valenȚe - didactic.ro

VALENȚE, NR. 5, IUNIE, 2019

1

VALENȚE

Revista cadrelor didactice

Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”, Cluj-Napoca

Nr. 5 – iunie 2019

ISSN 2393-3739

Colectivul de redacție

Director, prof. Matilda Camilia Zanc

Director adjunct, prof. Maria Verebei

Prof. psiholog Elena Dana Pupeză

Coperta

Director adjunct,

Prof. Maria Verebei

Tipar Editura NAPOCA STAR


2

CUPRINS

Centenarul Marii Uniri

1. Doar un gând..., prof. Matilda Camilia Zanc ....................................................................... pg. 3

2. Alexandru Vaida-Voevod, Mircea Vaida-Voevod ............................................................... pg. 5

3. Poeme, Mircea Vaida-Voevod ............................................................................................... pg. 5

4. Tradiții românești în prag de Centenar, prof. Diana Buruian ........................................... pg. 12

5. Alexandru Vaida-Voevod – ctitor al României Mari, prof. Elena Stoian ......................... pg. 15

6. „Școala altfel” alături de jandarmi și câinii lor de serviciu, prof. Maria Verebei ............ pg. 18

7. Din lada de zestre a neamului românesc, prof. Monica Chiorean, prof. Dorina Vîtca ... pg. 19

8. Copii frumoși, fascinați de tradiții și folclor autentic, prof. Claudia Aurora Morar ....... pg. 22

Din experiența profesională

1. Muzeul- spațiu al educației elevilor, prof. Aura-Florina Târnova-Dăscălescu ................ pg. 25

2. Clasa și numărul de elevi, prof. Alexandru Nicoară .......................................................... pg. 27

3. Cheia pierdută, prof. Cătălina Cocan .................................................................................. pg. 32

4. Geografia prin artă și literatură, prof. Carmen Hațegan ................................................... pg. 34

5. Manifestări ale sacrului în cultura românească, prof. Voichița Șimon ............................ pg. 39

6. Rolul Educației Tehnologice în stimularea elevilor pentru a-și descoperi aptitudinile

practice, prof. ing. Dorina Pop ................................................................................................... pg. 40

7. Apprendre des langues étrangères à l’école, prof. Iulia-Diana Pop ................................... pg. 44

8. Biotransformări celulare și transmutații biologice, prof. Domnica Pop ............................ pg. 48

9. Satisfacții nebănuite..., prof. Lucia Groza, prof. Vasile Popa, prof. Niculina Șerb ........ pg. 49

10. Activitatea de intervenție preventiv-curativă în tulburările socio-afective și

comportamentale ale copilului, prof. Gabriela Bucur ........................................................ pg. 53

11. Frânturi de zi, prof. Valeria Tite ......................................................................................... pg. 55


3

CENTENARUL MARII UNIRI

Doar un gând ...

Prof. Matilda Camilia Zanc

Școala Gimnazială „Alexandru Vaida-Voevod”

Încerc să așez într-o oarecare ordine gânduri ce nu se lasă așezate. Îl caut pe cel mai

potrivit pentru un număr al revistei noastre dedicat Centenarului Marii Uniri. Mă ispitesc

deopotrivă, amestecându-se într-un soi de mișcare browniană, idei despre valori, istorie, eroi,

martiri, modele, simboluri, repere, regăsiri identitare, dar și – sărind într-un alt registru – despre

educație, școală, comunitate, implicare, oameni dăruiți.

Nu anticipez dificultatea alegerii. Despre ce este Centenarul? Este despre toate acestea și

încă ceva – este despre măsura în care le regăsim în noi și pe noi în ele, este despre un noi și un al

nostru asumat, trăit, simțit cu un profund al rădăcinilor și un măreț al înălțării ce vine din ele. Le

(mai) simțim oare?

Mă întorc în năvălnicia browniană. Într-o firidă în care timpurile prezente par a le fi așezat

pe toate acestea, undeva între uitare și negare, într-o percepție a progresului validat prin a fi sau a

nu fi cool, updatat, trendy ori alte formule derivate din limbajul împrumuturilor ce par a lua

implacabil locul autenticității pământene. Succesul lui cool și update pare a statua o lume a noului,

a „modernului” din limbajul accepțiunii uzuale, în care conținutul șubred și neclar al

împrumuturilor de oriunde și de peste tot se așază, asemeni formelor fără fond de odinioară, peste

„perimatele” de acum forme de expresie identitară națională. Ca într-o negare a propriului sine și a

unei afilieri la un model ambiguu, echivoc, cool conferă sensuri și legitimează atribute culturale al

căror conținut și semnificații rămâne, în fapt, nelămurit.

Ceva nedeslușit, între strigăt și șoaptă, răzbate din încâlceala mentală a contradicțiilor fără

noimă. Flash-uri de imagini se succed într-un remember a ceea ce a însemnat Centenarul Marii

Uniri în și pentru școala noastră, așa cum l-a primit și trăit mica noastră comunitate. Revăd

momente de sărbătoare nedisimulată, revăd momente de autenticitate românească, de identitate

împărtășită, resimt vibrația emoției copiilor și dăruirea dascălilor lor. Tabloul se întregește și se

îmbogățește în mesaj, sensuri și semnificații cu imaginea celor ce ni s-au alăturat, fie ei simpli și

anonimi trăitori ai timpurilor istorice celebrate, apropiați de vârsta acestora, fie personalități

academice și culturale marcante ale timpurilor prezente.

Revin la gândul de început. Despre ce a fost și este Centenarul? Despre ce am învățat și

învățăm cu toții, mari și mici, unii de la alții, despre ce rămâne în memorie și neuitare, într-o istorie

a dimensiunii existenței în care trecutul – prezentul – viitorul se deslușesc doar unul prin altul, în

care rânduiala străbună transcende updat-urilor și ne așază în statornicia unui noi și a unui al


4

nostru în care e trendy să porți ia românească și e cool să rezonezi cu simbolurile identității

naționale, regăsindu-ne în rostul și trăinicia lor.

Imagini realizate în cadrul activității Tradiții românești în prag de Centenar


5

Alexandru Vaida-Voevod

Mircea Vaida-Voevod

Pe Alexandru Vaida-Voevod, bunicul meu, l-am simțit mereu a fi din specia

Gorunilor seculari. El credea din tot sufletul, în Horea-răzvrătitul și în Gorunul Horii! Din

aceeași plămadă era făurit și Bunul său, Alexandru Bohățiel, căpitan suprem al districtului

grăniceresc al Năsăudului, un apropiat al lui Avram Iancu.

În casa noastră, de când mă știu, pe cel mai vizibil perete tronează portretul bunicului

meu, Alexandru Vaida-Voevod.

Stând în jilț, el ține în mână o carte. Așa l-a zărit pictorul... Sunt singurul care

cunoaște titlul acelei cărți pe care o ține în mâini, deschisă. Ceea ce scrie pe copertă nu se

poate desluși. Privirea sa ne fixează peste carte, peste timp. Tatăl meu a plătit cu ani grei de

temniță, pentru ceea ce gândea, pentru că era Fiului Lui! Implicit, Temnița devenise un

blazon.

În scrisul meu, în cuvinte, în gânduri, mă veghează spiritul Lui, ca părinte de Neam și

Țară, de făuritor al României Mari, deoarece Cartea Unirii a scris-o Dumnezeu prin Poporul

Român, prin Pronie și prin Oameni!

POEME

Mircea Vaida-Voevod

CU PANĂ DE AUR

Unirea s-a scris cu pană de aur,

bunicul mi-a lăsat moștenire

o pană de aur!

Pare o așchie ruptă dintr-o stâncă lunară,

căzută din aripa stângă a păsării Phoenix

și așa trebuie să fi fost

pentru că națiunea română

din propria ei cenușă renăscând,

de fiecare dată s-a ridicat

ca iarba după cosit.

Bunicul meu n-a fost vultur,


6

aș spune chiar că el a luptat

și a învins un vultur bicefal,

avea o coamă de leu

și privirea sa de felină uriașă

mă fixează din când în când în somn.

I se spunea: Mare Domn,

în Parlamentul tigrilor era numit „Uri”,

asta s-ar putea tălmăci: Voievod,

răsad de fildeș – împotriva urii

surde, mârâite, a rânjetelor – purta

o platoșă de oțel și o mantie purpurie de catifea.

Într-o zi ieșind din conac

și privind în nucul din grădină

l-a auzit pe Iancu plângând din fluier,

poate era un cuc, un șuier de vrabie

dar pe el, pe Iancu l-a auzit cântând

și Iancu i-a spus: Du-te la Alba, tribune,

avea aripi din care o pană smulgând

i-a dat-o bunicului și el mi se pare

a spus: Mulțam pentru sabie, Iancule Mare.

E raza pietrei lucind ca ardezia,

cu o astfel de pană înmuind-o în Murăș

i-aș putea scrie Mariei Terezia,

și Maria Terezia sfioasă doamnă

s-ar scuza că e târziu în istorie și e toamnă.

De pana de aur a bunicului mă tem,

ea mă obligă la onoare,

să cred sublim în iubire,

să las cu demnitate să muște din mine,

viața și moartea – etern feminine,

din când în când din oglindă el

mă fixează eroic

și mă provoacă la un veșnic duel.

Țara asta a fost umblată de turme,


7

traversată de răni, de sănii și roți,

amintirea ne e sculptată cu urme.

Avem cu toții pană de aur

și la Alba Iulia am fost toți.

JILȚ DOMNESC

Gorunul-frate m-a luat în gazdă,

cât de necaz fac haz, sunt încă viu,

mi-e gândul o cetate, trupul-brazdă,

acum în jilț, ca mâine în pustiu.

Îmbătrânim sub vremi, mereu mai gemeni,

gorunule, începi treptat să-mi semeni,

căci zarea mea în trunchiul tău încape,

aud securile tot mai aproape,

ne duc în alt tărâm, sub alte stele,

tu mărunțit în lemne, în surcele,

în jilț domnesc și cu spătar înalt,

mai ieri, stăpân pe culmi și înfrunzit,

ferice când erai un necioplit.


8

Rămas-am pustiit și singur, unul,

azi, stând în jilț, îmi amintesc gorunul.

MARELE!

Bunicul meu –

gladiator în Parlamentul de Jar,

surâdea sfidător:

– Treacă de la mine

acest pahar!

Nu se-ndoia, mai deloc.

Trecea precum ropotul ploii,

vorba lui – ca prapori de foc.

Am început să-i uităm.

Ne vindem, ne dăm pe degeaba

eroii!

– Nu m-a învins! Spunea,

laba ursului din codrii sâlhui.

Nu-i Gorun mai înalt.

Nici Mormânt ca al Iancului.

Nu-i Alt!

Umbra Lui

„Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci

Numai stejarii vor mai fi și-atunci”.

Lucian Blaga

Mi-l amintesc sub stejari,

Pe Strada Nimănui

din Sibiu,

însoțit mereu


9

de harta României Mari:

Umbra Lui.

Bunicul meu

simțea nisipul bolii

curgând prin clepsidră.

Număra în gând câte locuri vacante

rămân în istorii.

Umblând greu,

în paltonul cu diamante de molii

pe guler de vidră.

Fuma mahorcă de Rai,

care mirosea parcă

a lan, a plai,

a claie de fân de pe Dăliman.

Mustățile îi erau albe, ca neaua

și degetele sale gălbui

țineau cu grație – luleaua.

Ședea bătrân, lângă soba de tuci,

În jilțul vechi – Bidermeier.

Umbra Lui se culca pe podea.

Fumul învăluia odaia.

Pluteau în aer năluci.

DREPT ÎN JILȚ

Bunul meu – cel cu mustăți mari,

ca două aripi de șoim păsărar,

pentru că să jure i-a fost dat,

atunci, în jilț s-a ridicat,

numai din jilț putea vorbi în voie,

numai din jilț dădea porunci.


10

Jilțul acesta s-a zidit în vremi, încet,

cu grinzile ce parcă-au prisosit

din cedri facerii de arcă,

cioplit de însuși Noe,

cu fii săi – Sem și Jafet.

Nu se-nfrățește jilțul cu oricine,

căci Piostăvarul Lumii – autarh,

împărtășit cu taina peste veac,

orice postav ți-ar da, ori catifea,

e bine de știut că nu poți îmbrăca

un biet arac, sau câlțiul neclăit,

o ciuhă de știuleți-în haina

ce adumbrește jilțul de monarh.

Bătrânul meu – bătrân de peste zare,

stă drept în jilț și suflă-n lumânare.


11

Tradiții românești în prag de Centenar

Prof. Diana Buruian


1 Decembrie 1918 – 1 Decembrie 2018 – 100 de ani de istorie. Un Centenar!

Eveniment măreț, grandios, profund, care ne marchează pe noi, românii, ca popor.

Evenimentul va fi sărbătorit la nivel național, firește, cu fastul corespunzător. Se vor arbora

drapele, inclusiv pe Facebook, se vor ține prelegeri și discursuri, se va vorbi despre sacrificiu

și patriotism. PATRIOTISM!

De aici pornește întrebarea: cum îi fac eu, pe elevii mei, să înțeleagă semnificația și

importanța acestui act istoric? Cum îi fac să simtă, să vibreze, într-o vreme în care

patriotismul nu mai e în „trend”?

Academicianul Ioan Aurel Pop spunea într-un interviu: „Patriotismul, într-o simplă

definiție, este prețuirea și înțelegerea locului de naștere, cu tot ce conține el.” (ziarul

„Adevărul”, 01.12.2012) Cuvintele sale m-au

inspirat și, în loc să aduc în prezent vremurile

trecute, pe care mintea copiilor de azi nu le poate

percepe („povești, ficțiune!”), i-am „dus” pe ei în

trecut. Această întoarcere în timp am organizat-o

în săptămâna „Școala altfel”.

După ce am stabilit programul activității,

am trimis invitații tuturor persoanelor pe care le

doream alături de noi: părinți, bunici, profesori.

Trebuie să remarc implicarea deosebită a

părinților. După cum spune doamna Diana. S., una

dintre mămici, „o bună parte dintre noi ne-am

întors cu drag la țară, în locurile copilăriei, la

părinți sau la bunici, de unde am împrumutat

obiecte tradiționale”.

În ziua premergătoare, am pregătit clasa pentru activitate. Nu pot să descriu surpriza

și încântarea copiilor la intrarea în clasă! Aceștia, îmbrăcați cu ii sau în costume naționale, se


12

perindau în jurul sălii, ca la muzeu. Unii nu mai văzuseră niciodată o casă de țară, alții își

aminteau ce-au văzut la muzee sau la străbunici.

Sala de clasă recrea interiorul unei case țărănești: cu preșuri pe jos, cu țoale pe patul

improvizat, cu șterguri în jurul blidelor agățate pe pereți, cu păretare. Mesele erau încărcate

de bunătăți de-ți lăsa gura apă numai privindu-le. S-au întrecut mămicile și bunicile în gătit,

după rețete vechi, păstrate cu sfințenie în familie: pită de casă și cozonaci, sărmăluțe fierte în

ceaun și fasole frecată, slănină cu ceapă bătută în pumn, mălai dulce și plăcinte cu silvoiță și,

vedeta, mămăliguța cu brânză!

Surpriza zilei a fost însă invitatul nostru special: domnul Victor Maghear, veteran de

război, fost deținut politic și... fost învățător, autor a două cărți de poezii. La 90 de ani

aproape împliniți, cu luciditate și sensibilitate, ne-a povestit o parte din viața sa. A plâns în

timp ce povestea cum era școala pe vremea lui și de ce a fost nevoit să renunțe, mai târziu, la

învățământ (îl durea sufletul văzând copiii mergând desculți prin brumă, iar el nu-i putea

ajuta). Când a vrut să ne recite poezia pe care a scris-o și pentru care a fost închis, vocea i s-a

frânt într-un șuvoi de lacrimi. A prins tărie când a vorbit despre Alexandru Vaida-Voevod.

Simțeam cum îi freamătă pieptul de mândrie patriotică. Parcă-i bătea inima mai cu putere în

timp ce sublinia „Să nu uitați niciodată! Să nu uitați ce a făcut Alexandru Vaida-Voevod

pentru țara noastră!”

Importantă de menționat este implicarea elevilor în actul de documentare și învățare

necesar prezentării unor personalități românești (științifice, politice, cultural-artistice),

cunoscute și apreciate la nivel mondial, a căror activitate a dus la dezvoltarea României

moderne și au dus faima țării noastre în lume: Henri Coandă și Aurel Vlaicu, Ecaterina

Teodoroiu și Regina Maria, Victor Babeș, George Enescu, George Emil Palade, Nadia

Comăneci ș.a.

Cred ca EMOȚIE este

Cuvântul cel mai potrivit să des-

crie acele momente. Era atât de

palpabilă și ne stăpânea pe toți

cei prezenți. Vechile cântece po-

pulare patriotice au întregit

atmosfera și au ridicat trăirile

fiecăruia, copii și adulți

deopotrivă, la cote înalte.


13

La sfârșit, toată lumea s-a înfruptat

din bunătățile de pe mese. Toate au fost

bune și gustoase, dar mămăliga cu brânză,

slănina și ceapa bătută în pumn (așa cum

am învățat de la bunicul meu) au fost cele

mai apreciate de cei mici. Replica unor

copii – „Asta-i mâncare adevărată!”, „Ce

bine se mânca pe atunci!” (adică era

mâncare mai gustoasă, mi-a explicat mai

apoi). În timpul acesta, domnul Victor Maghear, retras la o masă, a renunțat să-și mai șteargă

ochii și, privind cu drag la copii, spunea printre lacrimi: „Sunt fericit! Patria nu moare!”

Ce-au învățat copiii:- „Ne-am dat seama ce mult trebuie să ne iubim țara.” (Casian C.) „Am

aflat cum era în trecut și am învățat să prețuiesc mai mult ceea ce am.” (Sorina M). „A fost

cea mai frumoasă activitate, în primul rând pentru că am simțit cum se trăia pe vremuri. Până

și părinții noștri s-au întors în copilărie, iar eu, personal, iubesc tradițiile și muzica

românească.” (Denisa C.) „A fost foarte frumoasă această activitate deoarece părinții și

bunicii prezenți și-au retrăit copilăria, iar noi, copiii, am învățat ce înseamnă cu adevărat

istoria românilor și ne bucurăm că suntem români.” (Mario B.) „Mi-ar plăcea să existe măcar

o dată pe an o zi ca aceasta.” (Magda V.) „Datorită decorului și mâncărurilor tradiționale am

reușit să ne imaginăm cum trăiau bunicii noștri și care e diferența dintre generația de atunci și

cea de azi. A fost impresionantă toată atmosfera, iar prezența părinților a fost o bucurie

pentru noi.” (Denisa D):

Ce spun părinții – „Această zi minunată ne-a adus mai aproape atât unii de alții, ca

parte a unui colectiv, cât și de tradițiile noastre. Ar fi bine dacă s-ar introduce în programa

școlară câteva ore în care copiii ar învăța despre tradițiile noastre „(mama Anamaria V).

„Putem spune că atât noi, părinții, cât și copiii noștri, am avut parte de o veritabilă și

memorabilă lecție de istorie autentică” (mama Diana S). „Un moment de neuitat a fost acela

în care domnul Maghear a vorbit despre adevărații patrioți din istorie, cu accent pe Alexandru

Vaida-Voevod. Rar mi-a fost dat să văd atâta interes din partea copiilor pentru istoria

neamului nostru” (bunicul Valeriu H). „Consider această activitate o reușită și aș fi încântată

să particip oricând la aceste evenimente”. (mama Claudia B.) „Impresia întregii atmosfere a

fost unică, cu impact pozitiv privind unirea dintre elevi, dascăli și părinți și păstrarea valorilor

tradiționale românești” (tata Alexandru D) „O activitate deosebită cu scopul declarat de a


14

dezvolta sentimentul patriotic în rândurile elevilor, de a cunoaște și de a respecta valorile

fundamentale ale istoriei țării. O reușită!” (mama Mariana N.)

Ce spun profesorii- „Întâlnire între generații, copii – părinți – bunici – străbunici,

întâlnire între timpuri, povești de viață care se unesc într-o unică poveste, aceea a istoriei și a

identității naționale, din care toți participanții au învățat, au înțeles și s-au bucurat că fac

parte. O bucurie vie, a statorniciei (re)descoperite în feluritele chipuri ale „rădăcinilor” ce au

dat muguri într-o sală de clasă, transformată ea însăși într-o filă de istorie, pe care toți cei

prezenți au simțit-o aievea și în a căror memorie rămâne o lecție unică, a cunoașterii și a

simțirii ... de Centenar.” (prof. Matilda, Camilia Zanc, director)

„Prin această activitate li s-a oferit elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe

pozitive ale vieții, i-a făcut să trăiască anumite momente înălțătoare, să-și însușească anumite

valori morale, să conștientizeze rolul istoriei în formarea lor ca indivizi. De aceea, consider

că această activitate a fost una de succes și propun dezvoltarea acesteia într-un viitor proiect,

prin extinderea grupului țintă.” (prof. Maria Verebei, dir. adjunct)

„Elevii au readus tradițiile mai aproape, transformând sala lor de clasă într-un spațiu

încărcat de emoție. Prezența invitatului lor special a făcut ca istoria acelor evenimente să fie

dezvăluită pe înțelesul tuturor. O activitate de succes, o lecție despre patriotism trăită și

simțită tradițional, un prilej de sărbătoare împărtășită atât școlii cât și comunității.” (psih.

Dana Pupeză, consilier educativ).

Orele de educație civică ne-au oferit prilejul de a învăța că patriotismul este mai

valoros dacă este pus în relație

cu alte valori: implicarea socială,

interesul pentru cultură, repere

morale, respectul, spiritul civic,

sentimentul de mândrie patriotică.

Să nu uităm însă că ideea

de dragoste și de devotament față

de popor și față de pământul natal

este transmisă, în prima parte a vieții, în familie, părinții fiind datori să insufle această valoare

copiilor.

Iar noi, din respect și din bucuria de a fi împreună, l-am sărbătorit pe domnul Victor

Maghear la împlinirea vârstei de 90 de ani.


15

Alexandru Vaida-Voevod – ctitor al României Mari

Prof. dr. Elena Stoian


În anul 2018, Centenarul Marii Uniri a fost marcat, simțit și însuflețit în cadrul

activităților din Școala Gimnazială „Alexandru Vaida Voevod”, în multe feluri, de cei mici și

cei mari. S-au desfășurat excursii în locații pline de istorie, s-au vizionat filme și documentare

care scoteau în prim plan cultura și trecutul nostru, elevii au realizat desene și picturi

reprezentând mari personaje istorice, au gândit postere cu momentele cheie ale anului 1918,

s-a dezbătut constant fiecare pas făcut spre Marea Unire și s-au organizat șezători cu bucate

alese și veterani de război. Peste toate s-a suprapus careul festiv, în care s-a explicat

importanța Centenarului pentru toți elevii și părinții prezenți. A fost un an minunat în care noi

ca profesori, dar m-ai ales elevii, am învățat parcă și mai mult să fim mândri că suntem

cetățeni ai acestei țări și să fim conștienți de toate sacrificiile și munca depusă de înaintașii

noștri pentru ca și noi, cei din Transilvania, să spunem simplu că trăim în România.

În tot acest demers s-a amintit mereu numele mentorului spiritual al școlii și anume

Alexandru Vaida-Voevod, un personaj cu o mare însemnătate politică pentru Marea Unire.

Așa că, în luna decembrie în școala noastră a avut loc o activitate cu oaspeți aleși care avea

menirea de a-i convinge pe elevi de importanța rolului jucat acum un secol pe plan național și

internațional de cel a cărui nume îl văd zilnic pe frontonul școlii.

Activitatea a fost ideea doamnei profesor Liliana Opriș care predă în această școală

limba română, dar care este un mare iubitor și cunoscător de istorie și cultură. Astfel că, din

dorința de altceva și din munca depusă pentru organizarea și coordonarea acestei activități de

doamna profesor, s-a născut, într-o zi de vineri, la mijlocul lunii decembrie, activitatea cu

titlul „Alexandru Vaida – Voevod – ctitor al României Mari”. În sala festivă a școlii erau

adunați elevi din toate clasele de gimnaziu și câțiva mai mici, profesori, părinți și cele două

doamne director, emoționați cu toții de cei care urmau să fie în față, să le vorbească și anume:

Prof. Univ. Dr. Ioan Bolovan, prorectorul UBB, membru corespondent al Academiei

Române, Vasile George Dâncu, scriitor, directorul Editurii Școala Ardeleană, dr. Florin

Ardelean, Arhiva UBB, sculptorul Ilarion Voinea, autor al bustului lui Alexandru Vaida-

Voevod, amplasat și în Piața Stefan cel Mare.


16

Activitatea a debutat cu o prezentare

plină de emoție a doamnei director Camilia

Zanc care reușește mereu să ne introducă din

prisma profesorului de istorie sub vraja

momentului marcat. Astfel ni s-a explicat

nouă celor din sală și mai ales elevilor,

pentru că ei erau beneficiarii activității, că

momentele la care erau martori aveau ca

principal scop omagierea personajului

Alexandru Vaida-Voevod și prin el se dorea să se aducă un omagiu tuturor celor care au

contribuit la făurirea României Mari.

După ce au fost prezentați invitații, activitatea a continuat cu ieșirea în prim plan a

domnului doctor Florin Ardelean, documentarist la UBB, care în urmă cu trei ani a fost și

profesor de istorie în școala noastră și care a regăsit în sală elevi din clasele a VIII-a, inițiați

în tainele istorie de dumnealui, foarte încântați să-l revadă și să-i asculte prelegerea. Domnul

Florin Ardelean a fost cel care a prezentat câteva momente importante din cariera politică a

lui Alexandru Vaida-Voevod. Le-a explicat elevilor cum acest personaj de seamă al istorie

noastre, născut la Olpret, astăzi Bobâlna, a avut onoarea și tăria să citească în Parlamentul de

la Budapesta unde era deputat, Declarația de independență a românilor din Transilvania, în

5/18 octombrie 1918. Iar apoi a fost participant de seamă la Marea Adunare Națională de la

Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. Domnul Florin Ardelean a punctat decisiv explicându-le

elevilor că rolul acestui personaj nu s-a încheiat în 1918, ci dimpotrivă s-a remarcat ca mare

diplomat al României la Conferința de Pace de la Paris, unde a jucat un rol decisiv în

recunoașterea internațională a actelor unirii. Iar prezentarea a continuat cu explicații clare

despre parcursul politic al lui Alexandru

Vaida – Voevod, ca om politic de frunte în

perioada interbelică. Toate acestea au fost

ascultate de elevii noștri cu atenție și

asimilate în mare parte astfel încât la orele

de istorie, ce au urmat după această

activitate, s-a remarcat o mai mare

considerație a acestora față de personajul

ale cărui imagini tronează în cabinetul de istorie.


17

Următorul invitat care a luat cuvântul a fost domnul prof. univ. dr. Ioan Bolovan, un

om cu mare tact pedagogic care a ținut în stilul dumnealui caracteristic să le vorbească despre

Marea Unire într-o abordare apropiată modului de a vedea lucrurile a elevilor noștri. Și spre

marea noastră uimire, domnul profesor a vorbit despre formarea României Mari în 3D –

Democrație, Demnitate, Diplomație. A explicat pe înțelesul elevilor de 11-14 ani niște

concepte grele, dar atât de utile și în viața noastră de zi cu zi. Elevii au înțeles că unirea s-a

făcut democratic, prin votul celor care au decis să se unească cu Regatul României, cu

demnitatea celor care au ales să lupte pentru țara lor, dar și cu diplomația celor care s-au dus

să ne reprezinte peste hotare pentru ca toate eforturile românilor să fie recunoscute și

răsplătite cu validarea Marii Uniri. În această discuție frumoasă elevii au fost parteneri

importanți, încercând și ei să explice ce înțeleg prin democrație și diplomație, dar mai ales

cum simt rolul nostru al românilor de rând după 100 de ani de la Marea Unire.

A urmat sculptorul Ilarion Voinea, care le-a explicat cum s-a realizat bustul lui

Alexandru Vaida-Voevod, ce ne întâmpină în curtea din față a școlii și cum un artist trebuie

să pună în actul său, pe lângă trudă, mult suflet pentru ca opera sa să se apropie de personajul

pe care îl reprezintă.

În cele din urmă a venit rândul domnului Vasile George Dâncu, editor și director la

Școala Ardeleană, care ne-a vorbit despre Alexandru Vaida – Voevod ca personaj de carte. În

acest sens a prezentat cea mai nouă monografie dedicată mentorului nostru spiritual

Alexandru Vaida – Voevod, scrisă de domnul prof. univ. dr. Liviu Maior, o lucrare

importantă de istorie. Într-un limbaj simplu, pe înțelesul elevilor noștri, domnul editor a

încercat să-i convingă pe aceștia de ce e bine să citească o astfel de carte și cât de utilă le

poate fi chiar în viața de zi cu zi.

În a doua parte a evenimentului

elevii noștri au încercat și ei să se ridice la

nivelul invitaților printr-un moment artistic

condus de doamnele profesor Liana Opriș

și Claudia Morar și au reușit în totalitate.

Prin vocile lor jucăușe și acompaniamentul

exersat la chitară, au luminat clar fețele

invitaților și i-au făcut să înțeleagă cum, în

școlile gimnaziale de la noi, copii sunt învățați încă să simtă și să trăiască românește, să-și

cunoască trecutul, să prețuiască prezentul și să aibă grijă de viitor.


18

Activitatea a fost un real succes, ca o gură de aer curat într-un an așa de important ca cel

al Centenarului Marii Uniri, iar cei care au gândit-o și au muncit pentru ca ea să fie posibilă

merită sincere felicitări. În același timp eu sper să fie doar începutul unor întâlniri de seamă

dintre elevii noștri și oameni de cultură care pot să fie astăzi modele adevărate pentru noi toți

dar m-ai ales pentru cei mici care au atâta nevoie.

“Școala altfel”- alături de jandarmi și câinii lor de serviciu

Prof. Maria Verebei


Jandarmi din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Cluj au fost alături de elevii

școlii noastre în ziua de 22 octombrie – zi în care s-au desfășurat la nivelul tuturor claselor

activități dedicate Centenarului Marii Uniri de la 1918. Instituția, care poartă numele

patronului spiritual al școlii noastre – Alexandru Vaida-Voevod, ne-a fost alături și în alte

momente speciale desfășurate în școală, dovedind astfel fraternitatea care ne leagă. Având în

vedere feedback-ul pozitiv primit din partea elevilor cu aceste ocazii, I.J.J. Cluj a răspuns

pozitiv invitației de a reveni printre elevii noștri.

La activitate au fost prezenții toți elevii școlii, care au asistat

cu interes la exerciții demonstrative de autoapărare, de dresaj

canin, și au făcut cunoștință cu tehnica și materialele din dotarea

jandarmilor. Exercițiile au fost

însoțite de explicațiile profesioniste

ale purtătoarei de cuvânt a

instituției, maior Mariana Barbu.

Elevii au avut ocazia să cunoască

tainele meseriei de jandarm și abilitățile necesare practicării

acesteia.

La finalul activității, elevii doritori au făcut poze alături de jandarmi, de prietenii lor

canini – câinii de serviciu și au primit răspuns la întrebările pe care le-au adresat.

Activitatea a fost una de impact pentru elevi, fapt reieșit din feedback-ul primit de la

aceștia cu ocazia aplicării chestionarului care urmărea identificarea celor mai interesante

activități din cadrul săptămânii „Școala altfel”.


19

Momentele petrecute împreună cu jandarmii au fost atractive pentru copii. Aceștia s-au

arătat interesați de tot ceea ce reprezintă meseria de jandarm și de

misiunile pe carele execută zi de zi.

Din lada de zestre a neamului românesc

Prof. înv. primar Chiorean Monica

Prof. înv. primar Vîtcă Dorina

Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță”

Centenarul Marii Uniri a reprezentat evenimentul central al anului 2018. Momentul 1

Decembrie 1918 rămâne unic în istoria noastră, reprezentând concretizarea visului de veacuri:

Unirea tuturor românilor într-o singură țară.

Această aniversare nu putea fi trecută cu vederea în rândul școlarilor, chiar și a celor

mai mici. Este foarte important pentru toți copiii să cunoască semnificația și importanța

acestui eveniment. Dacă elevilor din clasele mai mari li se poate vorbi despre Marea Adunare

Națională de la Alba-Iulia, despre cei 1228 de delegați sau cei peste 100 000 de participanți la

desăvârșirea actului Unirii, despre rolul regelui Ferdinand și al reginei Maria pentru întregirea

neamului, nivelul lor de înțelegere fiind unul adecvat, nu aceeași abordare se poate realiza și

la clasa pregătitoare.

În egală măsură însă, educația patriotică se cere a fi făcută de la cele mai mici vârste.

Latura emoțională este cea pe care se poate construi cel mai bine la vârsta școlară mică.

Astfel, valorificarea tradițiilor românești reprezintă „cheia” cu care putem deschide drumul

formării în spirit patriotic și național al fiecărui copil.

În acest sens, elevii claselor pregătitoare din școala noastră au avut parte în lunile

noiembrie-decembrie 2018 de o multitudine de activități dedicate Centenarului Marii Uniri.


20

Într-o primă activitate li s-a explicat copiilor faptul că tradițiile ne diferențiază ca

popor. Li s-au prezentat imagini reprezentând obiecte tradiționale pe care oamenii le foloseau

în trecut în diferite activități cotidiene, explicându-li-se utilitatea fiecăruia (darac de lână,

ticlăzeu, jug, teslă, șlag, lămpaș, clop de paie etc). Au fost prezentate în imagini obiecte

populare, fie cu utilitate practică sau doar artistică (costume populare, ștergare, vase de

ceramică, lemn etc.).

Am adresat apoi o scrisoare de intenție părinților, cerându-le ajutor pentru a procura

cât mai multe obiecte cu specific popular, cum ar fi: costume populare, obiecte de artizanat,

albume, fotografii, tipuri de fire, lână, in, cânepă sau tot ceea ce ar considera că ne-ar putea

ajuta în îmbogățirea sferei de cunoaștere cu lucruri interesante despre comorile trecutului din

zona noastră sau de oriunde din țară.

Cu toate obiectele aduse de către părinți am organizat o mini-expoziție, vizitată cu

multă plăcere și entuziasm de către elevi.

Satisfacția mare au avut-o în momentul în care au recunoscut „pe viu” obiecte

tradiționale pe care le văzuseră anterior doar în imagini. Încântarea s-a citit pe chipurile lor cu

atât mai mult cu cât aceste obiecte au fost aduse tocmai de părinții lor.

Evident culorile au fost cele care au captat maxim atenția, astfel că „vedetele”

expoziției au fost costumele populare, ștergarele românești cusute manual și vasele de

ceramică pictate.


21

Într-o altă activitate legată tot de tradițiile și obiceiurile populare românești, li s-a

explicat elevilor că acestea se pot exprima și prin muzică, coregrafie, gestică și mimică.

Obiceiurile au scopul de a organiza viața oamenilor, dar și de a marca momentele importante

din viața lor. Li s-a vorbit despre horă, ca fiind un dans țărănesc care reunește într-un cerc

mare întreaga adunare, care se dansează la nunți sau la mari sărbători populare, cea mai

cunoscută fiind Hora Unirii. Asemenea oricărui dans folcloric, hora este legată de viața și

istoria poporului, exprimând caracterul, temperamentul, agerimea, înțelepciunea și umorul

acestuia. Au fost învățați pașii de horă, precum și cântece populare.

Atât hora, cât și o suită de dansuri populare de pe Someș, precum și un calup de

cântece populare, au fost prezentate de cei mici în cadrul unei serbări dedicate Zilei Naționale

a României, eveniment la care au fost invitați elevi din celelalte clase, profesori și părinți.

Copiii au trăit bucuria și satisfacția unei reușite artistice, dar și sentimentul mândriei

de fi numiți „români adevărați, demni păstrători ai tradițiilor”.

Ca o încheiere a seriei de activități dedicate marii noastre sărbători, elevii au

confecționat păpuși pe linguri de lemn, acestea fiind costumate în strai popular. Lucrările au

fost expuse în clasă, unde vor rămâne pe tot parcursul anului școlar.


22

Considerăm că aceste modalități de a omagia cei 100 de ani de România reprezintă

pentru elevii din clasele pregătitoare un bun început pentru ca în anii care urmează să

dezvoltăm sentimentul apartenenței la un popor cu adânci rădăcini în istorie, să fie temelie

pentru a le cultiva dragostea, respectul și prețuirea pentru valorile din lada de zestre a

neamului românesc.

Copii frumoși, fascinați de tradiții și folclor autentic românesc

Prof. Claudia Aurora Morar


Mi-am propus ca activitățile din anul centenar să aibă ca temă centrală folclorul. Am

anunțat acest lucru din vreme, la o ședință cu părinții, insistând pe faptul că vom avea nevoie

de costume populare la toate activitățile extrașcolare sau de parteneriat cu alte instituții.

Părinți deosebiți ai unor copii de excepție, foarte receptivi, ca de obicei, s-au implicat fără

nicio rezervă. Astfel, fiecare copil al clasei avea un costum popular pe care îl putea îmbrăca

oricând.

Primul pas a fost să le prezint elevilor, în mai multe etape, zonele folclorice, cântecele

populare specifice, costumele populare și obiceiurile din preajma sărbătorilor mari de peste

an, lucruri despre care copiii știau foarte puține lucruri.

Împreună, susținuți de măiestria d-lui prof. itinerant Popa Vasile, am pus bazele

primului spectacol folcloric. Piese cunoscute din zona Clujului, cu acompaniament de vioară

și chitară (Năfrămuță cu tri pui, M-am suit în Dealu Clujului, Înflorit-o ruguțu etc.) un joc

popular de pe Someș, obiceiuri de nuntă și strigături au răsunat pe scena Sălii Festive din

școala noastră, făcând deliciul audienței.


23

Alături de dna Înv. Maxim Carmen și clasa dânsei, a III-a B, am derulat un proiect

educativ în parteneriat cu Școala Gimnazială Cristeștii Ciceului, jud. Bistrița- Năsăud, prin

reprezentanții săi, Dir. Cornel Urian și P.I.P. Nadia Urian, intitulat sugestiv „Tradiție și

modernitate”. Prin acest proiect am vrut să simțim pulsul vieții satului acolo unde tradiția

trăiește cu adevărat. Una din activitățile deosebite din perioada derulării proiectului a fost

excursia tematică intitulată „Pe urmele scriitorilor noștri”, la școala parteneră. Noi am

prezentat un moment artistic modern, cu acompaniament instrumental iar copiii-gazde, un

moment presărat de obiceiuri locale. Am admirat costumele populare de pe Someș, am vizitat

muzeul cu numeroase piese tradiționale din incinta școlii și am ascultat, ,Povești din sat”,

savuroase, scrise de dna scriitoare Nadia Urian.

Următorul popas a fost la Muzeul memorial „George

Coșbuc”, unde muzeograful, desprins parcă din poeziile lui

Coșbuc, ne-a recitat versuri ale poetului țărănimii. La Muzeul

„Liviu Rebreanu” scene din viața țăranului român de

odinioară proiectate pe ecranul uriaș din amfiteatru ne-au

confirmat frumusețea portului popular, a fetelor și flăcăilor

precum și a jocului popular. Ne-am întors acasă cu sufletele

pline de mândria că facem parte dintr-un neam atât de frumos

la suflet.


24

O altă activitate de succes din anul centenar a fost spectacolul de colinde, într-un

decor autentic românesc, îmbrăcați în costume populare, în roluri de colindători sau de

gazde.

În călătoria noastră spre rădăcinile poporului român am învățat să prețuim tot ceea ce

este autentic, să apreciem înțelepciunea neamului nostru, ospitalitatea și minunatele tradiții și

obiceiuri păstrate de veacuri.


25

DIN EXPERIENȚA PROFESIONALĂ

Muzeul-spațiu al educației elevilor

Prof. Aura-Florina Tîrnovan-Dăscălescu


Expozițiile de artă plastică lărgesc orizontul de creație al elevilor, trezesc interesul

pentru arta plastică. Muzeul este considerat o instituție care se ocupă cu strângerea,

conservarea și expunerea unor obiecte reprezentative pentru diferite științe, arte, ramuri ale

științei etc. sau pentru creația unor mari personalități istorice, artistice, științifice etc. Muzeul

înseamnă vraja care te cheamă spre a vedea obiecte unice, expresie a îndrăznelii, a puterii

omului. Muzeul este un sanctuar, un loc în care pătrundem cu sfială, cu dorința de a vedea și

cunoaște cât mai mult.

În anii de școală trebuie să educăm elevii cu privire la necesitatea de a vedea și a

cunoaște cât mai multe muzee. Metodele didactice folosite trebuie să asigure realizarea

sarcinilor specific, instructiv-formative ale educației artistice-plastice, acestea fiind legate de

dezvoltarea sensibilității, imaginației, gândirii artistice.

Începând cu școlaritatea mică se urmărește:

- dezvoltarea acuității vizuale prin exerciții- joc de observare a unor obiecte diferite ca

mărime, grosime, formă, culoare (grade de intensitate ale aceleiași culori) sau exerciții-joc de

asociere a culorilor prezentate cu cele specific elementelor din natură;

- dezvoltarea gândirii artistice prin descrierea unor fenomene ale naturii, inserare pentru ca

elevul să fie capabil să realizeze asocieri între obiecte, fenomene, forme, culori, să transforme

noțiunile abstracte în noțiuni metaforice cu caractere individuale și semnificative.

În cadrul activității de educație plastică vorbim de metode de educație artistică prin

care se realizează obiectivele educației artistice:

- formarea priceperilor și deprinderilor necesare înțelegerii, interpretării sau creării artei;

- cunoașterea și analiza în cadrul activității școlare a capodoperelor artei plastice;

- crearea ambianței estetice în incinta Muzeului.

Frumosul pătrunde în zonele cele mai adânci ale vieții sufletești, răscolește

emotivitatea, sensibilizează, înviorează, transformă și determină meditația. Omul modern este

preocupat de crearea în jurul său a unui mediu estetizat, care să-i înnobileze viața.


26

Educația estetică este o componentă a educației integrale și armonioase, cu ajutorul

căreia realizăm formarea personalității omului prin frumosul existent în natură, artă și cultură,

în viața cotidiană. Arta, spune Tudor Vianu, „este forma cea mai perfectă a muncii omenești”,

în care se materializează, prin imagini concret-senzoriale, inteligența și sensibilitatea ființei

umane. Educația estetică a tânărului școlar trebuie să înceapă cu sensibilizarea acestuia față

de frumos, cu formarea simțului și a gustului estetic, ca mijloc de a discerne frumosul de urât.

Prin realizarea programului de educație vizuală la muzeu, elevii vor fi inițiați în acest

scop să sesizeze frumosul din mediul înconjurător, să înțeleagă mesajul unei opere de artă, să

reflecteze asupra lui, să observe și să interpreteze un tablou sau un monument arhitectonic.

Este necesar ca frumosul să fie accesibil și perceput emoțional, iar subiectul să posede o

cultură estetică, alcătuită din cunoștințe despre artă și istoria ei. Numai pe această bază elevul

va reuși să înțeleagă limbajul artei, să reflecteze asupra ei, să formuleze judecați estetice și să

interpreteze în funcție de anumite criterii artistice.

Cultura estetică lărgește sfera culturii generale și, deschizând orizonturi noi,

înaripează gândirea și imaginația creatoare, contribuind la formarea idealului estetic.

Obiectivul fundamental al acestui program de integrare a muzeului în educația elevilor este

de a forma un consumator și creator de frumos, la nivelul cerințelor actuale.

Muzeul de artă, Cluj-Napoca


27

Clasa și numărul de elevi

Prof. Alexandru Nicoară

Colegiul Național „Emil Racoviță”

Clasa poate fi studiată din nenumărate unghiuri. Abordarea, în studiul unui grup de

elevi, trebuie să surprindă miriade de interacțiuni pe care nu ne-am propus nici măcar să le

creionăm, demers care ar implica întregi echipe de cercetători și un spațiu extins pe care tocul

să își aștearnă ideile. Însă numărul de elevi, un aspect elementar, banal, despre care de obicei

ni se pare că nici nu merită să mai discutăm, ridicând din umeri a neputință și acceptând că

elevii trebuie să fie mai mulți de la an la an, acest banal număr de copii, ar putea fi o bună

parte din soluția problemei, sau problemelor, cu care se confruntă învățământul (noi cei care

educăm știm că modul condițional utilizat anterior este ușor ironic).

Profesorii, indiferent ce veșminte au purtat ei de-a lungul veacurilor, au fost

întotdeauna preocupați de numărul de elevi din clasă. Isocrate, în Academia Ateniană de

Retorică impunea o limită de 6 elevi (oameni politici și generali), în grija sa pentru calitatea

învățării. Numărul ne pare exagerat de mic, dar să nu uităm că în Grecia Antică relația

profesor-elev era mult mai strânsă, conversația era metoda de bază, ceva ce noi poate am uitat

prea devreme. Voci din Roma Antică, din Evul Mediu și de mai târziu confirmă preocuparea

pentru un număr limitat de elevi. Un model sugerează de exemplu 25 de învățăcei, chiar până

la 40, dar în acest al doilea caz se impune existența unui profesor asistent. Chiar și Erasmus

din Rotterdam își manifesta îngrijorarea pentru creșterea numărului de elevi din clasele

publice.

Înainte de a prezenta date, analize sau concluzii, trebuie menționat un mic neajuns

tehnic, metodologic, și anume cel al principalilor parametri care ne înfățișează coordonatele

cantitative ale temei noastre, și anume raportul numărul de elevi/profesor, respectiv numărul

de elevi/clasă. Pare de bun simț să luăm numărul de elevi dintr-o școală și să îl împărțim la

numărul celor care îi educă și vom obține numărul de aur care explică tot. Este puțin mai

complicat, în special la alte națiuni unde unele cadre didactice au și alte atribuții (ca

pregătirea altor cadre didactice), nu neapărat doar aceea de a preda clasei de elevi, sau

numeroase cazuri în care sunt doi profesori în același timp la clasă. În această ultimă situație,

dacă clasa are 26 de elevi, operațiunea matematică amintită ne va da 13 elevi pe profesor, dar

cei doi profesori lucrează fiecare cu 26 de elevi. Chiar și la noi, psihologul, logopedul,


28

profesorul de sprijin, vor modifica mult raportul numărul de elevi/profesor, motiv pentru care

optăm pentru numărul de elevi/clasă, care este în general preferabil, chiar dacă și în acest caz

împărțirea pe grupe pentru orele de limbă străină, de exemplu, schimbă situația. Așadar vom

accepta că cifrele cu care vom lucra trebuie considerate cu anumite rezerve.

Câți elevi trebuie să fie într-o clasă pentru ca învățarea să fie eficientă? Care este

secretul legat de limitarea numărului? Indiferent pe care îl acceptăm, 8, 10, 12, 15, mai toate

studiile indică un maxim de 20, dincolo de care eficiența scade semnificativ. Este un număr

care permite interacțiuni umane mai apropiate de cele din familie, curaj de a se exprima

pentru elevii mai timizi, mai puțină grijă pentru a-și impresiona colegii pentru cei care se

înscriu în acest profil și, deloc de neglijat, timp și răbdare pentru cel care educă de a realiza

„miracolul", cum se exprima Lou Ann Johnson, „profesorii predau și elevii învață". Oare să

fie o coincidență faptul că cele mai multe studii în domeniu au în titlu sau ca formulă de bază

a textului reducerea numărului de elevi. Foarte puține sunt analizele care pretind o lipsă de

corespondență între efectivul de elevi dintr-o clasă și eficiența învățării. Vom reveni la ele

mai târziu, dovedindu-se analize bazate mai degrabă pe abordări politice sau conveniente

financiare.

Îndreptându-ne atenția spre efectivul de elevi per clasă în anumite țări, remarcăm într-

un studiu OECD din 2011, pentru învățământul primar, la un pol China cu 37 de elevi, la

celălalt Luxembourg cu 17. Turcia și mai ales Coreea de Sud au scăzut semnificativ numărul.

Cele mai multe au stagnat sau au scăzut ușor efectivul. Din cele mai bine de 30 de țări

cuprinse în această analiză, oare să fie pură întâmplare că singura în care numărul de elevi

între anii 2000 și 2009 a crescut este tocmai S.U.A., țară profund îngrijorată de scăderea

nivelului învățământului său. Ca medie pentru țările OECD, în învățământul primar sunt 21

de elevi, număr ce crește la 24 în învățământul gimnazial. În cazul Chinei se ajunge la 54.

Pentru a confirma schimbarea menționată pentru S.U.A. și îngrijorarea aferentă, urmărim o

comparație între anii 2005 și 2016, păstrând aceleași țări de la un an de referință la celălalt:

Anul Țara și numărul de elevi/clasă

2005

Coreea

de Sud

32,6

Chile

32,1

Japonia

28,4

Turcia

27,2

Israel

26,6

M.B.

24,2

Australia

24

Germania

22

S.U.A.

20,5

2016

Chile

30,4

Japonia

27,3

Israel

26,7

M.B.

25,9

Australia

23,7

Coreea

de Sud

23,2

Turcia

21,1

Germania

20,8

S.U.A.

20,8


29

Din datele de mai sus, se observă o tendință generală de scădere, mai pregnantă la

Coreea de Sud, dar și la Turcia (unde învățământul este pe o pantă ascendentă), mai puțin la

Japonia, Chile etc.. Creșterile, deși nu mari, la S.U.A. și Marea Britanie, nu sunt străine de

performanțele mai scăzute în școlile preuniversitare din aceste două țări.

Vom alege în continuare S.U.A. ca studiu de caz, nu întâmplător, ci datorită faptului

că este un model din multe puncte de vedere (nu neapărat cel mai fericit), a exercitat și

exercită o puternică influență asupra Europei și nu numai, iar cercetarea asupra domeniului

educațional este la cotele cele mai înalte, cum ne-am obișnuit dealtfel și în alte domenii.

Cazul Marii Britanii pare și mai disperat, învățământul de stat preuniversitar fiind aici într-o

adevărată degringoladă. Nu avem o plăcere în a critica sisteme de învățământ de pe alte

meridiane. Ne îngrijorează doar că modele care se dovedesc oarecum eșecuri, sunt

îmbrățișate de noi în continuare la pachet, fără o analiză minuțioasă a plusurilor și

minusurilor pe care le aduc.

Experiența americană ne avertizează asupra pericolului. Eric A. Hanushek, unul dintre

specialiștii prestigioși în domeniu, indică insuccesul S.U.A., care decenii întregi a făcut o

obsesie din reducerea claselor ca efectiv de elevi, uitând celelalte pârghii care realizează un

învățământ de calitate: investiții financiare în baza materială, programe de pregătire pentru

profesori (nu ne referim strict la zestrea de credite aici), creșterea eficientizării administrației

școlilor și altele. S-a dat vina tocmai pe faptul că reducerea numărului de elevi a sustras

resurse financiare prețioase de la pârghiile amintite și, opinie perfect valabilă, sporirea

numărului de clase implicat de reducerea numărului de elevi pe clasă a necesitat angajarea de

personal didactic semi-calificat. Dar cum se explică recenta creștere a numărului de elevi în

sistemul american? Reducerea anterioară, girată într-adevăr de argumente științifice, avea

însă în mare parte o motivație politică și posibilități financiare care să o susțină. Alegătorii,

părinții copiilor, voiau să audă aceasta: „Copilul va învăța într-o clasă cu un număr mic de

elevi, unde i se va acorda atenția cuvenită”. Este și unul dintre motivele care determină

părinți de la noi să se îndrepte spre școlile particulare. În plus, profesorii preferau să se mute

(cunoaștem marea mobilitate a sistemului american) într-o școală cu un efectiv mai redus de

elevi pe clasă. Toate schimbările mediului politic au schimbat prioritățile, iar studiile au

preferat să ia ca exemplu țări est-asiatice ca modele, indicând performanțele deosebite ale

acestora chiar și în cazul unor clase numeroase sau foarte numeroase (este cazul Chinei și al

„componentelor" sale, care sunt abordate separat în analizele PISA, dar și al Singapore,

Coreea de Sud, Japonia). Top 10 performanțe, în anul 2015, se prezintă astfel: Singapore,


30

Japonia, Estonia, Taipei (prin urmare Taiwan), Finlanda, Macao, Canada, Vietnam, Hong-

Kong, China. Nu mai puțin de 7 sunt est-asiatice.

În analiza atentă pe care a îndreptat-o spre studiul învățământului american,

Hanushek, un economist care aplică instrumente matematice extrem de riguroase în studiul

învățământului, pentru care a făcut o pasiune, a descoperit ca principal factor de reușită, ca

Sf. Graal pentru reformarea învățământului, secretul secretelor ... calitatea profesorului. El

este cel care face și desface. Americanii au găsit în opinia lor și răspunsul la supremația

statelor din Extremul Orient la testele amintite: aceste țări pun accentul pe calitatea

profesorului. Dar pentru că studiile nu reușesc să explice încă (echipe întregi încearcă să pună

în ecuație trăsăturile profesorului ideal) ce anume face un profesor special, ce anume îl face

mai deosebit pentru a reuși acolo unde alții nu au făcut-o la fel de bine, rămâne ca tehnică

sigură, eficientă, între altele, și reducerea numărului de elevi.

Micșorarea numărului de elevi nu este panaceu pentru sistemul de învățământ, dar cu

siguranță va ajuta dacă este coordonat cu alte măsuri adecvate. Studiile leagă fără putere de

tăgadă reducerea numărului de elevi de note mai bune, examene mai de succes, șanse mai

mari în carieră, scăderea serioasă a abandonului școlar, creșterea participării elevilor în

timpul activității, clase mai unite, relații mai bune elev-elev și elev-profesor, identificarea mai

facilă a eventualelor probleme, ritm mai rapid de lucru, organizare mai bună. Cel mai mult

beneficiază de reducerea numărului de elevi sisteme în care profesorii nu sunt pregătiți la

standarde înalte. Învățământul european are o veche istorie, iar cel românesc a dat roade

deosebite în vremuri în care într-adevăr standardele erau înalte, impuse uneori de

personalități cu studii la Paris sau Berlin. Cu siguranță ne place să credem că ne mai aflăm la

acele cote. Dar este oare așa? Poate că ar fi o dovadă de trufie să considerăm că oricâți elevi

am avea în clasă, vom fi eficienți pentru că suntem profesori foarte buni. Nu este de neglijat

următorul aspect: state care au un număr mare de elevi/clasă, ca China, Singapore, Coreea de

Sud, Japonia, sunt state în care tradiționala disciplină și mentalitate de viață, seriozitate în

abordarea examenelor, respectul de care se bucură profesorii, permit o învățare ce dă

rezultate chiar și în condițiile unui colectiv mărit, argumente pe care americanii în studiile lor

par să le fi omis.

Știm cu toții că nu lipsa de voință ne împiedică să reducem numărul de copii într-o

clasă, ci resursele financiare. Poate ar merita (din nou nefericitul mod condițional)., poate ar

merita să „aruncăm" cu banii, cum procedează Lesotho, Cuba sau Kiribati. Se va replica că

acestea sunt țări mici, că nu au nevoie de bugete mari. Le-am dat exemplu nu pentru mărimea

bugetului, ci pentru procentajul din buget acordat învățământului. Tocmai, sunt state care


31

acordă mult din foarte puțin, ceea ce este de admirat. De fiecare dată când o națiune a investit

serios în învățământ rezultatele nu au întârziat să apară. Evident, micșorarea numărului de

educați într-o clasă implică mai multe clase, mai multe săli, mai mulți profesori etc.,

inevitabil mai mulți bani.

Dacă analizăm cu atenție, există o tripletă de factori asupra cărora se poate acționa

pentru creșterea eficienței predării și, implicit, a învățării: programă – număr de

ore/săptămână – număr de elevi/clasă. Reducând programa, ești scutit de galopul de sănătate

care permite predarea întregii materii. Trebuie doar să ne întrebăm dacă vrem să scădem și

mai mult standarde pe care deja le-am redus. O sporire a numărului de ore la o materie este

soluția ideală pentru orice profesor, dar pentru că fiecare profesor are dreptul la un asemenea

răsfăț didactic, elevul s-ar prăbuși sub un program mult prea încărcat. Rămâne ca soluția cea

mai bună, aplicabilă, scăderea numărului de elevi/clasă, în cazul în care considerăm copiii

noștri, viitorul lor, ca având o valoare mai mare decât resurse financiare scurse aiurea într-o

societate care nu își stabilește ca una dintre priorități eficientizarea cheltuielii banilor și, mai

ales, nu are strategii de dezvoltare pe termen lung.

Bibliografie

▪ Greatschools Staff – How Important is Class Size?, 2018

▪ Hanushek, Eric – Improving Student Achievement – Is Reducing Class Size the

Answer?, in Policy Brief, Progressive Policy Institute, 1998

▪ Hatch, Adam – Ten Reasons Why Smaller Classes Are So Important in Education,

▪ Johnson, Lou Ann – Dangerous Minds, 1995

▪ Linnell, Olsen Lisa – Are There Too Many Kids in Your Child’s Class, 2018

▪ Organisation for Economic Cooperation and Development – Education at a Glance,

2011

▪ Organisation for Economic Cooperation and Development – Average Class Size, 2018

▪ OECD, Programme for International Student Assessment – Pisa Results in Focus,

2015

▪ Power, Edward – Class Size and Pedagogy in Isocrates’ School, in History of

Education Quarterly, 2017


32

Cheia pierdută

Prof. Cătălina Cocan


Azi nu am găsit o cheie de la o sală de clasă. Am întrebat pe toată lumea, am căutat-o în toate

locurile posibile și imposibile, dar nu era de găsit niciunde.

Mai multe capete gândesc mai bine decât unul singur: am povestit cu copiii, ne-am înțeles să

căutăm altă sală și să încropim o lecție din jocuri (ceea ce mă roagă de multă vreme dragul

meu Mihai și tot ce pot să îi ofer sunt cinci minute de jocuri la finalul fiecărei ore – și din ele

fur, de obicei, pentru detalierea explicațiilor temei de casă).

Azi am desenat pe tablă și am explicat, în engleza noastră dragă, cum se folosește creta și

buretele pentru a lucra la clasele mici: am văzut cum forma sprâncenelor traduce sentimentele

(chiar mai bine decât curbura buzelor unui personaj), am luat o formă de pară și am

transformat-o în iepuraș sau am folosit un elipsoid pentru a naște, pe rând, un peștișor poznaș,

un ochi curios, o lămâie sau fața unei broscuțe.


33

Dintr-o căsuță cu un coș de cumpărături a rezultat un supermarket; căsuța cu cârja a devenit

spital; figurinele din bețe (stick figures) de lângă următoarea casă au transformat-o în școală,

ca, la final, o cruciuliță pusă deasupra ultimei căsuțe să o transforme în lăcaș de cult.

Agitația Portocalelor s-a îngemănat cu prezentările superbe de proiecte fără suport scris

(dacă lucrurile copiilor erau în sala cealaltă, ce ar fi fost de făcut? Ne-am descurcat ca în

lumea adevărată, unde nu duci cu tine textul unei prezentări.)

Ziua de lucru se termină și ajung acasă. Îi povestesc, cu respirația tăiată, mamei, despre cum

m-am descurcat astăzi fără cărți și caiete; când să aplic lovitura de grație, când să îi arăt

pozele desenelor de pe tabla din sala care ne-a găzduit…ating cheia. CHEIA, adică.

De suficient timp trăiesc sub imperiul lui „Nimic nu e întâmplător”, așa că, dincolo de

remarca corectă 100% „Sunt artist, adică am găuri în cap... Multe!”, se ițește o întrebare:

„Când mi-aș fi permis să organizez o oră întreagă de jocuri la clasa a șasea (!), dacă nu

rătăceam cheia?”


34

Geografia prin artă și literatură

Curs opțional integrat

Prof. Carmen Hațegan


Am creat cursul opțional „Geografia prin artă și literatură” pentru elevii de clasa a

V-a, conceput ca un opțional integrat, în scopul valorificării ofertei de cunoaștere a trei dintre

ariile curriculare incluse în planurile-cadru de învățământ: Om și societate, Limbă și

comunicare și Arte și tehnologii. Opțiunea pentru aceste trei arii curriculare este motivată de

faptul că ele acoperă cea mai mare parte a competențelor profesionale și de inserție socială

stabilite la nivel european, asigurând totodată și deschideri către alte competențe, cum sunt

cele de comunicare și de expresie artistică.

Curriculumul integrat propus presupune crearea de conexiuni semnificative între teme

sau competențe care sunt de regulă formate disparat, în interiorul diferitelor discipline.

Programa este construită în perspectiva asigurării unității cunoașterii, având în vedere

cunoașterea ca scop în sine, propunând activități care să dezvolte competențe de învățare și

de autoevaluare. În acest sens, accentul este pus pe cum se învață și cum se evaluează,

implicând elemente de conținut atractive, pe teme de interes pentru elevi.

Modul de realizare al acestui opțional nu urmărește o acumulare de fapte, informații

sau cunoștințe, ci dezvoltarea la elevi a unei gândiri critice și științifice creative, suport

necesar pentru a gândi singuri și de a învăța din experiențele trăite. În demersul didactic

centrul acțiunii devine elevul, nu conținutul științific. Procesul gândirii critice și creative, prin

integrarea Teoriei Inteligențelor Multiple este la baza activităților propuse în cadrul acestui

curs. Opționalul se adresează tuturor elevilor dornici de a-și forma competențele de bază din

domeniul științelor și artelor. Înțelegerea conținuturilor nu depinde de cunoștințe anterioare,

iar activitățile prezentate pot fi aplicate secvențial și în cadrul altor discipline. În acest sens se

așteaptă ca elevii:

ƒ Să fie motivați să învețe;

� Să știe când să pună întrebări;

� Să își dea seama când informațiile sunt insuficiente;

� Să știe cum să găsească informații;

� Să cunoască diverse modalități de organizare a informațiilor.

Elevii au posibilitatea de a lucra independent sau în grup, sub directa supraveghere

a cadrului didactic, studiază diverse situații, descoperă caracteristici ale lumii înconjurătoare.


35

Învață să proiecteze experimente, utilizând materiale la îndemâna lor, culeg date pe care apoi

le analizează și prelucrează artistic și științific.

Cursul include un buget de timp de instruire pe durata unui an școlar (o oră pe

săptămână), însă structura cursului permite organizarea flexibilă a timpului de învățare.

Conținuturile disciplinei sunt selectate în conformitate cu temele propuse, respectând

particularitățile de vârstă ale elevilor, specificul clasei (nivel de performanță, stiluri de

învățare), resursele unității de învățământ și așteptările elevilor. Abordarea flexibilă a

conținuturilor sporește motivația pentru învățare. Funcția formativă a evaluării este realizată

constant prin participarea activă a elevilor la proiecte, experimente, realizări de portofolii și

prin familiarizarea elevilor cu structura și cerințele acestor metode și a instrumentelor de

evaluare specifice.

Acest curs va crea valoare adăugată și prin contribuția directă la dezvoltarea cadrului

curricular existent, prin susținerea abordării integrate și prin promovarea competențelor cheie

și profesionale pentru integrarea viitoare a elevilor pe piața muncii.

Exemplu de bună practică din desfășurarea cursului opțional pe parcursul unui

semestru

Am ales să prezint în cele ce urmează două teme din cadrul cursului opțional

„Geografia prin artă și literatură”, teme parcurse în semestrul I al acestui an școlar, împreună

cu aproape 60 de elevi participanți la acest opțional integrat.

„Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupéry a fost prima carte citită de noi la curs.

Am ales pentru atractivitate, formatul ilustrat al poveștii. Lectura a fost realizată (parțial)

direct în timpul orelor de curs, prin expunere prin videoproiector. Elevii au citit direct de pe

ecran, uneori pe roluri, fragmentele carte care oferă informații geografice. Fragmentele

respective au fost alese de către mine (profesorul de geografie) prin lecturare prealabilă. Este

vorba de fapt, de capitole întregi din această minunată carte, pe care elevii au împrumutat-o

de la bibliotecă și au citit-o integral acasă. În caiete, elevii au scris pe pagina din stânga titlul

„Text literar”, iar pe pagina din dreapta titlul „Text științific”. Pe parcursul lecturării cărții,

elevii completau cu informații în caiete. Pe parcursul lecturării, preluam fragmente din textul

literar și le transformam în informație științifică, profesorul de geografie aducând completări.

Iată, de exemplu un fragment din capitolul IX al cărții, fragment din care elevii pot

afla informații privitoare la vulcani: de câte tipuri sunt vulcanii, ce este o erupție vulcanică,

care este rolul vulcanilor.

„Cred că micul prinț, când a fugit de-acasă, s-a slujit de pribegirea unor păsări

călătoare. În dimineața plecării, a făcut o mare rânduială pe planetă. A curățat cu grijă


36

hornurile vulcanilor activi. Avea doi vulcani activi. Numai buni pentru a-și încălzi gustarea

de dimineață. Mai avea și un vulcan stins. Însă, după cum spunea el: „Nu se știe niciodată!”

Așa încât a curățat deopotrivă și vulcanul stins. Vulcanii, dacă sunt bine curățați, ard domol și

liniștit, fără erupții. Erupțiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn. De bună

seamă, noi, cei de pe Pământ, suntem mult prea mărunți pentru a ne curăța vulcanii. De aceea

ne și pricinuiesc o mulțime de neajunsuri.”

Elevii au citit fragmentul și au transcris, în caiete, în coloana „Text literar”: cap. IX „

… A curățat cu grijă hornurile vulcanilor activi. …. De aceea ne și pricinuiesc o mulțime de

neajunsuri.” Pe pagina cu titlul „Text științific” elevii au scris informații geografice deduse

din textul literar citit: „Vulcanii pot fi: activi (pot să erupă oricând), adormiți (pot erupe după

un sute de ani de inactivitate) și stinși (nu mai erup niciodată). Părțile component ale unui

vulcan sunt: vatra sau punga cu magmă, coșul sau hornul, craterul sau gura vulcanului. În

zonele vulcanilor active, pământul este mai cald din cauza magmei care urcă spre suprafață.

Erupțiile vulcanice produc daune, sunt distrugătoare, dar pot fi și benefice pentru viața pe

Pământ”.

Iată cum, povestea micului prinț oferă cititorului informații geografice pe care elevul

de clasa a V-a le asimilează mult mai ușor, într-o manieră mult mai plăcută. Informația nu a

venit de la profesorul de geografie, ci de la prietenul lui de pe asteroidul B 612.

Transformarea informației literare în informație științifică o realizează elevii, prin încercări

multiple, prin formulare de propoziții coerente și corecte din punct de vedere geografic. Rolul

profesorului este cel de a ghida elevul în gândire și de a aduce unele completări geografice.

Lecturarea cărții „Micul prinț” a oferit o mulțime de informații geografice despre

planete, stele, asteroizi, sateliți, despre Pământ și mișcarea lui de rotație, despre cum se

schimbă ora pe glob, despre ce înseamnă un geograf și un cartograf, despre telescop și

astronomie, despre deșerturi, despre diferite locuri de pe Terra, despre viața planetei noastre

și despre multe, multe altele. Pentru ca lecturarea cărții să fie cât mai atractivă, am citit pe

roluri, implicând în lecturare toți elevii, ne-am jucat, ne-am mișcat (de exemplu atunci când

am citit despre lampagii și schimbarea orei pe glob), am folosit diverse activități și metode de

învățare pentru a crește atractivitatea lecturii.

După patru ore de lecturare și analizare a cărții „Micul prinț”, elevii au fost provocați

să realizeze un proiect cu tema „Călătoria mea în Univers”. Fiecare dintre elevi a avut

posibilitatea să devină un mic prinț, să călătorească printre stele, planete, asteroizi și alte

corpuri cerești, folosind diferite moduri de realizare. Astfel, imaginația, creativitatea, talentul

literar sau artistic al fiecărui copil au avut roluri principale în spectacolul care a urmat:


37

prezentarea proiectelor realizate. Elevii au utilizat în realizarea proiectelor diverse metode

art-creative: au ales să-și descrie călătoria lor în Univers prin versuri, text literar în proză,

desen, pictură, colaj. Picturile au fost cele mai multe în prezentări, culorile Universului au

fost redate prin diverse stiluri de creație plastică. Dar, nu au lipsit poveștile care au însoțit

fiecare creație plastică prezentată. Am folosit la fiecare prezentare a unui proiect desenat sau

pictat expresia: „Fă desenul / pictura să vorbească!” Și elevii își intrau în rol!

„Apolodor un pinguin călător” de Gellu Naum a fost cea de a doua carte citită,

discutată și analizată în cadrul cursului opțional. Am ales, de asemenea, formatul ilustrat al

acestei povești în versuri, pentru a fi mult mai atractiv și sugestiv pentru elevi. Cartea a fost

citită integral, direct de către elevi, în cadrul orelor de opțional, prin videoproiector.

Pe parcursul lecturării, elevii au notat în caiete fiecare denumire geografică și fiecare

noțiune geografică întâlnite. Au primit informații despre unde se află fiecare element, elevii l-

au căutat și l-au localizat pe harta lumii, urmărind astfel drumul pe care Apolodor l-a realizat

până a ajuns în Antarctica. De exemplu: Capul Nord – cel mai nordic punct al Europei; fiord

– tip de golf care formează un țărm foarte crestat întâlnit în vestul și nordul peninsulei

Scandinavia; Bering – strâmtoare care unește Oceanul Arctic cu Oceanul Pacific; Africa de

Sud și Mozambic – țări în continentul Africa și așa mai departe.

Timp de trei ore, elevii au lecturat frumoasa poveste a lui Apolodor, făcând notițele

necesare în caiete. În cea de a patra oră, elevii au primit fiecare o hartă mută a lumii, pe care

au notat, în ordine locurile vizitate de micuțul pinguin, obținând astfel traseul călătoriei lui

Apolodor. Unind punctele, trasând linii și săgeți, fiecare elev a obținut în final drumul parcurs

de Apolodor din București până în Antarctica. Iată cum, printr-o simplă lecturare a unei

povești, elevii au descoperit o mulțime de locuri de pe Terra, au învățat noțiuni geografice

noi, au învățat să lucreze cu atlasul geografic și să folosească un suport cartografic.

Proiectul pe care trebuiau să îl realizeze pentru prezentare le-a pus din nou

creativitatea și imaginația la muncă. „Călătoria lui Apolodor înapoi spre București” – acesta a

fost titlul celui de al doilea proiect. Ca modalitate de prezentare elevii au ales: poezie, poveste

(cei mai mulți dintre ei), reprezentare cartografică, prezentare de obiective turistice din

locurile vizitate, prezentare Power Point, calendar, poveste ilustrată prinsă sub formă de carte.

Am fost foarte plăcut surprinsă de multitudinea modurilor prin care elevii s-au exprimat, fie

literar, fie artistic. Unii dintre ei au confecționat chiar și obiecte care să ilustreze un moment

din călătoria lui Apolodor (de exemplu, un pinguin într-o valiză, din hârtie, deoarece

Apolodor intrase în valiza unei persoane care zbura cu avionul, pentru a nu plăti biletul de

avion). Creativitatea elevilor a fost la cote maxime.


38

La sfârșitul semestrului, în ultima oră de curs opțional, am provocat elevii (un alt tip

de provocare!) în a-și exprima impresiile în legătură cu opționalul la care participă,

„Geografia prin artă și literatură”. Iată câteva opinii și impresii ale elevilor:

„Mi-a plăcut deoarece atunci când primeam teme, puteam să alegem modalitatea de

realizare a acestora: desen, poezie, poveste, pictură, colaj, poster, prezentare pe calculator ...

Mi-a dezvoltat foarte mult imaginația.” (Alexandra)

„Îmi place foarte mult pentru că sunt teme haioase, interesante, cu multă creativitate.

Cuvântul care descrie opționalul: BUCURIE.” (Luca)

„Îmi place foarte mult la aceste ore. Temele (cele două călătorii) au fost distractive

(m-am distrat mult împreună cu mama, deoarece i le-am citit și ei). Îmi place pentru că

aducem lecturile la geografie. A trebuit să citim și să fim și noi creativi.” (David)

„Opționalul din acest an m-a ajutat foarte mult la orele de geografie. Atunci când

discutam o temă nouă la geografie, puteam adăuga informații pe care le-am descoperit la

orele de opțional, citind și analizând texte literare. Mi-am dat seama că sunt în avantaj prin

faptul că particip la acest opțional, față de colegii mei care nu participă. Am înțeles mai ușor

anumite teme noi de la geografie.” (Andrei)

„O oră pe săptămână în care ne putem delecta. Îmi place legătura dintre povești și

geografie. Nu am știut că dacă citim „Micul prinț” învățăm atâtea despre Univers, planete,

Pământ, vulcani, și multe altele. După ce am citit „Cartea lui Apolodor”, mi-a plăcut când a

trebuit să desenăm traseul lui pe hartă. Am învățat multe denumiri de locuri” (Darius)

„Temele pe care a trebuit să le pregătim au fost foarte interesante. Pentru „Călătoria

mea în Univers” am ales să realizez o pictură în care am folosit multă imaginație. Mintea mea

„a zburat” departe. Pentru cealaltă temă, „Călătoria lui Apolodor înapoi la București” am

ales o modalitate de prezentare foarte originală (nu a mai realizat niciun coleg așa ceva): un

calendar în care am prezentat 12 obiective turistice pe care le-a vizitat Apolodor, pentru că

drumul lui spre București a durat un an. Am lucrat mult la realizarea temei, dar mi-a plăcut și

m-a relaxat, nu a fost deloc greu pentru mine.” (Emilia)

Realizarea acestui curs opțional a fost o adevărată provocare pentru mine, ca profesor.

Știam că geografia este o disciplină foarte versatilă, care se întrepătrunde mult cu alte

discipline studiate în școală și care poate fi inclusă ușor la „Științe”, deoarece este știința care

studiază Pământul. Geografia folosește cunoștințe din matematică, fizică, biologie și chiar

chimie, dar iată... există și partea artistică a geografiei. Încerc, prin acest curs opțional să le

prezint elevilor geografia nu numai ca știință, dar și ca artă (literară sau plastică).


39

Manifestări ale sacrului în cultura românească

Prof. Voichița Șimon


Punctul de reper pentru omul religios este spațiul sacru care se delimitează de profan

odată cu pășirea peste pragul bisericii, închinarea cu semnul Sfintei Cruci, cinstirea icoanelor

și participarea la Sfintele Slujbe.

Credem în Biserică, fiindcă ea este, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „Trupul Său (al

lui Hristos) plinătatea Celui Ce pe toate întru toți le plinește” (Ef. 1,23), avându-I deci într-

însa pe Hristos și pe Duhul Sfânt, cu misiunea de a continua însăși lucrarea lui Hristos în

lume (Mt. 28, 19-20; Mc 16,15-16; Mc 10, 45), propovăduind cuvântul lui Dumnezeu,

împărtășind harul dumnezeiesc și conducând spre mântuire pe cei care îi aparțin.

Biserica Îi aduce slavă și mulțumire lui Dumnezeu printr-o serie de slujbe care se

săvârșesc zilnic (în mănăstiri și catedrale) sau cel puțin în sărbători (în biserici parohiale),

numite „Cele șapte Laude Bisericești”.

Având conștiința că Biserica este locul de întâlnire cu Dumnezeu și cu sfinții, pelerinii

creștini sunt persoanele care, fie vizitează locurile sacre, unde venerează sfintele moaște și

icoanele făcătoare de minuni, fie participă la bucuria sărbătoririi hramului unei biserici sau a

ocrotitorului spiritual al unei comunități. Pelerinajul religios este o dorință de intrare în

comuniune cu cei care aparțin Bisericii triumfătoare. Pelerinii încearcă să găsească în

existența lor trecătoare viața veșnică, nemurirea, după cum îndeamnă Mântuitorul: Căutați

mai întâi împărăția lui Dumnezeu… (Matei 6,33).

În istoria noastră, pelerinajele la locurile sfinte au reușit să realizeze și să păstreze

unitatea neamului romanesc, credința unindu-i pe locuitorii diferitelor provincii și constituind

în același timp, un factor de păstrare a identității naționale.

“Sărbătoarea de aceea este, nu ca să ne mai adăugam păcate, ci, ca și pe cele deja

făcute, să le nimicim cu rugăciuni.” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Totalitatea celor care cred în Isus Hristos (ca Dumnezeu și Om adevărat) indiferent

de naționalitate, care sunt botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și care

sunt într-o continuă legătură cu Dumnezeu prin harul Sfântului Duh împărtășit prin timpul

Apostolilor și până la sfârșitul veacurilor, formează instituția divino-umană, numită Biserică.

Icoana este o reprezentare a lumii spirituale, nevăzute, cu ajutorul elementelor

materiale, lumești, un mijloc de întâlnire a omului cu Dumnezeu. Cinstim icoana pentru că

atunci când preotul sfințește o icoană, Duhul Sfânt se revarsă asupra ei.


40

Rolul Educației Tehnologice în stimularea elevilor

pentru a-și descoperii aptitudinile practice

Prof. Ing. Dorina Pop


Rolul educației tehnologice

Dezvoltarea tehnologică, progresele științifice și tehnice, trecerea de la societatea

industrializată la cea informatizată, problemele globale cauzate de civilizație și cu care

omenirea se confruntă determină o atenție corespunzătoare educației tehnologice.

Tehnologia fiind potențial ambivalentă, de om depinde sensul evoluției: spre progres,

ordine și perfecțiune sau spre autodistrugere – fapt ce trebuie să impună o înaltă moralitate și

responsabilitate în utilizarea imenselor energii și înaltelor tehnologii de care azi omul poate

dispune. Realizarea unei culturi de bază în perioada învățământului general, vizează

cultivarea unei viziuni de ansamblu asupra tehnologiei, formarea unei atitudini active și

responsabile în raport cu dezvoltarea și exploatarea acesteia – premisă pentru o viață socio-

profesională adecvată, într-un univers super-tehnologizat.

Conceptul de educație tehnologică

Lumea se schimbă, și cu ea și locul omului în această lume [1].

În Dicționarul Enciclopedic Român tehnica este definită ca: ansamblul factorilor

materiali ai producției, al metodelor și procedeelor de lucru cu ajutorul cărora, societatea

obține și prelucrează produsele naturii în vederea satisfacerii nevoilor sale.

Tehnologia este știința despre tehnică și studiază procesul de obținere a unor rezultate

într-o activitate complexă. Pentru obținerea rezultatelor, se folosește o succesiune de operații

care aparțin domeniului tehnic propriu-zis, cât și a altor domenii.

Termenul de tehnologie își are originea în greaca veche unde, τέχνη – technē,

înseamnă „artă/ artefact, îndemânare, pricepere, abilitate” și -λογία, -logia, înseamnă

„cunoaștere, disciplină, știință” și se referă la o multitudine de tehnici, aptitudini, deprinderi,

metode și procedee utilizate în producerea de bunuri sau servicii sau în realizarea unor

obiective, cum ar fi, de exemplu, cercetările științifice [2].

Gândirea tehnologică contribuie la apariția ideilor inovatoare, inventive și

promovează nivelul științific al educației. Educația tehnologică este disciplina care are

obligația să trezească și să cultive interesul tehnologic, începând din învățământul preșcolar,

continuând cu cel secundar și terminând cu învățământul superior, prin elaborarea unui


41

curriculum care să conțină activități specifice pentru stimularea și educarea diverselor aspecte

ale gândirii tehnologice.

Educația tehnologică este o componentă a educației, o cale prin care se formează și

se dezvoltă personalitatea celui educat. Dacă prin educație intelectuală formăm elevul pentru

cunoașterea teoretică, prin educație tehnologică formăm elevul pentru aplicarea cunoștințelor

în practică.

Educația tehnologică structurată pe module arată multiplicarea posibilităților de

activitate a actului liber creator.

Scopul Educației Tehnologice este acela de a aplica cunoștințele dobândite științific

în practică, de a arăta utilitatea lor și de a pune într-o nouă lumină legătura între cunoașterea

științifică și aplicarea în practică.

Obiectivele educației tehnologice:

• Cultivarea unui real umanism tehnologic;

• Dezvoltarea spiritului științific de cercetare: „Elevul viitorului va fi un explorator.”

(Marshall McLuhan);

• Amplificarea capacităților creative, a disponibilităților pentru invenție și inovație;

• Inițierea în pregătirea tehnico-practică;

• Inițierea în limbajele tehnologice specifice;

• Cunoașterea dezvoltării științei și tehnicii – relația dintre activitatea practică,

științifică și tehnologică;

• Înțelegerea raportului dintre tehnologie – mediu și cultivarea unei atitudini și a unui

comportament ecologic;

• Cunoașterea familiilor profesionale cu specific tehnologic: dezvoltarea capacității de a

alege în ce privește calificarea sa ulterioară, de a alege în cunoștință de cauză și nu de

a fi „orientat” și „dirijat”.

Şcoala trebuie să ofere elevului pașaportul pentru educație permanentă, în sensul de a

stimula gustul și preocuparea pentru a învăța pe tot parcursul vieții. Educația tehnologică

asigură pregătirea practică, în cadrul ei se formează și se dezvoltă capacități și aptitudini

tehnice și tehnologice specifice unor profesiuni din diferite ramuri ale economiei.

Dezvoltarea aptitudinilor de cercetare „Elevul viitorului va fi un explorator” – spune

Marshall McLuhan. Pentru aceasta el trebuie învățat să cerceteze. Învățarea prin cercetare,

prin descoperire trebuie să ducă la sesizarea conținutului unei probleme, la găsirea și punerea

problemei, la formarea acesteia, la stăpânirea unor strategii pentru determinarea relațiilor


42

cauzale și nu în ultimul rând capacitatea de a pune întrebări lumii înconjurătoare constituie

calități ale adevăratului cercetător.

În Şcoala Gimnazială „Alexandru Vaida Voevod” Cluj, în calendarul activităților

extracurriculare sunt programate campanii de colectare selectivă a materialelor reciclabile, în

care se colectează: materiale din hârtie, plastic, baterii, electrocasnice.

Astfel că la orele de educație tehnologică în urma analizării diferitelor materiale,

elevii au hotărât să confecționeze din materialele reciclate, obiecte pe care să le prezinte în

cadrul unor expoziții. Materiale utilizate pentru realizarea obiectelor au fost: sticle tip PET de

0,5 l, pahare de unică folosință, ață din lână, pistol de lipit, aracet, cutter, acuarele, pensule,

hârtie colorată, nasturi.

Amplificarea capacităților creative

Mod de lucru pentru realizarea unei vaze din plastic: s-a ales materialul, s-a stabilit

modelul executând o schiță, s-a tăiat sticla la aproximativ 2-3 de bază (s-a îndepărtat partea

de sus), s-a lipit ața din lână cu aracet, s-a ornat, se verifică aspectul exterior, modul în care

materialele au fost lipite. Diferitele obiecte obținute se pot observa în figurile de mai jos: 1 –

vaza pentru flori, suport de creioane, suport de lumânări, cești de ceai; 2 – robot, avion,

penar; 3 –.decorațiuni de Crăciun.

Fig. 1. Realizarea unor vaze de flori, suport de creioane, suport de lumânări, cești de ceai


43

Fig. 2. Realizarea unui robot, avion, penar, suport de creioane

Fig. 3. Realizarea unor ornamente de Crăciun

Concluzii:

Creativitatea și măiestria fiecărui elev a condus la confecționarea unor produse din

material reciclabil cu o utilizare specială.

Bibliografie:

[1]. Deforge, Yves, L’Education technologique. Paris, Casterman, 1969.

[2]. Hansson, S. O. (ed.) (2015). The Role of Technology in Science: Philosophical

Perspectives, Dordrecht, Heidelberg, New York, London: Springer Science, Vol. 18.


44

Apprendre des langues étrangères à l’école

prof. Iulia-Diana Pop


– Pourquoi apprendre une langue étrangère?

Au long du temps, combien de fois on s’est posé cette question ? Dire que c’est une

nécessité occasionnelle, une chose imposée par les parents, un encouragement lancé un jour

par un prof, un intérêt personnel ou simple curiosité, on n’est jamais sûr. Chacun tente de

trouver ses propres réponses.

La certitude c’est qu’on apprend une langue étrangère pour des raisons comme :

expérimenter en partageant ses propres idées avec celles des autres, rapprocher des gens de

nationalité différente pour briser des barrières linguistiques ou culturelles, écarter les idées

préconçues qu’on se fait envers les autres. Tant qu’on trouve une bonne raison et qu’on

connaît les arguments qui déterminent le choix, on est plus motivé.

Apprendre une, voire plusieurs langues étrangères, c’est une chose qui ne s’avère pas

être toujours facile, notamment quand notre entourage décide autre chose pour nous ; mais le

choix dépend strictement de notre volonté, c’est notre affaire : chacun pour son compte.

S’exercer dans une langue étrangère ne signifie pas faire des choses hors du commun, mais

trouver une chance pour s’exprimer autrement.

– Quand est l’âge propice pour commencer l’étude d’une langue autre que celle

d’origine ?

La réponse est simple, il n’y a pas d’âge pour apprendre une langue autre que la sienne.

C’est justement question de vouloir ; on ne peut jamais considérer qu’on est trop petit ou trop


45

âgé pour apprendre quoi que ce soit. Il y a beaucoup de tentations autours de nous, à chaque

pas et c’est à nous de savoir bien distinguer les choses. Une langue étrangère ne nuit pas à la

santé, il s’agit de prendre des risques vis-à-vis de notre identité, car apprendre c’est entraînant

et en plus c’est bon pour le moral.

– Comment est-ce qu’on apprend les langues étrangères dans notre école ?

C’est une recette très jolie :

- d’abord, on met en commun quelques personnes très passionnées de langues étrangères, du

plus petit au plus grand, profs et élèves ensemble dans un cadre fort agréable,

- tout cela se passe en après-midi une fois finies les classes habituelles quand on est assez

fatigué,

- mais malgré cela, on se met au travail sur l’attente surveillance du prof qui vient nous

instruire,

- puis, le commencement est assez difficile, mais il reste toujours quelque chose à nous

motiver,

- comme d’habitude, le prof veut bénéficier de toute notre attention, et nous, nous cherchons

de donner les meilleures réponses un peu par -ci un peu par -là … ?!

- bien sûr que cette activité prend beaucoup de temps et demande un peu d’effort de notre

part,

- ensuite, on se dit que si on bosse un peu on est sûr d’obtenir des résultats satisfaisants,

- finalement, tout le monde est content, on fait plus de promesses à tenir et tout va pour le

mieux.

Ici, en classe de langue, on crée une atmosphère favorable pour modeler de vrais

caractères dont on peut se fier par la suite. Notre dévisse est qu’on doit être toujours présent

et préparé. Peu importe les moyens, chacun à son rythme, l’important est d’en venir à ses

fins.

- À quoi nous nous appliquons pendant cette année scolaire ?

À part le français et l’anglais étudiés au programme de notre école, il s’agit de s’exercer

en chinois et en allemand. C’est vrai qu’on a devant soi deux langues totalement opposées,

deux cultures différentes, mais quand on se met quelque chose en tête, on essaye d’être fixé

sur ce qu’on se propose. Quand une occasion apparaît, il faut bien la saisir et ne pas la laisser

s’échapper.

On est chanceux de pouvoir s’instruire aux côtés d’un professeur chinois natif qui nous

parle aussi en anglais et parfois même en roumain quand la nécessité l’impose. Il nous


46

enseigne l’essentiel du langage chinois et nous parle de la manière dont les élèves chinois

travaillent à l’école. La pratique du chinois est assez difficile pour les apprentis, mais elle est

quand même agréable et travaillant ensemble avec dextérité cela arrive à nous procurer un

vrai plaisir.

Nous avons aussi un jeune professeur d’allemand qui est toujours gai et souriant. Le

prof s’acharne à travailler avec nous et à nous convaincre que l’allemand n’est pas aussi

difficile qu’on le croyait. Il nous fait découvrir l’allemand d’une autre manière.


47

Les langues étrangères dans notre école sont une grande opportunité, à ne pas manquer.

L’important c’est de ne pas abandonner les cours de langue et peut être un jour, qui sait …

après des classes d’effort soutenu, on est plein de confiance que les résultats ne vont pas

tarder.

- Quel est le message que nous voulons transmettre aux autres ?

Suite à l’analyse de notre expérience vécue, nous pouvons lancer un petit conseil pour

les autres : – Osez ! Essayez ! Laissez-vous accaparer ! Ça vaut la peine de bien gérer son

temps libre.

Courage,

Patience,

Persévérance, …


48

Biotransformări celulare și transmutații biologice

Prof. Domnica Pop


Atunci când ființa umană își transformă biopotențialele, ea beneficiază, în faze mai

avansate, de procese speciale de expansiune și trezire a cunoștinței de Sine, a inteligentei ei,

un fel de iluminare care este reprezentată printr-un arc de lumină ce se deschide spre exterior.

Floarea de lotus semnifică nașterea lumii din apele tulburi ale ignoranței și este

reprezentată plutind pe suprafața unui lac murdar. În Egipt și India, lotusul este și un simbol

al perfecțiunii, deoarece aceasta floare poate crește și în apele cele mai poluate. Ziua se ridică

la suprafață și înflorește, cu o grație și o frumusețe spectaculoasă, iar noaptea se scufundă din

nou pentru a demonstra acest miracol al naturii. De fiecare dată când reapare la suprafața

apei, odată cu primele raze de soare, aceasta își păstrează culoarea și puritatea intacte. În

centru avem ființa umană care meditează asupra misterului vieții.

Șarpele semnifică potențialul material al unei forțe interioare, ce așteaptă să fie

transformat și sublimat într-o energie cinetică de calitate superioară. Această transformare

specială este reprezentă printr-o aură luminoasă, situată în partea inferioară a bazinului.

Coloana de lumină indica faptul ca aceasta energie urca vertical și se îndreaptă spre zona

creierului. Ființa umană „privește” spre un creier în fața sa, indicând faptul că ea își folosește

puterea mentală de concentrare pentru a amplifica biotransformarea. În stânga jos apar,

imagini ale unor celule reproducătoare, echivalentul unei potențialități energetice, iar în

partea dreaptă este figurată o moleculă de clorofilă, esențială în procesul de fotosinteză.

Dintr-o altă perspectivă, molecula reprezintă obiectul de studiu al chimiei, celulele roșii

sunt obiectul de studiu al biologiei iar energiile vitale nu au fost (sau au fost insuficient)

studiate până în prezent. Șarpele reprezintă potențialul material care se poate transforma în

energie.

În background-ul întregii imagini sunt reprezentate celule roșii (echivalentul vital al

omului și animalelor), acestea conținând deasemenea celule stem care, în interiorul aparatului

reproducător, sunt transformate în spermatozoizi. În partea dreaptă de sus în jos apar 3

reprezentări din perspective diferite ale unor secțiuni prin corpul uman.

Sus este reprezentarea aspectelor energetice, așa cum sunt ele cunoscute în tradițiile

mistice orientale, la mijloc se află o schemă simplificată a unor puncte focar, prin intermediul

căreia se dorește realizarea unei punți de legătură între tradițiile orientale și medicina


49

modernă, iar jos apare o secțiune fizică ce simbolizează ceea ce „vede” medicina occidentală

clasică, adică un corp alcătuit din organe și nimic mai mult.

În partea stângă a imaginii exista o spirală ADN, care semnifică baza materială a vieții

biologice, celebra moleculă capabilă de autoreplicare, ce asigură tiparul necesar pentru

perpetuarea vieții în forme biologice. Atunci când ființa umană își transformă biopotențialele,

ea beneficiază, în faze mai avansate, de procese speciale de expansiune și trezire a conștienței

de Sine, a inteligenței, un fel de iluminare care este reprezentată printr-un arc de lumină ce se

deschide spre exterior.

Satisfacții nebănuite...

Prof. Lucia Groza

prof. Vasile Popa, prof. Niculina Șerb


Eusebiu este elevul model cu care oricare profesor și-ar dori să lucreze. Este dornic să

afle și să învețe cât mai multe lucruri noi, din cât mai multe domenii. Este fascinat de

Univers, de Sistemul Solar, în care diverse corpuri cerești se rotesc în jurul stelei numită

Soare, sub influența forței gravitației.


50

Își astâmpără curiozitatea de a afla cum s-a dezvoltat omenirea și cum a evoluat, de-a

lungul mileniilor, secolelor, în diferite zone ale lumii. A dezlegat misterul construirii

piramidelor și a altor temple, a aflat informații interesante privitoare la religiile lumii.

Eusebiu știe că se pot vedea la microscop detaliile unei frunze și este interesat de

regnul animal și vegetal al pământului. După doar două luni de studiu al limbii franceze,

poate formula deja întrebări și răspunsuri facile, purtând conversații în care încearcă să

pronunțe corect limba lui Molière.

Matematica îi dă puține bătăi de cap, însă nu abandonează ușor. Memoria îi permite să

facă operații mentale, una după alta, pentru ca în final să ofere răspunsul corect.

Limba română îi oferă șansa de a învăța să se exprime cât mai corect și să-și

îmbogățească vocabularul cu cuvinte și expresii noi. Cu maxim interes ascultă lecturile care i

se citesc, poezii sau ghicitori. Imaginația îi permite să creeze mici compuneri interesante,

adeseori chiar amuzante, în care este vorba fie despre cățeii lui, fie despre familie sau despre

nerăbdarea așteptării lui Moș Crăciun.

Eusebiu este avid de cunoaștere, calm, răbdător și bun ascultător. Protestează uneori,

doar atunci când nu i se explică tot ce îl interesează, dorind să afle și mai multe. Îi uimește pe

cei din jurul său cu felul în care reușește să rețină informațiile și să le redea cu mare precizie.

Cu toate că se comportă de multe ori ca un adult, fiind extrem de responsabil și de

bine educat, păstrează și doza suficientă de copilărie a vârstei pe care o are, de doisprezece

ani. Îi place să glumească, să se joace și adoră să facă mici farse celor din jur. Spiritul ludic îl

determină să fie un prieten dorit de oricine care îi apreciază sinceritatea și imaginația.

Putem învăța de la Eusebiu să privim viața cu speranță, curaj și încredere în forțele

proprii și în Dumnezeu.

Vă propunem spre lectură cea mai recentă compoziție literară a elevului nostru,

Eusebiu-Mihai Bodea din clasa a V-a A.


51

Eusebiu și Moș Crăciun

“Toată lumea îl recunoaște foarte ușor pe Moș Crăciun: un bătrânel frumos care are

barba foarte deasă și albă ca zăpada, părul bogat și ondulat, îmbrăcat într-o mantie magică,

roșie ca purpura, care îi ține de frig și îl ajută să intre cu ușurință în toate casele, cu viteza

luminii. Bineînțeles că știe toată lumea de ajutoarele de nădejde ale moșului: spiridușii, elfii,

renii, iepurașii...

Încă de când eram mic mi-am dorit nespus de mult să mă întâlnesc cu Moș Crăciun,

cred că asta își doresc toți copiii. Mi-am făcut un plan ingenios pentru a-l surprinde pe

moșulică atunci când va veni cu daruri pentru mine și familia mea. Am pregătit un cadou

surpriză pentru Moș Crăciun. Am luat ambalajul de carton al unei mașini de spălat, l- am

ornat frumos și am scris pe el cu litere mari, colorate PENTRU MOȘ CRĂCIUN!". La

miezul nopții m-am ascuns în cadoul moșului, aranjat din timp în sufragerie, sub minunatul

brad împodobit și frumos luminat. N-am uitat să decupez două orificii de aerisire și de

urmărire cu o cameră video telescopică, minusculă.

Puțin după miezul Sfintei nopți de Crăciun a apărut într-un globușor luminos o

mogâldeață roșie, cât un pisoiaș, care s-a transformat instantaneu în frumosul Moș Crăciun,

asemănător cu cel din reclame. L-am urmărit în liniște, cu sufletul la gură, până a așezat cu

grijă darurile pentru cei dragi mie. Eram curios dacă va observa și va deschide sau nu cadoul

lui. Moșul nu m-a dezamăgit, deoarece cu multă grijă, dar și mirare, a cercetat cutia și când a

deschis-o...

– SURPRIZĂ! am strigat eu cu bucurie, țâșnind ca un cangur săltăreț. Bine ai venit,

dragă moșule! De mult doream să ne întâlnim pentru că eram curios cum de reușești sa ajungi

așa de repede la toți copiii lumii?

– Bine te-am găsit, dragă Eusebiu! De fapt, eu știam că o să ne întâlnim, pentru că eu

am darul de a citi și gândurile oamenilor. Eu nu mă prea arăt oricui, însă pentru că am primit

frumoase referințe de la ajutoarele mele, cum că ești un băiețel deosebit de cuminte și harnic,

ți- am făcut această favoare specială.

– Mă bucur că te-ai gândit la mine. Moșule, te rog frumos să mă duci la palatul

jucăriilor de la Polul Nord. Vreau să-ți cunosc ajutoarele, să văd cum zbori cu sania doldora

de cadouri și dacă se poate, să conduc și eu renii și să mă împrietenesc cu ei.

Fără a sta mult pe gânduri, moșul m-a învelit în mantia purpurie și-ntr-o minunată

ploaie de steluțe magice, scânteietoare, m-am trezit în sania moșului, sub forma unui spiriduș

ajutor. Moșul mi-a explicat că nu puteam să rezist ca ființă pământească la înălțime și mai


52

ales la viteza de deplasare. Am și simțit cum îmi creșteau urechiușele de elf. În câteva clipe

terestre am străbătut pământul în lung și-n lat. Ca vântul și ca gândul, Moșul a ajuns la Polul

Nord, într-un peisaj mirific cu steluțe și zăpadă cristalină. Mii de beculețe multicolore

străjuiau palatul de cleștar. Până ajutoarele elf au reîncărcat sania, Moșul mi-a prezentat

palatal cu atelierele de lucru și birourile cu milioane de scrisori. Aici am cunoscut-o pe

Crăciunița, soția Moșului, care mi-a oferit dulciuri și un ceai fierbinte, revigorant.

Am distribuit cu grijă toate cadourile iar în unele case Moșul m-a trimis doar pe mine

să le pun sub brăduții minunat împodobiți, atâta încredere a avut Moșu’ în mine. La

întoarcere, Moșul mi-a dat frâiele saniei fermecate și am reușit să conduc renii spre casa mea,

parcă aș fi avut GPS. Înfășurat în mantia moșului, am intrat în căsuța mea dragă, unde părinții

și frații mei dormeau duși.

Dimineața m-am trezit în cutia cadou a Moșului. Nu știu ce să mai spun!? A fost un

vis frumos sau realitate? Până anul viitor când sper să mă lămuresc...

P.S. pe cameră nu am reușit să filmez decât coada pisicii și luminițele jucăușe din

pomul de Crăciun.

Activitate de intervenție preventiv-curativă în tulburările socio-afective și

comportamentale ale copilului

Prof. Gabriela Bucur


Am ales o poveste din literatura școlară pe care am utilizat-o la clasă pentru a

identifica emoții, gânduri și comportamente ale personajelor. Am modificat apoi povestea

astfel încât aceasta să includă elementele modelului ABC

cognitiv și să permită discuții cu elevii, privind legătura

între gânduri și emoții.

Scopul activității: Această activitate însoțește fabula

„Greierele și furnica” și are ca scop dezvoltarea abilităților

de control al emoțiilor, în special al anxietății manifestate

față de sarcinile de lucru la anumite discipline, la care copiii

se descurcă mai greu. Copiii descoperă că felul în care

gândesc influențează felul în care simt precum și felul în care

se comportă.


53

Competențele vizate:

• Să identifice problema

• Să caute soluții (cu sprijin)

• Să numească emoțiile trăite la începutul activității, la sfârșitul activității

• Să observe legătura dintre gândurile, emoțiile și comportamentele pe care le au

personajele

Descrierea activității:

Activitatea se desfășoară cu întreaga clasă (clasa a II-a)

Recunoașterea existenței problemei:

Li se adresează copiilor întrebările:

Care este activitatea pe care o desfășori cu plăcere deși este dificilă pentru ceilalți copii?

Care este activitatea școlară care ți se pare dificilă deși se pare că ceilalți copii o desfășoară

cu ușurință?

Copiii sunt solicitați să vorbească despre asta în perechi. Apoi, cei care doresc, pot să

își exprime ideile în fața clasei.

Descrierea problemei/sarcinii: se concluzionează că avem cu toții discipline

preferate și discipline pe care le considerăm dificile. Ar trebui să ne simțim prost fiindcă nu

ne descurcăm excelent la toate?

Se recitește fabula, iar copiilor li se cere să identifice emoțiile trăite de cele două

personaje. Apoi, sunt identificate gândurile personajelor care duc la aceste trăiri, precum și la

comportamentele descrise. Li se cere copiilor să își exprime atașamentul față de un personaj

sau altul și să justifice alegerea, „apărând” personajul preferat. Căutarea soluțiilor: Li se

propune copiilor să împrietenească personajele. Pentru asta, este necesar să le ajutăm să

gândească diferit. Așa că va trebui să modificăm textul.

„În fiecare dimineață de vară, furnicuța se trezește vioaie, deretică prin casă și merge

veselă la muncă. La amiază soarele arde dogoritor, dar harnica furnicuță nu se odihnește. Se

sub un fir de lavandă, greierele o privește cu admirație, zicându-și „Hm! Este tare pricepută!

Nu știu cum reușește să se organizeze și să rezolve toate problemele cu atâta eficiență! O să îi

compun o piesă, iar spre seară, o invit la concert.”

Greierele își ia chitara cea veche, se ascunde de soarele arzător într-o coajă de nucă

rămasă de anul trecut și începe să compună. Nu este el foarte mulțumit de cum sună și rupe

partitură după partitură. „Ah, s-a rupt și o coardă!” Dar nu renunță. Cântecul nu sună încă


54

perfect! Continuă. A transpirat, iar degetele i s-au umflat deja, aproape sângerează. Cu greu

își dă seama când se lasă seara.

Își pune fracul și papionul și se îndreaptă spre casa

furnicuței. Se instalează sub fereastră și începe să

cânte piesa cea nouă de care este, totuși, foarte

mândru. Tocmai ieșită de la duș, furnica își ține

respirația: „Nu pot să cred! Cât de bine sună!”

Aruncă o privire pe fereastră, curioasă. „A! E

greierele! Ce talentat este! Cum reușește oare să

cânte atât de frumos?” Se lasă într-un fotoliu și

ascultă vrăjită. Greierele nu încetează nici atunci

când furnicuța pleacă la culcare. Cântă toată noaptea.

Dimineața devreme, furnica se trezește ca de obicei. Îi mulțumește greierului pentru

concertul de vis. „Îți mulțumesc! Cântecele tale m-au făcut să mă simt foarte bine și încep

ziua perfect odihnită și veselă. Aș vrea să te răsplătesc!” Greierele nu acceptă. Compune însă

piesă după piesă și cântă toată vara.

Toamna târziu, flămând, înfrigurat și singur, greierele bate, cu încredere, la ușa

furnicii, cerând un grăunte. Înainte să îl poftească în casă, furnica își spune: „Hm! Fiecare are

pe lume rostul lui. Lumea noastră este frumoasă și interesantă tocmai fiindcă suntem diferiți.

Şi avem nevoie unii de alții.” Apoi, cu voioșie: „Intră, prietene!”

Identificarea emoțiilor trăite de personaje: copiii identifică emoțiile trăite de cele

două personaje.

Am concluzionat că toate disciplinele școlare sunt importante. Dacă noi gândim că nu

suntem apreciați doar fiindcă nu ne descurcăm excelent la matematică, vom fi mereu temători

la această disciplină și vom întâmpina dificultăți mereu. Cu încredere, cu efort putem obține

rezultate acceptabile la această disciplină, iar ceilalți ne vor aprecia pentru alte calități pe care

le avem.


55

Frânturi de zi...

Prof. Valeria Tite


„Bună dimineața, doamna învățătoare!”

Vocea lui Cosmin e mai vocală. Ține să se facă remarcată dintre celelalte voci, de

fiecare dată. După el, toți țin isonul. „Bună dimineața, doamna învățătoare!” „Bună

dimineața!”

Și ziua începe. Zi de zi, oră de oră. Ne spunem rugăciunea.

„V-ați uitat azi pe geam? Salcâmul a înflorit! L-ați văzut?”

Toate privirile se îndreaptă spre albul generos al florilor de salcâm. Ciorchinii grei de

floare au umplut toată vederea dinspre geam.

Începem ora de Comunicare. Citim. Toți se străduiesc să rostească tare, clar, cursiv,

așa cum le cere doamna. O mânuță se ridică. E Dan. „Ce dorești, Dane?” „Doamna

învățătoare, cum nu uită părinții să-și facă corect semnătura lor, de fiecare dată?” „Stai jos,

Dane!” Ora continuă. În capetele multora, întrebarea nu-și găsește răspunsul. Unii citesc, alții

se prefac că urmăresc, dar o bună parte din ei încearcă să găsească răspunsul la întrebarea

pusă de Dan.

Ora 12:00. O parte din elevi pleacă acasă, alții rămân la semiinternat. După servirea

mesei, începem să lucrăm temele. Limba atârnă în colțul gurii, de prea multă concentrare. E

liniște deplină. Se muncește.

Încetișor, Darius se îndreaptă spre geamul din spatele clasei. E întredeschis. Privește

pe geam. Încearcă să-și strecoare năsucul afară. Nu reușește. Nu pune mâna pe geam să-l

deschidă mai tare. Doamna le-a spus că nu au voie să deschidă geamul și să umble la jaluzele.

Dar el simte ceva. E un miros îmbietor. De unde o veni? Zâmbește. „Doamna, picură

afară!”

În ultimele zile, ploaia a fost generoasă cu noi. Nu ne-a prea lăsat să ieșim în pauze.

„Dacă se oprește ploaia, aveți voie să mergeți în grădină. Vă apropiați de salcâm și o

să simțiți mirosul dulceag al florilor sale.” „E voie în grădină!!??”„Da, dar să aveți grijă la cei

mici!”

Vine pauza de semi. Toți au năvălit în grădină. De când așteptau! După pauză,

reclamațiile curg: „Doamna, Tudor m-a lovit în cap cu o corcodușă!” „Dan m-a nimerit în

spate” „Darius, în picior!” Doamna întoarce capul. Zâmbește pe ascuns. Când era de vârsta


56

lor, încerca gustul corcodușelor necoapte, alături de alții de vârsta ei. Erau acre foc! Așa au

făcut și Tudor, și Dan, și Darius. Dar, pentru că nu erau încă bune de mâncat, le-au folosit pe

post de proiectile, pentru cei care s-au nimerit în raza lor vizuală.

Ne continuăm temele. Întârziații, cei care au mai zăbovit prin grădină, la întoarcerea

în clasă, poposesc mai întâi pe la baie. Sunt plini de entuziasm. A fost plăcut în grădină! Nu

prididesc cu poveștile. Toți vorbesc în același timp. Și, pentru că nu se aud unii pe alții,

strigă. Câțiva, mai silitori și ambițioși, încearcă să-și termine temele înaintea celorlalți, în

clasă. La auzul urletelor din baie, ridică întrebători capetele. Ascultă. „Doamna, ăștia-s ai

noștri!”, conchide unul dintre ei.

Doamna, la catedră. I-a auzit. Așteaptă să vină gălăgioșii din baie. Și vin. În frunte cu

Doamna Director Adjunct. „Doamna învățătoare, cum se poate ca elevii dumneavoastră să

facă așa gălăgie? Dacă toți elevii ar proceda așa, ce se alege de școala asta?”

Doamna Director pleacă. Supărată. „Se poate așa ceva? Extraordinar!” Începe morala.

Spășiți, cu capetele plecate și umerii lăsați, împricinații își însușesc critica...

Și ziua continuă...

valenȚe - didactic.ro

Documents