un sentiment de uşuraredeplină, de dezanga'are socială. Negli'area acestor dimensiuni poate afecta vârstnicul, &l poateconduce spre o patologie a pensionărit, la moartea psihosomatică survenită de o$icei &n

timpul primilor doi ani după incetarea activităţii. 2ste cei puţin $izar ceea ce susţin eu, dar o„moarte profesională! poate genera o „moarte fizică!. Ca perioada pensionării să nu setransfonne intr-o „anticameră a morţii!, tare $ine ar fi dacă, noi, ceilalţi, am reuşi să-imenţinem $ătrâneţii tri-$unele mereu pline cu spectatori. Dacă simfonia despărtirii s-are0ecuta cu virtuozitate, fiumos, dând nu numai ani vieţii, ci şi viaţă anilor. Dacă ne-am feri săne inchidern vâtstnicii &n coşciuge transparente, să &i &ntâmpinăm cu mogâldeaţa a$uroasă asingurătăţii. Nu am uita că, uneori, rugina ţine vopseaua şi vopseaua rugina. <ătrâneţeatasează, nivelează. Dar vremelnicia omului ne cere să nu ne părăsim $ătrânii. 1ă facem casemenii noştri, care s-au urcat de'a &n căruţa $ătrâneţii, să intre pe poarta mortii cu $iciui &nsus. 1ă ne facem timp pentru ei. Chiar dacă aud murmure, cum că >&n viaţă? fiecare are cursalui. Dacă nu le putem oferi nemurire, măcar să le &ntârziem urcarea pe eşafod.

Nu e prea plăcut să fii singur pe potecă...

Spaima pute

Cine işi imaginează că suntem făcuţi &n palmă şi aruncaţi direct &n tigaie se &nşealăamarnic. "sta nu ne impiedică să afirmărn că spaima pute. "m intalnit-o pentru prima oarăe0primată de Cezar *etrescu şi, apoi, reluată de Nicolae <re$an, &n romanul său6,<unavestire!. #n eroismul vie ii cotidiene, a spune că spairna pute este o realitate. Nu pu ine suntț ț

persoanele care, confruntate cu o situa ie-lirnita, se scapă. #n oricate stanioluri am $anda'a-o,ț

spaima rămâne tot spairnă. 1unt multe „poveşti de spaimă@ pe lume, cum inspirat le-adenumit cândva Constantin 9oiu. 1paima nu tre$uie privită ca o siguranţă arsă. Nu tot ceea cenu &nţelegi tre$uie neapărat să- i producă spaimă. :ndeva, &n su$solurile e0istenţei noastreț

psihice, spaima se naşte ca o piesă de schim$. (ără să visăm pe o $uturuga, nu de oamenimor i ar fi normal să ne temem putemic, ci de... oamenii vii.ț

rnul este marele animal, cel mai aproape de noi, de care se irnpune să ne apăram. Curnsecurea stă la rădăcinile pomilor şi spaima stă la rădăcina noastră.

Natura-i crudă si teri$il de eficientă şi nu are sens sa ne &ncurcărn &n no iuni a$stracte.ț

9icăloşia lumii nu dispare cu un simplu gest şi, cu toate acestea, avem datoria sa-i venim dehac spaimei. Chit că, dacă n-ar fi spaima, toate ar lua-o razna. "şa cum numai %adridul ştie

să facă chilo i de toreadori, tot aşa numai psihoterapeutul poate să ne vindece de spaime.țChiar dacă mai sunt persoane care refuză să se urce &n căruţa lui, până la urmă tot psihoterapeutul este cel chernat să calce peste spaime, fără mila. 2l caută spaima culumanarea şi, culmea/, chiar o şi găseşte. 1e $agă &n sufletul oarnenilor, sa-i salveze...

*entru psihoterapeut, inarnicul real suntem noi &nşine. ricât am fi de diferi i, &n faţaț

pericolului, reacţionărn relativ la fel. Dacă spalma pute, de ce nu am a'unge noi cândva sărnirosim pericolele de la distanţă+ #n desişul valah al epocii noastre, e0istă suficienţi prietenigata să ne &ntindă o mană de a'utor. Ne vine să credem sau nu, evenimentele se organizează infuncţie de sistemul nostru psihic. Cura'ul, ca atare, nu este altceva decât o spaimă prelungită&n alt mod. 1paima este o dezvoltare $ruscă, o e0altare a fricii, pe când inspăirnântarea esteefectul unei dezvoltari lente. Consecinţele, pentru oamenii &nspăirnântaţi, se rezumă la

pierderea trăsăturilor specifice firii umane. Noroc că, cel puţin din punct de vedere psihologic, spaimele pot fi alungate.



Atacul de panică

&bservăm în multe locuri publice' pie(e! supermar)et-uri! săli de cinema sau de teatru!

gări! mi*loace de transport în comun! avioane! persoane livide la fa(ă! cu răsuflarea tăiată!

transpira ii reci! care caută un punct de spri*in! cer a*utor pentru că trăiesc un sentiment deț iminen ă a muncii! +imt că se păbu esc! aşa! din senin. #acă criza acută de angoasă dureazăț ș

cel pu in ,0 minute! înseană că avem de a face cu un atac de panică autentic.ț

"tacul de panică a devenit astăzi o $oală modernă i puţini sunt aceea care reuşesc, de uniiș

singuri, să depăşească asemenea e0perien e angoasante. 1tatistic, fiecare a patra persoană dinț

populatia generală, este victima unui atac de panică. ;ar, &n rândul femeilor, inciden a ataculuiț

de panică este de AB. ;ntr-o altă ordine de idei, B din apelurile pacienţilor la medicii defamilie au la $ază un atac de panică.20istă chiar un pol matinal al atacului de panică respectiv ora , când mul i medici suntț

trezi i din somn pentru a hotăr& dacă simptomele relatate sunt efectul unui infarct miocardicț

sau dimpotrivă - rodul unei simple „crize de nervi!. Cert este faptul că repetarea atacrilor de

panică are consecin e grave, invalidante, asociind-se mai devreme sau mai tărziu, cu depresii,țalcoolism, dependen e de tranchilizante i chiar sinucidere. 2ste, dacă vre i, o agresiune careț ș ț

nu tre$uie negli'ată, &npietând asupra performan elor profesionale i sociale ale celor careț ș

dezvoltă „frica de fricăEE. 1e poate afirma, fără nici un fel de re inere că, un atac de panică esteț

sinonim cu o „ipohondrie acută!. Cele mai multe, atacuri de panică se produc departe dedomicilii, fapt pentru care scade &n mod sm itor perimetrul de securitate al individului &nț

cauză, &) determină să nu mai iasă din casă decăt insotit de cineva. Ceea ce se petrece &nrealitate este instalarea unui sistem de alarmă cu pragul prea 'os. =ictimele alacurilor de panică nu tre$uie &nsă să dispere. 20istă mi'loace eficiente descoatere a persoanelor de su$ influenţa atacurilor de panică, aplicate de către psihologi şi

psihiatri. 9oate au un numitor comun6 restructurarea cognitivă. 1chema de pericol fiindstocată &n memoria de lungă durată se impune o modificare a acesteia, mai &ntâi prinsimularea de conduite de depăşire a riscurilor &n plan imaginar i apoi prin e0puneri repetateș

la sitna ii i locuri care au generat spaime reale. Când apar verti'ele, senzaţiile de ameţeală,ț ș

pacien ii sunt sfătui i să se rotească ei &nşişi sau să rotească pur şi simtplu un scaun pentru aț ț

contracara atacul de panică. #n definitiv, nimeni nu a murit datorită unui atac de panică. Darnimănui nu-i este prea conforta$il să trăiască permanent starea produsă de atacul de panică.#n zilele noastre atacul de panică nu mai constituie o $oală misterioasă, greu de controlat.;deea este doar că persoana prinsă intr-un atac de panică, să nu mai fugă din calea lui, să selase atacată, să infrunte deschis „inamicul, să &l vadă la faţă, să se o$işnuiască cu el, să &l&m$lânzească şi atunci atacul de panică piere aşa cum fiecare pasăre piere pe glasul ei..6

oase tubulare la pachet

Documents