Anul X Nr.99 Tiraj 1 1 aprilie 2011 – 1 mai 2011

Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o. Nu era el Lumina, ci ca sa marturiseasca despre Lumina, ca toti sa creada prin el. (In. 1, 5-8). Pentru aceasta va scriu acestea, nefiind de fata, ca atunci, cand voi fi de fata, sa nu lucrez cu asprime, dupa puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre daramare ( II Cor. 13, 10).

O RAZA DE LUMINA

REVISTA DE CULTURA SI SPIRITUALITATE IN ACEST NUMAR: VANATORUL DE HIMENRE CLASIFICAREA TEORIILOR

ISTORIE SI CIVILIZATIE MARI DOMNITORI AI MOLDOVEI

SPIRITUALITATE PARCURI NATIONALE Pr. Prof. Hritac Gheorghe from our mailing list, pleas click here ISSN-L 1454-5101; ISSN 2069-2692 Questions or comments ? E– mail us at ghita_karina@hotmail..com

2

O RAZA DE LUMINA – RUBRICA EDITORULUI

VANATORUL DE HIMERE … Continuare din numarul trecut … Ce este adevarul? Aceasta este o intrebare foarte importanta, dar care nu are un raspuns. Analizand intrebarea, incercand sa o intelegi vei putea intui cam ce este adevarul. Eu nu pot sa raspund. Nimeni nu poate sa raspunda. Dar putem patrunde in esenta ei. Adevarul nu este o ipoteza sau o dogma. Adevarul nu tine cont de religie. Adevarul nu este al meu si nici al vostru. Adevarul inseamna "ceea ce este": acesta este sensul exact al cuvantului. Provine din latinescul "vera" care inseamna "ceea ce este". Mi s-a spus de multe ori ca nu exista adevar. Ca nimeni nu l-a vazut, ca nu-l poate arata nimeni cu degetul. Ca fiecare om isi construieste propriul adevar in functie de informatiile pe care le are, de modul in care a fost crescut, de lucrurile in care crede, de cei din jurul lui. Ca nu se poate si e chiar periculos sa incercam raportarea tuturor lucrurilor la un adevar suprem, pentru ca, nu-i asa, oamenii sunt mult prea mici pentru a-l atinge. Fiecare cu adevarul lui marunt si neinsemnat, dar atat de important atunci cand il opunem adevarului celuilalt. De nezdruncinat, ca si cand ar fi rupt din acel copac al intelepciunii. Aceiasi oameni care-mi spuneau ca nu exista adevar, tineau cu dintii de parerile lor, de convingerile lor, de senzatiile lor. De fapt, ei isi aparau dreptul de a crede in ce vor ei. De a-si apara universul stramt in numele adevarului propriu. Ei nu pledau pentru intelegere ci pentru dreptul de a nu fi contrazisi. Atunci cand crezi cu tarie in ceva, pentru ca ai nevoie sa crezi, transformi totul in adevar, dar acesta este adevarul tau. Viata ta se muleaza pe acest adevar. Toate lucrurile, oamenii, ideile intra in universul tau doar dupa ce au trecut prin acest sablon. Si-l aperi cu indarjire pentru ca nu vrei ca universul tau sa se clatine, deoarece nu te crezi ca esti in stare s-o iei de la capat. Nu te gandesti

niciodata ca cel de langa tine are un univers construit pe baza unui adevar, poate, exact opus celui pe care ti l-ai construit tu. Cat din ceea ce cunoastem e adevarat? Cum se face ca lucrurile despre care avem senzatia ca stim atatea se dovedesc false? De ce adevarurile noastre se schimba foarte des? De ce ceea ce este astazi adevarat, maine este fals. Oare acesta nu e un indicator al capacitatii noastre de a "descoperi" adevaruri? Daca spunem ca nu exista adevar implica un alt pericol. Acela al deductiei logice ca nici minciuna nu exista. Daca fiecare actioneza in baza propriului adevar, ramane la latitudinea noastra sa stabilim ce e minciuna si ce nu. Modelam realitatea in functie de ceea ce credem noi ca merita sa stea in categoria adevaruri sau in cea de minciuni. Suntem astfel feriti de reprosuri. Ne autojustificam pentru a nu simti sentimentul de vinovatie. Pentru ca, cel mai important e ceea ce crezi tu despre tine. Pentru ca e vorba de adevarul tau. Falsificarea adevarului inseamna minciuna. Dar, oare, falsificarea minciunii inseamna adevar? Atunci cand nu exista adevar si, in consecinta, nu exista nici minciuna, ce inteles mai are cuvantul "incredere"? De ce oare raporturile dintre oameni par sa se bazeze atat de mult pe un element lipsit de substanta? De ce ne doare atat de mult cand cineva "ne inseala increderea"? Daca aceasta incredere n-a fost decat manifestarea dorintei noastre de a ne simti alaturi de cineva cu care sa impartasim acelasi adevar? Oare nu suntem mai indurerati de faptul ca am inclus in adevarul nostru cealalta persoana, am asociat credintei increderea? Oare asta nu arunca o umbra de indoiala asupra adevarului nostru? Cine a mintit? Celalalt sau te minti singur? Avem nevoie de adevar. Avem nevoie sa credem in noi si in ceilalti. Nu putem trai fara sa avem sentimentul ca noi si apropiatii nostrii credem in acelasi adevar. E mult mai usor atunci cand nu-ti pui prea multe intrebari legate de valabilitatea adevarului tau. Cei la care tii nu vor intotdeauna sa le spui adevarul gol-golut. Uneori, viata poate fi foarte grea si o minciuna nevinovata mai indulceste realitatea. Este de asteptat ca tu, prietena, sa filtrezi realitatea, sa o faci sa para acceptabila. … Continuare in numarul viitor … Pr.prof.. Hritac Gheorghe

3

O RAZA DE LUMINA – RUBRICA SPIRITUALA

Duminica Invierii Domnului Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti (I Cor. 15, 20)

Hristos a inviat ! Astazi praznuim praznicul praznicelor si

sarbatoarea sarbatorilor. Astazi este bucurie duhovniceasca

pretutindeni in lumea crestina. Astazi Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin invierea Sa. Cerul si

pamintul dupa cuviinta sa se veseleasca, caci lumina Invierii Domnului a umplut de lumina cerul si pamintul si iadul si pe toti cei tinuti in legaturile mortii cu nadejdea invierii, la vesnica veselie i-au adus prin coborirea Mantuitorului in iad. Astazi Hristos, viata noastra a pus temelie noua neamului omenesc prin invierea Sa si a incununat toate minunile preaslavite facute de El pe pamint. Astazi este ziua Invierii Domnului, biruinta impacarii, surparea razboiului, stricarea mortii si infringerea diavolului. Astazi dupa dreptate ni se cade sa repetam cuvintele profetului Isaia: Unde-ti este, moarte, biruinta ta? Unde-ti este, moarte, boldul tau? (Osea 13, 14; I Corinteni 15, 55). Astazi usile de arama le-a zdrobit Stapinul Iisus Hristos si pe insasi numirea mortii a schimbat-o, caci nu se mai numeste moarte, ci somn. Mai inainte de venirea lui Hristos si de iconomia Crucii, insusi numele mortii era foarte infricosat. Ca omul cel dintii, dupa ce a fost creat de Dumnezeu, cu moarte a fost amenintat: Din pomul cunoasterii binelui si raului sa nu maninci, caci, in ziua in care vei minca din el, vei muri negresit (Facere 2, 17). Si

proorocul David zice prin Duhul Sfint: Moartea pacatosilor este cumplita (Psalm 33, 20). Dar nu numai moarte se numea despartirea sufletului de trup, ci si iad. Asculta si pe patriarhul Iacob, zicind: Veti pogori batrinetele mele in iad (Facere 42, 38). Iar proorocul David zice: Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mina iadului (Psalm 48, 16). Dar dupa ce Hristos Dumnezeul nostru S-a adus jertfa pe cruce pentru noi si a inviat din morti, a transformat moartea in somn, ca un iubitor de oameni. Caci in loc de moarte, adormire si somn se zice mutarea noastra din cele de aici. Asculta insusi pe Mantuitorul, zicind: Lazar, prietenul nostru, a adormit si merg sa-l trezesc (Ioan 11, 11). Caci precum ne este noua usor a scula pe cel ce doarme, asa si Stapinul nostru Cel de obste poate invia pe cei morti. Insa de vreme ce cuvintul zis de Domnul era nou si strain si ucenicii nu l-au inteles, mai aratat le-a zis: Lazar a murit! (Ioan 11, 14). Inca si marele Apostol Pavel, dascalul lumii, scriind tesaloni-cenilor, zice: Despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa nu va intristati ca ceilalti care nu au nadejde. Ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa credem ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El. Noi cei vii, care vom fi ramas pina la venirea Domnului, nu vom lua inaintea celor adormiti (I Tesaloniceni 4, 13-15). Deci sa lepadam din casele si inimile noastre toata rautatea, toata intristarea si pacatul si sa primim cu bucurie pe Hristos Cel inviat. Sa ne inchinam Crucii pe care S-a rastignit Hristos. Sa sarutam mormintul din care a inviat Domnului. Sa urmam cu credinta si nadejde pe Mantuitorul nostru, impreuna cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu toti sfintii, cu parintii si inaintasii nostri. Sa ne sarutam duhovniceste frate cu frate, sa ne impacam, sa ne iubim unii pe altii caci astazi am dobindit iertarea si mintuirea prin Inviere. Nimeni sa nu fie trist, nimeni sa nu-si piarda credinta si nadejdea in necazurile vietii, caci Hristos Cel inviat este cu noi. Il purtam in noi si ramine in veci cu noi, de vom ramine in dragostea Lui si-I vom pazi poruncile. Cu aceasta credinta datatoare de viata, care ne da putere si biruinta, sa cintam impreuna cintarea Invierii: "Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcind si celor din morminte viata daruindu-le". Amin. pr.prof. Hritac Gheorgh

4

O RAZA D E LUMINA

PSIHOLOGIA PERSONALITATII Abordarea cognitivă a personalităţii. George Kelly (1905-1967)

Abordarea cognitivă ia în calcul fenomenele psihice şi comportamentale din perspectiva mecanismelor informaţionale care stau la baza lor. George Kelly a încercat să definească şi să înţeleagă toate aspectele personalităţii în termenii

proceselor cognitive, care nu sunt văzute ca elemente ale acesteia ci ca fiind personalitatea în sine. Teoria lui Kelly, aceea a constructelor personale, nu este doar una dintre cele mai recente perspective, ci şi una dintre cele mai originale. Din ea lipsesc termeni precum inconştient, ego, nevoie, pulsiune, stimul, răspuns, întărire, motivaţie sau emoţie. După Kelly, oamenii sunt capabili să creeze constructe cognitive despre mediul lor, interpretând într-o manieră unică obiectele fizice şi sociale. Predicţiile pe care le pot realiza pe baza interpretărilor sunt utilizate pentru a-şi orienta comportamentul. Prin urmare, pentru a înţelege individul, trebuie să-i înţelegem configuraţia constructelor personale. Modul în care individul interpretează evenimentele este important, şi nu evenimentele în sine. Kelly s-a bazat pe experienţa sa cu persoanele cu tulburări psihice; modelul naturii umane pe care l-a formulat se deosebeşte de al altor teoreticieni. Fiinţele umane sunt asemănate cu oamenii de ştiinţă, deoarece construiesc teorii şi ipoteze, pe care încearcă să le testeze în viaţa de zi cu zi şi cu ajutorul cărora speră să dobândească un anumit grad de control asupra mediului. Imaginea lui Kelly asupra naturii umane este una optimistă; mai mult decât alţi teoreticieni, Kelly a tratat persoanele ca fiinţe raţionale, capabile să-şi formeze propriul

mod de a privi lumea (propriul sistem de constructe personale). O asemenea perspectivă înzestrează omul cu liberul arbitru, cu posibilitatea de a-şi schimba drumul vieţii, persoana nemaifiind legată de alegerile din copilărie sau din adolescenţă. Mai mult, oamenii nu mai sunt prizonierii instinctelor biologice sau a influenţelor inconştiente. Date biografice: George Alexander Kelly s-a născut în 28 aprilie 1905 la o fermă de lângă Perth, Kansas. Singurul copil al familiei, a primit toată dragostea şi afecţiunea părinţilor, oameni foarte religioşi şi devotaţi ideii de a ajuta persoanele defavorizate. Fundamentalismul lor religios îi determina să considere frivole activităţile precum dansul sau jocul de cărţi. Tatăl său avea formaţie de preot, dar a practicat doar sporadic, muncind în schimb din greu la fermă (Hergenhahn şi Olson, 1999). În 1909, familia s-a mutat în Colorado pentru a încerca să lucreze o fermă, dar s-au întors în scurt timp. Educaţia lui Kelly în anii copilăriei a fost neregulată, condusă de părinţi şi profesori. De la vârsta de 13 ani a început să meargă la şcoală în Wichita, rareori întorcându-se acasă. În 1926 a absolvit specializarea matematică-fizică la Park College, dar viitorul său era nesigur deoarece interesele îi oscilau între inginerie şi problemele sociale. A lucrat pentru o scurtă perioadă ca inginer, apoi ca instructor pentru American Banking Association, timp în care a obţinut o diplomă de master în sociologia educaţiei. Pregătirea lui profesională a luat o turnură bruscă în 1929, când i s-a oferit o bursă la Universitatea Edinburgh din Scoţia, unde şi-a dezvoltat un puternic interes pentru psihologie.A obţinut doctoratul la Universitatea Iowa în 1930; cariera academică şi-a început-o la Fort Hays Kansas State College, în condiţiile crizei economice din perioada anilor 1930, ceea ce l-a împiedicat să lucreze în domeniul psihofiziologiei, aşa cum dorea, şi s-a îndreptat spre psihologia clinică, mult mai solicitată de piaţa muncii. Când a început munca nu era devotat unei abordări şi s-a simţit liber să experimenteze metodele existente şi să folosească unele formulate de el. În cele din urmă Kelly şi-a format o abordare proprie, care accentuează că oamenii pot să-şi formuleze constructe proprii despre lumea în care trăiesc, folosindu-le pentru a prezice şi controla evenimentele. ... Continuare in pag.5. ...

5

O RAZA D ELUMINA

… Continuare din pag. 4… Cel de-al doilea război mondial a întrerupt cariera academică a lui Kelly, el angajându-se ca psiholog în cadrul U.S. Navy. La sfârşitul războiului, s-a mutat la Universitatea Maryland, apoi la Universitatea de Stat Ohio, unde a rămas timp de 19 ani. Acolo şi-a rafinat teoria şi a realizat cercetări asupra diferitelor sale aspecte. Unul dintre colegii săi la Ohio a fost Julian Rotter. În 1960, a călătorit în jurul lumii, ţinând conferinţe în Europa şi Uniunea Sovietică despre modul în care teoria constructelor personale ar putea rezolva problemele internaţionale. A decedat în 1965. Constructele personale:

Kelly afirma că indivizii umani privesc lumea într-un mod asemănător oamenilor de ştiinţă, formulând ipoteze şi apoi testându-le. Ei observă evenimente şi le interpretează, iar această construire a realităţii reprezintă o perspectivă unică a persoanei respective asupra lumii. Aceeaşi scenă poate fi percepută în mod diferit de două persoane, iar tiparul unic formulat de fiecare poartă numele de construct, reprezentând modul unei persoane de a privi evenimentele lumii sale, de a le explica şi interpreta. De-a lungul vieţii dezvoltăm multe astfel de constructe, unul pentru fiecare situaţie, eveniment sau persoană cu care intrăm în contact. Repertoriul de constructe creşte continuu pe măsură ce experienţa noastră se îmbogăţeşte, iar constructele deja existente se rafinează pe măsură ce se schimbă şi evenimentele sau persoanele pe baza cărora s-au format. Constructul nu este de fapt niciodată finalizat, pentru că nu poate fi creat unul care să anticipeze orice eventualitate. De exemplu, neconfirmarea unei predicţii poate demonstra relativa inadecvare a bazelor prezente de anticipare a evenimentelor respective şi astfel

poate duce la ajustări care perrmit o mai bună adaptare în viitor (Mânzat, 2007).Revizia constructului este aşadar absolut necesară, individul trebuind să aibă constructe alternative spre care să se îndrepte. Oamenii sunt liberi să îşi modifice sau să îşi schimbe constructele, dar aceste acţiuni trebuie să fie bazate pe experienţa acumulată. Constructele nepotrivite pot să facă mai mult rău decât bine (Kreber şi colab., 2003). Teoria constructelor personale este organizată într-un postulat fundamental şi 11 corolare. Postulatul fundamental în teoria lui Kelly este „Procesele unei persoane sunt canalizate psihologic în funcţie de modul în care aceasta anticipează evenimentele”. Utilizând cuvântul procese, Kelly a subliniat că scoate din calcul existenţa unei energii mentale; procesele psihologice sunt ghidate de constructe, comportamentul uman fiind relativ stabil (Patrick, 2005). Cele 11 corolare se bazează pe postulatul fundamental (Boeree, 2006): a) corolarul construcţiei (similarităţile dintre

evenimentele repetate): „Persoana anticipează evenimentele construind replici ale acestora”; Kelly considera că nici un eveniment nu va apărea din nou exact în forma în care s-a prezentat anterior. Dacă ascultăm aceeaşi piesă pe care am ascultat-o şi cu o zi în urmă, experienţele prin care vom trece pot să difere, din cauza faptului că dispoziţia noastră afectivă este alta. Totuşi, deşi evenimentele diferă, ele au câteva caracteristici similare, care îi permit persoanei să facă predicţii sau să anticipeze modul în care acel eveniment va fi trăit în viitor;

b) corolarul individualităţii (diferenţele individuale în interpretarea evenimentelor): „Persoanele diferă unele faţă de altele în ceea ce priveşte construcţia evenimentelor”. Constructele formulate nu vor reflecta realitatea obiectivă, ci interpretarea pe care persoana o face. În ciuda diferenţelor individuale, Kelly credea că există caracteristici comune ale constructelor la toţi indivizii; altfel spus, oricât de individualizată ar fi interpretarea unui eveniment, există un oarecare grad de similaritate ...

… Continuare in numarul viitor. …

6

O RAZA DE LUMINA

JOCUL DE IMPRIETENIRE V Locul : in incaperi mari unde urma sa se spele podeauna. Durata: cca. 60 min. Potrivit pentru : Copii de 8 ani, adolescenti si adulti. Inlesneste cunoasterea mai indeaproape a caracterelor. Este optimal pentru grupe mici, intre 10-20 participanti. Viata in contur: Descrierea jocului: Fiecare jucator isi alege un partener. Cu schimbul se intind jucatorii pe o bucata mare de hartie si isi fac conturul corpului cu o carioca. Pe urma conturului trebuie “ sa-i dai viata “ desenandu-l in interior. Aici fantezia nu are limite. Pot fi desenate tot felul de amanunte: de unde vine, ce face, ce mananca, s.a.m.d. A nu se uita scrierea numelui. Dupa ce au terminat de desenat trebuie sa dea explicatii despre viata lor din “contur”. Dupa aceea tablourile se vor pune pe perete. VI Locul : incapere mai mare, sau in aer liber. Durata: cca.10-15 min. Potrivit pentru : Copii de 8 ani, adolescenti si adulti. Ajuta la cunoasterea numelor, la stimularea copiilor si lejeritatea atmosferei. Potrivit pentru grupe de 12-30 jucatori. Dansul apasilor : Descrierea jocului : Grupa vine impartita. O jumatate sunt apasi care danseaza si cealalta jumatate spectatori. Dupa o pregatire in prealabil,

apasii incep sa danseze si fiecare are scris numele pe piept. Se face o pauza in care apasii se retrag. Acum urmeaza partea a doua a dansului, iar apasii au schimbat ceva la imbracamintea lor si nici nu mai poarta numele pe piept. Chiar si ordinea in care au intrat s-a schimbat. Spectatorii trebuie sa spuna numele aceluia la care s-a schimbat ceva si sa specifice ce anume s-a schimbat. Pe urma se schimba grupele: apasii devin spectatori si viceversa. VII Locul : in incaperi si in aer liber. Durata: cca.15 min. Potrivit pentru : Copii de 8 ani, adolescenti si adulti. Inlesneste cunoasterea amanuntelor si modul jocului. Stimuleaza trairea in grup. Este optimal pentru grupe mai mici de 7-10 participanti. Incurcata: Descrierea jocului: Grupa se aseaza pe scaune intr-un cer. Conducatorul grupului incepe, se prezinta si povesteste ceva despre sine. Pe urma arunca ghemul la altcineva tinand firul in mana lui. Din fire se tese o impletitura care ii antreneaza pe toti la joc. Acuma ghemul invers de la ultimul la primul si fiecare spune ceva despre cel de la care primeste ghemul. VIII Locul: in incaperi mai mari sau in aer liber. Durata: 5-10 min. Potrivit pentru : Copii de 8 ani, adolescenti si adulti. Ii ajuta sa memoreze nume. Face atmosfera mai lejera si ii ajuta si la miscare. Spionii : Descrierea jocului: Fiecare jucator isi scrie numele pe o bucata de hartie si il pune pe spate. Acum cate 2 jucatori incearca sa se “ dueleze “, cine dintre ei poate sa vada numele celuilalt mai repede.Locul de joc se transforma cat de curand intr-o “ arena “ in care se tot invart pentru a vedea numele celuilalt. Dupa ce si-au aflat numele, jocul se continua cu alti jucatori.

7

O RAZA DE LUMINA

PERSONALITATI ISTORICE Ioan de Hunedoara ( 1407- 1456 )

Ioan de Hunedoara, alternativ Ioan (Ion) Huniade, Iancu de Hunedoara sau Ioan Corvin (n. ca. 1407 - d. 1456) (în latină Ioannes Corvinus, în germană Johann Hunyadi, în maghiară Hunyadi

János, în slovacă Ján Huňadi) a fost ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 și regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin.

Origini Iancu (supranumit Szibinyáni Jank sau Jankó sau Jánk) s-a născut în jurul anului 1407 (dupa alte surse 1387) într-o familie înnobilată în 1409, pentru merite deosebite, de împăratul Sigismund de Luxemburg în calitatea acestuia de rege al Ungariei. Tatăl lui Iancu a fost Voicu/Voik, iar bunicul se numea Șerb. Mama lui Ioan a fost Elisabeta Mărgean (tradusă în limba maghiară ca Erzsébet Morzsinay). După obiceiul nobilimii maghiare, Voicu a luat numele de Hunyadi (de Hunedoara) când a primit în 1409 de la Sigismund de Luxemburg domeniul și castelul Hunedoarei, drept răsplată pentru faptele sale de arme în luptele cu turcii. Conform unei legende prezentate de istoricul din secolul XVI Gáspár Heltai, Ioan de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg cu Erzsébet Morzsina, având un frate tot cu numele

Ioan — duplicarea numelui era un obicei când unul dintre copii avea tatăl diferit. Domnia și luptele duse de Ioan de Hunedoara

Ioan Huniade a fost un mare aristocrat al Re gatului Ungariei, descendent dintr-o familie nobiliară de origine română ce își avea fieful la Hunedoara. A devenit ulterior și ban al Severinului, voievod al Transilvaniei, precum și regent al Ungariei.

Moartea prematură a regelui Albert de Habsburg a deschis o perioadă de frământări în Ungaria legate de succesiunea la tron. Marea majoritate a magnaților, printre care familiile Cilli, Garai, Ujlaki și Szécsi, o sprijineau pe regina văduvă Elisabeta, care aștepta un copil, viitorul Ladislau V Postumul, în speranța că o vor putea domina cu ușurință și, pe această cale, își vor subordona puterea de stat.Nobilimea mică și mijlocie, în frunte cu Ioan Huniade, cu palatinul Laurențiu Hédérvary și cu Símon Rozgonyi, episcop de Eger, dorea în fruntea țării un rege capabil să o conducă în împrejurările dificile generate de expansiunea otomană. Alegerea acestora s-a oprit asupra lui Vladislav al III-lea Jagello, rege al Poloniei din 1434.Acceptarea coroanei Ungariei de către Vladislav al III-lea al Poloniei, devenit astfel Vladislav I al Ungariei, la 6 martie 1440, venirea acestuia în regat, la 21 mai, și încoronarea sa la 17 iulie la Alba Iulia, au dus la declanșarea unui război civil sângeros, în părțile de vest, de sud și în Slovacia, care a durat până în 1441.Devenind adevăratul conducător al grupării favorabile regelui Vladislav I al Ungariei, Iancu de Hunedoara a fost răsplătit din plin de acesta, demnitatea cea mai importantă ce i-a fost încredințată în 1441 fiind aceea de voievod al Transilvaniei. Astfel, el a reușit să imprime Ungariei o linie politică predominant antiotomană, conflictele din Europa Centrală cu Frederic III de Habsburg (1440-1493) și cu Jan Jiskra. ... Continuare in pag.8. ...

8

O RAZA DE LUMINA

… Continuare din pag.7. … Liniștea a fost obținută prin încheierea în vara lui

1443 a unui armistițiu pe doi ani cu Frederic III de Habsburg, tutorele, după moartea reginei Elisabeta, al viitorului rege al Ungariei, Ladislau V Postumul (1453-1457). După moartea prematură în 1444 a regelui Vladislav I, Ioan de Hunedoara se

impune politic și este numit regent al Ungariei în 1446, devenind astfel tutorele minorului Ladislau Postumul. Dacă din punct de vedere militar regele Vladislav I la începutul domniei se sprijinise pe sârbi, in 1443-1444 el organizează "Campania cea Lunga" care pricinuiește importante pierderi Semilunei; această campanie se încheie printr-o pace favorabilă semnată pe 10 ani. Pacea efectiv nu a fost una de durata întrucât coroana maghiară la insistențele papalității organizeaza o nouă cruciadă antiotomană, Cruciada de la Varna, care se încheie cu un dezastru pentru creștini, regele Ungariei pierzându-și acolo viața. În 1448 a primit titlul de prinț de la Papa Nicolae al V-lea, imediat după care a reluat luptele împotriva otomanilor. A fost învins în bătălia de la Kosovo (1448) din octombrie 1448 din cauza trădării lui Dan al II-lea, pretendent la tronul Valahiei, și a vechiului său rival Branković, care i-a interceptat ajutoarele din Albania, conduse de Skanderbeg, împiedicându-le să ajungă la locul bătăliei. Branković l-a luat prizonier pe Ioan de Hunedoara, aruncându-l în pentru o perioadă în temnițele fortăreței Smederevo, de unde a fost răscumpărat de compatrioții săi. După rezolvarea diferendelor cu numeroșii săi oponenți din Ungaria, Ioan de Hunedoara a condus o expediție punitivă împotriva prințului sârb, care a fost

nevoit să accepte condiții de pace foarte aspre. În 1450, în capitala de atunci a Ungariei, Pozsony, (citește Pojon; astăzi Bratislava), Ioan de Hunedoara a negociat cu Frederic al III-lea

termenii predării lui Ladislau al V-lea, dar nu au ajuns la un acord. Mai mulți dușmani ai săi l-au acuzat de o conspirație politică împotriva

regelui. Pentru a reduce tensiunile crescânde pe plan intern, Ioan a renunțat la titlul și funcția de regent al Ungariei. Reîntors în Ungaria la începutul anului 1453, Ioan de Hunedoara a fost numit de Ladislau conte de Bistrița-Năsăud și căpitan general al regatului. Totodată, regele i-a inclus în blazonul familial așa-zișii „Lei de Bistrița”. Familia Huniade In maghiară Hunyadi sau Hunyady în surse

istorice) este o importantă familie nobilă maghiară cu

origine mixtă valahă (română) și maghiară.

Originea valahă este subiectul multor dezbateri aprinse, însă majoritatea celor mai importante resurse

istorice spun că linia paternă a familiei a fost română, dar a devenit romano catolică și a înclinat spre partea maghiară datorită faptului că maghiarii aveau în acea perioadă un statut social mai ridicat în Transilvania. Acest fapt era destul de comun pe atunci, mai multe familii nobile maghiare au avut membri de origine valahă datorită acestui motiv. Căsătoriile între cele două etnii nu au fost deloc controversate decât după perioada războaielor cu Imperiul Otoman. Primul membru al familiei menționat în documentele istorice a fost Șerban (numit și Serb sau Sorb), care s-a stabilit în comitatul Huniad (în maghiară Hunyad) în Transilvania, venind din Valahia. Fiul său Voicu (menționat și ca Vajk în maghiară, Voyk sau Vojk în engleză ), devenit catolic și adoptând numele Ladislau (în maghiară László), a fost înnobilat în 1409 și a primit moșia castelul Huniazilor (astăzi Hunedoara).

9

O RAZA DE LUMINA

… Continuare din numarul trecut. … Parcul National Ceahlau din Moldova

Parcul National Ceahlau se afla situat in mas ivul Ceahlau. Accesul in parc se poate face cu ajutorul potecilor turistice marcate ce pornesc din localitatile Izvoru Muntelui, Durau,

Ceahlau, Tasca, Bicazu Ardelean, Izvoru Alb si Secu.A fost infiintat in anul 1971 din dorinta de a pune sub ocrotire elemente ale cadrului natural ce prezinta o importanta deosebita stiintifica. Parcul are o suprafata totala de 5800 ha, din care 5200 reprezinta suprafata forestiera si 600 reprezinta suprafata golului alpin cu pasune. In acest perimetru se afla si rezervatia de zada denumita Polita cu Crini, ce are o suprafata de 364 ha. Parcul National Ceahlau poseda un bogat inventar floristic si faunistic, numeroase animale si plante ocrotite, declarate o parte din ele monumente ale naturii. Rezervatia mai prezinta importanta si datorita aspectului sau geologic si geomorfologic. POZITIA GEOGRAFICA: Masivul Ceahlau,

in cuprinsul caruia se incadreaza Parcul National Ceahlau, este situat in grupa centrala a Carpatilor Orientali, in partea de sud est a Muntilor Bistritei la intretaierea paralelei de 470 latitudine nordica cu

meridianul de 260

longitudine estica Datorita legendelor tesute in jurul acestui munte si aspectului sau maiestuos, in comparatie cu muntii din jur, este considerat

un adevarat Olimp al românilor. LIMITE: Masivul este clar delimitat la nord, est si sud de vaile râurilor: Bistricioara, Bistrita (lacul Izvorul Muntelui – Bicaz) si Bicaz. Limita vestica, mai putin transanta, corespunde

vailor Pinticului (tributara Bistricioarei) si Jidanului (Capra) care se varsa in râul Bicaz. Limitele Parcului National Ceahlau sunt prezentate in anexa 1 la Hotararea Guvernului Romaniei nr. 230 / 2003 Parcul se intinde de la sud la nord intre vârful Fagetel (1 165 m) si Poiana Coacazului (Piciorul Humariei) pe aproape 15 km.

RELIEF: Partea centrala a masivului este un imens sinclinal suspendat constituit din roci mai dure (Conglomeratele de Ceahlau). Este formata din doua trepte

structural litologice majore: platoul Ocolasului Mare si cel al Ocolasului Mic, separate printr-o denivelare de cca. 200 m. Platoul superior corespunde cu suprafata boltita a sinclinalului in care varful Ocolasul Mare ( 1907 m) la sud si Toaca ( 1904 m) la nord marcheaza marginile sinclinalului iar partea cea mai coborata corespunde cu axa acestuia. Platoul are aproape 6 km lungime si peste 1 km latime in partea sa sudica. Intre Ocolasul Mare si Toaca deasupra platoului inalt se ridica varfuri cu inaltimi sub 1850 m: Batca lui Ghedeon ( 1845 m) si varful Lespezi ( 1805 m) iar pe flancuri apar numeroase trepte structurale ( polite) dintre care cea mai cunoscuta este Polita cu Crini. Platoul este marginit de abrupturi impresionante fragmentate de obarsiile a numeroase pâraie. ... Continuare in pag.10. ...

10

O RAZA DE LUMINA

... Continuare din pag.9. ...

Clima

Masivul Ceahlău se află în zona temperat-moderat continentală în cadrul căreia sunt diferențiate două etaje determinate de altitudine și anume: - ținutul climatic al munților înalți - ținutul climatic al

munților mijlocii.Temperatura medie anuală este de 0,7 grade C pe vârful Toaca și 7,2 grade C la poalele muntelui. Valorile maxime sunt înregistrate în luna iulie, când temperatura medie se situează în jurul valorii de 18 grade C, iar valorile minime în ianuarie, când se înregistrează o temperatură medie de -3 grade C. În zonele înalte numărul zilelor de îngheț ajunge la 200, acest fenomen putând apărea chiar și vara. Nebulozitatea atinge cote maxime în anotimpul rece și primăvara, din cauza faptului că Vf. Toaca are înălțimi ce se apropie de zona de formare a norilor. Numărul zilelor senine crește în intervalul iunie-octombrie și atinge maximul în octombrie. Media anuală a precipitațiilor este de peste 700 mm, din care 60-75% în lunile de primăvară și vară. Pot apărea precipitații sub formă de zăpada în orice lună a anului. Un alt aspect important este ceața, care apare foarte des de-a lungul anului (70%). Hidrografie Apele de suprafață din aria Masivului Ceahlău aparțin în totalitate bazinului hidrografic al râului Bistrița. Pe râul Bistrița s-a format lacul de acumulare Izvorul Muntelui iar afluenții direcți sunt pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-

13km, Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic. Alți afluenți sunt indirecți și sunt colectați de doi afluenți importanți ai Bistriței, Bistricioara și Bicaz. Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar Bicazul pe cele de pe versantul estic (Chișirig , Neagra și Bistra). Pârâul Rupturi, alături de Bistrele Mare și Mică sunt cele mai atractive pentru turiști, Rupturi formând cascada în două trepte Duruitoarea cu o cădere de 30 m iar Bistrele formând chei și cascade mai greu accesibile însă. Rețeaua hidrografică este radiară și relativ densă iar lungimea totală este de 200km. Datorită petrografiei, pâraiele sunt alimentate de pânzele subterane aflate la baza conglomeratelor și grohotișurilor. Izvoarele acestor pâraie se află la altitudini de 1200-1300m. Trasee turistice

Traseu curmătura Lutul Roșu Marcaj: bandă albastră Dificultate: ușor, deschis pe tot parcursul anului Plecare: Cabana Izvorul

Muntelui, 790 m altitudine Repere: Rezervația polița cu crini, Piatra cu apă, stâncile Detunatele Traseu Jgheaul cu Hotar Marcaj: triunghi albastru Dificultate: medie Plecare: Cabana Izvorul Muntelui, 790 m altitudine Repere: Pârâul Izvorul Alb, Stânca Dochiei, Jgheabul cu Hotar Flora: Flora vasculara spontana a Masivului Ceahlau cuprinde un numar de 1144 specii, 62 subspecii si 18 hibrizi, in total 1224 taxoni care apartin la 440 genuri si 100 de familii botanice. Aceasta reprezinta 68,3% din flora spontana a judetului Neamt (1675, dupa T. Chifu si colab., 1987) si 34,70% din flora vasculara a Romaniei (3297 de specii, dupa V. Ciocarlan, 2000) Căi de acces Piatra Neamt -Bicaz-Izvorul Muntelui sau Piatra Neamt -Bicaz-Ruginesti-Grozavesti-Chiriteni-Hangu-Poiana Largului-Ceahlau-Durau

11

O RAZA DE LUMINA

If I lose myself If I lose myself in all and I remain with no name just like a feather fallen from its flight, from the golden eagle’s wing, I wouldn’t be alone anymore. If with a voice, with a single, with a mere one That is laying down its ardour in my ear and my heart, truly I’d pervade myself, my edge would cease. If I forget who I am, betraying myself for another light, in my body the bone would turn into gold. The nightingale in the night would not avoid my soul like a bad den. Prof. Pescaru Raluca, Colegiul Tehnic ,,Apulum” Alba-Iulia Lucian Blaga, Dacă m-aş pierde, în vol. Poezii, Bucuresti, Ed. Minerva, 1981.

ANTE – PRIMAVARA Ioan Hantulescu, vol.Anul cu sapte zile Căzând în cercul de jar al haitei zăpada despletește urmele de dragoste fugarita ca umbra. Puii ghicitoarelor albe se îneacă În nămolul zăcătorii și nici o aripă nu oprește căderea. Din ultima pernă ruptă de Dumnezeu cu amândoă mâinile curg petale cât ochii unui bunic necunoscut.

În locul lor trece-n cer un geamăt de binecuvântare: ultimul înaintea primăverii. SEMNE COMEMORATIVE OBELISC DEDICAT MEMORIEI CONTELUI SEMION VORONŢOV Descriere succintă

Obeliscul dedicat memoriei contelui Semion Voronţov, care s-a distins în lupta de la Cahul, a fost înălţat de fiul său, gubernatorul sudului Rusiei, contele Mihail S. Voronţov. Monumentul are 8

m înălţime şi prezintă o piramidă cu patru muchii înălţată pe un piedestal. Stilul în care este realizat obeliscul ţine de clasicismul rus. Pe piedestal sunt instalate 2 plăci de bronz cu texte comemorative, ortografiate în ruseşte, şi un relief heraldic cu blazonul familiei Voronţov.

Autor/Ctitor : Ctitor: Mihail S. Voronţov

Datare: 1845

Localizare :

UTAG: Vulcăneşti, la o jumătate de kilometru de Columna înălţată în cinstea victoriei trupelor ruse în lupta de la Cahul cu turcii din 1770.

Tehnici de construcţie Granit, textele şi relieful sunt turnate în bronz

Semnificaţie patrimonială Locală, Artistică, Istorică

Stare de conservare Satisfăcătoare

12

O RAZA D ELUMINA

… Continuare din pag.11. … Inscripţii :

Inscripţiile sunt ortografiate în ruseşte şi sună în felul următor: "Pamiatnik sei obojaemomu roditeliu postavil blagodarnîi sîn novorossiiskii i bessarabskii general-gubernator graf Mihail Voronţov. 1845 goda"

("Monumentul acesta, dedicat părintelui multiubit, a fost înălţat de general-gubernatorul Novorossiei şi Basarabiei, contele Mihail Voronţov. Anul 1845".) "Vblizi sego mesta 21 iulea 1770 goda v deni kaguliskoi bitvî, podpolkovnik graf Semen Voronţov vedea svodnîi grenaderskii batalion iz

polkov 1 i 3 grenaderskih sostavlennîi, pervîi vstupil v tureţkii retranşament". ("În apropierea acestui loc pe data de 21 iulie 1770, în ziua luptei de la Cahul, locotenent-colonelul Semen Voronţov, conducând batalionul de

grenadiri compus din efectivul regimentelor 1 şi 3, primul a intrat în retranşamentul turcesc") Bibliografie :

- Д. Гоберман, По Молдавии. Ленинград, 1975, стр. 142

SUPERSTITIILE , Superstitii cu numere:

1 - Numarul 13 - Sunt persoane care evita sa foloseasca cifra 13 pentru a desemna zilele din calendar, numerele de strazi sau de

apartament, folosind astfel numarul 12 bis. Ai ghinion daca numele tau are 13 litere.

2 - Numarul 7 - Numarul 7 are multe superstitii in diverse

culturi. Lui Dumnezeu I-au trebuit 7 zile pentru a crea lumea, de aceea orice asociere cu acest numar este considerata a fi de bun augur. Al 7-lea fiu al celui de-al 7-lea fiu intr-o familie este considerat a fi cel mai norocos om. Ai noroc daca numele tau are 7 litere. 3 - Zilele de 13 - Sunt considerate aducatoare de nenorociri, boala, ghinion, se crede ca este cu mult mai rau daca este 13 martie si pica intr-o vineri. Superstii de sarbatori:

1 - Ajun de Anul Nou - Ceia ce face-ti in ajun de Anul Nou ve-ti face tot anul. 2 - Anul Nou - Acel obiect pe care il tii in mana de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mana imediat dupa ora 12 va fi cel mai

important plan al vietii tale in anul care vine. Daca tii bani in mana, vei merge bine cu banii tot anul, daca iti tii iubita de mana, iti va merge bine cu dragostea tot anul, daca tii paharul in mana, va fi un an vesel. 3 - Anul Nou prima zi - Imbracati ceva nou, nu spargeti nimic, nu imprumutati bani si nu faceti datorii, nu plangeti. 4 - Baie de Craciun - Se zice ca daca faci baie in ziua de Craciun vei ramane curat tot anul. 5 - Bani - Aduce ghinion sa intri in noul an fara nici un ban in buzunar. 6 - Calendar - Aduce ghinion sa agati calendarul inainte ca noul an sa inceapa. 7 - Craciun si Anul Nou - Nu e bine ca intre Craciun si Anul Nou sa se tricoteze, sa se coase, sa se spele rufele 8 - Datorii - Este bine sa nu va gaseasca Anul Nou cu datorii, altfel veti avea datorii tot anul. 9 - Gunoiul de Anul Nou - Nu trebuie sa aruncati nimic din casa in prima zi de an nou, nici macar gunoiul!

13

O RAZA DE LUMINA

OAMENI CELEBRII Ion Agârbiceanu (1882-1963)

Ion Agârbiceanu (n. 12 septembrie 1882, Cenade, comitatul Alba de Jos — d. 28 mai 1963, Cluj) a fost un scriitor, ziarist și prozator român, adept al semănătorismului, parlamentar,

academician, preot greco-catolic.

Biografie:

Studii gimnaziale la Blaj (1892 - 1900), superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900 - 1904). Din 1901 - 1902, începe să colaboreze cu poezii la „Tribuna” (Sibiu), „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Familia” (Oradea), „Drapelul” (Lugoj). În anul 1903, începe colaborarea la revista „Sămănătorul” cu Legendă în versuri. Sub-prefect la internatul de băieți din Blaj (1904 - 1905);În septembrie 1905, se înscrie la Facultatea de Litere din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; audiază frecvent și activează la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”. Spre sfârșitul anului, revista Luceafărul îi tipărește primul său volum de schițe și povestiri intitulat De la țară. Preot paroh în Bucium-Șasa, județul Alba, (1906 - 1910), apoi în Orlat, județul Sibiu (1910 - 1916); retras în timpul primului război mondial în Moldova, de unde a fost evacuat în Rusia, fiind pentru un timp preot militar în corpul voluntarilor ardeleni (1917 - 1918); După 1918 a fost director al ziarului „Patria” din Cluj (1919 –

1927), apoi al ziarului „Tribuna” din Cluj (1938 - 1940). A deținut mai multe funcții politice în Parlamentul României întregite (prima dată în 1919, apoi în 1922 - 1926), mai târziu a fost senator și vicepreședinte al Senatului. A fost membru în Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania (1919). A fost preot și protopop în Cluj (din 1930), canonic al Episcopiei de Cluj-Gherla (din 1931). Pentru activitatea sa literară, ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al Astrei, secretar general al secțiilor literare-științifice ale Astrei (1925 - 1940), cu un rol însemnat în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei „Transilvania”. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1919, apoi membru titular al aceleiași Academii în 1955 la Secția de științe istorice, știința limbii, literatură și artă. A fost membru în Comitetul de conducere al Societății Scriitorilor, până la moarte a fost și președinte al Sindicatului presei române din Ardeal și Banat (începând cu 1921). A primit premiul național pentru proză în 1927, Ordinul Muncii, pentru merite deosebite „în domeniul creației literare”, în 1954, Ordinul Steaua Republicii clasa I în 1962, a fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de viață. La 28 mai 1963 se stinge din viață la Clinica Medicală din Cluj, în urma unui infarct miocardic. Necrologul semnat de Academie și de Uniunea Scriitorilor evidențiază bogata și îndelungata sa activitate - peste șase decenii - pe tărâm literar. La mitingul de doliu, ținut la Cluj, la 31 mai, îi omagiază personalitatea Iorgu Iordan, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Mircea Zaciu. Volume publicate:

De la țară, Budapesta, 1905 În clasa cultă, Vălenii de Munte, 1909 Două iubiri , Vălenii de Munte, 1909 În întuneric, București, 1910 Arhanghelii. Roman din viața românilor ardeleni, Sibiu, 1914 (apărut în foileton în 1913 în revista „Luceafărul”)

14

O RAZA DE LUMINA

EDUCAȚIA INCLUZIVĂ FIECARE COPIL PE CARE ÎL EDUCĂM ESTE UN OM PE CARE ÎL CÂŞTIGĂM Şi ei sunt ai noştri, să-i primim şadar!

Dreptul la educaţie este unul dintre drepturile fundamentale ale omului şi temelia unei societăţi drepte, angajată pe calea progresului şi a prosperităţii. În viziunea Comisiei Internaţionale a Educaţiei pentru secolul XXI, educaţia trebuie văzută nu ca un privilegiu, ci ca un drept al tuturor. Aceasta, deoarece şcoala nu înseamnă doar un mecanism de achiziţie a unei game de cunostinţe şi deprinderi de bază, ci reprezintă un factor crucial al dezvoltării personale şi sociale.

Educaţia incluzivă vizează extinderea scopului şcolii obişnuite, în bună masură transformarea acesteia, pentru a putea răspunde unei diversităţi mai mari de copii- în speţă copiii marginalizaţi, defavorizaţi sau/şi excluşi de la educaţie.”Reprezintă un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare, având ca scop explorarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susţine participarea la procesul de învăţământ a tuturor elevilor comunităţii”(MEN si UNICEF1999).Astfel, activităţile educative şcolare şi extraşcolare reclamă noi modalitaţi de proiectare şi de desfaşurare a lor, în relaţie directă cu posibilităţile reale ale elevilor. Educaţia incluzivă are ca principiu fundamental - un învătămant pentru toţi, împreună cu toţi - care constituie un deziderat şi o realitate ce se concretizeaza în experienţe şi bune practici de integrare / incluziune. Programele de stimulare timpurie a dezvoltării reprezintă o etapă decisivă în realizarea obiectivelor educaţiei pentru toţi.

Acestea au o influenţă determinantă asupra formarii inteligenţei, a personalităţii şi a comportamentelor sociale. În şcoala contemporană există o preocupare intensă pentru găsirea căilor şi mijloacelor optime de intervenţie educativă încă de la vârstele mici asupra unei categorii cât mai largi de populaţie infantilă. În aproape toate şcolile există copii care se confruntă cu o diversitate de deprivari: lipsa hranei, locuinţei, îngrijirea sănătaţii, dragostea sau alţii care pot avea diverse dizabilităţi. În esenţa lor, strategiile educaţiei integrate sunt „strategii de micro-grup,activparticipative, cooperative, colaborative, parteneriale, implicante, organizative şi socializante“.

Acestea, datorită atributelor lor, sunt adaptabile, putând fi cu uşurinţă multiplicate sau diversificate pentru a acoperi situaţiile noi. Aceste atribute caracterizează şi învăţarea, care trebuie să se realizeze în grupuri mici, să fie cooperativă, partenerială, activparticipativă,să se desfăşoare într-un mediu relaxant, plăcut .

In vederea integrării şcolare a copiilor cu cerinţe speciale pot fi identificate mai multe perspective:

• perspectiva individuală care pune accentul pe identificarea şi scoaterea în relief a problemelor specifice de învăţare ale fiecărei categorii de elevi cu cerinţe speciale;

• •perspectiva de grup care se referă la relaţiile elevului cu ceilalţi colegi de clasă şi la modalităţile de rezolvare în grup a problemelor de învăţare sau la modalităţile de intercunoaştere între elevii cu C.E.S. şi restul elevilor ca o condiţie a acceptării şi recunoaşterii reciproce a valorii lor în grupul-clasă;

• perspectiva curriculară care poate acţiona şi prin flexibilizarea conţinuturilor şi adaptarea mijloacelor de învăţare la particularităţile individuale ale fiecărui elev, la dificultăţile specifice de învăţare, la tehnicile specifice învăţământului integrat (învăţare interactivă, modalităţi de sprijin şi suport, apelul la profesori itineranţi etc.). ... Continuare in pag.15. ....

15

O RAZA DE LUMINA

... Continuare din pag.14....

Acestor perspective li se pot adăuga strategii definite de noul cadru de referinţă:

• valorificarea experienţelor cotidiene ale elevilor prin crearea unor portofolii situaţionale cu tipuri subsecvente ce se pot actualiza de la o situaţie la alta ; • exploatarea cunoştinţelor şi experienţelor anterioare prin rezolvarea concretă a unor sarcini noi în grupuri mici sau perechi ; • apelul la strategiile ludice (jocuri de rol, dramatizare, jocul didactic) ; • folosirea problematizării şi a unor metode bazate pe aspecte de evidenţiere expresivă precum desenul, povestirea, modelajul etc. ; • rezolvarea creativă a conflictelor din clasă, colaborarea cu familia şi valorificarea resurselor din comunitate cu tehnici de sprijinire a învăţării, predării şi evaluării ; • degajarea unor activităţi educative bazate pe cooperare, negociere şi solidarizare în îndeplinirea unor sarcini de învăţare sau de lucru.

Scopul fundamental al consilierii este funcţionarea psihosocială optimă a persoanei. Indiferent de tipul de consiliere implicat, educaţională sau psihologică, dimensiunile urmărite sunt: promovarea sănătăţii şi a stării de bine, dezvoltarea personală, prevenţie şi remediere.Oferta şcolii de a sprijini copilul prin programe-suport reprezintă pasul decisiv către eradicarea abandonului şcolar şi oferirea unei educaţii de calitate pentru toţi copiii.“Fie că suntem copii, fie că suntem adulţi, utilizarea jocului ca metodă didactică generează efectul cel mai bun în plan educaţional. Astfel de activităţi asigură posibilitatea dirijării elevului, orientarea către atingerea unor obiective educative stabilite

anterior, asigură de asemenea cooperarea cu elevii, interacţiuni cu aceştia.” prof. înv. pentru invatamantul primar ȚÂRĂU DIANA MARIA MATEMATICĂ DISTRACTIVĂ 1. În cămin la grupa mare

Sunt o sută de picioare De băieţi şi de fetiţe, Scăunele şi băncuţe. Pe fiecare băncuţă Şade câte o fetiţă, Iar pe fiecare scăunel Şade câte-un băieţel.

Scaunul e cu trei picioare Iar băncuţa patru are Şi acuma o-ntrebare: Câţi suntem în grupa mare?

(Sunt doar trei posibilităţi Aflaţi-le dacă puteţi).

2.Pe un câmp, bietul Păcală Şi cu vărul său Tândală

Păzesc şaptezeci de vite,

De căldură toropite. Deodată, unul zice: - Să le numărăm, amice! Şi se-apucă-n gând apoi, Să le numere-amândoi. - Nouăzeci sunt, măi Tândală! - Ba nu, doar optzeci, Păcală! Câte vaci, viţei şi boi Are turma celor doi, Dacă ştim c-au numărat Din păcate, eronat: Primul, o dată-n plus boii, Al doilea la fel viţeii? … Continuare in pag.16. …

16

O RAZA DE LUMINA

… Continuare din pag.15. … 3. Înlocuiţi literele cu cifre în adunarea:

A N I M A L E + A N I M A L A N I M A A N I M A N I A N ___________________ 1 3 7 1 3 1 7

4.În trei coşuri mama are

Ouă-aduse din cuibare. Primul are 10 ouă, Iar al doilea cinci ori nouă; În al treilea jumătate Cât în coşurile toate. Ei, copile, ştii tu oare

Câte ouă mama are? Mihai, aflat în vacanţă la bunici, din neatenţie a scăpat din mână un coş cu ouă. ― Bunicule, câte ouă ai avut în coş ? — Nu-mi aduc aminte. Ştiu că dacă le scoteam câte2, câte 3, câte 4 sau câte 5, în coş rămânea un singur ou, iar dacă scoteam câte 7, nu rămânea niciunul. prof. inv. pentru inv.primar BUSTAN DELIA ELENA, C.S.E.I Alba Iulia

Multumire

E noapte. Intarziat condei, Imi spui mereu in soapte De visul ce il are pruncul ei.

Tu ai vazut icoana? Acea stralucitoare fata Spre ea ma-nchin In fiecare dimineata. Ii multumesc Mariei, Fecioarei nestinghere, Pentru a mea viata, Pentru ai mei copii, Si pentru painea calda Ce o avem, in fiecare zi. Autor: Profesor Albu Liliana , Gradinita nr. 9, Husi

Necesitatea şi utilitatea politeţei în

comunicare Politeţea este o atitudine şi, totodată, un comportament. Este o atitudine prin faptul că ea constă în modul în care ne raportăm la o altă persoană şi în nivelul la care o apreciem – cu respect, consideraţie preţuire, simpatie etc. Este un comportment deoarece, prin ea ne exprimăm, exteriorizăm atitudinea noastră, ceea ce facem atât prin limbajul nonverbal cât şi, îndeosebi, prin limbajul verbal. Politeţea se exprimă în limbajul nonverbal prin mimică, gestică, postură, expresie facială, zâmbet. În limbajul verbal, ea se comunică prin cuvinte şi sintagme cum sunt “ vă rog ”, “mulţumesc ”, “ cu plăcere ” ş.a. Prin toate acestea , exprimarea politeţei intră în domeniul comunicării, care constituie, în ultimele decenii, obiectul unei ştiinţe numită frecvent teoria comunicării. În acelaşi timp, comunicarea şi implicit comunicarea politicoasă, a devenit obiectul uneia dintre noile educaţii şi anume educaţia pentru comunicare, alături de alte ramuri cum sunt educaţia pentru toleranţă, educaţia pentru timpul liber, educaţia pentru democraţie etc. Conturarea educaţiei pentru comunicare şi a celorlalte ramuri ale noilor educaţii apare din necesitatea ca pedagogia şi practica educaţiei să răspundănoilor cerinţe ale realităţilor din societatea contemporană.

17

O RAZA DE LUMINA

... Continuare din pag.16. ... Atât teoria comunicării cât şi teoria educaţiei pentru comunicare insistă asupra necesităţii şi utilităţii politeţei în diversele forme de comunicare pe care le abordează comunicarea socială, comunicarea pedagogică, comunicarea comercială etc.În domeniul comunicării pedagogice problematica ploiteţei ca formă de comunicare are două direcţii de abordare: pe de o parte prezenţa formelor de politeţe în relaţia profesor – elev şi, pe de altă parte, educarea elevilor pentru utilizarea formulelor de politeţe. Desigur însă că, în final, ambele direcţii au ca scop educarea elevilor pentru comunicare politicoasă. În primul sens este, în esenţă, vorba despre utilizarea de către profesor a formulelor de politeţe în dialogul curent cu elevii. De exemplu, în loc să dea o comandă seacă, autoritară de tipul “şterge tabla” prin care îi comunică sarcina de a şterge tabla ci şi faptul că el, elevul, este total subordonat profesorului indiferent de ceea ce vrea, doreşte şi este el, profesorul va spune “şterge, te rog, tabla” – în această formulare se diminuează caracterul strict autoritar al formulării lăsând să se înţeleagă că elevului i se recunoaşte, i se consideră, personalitatea, voinţa. Această formulare îi lasă elevului alternativa, chiar dacă este doar “teoretică”, de a îndeplini sau nu o rugăminte. Bineînţeles că, în virtutea principiului că “politeţea obligă”, elevul va şterge tabla. Totodată însă profesorul îi dă un exemplu real de comportament politicos. Problema se pune în mod identic şi în continuare. Dacă, după ce a şters tabla elevului i se spune scurt “treci în bancă”, pentru el îndeplinirea sarcinii primite nu mai are nici o semnificaţie. Dacă însă profesorul va spune “mulţumesc, poţi să mergi în bancă”, pentru elev această formulă are semnificaţia că profesorul îi recunoaşte şi apreciază îndeplinirea sarcinii. Şi în acest caz profesorul oferind un

exemplu pozitiv de comunicare politicoasă, care poate să Işi mărească potenţialul educativ prin introducerea şi a unor elemente de comunicare nonverbală – un zâmbet de apreciere, un gest de remarcare că tabla a fost foarte bine ştearsă. În cea de-a doua privinţă este vorba despre educarea comportamentului civilizat, politicos al elevului prin însuşirea de către acesta a formulelor de politeţe amintite: “vă rog”, “te rog”, “cu plăcere”. Un prim obiectiv în acest demers, relativ uşor de îndeplinit, este înţelegerea de către elev a semnuficaţiei acestor formule, a faptului că prin utilizarea lor dăm o notă plăcută, agreabilă comunicării şi relaţiilor intrepersonale şi sociale. Al doilea obiectiv al acestui demers pedagogia este mai dificil de îndeplinit el constând în formarea obişnuinţei elevilor de a utiliza formulele de ploiteţe. După cum se ştie, obişnuinţele sunt deprinderi puternic fixate astfel, că ele dobândesc capacitatea de a se autodinamiza, de a se declanşa fără a mai fi necesar efortului voluntar, raţional pentru manifestarea lor. Pentru formarea obişnuinţelor este necesar un exerciţiu susţinut, repetat de un mare număr de ori până când acţiunea se automatizează. Este deci evident că pentru realizarea unui asemenea obiectiv nu sunt suficiente metode verbale (explicaţia, conversaţia) şi că este necesar să apelăm la metode practice cum sunt jocul de rol şi exerciţiul natural. Jocul de rol se poate utiliza repetat astfel încât contextul comunicării în cadrul lui să se schimbe frecvent, constantă rămânând repetarea formulelor de politeţe. Exerciţiul natural se poate relua de asemenea într-un număr foarte mare, solicitând elevului să utilizeze formulele verbale de politeţe în comunicarea cotidiană din cadrul procesului interactiv-educativ. Nu este lipsit de importanţă şi utilitatea ca elevii să fie obişnuiţi să utilizeze şi fomele nuanţate. Astfel, “vă rog” se poate nuanţa în variantele: “vă rog frumos”, “vă rog mult”, “vă rog insistent”, “mulţumesc frumos”, “mulţumesc foarte mult”, “cu multă plăcere”, etc. Bilbliografie:

1. Bursan, Anca; Panco, Gheorghe, De la cuviinţă la etică, Editura Tineretului, Bucureşti,1967

2. Dimitriu, Emilian, Dialog şi antidialog în acţiunea instructivă, în vol. Educaţie şi limbaj, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, p. 211-215.

18

O RAZA DE LUMINA

POVESTEA ZMEULUI Antuono din Marigliano, alungat de maica-sa pentru ca era cel mai flecar dintre natangi, intra in slujba unui zmeu; de la care zmeu, voind el a se intoarce sa-si revada casa parinteasca, este in mai multe randuri ospatat si tras pe sfoara de un hangiu; dar, in cele din urma, primind in dar un ciomag care se arata a fi pedeapsa nepriceprii lui, il face pe hangiu sa-I plateasca cu varf si indesat pentru festele ce I le jucase si-si imbogateste familia

,, Cine a spus ca norocul este orb, s-a aratat a fi mai destept decat mesterul Lanza ( impunge-l-ar numele lui ), pentru ca, intr-adevar, norocul loveste orbeste, ridicand deasupra oameni pe care n-ai fi dat o ceapa degerata si facandu-I una cu pamantul pe altii, care sunt floarea omenirii, dupa cum va voi dovedi intr-o pilda. Se spune ca traia odata in tinutul Marigliano o femeie tare de treaba, pe numele ei Masella si care, pe langa sase fete bune de maritat, lungi cat niste prajini, mai avea un baiat natarau si dobitoc, bun nici sa taie frunze la caini, asa ca ea era ca scroafa cu jujeu la gat si nu trecea zi lasata de Dumnezeu sa nu-l scarmene:

- Ce mai cauti si tu in casa asta, vita incaltata? Piei din fata mea, talharule!. Topeste-te, mancator de laturi! Se vede ca mi-ai fost schimbat in leagan si ca in loc de un odor de baietas, de un dodolas, de un puisor-mamichii, m-am pricopsit cu un porc raios!.

Dar Masella isi spargea bojocii de pomana si el fluiera a paguba.. Vazand ca nu era nici o nadejde ca Antuono ( asa se chema baiatul) sa se indrepte, intr-una din zile, dupa ce-I frecase zdravan dovleacul fara sapun, Masella pusa mana pe o joarda si incepu sa-l croiasca pe spinare. Antuono, care tocmai cand se astepta mai putin se pomeni altoit, croit si captusit, de cum izbuti sa I se smulga din maini isi si lua talpasita.Si atat ce merse ca, dupa o zi si o noapte

de drum, campe la ceasul cand in dughenile din Cinzia incepeau sa se aprinda lumanarile, ajunse la poalele unui munte atat de inalt, de se ciocnea cu norii. Acolo, pe o radacina de plop, langa o pestera sapata in piatra ponce, statea un zmeu. Maiculita-Doamne, ca tare had mai era!. Aavea capul mai mare ca un dovleac de India, era scurt la stat si pocit, cu fruntea cucuiata, cu sprancenele imbinate, cu ochii bulbucati, cu nasul turtit si doua nari cat doua stavilare; avea o gura cat o covata, din care tasneau ca nista cangi si picioarele incovoiate cu labele late, ca de gasca. Asa cum arata, parea un Uciga-l-toaca, ca un talhar de drumu mare, o sperietoare zdrentaroasa, o stafie slobozita prin lume, de l-ar fi bagat in sperieti pe un Orlando, l-ar fi infricosat pe un Scanderberg si l-ar fi facut sa lesine pe cel mai grozav spadasin. Numai ca Antuono, care nicinu clipea cand altul tragea in el cu prastia, facandu-I o inchinaciune din cap, ii grai:

- Ramas bun, nene, ce mai faci? Cum o mai duci?. Care ti-e voia? Cat mai este de aici pana unde trebuie sa ajung?. Zmeulauzind aceasta polologhie fara nici un Dumnezeu, izbucni in ras si, fiindu-I pe plac hazul nataraului, il intreba:

- Ia zi, taca, nu vrei sa intri la stapan? - Da ce simbrie-mi dai pe luna? Se tocmi

Antuono. - Sa-mi slujesti numai cinstit, ca o sa

cadem noi la invoiala si n-o sa ai de ce sa te plangi.

Targul fiind incheiat, Antuono ramase sa-I slujeasca zmeului, in casa caruia se facea risipa de mancare, iar cat despre treaba- se putea lasa pe tanjala. Drept care, in scurta vreme, Antuono se facu gras ca un turc, rotund ca un bou, viteaz ca un cocos, rosu ca un rac, verde ca usturoiul, gros cat cogeamite balena si asa de indesat si cu pielea atat de intinsa, ca abia de mai putea deschide ochii. Nu trecura insa bine doi ani ca, urandu-i-se de atata indestulare, Antuono simti mijindu-I in piept o dorinta de nestapanit de a trage o raita lana la Marigliano; si, tot perpelindu-se de dorul casutei lui, se topea vazand cu ochii, incat mai ca nu ajunse la fel de slab si de prapadit ca atunci cand fugise de acasa.

19

O RAZA D ELUMINA

EVENIMENTE CULTURALE LUNA APRILIE Alexandru Macedonski (1854-1920)

Alexandru M. Macedonski (n. 14 martie 1854 — d. 24 noiembrie 1920) a fost un poet și prozator; dramaturg; șef de cenaclu literar, publicist român.

Cronologie:

1780/1782 Nașterea lui Dimitrie Macedonski, bunicul patern al poetului, are loc într-una din localitățile sudice ale Bulgariei (Sliven, Karnabat, Iambol), plaiul Ceatal Tepe / Ceatal Balcan. În documentele epocii, figurează alături de fratele său Pavel (probabil, gemeni), iar părintele lor, viteazul Ștefan Mincio Voievod, cunoscut în toată Bulgaria, descindea din „neamul căpităniilor sârbești, cari au rămas din vechime ca trăitori în Macedonia“. Erau de origine aromână/macedoromână. 1787 La declanșarea războiului ruso-austriaco-turc, o mare parte a populației de religie creștin-ortodoxă din Balcani s-a refugiat în nordul Dunării, în Valahia și Moldova (alte refugii/bejenii au avut loc în timpul celorlalte

războaie imperiale, din 1806-1812, 1828-1829, 1853-1856). Printre refugiați, s-au numărat membrii familiei lui Ștefan Mincio Macedonski. Acesta, împreună cu fiul său Stoian, s-au încadrat ca volintiri în corpul așa-zișilor cazaci valahi ai armatei ruse de sub conducerea contelui A.P. Rumianțev. 1788 decembrie 6. A fost cucerită de la turci-tătari Cetatea Oceakov, situată între Odessa și Herson, pe limanul Niprului la Marea Neagră. Printre cei dispăruți în luptă au fost Ștefan și Stoian, că nu s-au mai întors acasă. 1806 Dimitrie Macedonski și fratele său Pavel care participaseră, mai înainte, la răscoala antiotomană a sârbului Karagheorghevici, înăbușită în sânge, se încadrează în regimentul de cazaci valahi reînființat la cererea rușilor de către Constantin Ipsilanti, domnitorul Țării Românești (1806-1807) și, la luptele de la Obilești-Ilfov (2 iulie 1807), Dimitrie este rănit. Cei doi frați Macedonski ajunseseră la gradul de locotenent/porucic, fiind sloboziți de generalul Bagration din serviciu (23 martie 1809), „spre a-și căuta slujbă ostășească sau politicească“. Cunoșteau, deopotrivă, limbile rusă, română, greacă, sârbă și turcă, devenind translatori pe lângă Divanul Principatului Valahiei, dar și în alte funcțiuni administrative — furnizori militari, control economic, strângerea/înrolarea de ostași/panduri/merceliari în armata rusă, iar la retragerea armatei ruse din țările române (1806—1812) rămân pe loc obținând certificate de indigenare/naturalizare/ împământenire. 1821 Dimitrie și Pavel Macedonski participă la mișcarea lui Tudor Vladimirescu, de care erau apropiați prin vechi afaceri și camaraderie militară din războiul 1806-1812, dar și cu Iordache Olimpiotul, șeful Eteriei. Dimitrie Macedonski era prieten cu Hagi Prodan - căpitan de arnăuți. De altfel, frații Macedonski erau bogați, după cum declară: s-au ocupat „la moșii, cu agricultura, creșterea vitelor, creșterea viței de vie și cu negoțul, până la răscoala populară din 1821, ianuarie 17“. I se impută, totuși, lui Dimitrie Macedonski (fără dovezi concrete) predarea/ trădarea Vladimirescului în mâinile eteriștilor.

20

O RAZA DE LUMINA

JURNAL DE IDEI

Cine invata nu inseamna ca si ajunge la adevar. Cine ajunge la adevar, nu-i inca in stare sa-l intareasca. Cine-l intareste nu inseamna ca si stie sa-l intareasca. (Confucius)

“Adevarul nu se confrunta intotdeauna cu dreptatea!” “Unde ai citit asta ?” “In toate cartile bune.” (William Faulkner)

Daca vrei odihna, crede. Daca vrei adevarul, cauta si sufera. (Frederich Nietzsche)

Adversarul care iti este o obsesie a devenit o parte din tine. (Lucian Blaga) Sa ne mintim pe noi insine ne este mai adanc inradacinat decat sa-i mintim pe ceilalti! (Dostoievski)

Idei de jocuri pentru copii Cursa cu obstacole in casa Pregateste un spatiu cat mai aglomerat, cu piese de mobilier si diverse alte obiecte. Evita-le pe cele care se pot sparge sau in care s-ar putea rani cineva. Creeaza apoi un traseu de la un capat la altul al camerei, ce poate include trecerea pe sub scaune, mese, sfori, sau pe deasupra, cat si elemente noi; de exemplu, trecand pe deasupra unei sfori, nu ai voie s-o atingi sau alte idei asemanatoare.Pot fi adaugate dificultati in plus; de exemplu, cei mici trebuie sa parcurga traseul tinand in mana un balon sau purtand pe cap o palarie, pe care nu au voie sa o lase sa cada. In plus, se pot stabili noi reguli: dupa o anumita parte din traseu, participantii trebuie sa cante ceva, sa sara in sus de trei ori sau orice alt fel de idee care transforma jocul intr-unul si mai amuzant.Cel care ajunge la capatul traseului, respectand toate regulile, este castigatorul. Povestea tuturor Unul dintre copii incepe o poveste, cu formula clasica sau... nu. Trebuie sa spuna o singura fraza. Urmatorul copil va continua povestea primului, cu propriile idei. Povestea rezultata este una originala, care poate fi continuata atat cat doresc participantii, iar cursul ei este modelat de fiecare dintre copii. Capturarea steagului Este un joc pentru care este nevoie de ceva mai mult spatiu.Copiii sunt impartiti in doua echipe. Prima echipa are drept "teritoriu" curtea din fata, iar cealalta, curtea din spate (sau cate o parte din casa). Fiecare grup are la dispozitie 5 minute in care sa ascunda steagul pe teritoriul propriu. Ca jocul sa fie mai interesant, echipele pot trimite spioni pentru a afla unde este ascuns celalalt steag, cat si pe cineva care sa vaneze spionii echipei adverse.Fiecare echipa va incerca sa gaseasca steagul celeilalte. Adversarii prinsi pe teritoriul inamic sunt considerati prizonieri si pot fi eliberati doar de catre un coechipier, cand "dusmanii" nu vad.Echipa care a capurat prima steagul celeilalte echipe castiga. Mai exista si varianta de a captura steagul si de a-l aduce pe propriul teritoriu pentru a invinge.

21

O RAZA DE LUMINA

ABECEDAR NATURIST Tratamente Naturiste cu Splinuta Utilizarea splinuţei în medicina tradiţională

românească pentru vindecarea leziunilor i-a adus acesteia denumirea de "planta rănilor". Cunoscută în diverse ţinuturi ale ţării şi ca

floare-boierească, mănunchi, smeoaică sau

varga de aur, splinuţa este o plantă ierboasă perenă, păroasă şi înaltă de 20-100 cm. Frunzele ei superioare sunt lanceolate sau eliptice, aproape fără codiţe, cu marginile dinţate sau întregi. Florile sunt colorate într-un galben strălucitor şi sunt dispuse în calatidii (inflorescenţe cu axul lăţit). Fructul este o achenă, adică un fruct uscat care nu se deschide la coacere şi care are un înveliş tare.Splinuţa este larg răspândită în România. Ea creşte prin păduri, tufişuri, pe coline, fâneţe, poiene, coaste şi stânci, de la câmpie până în zona alpină. În terapeutică plantele cu flori se recoltează în timpul înfloririi, după care ele sunt uscate şi sfărâmate. Din produsul vegetal se obţin apoi infuzii, tincturi, decocturi şi siropuri. Splinuţa vindecă bolile de piele Splinuţa are proprietăţi cicatrizante şi distruge microbii de pe tegumente datorită acţiunii sale antiseptice. Ea se utilizează sub formă de comprese în caz de răni vechi, ulceraţii ale pielii, afte, eczeme, ulceraţii ale mucoasei bucale sau urticarie. Puneţi 50 g plantă la 1 litru de apă clocotită, lăsaţi să fiarbă 2 minute, apoi înmuiaţi un prosop în decoctul obţinut şi aplicaţi pe piele de 2 ori pe zi. Splinuţa şi bolile urinare Planta are calităţi diuretice şi antiseptice urinare, fiind un bun remediu în caz de inflamaţii sau infecţii urinare (cistită, uretrită, colibaciloză urinară), nefrită

cronică, albuminurie, pietre la vezica urinară sau pielonefrită. Splinuţa s-a întrebuinţat contra retenţiei hidrice şi a hidropiziei (acumularea patologică de apă în cavităţile naturale ale corpului sau în ţesuturi) prin accelerarea eliminării urinei (creşterea diurezei) şi curăţirea renală pe care o face. Puneţi 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită, acoperiţi 10 minute, strecuraţi şi consumaţi până la 2 căni în cursul unei zile. Este foarte eficient în cazurile afecţiunilor renale şi în diaree. Pentru eliminarea calculilor urinari se recomandă să se ia o cantitate de pulbere de splinuţă cât un vârf de cuţit. Praful se va pune sub limbă de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale, maxim 14 zile. Vindecarea bolilor respiratorii cu splinuţă Splinuţa are calităţi expectorante, vindecând inflamaţiile gâtului, tusea sau bronşita atunci când este utilizată sub formă de gargară. Infuzia de splinuţă ajută la vindecarea catarului nazal cronic şi a febrei fânului. Afecţiunile digestive tratate cu splinuţă Planta diminuează starea inflamatoare prin calmarea pe care o produce la nivel intestinal, distruge microbii din intestine, stimulează contracţia vezicii biliare şi eliminarea bilei, ajută la eliminarea lichidului de ascită, scade colesterolul şi are o marcantă acţiune antihemoragică. Splinuţa vindecă diareea (chiar şi diareea cu sânge inclusiv la sugari), afecţiunile biliare, calculoza biliară, colita, enteritele, insuficienţa hepatică şi obezitatea. Pentru litiaza biliară se pun 2 linguri cu flori de splinuţă în 250 ml apă clocotită, se lasă acoperit de seara până dimineaţa, după care se mai încălzeşte o dată până va clocoti. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri, îndulcite cu miere dacă nu suferiţi de diabet. Tinctura de splinuţă este un remediu eficient. Puneţi 50 g de plantă mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Ţineţi apoi timp de 15 zile, agitând zilnic de 2 ori. Strcuraţi şi luaţi câte 10 picături diluate în apă de trei ori pe zi în afecţiunile de mai sus. Splinuţa este o plantă bună pentru afecţiunile feminine O serie de cercetări medicale efectuate în anul 1987 în Germania au confirmat că splinuţa poate fi prescrisă pentru femeile ce suferă de candidoză orală sau vaginală deoarece planta conţine o saponină numită rgaureasaponină care este un antifungic puternic. ... Dr. Marina Curut. ... C.S.E.I Alba Iulia

22

O RAZA DE LUMINA

Din memoriile unui Trubadur ... Continuare din numarul trecut. ... — Începi o nouă viață... Uită toate mâhnirile... — Natura uită, eu nu pot să uit. În țară la noi cartea pentru un om sărac este o nefericire, afară numai dacă nu ești prost, șiret și lingușitor, o bestie care a înșelat pe tată-său furându-i chipul de om. V-am spus... voi, crescuți într-o familie mare, cinstită și glorioasă, aveți la ce ține și de ce trăi; un țăran necunoscut, nebăgat în seamă, aruncat într-o lume proastă și vicleană, sosind la banchetul vieții cu inima deschisă și fără nici o apărare, trebuie să fie de oțel ca să nu cadă. Și apoi, chiar lumea voastră, mare și frumoasă, s-a împuținat, s-a stricat, v-a trădat și-a uitat limba și legea pământului. Și voi, cei rari, cei generoși, cei drepți, cei nobili, o să fiți sugrumați, ca mâine, chiar de ai voștri. Viitorul este al faliților. — Și datoria ta este să cazi în luptă, iar nu afară din luptă. — În adevăr, sunt unii răniți ușor, care mai pot pune mâna pe armă, dar alții sunt așa de adânc răniți, încât nu se mai pot ridica de la pământ. Nu-mi rămâne decât o singură nădejde: ceea ce nu poate lașitatea mea va putea gluma și veselia naturii. Ea își bate joc de durerea noastră. Toate dramele, pentru ea, sunt niște comedii, niște farse. Nu simțiți cu câtă plăcere își zice ea: — Acest copil e frumos de pică și deștept cât zece: va muri la zece ani. — Acest om e de geniu: va muri la treizeci de ani. — Acest om e prost și grosolan: va ajunge ministru. — Acest om, care-mi aude toate tainele sunetelor mele, va muri de surzenie și de dezgust. — Acesta va muri de bucurie. — Acestuia, rumen și voinic, i se va rupe o vână. Și Eschyle, marele tragedian al antichității, retras

la casa sa din Sicilia, într-o zi se culcă într-o câmpie ca să se odihnească. Era chel. Pe deasupra lui trecu un vultur c-o broască țestoasă în gheare și, socotindu-i țeasta capului drept o piatră, dădu drumul broaștei să-și spargă țesturile, ca apoi s-o poată mânca. Broasca căzu drept pe frunte poetului. Și Eschyle, care dormea, adormi de veci. Astfel, glumele naturii fac ceea ce lașitatea noastră ne împiedică de-a face. Dar sunt obosit. Aș vrea să dorm. Am rămas singur. Am adormit. A treia zi am plecat la vânătoare... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Atât de răvășite sunt cărțile, scaunele, caietele de note și hainele vechi în odaia mea, încât ai crede că toate s-au îmbătat ș-au dănțuit până au căzut leșinate, unele pe masă, altele pe pat, altele spânzurate în piroanele cuierului și câteva în mijlocul casei. Numai praful galben și gros, înfășurând odaia c-o pojghiță, dovedește în ce liniște de cimitir se odihnesc toate lucrurile între tavanul cu grinzi negre și cărămizile reci de pe jos. E moină. Streșinile picură sfredelind încet și adânc zăpada albă și lucioasă. În depărtare abia se-aud cocoșii vestind miezul nopții. Zgomot trecător și trist. Povestea streșinilor se mai aude îndrugând atâta melancolie, în același cântec monoton, în același "pic, pic, pic" lipicios, moale și metalic. În gura sobei câteva lemne au pâlpâit, și n-au mai rămas decât o grămăjuie de jăratic, pe deasupra căreia tresare câte o văpaie albăstrie. Cărbunii se închid și se deschid, ca niște ochi de aur, sub cămașa lor de scrum gălbiniu. Noaptea soarbe zgomotul nesuferit al trăsurilor, ocările dobitocești ale oamenilor, convorbirile lor copilărești și veninoase, și adoarme sufletele chinuite ale ambițioșilor, amuțește gura flecarilor și-a atâtor oratori, care se aseamănă, unii, cu coțofenele ce-ți împuie urechile, alții, mai serioși la glas, cu morile hodorogite, alții, mai artiști, cu un studiu fără căpătâi cântat pe un clarinet vechi. Noaptea nu mai vezi salutările înțepate ale oamenilor mari, nici moțăitul prefăcut al cucoanelor; nu mai simți nici acele strângeri de mână care te-ar vinde pe doi lei; nu mai auzi nici acele banale: — Ce mai faci? — Un' te duci? — De când nu te-am văzut! — Da, ai slăbit. ... Continuare in pag.23. ....

23

O RAZA DE LUMINA

… Continuare din pag.22. …

— Cu ce te mai ocupi? Ș-apoi încep nesfârșitele povețe că "omul trebuie să fie mai altfel". "Să nu puie tot la inimă." "Fiecare trăiește pentru sine." "Așa e lumea, cine poate s-o întoarcă din cale? Tu ori eu?" Și să ai răbdare s-asculți: cei coptoroșiți de vicii îți vorbesc de cinste; cei cu șira spinării din belciuge îți declamă despre meritul caracterelor. Și teorii, citite pe coperta cărților expuse pe la librării, îți fac tocmai cei care, de n-ar citi varietățile și știrile zilei de prin gazete, ar uita, desigur, să citească. Stomacul a râșnit o zi întreagă, gura a clevetit, picioarele au purtat greutatea trupului, mâinile au bănănăit, luându-se după gură, creierul a ars pentru niște idei vagi, ușurele, neguroase, ca o lampă cu gaz prost, care face fum mult și puțină lumină. Vezi bine dar că după lupta zadarnică a zilei, noaptea e o binefacere, o odihnă pentru furnicarul lumii. Noaptea, în dreptatea ei neîndurată, adoarme viața și, coborând-o mai jos de bestie, o reduce în starea liniștită a pietrelor.Întreaga lume e colțorată, aspră, mărginită în contururile ei limpezi, ca în niște linii de oțel, de care adeseori ți-e frică să te apropii de teamă de-a nu te răni. Când soarele se coboară și cade la apus, oamenii și dobitoacele parcă sunt nehotărâte în pielea și-n veșmintele lor. Turla bisericii se apropie de cer, se face una cu cenușiul coviltirului nemărginit și adânc, în jurul lucrurilor se întinde o apă închisă. Când biruie întunericul, colțurile și liniile bățoase ale formelor se topesc. Întreaga fire ți se deșteaptă în minte în stare de închipuire, și ideile sunt armonioase și plutesc, limpezi, fără zgomot, într-un haos netulburat al minții. Da, pentru că închipuirea a smuls naturii, în aceste idei, numai masca lucrurilor, numai conturul și culoarea, iar nu și ceea ce este turnat în acest contur și sub această culoare. Acum, la gura sobei, în mijlocul nopții, la slabele clipiri ale cărbunilor somnoroși,

îmi trăiesc adevărata mea viață. La lumina soarelui, lașitatea, cruzimea și prostia oamenilor mă fac să cred că-mi mistui viața într-un vis nefericit. Acum, în întuneric, mi-apare o realitate vie a închipuirii, cu mult mai frumoasă și mai blândă. Grădinile înflorite, aleile verzi și stufoase, apele care se mlădie și curg în albiile lor, păsările care se ceartă voios și în felurite glasuri, oamenii care se mișcă fără zgomot plutesc într-o muzică nepomenit de dulce și se rotesc într-o mișcare atât de moale, încât străzile parcă sunt așternute cu catifea. Am lungit pe masa mea două păpuși cu rochițele învoalte. Mâine e Anul Nou. Ce bine o să le pară fetițelor pentru care sunt pregătite! Ce ușor și ce ieftin poți să împrăștii bucuria în capetele acestor păpuși vii și nebunatice... Mâine, parcă le văd, când le-oi striga, arătându-le păpușile, cum o să sară de bucurie în jurul meu, cum o să bată din micile lor palme. Cu ce ochi vii și nesățioși o să privească aceste păpuși cu ochii rotunzi și sticloși ca de mort. S-apropie de mine, cu părul lor creț, blond, ușurel, ca un fum revărsat pe spetele lor fragede. Întind mâinile cu degetele răsfirate; înghit încetinel. Ochii nu le sunt de ajuns, ar vroi să înghită porțelanul sticlos care a furat forma omului. Și eu le sărut pe fiecare. Își pleacă așa de drăguț obrajii rumeni, și-mi spun atâtea mângâieri, și se răsfață în atâta veselie, încât doresc ca acest sărutat să rămâie veșnic pe fruntea nevinovăției și a frumuseții. Mai presus de un copil frumos, care privește cu ochi veseli, care se mlădie la mângâierile noastre, care te simte fără a te înțelege, nici un geniu n-a putut crea nimic, fie pe pânză, fie-n piatră, fie-n cuvinte. E așa de cald în casă, așa de liniștit în adâncul nopții, și așa de bine sunt turnat pe scăunelul de la gura sobei. Mi-e cald. Mă simt prea mult. Ochii, când mi se învârtesc în orbita lor, îi văd: nemulțumiți și tulburi. Tresar dacă mă ating, și nu e nimeni în casă. Dacă ar cădea vreo carte de pe masă, mi-ar face rău. Răsuflarea, deasă și neliniștită, prea o aud: e tare, e zgomotoasă, parcă vuiește apa la scocul morii. Prea m-am gândit. Mi se pare că văd păpușile mișcând. E o părere. Am închis ochii. Mi-e silă să mă scol de pe scaun. Atâtea închipuiri, ca niște ape ce-ar îngheța pe loc, s-au oprit din mers. Sulul care se învârtea și îmi desfășura nenumăratele aparențe a adormit în osia sa. … Continuare in numarul viitor.. …

24

O RAZA DE LUMINA

Native village To Ion Pillat After twenty years I pass again on the same roads where I was the little friend of dirt from the village. I am carrying now in myself the fever of eternity, black gravel, guilty sin. No one knows me. The wind, he alone, or the poplar of gold. Risen poplar by an unseen thread like spindle. The puzzled tower will watch two hours behind my steps until I get lost again under the sunset’s stripe. Everything’s so changed! All the houses are far smaller than my memory has increased them The light strikes the wall differently and so the waters hit the shore. Gates open to show their astonishment. But why have I returned? The spirit’s pick hasn’t been chosen. My happy hour, the happiest hour hasn’t arrived yet. The hour awaits under the skies that have not been built yet. Prof. Pescaru Raluca, Colegiul Tehnic ,,Apulum” , Alba Iulia Lucian Blaga, Sat natal, in vol. Poezii, Bucuresti, Ed. Minerva, 1981.

Age Let ourselves abandon under the rage of storm

The arrows which waft a white child soul

The light is waiting for us to unbind the peacocks Of these old bowers, having their humble flag. Let us remain silent. We won’t talk and we won’t unravel the fates or clarify secrets only the rain will fall to clear up the sky and greet the wrath with slender pirouettes. And if we remain pail under the strange folds Only lost leaves can replace the words We do not get astonished, we do not cry, we do not choose our years When soft wings will grow under our apparel. Prof. Pescaru Raluca, Colegiul Tehnic ,,Apulum” ,Alba-Iulia Nicolae Drăgan, Vîrstă, în vol. Vînătorul de scîntei, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1978.

25

O RAZA DE LUMINA

26 Aprilie - Ziua mondiala a proprietatii intelectuale

Astazi este Ziua Mondiala a Proprietatii Intelectuale, care este celebrata din anul 2001. Acest eveniment a fost instituit de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale. Ziua de 26 aprilie a fost aleasa in legatura cu un alt eveniment din acest aspect social: in anul 1970, la aceasta data, intra in vigoare Conventia internationala asupra Proprietatii Intelectuale. In fiecare an, acest eveniment este insotit si de un mesaj. In anul 2011 mesajul este "Designing the Future" adica "Desenam Viitorul". Anul trecut mesajul a fost "Innovation - Linking the World" si am vazut cu porisosinta implementarea lozincii cu ajutorul dronele inovative "strins legate" de tintele civile, distruse in mod inovativ cu "friendly fire". Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (conform denumirii originale din engleza, The World Intellectual Property Organization sau WIPO) este una din agentiile specializate ale Natiunilor Unite. WIPO a fost creata in 1967 su scopul declarat de a incuraja activitatea creatoare si promovarea proprietatii intelectuale oriunde in lume. WIPO are in mod curent 183 de state membre, administreaza 23 de tratate internationale, avand sediul mondial in Geneva, Elvetia. Organizatia de aceeasi factura, care a precedat WIPO a fost BIRPI (Bureaux Internationaux Reunis pour la Protection de la Propriete Intellectuelle, acronim din franceza insemnand Biroul International Unit pentru Protectia Proprietatii Intelectuale), care a fost fondat in 1893 pentru a administra Conventia de la Berna pentru protejarea operelor literare si artistice (conform, Berne Convention for the Protection of Literary and Artistic Works) si Conventia de la Paris pentru protejarea proprietatii industriale (conform, Paris Convention for the Protection of Industrial Property). WIPO a fost formal creata de Conventia de creare a Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale care a fost semnata la Stockholm in 14 iulie 1967 si confirmata la 28 septembrie 1979. Conform articolului 3 al acestei Conventii, WIPO cauta "sa promoveze protectia proprietatii intelectuale in toata lumea". Mai tarziu, in 1974, WIPO a devenit una din agentiile specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite. ... Continuare in pag.26. ....

26

O RAZA DE LUMINA

... Continuare din pag.25. ... Spre deosebire de alte agentii ale Natiunilor Unite, WIPO are semnificative resurse financiare ce sunt independente fata de contributiile statelor membre. Spre exemplu, in 2006, se asteapta ca peste 90 % din venitul WIPO de circa 500 milioane CHF (franci elvetieni) sa provina din colectarea de taxe de catre International Bureau (IB) a aplicatiilor pentru proprietate intelectuala, respectiv din registrarea sistemelor care sunt administrate de WIPO: Tratatul Cooperativ al Patentelor, Sistemul Madrid pentru marci registrate si Sistemul Haga pentru Drepturile designului industrial. La fel ca majoritatea formelor multi-guvernamentale, WIPO nu este o organizatie formata din persoane alese. Free Software Foundation, Free Software Foundation Europe si alte organizatii neguvernamentale din intreaga lume au propus "Declaratia de la Geneva", prin care se solicita reconsiderarea rolului WIPO. Proprietate intelectuala Proprietatea intelectuala e o forma de titlu legal care permite posesorului sa controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii. Formele comune de proprietate intelectuala includ : brevet de inventie; drept de autor; marcile inregistrate; secretul industrial. Dreptul de autor protejeaza forma unei lucrari expresive originale (literare, artistice sau tehnice). Brevetul de inventie protejeaza solutii sau idei originale, iar marca inregistrata protejeaza modul de identificare a unui producator sau a altei surse de reputatie. Aceste drepturi pot fi cedate, inchiriate (licentiate), uneori chiar folosie ca garantie, similar unei proprietati reale. Aceste drepturi au insa limitari specifice, cum ar fi limitari in timp. Exista diferente substantiale fata de proprietatea clasica; consumul proprietatii clasice este exclusiv - daca cineva maninca un mar, nimeni

altcineva nu-l mai poate minca. In cazul intangibilelor acest lucru nu se intimpla - o carte poate fi multiplicata in oricite exemplare fara sa afecteze vreun cititor. Drepturile de propietate intelectuala sint acordate de stat in scopul incurajarii creeari de asemenea intangibile. Aceste drepturi dau proprietarului dreptul de a actiona in justitie pe cei care le incalca. Starea actuala de lucruri in domeniu e disputata in unele tari in curs de dezvoltare datorita drenarii resurselor interne de catre statele industrializate prin intermediul proprietatii intelectuale. Statele Unite si Marea Britanie sint singurele state care au venituri nete consistente aferente proprietatii intelectuale; ele sint principalele promotoare a intaririi acestor drepturi pe plan international. Articolul este dedicat tuturor politicienilor romani care si-au "confectionat" masterate si doctorate cu ajutorul furtului intelectual (plagiat) inclusiv hoardelor de pseudo-academici care si-au facut din plagiat profesiune de credinta! P.S. Parti semnificative ale articolului de fata poate fi citit in Wikipedia, care in versiunea engleza [nu cea romana] este majoritar bazata pe articole publicate de mine in legatura cu History of copyright law si History of patent law. GLUME La scoala profesorul se ridica in picioare si le spune eleviilor cine se crde prost sa se ridice in picioare dupa un timp indelungat se ridica un copil de nota 10 iar profesorul intreaba -te crezi prost? -nu dar mi-a fost mila de dumneavoastra ! spune elevul :)) * * * -Ionele spune sincer te ajuta cineva la lectii? -Da!ma ajuta mama pentru ca tata nu poate face totul singur. * * * Tata, mi-ai facut problemele la matematica? - Da. - Bine. Da-mi caietul sa le controlez.

* * *

27

O RAZA DE LUMINA

Intr-o scoala, se aude un zgomot teribil dintr-o clasa. Directorul intra in clasa si vede ingrozit cum toata lumea tipa, se bate, unii s-au urcat pe banci. Directorul se repede la cel mai zgomotos si il da afara din sala. Se face dintr-odata liniste. - Unde este profesorul vostru? - Tocmai l-ati dat afara...

* * * Profesorul se straduieste sa lamureasca elevilor proverbul "Drumul cel mai scurt e si cel mai bun". - Tata zice ca nu-i asa! spune un elev. - Zau? Si ce meserie are tatal tau? - Sofer de taxi.

* * * Legende Blestemul uriasei din munti Unul dintre cele mai raspindite mituri in Muntii Apuseni este cel alluriasilor. Se spune din batrini ca Decebal a fost de acord sa- I lase sa traiasca in Apuseni, linistiti, cu conditia ca acestia sa- i pazeasca comorile. Mitul uriasilor parea ingropat o data cu batrinii care dispareau de pe aceasta lume unul dupa celalalt. El a reinviat in urma unei intimplari petrecute in zona satului hunedorean Ardeu, cu 30 de ani in urma. O seara de vara a anului 1974. La cariera de calcar de linga Ardeu,toata lumea-si terminase treaba, mai putin doi barbati vigurosi care continuau sa sape la 100 de metri distanta de cariera efectiva, pe coasta dealului pe care este asezata si acum ruina unei cetatui dacice. Unul

dintre ei,Aurel Florea si are acum 74 de ani(tinand cont ca suntem in 2007): Am tot dat cu crampu' (tirnacopul - n.r.) pina cind am ajuns la aproape un metru adincime.Apoi am dat sa mai scoatem pamintul cu lopetile. Ne-am vazut de treaba linistiti cind am dat de ceva tare cu lopata. Am crezut c-o fi o oala cu griu de pe vreme dacilor, ori cu bani, ca s-or mai gasit atitea oale si cioburi pe Dealul Cetatuii. Apoi am curatat pamintul cu grija. N-o mai trecut mult si, in loc sa scoatem la suprafata oala, am vazut ca era vorba de un craniu de om mare rau de tot, cit un bostan sanatos. Ne-am speriat rau de tot si l-am ingropat la loc, dupa care am sapat groapa mai incolo,la doi metri. Aurel Florea si colegul sau s-au speriat pentru ca, in copilarie, au auzit de blestemul uriasilor ce va cadea asupra celor care nu le vor lasa copilul mort sa se odihneasca in pace: Sa nu mai aiba hodina in trup si liniste in suflet, cum n-or mai avut cit or trait mama, tata si fratii copilului de uriasi, dupa ce al mai mic dintre ei o murit ortavit de oamenii. Batrinii din Ardeu spun ca familia de uriasi din muntii de linga Ardeu a fost insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur in marime naturala,la care erau legati doi boi, tot din aur, si tot din marime naturala, piese la care capetenia dacilor tinea tare mult si pe care le-a ascuns intr-o pestera, a carei intrare a fost apoi zidita. Povestea fiind transmisa din tata-n fiu, nescrisa insa niciodata,nu se mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica a intimplarii, ci doar fapte. Mosnegii spun ca, aflind de comoara de sute de kilograme de aur, un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte s-au incumetat in munti. Si-au luat cu ei sabii, coase, furci si tirnacoape, plus trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce-si cara inapoi prada. Pestera era pazita, cu rindul,de tatal si fiul cel mare din familia uriasilor. In ziua in care grupul de pradatori a ajuns in aproape de pestera, de paza era fiul cel mare al uriasilor. Cu mincare la el, parintii l-au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa sa ia cu el si cele trei piini de care fratele sau avea nevoie ca sa se sature. Infometat, flacaul urias i-ar fi spus celui mic: Ramai tu aici ca eu ajung mai repede acasa si vin cu paine destula ca sa mancam amindoi. Ceata de pradatori a ajuns la gura zidita a pesterii ….. …. Continuare in pag.28. …..

28

O RAZA DE LUMINA

…. Continuare din pag.27. …. I-a vazut pe omuleti agitindu-se cu furcile si sabiile in preajma luisi a crezut ca sint, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l-a intins in fata lui. Infometat, micul urias n-a stat pe ginduri si s-a infruptat din mincarea otravita de oameni. Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp. Pradatorii au apucat sa sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat, tavanul s-a prabusit peste ei. Toti au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cind s-a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pina acasa si i-a spus mamei sale ce s-a intimplat cu mezinul. Uriasa n-a crezut pina cind nu a ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i-au omorit copilul au fost inghititi de pamint, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca pamintul. Batrinii din Ardeu povestesc ca asa au apaut dealurile isfirtecatei din zona si asa a fost scos la lumina calcarul de calitate pe care, de veacuri l- au folosit apoi pentru a face var,indeletnicirea lor de baza, pina in urma cu 20 de ani. Tot asa a aparut si blesemul pe care l-ar fi rostit atunci strigind mama uriasilor, blestem de care s-a temut si Aurel Florea cind a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de urias.Ultima data cind oamenii asezati in apropiere s-au intilnit cu uriasii ar fi fost cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aurel Florea. Etnologul Marcel Laptes explica aparitia si conservarea mitului uriasilor: Acesti uriasi nu erau personaje malefice. Ei ii pedepseau pe oameni daca acestia nu respectau un anumit regim de viata si erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur si le pazeau singuri. La comunitatile izolate, cum sint cele din Apuseni, oamenii traiesc intr-un mediu al misterului si al supranaturalului.

Apropierea fata de natura a oamenilor de aici ii face mai usor sa creada in astfel de forte. Oamenii din aceste sate au un cu totul alt mod de a percepe mediul inconjurator. Pentru ei, absolut orice are viata si fiecare element are rolul sau bine stabilit in Univers, de la ultimul fir de iarba, pina la stelele de pe cer. Ce parere aveti despre acesti uriasi? Geneza 6,4 "In vremea aceea s-au ivit pe Pamant uriasi, mai cu seama de cand Fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestia incepusera a le naste fii; acestia sunt vestitii viteji din vechime" din vechime, adica dintr-un ciclu anterior al omenirii. Hronografele Bizantine, care preiau scrieri mult mai vechi, specifica despre acesti uriasi ca padurea le ajungea numai pana la genunchi, si ca foarte rau persecutau pe oameni [faceau supa din cate 50 de oameni] precum si ca isi mancau proprii copii chiar dupa ce mamele lor ii nasteau, si ca mai mult pentru asta a fost adus Potopul. Despre 'viteazul' Nimrod, pe care Geneza il plaseaza dupa potop [10,8-12] traditia vine cu detaliul ca a fost rege al Babilonului si el a ordonat construirea "turnului'. A rostit hule foarte mari impotriva lui Dumnezeu si pentru aceea un vant, starnit de sus, a surpat un segment din turn care a cazut peste el ucigandu-l. Mai tarziu, iscoadele israeliene ii depisteaza si pe 'fiii lui Enac' [vezi Numeri cap 13] Deuteronom 3,11 "Numai Og, regele Vasanului, mai ramasese din Refaimi. Iata patul lui, pat de fier si astazi este in Rabat-Amon [astazi adica acum 2900 de ani cand s-au scris cartile] : lung de 9 coti si lat de 4 coti, coti barbatesti" [4,5 metri pe 2] . Se observa ca personajul dormea pe un pat de fier, ca un adevarat luptator. La fel ca si fictivii klingoni din Star Trek, ce dormeau pe paturi de fier 'ca sa nu-si moleseasca trupurile". In alta parte se precizeaza ca diverse populatii din zona aveau diferite denumiri pentru Refaimi. Unii Emimi,altii Anachimi, 'feciorii lui Anac" [acest Anac oare e acelasi cu"zeul" sumerian suprem, Anu ? 'an' la sumerieni inseamna cer] 1 regi 17,4 "Atunci a iesit din tabara filistenilor un luptator penume Goliat, din Gat. Acesta era la statura de 6 coti si o palma"[putin peste 3 metri], iar un frate de-al lui avea in plus si 6 degete la fiecare membru. Acest Goliat avea pe el o armura de aproape 600 kg.

29

O RAZA DE LUMINA

Locuri misterioase din Romania Polovragi – Adevarata pestera a lui Zamolxis?

Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara

insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii “Poleo” unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul “Memento mori”. Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci. Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a

tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie. Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Vladimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii. Sinca Veche si enigmele bisericii din stanca Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani..... SATIRA Tușesc, zâmbesc, mă leagăn și-mi dau a mea părere. Frumos răspuns! Ascultă: pe cât mie îmi pare, De lume, de năravuri ai slabă încercare. Trebuie să știi jocul și dansul ce-ți lipsește, Și niște mici petreceri, ce se zic românește Jocuri nevinovate. Nevinovate fie, Măcar că vini destule din ele pot să fie; Trebuie să faci pasuri și complimente bune, La vorbe serioase când alții se vor pune, Să n-asculți, să spui glume, să scoți la jucării, Și pân-a râde alții, să râzi tu mai întâi. Vezi domnișoru-acela care toate le știe, Căruia vorba, duhul îi stă în pălărie, În chipul de-a o scoate cu grații prefăcute? Hainele de pe dânsul sunt la Paris cusute: Singur ne-ncredințează. Lorneta atârnată Este și mai străină, de-o formă minunată

30

...Degeaba reciti poezia :"Vai, ce fericit sunt!!!". Nu convingi pe nimeni. Dincolo de vorbe nu e decat amintirea! Dar cat e de valoroasa! Eu nu as putea trai fara amintiri. vii s-a intamplat vreodata sa va doriti din tot sufletul ceva ce va face doar rau? sa ramai langa cineva dintr-o incapatanare prosteasca care nu iti face decat tie rau, care nu iti ofera nimic in schimb? sa renunti la tot ce aveai inainte ... ? Stii cum e ... ISSN-L 1454-5101 ISSN 2069-2692