o raza de lumina - didactic.ro

1

Anul IX, Nr.90, Tiraj 1, 1 octombrie 2010– 1noiembrie 2010

Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o. Nu era el Lumina, ci ca samarturiseasca despre Lumina, ca toti sa creada prin el. ( In. 1, 5-8). Pentru aceasta vascriu acestea, nefiind de fata, ca atunci, cand voi fi de fata, sa nu lucrez cu asprime, dupaputerea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre daramare ( II Cor. 13, 10).

O RAZA DE LUMINAREVISTA DE CULTURA SI SPIRITUALITATEIN ACEST NUMAR:

VANATORUL DE HIMENREAPTIRUDINEA MUZICALA

ISTORIE SI CIVILIZATIE

MARI DOMNITORI AI MOLDOVEI

SPIRITUALITATE

PARCURI NATIONALE PESTERA COMARNIC

Pr. Prof. Hritac Gheorghe from our mailing list, pleas click hereQuestions or comments ? E– mail us at [email protected]

2

O RAZA DE LUMINA – RUBRICA EDITORULUI

VANATORUL DE HIMERE

… Continuare din numarul trecut …

Am ajuns sa citesc unele formulari, scuze siraspunsuri la diverse pareri si sincer sa fiu lecitesc exact cum mananc peste, mai mult scuipdecat sa inghit… Triste si foarte lamentabilesunt variile scuze gasite la modul pueril, sitotal analfabet in care sunt scrise. Sa pui peseama oboselii anumite greseli repetate innenumarate randuri, si ma refer aici la aceeasigreseala de exprimare, sa folosesti diverseverbe in moduri cat se poate de infecte si deloccorecte(aici nu s-a adus o scuza anume fiindcanu pricepuse probabil ca e gresit) si pana la aprimii SMS-uri in acelasi mod infect de scriere… e GRAV si cu atat mai grav cat cel ce le-aredactat se pretinde intelectual. Ce s-ar faceoare asemenea oameni fara acei oameni care sale corecteze exprimarile in momentultiparului?Imi imaginez cum stau si abia dacaau respiratie dupa cat rad, intocmaiprofesorilor examinatori de bacalaureat candvad diverse perle din randul elevilor.Ca tot amintesc de bac … oare ce a fost incapul acelor examinatori cand au vazut acelasispecimen de pseudo-intelectual si… idioteniilescoase pe gura… sau din pix/stilou - folositicreion si radiera si tehnica numita corectura!Imi vin in minte diverse nume, binenteles deintelectuali ilustrii, care fac aceasta meserie dinpasiune si in cunostinta de cauza … oare nu sesimt insultati de aparitia pe piata a unor astfelde exemplare? Oare chiar atat de disperati suntcei ce au propriile ganduri, posturi deconducere sau delegatii? Au tupeul jegos de acritica diverse evenimente si diverse figuri dintara sau scoala si nu reusesc sa arunce mizeriiledin jurul lor… aud zvonuri si urgent le pundrept stiri fara sa verifice realitatea, dar leplace. Exact cum spuneau ei, oamenii aunevoie de subiecte TARI! FALS! Oameni aunevoie sa vada realitatea, sa vada un adevaratintelectual! Nu realitatea perceputa de voi,

care sincer vorbind uneori nici numele nu-lmai stiti scrie corect, sau sa montati in gura

oamenilor cuvinte ce nu le apartin. Am sidovezi, si declaratii si interviuri in care unaspun si alta arata! De considerati oamenii nisteprosti? Sunt totusi dascali, ascultatorii sauspectatorii acelei realitati/scolare/omonime sausinonime. De ce va jucati cu mintile lor si da-tidovada de nesimtire? Ce urmeaza sa mai gasimptr popor sa-i placa? Un subiect TARE nu e ominciuna, un subiect TARE nu inseamna sainventezi in nesimtire tot felul de povestiinexistente! Aud texte precum se “folosesc demunca altora sa-si faca imagine”… pai dacavoi nu aveti o imagine, cum puteti spune cacineva va foloseste? Oare daca nu am fi noi,aia prosti cum ne numiti in viata privata(dovada din discutiile cu persoane care de faptau fost puse in mod intentionat sa vainvestigheze personalitatea lipsita descrupule)… si nu ar fi “simplele butaforii dinjurul vostru” cum personal numiti sicategorisiti unele persoane(o formula de altfelpe care o folositi frecvent, pana si mie personalmi-ati relatat aceste lucruri…), ce s-ar alege deasa numitii eruditi de teapa celor mentionati ?Personal as vrea sa vad in in fiecare zi lafiecare ora, ceva pozitiv si altfel de persoane.Vorbiti fratilor despre scoala despreproblemele existente, despre problemele demunca si lasati lucrurile tabu de gen si-a duscainele la frizer, si-a uscat camasa samd ptrcine e in masura sa o faca. Ati ajuns directoridascali, prezentator cu grade didactice fara casa aveti habar ce reprezinta acea meserie? Maisa fie… De ce nu aveti curajul sa recunoasteticat sunteti de corupti? De ce nu recunoaste-tica va insusiti bani si ore suplimentare pentru opseudo-eludanta, care de fapt e o acoperire casa nu barfiti acele persoane? Santajul sunacunoscut?Ei bine dragii mei, toate va sunt cunoscute,intelectuali miiiici cum spunea un domn intr-un comentariu anterior. Cautati sa va facetiimagine pe spinarea altuia, pacat ca lumea dejava are pe categorii. Vor prinde toti curaj sa vanumeasca si sa va catalogheze in mod direct siva fi greu sa scapi de eticheta. Unii nici nucauta, unii sunt sobrii si acrii, fiindca deh,poate frustrarile si problemele au indemnatacel caracter sa puna in jur o aura falsa de carelumea sa se fereasca tocmai fiindcapersonalitatea lor slaba nu poate face fatarealitatii. ...

Pr.Prof.Hritac Gheorghe... Continuare in numarul viitor ...

3

O RAZA DE LUMINA – RUBRICA SPIRITUALA

SFINTII CUVIOSI MARTURISITORIVISARION SI SOFRONIE,

SFANTUL MUCENIC OPREA

Cuviosul marturisitor VisarionCuviosul parintele nostru Visarion, s-a nascutîn Bosnia, din parinti crestini ortodocsi,Maxim si Maria, în anul mântuirii 1714, si aprimit din Sfântul Botez numele de Nicolae.Tânar, calatorind pe la multe locasuri deînchinare, a poposit adesea la Locurile Sfinte.Acolo, la mânastirea Sfântul Sava, de lângaIerusalim, a îmbracat schima monahiceasca, pecând avea 18 ani, primind numele de Visarion.Dupa un timp, a venit în Slovenia si s-a asezatla mânastirea Pacra, unde pentru râvna sa catrecele sfinte, s-a învrednicit de darul preotiei.Latrei ani dupa hirotonirea sa întru preot,cuviosul Visarion a mers din nou la LocurileSfinte, ca sa-si întareasca si mai mult sufletulîn dreapta credinta a Bisericii Rasaritului. Laputina vreme dupa întoarcerea sa din aceastacalatorie, a venit în Tara Ardealului, undepapistasii cautau prin silnicie sa smulgacredinta dreptmaritoare din sufletele românilorortodocsi.Nu glasul omenesc l-a chemat înArdeal, ci însusi Ziditorul tuturor, ca samântuiasca din pierzare pe românii drept-credinciosi. Pe unde trecea, el aprindea însufletele credinciosilor râvna pentru credintacea adevarata. Traia o viata de aspra înfrânare,hranindu-se numai cu mâncare slaba delegume. Pentru chipul mult îmbunatatit al vietiisale, drept-credinciosii români nu numai ca-lascultau si urmau povetele lui, dar cuprinsi deo mare însufletire duhovniceasca, îi sarutaumâinile si picioarele cele sfinte.În drum spreSibiu a fost prins de stapânirea catolica si târâtla judecata. În fata celor care-l judecau, el astat drept si fara frica, marturisind ca dreaptacredinta a Bisericii Rasaritului este singuraadevarata si mântuitoare. Pentru aceea, el nuva înceta sa arate unitilor ratacirea lor si sa-iîndemne sa se lase de ea. Pentru aceasta

marturisire a dreptei credinte, cuviosulVisarion a fost aruncat în fioroasa temnita din

Kufstein, în creierul muntilor tirolezi, undedupa suferinte grele departe de lume, daraproape de Cel care împarte cununile vietiicelor vrednici, s-a mutat catre Domnul

Cuviosului marturisitor Sofronie.

Cuviosul Sofronie era originar din familiaPopovici de la Cioara Sebesului. La botez i s-adat numele de Stan, iar în calugarie numele deSofronie. A sihastrit multa vreme în TaraRomâneasca, iar în anul 1756 s-a întors laCioara. unde râvna sa pustniceasca l-a mânatsa-si faca un mic schit în mijlocul codrului sisa tina acolo câtiva tineri la învatatura. Dardiavolul, care pururea cauta sa strice cele bune,l-a izgonit prin oameni rai din schitul sau, si l-asilit sa plece în straine locuri.Dupa ce strabatuo mare parte din tinutul Sebesului si al Albei,îndemnând, cu multa râvna duhovniceasca, pecredinciosi sa nu se departeze de credintadreptmaritoare, a suferit grea prigoana dinpartea papistasilor, care l-au aruncat în temnitagrea din Bobâlna. Dar Domnul, care a scapatpe Petru din lanturi, l-a slobozit si pe cuviosulSau Sofronie. Doua luni a stat cuviosul întinutul Zarandului si apoi s-a îndreptat spreMuntii Apuseni, ca sa faca din crestele lorcetate nebiruita dreptei credinte.

Sfântului Mucenic OpreaAcest marturisitor al dreptei credinte s-a nascutîn Salistea Sibiului, pe vremea împarateseiMaria Tereza (1740-1780). Era plugar, siîmpreuna cu sotia si copiii lui, ducea o viata debuna cucernicie si placuta lui Dumnezeu.Pevremea aceea, semeata împarateasa multasilnicie facea credinciosilor de sub stapânireaei, ca sa-i rupa de la Legea Rasaritului si sa-iplece unirii cu Roma. Le rapea bisericile, pepreoti îi izgonea, pe cei care nu se clatinau dela dreapta credinta si nu se plecau Romei, îilovea cu biruri si poveri si umplea temnitele cuei.În amaraciunea lor, românii se rugaufierbinte lui Dumnezeu sa nu-i lase sa piara cutotul. Si Dumnezeu si-a plecat urechea cu milasi a ridicat pe Oprea din Saliste, barbat drept siinimos, sa le fie aparator în cumplita lorprimejdie.Si evlaviosul Oprea porni cuîncredere la lupta pentru apararea drepteicredinte. Amin !.

Pr.Prof .Hritac Gheorghe

4

O RAZA DE LUMINA

Aptitudinea muzicală

Nu există popor care să nu cunoască sau să nufi cunoscut muzica, fie într-o formă simplă, fieîntr-o formă evoluată, ca efect al unei cultivărisistematice. De la tam-tam-urile primitivilorpână la marile creaţii simfonice, muzica s-abucurat de o apreciere unanimă, prin caracterulei înălţător, prin emoţiile intense pe care ledeclanşează în sufletul omului. Ea este unadintre cele mai răspândite arte,producândrăscoliri adânci sau emoţii înălţătoare, veseliesau melancolie, nu numai omului aflat pe otreaptă superioară de cultură şi civilizaţie, ci şicelui care are de parcurs un drum lung deparcurs până să ajungă la acest stadiu. Omul acântat întotdeauna, fie în orele de odihnă, fie încele de muncă, manifestându-şi atât stărilesufleteşti de natură afectivă, cât şi preocupările,gândurile, ideile. Muzica este un mod specificde reflectare a realităţii, prin tonus melodic,prin redarea unei structuri şi înlanţuiri de suneteingenios armonizate.Aptitudinea muzicală esteo însuşire a personalităţii care face posibilăefectuarea cu succes a activităţii muzicale. Opersoană cu aptitudine muzicală manifestăinteres şi înclinaţie deosebită pentru muzică,fredonează melodii, cântă, învaţă cu uşurinţăcântecele auzite, manifestă dorinţa de acunoaşte cât mai multe date din domeniulmuzical. Talentul muzical constă în dezvoltareaaptitudinii muzicale la un nivel superior,caracterizat prin originalitate şi capacitatecreatoare. Când o persoană reuşeşte să creezemuzică originală, cuceritoare, răscolitoare,exprimând idei, sentimente şi dorinţe profundumane, suntem în prezenţa unui evident talentmuzical. Unii oameni rămân la stadiulaptitudinii muzicale, pe când alţii, depunând omuncă intensă şi sistematică, devin talentemuzicale, creatori.Nu orice creaţie indică însăprezenţa talentuli muzical, ci numai acelea carese desting prin originalitate şi profunzime, princapacitatea de a exprima idei,sentimente,idealuri şi năzuinţe nobile. Care sunt

indicii aptitudinii muzicale şi ai talentuluimuizical? Şi aici trebuie să remarcăm faptul căaptitudinea muzicală este o combinaţiespecifică de însuşiri senzoriale, intelectuale,afective şi volitive.Din punct de vederesenzorial este necesară o bună acuitate auditivă,datorită căreia să se poată percepe înălţimeasunetelor, intensitatea lor, ritmul, armonia şitimpul. Acuitatea auditivă se caracterizeazăprintr-un prag al sensibilităţii sonore şi al celeidiferenţiale scăzute, adică prin capacitatea de apercepe cele mai fine şi mai diferite sunete. Nutotdeaune o persoană care dispune de un organauditiv bun dă dovadă de înzestrare muzicală.Într-o clasă, foarte mulţi elevi se remarcă printr-un auz foarte fin, capabili de a diferenţiasunetele aparatelor de fizică, vocile colegiloretc., fără însă a fi înzestraţi muzical. Aceastaînseamnă că numai simpla percepere asunetelor nu e suficientă, ci este nevoie în plusşi de o înţelegere a lor. Se ştie că Beethoven laun moment dat a pierdut total auzul, dar aceastanu l-a împiedicat să compună cele maifrumoase simfonii, din cauză că dispunea de oînaltă înţelegere a sunetelor, a armonieiacestora pe care le auzea în minte, adică înauzul interior. Aproape toţi cercetătoriiaptitudinii muzicale vorbesc de existenţa unuiauz exterior şi a unui auz interior. Prin auzulexterior sunt percepute sunetele şi melodiile deafară, iar prin cel interior cele care seelaborează în minte sau cele care ni lereprezentăm. La Beethoven auzul interior erafoarte dezvoltat, fapt care a contribuit caactivitatea lui componistică să nu înceteze odatăcu apariţia surzeniei, ci să se desfăşoare încondiţii creatoare tot atât de desăvârşite ca întrecut.Înălţimea unui sunet este determinată defrecvenţa sau numărul de vibraţii pe secundă.Sunetul cu o frecvenţă mare este înalt, iar celcu o frecvenţă scăzută este jos. Pentru opersoană cu aptitudine muzicală este absolutnecesară capacitatea de a diferenţia suneteledupă înălţime, nu numai extremele, care sepercep uşor, ci şi sunetele foarte apropiate, cumici diferenţe între ele.Intensitatea sau tăriaunui sunet depinde de amplitudinea undelorsonore.

… Continuare in pag.5. …

5

O RAZA DE LUMINA

… Continuare din pag.4. …

… Pentru ca un sunet să poată fi perceput,trebuie să îndeplinească atât condiţii defrecvenţă, cât şi de tărie sau amplitudine. Unsunet perceptibil ca frecvenţă, dar cuamplitudine scăzută nu produce senzaţieauditivă. Un bun organ auditiv distinge clarintensitatea sunetelor. Ritmul muzical estecapacitatea ”de a trăi activ, motric muzica, de asimţi expresivitatea emoţională a ritmuluimuzical şi de a-l reproduce cu exactitate”. Oricecreaţie muzicală are un ritm al ei specific,întocmai ca şi versurile unei poezii. Cel dotatmuzical percepe uşor acest ritm, la începutspontan, dar pe măsură ce experienţa muzicalăse îmbogăţeşte, perceperea se face pe baza unornorme de care trebuie să se ţină seama.Perceperea ritmului uşurează substanţialînţelegerea structurii melodice a uneicompoziţii muzicale. Aproape toţi cercetătoriiadmit ritmul ca o componentă a aptitudiniimuzicale.Armonia este un alt elementcomponent al aptitudinii muzicale. O melodie,un acord sunt formate din numeroase suneteîntre care există o concordanţă concomitentă.Perceperea armoniei înseamnă percepereaconcomitentă a mai multor sunete dintr-omelodie sau dintr-un acord. Cel înzestrat cuaptitudine muzicală îşi dă seama cu uşurinţă şiexactitate de elementul dizarmonic apărut într-ounitate melodică, ale cărei componente seîmbină perfect.Tot aşa de importantă este şiperceperea timpului sau duratei unui sunetmelodic. Unele sunte sunt mai scurte, altele mailungi, unele se surprind în inspiraţie, altele înexpiraţie. Perceperea duratei sunetelor este ocondiţie a muzicalităţii.Din punct de vedereintelectual este necesară înprimul rând ointeligenţă vie, activă, rapidă. Muzica nu e unmozaic de sunete disparate, ci o structură desunete legate prin înţeles. Ea exprimă idei,sentimente, dorinţe, idealuri, aspiraţii; celînzestrat le înţelege, iar pe o treaptă superioarăde formare le poate exprima cu profunzime şi

veridicitate. Inteligenţa înseamnă prinderearaporturilor dintre lucruri şi fenomene, iar înmuzică între sunete şi idee, sentiment etc.Memoria, mai ales memoria auditivă, este deasemenea o componentă necesară a aptitudiniimuzicale. Execuţia după auz a melodiilor esteun indiciu al aptitudinii muzicale, care ajută ladepistarea timpurie a acesteia. Copiii înzestraţimuzical, îndată ce aud o melodie, încep săfredoneze anumite fragmente care i-auimpresionat mai puternic, iar după câtevaperceperi repetate o redau în întregime.Tot aşade importantă este şi memoria vizuală, înspecial la actorii de operă care îşi reamintesclocul din partitură, ori asociază melodia cuanumite elemente ale decorului, cu textul etc.Nu se neglijează nici memoria motrică, actorulcântăreţ trebuind să-şi amintească gesturile,mişcările, locul de deplasare pe scenă. Prinimaginaţia creatoare se elaborează cele maiingenioase asocieri, muzicianul avândposibilitatea de a unifica într-o structurămelodică sunete variate cu o mare putere deinfluenţare. Adevăratele talente muzicale secaracterizează printr-o puternică forţă creatoare.Trebuie remarcat faptul că talentul muzical nupresupune numai o activitate componisticăadică elaborarea de lucrări muzicale (opere,muzică simfonică, muzică uşoară etc.) ci şi ointerpretare originală. Marii interpreţi demuzică sunt mari talente muzicale, deoareceinterpretările lor sunt adevărate creaţii, ştiind săintroducă totdeauna specificul personalităţii lor,fără a neglija însă partitura. Foarte adesea mariicompozitori sunt şi mari interpreţi, cum a fostcazul lui Haendel, Beethoven, Mozart, Weber,Chopin, Liszt, Musorgski, Enescu etc. Artainterpretativă se manifestă pe două laturi:cântăreţ şi dirijor. Cântăreţii cu talent deosebitse disting printr-o mare forţă emoţională, printr-o profundă înţelegere a ideii cuprinse în operainterpretată.Din punct de vedere afectivpersoana înzestrată muzical se caracterizeazăprin sensibilitate deosebită, adică prin trăireaputernică, de o mare intensitate a muzicii,simţind nevoia de a percepe şi a avea emoţii câtmai variate şi mai profunde. Talentul muzicaldispune în plus de o forţă neobişnuită, deinfluenţare, declanşând în sufleteleascultătorilor stări emoţionale foarte intense.Sensibilitatea muzicală este însă asociată cuînţelegerea conţinutului de idei .

6

O RAZA DE LUMINA

Memoriile umanităţiiIn stabilirea posibilatii, imposibilitatii sau aabsurditatii atingerii idealului fericirii aupurces filosofi, clerici si chiar oameni simpliinca de la “inceputuri”. Afirmatia ca aceste“inceputuri” coincid cu inceputurile filosofieiar fi o calomnie pentru ca nu se poate afirmaca, discutand despre fericire, discipolii luiCristos o discutau din punct de vederefilosofic. Este un termen care, chiar si inviziune filosofica, implica acceptiuni multiplesi totalmente diferite. Nu se poate da odefinitie exacta, pentru ca filosofia insasi este ostiinta relativa. Ceea ce insa este comun tuturorfilosofilor privind fericirea este ca aceastareprezinta un ideal urmarit, fara absolut nici oexceptie, de fiecare persoana in parte, fieincepand cu cel mai inversunat pesimist panala optimistul cel mai pur, fie incepand cu omulcel mai simplu pana la cel mai invatat dintrefilosofi.Dar, este oare un ideal posibil sauinsasi definitia de ideal ne opreste in a vedeafericirea ca pe o certitudine? Asta numai dacaidealul este identificat cu absolutul, intangibilsi el. Oare a tinde spre absolut, inseamna atinde spre fericire, si indiferent de origineaabsolutului atingerea lui se va identificaiminent cu aceasta stare de beatitudineperfecta?Ideal, absolut, perfectiune sunttermeni ce s-au cerut folositi in formulareaintrebarilor si incercarilor de a defini fericirea.Fiecare dintre ei se identifica rand pe rand cu oimposibilitate. Ori asta nu face oare dinfericirea insasi doar o himera pentru naivi? Isimai au macar rostul incercarile de a defini caiintortocheate si impregnate de absurditatepentru atingerea ei? Raspunsul se cere a fiafirmativ nu in speranta unei atingeri intarziatea acestui ideal, ci pentru mentinerea puteriinoastre de a continua sa traim in deplinatateafacultatilor noastre mintale. Inchipuiti-va olume in care toti sunt constienti ca fericireaeste imposibil de atins, constienti de faptul caeste posibila doar atingerea unui surogat alfericirii, o lume care nu poate trai faracertitudini si fara sperante, care nu suporta si

nu accepta surogatul. Este adevarat ca aveti inimagine o lume de nebuni adanciti in depresie,o lume care nu stie nici macar sazambeasca?Din acest motiv avem nevoie defilosofi ai fericirii, avem voie sa ne mintim casuntem fericiti, interzicandu-ne a vedeaadevarul sau, chiar incapabili de a mai vedeaadevarul datorita unui probabil pact cu elinsusi al unui Mare Anonim, in acceptiuneablagiana, de a ne ascunde maretia fericiriisupreme si micimea presupusei noastre fericiri,astfel incat, in timp, am ajuns sa radem dedragul unui zambet considerandu-l exponentinzecit al unei evidente fericiri.Din acelasimotiv avem nevoie de credinta in Cel de Sus,adica, credinta intr-o intruchipare a MareluiAnonim, care ne va asigura “dincolo” o nouafericire incomparabila cu cea din timpul vietii.Astfel se ajunge la termenul de credinta, lasentimentul de credinta, la Rai si Iad, la bine sirau, fiind necesara o noua intoarcere in timp.Oare popoarele antichitatii, crezand in zei, si inintruchipari ale aceluiasi intangibil MareAnonim, in Campii Alizee si Tartar, si inacelasi bine si rau, nu faceau acelasi lucru pecare noi il facem acum? Nu isi ofereau oaresinguri subfericiri legandu-se la ochi,neobligati de nimeni, si multumindu-se saspuna ca mai au intotdeauna pe fragilaSperanta? Si crezand in Rai, Campii Alizee,Iad si Tartar, in Dumnezeu si zei nu ne-amoferit dintotdeauna o protectie inconstienta denebunie? Sau sunt fericiti doar copiii innaivitate si cei ce innebunesc realizandprezenta surogatului, ca purtandu-secopilareste, sa se simta fericiti? Mai suntem inmasura a-i privii cu scarba pentru ca au clacatsau ar trebui sa ii privim cu invidie pentru casunt cei care si-au atins fericirea? Dar in legilece duc spre fericire este interzisa invidia, decinu, nu suntem in masura sa ii privim astfelpentru ca nici macar nu mai realizam scopulabandonarii lor in nebunie.Nici macar dinpunct de vedere legislativ nu ni se oferacertitudinea posibilitatii de a atinge fericiea, nise asigura doar dreptul de a ne cauta fericirea;crunta ironie.

7

O RAZA DE LUMINA

DOMNITORI AI MOLDOVEI... Continuare din numarul trecut ...

Iliaş al II-lea Rareş

(1546-1551)

Iliaş al II-lea Rareş sau Ilie al II-lea (Ilieş) afost domnitor al Moldovei între 3 septembrie1546 - 11 iunie 1551. Urcă pe tron dupămoartea tatălui său. Era fiul mai mare al luiPetru Rareş şi al Elenei (aceasta era de neamsârbesc). În timpul domniei lui, Moldova arelinişte din partea polonezilor în urma reînnoiriitratatului de alianţă cu Sigismund. Întreprindeo expediţie în Transilvania, din ordin turcesc,împreună cu Mircea al III-lea Ciobanul alMunteniei, care era cumnatul său, împotrivagermanilor şi a episcopului Martinuzzi,însăexpediţia este mai mult simulată şi fără a aveaun rezultat. Restul domniei este un lung lanţ depetreceri şi desfătări cu tinerii săi sfetniciturci.În cele din urmă, fiind mai mult atras depetreceri decât de domnie, abdică în favoareafratelui său Ştefan al VI-lea Rareş, se duce laConstantinopol şi se turceşte, luând numelede Mehmet, şi devine pasă de Silistra în 1551.Fiind arestat şi dus la Bursa, moare înînchisoare de inimă rea în 1553.

Ştefan al VI-lea Rareş(1551-1552)

Ştefan al VI-lea Rareş a fost domn alMoldovei între 11 iunie 1551 şi 1 septembrie1552. Este fiul lui Petru Rareş.

Aliat cu turcii, a trecut pasul Oituzului înTransilvania, devastând secuimea si Sibiul,însă pe drumul de întoarcere a fost bătut deCastaldo şi Bathory, care i-au luat prada. S-aînconjurat de dregători turci şi a dus o viaţăturcească, duşmănindu-se cu polonezii. A fostucis de un grup de boieri conspiratori, întimpul unei vânători.

Ioan Joldea 1552

Joldea, un boier moldovean cu rang de comis afost ales domn în tabăra de la Ţuţora, dupăuciderea lui Ştefan al VI-lea Rareş pe 8septembrie 1552, de către boierii Sturza şiMoghilă. Acest fapt a stârnit ostilităţi laCracovia. Regele Sigismund al II-lea avea degând să îl înscăuneze la Suceava pe feciorullui Bogdan III cel Orb, pe AlexandruLăpuşneanu. Joldea îşi alesese soţie peRuxandra, fata lui Petru Rareş, pentru a fiîndreptăţit să ocupe tronul ţării.

Joldea se îndrepta spre Suceava pentru a fiuns domn, dar greşeala lui a fost popasul de laŞipote. Lăpuşneanu, cu sprijin de la nobilulSeniawiski şi de la vornicul Moţoc, au prinsprin vicleşug pe Joldea şi pe boierii credincioşilui. Joldea a fost crestat la nas ca să nu maiaibă dreptul la domnie şi a fost călugarit.

8

RUBRICA ELEVULUI

PARCURI NATIONALE

Peştera Comarnic

Peştera Comarnic este una dintre cele maimari peşteri din Banat şi din România. Sesituează în Munţii Aninei, pe raza localităţiiIabalcea (comuna Caraşova, Caraş-Severin).Galeriile şi sălile cunoscute până în prezenttotalizează o lungime de 5.229 m. Peştera areun caracter masiv, se compune din sălimonumentale şi formaţiuni stalagmitice demari dimensiuni.

Formaţiuni

Peştera dispune de o serie de formaţiunidenumite sugestiv:

Orga Mică Orga Mare Muzeul Zidurile Chinezeşti Opera sau Sala de Cristal Sala Virgină Galeria Cotită Fântâna lui Pluto formaţiuni de mai mici dimensiuni:

Nuca de Cocos, Crocodilul, Lămâia,Ciupercile, Gemenii, Cămila

Pestera Comarnic este una din cele mai mari siin acelasi timp una din cele mai frumoasepesteri din Banat, prin salile ei monumentale sigrandoarea formatiunulor stalagmitice.Este deschisa turismului larg, nefiindmomentan amenajata si nici electrificata. Acestlucru insa nu ii stirbeste cu nimic frumusetea,din contra, confera vizitatorilor un aer demister si aventura.Vizitarea pesterii se face subconducerea unui ghid calificat, care cunoastein amanunt pestera si atrage atentia turistilorasupra frumusetii acestei lumi subpamantene.

Pestera Comarnic este situata in bazinulhidrocarstic Toplita - Comarnic , constituindRezervatia Naturala Pestera Comarnic cu osuprafata, la exterior, de 0,10 hectare.Intrarea Comarnic se afla la capatul nordic alpesterii, este de dimensiuni mici, insa cu poartametalica si serveste de acces grupelor de turisticonduse de ghid. Intrarea Ponicova se afla incapatul sud-vestic al pesterii, la baza unuiperete calcaros,este de dimensiuni mari,inchisa de asemenea cu poarta metalica siserveste la iesirea din pestera.Sistemul de galerii s-a format sub actiuneaOgasului Ponicova care, adancindu-se treptatin fracturile tectonice ale benzii de calcare ( atade numai 300-400 m si orientata nord-sud ), aformat mai intai etajul superior ( fosil ), apoipe cel inferior ( subfosil ).

9

O RAZA DE LUMINA

… Continuare din pag.8. ….

Colorarile cu fluoresceina au aratat ca existainca un etaj mai inferior (activ), impenetrabilomului ; in perioadele secetoase apa ogasuluise pierde in albie la 50-100 m inainte deintrarea Ponicova, foloseste numai acest etaj siiese prin resurgenta. Etajul fosil al pesteriimasoara peste 2 km lungime si reprezinta ograndioasa succesiune de galerii de dimensiunimari sau foarte mari care fac legatura intre salivaste. Acest sistem principal al pesterii, careleaga cele doua intrari, constituie atractiaturistica de baza prin bogatia formatiilorconcretionate. La inceputul galeriei, pana inpunctul de statie 7, se gasesc putineconcretiuni.

In salile din punctele 11, 15, 20 si 23 existablocuri de prabusire de mari dimensiuni, iar inSala Zebrelor peretii si tavanul sint dungati decalcare stratificate cu intercalatii de silexinnegrite la suprafata. Abia in aceasta salaincep frumusetile renumite ale pesterii. Dintavanatarna in multe locuri stalactite de celemai variate tipuri. Pe planseu sunt bogatreprezentate stalagmitele, de la cele subtiripana la enormele domuri, precum si stalagmitecolumnare, care intalnind stalactite daucoloane gratioase. Tot pe planseu exista gururipline cu apa de picurare limpede, perledepestera lustruite sau grauntoase, izolate culacas sau adunate in cuiburi, precum si barajede travertin inalte de peste jumatate de metru (zidurile chinezesti, zona in care in timpultopirii zapezilor sau a viiturilor mari seinstaleaza lacuri destul de intinse ).

Peretii si tavanul sunt in multe locuri ingrosatide scurgeri stalagmitice divers colorate,prezinta orgi, baldachine, valuri si draperii,lame transparente, cristale minuscule de calcitasi felurite alte formatiuni care stralucesc feericla lumina lampilor. Salile cele mai frumosbogat concretionate, precum si formatiile maiimportante au capatat denumiri si sunt trecutepe schita.

Din punctul 59 o ramificatie conduce in SalaVirgina, pe vremuri protejata printr-o poartacare intrece in frumusete tot ce se poate vedeapana aici. Podeaua, in intregime din calcitascanteietoare este de fapt o enorma scurgerestalagmitica, cu gururi in trepte, pe care suntrisipite o puzderie de stalagmite, domuri sicoloane, iar peretii sunt imbracati cu scurgeriproeminete variat colorate. Tot din punctul 59o ramificatie conduce prin Galeria Cotita,scunda si intortocheata, lipsita de formatiunistalagmitice, la intrarea Ponicova. Spredeosebire de galeria principala, ea nu e sapatain calcare jurasice cenusii, ci in calcarecretatice alb-galbui. Etajul subfosil esteinundat in intregime in epoca topirii zapezilorsi a viiturilor mari. El poate fi explorat partialla ape scazute pe sectoarele de galeriiaccesibile prin punctele 20, 34 si 52. chiar laapele cele mai mici, comunicarea intre sectoaree impiedicata de un sifon permanent ( Fantanalui Pluto ), iar inaintarea spre nord, de altesifoane. Galeriile sunt usor descendente insensul curgerii apei si formate pe fete de stratexista si in acest etaj concretiuni splendide ( depilda Cascada de Lapte ), dar mai importante simult mai numeroase sunt formele sculptate deapa pe toata sectiunea galeriei ; dintre eleretinem linguritele, martorii de silex silapiezurile.

10

O RAZA DE LUMINA

SEMNE COMEMORATIVE

ARHITECTURA CIVILA

CLĂDIREA FOSTEI JUDECĂTORII JUDEŢENE AORAŞULUI CAHUL (ACTUALUL MUZEUMUNICIPAL DE ISTORIE )

Clădirea fostei judecătorii judeţene a oraşuluiCahul, construită la mijlocul secolului XIX dinpiatră, este astăzi sediul Muzeului Municipalde Istorie din Cahul.

INFORMAŢIA DIN CATALOG

DatareMijlocul sec. XIX

LocalizareJudeţul Cahul: Cahul

Descriere succintăClădirea fostei judecătorii judeţene aoraşului Cahul a rămas în istorie datorităfaptului că aici, în anul 1857, a activat încalitate de judecător clasicul literaturiiromâne, scriitorul şi savantul enciclopedistBogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907).Din punct de vedere arhitectural aceastăclădire prezintă o casă provincială cu unsingur etaj, şase ferestre şi o uşă de intrarecu o arhivoltă semicirculară, încadrată dedoi pilaştri şi situată în centrul de simetrie afaţadei edificiului.

Tehnici de construcţiePiatră de cotileţ tencuită la suprafaţă

Semnificaţie patrimonialăNaţională, Istorică

Stare de conservareBună

Date privitoare la restaurareAu avut loc reparaţii curente pe întregparcursul sec. XX

InscripţiiPe faţada clădirii, în colţul stâng, la nivelulpervazului exterior al ferestrelor, esteamplasată o placă comemorativă din bronzcu portretul, numele şi textul explicativdedicate lui B. Petriceicu Hasdeu

REFERINŢE

PLACĂ MEMORIALĂ DEDICATĂ LUI BOGDAN-PETRICEICU HASDEU, CAHUL

Placa memorială "Bogdan Petriceicu Haşdeu"îl are ca autor pe sculptorul Mircea Spinei şieste instalată pe faţada clădirii fosteijudecătorii a judeţului Cahul. Portretul lui B.P.Haşdeu este realizat în tehnica reliefuluiaplatizat.

CASA MIHALAKI KAŢICA

Casa "Mihalaki Kaţica" din Chişinău esteconstruită în primul sfert al secolului al XIX-lea, din piatră prelucrată. În anii 1821-1822 înaceastă casă a avut sediu Loja masonică"Ovidiu".

11

O RAZA DE LUMINA – RUBRICA ELEVULUI

SIMBOLICA SUP[ERSTITIILOR

Superstitiile in cultura popoarelor

Superstitii din BRAZILIA

Cand spui Brazilia, gandulte duce la sambatraditionala, la fotbalulcare se invata de la varstefragede pe nisipurileplajelor, la cafeaua care s-a raspandit in toata lumeasi, bineinteles, la vestitul

Carnaval de la Rio, care are loc in fiecare an,inainte cu 40 de zile de Pastele catolic si carescoate in strada toata suflarea braziliana, alecarei randuri se ingroasa, in perioadarespectiva, cu miile de turisti straini, veniti dintoate colturile lumii, sa asiste la eclatanta(stralucitoarea) intrecere a scolilor de samba.Brazilienii sunt recunoscuti ca mistici ; cerul sifantasmele, mai mult ca orice, sunt maiaproape de sufletul lor ; si, bineinteles, suntsuperstitiosi.

Iata un scurt istoric al principalelorsuperstitii braziliene :

Macumba-voodooDaca nu se poate scrie o istorie a lumii, fara avorbi si de cultura neagra ( pentru ca, desi auajuns in lumea intreaga ca sclavi, ei nu si-auuitat radacinile si nici nu au renuntat la magiaafricana ), tot astfel nu pot fi omise dinsuperstitiile braziliene nici ritualurile voodoo,candombe si macumba. Arta mistica a sclavilorafro-brazilieni, voodoo - ajunsa in Brazilia dinAfrica - a imbinat ritualul cu superstitia.Brazilieni sunt preponderent catolici, darsuperstitiile lor isi au radacinile in practicilesclavilor negri din Angola si in ritualurilevodoo ( care a luat nastere in Haiti, ca un„cult” ce unea religiile crestine, africane si

islamice ). Carepatrunzand in Braziliaa gasit o cultura aindigenilor insuficientde puternica pentru ofuziune si astfel auaparut candombe simacumba voodoo,

care poarta in ele urmele animismului african,amestecul de religii si superstitia. Ritualurilemacumba-voodoo si dansul candombe sunt unamestec de vraja, mit, credinta si superstitie ;totul desfasurat pe ritmuri mai lente sau mai„indracite”, care folosesc „papusi” pentru„descantece” ( cam ca vrajitoarele de la noi ),focul si, uneori, plantele halucinogene.Exista superstitia ca aceste ritualuri pot aduceraul sau binele, functie de dorinta celor care lepractica ; pot insanatosi sau imbolnavi pecineva, dar servesc si la adorarea spiritelorbune sau rele, dupa caz. Acestea se practicaintr-un cvasi-secret, din motive diverse : secrede ca astfel vor avea implinire, pe de oparte, iar pe alta parte, in mod oficial, ele nusunt agreeate. Cu toate acestea, existasuperstitii legate de sarbatoarea Anului Nou inBrazilia, la care practicantele macumba-voodoo, iau parte ; imbracate in fuste albastresi bluze albe, ele merg pentru a o sarbatori pezeita apei - Yemanja. O barca plina cu flori,lumanari si margele este lansata la apa de peplaja Ipanema din Rio de Janeiro si e lasata sapluteasca pe mare. Tot de Anul Nou,brazilienii mananca in mod traditional, supa delinte, despre care superstitia spune ca le vaaduce noroc si bogatie in noul an.

„Joga bonita”

Nu, nu este osuperstitie, ci primullucru pe care-l invatamicii brazilieni, candincep sa joace fotbal,dar aceasta deviza,care inseamna „joacafrumos, din inima”, i-a

invatat pe brazilieni sa faca fiecare lucru, cusuflet si ea actioneaza cu puterea uneisuperstitii in viata lor. Existenta brazilieniloreste impletita cu ritmurile de samba sau bossa-nova, dar si cu ritmurile africane aduse demultde sclavii negrii pe taramul lor.

12


OAMENI CELEBRI

Ciprian Porumbescu(n. 14 octombrie1853, ŞipoteleSucevei - d. 6 iulie1883, Stupca, aziCiprian Porumbescu,judeţul Suceava) afost un compozitor

român. Ciprian Porumbescu se naşte la 14octombrie 1853, la Sipotele Sucevei, într-ocasă modestă de ţară, ca fiu al Emiliei şi alpreotului Iraclie Golembiovski. Viitorulcompozitor va utiliza la început numele deGolembiovski, apoi, pentru o perioadăGolembiovski-Porumbescu şi mai apoi,Porumbescu. Din cauza sărăciei nu s-a pututbucura de o formare muzicală continuă şicompletă. A început studiul muzicii la Suceavaşi Cernăuţi, unde conduce corul SocietăţiiCulturale "Arboroasa". În anul 1871, laaniversarea a 400 de ani de la zidireaMănăstirii Putna, la festivităţi, alături de MihaiEminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol,Nicolae Teclu şi alţii, participă şi tânărulCiprian Porumbescu, uimind asistenta cuminunatul său cântec de vioară. Apoi, cuocazia unei burse, îşi continuă studiile la"Konservatorium fur Musik" din Viena, undedirijează corul Societîţii Studenţeşti "RomâniaJună". Aici va scoate, în anul 1880, colecţia dedouăzeci de piese corale şi cântece la unison,reunite în "Colecţiune de cântece socialepentru studenţii români" ("Cântecul ginteilatine", "Cântecul tricolorului", "Imnul unirii -Pe-al nostru steag"), prima lucrare de acest gendin literatura noastră. După această perioadă,urmează cea mai frumoasă etapă a vieţii saleartistice. La 11 martie 1882 are loc premieraoperei sale "Crai nou", piesă în două acte

scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poezieipoetului Vasile Alecsandri. Succesul imensimpune reluarea spectacolului în 12 şi 23martie, pe aceeaşi scenă. În acelaşi an, operetaeste montată şi la Oravita. Ciprian Porumbescua fost arestat pentru activitatea sa politică, timpîn care a scris cele mai bune piese. Printrelucrările sale se numără "Rapsodia românăpentru orchestră", "Serenadă", "la malurilePrutului", "Altarul Mănăstirii Putna", "Inimă

de ro mân", "Gaudeamus Igitur", "Odăostaşilor români" şi altele. Mult prea devreme,la doar 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză,Ciprian Porumbescu, se stinge din viaţă, încasa de la Stupca, sat numit azi CiprianPorumbescu în onoarea marelui compozitor,sub ochii tatălui său şi ai surorii sale, Marioara,la 6 iulie 1883.

Articolele despre cei doi Porumbescu, înLexiconul Biografic editat de AcademiaAustriei, Viena 1983

Ciprian Porumbescu este o localitate înjudeţul Suceava, Moldova, România. Vecheadenumire a localităţii este Stupca.

13


VESTE POVESTE

Odinioara,pisica si rasultraiau laolalta,ca niste

neamuriadevarate.

Pisica il invatape ras tot

felul de lucruri, si intr-o zi iispuse:- Oamenii au foc, am sa merg sale cer, ca sa ne fierbem si noimancarea. Si pleca pisica in sat,dupa foc. Oamenii o primirabucurosi si o poftira in casa. Aicisimti mirosul grozav de imbietor alorezului care fierbea in oale. Tarear mai fi gustat din el, dar orezulnu era inca fiert. Pisica lua unlemn aprins ca sa-si faca foc sipleca spre padure. Cand ajunsedestul de departe de sat stinselemnul si se intoarse iar la oameni,spunandu-ie ca se stinsese pedrum. Dar orezul nu fiersese inca.Lua iarasi un lemn de pe foc siporni spre casa, dar pe drum ilstinse din nou: si-a tot facut asapana ce orezul s-a fiert Oamenii o

poftira la masa si ea se asezabucuroasa.„Ce gustos este! gandea pisicasorbind din fiertura. Tare bunisunt oamenii si grozav stiu sagateasca." si, uitand de foc, seintoarse in graba acasa si-i spuserasului:- Oamenii sunt foarte priceputi siprimitori, hai sa traim printre ei.

Rasul nu vru sa plece, baincerca s-o opreasca si pe pisica.Atunci pisica se hotari sa plecesingura. Se apropie prietenoasa deras si-i spuse: - Hai sa te invatcum sa te catari in copac. Rasul,bucuros, facu asa cum l-a invatatnumai ca pisica i-a aratat doarcum sa urce, si nu cum sa sicoboare. Cand a ajuns in varfulcopacului, rasul nu mai stiu ce safaca, iar pisica se strecura repedeprintre crengi, cobori si fugi repdela oameni. Rasul nu mai putu coboridin copac. Foamea ii sfasiastomacul. Pana la urma,nemaiputand rabda, sari pecrengile subtiri, cum vazuse ca afacut pisica, dar cazu cu capul injos si se lovi foarte tare la spare,sira spinarii la ceafa.De-atunci rasul umbla cu capul injos, ii chioraie intotdeauna prinburta, poate sa se catere incopaci, dar nu stie sa mai coboare.

14

O RAZA DE LUMINA – RUBRICA EDITORULUI

Boxul (sau pugilismul)este un sport de contactcu origini preistorice, încare doi concurenţi, cugreutăţi similare, luptăcu ajutorul pumnilor,într-o serie de reprize,numite runde. Victoriaeste obţinută atunci cândoponentul este doborât

la pâmânt şi nu reuşeşte să se ridice înainte caarbitru să termine de numărat până la 10(engleză Knockout sau KO) sau cândoponentul este prea rănit pentru a continua(engleză Technical Knockout sau TKO). Dacăîn timpul prestabilit, niciunul dintre cei jucătorinu obţine victoria prin KO sau TKO,câştigătorul este determinat de către juriu.

Şahul, între triumf şitragedieUnul dintre cei mai mari campioni de şah aivremii moderne, Robert Fischer e figuraclasică a campionului genial şi excentric pecare stresul asociat celebritaţii l-a împins înprăpastia dezechilibrului psihic. De curânddevenit rezident al Islandei, pe care în 1972 apus-o pe harta lumii ca loc al victoriei sale încampionatul mondial de şah, Fischer are înspate două decenii de controverse şi rebeliuneîmpotriva sistemului politic american. Dintr-oironie a sorţii totul a început în 1981, când dingreşală, geniul şahului vestic a fost arestat în

locul unui spărgător de bancă şi tratat cubrutalitate într-o închisoare din Pasadena. Înurma unui lung proces, a primit reparaţii abiaîn 1987, dar şi-a pierdut definitiv încrederea îndemocraţia americană. Un an mai târziu apatentat ceasul digital Fischer, care adăugadouă minute pentru fiecare mişcare. In 1992 aviolat interdicţia guvernului USA de a juca înYugoslavia, fapt care i-a atras o amendă de250 000 $ şi condamnarea la 10 ani deînchisoare, în lipsă. Alegând să traiască în exil,şi-a patentat ceasul în Argentina, a primit oofertă de a se stabili în Republica Kalmukă şi asfârşit prin a fi deţinut într-o închisoarejaponeză în vederea deportării în State. În celedin urma, împreună cu soţia lui, campioana deşah niponă Myiko Watai a primit de curandazil politic ca cetăţean islandez. Din nefericire,tot acest drum a însemnat pentru omul Fischercoborârea în infernul propriei nebunii din carenu lipsesc temeri paranoice despre plombeminate cu chip-uri prin care guvernul încearcăsa îi schimbe intenţiile, apartenenţa la o sectăobscură şi o încredere oarba în beneficiileconsumului de alcool. Încercarea de a stabilidacă pentru asta a fost de vină lupta inegală şiacerbă cu unul dintre cele mai puternicesisteme politice ale lumii sau stresul continuual unei vieţi competiţionale la fel de acerbe nuva avea niciodată un răspuns definit. Poate şidin cauză că protagonistul nu mai are niciinteresul şi nici resursele emoţionale pentru asatisface curiozitatea lumii. Deşi prototipulşahistului excentric nu a fost creionat de el,Fischer se încadrează perfect într-o lungă liniede genii pustii ale tablei alb negre. Unpredecesor ilustru a fost Paul Morphy, caredupă un tur triumfal in Europa anilor 1850 şi-aabandonat brusc vocaţia şi şi-a petrecut ultimiiani ai vietii rătăcind pe străzi într-un dialog cuvocile interioare. Wilhelm Steinitz, un altdemiurg al eşichierului a pretins că a jucatodată un meci cu divinitatea şi că a câstigatdecisiv. Pillsbury, un alt campion american amurit în urma unor dezordini psihice,accentuate de stresul unor competiţii duse laextrem. În decursul acestor adevarate tururi deforţă a reuşit performanţa de a juca legat laochi împotriva a treizeci de adversari. Nu voimenţina aici, decât ca legendă urbană falsulcaz al unui Nikolai Titov, al carui cap ar fiexplodat la propriu in timpul unui meci cuVladimir Dobrynin in 1994, împroşcând pe ceiprezenti cu materie cerebrală.

15

O RAZA DE LUMINA –RUBRICA ELEVULUI

Johannes Vermeer, cunoscut mai alesca Jan Vermeer van Delft (botezat 31octombrie, 1632, Delft, Ţările de Jos, d.

15 decembrie 1675,Delft, Ţările de Jos)a fost un pictorolandez, unul din ceimai cunoscuţireprezentanţi aistilului baroc.Întreaga sa operă,considerată autentică,

cuprinde 37 de tablouri. Cele mai multereprezintă scene de fiecare zi sau alegorii. Secunosc puţine amănunte din viaţa sa sau despreînfăţişărea sa, Vermeer nu a pictat nici unautoportret. Fără a se şti exact data naşerii, estefapt documentat că a fost botezat pe 31octombrie 1632 în Nieuwe Kerk ("BisericaNouă") din Delft. După ce frecventeazăcursurile academiei conduse de pictorul catolicRietwijk şi atelierul lui Leonaert Bramer,Vermeer este primit pe 29 decembrie 1653în breasla pictorilor Sint-Lukasgilde. Oinfluenţă asupra stilului lui Vermeer aexercitat-o cu siguranţă şi Pieter de Hoch, elînsuşi autor al unor fine tablouri cu scene dinviaţa zilnică. Vermeer se întoarce la Delft şi înprimăvara anului 1659 se căsătoreşte cuCatharina Bolnes, o tânără provenind dintr-ofamilie catolică, după ce pictorul - care eraprotestant - trece la catolicism. În repetaterânduri, în anii 1662, 1663, 1669 şi 1670 vafi ale staroste al breslei pictorilor din Delft. Vafi o prezenţă obişnuită în cercurile sculptorilor,negustorilor, pictorilor de faianţă, editorilor-tipografi şi ţesătorilor. Vermeer picta puţin - înmedie două tablouri pe an - rezultă însă că era

bine plătit, pentru a putea face faţă necesităţilorfamiliei sale, care în 1675 (anul morţiipictorului) număra 11 copii.Ţine mult laindependenţa sa, fapt care-i conferă o deplinălibertate artistică, dar - cu timpul - şiinevitabile greutăţi materiale. Cei maicunoscuţi clienţi ai lui erau brutarul Hendrickvan Buyten şi tipograful Jacob Dissius, acestadin urmă fiind în posesia a 19 tablouri.Vermeer lucra şi ca expert în verificareaautenticităţii unor tablouri, devenindconsilierul colecţionarilor de artă. În anul1675, Vermeer se îmbolnăveşte brusc şi moareîn decurs de câteva zile.

Pe 15 decembrie 1675 este înmormântat încripta familiei din Oude Kerk ("BisericaVeche") din Delft. Jan Vermeer a fost la timpulsău un precursor al principiilor compoziţiilorconfigurative. Structura geometrică atablourilor joacă un rol important.

Personajul principal este un pictor în timpulluctului, văzut din spate, păstrându-şi astfelanonimitatea. Ca model serveşte o femeietânără, într-o rochie albă, cu o coroană defrunze pe cap, reprezentând probabil muzaClio, protectoarea istoriei.Folosirea efectelorde lumină dau impresia unor scene în aer liber,nefolosind niciodată tonuri închise în redareaumbrelor. Mult timp ignorat, Vermeer sebucură astăzi de mare popularitate, expoziţiaretrospectivă din Haga (1995-1996) având460.000 de vizitatori în 14 săptămâni

16


SA NE CUNOASTEM STRAMOSII …

Vlad Ţepeş (n. noiembrie/decembrie 1431 -d. decembrie 1476), denumit şi Vlad Drăculea(sau Dracula, de către străini), a domnit înŢara Românească în anii 1448, 1456-1462 şi

1476. S-a născut încetatea Sighişoara înTransilvania. A fostfiul lui Vlad al II-leaDracul şi al uneinobile transilvănene.A fost de două oricăsătorit: cu o nobila

din Transilvania şi cu Ilona Szilagyi, verişoarăcu Matei Corvin. A avut trei băieţi: Mihail,Vlad cu transilvăneanca şi pe Mihnea I cel Răucu Ilona. În timpul domniei sale, ŢaraRomânească şi-a obţinut temporarindependenţa faţă de ameninţarea otomană.Vlad Ţepeş era vestit datorită cruzimii sale şidatorită faptului că îşi trăgea inamicii în ţeapă.Din porunca sa sute de oameni au fostexecutaţi în acest mod. Datorită disputelor cunegustorii braşoveni, aceştia l-au caracterizatca un domnitor crud, deşi "cruzimea" sa eraobişnuită în acele timpuri. În 1453, ImperiulBizantin a fost înlocuit de Imperiului Otoman,care obţine controlul asupraConstantinopolului (actuala denumire turcăIstanbul) şi care continua să asedieze Europa.În cele din urmă, Imperiul Otoman ajunge săcontroleze mare parte din Balcani (teritoriilestatelor actuale Serbia, parţial Ungaria, parţialRomânia, Bulgaria, Armenia şi Grecia),extinderea spre occident oprindu-se la porţileVienei, al cărei asediu este respins. În acestcontext istoric, Vlad Ţepeş a fost un prinţ carea luptat pentru a-şi apăra domnia şi ţara . Tatălsău, Vlad al II-lea Dracul, a fost atras înOrdinul Dragonului - care poate fi comparat cu

Ordinul Maltei sau cu Ordinul CavalerilorTeutoni – era o societate militaro-religioasă,ale cărei baze au fost puse în 1387 deSigismund de Luxemburg, Rege al Ungariei(mai târziu Sfânt Împărat Roman) şi de cea de-a doua soţie a sa, Barbara Cilli. SimbolulOrdinului era Dragonul. Principalele scopuriale unor astfel de ordine fraternale erauprotejarea intereselor catolicismului şi cruciadacontra turcilor otomani. Datorită apartenenţeisale la Ordinul Dragonului, tatăl lui Vlad„Ţepeş“ era supranumit şi Vlad Dracul, „drac“păstrând la acea vreme şi semnificaţia dedragon. Ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul,Vlad al III-lea a fost supranumit şi „Drăculea“,termen utilizat de însuşi Vlad Ţepeş încorespondenţa oficială. Porecla "Ţepeş" i s-aatribuit lui Vlad al III-lea de pe urmaexecuţiilor frecvente prin trasul în ţeapă, pecare acesta se pare că le ordona. Chiar şi turciiîl denumeau Kazikli Bey, (însemnând PrinţulŢepeş). Acest nume a fost utilizat pentru primaoară într-o cronică valahă din 1550 şi s-apăstrat în istoria română.

Ultima domnie

Conform legendei, atunci a fost momentul încare soţia lui Vlad, pentru a scăpa de temniţaturcească, s-a sinucis aruncându-se de pe ocreastă înaltă - o scenă exploatată de FrancisFord Coppola în filmul Bram Stoker's Dracula.Vlad a reuşit să scape asediului fortăreţei sale,folosind un pasaj secret prin munte.

17


Papagalii sunt păsări dinordinul Psittaciformes şifamilia Psittacidae. Au uncioc a cărui formă estecurbată, mandibulasuperioară are o micămobilitate unde se fixează

pe craniu. Papagalii sunt răspândiţi prin toatăemisfera sudică a planetei, ocupând multelocuri şi distincte medii de viaţă. Aria includeIndia , sud-estul Asiei ,Africa occidentală şi ospecie dispărută în Statele Unite ( papagalul deCarolina )Totuşi, populaţiile cele mai mari alespeciei sunt originare din Australasia, Americade Sud şi America Centrală Multe specii potimita conversaţia umană şi alte sunete. Oinvestigatoare, Irene Pepperberg a publicat unstudiu despre capacitatea de învăţare apapagalului gri african numit Alex, care a fostantrenat să foloseasca cuvinte cu scopul de aidentifica obiecte, să le descrie, chiar poate săraspunda la intrebări relativ complexe, deexemplu, "câte pătrate rosii există?"(raspunsuri corecte în 80% din cazuri).

Totuşi alti oameni de stiinţă susţin ca papagaliidoar repetă cuvinte fără sa-i inţeleagă sensul.Papagalii domestici sunt papagalii cumpăraţica animale domestice în multe ţări, o partecapturaţi de braconieri, asasinând adulţii în

această acţiune. În timpul transportului potmuri 80% iar restul sunt vânduţi de formăclandestină. Aripile acestor păsări sunt deseorităiate de proprietari permiţând păsărilor să seplimbe în libertate prin casa sau curte.Papagalii au nevoie de multă atenţie: mâncare,apă, spaţiu, curăţenie şi multă companie . Ocaracteristică importantă a domesticiriipapagalilor sunt sunetele pe care le produc,imitând: salvarea, claxonul maşinilor, plânsulcopiilor, chiar uneori şi televizorul.

Totuşi nu toţi sunt la fel, exista papagaliliniştiţi, mai puţin zgomotoşi, mai ataşaţi destăpăni ect. Acest lucru dă posibilitateacumpărătorului sa aleagă papagalul care sepotriveşte gustului sau. Papagalii domestici aunevoie de o alimentaţie adecvată şi variată,seminţe, de floarea soarelui , mei, şi diversefructe.

Papagalul din Carolina a dispărut în 1918, darse crede ca poate supravieţui în anumite zoneumede. Aria de raspândire era din GolfulMexicului până în apropierea Marilor Lacuri.Specia a fost descrisă pentru prima dată în1758 de catre Carolus Linnaeus şi a dispărut în1918. Era o pasăre de mică, envergaturaaripilor era de 20 cm.

18


CITIM, NE JUCĂM,ÎNVĂŢĂM…

1.Potriviti in patratelele gricuvintele date:STRUT, BATLAN, PAPAGAL,COBRA, SCORPION, RECHIN2.Povestea numelor :

ALEXANDRU /ALEXANDRA - de la"Alexandros", nume grecesccare inseamna "protector albarbatilor".

AMALIA - nume vechigermanic care inseamna"munca".

ANGELA / ANGELICA /ANGHEL - acest nume

corespunde termenuluigrecesc "angelos",însemnând "inger /mesager". 3, Înlocuiţiliterele prin cifre şi veţiobţine o operaţiunematematică corectă :

UNU+

DOI

TREI

ŞASE

4.GLUME

Intra un student la examensi pune pe masa o sticla dewhisky. Examinatorulpriveste sticla si spune:-Satisfacator.Studentul mai scoate inca ocutie de ciocolata.-Bine.Studentul pune deasupra siun stilou aurit.-Excelent,mai zise profulsi-i pune nota.Studentul strange totul si-ispune:

-Acum va rog sa mascuzati,dar mai am dedat examen si la fizica

19

O RAZA DE LUMINA

CURIOZITATI

Stiati ca … ?

De doi ani (2007 si 2008), Google detinesuprematia in Fortune 100 Best Companies ToWork For? unul din motivele pentru careangajatii Google isi apreciaza atat de multcompania este atmosfera de “campusstudentesc” din sediile companiei?Headcenter-ul Google din Mountain View,California, este vestit pentru facilitatileoferite angajatilor: piscine (cusalvamari!), teren de volei in aer liber, salide distractie (biliard, jocuri mecanice etc),sali de relaxare (masaj, camere de relaxareetc) , cafenele, frizerii etc. Cele 11 cafeneleexistente in campusul Google oferaangajatilor mancare gratuita. Google estecompania americana, din domeniultehnologiei, cu cea mai rapida crestere,conform Forbes?pentru cele aproximativ3000 de posturi disponibile in 2007, Googlea primit peste 750.000 de CV-uri conformFortune? Angajatii Google care recomanda uncunoscut pentru un job primesc 2000 $?Singura conditie este ca acesta sa ramanaangajat timp de minim 2 luni.

Jocurile Olimpice de vara Beijing2008. Stiati ca…?

Alaturi de Beijing, pe lista scurta a oraselorcandidate pentru organizarea JocurilorOlimpice de vara 2008, au fost si oraseleToronto (Canada), Istanbul (Turcia), Paris(Franta) si Osaka (Japonia)? In primul tur alalegerilor a fost eliminat orasul Osaka (primisedoar 6 voturi din 102) iar in turul doi Beijing a

obtinut 56 de voturi(din 105), castigandnominalizarea cu omajoritate absoluta.Pe langa cele 5orase ajunse in"marea finala", si-au mai depuscandidaturile (sausi-au manifestatintentia de aconcura) si catevaalte orase mai"exotice": Havana

(Cuba), Bangkok (Tailanda), KualaLumpur (Malaezia) sau Cape Town (Africade Sud)? Oficialii chinezi nu si-au respectatpromisiunea facuta in momentul candidaturiipentru organizarea Jocurilor Olimpice privindliberul acces la internet pentru jurnalistiiacreditati? Astfel, site-urile care au o abordarediferita fata de cea oficiala a Chinei inprobleme considerate "delicate" (Tibet, PiataTienanmen etc) sunt in continuarerestrictionate.Din cauza calitatii proaste aaerului (conform unor masuratori, nivelulparticulelor solide din aer este de doua orimai mare decat norma maximarecomandata) alergatorul etiopian HaileGebrselassie a afirmat ca nu o sa concurezein proba de maraton? Chinezii au construit12 noi sali si stadioane de sport pentru agazdui Jocurile Olimpice de Vara? In total,Jocurile Olimpice se vor desfasura in 37centre de sport, atat indoor cat si outdoor (dincare 12 noi, 11 existente, 8 temporare si 6 inafara orasului).

Pestii. Stiati ca…?

Rechinul-balena este celmai mare peste dinlume? Acesta masoaraaproximativ 16 metri lamaturitate in timp ce lanastere pot atinge chiar

si 60 de centimetri. Totodata, ei pot trai chiar sipeste 100 de ani! Schindleria brevipinguiseste cel mai mic peste din lume? Ei potatinge maxim 8.4 mm la maturitate. Intrecut, unii specialisti denumeau sihipopotamii, amfibienii sau crocodilii ca pesti?

20

O RAZA DE LUMINA

E cu neputinţă ca unul singursă exercite bine multeîndeletniciri

Nu căuta să sporeşti averea,ci să reduci dorinţa.

Nebunia Iubirii este cea maimare binecuvântare aCerurilor.

Vorbeşte ca şi cum va trebuisă dai socoteală

A iubi înseamnă căutareajumătăţii întregului din careai făcut cândva parte.

( Platon )

EVENIMENTE CULTURALELUNA OCTOMBRIE …

DUILIU ZAMFIRESCU( 1859 – 1922 )

Duiliu Zamfirescu(n. 30 octombrie1858, Plăineşti-Râmnicu Sărat - d. 25februarie 1922,Agapia, Neamţ) a fostun scriitor român,membru titular şivicepreşedinte al

Academiei Române. Fiul arendaşului LascărZamfirescu. Urmează clasele primare şigimnaziale la Focşani, iar liceul şi Facultateade Drept la Bucureşti (licenţiat in 1880),undeleagă o strânsă prietenie cu Duiliu Ioanin-Romanov, viitor magistrat. Este magistrat laHârşova şi Târgovişte, apoi avocat şi redactorla România liberă. În 1885, intră prin concursla Ministerul de Externe, iar după trei ani,îmbrăţişând cariera diplomatică, este secretarde legaţie la Roma până la 1906, cunoscândperfect italiana. Se căsătoreşte acolo cuHenriette Allievi şi are doi copii (Henrietta şiAlexandru), născuţi şi crescuţi în Italia celor 18ani de stagiu diplomatic. În 1906, revine în ţarăşi e secretar general la Ministerul de Externe.Se retrage adesea în vila sa de la Odobeşti.După război, a fost ministru de externe înguvernul Averescu. S-a stins din viaţă laAgapia. A scris versuri, proză scurtă, piese deteatru, dar cea mai importantă contribuţie a sala literatura română o reprezintă romanele saledin Ciclul Comăneştenilor (Viaţa la ţară,Tănase Scatiu, În război, Îndreptări, Anna,ceea ce nu se poate). Acestea se constituie înprimul ciclu din literatura română, asemănătorciclului lui Emile Zola Les Rougon-Macquart.Cele cinci volume au fost scrise departe deţară, la Roma, când autorul lucra la legaţiaromână din Italia. La acestea se adaugă primulroman epistolar din literatura noastră, Lydda.Casa scriitorului exista si astazi,fiind CasaMemoriala.Scriitorul este inmormantat inCimitirul din Focsani(Sud).

21

O RAZA DE LUMINA

ALFRED SISLEY(1839-1899)

Alfred Sisley (30 octombrie 1839 – 29ianuarie 1899) a fost un pictor impresionistenglez care a trait si a pictat in Franta. Sisley s-a nascut in Paris, parintii sai fiind engleziWilliam Sisley si Felicia Sell. La inceputulanilor 1860 a studiat in atelierul lui Marc-Charles-Gabriel Gleyre, unde i-a intalnit peFrederic Bazille, Claude Monet si pe Pierre-Auguste Renoir. Impreuna au pictat in aerliber, pentru a captura cat mai real efectelepasagere ale razelor solare. Abordareainovativa la acel moment a generat picturi maicolorate decat cele pe care erau oameniiobisnuiti sa vada. Prefera sa picteze suprafeteleapei, vederea caleidoscopica a apei. Prinurmare Sisley si prietenii sai au avut la inceputcateva oportunitati de a-si vinde tablourile saude a le expune, desi spre deosebire de cativacolegi de ai sai care aveau greutati financiare elprimea o alocatie de la tatal sau. Lucrarile luiSisley din studentie s-au pierdut,cea maitimpurie lucrare a sa se crede ca a fost pictatain jurul anului 1864. La sfarsitul anilor 1860 ela inceput o relatie cu Eugenie Lescouezec, cucare a avut 2 copii.Relatia acestora a continuattimp de 30 ani, sfarsindu-se cu moarteaacesteia, cu cateva luni inainte de moartea luiin 1899. Sisley a murit in Moret-sur-Loing lavarsta de 59 de ani. In 1869 Sisley se stabilestein Louveciennes, iar in 1874 la Marly-le-Roi.In acelasi an se numara printre cei 31 de artisticare expun la prima expozitie impresionista -va participa si la editiile din 1876 si 1877 - faraca tablourile sale sa fie apreciate saucumparate.

Nu va mai parasi niciodata regiunea Ile-de-France, cu exceptia a trei scurte calatorii : inAnglia in 1874, a doua in Normandia in 1894si ultima in Tara Galilor in 1897. Chiar daca in1883 Durand-Ruel a inceput sa se ocupe inmod special de Sisley, deschizand chiar si oexpozitie personala a acestuia si cumparandu-icateva lucrari, interesul pentru tablourileartistului a ramas la fel de scazut.

In 1869 Sisley se stabileste in Louveciennes,iar in 1874 la Marly-le-Roi. In acelasi an senumara printre cei 31 de artisti care expun laprima expozitie impresionista - va participa sila editiile din 1876 si 1877 - fara ca tablourilesale sa fie apreciate sau cumparate. Nu va maiparasi niciodata regiunea Ile-de-France, cuexceptia a trei scurte calatorii : in Anglia in1874, a doua in Normandia in 1894 si ultima inTara Galilor in 1897. Chiar daca in 1883Durand-Ruel a inceput sa se ocupe in modspecial de Sisley, deschizand chiar si oexpozitie personala a acestuia si cumparandu-icateva lucrari, interesul pentru tablourileartistului a ramas la fel de scazut.

Prefera sa lucreze in aer liber, indiferent deanotimp, fiind de-a dreptul fascinat depeisajele din regiune. Si-a petrecut ultimii aniai vietii in aceeasi claustrare si saracie, murindin 1899, fara a fi primit cetatenia franceza pecare o ceruse inca din 1895. Doar postum va fireconsiderat si apreciat ca unul dintre mariipictori impresionisti. Limbajul folosit inpictura de Albert Sisley era in multe privintecomun cu cel impresionist, pastrand insaamprenta primelor influente, respectiv Corot siDaubigny. Sisley a iesit in evidenta prinsensibilitatea si inspiratia cu care isi realizatablourile si isi alegea temele, precum si prinpasiunea pentru peisajele linistite.

22

O RAZA DE LUMINA

… Continuare din pag.21….

Incepuse sa frecventeze celebra Cafe Guerbois,fiind tot mai atras de notiunile artistice careaveau sa constituie baza de formare acurentului impresionist. In timpul razboiuluifranco-prusac si al instaurarii Comunei dinParis, Sisley pleaca la Londra, unde cu ajutorullui Pissarro il cunoaste pe Durand-Ruel, uncunoscut dealer care accepta sa se ocupe decariera artistului. Sisley expune in galeriadeschisa de acesta, dedicata artistilor francezi,dar fara prea mult succes. Intre timp, cum tatalsau isi pierduse intreaga avere din cauzarazboiului, Sisley are dificultati financiare pecare nu le va mai putea depasi pana la sfarsitulvietii. Cu toate acestea in iunie 1866 secasatoreste cu Eugenie Lescouezec, cu care vaavea doi copii. Eugenie provenea dintr-ofamilie buna, dar nu prea bogata, asa ca artistuls-a vazut nevoit sa lucreze in aceeasi saracie casi inainte. Auguste Renoir avea sa ii picteze pecei doi in 1868, faimosul tabloul primindnumele "Cuplul logodit", mai cunoscut astazica "Alfred Sisley si sotia sa".

Exista o anumita discretie, o doza de modestiein compozitiile sale, cea a artistului careincearca sa transpuna pe panza farmecul unorsituatii si imagini reale. Din cauza faptului cas-a limitat doar la peisaje, putinele personajeservind mai mult ca simple decoratiuni, faravreo amprenta personala,

Sisley a fost criticat dur, fiind acuzat ca estelipsit de personalitate artistica. In epoca sa, eraconsiderat de colectionari un simplureprezentant al impresionismului si un banalimitator al maestrilor genului, precum Monet,fara a i se recunoaste valoarea reala.

23


Arthur Rimbaud( 1854 – 1891 )

Jean Nicolas ArthurRimbaud (*20octombrie 1854,Charleville-Mézières -†10 noiembrie 1891,Marsilia) a fost unpoet francez, figurăcentrală a literaturii

moderne, precursor al simbolismului. Aînceput să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani,în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennesdes orphelins". În acelaşi an, la 29 august, fugede acasă la Paris, unde vagabondează şi esteînchis într-o casă de corecţie pentru minori.Este eliberat de un prieten al familiei, GeorgesIzambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateauivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintăpoetului Paul Verlaine. În aceste creaţii dedebut se simte influenţa lui Charles Baudelaire,dar - în acelaşi timp - se recunoaşte propria saoriginalitate în asociaţiile metaforiceneaşteptate şi în amestecul între conştiinţa desine şi resemnare, care va fi prezent şi înoperele ulterioare.Se ajunge la rupturădefinitivă în 1873, când Verlaine, încercând să-l ucidă, îi produce o rănire gravă. Tot dinaceastă perioadă datează ciclul de poeme înproză "Les Illuminations" ("Iluminările"),creaţii vizionare, pline de explozie poetică atiparelor convenţionale.

În acest ciclu se găseşte celebrul "Sonnet desvoyelles" ("Sonetul vocalelor"), în care,fiecăreia din cele cinci vocale, i se atribuie oanumită culoare. Urmează o viaţă deperegrinări şi vagabondaj prin Anglia,Germania, Italia, Java şi Cipru, lucrînd caprezentator de circ, mercenar, supraveghetor lao carieră de piatră etc. Din 1880 este negustorde cafea, piei de animale şi arme în Africa denord şi ia parte la expediţii în Etiopia şiSomalia. În afara unei bogate corespondenţe cufamilia, de la vârsta de 20 de ani, Rimbaud nua mai scris nimic în domeniul literaturii.Bolnav fiind, se întoarce în 1891 la Marsilia,unde moare la 10 noiembrie, in dureri salbaticedin cauza unei gangrene,la varsta de 37 de ani.Oraşul său natal, Charleville-Mézières, aorganizat în anul 2004 o serie de manifestăricomemorative, în cadrul "Anului Rimbaud".

Ceea ce i se spune poetului în legaturacu florile…………………………………..O, Vânâtorule ce-alergiDescult prin a lui Pan gradina,Nu poti, nu trebuie sa-ncerciBotanica s-o stii mai bine?

Ma tem ca esti în stare sa aduci CantarideleDupa Greerii roscati,Aurul din Rio dupa albastrul Rinului -Pe scurt, Norvegia dupa Florida:

Dar, Scumpe Domn, Arta nu mai înseamnaacum- Acesta e adevarul! - sa îngaduiEucaliptului uimitorSa duca în cârca niste boa constrictori lungicât un hexametru;

Pâna-aici!... E ca cum arborii acajuAr folosi, chiar în Guyanele noastre,Doar cascadelor de sapaju,Delirului greoi al lianelor!

24

O RAZA DE LUMINA

Octombrie

Octombrie este a zecea lună a anului încalendarul Gregorian şi una dintre cele şapteluni gregoriene cu o durată de 31 dezile.Octombrie începe (astrologic) cu soarele însemnul Balanţei şi sfârşeşte în semnulScorpionului. Din punct de vedere astronomic,luna octombrie începe cu soarele în constelaţiaFecioarei şi se sfârşeşte cu soarele înconstelaţia Balanţei.Numele lunii octombrie(latină: October) vine de la cuvântul latinescocto, opt, pentru că luna octombrie era a optalună în calendarul roman.Grecii numeau lunaoctombrie Pyanopsion. În România, lunaoctombrie, popular, se numeşte Brumărel. Înaceastă lună cad frunzele din copaci, ţăranii seocupă mai mult de treburile gospodăriei; acumse fac însămânţările de toamnă.Octombrieîncepe în aceeaşi zi a săptămânii ca şi Ianuariecu excepţia anilor bisecţi.I.L.Caragiale spuneaîn Calendar despre luna octombrie: Orizontulse întunecă. Culesul viilor începe. Apar înBucureşti 15 ziare cotidiane noi, având fiecarecâte treizeci de redactori şi cinzeci decorespondenţi. Opinia publică le face ostrălucită primire.

Noaptea de octombrie

Unde oare se tot duce apa ce dinmatcă-afarăA ieşit de-atâta vreme sfărâmândorice zăgaz,Întinzându-şi nimicirea din oţară-n altă ţară,Şi în veci fără cruţare, neavând,nici dând răgaz?În zadar se-ncearcă unii drumulei să-l stăvilească,Nu mai e putere-n lumerevărsarea să-i oprească.Şi e groaznică urgia, însă edumnezeiască.Şterge-n clipă o cetate, trecemunţii dintr-un salt.Lasă-n urmă numai leşuri şitârăşte-ncoa şi-ncoloDărmături muiate-n sânge cupopor după popor...Se cutremură pământul zguduitde-un lung fior,Iar toţi zeii vechi se surpă, ş-amuţit e chiar Apollo.Printre ţipete şi lacrimi lumea-ntreagă se scufundă,Ce-a rodit de veacuri mintea esteastăzi dus la fund,Unde-au fost ogoare-odată este-omare fără fund.

25

O RAZA DE LUMINA –RUBRICA ELEVULUI

Prostia omenească

A fost odată, când afost, că, dacă n-ar fifost, nu s-ar povesti.Noi nu suntem de pecând poveştile, cisuntem maidincoace cu vrodouă-trei zile, de pecând se potcoveapurecele cunouăzeci şi nouă de

ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor.Cică era odată un om însurat, şi omul acelatrăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, careavea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şisoacră-sa nu era tocmai hâtră.Întru una din zile, omul nostru iese de-acasădupă trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puseîn albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îllegănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. Dupăce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoiîncepu a se boci cât îi lua gura: "Aulio!copilaşul meu, copilaşul meu!" Mama ei, caretorcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârlifusul din mână şi furca din brâu cât colo şi,sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!— Când şi cum?— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?— Îl văd. Şi?— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept încapul copilului şi să mi-l omoare!— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fatamea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!Şi, cu ochii pironiţi în drobul de sare de pehorn şi cu mânile încleştate, de parcă le legasecineva, începură a-l boci amândouă, ca niştesmintite, de clocotea casa. Pe când se sluţeau

ele, cum vă spun, numai iaca şi tatăl copiluluiintră pe uşă, flămând şi năcăjit ca vai de el.— Ce este ? Ce v-au găsit, nebunelor?Atunci ele, viindu-şi puţin în sine, începură a-şi şterge lacrămile şi a-i povesti cu mare jaledespre întâmplarea neîntâmplată.Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare:— Bre! mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea,dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumeatoată! Şi de-oiu găsi mai proşti decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba.Aşa zicând, oftă din greu, ieşi din casă, fără să-şi ieie ziua bună, şi plecă supărat şi amărât cavai de om!

Şi mergând elbezmetic, fără să ştieunde se duce, după obucată de vreme,oprindu-se într-un loc,i se întâmplă iar săvadă ceva ce nu maivăzuse: un om ţineapuţin un oboroc deşert

cu gura spre soare, apoi răpede-l înşfăca şiintra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iarieşea, îl punea iar cu gura la soare, şi tot aşafăcea... Drumeţul nostru, nedumerit, zise:— Bună ziua, om bun!— Mulţămesc dumitale, prietene!— Da' ce faci aici?— Ia, mă trudesc de vro două-trei zile să carpocitul ist de soare în bordeiu, ca să amlumină, şi nici că-l pot...— Bre, ce trudă! zise drumeţul. N-ai vruntopor la îndămână?— Ba am.— Ie-l de coadă, sparge ici, şi soarele va intrasingur înlăuntru.Îndată făcu aşa, şi lumina soarelui întră înbordeiu.— Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram săîmbătrânesc cărând soarele cu oborocul."Încă un tont", zise drumeţul în sine şi plecă.Şi mergând el tot înainte, peste câtva timpajunse într-un sat şi, din întâmplare, se opri lacasa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, îşilucrase un car şi-l înjghebase, în casă, în toatăîntregimea lui; ş-acum, voind să-l scoată afară,trăgea de proţap cu toată puterea, dar carul nuieşea. Ştiţi pentru ce? Aşa: uşile era maistrâmte decât carul.

26


... Continuare din pag.25. ...

— Foarte mulţămesc,om bun, zise gazda;bine m-ai învăţat! Iauită-te dumneta! Erasă dărâm bunătate decasă din pricinacarului...De aici, drumeţulnostru, mai numărând

un nătărău, merse tot înainte, până ce ajunseiară la o casă. Acolo, ce să vadă! Un om, cu-nţăpoiu în mână, voia să arunce nişte nuci dintindă în pod.Din ce în ce dau peste dobitoci", zise drumeţulîn sine.— Da' ce te frămânţi aşa, om bun?— Ia, vreu să zvârl nişte nuci în pod, şi ţăpoiulista, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-otreabă...— Că degeaba te trudeşti, nene! Poţi să-lblastămi cât l-ei blăstăma, habar n-are ţăpoiulde scârbă. Ai un oboroc?— Da' cum să n-am?!— Pune nucile într-însul, ie-l pe umăr şi suie-le frumuşel în pod; ţăpoiul e pentru paie şi fân,iar nu pentru nuci.Omul ascultă, şi treaba se făcu îndată.Drumeţul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă,mai numărând şi alt neghiob. Apoi, de aicimerse mai departe, până ce ajunsese ca să maivadă aiurea şi altă năzbâtie. Un om legase ovacă cu funia de gât şi, suindu-se pe-o şură,unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea dinrăsputeri de funie, să urce vaca pe şură. Vacarăgea cumplit, şi el nu mai putea de ostenit...

- Mă omule! zise drumeţul, făcându-şicruce; dar ce vrei să faci?— Ce să fac, mă-ntrebi? Da' nu vezi?

Ba văd, numai nupricep.— Ia, hăramul ista ehâmisit de foame şinu vrčnici în ruptul capuluisă vie după minesus, pe iastă şură, sămănânce fân...— Stai puţin,

creştine, că spânzuri vaca! Ič fânul şi-l dă jos lavacă!— Da' nu s-a irosi?...— Nu fi scump la tărâţe şi ieftin la făină.Atunci omul ascultă şi vaca scăpă cu viaţă.— Bine m-ai învăţat, om bun! Pentr-un lucrude nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca!Aşa, drumeţul nostru, mirându-se şi de aceastămare prostie, zise în sine: "Mâţa tot s-ar fiputut întâmpla să deie drobul de sare jos de pehorn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, săarunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vacape şură, la fân, n-am mai gândit!"Apoi drumeţul se întoarse acasă şi petreculângă ai săi, pe cari-i socoti mai cu duh decâtpe cei ce văzuse în călătoria sa.

Ş-am încălecat pe-o şa,ş-am spus povesteaaşa.Ş-am încălecat pe-oroată, ş-am spus-otoată.Ş-am încălecat pe-ocăpşună, şi v-am spus,oameni buni, o mareminciună!!

Punguţa cu doi bani

Era odată o babă şi unmoşneag. Baba avea o găină,şi moşneagul un cucoş; găinababei se oua de câte două oripe fiecare zi şi baba mânca omulţime de ouă; iarmoşneagului nu-i da niciunul. Moşneagul într-o zi

perdu răbdarea şi zise:— Măi babă, mănânci ca în târgul luiCremene. Ia dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-miprind pofta măcar.

27

O RAZA DE LUMINA

Insomnia- ce este insomnia si cum o tratam

Definitie: Insomnia este, din punct devedere medical, o tulburare a somnului,caracterizata fie prin imposibilitatea de aadormi, fie prin trezirea dupa o scurtaperioada de somn (1-2 ore de laadormire).Un adult sanatos trebuie sa doarma ingeneral 6-8 ore din 24, iar copiii ceva maimult. Este adevarat insa ca existapersoane care au nevoie de mai putine orede somn, dar astfel de cazuri suntexceptii.Circumstantele in care pot apareainsomniile sunt: mesele prea copioaseseara, surmenajul fizic si intelectual,sedentarismul, bolile acute in curs deevolutie (cardiopatie, astm, ulcer,dischinezie, migrena) sau anumite etapedin viata, cum ar fi adolescenta siclimacteriul.Alte circumstante ce pot fi urmate deinsomnieExista insa si alte circumstante ce pot fiinsotite de insomnie: nevrozele,toxicomaniile minore (cafea, cacao, pepsi,cola) sau medicamentoase, ori profesiilece presupun dereglarea cronica a ritmuluisomn-veghe.Exista, desigur, o serie de masuri ce seimpun pentru prevenirea insomniei:mentinerea unui program de viata cat maiordonat, evitarea suprasolicitarilor de totfelul, a sedentarismului, relaxarea inaintede culcare etc. In acelasi timp, nu se varecurge la somnifere din proprie initiativa,mai ales ca fiecare insomnie isi areparticularitatile ei si doar medicul este inmasura sa stabileasca medicamentatia.

Recomandari generale

Evitarea la masa de seara a unoralimente cum ar fi: mezelurile,conservele, carnea de vinat, mazarea,fasolea, orezul, ouale, brinzeturilefermentate.

Cina nu trebuie sa fie nici preausoara (foamea ne trezeste), nici preagrea.

Ea trebuie sa contina proteine(carne de peste sau de pasare) si calciu(lactate), care au proprietati sedative.

Seara trebuie sa ne ferim dealimente diuretice si de excitante cumsunt alcoolul, tutunul, cafeaua, ceaiultare si coca-cola.

Foarte indicat este sa bem un paharde lapte cald (daca este posibil, decapra)

Este bine de asemenea ca seara sane destindem cu o muzica placuta, cu olectura usoara sau cu o plimbare lungade 40-60 de minute.

Seara, inainte de culcare, se vorface timp de citeva minute bai de aer infata ferestrei deschise. Se va face undus caldut sau rece cu 20-30 de minuteinainte de culcare, dar in nici un cazfierbinte (in cazul in care va treziti intimpul noptii, puteti sa va frecatienergic pe tot corpul cu un prosopinmuiat in apa rece).

Imbracamintea pentru dormit vatrebui sa fie cat mai lejera, iar camerabine aerisita inainte de culcare.

Se vor respecta cu strictete orele deculcare si de trezire, aceleasi in fiecarezi.

Daca este posibil, se vor folosiperne in care se introduc conuri dehamei, fin, frunze de sulfina, roinita.

Plante medicinale utilizate

Ciubotica cucului (Primulaofficinalis): infuzie din 15 g de flori laun pahar de apa clocotita.

Se da in clocot, dupa care se lasa sase raceasca si se strecoara.

Se ia cate o lingura, de 3-4 ori pezi, cu 30 de minute inainte de culcare.

28

O RAZA DE LUMINA

Luna misiunilorLuna octombrie şi Ziua mondială a Misiunilor,declarată anul acesta la data de 18 octombrie,reprezintă ocazii privilegiate pentru angajareamisionară a credincioşilor şi, în acelaşi timp,pentru conştientizarea comuniunii bisericiinoastre cu cea universală, fapt ce ne face să-i

simţim pe cei din depărtare, indiferent de limbăşi cultură, fraţii noştri.În mesajul pentru acest an, papa ne invită săreflectăm asupra urgenţei de a vesti Evangheliaîn timpul nostru. Aceasta este misiuneafiecărui credincios, care trebuie să seangajeze, conform stării sale, la realizareaacestui ideal evanghelic."Vai mie - afirma sfântul Paul - dacă nuvestesc evanghelia!" (1Cor 9,16). "Privind laexperienţa sfântului Paul, înţelegem căactivitatea misionară este răspuns la iubirea cucare ne iubeşte Dumnezeu. Iubirea lui nerăscumpără şi ne stimulează spre missio adgentes; este energia spirituală capabilă să facăsă crească în familia umană armonia, dreptatea,

comuniunea între persoane, rase şi popoare, lacare aspiră toţi"

Vă oferim în continuare câteva materialesperăm utile în organizarea diferitor activităţipastorale, care să stimuleze în credincioşielanul misionar. Ne „culegem” fragment cufragment, fragmente de suflet semănate înrelaţiile profesionale, sociale, personale - rouasufletului pe care am semănat-o noi înşine saua fost sorbită sau ne-a fost smulsă - ca să neputem regăsi. Fiindcă fiecare suntem mai multdecât imaginea fragmentară pe care o au ceidin jur despre noi şi chiar noi înşine desprenoi. Nu suntem nici profesia, nici relaţiile, nicichipul, nici comportamentul, nici afectele, nicicunoştinţele şi nici ştiinţa - ci altceva. Şi acel„altceva”, martorul neschimbat al tuturorschimbărilor, este esenţa noastră.

Şi aşa cum mântuirea „se primeşte în modgratuit şi nemeritat", tot aşa propria noastră re-fiinţare se construieşte gratuit şi nemeritat. Nise cere totuşi un lucru: dorinţa de colaborare lapropria noastră mântuire, la propria re-fiinţare.Fiindcă ni s-a dăruit ceea ce nici îngerii ceruluinu au: liberul arbitru. Să păstrăm aşadar unmoment de tăcere în care să conştientizăm cineeste cel care ne-a chemat acum şi ce misiunevrea să ne încredinţeze, azi de Ziua Mondială aMisunilor.

SATIRA II

E mare osebire din nobili sa te tragiSi insuti sa fii nobil. In slobozi si in robiAcelasi sange curge;si toti au trup si oase.Cuvinte insirate pe lang-un falnic numeNu pot sa tainuiasca a noastre rautati.Iar rarele naravuri la cei intelepti stergAucerea aminte de invechita slava;Si cioara laudata cu penele straine,Ramane fara ele de jale si de ras.Nu este dreptate nici trebui a uitaSi slujba stramoseasca la stranepot de merit;Intunecat e insa al nostru duh atunceCand toata temelia pe spita razamam.Impovarati de vreme se darma stalpii vechi,De nu le vom da sprijin cand cere trebuintaStramosii iti lasara fantani de apa limpezi,Dar ca sa bei din ele iti trebui vas curat,Si sa te pleci, caci apa in gura-ti n-a veni.

29

... Degeaba reciti poezia :"Vai, ce fericitsunt!!!". Nu convingi pe nimeni. Dincolo devorbe nu e decat amintirea! Dar cat e devaloroasa! Eu nu as putea trai fara amintiri. viis-a intamplat vreodata sa va doriti din totsufletul ceva ce va face doar rau? sa ramailanga cineva dintr-o incapatanare prosteascacare nu iti face decat tie rau, care nu iti oferanimic in schimb? sa renunti la tot ce aveaiinainte ... ? Stii cum e ...

ISSN 2068-3480ISBN 978-606-576-658-7

o raza de lumina - didactic.ro

Documents