UNIVERSITATEA HYPERION FACULTATEA DE JURNALISM

O ISTORIE A PRESEI ROMÂNE

Victor Vişinescu

EDITURA HYPERION XXI

2000

Fiului nostru VASILE-VINODOR Asistent universitar în istorie, cãutãtor al cumpenelor dreptãŃii, spulberat nãpraznic spre luminosul SOARE, la aproape 25 de ani nãpãdiŃi de vise. Mereu doritul, mereu chematul nostru VINO-DOR... Dar, DOAMNE! NICIODATà cu noi, lângã noi, pânã la SIGURA REÎNTÂLNIRE cu el, ACOLO, SUS, înspre SOARE...

PREFAłÃ Vom subordona cercetarea noastrã despre istoria presei române

principalelor repere care i-au marcat existenŃa, în mãsura în care ele s-au regãsit în context românesc. Deocamdatã, în acest prim capitol pornim de la trei repere fundamentale juridice sugerate, în context european, de JEAN-NÖEL JEANNENEY, O istorie a mijloacelor de comunicare.

Reperul 1 În 1700, PIERRE BAYLE, scria: ,,Numãrul jurnalelor şi al altor

lucrãri care ar merita acest nume s-a multiplicat atât de mult, încât ar fi timpul sã le studiem istoria’’.

Reperul 2 La sfârşitul secolului 18, publicistul englez BURKE lansa

sintagma care va strãbate timpul: presa ,,a patra putere’’ în stat. Reperul 3 În anii cãrora le suntem contemporani, sociologul MICHEL

ROCARD, afirmã: ,,Existã, în clipa de faŃã, în societatea noastrã, şase puteri. Cele trei descrise de Montesquieu (legislativã, executivã, juridicã) şi încã trei, de primã importanŃã: cea tehnologicã-ştiinŃificã, cea financiarã şi cea mediaticã. Cea mai slabã dintre toate a ajuns sã fie puterea executivã. Toate puterile au contra-puteri. Cu excepŃia uneia singure: puterea mediaticã. DemocraŃiile sunt în mare pericol în momentul când o putere nu are contra-puterea ei’’.

Prin urmare, ,,istoricii clipei’’, în timp, prin timp şi peste timp,

între trei repere fundamentale ale istoriei presei: GENEZA-DEZVOLTAREA-APOGEUL. Mesagerii istoriei fragmentate, din care

se poate întrupa integralitatea, îşi leagã numele de alfabete, hârtie, tipar, unde herŃiene, tehnologii computerizate, sateliŃi, internet, conŃinuturi, modalitãŃi, efecte, opinie publicã, un lanŃ al unei veritabile şi indispensabile comunicãri interumane.

Dacã popoarele dezvoltate, înalt civilizate, cu tradiŃii de Ńãri democrate de secole, din spaŃiul european sau tansaltantic, din alte spaŃii geografice ale Terrei, au osârdit la studiul istoriei presei, cum îndemna, cu trei secole în urmã, Pierre Bayle, oferind posteritãŃii volume despre semnificaŃia scriiturii jurnalistice, pe meleagurile carpato-dunãrene- pontice, unde vicisitudinile istoriei ca istorie de neam, de limbã şi de hotare au apãsat vremurile şi oamenii, cãrŃile despre românii nãscuŃi sau fãcuŃi ,,istorici ai clipei’’ au întârziat.

Au întârziat pentru cã semnele dintâi ale cuvântului tipãrit în jurnale sau în reviste s-au ivit ele însele decalate cu şir de decenii, sau chiar cu secole, în urma celor din naŃiunile europene civilizate. Trebuia, aşadar, sã avem ziare, sã avem imprimate purtãtoare de lumina cãrŃilor cu tot ce însemnau aceste trebuinŃe şi abia dupã aceea, la izvoarele lor de inspiraŃie şi la chipurile lor de trudã jurnalisticã sã se punã pe tapet studiul drumului lor, al binefacerilor lor, al aspiraŃiilor lor. Sã nu fim prea surprinşi, în consecinŃã, cã la o tradiŃie a presei române de aproximativ 150 de ani, abia numãrãm pe degete câteva ,,istorii ale presei’’, începând cu aceea a reputatului savant NICOLAE IORGA, dar, abia, helas! în 1922. Celelalte cercetãri nu le vom omite la momentele potrivite ale cãrŃii noastre, lor li s-au adãugat, benefic, numeroase articole, studii, crestomaŃii, volume de analizã şi sintezã, antologii, bibliografii, cu deosebire acestea, de marcã academicã, ale repertoriului ziarelor şi revistelor româneşti, apoi câteva notabile dicŃionare de presã.

Cum însã jurnalistica şi profesiunea de jurnalist au fost, au rãmas şi mai cu seamã sunt învestite cu funcŃii care le dinamizeazã existenŃa, le transformã fizionomiile şi le propulseazã demersurile, fie în flux, fie în reflux, în noile hotare ale ,,Satului Global’’ contemporan, orice cercetare în domeniu se impune cu stringenŃã şi oportunitate, este aşteptatã de tot mai mulŃi candidaŃi la titulatura de ,,istorici ai clipei’’ dar şi de o audienŃã legatã mai mult ca oricând de mass-media.

Este şi motivul pentru care noi înşine am purces la o reevaluare a datelor, cunoştinŃelor şi interpretãrilor dintr-o mai veche cercetare despre presa românã, cu limitele ei ideologice şi judecãŃi de valoare impuse de un anume context istoric şi social-politic, trecându-le în cartea de faŃã prin filtrul adevãratelor raŃionamente logice, obiective şi conforme cu realitate, graŃie libertãŃii de gândire şi exprimare depline.

DIN SCHIłÃ ÎN SCHIłÃ SPRE CONTURUL UNUI TABLOU SINOPTIC

Pânã sã se ajungã la sintagma latineascã ,,stilum prendere’’ (= ,,a

lua condeiul’’), a fost nevoie de o întâie revoluŃie, a vorbirii, a limbajului articulat, în care rãstimp s-a acumulat o experienŃã oralã, transmisibilã din generaŃie în generaŃie. De aici spre scriere, spre inventarea zecilor, sutelor de alfabete, s-a parcurs drumul spre cea de a doua revoluŃie, a scrisului manuscris, întrupat în tomuri vechi de peste 3000 de ani.

Spre mijlocul secolului al XV-lea se iveşte un nume, prima stea a unei constelaŃii: JOHANNES GENSFLEISCH zis JOHANN GUTENBERG DE MAYENCE (1400-1468), care imprimã primele cãrŃi europene - BIBLIA fiind începutul - folosind caractere mobile metalice. Era a treia revoluŃie, revoluŃia tiparului, inaugurarea GALAXIEI GUTENBERG? Ea anunŃa, prin MARSHALL McLUHAN revoluŃia revoluŃiilor, a patra, mult ştiuta, mult disputata, mult tehnologizata revoluŃie a MASS-MEDIA.

ApariŃia tiparului, a erei vizuale, a avut mai mult efecte: unificarea limbilor naŃionale, a naŃiunilor, prin conştiinŃa de neam, constituirea categoriilor de intelectuali, separarea ştiinŃelor de arte, rolul-busolã revenindu-i imprimatelor, în primul rând cãrŃii (cãrŃilor): Cartea a nãscut logocentrismul occidental, ducând la detribalizarea individului, iar repetabilitatea secvenŃialã a textului tipãrit a imprimat circulaŃiei informaŃiilor o vitezã fãrã precedent, care a suprasolicitat simŃul vizual, în detrimentul celorlalte, a auditivului, cu precãdere. McLUHAN considera cã litera a contribuit în mare mãsurã la unidimensionarea omului postrenascentist, creator şi totodatã produs al propriului sãu fapt de culturã. Pânã când însã? Pânã la urmãtoarea etapã, impactul cu GALAXIA MARCONI (cinematograful, radioul, televiziunea). Tehnologiile erei electronice se deosebesc auditiv (vorbirea) de cele vizuale (tiparul) în sensul cã reprezintã o extindere a întregului sistem nervos, solicitat simultan pe canalele mai multor simŃuri, ceea ce duce la o armonizare a acestora.

În timp ce tehnologia gutenberg-ianã era ,,explozivã’’, fragmentând personalitatea individului, noua constelaŃie electronicã are o forŃã ,,implozivã’’, de tãmãduire a ,,schizofreniei’’ culturale şi de reunire a indivizilor în aşa-numitul uriaş ,,SAT GLOBAL’’.

LA IZVORUL IZVOARELOR: ,,NI HAO!’’ (=,,Bunã ziua!’’)

Mã socotesc un privilegiat cã în aceastã schiŃã de început asupra presei îmi întorc gândurile în Ńara în care a pus piciorul, cu secole în urmã, unul dintre primii noştri români peregrini, NICOLAE MILESCU-SPÃTARUL, evocându-i dimensiunile în memorialul JURNAL DE CÃLÃTORIE ÎN CHINA.

În plinã eflorescenŃã a presei, spre mijlocul deceniului 7 al secolului XX, descindeam şi eu în CHINA, cu o primã experienŃã de jurnalist şi de cadru didactic universitar, pentru a afla acolo, unde predam româna, la sursele strãvechi ale heroglifelor chinezeşti, traduse de asistenŃii mei, Ian, Ceao şi Mao, cum s-a ivit HÂRTIA, la începutul erei creştine, din coji de arbori şi din plase pescãreşti. Era, se consemneazã, în anul 105, în provincia Hunnan, un eunuc Ts’ai Louen, care se dusese cu mintea şi priceperea la izvorul izvoarelor. El descoperise albul unei coli de hârtie pe care aşternuse un omagiu imperial. Timpul dinastiei Han a trecut, dar buletinul periodic ,,Ti Bao’’, conceput pentru informarea prinŃilor, nobililor şi demnitarilor chinezi asupra decretelor date de împãraŃi, a rãmas. A rãmas în hrisoave, a rãmas în memoria generaŃiilor, care îşi interfereazã, la clipe de rãgaz, cunoştinŃele despre lumina tiparului izvoditã aici, în Ńara-continent, amplificând în semnificaŃii momentul genezei.

Ce mai aflasem în vizitele mele la muzeele din Beijing, sub cupolele pavilioanelor care ornamenteazã Palatul de Iarnã, Platul de Varã sau punctele de observare ale Marelui Zid chinezesc? Iatã:

* Cã spre sfârşitul secolului VI, împãratul Hsuan-tsung îşi revendicã paternitatea unei ,,publicaŃii’’ numite ,,K’ai yuan tsa-pao’’ (= ,,monitor de stat’’), în formã de gravurã impresionantã în reliefuri, care a ,,apãrut’’ secole de-a rândul;

* Cã un chinez dotat, Pi Tcheng, transformase bulgãrii de pãmânt lipicios în idiograme mobile, folosite ulterior de Wang Tcheng într-un cunoscut ,,Tratat de agriculturã’’;

* Cã la Biblioteca NaŃionalã a Chinei se aflã prima enciclopedie (a istoriei, ştiinŃei şi culturii marelui popor) datând de cca. 200 de ani.

Multe alte uluitoare imagini mi se întipãriserã în minte timp de peste doi ani petrecuŃi în Ńara inventatorilor, consemnate într-o altã carte (Aici e Pãmântul!)), în faŃa cãrora azi rostesc cu recunoştinŃã: ,,ªeşe-ni’’ (adicã ,,Vã mulŃumesc’’) şi, deocamdatã, ,,łai-Ńe’’ (adicã ,,La revedere!’’).

DINSPRE BEIJING, prin filierã arabã, SPRE EUROPA

Arta de a fabrica hârtia a trecut din China, prin filierã arabã - la Bagdad se construise prima fabricã de hârtie - în Europa. De la J. LIPS, aflãm: ,,Prin mijlocirea arabilor, arta aceasta a ajuns în Europa, unde s-a fabricat pentru întâia oarã hârtie la FABRIANO, în ITALIA, pe semne încã înainte de 1276’’. (cf. Obârşia lucrurilor, p. 324, apud Octavian Butoi, Introducere în teoria presei, 1974, Bucureşti, p. 207).

CUM SE COMUNICÃ ÎN EUROPA ÎNAINTE DE EXISTENłA SCRIERII?

Îl lãsãm aici pe JEAN-NÖEL JEANNENEY sã ne facã o succintã

descriere: ,,La origine, forma cea mai primitivã a comunicãrii în masã este indicarea publicã a unui fapt foarte simplu şi care poate fi prevãzut: într-o perioadã când scrierea nu exista. O crestãturã într-un copac, o piatrã coloratã, o ramurã ruptã înseamnã pentru omul primitiv apropierea inamicului, ori faptul câ vânatul a trecut pe aici sau se va afla acolo... În aceeaşi categorie intrã semnalele optice - fumul pe timpul zilei sau focul în timpul nopŃii - şi, de asemenea, semnalele acustice, cum este vestitul tam-tam african.

Chiar şi în secolul al IX-lea dupã Hristos, împãratul bizantin a instalat de-a lungul graniŃei sale cu imperiul abbasizilor o linie de focuri şi felinare, datoritã cãreia putea fi avertizat într-o orã, în capitala sa - dacã vremea era bunã - cã duşmanul a trecut frontiera.

Este curios cã acest procedeu, evident foarte primitiv, mai rezistã şi astãzi, aşa cum se întâmplã la alegerea papilor. Vestea cã un suveran pontif a fost ales de cãtre conclav este anunŃatã în PiaŃa Sfântul Petru printr-un fum de culoare albã; fumul negru înseamnã, din contrã, cã ultimul vot al cardinalilor a fost indecis şi cã deliberarea continuã.

În 1978, la alegerea papei Ioan Paul I (al cãrui pontificat a durat doar câteva sãptãmâni), mã aflam în PiaŃa Sfântul Petru în compania unui diplomat francez de la Ambasada FranŃei pe lângã Sfântul Scaun. Fumul care a apãrut avea, pentru mine, o culoare incertã. Colegul meu a analizat-o şi, cu toatã autoritatea funcŃiei, a declarat cã este neagrã. A conchis cã nu se va mai petrece nimic important în noaptea aceea şi a plecat spre casã. Mânat de curiozitate, am rãmas pe loc şi, dupã un sfert de orã, a apãrut la balcon cardinalul care a anunŃat numele noului papã. NuanŃa gri a fumului indicase mai degrabã albul decât negrul...

Aşa cum aratã şi episodul de mai sus, semnalele de acest tip sunt nesigure şi lasã uneori loc la neînŃelegeri. De aici s-a nãscut dorinŃa de a gãsi ceva mai bun: lucru pe care umanitatea n-a încetat sã-l facã de atunci şi pânã astãzi.’’

,,OCAZIONALELE’’ ÎNAINTE DE GUTENBERG Numite ,,cronici’’ (în Babilon şi Egipt), ,,efemeride’’ (la greci)

,,buletine’’ (,,Ti Bap’’, la chinezi), ,,Analele pontifilor’’ sau ,,Acta Diurna’’ (la romani), primele începuturi ale comunicãrii scrise au fost continuate în Evul Mediu cu activitãŃile ,,nuveliştilor’’, rãspânditori de noutãŃi, ,,novellanti’’ (în Italia) şi ,,nouvellistes’’ (în FranŃa). Aceştia erau organizaŃi în birouri de redactare şi de copiere a ştirilor cotidiene, difuzate sub forma unor foi volante, în fapt prime gazete-manuscris. Ele se numeau ,,Novelle a mano’’ (Italia), ,,Nouvelles à main’’ (FranŃa), ,,News-Letters’’ (Anglia), ,,Relationi’’ (Germania), ,,Kurantî’’ (Rusia). Gazetele-manuscris din secolele XVI-XVII şi foile ocazionale, unele imprimate în tipografii (,,Occasionels’’ - FranŃa, ,,Zeitungen’’ - Germania, ,,Avvisi’’ - Italia sau ,,Newsbooks’’ - Anglia), atunci când difuzau ştiri care lezau autoritãŃile statale au avut de înfruntat cenzura, iar unii gazetari s-au expus la condamnarea supremã (Nicolo Franco, ucis prin spânzurãtoare din ordin papal pentru comentarii critice la adresa desfrâului familiei Farnese).

STRASBOURG, 1438: TULBURÃTOAREA INVENłIE A LUI GUTENBERG: TIPARUL

Un precursor al lui Gutenberg, LAURENS JANSZOON COSTËR

(Olanda), a folosit caractere mobile în lemn, pentru a imprima, la 1420, gramatici latine elementare, numite ,,Donats’’. Dupã aproape un deceniu, compune o operã religioasã, ,,Le miroir de notre salut’’, folosind caractere metalice. În 1445, la Mayence, Johann Gutenberg îşi începe osteneala de tipograf, mai întâi singur, apoi din 1452 asociat cu gravorul PETER SCHOEFFER, realizând împreunã, pentru Papa Nicolas V, o scrisoare ,,de indulgenŃã’’ compusã cu litere latine. SusŃinuŃi de JOHANN FAUST cei doi pun în lucru tipãrirea BIBLIEI, cu caractere latine, operã în 46 de linii, finalizatã în 1460.

Însemnãtatea descoperirii tiparului este relevatã de MARSHALL McLUHAN, în câteva reliefuri peste care nu putem trece:

* Inventarea tipografiei a confirmat şi a extins noua accentuare a vizualului, proprie cunoaşterii aplicate, furnizând prima marfã uniform repetabilã, prima bandã rulantã şi prima producŃie de masã.

* O datã cu Gutenberg, Europa intrã în faza tehnologicã a progresului, fazã în care schimbarea însãşi devine normã arhetipalã a vieŃii sociale.

* Tipografia a tins sã transforme limbajul într-un mijloc de percepŃie şi exploatare într-un bun de consum transportabil.

* Ruptura provocatã de tipar între spirit şi inimã este trauma de care suferã Europa de la Machiavelli pânã în ziua de azi.

* Tipografia a extins caracteristicile asupra reglementãrii şi fixãrii limbajelor.

* Tiparul a creat uniformitatea naŃionalã şi centralismul guvernamental, dar, totodatã, şi individualismul şi opoziŃia faŃã de guvern ca atare.

* Tiparul a frânt vocile tãcerii. (Cf. Galaxia Gutenberg. Omul şi era tiparului, 1975, Editura

Politicã, Trad. din lb. englezã L. şi P. Nãvodaru, p. 23 şi urm.)

DUPÃ GUTENBERG: ALMANAHURI. PERIODICE Sub impulsurile revoluŃiilor industriale din Anglia, FranŃa şi

Germania, s-au perfecŃionat tehnologile de imprimare, o datã cu producerea hârtiei şi cernelii tipografice la scarã amplã. Prin organizarea serviciilor de poştã - mesageri şi curieri, bresle meşteşugãreşti şi companii comerciale - s-a creat un cadru propice apariŃiei almanahurilor şi periodicelor, primele calendare fiind tipãrite la Mainz.

Calendaristic şi geografic, istoricii presei au reŃinut urmãtoarele titluri de periodice mai importante: ,,Nieuwe Antwersche Tijdinghe’’ (Anvers, 1605); ,,Relation’’ (Strasbourg, 1609); ,,The Weekely Newes’’ (Londra, 1622); ,,La Gazette’’ (FranŃa, 1631); ,,I Successi del Mondo’’ (Torino, 1645). În alte mari oraşe, Roma, Madrid, Petersburg, Viena îşi fãcuserã apariŃia între 1650-1700 diferite gazete care cuprindeau ştiri în plan local sau ştiri colectate din alte Ńãri, sub un sever control al autoritãŃilor. În 1771 se consemneazã cã la Timişoara se .......... publicaŃia ,,Temesvarer Nachrichten’’.

O scurtã fişã biograficã a unei publicaŃii-fanion se impune mãcar sub aspectul profilului. Am ales ,,La Gazette’’, al cãrei iniŃiator, medicul THEOPHRASTE RENAUDOT (1586-1653) a fost numit ,,pãrintele ziariştilor francezi şi unul al presei mondiale’’. Dupã mai multe proiecte şi încercãri, Th. Renaudot deschidea la Paris, pe strada Calandre, un Birou de adrese şi intermediari, ,,Au Grand Coq’’, urmat de apariŃia foii volante ,,Feuille du Bureau d’adresse’’, demersuri care îşi defineau finalitatea: publicitate, intermediari cereri-oferte. De aici pânã la

constituirea unui cerc de intelectuali, în jurul Biroului ,,La Marele Cocoş’’ a fost doar un pas, fãcut în noaptea de 29/30 mai 1631, când a apãrut primul numãr din ,,La Gazette’’.

În PREFAłÃ, publicul era anunŃat: ,,BucuraŃi-vã deci, dupã voie, de aceastã libertate francezã şi

fiecare sã poatã zice cu îndrãznealã cã el ar fi scos asta şi ar fi schimbat pe cealaltã, cã ar fi putut-o face şi mai bine, eu sunt de acord. Într-un singur domeniu nu voi ceda în faŃa nimãnui, în cãutarea adevãrului, pentru care totuşi nu mã constitui garant, fiind greu ca între cinci sute de ştiri scrise cu iuŃealã şi în stãri de spirit diferite, sã nu scape corespondenŃilor noştri vreuna corectatã de pãrintele ei. Timpul’’ (Apud Constantin Antip, ContribuŃii la istoria presei româneşti, 1964, Uniunea Ziariştilor, p. 21).

Profilul publicaŃiei s-a pãstrat într-o stampã de epocã, o sugestivã alegorie care ne înfãŃişeazã incinta unui tribunal. Personajul, ,,La Gazette’’, apare într-o rochie albã pe care sunt brodate perechi de urechi, ochi şi limbi omeneşti. Acestei imagini i se alãturã reprezentãrile ,,Adevãrului nud’’, în faŃã, urmat de ,,Minciunã’’, în spate. La o masã anume, pe postul de ,,grefier’’, însuşi Théophraste Renaudot, care-şi plimbã privirea de colo-colo, în cãutarea adevãrului. Gravura este înconjuratã de catrene cu înŃeles simbolic, precum:

,,Mii de popoare diferite vorbesc despre meritele mele; eu colind peste tot în acest univers; sceptrul meu face sã domneascã proza şi versurile; şi pentru tronul meu pãmântul este prea mic.’’

PRIMELE COTIDIENE - PRIMA LOR ÎNDATORIRE

,,Prima datorie a presei este sã obŃinã cele mai noi şi mai curente informaŃii despre evenimentele vremii şi, dezvãluindu-le de îndatã, sã le împãrtãşeascã întregii naŃiuni’’. (DAVID RANDALL, 1998, Jurnalistul universal, p. 15)

La mijlocul secolului XVII prin strãdaniile tipografului

TIMOTHEUS RITSCH, apãrea la Leipzig cotidianul ,,Einkommende Zeitung’’, considerat primul ziar, tipãrit de 6 ori pe sãptãmânã. Era datat 1 iulie 1650. Dupã un interval incert în consemnãri istoriografice, la 11 martie 1702 londonezii Ńineau în mâini ziarul ,,Daily Courant’’ din al cãrui Avertisment aflau: ,,Acest «Courant...» va apãrea zilnic, fiind

conceput sã reproducã toate ştirile imediat dupã sosirea lor pe calea poştei’’. Fãrã sã înregistrãm titlurile relativ numeroase ale publicaŃiilor din secolul al XVIII-lea, amintim pe cele mai importante: 1777 - ,,Le Journal de Paris’’, urmat la un an de ,,Journal géneral de France’’; 1784 - în America, ,,Pennsylvania Pocket’’; RevoluŃia Francezã de la 1789 prilejuise ivirea unei mici constelaŃii jurnalistice, în frunte cu ,,Les Etats Generaux’’, din al cãrui prospect redãm: ,,ConstituŃie, Patrie, Libertate, Adevãr - iatã idolii noştri’’, ziar scos la 4 mai 1789 de Mirabeau.

Secolul XVIII este puternic infuzat de dezvoltarea presei cotidiene, întâietatea deŃinând-o, în opinia lui Jean-Nöel Jeanneney, Anglia. Analizând în ansamblu acest secol, pus în relaŃie directã cu dezvoltarea Luminilor şi spiritului filozofic, Jeanneney opineazã cã presa britanicã îşi câştigase prin luptã spaŃiul vital de care avea nevoie, devenise un model din punct de vedere ,,moral, politic, economic’’ pentru toŃi aceia care, ,,în Europa se vor lupta pentru a dobândi încetul cu încetul acelaşi avantaje’’ (Op. cit., p. 33). Sunt citaŃi jurnaliştii Richard Steele şi Josepg Addison iniŃiatorii publicaŃiilor ,,Tatler’’ (,,Flecarul’’) şi ,,Spectator’’, în 1709 şi respectiv 1711, cu un tiraj de 3.000 exemplare, pentru acea vreme socotit ,,excepŃional’’, apoi Daniel Defoe (autorul lui Robinson Crusoe) şi Jonathan Swift (autorul Cãlãtoriile lui Guliver) care au propulsat presa britanicã, mai ales prin ziarul ,,Examiner’’. Ne oprim aici cu exemplificãrile, notând doar cã în 1712 în Londra se tipãreau 10 ziare care însumau 44.000 exemplare tiraj zilnic, ,,o cifrã considerabilã, care nu are echivalent nicãieri în altã parte’’, conchide Jean-Nöel Jeaneney (op. cit., p. 42).

Pentru Europa occidentalã, ,,epoca de aur’’ a presei scrise cuprinde perioada de la ,,începutul anilor 1870 pânã la primul rãzboi mondial’’ (idem, p. 101), perioadã care se defineşte prin:

- libertatea presei câştigatã pretutindeni şi repusã în discuŃie în anii 1920, 1930 de cãtre dictaturile germane, italiene, bolşevice;

- progresele tehnologice (dispozitive mecanice, linotipuri, transmisia clişeelor prin fir electric, inventarea belinografului etc.)

- extinderea pieŃii de ştiri, marcatã de înfiinŃarea agenŃiilor de presã, prin ,,strãmoşul’’ acestora Charles Havas (1853), agenŃie devenitã ,,France Press’’, urmatã, în Germania, de agenŃia ,,Wolff’’, în Anglia de cea a lui Julius Reuter, în 1849 la Berlin şi 1851 la Londra, dupã exemplul cãrora, în 1848 se ivise şi ,,Associated Press’’ în Statele Unite.

Se înŃelege cã în puŃinele rânduri de mai sus abia am sugerat o imagine parŃialã a istoriei mijloacelor de comunicare în lume pânã spre pragul declanşãrii competitivitãŃii cu presa electronicã. Asupra fenomenului mass-media adus în prezent s-au aplecat în lucrãri de sute de pagini tipãrite autori precum cei citaŃi pânã aici, cãrora le mai adãugãm,

din fericire în traducere româneascã, pe Melvin L. DeFleur, Sandra Ball-Rokeach (Teorii ale comunicãrii de masã, 1999, Polirom, Iaşi, Marshall Mc.Luhan (Mass-Media sau Mediul invizibil, 1999, Editura Nemira), David Randall (Jurnalistul universal, cit.), Patrice Flichy (O istorie a comunicãrii moderne, 1999, Polirom, Iaşi), iar între cãrŃile cu referire la presa românã sau consacrate învãŃãmântului jurnalistic citãm: Introducere în sistemul Mass-Media de Mihai Coman (199, Polirom, Iaşi), Colosul cu picioarele de lut de Peter Gross (1999, Polirom, Iaşi), Puterea şi cultura de Marian Petcu (1999, Polirom, Iaşi).

În asemenea serioase şi documentate cercetãri, sinteze şi manuale despre mass-media sunt abordate, sub toate aspectele, evoluŃiile sinuoase, complicate ale fenomenelor care au caracterizat istoria presei tipãrite, a radioului şi a televiziunii, de la genezã la apogeu, de la foile volante aduse cu poşta la ziarul electronic de astãzi sau la transmisiile în direct prin sateliŃi. Creionându-ne acest cadru introductiv am avut douã intenŃii:

a) sã aducem spre ştiinŃã celor mai puŃini cunoscãtori tradiŃia îndelungatã a presei europene faŃã de presa românã, pentru a percepe mai corect eforturile ,,istoricilor clipei’’ români în procesul de recuperare a etapelor pierdute:

b) sã avem, pe parcursul demersului nostru, puncte de sprijin analogice, modele, stimulente sau coincidenŃe în evaluarea potenŃialului jurnalistic românesc şi a formulãrii unor judecãŃi de valoare, care sã ne fereascã de exagerãri sau subestimãri pânã nu de mult posibile sub furcile caudine ale cenzurei totalitare.

Capitolul I

PREMERGÃTORII - ÎN FAłA ÎNTREBÃRII: GUTENBERG SAU MARCONI?

I, 1. De pe treapta prezentului sã ne întoarcem în timp Premergãtorii presei române de astãzi, în accepŃia ei globalã de

fenomen complex mass-media, nu-şi imaginau, desigur, cã peste mai

mult de un secol şi jumãtate manuscrisele lor, rareori în românã şi adeseori în latinã şi slavonã, sau în alte limbi care nãpãdiserã ,,Mult e dulce şi frumoasã limba ce-o vorbim’’, vor deveni mesaje ale unor medii autonume (casete audio, video), medii de difuzare (relee, cablu, sateliŃi), medii de comunicare (dialogul la distanŃã prin telefon, E-mail, Internet). Nu ştiau acestea pentru cã nu aveau, cum avem noi astãzi, sofisticatele tehnici de redactare, difuzare sau transmisie a mesajelor mass-media, nu aveau ghiduri, dicŃionare, sinteze, cercetãri ale noii teorii a presei, din care sã afle, cã un produs jurnalistic este ,,o marfã sau un serviciu vândut unor consumatori potenŃiali’’ (D. MCQUAIL, 1987, p. 220), cã jurnalele, radioul sau televiziunea se vor numi ,,medii’’ în varii accepŃii, funcŃionalitãŃi şi derutante ispite pentru un rãspuns la întrebarea întrebãrilor: tiparul sau unda radiofonicã? tiparul sau micul ecran? (FRANCIS BALLE, 1990, p. 50).

Multe alte minuni ale comunicãrii nu-şi vor fi putut imagina primii noştri reporteri, strãbãtãtori ai Siberiei cu sania (Nicolae Milescu-Spãtaru), parcurgãtori ai drumurilor europene cu poştalionul (Dinicu Golescu), urmaŃi de generaŃii cu duhul scrisului la gazete, care s-au zbãtut, întâi şi întâi sã poatã aştearnã gândurile şi sentimentele în limba maicii, a Ńãrii atât de ne-Ńarã în despãrŃiturile ei de veacuri.

În cartea noastrã cãtre ,,istoricii clipei’’ cu scrisul ne vom opri precumpãnitor, cãtre toŃi aceia care n-au avut parte de culegerea textelor lor pe maşini rotative sau de tehnoredactare pe calculatoare, care n-au anticipat cã de la comunicarea prin telegraful cu sau fãrã fir se va ajunge la transmisiile prin satelit, cã de la mesajele imprimate pe plãci de patefon se va trece la undele herŃiene sau la laser-disc, cã de la limbajele non-verbale se va ajunge la antena parabolicã a Satului Global...

Sã ieşim, prin urmare, noi cei de azi, din lumea mass-media în pragul mileniului 3 şi sã ne întoarcem cu recunoştinŃã la truditorii care i-au pus temeliile, care i-au recuperat, în sol românesc, distanŃele tehnologice, profesionale şi vizionare prin care se legitimeazã presa de autenticã vocaŃie.

I, 2. Primele încercãri - în Transilvania În faŃa acestui avans jurnalistic, Ńãrile române, potrivit unei legi

nescrise a ,,arderii etapelor’’, s-au strãduit sã recupereze decalajul, aspirând la o sincronizare rapidã, fãrã trepte intermediare, într-un efort angajant de înaltã pildã patrioticã. Ce fel de ,,tradiŃie’’ avusese presa românã pânã spre 1830? Rãspunsul ni-l oferã o ,,pre-vârstã’’ a ei, în realitate una nu a presei propriu-zise (cu câteva excepŃii la care vom

reveni), ci una a scrierilor în general. Acestea puteau sã fie practicate numai de oamenii cu instrucŃie proprie solidã, de unde îndatorirea nobilã pentru fiecare - cugeta Gheorghe Asachi - sã-şi ,,... cultive a sa minte spre a putea spori cunoştinŃele altora’’ (Albina româneascã, 1839) 1.

Acest mod de a concepe rostul omului de instrucŃie într-o perioadã de crepuscul a iluminismului şi de irumpere a romantismului, echivaleazã cu o angajare faŃã de semeni, cei care, zicea în aceeaşi epocã alt ctitor de presã, George BariŃiu, sunt ,,însetaŃi de a citi lucruri folositoare şi plãcute’’ (Foaie volantã, 1839) 2.

Înainte de a consemna strãdaniile unor cãrturari iluminişti de a izvodi gazete, de a fi ,,izvoditori’’, cum ei înşişi se numeau, sã ne reamintim cã în 1508, la Târgovişte, se tipãrea Liturghierul lui Macarie, iar în 1544, la Sibiu, Dimitrie Liubavici scotea Catehismul românesci. Un rol deosebit l-au avut primele tipãrituri bisericeşti datorate lui Coresi ca şi cele care i-au urmat: Cartea româneascã de învãŃãturã (Iaşi, 1643), Noul testament (Alba Iulia, 1648) şi Biblia (Bucureşti, 1688), despre care N. Iorga scria: ,,Prin ele mai mult decât prin vechile manuscrise, care circulau greu şi se copiau puŃin, s-a întemeiat o viaŃã literarã comunã a tuturor românilor’’. De la aceste dintâi cãrŃi, tiparul avea sã serveascã, timp de trei secole, ivirii altor asemenea osârdii de laudã.

Cele dintâi încercãri de a scoate reviste şi ziare se fac în Transilvania la finele secolului al XVIII-lea. Prefacerile de ordin economic, social şi cultural, care accelerau declinul feudalismului şi favorizau pãtrunderea elementelor specifice modului de producŃie precapitalist, determinaserã înrolarea unor cãrturari şi învãŃaŃi iluminişti, cu studii clase şi umaniste în strãinãtate, într-un proces complex de culturalizare şi de ridicare a maselor din ignoranŃã; scopul final al activitãŃii lor avea în vedere trezirea sentimentului naŃional, formarea unei conştiinŃe active, îmbãrbãtãtoare, apte sã se angajeze într-o luptã pentru dobândirea de drepturi naŃionale, politice şi economice. În acest climat fertil cunoscut sub numele de ªcoala Ardeleanã - mişcare de idei înaintate şi de demonstrare a latinitãŃii limbii şi neamului în cãrŃi de istorie, filologie, filozofie şi literaturã - se încearcã, rând pe rând, în 1789, 1793 şi 1794, de cãtre doctorul oculist I. Molnar-Piuariu, sã se editeze ziare româneşti. AutoritãŃile habsburgice nu au dat însã curs acestor iniŃiative.

La scurt interval, în 1795, un grup de intelectuali, medici, filozofi, profesori, preoŃi - între care I. Molnar-Piauriu, Aaron Budai, Vasile Aaron, Sava Popovici - membri ai ,,SocietãŃii filozofeşti a neamului românesc în mare Principatul Ardealului’’, anunŃau proiectul unei publicaŃii intitulate ,,Vestirile filozoficeşti şi moraliceşti’’. Revista urma sã se ocupe, potrivit programului difuzat, cu aducerea la cunoştinŃã

publicã a evenimentelor vremii, popularizând totodatã ştiinŃele umaniste şi geografia, istoria şi matematica. ,,Stilul limbii’’ trebuie sã fie împodobit ,,cu osebitã şi întocmitã cuvântare’’. Dezideratul învãŃaŃilor ardeleni prinde însã contur abia în 1821. Prin stãruinŃa expresã a lui Zaharia Carcalechi este scoasã la Buda ,,Biblioteca româneascã’’, gazetã de profil almanah-magazin, ,,întocmitã în 12 pãrŃi dupã numãrul celor 12 luni’’ şi ,,întâia oarã tipãritã pentru naŃia Româneascã’’ (în ianuarie 1821). ,,Izvoditorul’’ ei se adresa publicului în articolul Cãtre cetitori:

,,Iubitorilor de ştiinŃã, Nu am avut mai mare vrere în inima mea, decât a sluji neamului

meu cu tipãrirea cãrŃilor româneşti folositoare. Dupã putinŃa mea am socotit cã de lipsã ar fi o bibliotecã ca aceasta în 12 pãrŃi, ce va cuprinde tot felul de lucruri, a tipãri pentru mulŃãmirea a toatã starea omeneascã.

Rogu-vã primiŃi aceastã frumoasã şi folositoare carte spre lauda neamului, spre binele patriei. Fiind eu încredinŃat cã veŃi afla mulŃãmire de osteaneala mea, mã voi socoti cel mai norocos a sluji neamului meu’’3.

Acelaşi articol, pãtruns de Ńeluri iluministe, unele subordonate însã ideii de supunere ,,cãtre domnii şi boierii locului’’, anunŃa preocupãrile viitoare ale gazetei. Ea trebuia sã încunoştinŃeze publicul cu minunatele ,,fapte ale strãmoşilor noştri romani’’, cu ,,acele ce s-au întâmplat în lume’’, cu diferitele lucruri în stare ,,sã desfãteze inima şi mintea omului’’. Partea a doua a programului revistei se definea printr-un profil de orizont universal (istoric, geografic, literar), dar şi românesc, pânã la ideea de ,,fapt divers’’ anecdotic, utilitar, comercial.

Existând pentru cititori pânã în anul 1834 (cu mari întreruperi însã, în 1821, apoi 1829-30, 1834), ,,Biblioteca româneascã’’ întrunea atributele unui pionierat de presã dotat cu simŃul datoriei civice, de larg interes social, politic şi cultural. Oricât de modest fusese acest prim pas spre scrisul la gazete, el nu trebuie nesocotit, mai cu seamã în latura semnificaŃiei lui de adâncã vibraŃie patrioticã: angajarea presei în procesul de trezire a conştiinŃei pentru formarea unei unitãŃi naŃionale, a unei literaturi unitare, a unei limbi literare comune. În aceastã parte a Ńãrii scrisul publicistic avea sã fie, timp de un secol, ,,laboratorul uriaş al conştiinŃei naŃionale’’ 4.

I, 3. Pionieratul este în Moldova şi Muntenia În celelalte Ńinuturi româneşti se fãcuserã de asemenea încercãri

(unele reuşite) de a scoate gazete. Astfel, în Moldova, la 18 februarie 1790 apãruse publicaŃia ,,Courrier de Moldavie’’, foaie sãptãmânalã, iniŃiatã de Potemkin, aflat atunci la Iaşi în fruntea armatelor ruseşti care

luptau cu cele turceşti. Redactatã în francezã şi în românã (varianta româneascã se datora lui Scarlat Sturza, ginerele lui Constantin Vodã Moruzzi), foaia avea un profit de informare militarã. Ceva mai târziu, în 1820, Theodor Racocea tipãrea la CernãuŃi un almanah, ,,Chrestomaticul românesc’’ sau ,,Adunarea a tot felul de istorii şi alte fãptorii, scoase de autori de pe osebite limbi pe anul 1820’’, în ale cãrui pagini se consemnau evenimente şi realizãri ale anului înscris pe frontispiciul ,,Chrestomaticului’’.5

Munteanul Dinicu Golescu, boier luminat, descoperise gustul pentru memorialistica de cãlãtorie, treaptã superioarã a scrisului gazetãresc şi modalitate de concentrare asupra unui subiect şi de prezentare a lui într-o formã dezvoltatã. Pe acest prag al memorialisticii merseserã, înaintea cãlãtorului Golescu, în drumeŃii incomparabil mai temerare, Nicolae Milescu, autorul acelui Jurnal de cãlãtorie în China, apoi Petru Cercel, în itinerare urbane italieneşti, Vartolomeu Mãzãreanu în Rusia şi stolnicul Constantin Cantacuzino la Padova şi în alte locuri. În planul cunoaşterii lumii, în manierã antiteticã, aceste prime cãrŃi de ,,reportaje’’, cum le-am numi astãzi cu termenul modern, puneau faŃã în faŃã, realitãŃi şi stãri de lucruri asupra cãrora era chemat sã reflecte, ceea ce însemna o dublã învestire a scrisului: şi cu cunoaşterea, şi cu atitudinea, cum, dealtfel, declarã Dinicu Golescu în Însemnare a cãlãtoriei mele Constantin Radovici din Goleşti (Buda, 1826):

,,Aşa şi noi, adunând binele, care din cititorii de cãrŃi bune şi folositoare, care din întâlniri şi adunãri de oameni de neamuri luminate, sã-l împrãştiem compatrioŃilor noştri şi sã-l sãdim în pãmântul nostru, spre rodire înmulŃitã’’.

,,Binele’’ este opus ,,birnicului’’ şi sãrãciei din bordeele Ńãrãneşti, drept care amplul reportaj devine nu doar un manifest de culturã ziaristicã, ci şi o adeziune a boierului muntean la progresul economic şi social al patriei. Atitudinea aceasta nu era numai teoreticã; ei i se poate adãuga în planul militantisului practic iniŃiativa de a organiza la Goleşti o şcoalã publicã unde se preda în latinã, greacã, italianã şi germanã, dar şi în limba românã, şcoalã condusã de profesorul Florian Aaron; de asemenea, acelaşi Dinicu Golescu sprijinitã, în 1827, apariŃia gazetei ,,Fama Lipschi’’, prima publicaŃie periodicã româneascã, scoasã împreunã cu I.M.C. Rossetti, din care s-a pãstrat un exemplar la Sibiu6.

Însumate, punctele de plecare ale premergãtorilor presei române, cu toŃii însufleŃiŃi de ideea unui larg program de culturalizare şi de ridicare economicã şi socialã a Ńãrii, anunŃau momentul de renaştere naŃionalã, în configuraŃia cãruia presa era chematã sã-şi aibã locul specific, ferm angajant, alãturi de învãŃãmânt, teatru, asociaŃii literare şi alte forme de incitare a conştiinŃei. ,,În limba maicii sã ne luminãm -

îndemna patetic dascãlul transilvãnean C. Diaconovici-Loga - cã putem, cum au putut şi alte neamuri, care, pânã n-au început, aşa erau şi ele, întunecate’’.

Cu asemenea gânduri, sentimente, idei şi idealuri se anticipase, prin premergãtori, drumul pe care avea sã se afirme mesajul militant al scrisului gazetãresc.

I, 4. Trei cãrturari destoinici, trei ,,vestitori de obşte’’ Adevãrata întemeiere a presei în limba românã se leagã de numele

lui Heliade Rãdulescu în Muntenia, Gheorghe Asachi în Moldova şi George BariŃiu în Transilvania. La 8 aprilie 1829 apãrea ,,Curierul românesc’’, la 1 iunie, în acelaşi an, ,,Albina româneascã’’ şi ceva mai târziu, la 12 martie 1838, ,,Gazeta de Transilvania’’, cele dintâi periodice de la care izvodea la Bucureşti, Iaşi şi Braşov mesajul presei de vocaŃie.

Scopul şi programul acestei vrednice activitãŃi a celor trei personalitãŃi ale culturii române erau definite în editorialele publicaŃiilor, respectate ulterior cu pricepere şi pasiune. Astfel, în ,,Curierul românesc’’, Ion Heliade Rãdulescu scria: ,,Acest vestitor de obşte, de atâŃia ani cunoscut de neapãratã trebuinŃã în luminata Evropã, a ajuns astãzi a îşi împrãştia vestirile sale şi între neamurile cele mai cunoscute, care încã în tulburãrile şi neodihnele lor au simŃit lipsa şi trebuinŃa lui...; foarte trist era pentru noi, iubiŃilor rumâni, când el încã pânã acum nu cunoştea limba noastrã şi noi vestirile lui le primeam în limbi strãine... Acuma însã aceeaşi putere ce pânã acuma pãrinteşte ne-au apãrat încât sã ne bucurãm de aceste drepturi ale pãmântului nostru, aceeaşi ne face sã simŃim şi aceastã bucurie de a ne fãli în mâinile noastre cu gazeta patrii noastre şi scrisã chiar în limba românã’’7.

La rândul ei, sora geamãnã ieşeanã ,,Albina româneascã’’ într-o ÎnştiinŃare asemãnãtoare, arãta publicului cã publicaŃia urma sã devinã pentru cititori un fel de ,,oglindã’’ în care sã se reflecte, toate interesantele întâmplãri’’, evenimentele interpretate de ,,vorbele strãluciŃilor bãrbaŃi’’ şi faptele socotite ,,folositoare pilde şi învãŃãturi’’. Simultan, foaia lui Asachi îşi mai propusese sã tipãreascã şi culegeri ,,istorice, literare, morale, filozofice’’.

,,Gazeta de Transilvania’’ îşi propusese sã susŃinã idei ca acestea: ,,CinstiŃi cetitori, iubiŃi români, iatã o îngrijire nouã, un dar deosebit, o facere de bine nepreŃuitã, o priveghere, o pronie pãrinŃeascã cu ochi ageri strãbãtãtoare asuprã-ne şi la toate lipsele şi trebuinŃele noastre! LãŃimea ştiinŃelor şi a cunoştinŃelor, împãrtãŃirea ideilor la toate plasele de oameni! (subl. G. BariŃiu) strigã astãzi toate naŃiile, toate stãpânirile cele

înŃãlepte şi pãrinŃeşti; mijloacele la acestea sunt cãrŃile, literatura, scrierile periodice (subl. n.) lãŃite şi propãveduite de noi’’8.

La acelaşi proces de întemeiere a presei în limba românã contribuie, alãturi de periodicele menŃionate, primul ziar cotidian numit ,,România’’ (1 ianuarie 1938), în a cãrui ÎnştiinŃare se evalua etapa parcursã pânã atunci, scriindu-se: ,,Dupã înaintarea ce a fãcut duhul românesc şi dupã lãŃirea gustului citirii în patria noastrã, gazeta a ajuns a fi o necesitate’’.

I, 5. Iluminismul românesc În łãrile Române iluminismul se face simŃit prin filiera austriaco-

italianã, în Transilvania, şi neo-greacã şi francezã în łara Româneascã şi în Moldova numãrând printre reprezentanŃii sãi pe Samuil Micu, Gheorghe ªincai, Petru Maior, Ion Molnar-Piuariu, I. Budai-Deleanu, Paul Iorgovici, G. BariŃiu, I. Codru-Drãguşanu, Iosif Vulcan, Dinicu şi Iordache Golescu, Iancu Vãcãrescu şi I. Câmpineanu, Gh. Asachi etc.

Activitatea acestor cãrturari, autori de volume şi scrieri filozofice, literare şi social-politice, se aşazã pe temelia iubirii de patrie, sentiment dovedit în forme specifice pentru momentul istoric slujit. Bunãoarã, pornind de la diferitele întocmiri feudale, iluminiştii români militau pentru ştiinŃa de carte cu deosebire la ,,sate’’. Totodatã, specificul iluminismului românesc consta în lupta pe calea scrisului şi a activitãŃilor practice întru demonstrarea ideii de latinitate a limbii şi a neamului (mai cu seamã în cadrul ªcolii Ardelene), a atestãrii continuitãŃii poporului român.

Prin truda de ,,luminare’’ cãrturarii români înŃelegeau şi rolul presei, ca modalitate de trezire a conştiinŃei naŃionale, de contribuŃie la împlinirea unitãŃii limbii şi a literaturii române, lucru mãrturisit în felurite chipuri: ,,Toate neamurile Europei - spunea Alexie Lazãr într-o ÎnştiinŃare apãrutã ca foaie volantã la Buda în 1814 - cele deşteptate, au aflat cum cã a scrie gazete sau novele şi acele a le împãrtãşi oamenilor neamului sãu e cea mai încuvinŃatã mijlocire de a lumina noroadele cu întâmplate ale altora fapte, a le abate de la rãu şi a le aduna spre cele mai bune’’ 9. Judecând potrivit acestor fapte şi atitudini vedem cum specificul presei, la începuturile sale, era unul preponderent cultural, cãruia i se va alãtura treptat unul politic, realitãŃi relevate ulterior de Nicolae Iorga, Garabet Ibrãileanu şi de alŃi exegeŃi. Ziarul politic se va impune şi va domina în faza urmãtoare, a revoluŃiei de la 1848, pânã la Unirea din 1859, când unele gazete cu preocupãri literare parcurg un proces de

specializare şi dobândesc o existenŃã independentã faŃã de periodicele cu caracter politic.

Gândirii iluministe (sau ,,luministe’’, cum i se mai spune), izvodite sub impulsul ataşamentului patriotic, i s-a alãturat şi i-a urmat cu largi deschideri gândirea româneascã a generaŃiei de la 1848, exprimatã în formula de paşoptism patriotic revoluŃionar. În unele lucrãri s-a acreditat opinia cã gazetarii moldoveni, de pildã, ar fi fost nişte paşoptişti iluminişti, în sensul unei atitudini moderate în plan politic, în vreme ce confraŃii lor munteni se arãtaserã radicali în soluŃii, vehemenŃi în activitãŃi revoluŃionare. Existã, desigur, deosebire între modul în care erau concepute şi elaborate publicaŃiile lui I.H. Rãdulescu şi cele ale lui Gh. Asachi, dar şi unele şi altele nu se opun idealurilor revoluŃionare, gândirii ideologice comune în planul activitãŃilor politice, social-culturale şi în acela al literaturii.

În presa româneascã spiritul de gândire modern pãtrunde o datã cu

influenŃele romantismului apusean, ale celui francez în special (Lamartine, Hugo) sau englez (Byron), asimilat creator, în dorinŃa de sincronizare şi de neconformism totodatã. Un romantism activ, militant, vizionar. PublicaŃiile iniŃiate de I.H. Rãdulescu au fãcut, primele, referiri la ,,civilizaŃia modernã’’ (,,Curierul românesc’’). ConfraŃii heliadişti de generaŃie, Alecu Russo, Mihail Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri şi ceilalŃi acceptaserã şi ei termenul de ,,modern’’ în diferite sfere de activitate (teatru, literaturã, presã, criticã literarã), unde se preconiza ideea unui ,,stil modern’’, a unei ,,literaturi moderne’’, a unui ,,teatru modern’’, a unei ,,prese moderne’’. În acord cu ceea ce definea etimologic cuvântul ,,modern’’ - adicã realitãŃi imediate - slujitorii momentului revoluŃionar paşoptist se situau pe aceeaşi platformã ideologicã şi literarã care îşi trãgea sevele din sentimentul patriotic nutrit de înaintaşi.

Astfel, nu erau uitate îndemnurile vibrante presãrate în letopiseŃe întru cronologizarea faptelor de glorie ale strãmoşilor, de la Burebista, Decebal şi Traian încoace, pentru ca ,,... sã nu se înece anii cei trecuŃi’’. Cum nu s-au înecat în colb de cronici. Cum au fost reîntrupaŃi, cu valoare de simbol activ, vizionar în mesajele paşoptiştilor, sub încurajarea programaticã a lui Ion Heliade Rãdulescu.

Capitolul II

PRESA PERMERGÃTOARE REVOLUłIEI PAªOPTISTE - OGLINDÃ A IDEII DE UNITATE NAłIONALÃ

,,Istoria noastrã are destule fapte eroice (...) atarul de rãzimat pentru noi este studiul istoriei, singurul oracol care ne mai poate spune viitorul’’. (,,Dacia literarã’’, IntroducŃie, 30 ghenarie, 1840) 1.

II, 1. ,,Dacia literarã’’ O datã cu apariŃia la Iaşi a primei reviste literare gândite pe câteva

coordonate fundamentale ale ideii de unitate naŃionalã, se inaugura în cultura românã un spirit nou, potrivit cãruia imitaŃiile de orice fel, aduse de oriunde, deveniserã o manie primejdioasã, ,,care omoarã în noi duhul naŃional’’. Prin acesta din urmã, M. Kogãlniceanu înŃelegea faptele de glorie ale trecutului, obiceiurile pitoreşti ale neamului, frumuseŃile peisagistice ale Ńinuturilor româneşti, şi alte trãsãturi care au individualizat poporul român de-a lungul secolelor, tot atâtea surse de inspiraŃie în crearea unei literaturi originale.

Restrânsa constelaŃie a publicaŃiilor ivite dupã ce domnitorul Mihail Sturza interzisese ,,Dacia literarã’’ pentru temeritatea programului ei novator, respectiv ,,Arhiva româneascã’’ şi ,,Propãşirea’’, editate de acelaşi Kogãlniceanu, aduseserã în prim plan o idee cardinalã: ,,Istoria româneascã mai ales sã ne fie cartea de cãpetenie, sã ne fie paladiul naŃionalitãŃii noastre’’, se preciza în programul ,,Arhivei româneşti’’.

II, 2. ,,Sub masca ziarului informativ (...) politicã naŃionalã’’

(Constantin Bacalbaşa) 2

Indiferent cum s-au intitulat articolele-program cu care revistele şi ziarele româneşti din secolul trecut îşi anunŃau ivirea - de la prea-cunoscutul apel ,,Cãtrã cetitori’’, pânã la ,,ÎnştiinŃare’’, ,,Programã’’, ,,IntroducŃie’’, ,,Prospect’’, ,,Scopul nostru’’, ,,Prolog’’, ,,Cuvânt iniŃial’’, ,,ApariŃia noastrã’’, ,,Calea noastrã’’ etc. -, pentru cititorul atent asemenea editoriale aveau (şi au şi astãzi) o dublã semnificaŃie: în planul gândirii social-politice şi în acela al practicii gazetãreşti înseşi. Pentru acest motiv am început discuŃia pornind de la articolele-program - fãrã sã ne limitãm doar la ele, evident! - întrucât aceste articole demonstreazã de fapt modul cum editorii concepeau rostul scrisului publicistic, definind astfel trãsãtura sa militantã, dar şi modul cum avea sã se realizeze mesajul însuşi, tematic şi pe genuri de presã, în activitatea ulterioarã.

,,Dãtãtorii’’ primei gazete în limba românã, I. Eliad (Ion Heliade Rãdulescu) şi C. Moroiu, începeau unul din primele paragrafe ale ÎnştiinŃãrii lor astfel: ,,Folosul Gazetei (,,Curierul românesc’’ - n.n.) este de obşte şi deopotrivã pentru toatã treapta de oameni: într-însa politicul îşi pironeşte ascuŃitele şi prevãzãtoarele sale cãutãri şi se adânceascã (se adânceşte - n.n.) în gândirile şi combinãrile sale’’ 3. Investitã, deci, cu o funcŃie politicã, prin care omul de tot felul, de la literat şi filozof pânã la neguŃãtor şi plugar, putea sã cunoascã şi sã punã în cumpãnã ,,faptele şi întâmplãrile lumii’’, prima gazetã bucureşteanã contura şi prima trãsãturã a conceptului de militantism: angajarea în viaŃa politicã. Aceasta era însã atunci, în 1829, o noŃiune cu un teritoriu semantic vast şi eclectic, intern şi extern, aşa cum dealtfel reiese şi din programul tematic al ,,Curierului’’ bucureştean 4. Un lucru se întrezãrea cert: scrisul la gazetã se implicã, de la început, într-o trudã de informare larg cuprinzãtoare şi de autoritate moralã. Treptat, dupã primii ani de apariŃie, revista lui I.H. Rãdulescu începe sã decanteze valorile şi sã se orienteze cãtre un profit tot mai distinct, propunându-şi sã cuprindã, în primul rând, ,,articole politice’’.

Sprijinit pe aceleaşi considerente, Gheorghe Asachi redactase la 17 aprilie 1829 un apel pentru înscrierea abonaŃilor la foaia care se chema, în acel moment, ,,Gazeta româneascã din (I)Eşi’’, devenitã ,,Albina româneascã’’, publicaŃie ce trebuia sã fie, din capul locului, ,,politicã, administrativã, literarã’’. Primul numãr al ,,Albinei’’ - care fusese precedat de nişte foi volante cuprinzând ,,novitale de la armie’’ şi diverse ştiri - definea şi el, aidoma ,,Curierului românesc’’, un program larg, preponderent informativ, în mãsurã sã intereseze un public eterogen. De la ,,buletinele’’ militare şi comunicatele oficiale ale ocârmuirii, de la veştile despre negoŃ pânã la ,,culegeri istorice, literare, morale, filologice’’ - iatã sub ce imbolduri lucra presa din Moldova, în acest prim stadiu, fãrã sã înŃelegem prin aceasta cã iscusitul şi învãŃãntul ei întemeitor, Gheorghe Asachi, urmãrise doar atâta. Constantin Bacalbaşa,

ziaristul inteligent şi bãtãios de la sfârşitul secolului, militantul socialist, avea sã caracterizeze aceste începuturi ale presei în adevãrata lor semnificaŃie: ,,Negreşit şi aceste ziare nu au apãrut la început decât tot sub masca ziarului informativ, fãrã pretenŃia afişatã de a se amesteca în treburile politice ale Ńãrii, în realitate însã scopul ziariştilor români era sã facã cel puŃin politicã naŃionalã, dacã nu chiar politicã de idei de partid, dupã cum o înŃelegem astãzi’’ 5. În adevãr, presa a desfãşurat activitate politicã întotdeauna, sub forme diferite, uneori mascate, începând cu titlul publicaŃiei şi sfârşind cu texul însuşi, pentru ca mesajul sã treacã de opreliştile cenzurii sau sã nu fie suprimat. Aşa stând lucrurile, putem sã-i dãm dreptate lui Constantin Bacalbaşa care afirma cã ,,presa româneascã s-a nãscut mai mult din nevoia românului de a rãsufla politiceşte decât din aceea de a informa pe cititori asupra faptelor zilnice’’ 6. La geneza ei, deci, presa româneascã a fost naŃionalã: ,,Ideea naŃionalã i-a dat naştere, ideea naŃionalã a fãcut-o sã creascã, ideea naŃionalã a cãlãuzit-o neîncetat pân în zilele pe care le trãim’’ 7.

Cum ar putea fi raportatã noŃiunea de ,,idee naŃionalã’’ la conceptul de militantism social-politic? Timp de un deceniu, pânã la apariŃia ,,Daciei literare’’ (1840), ziarele şi revistele care apãruserã îşi impregnaserã coloanele cu substanŃa unei angajãri sociale şi politice mai puŃin limpezi, optând pentru anumite revendicãri culturale, cu deosebire circumscrise momentului de renaştere naŃionalã. PublicaŃiile care s-au ivit dupã ,,Curierul românesc’’ şi ,,Albina româneascã’’ - ,,Muzeul naŃional’’, ,,Gazeta teatrului’’, ,,Curiosul’’, ,,România’’, ,,Pãmânteanul’’, ,,Mozaicul’’, ,,Curierul de ambe sexe’’, ,,Vestitorul bisericesc’’, ,,Cantorul de aviz’’ (în Valahia), ,,Alãuta româneascã’’, ,,Foaia sãteascã’’, ,,Oziris’’ (în Moldova) şi ,,Foaia duminicii’’, ,,Gazeta de Transilvania’’, ,,Foaia inimei’’ (în Transilvania) - nu izbutiserã sã se înalŃe pe trepta primelor ctitorii, considerã Mihail Kogãlniceanu, adicã pe treapta gazetelor scoase de Ion Heliade Rãdulescu, Gheorghe Asachi şi George BariŃiu. Acestea însã, zice acelaşi autor, ,,afarã de politicã... au mai mult sau mai puŃin o colorã localã’’ 8.

Se impunea, în consecinŃã, gãsirea unui numitor comun în jurul cãruia sã se Ńeasã ,,ideea naŃionalã’’, aşa cum avea ea sã strãbatã scrisul publicistic.

II, 3. Deceniul programului paşoptist: 1840-1850 În deceniul 1840-1850 nimic nu putea defini mai puternic şi mai

relevant noŃiunea de ,,idee naŃionalã’’ decât ceea ce îndeobşte numim ,,program paşoptist’’, numitorul comun în planul gândirii sociale,

politice, filozofice şi culturale al unei întregi generaŃii. Ea se constituie din prepaşoptişti (iluminişti) şi paşoptişti (participanŃi direcŃi la revoluŃia din 1848), cu toŃii animaŃi mai întâi de momentul de renaştere naŃionalã. NãscuŃi la finele secolului al XVIII-lea (Gheorghe Asachi, Iancu Vãcãrescu, Petrache Poenaru), în primul deceniu al veacului trecut (Ion Heliade Rãdulescu, Costache Negruzzi, Simion BãrnuŃiu, ªtefan şi Nicolae Golescu, August Treboniu Laurian) sau dupã 1810 (George BariŃiu, Cezar Bolliac, Ion Ghica, C.A. Rosetti, I. Voinescu II, Mihail Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri, Nicolae Bãlcescu, Dimitrie Bolintineanu etc.), aceşti luptãtori cu arma scrisului, în ciuda unor deosebiri de opinii, de vederi politice şi culturale, datorate pregãtirii intelectuale şi diferenŃelor de vârstã, se întâlnesc totuşi pe platforma comunã a ideilor de naŃionalitate, libertate şi dreptate socialã. Într-o primã etapã a afirmãrii lor civice, aceea a deceniului prerevoluŃionar, ei polarizeazã în jurul lor forŃele primordiale ale intelectualitãŃii din toate Ńãrile române, în scopul edificãrii unei culturi naŃionale menite sã contribuie la propãşirea economicã şi socialã a tuturor românilor şi sã atenueze decalajul spiritual faŃã de naŃiunile civilizate ale Europei. Strãbãtutã de înalte idealuri civice, politice şi culturale, perioada de renaştere naŃionalã îşi contura trãsãturile şi Ńelurile în determinare directã cu cerinŃele de atunci ale presei, învãŃãmântului, teatrului, societãŃilor literare, beletristicii.

Dupã înlãturarea fanarioŃilor, sub domniile lui IoniŃã Sturza în Moldova şi Grigore Ghica în Muntenia, au apãrut lucrãri infuzate de idei şi aspiraŃii noi, între care memorialul învãŃatului Dinicu Golescu, Însemnare a cãlãtoriei mele; acelaşi înfiinŃase o societate literarã care îşi propusese sã promoveze teatrul, traducerile, şcoala şi gazetele în limba românã (la Lipska-Leipzig tinerii I.M.C. Rosetti şi Anastasie Lascãr tipãriserã gazeta ,,Fama Lipskii pentru Dacia’’). Prin pacea de la Adrianopole, ca urmare a rãzboiului ruso-turc, principatele române dobândiserã autonomie mai largã. Guvernatorul principatelor, generalul Kiseleff, sprijinind introducerea unor reforme menite sã modernizeze structura de stat, menŃinuse totuşi relaŃiile feudale, privilegiile de clasã boiereşti. Elaborarea Regulamentului Organic conducea, de asemenea, la acŃiuni pozitive (reglementarea impozitelor, desfiinŃarea vãmilor, separarea puterilor), dar acelaşi act constituŃional menŃinea raporturile de dependenŃã ale Ńãrãnimii faŃã de clasele boiereşti. Foarte importantã era prevederea din Regulamentul Organic care susŃinea comunitatea de limbã, de origine, de aspiraŃii şi de interese ale românilor, învãŃarea istoriei şi limbii naŃionale - premise ale formãrii unei conştiinŃe naŃionale, ale participãrii la revoluŃie şi ale pregãtirii Unirii Principatelor.

II, 4. Dreptul sfânt al ,,slobozeniei’’ dinlãuntru şi dinafarã Sosise timpul înflãcãratelor elanuri revoluŃionare, de deşteptare şi

de angajare a conştiinŃei naŃionale întru dobândirea de drepturi sociale, politice şi culturale pentru toŃi românii, începând cu dreptul sfânt al ,,slobozeniei’’ dinlãuntru şi dinafarã, continuând cu dreptul demnitãŃii şi al egalitãŃii şi aşezând aceste aspiraŃii sub pavãza ideii unitãŃii de neam, de limbã şi de tradiŃii. Acum, în etapa deschisã de anul 1840, în liniile de hotar ale cunoscutei publicaŃii simbolic intitulate ,,Dacia literarã’’, eruditul Mihail Kogãlniceanu lansa în limbajul presei una dintre direcŃiile ce aveau sã fertilizeze curând scrisul românesc de orice inspiraŃie: apelul la istoria glorioasã a trecutului de luptã, ca mijloc de solidarizare a conştiinŃelor contemporanilor şi de împlinire a nãzuinŃelor lor.

,,Sã ne Ńinem de limba, de istoria noastrã, cum se Ńine un om, în primejdie de a se îneca, de prãjina ce i se aruncã spre scãpare - scria el în IntroducŃie la foaia trimestrialã ,,Arhiva româneascã’’ din 1840. Istoria româneascã mai ales sã ne fie cartea de cãpetenie, sã ne fie paladiul naŃionalitãŃii noastre. Într-însa vom învãŃa ce am fãcut şi ce avem sã facem; printr-însa vom prevedea viitorul, printr-însa vom fi români. Cãci istoria este mãsura sau metrul prin care se poate şti dacã un popor propãşeşte sau dacã se înapoiazã. ÎntrebaŃi dar istoria şi veŃi şti ce suntem, de unde venim şi unde mergem. De unde venim şi unde mergem, trecutul şi viitorul, iatã toatã fiinŃa noastrã, iatã mijlocul de a ne cunoaşte’’ 9.

Învestirea scrisului publicistic cu atributul unui curajos explorator în adâncul istoriei naŃionale, care sã aducã la suprafaŃã, din letopiseŃe, urice, documente şi hronice ale Grecenilor, Popeştilor, Urecheştilor şi Costineştilor trecutul apãrat de înaintaşi, într-o mânã cu sabia, într-alta cu condeiul, însemna în acest moment premergãtor anului revoluŃionar 1848 un act de înalt patriotism. Trecând din gazetã în gazetã, fie ea politicã, social-culturalã sau literarã, istoricã sau de orice fel, acastã chemare lansatã întru slujirea prezentului, pe temelia şi cu exemplul trecutului, alãturase lui Kogãlniceanu o întreagã grupare de ,,firi vizionare’’, cum i-a caracterizat ulterior Eminescu pe militanŃii paşoptişti. Veneau în pagini de gazete - la ,,Dacia literarã’’ (1840), ,,Arhiva româneascã’’ (1840), ,,Propãşirea’’ (1844), ,,Magazin istoric pentru Dacia’’ (1845), în toate celelalte - cu sufletul şi cu mintea învãpãiate de lumina adevãrului şi a dreptãŃii un Bãlcescu, Negruzzi sau Alecsandri, un Alexandrescu, Bolliac sau Russo, un Andrei Mureşanu, Ion Ionescu de la Brad sau C.A. Rosetti, veneau toŃi cei însetaŃi de ,,propãşirea’’ neamului lor, de libertatea

proclamatã solemn în altã gazetã, ,,Pruncul român’’: ,,Ceasul libertãŃii a sunat pentru tot românul...’’

Ei uneau versul şi proza, replica dramaticã şi satira, verbul percutant al tribunei oratorice şi prevederea, oricare ar fi fost ea, din ProclamaŃia de la Izlaz, cu mesajul mobilizator al gazetãriei într-un tot organic, subordonat aceloraşi idealuri naŃionale.

II, 5. Scrisul în limba românã - o nobilã îndatorire a presei Problema scrierii în româneşte fusese la inima înaintaşilor cu multe

secole în urmã. Primele atestãri se situeazã în veacul al XV-lea şi al XVI-lea (textele rotacizante, tipãriturile lui Coresi etc.). O scrisoare în slavoneşte (cam din jurul anilor 1482-1492) a boierului Dragomir Udrişte începea cu un cuvânt românesc, ,,bunilor i cestitem’’, în loc de ,,dobrem i cestitem’’; în scriptele oraşului Sibiu se face menŃiunea cã s-a plãtit un florin lui Philippus Pictor ca sã redacteze unele scrisori în româneşte; în aceleaşi scripte se vorbeşte despre un slavconduct din 1484, dat de sultanul Baiazid unor negustori polonezi pentru a putea trece prin łara Româneascã, document redactat de asemenea în limba românã. Adãugãm acestor prime strãdanii textul jurãmântului omagial al lui ªtefan cel Mare (1485) cãtre regele Cazimir al Poloniei, despre care se menŃioneazã cã a fost tradus în latineşte din limba ,,valahã’’.

Cel mai evident document în limba românã care ni s-a pãstrat este cunoscuta scrisoare din 1521 a boierului Neacşu din Câmpulung (Muscel), în care acesta îl informeazã pe Hans Benkner, judele Braşovului, despre pregãtirile turcilor în vederea unui atac asupra łãrii Româneşti. De la aceastã scrisoare, redactatã în general fluid (deşi cu forme lexicale rudimentare ,,den’’, ,,pre’’, ,,umini’’, ,,neşte’’, ,,lotru’’ etc.) pânã la încercãrile repetate de a reduce şi a elimina treptat alfabetul slavon, în locul cãruia sã fie introdus alfabetul latin - ceea ce se întâmplã abia sub domnia lui Al.I. Cuza şi din iniŃiativa lui Ion Ghica - drumul impunerii scrisului în limba românã a fost unul de luptã continuã.

Cãrturarii luminişti şi autorii de gramatici, începând cu IenãchiŃã Vãcãrescu, apoi, în epoca despre care vorbim, Ion Heliade Rãdulescu, au încercat sã înlocuiascã, sã simplifice şi sã uşureze scrierea chirilicã. O asemenea încercare o datorãm lui Samuil Micu, cel care în Cartea de rugãciuni îndrãzneşte sã foloseascã alfabetul latin în locul celui slavon. Ctitorul presei în łara Româneascã, Ion Heliade Rãdulescu, este simultan şi un vajnic luptãtor pentru limba românã, în calitatea sa de autor al lucrãrii Gramatica româneascã (Sibiu, 1828), ,,punctul de plecare al teoriei limbii literare, care avea sã se impunã cu vremea în ştiinŃa

româneascã’’ 10, dupã cum este de pãrere D. Popovici. În amintita lucrare, Heliade simplificã alfabetul chirilic de la 44 de semne la 28 (iar în 1835, într-o altã gramaticã, la 27), se pronunŃã pentru un fonetism temperat, preconizeazã adaptarea neologismelor mai ales în limba literarã, recomandând formele cele mai simple şi mai clare (Repede aruncãturã de ochi asupra limbii şi începutului românilor). O datã cu anul 1840, acelaşi autor însã cade în exagerarea italienizãrii limbii române, pornind de la premisa unei înrudiri între cele douã limbi (Paralelism între limba românã şi cea italianã), care se soldase cu scrierea cuvintelor prin apelul la qu (quine), prin dublarea consoanelor (faccere, tragere) etc., situaŃii abandonate în procesul firesc de evoluŃie a limbii române. Exceptând aceste rãtãciri, ideile filologice de avangardã ale lui I.H. Rãdulescu vor fi preluate de Costache Negruzzi şi transmise întregii generaŃii de paşoptişti.

DorinŃa de a promova mesajul de presã în limba românã, Ion Heliade Rãdulescu o exprimã cu diferite prilejuri, fãrã sã facã însã rabat de la rigorile exprimãrii corecte, arãtând cã revista ,,Curierul’’ nu putea primi articole ,,ce n-au o limbã, nici o ortografie, nici o gramaticã’’ 11. Transferate în aria publicisticii, ambiŃiile lingvistice ale lui Heliade însemnau de fapt încurajarea diferiŃilor gazetari de a scrie şi în limba românã şi corect, lucru de care îşi dã seama cel dintâi Mihail Kogãlniceanu. El îşi anunŃase confraŃii cã ,,Dacia literarã’’ avea sã publice în afarã de ,,compuneri originale ale redactorilor şi ale conlucrãtorilor sãi pe oricare dintre cele mai bune scrieri originale ce va gãsi în deosebitele Jurnaluri româneşti’’. Totodatã, publicarea diferitelor lucrãri în limba românã însemna îndepãrtarea treptatã a cititorilor de la periodicele în alte limbi, care numai în Moldova, în jurul anului 1854, înfãŃişau acest tablou:

15 în limba francezã, 15 în germanã, 6 în greacã, 1 în rusã, şi numai douã în românã. De aceea, la apariŃia sa, ,,Spicuitorul moldo-român’’ îşi anunŃa cititorii în Prospect:

,,Cercetând toate publicaŃiile periodice precumu-i «Revue» şi alte jurnale, scopul sãu este a Ńine locul tuturor acestor tipãriri, care astãzi doritorii sunt nevoiŃi a le aduce cu cheltuialã grea din Ńãri streine, când acum aceastã foaie singurã şi cu mare deplinãtate va purta îndatorirea şi sarcina tuturor, spre a înfãŃoşa fieşcãruia rodurile întrunite, cu un cuvânt, «Spicuitorul» se înfãŃoşeazã ca organul tâlcuitoriu ŃivizaŃiei în Ńãrile moldo-române’’ 12.

II, 6. În locul alfabetului slavon - cel latin

Multe dintre activitãŃile de presã consacrate promovãrii scrisului în limba românã porneau de la necesitatea înlocuirii alfabetului slavon cu cel latin.

,,Întunericul conştiinŃei cu care se acoperi łara Româneascã din pricina tristelor întâmplãri ale rãzboaielor din afarã şi dinlãuntru - scria Florian Aaron într-o Precuvântare, în 1835 - se-ngroaşã şi mai mult cu osânda cea grozavã a limbei slavone... Rumânii, fãrã a-şi aduce aminte cã ei nu sunt datori limbei slavone mai multã cinste decât au dat naŃiei de la care o primirã întâi, petrecând cu dânsa, îi uitarã cã au drept de a scrie şi de a ceti rumâneşte, dupã cum au învãŃat de la strãmoşii lor rumâni...’’ 13. De aceea, în numeroase articole şi studii se fãcea apel la dezgroparea lexicului vechi românesc, a limbii cronicilor şi documentelor, prin aducerea la luminã a cuvintelor celor ,,preŃioase şi numeroase ce se pãstreazã în gura popoarelor şi a deosebitelor provincii române’’ 14 (Jurnalismul în România). Îndepãrtarea de la fondul lingvistic vechi comun dusese, între altele, la o pronunŃare a cuvintelor deosebitã de la un colŃ de Ńarã la altul, cum observa poetul revoluŃionar Andrei Mureşanu în articolul Câteva reflexii asupra poeziei noastre.

InsistenŃa pentru comunicarea în limba românã, atât în scrieri mari, cât şi în presã, devine o constantã în activitatea culturalã. Se fãceau multe declaraŃii în sprijinul cu litere latine, se redactau chiar articole de limbã, documentate şi convingãtoare, prin care se demonstra latinitatea limbii române, originalitatea ei, capacitatea de a exprima în româneşte, pe un fond latin, îmbogãŃit cu cuvinte din limbile altor popoare nelatine, idei, simŃãminte, gânduri. Un asemenea articol tipãreşte în 1847 Timotei Cipariu, ajungând la aceastã concluzie-chemare.

,,A scrie dar o limbã cât se poate dupã împregiurãri mai curatã; a reînsufleŃi moartele, uitatele, pãrãsitele forme, însemnãri şi cuvinte; a lepãda slovenismii etc. şi în locul lor a reintroduce termeni luaŃi, când alte fântâne ne vor lipsi, din dialectele romane; a le întocmi dupã formele şi exemplele ce ne înfãŃişeazã structura limbei, iar nu dupã uşurãtatea buzelor, plãcutul urechilor, aceste ne sunt propusul, scopul şi principiele din partea limbei’’ 15.

Întrevedem în rândurile de mai sus şi buna intenŃie patrioticã a autorului de a susŃine, prin orice mijloc, limba românã ca instrument comun de înŃelegere între toŃi locuitorii strãvechei Dacii, dar şi germenii unor exagerãri latiniste, prin întoarcerea la formele primare, etimologizante, respinse în perioada urmãtoare de scriitori şi publicişti de seamã ca Alecsandri, Odobescu ş.a.

În Transilvania, unde presa în limba românã se dezvoltã ceva mai târziu decât în restul Ńãrii, George BariŃiu este îngrijorat, lansând în programul ,,Foii literare’’ - publicaŃie ce va deveni, dupã un semestru,

,,Foaia pentru minte, inimã şi literaturã’’ - un apel patetic: ,,Dar cum, domnilor! Noi, ardelenii, atunci când fraŃii noştri de peste CarpaŃi cetesc cinci, şase gazete şi foi literare în limba româneascã, sã rãmânem de la o astfeliu de întreprindere, care cel mult patru sau cinci sute de patrioŃi şi naŃionalişti literaŃi şi bine simŃitori sunt în stare de a o sprijini şi Ńinea în floare? În veacul acesta, când limba noastrã prin râvna bãrbaŃilor atât de nepregetãtori au fãcut paşi, care însuşi pã strãini pun la mirare, totodatã dovedind în faptã cum cã limba româneascã este destoinicã de a sã putea deplini, regula şi îmbogãŃi ca oricare alta; şi încã cu atât mai mult încât cere izvoare mai bogate pã maica şi surorile sale, de unde sã se poatã ajutora: ardelenii, mai mult decât un milion şi douã sute de mii români, sã rãmâie tocma acuma rãci şi nesimŃitori pentru limba sa, pã care, precum toate naŃiile, aşa şi dânşii sã cuvine sã o aibã de pavãrã şi paladiul sãu?’’16.

Într-un alt plan al aceloraşi preocupãri se luase atitudine împotriva scrierilor lingvistice care nu erau conforme cu spiritul limbii române. Când profesorul Gh. Sãulescu de la ªcoala ,,Trei Ierarhi’’ din Iaşi o gramaticã româneascã destinatã şcolilor normale şi gimnaziale, Gheorghe Asachi, pe atunci ,,referendar’’ în probleme de învãŃãmânt, face un referat din care extragem: ,,A supune limba la o sistemã strãinã, cu de-a sila a o îmbrãca în forme clasice numai pentru dragostea maicii de la care se trage, este o tirãnie filologhicã, mai grea a sã statornici decât acea politicã.

Dupã aceasta, cu vie pãrere de rãu cunosc cã autorul Gramaticii a(l) cãruia talent filologhic îl preŃuiesc, la alcãtuirea ei n-au luat în bãgare de seamã cuvintele sus arãtate, şi cã hotãrând a reforma limba dupã a sa idee, asupra regulilor simple au Ńãsut paradoaxe, încât acea carte, menitã a rândui regulele limbii, cuprinde în sine felurite stihii, carele vor aduce nemulŃãmire, descreditare şi urã asupra institutului în al cãruia sân s-au nãscut’’ 17.

În tot acest complex şi controversat proces de evoluŃie fireascã a limbii române, presa era chematã sã aibã rolul unui arbitru atent, imparŃial, ataşat valorilor lingvistice perene, fie ele latine, slave, germanice sau de alte origini, desolidarizat de curente lingvistice extremiste, de opinii filologice insuficient gândite. Acest arbitraj se putea realiza prin practicarea scrisului în limba românã, prin recursul la fondul tradiŃional lexical vechi dar şi la cel neologic, indiferent de genul scrierii - romane, memorialisticã, poezii, jurnalisticã etc., - într-un cuvânt, cum se consemna cu îndreptãŃire în ,,România literarã’’, prin tot ce era menit ,,a rãspândi lumini, a aduce plãcere cetitorilor şi a dezvolta limba româneascã cu un chip mãsurat şi înŃãlept’’ 18 (subl. n.).

Aceeaşi idee, cu câteva nuanŃe în plus, o întâlnim în articolul-sintezã Jurnalismul în România, publicat în ,,Albina româneascã’’: ,,La ist prilej se cuvine a observa cã de este cu drept a pãstra limba cu semnul naŃionalitãŃii, apoi de datorie avem a o cultivi, prin reînvierea cuvintelor pãrãginite şi aflãtoare în manuscripte şi cãrŃi vechi bisericeşti, precum şi prin întrebuinŃarea acelora ce sunt vieŃuitoare astãzi în gura poporului, a curãŃi limba prin îndepãrtarea cuvintelor strãine şi adoptarea acelor ce avem ca sinonime de uric a mumei limbe, cãci deşi cer unii a rãmânea aceste cuvinte ca unele ce prin veacuri ar fi cãpãtat cetãŃenia românã, noi rãspundem cã abuzuri, deşi vechi, rãmân tot abuzuri şi cã mai lesne ni va fi a curãŃi amu limba pân’a nu se informa (probabil ,,forma’’ - n.n.) o literaturã naŃionalã’’ 19. În acelaşi articol, vorbindu-se de ,,Curierul român’’, i se relevase meritul de a fi introdus ,,literile latine’’, care depãşiserã astfel ,,zidul cel hinez ce li opuneau literele chiriliane’’.

În legãturã cu aprinsa disputã privitoare la menŃinerea alfabetului chirilic sau renunŃarea la el, George BariŃiu angajase o discuŃie pe tema ortografiei în Ardeal, în care se antrenaserã şi alŃi autori (Timotei Cipariu, de pildã). Articolul Ceva despre ortografia latino-româneascã expune punctele de vedere ale adepŃilor celor douã poziŃii, lãsând sã se înŃeleagã, printre rânduri, dorinŃa lui G. BariŃiu: ,,Românii cei de supt schiptrul austriesc lãcuiesc între alte neamuri, care le ştiu limba, şi bucuros le ar şi ceti cãrŃile de nu ar avea slovele ciriliceşti... Eu mãcar cã din toatã inima aş dori ca rumânii batãr mai întâie cei de subt schiptrul austriesc sã sã întrebuinŃeazã cu litere latineşti...’’ 20.

Spiritul polemic în problemele limbii se manifestã în multe feluri. Alecu Russo, în Cugetãri, se referã la latinizanŃii ardeleni care tindeau sã prefacã limba în ,,iune’’, ,,Ńie’’, ,,iu’’ şi ,,int’’. Argumentele de ordin teoretic sunt însoŃite, adesea, de exemplu rizibile, denotând subtilitatea ironistului, exemple care probau artificialitatea formelor lingvistice preconizate. ,,Literatura unui popor e însuşi poporul’’, se spunea într-un articol din ,,România literarã’’. ,,Ca sã scrii în mijlocul românilor, ca sã scrii cãtre români, trebuie sã scrii româneşte’’. De la îndemnuri se trecea la argumentãri. Pledând pentru ideea cã poporul este o majoritate ,,care trebuie a fi luminatã’’, Dimitrie Rallet consemna: ,,ÎnŃelegem cã trebuie a zice mai bine redus decât catandisit, raport decât anafora, referat decât duclad, substras decât cacerdisit’’.

II, 7. O literaturã de ,,duh naŃional’’ Jaloanele teoretice şi cadrul practic în care se înfiripã ideea unei

literaturi moderne de ,,duh naŃional’’ se datoreazã lui Mihail

Kogãlniceanu, om de solidã culturã umanistã desãvârşitã în FranŃa şi în Germania, istoric şi publicist, memorialist şi literat talentat. El îşi publicã primele lucrãri în germanã şi în francezã: Limba şi literatura românã sau valahã, Istoria Valahiei, łãrii Româneşti, Moldovei şi a românilor de peste Dunãre. Ca redactor şi conducãtor de reviste, numele lui M. Kogãlniceanu este asociat, începând din 1840, publicaŃiilor: ,,Dacia literarã’’, ,,Foaie sãteascã a PrinŃipatului Moldovei’’ (pentru aproximativ 2.000 de sate), ,,Arhiva româneascã’’, ,,Calendar pentru poporul românesc’’, ,,Propãşirea’’, ,,Steaua Dunãrii’’. Având posibilitatea sã subvenŃioneze o editurã proprie (,,Cantora Foii sãteşti’’ sau ,,Cantora Daciei literare’’), M. Kogãlniceanu valorificã prima colecŃie de cronici române, LetopiseŃele łãrii Moldovei (1845).

Activitatea sa de publicist şi istoric se împleteşte strâns cu cea de om politic, orator şi diplomat. Pentru participarea conspirativã la revoluŃia din 1848 în Moldova, ocârmuirea a pus în joc 700 de galbeni destinaŃi persoanei care avea sã-l predea autoritãŃilor. Fugit la CernãuŃi, Kogãlniceanu redacteazã trei ,,scrisori’’ cu conŃinut revoluŃionar: DorinŃele partidei naŃionale, Noul acatit al marelui voievod Mihail Grigoriu (pamflet la adresa lui M. Sturdza) şi Proiect de constituŃie pentru Moldova. Ca deputat în Adunarea Ad-hoc a Moldovei, M. Kogãlniceanu susŃine idei democratice în sprijinul progresului social, al ,,desfiinŃãrii boierescului’’, al unirii Moldovei cu Muntenia. Orator înflãcãrat încã din 1843, când rostise memorabilul şi antologicul Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie naŃionalã la Academia Mihãileanã, devine, dupã Unirea Principatelor, sprijinul de nãdejde al domnitorului Al.I. Cuza, cu care realizeazã Plebiscitul pentru adoptarea noii legi electorale cu reprezentanŃã popularã (14 mai 1864) şi votarea legii agrare. Întregindu-şi profilul cu alte funcŃii, ca aceea de ministru de interne, M. Kogãlniceanu se impune în epocã drept o personalitate de prestigiu, pentru care în 1868 este ales membru al Academiei Române.

Din sumara prezentare a acestui profil complex, reŃinem, în planul publicisticii culturale, meritoria sa contribuŃie la ivirea revistei ,,Dacia literarã’’, care avea sã traseze, prin obiectivele ei, drumul viitor al culturii şi literaturii române moderne, urmat cu ambiŃie şi cu zel patriotic de scriitorii din toate Ńinuturile Ńãrii, pentru cã publicaŃia însãşi se intitula ,,Dacia literarã’’. Fãrã sã nege rolul jucat de primele periodice în limba românã şi de suplimentele lor literare (,,Curierul de ambe sexe’’, ,,Alãuta româneascã’’ şi ,,Foaie pentru minte, inimã şi literaturã’’), noua revistã îşi motiva apariŃia ca o necesitate de a se ocupa mai mult decât predecesoarele ei de problemele literaturii naŃionale, întrucât celelalte fãcuserã acest lucru limitat, zonal şi sporadic. Dupã ce aratã, bunãoarã, cã ,,Albina româneascã’’ şi ,,Curierul românesc’’ rãspândiserã ,,mai mult

idei, mai multe nobile credinŃe, mai multã învãŃãturã decât înseşi şcolile naŃionale’’, M. Kogãlniceanu afirma cã revista pe care o iniŃiase trebuia sã se îndeletniceascã ,,numai cu literatura naŃionalã’’, din oricare parte a Daciei.

Cu acest gând trecuse editorul la concretizarea, în puncte distincte, a programului ,,Daciei literare’’, rãmas antologic în spaŃiul acelei concentrate IntroducŃii, program de la care va izvodi şi curentul literar naŃional şi popular cu acelaşi nume. Un prim punct relevã necesitatea creãrii unei literaturi originale, aceasta fiind, dupã opinia lui Kogãlniceanu, însuşirea cea mai preŃioasã a spiritualitãŃii unui popor. Se impunea o asemenea literaturã într-un moment al renaşterii naŃionale, dar şi al maniei traducerilor, devenitã primejdioasã, ,,pentru cã omoarã în noi duhul naŃional’’. Tototdatã, nu se excludea posibilitatea traducerii unor opere literare din alte Ńãri, cu condiŃia însã ca ele sã fi fost scrieri valoroase, utile. În continuare, IntroducŃia chema scriitorii sã se inspire din istorie, din frumuseŃile peisagistice şi din creaŃiile folclorice:

,,Istoria noastrã are destule fapte eroice, frumoasele noastre Ńãri sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi poetice, pentru ca sã putem gãsi şi la noi sujeturi de scris, fãrã sã avem pentru aceasta trebuinŃã sã ne împrumutãm de la alte naŃii’’.

În acelaşi timp, ,,Dacia literarã’’ îşi asumase o nobilã misiune, de a milita pentru ideea de unitate a literaturii, întrucât în paginile publicaŃiei fuseserã invitaŃi (şi publicaŃi) scriitorii din toate Ńinuturile româneşti. De acelaşi ideal era legatã lupta pentru afirmarea unei limbi comune unice a tuturor românilor, cale pe care se anticipa momentul Unirii din 1859. Iatã de fapt sintetizatã înflãcãrata şi patriotica chemare în cuvintele IntroducŃiei, din numãrul 1, ianuarie-februarie 1840: ,,Aşadar foaia noastrã va fi un repertoriu general al literaturii româneşti, în carele, ca într-o oglindã, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bãnãŃeni, bucovineni, fieştecarele cu ideile sale, cu limba şi cu chipul sãu... În sfârşit, Ńelul nostru este realizarea dorinŃei ca românii sã aibã o limbã şi o literaturã comunã pentru toŃi’’.

În ipoteza formãrii şi dezvoltãrii unei literaturi de inspiraŃie româneascã - ipotezã devenitã realitate - publicaŃia îşi mai propusese un deziderat demn, al evaluãrii operei literare dupã principiul strict valoric şi obiectiv, fãrã nici un rabat şi în afara oricãrui subiectivism, principiu permanent al criticii literare şi în orice împrejurare. El suna astfel: ,,Critica noastrã va fi nepãrnitoare vom critica cartea, iar nu persoana’’.

Formulate în aceastã viziune, impusã de realitãŃile istorice şi de obiectivele politice ale deceniului 1830-1840 şi ale celor imediat urmãtoare, marcate de revoluŃia de la 1848 şi de Unirea Principatelor din 1859, directivele ,,Daciei literare’’, realiste şi vizionare, aveau sã punã

bazele unui curent literar de un anume specific, prin cele douã Ńeluri fundamentale ale activitãŃii beletristice, devenite şi componentele de structurã ale curentului însuşi. Crearea unei literaturi neaoşe - care sã stimuleze ,,duhul naŃional’’ ameninŃat de avalanşa traducerilor de orice fel, urma sã îi confere atributul unui curent literar naŃional; apoi, prin sursele la care se adresa şi pe care le valorifica aceastã literaturã - istoria, peisagistica, tradiŃiile populare şi cu deosebire creaŃiile folclorice - se definea a doua componentã a curentului în discuŃie, trãsãtura sa popularã (în conŃinut şi în formã, în limbã în primul rând). Contopite, cele douã laturi de structurã şi operele literare realizate pe temelia lor au condus la sintagma adevãratã şi recunoscutã de ,,curent literar naŃional şi popular’’ (sau ,,poporal’’, într-un termen mai vechi).

Ceea ce ,,Dacia literarã’’ trasase ca direcŃii largi de activitate beletristicã reiau, la modul concret, restul publicaŃiilor din epocã, fiecare înscriindu-şi în programul redacŃional teme subordonate idealurilor politice naŃionale. Citim astfel în Programul care cãlãuzea ,,Steaua Dunãrii’’: ,,... prin urmare politica nu poate sã fie decât politica secularã a românilor, politica naŃionalã care - spre onoarea publiciştilor noştri - se urmeazã şi se sprijinã de întreaga presã româneascã, cu mai mult sau mai puŃin talent, însã fãrã excepŃie şi cu aceeaşi neobositã râvnã şi cãlduros patriotism, politicã care se rezumã în aceste cuvinte: autonomia Principatelor, Unirea principatelor’’ 21. În adevãr, întreaga presã româneascã traversa un moment istoric şi social-politic de vibraŃie patrioticã, în faŃa cãruia nimeni nu şovãia. ,,Sentimentul datoriei - începea articolul Scopul nostru (care lansa publicaŃia ,,Junimea românã’’) ne face a lua pana în mânã. SoldaŃi necunoscuŃi dar entuziasmaŃi de amorul patriei, ne propunem a propaga, cu tot zelul unor inimi înfocate, ideea unirii naŃionale. Juni noi înşine ne adresãm mai cu deosebire la junimea românã din toate provinciile, facem chemare la toate sentimentele nobile, la toate inimile generoase; îndemnãm pe toŃi a se aduna împregiurul stindardului pe care e scrisã deviza: Unirea românilor’’ 22. Redactorii publicaŃiei, scriitorul G. CreŃeanu, cu studii juridice la Paris, sprijinitor al Unirii, împreunã cu revoluŃionarul D. Florescu, comisar de propagandã la 1848, îşi concretizeazã scopul publicaŃiei lor în câteva direcŃii: artã, literaturã, istorie, politicã, moralã, toate dintr-un singur punct de vedere: Patria’’.

II, 8. Teatrul în limba românã şi mesajele lui culturale Teatrul românesc, care-şi marcase prezenŃa încã, în 1816 cu

pastorala Mirtil şi Hloe în Muntenia, şi Hecuba în 1819 în Moldova,

devine o instituŃie stabilã, de mare forŃã educativã, în special dupã 1840, când la conducerea Teatrului NaŃional din Iaşi sunt Alecsandri, Negruzzi şi Kogãlniceanu. Trupele de amatori animate de Costachi Caragiali şi Matei Millo susŃineau repertoriul dramatic în limba românã. Realizarea acestuia şi pregãtirea actorilor de teatru se datorase acŃiunilor de presã şi activitãŃilor culturale întreprinse de aceia ce aveau sã scrie ei înşişi piese de teatru. Programul ,,SocietãŃii filarmonice’’, publicat în ,,Curierul românesc’’, arãta cã prin grija lui Ion Heliade Rãdulescu şi profesorilor angajaŃi la muzicã şi declamaŃie (Bongeani şi Aristia), la literaturã (însuşi I.H. Rãdulescu), se asigura un conŃinut didactic polivalent. LecŃiile urmau sã se refere la ,,elocvenŃã şi felurile ei, despre stil şi felurile lui, despre înalt, simplu sau jos, despre frumos, despre gust, despre dozã şi poezie, despre felurile poeziei, o preascurtã istorie a literaturei naŃiilor celor mai însemnate, autorii cei mai vestiŃi ai acestor naŃii, capodoperele sau scrierile lor cele mai însemnate’’ 23. Paralel cu procesul de formare a repertoriului original, presa avea în atenŃie funcŃiile educative şi morale ale teatrului, corectitudinea ,,scrisului dramatic’’; apãruse chiar o publicaŃie de profil, care-şi propusese sã scrie despre ,,producŃiile literare ce vor ieşi spre îmbogãŃirea repertoriului Teatrului naŃional şi critica asupra lor întru aceea ce priveşte pãzirea regulelor scrisului, a gustului şi în scopul cel moral aplicat dupã obiceiurile pãmântului nostru; va coprinde încã bucãŃile dramatice ce se vor reprezenta în teatrul naŃional cât şi în cel strãin’’ 24.

Într-o polemicã purtatã cu D. Gusti, care fãcuse unele observaŃii privitoare la piesa Bãcãlia ambiŃioasã, Russo îşi expune opiniile cu referire la teatru, vãzut ca o şcoalã de educaŃie (precum îl concepuserã Alecsandri, Kogãlniceanu, Negruzzi). ,,Ideea autorului - scrie el în Critica criticii - este şi a fost de a generaliza; bãcãlia s-a luat drept nume colectiv care cuprinde toatã tagma’’. Rolul criticului de teatru, preciza acelaşi, constã în a emite aprecieri juste cu privire la construcŃia piesei (spectacolului), cunoaşterea mediului social, aprofundarea ,,celor ce se aratã pe scenã’’. Cu alte cuvinte, se sugera obiectivitatea, echilibrul: critica, sublinia la un moment dat Russo, trebuie sã fie cumpãnitã în lecŃii sau în laudã, dreaptã în judecatã şi învãŃatã. O asemenea viziune asupra cerinŃelor scrisului militant revoluŃionar schimbase dezideratul deceniului precedent, pus sub semnul heliadist ,,ScriŃi, bãieŃi...’’, în ,,scrieŃi’’ într-un anume fel, inspiraŃi de anume realitãŃi, strict determinate în procesul închegãrii unei culturi şi literaturi naŃionale. Istoria, folclorul, frumuseŃile peisagistice şi cuprinderea timpului prezent în scrierile ce se izvodeau sub acest impuls au particularizat etapa legatã de publicaŃia lui Kogãlniceanu ,,Dacia literarã’’ ca pe una dintre cele mai importante.

În consens, ,,sufletul revoluŃiei de la 1848’’, Nicolae Bãlcescu, imprimase scrisului sãu istoric puterea de evocare şi de convingere pentru care Mihail Kogãlniceanu îl considera drept ,,una din cele mai frumoase speranŃe’’. DorinŃa lui Bãlcescu de a vedea Ńara românilor dobândindu-şi ,,rangul ce i se cuvine între popoarele Europei’’ i-a îndreptat gândul cãtre redescoperirea istoriei naŃionale, ascunsã ,,sub praful cronicilor şi documentelor’’ 25 pe baza unui proces de regenerare a instituŃiilor ostãşeşti. PredilecŃia aceasta era explicabilã, ştiut fiind cã oştirea românã, pânã la desfiinŃarea ei de cãtre domnitorii fanarioŃi, luptase eroic pentru apãrarea vetrei strãmoşeşti, apoi pentru redobândirea independenŃei, cã rolul ei în perioada respectivã, a anilor 1848, era sã reia lupta de eliberare naŃionalã. Acesta este motivul pentru care Nicolae Bãlcescu, împreunã cu profesorul de filozofie August Treboniu Laurian editeazã prima revistã de istorie din Muntenia, ,,Magazin istoric pentru Dacia’’ (1845). Dun studiul introductiv, Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, se desprindea ideea cã fãuritorul de drept al istoriei este poporul ,,cu instituŃiile, ideile, sentimentele şi obiceiurile lui, în deosebite veacuri’’. Subordonatele unei concepŃii moderne despre istorie, articolele, notele şi studiile publicate în revistã, dimpreunã cu manuscrisele, documentele vechi şi cronicile româneşti, susŃineau drepturile naŃionale ale tuturor românilor, aspiraŃiile lor justiŃiare, încrederea într-o soartã mai bunã. Totodatã, publicistul istoric se preocupase cu portretizarea unor figuri de boieri luminaŃi, care, dupã spusa lui, ,,au binemeritat de la patrie’’, precum Ioan Tãutul, Logofãtul Miron Costin, Spãtarul Ioan Cantacuzino, postelnicul Constantin Cantacuzino.

Capitolul III

IDEALURILE REVOLUłIEI DE LA 1848 REFLECTATE ÎN PRESÃ. PRESA ROMÂNÃ DIN EXIL. PUBLICAłIILE UNIONISTE

,,RãmâneŃi darã cu bine, sânte firi vizionare Ce fãceaŃi valul sã cânte, ce puneaŃi steaua sã zboare, Ce creaŃi o altã lume...’’ (M. Eminescu: Epigonii)

III, 1. Nicolae Bãlcescu: ,,RevoluŃia generalã fu ocazia iar nu

cauza revoluŃiei româneşti 1 Cel care a fost numit şi ,,sufletul revoluŃiei române’’ de la 1848,

arãtase cã adevãrata cauzã se pierdea ,,în zilele veacurilor’’, cã ,,uneltitorii’’ ei erau cele ,,18 veacuri de trude, suferinŃe şi lucrare a poporului român asupra lui însuşi’’.

Alãturi de reprezentanŃii revoluŃiei şi-au spus cuvântul cu tãrie în diferite probleme sociale şi în momente revoluŃionare mulŃi alŃi intelectuali şi oameni politici pãtrunşi de necesitatea realizãrii Ńelurilor înscrise în ProclamaŃia de la Izlaz, DorinŃele partidei naŃionale sau în Programul românilor ardeleni, adoptat la marea adunare de pe câmpia Blajului din 4/16 mai 1848. Una dintre ideile cardinale care îmbãrbãtase la luptã pe toŃi revoluŃionarii era aceea de dreptate socialã, pentru toŃi locuitorii, cu deosebire pentru cei care nu o aveau: ,,Poporul român împarte dreptatea deopotrivã la toŃi şi dreptatea o dã pentru toŃi şi mai vârtos pentru cei sãraci. Sãracii, sãtenii, plugarii, hrãnitorii oraşelor, fiii patriei cei mai adevãraŃi, ce au fost defãimaŃi atât îndelung cu numele glorios de români, ce au purtat toate greutãŃile Ńãrii, prin munca lor atâtea veacuri au lucrat moşiile şi le-au îmbunãtãŃit, au hrãnit pe strãmoşii proprietarilor, pe moşii lor, pe pãrinŃii lor, pe aceşti proprietari înşişi şi au drept înaintea generozitãŃii proprietarilor, înaintea dreptãŃii patriei, îşi cer o pãrticicã de pãmânt îndestulã pentru hrana familiei şi vitelor sale, pãrticicã rãscumpãratã de atâtea veacuri cu sudorile lor’’ 2.

Sub conducerea lui C.A. Rosetti, ,,Pruncul român’’, în ale cãrui pagini susŃinea cauza Ńãrãnimii române Ion Ionescu de la Brad; mai apãruse şi ,,Poporul suveran’’, care numãra printre redactori şi colaboratori pe Bãlcescu, Bolintineanu, Bolliac şi Alexandrescu, gazetã strãluminatã de principiile ProclamaŃiei de la Izlaz. Articolul-program lansa Ńelul publicaŃiei: ,,łinta acestui jurnal este a sprijini drepturile poporului român. Glasul sãu se va ridica cu energie în contra tiraniei... RedacŃia acestei foi va primi orice plângere dreaptã a cetãŃenilor şi va face sã rãsune în coloanele sale în favorul celor nedreptãŃiŃi. Va avea

drept Ńintã, asemenea, unirea provinciilor române şi tot ce va putea duce România la fericire şi la mãrire’’ 3.

Aceloraşi nãzuinŃe le dãduserã glas militanŃii presei din Transilvania, George BariŃiu în ,,Gazeta Transilvaniei’’ şi Timotei Cipariu în ,,Organul luminãrii’’, alãturi de publicişti şi de scriitori maghiari şi germani, însufleŃiŃi de ideea înfrãŃirii, aşa cum era Szentivani Mihaly, Jakab Elek şi alŃii. Bunãoarã, în ,,Organul luminãrii’’ se publicau articole în sprijinul emancipãrii naŃiunii române, al drepturilor ei politice, al libertãŃii cuvântului, al libertãŃii presei, al desfiinŃãrii privilegiilor despotice.

III, 2. ,,Sufletul revoluŃiei’’ paşoptiste şi generaŃia sa din exil Desigur însã cã dintre revoluŃionarii paşoptişti cu arma scrisului,

primul medalion cu valoare de simbol pentru întreaga generaŃie i se cuvine lui Nicolae Bãlcescu. Ca publicist şi autor de studii istorice şi social-politice, Bãlcescu se afirmã în 1844, când tipãreşte în revista ,,Propãşirea’’ studiul Puterea armatã şi arta militarã de la întemeierea principatului Valahiei şi pânã acum. Alte studii ale sale îşi afirmã conŃinutul chiar prin titlu: Despre starea soŃialã a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri; Puterea armatã şi arta militarã la moldoveni în timpul mãririi lor; Românii şi fanarioŃii. Adãugãm acestora şi valoroasa carte Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul. Dupã înfrângerea revoluŃiei, Bãlcescu ia drumul exilului, oprindu-se un timp la Arad, unde încearcã sã uneascã pe români şi unguri împotriva despotismul habsburgic, apoi ajunge din nou în FranŃa. Aici se integreazã unui comitet revoluŃionar conspirativ şi scrie lucrarea Mersul revoluŃiei în istoria românilor, al cãrui mesaj viza reunirea forŃelor pentru o redeclanşare a mişcãrii. Tot acum îşi consacrã energia intelctualã pentru o altã prestigioasã scriere, de profundã analizã, Questions économique des Principautés Danubiennes (Probleme economice ale Principatelor dunãrene).

Ideea de solidaritate a românilor cu naŃionalitãŃile conlocuitoare fusese exprimatã limpede de Nicolae Bãlcescu. RevoluŃionarul paşoptist se strãduise sã arate cã pentru tot românul cu minte şi cu inimã era clar cã libertatea naŃionalitãŃilor nu putea veni ,,de la curŃile împãrãteşti şi din mila împilatorilor şi despoŃilor’’. Libertatea trebuia sã fie rezultatul unirii strânse dintre români şi maghiari, al unirii tuturor celor asupriŃi. Aceleaşi idei nãzuiau alŃi revoluŃionari români şi maghiari, ca Avram Iancu, Simion BãrnuŃiu, Aron Pumnul, Simonoffi sau Kossuth Lajos. Cu toŃii erau conştienŃi cã în unirea lor se prefigura un viitor luminos, cã lupta lor

comunã avea sã asigure un asemenea viitor, prin înfrângerea ,,despotismului’’ feudal. Asemenea frumoase şi nobile gânduri, din nefericire, nu s-au împlinit. Unirea în luptã a forŃelor revoluŃionare nu s-a produs la timpul necesar. Lipsa de fermitate a revoluŃionarilor în susŃinerea pânã la capãt a cerinŃelor maselor populare, intervenŃia militarã a imperiilor absolutiste - Ńarist, otoman, habsburgic - au cauzat înfrângerea revoluŃiei burghezo-democratice în cele trei principate române.

Aidoma lui Bãlcescu, alŃi tineri revoluŃionari, Bolliac, Russo etc., aflaŃi de asemenea în exil, s-au grupat în asociaŃii şi societãŃi literare, au editat noi publicaŃii, sperând în realizarea idealurilor nutrite. Astfel, Cezar Bolliac scoate mai întâi la Braşov revista ,,Expatriatul’’ (1849), al cãrei obiectiv era sã înfrãŃeascã forŃele revoluŃionare din Transilvania şi Ungaria şi sã lupte împotriva absolutismului; la Paris, un an mai târziu, apare publicaŃia ,,România viitoare’’. În paginile acesteia va tipãri Alecu Russo imnul sãu de slavã, poemul în prozã Cântarea României. Tot la Paris se constituie societatea ,,Junimea românã’’, care editeazã o gazetã cu acelaşi nume. În ,,Junimea românã’’ (1851), condusã de G. Cretzianu, Al. Odobescu, D. Florescu şi Al. Sihleanu se tipãreau articole în sprijinul unitãŃii şi suveranitãŃii naŃionale şi al egalitãŃii în drepturi a tuturor cetãŃenilor ............ îşi publicã şi N. Bãlcescu studiul sãu Mişcarea românilor din Ardeal la 1848. În acelaşi an şi tot la Paris, C.A. Rosetti, cu Cezar Bolliac şi fraŃii Brãtianu au evitat o altã gazetã, ,,Republica Românã’’. AlŃi publicişti şi scriitori, N. Golescu, Gh. Magheru, George CreŃeanu, Al. Odobescu etc., militau pentru menŃinerea imboldurilor de luptã, scriind articole şi studii din care rãzbãteau idei ca acestea: neîmpãcare cu asupritorii, solidaritate cu cei asupriŃi, independenŃa şi unirea tuturor românilor, organizarea unei democraŃii adevãrate, obŃinerea de drepturi politice, juridice, culturale. Este emoŃionant, prin ataşamentul declarat faŃã de asemenea idei, Manifestul cãtre poporul român din 20 septembrie 1850, în care se spunea: ,,Sentinele ale poporului, deslipite de trupul lui şi rãspândire de vijelie pe faŃa lumii, noi priveghem cu luare aminte şi pipãim lucrarea surdã ce se face în inima popolilor-fraŃi şi nu vom lipsi a vã prevesti, în ceasul deşteptãrii generale, a ceea ce aveŃi a face. Fapte voastrã atunci va fi mare şi glorioasã, cãci misia românului ce a luat de devizã dreptate, frãŃie este aceea de a se afla, el, întâi, în avangarda luptelor democraŃiei, în contra tiraniei... pentru viitorul României, una, mare şi nedespãrŃitã’’ 4.

II, 3. Idealul unionist susŃinut în paginile presei

DificultãŃile prin care trecuserã unele gazete, ca şi anii imediat urmãtori de dupã 1848, şi-au lãsat urmele în anumite privinŃe, astfel cã apariŃiile la care suntem martori, începând din 1850, trãdeazã în profilul lor un interes scãzut pentru evenimentul politic şi unul sporit faŃã de ,,curiozitatea publicului’’ vizavi de ,,noutãŃile’’ de orice fel. În deceniul 1850-1860 numãrul publicaŃiilor se restrânsese, restricŃiile impuse de autoritãŃi crescuserã. Nu se restrânseserã însã şi sentimentele tuturor românilor de a realiza unirea Ńãrilor lor. Dimpotrivã. Presa leînflãcãrase inimile, chemãrile ei sporiserã. Deşi ani de ,,tranzit’’ cãtre susŃinerea ideii de Unire în publicaŃii create în mod expres, anii 1750-1855, de care se leagã numele unor gazete cum au fost ,,Vestitorul românesc’’ (înlocuit cu ,,AnunŃãtorul român’’), ,,Zimbrul’’ (cu suplimentul ,,Calendarul literar al zimbrului’’), ,,Telegraful român’’ şi altele, sunt anii în scurgerea cãrora avea sã se prefigureze idealul unionist într-o formã specificã. Aceasta se raporteazã la ideea de înfrãŃire a scriitorilor-publicişti din toate Ńinuturile Ńãrii, chemaŃi ca prin articole, lucrãri literare şi eseistice sã anunŃe momentul pregnant conturat dupã 1855.

IniŃiativele aparŃin chiar gazetelor efemere din Moldova şi Transilvania, cum a fost aceea scoasã la Sibiu de Florian Aaron, ,,Telegraful român’’, la care colaborau publicişti şi literaŃi din Transilvania, Muntenia şi Moldova. În paginile ziarului ,,Zimbrul’’ (datorat unor tineri ieşiŃi din Academia Mihãileanã din Iaşi) semnau articole angajante Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Gh. Sion. Aceştia dãduserã curs apelului lansat de publicaŃia ieşeanã, condusã de A. Fotino (şi având ca redactori pe Theodor Codrescu şi Vasile Alexandrescu-Urechilã), apel în care se spunea:

,,ªtim cã însãrcinarea noastrã este foarte grea; de aceea, pe lângã silinŃa noastrã, sperãm şi în agiutorul altora, cu care vom putea agiunge norocitul rezultat a(l) unei asemenea întreprinderi.

Noi facem chemare tuturor acelora ce sunt acum cunoscuŃi de public prin scrierile lor, mãgulindu-ne a crede cã chemarea noastrã se va auzi prin cãpãtarea conlucrãrei lor.

În adevãr, mijloacele noastre sunt mici, însã ni rãzãmãm pe indulgenŃa cetitorilor noştri, pentru a ni încuragea chiar de la început în aceastã lucrare, pe care am întreprins-o, trebuie sã o mãrturisim, nu într-un scop de speculaŃie...’’ 5.

Pe bunã dreptate se precizeazã cã osârdia celor cu iubire de Ńarã şi de popor nu era un sentiment efemer; pe vatra încãlzitã de cele mai scumpe idealuri şi nãzuinŃe ale întregului popor român, transpuse în programul gazetelor de tip ,,Dacia literarã’’ sau ,,Propãşirea’’, mocneau la mijlocul deceniului al şaselea ideea şi idelaul de Unire. Întru

împlinirea acestor nobile gânduri şi legitime aspiraŃii ale tuturor românilor se înroleazã într-un front publicistic activ, militant, vizionar scriitorii-gazetari cu experienŃa revoluŃiei, mai cu seamã, fãcând sã iasã la luminã gazete de conŃinut şi de expresie unionistã.

Astfel, în ianuarie 1855 apare ,,România literarã’’, foaie periodicã sub direcŃia lui Vasile Alecsandri, iar în octombrie ,,Steaua Dunãrii’’, subintitulatã ,,Jurnal politic, literar şi comercial’’, sub redacŃia lui Mihail Kogãlniceanu.

În revista lui Alecsandri scriau articole şi literaturã o serie de publicişti şi scriitori din Moldova şi Muntenia, precum Costache Conachi, Al. Beldiman, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Constantin Negri, Nicolae Bãlcescu, Mihail Kogãlniceanu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu - cum se poate reŃine, militanŃi cunoscuŃi din timpul revoluŃiei. PublicaŃia îşi propusese sã realizeze, cu patru ani înainte de actul Unirii propriu-zise, o Unire pe cale culturalã, obiectiv publicistic anunŃat încã de la apariŃie, în ÎnştiinŃare: ,,Numerile acestei publicãri vor cuprinde felurite scrieri interesante, precum articole din istoria Patriei şi de economie politicã; romanuri naŃionale; descrieri de cãlãtorii, cântice poporale, poezii alese şi, într-un cuvânt, tot ce e menit a rãspândi lumini, a aduce plãcere cetitorilor şi a dezvolta limba româneascã cu un chip mãsurat şi înŃãlept’’ 6.

Dar aceastã foaie fiind, cum se spusese în aceeaşi ÎnştiinŃare, ,,câmpul de întâlnire frãŃeascã a tuturor talentelor din Ńãrile noastre’’, nu a convenit autoritãŃilor, motiv pentru care a fost suprimatã în luna decembrie a aceluiaşi an, 1855.

Programul conceput de Alecsandri stimulase pe alŃi experimentaŃi editori şi mari oameni de culturã. Astfel, Mihail Kogãlniceanu tipãreşte în octombrie 1855 ziarul tipic unionist ,,Steaua Dunãrii’’, apãrut în douã serii, 1855-1856 şi 1858-1860. În articolul inaugural, intitulat şi datat ªaii, 1 octomvri 1855, Kogãlniceanu aratã cã ,,Unirea Principatelor a fost visul de aur, Ńelul isprãvilor a marilor bãrbaŃi ai României’’, citându-i pe Avram Iancu, ªtefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vasile-Vodã, Matei Basarab, pe alŃi bãrbaŃi cu dragoste de moşia strãmoşeascã. Editorialul afirma: ,,Unirea Principatelor este dar dorinŃa vie şi logicã a marii majoritãŃi a românilor. Steaua Dunãrii este jurnalul Unirei. Prin aceasta ea nu urmeazã unei utopii; ea apãrã numai interesul vital al Patriei. Unirea Principatelor este singurul mod în stare de a consolida naŃionalitatea românilor, de a le da demnitate, putere şi mijloace pentru a îndeplini misia lor...’’ 7.

În vederile publicaŃiei lui Kogãlniceanu intrau câteva obiective care, alãturi de principalul Ńel unionist, îi imprimau trãsãturi militante, o defineau ca pe o revistã angajatã sã rezolve probleme politice şi sociale

de mare însemnãtate. Astfel, numeroase articole tratau teme cu privire la emanciparea maselor, la progresul industriei, la rãspândirea şi instituŃionalizarea învãŃãmântului primar şi de alte trepte, dupã cum alte reforme, ca reforma sistemului fiscal, ocupau pondere însemnatã. Acelaşi militantism - concretizat în atitudini publicistice polemice - arãtase ,,Steaua Dunãrii’’ şi în privinŃa literaturii autentice, originale, care trebuia ,,sã se adape la izvoarele naŃionalitãŃii’’, adicã din istoria, tradiŃiile şi faptele vrednice ale Ńãrii. Promovând principiul obiectivitãŃii în criticã, preconizat de acelaşi Kogãlniceanu încã din 1840 (,,vom critica opera, iar nu persoana’’), ,,Steaua Dunãrii’’ îşi fãcuse din ideea susŃinerii unei limbi româneşti curate şi adevãrate un crez publicistic, o cale de unificare a comunicãrii prin limbaj, într-o etapã în care, se scria în editorialul amintit, ,,limba româneascã este rãstignitã pe fel de fel de cruci, stropşitã prin fel de fel de sisteme, întunecatã prin fel de fel de ortografii unele mai absurde decât altele’’.

Neîmpãcându-se cu concluziile literare babilonice, cu ignoranŃa şi mediocritatea şi stimulând literatura originalã ,,nobilã, naŃionalã, însuşitã de a ne forma mintea şi inima’’, revista lui Kogãlniceanu, suspendatã de autoritãŃi în septembrie 1856, îşi continuã existenŃa prin varianta ei în limba francezã, ,,L’Etoile du Danube’’, tipãritã la Bruxelles, pânã în 1858, fãcând cunoscute strãinãtãŃii idealurile unioniste şi de progres social şi economic ale românilor. În consens, Bolliac, cel ce ,,cântase iobagul şi-a lui lanŃuri de aramã’’, completa acest mesaj românesc în capitala FranŃei, unde fãcuse sã aparã publicaŃia semnificativã şi în titlul ei, ,,Buciumul’’, în 1857. În primul numãr se scrisese: ,,Unirea Principatelor este astãzi o trebuinŃã ce se simte nu numai de români, ci şi de Europa’’.

În cealaltã zonã a Ńãrii, iniŃiativele muntenilor pentru promovarea ideii de Unire se fac simŃite în câteva publicaŃii, mai întâi ,,Concordia’’ (februarie 1857), cãreia i-a luat locul curând cel mai important periodic bucureştean din perioada formãrii statului naŃional modern, ,,Românul’’, scos de C.A. Rosetti. Acesta chemase în articolul-program întreaga populaŃie a Ńãrii, îndemnând-o în cuvinte îmbãrbãtoare: ,,La lucru, fraŃi români! Sã ne suim cu mintea mai presus de sfera cea strîmtã a patimilor individuale şi, ridicând în inima noastrã un templul patriei şi libertãŃii, sã pãşim cu toŃi înainte, siguri fiind cã ceea ce vom avea bine sãdit în minte şi în inimã, mai curând sau mai târziu, va intra negreşit şi în legiuirile noastre’’.

Acestor chemãri li se vor alãtura alŃi confraŃi de condei şi de idealuri. Este cazul poetului Dimitrie Bolintineanu, cel care în 1858 revine în Bucureşti, dupã aproae zece ani de exil. Cu un an în urmã se dusese în Moldova pentru a-şi regãsi vechii prieteni, Alecsandri,

Kogãlniceanu, Sion şi alŃii, aflaŃi atunci, în 1857, în toiul pregãtirilor pentru Unire. Bolintineanu asistã cu acel prilej la o dezbatere a Divanului ad-hoc şi, însufleŃindu-se de idealul Unirii, va milita pentru el în gazeta ,,DâmboviŃa’’, apãrutã la 11 octombrie 1858 în Bucureşti. PublicaŃia amintitã - care se tipãreşte cu unele întreruperi pânã la 22 martie 1870 - se definea printr-o orientare democraticã, larg revendicativã şi criticã totodatã la adresa stãrilor de lucruri anacronice şi printr-o atitudine de deplinã adeziune faŃã de mãsurile domnitorului Cuza de dupã Unire. În prima sa fazã de apariŃie, ,,DâmboviŃa’’ a dus o susŃinutã campanie de lãmurire a opiniei publice în legãturã cu importanŃa realizãrii unor reforme iniŃiate dupã Unire, în articole scrise în mare parte de Bolintineanu însuşi. Ele Ńinteau împotriva claselor avute - boierimea şi ciocoimea - cereau desfiinŃarea privilegiilor de clasã, lãrgirea dreptului de vot, împroprietãrirea Ńãranilor, astfel încât nu dezminŃeau angajamentul public al gazetei, cuprins în articolul Programa:

,,În tot timpul publicaŃiei acestei foine vom sili pe cât ne va fi iertat a sprijini naŃia şi ideile progresiste potrivit cu trebuinŃele Ńãrei. De felul compoziŃiei Adunãrei ce are sã fie, depindã soarta patriei noastre. Orice interes personal, orice cugetare egoistã ar prezida la alegeri, ar fi o crimã. În ziua terminãrii alegerilor Ńara noastrã va trebui sã îmbrace vesmântul de sãrbãtoare sau doliul morŃei; ne vom sili sã lãrgim, sã explicãm aceste cugetãri şi sã încredinŃãm pe români cã aceste elecŃii sunt pentru dânşii o încercare la care îi supune Europa, sã cunoascã de meritã viaŃa naŃionalã’’ 8.

Înfãptuirea mult visatului ideal al Unirii, impulsionat de mulŃi factori, între care şi de aceia ai mesajelor presei de adeziune unionistã, însemnase - aşa cum notau reporterii ziarelor ,,Steaua Dunãrii’’ (reapãrutã), ,,DâmboviŃa’’, ,,Românul’’, ,,Patria’’ (din Iaşi) şi altele - un entuziasm general, o bucurie într-adevãr naŃionalã, un prag al istoriei cu largi deschideri spre un viitor luminos al patriei. În zilele desfãşurãrii Adunãrii elective de la Bucureşti din 23-24 ianuarie 1859, mulŃimile de cetãŃeni din capitalã, din sate, de la diferite locuri de muncã nãvãliserã pe şoselele Dealului Mitropoliei întrucât curtea acesteia, relateazã ,,Steaua Dunãrii’’ ,,... era ticsitã de popor’’. Se elogiau, în aceste împrejurãri, calitãŃile poporului, virtuŃile sale sufleteşti şi încrederea în viitor, despre care aflãm din volumul antologic Reflector peste timp 9: ,,Bucureşti, 24 ianuarie. Iatã, a treia zi şi poporul e tot în picioare! Dumnezeule, ce popor este poporul român! Când se inspirã de vreo idee, când are vreo bãnuialã, uitã toate intersele private şi se consacrã numai pentru triumful cauzei comune... Cuza, domn! Ura! Cuza!’’.

ªi ceea ce izbutiserã gazetele evocate nu însemna doar un punct culmiant, urmat de o încheiere; dimpotrivã, sub domnitorul Cuza, adeptul

unei largi libertãŃi a presei, înfloritã zeci de ziare şi reviste, alãturi de ,,DâmboviŃa’’, ,,Românul’’, ,,Buciumul’’ şi celelalte care anticipaserã Unirea şi luptaserã pentru realizarea ei. Momentul postunionist era prezent în gazete mai vechi sau mai noi cu articole care ,,trebuiau sã dea impulsiune la toate ramurile activitãŃii sociale de la care atârnã toatã înflorirea moralã şi materialã a românilor’’, se zicea în publicaŃia ,,łãranul român’’ scoasã în 1861 de Ion Ionescu de la Brad. Era doar una dintre noile coordonate ale scrisului publicistic, mereu luminãtor şi anticipator de noi destine ale istoriei patriei, mereu angajat pe treptele progresului social.

Capitolul IV

DEZVOLTAREA ªI SPECIALIZAREA PRESEI DUPÃ UNIREA DIN 1859. DE LA UNIRE LA INDEPENDENłA DE STAT. PRESA

ANILOR 1877/1878

,,O Ńarã care cere asemenea fii ca ai tãi, România nu poate pieri niciodatã’’ (Telegraful) ,,Un popor e ca un gigant în unire, ca o furtunã în neunire’’ (România liberã)

IV, 1. Un context istoric şi social politic favorabil Dupã 1859, lui Alexandru Ioan Cuza, ,,Domnitorul Unirii’’ îi

revenea misiunea istoricã de a transpune în viaŃã cerinŃele impuse de consolidarea statului naŃional român modern. Acum iau fiinŃã universitãŃi româneşti la Iaşi, în 1860, şi la Bucureşti în 1864. În cei şapte ani de domnie a lui Al.I. Cuza avuseserã loc prefaceri social-economice ample: se organizaserã meseriile, comerŃul, transportul, industria; avuseserã loc reformele agrarã, electoralã, de secularizare a averilor mãnãstireşti; se proclamase egalitatea în faŃa legii şi a impozitelor, binefaceri care au consolidat statul român modern şi l-au lansat pe calea progresului economic şi social. Simultan, în context extern, politica lui Al.I. Cuza urmãrea cucerirea independenŃei totale şi desãvârşirea statului naŃional unitar, obiective care s-au concretizat în mai multe direcŃii: sprijinirea luptei naŃionale a românilor din Transilvania, limitarea şi abolirea jurisdicŃiei consulare, instituirea drapelului naŃional şi a monedei naŃionale. Totodatã, se avea în vedere sprijinul poporului român acordat

popoarelor vecine în lupta lor împotriva opresiunii, pentru libertate şi progres.

Într-un asemenea cadru social, istoric şi politic - moment crucial în destinele poporului român, semnificând intrarea României într-o etapã superioarã a evoluŃiei sale istorice, dezvoltarea culturii române, a presei, ca o componentã a acesteia, ne relevã particularitãŃi de structurã din care se desprind noi trãsãturi ale mesajului publicistic. Lucrul demn de reŃinut pentru etapa aceasta este faptul cã datoritã lui Al.I. Cuza fusese elaboratã, pentru prima oarã, în 1862, o lege a presei, care oferea gazetarilor şi altor persoane ,,libertatea de a-şi exprima ideile prin organe de presã’’. Trecutã prin parlament, legea fusese votatã cu 52 de bile albe contra 42 de bile negre, ceea ce dovedea cã anumiŃi parlamentari, oameni politici, nu primiserã cu bucurie legea presei, în ciuda faptului cã unele prevederi ale sale acordau autoritãŃilor drept de control asupra mesajului publicistic, ba chiar şi unele posibile sancŃiuni.

IV, 2. EflorescenŃã tematicã şi publicisticã Numai în Bucureşti, devenit principalul centru politic al Ńãrii,

apãruserã imediat dupã Unire aproximativ 75 la sutã din totalul publicaŃiilor. D. Bolintineanu, autorul ,,legendelor istorice’’, continuã sã scoatã ziarul care luptase pentru unire, ,,DâmboviŃa’’; B.P. Haşdeu conduce ,,FoiŃa de istorie şi literaturã’’; V. Alexandrescu-Urechiã, ,,Ateneul român’’; G. Sion, ,,revista CarpaŃilor’’ - aceste ultime trei publicaŃii, în acelaşi an, 1860. Între 1861-1863 apare o publicaŃie cu profil complex, ,,Revista românã pentru ştiinŃe, litere şi arte’’, condusã de Al. Odobescu; ea depãşeşte în multe privinŃe ,,Revista CarpaŃilor’’, la care colaboraserã, între alŃii, N. Filimon, Ion Ionescu de la Brad, pictorul Th. Aman. Gazeta lui Odobescu se consacrã, cu deosebire, ştiinŃelor exacte şi naturale, apoi literaturii, istoriei, jurisprudenŃei, filozofiei, artelor. Aici se publicã, pentru prima oarã, la 25 de ani de la producerea sa, Istoria românilor supt Mihai Voievod-Viteazul de Nicolae Bãlcescu, poezii ale lui Vasile Cârlova, poetul prea timpuriu stins din viaŃã, cugetãri asupra limbii scrise de Alecu Russo, studii substanŃiale ale lui Odobescu (PoeŃii Vãcãreşti, Cântecele poporale ale Europei rãsãritene).

O altã serie a acestor ani cronolizeazã în rãstimpul 1861-1867 publicaŃiile: ,,Dacia’’, ziar politic, literar şi omercial (scos de Vasile Alexandrescu-Urechiã şi George Petrescu); ,,łãranul român’’ (al lui Ion Ionescu de la Brad, care pleda pentru drepturile Ńãrãnimii); revistele lui B.P. Haşdeu, ,,Din Moldova’’ (devenitã ,,Lumina’’) şi ,,AghiuŃã’’ (cu profil de criticã la adresa ciocoimii); ,,Buciumul’’, sub redacŃia lui Cezar

Bolliac. PublicaŃiile politice ale acestui moment, se împãrŃeau în douã categorii: progresiste (,,DâmboviŃa’’, ,,Buciumul’’, ,,łeranul român’’, ,,Românul’’) şi ,,potrivnice înnoirilor’’, conservatoare (,,Unirea’’, ,,Proprietarul român’’, ,,Conservatorul progresist’’).

În acelaşi context al diversificãrii se înscriu publicaŃiile: a) ştiinŃifice (,,Revista românã pentru sciinŃe, litere şi arte’’, condusã de Al. Odobescu); b) cultural-literare (,,IlustraŃiunea’’, a lui Al. Zane); c) economice (,,Analele economice’’, ,,Analele statistice’’); d) juridice (,,Dreptul’’); e) agricole (,,Agronomia’’, ,,Natura’’); f) medicale (,,Medicul român’’); g) militare (,,România militarã’’); h) umoristice (,,Nichipercea’’, condusã de N.T. Orãşeanu) şi altele. Se tipãreau, de asemenea, reviste şi ziare în limbile francezã (,,La Roumanie’’), germanã (,,Deutsche Zeitung’’, ,,Bukarester Allgemeine’’), maghiarã (,,Bukaresti Allgemeine’’), maghiarã (,,Bukaresti Magyar Közlöny’’), idiş (,,Timpul vorbit’’) etc.

Revista care are durata cea mai mare, înainte de apariŃia ,,Convorbirilor’’ literare’’, în 1867, este ,,Familia’’, editatã la Pesta în 1865 de Iosif Vulcan şi mutatã apoi la Oradea, unde va apãrea pânã în 1907. Neavând un program dinainte stabilit, precum alte publicaŃii, dorindu-se o revistã de ,,familie’’, în care cititorii sã gãseascã ,,portretele bãrbaŃilor mai vestiŃi, cu biografiile lor, poezii şi novele originale’’ 1 dar şi traduceri din literaŃi renumiŃi europeni, ,,Familia’’ a reprezentat totuşi un act important de culturã româneascã în Transilvania, unde, scria N. Iorga, ,,orice publicaŃie româneascã e ca un steag pe o cetate nãpãditã de duşmani, steag care prin singura fluturare a lui deşteaptã simŃul de onoare şi cheamã apãrãtorii’’ 2. În paginile ,,Familiei’’ au semnat vechi combatanŃi ai scrisului publicistic (I. Codru-Drãguşanu), B.P. Haşdeu, Al. Macedonski, D. Zamfirescu, Al. VlahuŃã, G. Coşbuc, O. Goga, ªt.O. Iosif. Desigur însã, rostind numele revistei, ne gândim şi la debutul aici al marelui poet român Mihai Eminescu 3. Simpla enumerare a acestor figuri ale literaturii române ne aratã cã revista orãdeanã contribuia la consolidarea ideii de unitate naŃionalã, de înfrãŃire a scriitorilor din România modernã, misiune pe care şi-au asumat-o şi alte publicaŃii ardelene, de mai micã întindere în timp şi mai puŃin însemnate (,,Arhiva pentru filologie şi teatru’’ a lui Timotei Cipariu, ,,Albina’’ şi alte ,,organe ale luminãrii’’) 4.

Nu putem omite din acest sumar tablou al fizionomiei presei române pe treapta eflorescenŃei ei de dupã Unire marile gazete conservatoare şi liberale apãrute în ultimele decenii ale secolului trecut, în paginile cãrora se vor afla şi publicişti de rangul întâi. Ne gândim la ,,Timpul’’ (1876-1884, asupra cãruia vom reveni) 5, ,,Epoca’’ şi ,,Conservatorul’’ (reprezentând gruparea politicã a moşierimii), la

,,Românul’’, ,,VoinŃa naŃionalã’’ şi ,,L’Independance roumaine’’ (organe de presã liberale). Adãugãm acestor categorii de presã ziarele ,,independente’’, aşa cum se considerau, ,,Adevãrul’’ (scos de Al. Beldiman), ,,Universul’’ (editor Luigi Cazzavillan), cel mai îndrãzneŃ ca atitudine, ,,Lupta’’ (1884-1895, întemeiatã şi condusã de Gh. Panu).

IV, 3. ContribuŃia presei specializate în procesul fãuririi unei

culturi moderne Dominatã de afirmarea clasicilor literaturii române, cea de-a doua

jumãtate a secolului trecut este şi o perioadã de specializare a presei. Una dintre publicaŃiile de cea mai mare însemnãtate în procesul de fãurire a unei culturi moderne active este revista ,,Convorbiri literare’’, apãrutã la 1 martie 1876, cu titlul propus de Iacob Negruzzi şi condusã de acesta timp de peste trei decenii. Ea se ivise ca publicaŃie a SocietãŃii ,,Junimea’’, înfiinŃatã cu 3-4 ani înainte de Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Petre Carp, Theodor Rosetti şi Iacob Negruzzi, tineri entuziaşti întorşi de la studii fãcute în strãinãtate, cu toŃii însufleŃiŃi de ideea progresului cultural şi a civilizaŃiei. Societatea şi-a început activitatea cu acele ,,prelecŃiuni (prelegeri) poporale’’ şi a continuat cu analizele critice fãcute scrierilor literare la şedinŃele de cenaclu care se Ńineau în casa lui Maiorescu şi a lui Pogor. Amintirile despre aceste începuturi literare, polemice şi constructive, din aria cãrora nu vor fi omise numele marilor clasici, Eminescu, Creangã, Caragiale, Slavici, iar mai târziu D. Zamfirescu, ne oferã atât ,,gospodarul’’ ,,Convorbirilor literare’’, cum a mai fost numit Iacob Negruzzi, cât şi Gh. Panu, în câte un volum memorialistic. Articolul program al revistei ,,Convorbiri literare’’, conceput de Titu Maiorescu şi Iacob Negruzzi, pornea de la premisa cã mişcarea literarã susŃinutã anterior ,,cu mult succes de foile literare atât de cunoscute şi preŃuite’’ 6 avea în acel moment al României moderne trebuinŃã de publicaŃii specializate, atât la Iaşi cât şi la Bucureşti, capabile sã rãspundã noilor solicitãri ale culturii şi dorinŃei mereu crescânde de instruire a poporului: ,,Aceste elemente reclamã înfiinŃarea unei reviste care sã aibã scopul de a reproduce şi rãspândi tot ce intrã în cercul ocupaŃiilor literare şi ştiinŃifice; de a supune unei critici serioase operele ce apar din orice ramurã a ştiinŃei; de a da seamã despre activitatea şi producerile societãŃilor literare, în special a celei din Iaşi, şi de a servi ca punct de întâlnire şi înfrãŃire pentru autorii naŃionali’’ 7.

Nu este dificil de observat, din liniile directoare ale programului propus, cã revista ,,Convorbiri literare’’ se revendica din buna tradiŃie a presei româneşti paşoptiste, cristalizatã în jurul ,,Daciei literare’’, într-un

moment în care reprezentanŃii de seamã ai generaŃiei de revoluŃionari scriau puŃin sau erau în reflux.

Revenind la mesajul militant al înaintaşilor paşoptişti, publicaŃia ieşeanã abordeazã dintr-un unghi superior, competent, teme menite sã impunã progresul în culturã sub diferitele lui aspecte pe care le putem grupa astfel: probleme ale scrierii şi pronunŃãrii în limba românã; probleme ale criticii literare şi ale creaŃiei literare propriu-zise, probleme ale folclorului şi ştiinŃelor pozitive, probleme ale istoriei, filozofiei şi esteticii. Cum ne mãrturiseşte Iacob Negruzzi în volumul Amintiri din Junimea, publicistul specializat în sensul cel mai pur al cuvântului era Titu Maiorescu: ,,Scrierile lui Maiorescu - afirmã Negruzzi - deschisese(rã) la cei mai mulŃi dintre noi orizonturi noue’’. În adevãr, meritele lui Titu Maiorescu în procesul de fãurire a unei culturi naŃionale moderne sunt incontestabile. Ele au fost relevate în epocã de cei mai iluştri exponenŃi ai scrisului beletristic. Mihai Eminescu, de pildã, în articolul NaŃionalii şi cosmopoliŃii, afirmase: ,,Principiul fundamental al tuturor lucrãrilor d-lui Maiorescu este, dupã câte ştim noi, naŃionalitatea în marginile adevãrului. Mai concret: ceea ce-i neadevãrat nu devine adevãr prin împrejurarea cã-i naŃional; ceea ce-i injust nu devine just prin aceea cã-i naŃional; ceea ce-i urât nu devine frumos prin aceea cã-i naŃional; ceea ce-i rãu nu devine bun prin aceea cã-i naŃional.

Exemple: Norma limbei scrise trebuie sã fie cea care existã obiectiv şi în realitate în gura poporului de jos şi a societãŃii mai fine, iarã nu fanteziile mai mult sau mai puŃin ingenioase ale filologilor noştri... Poezii urâte (...) nu devin frumoase prin aceea ã-s naŃionale. Avem atâtea modele nobile de poeŃi mai vechi şi mai ales în neîntrecuta poezie poporalã, încât suficienŃa cu care sunt privite asemenea anomalii liteare te umple de e spaimã lesne de justificat’’ 8.

IV, 4. Concretizarea principiilor teoretice în activitãŃi publicistice

eficiente O datã cu revista ,,Convorbiri literare’’, mai exact o datã cu

perioada ei de apariŃie ieşeanã (1867-1885), putem vorbi de un început real de specializare a presei pe problemele fundamentale ale culturii române. SemnificaŃia şi importanŃa acestei specializãri sunt în afara oricãrui semn de întrebare. Cum s-a demonstrat ea în practica publicaŃiei ieşene? Printr-o activitate publicisticã exigentã, obiectivã, de înaltã competenŃã profesionalã, raportatã la realitãŃi româneşti dintre cele mai esenŃiale în evoluŃia culturii noastre moderne, astfel:

IV, 4.1. În domeniul filologic - cultivarea unei limbi literare

bazate pe limba vorbitã de popor; respingerea teoriilor etimologiste ale repretanŃilor curentului latinist; promovarea unui limbaj ziaristic corect, fluid, adecvat ideii. Cum am arãtat anterior, preocupãrile pentru limbã afirmaserã personalitãŃi precum I.H. Rãdulescu, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, Alecu Russo, V. Alecsandri, G. BariŃiu, continuaŃi de Al. Odobescu, B.P. Haşdeu şi alŃii. Reluând problemele limbii române, ,,Convorbiri literare’’, prin Maiorescu, în primul rând, nu anuleazã punctele de vedere cu privire la temeliile pe care trebuie sã se aşeze limba literarã, dar nici nu valideazã în totalitate opiniile unor predecesori, fie dintre cei amintiŃi, fie alŃii, de altfel filologi valoroşi. În scrierile sale, Titu Maiorescu este cãlãuzit de ideea: ,,Limba, în orice manifestare a ei - în gramaticã, ca şi în idiotisme (azi citim idiomuri - n.n.) este un product necesar şi instinctiv al naŃiunii, şi individul nu o poate niciodatã modifica dupã raŃiunea sa izolatã... Singurul rol ce scriitorii reflexivi, filologii mai întâi, dar apoi şi ceilalŃi prozaişti ai ştiinŃei îl pot avea în privinŃa limbei lor materne este de a i se supune fãrã împotrivire, de a o recunoaşte ca autoritate legalã a naturei proprie poporului lor’’ (Critice, I).

În lumina acestor argumente este purtatã disputa cu etimologiştii adepŃi ai unor forme de tipul ,,direptore’’, ,,naciune’’, ,,stãciune’’ (Timotei Cipariu).

Lupta pentru consolidarea şi dezvoltarea limbii române prin curãŃirea ei de cuvinte strãine inoportune, prin impunerea literelor latine necesare, prin eliminarea altora (cele slavone), prin pronunŃarea foneticã, prin admiterea, pânã la un punct, a neologismelor, conferã lui Maiorescu meritul filologului angajat într-unul dintre cele mai de seamã domenii ale progresului cultural. Militantismul sãu se extinde asupra presei înseşi, care, pânã la el, se menŃinuse mai mult la stadiul declarativ, de principii, fãrã ca sã observe, în fond, propriile sale neajunsuri. Dupã ce afirmã, poate prea categoric, cum cã ,,stilul jurnaliştilor români din Transilvania, Bucovina şi Banat a ajuns într-o stare ce nu mai îngãduie tãcerea’’, Maiorescu apeleazã la texte gazetãreşti abundente în germanisme, pe care le supune unui tir de artilerie necruŃãtor, ironic, sugerând şi soluŃiile. Sunt discutate fraze lungi, defectuos alcãtuite gramatical.

,,BeŃia de cuvinte’’, cum numeşte Maiorescu frazeologia, îi provoacã un sentiment de amãrãciune într-un studiu de ,,patologie literarã’’ din ,,Revista Contimporanã’’.

IV, 2. În domeniul literaturii, contribuŃiile militante notabile se

concentreazã în direcŃia aprecierii valorilor reale, afirmate sau de

perspectivã, separãrii lor de non-valori, evaluãrii literaturii populare. În întreaga sa activitate, Maiorescu se sprijinea pe temeiul: ,,Critica fie şi amarã, numai sã fie dreaptã, este un element neapãrat al susŃinerii şi propãşirii noastre, şi cu orice jertfe şi în mijlocul oricãror ruine trebuie împlântat semnul adevãrului’’ (studiul DirecŃia nouã în poezia şi proza românã). Fidel acestor principii, Titu Maiorescu a întreprins, pentru prima oarã în cultura românã, actul curajos de susŃinere a adevãratelor ei valori literare: în primul rând, Eminescu, Creangã, Caragiale, Slavici, Coşbuc, alŃi scriitori, ca Al. VlahuŃã, D. Zamfirescu, ªt.O. Iosif, P. Cerna, O. Goga - pe acesta din urmã recomandându-l pentru unul din premiile Academiei Române. Studiul de referinŃã al preocupãrilor pentru valorile autentice ale culturii este O cercetare criticã asupra poeziei române de la 1867.

Simultan, fusese relevatã importanŃa poeziei populare, filon artistic inepuizabil în virtuŃi, explorat, între alŃii, de Vasile Alecsandri. Articolul apãrut în ,,Convorbiri literare’’ (15 ianuarie 1868) cu titlul Asupra poeziei noastre populare, dedicat culegerii lui Alecsandri, ne informeazã: ,,... cartea d-lui Alecsandri este şi va rãmâne pentru tot timpul o comoarã de adevãratã poezie şi totodatã de limbã sãnãtoasã, de notiŃe caracteristice asupra datinelor sociale, asupra istoriei naŃionale şi, cu un cuvânt, asupra vieŃii poporului român’’. Continuându-i pe paşoptişti, în sensul preocupãrilor lui Al. Russo, Maiorescu aprofundeazã studiul creaŃiilor populare, dezvãluindu-le laturile viabile, frumuseŃile de limbaj, prospeŃimea, autenticitatea, spontaneitatea, trãsãturi care au fertilizat poezia lui Eminescu, Coşbuc, Goga, a altor poeŃi luaŃi în discuŃie.

Dând aceste exemple observãm cum, o datã cu publicaŃia ,,Convorbiri literare’’, presa culturalã din România intrã într-o fazã superioarã a angajãrii ei tot mai profunde pentru slujirea unor Ńeluri ale culturii moderne active, în deplinã concordanŃã cu modul în care o concepeau oamenii cei mai luminaŃi ai timpului.

IV, 5. Sentimentul naŃional în ,,Românul’’ şi ,,Timpul’’ CivilizaŃia, cultura şi propãşirea economicã reprezintã pentru marii

noştri publicişti teme esenŃiale, definibile într-un context politic, estetic şi filozofic larg şi vital în procesul fãuririi României moderne. Asemenea teme însemnau pe atunci preocupãri de ordin practic şi teoretic în vederile liberalilor şi conservatorilor, aşa cum cele douã partide şi le asumau în coloanele ziarelor ,,Românul’’ şi ,,Timpul’’. Apãrut încã din 1857, ziarul liberal radical ,,Românul’’, condus de C.A. Rosetti pânã la moarte, în 1885, iar dupã aceea de fiul sãu, Vintilã C.A. Rosetti, pânã în

1905, militase, într-o primã perioadã, pentru dobândirea independenŃei de stat a României, pentru reforme democratice burgheze. Suprimat la un moment dat (1864/1865), ,,Românul’’ nu încetase sã aparã de fapt, el schimbându-şi numai titlul, o datã ,,Libertatea’’, altãdatã ,,ConştiinŃa naŃionalã’’. Celãlalt important cotidian, ,,Timpul’’ (ivit la Bucureşti, la 15 martie 1878 şi tipãrindu-se cu unele întreruperi pânã în 1922), era organul de presã al partidului conservator, ziar vitalizat, cum se ştie, prin prezenŃa în redacŃia sa a trei dintre cei mai de seamã publicişti români, Eminescu, Caragiale şi Slavici.

Atât ,,Românul’’, cât şi ,,Timpul’’, dincolo de punctele de vedere polemice care le separau, se întâlneau totuşi pe un teren comun, acela al ,,ideii de naŃional’’. Liberalii revendicau respectiva lege în ideologia paşoptistã, conservatorii în cea prepaşoptistã, de unde pentru cei dintâi accentul stãruia pe revoluŃionarism (înŃeles, fireşte, într-o viziune proprie structurii lor de clasã), iar pentru ceilalŃi tradiŃia reprezenta punctul de convergenŃã. Astfel, liberalii, sau ,,roşii’’, cum li se mai spunea, aveau drept obiectiv programatic sincronizarea Ńãrii cu forme de culturã şi de civilizaŃie care atinserã un stadiu de dezvoltare înalt (în FranŃa, bunãoarã), în timp ce conservatorii, sau ,,albii’’, se opuneau spiritului de imitaŃie, de mimetism în culturã, fiind de pãrere cã avansarea Ńãrii cãtre o civilizaŃie şi o culturã specificã constituia un proces complex, de duratã, determinat de factori naturali şi naŃionali, aşa cum se petrecuserã lucrurile în Ńãri ca Anglia sau Germania. În adevãr complexã, problema în care se implicau douã concepŃii, una a soluŃiilor imediate şi radicale, alta a evoluŃionismului lent, nu putea sã nu antreneze energia şi talentul unor gazetari atât de înzestraŃi cum au fost Eminescu şi Caragiale, Slavici şi Macedonski etc., ale cãror pledoarii în probleme acute ale contemporaneitãŃii lor ieşeau din cadrul îngust al punctelor politice divergente polemizate în ,,Românul’’ şi ,,Timpul’’ şi se circumscriau unor realitãŃi româneşti de cel mai larg interes civic, cultural, social şi economic.

IV, 6. Ziarele anilor 1877-1878 Înfrângerea revoluŃiei de la 1848 nu semnificase şi înfrângerea

voinŃei maselor populare de a lupta pentru cucerirea independenŃei. Aceiaşi gazetari care se afirmaserã pe baricadele revoluŃiei, în dublu sens, ca participanŃi direcŃi, în mişcare, şi ca participanŃi cu forŃa scrisului la gazete, continuã sã mobilizeze compatrioŃii la luptã, editând în exil, în 1851, revista simbolic intitulatã ,,Republica Românã’’. Editorialul acesteia exprima ferm idealul de independenŃã şi suveranitate naŃionalã:

,,Voim ca românul sã se restabilizeze în înşişi ochii sãi ca om şi sã se întroneze în toate drepturile sale... Voim sã aibã o patrie independentã şi liberã; o patrie în cari sã aibã toŃi aceleaşi drepturi şi datorii; o patrie întreagã şi deopotrivã la suveranitatea naŃionalã’’.

Care erau premisele cuceririi acestui deziderat? Etapa pregãtitoare a dobândirii independenŃei naŃionale de stat fusese unirea Ńãrilor române, vis naŃional realizat în 1859 prin alegerea ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza. Ziarele care sprijiniserã actul Unirii - ,,Steaua Dunãrii’’, ,,DâmboviŃa’’ şi altele (cãrora li s-au alãturat noi publicaŃii, simbolic intitulate ,,IndependenŃa’’ sau ,,IndependenŃa Românã’’, ivite în 1860 şi 1862) - îşi exprimau net poziŃia faŃã de ceea ce militanŃii din acel timp înŃelegeau prin idealul de independenŃã. Astfel, Radu Ionescu definea acest concept în laturile sale de bazã: ,,Istoria deosebitelor naŃiuni ne dovedeşte cã organizarea unei societãŃi este întemeiatã pe trei chestiuni mari: chestiunea naŃionalã, chestiunea politicã şi chestiunea economicã. Dezvoltarea regulatã a acestor trei chestiuni trebuie sã formeze sistema de guvern care înŃelege adevãrata sa misiune, cãci de la dânsele atârnã progresul, prosperitatea şi mãrimea unei naŃiuni’’ 9.

Exemplul pe care îl dãduserã patrioŃii luminaŃi şi revoluŃionari în activitatea de presã - Kogãlniceanu, Bolliac, Alecsandri, Bãlcescu, Ion Câmpineanu, C.A. Rosetti, mulŃi alŃii atât în Ńarã cât şi în exil, demonstrase cã lupta împotriva asupritorilor nu se încheiase. Imperiul otoman, nerespectând obligaŃiile luate prin tratatele care garantau integritatea teritorialã şi neamestecul în treburile interne ale Moldovei şi Munteniei, îşi pierduse dreptul la suzeranitate. În 1866, dupã abolirea lui Alexandru Ioan Cuza, în condiŃiile înconjurãrii României de cãtre trei imperii absolutiste, instituirea unei monarhii cu prinŃ strãin putea sã contribuie la consolidarea statului naŃional român. Dar îngrãdirile aduse suveranitãŃii naŃionale de Congresul de la Paris şi accentuate de poartã au determinat România sã întreprindã o serie de acŃiuni politice şi diplomatice soldate cu desprinderea tot mai vizibilã faŃã de Imperiul otoman, iar în plan intern, cu un progres economic remarcabil (în agriculturã, comerŃ, transporturi).

Totodatã, lupta poporului român pentru obŃinerea independenŃei absolute şi-a gãsit în anii premergãtori rãzboiului de la 1877 un cadru european favorabil datoritã crizei politice şi economice generate de intensificarea mişcãrii de eliberare din Balcani. Pregãtirile pentru luptã - organizarea de şcoli militare, reorganizarea armatei - arãtau cã România modernã era gata sã se angajeze în lupta care sã-i aducã independenŃa totalã, s-o elibereze de orice servituŃi strãine, în special faŃã de Imperiul otoman.

Cum se ştie, dupã ce în vara anului 1875 popoarele din HerŃegovina şi Bosnia s-au ridicat împotriva porŃii, ca sã scape de asuprire, la numai un an acelaşi lucru l-au fãcut bulgarii, Serbia şi Muntenegru. România a ajutat în diferite feluri lupta de eliberare a acestor popoare vecine de sub suzeranitatea otomanã. Guvernul român, prin ministrul sãu de externe, militantul de seamã paşoptist Mihail Kogãlniceanu, şi-a revendicat recunoaşterea individualitãŃii statului român şi a denumrii de România, inviolabilitatea teritoriului naŃional. Curajoasele acŃiuni diplomatice româneşti negãsind înŃelegerea cuvenitã, au condus la ridicarea poporului român la lupta hotãrâtã împotriva suzeranitãŃii otomane. Astfel, când Rusia declarã rãzboi imperiului otoman în aprilie 1877, ca urmare a unei convenŃii româno-ruse România acorda ,,liberã trecere’’ pe teritoriul ei trupelor ruse spre Dunãre, iar Rusia garanta apãrarea şi menŃinerea integritãŃii teritoriale a României. La aceastã veste, guvernul otoman a declanşat represalii asupra României, bombardând oraşe dunãrene, motiv pentru care a fost declaratã starea de rãzboi. Faptele de eroism ale trupelor române la GriviŃa, Rahova şi Plevna, apoi la Vidin şi Smârdan, în contextul solidaritãŃii cu armatele ruseşti şi alte popoare asuprite din Balcani, au determinat imperiul otoman, în faŃa dezastrului suferit, sã cearã armistiŃiu.

VI, 7 Mesajul îmbãrbãtãtor al presei în timpul rãzboiului de

independenŃã Cum au luptat ostaşii români pe front, cum au fost ajutaŃi de cei

rãmaşi acasã, într-un acelaşi sentiment comunional, solidar, naŃional şi popular - acestea ne sunt mãrturisite de presa vremii, de literatura special consacratã rãzboiului dus pentru independenŃã deplinã, de alte lucrãri social-politice, istorice şi artistice (picturi, sculpturi, graficã). Deviza sub care poporul român înŃelesese sã se angajeze în marea bãtãlie istoricã fusese lansatã în ziarul ,,România liberã’’ de acum o sutã de ani. Ea suna aşa: ,,Un popor e ca un gigant în unire’’. Acest simŃãmânt fusese elogiat în coloanele tuturor ziarelor şi revistelor din preajma anului 1877 şi imediat de dupã el, în spaŃiile publicaŃiilor ,,Românul’’, ,,Timpul’’, ,,Telegraful’’, ,,Gazeta Transilvaniei’’, ,,Steaua României’’ (Iaşi), ,,Socialistul’’, ,,Rãzboiul’’ şi ,,DorobanŃul’’, acestea din urmã tipãrite în intervalul 15 mai - 15 noiembrie 1877.

Ridicat la luptã şi ieşind victorios, poporul român îşi binemerita elogiile aduse de ai sãi şi de lume. În paginile ziarelor erau exprimate sentimentele întregului popor român pãrtaş la acest mãreŃ eveniment

istoric. Ideile cardinale care polarizeazã aceste sentimente se difuzau în presã în formulãri sintetice de mare forŃã patrioticã:

,,Trãiascã România absolut independentã’’ (din ziarul ,,Românul’’, dupã proclamarea IndependenŃei de stat, la 9 mai 1877).

,,Cauza ostaşului român e o cauzã generalã românã, victoria lui e a întregii naŃiuni’’ (,,Gazeta de Transilvania’’).

,,Un popor e ca un gigant în unire, ca o furtunã în neunire’’ (din ,,România liberã’’).

,,O Ńarã care are asemenea fii ca ai tãi, Românie, nu poate niciodatã pieri’’ (,,Telegraful’’).

,,Lupta a fost crâncenã. Osman-Paşa... fiind rãnit, s-a predat fãrã condiŃii’’ (din ,,DorobanŃul’’).

Dincolo de opiniile divergente şi de polemicile în care erau antrenate, ziarele şi revistele anilor 1877-1878 vibreazã de sentimentul neatârnãrii, de consensul unanim în privinŃa abolirii suzeranitãŃii PorŃii, în scopul obŃinerii IdependenŃei de stat. Evenimentul în sine solicitase forŃele întregului popor, ale tuturor oamenilor de culturã pãtrunşi de iubirea de patrie. Acest memorabil an 1877, noteazã N. Iorga în Istoria ziaristicii româneşti, ,,a trebuit sã creeze neapãrat publicaŃii speciale pentru dânsul’’. Menirea presei - a foilor ei volante, a ediŃiilor speciale - era sã hrãneascã speranŃe îndreptãŃite, sã îmbãrbãteze, sã întreŃinã energiile, sã glorifice fiecare redutã nou cuceritã. Se verifica astfel, într-un moment crucial al luptei poporului român, capacitatea presei române de a se angaja cu arma scrisului, de a fi în stare sã solidarizeze conştiinŃele, sã sugereze puterea de sacrificiu întru iubirea de patrie, de dobândire a totalei ei suveranitãŃi.

Pe un asemenea suport etic fiecare cuvânt tipãrit, cuvânt-tir, de la simpla informaŃie de front la reportaj, de la versul înflãcãrat al lui Alecsandri, din ciclul Ostaşii noştri, de la portretele-evocare ale eroilor cãzuŃi pe redute pânã la gravurile sugestive din ,,DorobanŃul’’, semnate de Reis, sau pânã la desenele frescã difuzate sub semnãtura lui N. Grigorescu, Sava HenŃia şi Carol Pop, se împlinea linie cu linie chipul ostaşului român, al semenilor sãi. Admirându-le puterea de dãruire şi neasemuita vitejie, Vasile Alecsandri semna în revista ,,Convorbiri literare’’ poezia Odã ostaşilor români, rimând simbolic: ,,...AŃi probat cu-avântul vostru lumei pusã în mirare / Cã din vultur, vultur naşte, din stejar, stejar rãsare’’. O fripturã de portret despre acelaşi ostaş reŃinem şi dintr-un articol al lui Mihai Eminescu: ,,Într-adevãr, dacã este vreun organ al naŃiunii, care în aceste vremuri triste, când totul e ameninŃat, sã prezinte o privelişte mai mândrã şi mai hotãrâtoare de suflet, organul puterii fizice a poporului românesc, ostaşul’’ 10.

Despre aceleaşi virtuŃi şi calitãŃi de luptãtor ale lui Peneş Curcanul şi ale fraŃilor lui scriau ziarele strãine prin corespondenŃii lor acreditaŃi pe câmpul de luptã ,,Armata românã - mãrturiseau doi ziarişti strãini în paginile ziarului ,,Telegraful’’ - meritã a fi pusã lângã orice altã armatã a Europei şi oricine poate fi mândru de soldaŃii şi ofiŃerii ei, care au dat probe atât de strãlucite de vitejie’’.

Asemenea mãrturii au rãmas nu numai în filele presei de acum un secol, ci şi, în primul rând, în conştiinŃa generaŃiilor care s-au succedat.

Sentimentul de legitimã mândrie naŃionalã care cuprinsese mulŃimile în clipa proclamãrii marelui act al independenŃei a fost transcris emoŃionant de numeroşi gazetari: ,,Marea mulŃime care asistase la camerã, atât în tribune publice cât şi în curte şi pe Dealul Mitropoliei la sãvârşirea marelui act, se revarsã spre centrul capitalei. Drapelele sunt arborate, valurile mulŃimii strãbat oraşul, studenŃii manifestã cu cântece patriotice, se aude rãsunând Deşteaptã-te române. ªi pânã târziu, în noapte, poporul capitalei, fericit, petrece’’ 11.

Dobânditã cu jertfe de ostaşii români, independenŃa urmase revoluŃiei de la 1848 şi Unirii din 1859; ea nu încheiase în 1877 aspiraŃiile profunde ale poporului român, acelea de realizare a statului naŃional unitar. Acest moment se va împlini în 1918, în mod democratic, prin voinŃa maselor populare, când se va înfãptui unirea Transilvaniei şi Banatului cu patria.

Ideea de independenŃã naŃionalã, ,,sumã a vieŃii noastre istorice’’, cum a definit-o Eminescu, existase în conştiinŃa noastrã, a acestor locuitori ai strãvechii Dacii, de când exista Dacia însãşi, de la moşii şi strãmoşii noştri geto-daci: ,,Ar fi un act de adâncã ingratitudine cãtre strãmoşii noştri - consemna Eminescu - dacã ne-am închipui cã cu noi se începe lumea în genere şi România îndeosebi, cã numai noi am fost capabili a avea instinctul neatârnãrii, când la dreptul vorbind, n-am fãcut decât a mãnŃinea cu mult mai mult ori mai puŃin succes ceea ce ei au câştigat, fie prin sângeroase lupte, fie prin dezvoltarea unei isteŃii extraordinare, puse amândouã adeseori în serviciul acestei unice preocupaŃiuni, a pãstrãrii neamului şi Ńãrii’’ 12.

Capitolul V

MARI SCRIITORI - MARI GAZETARI

,,Trebuie sã fim puşi pe picior de naŃiune egal îndreptãŃitã’’) (M. Eminescu)

V,1. Publicisticã vizionarã Eminescu face publicisticã politicã cu şapte ani înainte de a lucra

la ,,Timpul’’, în coloanele ziarului ,,FederaŃiunea’’ din Pesta, unde semneazã articolele Sã facem un congres, În unire e tãria şi Echilibrul. Gazetar vizionar, precum în lirica patrioticã, Eminescu îşi trasa liniile de forŃã ale ziaristicii lui ulterioare în perimetrul luptei pentru demnitatea poporului român, împotriva asupririi strãine, apãrãtor al dreptului legitim de independenŃã naŃionalã, de egalitate în faŃa oricãrei naŃiuni: ,,Trebuie sã fim puşi pe picior de naŃiune egal îndreptãŃitã’’, completând aceastã idee cu aceea potrivit cãreia viabilitatea oricãrei legi este posibilã numai în condiŃiile în care ea exprimã necesitãŃile vitale ale poporului: ,,CondiŃiunea de viaŃã a unei legi, garanŃia stabilitãŃii sale e ca sã fie un rezultat, o expresiune fidelã a trebuinŃelor unui popor’’ (Echilibrul) 1.

Aceste prime accente politice vizau autoritãŃile din Transilvania care ignorau realitãŃile, excluzând românii, populaŃia majoritarã transilvãneanã, de la drepturi politice, de la drepturi care şi se cuveneau. Asemenea lui Eminescu, Ioan Slavici, ceva mai târziu, la ,,Tribuna’’, ca director al cotidianului sibian, lansase încã din editorialul primului numãr un apel la solidaritate naŃionalã, în dezacord cu politica promovatã de Imperiul austro-ungar, motiv pentru care atât Slavici cât şi alŃi redactori ai ziarului au avut de suferit persecuŃii şi întemniŃãri: ,,TrebuinŃa unui ziar român cotidian - se spunea în ,,Tribuna’’ - care sã apere poziŃia românilor în viaŃa publicã a patriei noastre şi sã Ńie viu sentimentul lor de solidaritate este atât de adânc simŃitã, încât intenŃia de a rãspunde la ea s-a manifestat din mai multe pãrŃi’’ 2. Fãcând din ,,Tribuna’’ un mijloc de înfrãŃire publicisticã şi literarã a tuturor gazetarilor şi scriitorilor angajaŃi în slujirea sentimentului de unitate naŃionalã, Ioan Slavici publicã în paginile acesteia scrieri ale lui Alecsandri, Eminescu, Creangã, Coşbuc şi Caragiale. Cu ultimii doi, de pildã, colaboreazã şi mai intens în paginile unei alte publicaŃii, ,,Vatra’’. Acest militantism, aparent cultural, era în realitate unul politic, de primã însemnãtate, el contribuind la realizarea unei platforme publicistice politice şi ideologice comune, indiferent dacã era vorba ,,de ardeleni, de moldoveni, de munteni, de bãnãŃeni’’, cu toŃii chemaŃi de Slavici sã realizeze o ,,lucrare de valoare pentru toŃi românii’’.

Într-un fel, Eminescu anticipase o asemenea luptã publicisticã atât în paginile ,,FederaŃiunii’’ din Pesta, cât şi în revistele şi ziarele la care a colaborat înainte de a intra în redacŃia bucureşteanã a ziarului ,,Timpul’’. Bunãoarã, la ,,Convorbiri literare’’ (unde îşi face şi adevãratul debut

poetic), în ,,Românul’’ şi mai ales în ziarul obscur ,,Curierul de Iaşi’’, unde se angajase pentru o leafã de minimã existenŃã, Eminescu semnase articole, note şi comentarii de pãtrunzãtoare analizã a situaŃiei sociale şi politice româneşti din acei ani, având simŃul acut al publicistului ataşat adevãrului, fiind ,,necruŃãtor şi de o asprime adeseori nemiloasã când era vorba sã spunã adevãrul’’ (cum îl caracteriza Slavici în volumul Amintiri). Încã din aceastã primã ,,şarjã’’ publicisticã a anilor 1870-1877 (valorificatã cu minuŃiozitate de I. Scurtu în volumul Scrieri politice şi literare, manuscrise inedite şi culegeri din ziare şi reviste, Editura Minerva, 1905), Eminescu spune lucrurilor pe faŃã: ,,Fiecare cap qui a fait ses études en France (care a fãcut studiile sale în FranŃa - n.n.) dormind pe biliardurile din cafenele, ne costã sute de Ńãrani morŃi prin supra-exploatarea puterilor lor fizice, prin absoluta lipsã de bucurie şi de dulceaŃã a traiului’’ 3.

Angajându-se într-o vehementã criticã la adresa politicianismului demagog, înfierat în Scrisoarea III, Junii corupŃi etc., Eminescu se întâlnea cu I.L. Caragiale, ziaristul strãlucit de la ,,Moftul român’’, ,,Almanahul lui Moş Teacã’’, ,,Alegãtorul liber’’, ,,Claponul’’, ,,NaŃiunea românã’’ şi mai ales ,,Epoca’’. În paginile acesteia din urmã el se impusese ca ziarist prin excelenŃã politic, inimitabil în schiŃele de portret de tipul O lichea sau în articolele antologice Toxin şi toxice, Caradale şi budalele etc. Ceea ce dramaturgul clasic realizeazã în O scrisoare pierdutã fusese prefigurat în activitatea de publicist politic, în alte scrieri-pamflet, precum cunoscutul 1907 din primãvarã pânã-n toamnã. ,,Cele douã aşa-numite partide istorice care alterneazã I.L. Caragiale - nu sunt în realitate decât douã mari fracŃiuni, având fiecare nu partizani, ci clientelã’’, o clientelã pe care gazetarul-pamfletar o identificã ,,de la prefecŃi şi secretari generali de ministere, pânã la cel din urmã agent de poliŃie şi pânã la moaşa satului... O clientelã pleacã, alta vine; flãmânzii trec la masã, sãtuii la penitenŃã’’.

Aceloraşi atitudini demascatoare, li se circumscriu articolele politice, schiŃele şi poezile lui Alexandru Macedonski, colaborator al multor ziare şi reviste (,,Oltul’’, ,,Stindardul’’, ,,Trãsnetul’’, ,,Fulgerul’’, ,,Dunãrea’’, ,,Tarara’’, şi, desigur, în publicaŃia de prestigiu şi anexele ei, ,,Literatorul’’).

V, 2. M. Eminescu - publicistul de la ,,Timpul’’ G. Cãlinescu l-a numit pe Eminescu ,,cel dintâi gânditor român

care-şi sprijinã doctrina pe economie’’. ConcepŃia despre rostul scrisului publicistic în gândirea lui Eminescu se circumscrie câtorva idei

fundamentale: cea dintîi, apãrarea adevãrului. Dacã ,,Timpul’’, consemna Eminescu, ,,a avut contra vreunui rãu o urã înverşunatã, a avut-o contra neadevãrului’’. În consecinŃã, lupta pentru adevãr, ,,adesea penibilã şi crudã’’, l-a caracterizat pe gazetar din 1877, când a venit de la Iaşi la Bucureşti, pânã în 1883. Al doilea aspect esenŃial în viziunea eminescianã despre gazetari este munca. Munca sa, de mare osârdie cu manuscrisul dar şi munca celorlalŃi semeni, ca replicã datã acelora care benchetuiau ,,cu gunoaiele’’ civilizaŃiei cosmopolite. Ziaristul aşezase acest concept fundamental la baza unei suite de articole intitulate de editorii ulteriori ai lui Eminescu (I. CreŃu) Pãtura superpusã: ,,O reorganizare socialã având de principiu apãrarea şi încurajarea muncii, înlãturarea feneanŃilor şi paraziŃilor din viaŃa publicã, iatã ceea ce e de neapãratã trebuinŃã’’ 4. Trecând de la principii la realitãŃi, raportând deci conceptul de muncã la adevãr, publicistul consemna cu amãrãciune şi sarcasm: ,,Avem azi (în 1882 - n.n.) o nouã aristocraŃie cu totul inproductivã de sute de mii de oameni cu aspiraŃii imense, cu capacitãŃi nule’’.

Vizavi de aceştia, gazetarul îşi aşezase la baza scriului sãu un al treilea principiu, cel al orizontului cultural autentic, al ştiinŃei adevãrate. Fizionomia unei generaŃii care avea sã se fãleascã în ochii semenilor, revenitã de la ,,studii’’ din strãinãtate cu pretenŃia a ceea ce de fapt nu poseda, Eminescu o creioneazã într-un articol cãruia I. CreŃu i-a pus titlul Tinerii noştri domişori de la Paris: ,,E azi învederat pentru oricine cã tinerii care-şi fac educaŃiunea acolo, întorşi în Ńarã, sunt de o remarcabilã sterilitate intelectualã şi cã, în schimbul unei ştiinŃe cât se poate de puŃine, vin cu pretenŃiuni exagerate, cu trebuinŃe insaŃiabile, cu totul disproporŃionate cu puterea de producŃiune a poporului nostru. De la un timp încoace e şi mai râu. În loc de a munci - sunt atât de vaste regiunile de muncã intelectualã în toate direcŃiile -, îşi umplu capul cu fel de fel de utopii politice şi sociale, se erijeazã în mântuitorii nu numai ai poporului nostru, ci şi ai omenirii întregi, iar când se întorc înapoi doza lor de cunoştinŃe e atât de neînsemnatã, încât mai nici unul nu e în stare a se hrãni prin munca sa proprie, ci trebuie sã aibã recurs la protecŃiunile politice ale corupŃiei noastre demagogii’’ 5.

Pentru asemenea atitudini, Eminescu a fost acuzat de unii dintre adversarii sãi de ,,reacŃionarism’’, ,,xenofobie’’ faŃã de strãini şi ,,abstracŃiuni’’. Dacã asemenea indivizi, fie români, fie strãini, nu acceptau mesajul ziaristului de la ,,Timpul’’ ca pe un mesaj care sã ajute progresului Ńãrii, cum ei se erijau în exponenŃi ai progresului, atunci da, Eminescu putea fi etichetat ca ,,retrograd’’, ca ,,xenofob’’. În faŃa cui însã? A unor adversari ai progresului, mascaŃi de un scut al ,,botinelor lustruite’’, rãsunând de prefãcute sentimente patriotice, aşa cum le

rosteau CaŃavencu, Farfuridi, Brânzovenescu, Tipãtescu şi toŃi deopotrivã cu ei. ,,Cine crede cã prin profesarea unei serii de fraze a înlocuit munca, deci libertatea şi cultura acela se prenumãrã, fãrã s-o ştie, între paraziŃii societãŃii omeneşti între aceia care trãiesc pe pãmânt spre blestemul, ruina şi demoralizarea poporului lor’’ 6.

Toate aceste Ńinte ale lui Eminescu atestau în persoana sa o gândire economicã, socialã şi politicã, şi nu un talent steril, pur exerciŃional al unui gazetar pus pe harŃã. Filozofia lui socialã ,,ca protest la prezent’’, cum a caracterizat-o G. Cãlinescu, deşi nu îşi definea în toate cazurile liniile unei gândiri de perspectivã, pentru care gazetarul fusese socotit ,,un conservator progresist’’, nu era nici o filozofie utopicã, aşa cum s-a afirmat, fie numai şi pentru forŃa cu care publicistul dezvãluise stãri de lucruri economice şi sociale din viaŃa satelor, a oraşelor (cf. Studii asupra situaŃiei, Starea populaŃiei rurale, EducaŃie şi învãŃãmânt, ciclul Icoane vechi şi Icoane nouã etc.).

Referindu-se, bunãoarã, la cei care duceau greul în Ńarã, la producãtorii-Ńãrani, Eminescu scria chiar în primul sãu an de activitate la ,,Timpul’’: ,,Numãrul producãtorilor, cari în Ńara noastrã sunt absolut numai Ńãranii, da îndãrãt, deci (Ńãranul - n.n.) e supus la o trudã mult, mult mai mare decât poate purta; şi se-nmulŃesc - cine? Cei care precupeŃesc munca lui în Ńarã şi în afarã şi clasele parazite’’ 7. În acelaşi context, un articol tipãrit la doi ani, semnificativ intitulat Chestiunea cea mare, dezvãluia altã laturã tragicã a populaŃiei agricole: ,,PopulaŃia ruralã în marea ei majoritate, mai ales cea mai depãrtatã de târguri, n-are drept hranã zilnicã decât mãmãligã cu oŃet şi cu zarzavaturi, drept bãuturã spirt amestecat cu apã; foarte rar, la zile mari şi nici chiar atunci în multe cazuri, se învredniceşte sã mãnânce carne şi sã bea vin; trãind sub un regim alimentar aşa de mizerabil, Ńãranul a ajuns la un grad de anemie şi slãbiciune moralã destul de întristãtoare’’ 8.

La rândul sãu, I.L. Caragiale scrisese în mai multe rânduri despre situaŃii similare: ,,Învoielile agricole, deşi sunt obligaŃiuni de naturã civilã, sunt executate, la nevoie, de cãtre autoritãŃi, manu militari, ca şi aşa-numita lege în drept penal «muncã silnicã»... nici un Ńãran n-ar îndrãzni sã se prevaleze de desfiinŃarea constrângerii corporale, prin lege, ştiind bine cã atunci s-ar expune la pedepse corporale, desfiinŃate şi mai de mult prin ConstituŃia din 1988’’ 9. În aceeaşi ordine de idei, referindu-se la raporturile arendaşi-proprietari-Ńãrani, Caragiale scrie: ,,ConcurenŃa arendaşilor a ridicat şi ridicã necontenit preŃul arenzilor, lucru ce convine proprietarilor şi din aeasta, fireşte, crâncena îngreunare pentru mulŃimea plugarilor, a condiŃiilor de subarendare’’ 10.

Revenind la publicistul de la ,,Timpul’’, desprindem ideea cã el era pe deplin conştient cã prin articolele sale atrãgea asupra-şi anateme şi

etichetãri din partea adversarilor progresului. Cu toate acestea, nu a încetat nici o clipã sã arate cã ,,formele poleite învelesc un trup putred’’, cã, în consecinŃã, ,,elementele sãnãtoase trebuiesc sã se conjure şi sã facã o luptã supremã pentru mântuirea acestei Ńãri’’, chiar dacã mesagerul unor asemenea idei risca sã fie denunŃat public - cum a şi fost - ca ,,barbar’’, ,,antinaŃional’’, ,,reacŃionar’’.

Din aceste introspecŃii asupra activitãŃii publicistice a lui M. Eminescu se contureazã talentul marelui gazetar, care opunea, prin textul de presã, ,,edificiului fictiv’’ al progresului, susŃinut frazeologic, realitãŃile economice, sociale şi culturale ale României acelui moment istoric. Totodatã, Eminescu îşi impusese exemplul de gazetar activ şi pentru truda de a gãsi cuvântul potrivit la locul potrivit, în sensul unui stil sobru, reflexiv (când situaŃiile impuneau aceasta) şi al unui stil personal, colorat, ironic, sarcastic, ,,creator’’ (când, de asemenea, ideile solicitau aşa ceva).

Capitolul VI

DIRECłII ªI ORIENTÃRI PUBLICISTICE DUPÃ ADOPTAREA CONSTITUłIEI DUPÃ 1866

Dupã ce, în 1862, se votase prima Lege a presei, articolul 24 din

ConstituŃie venea sã consolideze poziŃia ziariştilor români cãrora li se garanta libertatea de exprimare, o datã cu rãspunderea pentru cuvântul tipãrit. În acest cadru sfârşitul de secol a fost marcat de o eflorescenŃã beneficã a ziarelor, revistelor, altor publicaŃii orientate în mai multe direcŃii tematice, despre care noi am consemnat în capitolul precedent. În afara unor publicaŃii de certã individualitate asupra cãrora am insistat, gen ,,Convorbiri literare’’, încercãm aici, într-o schiŃã finalã a configuraŃiei presei române de la finele secolului trecut sã delimitãm orientãrile acesteia în funcŃie de diferitele coloraturi tematice, conservatoare, liberale, independente, ştiinŃifice, literare, culturale.

Între ziarele puternic infuzate politic menŃionãm ,,Timpul’’ (1876-1884, personalizat de strãlucita profesionalitate a lui M. Eminescu), ,,Românul’’ (1857-1903, în polemicã acerbã cu ,,Timpul’’), ,,Adevãrul’’ (1888, ziar antidinastic), aflat în dispute cu ,,Lupta’’, publicaŃie editatã de Gh. Panu, ,,Universul’’, cotidianul lui Luigi Cazzavillan, conectat la condiŃii de imprimare şi de difuzare moderne (rotativã, servicii telegrafice directe), un precursor al presei de marcã industrialã.

Acestor publicaŃii li s-au opus o serie de gazete editate de scriitori-gazetari cunoscuŃi, astfel: Cezar Bolliac a scos ,,Trompeta CarpaŃilor’’ (1866-1876), B.P. Haşdeu, ,,Traian’’ şi ,,Satyrul’’ (1866), I.L. Caragiale, ,,Moftul român’’ (1893), Anton Bacalbaşa, ,,Moş Teacã’’ (1895).

Un al treilea gurp de publicaŃii îşi orientaserã programele cãtre ştiinŃã, literaturã, folclor şi lingvisticã şi între ele reŃinem: ,,Columna lui Traian’’ (1870), ,,Revista nouã’’ (1888), ,,Arhiva societãŃii ştiinŃifice şi literare’’ (1989), ,,ViaŃa’’ (1893), ,,Vatra’’ (1894), aceasta din urmã avându-i ca editori pe I.L. Caragiale, I. Slavici şi G. Coşbuc.

Dupã cum ,,Dacia literarã’’, de la 1840, chemase scriitorii din toate Ńinuturile Ńãrii sã se uneascã în a crea o literaturã ,,de duh naŃional’’, inspiratã din istorie, peisagisticã şi folclor, tot aşa şi ,,Vatra’’ sibianã se

dorea o punte a unitãŃii românilor, pe ale cãrei trepte sã se afirme specificul naŃional, într-un moment marcat de mişcarea ,,memorandistã’’. În consens şi cu tradiŃie faŃã de ,,Vatra’’, revista lui Iosif Vulcan, ,,Familia’’, în paginile cãreia debutase cu ,,De-aş avea’’ viitorul mare poet M. Eminescu, contribuise substanŃial la promovarea valorilor naŃionale, întâlnindu-i în paginile ei pe G. Coşbuc, O. Goga, Ilarie Chendi, Emil Isac, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, B.P. Haşdeu, A. Macedonski, A. VlahuŃã, ª.O. Iosif, I. Agârbiceanu. Tot în Transilvania mai apãruserã: ,,Concordia’’ (Pesta, 1861), ,,Albina’’ (Viena, 1866), ,,FederaŃiunea’’ (Pesta, 1868), ,,Transilvania’’ (Braşov, 1868). În partea de vest a Ńãrii apãruserã ,,Gazeta poporului’’ (Timişoara, 1885), ziar care se adresa intelectualilor de la sate, învãŃãtori şi preoŃi, ,,Luminãtorul’’ (Timişoara, 1880), agajat în lupta pentru drepturile românilor din Imperiul Austro-Ungar, ,,Dreptatea’’ (continuatoare a ,,Luminãtoriului’’), a cãrei devizã era ,,solidaritate naŃionalã’’.

VI,1. Presa socialistã şi muncitoreascã Cadrul social-politic şi istoric în care se iveşte presa socialistã şi

muncitoreascã este în strânsã relaŃie cu testamentul anului revoluŃionar 1848, care jalonase drumul unor prefaceri sociale structurale, anticipînd idealurile fundamentale ale poporului român. Declanşatã ca rezultat al ascuŃirii contradicŃiilor din perioada de trecere de la feudalism la capitalism, revoluŃia românã, al cãrei suflet fusese Nicolae Bãlcescu, n-a purtat amprenta efemeritãŃii şi a hazardului, a ocaziei oferite de fenomenul paşoptist revoluŃionar din Europa. ,,Cauza ei - subliniase însuşi N. Bãlcescu - se pierde în negura veacurilor. Uneltitorii ei sunt optsprezece veacuri de trude, suferinŃe şi lucrare a poporului român asupra lui însuŃi’’1.

Produs al evoluŃiei istorice a societãŃii româneşti, oglindã a realitãŃilor din Principatele Române, revoluŃia de la 1848 deşi înãbuşitã de puterile feudale absolutiste - cele trei imperii, otoman, Ńarist, habsburgic -, rãspunsese prezentului, avea sã rãspundã şi viitorului. O serie de revoluŃionari şi publicişti paşoptişti - N. Bãlcescu, I.H. Rãdulescu, C. Bolliac, C.A. Rosetti, I. Ionescu de la Brad, Petru Poni, I. Negulici - sunt prezenŃi în cercurile europene progresiste, la Paris, Londra, Triest, Viena, Berlin, Bruxelles, unde vin în contact cu concepŃii radicale, general-democratice şi social utopice, socialist-mic-burgheze, anarhice şi socialist-marxiste.

Gravele probleme economice şi social-politice care solicitã rãspunsuri în legãturã cu realizarea societãŃii româneşti moderne imprimã

celei de-a doua jumãtãŃi a secolului al XIX-lea noi trãsãturi. DirecŃia pe care o urmeazã este trasatã de un puternic spirit scientist conectat la filozofia materialistã a lui Vasile Conta. Treptele deceniilor şapte şi opt, sunt treptele ivirii gazetelor socialiste şi ale înfiinŃãrii asociaŃiilor muncitorilor, ale constituirii cercurilor socialiste şi diferitelor asociaŃii de într-ajutorare. Începuturile de modernizare a economiei naŃionale, în direcŃia dezvoltãrii capitaliste a industriei, determinã apariŃia clasei muncitoare. Pe un alt plan, ca rezultat al acŃiunilor de protest Ńãrãneşti clasele dominante acceptã reforma agrarã din 1864, prin care se desfiinŃeazã relaŃiile dominant feudale, creindu-se cãi de pãtrundere în agriculturã a relaŃiilor de tip precapitalist.

Pe plan suprastructural, înfiinŃarea unor instituŃii de culturã, învãŃãmânt, societãŃi literare, publicaŃii cotidiene sau periodice cu orientãri ideologice, politice, filozofice opuse genereazã una din cele mai acerbe lupte din istoria gândirii româneşti. În Iaşi, cele douã direcŃii politice, ideologice şi estetice - ,,junimismul’’ şi ,,gherismul’’ - prilejuiesc confruntãri de anvergurã, din care cultura, literatura românã şi publicistica în general se impregneazã cu elemente solide noi, fie prin contribuŃia de primã mânã a marilor clasici - Eminescu, Caragiale, Coşbuc, Slavici, Delavrancea - fie prin noutatea mesajului unor cãrturari, lingvişti, gazetari şi scriitori, ca cei de la ,,Contemporanul’’. Socialiştii ieşeni, dimpreunã cu ceilalŃi militanŃi din centre ca Bucureşti, Ploieşti, GalaŃi, Craiova sau Brãila, includ în programele lor obiective ,,paşoptiste’’, dându-le un conŃinut general-democratic şi revoluŃionar. Problema agrarã, independenŃa, democratizarea presei, libertatea întrunirilor, drepturi civico-politice, votul universal, organizarea învãŃãmântului, instrucŃia cultural-ştiinŃificã - iatã sumar enunŃate obiectivele presei din aceastã etapã.

Jurnaliştii erau de orientãri diferite: adepŃi ai proudhonismului, marxismului, InternaŃionalei I şi Comunei din Paris şi ai cercurilor socialiste secrete. Unii dintre ei - V. Conta, Gh. Panu, M. Rosetti, Zamfir C. Arbore, D. Rosetti-Tescanu - au aderat plenar la principiile InternaŃionalei I, au contribuit la popularizarea tezelor socialismului ştiinŃific. Din eşantionul celor care încep sã propage idei socialiste în Ńara noastrã fac parte Nicolae Codreanu, Eugen Lupu, V.Gh. Manicea, Gh. Spiroiu, C. Dobrogeanu-Gherea, Gh. şi Ioan Nãdejde, Sofia Nãdejde, Paul ScorŃeanu, Zamfir Arbore-Ralli, Th. SperanŃia, C. Mille, Anton Bacalbaşa. Fazele succesive de organizare profesionalã a muncitorimii române se caracterizeazã, iniŃial, prin asociaŃii de într-ajutorare (AsociaŃia lucrãtorilor tipografi din Bucureşti - 1868, AsociaŃia generalã a lucrãtorilor din România - 1872), prin înfiinŃarea unor gazete care sã susŃinã interesele proletariatului în curs de formare (,,Tipograful român’’

- 1865, ,,Analele tipografice’’ - 1869, ,,Uvrierul’’, ,,Lucrãtorul român’’ - 1972). O suitã de greve antreneazã în luptã primele detaşamente muncitoreşti, în special din ramura construcŃiilor de cãi ferate (Bucureşti-Giurgiu, Simeria-Petroşani - 1868), din porturi (GalaŃi - 1872) din tipografii (Bucureşti - 1873), din mine (Valea Jiului - 1875).

O datã cu începutul deceniului al nouãlea procesul clarificãrii ideologice se accelereazã prin preocupãrile lui C. Dobrogeanu-Gherea pentru problemele socialismului ştiinŃific, care în 1880 pune bazele revistei ,,România viitoare’’. Încercarea nu reprezintã decît un prim pas neconcludent pentru cã singurul numãr care apãruse din ,,România viitoare’’ nu era suficient pentru limpezirea multitudinii de probleme ce reclamau trecerea mişcãrii socialiste din România pe poziŃiile socialismului ştiinŃific. Pãtrunderea marxismului este posibilã în momentul traducerii unor lucrãri din Marx, Engels şi Lafargue în revistele şi publicaŃiile socialiste care au urmat: ,,Contemporanul’’ (1881-1891), ,,Emanciparea’’ (1883), ,,Drepturile omului’’ (1885; 1888-1889), ,,Revista socialã’’ (1884-1887), ,,Munca’’ (1890-1894), ,,Literaturã şi ştiinŃã’’ (1893-1894), ,,Critica socialã’’ (1893-1894), ,,Evenimentul literar’’ (1894), ,,Lumea nouã’’ (1894-1900). În paginile acestor gazete C.D. Gherea, dupã ce îi citise pe Spinoza, Goethe, întreaga filozofie modernã, la fel filozofia clasicã germanicã, se oprise la studiul operelor lui Marx.

Tinerii gazetari în formare trec de la Spencer şi Büchner la Manifestul Partidului Comunist, deschizând atacul împotriva evoluŃionismului metafizic. Ei citeau sub semnãtura lui Gherea, în rãstimp de aproape un deceniu, articole şi studii definite prin înseşi titlurile lor: Karl Marx şi economiştii noştri (1884), Ce vor socialiştii români? (1885-1886), Robia şi socialismul (1884-1886), Anarhia cugetãrii (1892), ConcepŃia materialistã a istoriei (1892), Tactica liberalã (1892).

Orizontul lor publicistic se completeazã într-o mare mãsurã şi prin scrierile filozofului Vasile Conta. Considerînd cã lumea este de naturã materialã iar psihicul este un produs al materiei superior organizate, o funcŃiune a creierului, Vasile Conta afirmã permanenta metamorfozare a lumii materiale. Dar elementele dialectice cuprinse în lucrãrile sale sunt minoritare faŃã de caracterul lor, în general, mecanicist şi faŃã de limitele gândirii în unele compartimente, cum ar fi determinismul social.

VI, 2. ,,Contemporanul’’, o publicaŃie distinctã

Momentul în care îşi face loc în presã ,,Contemporanul’’ (redactor-şef - Ioan Nãdejde) - având la nici doi ani de la apariŃie un tiraj de 4.500 de exemplare - este favorabil afirmãrii ideilor socialismului ştiinŃific. Se parcurge acum, în al nouãlea deceniu, drumul delimitãrii socialismului ştiinŃific de socialismul utopic, se separã din ce în ce mai mult curentele ideologice de naturã mic-burghezã, lassalleanã, proudhonistã, anarhistã de ideile filozofiei marxiste. ,,Contemporanul’’ se antreneazã în obiective publicistice majore. Ultimele decenii ale veacului trecut se caracterizeazã prin dezvoltarea unui puternic spirit scientist. Ideile pozitiviste din ştiinŃele naturii pãtrund în ramurile umaniste. Cum se repercuteazã aceastã avalanşã ştiinŃificã, ne-o demonstreazã o serie de curente literare din Occident care îşi taie vad şi la noi: de pildã, naturalismul. Emil Zola a încercat sã realizeze în ciclu Les Rougon Macqart (20 de romane) o frescã a societãŃii franceze în timpul cleui de-al II-lea imperiu, sã creioneze fizionomii social-umane şi sã aducã imagini noi în literaturã. Citit şi tradus de gazetarii grupaŃi în jurul revistei ,,Contemporanul’’, Zola este repede receptat şi rãspândit. De fapt, jurnaliştii ieşeni înŃelegeau prin naturalism realism şi, în foarte multe privinŃe, realism critic. Paralel cu influenŃa literaturii franceze naturaliste, scrierile în prozã ale lui C. Mille, Sofia Nãdejde, Victor Crãsescu etc. sunt înrâurite şi de literatura umanitarist-democraticã rusã a lui Tolstoi, Dostoievski, Nekrasov, Turgheniev, Ostrovski, Gogol, parte din ei traduşi sau recenzaŃi în ,,Contemporanul’’. Simultan cu asemenea activitãŃi, ,,Contemporanul’’, prin contribuŃia studiilor critice ale lui Gherea în special, aduce în discuŃie publicã valoarea operei poetice eminesciene, recepteazã marile valori ale literaturii noastre clasice, I.L. Caragiale, G. Coşbuc, V. Alecsandri etc. În acelaşi demers literar, revista ieşeanã a publicat folclor propriu-zis şi a încercat sã explice importanŃa lui în literatura naŃionalã.

Propunându-şi sã aprofundeze complicata problemã a eliberãrii femeii muncitoare din numeroasele verigi care o încercuiau într-un tiranic Ńarc social, de absolutã inferioritate civicã, economicã şi politicã, fecunda publicistã de la ,,Contemporanul’’ Sofia Nãdejde îşi ordoneazã direcŃiile de luptã într-un conglomerat de fapte, pledoarii, argumente, cu sau fãrã prea mare putere analiticã, vãdind înclinaŃia publicistei de a valorifica la maximum lecturile parcurse din A. Babel, Darwin, Stuart Mill, H. Spencer, Letourneau, Manouvrier. În articolele pe care le semneazã în primii ani de existenŃã a revistei ,,Contemporanul’’, Sofia Nãdejde tatoneazã cauzele înrobirii femeii în labirintul limitat al familiei sau al obiceiurilor strãvechi care privilegiazã bãrbaŃii. Strãdaniile gazeterei militante de a-şi decanta ideile, sentimentele şi gândurile şi de a cãuta mereu soluŃii superioare, sunt marcate de contradicŃii foarte

apropiate în timp. Pe de o parte, ea recomandã emanciparea prin educaŃie, pe de alta, ia atitudine tãioasã, temerarã, împotriva teoreticienilor, care respingeau emanciparea femeii pe calea votului sau prin alte mijloace. Publicista luptã şi împotriva misticismului 2. Alãturi de publicaŃiile ,,Emanciparea’’, ,,Revista socialã’’, ,,Drepturile omului’’, ,,Muncitorul’’, ,,Clãcaşul’’, ,,Revolta’’, ,,Munca’’ şi altele, ,,Contemporanul’’ a constituit una dintre publicaŃiile distincte ale presei.

Un alt publicist activ al acestei perioade este Raicu Ionescu-Rion, care combate multe teorii anacronice. Referindu-se la strigãtul anarhiştilor, ,,libertatea absolutã’’, Rion aratã ce înseamnã acest strigãt: ,,Sã lucrezi cât îi vrea, sã mãnânci iar cât îi vrea şi sã faci ce Ńi-o plãcea şi nimenea sã n-aibã a-Ńi zice ceva’’ 3. Anarhiştii, în frunte cu M.A. Bakunin (1814-1876), emigrat din Rusia în Germania, ElveŃia şi FranŃa, cereau ,,egalizarea’’ claselor, dupã un program ,,revoluŃionar’’, denumit pandestrucŃiunea: ,,...noi voim nimiciea statelor şi bisericilor, cu toate organizãrile şi legile lor religioase, politice, juridice, financiare, poliŃieneşti, universitare, economice şi financiare..4.

Într-un alt articol, Radicalism şi socialism, sunt delimitate programele de acŃiune ale partidelor radical (burghez de stânga) şi social-democrat (al muncitorilor), sarcinã temerarã de vreme ce chiar în presa socialistã, acum, în 1892-1893 se strecuraserã ambiguitãŃi de opticã politicã întreŃinute, printre alŃii, de T. Ardeleanu (Radicalii şi socialiştii) sau G. Diamandy (Guvern şi opoziŃie, Anticlericali). Pe un plan asemãnãtor se înscrie atitudinea aceluiaşi combatant faŃã de organicismul lui Spencer. Cum se ştie, dezvoltarea ştiinŃelor naturii în a douã jumãtate a secolului al XIX-lea a prilejuit unor sociologi sã tragã concluzii false, cu privire la legi imuabile. ªcoala sociologicã a lui Spencer se întemeia pe ipoteza conlucrãrii pãrŃilor componente ale societãŃii în scopul realizãrii unei unitãŃi, a unui organism perfect. Rion demascã substratul politic al organicismului lui Spencer în articolul În contra socialismului. Oricâtã ordine ar putea sã inspire societatea burghezã prin statuarea unor funcŃii şi instituŃii sociale, nu poate fi contestatã lupta de interese, contradicŃiile care o submineazã, este de pãrere Rion. Pe firul aceloraşi curajoase opinii polemice, Rion supune criticii o altã şcoalã sociologicã - darvinismul social - care, în numele principiului luptei pentru existenŃã, încerca sã permanentizeze în orice orânduire socialã concurenŃa, inegalitãŃile, rãzboaiele.

PoziŃia ideologicã a acestui temerar ziarist scutitã de limite (care sunt uneori ale epocii sau ale altor militanŃi de frunte). Rion constatã starea de înapoiere semifeudalã a Ńãrãnimii faŃã de Apusul Europei, constatã cã, decurgând din situaŃia ei materialã, conştiinŃa Ńãrãnimii este rãmasã în urmã. ªi ca soluŃii remeditoare propune sprijinirea micii

proprietãŃi individuale, ,,arenda pe lungi termene’’. Arendarea pãmânturile nu ar fi însemnat lichidarea rãmãşiŃelor feudale, în agriculturã. De asemenea, concepŃiile poporaniste propagate de C. Stere îl capteazã, într-o anume mãsurã, şi pe Rion.

VI, 3. Presa şi societãŃile muncitoreşti În ultimii ani ai deceniului al nouãlea se creeazã numeroase

societãŃi muncitoreşti şi profesionale, pe ramuri de activitate - curelari, mecanici, tâmplari, cizmari etc. Se elaboreazã statute şi programe, apar noi cercuri ale muncitorilor şi se înmulŃesc articolele de profil în coloanele publicaŃiilor ,,Muncitorul’’, ,,Dezrobirea’’ şi ,,Munca’’ dezbateri în cadrul rubricilor: Cine suntem? Ce voim? Ce Ńintã avem?

Maturizarea condiŃiilor pentru desfãşurarea mişcãrii muncitoreşti este favorizatã de procesul dezvoltãrii proletariatului din fabrici, uzine, întreprinderi. Alãturi de bãrbaŃi, încep sã lucreze şi femei în industria textilã, chimicã şi petrolierã. CondiŃiile lor de viaŃã şi de muncã erau dificile. În ziarul ,,Lumea nouã’’ citim: ,,Lor li se urcã chiria (muncitorilor - n.n.), lor li se scumpesc gazul, lemnele şi pâinea, şi, ce este mai îngrozitor, într-un timp de crizã, li se scad salariile’’ 5. SituaŃia nu este tipicã doar pentru muncitorii din Bucureşti. Acelaşi destin îl au, de pildã, muncitorii ieşeni. Pentru a gãsi cãile de luptã, în oraş se constituie cercuri ale muncitorilor ca prime organizaŃii cu caracter politic. Apare Clubul muncitorilor. Socialiştii, membri ai cercului sau ai clubului, fac propagandã în periferia Iaşului, în Tãtãraşi şi Nicolina, cartiere în care locuiesc mai mult de 700 de breslaşi. Sunt rãspândite manifeste, ziare. Propaganda se duce, deopotrivã, printre Ńãrani, Sofia Nãdejde amintindu-ne, în aceeaşi suitã memorialisticã din ,,Adevãrul’’, cã în acŃiunea pentru darea de pãmânt Ńãranilor se ,,adunau mii de iscãlituri şi se ascundeau petiŃiile, ca sã nu fie confiscate de poliŃie, în cãptuşeala de la cãciulã, în mijlocul unei pâini, în cãptuşeala de la cismã’’ 6. Propaganda socialistã la sate nu îndemna însã la forme de protest radicale; unii dintre militanŃii din conducerea cercului muncitorilor din Iaşi - V.G. MorŃun, I. Nãdejde - îşi exprimau chiar dezacordul cu lupta revoluŃionarã a Ńãrãnimii: ,,În manifestul lansat cu ocazia rãscoalelor (din 1888 - n.n.) în numele Cercului muncitorilor din Iaşi, deşi se recunoştea cã Ńãrãnimea s-a ridicat la luptã mânatã fiind de nevoi materiale extrem de grele, se fãcea totuşi apel la linişte, la necesitatea de a renunŃa la lupta revoluŃionarã şi de a acŃiona pe calea petiŃiilor legale’’ 7.

Rãspunzãtoare de racilele sociale care bântuiesc în egalã mãsurã oraşele, ca şi satele României, de la un hotar la altul, se fac cele douã partide cu mandat succesiv la putere, cel conservator (Lascãr Catargiu) şi cel liberal (I.C. Brãtianu). Ele duc o politicã antipopularã, slujind prin ,,înŃelegere’’ tacitã interesele burghezo-moşierimii româneşti şi ale capitalului strãin. Este suficient sã ne amintim de esenŃa politicii acestor partide apelând la magistrala piesã O scrisoare pierdutã a lui I.L. Caragiale sau la alte scrieri ale aceluiaşi (vezi articolul Rãzeşul de la Goleşti (L. Catargiu - n.n.) şi Moşneanul de la Florica (I.C. Brãtianu - n.n.), apelând, de asemenea, la întreaga presã socialistã a vremii care demascã necruŃãtor fãŃãrnicia, demagogia fiecãrui partid în parte, interesele comune ale amândurora. ,,Cine sunt liberalii, cine sunt conservatorii? - scrie un redactor al ziarului ,,Drepturile omului’’. Deosebirea totalã stã numai în «persoane», care îşi schimbã caracterul imediat ce Ńelul este atins. VeniŃi la putere, demagogii de ieri (liberalii - n.n.) se fãcurã şi ei tot atât de reacŃionari ca şi aceia pe care cu atâta foc îi combãteau ieri’’ 7. Sau iatã ce ,,valoare’’ atribuie Anton Bacalbaşa politicienilor care se perindau în parlament: ,,Se va alege X sau Y, liberal sau conservator, pentru omul care-i cunoaşte pe toŃi aceastã alegere este perfect indiferentã. X sau Y nu reprezintã decât un hoit mai mult pe un scaun din Parlament’’ 9.

Perioada în care politicienii conduşi de L. Catargiu lanseazã ,,marea guvernare conservatoare’’, aparent stabilã - pentru cã guvernele formate de partidul conservator în anii 1891-1895 au o bazã socialã extrem de îngustã, promoveazã o politicã îndreptatã împotriva oricãror mãsuri care sã corespundã propãşirii economico-sociale a Ńãrii - este totodatã perioada luptei clasei muncitoare pentru crearea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România. Luptele, grevele, începând cu 1884 (Brãila), 1885 (Giurgiu), 1886-1887 (Bucureşti), luând amploare în 1888, apoi intensificându-se tot mai larg spre 1893, contribuie la ridicarea conştiinŃei de clasã a muncitorilor, la educarea lor în spirit revoluŃionar. Aceastã misiune şi-o asumã presa socialistã prin chemãri la luptã şi la organizare politicã revoluŃionarã. Constituirea celor 8 cluburi muncitoreşti în Bucureşti, Iaşi, GalaŃi, Craiova, în alte centre din Ńarã, editarea unor noi ziare, reviste, foi volante sau broşuri, organizarea de manifestaŃii de masã - cele de 1 Mai - victoria în alegeri a unor deputaŃi socialişti, publicarea unor studii semnate de C.D. Gherea, A. Bacalbaşa, Raicu Ionescu-Rion, P. Muşoiu, Al. Ionescu, iatã cadrul propice al formãrii P.S.D.M.R.

Dupã tipãrirea proiectului de program, discutat în adunãrile generale ale cluburilor muncitoreşti, la 31 martie (12 aprilie) 1893 se deschid la Bucureşti, în sala clubului muncitorilor din strada Amzei,

lucrãrile Congresului de constituire a partidului care reunesc 54 de delegaŃi ai cluburilor, cercurilor muncitoreşti şi asociaŃiilor profesionale din Bucureşti, Iaşi, Ploieşti, GalaŃi, Roman, Craiova, Bacãu, Botoşani, Tecuci, Tg. Frumos, ca şi reprezentanŃi ai mişcãrii muncitoreşti internaŃionale din Rusia, FranŃa, Austria, Spania, Germania, Bulgaria, Italia.

Programul P.S.D.M.R. - punctul socialist de cea mai înaltã cotã programaticã - este format din douã pãrŃi: o parte teoreticã, încorporând principii marxiste, şi o parte de program de acŃiune imediatã, revendicativã pe plan economic şi social-politic. Revendicãrile cu caracter general-democratic se refereau la vot universal, egal şi direct pentru toŃi cetãŃenii, fãrã deosebire de sex, religie şi rasã; egalitate juridicã şi politicã a femeii cu bãrbatul; învãŃãmânt gratuit, obligatoriu şi integral pentru toŃi copiii şi laicizarea lui; garantarea dreptului de întrunire şi asociere şi al dreptului la greve în oraşe şi sate; impozitul progresiv asupra veniturilor şi desfiinŃarea impozitelor indirecte, revizuirea constituŃiei şi abrogarea tuturor legilor şi mãsurilor excepŃionale.

VI, 4. Presa în limbile minoritãŃilor naŃionale Alãturi de publicaŃiile pânã aici evocate, s-au aflat cele în limba

maghiarã, germanã, sârbã etc. al cãror mesaj cuprindea Ńeluri de solidaritate.

Un prim moment consemnat de istoriografie ne aratã cã în ultimele douã decenii ale secolului trecut pe teritoriul Transilvaniei se rãspândiserã ziare muncitoreşti, tipãrite, pe atunci, la Budapesta, ca de pildã ,,Munkás Heti Krónika’’ şi ,,Arbeiter Wochen Chronik’’, simultan cu publicaŃiile socialiste binecunoscute pentru militantismul lor, ,,Contemporanul’’, ,,Dacia viitoare’’ şi ,,Drepturile omului’’. Fluxul de idei care îmbãrbãta mişcarea muncitoreascã şi socialistã unea şi ridica la luptã pe gazetarii români şi pe cei maghiari, germani, sârbi etc., într-un moment în care, mai ales în Transilvania, autoritãŃile împiedicau rãspândirea ideilor revendicative fiind adepte ale doctrinei Lassalle şi ale teoriei Schultze-Delitzsch, ,,care preconizau ajutorul reciproc şi armonia dintre muncitori şi patroni’’ 10.

În pofida greutãŃilor care şi se creau, muncitorii din Transilvania se organizau şi iniŃiau acŃiuni pentru obŃinerea de drepturi (reducerea duratei zilei de muncã, mãrirea salariilor, repaus duminical), acŃiuni care puneau pe agenda urgenŃelor necesitatea înfiinŃãrii de organizaŃii politice muncitoreşti. Aşa, de pildã, muncitorii din Oradea au solicitat ajutorul

InternaŃionalei a II-a, în 1890, pentru crearea unui partid muncitoresc social-democrat - cum se consemneazã în ,,Századok’’ (,,veacuri’’, nr. 1-2/1956). În acelaşi an la Timişara, Cluj, Arad, Braşov, Oradea, ReşiŃa etc. aceiaşi muncitori sãrbãtoreau primul 1 Mai, prilej de solidaritate de clasã şi de formulare a unor drepturi democratice. Au urmat greve ale muncitorilor, ca aceea de la Fabrica de zahãr din Bod, a lãcãtuşilor din Timişoara şi a minerilor din Doman şi Ruda, a celor din Dognecea, la care 1.200 de mineri s-au ridicat împotriva condiŃiilor insuportabile ale exploatãrii patronale. Când în decembrie 1890 s-a Ńinut Congresul de constituire a partidului social-democrat la Budapesta, muncitori din mai multe centre - Arad, Cluj, Orãştie, Bocşa, Braşov etc. - şi-au trimis delegaŃi care au propus proiecte şi rezoluŃii cuprinzînd o serie de revendicãri economice, sociale şi chiar politice.

Dupã constituirea partiduli social-democrat, în unele centre din Transilvania a început acŃiunea de înfiinŃare a unor organizaŃii locale ale PS.D., între 1891 şi 1894, despre care s-a relatat în ,,Közjolét’’ şi ,,Arad és Vidéké’’. În oraşele Braşov, Arad, Timişoara, Lugoj, Caransebeş şi Orãştie s-au înfiinŃat: asemenea organizaŃii locale şi statute ale lor, respinse în majoritate de autoritãŃi, care, în rapoartele lor. Ziarele chemau la acŃiuni hotãrâte: ,,Nu vã temeŃi - îndemna un apel publicat în ,,Népszava’’ - doar voi sunteŃi producãtorii valorilor şi aveŃi dreptul sã trãiŃi în condiŃiuni omeneşti. Dar acest lucru nu vine de la sine, el trebuie cucerit. De aceea, organizaŃi-vã’’ 11. Aceluiaşi organ central de presã al P.S.D., ,,Népszava’’, i se adresaserã muncitorii croitori din Timişoara cu o corespondenŃã, în care se arãta: ,,Noi simŃim de mult nevoia organizãrii întrucât numai cu ajutorul ei ne vom putea îmbunãtãŃi situaŃia mizerã... VeniŃi, tovarãşi, sã ne organizãm în vederea luptei pentru obŃinerea pâinii noastre cea de toate zilele’’ 12. Au rãspuns muncitorii din Cluj, Braşov, Arad, Odorhei, Târgu-Mureş, Salonta, Petroşeni, din alte centre unde au apãrut asociaŃii profesionale.

Pentru reuşita acŃiunilor lor şi transpunerea în practicã a prevederilor statutelor asociaŃiilor profesionale şi a proiectelor discutate la cercurile muncitoreşti, militanŃi socialişti din Transilvania au înfiinŃat trei organe de presã, chemate în sprijinul luptei proletariatului. Începând cu data de 15 aprilie 1891 este editat primul ziar socialist din Transilvania, ,,Közjólét’’ (,,Bunãstarea generalã’’), al cãrui redactor responsabil era muncitorul socialist I. Schrodt. Doi ani dupã aceea sunt editate la Arad şi la Timişoara ziarele ,,A Munka Öre’’ (,,Apãrãtorul muncii’’) şi ,,Volkswille’’ (,,VoinŃa poporului’’), în tiraje destul de mari pentru acel timp, de aproximativ 5.000 de exemplare, aidoma revistei ieşene ,,Contemporanul’’. Aceste publicaŃii s-au aflat în prima linie de luptã a muncitorilor, în ciuda greutãŃilor materiale şi a presiunilor

autoritãŃilor, susŃinând drepturile clasei muncitoare, condamnând samalvoniciile, abuzul administrativ, concedierile nedrepte, misticismul şi superstiŃiile. Bunãoarã, în ,,Népszava’’ din 16 ianuarie 1891 se traduc câteva pãrŃi din scrierea lui Engels SituaŃia clasei muncitoare din Anglia; tot în coloanele ziarului amintit îşi mai fac loc traduceri parŃiale din Rãzboiul Ńãrãnesc german, Anti-Dühring şi Introducere la lucrarea lui Karl Marx Muncã salarialã şi capital. Adãugãm acestor avanposturi ale înarmãrii muncitorilor cu ideologia clasei muncitoare şi contribuŃia unor ziare care reprezentau organizaŃiile profesionale: ,,Köfaragó’’ (,,Pietrarul’’) şi ,,A Czipész’’ (,,Cizmarul’’). În cel dintâi, de pildã, se tipãrise articolul Revendicãrile muncitorilor: ,,Pe viitor - îndemna articolul - organizaŃi-vã, şi numai astfel revendicaŃi drepturile voastre: numai prin organizare veŃi reuşi sã obŃineŃi rezultate’’. Într-un alt ziar, în limba germanã, ,,Die Neue Zeit’’, organul social-democraŃiei germane, muncitorii citeau fragmente din lucrarea lui Marx Critica programului de Gotha 13.

Paralel cu difuzarea unor idei despre clase sociale, lupta de clasã, revoluŃie proletarã şi cu anticiparea unei noi orânduiri, prea socialistã din Transilvania, în consens cu întreaga presã românã revoluŃionarã, demasca orânduirea burghezã, pe reprezentanŃii ei, teoriile acestora demagogice: ,,Muncitori - sunau cuvintele unui Manifest tipãrit în ,,Arad és Vidéke’’ din 6 mai 1891 - clasa burghezã are veşnic pe limbã cuvintele religie şi moralitate. Dar ea singurã se dezminte zi de zi, datoritã goanei dupã îmbogãŃire. Ea nu iartã nici pe copilul din pântecele mamei, nici orice urmã de bunãstare şi fericire omeneascã când are prilejul de a stoarce profit’’. AutoritãŃile poliŃieneşti prigoneau pe redactorii care rãspândeau ,,scrieri ce îndemnau la rãzvrãtiri şi erau anticlericale’’, publicau articole ,,incendiatoare’’ în ,,Közjólét’’ sau Ńineau cuvântãri ce chemau la revoltã. Unii dintre gazetari fuseserã expulzaŃi din Arad, situaŃie care ne aminteşte de un context similar, cel din Iaşi, unde militanŃii socialişti ai presei avuseserã aceeaşi soartã. Lupta nu se ducea numai cu autoritãŃile, ci şi cu organele lor de presã, ca ,,Nagyvárd’’ şi ,,Székelyföld’’, sprijinitoare ale unor decizii antimuncitoreşti, care interziseserã sãrbãtorirea zilei de 1 Mai. În zadar însã, muncitorii transilvãneni deveneau tot mai bine organizaŃi şi o datã cu aceasta declanşau greve de anvergurã, în ultimul deceniu peste 100, la Petroşani, la Secul şi Roman, la ReşiŃa şi la Arad, cu care ocazii muncitori români, maghiari, germani şi sârbi, într-un acelaşi sentiment de solidaritate, înfruntau patronii, îşi cereau drepturile legitime. Mesajul presei muncitoreşti îi îmbãrbãta, le dezvãluia feŃele adevãrului: ,,Patronii - scria ,,Népszava’’ din 1 iulie 1892 - nu se mulŃumesc numai cu dubla exploatare, ci exploateazã şi sãnãtatea muncitorilor, expunându-i la dese accidente, întrucât nu le

oferã nici un fel de protecŃie a muncii şi de securitate. Aceasta i-ar costa bani, în timp ce viaŃa muncitorilor este gratuitã’’.

Nici viaŃa Ńãrãnimii nu era mai uşoarã. O aratã o scrisoare trimisã spre publicare, document rãscolitor prin realismul lui, confirmat de filele istoriei. În scrisoarea respectivã se spunea cã populaŃia sãteascã, Ńãranii din preajma Timişoarei, suportau o cruntã asuprire: ,,15-18 ore este ziua lor obişnuitã de muncã. În timpul recoltãrii cerealelor şi a nutreŃului, scularea este de la 1-2 noaptea, iar în alte perioade cel târziu la ora 5. Munca continuã pânã la 7 seara; cei de la grajduri robotesc şi pânã la 9’’ 14. La o asemenea osârdie, salariul era de mizerie, un argat abia ajungea sã obŃinã 70 de forinŃi pe an, şi aceasta numai dacã era priceput.

FaŃã de atari stãri de lucruri, presa lua atitudinea cunoscutã militantismului ei. Astfel, ,,Volkswille’’, într-un articol din 21 iulie 1893, scria: ,,Ce rãmâne însã de fãcut? Deocamdatã nimic altceva decât, aşa cum fac şi muncitorii la oraş, sã se uneascã şi sã cearã drepturi mai bune’’. Acelaşi ziar sublinia necesitatea ca ,,Ńãrãnimea sã se uneascã şi sã se alãture nu unui partid reacŃionar, adicã retrograd, ci unui partid progresist... Ńãranii trebuie sã se alãture singurului partid existent în societatea actualã, care susŃine asemenea principii, adicã PS.D.’’ Ca şi în propaganda dusã la oraşe, ziarele socialiste difuzau la sate lucrãri ale lui Engels şi Marx (Dezvoltarea socialismlui de la utopie la ştiinŃã, de pildã) sau susŃineau deplasãrile la sate ale unor agitatori socialitşi ,,sub steagul roşu al socialismului’’ (ziarul ,,Volkswille’’ din 2 iunie 1893). În localitãŃi ca Nãdlac, Mureşel, Zimandul Vechi şi multe altele pãtrunseserã ideile socialismului, apelurile la unirea cu muncitorii înspãimântând prefecŃii, mai cu seamã când redactorii gazetei ,,Közjólét’’ au invitat la adunãrile muncitoreşti pe Ńãranii din împrejurãrile Aradului. Aşa au luat fiinŃã în comunele amintite şi în multe altele cercuri socialiste Ńãrãneşti, nuclee ale organizãrii şi conştientizãrii Ńãrãnimii, în vederea luptelor care o aşteptau, ale rãscoalelor întru dreptate şi demnitate, ivite în ultimii ani ai secolului încheiat sub baionetele jandarmilor.

VI, 3. Solidaritate transilvanã Un aspect deosebit al militantismului presei din Transilvania este

acela care o implicã în problema naŃionalã. Clasele dominante din monarhia dualistã austro-ungarã au acŃionat în sensul unei politici de deznaŃionalizare a românilor, majoritatea populaŃiei din aceastã parte a Ńãrii, ducând o politicã de asuprire naŃionalã. Salariile mai mici acordate muncitorilor din Transilvania (cu circa 20-30 la sutã decât în restul Austor-Ungariei), maghiarizarea forŃatã în toate domeniile vieŃii publice

(învãŃãmânt, administraŃie, culturã), persecuŃiile, dupã 1867, aduse ziarelor româneşti, sistemul electoral cenzitar, colonizarea unor localitãŃi cu populaŃie majoritarã româneascã - toate aceste manifestãri de discriminare naŃionalã şi de maghiarizare forŃatã datorate claselor dominante austro-ungare au determinat riposta legitimã a românilor transilvãneni, apariŃia unei puternice mişcãri naŃionale progresiste, democratice, revoluŃionare. Bughezia românã, mai puŃin lovitã în interesele ei decât muncitorii şi Ńãranii şi alte pãturi ale populaŃiei, ducea o politicã de ,,cadrul legal’’ şi trimitea ,,memorandumuri’’ la curtea imperialã de la Viena. Din rândurile ei însã s-au desprins şi elemente de frunte - V. Lucaci, I. RaŃiu etc. - care au luptat împotriva asupririi maselor, sprijinând ideea unirii Transilvaniei cu România 15.

O datã cu trezirea conştiinŃei de clasã a muncitorilor, pe mãsurã ce proletariatul devenea dintr-o ,,clasã în sine’’ o ,,clasã pentru sine’’ iar mişcarea socialistã lua proporŃii datoritã unor iniŃiative şi acŃiuni ale militanŃilor socialişti de diferite naŃionalitãŃi, ideea de solidaritate dintre români, maghiari, germani, sârbi şi alte pãturi ale populaŃiei din Transilvania dobândea consistenŃã şi eficacitate în lupta aceluiaşi duşman comun: clasele exploatatoare burgheze şi moşiereşti. Alimentau aceastã idee luptãtori revoluŃionari de diferite naŃionalitãŃi, Carol Farcaş, Gheorghe Ungureanu, Landa Vasile, Bogdan ªtefan, Ludovic Schrodth, Francisc Simotta, Gheorghe Munteanu, atâŃia alŃii.

Asupra necesitãŃii luptei comune îşi spusese pãrerea, în 1893, publicaŃia ,,A Munkás’’ într-un articol care demasca şovinismul naŃional, ,,mijloc pompos al burgheziei, cu ajutorul cãruia vrea sã înhame poporul muncitor, pentru ca astfel sã-l facã inofensiv’’. Se raliaserã ideii de solidaritate şi susŃinuserã totodatã mişcarea naŃionalã a românilor din Transilvania, mai ales în perioada memorandistã, publicaŃiile ,,Népszava’’ şi ,,Volkswille’’, care au reprodus articolul lui Karl Kautski, Românii şi ungurii, apãrut în ziarul german ,,Arbeiter Presse’’ şi în care fuseserã demascate clasele exploatatoare ungare, acelea ce obligau populaŃia românã la ,,cele mai grele îndatoriri’’, neacordându-i în schimb ,,aproape nici un drept’’. În consens, şi în context intern şi internaŃional, social-democraŃii se alãturau mişcãrii muncitoreşti şi socialiste şi cereau drepturi pentru cele trei milioane de români din Transilvania, condamnând politica de asuprire naŃionalã austro-ungarã.

VI, 4. Fişele biografice ale unui secol de presã literarã Încheiem prima parte a cãrŃii cu un tablou sintetic în care

menŃionãm atât publicaŃiile succint comentate în capitolele precedente,

cât şi alt publicaŃii considerate a da un relief specific întregului secol al XIX-lea. În acest tablou reproducem cronologic ,,fişele biografice’’ ale zecilor de publicaŃii antologate într-un util volum alcãtuit de Aurel Petrescu 16, util, atât din punctul de vedere al cercetãrii de presã cât şi ca texte jurnaliste aplicative.

BIBLIOTECA ROMÂNEASCÃ ,,Întocmitã în 12 pãrŃi dupã numãrul celor 12 luni; întâia oarã

tipãritã pentru naŃia româneascã prin Zaharie Carcalechi, ferlegheru de cãrŃi a crãieştii şi mai marei tipografii din Buda, a UniversitãŃii Ungariei - Partea I cu 1 figurã.

La Buda, în crãiasca tipogr. UniversitãŃii Ungariei’’. 1821. Poate fi socotitã printre primele publicaŃii periodice româneşti.

ApariŃia ei a avut loc la Buda în 1821, 1829-1830, 1834 sub conducerea lui Zaharia Carcalechi. Pe lângã caracterul informativ, aceastã publicaŃie cuprinde şi articole cu caracter istoric, moral şi literar.

♦

CURIERUL ROMÂNESC Nr. 1, 8/20 aprilie 1829. Curierul românesc a apãrut la Bucureşti

ca primã publicaŃie periodicã datoratã lui Ion Eliade Rãdulescu. Prima serie are o duratã de 19 ani, adicã de la 8 aprilie 1829 pânã la 19 aprilie 1848. Din 1859 reapare, dar pentru scurt timp. Prima serie are o covârşitoare importanŃã. Se publicau informaŃii din Ńarã şi strãinãtate, dar mai ales se publica literaturã originalã. A avut meritul de a fi publicat pe Vasile Cârlova şi Grigore Alexandrescu.

♦

GAZETA TEATRULUI NAłIONAL Anul I, nr. 1, vineri 1 noiembrie 1835. A apãrut la Bucureşti din noiembrie 1835 pânã în 1836.

Colaboratorii cei mai frecvenŃi au fost Barbu Catargiu şi Ioan Voinescu. Articolele dezbãteau problema necesitãŃii teatrului. În acest sens erau recomandate acele creaŃii din literatura universalã care puteau forma gustul publicului. Se cerea un teatru moral. Actorilor li se dãdeau indicaŃii care priveau îndemnul de a se renunŃa la bufonerie şi satirã.

♦

FOAIE LITERARÃ ,,Pe I. semestru al anului 1838 întocmitã de redactorul Georgie

Baritz, anul I-lea Braşov, datã şi tipãritã de Ioan Gãtt.’’ A apãrut la Braşov în primul semestru al anului 1838 pentru a

înlocui încercarea nereuşitã a lui Barac, care scosese cu un an în urmã tot în Braşov Foaia duminecii. Foaie literarã a ieşit sub îngrijirea lui BariŃ şi Cipariu.

În al doilea semestru al anului 1838, de la 2 iulie ia titlul Foaie pentru minte, inimã şi literaturã, cu un program asemãnãtor celui dat de Barac.

♦

GAZETA DE TRANSILVANIA Braşov, nr. 1, 12 martie 1838, p. 3-4. A fost primul ziar politic şi informativ al românilor din

Transilvania care a avut în acelaşi timp cea mai lungã viaŃã din istoria publicisticii româneşti. Meritul întemeierii lui îi revine lui G. BariŃiu, care a scos primul numãr la Braşov, în 12 martie 1838. De la 3 ianuarie 1849 ziarul şi-a luat titlul uşor modificat Gazeta Transilvanã, pentru ca de la 1 dec. 1849 sã se numeascã, pânã la încetarea apariŃiei în 1944, Gazeta Transilvaniei.

În primul semestru al anului 1838 literatura a fost publicatã în suplimentul numit Foaie literarã, şi de la 2 iulie 1838 la 24 februarie 1865 de asemenea în suplimentul: Foaie pentru minte, inimã şi literaturã.

Ca organ al burgheziei în ascensiune, a militat pentru democratism şi iluminism. Atitudinea patrioticã a publicaŃiei era cu atât mai evidentã cu cât colaboratorii trebuiau sã întâmpine, dupã cum spune N. Iorga, nu numai normele generale ale politicii metternichiene, ci şi capriciile micilor tirani din localitate. Astfel, Gazeta Transilvaniei ,,trebuia sã lucreze cu cea mai mare precauŃie şi ea nu putea sã devie în lunga ei carierã organul de îndrãzneaŃã energie care ar fi putut sã scuture minŃile, încremenite de împrejurãrile politice nenorocite, ale românilor din toate provinciile’’ (N. Iorga, Istoria presei româneşti, 1922, p. 69).

La 1848 atitudinea acestui ziar a fost dintre cele mai radicale, întrucât cerea desfiinŃarea iobãgiei, egalitatea în drepturi între

naŃionalitãŃile din Transilvania şi unirea românilor ardeleni cu cei de peste CarpaŃi.

Gazeta Transilvaniei a avut meritul de a fi fost un organ ce servea foile din celelalte Ńinuturi româneşti cu informaŃii şi, totodatã, de a fi Ńinut treaz sentimentul naŃional în principatele cãzute în ,,apatia’’ epocii fanariote. Dintre cei mai importanŃi colaboratori pot fi amintiŃi: T. Cipariu, Andrei Mureşanu, Nicolae Tincu Velea, Fl. Aaron, A. Treboniu-Laurian, D. Bojincã, Vasici Ungureanu, Ioan Maiorescu, I. Heliade Rãdulecu, C. Negruzzi ş.a.

♦

DACIA LITERARÃ ,,Subt redacŃia lui Michail Kogîlniceanu. Tom. I (ianuarie-iunie

1840). Iaşi. La Cantora Journalului. 1840.’’ EdiŃia a doua, Iaşi, 1859. Mihail Kogãlniceau a editat aceastã revistã care a ieşit numai în trei numere, martie, aprilie, mai 1840, din dorinŃa de a înfãŃişa aspecte din viaŃa românilor de pretutindeni. Literatura românã putându-se ,,numãra cu mândrie între literaturile Europei’’. Revista trebuia sã devinã ,,un repertoriu general al literaturii româneşti’’, sprijinindu-se pe lucrãri originale. Atitudinea lui C. Negruzzi în Alexandru Lãpuşneanu împotriva boierilor, aluziile lui Donici şi Gr. Alexandrescu din fabule nu au convenit domnitorului Mihai Sturdza, care ordonã suprimarea revistei.

♦

ARHIVA ROMÂNEASCÃ ,,Foaie retrospectivã şi trimestrialã subt redacŃia lui M.

Kogîlniceanu’’. Tom. I. Iaşi. La Kantora Daciei literare. 1840. A avut caracterul unei publicaŃii istorice. Anii de apariŃie a acestei

foi au fost: 1840-1841 şi 1845. În 1860 şi 1862 iese o altã serie. Cea din 1840 continuã activitatea lui M. Kogãlniceanu dupã încetarea Daciei literare.

♦

SPICUITORUL MOLDO-ROMÂN Cu subtitlul: ,,Jurnal ştienŃific, literar şi industrial rediguit de o

soŃietate de literaŃi’’. A apãrut la institutul Albina din Iaşi, în 1841, sub

îngrijirea lui Asachi şi a francezului Gallice, din ian.-dec. 1841. Acest jurnal a fost bilingv. Titlul francez era: Le glaneur moldo-valaque, cu subtitlul: ,,Journal scientifique, littéraire et industrial. Rédigé par une société d’hommes de lettres’’. Aici au apãrut primele versuri în limba francezã ale lui V. Alecsandri.

♦

PROPêIREA ,,Foaie pentru interesurile materiale şi intelectuale’’, anul I,

duminicã în 2 ianuarie 1844. A apãrut din ianuarie pânã în 29 octombrie 1844 la Iaşi din ,,silinŃa’’ lui M. Kogãlniceanu, I. Ghica, V. Alecsandri, C. Negruzzi, Panait Balş, C. Bolliac, Voinescu, N. Bãlcescu. Propãşirea a fost suprimatã pentru cã a publicat, în numerele 4, 10, 12, Satirã cãtre mintea sa de Antioh Cantemir, tradusã de A. Donici şi C. Negruzzi, şi Todericã, nuvelã de C. Negruzzi. De altfel scriitorul a fost exilat la moşia sa în urma amintitelor publicaŃii ce fãceau aluzii la proasta coducere a Ńãrii.

♦

ORGANUL LUMINÃREI ,,Gazetã besereceascã, politicã e literarie’’, anul I, nr. 1, sâmbãtã 4

ian. 1847. A apãrut pânã în aprilie 1848 la Blaj. Aceastã gazetã s-a bucurat de

îngrijirea lui Timotei Cipariu - reprezentant al curentului latinist. Colaboratori-editori: I.I. Many şi A. Pumne. În timpul revoluŃiei a devenit Organul naŃional care milita pentru mişcare.

♦

PRUNCUL ROMÂN Nr. 1, sâmbãtã 12 iunie 1848. A apãrut la Bucureşti pânã la data de 11 septembrie 1848 sub

îngrijirea lui C.A. Rosetti şi Winterhalder. Aceastã revistã prezintã o importantã sursã documentarã cu privire la mersul revoluŃiei de la 1848.

♦

POPORUL SUVERAN ,,Gazetã politicã şi literarã. Libertate, egalitate, fraternitate’’, nr. 1,

sâmbãtã 19 iunie 1848. A apãrut în Bucureşti fãrã întrerupere pânã la 11 septembrie 1848.

În primele douã luni aceastã gazetã a fost condusã de D. Bolintineanu, iar în ultimele douã de N. Bãlcescu.

♦

BUCOVINA ,,Gazetã româneascã pentru ,,Romanische Zeitung für politicã, religie şi literaturã’’, Politik, Kirsche und nr. 1, luni 4 octombrie 1848. Literatur.’’ A apãrut pânã în 1850, la CernãuŃi, fãrã întrerupere, sub redacŃia

lui George şi Alexandru Hurmuzachi. Deoarece gazeta era bilingvã, tipãrindu-se pe douã coloane, una românã şi alta germanã, s-a simŃit nevoia apariŃiei unei anexe: Suplement la gazeta româneascã.

♦

ALBINA ROMÂNEASCÃ ,,Gazetã politicã şi literarã’’, nr. 13, 14/26 februarie 1837. Primul numãr a apãrut la 1 iunie 1829 şi ultimul în decembrie

1849, la Iaşi. Pe durata apariŃiei a înregistrat mai multe întreruperi. Ca primã gazetã în Moldova a avut sub îngrijirea scriitorului Gheorghe Asachi o importanŃã egalã cu aceea a Curierului românesc.

♦

ZIMBRUL Nr. 1, luni 3 iulie 1850. Ziar iniŃiat de tinerii ieşiŃi din Academia Mihãileanã. A apãrut la

Iaşi în urmãtoarele serii: 3 iulie 1850 - 21 februarie 1852; 17 ianuarie 1855 - 10 septembrie 1856; 1 noiembrie - 30 decembrie 1858; 19 decembrie 1878 - 29 martie 1879 şi (16 noiembrie) 1883 - (aprilie) 1884. A apãrut în Tip. ,,Buciumul român’’ - Director: A. Fotino - Redactori: T. Codrescu (1855-56) şi Vasile Alexandrescu-Urechiã (noiembrie-decembrie 1858). Au publicat printre alŃii: D. Bolintineanu, Ralet, C. Negruzzi, G. Sion şi în special V. Alecsandri, bladele populare.

♦

ROMÂNIA VIITOARE ,,Dreptate, FrãŃie, Unitate.’’ Paris, Imprimerie d’e De Soye et Co.,

1850, p. 19-23. A apãrut un singur numãr la Paris în 20 sept. 1850. Comitetul de

redacŃie era compus din: C. Bãlcescu, N. Bãlcescu, D. Brãtianu, C.G. Florescu, S. Golescu, N. Golescu, G. Magheru, E. Malinescu, A. Paleologu, (C.A.) Rosetti şi I. Voinescu.

♦

JUNIMEA ROMÂNÃ Nr. 1, mai, 1851. Acest ziar care a apãrut la Paris numai în douã numere, mai şi iunie

1851, a fost editat de societatea Junimea românã. Obiectivele mai importante ale acestei publicaŃii au fost: unirea naŃionalã, suveranitatea naŃionalã, egalitatea în drepturi a cetãŃenilor.

♦

ROMÂNIA LITERARÃ ,,Foaie periodicã sub direcŃia d-lui V. Alecsandri’’, anl I, nr. 1, 1

ian. 1855. A apãrut ,,la Iaşi, tipografia francezo-românã, Pecorari, nr. 36°, de

la 1 ianuarie pânã la 3 decembrie 1855. Directorul foii, V. Alecsandri, înfoat unionist, cu patru an înainte de Unire îşi intituleazã curajos publicaŃia, care pregãtea mai întâi unirea pe cale culturalã. Coloanele revistei erau deschise atât scriitorilor moldoveni cât şi celor munteni. Într-un fel, se continua programul Daciei literare şi al Propãşirii. Este interziseã de cenzurã. Au colaborat, în afarã de V. Alecsandri, C. Conachi, A. Beldiman, N. Bãlcescu, Al. Russo, M. Kogãlniceanu, C. Negruzzi, C. Negri, Gr. Alecsandrescu, D. Bolintineanu, G. Sion, A. Donici, D. Dãscãlescu.

♦

STEAUA DUNÃRII

,,Jurnal politic, literar şi comercial sub redacŃia lui M.

Kogãlniceanu’’, no. 1, sâmbãtã 1 oct. 1855. A apãrut la Iaşi în ambele serii între anii 1855-1856 şi 1757-1860.

Aşa cum o aratã şi articolul program, Steaua Dunãrii are obiective asemãnãtoare cu ale României literare.

♦

DÂMBOVIłA ,,Foaie politicã şi literarã’’, anul I, nr. 1, sâmbãtã 11 octombrie

1858. A apãrut la Bucureşti pânã la 22 martie 1870, cu mai multe

întreruperi. Dimitrie Bolintineanu imprim acestei foi o direcŃie democraticã, îmbrãŃişând mãsurile luate de Cuza. Acest ziar înregistreazã tranziŃia la alfabetul latin.

♦

REVISTA CARPAłILOR Anul I, nr. 1, 1860, p. 1-8. A apãrut la Bucureşti de la 1 ianuarie 1860 pânã la 15 decembrie

1851, sub conducerea lui G. Sion. A fost o revistã în genul publicaŃiei franceze Revue des deux mondes.

MenŃionãm dintre colaboratorii mai însemnaŃi pe: N. Filimon, Al. Odobescu, Mihail Zamfirescu, Grigore Haralamb Grandea.

Ea urmãrea ,,luminarea minŃii’’ şi ,,perfecŃonarea neamului românesc’’.

♦ REVISTA ROMÂNÃ ,,Pentru ştiinŃe, litere şi arte’’, vol. I, 1861, Bucureşti,

AdministraŃia revistei Pasagiul român. A apãrut din 1 aprilie 1861 la Bucureşti pânã în noiembrie 1863,

sub conducerea lui Al. Odobescu. Este o revistã în spiritul Propãşirii. Publicã printre altele Istoria românilor sub Mihai Viteazul a lui Bãlcescu şi studiul despre poezia popularã al lui V. Alecsandri.

♦

FOIłA DE ISTORIE ªI LITERATURÃ ,,Sub redacŃiunea lui Bogdan Petricei Hâldãu’’; Iaşii, I, martiu

1860. A apãrut la Iaşi, o datã pe lunã, din martie pânã în iulie 1860.

♦ DACIA ,,Ziar politic, literar şi comercial’’, nr. 1, joi 9 martie 1861. A apãrut la Iaşi între 9 martie şi 15 iunie 1861 şi a avut ca obiectiv

cultivarea conştiinŃei naŃionale. Redactori: George Petrescu şi Vasile Alecsandrescu.

♦

CURIERU DE AMBE SEXE Periodul I de la 1836 pânã la 1838, a doua ediŃie, - Bucureşti -

Tipografia Heliade şi asociaŃi, 1862. PublicaŃie bucureşteanã cu caracter literar apãrutã în perioada

anilor 1836-1847. În a doua ediŃie a apãrut la 1864. A avut o importanŃã covârşitoare în istoria culturii române, deoarece a stimulat interesul pentru literaturã. A încurajat prin mentorul sãu I.E. Rãdulescu atât creaŃia cât şi gustul pentru lecturã. A sprijinit publicarea celor mai bune traduceri. Colaboratorii mai importanŃi: Iancu Vãcãrescu, C Negruzzi, Cezar Bolliac, C.A. Rosetti, D. Bolintineanu ş.a.

♦

BUCIUMUL ,,Ziar politic, literar şi comercial’’, anul I, nr. 1, sâmbãtã 15

decembrie 1862 - Numãr specimen. Seria a II-a a apãrut la Bucureşti între 1862-64 sub conducerea lui

Bolliac. Acelaşi poet îl editase în timpul exilului, la Paris, în 1857.

♦

FOAIA SOCIETÃłII PENTRU LITERATURA ªI CULTURA

ROMÂNÃ ÎN BUCOVINA Anul I, nr. 1, 2, 3, CernãuŃi, 1 mart. 1865. Fãrã sã fie o continuare a gazetei lui Hurmutachi, aceastã foaie a

reprezentat la rându-i spritul bucovinean. A apãrut la CernãuŃi între anii 1865-1869, sub îngrijirea lui Ambrosiu DimitroviŃã şi I.Gh. Sbiera, care au fost preocupaŃi în egalã mãsurã şi de producŃia literarã din Principate.

♦

ALBINA Anul I, nr. 1, duminecã 27 martiu/8 aprilie 1866. A fost ziarul partidului naŃional român ce reprezenta burghezia

româneascã din Ardeal. Pentru început a apãrut la Viena, apoi la Budapesta. Durata apariŃiei: 27 martie 1866 - 31 decembrie 1876. Din 1869 este condus de VincenŃiu Babeş. Redactor responsabil: Georgiu Popa (Pop). Editor: Vasile GrigoroviŃa.

♦

ARHIV PENTRU FILOLOGIE ªI ISTORIE De Tim. Cipariu, canonic metropolitan, membru fondatoriu şi V.

Preşedinte AsociaŃiunei Române Transilvane etc. Blasiu, MDCCCLVII, nr. 1, 1 ianuarie 1867.

Apare între 1867 şi 1872 la Blaj, fiind profilatã pentru filologie şi istorie. Deşi a fost o publicaŃie în genul Revistei române, e lipsitã cu totul de material literar. ImportanŃa ei rezidã, pe plan istorico-literar, în atitudinea polemicã antijunimistã, reprezentatã în special de I.M. Moldovan - elevul lui T: Cipariu.

♦

CONVORBIRI LITERARE Anul I, nr. 1, 1 martie 1867. A apãrut pânã în 1944. Din 1867 pânã în 1855 a ieşit la Iaşi, de

unde se mutã la Bucureşti. Mentorul Junimii, Titu Maiorescu, a publicat

în aceastã revistã studiile sale estetice, critice şi de istorie literarã. Revista a avut un caracter mai larg decât cel pe care-l impunea calitatea de organ al Junimii. Astfel Eminescu, Creangã şi alŃi mari scriitori publicã aici.

♦

ALBINA PINDULUI Revista bilunarã de ,,Litere, ştiinŃe şi arte’’, anul I, nr. 1, 15 iuniu

1868. A apãrut sub redacŃia lui Grigore Haralambie Grandea la Bucureşti

între 15 iunie 1868 şi 1 aprilie 1870. S-a mutat apoi la Craiova unde iese între 1875 şi 1876. Au colaborat printre alŃii I. Eliade Rãdulescu, D. Bolintineanu. Aici se publicã traduceri din cei mai mari scriitori ai literaturii universale ca: HoraŃiu, Shakespeare, Goethe, Schiller, Byron, Heine.

♦

FAMILIA ,,Foaia enciclopedicã şi beletristicã cu ilustraŃiuni’’, anul V, nr. 29,

domineca 20 iuliu/1 august 1869. A apãrut în 1865 la Pesta sub conducerea lui Iosif Vulcan, care a

fost proprietar, redactor şi editor. Din 1880 se mutã la Oradea, unde îşi încheie apariŃia în 1906. Aceastã revistã a avut un deosebit caracter instructiv prin specificul ei enciclopedic. Din punct de vedere literar a avut marele merit de a-l fi publicat pentru prima datã pe Mihai Eminescu. De asemenea au mai publicat în coloanele revistei scriitorii: V. Alecsandri, G. BariŃiu, Al. Papiu-Ilarian, A. Bârseanu, D. Bolintineanu, T. Cipariu, Aron şi Nicolaie Densuşianu, G. Coşbuc, B.P. Hasdeu, A. VlahuŃã, B. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu ş.a.

♦

COLUMNA LUI TRAIAN Anul I, nr. 1, luni 2 martie 1870. Aceastã publicaŃie a apãrut la Bucureşti, sub direcŃiunea d-lui B.P.

Hasdeu, fost director al ziarului Traian, în trei serii: 2 martie 1870-mai 1875, ianuarie 1876-decembrie 1877, ianuarie 1882-decembrie 1883.

Având caracter literar şi ştiinŃific, au colaborat atât scriitori cât şi oameni de ştiinŃã: V. Alecsandri, Al. Odobescu, A . Xenopol, C. Esarcu, Gr. Tocilescu, P. Ispirescu etc. Pe toatã durata apariŃiei a fost director B.P. Hasdeu.

♦

FOIA SOCIETÃłII ROMÂNISMULUI Anul I, aprilie 1870. A apãrut la Bucureşti între aprilie 1870 şi august 1871. A avut în

comitetul de redacŃie pe B.P. Hasdeu, N.V. Scurtescu, T.P. Rãdulescu, G. Dem. Teodorescu, Gr.G. Tocilescu şi Const. D. Vucici.

♦

TELEGRAFUL DE BUCUREªTI Anul I, nr. 1, joi şi vineri, 1 şi 2 aprilie s.v. 1871. A apãrut ca rezultat al despãrŃirii dintre prietenii lui I.C. Brãtinu şi

C.A. Rosetti. Foaia aparŃinea celui dintâi. Ea se transforma foarte repede în Telegraful, iar de la 1888 în Telegraful român. Pânã la aceastã datã, redactor şef a fost I.C. Fundescu.

♦

SARSAILÃ Anul I, nr. 1, joi 8 aprilie 1871. A apãrut între 8 aprilie şi 6 iunie 1871. De la 20 mai a fost redactor

Ghedem (Gh. Dem. Teoorescu).

♦ TRANZACłIUNI LITERARE ªI ªTIINłIFICE Anul I, nr. 1, 15 februarie 1872. A apãrut la Bucureşti între 15 februarie 1872 şi 28 febr. 1873.

Directori: D. Aug. Laurianu şi ªtef. C. Michailescu. Se dã o importanŃã deosebitã şi pãrŃii ştiinŃifice.

♦

PATRIA Anul II, nr. 95, 28 aug./8 sept. 1872. A apãrut la Pesta între 2/14 oct. 1871-7/19 oct. 1872. Redactorul

responsabil: Francisc Virgiliu Olteanu pânã în aprilie 1872, apoi pe rând Romulus Ulpiu Preda şi Iuliu Popovici.

♦

OLTUL An I, nr. 1, miercuri 14 noiembrie 1873. A apãrut în Bucureşti între 14 noiembrie 1873 şi iulie 1875 sub

conducerea lui Al. Macedonski.

♦ ORIENTUL LATIN ,,Ziar politic, literar, social şi economic’’, anul I, nr. 1, 23 februarie

1874 st.v. Conducerea acestui ziar avut-o Aron Densuşianu. La întemeierea

lui au mai contribuit N. Densuşianu. Teofil Frâncu şi I.Al. Lãpãdatu. A apãrut la Braşov de douã ori pe sãptãmânã din 23 febr. 1874 pânã la 30 sept. 1875.

♦

REVISTA LITERARÃ ªI ªTIINłIFICÃ Anul I, nr. 1, 15 fevruariu 1876. A apãrut în Bucureşti între 15 febr. şi 15 mai 1876, având ca

directori pe B.P. Hasdeu şi dr. Brandza. De la 1 iulie 1876 se contopeşte cu Revista contimporanã, care apãrea la Bucureşti între 1 martie 1873 - 1 iunie 1876. Noua publicaŃie era: Revista contimporanã literarã şi ştiinŃificã. Bucureşti 1 iulie-1 august 1876.

♦

TIMPUL

Anul I, nr. 1, luni 15 martie 1876. Ziarul partidului conservator din România. Pânã în 1884 funcŃioneazã sub direcŃia lui Alex. N. Lahovari şi Gr. Pãucescu. A avut ca redactori pe: Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. La 1884 fuzioneazã cu Binele public sub noul titlu România. În 1889 reapare sub conducerea lui T. Paleologu. La 1890 sub Alex. Ciurcu. (Urmeazã dupã 1900.)

♦

OBSERVATORIUL ,,Ziar politic, naŃional-economic şi literar’’. Anexã la nr. 1 din 1/13

ian. 1878. Ziar întemeiat de George BariŃiu în 1878 la Sibiu. A apãrut din acest an, de douã ori pe sãptãmânã, pânã în 1885. A avut trei procese de presã. Juriul din Sibiu a achitat pe redactorul ziarului.

♦

LITERATORUL Anul I, nr. 1, duminecã, 20 ianuarie 1880. Din 1880 pânã în 1881 aceastã revistã a apãrut sub conducerea lui

B. Florescu. Din 1885 noul titlu cu care se tipãreşte este: Revista literarã. În 1887 mai apar 2 numere sub vechiul nume. Iese apoi pânã în 1904 cu multe întreruperi. Colaboratorii de frunte au fost: A. Macedonski şi Th. Stoenescu.

♦

CONTEMPORANUL ,,Revistã ştiinŃificã şi literarã’’, anul I, nr. 1, 1881, p. 1-2. A apãrut între 1 iulie 1881 şi aprilie-mai 1891 sub redacŃia lui Ioan

Nãdejde la Iaşi, tipolitografi ,,Buciumul român’’. În prima parte bilunar, în cea de a doua lunar. Revista a avut, la înfiinŃare, modelul publicaŃiei Sovremenik întemeiatã de Puşkin. La început i se imprimã o orientare democrat-revoluŃionarã de coloraturã paşoptistã. Începând cu anul 1885 revista capãtã o orientare marxistã. Militeazã pentru critica şi estetica materialistã polemizând în acest sens cu Junimea. Cei mai importanŃi colaboratori au fost: C. Dobrogeanu-Gherea, I. şi G. Nãdejde, Sofia Nãdejde, C. Mille, I. Pãun-Pincio, N. Beldiceanu, O. Carp, A. Stavri, Gheorghe din Moldova, D.A. Teodoru, Str. A. Bassarabeanu etc.

♦

ALAMANAHUL SOCIETÃłII ACADEMICE SOCIAL-

LITERARE ,,ROMÂNIA JUNÃ’’ Viena, Editura SocietãŃii ,,România junã’’, 1883. A apãrut la Viena în 1883 şi 1888, sub patronajul SocietãŃii

academice ,,România junã’’. Scopul acestui almanah a fost de ,,a contribui la dezvoltarea şi rãspândirea productelor literaturii noastre naŃionale...’’. Principiul urmãrit era cel al înaintaşilor, începând cu cei de la Dacia literarã, de a reprezenta toate ramurile şi toate direcŃiile din literatura noastrã, spre a întruni pe cei mai de frunte reprezentanŃi ai literaturii române.

În volumul din 1883 au publicat: V. Alecsandri: Iarna vine şi Izvorul, P.S. Aurelian: Un sfat poporului român, I. Creangã: Anecdote, M. Eminescu: Luceafãrul, N. Gane: Ion Urdilã, T. Maiorescu: Despre progresul adevãrului în judecarea lucrãrilor literare, Iacob Negruzzi: Copii de pe naturã (Un drum la Cahul), I. Slavici: O scrisoare din Italia, mai ales despre S-ta Cecilia şi Neapoli, A.D. Xenopol: Realism şi idealism ş.a.

În volumul din 1888, de asemenea, au publicat: V. Alecsandri: Ovidiu (actul cel nou), M. Eminescu: De ce nu-mi vii şi Kamadeva, T. Maiorescu: Din experienŃã, A. Mocsonyi: ConştiinŃa naŃionalã, A. Naum: Donna Serafina, I. Negruzzi: Epistolã cãtrã Naum, I. Slavici: Boboce (nuvelã); A.D. Xenopol: Caracterul lui ªtefan cel Mare, Duiliu Zamfirescu: Linişte (poezie) şi Frica (novelã) ş.a.

♦

TRIBUNA Anul I, nr. 1, sîmbãtã în 14/26 aprilie 1884. Cotidian politic în intervalul 14/26 aprilie 1884 - 16/29 aprilie

1903, sub direcŃia lui I. Slavici. A fost editat de societatea pe acŃiuni ,,Institutul tipografic’’ Sibiu.

De la 1890 e organul Comitetului naŃional, cu un rol deosebit în problema memorandumului.

Datoritã politicii naŃionale în dezacord total cu politica Imperiului Austro-Ungar, redactorii acestui ziar au fost codamnaŃi în repetate rânduri la temniŃã, iar Societatea la grele amenzi. Numãrul anilor de închisoare s-a ridicat la cifra de 17, iar amenzile la 40.656 coroane.

Pe lângã informaŃii şi articole cu caracter politic, Tribuna a publicat în FoiŃa Tribunei, creaŃie beletristicã. Se dã o mare importanŃã folclorului. Semnãturi mai importante în aceastã privinŃã sunt ale lui I.P. Reteganul, I. Mera.

Slavici, pe lângã faptul cã a publicat el însuşi o seamã de scrieri, a cultivat simpatia pentru Alecsandri şi Eminescu.

În 1890 Tribuna a organizat un concurs literar. În paginile Tribunei a publicat şi G. Coşbuc numeroase poezii.

♦ REVISTA NOUÃ Anul I, nr. 1, 15 dec. 1887. Apare la Bucureşti de la 15 dec. 1887 pânã în sept. 1895. Director:

B.P. Hasdeu. Redactori: Barbu ªtef. De la Vrancea, Al. VlahuŃã, Victor Bilciurescu, D.D. RacoviŃã, D. Ionescu-Gion, I. Bianu, Th. SperanŃia.

♦

FÂNTÂNA BLANDUZIEI ,,Foaie literarã-politicã şi sãptãmânalã’’. Fondator: M. Eminescu,

1888-1889. A apãrut de la 4 decembrie 1888 pânã la 31 decembrie 1889 la Bucureşti. În aceastã foaie a semnat M. Eminescu. AlŃi colaboratori au fost: Z. Arbore, Gheorghe din Moldova, fraŃii Hodoş, Aristizza Romanescu, Radu Popea ş.a.

♦

MOFTUL ROMÂN ,,Revistã spiritistã naŃionalã. Organ bi-ebdomadar pentru

rãspândirea ştiinŃelor oculte în Dacia-Traianã’’, nr. 1, 24 ianuarie 1893. A apãrut în Bucureşti în trei serii: I. 24 ian. - 23 iunie 1893; II. 1

aprilie - 18 noiembrie 1901; III. - 12 mai 1902, pânã la 20 mai 1893 şi de la 1 aprilie la 18 noiembrie 1901 a fost director I.L. Caragiale, Anton Bacalbaşa fiind prim redactor.

♦

VIAłA

,,Revistã sãptãmânalã ilustratã’’, anul I, nr. 1, duminecã, 28

noiembrie 1893. A apãrut în Bucureşti între 1893-1895, sub redacŃia lui A. VlahuŃã

şi dr. A. Urechia.

♦ REVISTA CRITICÃ-LITERARÃ Anul I, nr. 1, 1893. A apãrut pânã în iunie 1897, sub conducerea lui Aron Densusianu

la Iaşi, stabilimentul grafic ,,Miron Costin’’.

♦ EVENIMENTUL LITERAR Anul I, nr. 1, luni 20 decembrie 1893. A apãrut la Iaşi pânã în 11 iulie 1894. La Bucureşti de la 18 iulie la

24 octombrie 1894 sub conducerea Sofiei Nãdejde. În noiembrie 1894 se contopeşte cu suplimentul literar al ziarului Lumea nouã. E. I. a teoretizat poporanismul la noi. Dintre semnãturile mai frecvente reŃinem: C. ªãrcãleanu (C. Stere), Cezar Vraja (G. Ibrãileanu), Raicu Ionescu-Rion, N. Beldiceanu.

♦

VATRA ,,Foaie ilustratã pentru familie’’, anul I, nr. 1, 1894. A apãrut în

Bucureşti din 1 ianuarie 1894 pânã în august 1896, de douã ori pe lunã, la Editura librãriei ªcoalelor C. Sfetea, Bucureşti. Redactorii: Slavici, Caragiale, Coşbuc i-au imprimat o linie tradiŃionalã.

♦

REVISTA CONTEMPORANÃ Anul I nr. 1, 1 martie 1894. A apãrut la Bucureşti între 1 martie -

15 septembrie 1894. De la 1 5iunie este redactor şi proprietar Ilie Demetrescu.

♦

MOª TEACÃ ,,Jurnal Ńivil şi cazon’’, anul I, nr. 1, duminicã, 26 martie 1895. A apãrut pânã la 18 martie 1901. Sub direcŃia lui Anton Bacalbaşa

pânã în 1899 cu unele intermitenŃe. Orientarea era datã de şcoala Contemporanului care cultiva, printre altele, antimilitarismul.

♦

POVESTEA VORBEI ,,Revistã literarã sãptãmânalã’’, anul I, nr. 1, 10 otombrie, 1896. A

apãrut în Bucureşti pânã la 4 mai 1897.

♦ FLOARE ALBASTRÃ ,,Revistã literarã sãptãmânalã’’, anul I, nr. 4, duminicã, 1

noiembrie 1898. A ieşit din 1898-1899 sub conducerea lui I.N. Constantinescu ªtans la Bucureşti. Programul revistei, aşa cum îl arãta şi titlul simbolic, era romantic. La aceastã revistã au venit şi câŃiva ardeleni ca Ilarie Chendi şi ªt.O. Iosif.

Capitolul VII

DOUÃ DECENII PREMERGÃTOARE MARII UNIRI DIN 1 DECEMBRIE 1918

VII, 1. Contextul social-politic şi economic Dupã multele bãtãlii pânã aici parcurse, presa românã intra în

secolul al XX-lea înarmatã cu mijloace de luptã care sã o facã tot mai eficace în drumul încã plin de dificultãŃi al misiunii ei de mesagerã a marilor idealuri ale întregului popor.

În condiŃiile dezvoltãrii industriei numãrul întreprinderilor de profil se dublase în primul deceniu al secolului XX faŃã de precedentul deceniu 1890-1900, ajungând de la 20 la 41. În consecinŃã, se afirma tot mai puternic proletariatul român industrial. Acest factor va influenŃa în mod determinant viaŃa politicã a Ńãrii, prin acŃiuni care vor duce la dezvoltarea accentuatã a mişcãrii sindicale, la radicalizarea Ńãrãnimii, la refacerea partidului politic al clasei muncitoare. Extinderea relaŃiilor de

producŃie capitaliste şi în agriculturã, ramura dominantã a economiei naŃionale, într-un moment al înfruntãrii lor cu relaŃiile de tip feudal în declin, a contribuit la adâncirea procesului de stratificare a Ńãrãnimii, la orientarea ei cãtre industria ce se înfiripa la oraşe, lucru parŃial posibil întrucât marea majoritate a populaŃiei rurale continua, lipsitã de pãmânt, sã robeascã la moşieri, sã suporte asuprirea acestora şi a arendaşilor lor.

În acest timp partidele politice ale claselor dominante încercau, la ,,rotativa guvernamentalã’’ inauguratã de monarhie, sã adopte metode care sã amelioreze contextul amintit; în realitate ele erau strãbãtute de contradicŃii şi convulsii (în special în tabãra conservatorilor) sau de lupte între generaŃii (Partidul NaŃional-Liberal), lupte în care se impuseserã elementele burghezo-liberale având ca lider pe Ion C. Brãtianu. Linia politicii externe româneşti în condiŃiile crizei progresive a monarhiei habsburgice sub forma conflictului între Viena şi Budapesta, dar mai ales sub aceea a avântului şi a radicalizãrii luptei de emancipare a naŃionalitãŃilor oprimate, în al cãrui context se înscria şi noul activism politic al românilor din Transilvania urmãrea ca finalitate unul dintre obiectivele cele mai importante din întreaga existenŃã a Ńãrii noastre, devenit sarcinã fundamentalã: realizarea statului naŃional unitar.

MilitanŃii transilvãneni din cadrul Partidului NaŃional Român luptau pentru dobândirea de drepturi şi libertãŃi politice în parlament, unde românii din Transilvania aveau, în 1905, opt reprezentanŃi, iar în 1906 - 15. Era denunŃatã politica de deznaŃionalizare promovatã de guvernele ungare şi se chema la solidarizarea energiilor în cadrul ,,Ligii culturale’’, al societãŃii ,,Astra’’, al numeroaselor societãŃi studenŃeşti (,,Petru Maior’’, la Budapesta, ,,România junã’’, la Viena, ,,Junimea’’, ,,Dacia’’, ,,Bucovina şi Moldova’’, la CernãuŃi). FruntaŃii acestor mişcãri naŃionale - C. Brediceanu, V. Branişte, I. Suciu, V. Goldiş, I. Rusu-Sirianu - s-au adresat socialiştilor români din alte centre, în special celor din Bucureşti, solicitându-le sprijin în lupta lor, ceea ce militanŃii de frunte ai mişcãrii muncitoreşti, I.C. Frimu, Al. Constantinescu, M.Gh. Nujor, D. Marinescu, Gh. Cristescu, ªt. Gheorghiu, Constantin Mãnescu şi alŃii nu au întârziat sã facã.

Un asemenea cadru economic, social, politic şi cultural, analizat într-o serie de lucrãri de specialitate semnate de autori români şi strãini, N. Iorga, Fr. Damé, R.W. Seton-Watson, C.C. Giurescu, Romulus ªeineanu, N. Copoiu, I. Cicalã, Mircea Iosa, Traian Lungu, ne-a furnizat şi sursele care au particularizat structura mesajului publicistic angajat în acest început de veac XX.

VI, 2. Obiective publicistice în presa primului deceniu

Trecând din cadrul social-politic şi economic în acela al

ideologiilor literare, politice şi culturale susŃinute de presa primului deceniu, observãm cã marile probleme ale timpului - problema agrar-Ńãrãneascã, problema unitãŃii naŃionale, problema afirmãrii tot mai plenare a proletariatului - şi-au gãsit exprimarea şi potenŃarea în unghiuri de abordare publicisticã diferite prin intermediul revistelor şi ziarelor care personalizeazã respectivul moment. În contextul cultural de presã se ivesc revistele: ,,Sãmãnãtorul’’ şi ideologia ,,sãmãnãtoristã’’ (avându-l ca mentor pe Nicolae Iorga); ,,ViaŃa româneascã’’ şi ideologia ,,poporanistã’’ (ilustratã de C. Stere şi G. Ibrãileanu), ,,Convorbirile critice’’ şi ,,Curentul nou’’ (legate de ,,simbolism’’), multe alte publicaŃii-satelit care s-au împãrŃit între un ,,mentor’’ sau altul.

ApariŃia acestor noi direcŃii cultural-literare şi ideologice nu poate fi separatã de momentu de efemerã situaŃie criticã a presei socialiste, care, dupã încetarea tipãririi unor ziare şi reviste cum fuseserã ,,Literaturã şi ştiinŃã’’, ,,Evenimentul literar’’, ,,Lumea nouã’’ şi altele, îşi cãuta alte pârghii eficiente de luptã şi de acŃiune. Acestea îşi aflã continuitatea în ,,IndependenŃa tipograficã’’, periodic lunar, ,,Apãrãtorul’’, ziar muncitoresc, ,,Viitorul social’’, revistã lunarã social-democratã, gazeta ,,Greva tipografilor’’, în publicaŃii locale: ,,Dezrobirea’’, organ sindical brãilean, ,,Buletinul’’, ,,Muncitorul Olteniei’’ şi ,,Înainte’’ - Craiova, în Transilvania, ,,Adevãrul, ,,Votul poporului’’, ,,Calendarul poporului’’, ,,Erdélyi munkás’’ etc. Acestei prime constelaŃii a presei angajate în slujirea unor idei înaintate, democratice şi revoluŃionare, i se adaugã din 1902, cu un drum de evoluŃie îndelungat, pânã în 1914, publicaŃia cea mai de seamã în lupta revoluŃionarã a proletariatului român - la care vom reveni - ,,România muncitoare’’. Adãugãm acestei sumare configuraŃii a presei primului deceniu şi publicaŃiile cu pronunŃat caracter democratic: ,,Protestarea’’, ,,ViaŃa socialã’’ şi ,,Facla’’, ultimele douã editate de N.D. Cocea, ca şi revistele ,,Furnica’’ şi ,,Albina’’, aceasta din urmã iniŃiatã de Spiru Haret, având o existenŃã de peste un deceniu.

Simultan, partidele care se succedau la putere şi fracŃiunile lor îşi editau organe de presã în limba românã şi în limba francezã între care: ,,Conservatorul’’, ,,Epoca’’ şi ,,Le Progrès’’, ,,AcŃiunea conservatoare’’, ,,Ordinea’’, ,,Opinia’’ (Iaşi), de profil conservator: ,,VoinŃa naŃionalã’’, ,,Mişcarea’’ şi ,,Viitorul’’, organe de presã liberale, ,,L’Indépendance Roumaine’’ şi ,,Neamul românesc’’ (editor N. Iorga). De asemenea, îşi continuã apariŃia douã mari cotidiene, ,,Adevãrul’’ şi ,,DimineaŃa’’, iar alãturi de ele ,,Universul’’ şi ,,Minerva’’. Unele publicaŃii ale aceluiaşi moment slujeau interesele economice ale marilor proprietari,

,,L’Industrie Roumaine’’, ,,Agrarul’’, ,,Bursa’’ (în mai multe limbi strãine), ,,Argus’’ şi ,,Reporterul petrolului’’.

Într-o asemenea fizionomie a presei de diferite tipuri şi orientãri - sporitã în proporŃii dacã ne-am referi la toate revistele culturale şi literare, foarte numeroase, unele intrate în câmpul presei înainte de 1900 - s-au afirmat generaŃii de gazetari dintre cei mai valoroşi ai publicisticii române: Arghezi, Cocea, Galaction, Istrati (la debuturile lor); alŃii ca mentori ai revistelor şi curentelor literare - Iorga, Ibrãileanu, Sanielevici; gazetari din eşalonul socialiştilor: Mille, Bacalbaşa, Nãdejde, Demetrescu, în ipostaze deosebite însã faŃã de cele ale începuturilor lor socialiste; şi cel mai viguros trunchi al presei muncitoreşti: I.C. Frimu, ªt. Gheorghiu, Alecu Constantinescu, Dumitru Marinescu, Gh. Oprescu, Gh. M. Vasilescu-Vasia, Gh.M. Bujor ş.a.

VI, 3. Ipostazele tematice de tip cultural la ,,Sãmãnãtorul’’ PublicaŃiile la care ne vom referi ilustreazã atât merite cât şi

minusuri, limite ideologice. Apãrutã la 2 decembrie 1901, revista ,,Sãmãnãtorul’’, urmaşa ,,Curierului literar’’, îşi expunea prin doi poeŃi de seamã, George Coşbuc şi Al. VlahuŃã, iniŃiatorii ei, un program publicistic menit sã contribuie la menŃinerea tradiŃiei naŃionale şi la înãlŃarea neamului (editorialul Douã vorbe). De aceea, probabil, G. Cãlinescu încadreazã ,,Sãmãnãtorul’’ într-un capitol intitulat TendinŃa naŃionalã (cf. Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent), opunând aceastã publicaŃie şi mişcarea creatã în jurul sãu revistei de la sfârşit de secol trecut, ,,Contemporanul’’ şi curentului ideologic şi literar cu acelaşi nume, inclus de criticul amintit în capitolul Arta cu tendinŃã. Nu se poate afirma cã ne-am afla printr-o asemenea clasificare în faŃa a douã ideologii cu totul diferite şi în raport de antonimie totalã, de unde ar decurge militantismul uneia şi sterilitatea în planul culturii a celeilalte (cronologic vorbind): Lucrurile sînt mult mai complexe şi, oricum, determinate nu de voinŃa unui ideolog anume, conducãtor de revistã, ci de înseşi realitãŃile politice şi social-economice ale momentului istoric slujit.

Propunându-şi sã reactualizeze, pe stratul lor primar, direcŃiile de luptã ale revistei de la 1840 ,,Dacia literarã’’ (inspiraŃia din folclor, cultivarea limbii, evocarea trectului istoric etc.), continuate dupã Unire de alte publicaŃii (,,Revista nouã’’, scoasã de B.P. Haşdeu, ,,ViaŃa’’, sub co-directoratul lui Al. VlahuŃã şi dr. V.A. Urechiã, ,,Vatra’’, editatã de I. Slavici, I.L. Caragiale şi G. Coşbuc), ,,Sãmãnãtorul’’ avea sã se apropie de revistele menŃionate în unele privinŃe şi sã se diferenŃieze de ele atât

tematic cât şi ca viziune de a interpreta subiectele oferite de realitatea socialã şi politicã a momentului 1900 şi imediat dupã el. Plasatã deci într-un context a cultivãrii tradiŃiei şi înconjuratã de alte publicaŃii susŃinãtoare ale aceleiaşi idei (,,Foare albastrã’’, ,,Povestea vorbei’’, ,,Pagini literare’’), revista lui Coşbuc şi Slavici, iar din 1905 a lui Nicolae Iorga, se ivise nu numai în virtutea unui demn principiu de ,,continuatoare’’ a tradiŃiei, ci şi ca o necesitate obiectivã a cerinŃelor începutului de secol, care avea pe agenda marilor evenimente arzãtoare problemã naŃionalã, în perspectiva unitãŃii naŃionale depline, şi problema Ńãrãneascã.

Atari chestiuni de implicitã substanŃã politicã chemaserã pe cei mai de seamã reprezentanŃi ai scrisului publicistic şi beletristic, oameni de culturã şi de acŃiune, din generaŃii diferite sã-şi exprime punctele de vedere: Caragiale, Coşbuc, VlahuŃã, Slavici, Ilarie Chendi, C. Rãdulescu-Motru, O. Densusianu, C. Bogdan-Duicã, ªtefan Peticã şi, în mod cu totul special, N. Iorga şi G.Ibrãileanu. Punctul convergent al multora dintre pledoariile puse sub formula de ,,tendinŃã naŃionalã’’ sau ,,momentul naŃional’’ era acela al orientãrii literaturii spre viaŃa poporului, a Ńãrãnimii în primul rând, marea majoritate a populaŃiei Ńãrii, întru aducerea ei în paginile scrierilor beletristice. Meritoriu punct de plecare deci, pentru care Nicolae Iorga - ideologul mişcãrii sãmãnãtoriste - începuse cu doi-trei ani în urmã o campanie de presã în ,,România junã’’, ,,L’Indépendence Roumaine’’ şi alte publicaŃii, susŃinând câteva idei cardinale: înfrãŃirea românilor, împroprietãrirea Ńãranilor, acŃiunea de ,,luminare’’ a aceloraşi.

Raportate aşadar la marile probleme social-politice ale timpului, ideile ,,presãmãnãtoriste’’ ale lui N. Iorga, ale celorlalŃi care l-au înconjurat, semnificau, mãcar ipotetic, o atitudine publicisticã înaintatã, de opunere faŃã de clasele posesoare ale marilor suprafeŃe de pãmânt agricol, privilegiate în viaŃa politicã; iar prin munca de culturalizare a populaŃiei rurale se putea prefigura şi posibilitatea radicalizãrii gândirii Ńãrãnimii în procesul participãrii ei ca potenŃial de luptã esenŃial, alãturi de proletariat, întru atingerea unor idealuri social-economice şi politice comune. Ideile presãmãnãtoriste ale lui Nicolae Iorga au fost înmãnunchiate ulterior în volumele Opinions sincères (1899), Opinions pernicieuses (1900) şi Un procès de denationalisation (1902), lucrãri care au trasat cadrul politic, ideologic şi cultural-literar al mişcãrii sãmãnãtoriste.

S-au transpus în practica scrisului opiniile lui N. Iorga, aşa cum fuseserã ele formulate? Rãspunsul nu poate fi afirmativ în întregime, întrucât de la preconizãrile fãcute pânã la ceea ce revista şi scrierile generate de ea au realizat s-a pãstrat o anume distanŃã şi au intervenit

corectãri de interpretare, datorate unor factori de conjuncturã obiectivi dar şi unor pãreri puŃin maturizate ideologic ale lui Iorga însuşi. Dacã în esenŃã ,,momentul naŃional’’ se suprapunea peste ceea ce susŃinãtorii lui înŃelegeau prin ,,tradiŃie’’, în sensul unui concept cultural larg, acelaşi moment fusese însufleŃit, la început de secol, pentru a stãvili pãtrunderea în culturã a modernismului, al cãrui promotor se fãcuse Al. Macedonski şi revista sa ,,Literatorul’’. Totodatã, ,,Sãmãnãtorul’’ se opunea, cum va spune însuşi Iorga, unor ,,rele’’ aduse de ,,vremurile moderne’’.

Într-un atare context, când, în adevãr, revista şi cenaclul ,,Literatorul’’ promovau o artã inovatoare faŃã de tradiŃie în sensul lingvistic şi al formulelor poetice, prefigurând simbolismul, şi când mişcarea socialistã îşi regrupase forŃele şi îşi înfiripa publicaŃiile dupã ce unii lideri socialişti o pãrãsiserã, în 1899, ,,Sãmãnãtorul’’ socotea cã trebuie sã se angajeze într-o activitate publicisticã ideologicã şi literarã prin care sã apere cultura de idei ,,bolnave’’, izvorând din acel le mal du siècle, şi totodatã sã contribuie, cum editorialul amintit zisese, la o acŃiune ,,de înfrãŃire intelectualã, de apostolicã muncã pentru dezmorŃirea inimilor care tânjesc, pentru redeşteptarea avântului de odinioarã în suflete româneşti’’.

Gândurile erau, desigur, bune, dacã prin angajarea sa ,,Sãmãnãtorul’’ avea în vedere atitudini cosmopolite exagerate în culturã, satirizate încã din epoca lui Alecsandri, şi dacã, de asemenea, prin ,,avântul de odinioarã’’ se înŃelegea acel având patriotic al înaintaşilor care luptaserã pentru idealul de libertate naŃionalã şi socialã, independenŃã şi unitate naŃionalã, progres economic şi social. Dacã mãcar într-o asemenea viziune ideologicã şi artisticã se reluau temele şi subiectele care au conferit generaŃiei de publicişti şi scriitori de la 1848 atributul unui militantism civic şi politic activ şi vizionar, sub aura unui romantism mesianic, îmbãrbãtãtor, ar fi fost meritoriu. Întoarcerea însã la trecut, cu puŃine excepŃii, s-a fãcut într-o altã direcŃiune, luminatã şi de merite, este adevãrat, dar umbritã de un orizont ideologic închistat, fãrã perspective. Aşa, de pildã, militând pentru purificarea, întregirea şi rãspândirea culturii române, înŃeleasã ca limbã şi ca datini, obiceiuri şi port naŃional, N. Iorga îşi justifica într-un fel, în articolul O nouã epocã de culturã, antistrãinismul sãu, împotrivirea faŃã de ,,nemernica bâiguialã strãinã’’, cerând sã se fixeze taxe pentru orice import de carte strãinã sau repertorii teatrale. Mai mult chiar, în acest gând al sãu rãzbãteau în 1904 şi accente critice faŃã de clasele avute, simultan cu sentimentul de solidaritate pentru cei exploataŃi: ,,Taxe, taxe straşnice pe cei ce stau în strãinãtate şi-şi culeg de pe moşii lucrate în sudori de Ńãranii noştri veniturile cu care cautã a speria apusul’’ - cerea el în articolul Boierimea francezã în România, apãrut în ,,Sãmãnãtorul’’ din februarie 1904.

Bine ar fi fost dacã o asemenea atitudine politicã şi publicisticã dobândea statornicie şi extindere, dupã cum tot bievenitã ar fi fost atitudinea de apãrare a celor nãpãstuiŃi, ,,Ńãranii noştri’’, mãcar în sensul dezvãluirii neajunsurilor materiale şi spirituale de care nu ei se fãceau vinovaŃi. Acest lucru ,,Sãmãnãtorul’’ îl va face parŃial şi, oricum, ocolind esenŃa stãrilor de fapt, ba, în unele cazuri, depãrtându-se chiar foarte mult de realitãŃi, printr-un refugiu în trecutul voievodal al Ńãrii, idealizat, devenit paravan sub care se ascundeau - cu voia sau fãrã voia unor ,,sãmãnãtorişti’’ - contradicŃiile de clasã atât în feudalism cât şi, mai ales, în prima fazã a capitalismului în România. Întoarcerea privirilor cãtre ,,boierul de neam’’, în aureolat de virtuŃi, în clipa când destinul lui şi al clasei lui erau în declin inexorabil şi când în pieptul Ńãrãnimii române mocneau mânia şi dorul rãzbunãrii premergãtoare vâlvãtãii din 1907, marcase treapta de jos a ideologiei sãmãnãtoriste, anacronismul credinŃei într-o literaturã pe ale cãrei file, cum spunea în articolul mai sus citat, ,,sã cadã deopotrivã lacrima înaltei, bogatei doamne şi a sãtencei’’. Adicã ,,înfrãŃire’’ între ,,cei de sus’’ şi ,,cei de jos’’, pe calea unor ,,cãrŃi pentru popor’’.

Concepând o culturã deasupra claselor, tânãrul pe atunci N. Iorga cãzuse în eroarea de a atribui boierimii vechi merite incomparabil mai mari decât a avut în realitate (articolul Boierimea de Ńarã). Scris cu prilejul apariŃiei volumului Bãtrânii de Emil Gârleanu, articolul fãcea elogiul ,,boierului de neam’’ de altãdatã, pe cale de ,,dispariŃie’’, în preajma cãruia Ńãranul român trãise în ,,armonie’’. Destrãmarea acestei clase boiereşti, N. Iorga o explica prin asaltul timpurilor moderne, al noilor instituŃii, care îşi doreau statornicie în mod obiectiv - lucru de care era conştient însuşi Iorga - dar al cãror conŃinut trebuia umplut, potrivit opiniilor sale, cu forme ale culturii tradiŃionale, paradox practic nerezolvabil sau realizabil ca un produs artificial. Chemându-i pe scriitori sã reînvie chipul ,,boierului de neam’’, N. Iorga era conştient totodatã de faptul cã realitãŃile contemporane lui încorporau şi stãri de lucruri detestabile, generate de guvernarea liberal-moşiereascã, de arendaşi şi afacerişti strãini, în special.

Teritoriu al puritãŃii morale şi al unei pãci sociale ,,ameninŃate’’ de timpurile moderne, literatura sãmãnãtoristã prezintã satul în haine florale şi sãrbãtoreşti, ca sintezã a sãnãtãŃii sufleteşti, în opoziŃie ireductibilã cu oraşul viciat, vãzut în exclusivitate ca loc al pierzaniei. Tablourile sumbre citadine, ivite din inegalitãŃi sociale şi racile ale politicianismului nu constituie preocupãri ale prozatorilor sãmãnãtorişti. La aceste revin tot unii dintre luptãtorii socialişti de la sfârşitul secolului al XIX-lea, ca de exemplu Sofia Nãdejde, care scrie acum, în primul deceniu, cinci romane inspirate din realitãŃi rurale şi citadine (Robia banului, Patimi,

PãrinŃi şi copii - cele mai izbutite) cu puternice accente critice şi concluzii moralizatoare 1.

Vorbind despre ,,sãmãnãtorism’’ D. Micu observã cã originalitatea lui N. Iorga constã în aceea cã a integrat idei preluate din trecut (de la ,,Dacia literarã’’, de exemplu) într-o concepŃie mai largã, de îndreptare socialã şi naŃionalã. Transformãrile preconizate însã de N. Iorga depindeau numai de factorul cultural, în confluenŃã cu cel moral. De la sine înŃeles, o atare viziune anihila contradicŃiile de clasã, într-o vreme când mişcarea muncitoreascã era în curs de reorganizare, când nemulŃumirile Ńãrãnimii creşteau, când masele populare nu beneficiau de libertãŃi publice, când lupta socialiştilor şi muncitorilor revoluŃionari îşi cãuta noi fãgaşe. În pofida serioaselor sale limite, sãmãnãtorismul a avut, în principal, urmãtoarele merite: a) a atras atenŃia asupra tradiŃiilor folclorice de care unii literaŃi se depãrtaserã, amplificându-le sau redescoperindu-le; b) a influenŃat o seamã de poeŃi şi prozatori, unii de real talent (ªt.O. Iosif, O. Goga, P. Cerna, M. Sadoveanu, E. Gîrleanu, Al. Brãtescu-Voineşti); c) a întreprins o meritorie operã de culturalizare în mediul rural; d) a generat o serie de reviste-satelit, în ale cãror preocupãri intrau probleme de cultivare a limbii româneşti, cultul pentru frumuseŃile peisagistice, datini şi obiceiuri.

VII, 4. Poporanism democrat, ,,specific naŃional’’ şi artã realistã

la ,,ViaŃa Româneascã’’ Termenul de ,,poporanism’’ apãruse în perioada ,,Daciei literare’’;

sub o altã formã, aceea de ,,poporan’’, el fusese folosit de unii scriitori din generaŃia de la 1848, gãsindu-şi apoi explicarea în opera lui B.P. Haşdeu Cuvente den betrani, vol. II, ca un element care se referã la ,,cãrŃile poporane’’. Al. Odobescu, la rîndul sãu, utilizeazã terminologia de ,,literaturã poporanã’’.

Între aceastã accepŃie şi aceea de ,,poporanism’’, în sensul unui curent ideologic şi literar, existã deosebiri de conŃinut şi de viziune, dezvãluite în paginile ,,VieŃii româneşti’’. Înainte de apariŃia, în 1906, a acestei prestigioase reviste, poporanismul se fãcuse simŃit ca fenomen politic şi ideologic datoritã lui Constantin Stere şi ca un corespondent a ceea ce se cunoaşte sub numele de ,,narodnicism’’ rus. Cuvântul ,,narodnicestvo’’ fusese tradus de C. Stere cu ,,poporanism’’ într-o serie de articole intitulate Socialiştii şi mişcarea naŃionalã, tipãrite în ziarul ,,Evenimentul’’ încã în 1893. Acelaşi Stere înfiinŃase societatea culturalã ,,Datoria’’. În Apelul acestei societãŃi, difuzat la 8 decembrie 1893 cãtre intelectualitatea românã, se menŃiona între altele: ,,Avem o datorie sfântã,

de a lucra pentru deşteptarea conştientã şi sperãm cã toŃi patrioŃii adevãraŃi şi luminaŃi vor recunoaşte aceastã datorie’’. Adevãratul concept de poporanism se cristalizeazã o datã cu ,,ViaŃa Româneascã’’, apãrutã în opoziŃie cu ,,Sãmãnãtorul’’ şi ,,sãmãnãtorismul’’, dorindu-se un fel de ,,Dacie literarã’’ (şi ştiinŃificã), deschisã tuturor scriitorilor români (aidoma ,,Curierul românesc’’, ,,Albinei româneşti’’ şi altor publicaŃii care chemau, prin titlu, pe toŃi mesagerii scrisului).

Care erau ideile directoare ale acestei publicaŃii? Revista îşi propunea sã munceascã ,,pe câmpul culturii naŃionale’’, activitate ce nu trebuia sã contrazicã preocupãrile faŃã de cultura universalã. Accentul cãdea însã pe o literaturã cu specific naŃional destinatã poporului, în sânul cãruia G. Ibrãileanu distingea ,,clasele de sus’’, separate de popor printr-o ,,prãpastie’’. Chiar din primul numãr al revistei, G. Ibrãileanu considerase cã literatura, ,,depozitarea sufletului unui popor, oglinda sufletului lui’’, îşi reclama propriul specific naŃional: ,,...scriitorul român, când va voi sã cânte ca cel francez, nu va da sunetele frumoase ale sufletului francez şi, pe de altã parte, îşi va strica şi minunatul lui glas românesc’’.

Din programul ,,VieŃii româneşti’’ aflãm cã un popor nu-şi poate justifica dreptul la existenŃã distinctã, în rândul popoarelor civilizate, decît dacã poate contribui cu ceva la cultura universalã, dându-şi nota specificã a geniului sãu creator. Specificitatea presupunea scrierea unor lucrãri inspirate din viaŃa poporului, vãzut în straturi sociale distincte. Observãm cum, spre deosebire de sãmãnãtorism, poporanismul recunoscuse clasele sociale şi antagonismele dintre acestea. G. Ibrãileanu însuşi avea sã spunã: ,,Sus o elizã care nu citea decât franŃuzeşte, jos un popor care nu citea nimic’’, definind prin aceastã apreciere nu doar o realitate culturalã, ci şi una de clasã.

Receptivi la opiniile realiste şi mobile ale mentorului ,,VieŃii româneşti’’, scriitorii prezenŃi în paginile revistei, deşi îşi subordoneazã, în mare parte, creaŃia sentimentelor de solidaritate şi simpatie faŃã de Ńãrãnime şi alte categorii sociale ,,de jos’’, abordeazã temele din unghiuri artistice diferite, ei înşişi provenind de la reviste de orientãri diferite şi având, în genere, ambiŃia de a-şi impregna scrisul cu imagini realiste, adesea chiar de criticã socialã. De aceea, mulŃi dintre beletrişti, între care M. Sadoveanu, socoteau cã poporanismul ,,nu exista decât ca doctrinã socialã. Nu l-ar lua niciodatã ca doctrinã literarã. Nici ViaŃa româneascã nu l-a considerat ca doctrinã literarã, a publicat literaturã de toate neamurile’’ 2.

FormaŃia de militant socialist a lui G. Ibrãileanu rodise în planul activitãŃii lui publicistice la ,,ViaŃa româneascã’’, unde poporanismul însemna: respingerea idilismului sãmãnãtorist; receptivitate şi ataşament

faŃã de clasele de jos; sublinierea funcŃiei etice a artei; menŃinerea opiniilor cu privire la tendinŃa în artã.

VII, 5. O direcŃie inovatoare în artã: simbolismul Alexandru Macedonski, publicistul, poetul, prozatorul, autorul

dramatic şi teoreticianul, fusese primul în publicistica românã care prefigurase, în paginile revistei ,,Literatorul’’, unul dintre curentele incluse în modernism: simbolismul.

Aidoma ,,Convorbirilor literare’’ şi ,,Contemporanului’’, ,,Literatorul’’ avea o opoziŃie esteticã proprie, deşi se apropia şi de ,,Convorbiri’’ (prin relevarea faptului de artã cultivat) şi de ,,Contemporanul’’ (prin atitudinea faŃã de faptul social). Originalitatea constã însã în ,,noua şcoalã’’ poeticã pe care însuşi Macedonski o ctitorise şi o susŃinuse atît teoretic, în articole şi studii (Poezie viitorului, Despre poezie, SimŃurile în poezie), cât şi practic, în unele lucrãri (Naiada, Apus, Cu MorŃii). Precursor al simbolismului, în ,,Literatorul’’ şi în revistele-satelit ,,Liga ortodoxã’’, ,,Revista modernã’’, ,,ViaŃa nouã’’, ,,Carmen’’, ,,Revista literarã’’ şi altele, Al. Macedonski lansase manifeste ale poeziei moderne; dupã el, poezia viitorului avea sã fie ,,muzicã şi imagine’’ (Poezia viitorului). Opiniile sale au fost discutate şi controversate în epocã, polemizate, atât pentru motivul de a se fi constituit într-o ,,direcŃie nouã’’ (opusã tradiŃionalismului), cât şi pentru pricini de ordin personal (avem în vedere raporturile lui Macedonski cu I.L. Cragiale, Maiorescu, VlahuŃã, Mille, Delavrancea, Bacalbaşa ,,cei ce au format’’ - zice Macedonski însuşi - cabala cunoscutã sub rubrica Epigrama lui Eminescu, epigramã pe care autorul NopŃilor n-a recunoscut-o a fi fost îndreptatã împotriva lui Eminescu).

De fapt, lunga polemicã despre ,,noua direcŃie’’ în poezie nu trebuie înŃeleasã în luminile unor orgolii literare, indiferent ale cui, ci în semnificaŃia ei adevãratã, aceea pe care Macedonski o dãduse simbolismului într-o lãmurire încã din 1892: ,,Simbolismul - în greceşte symbolon - altfel zis semn, este numele modului de a se exprima prin imagini spre a da naştere, cu ajutorul lor, ideii’’. Având printre colaboratori pe Bonifaciu Florescu, D. Zamfirescu, Tr. Demetrescu, ªtefan Peticã, Cincinat Pavelescu, încã alŃii, revista ,,Literatorul’’ trebuia sã semnifice, în cele din urmã, publicaŃia care a contribuit la înnoirea tehnicilor poetice, la cultivarea versului liber, a simbolurilor, a luminii, a culorilor, dar şi a poeziei sociale, revendicatã şi nedesminŃitã chiar în paşoptism (vezi NopŃile lui Macedonski). Ea prefigura curentul simbolist de la început de secol, fundat la ,,ViaŃa nouã’’ a lui Densuşianu (1905), şi

illustrat de poeŃi remarcabili ca Ion Minulescu, ªtefan Peticã, Dimitrie Anghel, Elena Farago, Emil Isac, Mihail Cruceanu, Camil Baltazar, George Bacovia, fiecare dintre ei în mãsurã diferenŃiatã, aducând în paginile presei literare şi ale literaturii însãşi contribuŃii proprii, necesare evoluŃiei poeziei române, aşa cum judicios a observat Tudor Vianu: ,,ContribuŃia simboliştilor la extinderea tematicii şi a mijloacelor de expresie ale poeziei a fost destul de mare, încât nu este posibil a înŃelege pe vreunl din poeŃii mai de seamã ai ultimei jumãtãŃi de secol, în frunte cu Tudor Arghezi, fãrã sã nu Ńineam seama de influenŃa simbolistã’’ 3.

VII, 6. Mesajul publicistic socialist şi muncitoresc Dupã congreul al VI-lea al P.S.D.M.R., ,,Lumea nouã’’ fãcea loc în

coloanele sale corespondenŃelor venite din toatã Ńara prin care muncitorii arãtau hotãrârea lor de a continua propaganda ideilor socialiste la sate, în oraşe, în alte medii de activitate. În cadrul unei consfãtuiri neoficiale a socialiştilor, organizatã în ziua de 29 iulie 1899, datoritã iniŃiativei lui I.C. Frimu, C.Z. Buzdugan, G. Darie, unde s-a discutat tocmai despre propaganda socialistã, s-a cãzut de acord ca ziarul ,,Lumea nouã’’ sã continue sã aparã cu subtitlul ,,organ al partidului muncitorilor’’, în locul celuilalt subtitlu, ,,organ al social-democraŃiei române’’.

Se ivea astfel seria a treia a acestei gazete militante care, în articolul din primul numãr, scria cã ,,se va ocupa mai ales de socialismul teoretic şi de propaganda la sate’’ 4. Ziarul a republicat cunoscutul studiu al lui C.D. Gherea Ce vor socialiştii români?, încercând sã urmãreascã simultan toate activitãŃile practice ale muncitorilor, toate acŃiunile lor revoluŃionare: organizarea în sindicate, organizarea grevelor, înfierarea legilor votate în parlament pentru ieşirea din criza economicã.

Unul dintre gazetarii momentului 1900, Iosif Nãdejde-Armaşu, pleda în ,,Lumea nouã’’ pentru înfãptuirea unei orânduiri în care sã nu mai fie deosebiri de rang social: ,,Actuala orânduire socialã - scria gazetarul - este pricina tuturor nedreptãŃilor şi a mizeriei de astãzi. Dãrâmarea acestei alcãtuiri prin desfiinŃarea... proprietãŃi individuale (autorul avea în vedere marea proprietate generatoare de exploatare - n.n.) e singura şi marea formã care va nimici din temelie toate neajunsurile de care suferã muncitorimea şi o mişcare socialistã trebuie sã Ńinteascã, în primul rând cãtre popularizarea cât mai întinsã a acestei idei’’ 5.

Asemenea idei şi-au fãcut loc în cluburile muncitoreşti, transformate la începutul secolului al XX-lea în cercurile ,,României muncitoare’’, în 1910 din nou în cluburi, pentru ca în 1914 sã devinã

secŃiuni ale partidului. Diferite alte forme de propagandã - cercuri culturale, cercuri de studii sociale, cicluri de conferinŃe în întreprinderi, în şcoli (adevãrate nuclee ale unei universitãŃi populare) - mobilizau la activitãŃile lor revoluŃionare, alãturi de muncitori, categorii largi de meseriaşi, comercianŃi şi funcŃionari, care luau cunoştinŃã în mod deschis de Ńelurile luptei revoluŃionare a proletariatului. Acesta folosea organele sale de presã centrale şi zonale - ,,Munca’’, ,,Lumea nouã’’, ,,Lumea nouã ştiinŃificã şi literarã’’, ,,România muncitoare’’, ,,Lupta zilnicã, ,,Viitorul social’’, ,,Calendarul muncii’’ -, ca şi propriile sale edituri, în scopul organizãrii politice şi profesionale a clasei muncitoare şi a altor pãturi sociale, popularizând formele de organizare înainate, atât în plan naŃional cât şi local.

În 1906 se creeazã Comisia generalã a Sindicatelor din România, în 1908 un ,,Cerc al ucenicilor’’, care a pregãtit terenul pentru constituirea Comitetului central al mişcãrii ,,Tineretului muncitoresc’’ (1912), dupã cum se acordare atenŃie deosebitã şi mişcãrii femeilor. Asemenea forme de organizare, se împleteau cu acŃiuni ale partidului muncitorilor în sprijinul apãrãrii intereselor vitale ale clasei muncitoare. OrganizaŃiile politice şi profesionale ale acesteia erau în primele rânduri ale luptelor greviste, declanşate încã înainte de 1900 la Bucureşti, GalaŃi şi ReşiŃa, continuare cu mari acŃiuni revendicative în porturile dunãrene Brãila şi GalaŃi, în special în 1907 şi dupã aceea, datoritã spiritului revoluŃionar, militant al unor fruntaşi ai mişcãrii muncitoreşti, cum a fost ªtefan Gheorghiu, prezent printre muncitorii portuari. Grevele atinseserã mari proporŃii în Bucureşti, în ramura metalurgiei (1912), în Transilvania, pentru vot universal (1913), în întreprinderi petroliere (1913/1914).

Cercul socialist ,,România muncitoare’’, ivit în iunie 1901, contribuise în mod substanŃial la declanşarea unor atari mişcãri muncitoreşti, asumându-şi, la început de secol, rolul de forŃã politicã polarizatoare a muncitorimii române, având filiale în numeroase centre ale Ńãrii. Astfel, prin unirea eforturilor de luptã şi de organizare ale tuturor cercurilor socialiste ,,România muncitoare’’ - cele din GalaŃi, Brãila şi ConstanŃa, Iaşi, Ploieşti, Turnu Severin şi din alte oraşe - şi sub îndrumarea cercului ,,România muncitoare’’ din Bucureşti s-a reuşit sã se coordoneze întreaga activitate politicã şi ideologicã a mişcãrii revoluŃionare a muncitorilor. În 1907 se constituie Uniunea Socialistã din România, transformatã la Congresul socialist din 1910 în Partidul Social-Democrat din România.

În tot acest prim deceniu al secolului XX, mişcarea muncitoreascã a avut în atenŃia sa şi problema agrar-Ńãrãneascã, atât în fizionomia şi structurile ei anacronice generate de marea proprietate, cât şi în latura ei

revendicativã. Presa a luat apãrarea Ńãranilor care se gãseau în închisori în urma prigoanei guvernamentale îndreptate împotriva cluburilor socialiste de la sate, a combãtut curentele care se declarau ,,rurale’’ în scopul atingerii unor Ńeluri politice strãine de adevãrata problemã agrarã: ,,În afarã de duşmanii declaraŃi ai clasei muncitoare - scria ,,Lumea nouã’’ la 30 ianuarie 1900 - avurãm prilejul de a vedea apãrând pe scena politicã anul acesta şi douã curente care se dãdeau drept apãrãtoare ale drepturilor celor asupriŃi. În primul loc fu rurarismul... Am luptat atunci contra acestui curent şi el se stinse graŃie propriei lui slãbãciuni. Demagogia conservatoare dete naştere însã unui nou curent: brãteştismul’’ (I. Brãtescu, deputat conservator, mişcarea care îi purta numele a favorizat mai târziu votarea legii meseriilor) 6.

FaŃã de truditorii de la sate partidul muncitorilor a avut întotdeauna o atitudine de sprijin, înŃelegere şi de solidaritate cu acŃiunile sale legitime. Marile sale rãscoale din 1888 şi mai ales cea din 1907 au gãsit alãturi populaŃia ruralã şi pe cea muncitoare din oraşe (la Paşcani, Buhuşi, GalaŃi), în aceeaşi luptã comunã pentru eliberare naŃionalã şi socialã şi pentru o viaŃã mai bunã. Mişcarea mucitoreascã relevase necesitatea organizãrii colective a producŃiei în agriculturã, care nu excludea însã rezolvarea problemei împroprietãririi Ńãranilor pe baza exproprierii marilor proprietãŃi rurale; de asemenea, a militat pentru prezenŃa Ńãrãnimii, prin reprezentanŃii sãi, la viaŃa publicã a Ńãrii, în momentul când Ńãrãnimea fusese îndepãrtatã de la acest drept prin sistemul votului cenzitar.

Întru gãsirea unor soluŃii care sã vinã mai repede în sprijinul acestei probleme cardinale, partidul muncitorilor a organizat acŃiuni de concentrare a eforturilor elementelor democrate, în scopul impunerii reformãrii radicale a sistemului electoral. Astfel, în 1895, din iniŃiativa partidului se constituie ,,Liga votului universal’’, la care au aderat grupãrile politice din jurul ziarelor ,,Românul’’, ,,Evenimentul’’ (Iaşi) şi ,,Vremea’’, sub auspiciile cãreia s-au organizat întruniri pentru vot universal în numeroase oraşe ale Ńãrii. De asemenea, partidul muncitorilor a înfãptuit o colaborare fructuoasã cu gruparea democraticã din jurul ziarelor ,,Adevãrul’’ şi ,,DimineaŃa’’.

Aspectele vieŃii economice şi social-politice erau discutate în parlament de deputaŃii socialişti, care militau pentru o legislaŃie muncitoreascã şi agrarã, împotriva abuzurilor autoritãŃilor administrative, pentru libertãŃi democratice acordate maselor largi ale populaŃiei, potrivit prevederilor înscrise în ConstituŃie. Asemenea probleme constituiserã axul tematic central al militantismului cuvântului tipãrit în ,,Lumea nouã’’ şi în alte ziare socialiste şi muncitoreşti. La 1 octombrie 1900

,,Lumea nouã’’ îşi înceteazã apariŃia. Cine avea sã continue lupta publicisticã revoluŃionarã?

VII, 7. O publicaŃia marcantã: ,,România muncitoare’’ La 1 ianuarie 1902 apãrea gazeta ,,România muncitoare’’, chematã

sã ocupe un loc distinct în lupta de consolidare politicã şi ideologicã a partidului clasei muncitoare, într-un moment în care în unele publicaŃii nesocialiste se auzeau voci neîncrezãtoare în socialism. Unele articole semnate de S. Sanielevici în ,,Economia naŃionalã’’ (Socalismul în România, 1900), P. Crainic şi Nitu în ,,Noua revistã românã’’ şi, respectiv, în ,,Revista românã politicã şi economicã’’ (Socialismul român, De ce n-a reuşit socialismul în România?) ca şi de alŃi gazetari de orientãri diferite încercaserã sã preconizeze înfrângerea definitivã a socialismului în România.

Revista editatã de cercul socialist cu acelaşi nume, ,,România muncitoare’’, se angaja într-o luptã pe care nu o va încheia decât în 1916, asumându-şi prin pana ziariştilor iviŃi din sânul clasei muncitoare - în primul rând I.C. Frimu, ªtefan Gheorghiu, Mihai Gh. Bujor, C.Z. Buzdugan, Gh. Vasilescu-Vasia etc. - misiunea de a nu se îndepãrta de la idealurile clasei proletare, de a susŃine ideile socialiste. Ceea ce gazeta şi face în cele 23 de numere apãrute în rãstimpul 1 ianuarie - 9 iunie 1902 (seria întâi). Rãspunzând atacurilor şi suspiciunilor din presa burghezo-moşiereascã, încã din editorialul primului ei numãr, semnificativ intitulat Nu moare, gazeta scria: ,,Oare la noi s-a stabilit acel Eldorado al dreptãŃii pe care omenirea flãmândã îl aşteaptã de secole? Oare la noi adevãrul a biruit în totul şi în toate? Cred cã nimeni nu va îndrãzni sã afirme aceasta şi dacã n-o afirmã, neagã afirmaŃiunea acelora care zic cã nu e loc pentru socialism la noi. ªi fiindcã este loc, de aceea dupã loviturile ce i s-au dat, socialismul renaşte ca altãdatã pasãrea Phoenix din cenuşa sa proprie, renaşte şi cheamã ca sã-şi strângã rândurile pe toŃi aceia care vor adevãrul şi dreptatea. «România muncitoare» este rodul acestei renaşteri. Cine-şi simte inima pãtrunsã de avânturile nobile şi umanitare, cine vede viaŃa altfel decât prin prisma egoismului brutal, cine-şi simte o pornire neînvinsã de a fi pãrtaş la lupta mare a ideilor noi împotriva prejudecãŃilor şi nedreptãŃilor învechite, poate sã fie alãturi de noi. Socialismul, conştient de rostul lui în România, pãşeşte din nou în arenã’’.

O datã cu îndemnurile gazetarului Al. Ionescu, ,,Sã ne folosim deci forŃele şi sã luptãm cu foc şi entuziasm’’, citite în acelaşi prim numãr, gazeta îşi preciza şi cãile luptei sale viitoare, o luptã revoluŃionarã, opusã celei ,,legale’’, fãrã însã a sta sub semnul exclusivismului, militând pe

,,toate terenurile’’. Aceasta însemna luptã teoreticã, de explicare a confuziilor şi de condamnare a teoriilor refractare socialismului (în diferite rubrici, ,,Frânturi alese’’, ,,FoiŃa României muncitoare’’), prin publicarea unor capitole din lucrãri marxiste (Muncã salarialã şi capital de Karl Marx) şi luptã practicã, de mobilizare a muncitorilor, a altor forŃe democrate şi revoluŃionare în scopul refacerii Partidului Social-Democrat.

Dezideratul se face puternic simŃit, conturându-se o datã cu cea de-a doua serie a ,,României muncitoare’’, începând din 5 martie 1905, când gazeta se recomandã a fi o tribunã revoluŃionarã a luptei clasei muncitoare, abordând, o datã cu problemele economice, sociale şi culturale ale muncitorilor şi problemele de fond ale reorganizãrii şi consolidãrii bazelor politice, ideologice şi organizatorice ale partidului. Acum se impun prin articole de analizã, anchete de presã şi comentarii de gravã rezonanŃã socialã şi politicã publiciştii I.C. Frimu, ªtefan Gheorghiu, Panait Istrati. Ei aveau sã scrie şi sã militeze sub imboldul pe care îl lansase articolul Rolul nostru, tipãrit în numãrul din 6 martie 1905: ,,...prefacerea proprietãŃii private asupra mijloacelor de producŃie în proprietatea colectivã, prin socialism’’, de unde, conchidea editorialul, angajarea publicaŃiei ,,faŃã de clasa muncitoare ale cãrei interese le apãrã şi le reprezintã: a o trezi, a o lumina, a o organiza’’.

În aceeaşi ordine de idei, ,,România muncitoare’’ demascase culisele politice ale ,,rotativei’’ guvernamentale, politicianismul electoral, militând pentru lãrgirea drepturilor democratice ale tuturor cetãŃenilor, pentru vot universal, egal, direct şi secret.

VII, 8. Sub semnul lui 1 Decembrie 1918 Sosise unul dintre cele mai emoŃionante şi mai semnificative

evenimente din viaŃa întregului popor român, vis al fãuririi statului naŃional unitar. Se împlinea aceastã nãzuinŃã legitimã a Ńãrii, la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia şi nu întâmplãtor acolo. Pentru cã Alba-Iulia era vechi centru al Daciei romane, al celei dintâi uniri politice a românilor, datorate lui Mihai Viteazu: pe aceeaşi vatrã a martiriului lui Horia şi a tovarãşilor sãi, loc, de asemenea, al întemniŃãrii lui Avram Iancu, acolo şi atunci, timp de zece zile se fãcuserã pregãtirile de vibraŃie naŃionalã, patrioticã şi unanimã întru declararea momentului solemn al desãvârşirii statului naŃional unitar român. Când fueserã comunicate locul şi data Adunãrii, ale Marii Adunãri NaŃionale de pe câmpul lui Horia şi din acel memorabil 1 Decembrie 1918, şuvoaie de mulŃimi, mii, zeci de mii, pânã la o sutã de mii de muncitori, Ńãrani, intelectuali, din

toate unghiurile Ńãrii, se revãrsau într-acolo, în ritmurile muzicale ale cântecului ,,Deşteaptã-te române’’ şi în faldurile tricolorului, nutrind acelaşi unic şi mãreŃ sentiment, alimentat de veacuri: ,,N-avem nevoie sã ne-o spunem unul altuia, e destul sã ne privim în ochi pentru ca sã ne convingem cã ceasul a sosit - mãrturisea Ilie Cristea în ziarul ,,Glasul Ardealului’’. Cuvântul, continuase acelaşi pãstrat pânã acum în cutele cele mai adânci ale sufletului, se va rosti unanim, mãreŃ şi nestrãmutat. Unirea noastrã va fi indiscutabilã’’ 7.

Cum a fost, într-adevãr, atunci în prima zi a lui Decembrie 1918 când Marea Adunare NaŃionalã, prin DeclaraŃia de la Alba-Iuia, proclama, pentru toate veacurile de luptã şi de sacrificii, Unirea Transilvaniei şi Banatului cu România, prin vocea unui om de mare culturã şi de convingeri sociale şi politice înaintate, Vasile Goldiş! La numai trei zile, publicistul Emil Isac, într-un interviu acordat ziarului maghiar ,,Koloszvári Hirlap’’, consemna: ,,Românii s-au unit. Un lanŃ s-a sudat între inimi. El nu poate fi sfãrâmat... Ceea ce a urmat mi se pare un vis. ªtafetele cãlãri duc ştirea. Rãsunã trâmbiŃele orchestrelor, este difuzat imnul român şi masa porneşte acum în joc. S-a înfãptuit. Un popor s-a eliberat’’ 8.

Acestui multisecular vis de deplinã unitate statalã naŃionalã îi hrãniserã existenŃa, prin scrisul şi atitudinea lor civicã şi politicã, generaŃii de miilitanŃi patrioŃi, din îndepãrtate timpuri revoluŃionare, ale secolelor trecute, ale ultimului secol mai ales, prin momentele numite paşoptism, unionism, momentul IndependenŃei din 1877, prin angajarea publiciştilor socialişti, pentru ca în secolul al XX-lea el sã fie susŃinut cu o demnã şi neînduplecatã bãrbãŃie de presa muncitoreascã şi de personalitãŃi ale culturii româneşti ca Nicolae Iorga, Barbu ªtefãnescu Delavrancea, Octavian Goga, A.D. Xenopol, N. Titulescu, N. Filipescu, M. Cantacuzino, C. Mille, C. Bacalbaşa, Zaharia Bârsan, atâŃia alŃii pe baricadele scrisului la gazete.

PublicaŃiile ,,Epoca’’, ,,Viitorul’’, ,,România’’ etc., alãturi de ziare scoase de români aflaŃi în strãinãtate care elogiau eroismul trupelor române în prima mare conflagraŃie mondialã, publiciştii şi oamenii de culturã angajaŃi în slujirea celui mai drept şi sfînt ideal al naŃiunii române au contribuit cu întreaga lor energie şi o pricepere la conturarea înfãptuirii idealului naŃional proclamat la Alba-Iulia.

Astfel, poetul monograf al Ardealului, Octavian Goga, într-un simboic articol din ,,Epoca’’, Ultima zi din România micã, sintetiza psihologia şi voinŃa de acŃiune a tuturor românilor în mesaje ca acestea: ,,Trecutul şi viitorul îşi poartã fiorii peste sufletul neamului în aceste ceasuri care ne fac sã resimŃim rãsufletul eternitãŃii deasupra noasrã. Ca la judecata din urmã se desfac mormintele din care ne strigã suferinŃa de

veacuri şi ne îndeamnã mãrirea strãmoşilor. Închegarea unui singur trup se hotãrãşte. Astãzi amurgul cade cea din urmã oarã peste vechile noastre hotare, ca, mâine, soarele rãsãrind roşu din foc şi din sânge sã lumineze România mare’’ 9. În consens, militantul socialist de la sfârşit de secol, C. Bacalbaşa, definind acele clipe de rãscruce drept momente ale adevãratei renaşteri naŃionale, scria acum, în pragul realizãrii Marii Uniri, cu referire la justeŃea cauzei care mobilizase trupele române: ,,Marele pas istoric l-au pornit copiii României în sunetul unor goarne care au sunat nu fanfare de cucerire, ci mai ales imnuri de libertate. Pe drapelele româneşti va sta scris nu simbolul urii între popoare, ci simbolul dezrobirii şi al neatârnãrii românilor’’ (Adevãrata renaştere naŃionalã) 10.

Dupã cum mãrturisea altcineva, ,,timpurile mari creeazã o publicisticã pe mãsura lor’’ 11. Anii 1916-1918 angajasezã, în adevãr, într-o luptã ,,a condeiului’’, forŃele lucide, imbatabile şi clarvãzãtoare ale întregii spiritualitãŃi româneşti, prin care se înŃelegeau gazetari, scriitori, critici şi istorici literari, filologi şi diferiŃi oameni de culturã, cu toŃii în postura de ,,istorici ai clipei’’. În paginile ,,Viitorului’’, de pildã, ei se numeai I. Agârbiceanu, E. Lovinescu, I. Bianu, M. Sorbul, Iosif Nãdejde, Petru Poni, mulŃi alŃii, solidari întru susŃinerea ideii, simplu dar atât de emoŃionant formulate de Barbu Delavrancea într-o comunicare la Academia Românã: ,,Noi vrem ce e al nostru’’.

Iar acest ,,noi’’, un plural naŃional al întregii Ńãri, însemna nu zone izolate, nu glasuri doar de ,,transilvãneni’’, ci şi de ,,munteni’’, ,,bãnãŃeni’’, ,,moldoveni’’ etc., glasuri de români, urmaşi demni ai lui Burebista, Traian şi Decebal, glasuri auzite pretutindeni. Un ziar ieşean, simbolic intitulat ,,România’’ (apãrut la Iaşi, în februarie 1917), având ca director pe Mihail Sadoveanu şi Octavian Goga (iar printre colaboratori pe N.N. Beldiceanu, Al. VlahuŃã, B.ªt. Delavrancea, I. Minulescu, V. Voiculescu etc.) îmbãrbãta drumul spre victorie cu fapte relatate în rubrici precum ,,Spre biruinŃã’’, ,,Bravii noştri’’ şi altele. Se uneau ugetele şi simŃirea românilor pe acea cale sfântã a idealului de totalã unitate teritorialã şi naŃionalã, în articole de atitudine fãrã echivoc. De pildã, în articolul Ardealul, E. Heroveanu scria: ,,Durerea şi aspiraŃiile Ardealului nu mai pot fi despãrŃite nici într-un fel de soarta celorlalte Ńinuturi româneşti, cum toate aceste înseşi nu mai pot fi sufleteşte desfãcute din legãtura suferinŃei comune care le uneşte’’. Iar N.N. Beldiceanu, referindu-se la ciclul de conferinŃe ale lui N. Iorga, reunite sub titlul Principiului naŃionalitãŃilor, arãta cã ,,Nu-i destul sã eliberezi un popor. Trebuie ca dupã eliberarea lui poporul acesta sã fie mai mult el însuşi’’ 12.

S-au alãturat aceloraşi bãtãlii de presã românii aflaŃi în diferite colŃuri ale lumii, la Kiev şi la Viena, la Paris şi în Statele Unite, care au

scos publicaŃii precum ,,România mare’’, ,,Foaia Ńãranului’’, ,,Lupta’’ etc., în paginile cãrora semnau şi publicişti cum a fost Octavian Goga. Acesta, în numãrul 4 al ,,României Mari’’, consemna: ,,Sîngele apã nu se face, aşa zice o vorbã din bãtrâni, şi zice un mare adevãr. Adevãrul a biruit şi în povestea neamului românesc’’. Ziarul ,,America’’, organ al Uniunii societãŃilor române de ajutor şi culturã din America, devenise un fel de ,,barometru’’ al stãrilor de lucruri din anii 1918-1919, militând pentru ,,deplina dezrobire’’ a românilor din Transilvania, pentru unirea cu fraŃii lor’’. Unul dintre colaboratori, dr. N. Lupu, care fusese deputat în Parlamentul României, scria în articlul Unire: ,,Nu este român în tot cuprinsul lumii care sã nu doreascã împlinirea acestui sfânt vis - unirea tuturor românilor într-o singurã Ńarã, mare, bogatã, fericitã şi dreaptã pentru toŃi fiii ei’’ 13.

Aceste puŃine reliefuri ale militantismului presei române în slujba fãuririi statului naŃional unitar român nu reprezintã decât o componentã, pe un anume plan, a luptei şi voinŃei maselor populare înseşi de a-şi realiza visul naŃional de secole. Dacã el s-a împlinit abia în 1918, în contextul primului rãzboi mondial, aceasta nu s-a datorat respectivului context, ci luptei înseşi a poporului român, de secole şi secole, sacrificiilor sale şi voinŃei lui abnegante, triumfãtoare pânã la urmã.

Capitolul VIII PRESA POLITICÃ SOCIAL-LITERARÃ ªI CULTURALÃ

INTERBELICÃ VIII, 1, Transformãri şi reforme Rãstimpul anilor 1918-1921 se impregneazã cu avânt revoluŃionar

alimentat de contextul creat dupã votarea DeclaraŃiei de la Alba Iulia, ale cãrei puncte programatice Ńinteau realizarea obiectivelor puse de RevoluŃia de la 1848 în parte împlinite, în parte urmând sã se împlineascã. Noua etapã reclama înfãptuirea unor profunde transformãri economice şi social-politice. În baza legislaŃiei agrare elaborate între 1918-1921 au fost expropriate de la moşierime 6.500.000 de hectare; în

decembrie 1918 se fãcuse reforma sistemului electoral, care prevedea abolirea cenzitarismului şi introducerea votului universal, egal, obligatoriu şi secret. Pe linia redresãrii economice a Ńãrii s-au adoptat mãsuri care au dus la: unificarea sistemului administrativ, legislativ şi de învãŃãmânt; unificarea monetarã şi convertirea în lei a celor patru feluri de monede care circulau pânã la 1918; aplicarea unui nou sistem fiscal etc. Asemenea obiective economice, sociale şi culturale au favorizat procesul de refacere a economiei distruse de rãzboi şi pe cel de accelerare a dezvoltãrii relaŃiilor de producŃie capitaliste la sate şi la oraşe, contribuind la lãrgirea pieŃei interne pentru industria naŃionalã şi la ameliorarea stãrii materiale a populaŃiei. Aceleaşi obiective au produs şi schimbãri importante în structura claselor sociale. În urma reformei agrare şi prin aplicarea votului universal, moşierimea, în primul rând, a fost lovitã puternic în poziŃia ei economcã şi politicã, în timp ce burghezia luase un avans important, ca urmare a extinderii controlului ei pe piaŃa internã şi a relaŃiilor de producŃie capitaliste. Acelaşi context a favorizat dezvoltarea proletariatului român din industrie şi din transporturi, unde numãrul muncitorilor era de aproape 550.000, cifrã la care se adãugau alŃi 200.000 în ramura forestierã şi câteva sute de mii de lucrãtori agricole 1. Reforma agrarã însemnase precumpãnirea micii proprietãŃi Ńãrãneşti, a Ńãranilor mijlocaşi şi a unor elemente burgheze rurale. Toate aceste mutaŃii în structura economicã şi social-politicã a Ńãrii şi în aceea a claselor sociale au atras, dupã sine, în acelaşi rãstimp, o efervescenŃã viaŃã politicã, caracterizatã prin apariŃia de noi partide şi grupãri politice Alãturi de Partidul NaŃional Liberal s-au mai ivit Partidul NaŃional Român, în Transilvania, Partidul łãrãnescu, Partidul Poporului (condus de Alexandru Averescu). Partidul Socialist, aflat în 1919 în aflux puternic, reunea aproximativ 150.000 de membri (muncitori, sindicalişti, tineri), care, militau pentru alianŃa muncitoreascã şi Ńãrãneascã şi pentru atragerea altor categorii ale populaŃiei.

VIII, 2. Crearea Partidului Comunist Român A fost pregãtitã de organul sãu de presã teoretic, revista ,,Lupta de

clasã’’, al cãrei prim numãr legal apare la 1 iulie 1920, urmat, în aceastã primã serie a publicaŃiei, de alte 6 numere, pânã la 20 octombrie a aceluiaşi an, când îşi înceteazã apariŃia. Articolul de fond al numãrului inaugural, intitulat A 2-a InternaŃionalã e moartã şi îngropatã, anunŃa de fapt lupta pe care o angaja revista, în sprijinul elementelor revoluŃionare, împotriva celor reformiste, pentru afilierea la InternaŃionala comunistã. PublicaŃia îşi încunoştinŃa cititorii cã va fi intransigentã faŃã de

infiltraŃiile ideologice strãine intereselor clasei muncitoare, de orice naturã, ,,oportuniste, liberale sau mic-burgheze’’, cã intenŃiona sã propovãduiascã ,,socialismul consecvent’’ la sursele clasicilor marxism-leninismului (ale cãror opere sînt prezentate în revistã; din V.I. Lenin, de pildã, Trecerea de la capitalism la social). În acelaşi cadru al pregãtirilor pentru crearea partidului comunist militeazã alte organe de presã muncitoreşti, care se fac ecoul activitãŃii grupurilor comuniste din diferite colŃuri de Ńarã - ,,Lupta socialistã’’ (Ploieşti), ,,Iaşul socialist’’, ,,Dreptatea’’, ,,Világosság’’ (Braşov), ,,Fáklya’’ (Cluj), ,,Tineretul socialist’’ - în paginile cãrora se ia atitudine faŃã de reformism, se mobilizeazã muncitorii la luptã revoluŃionarã concretã.

Astfel se declanşeazã valul de greve început în decembrie 1918 cu ziua de 13, ziua marilor demonstraŃii muncitoreşti. El creşte în anul urmãtor, din februarie pânã în varã, în centre feroviare, în rada porturilor şi în alte ramuri industriale şi culmineazã cu greva generalã din 1920. Aproape o jumãtate de milion de muncitori au încrucişat braŃele în ziua de 20 octombrie. Acest val grevist naŃional simboliza începutul unei etape de luptã mai dârze decât pânã atunci.

Când muncitorii înşişi simŃiserã nevoia schimbãrii denumirii partidului din Partid Social-Democrat în Partid Socialist, respectiva schimbare nu reprezenta doar o formulã terminologicã; încã de la începutul rãzboiului mondial se produsese ruptura cu InternaŃionala a II-a, se definiserã forŃele de stânga conştiente de perspectiva noilor comandamente revoluŃionare.

Diferitele pregãtiri în vederea creãrii Partidului Comunist Român antreneazã ziarul ,,Socialistul’’ într-o activitate febrilã. În numãrul sãu din 5 martie 1921 organul central de presã al partidului socialist şi al sindicatelor a publicat ordinea de zi a congresului, texte ale rapoartelor şi proiectelor ce trebuiau sã fie dezbãtute la congres: raportul asupra afilierii şi programul partidului, proiectul de statut al sindicatelor, raportul asupra problemei agrare etc., viu discutate în coloanele ziarelor. La 8 mai 1921 redacŃia ziarului ,,Socialistul’’ a gãzduit lucrãrile Congresului general al Partidului Socialist din România, lucrãri care continuã pânã în 12 mai. Programul şi proiectele adoptate, moŃiunile votate, toate celelalte hotãrâri în problemele vitale ale poporului român, atât cât ele s-au putut dezbate şi definitiva, pânã în ultima zi a lucrãrilor - când reprezentanŃii autoritãŃilor civile şi militare au pãtruns în sala congresului şi au arestat pe delegaŃii care votaserã pentru afilierea necondiŃionatã la InternaŃionala a III-a, sub acuzarea de ,,complot împotriva siguranŃei statului’’ - exprimaserã strategia şi tactica revoluŃionarã a militanŃilor pentru partidul comunist, potrivit

împrejurãrilor politice concrete ale etapei, perspectivelor luptei lor comuniste.

De la crearea sa, în 1921 şi pânã la 23 August 1944, presa comunistã - aproximativ 500 de ziare şi reviste ilegale şi legale - a întruchipat în mesajul ei tipãrit aspiraŃii sociale şi politice înfruntând mai mult de douã decenii de ilegalitate, s-a particularizat de la un moment istoric la altul. Cuvântul presei comuniste, prin ,,Socialismul’’ (care devine organul central al Partidului Comunist Român), prin celelalte publicaŃii din prima constelaŃie se impune de la început în campanii gazetãreşti de rezonanŃã. Una dintre acestea, aceea a anilor 1922-1923, stã sub semnul menŃinerii şi consolidãrii frontului unic proletar şi al unitãŃii sindicale, ameninŃate de ofensiva patronatã şi de teroarea autoritãŃilor. Îşi spun cuvântul acum, în consens cu ,,Socialismul’’, publicaŃiile ,,Tineretul socialist’’, ,,Lupta socialistã’’ (Ploieşti), ,,Munca graficã’’, ,,FederaŃia’’, ,,Elöre’’ (Tg. Mureş), ,,Böripari Munkás’’ (,,Muncitorul pielar’’, organ oficialal Uniunii muncitorilor pielari din Ardeal şi Banat), ,,Munkás’’ (,,Muncitorul’’, organ central al Sindicatelor Unitare) etc.

În aceastã perioadã apar 13 ziare şi reviste în limba maghiarã, ca organe ale P.C.R., ale filialelor lui judeŃene sau ale altor organizaŃii de masã. De exemplu: ,,Fáklya’’ (organ oficial în limba maghiarã al Partidului Socialist din România, Cluj), ,,Böripari Munkás (,,Muncitorul Pielar’’, organul oficial al Uniunii muncitorilor pielari din Ardeal şi Banat), ,,Világosság’’. Szocialista napilap ,,Lumina’’. Cotidian socialist, Braşov), ,,Marosvölgyi Munkás’’ (,,Muncitorul din valea Mureşului’’, sãptãmânal socialist), ,,Ifjúmunkás’’ (,,Tânãrul muncitor’’, organ oficial al Uniunii Tineretului muncitor din Ardeal şi Banat) şi atâtea altele.

În concordanŃã cu solicitãrile momentului, ,,Böripari Munkás’’ relata despre lupta muncitorilor pielari de la fabrica ,,Renner’’ pentru îmbunãtãŃirea salariilor, lansând în suite de articole obiectivele luptei: Ofensiva capitalului, Sclavii fabricilor, Lupta pentru pâine, Cãminele muncitoreşti închise, Problema pãmântului; în paginile cotidianului ,,Világosság’’ (,,Lumina’’, Braşov), sunau cu gravitatea socialã a adevãrului titluri demascatoare: Se scumpeşte pâinea, creşte numãrul şomerilor, Teroarea albã în România; ,,Elöre’’, descria, la rândul sãu, lupta muncitorilor în articole ca: SituaŃia muncitorilor forestieri, În lungul Vãii Mureşului; o altã gazetã, ,,Fierarul’’, organ al Uniunii unitare a muncitorilor chimişti, metalurgişti şi petrolişti din România, îşi substanŃializa coloanele sale cu imagini dense despre starea socialã, economicã şi culturalã a muncitorilor din cele trei ramuri industriale, în articole tranşante şi combative: ªomajul, Teroarea în Ńarã, Pentru

unitatea sindicalã, InchiziŃia din Arad, Complotul siguranŃei împotriva sindicatelor.

VIII, 3. Presa politicã în ilegalitate Anul 1924, an în care guvernul naŃional-liberal a decretat scoaterea

în afara legii a Partidului Comunist Român, marcheazã şi etapa de ilegalitate în care intra în presa însãşi, cu ,,Socialismul’’ în frunte, suprimat de autoritãŃi.

Aveau sã dezarmeze slujitorii? Organele ilegale de presã conduse de Partidului Comunist Român,

,,Lupta de clasã’’, ,,Tânãrul leninist’’, ,,Ifjúleninista’’, ,,Steagul roşu’’, împreunã cu publicaŃiile unor organizaŃii de masã ale partidului (Sindicatele Unitare şi Blocul Muncitoresc-łãrãnesc), respectiv gazetele ,,Dezrobirea’’, ,,Înainte’’, ,,ViaŃa muncitoare’’, ,,Mukás élet’’, ,,Deşteptarea’’, ,,Apãrãtorul proletar’’ şi altele, au continuat sã oglindeascã luptele revoluŃionare ale proletariatului român din timpul stabilizãrii relative a capitalismului. Puternicele acŃiuni greviste din metalurgie, industria minierã, forestierã şi textilã, care cuprinseserã Capitala, Banatul, Moldova şi unele oraşe transilvãnene, formaserã subiectele principale ale presei comuniste.

În fruntea acesteia a fost ,,Scânteia’’ apãrutã la 15 august 1931. În acelaşi an, la Congresul al V-lea al P.C.R. se fãcuse analiza caracterului şi perspectivelor revoluŃiei în România, stabilind linia strategicã a partidului în vederea desãvârşirii revoluŃiei burghezo-democratice.

Se conturase acum, în anii de luptã dârzã ai momentului 1929-1933, o a doua constelaŃie importantã a presei ilegale de partid în limba românã, maghiarã, germanã, rusã etc. numãrând 220 de publicaŃii centrale şi locale: ,,Buletinul’’, ,,Femeia muncitoare’’, ,,Ifjú Munkás’’, ,,BoreŃ’’, ,,Korunk’’, ,,Munca zilnicã’’, ,,Avangarda’’, ,,Muncitorul roşu’’, ,,ViaŃa muncitoare’’, ,,ViaŃa ostãşeascã’’, ,,Lupta C.F.R.’’, ,,Secerea şi ciocanul’’, ,,Lupta studenŃeascã’’, ,,Brazda’’, ,,Libertatea’’, ,,Ifjú Harcas’’, ,,Apãrãtorul’’, ,,Frontul unic’’.

Articolele din aceste ziare militau pentru închegarea frontului unic al tuturor muncitorilor organizaŃi şi neorganizaŃi, indiferent de culoarea politicã. De asemenea, se milita pentru alegerea comitetelor frontului unic pe ateliere, fabrici, localitãŃi, formate din muncitori. Aceste comitete trebuiau sã cuprindã pe cei mai destoinici reprezentanŃi ai muncitorimii, hotãrâŃi sã ducã o luptã necruŃãtoare în vederea cuceririi revendicãrilor lor.

Muncitorimea românã îşi demonstrase marea ei capacitate de luptã cu ocazia grevei minerilor de la Lupeni din 1929 şi a luptelor petroliştilor şi ceferiştilor din 1933 calendarul acestor ani de bãrbãŃie şi de demnitate din viaŃa clasei muncitoare înregistrase 377 de greve în 1.054 de întreprinderi, echivalând cu pierderi de aproape 850.000 de zile de lucru; de asemenea, avuseserã loc 840 de conflicte latente de muncã în mai multe de 4.000 de întreprinderi.

Cu greva muncitorilor români se solidarizaserã numeroase organe de presã de peste hotare: ,,La Tribune des cheminots’’ (gazeta Comitetului internaŃional al muncitorilor feroviari), ,,Daily Worker’’ (organul de presã al Partidului Comunist din Marea Britanie), alte numeroase ziare comuniste, ,,L’Humanité’’, ,,Rude Právo’’, ,,Rabotnicesco delo’’, ,,Kommunisticeskii InternaŃional’’ etc., în alte cãror mesaje de adeziune se spunea: ,,Muncitorii feroviari români dau un frumos exemplu, arãtând cã nu este vorba numai de a apãra mişcarea revoluŃionarã şi conducerea acesteia. În aceastã privinŃã lupta muncitorilor feroviari români are şi o deosebitã importanŃã internaŃionalã, ea fiind totodatã lupta muncitorilor feroviari din toate Ńãrile...’’ 2. PublicaŃiile ,,Brazda’’, ,,Apãrarea ceferiştilor’’, ,,Sirena ceferistã’’, ,,Rãscoala’’, ,,Jos teroarea’’, ,,Vastuas Dolgozó’’, alãturi de publicaŃiile necomuniste ,,Universul’’, ,,DimineaŃa’’, ,,Adevãrul’’, ,,Curentul’’, ,,Tempo’’, ,,Cuvântul’’ etc. relatau despre acest memorabil proces, condamnau autoritãŃile, justiŃia. AcuzaŃii fuseserã condamnaŃi la peste 80 de ani de închisoare. Publicistul şi scriitorul Alexandru Sahia, descriind ultima şedinŃã a procesului de la Craiova în articolul treizeci de zile în şir, apãrut în ,,Cuvântul liber’’, vorbind despre acuzaŃii ,,în lanŃuri grele şi cu lacãte uriaşe la mâini’’, apelase la o metaforã plasticã ce ne aminteşte de excelenta sa nuvelã Uzina vie: ,,Umãr lângã umãr - ei s-au legat în lanŃ - formând o locomotivã cu ochii de jãratic’’.

VIII, 4. Presa de tradiŃie democratã În paginile întregii prese de tradiŃie democraticã etapa crizei

economice şi a luptei clasei muncitoare angajase cele mai viguroase condee publicistice. Ne gândim, între altele, la douã mari cotidiene, ,,Adevãrul’’ şi ,,DimineaŃa’’, a cãror activitate se cuprinde între anii 1919 şi 1937. Descinzând dintr-o tradiŃie de gazetari republicani şi socialişti, ziarul ,,Adevãrul’’ (fundat în 1871 de Al. V. Beldiman), avusese în redacŃie pe Anton Bacalbaşa, Ion Teodorescu, C.D. Anghel, Traian Demetrescu, Eugen Vaian, apoi, din 1895 devenise proprietatea lui C. Mille, urmând în general o linie democraticã. Alãturi de el trebuie pus

ziarul ,,DimineaŃa’’ (din 1904), recunoscut printr-o moŃiune înscrisã pe ordinea de zi a congresului de reconstituire a partidului social-democrat din anul 1910.

Aceste ziare se fac simŃite cu deosebire dupã primul rãzboi mondial, când desfãşoarã o susŃinutã campanie publicisticã pentru democratizarea vieŃii social-politice a Ńãrii (anii 1919-1921); se impune prin critica unor mãsuri antidemocratice ale guvernelor de atunci (anii 1922-1928); sprijinã lupta maselor populare, angajate în acŃiuni revendicative (anii 1929-1933) şi se alãturã cu hotãrâre frontului presei româneşti, care demasca şi condamna pericolul fascist, întru apãrarea independenŃei şi unitãŃii naŃionale şi a drepturilor democratice (anii 1934-1937).

La aceste acŃiuni participau ziarişti cunoscuŃi pentru spiritul lor combativ, Al. Sahia, C. Bãleanu, N. Deleanu, Al. Graur, George Macovescu, Gh. Dinu, Mircea Grigorescu, mulŃi alŃii, care au fãcut parte chiar din redacŃiile celor douã ziare în anii 1934-1937. Primul amintit, ziaristul Sahia, îşi leagã numele de rubrica ,,Tribuna muncitoreascã’’ din paginile ,,DimineŃii’’, o rubricã a concepŃiei privitoare la rostul scrisului publicistic. În acelaşi timp, ,,DimineaŃa’’ şi ,,Adevãrul’’ sprijineau şi mişcãrile Ńãrãneşti, ca aceea din łara MoŃilor, în acord cu obiectivele de luptã revendicativã ale Frontului plugarilor şi Uniunii Oamenilor Muncii Maghiari din România (MADOSZ). Primul articol despre necesitatea fronului popular antifascist a fost tipãrit în ,,Adevãrul’’, semnat de Petre Pandrea, dar scris în realitate de LucreŃiu Pãtrãşcanu (articolul se intitula Frontul popular, în ,,Adevãrul’’ din 27 iunie 1935, şi deschidea campania de propagandã în direcŃia formãrii frontului popular antifascist).

Personalitatea lui LucreŃiu Pãtrãşcanu, impusã pe rãstimpul a trei decenii de militantism publicistic, eseistic şi social-politic, din anii când era student la Drept şi se încadrase mişcãrii socialiste de stânga debutând la ,,Tineretul socialist’’ şi la ,,Socialismul’’, se anunŃase strâns legatã de contextul vital al realitãŃilor româneşti, despre care a scris atât în teza sa de doctorat, Chestiunea agrarã în România (Leipzig 1925), cât şi în alte studii şi lucrãri apãrute în ,,Era nouã’’. LucreŃiu Pãtrãşcanu a demonstrat în articolele şi studiile din gazetele la care a debutat, apoi în ,,Manifest’’, ,,Înainte’’, ,,Era nouã’’, ,,IndependenŃa economicã’’ etc. intransigenŃa gazetarului angajat. Alãturi de articolele sale, anchetele sociale ale unor gazetari redutabili, Brunea-Fox, Geo Bogza, C. Bãleanu etc. militau, în acei ,,ani ai împotrivirii’’, pentru drepturile muncitorilor, aduceau sub pana lor tablourile sumbre ale existenŃei materiale a acestora. Cotidienele ,,Adevãrul’’ şi ,,DimineaŃa’’, împreunã cu ,,Lupta’’ (avându-l la conducere pe militantul Constantin Mille), ,,Aurora’’ şi ,,România’’,

publicaŃii ale partidelor Ńãrãnesc, naŃional, dezvãluiserã şi ele încãlcarea drepturilor democratice constituŃionale, aşa cum în anii premergãtori crizei economice vãdiserã ataşament faŃã de Liga drepturilor omului, Comitetul pentru amnistie şi Liga contra teroarei.

Deşi nu erau partizanele unor soluŃii radicale, ziarele de diferite orientãri, cu deosebire ,,Adevãrul’’ şi ,,DimineaŃa’’ se pronunŃau ferm ca în locul ,,curbelor de sacrificiu’’, suportate de muncitori (concedieri, şomaj, salarii mici), sã se treacã la ajutorarea şomerilor, la ameliorarea stãrii generale a vieŃii întregii Ńãri.

VIII, 5. Frontul publicistic antifascist O datã cu ieşirea din criza economicã se accentueazã tot mai mult

fenomenul de restrângere a drepturilor şi libertãŃilor cetãŃeneşti, paralel cu intensificarea acŃiunilor organizaŃiei teroriste de tip fascist ,,Garda de fier’’. Curent politic şi social de extremã dreaptã, bazat pe dictatura teroarei şi a violenŃei, îndreptate împotriva progresului şi luptei pentru eliberare socialã şi naŃionalã, fascismul se ivise imediat dupã primul rãzboi mondial în Italia, avându-l în frunte pe Benito Mussolini, pentru ca în 1933 sã se instaureze şi în Germania sub Adolf Hitler. În acelaşi timp fascismul şi diferite organizaŃii şi regimuri fasciste îşi fac loc în Japonia, Portugalia, Spania, Bulgaria, Ungaria, Polonia şi România, devenind pentru respectivele Ńãri cel mai mare pericol naŃional.

Deghizat politic şi ideologic în chip demagogic şi diversionist, declarându-se o ,,doctrinã’’ a intereselor naŃionale majoritare, fascismul propaga în realitate teorii şi concepŃii despre lume şi societate dintre cele mai retrograde, şovine şi rasiste, obscurantiste şi primitive, pentru a justifica dreptul anumitor rase şi naŃiuni la dominaŃia mondialã, tendinŃele lor expansionist-teritoriale. Aceeaşi doctrinã, aşezatã pe un suport filozofic irŃaionalist şi anticulturalist, difuzând misticismul şi dispreŃul faŃã de om şi proslãvind instinctul primar şi supunerea oarbã faŃã de conducãtor, identificat în persoana ,,führerului’’, se împãuna - paradoxal şi ridicol - cu teorii ,,anticapitaliste’’, mai mult chiar, îşi asuma misiunea de ,,a revoluŃiona’’ omul.

Dacã în plan intern îşi arãtase o atât de reprobabilã înfãŃişare, fascismul s-a demascat mai pregnant în plan extern, ca o forŃã a agresiunii, a revizionismului teritorial, ceea ce a constituit geneza celei de a doua mari conflagraŃii mondiale datoratã puterilor ,,Axei’’, Germania, Italia şi Japonia, calamitate nu numai a Europei, ci şi a lumii, dezmembratã şi învrãjbitã, supusã unor imense pierderi materiale, de vieŃi omeneşti şi de opere vitale ale spiritualitãŃii. Unele state şi naŃiuni

ale lumii, între care şi România, au avut cel mai mult de înfruntat pericolul fascist, duşman al fiinŃei naŃionale, al integritãŃii teritoriale, al dreptului la libertate şi independenŃã, al democratismului şi progresului.

În iunie 1933 se înfiinŃeazã Comitetul NaŃional Antifascist. Dupã puŃin timp de la înfiinŃare, aceastã organizaŃie întrunise adeziunea a peste 400.000 de membri, muncitori, Ńãrani, intelectuali, femei, tineri, cãrora li se alãturau luptãtorii antifascişti din alte organizaŃii de masã: Liga Muncii, Blocul Democratic, Uniunea Oamenilor Muncii Maghiari (MADOSZ), Frontul StudenŃesc Democrat, Frontul Feminin. În conducerea Comitetului NaŃional Antifascist se aflau Tudor Burgnariu, Scarlat Callimachi, Petre Constantinescu-Iaşi, Iorgu Iordan, Barbu Lãzãreanu, Matei Socor 3.

Partidul Comunist Român lansa apeluri înflãcãrate, chemând la solidaritate toate forŃele progresiste, democratice şi patriotice ale Ńãrii, toate organizaŃiile de masã, toate personalitãŃile de seamã ale culturii şi ştiinŃei întru bararea pericolului agresiv fascist.

Asemenea chemãri culminau în pragul pericolului fascist expansionist, ele fuseserã însã precedate de o neîntreruptã bãtãlie a presei comuniste, social-democrate şi a altor publicaŃii începând cu anul 1933. Aproape 250 de publicaŃii se angajaserã într-una dintre luptele cele mai acerbe din întreaga istorie a presie române. Erau alãturi ziare şi reviste în limba românã, în limbile maghiarã, germanã, sârbã, rusã etc., unite într-un larg front pubicistic.

Replica campaniilor antifasciste o dãduserã, alãturi de ziarele în limba românã, numeroase publicaŃii în limba maghiarã, în frunte cu revista ,,Korunk’’, în care Gáal Gábor arãtase cã marea tensiune ce cuprinsese Europa trebuia sã semnifice, în teritoriul Ńãrii noastre, strângerea rândurilor ,,în apãrarea idealurilor de bazã ale umanismului progresist’’. Alãturi de ,,Korunk’’, revistã cu o activitate de câteva decenii (1926-1944), se fãceau auzite, în consens, mesajele altor publicaŃii maghiare, ,,Dolgozo nö’’ (,,Femeia muncitoare’’), ,,Erdely Magyar Szo’’ (,,Cuvântul maghiar din Ardeal’’), ,,Igaszag’’ (,,Adevãrul’’, organul în limba maghiarã al Partidului Comunist din România ), ,,Szekelyföldi Nepkarat’’ (,,VoinŃa poporului de Secuime’’), ,,Uj Szo’’ (,,Cuvânt nou’’), publicaŃii care susŃinuserã ideea creãrii Frontului Popular. Articole ca: PorniŃi la atac, Ofensiva capitalului, Sclavii fabricilor, Lupta pentru pâine, Cãminele muncitoreşti închise - toate în ,,Böripari Munkás’’ - erau direcŃii de ,,atac’’ muncitoresc, vizau politica antimuncitoreascã a unor conducãtori social-democraŃi, atrãgeau atenŃia asupra situaŃiei grele în care se aflau muncitorii, chemându-i la unitate. O datã cu aceasta, erau demascate atrocitãŃile comise împotriva unor conducãtori ai clasei muncitoare - I.C. Frimu, C. Ivãnuş -

(,,Holzarbeiter’’, ,,Lemnarul’’, Cluj), se dezbãteau problemele unitãŃii sindicale (,,Famunkás), se mobiliza tineretul muncitor şi şcolar de la oraşe şi sate (,,Ifjú Gárda’’) etc.

Se teoretizau teme despre revoluŃia proletarã şi burghezie (,,Világossag Naptár’’, ,,Calendarul luminii’’, Braşov), sau se înfiera cu curaj prigoana autoritãŃilor împotriva unitãŃii mişcãrii sindicale (ediŃiile publicaŃiei ,,Fierarul’’ în limba maghiarã, ,,Vasmukás’’, şi în limba germanã, ,,Eisenarbeiter’’, acesta din urmã reprezentând şi pe muncitorii din chimie şi petrol). În funcŃie de condiŃiile locale sau de interesele pe care şi le apãrau, orgnizaŃiile de masã, grupãrile politice, tineretul, toŃi cei care aderaserã a lupta comunã împotriva fascismului militau prin presã sau pe alte cãi pentru ca sã estompeze ofensiva calamitãŃii fasciste. ,,Clopotul’’ din Botoşani, gazetã sãptãmânalã democrat-independentã, tipãrea în anii 1933-1934 articole care sã contracareze rãspândirea teoriilor false, reacŃionare ale cercurilor fasciste, cele ce declanşaserã o campanie de ,,surescitare morbidã, printr-o dezmãŃatã şi iresponsabilã propagandã, fãcutã cu complicitatea tacitã a guvernelor’’, în scopul derutãrii mulŃimii, a pãturilor semiculte în special. N.D. Cocea semnase articolul Dictatorul morŃii, dictator despre care mai apãruserã articole cu nominalizare chiar în titlu: Adolf Hitler, Hitlerismul în România sau Garda de fier şi partidele politice, Antisemitismul. O datã cu demascarea odioasei doctrine fasciste se înteŃeau apelurile la obŃinerea de drepturi, la respectarea democraŃiei, la sprijinul luptei muncitorilor: Pentru ceferiştii întemniŃaŃi, Protest contra regimului aplicat în închisori deŃinuŃilor politici, Teroarea democraŃiei româneşti.

Alãturi de muncitori şi Ńãrani, oameni de culturã indignaŃi împotriva barbariilor iraŃionale ale doctrinei legionare, nu puteau sã nu-şi subordoneze totodatã atitudinea şi revolta scopului numãrului unu al luptei întregului popor român: integritatea teritorialã, independenŃa şi suveranittea. ,,Pentru apãrarea acestor atribute naŃionale - afirma George Ivaşcu în articolul ConştiinŃa unitãŃii naŃionale - n-am dus nici o politicã de agresiune, nici de dezinteresare sau defetism. PoziŃia noastrã de bunã vecinãtate, de respectare a angajamentelor date, de încadrare în liniile generale ale politcii statelor pacifice - a fost şi continuã sã fie fermã. PoziŃia aceasta nu este de ofensivã, nici de defensivã ideologicã; ea nu susŃine şi nu apãrã cu ostentaŃie un anumit sistem. PoziŃia noastrã este a unei politici de bun simŃ bazat tocmai pe ceea ce nu se consolidase deplin la vecinii noştri: conştiinŃa unitãŃii naŃionale’’ 4.

VIII, 6. PublicaŃiile cultural-artistice în apãrarea valorilor

culturii naŃionale

Fascismul ameninŃase şi valorile cele mai de seamã ale culturii

române create dupã primul rãzboi mondial şi în secolul trecut. De aceea, numeroşi intelectuali au luat atitudine împotriva fascismului, a ravagiilor sale. Între cei mai de seamã amintim pe C.I. Parhon, Petru Groza, Gheorghe Marinescu, Petre Constantinescu-Iaşi, Traian Sãvulescu, Iorgu Iordan, Athanase Joja, Lothar Rãdãceanu, Valter Roman, Ladislau Bányai, Mihail Ralea, Octav Livezeanu, Kovács György, C.I. Gulian, Miron Constantinescu ş.a. Li s-au alãturat scriitori şi gazetari totodatã: Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Miron Radu Paraschivescu, Tudor Arghezi, Demostene Botez, G.M. Zamfirescu, Alexandru Sahia, Eugen Jebeleanu, Lucia Demetrius, Ion Pas, Alexandru ªahighian, Aurel Baranga, Geo Bogza şi, o datã cu ei, artişti şi compozitori, George Enescu, V. Maximilian, Toni Bulandra, Maria Filotti, Sicã Alexandrescu, Matei Socor - doar o parte dintre aceia a cãror voce şi al cãror scris au vibrat în apãrarea Ńãrii de pericolul fascist. Cuvântul rãspicat al acestor luptãtori pentru pãstrarea culturii naŃionale a fost tipãrit în diferite publicaŃii: ,,Scânteia’’, ,,Brazda’’, ,,Vörös Erdély’’, ,,Facla’’, ,,Reporter’’, ,,Cuvântul liber’’, ,,Horia’’, ,,ªantier’’, ,,Ecoul’’, ,,ViaŃa româneascã’’, ,,Adevãrul’’, ,,Korunk’’, ,,Cultura proletarã’’, ,,Era nouã’’, ,,Manifest’’, ,,Bluze albastre’’, ,,DimineaŃa’’ etc. ,,Trebuie sã dresãm un baraj indestructibil pentru apãrarea libertãŃii de gândire luând atitudine intelectualã împotriva spiritului nefast pe care-l rãspândesc regimurile întronate în statele totalitare ale Axei de oŃel’’, afirma prof. Valeriu novacu în ,,łara nouã’’ 5. Presa politicã şi literarã cu apariŃie fie zilnicã, fie periodicã, desfãşura o bãtãlie de de mari dimensiuni pe fundalul cãreia se clarifica şi se cãlea conceptul de militantism cultural antifascist. ,,Un scriitor trebuie sã fie un luptãtor social - scria Alexandru Sahia. El trebuie sã fie continuu legat în mod strâns de complexul social în care trãieşte... Scriitorii generaŃiei mele trebuie sã se convingã, în momentele de faŃã, cã nu pot face decât artã cu tendinŃã şi cã o altã artã nu existã. În aceastã tendinŃã însã sã introducem maximum de artã, pentru cã numai astfel operele noastre vor cãpãta viabilitate’’ 6. Nu trebuie sã ne gândim cã îndemnul lui Sahia echivala cu ceea ce socialiştii înŃeleseserã la sfârşitul secolului trecut prin ,,arta cu tendinŃã’’; ,,tendinŃã’’ trebuia sã fie, cum cei mai mulŃi au intuit, literaturã angajatã în sprijinul luptei maselor populare, aflate ,,în cãutarea unei ieşiri din greul impas social’’ (Petre Constantinescu-Iaşi, ,,Facla’’, 22 septembrie 1935), pentru care ,,nici o jertfã nouã, oricât de uriaşã nu e zadarnicã’’ (Zaharia Stancu, ,,Azi’’, 1 septembrie 1940); o literaturã care cerea scriitorilor sã se manifeste ,,în împrejurãri deosebite ca acestea’’ (M. Sadoveanu, ,,Cuvântul liber’’, 7 septembrie 1943), împrejurãri în climatul cãrora

,,prostia a luat locul inteligenŃei, incapacitatea a detronat cultura, brutalitatea a luat locul simŃirii şi forŃa muscularã pe acela al gândiri’’ (George Macovescu, ,,Cuvântul liber’’, 25 mai 1935). Întrucât, dupã expresia lui G.M. Zamfirescu, ,,esteŃii de circumstanŃã’’ intraserã în templul celei mai capricioase muze, a artei, ,,ca în grajd sau ca la abator’’, negând valorile mari ale culturii (pe Sadoveanu şi Arghezi, Ibrãileanu, Cãlinescu şi Lovinescu), ponegrindu-le public şi devastându-le, se impunea ca scrisul sã devinã stavilã în drumul orb al demenŃei, sã apere patrimoniul naŃional printr-o atitudine fermã, fãrã echivoc. ,,Cultura va trãi, consemna marele muzician George Enescu. Prea e mare patrimoniul ce l-am acumulat atâtea secole de trudã şi credinŃã pentru a face dintr-odatã tabula rasa din tot ce am strâns şi am asimilat. Impasuri a mai avut omenirea. ªi le-a rãzbit pe toate cu o vitalitate eroicã. Nu-i va lipsi curajul nici de data aceasta. Trebuie sã credem cã vom învinge’’ 7.

Fãcându-se ecoul altor publicaŃii care susŃineau crezul realist şi revoluŃionar al artei şi angajarea lui întru salvarea literaturii naŃionale de ravagiile obscurantismului ofensiv, ,,Facla literarã’’, prin N.D. Cocea, proclama: ,,N-am fi români şi n-am fi oameni dacã am deznãdãjdui de viitorul Ńãrii acesteia. N-am fi demni sã trãim în epoca aceasta de mari zguduiri, de prefaceri profunde, dacã din egoism sau din laşitate, am renunŃa la luptã şi-am tolera ca de pe câmpiile înflorite ale Ńãrii, spre cerurile spuzite de stele sã se înalŃe, în loc de imnuri, mugetul animalelor cuziste’’ 8. În legãturã cu o anchetã a aceleiaşi publicaŃii, pe tema De ce scriu?, Miron Radu Paraschivescu declara: ,,Rãspunsul de acum este acelaşi pe care mi i-am dat singur cu câŃiva ani în urmã: socotesc scrisul un mijloc de cunoaştere. ªi aceastã cunoaştere - am convingerea - nu se poate efectua, nu e realizatã decât în mãsura în care voi cunoaşte viaŃa; care e deopotrivã a mea, cât şi a tuturor oamenilor din jurul meu...’’ 9. Liviu Rebreanu învestea publicaŃia ,,Mişcarea literarã cu o funcŃie activã militantã, scriind cã ea ,,are un rol de împlinit special în publicistica româneascã... Noi trebuie sã fim veriga de unire între creatori şi cititori... Edificiul culturii româneşti nu se poate ridica decât pe temeliile trecutului’’ 10.

Scriitorii şi publiciştii antifascişti gãsiserã douã modalitãŃi de a lupta cu ,,norii’’ grei ai fascismului, care întunecau orizontul culturii româneşti. Prima dintre acestea era aceea a promovãrii unei arte democrate, realiste, revoluŃionare, expresie a nãzuinŃelor maselor populare, contra-replicã a literaturii abstracte, detaşate de realitãŃi. Cealaltã modalitate era demascarea directã, în pamflete şi articole necruŃãtoare, a totalitarismului fascist, a demenŃei lui spasmodice.

Aşa, bunãoarã, revista ,,Bluze albastre’’, condusã de Alexandru Sahia, îşi definea cu fermitate scopul militant în problemele artei

revoluŃionare, ale artei care servea în acel moment istoric clasei muncitoare, o artã strãinã de ,,preocupãri eterne şi abstracte’’. Situatã, cum se spune în propriul ei editorial, Linia generalã, de cealaltã parte a baricadei, care nu masca realitãŃile, ,,Bluze albastre’’ militase pentru: 1) literaturã activistã; 2) literaturã criticã; 3) literaturã proletarã, obiective care cereau literaturii sã fie scoasã ,,din adâncurile vieŃii... o literaturã menitã sã dezgoleascã realitãŃile groaznice, îmbrobodite şi mutilate de esteŃii inconştienŃi sau voiŃi în slujba burgheziei’’, cum detalia Alexandru Sahia în articolul O generaŃie falsã. Din nefericire, atunci când un atare crez angajat începuse sã se transpunã în faptã prin scrieri cum au fost nuvelele lui Sahia însuşi, Uzina vie şi Revoltã în port, revista a fost suprimatã de cenzurã pentru atitudine revoluŃionarã în problemele artei şi literaturii.

În 1936, scriitorul şi gazetarul N.D. Cocea semna articolul Cuvânt înainte, care anunŃa cititorilor, într-o viziune pãtrunzãtoare, publicaŃia ,,Era nouã’’. Articolul amintit angaja revista în faŃa cititorilor sã trateze în mod ştiinŃific, toate problemele ideologice ale vremii. În adevãr, articolele publicate grãiau din titlu: Criza generalã, Rentabilitatea în agriculturã, Note asupra mişcãrii de monografie sociologicã, multe altele, alãturi de scrieri literare militante semnate de Al. Sahia (ªomaj fãrã rasã), Ion Cãlugãru (Pane, dã-mi fata) şi de scrieri ale unor autori strãini recunoscuŃi (Romain Rolland, André Malraux, Ilya Ehrenburg, Mihail ªolohov, Thomas Mann), ceea ce, în ansamblu, situa revista ,,Era nouã’’ de partea cealaltã a mişcãrii promovate de publicaŃii de dreapta.

Acelaşi N.D. Cocea devine în 1937 directorul sãptãmânalului ilustrat politic, literar şi artistic ,,Reporter’’, condus pânã atunci, de la momentul apariŃiei, de A.G. Grama. ,,Reporter’’ îşi lansase direcŃiile de acŃiune împotriva corupŃiei politice, a fascizãrii Ńãrii, a rãzboiului. Totodatã, se fãcuse pavãza luptei drepte a muncitorilor, a tineretului revoluŃionar, iar în planul artei şi literaturii respinsese tendinŃele şi încercãrile altor reviste şi ziare de a subjuga cultura românã misticismului, iraŃionalismului, reacŃionarismului.

Fãcându-se ecoul confraŃilor de breaslã, a cãror libertate de creaŃie era ameninŃatã de fascism, Miron Radu Paraschivescu scria într-un articol din ,,Reporter’’: ,,Iar cât priveşte acest pripit - şi de aceea mult invocat - argument care se foloseşte de cãtre unii în sprijinul teoriilor fasciste, şi anume cã libertatea e bunã dar poporul nu ştie s-o foloseascã şi de aceea e nevoie de un regim fascist, netemeinicia lui sare în ochi. Fiindcã aceasta e ca şi cum ai spune: lumina e bunã dar pentru cine a locuit într-o hrubã ea e dãunãtoare şi trebuie sã-i scoatem ochii ca sã se poatã conduce în luminã.

Cãci nu conştiinŃa valorii libertãŃii o dã tirania, dar, cel mult, dorul pentru ea. ªi asta e puŃin, mult prea puŃin pentru un popor şi o Ńarã care vor sã aibã o culturã întreagã, adevãratã şi rodnicã’’ 11.

Atitudini asemãnãtoare întâlnim în multe publicaŃii, ca de pildã în revista ,,Cuvântul liber’’ (1933-1936), de sub conducerea lui Tudor Teodorescu-Branişte, la care au colaborat mulŃi dintre cei mai înainte amintiŃi, alãturi de Geo Bogza, George Macovescu, Felix Aderca, I. Peltz, George Lesnea, Emil Isac, Anton Holban, Al. Philippide, Carol Ardeleanu, G. Bacovia, D.I. Suchianu. Amintim, între alŃii, pe Eugen Jebeleanu, care, referindu-se la condiŃia poeziei din acel timp, scria într-un articol din ,,Cuvântul liber’’: ,,CântãreŃul român de astãzi aduce în configuraŃia literaturii aerul însingurãrii. CondiŃia poeziei se leagã de condiŃia umanã a creatorului. ªi aceasta din urmã fiind deplorabilã, determinã, pe baza principiului vaselor comunicante, nedreapta stare a celui dintâi’’ 12.

Problemele culturii în aceastã etapã premergãtoare celui de-al doilea rãzboi mondial, abordate de pe poziŃii democratice şi revoluŃionare, au gãsit spaŃii largi în multe publicaŃii în limba românã sau în limbile naŃionalitãŃilor conlocuitoare (,,Tânãra generaŃie’’, ,,Critica’’, ,,ªantier’’, ,,Manifest’’, ,,Dacia nouã’’, ,,Cadran’’, toate apãrute în rãstimpul 1934-1939, în ,,Korunk’’ şi ,,Die Welt’’, în reviste editate de personalitãŃi ale scrisului românesc, scoase înaintea momentului evocat: ,,Cetatea literarã’’ (1925-1926, condusã de Camil Petrescu), ,,Bilete de papagal’’ (din 1928 pânã în 1945, cu întreruperi, revista lui Tudor Arghezi), ,,Sinteza’’ (1928-1929, a lui G. Cãlinescu) etc.

Ideologia fascistã în culturã balansa între primitivism şi misticism, speculând dintr-un unghi tribalic anumite datini şi credinŃe strãmoşeşti, sub scutul cãmãşilor verzi ale Legiunii ,,Arhanghelul Mihail’’, devenitã ,,Garda de fier’’. Cu o asemenea teorie presa s-a rãzboit crâncen. Ziarele ,,DimineaŃa’’, ,,Adevãrul’’, ,,Timpul’’, ,,Zorile’’, revistele ,,ViaŃa româneascã’’, ,,Azi’’, ,,ªantier’’, ,,Adevãrul literar şi artistic’’, multe altele situate pe baricada democratismului, a raŃiunii şi a umanismului, au intrat în polemicã şi în raporturi de aversiune cu publicaŃiile de orientare fascistã: ,,Porunca vremii’’, ,,Cuvântul’’, ,,Buna-Vestire’’, ,,Calendarul’’, ,,Axa’’, ,,Rânduiala’’, ,,Iconar’’. Acum pleda Nichifor Crainic în ,,Gândirea’’ pentru ,,statul etnocratic’’; acum se tipãreau în ,,Vremea’’ articole şovine, rasiste; acum teoretiza Nae Ionescu ,,trãirismul’’ sinucigaş.

Revista ,,ViaŃa româneascã’’, pânã în 1933 apãrutã sub îndrumarea lui G. Ibrãileanu, apoi a lui Mihail Ralea, concentrase în jurul ei un nucleu de rezistenŃã al scrisului românesc. Astfel, ea a continuat şi dupã primul rãzboi mondial sã aibã aceeaşi atitudine democraticã în

problemele artei, ale zugrãvirii realiste a Ńãranului, în special, - reflex poporanist. Promovând scriitorii mari ai vremii - M. Sadoveanu, T. Arghezi, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Cezar Petrescu, iar într-un alt eşalon Al.O. Teodorescu, Demostene Botez, I. Agârbiceanu, Gala Galaction, Hortensia Papadat-Bengescu - ,,ViaŃa româneascã’’ promova, implicit, o literaturã sãnãtoasã, opusã exagerãrilor unor teoreticieni vizavi de ,,europenizare’’, o literaturã pãtrunsã de specific naŃional. G. Ibrãileanu, teoreticianul ,,specificului naŃional’’, aducea câteva precizãri noi: ,,...orice om este o celulã a organismului numit societate. Un filozof spunea cã întâi am fost noi şi pe urmã eu. Cu toatã dezvoltarea individualitãŃii de-a lungul vremii, acest raport rãmâne. Acest noi este un popor, şi nu o rasã’’ 13.

În opoziŃie cu unele principii care cãlãuzeau ,,ViaŃa româneascã’’, se ivise revista de prestigiu ,,Sburãtorul’’ (1919-1922 şi 1926-1927), având şi un cenaclu al ei, sub mentoratul lui Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu, Caton Theodorian, Ion Minulescu şi D. Nanu. PublicaŃia tipãrea scriitori de diferite orientãri (sãmãnãtorişti, parnesieni, simbolişti, poporanişti), pentru ca dupã aceea, în faza a doua a existenŃei sale, sã-şi defineascã prin E. Lovinescu crezul estetic: sincronismul. Transferul de formule artistice nelimitat din literatura Occidentului, teoretizat prin ,,Sburãtorul’’, în dorinŃa de a pune de acord literatura românã cu ,,spiritul veacului’’, a iscat polemici cu ,,ViaŃa româneascã’’ şi ,,Gândirea’’. Era însã în punctul de vedere al lui Lovinescu şi un germene fertil, acela al receptãrii ,,noului’’ în artã, însemnând, între altele, neidealizarea trecutului, obiectivarea creaŃiei, pãtrunderea psihologicã şi evitarea istoricismului.

Desigur, nici un asemenea punct de vedere estetic nu putea fi absolutizat, dupã cum însuşi Lovinescu îşi dã seama, la un moment dat, de exagerare, revenind la fondul naŃional al tradiŃiei (Alecsandri, Goga, Sadoveanu); dar nici, opus lui, punctul de vedere al ,,Gândirii’’ (îndelungata revistã a lui Nichifor Crainic scoasã la Cluj, în 1921, mutatã la Bucureşti dupã un an şi existând pânã în 1944): ,,Peste pãmântul pe care am învãŃat sã-l iubim de la «Sãmãnãtorul» noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al bisericii ortodoxe’’, cum zisese N. Crainic, într-o viziune tradiŃionalistã spiritualizantã, motiv pentru care ,,gândirismul’’ a mai fost numit şi ortodoxism. În ciuda acestei optici care împingea gândirismul într-o istorie naŃionalã de rituri şi credinŃe ancestrale, prin ignorarea civilizaŃiei materiale (de care ,,Sburãtorul’’ nu fãcuse abstracŃie), revista ,,Gândirea’’ a gãzduit la început colaborarea unor scriitori de talent, deveniŃi dupã aceea adversari ai ei (T. Arghezi, M. Ralea, G. Cãlinescu, Zaharia Stancu). De asemenea, în paginile

publicaŃiei se fãcuse puternic simŃitã contribuŃia de forŃã a lui Lucian Blaga.

În perioada interbelicã, o datã cu operele literare de rezistenŃã, apar prin ,,avangardism’’ curente şi tendinŃe suprarealiste. Ecoul mişcãrii literare ,,dadaiste’’, nãscute la Zürich, în 1916, prin contribuŃia scriitorului Tristan Tzara şi a pictorului Marcel Iancu, originari din România, s-a fãcut simŃit în seria de publicaŃii ,,avangardiste’’: ,,Contimporanul’’, ,,75 H.P.’’, ,,Punct’’, ,,Integral’’, ,,Unu’’, ,,Urmuz’’, ,,Alge’’, care-şi aşezaserã programele sub antetul: Antiliteraturã Dada, Antimuzicã Dada, Antipicturã Dada. Deci împotriva oricãrei creaŃii constructive, materiale, pentru o creaŃie ilogicã, iraŃionalã. Un antirealism, într-un cuvânt, propriu nu numai dadaismului, care s-a autodizolvat pânã la urmã, ci şi celorlalte curente influenŃate de el: ,,simultaneismul’’, ,,supermatismul’’, ,,tactilismul’’, ,,ultraismul’’, ,,zenitismul’’ etc., cele ce pretindeau cã au o esteticã constructivã. În peisajul artelor şi al literaturii române, constructiviştii erau adepŃii tehnicilor moderne ale secolului XX, repudiind formele tradiŃionale ale culturii, modelele clasice.

Ion Vinea ceruse încã din 1924 în ,,Contimporanul’’, revistã care avusese colaboratori, un timp, pe Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, Ion Pillat Eugen Jebeleanu, Adrian Maniu, Mircea Eliade, B. Fundoianu, I. Minulescu, Dan Botta, Victor Eftimiu, M. Sebastian, o artã sobrã, combatantã, chemându-şi confraŃii cãtre o exprimare alertã, concisã, replicã la lungimile excesive, la inflaŃia de cuvinte în literaturã; acelaşi Ion Vinea dãdea dreptate constructiviştilor care ziceau cã ,,un bun reportaj cotidian înlocuieşte azi orice lung roman de aventuri sau de analizã’’.

Acestor valori li se alãtura în 1941 omagiul adus memoriei lui Nicolae Iorga, cel ce fusese ucis mişeleşte de pistoalele iraŃiunii, ale primitivismului barbar. Omagiind în plin context de rãzboi şi de asalt fascist memoria dispãrutului, intelectualii şi scriitorii Victori Eftimiu (Teatrul lui N. Iorga), Perpessicius (Stilul lui N. Iorga), Ion Pillat (O personalitate cu relief de Renaştere italianã), C. Rãdulescu-Motru (Destinul cãrturarului român), Liviu Rebreanu (Animatorul incomparabil), alãturi de alŃii, Radu D. Rosetti, I. Simonescu, Ionel Teodoreanu, ªerban Cioculescu, omagiau una dintre constantele culturii româneşti: aderenŃa la fiinŃa naŃionalã, slujirea ei în toate planurile, istoric, social, politic, cultural, literar, ceea ce fãcuse N. Iorga, dar ceea ce încercau fasciştii sã falsifice, sã distrugã şi sã renege. ,,Se pot distruge popoare?’’ se întrebase N. Iorga în ,,Neamul românesc’’ din 9 septembrie 1939, rãspunzându-şi cã popoarele, naŃiunile fiind ,,o formã organicã a umanitãŃii’’ nu puteau fi distruse de nici o metodã, exprimând totodatã

convingerea cã aceia care nutreau elucubraŃii de acest fel îşi vor primi ,,meritata pedeapsã a apãsãtorilor’’ (cum istoria a şi demonstrat). Încrederea şi convingerea în biruinŃa finalã erau exprimate pornindu-se de la vremile de bãrbãŃie ale neamului, mai îndepãrtate sau mai apropiate, de la simbolurile unor sãrbãtoriri ale marii Uniri, cum au fost acelea de la Alba Iulia.

Capitolul IX CONFIGURAłIA PRESEI ROMÂNE ÎNTRE 1944-1989 IX, 1. Preludiul sfârşitului antifascist În clipele deosebit de grele ale ultimului rãzboi, cînd autoritãŃile

anunŃaserã pedeapsa cu moartea pentru cei ce scriau, tipãreau şi rãspândeau ziare şi manifeste împotriva ordinii existente, militanŃii neînfricaŃi ai presei editau zeci de publicaŃii, în variante bucureştene şi pentru provincie. Manifeste, broşuri, apeluri, afişe, comunicate duceau în uzine, în fabrici, pe ogoare chemãri întru izgonirea hoardelor fasciste şi gardiste, a generalilor reacŃionari, a faliŃilor şi capitulanŃilor, a aventurierilor politici.

Muncitorii erau mobilizaŃi sã lucreze încet şi prost, sã arunce podurile în aer, sã saboteze aprovizionarea cu alimente şi armament a lui Hitler. łãranii erau mobilizaŃi sã se uneascã plenar cu muncitorii de la oraşe sã nu mai lucreze pãmântul moşierilor şi al statului pentru nemŃi, sã ascundã grîul, mãlaiul şi vitele, sã înŃeleagã caracterul drept al rãzboiului purtat de NaŃiunile Unite arãtându-li-se cã locul României era de partea naŃiunilor amintite, a celorlalte popoare care luptau împotriva fascismului cotropitor. ,,România liberã’’, care apãrea în Banat, scria cu fermitate într-un articol din 1 ianuarie 1942: ,,ToŃi deopotrivã, indiferent de convingeri politice, indiferent de pãturi sociale, suferim apãsarea aceluiaşi jug nemŃesc, toŃi deopotrivã avem aceeaşi neîmpãcatã urã pentru asupritorii noştri hitlerişti. Sã pornim deci cu puteri unite, într-un larg front patriotic al tuturor forŃelor naŃionale, la lupta noastrã cea sfântã şi dreaptã, pentru pace, pentru pâine, pentru libertate’’ 1.

La rândul ei, ,,România liberã’’, editatã la Bucureşti începînd cu 28 ianuarie 1943, se fãcuse tribuna principalã a luptei pentru o integritate teritorialã, încriminând Dictatul de la Viena, chemând întregul popor la solidaritate şi la reintregirea Ńãrii, la libertate şi la un nou destin al patriei. Frontul Patriotic se adresa liderilor P.N.ł. şi P.NL. sã iasã din inerŃie şi sã se alãture forŃelor patriotice în lupta pentru salvarea Ńãrii. Într-un Manifest al Frontului Unic Muncitoresc se spunea: ,,Muncitorimea în front unic îşi strânge rândurile la noi ca pretutindeni. În ziua de 1 Mai, ziua ei de luptã şi de speranŃe, muncitorimea organizatã, unitã, de la comunişti la social-democraŃi cheamã întreaga clasã muncitoare, pe toŃi muncitorii organizaŃi şi neorganizaŃi, întreg poporul român, toate clasele şi pãturile sociale, toate partidele şi organizaŃiile, indiferent de culoare politicã, credinŃã şi apartenenŃã socialã, la luptã hotãrâtã pentru: Pace imediatã. Rãsturnarea guvernului Antonescu! Formarea unui guvern naŃional din reprezentanŃii tuturor forŃelor antihitleriste! Izgonirea armatelor hitleriste din Ńarã, sabotarea şi distrugerea maşinii de rãzboi germane, sprijinirea armatei roşii eliberatoare! AlianŃa cu Uniunea Soveticã, Anglia şi Statele Unite ale Americii. Pentru o Românie liberã, democraticã şi indepedentã’’ 2.

Pe temeliile Frontului unic al clasei muncitoare s-a înãlŃat la 20 iunie 1944 Blocul NaŃional Democratic, constituit din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Partidul NaŃional-łãrãnesc şi Partidul NaŃional Liberal, cvasitotalitatea forŃelor politice antifasciste şi antihitleriste, care şi-a coordonat acŃiunile pe o platformã de luptã clarvãzãtoare: ieşirea României din Axã şi alãturarea ei NaŃiunilor Unite, eliberarea Ńãrii de ocupaŃia germanã, restabilirea independenŃei şi suveranitãŃii, înlãturarea regimului de dictaturã şi înlocuirea lui cu un regim constituŃional, democratic, menŃinerea ordinei democratice şi

realizarea pãcii. Sprijinitã în planul cuvântului tipãrit de ,,România liberã’’, ,,Libertatea’’, de alte ziare care publicau manifeste, proclamaŃii, declaraŃii guvernamentale, proiecte-lege, coaliŃia antifascistã prin LucreŃiu Pãtrãşcanu, elaborase proiectul ProclamaŃiei regelui cãtre Ńarã, text publicat în ,,România liberã’’ şi difuzat la radio în seara zilei de 23 August 1944: ,,Români, un nou guvern de Uniune NaŃionalã a fost însãrcinat sã aducã la îndeplinire voinŃa hotãrâtã a Ńãrii de a încheia pacea cu NaŃiunile Unite - se arãta în ProclamaŃie. România a acceptat armistiŃiul oferit de Uniunea Sovieticã, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment înceteazã lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de rãzboi cu Marea Britanie şi Statele Unite... Poporul înŃelege sã fie singur stãpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotãrârii noastre liber luate şi care nu atinge drepturile nimãnui este un duşman al neamului nostru. Ordon armatei şi chem poporul sã lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui...

Dictatura a luat sfârşit şi cu ea înceteazã toate asupririle. Noul guvern înseamnã începutul unei ere noi, în care drepturile şi libertãŃile tuturor cetãŃenilor Ńãrii sînt garantate şi vor fi respectate.

Alãturi de armatele aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forŃele naŃiunii, vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena, pentru a elibera pãmântul Transilvaniei noastre de sub ocupaŃia strãinã...’’. La 23 August 1944 avusese loc lovitura de stat prin care mareşalul Ion Antonescu fusese arestat. łara avea sã fie ocupatã de trupele sovietice. Din acest moment se vorbea despre revoluŃia democratã popularã. Desfãşurându-se între 23 August 1944 şi 30 Decembrie1947, revoluŃia democrat-popularã reprezenta o etapã deosebit de complexã, marcatã de trãsãturile perioadei de trecere de la orânduirea capitalistã la o nouã orânduire care îşi propusse atingerea a trei obiective politice, economice şi social-culturale: a) cucerirea puterii de stat, b) desãvârşirea revoluŃiei burghezo-democratice, c) instaurarea republicii şi trecerea la etapa revoluŃiei socialiste. Aceste obiective începeau cu eliberarea teritoriului Ńãrii sub ocupaŃia hitleristã şi horthistã, participarea la rãzboiul împotriva Germaniei naziste, realizarea reformei agrare democratice, desfascizarea vieŃii publice şi democratizarea ei şi a tuturor instituŃiilor, refacerea economicã a Ńãrii, crearea unor mai bune condiŃii de muncã şi de trai pentru întreaga populaŃie.

XI, 2. Consens şi solidaritate

Zi dupã zi presa aducea noi mesaje. Blocul naŃional-democrat, într-un manifest lansat în numãrul ,,României libere’’ din 27 august, preciza scopurile acŃiunilor declanşate: realizarea armistiŃiului, alungarea fascismului din Ńarã, desfiinŃarea regimului dictatorial. ,,România liberã’’ din 29 august confirma: ,,Frontul german din România s-a prãbuşit şi o datã cu el întreaga aripã dreaptã a dispozitivului hitlerist’’.

În consens, alte publicaŃii se alãturau mesajului transmis de ,,România liberã’’: ,,Luptãtorul’’ (organ al comitetului judeŃean Ilfov), ,,Cuget Liber’’ (cotidian feroviar constãnŃean), ,,Desrobirea’’ (scos la GalaŃi), ,,Înainte’’ (al filialei Oltenia), ,,România muncitoare’’ (Brãila), ,,Luptãtorul bãnãŃean’’ etc. Se conturase repede o puternicã platformã publicisticã în toate colŃurile Ńãrii. Astfel, în judeŃul Argeş se iveşte ,,Uniunea democraticã’’, la Braşov - ,,Drum nou’’, la Lugoj - ,,Cuvântul NaŃional-Democrat’’, la Iaşi - ,,Moldova liberã’’, la Arad - ,,Patriotul’’, la Timişoara - ,,Er Zeitung’’, la Botoşani - ,,Clopotul’’, la Teleorman - ,,Câmpul’’. Lista ziarelor scoase pânã la sfârşitul anului 1944 este mare, fiecare judeŃ îşi avea organul sãu de presã, cotidian sau sãptãmânal.

Frontul presei în limba românã era întãrit cu cel al publicaŃiilor tipãrite în limbile naŃionalitãŃilor conlocuitoare: ,,Világoszag’’ (,,Lumina’’ - organ central al Mdosz-ului), ,,Szabat Szó dologozök lapja’’ (,,Cuvântul liber’’ - organ muncitoresc, Târgu-Mureş), ,,Banyvideky Világoszag’’ (,,Lumina regiunii miniere’’, Baia Mare), multe altele. În aceeaşi bãtãlie se înrolaserã şi organele de presã ale Frontului Plugarilor, între care ,,Poporul’’ (Sibiu), ,,Plugarul’’ (Beiuş), ,,ÎnfrãŃirea’’ (Mureş), ,,Horia’’ (pentru regiunile Arad, Banat, Deva). ConfiguraŃia acestui detaşament publicistic antihitlerist mai cuprindea publicaŃiile Partidului Social-Democrat (,,Libertatea’’, ,,Libertatea Ardealului’’, ,,Libertatea Poporului’’, ,,Oltenia muncitoare’’, ,,AcŃiunea democraticã’’, ,,Lumea nouã’’, ,,Erdély etc.).

Un eveniment al întregii prese române l-a constituit reapariŃia legalã a ,,Scânteii’’, în al cãrui Cuvânt înainte, din 21 septembrie 1944, se spunea: ,,Scânteia’’ este organizatorul şi mobilizatorul clasei muncitoare, al Ńãrãnimii, al intelectualilor, al ofiŃerilor şi soldaŃilor, este ziarul de apãrare al celor ce muncesc cu braŃele şi cu mintea’’ 4. În aceste momente erau jalonate treptele care se cereau cucerite de forŃele democratice ale Ńãrii, unite în Frontul NaŃional Democrat. Astfel, în ziua de 26 septembrie se publica proiectul platformã, în 15 puncte, ale cãror finalitãŃi aveau în vedere procesul de democratizare a Ńãrii, refacerea economiei distruse în rãzboi, continuarea luptei împotriva hitlerismului, înfãptuirea unor reforme radicale - între care reforma agrarã -, îmbunãtãŃirea condiŃiilor materiale de viaŃã şi de muncã ale întregii populaŃii.

La 12 octombrie se creeazã Frontul NaŃional Democrat, la care aderaserã P.C.R., P.S.D., Frontul Plugarilor, Sindicatele Unite, Partidul Socialist łãrãnesc, U.T.C. şi MADOSZ. Din acest moment se înteŃesc luptele cu caracter revoluŃionar. Drept urmare, este înlãturat de la putere guvenrul condus de generalul C. Stãnescu. Publicistul de mare forŃã LucreŃiu Pãtrãşcanu scria la 21 octombrie în articolul Guvernul trebuie sã plece: ,,Guvernul a demisionat. Guvernul trebuie sã plece! ªi imediat! Sã nu aştepte ca Ńara - Ńara în fierbere - sã-l constrângã sã plece’’.

Evenimentele imediat urmãtoare au dus la formarea unui guvern în componenŃa cãruia F.N.D. avea zece reprezentanŃi, între care, pentru prima oarã şi cei ai clasei muncitoare. Cum se ştie însã, la 6 decembrie se instaureazã un guvern prezidat de generalul N. Rãdescu.

Începutul anului 1945 jalona direcŃii de luptã tot mai îndârjitã. Rând pe rând se arãtau roadele cuvântului tipãrit trimis spre

conştiinŃele tuturor patrioŃilor Ńãrii. În martie 1945 numãrul prefecŃilor democraŃi ajunsese la 52 (acŃiunea începuse încã din noiembrie), alte organe administrative fuseserã instalate cu forŃa revoluŃionarã a maselor, ceea ce a fãcut ca guvernul Rãdescu sã nu ezite sã ordone focuri de mitralierã în mulŃimile adunate în faŃa Palatului regal.

Rãsfoind astãzi ziarele acestei primãveri a României, multe mãrturii ne emoŃioneazã şi ne aduc aminte de lupta şi sacrificiile cu care masele Ńãrãneşti au dobândit drepturile visate de veacuri. Astfel, din treaptã în treaptã, mãcinând şi ruinând puterea oricãrui guvern strãin sau înstrãinat de interesele poporului, la 6 Martie 1945 se vestea instaurarea unui guvern democratic, guvernul Dr. Petru Groza. Alte momente de încercare a combativitãŃii aveau sã cãleascã presa românã. Ea s-a înfruntat cu acŃiunile de sabotaj ale reacŃiunii pe cale de dispariŃie, mobilizând simultan forŃele patriotice şi democratice pentru a dejuca planurile rãufãcãtorilor.

Asemenea lupte pe frontul reconstrucŃiei, stimulau pe adevãraŃii luptãtori în haine de front, pe cei care la Sfântu Gheorghe, în Valea Arieşului, în alte pãrŃi ale rãzboiului antihitlerist cucereau victorie dupã victorie. Armata românã a continuat ofensiva antihitleristã pe teritoriul Ungariei cu un efectiv de 210.000 de oameni care au luptat pentru eliberarea a 1.237 de localitãŃi, între care 14 oraşe. În aceste lupte trupele române au înregistrat 42.700 de pierderi, morŃi, rãniŃi şi dispãruŃi. Apoi, începând cu luna decembrie 1944, aceiaşi bravi ostaşi români, au desfãşurat lupte pentru eliberarea Cehoslovaciei. Pe teritoriul Cehoslovaciei şi al Austriei, ostaşii români au luat parte la eliberarea a circa 1.722 de localitãŃi (între care 31 de oraşe). Pierderile se cifreazã la peste 66.000 de militarã (morŃi, rãniŃi, dispãruŃi).

Mesajele presei, în interiorul Ńãrii, difuzate sub deviza ,,Totul pentru front, totul pentru victorie!’’, mobilizau întreaga populaŃie a Ńãrii la acŃiuni care sã conducã spre victoria de la 9 Mai 1945 asupra Germaniei fasciste.

Dupã înfrângerea definitivã a fascismului, eveniment de importanŃã istoricã epocalã, şi ca urmare a guvernãrii democratice, România se afla în faŃa unei renaşteri naŃionale pe temelii noi. Presa îşi sincroniza obiectivele tematice cu sarcinile vitale ale democrazitãrii vieŃii publice, reconstrucŃiei economice, lichidãrii oricãrei dependenŃe, restabilirii independenŃei şi suveranitãŃii naŃionale.

În noiembrie 1946 se profilau alegerile parlamentare, eveniment care trebuia sã fie de partea forŃelor democratice. La Plenara C.C. al P.S.D. din februarie 1946 se hotãrâse convocarea unui congres extraordinar în vederea fixãrii definitive a modului în care P.S.D. înŃelegea sã participe la alegeri împreunã cu organizaŃiile muncitoreşti şi democratice, reprezentate în guvernul Groza. S-a constituit Blocul Partidelor Democratice format din reprezentanŃi ai P.C.R., P.S.D., P.N.ł. (Gh. Tãtãrãscu), P.N.L. (Ariton Alexandrescu); Frontul Plugarilor, Partidul NaŃional Popular.

Campania electoralã a prilejuit numeroase mitinguri de masã în centrele mari ale Ńãrii, Bucureşti, Braşov, Sibiu, Craiova. Ziarele locale inserau aspectele acestei mari bãtãlii electorale ale cãrei rezultate avea sã le facã ştiute Ńãrii întregi ,,Scânteia’’ din 23 noiembrie 1946 sub titlul: Cu 4.766.630 de voturi date Blocului Partidelor Democrate poporul român a votat pentru democraŃie. Din cele 414 mandate pentru parlament, B.P.D. obŃinuse 348, Uniunea Popularã Maghiarã 29, maniştii 32, brãtieniştii 3, Partidul łãrãnesc-Democrat (dr. Lupu) 2. ReacŃiunea suferise o zdrobitoare înfrângere.

Regele Mihai, mai ales dupã ,,soarele din noiembrie’’ al alegerilor parlamentare, vedea destrãmate iluziile menŃinerii lui la putere. Abdicarea sa, la 30 Decembrie 1947, este relatatã de presã cu amãnunte, în ediŃii speciale.

Dupã instaurarea Republicii au urmat unele reforme importante. Aşa se semneazã actul NaŃionalizãrii de la 11 Iunie 1948. Punctul de plecare trebuia sã fie industria grea, constructoare de maşini. Acum se desfãşoarã planurile anuale de stat, din 1949 şi 1950. łelurile lor vizau refacera economiei naŃionale, organizarea şi dezvoltarea ramurilor de bazã ale industriei, a bazei energetice şi de materii prime.

EnunŃând aceste dimensiuni economice, enunŃãm şi noile teme ale presei. Ea se înroleazã în bãtãlii pentru mai mult petrol, oŃel, cãrbune. Agricultura era fãrâmiŃatã în terenuri mici, neproductive sau lucrate rudimentar. Ea trebuia sã devinã o agriculturã modernã, organizatã pe

baze ştiinŃifice, mecanizatã, prin transformarea micilor parcele în ogoare cooperativizate. Momentul de referinŃã, de la care s-au ivit campaniile de presã, a fost Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949. Procesul cooperativizãrii agriculturii a fost reflectat în forme publicistice diverse, în anchete şi în reportaje.

Ce s-a realizat în primul deceniu aflãm dintr-un articol bilanŃ publicat cu ocazia împlinirii a 10 ani de la înfiinŃarea primelor gospodãrii agricole colective în revista Uniunii Ziariştilor, ,,Presa noastrã’’ (anul IV, nr. 6, iunie 1959): ,,Dacã la sfârşitul anului 1949 erau în întreaga Ńarã 56 de gospodãrii agricole colective, care cuprindeau un numãr de 4.000 de familii, numãrul familiilor de Ńãrani muncitori porniŃi pe fãgaşul agriculturii cooperatiste era la 1 mai 1959 de 2.369.726, deŃinând 5.607.684 hectare suprafaŃã agricolã. Împreunã cu sectorul agricol de stat, sectorul socialist din agriculturã cuprindea (la data menŃionatã - n.n.) circa 65 la sutã din suprafaŃa agricolã a Ńãrii 5.

IX, 3. Un proces de decantare a presei dupã instaurarea

Republicii Timp de câteva decenii, presa scrisã, în ciuda restricŃiilor impuse

de doctrina comunistã a reprezentat un viguros front publicistic care a reunit condee din toate generaŃiile, ziare şi reviste cu tradiŃie sau nou apãrute, ideologii literare şi cultural-artistice, aflate într-un proces de decantare ideologicã.

IX, 3.1. Presa politicã În eşalonul ziarelor de informare politicã generalã tipãrite şi înaine

de 23 August 1944, legal sau ilegal, reamintim de ,,România liberã’’, ,,Scânteia’’, şi ,,Lupta de clasã’’, ulterior ,,Era socialistã’’, ultimele douã organe teoretice ale C.C. al P.C.R.; ,,Dreptatea’’ (P.N.ł.), ,,Viitorul’’ şi ,,Liberalul’’ (P.N.L.), ,,Jurnalul de dimineaŃã’’, ,,Adevãrul’’, gazete care se pierd spre anii 1950. OrganizaŃiile de masã îşi înfiinŃaserã publicaŃii de profil: ,,ViaŃa sindicalã’’ (ConfederaŃia Generalã a Muncii), ,,Scânteia tineretului’’ (organ al C.C. al U.T.C.), ,,Frontul plugarilor’’, ,,Tribuna poporului’’ (organ al Uniunii PatrioŃilor), ,,Libertata’’ (Partidul Social-Democrat), ,,Dreptatea’’ (Grupul liberal Tãtãrescu), ,,Victoria’’ (organ de presã independent). Acest tronson era completat cu o serie de ziare apãrute în judeŃe: ,,Clopotul’’ (Botoşani), ,,Înainte’’ (Brãila), ,,Lupta Moldovei’’ (Iaşi), ,,Luptãtorul bãnãŃean’’ (Timişoara), ,,ViaŃa nouã’’

(Oradea), ,,Vremea nouã’’ (Vaslui), etc. Aceste numeroase publicaŃii îşi orientau activitatea, potrivit indicaŃiilor preconizate de Sindicatul Unic al Ziariştilor Profesionişti înfiinŃat în 1944, contopit un an mai târziu în Uniunea Sindicatelor de ziarişti, scriitori şi artişti, sub preşedinŃia lui Mihail Sadoveanu.

În fruntea ziarelor de informare politicã s-a gãsit ,,Scânteia’’, organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Primul numãr apãruse în ilegalitate, la 15 August 1931, dupã care, fãrã periodicitate precisã ,,Scânteia’’ continuã pânã la 8 octombrie 1940. Ziarul reapare legal, zilnic, începând cu 21 septembrie 1944 pânã în decembrie 1989. A avut ca suplimente ,,Scânteia ilustratã’’ şi Almanahul ,,Scânteia’’.

În anii ilegalitãŃii, ,,Scânteia’’ a fost mesagerul luptei pentru unitatea clasei muncitoare, împotriva ideologiei şi militarismului fascist. S-a fãcut port-drapelul maselor populare, a sprijinit lupta petroliştilor şi a ceferiştilor în anii 1933-1936, a popularizat documentele P.C.R. adoptate la cel de al V-lea Congres, în 1934, a chemat cetãŃenii Ńãrii la alcãtuirea unui front de luptã antifascist.

Dupã 23 August 1944, ,,Scânteia’’ a publicat în primul ei numãr, Apelul C.C. al P.C.R, în al cãrui cãrui Cuvânt înainte îşi preciza obiectivele redacŃionale: lupta împotriva duşmanului intern şi extern, democratizarea Ńãrii, întãrirea alianŃei cu U.R.S.S. În acelaşi prim numãr de ziar, Nicolae Ceauşescu semna articolul Tineretul, viitorul poporului, urmat de Frontul unic al Tineretului.

În lungul celor peste patru decenii de existenŃã, ,,Scânteia’’ a oglindit în paginile sale, ca principal cotidian central, temele fundamentale ale schimbãrilor structurale social-politice şi economice, reformele produse dupã 23 August 1944: înlãturarea monarhiei, proclamarea republicii, unitatea clasei muncitoare, realizarea partidului unic, Partidul Muncitoresc Român, naŃionalizarea principalelor mijloace de producŃie (11 Iunie 1948), procesul de industrializare a Ńãrii, de electrificare, de cooperativizare şi colectivizare a agriculturii, iar dupã desãvârşirea revoluŃiei burghezo-democrate trecerea la revoluŃia socialistã, a construirii societãŃii socialiste multilateral dezvoltate, fazã premergãtoare comunismului. Simultan,,,Scânteia’’ s-a implicat în problemele ştiinŃei, culturii, învãŃãmântului, creaŃiei literar-artistice, în special dupã Congresul al IX-lea al P.C.R., axându-şi strategiile redacŃionale pe Programul ideologic al partidului, pentru formarea omului nou, în lumina Codului eticii şi echitãŃiii socialiste. Acest Program ideologic era susŃinut smultan de organele teoretice de presã ale C.C. al P.C.R., ,,Lupta de clasã’’ (ivitã încã în anii ilegalitãŃii) şi continuatã de ,,Era socialistã’’.

Consideratã a fi gazeta fanion a publicaŃiilor revoluŃionare, iar în anii construcŃiei socialiste centrul de gravitaŃie al întregii prese române, ,,Scânteia’’ îşi evidenŃia meritele prin Nicolae Ceauşescu, într-o Cuvântare rostitã la Adunarea festivã care i se consacrase cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la apariŃia primului numãr legal, astfel:

,,...În cei 25 de ani care au trecut de la eliberarea Ńãrii, întreaga presãdin România a cunoscut o puternicã dezvoltare, afirmându-se ca un instrument activ şi eficace în lupta pentru transformarea revoluŃionarã a societãŃii, pentru transpunerea în viaŃã a politicii partidului şi statului nostru socialist. De la modestele foi din anii ilegalitãŃii, pânã la ziarele de astãzi apãrute în milioane de exemplare, presa noastrã a cunoscut un drum lung şi glorios. Ea a devenit o puternicã forŃã socialã, cu o mare capacitate de influenŃare şi un puternic rol mobilizator şi organizator în marea operã de construcŃie a societãŃie socialiste.

În redacŃiile ziarelor şi publicaŃiilor centrale şi locale lucreazã astãzi aproximativ 4.000 de ziarişti; în prezent, în Ńara noastrã apar 627 de publicaŃii, care însumeazã un tiraj total, la o apariŃie, de aproape 11.000.000 exmeplare, iar numãrul abonaŃilor la radio şi televiziune trece de 4.200.000. O puternicã dezvoltare a cunoscut presa judeŃeanã de partid, care totalizeazã 54 de publicaŃii în limbile românã, germanã, maghiarã şi sârbã. Aceste ziare şi publicaŃii, aceastã armatã de ziarişti comunişti reprezintã un potenŃial politic remarcabil al partidului nostru, al societãŃii socialiste, un factor de mare importanŃã al progresului nostru social...’’ 6.

În afara articolelor politice social-economice şi culturale, ,,Scânteia’’ a tipãrit pagini sãptãmânale de dezbateri ideologice, literar artistice şi ştiinŃifice, sub semnãtura unor oameni de litere, ştiinŃã şi culturã, ca Al. Philippide, D. Micu, ªerban Cioculescu, D.R. Popescu, Cristofor Simionescu, Nicolae Dragoş. În pagina sa literarã, ,,Scânteia’’ a publicat versuri şi prozã semnate de A. Toma, M. Beniuc, Geo Bogza, LaurenŃiu Fulga, S. Macovescu, Ion Cãlugãru 7.

Un alt mare ziar central de tradiŃia este ,,România liberã’’, cotidian al Consiliului NaŃional al Frontului DemocraŃiei şi UnitãŃii Socialiste, al cãrui prim numãr ilegal a apãrut la 28 Ianuarie 1943. Din 24 August 1944, ,,România liberã’’ îşi continuã activitatea neîntreruptã, având ca redactor responsabil pe Grigore Preoteasa (1945). Pe rãstimpul anilor 1945-1950, ,,România liberã’’ a apãrut cu subtitlul, ,,Cel mai mare ziar de informaŃia şi reportaj’’, iar din 1950 pânã în 1968 ziarul s-a tipãrit sub titulatura ,,Organ de presã al sfaturilor populare’’. Începând cu anul 1980, ,,România liberã’’ devine ,,Cotidianul Consiliului NaŃional al Frontului UnitãŃii Socialiste’’, militând aidoma întregii prese pentru obiectivele social-economice şi reformele iniŃiate de P.C.R., pentru

democratizarea vieŃii publice. În partea literar-artisticã şi culturalã, ,,România liberã’’ s-a impus printr-un profil bogat şi divers, pe care îl schiŃeazã I. Hangiu 8 astfel:

,,La partea literarã a ziarului colaboreazã în anii 1945-1950 ziarişti, scriitori şi lingvişti: Al. Graur, G. Macovescu, G. Ivaşcu, Mihnea Gheorghiu, I. Mihãileanu, P. Constantinescu-Iaşi, Dragoş Vrânceanu, Miron Radu Paraschivescu, Aurel Baranga, M. Sadoveanu, Tudor Arghezi, M. Beniuc, Zaharia Stancu ş.a. ,,România liberã’’ publicã numeroase reportaje de pe şantierele construcŃiei socialiste, articole şi note despre manifestãri ştiinŃifice, artistice şi culturale, anchete şi interviuri cu oameni de ştiinŃã şi culturã, artişti, scriitori. Dintre rubricile culturale şi literare ale ultimului deceniu şi jumãtate se reŃin: «Fişier bibliografic», «CãrŃi noi în librãrii», «Vitrina cãrŃii», la care colaboreazã: Adriana Iliescu, Emil Manu, Ion Drãgãnoiu, Mirela Roznoveanu, Florica Ichim ş.a. Rubrica «File de carnet» este susŃinutã, începând cu anul 1980, de Mihai Stoian, Romulus Rusan, Vasile Bãran, Al. Balaci, Eugen Barbu, Ion Dodu Bãlan, G. Sbârcea, Eugen Florescu, Sânziana Pop. În paginile ziarului sunt dezbãtute diverse aspecte ale artei şi literaturii socialiste: Dimensiunile umaniste ale dramaturgiei româneşti contemporane (nr. 7681/1969) de Sicã Alexandrescu, O strãlucitã manifestare folcloricã, cu prilejul unui concurs internaŃional de folclor, Ńinut la Bucureşti (nr. 11.177/1980), LecŃia clasicilor (ibidem) de Pompiliu Marcea, Scriitorul, mesager al spiritualitãŃii naŃionale (nr. 11.181/1980) de Virgil Teodorescu, PoeŃii pãmântului (nr. 11.251/1980), de Dumitru M. Ion. AlŃi colaboratori: N. Moraru, Gh. Dinu, Matei Socor, Const. Sârbu, I. Butnaru.’’

În rândul publicaŃiilor cu pondere tematicã economicã, strict raportatã la industrie, trebuie menŃionatã gazeta ,,Munca’’, organ de presã social-democrat cu tradiŃie în sfârşitul de secol trecut, când apãrea primul numãr cu acelaşi titlu, la 25 Februarie 1890, sub redacŃia lui Ion Nãdejde şi Constantin Mille. Strâns legatã de activitatea clasei muncitoare şi de realizãrile acesteia în perioada planurilor cincinale ,,Munca’’ s-a impus în peisajul presei române prin teme industriale tratate într-o suitã de genuri diverse. Într-o cercetare mai veche a noastrã observam cã unul dintre cincinalele Ńãrii, îşi gãsise oglindirea în ziar astfel: 9

,,Gazeta «Munca» a tipãrit în 1971-1975 circa 850 de informaŃii, 450 de articole, 130 de portrete, 80 de reportaje, 30 de interviu etc. cu referire la industrie. Reportajele scrise pe aceastã temã au relevat sensul şi semnificaŃia politicã a întrecerii socialiste, forŃa ei educativã, de înrâurire a modului de gândie al oamenior, a convingerilor lor economice. CreaŃia originalã, ,,duel’’ constructiv al inteligenŃei tehnice, a

ivit zeci de mii de invenŃii, inovaŃii şi raŃionalizãri de o inestimabilã valoare economicã. Muncitorii, tehnicienii şi inginerii participã la introducerea progresului tehnico-ştiinŃific în procesul tehnologic, la organizarea raŃionalã a producŃiei şi a muncii, la modernizarea tehnologiilor de fabricaŃie şi a produselor.

Abordate cu deosebire în presa centralã, aceleaşi probleme fac obiectul tematicii şi în ziarele judeŃene. Problemele construcŃiei economice pe plan local au ocupat cel mai mare spaŃiu în coloanele organelor de presã ale Comitetelor judeŃene ale P.C.R. şi ale Consiliilor populare judeŃene.

Statistica materialelor apãrute în ziarul ,,DâmboviŃa’’ de pildã, într-un singur an, 1973, aratã cã 38 la sutã din numãrul articolelor, interviurilor şi reportajelor şi 32 la sutã din numãrul informaŃiilor au tratat probleme din industrie şi construcŃii. Am efectuat un sondaj pe perioada 7 mai 1974 - 7 mai 1975 în paginile a douã ziare judeŃene vecine ca sã ne dãm seama de frecvenŃa temelor economice şi a genurilor publicistice. Iatã-l:

Genul publicistic 1. InformaŃii 2. Reportaje 3. Portrete 4. Note 5. Interviuri 6. Anchete 7. Raid-Anchete 8. Articole 9. Fotografii Total

,,ViaŃa Buzãului’’ 218 166 27 24 9 14 15 184 202 849

,,Milcovul’’ 278 49 9 19 14 13 51 149 166 751

Am apelat la acest sondaj pentru câteva raŃiuni: ziarele sunt vecine, au aceeaşi periodicitate, au oglindit activitatea economicã pe acelaşi rãstimp. Cele douã publicaŃii au arãtat faŃã de tematica economicã o preocupare aproximativ egalã, atât în ceea ce priveşte genurile înseşi, cât şi ponderea unora faŃã de altele. De unde putem deduce preocuparea presei locale de a cuprinde în formule publicistice diverse întreaga viaŃã economicã din zonã.’’

Presa care s-a dedicat vieŃii şi activitãŃii tineretului s-a concretizat în mai multe ziare centrale şi locale, între care a ieşit în prim-plan ,,Scânteia tineretului’’ (primul numãr: 5 noiembrie 1944), cu un Supliment literar artistic sãptãmânal, mai întâi intitulat ,,Preludiu’’

(1966-1974) încorporat în ziar, apoi, din 1981, ca Supliment de sine stãtãtor, sãptãmânal. Ca organ de presã al C.C. al U.T.C., ,,Scânteia Tineretului’’ condus la apariŃie de Mihnea Gheorghiu, a contribuit alãturi de ,,Scânteia’’ la educarea tinerei generaŃii în spiritul ideologiei comuniste al muncii şi al iubirii de partid. Temele dominante reflectau participarea muncitorilor şi studenŃilor pe marile şantiere naŃionale Bumbeşti-Livezeni, Salva-Vişeu, Agnita-Botorca, Canalul Dunãre-Marea Neagrã. În afara unor rubrici economice, educative şi de comportament în viaŃa personalã şi în societate, ziarul şi suplimentul sãu literar-artistic au atras în paginile lor scriitori şi gazetari, între care: ,,Paul Georgescu, Mihnea Gheorghiu, M. Beniuc, Ion Marin Sadoveanu şi alŃi scriitori din vechea sau noua generaŃie. Rubricile culturale şi literare s-au schimbat de-a lungul celor aproape patru decenii de apariŃie, dar preocuparea pentru problemele culturale şi literare, pentru stimularea creaŃiei tinerilor au rãmas constante. AlŃi colaboratori: Eugen Florescu, Ileana Mãlãncioiu, N. Arsene, Aculin Cazacu, A.I. Zãinescu. Având ca devizã «Lupta cu inerŃia» în domeniul literaturii, muzicii şi plasticii, filmului şi teatrului, suplimentul reprezintã o tribunã de afirmare a tinerelor talente. Rubrici permanente sau cu caracter temporar indicã sfera preocupãrilor: «ConstelaŃii lirice», «Panorama literaturii tinere», «ViaŃa literarã», «Anchete», «Interviuri», «Reportaje», «Cronicã literarã», «plasticã», «cinematograficã» etc. Colaboreazã cu versuri: Dan Ceachir, George Arion, Cleopatra LorinŃiu, Dan David, Aurelian Titu Dumitrescu, Doina Uricariu, Mircea Florin ªandru, Dan Rotaru, Mihai Bãrbulescu, Nicolae Dan Fruntelatã, G. łãrnea, Adrian Pãunescu; cu prozã: Mircea Nedelciu, M. Brãescu realizeazã interviuri cu Al. Dobrescu (nr. 16/1982), cu Ion Lãndrãnjan (nr. 29/1982), cu Eugen Barbu (nr. 27/1982). La ancheta cu tema «Casa memorialã Lucian Blaga» (nr. 31/1982) rãspund: Ion Alexandru, LaurenŃiu Fulga, Ion Lãncrãnjan, Ion Horea, Adrian Pãunescu, D.R. Popescu, Edgar Papu, Nichita Stãnescu, ªerban Ciuculescu, Ion Gheorghe şi Aurel Rãu. «Cronicile literare» sunt semnate de I. Cristoiu şi Corneliu Leu. AlŃi colaboratori: Platon Pardãu, LaurenŃiu Ulici, N. łic.’’ 10

IX, 3,2. Presa culturalã şi literar-artisticã O ramurã distinctã a presei dupã cel de al doilea rãzboi mondial a

fost aceea ce a presei culturale şi literar-artistice. În paginile acesteia au continuat sã publice gazetari redutabili, impuşi în perioada interbelicã, între care M. Sadovean, Tudor Arghezi, G. Cãlinescu, N.D. Cocea, G. Ivaşcu, Al. Piru, M.R. Paraschivescu, Tudor Vianu, ª. Cioculescu, Camil

Petrescu, Zaharia Stancu, Ion Marin Sadoveanu, G: Macovescu, pentru a cita doar o parte dintre cei mai de seamã mesageri ai literelor româneşti.

Unii intre cei menŃionaŃi au condus ziare şi reviste personalizate prin propria lor contribuŃie sau a unor colaboratori de talie asemãnãtoare, de pildã: G. Cãlinescu a fost directorul periodicului ,,Lumea’’, sãptãmânalul literar, artistic şi social (Bucureşti, 1945-1946) şi ,,NaŃiunea’’, ziar de informaŃie, atitudine şi reportaj (Bucureşti, 1946-1949); N.D. Cocea şi G. Ivaşcu au condus ziarul de informaŃie şi comentariu critic ,,Victoria’’ (Bucureşti, 1944-1947); Zaharia Stancu, director al ,,Gazetei literare’’ (1954-1968) etc. Revistele cultural-literare de prim-plan şi de continuitate în presa românã erau: ,,Contemporanul’’, ,,ViaŃa româneascã’’, ,,Luceafãrul’’, ,,Familia’’, ,,Tribuna’’, ,,România literarã’’, ,,Convorbiri literare’’, ,,Vatra’’, enumerare incompletã, la care adãugãm alte periodice distincte, nou apãrute: ,,Tomis’’ (ConstanŃa, 1966), ,,Scrisul bãnãŃean’’ (Timişoara, 1954, devenitã ,,Orizont’’, 1964), ,,Iaşul literar’’, 1969, Iaşi), ,,Tânãrul scriitor’’ (Bucureşti, 1951), ,,Steaua’’ (Cluj-Napoca, 1954), ,,Astra’’ (Braşov) multe altele.

Nu inventariem în acest subcapitol zecile de titluri şi nume proieminente de reviste şi personalitãŃi din presa literar-artisticã şi culturalã, dorim numai sã relevãm, pornind de la nominalizãrile de mai sus, înmulŃite deîndatã cu altele, ce reliefuri distincte şi benefice au avut ele pentru cultura şi literatura românã.

O primã observaŃie care se impune este aceea cã marii scriitori-gazetari, fie în perioada dureroaselor restrişti interbelice datorate ideologiei fasciste, fie în aceea a totalitarismului, au ştiut sã-şi menŃinã crezul artistic onest, s-au impus opiniei publice ca mesageri ai adevãrului, ca sârguitori inconfundabili ai scrisului lucid, responsabil, eflorescent în peisajul genurilor şi stilurilor de presã perene. Aşa, de exemplu, rostind Cãlinescu, rostim ,,Cronica mizantropului’’ din ,,Adevãrul literar şi artistic’’, anterior lui 23 August 1944 şi ,,Cronica optimistului’’ din ,,Contemporanul’’ de dupã ‘44; rostind Tudor Arghezi rostim şi celebrul pamflet ,,Baroane’’ dar şi ,,tabletele’’ de dupã 1955; rostind Geo Boza rostim şi ,,Cartea Oltului’’ dar şi reportajele-tabletã din ,,România literarã’’ şi aşa mai departe. Redãm în continuare, succinte ,,fişe biografice’’ ale publicaŃiilor distincte.

1. ,,CONTEMPORANUL’’ Reapãrut la 20 septembrie 1946, sãptãmânal politic, social şi

cultural, Contemporanul şi-a propus sã continuie şi sã dezvolte, în noile ediŃii politice şi sociale ale României, tradiŃia de luptã a revistei din

1881, al cãrei scop era ,,de a face cunoscut publicului român cum priveşte ştiinŃa contemporanã lumea’’.

Conducerea revistei a fost asiguratã în ordine cronologicã de urmãtoarele personalitãŃi:

,,Dir: G. Cãlinescu (1962-1964), G. Ivaşcu (1964-1966); red. şef: G. Ivaşcu (1954-1964; 1966-1971), Ioan Grigorescu (1964-1966), Constantin Mitea (1971-1980), Dumitru Radu Popescu (de la nr. 32/1982). Între anii 1946 şi 1973, apare sub conducerea unui comitet de redacŃie; de la nr. 34/1973, fãrã colegiu de redacŃie. Comitetul de redacŃie în 1982: D.R. Popescu - red. şef, Corneliu Leu - red. şef. adj.

Reluând tradiŃia Contemporanului (1881-1891) de la Iaşi, în noi condiŃii sociale şi politice, Contemporanul dezbate importante probleme ale construcŃiei economiei şi culturii socialiste, reuşind sã strângã în jurul sãu valoroşi oameni de ştiinŃã şi culturã, savanŃi români şi strãini, cercetãtori, scriitori (poeŃi, prozatori, dramaturgi), eseişti, compozitori, artişti plastici, regizori şi alŃi slujitori ai scenei şi ecranului, activişti ai învãŃãmântului şi ai culturii de masã. Contemporanul promoveazã arta şi literatura nouã, socialistã, contribuie la informarea largã a cititorilor cu cele mai noi cuceriri în domeniul ştiinŃei şi tehnicii din Ńara noastrã şi din strãinãtate. În primii ani, Contemporanul publicã schiŃe şi nuvele semnate de M. Sadoveanu, Asztalos, István, Petru Vintilã, Ieronim ªerbu, versuri de Maria Banuş, M. Beniuc, Eugen Jebeleanu, Zaharia Stancu, Dan Deşliu, Marcel Breslaşu, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu. «Cronicile literare» sunt semnate de Ion Vitner, Ov.S. Crohmãlniceanu, Al.I. ªtefãnescu, Paul Georgescu, Savin Bratu, D. Micu, Al. Oprea, Ion Hobana, M. GafiŃa, I.D. Bãlan ş.a. Contemporanul organizeazã dezbateri, între care despre satirã şi problema tipicului (1953). G. Cãlinescu deschide la 9 dec. 1955 rubrica «Cronica optimistului», pe care o deŃine pânã în 1965, continuare la «Cronica mizantropului» din Adevãrul literar şi artistic. Tudor Arghezi semneazã între anii 1961 şi 1967 tablete şi poeme. Între anii 1956 şi 1959, colaboreazã frecvent: Aurel Martin, Al. Dimitriu-Pãuşeşti, Camil Petrescu, Aurel Baranga, G. Macovescu, G. Ivaşcu, Szemlér Ferenc, Cicerone Tehdorescu. În 1960, apar în Contemporanul articole şi poezii inedite de Lucian Blaga; Contemporanul consemneazã apariŃia unor cãrŃi noi, dezbate probleme ale fenomenului literar contemporan, ale criticii literare, colaborând, alãturi de G. Ivaşcu, Al. Piru, George Munteanu, D. Micu, Adrian Marino, o nouã generaŃie de critici: Eugen Simion, N. Manolescu, LaurenŃiu Ulici, George Ganã ş.a. Apar interesante şi apreciate interesante sãptãmânale ale lui A.E. Baconski (Meridiane), Geo Bogza (tablete în prozã sau versuri strãbãtute de un puternic sentiment de angajare), Gr. Moisil (lingvisticã matematicã şi ciberneticã), Mircea

MaliŃa («Cronica anului 2000»), Paul Anghel, Paul Everac, Eugen Barbu, Teodor Mazilu ş.a. În editorialul aniversar Orizont, semnat de G. Ivaşcu (nr. 38/1966), se afirmã, pe drept cuvânt, cã revista n-a fost «spectatoare» ci «participantã activã, cu spirit hotãrât şi combativ» în etapa de clarificare ideologicã, de limpezire a vieŃii culturale şi literare, cele 1.040 de numere, reunind mii de semnãturi ale oamenilor de ştiinŃã şi culturã, savanŃi şi cercetãtori, scriitori din vechea generaŃie, ca M. Sadoveanu, T. Arghezi, Camil Petrescu, Al.A. Philippide, Lucian Blaga, şi din noua generaŃie, reprezentând literatura socialistã. Din 1973, Contemporanul şi-a redus formatul şi aria tematicã. Rubricile Contemporanului sunt acum «Agora», «Orizont ştiinŃific», «Cronica muzicalã», «Cronica filmului», «Pro iure», «Literaturã», «ViaŃa ştiinŃificã», «ViaŃa literarã şi artisticã», «Interviul nostru»; «Cronica literarã» este semnatã de LaurenŃiu Ulici, Dragoş Vrânceanu ş.a. Din 1975, D. Micu semneazã un «Jurnal de lecturã», Dan Grigorescu recenzeazã cartea strãinã tradusã. Din 1960, Contemporanul revine la preocupãri mai vechi, lãrgind aria tematicã în cadrul rubricilor: «Literaturã», «Teatru», «Cinema», «Plasticã», «Muzicã», «Teleobservator», «Puncte cardinale», «Anchete», «Interviuri». Semneazã versuri: Radu Cârneci, Anghel Dumbrãveanu, Al. AndriŃoiu, Vlaicu Bârna, Ion Alexandru, Ion Gheorghe, ConstanŃa Buzea, Nichita Stãnescu, Ion Dodu Bãlan, Ovidiu Genaru, H. ługui: eseuri: Valeriu Râpeanu, G. Macovescu, Pompiliu Marcea, Emil Manu, Al. Tãnase, Dan Mãnucã, I. Bogdan Lefter, Gabriela Dolgu ş.a., criticã şi cronici literare: Al. Piru, Aurel Martin, Adriana Iliescu’’ 11.

2. ,,GAZETA LITERARÃ’’ = ,,ROMÂNIA LITERARÃ’’ Organ al Uniunii scriitorilor din R.P.R., Gazeta literarã apare la

Bucureşti de la 18 martie 1954 pânã la 3 octombrie 1968, când îşi schimbã titlul în România literarã, sãptãmânal de literaturã şi artã. Din colegiul redacŃional au fãcut parte: Mihai Beniuc, Eusebiu Camilar, Eugen Jebeleanu, George Macovescu şi Veronica Porumbacu (redactori), Cicerone Theodorescu şi I. Vitner; redactor-şef, apoi director al Gazetei literare a fost Zaharia Stancu. Încã de la primul numãr, revista se angajeazã ,,în linia întâi de luptã pentru o literaturã menitã sã ridice conştiinŃa socialistã a celor ce muncesc pe ogoare şi în uzine, în cooperativele agricole de producŃie, pe marile şantiere, în munca de producŃie manualã sau în activitatea de creaŃie intelectualã’’.

În anii 1954-1964, Gazeta literarã publicã articole de ideologie şi esteticã, poezie şi prozã, teatru, cronici literare, recenzii ale unor cãrŃi din producŃia editorialã a timpului. Cronica literarã este semnatã de Savin

Bratu, Georgeta Horodincã, Paul Georgescu, Mihail Petroveanu, Ov.S. Crohmãlniceanu, Lucian Raicu, Eugen Simion, Valeriu Cristea, G. Dimisianu. Alte rubrici care meritã sã fie menŃionare: Cartea strãinã, Tablete, Cronica ideilor, Cronica dramaticã. Au semnat articole la rubrica Cartea strãinã: Ion Marin Sadoveanu, Al. Balaci, Edgar Papu, Romul Munteanu, Ion Caraion.

O colaborare valoroasã în aceastã perioadã, întreŃine Tudor Vianu, cu articole de literaturã universalã şi de stilisticã literarã. Tudor Arghezi începe sã publice sãptãmânal Tablete, apoi poeme din ciclul 1907, dedicate rãscoalelor Ńãrãneşti. Gazeta literarã a organizat dezbateri în legãturã cu problemele creaŃiei artistice actuale, ale criticii şi istoriei literare, ale moştenirii culturale etc. În 1955 se discutã problemele creaŃiei poetice, în 1962, problema conflictului literar, cu deosebire în piesele de teatru. O dezbatere largã referitoare la conceptul de realism are loc în 1965, iar în anul urmãtor, cu prilejul împlinirii a şase decenii de existenŃã a revistei ViaŃa româneascã, se discutã, în semn de omagiu adus publicaŃiei ieşene, problema specificul naŃional în literaturã.

În 1958, Zaharia Stancu publicã romanul Rãdãcinile sunt amare, M. Beniuc semneazã poezii patriotice. Se afirmã o serie de tineri scriitori, critic literari, poeŃi şi prozatori: Eugen Simion, Nicolae Manolescu, în criticã literarã; Nichita Stãnescu şi Marin Sorescu, în poezie; Fãnuş Neagu şi Nicolae Velea, în prozã. O nouã rubricã, Convorbiri literare, este susŃinutã de Nichita Stãnescu şi Cezar Baltag. D. Micu deŃine rubrica Jurnal, apoi Periplu.

,,România literarã’’ înlocuieşte la 10 octombrie 1968 ,,Gazeta literarã’’, legitimându-se ca ,,Sãptãmânal de literaturã şi artã, editat de Uniunea Scriitorilor din R.S. România’’ Din colectivul redacŃional au fãcut parte:

,, Geo Dumitrescu - red. şef, Gabriel Dimisianu şi I. Horea - red.-şef adj., Teodor Balş - secr. resp. de red., Al. Cerna-Rãdulescu - secr. de red., Valeriu Cristea, S. Damian, Nicolae Jianu, Marcel Mihalaş, Adrian Pãunescu, Gh. PituŃ, L. Raicu, C. łoiu ş.a.; în 1970 colectivul redacŃional este alcãtuit din: Geo Dumitrescu - red.-şef., N. Breban şi G. Dimisianu - red. şef adj., Ion Horea, Adrian Pãunescu, membri; secr. de red.: Viorel Burlacu, Al. Cerna-Rãdulescu. De la nr. 41/1971, G. Ivaşcu este directorul R.l. În 1974, colegiul de redacŃie are urmãtoarea componenŃã: Zaharia Stancu, Ana Blandiana, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Ion Horea, Nicolae Manolescu, Darie Novãceanu. Din 1975 în caseta tehnicã figureazã: G. Ivaşcu - dir., G. Dimisianu - red.-şef adj. şi Roger Cîmpeanu - secr. resp. de red. În articolul O nouã «Românie literarã», (nr.1/1968), reamintindu-se revistele cu acelaşi titlu - România literarã din 1855 condusã de V. Alecsandri şi cea din 1932-1934, de Liviu

Rebreanu - se precizeazã programul noului organ de presã: «promovarea, restabilirea şi consacrarea valorilor autentice», «înflorirea şi afirmarea deplinã a mulŃimii de talente noi».

Acest program se realizeazã în cadrul rubricilor cu caracter permanent începând cu anul 1970: «Voci din public», «Breviar», «Puncte de vedere», «Cronicã literarã», «CãrŃile sãptãmânii» (poezie, prozã), «Documente-mãrturii», «Cronica limbii», «CãrŃi şi fapte», «Cartea strãinã», «Orizont ştiinŃific», «Cinema», «Teatru», «Plasticã», «AmbianŃe», «Muzicã», «Atelier literar», «VarietãŃi», «Sport». În 1980 rubricile se intituleazã: «ViaŃa literarã», «Confruntãri», «Breviar», «Limba noastrã», «Actualitatea literarã», «Poezie», «Prozã», «Teatru», «Cinema», «Plasticã», «Eseu», «Cartea strãinã», «Meridiane». Colaboreazã cu versuri: Zaharia Stancu, Virgil Teodorescu, Ovidiu Genaru, ConstanŃa Buzea, Virgil Carianopol, Ion Alexandru, Al. AndriŃoiu, Leonid Dimov, Aurel Rãu, N. Prelipceanu, Marin Mincu, Eta Boeriu, Nicolae Stoe, Adrian Pãunescu, Dan Rotaru, Dim. Rachici, Tudor George, Dragoş Vrînceanu, V. Nicolescu, Mircea Dinescu, Doina Uricariu, V. Andronache; cu prozã: Radu Tudoran, Marin Preda, Zaharia Stancu, Radu Petrescu, Augustin Buzura (FeŃele tãcerii, nr. 8/1973). R.l. şi-a asigurat colaborarea unor poeŃi, prozatori şi critici din toate generaŃiile. Perpessicius continuã în R.l. seria «Lecturilor intermitente», ªerban Cioculescu semneazã articole de istorie literarã la rubrica «Breviar». ªt. Augustin Doinaş susŃine rubrica «Moda poeticã 68», în care se ocupã de carenŃele poeziei aşa-zis moderniste, A. Dragoş Munteanu, O generaŃie poeticã. Rubrici de eseuri pe teme variate semneazã Cezar Baltag («Ideograme»), Al. Ivasiuc («Pro domo»), C. Noica («ViaŃã şi societate în rostirea româneascã»), Paul Anghel («Arhiva politicã»). Critica literarã este reprezentatã de Al. Piru, N. Manolescu, Eugen Simion, D. Micu, Mircea Iorgulescu, N. Manolescu semneazã articolul Critici şi poeŃi (nr. 12/1973), Mircea Iorgulescu, Despre foiletonism (nr. 8/1977), G. Ivaşcu, Coloana infinitã a geniului naŃional (nr. 2/1980), Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Urmaşi şi înaintaşi într-o conştiinŃã colectivã (ibidem). Numãrul 21/1980 este închinat lui Tudor Arghezi, cu prilejul împlinirii centenarului naşterii scriitorului, iar numãrul 45/1980, lui M. Sadoveanu. La aceste numere omagiale colaboreazã: G. Ivaşcu, ªerban Cioculescu, N. Manolescu, Ov. S. Crohmãlniceanu, Geo Bogza, Mircea Zaciu, Al. Paleologu, Silvian Iosifescu. În numãrul 1/1980, Ion Munteanu realizeazã un amplu documentar despre almanahuri cultural-artistice din secolul trecut, ziare şi ziarişti, societãŃi literare şi culturale, iar în numerele 21 şi 45/1980, documentare despre Tudor Arghezi şi M. Sadoveanu. Fenomenul literar contemporan este comentat la «Cronica literarã» de G. Dimisianu,

Valeriu Cristea, S. Damian, N. Manolescu, Eugen Simion şi Magdalena Popescu. La rubrica «CãrŃile sãptãmânii», poezia este prezentatã de Dumitru Micu, Florin Manolescu şi L. Ulici proza de G. Dimisianu, Mircea Iorgulescu şi N. Balotã, iar cãrŃile de criticã literarã, de cãtre N. Manolescu, Ov. S. Crohmãlniceanu şi Mihai Ungheanu. «Cronica traducerilor» este semnatã de Edgar Papu şi N. Balotã: «Interviuri» cu scriitori, oameni politici, reprezentanŃi ai intelectualitãŃii, de Adrian Pãunescu, «Cronica limbii», de Al. Graur şi D. Macrea. Celelalte rubrici au caracter cultural-ştiinŃific.12

3. ,,VIAłA ROMÂNEASCÃ’’ Dupã cucerirea puterii politice de cãtre clasa muncitoare, prima

publicaŃie care reapare la mijlocul anului 1948, este cea de-a patra serie a revistei ViaŃa românescã, organ al societãŃii scriitorilor din Republica Popularã Românâ.

Prima serie a apãrut din 1906 pânã în 1916; seria a II-a: 1920-1940; seria a III-a: 1944-1946; seria a IV-a: 1948 - continuã. În Cuvântul înainte al celei de-a patra serii, ViaŃa româneascã ,,îşi îndreaptã cu hotãrâre privirile spre acel viitor luminos, ale cãrui puternice temelii se reazimã pe solul sãnãtos al noii noastre republici populare.

,,Comitetul de direcŃie (în 1948): Ion Cãlugãru, Gáal Gabor, Corin Grosu, N. Moraru, Perpessicius, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Zaharia Stancu, D.I. Suchianu, Cicerone Theodorescu ş.a. Din colegiile redacŃionale fac parte: Tudor Arghezi, M. Beniuc, Geo Bogza, Lucia Demetrius, Paul Georgescu, Iorgu Iordan, Athanase Joja, Al.A. Philippide, Tudor Vianu. Dir.: Mihai Ralea (1958-1964). Demostene Botez (1965-1977); red.-şef.: Cicerone Theodorescu (1948-1953), Ovid S. Crohmãlniceanu (1954-1962), ªerban Cioculescu (11965-1967), Ioanichie Olteanu (din 1973). Consiliul de redacŃie (în 1982): Ioanichie Olteanu - red.-şef, Vladimir Colin - secr. resp. de red. În 1981, cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la apariŃia vechii serii a V.r. în frontispiciu se menŃioneazã ca fondatori ai revistei: C. Stere şi G. Ibrãileanu. V.r. editeazã anual un Almanah şi suplimentele: Caiet de poezie (1968 -) şi Caiete critice (1970 -), având urmãtorul colectiv de redacŃie (în 1981): Alexandru Cãlinescu, Livius Ciocîrlie, Ioana CreŃulescu, Alexandru George, Liviu Petrescu, LaurenŃiu Ulici. În Cuvântul înainte al primului numãr din 1948, conducãtorii noii serii se angajeazã sã preia tradiŃiile democratice, realiste şi raŃionaliste ale V.r. şi sã le dezvolte.

De-a lungul celor peste trei decenii, V r. acordã o atenŃie deosebitã problemelor valorificãrii moştenirii culturale, creãrii unei literaturi noi,

cu un conŃinut realist, publicând versuri şi prozã, articole şi studii critice, comentarii, texte şi documente literare, cronici literare, revista revistelor. În 1955 se reintroduce rubrica «Miscellanea». Colaboreazã cu versuri: M. Beniuc (Alte cântece, Cei tineri ce vin. łarã, nr. 1/1948), Eugen Jebeleanu (Lidice, nr.6/1950; Bãlceşti, nr. 12/1952), N. Labiş (Gazeta de stradã, nr. 6/1951; Moartea cãprioarei, nr. 10/1954), Aurel Rãu, A.E. Baconsky, Tudor Arghezi (Secera, La cosit, Giuvaere, nr. 11/1953), Ion Brad, Dan Deşliu, Ion Gheorghe (Pegasul meu, nr. 4/1954), Al. AndriŃoiu, Maria Banuş, D. Corbea, Marcel Breslaşu, FlorenŃa Albu, Camil Baltazar, Mihu Dragomir, Mihai Negulescu, Ioanichie Olteanu, Miron Radu Paraschivescu, N. Tãutu, Gh. Tomozei, Tiberiu Utan, Lucian Blaga (Unde un cântec este, nr. 2/1964); cu prozã: M. Sadoveanu (Nicoarã Potcoavã), povestire istoricã, nr. 4/1952, ş.u.), Camil Petrescu (Un om între oameni, roman, nr. 9/1953 ş.u.), Zaharia Stancu (Dulãii, roman, nr. 10/1952, ş.u.; Florile pãmântului, povestire, nr. 10/1953), Marin Preda (Desfãşurarea, nuvelã nr. 8-9/1952; Îndrãzneala, nr. 7/1954; MoromeŃii, fragmente, nr. 3/1955 ş.u.), Ion Marin Sadoveanu (Ion Sîntu - fragment de roman, nr. 21/1956), G. Cãlinescu (Scrinul negru, fragment de roman, nr. 12/1956 ş.u.), Eugen Barbu (Groapa, fragment de roman, nr. 1/1956; ªoseaua nordului, fragment de roman, nr. 1/1959), Ion Lãncrãnjan (Cordovanii, fragment de roman, nr. 7/1959); cu teatru: Horia Lovinescu (Lumina de la Ulmi, piesã în trei acte, nr. 6/1953). În anii 1948-1965 semneazã articole de teorie şi istorie literarã, cronici şi recenzii: Ovid S. Crohmãlniceanu (Liviu Rebreanu, nr. 11/1953), M. GafiŃa, Silvan Iosifescu, M. Novicov, M. Petroveanu , I. D. Bãlan, Tudor Vianu (Patosul adevãrului, nr. 6/1954), Geo ªerban, Lucian Raicu, D. Micu (În legãturã cu proza lui Zaharia Stancu, nr. 9/1956), Savin Bratu, Paul Georgescu. V.r. publicã studiul lui Liviu Rusu despre moştenirea criticã a lui Maiorescu (Însemnãri despre Titu Maiorescu, nr. 5/1963), urmat de cel al lui Tudor Vianu (ÎnŃelegerea lui Maiorescu, nr. 8/1963), fãcând astfel posibilã reeditarea Criticilor maioresciene. În 1964 rubricile V.r. se intituleazã: «Scriitori români contemporani», «Criticã şi actualitate», «Cronica ideilor», «Cronica ştiinŃificã», alãturi de rubrici mai vechi: «Tineri scriitori», «Scriitori şi curente», «Publicisticã». V.r. închinã numere speciale unor evenimente sau personalitãŃi ale culturii româneşti: Anul XX (nr. 8/1964); Centenarul naşterii lui I. L. Caragiale (nr. 2/1952), a 80-a aniversare a naşterii lui Tudor Arghezi (nr. 5/1960) şi M. Sadoveanu (nr. 11/1960), centenarul naşterii lui T. Arghezi (nr. 5/1980) şi M. Sadoveanu (nr. 11/1980), 75 de ani de la naşterea lui G. Topîrceanu (nr. 5/1962), 25 de ani de la moartea lui Al. Sahia (nr. 8/1962), 75 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu (nr. 4-5/1964), 150 de ani de la naşterea lui M. Kogãlniceanu (nr. 9/1967), 70 de ani de la

naşterea lui Tudor Vianu (nr. 1/1968), la care colaboreazã: Tudor Arghezi, M. Beniuc, Demostene Botez, Miron Radu Paraschivescu, Ion CreŃu, G. Cãlinescu ş.a. La rubrica «Scriitori şi curente» semneazã articole (nr. 6-7/1963), consacrate problemelor de istorie literarã din primele patru decenii ale secolului al XX-lea: D. Micu (Începuturile simbolismului românesc), Al. Piru (ParticularitãŃi ale realismului critic dintre cele douã rãzboaie), Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Constantin Ciopraga, Teodor Vârgolici, Savin Bratu, Al. Oprea, Marin Bucur ş.a. Nr. 3/1966, apãrut cu prilejul aniversãrii a şase decenii de existenŃã, conŃine articole semnate de Demostene Botez, G. Ivaşcu, Constantin Ciopraga, Al. Piru, Geo ªerban, Eugenia Tudor. La Caietele de poezie ale V.r. colaboreazã: Marin Sorescu, Cezar Baltag, G. łãrnea, Petre Stoica, M. Ursachi, Platon Pardãu, Petre Ghelmez, Ion Horea, Gh, PituŃ, Ion Pop, Ion Rahoveanu, Dan Rotaru, Mihai Negulescu, Victoria Ana Tãuşan, H. ługui, I. Crânguleanu. Primele caiete sunt organizate tematic: Poezia critiilor. Critica poeziei (nr. 1/1968); PoeŃi români în lirica francezã (Iulia Hasdeu, Ana de Noailles, Hélène Vacaresco, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Benjamin Fondane, Gherasim Luca, D. Trost, Mihail Steriade, cu versuri în limba francezã, traduse în limba românã de Veronica Porumbacu, Taşcu Gheorghiu, Virgil Teodorescu, Vlaicu Bârna) (nr. 6/1968). La suplimentul Caiete critice semneazã articole diverse: Eugen Simion, Mihai Zamfir, Adrian Marino, Romul Munteanu, Pompiliu Marcea, Solomon Marcus, Al. Cãlinescu ş.a. Rubrica «Comentarii critice» din corpul revistei conŃine studii de M. Zamfir (Critica românã şi structuralismul, nr. 6/1979; Critica universitarã, nr. 1/1981), Cornel Regman (TradiŃie, tradiŃionalism, tradiŃionalitate, nr.1/1981), C. Noica (DisociaŃii fundamentale, nr. 2/1981), Gheorghe Grigurcu (Scrisorile lui Lovinescu, nr. 2/1982), Alexandru George, Valeriu Cristea, N. Mecu (Mãştile poetului, nr. 9/1982); la «Texte şi documente»: Marin Bucur (Panait Istrati - George Orwell. Un moment în biografia literarã a celor doi scriitori, nr. 2/1982), N. Scurtu (O poemã necunoscutã a lui Vasile Pârvan, nr. 6/1982).’’

4. ,,TÂNÃRUL SCRIITOR’’ PublicaŃie lunarã de îndrumare şi popularizare a tinerelor talente,

Tânãrul scriitor, revistã lunarã a Uniunii Scriitorilor a apãrut la Bucureşti din octombrie 1951 pânã în decembrie 1957, când, în locul Tânãrul scriitor, reapare, în iulie 1958, revista Luceafãrul. Revista Tânãrul scriitor a beneficiat de colaborarea unor scriitori de prestigiu:

M. Sadoveanu, Tudor Arghezi, Ion Agârbiceanu, M. Beniuc, Cicerone Theodorescu, texte şi documente literare, medalioane şi pagini de antologie. Dintre tinerii poeŃi care şi-au fãcut debutul ori s-au afirmat în revistã meritã sã fie citaŃi: Veronica Porumbacu, Al. AndriŃoiu, Rusalin Mureşan, Gh. Tomozei, Tiberiu Utan, Ion Gheorghe, I. Brad, Doina Sãlãjan. Un poet de valoare, care s-a impus prin caracterul revoluŃionar al creaŃiei sale, în lupta cu inerŃia, a fost Nicolae Labiş, care a semnat în paginile Tânãrului scriitor, în afarã de poezii, şi o Cronicã ritmatã. În 1955 Tudor Arghezi publicã poezii din ciclul 1907.

Proza a fost reprezentatã de Petre Sãlcudeanu, Traian Coşovei, Pop Simion ş.a. Fãnuş Neagu a publicat, între altele, textul Mãrturisire (în nr. 5/1956), Titus Popovici, un fragment din romanul Mitru (romanul a apãrut în 1957, cu titlul Setea), M. Sadoveanu, schiŃa Cântecul Mioarei, I. Agârbiceanu, Rãzbunarea ursoaicei. Au semnat cronici literare: Aurel Martin, D. Micu, I.D. Bãlan, V. Râpeanu; cronica dramaticã a fost susŃinutã de Ecaterina Oproiu.

IX, 3,3. Alte publicaŃii În afara revistelor pânã aici prezentate, amintim cã întregirea

peisajului publicistic de profil cultural şi literar-artistic solicitã neapãrat includerea şi altor reviste ale ale uniunilor de creaŃie apãrute în Bucureşti şi în principalele oraşe ale Ńãrii. Noi ne-am oprit asupra unora dintre ele, de o anume semnificaŃie, a cãror prezentare sumarã ne-a prilejuit-o volumul lui I. Hangiu, ,,Reviste şi curente în evoluŃia literaturii româneşti’’, citat de noi, din care reproducem pe criteriul cronologiei apariŃiilor.

TOMIS Revistã de culturã localã cu titlu ce aminteşte de vechiul nume al

oraşului ConstanŃa a apãrut, cu intermitenŃe, aproape un sfert de veac, ,,botezatã’’ în iulie 1966, cu ,,numele strãvechi de Tomis, patrie de antichitãŃi latine şi a exilului... marelui nostru strãmoş de limbã, de scriere şi de sânge, Ovidiu’’, dupã cum se exprima T. Arghezi.

Tomis publicã articole destinate actualitãŃilor politico-sociale, economice, reportaje, eseuri, anchete. Alte pagini consemneazã fenomenele culturale cele mai variate din judeŃ şi din Ńarã, rezultate ale cercetãrilor arheologice şi istorice dobrogene. Literatura ocupã în paginile revistei un spaŃiu mai restrâns. O rubricã interesantã de note şi

polemici este ,,Trident’’. DebutanŃii colaboreazã la rubrica ,,Toate pânzele sus’’. Romulus Vulpescu a rãspuns corespondenŃilor revistei la ,,Poşta redacŃiei’’. Colaboreazã la Tomis: Eugen Barbu, ªtefan Augustin Doinaş, Ion Frunzetti, Al. Piru, Grigore Sãlcudeanu, Radu Vulpe, Emilian ªtefãnescu. Redactor-şef, Ion Bãdicã.

IAªUL LITERAR În martie 1949 apare la Iaşi revista ,,Pentru pace şi culturã

luptãm’’, care îşi schimbã titlul în martie 1950, în ,,Iaşul nou’’, iar în august 1954, în Iaşul literar (în aprilie 1969 îşi înceteazã apariŃia). Propunându-şi sã promoveze noi forŃe scriitoriceşti, Iaşul literar publicã poezie, prozã, traduceri din literatura universalã, în special din cea rusã şi sovieticã, articole şi studii de istorie şi criticã literarã, cronici, recenzii. Colaboreazã cu versuri: Otilia Cazimir, G. Lesnea, M. Codreanu, cu prozã D. Ignea, Ion Istrati... Cronica literarã este semnatã de N. Barbu şi I. Istrati.

STEAUA Revista Steaua apare la Cluj-Napoca lunar, din aprilie 1954, fiind

expresia unei grupãri de talente literare, hotãrâte sã se afirme, în contextul valorificãrii tradiŃiilor literaturii dintre cele douã rãzboaie mondiale, deschisã spre modernitate. Colaboreazã la primele numere cu versuri, M. Beniuc, A.E. Baconsky, Emil Isac, cu prozã, Ion Agârbiceanu, D. Isac. Cu recenzii: Leonida NeamŃu, Liviu Onu, iar cu eseuri, G. Munteanu.

Steaua publicã numeroase articole din literatura universalã, începând seria acestora cu fragmente din ,,Faust’ de Goete, tradus de Lucian Blaga.

ORIZONT Sãptãmânal politic-social şi literar-artistic, editat de Comitetul

judeŃean pentru culturã şi educaŃie socialistã Timiş şi de AsociaŃia scriitorilor din Timişoara începând din ianuarie 1964, în locul revistei ,,Scrisul bãnŃean’’. Orizont promoveazã o literaturã inspiratã din viaŃã, menitã sã contribuie la educaŃia maselor: ,,Noul titlu vrea sã marcheze eforturile colaboratorilor revistei de a-şi lãrgi orizontul preocupãrilor prin ridicarea nivelului calitativ al creaŃiei şi sã asigure o mai strânsã legãturã cu cititorii’’, se spune în articolul-program al primului numãr din ianuarie 1964.

Seria nouã îşi lãrgeşte profilul, devenind o tribunã de propagare a ideilor politice şi filozofice, a umanismului socialist, de cultivare a valorilor ştiinŃei şi literaturii, culturii şi artei. Colaboreazã Eugen Barbu, Adrian Marino, Eusebiu Camilar, Leonid Dimov, Ion Velican, Sorin Titel, L. CerneŃ. Critica literarã este prezentã prin Eugen Todoran, ªtefan Munteanu, Leonard Gavriliu, N. Ciobanu.

CRONICA Cronica apare la Iaşi în 12 februarie 1966, propunându-şi sã fie o

publicaŃie a actualitãŃii, sã devinã un factor al vieŃii politice, sociale şi culturale din România. Rubricile publicaŃiei ieşese sunt: ,,Cronica vieŃii culturale’’ (ştiri, informaŃii, note polemice), ,,Cronica în actualitate’’ (reportaje, anchete, articole), ,,Cronica artelor’’ (articole, comentarii), ,,Cronica plasticã, muzicalã, a filmului’’ etc., ,,Cronica ªtiinŃificã’’, ,,Cronica pe glob’’.

PublicaŃia a reuşit sã atragã colaboratori din rândul intelectualitãŃii ieşene, prozatori şi poeŃi: Otilia Cazimir, Mircea Radu Iacoban, Gavril Istrate, G. Lesnea, Corneliu ªtefanache, N. łaŃomir. Au colaborat la revista Cronica: Adrian Marino, cu eseuri pe teme de esteticã, curente literare, C. Noica, cu cilul ,,Rostirea filosoficã româneascã’’, Mircea Ciobanu, Corneliu ªtefanache, cu prozã. Revista este ancoratã în viaŃa literarã şi culturalã, consemnând cu regularitate realizãrile ştiinŃei, artei şi literaturii române. În 1978, revista Cronica apare cu subtilul: ,,Sãptãmânal politic-social-cultural editat de Comitetul judeŃean pentru culturã şi educaŃie socialistã Iaşi’’, redactor-şef fiind Liviu Leonte.

ASTRA Editatã începând cu luna iunie 1966, revista Astra, al cãrui titlu

reaminteşte denumirea ,,AsociaŃiunii transilvane pentru literatura şi cultura poporului român’’, şi-a propus sã contribuie ,,la schimbul constructiv de opinii în problemele actuale ale literaturii, ştiinŃei, învãŃãmântului şi culturii largi’’. Revista îmbinã profilul tehnico-ştiinŃificã preponderent cu cel umanist, de largã deschidere spre artã şi literaturã.

Astra a valorificat experienŃa vechii asociaŃii, care organiza seriile Astrei urmate de expoziŃii, concerte, recitaluri. Astfel, Astra a iniŃiat manifestãri artistice ca ,,Cenaclurile Astrei’’, ,,Festivalul muzicii de camerã’’, ,,Teatru în aer liber’’, ,,Premiul de interpretare’’, ,,File pentru Cântarea României’’. La revistã au colaborat: Zaharia Stancu, Tudor Arghezi, Ion Pas, Eugen Jebeleanu.

IX,4. În loc de concluzii Încercãm astãzi, la un deceniu de la evenimentele din 2 Decembrie

1989, care au restructurat Ńara, angajând-o pe drumul democratizãrii, al statului de drept, al economiei de piaŃã şi al integrãrii euro-atlantice, o minimã judecatã de valoare asupra a ceea ce a fost pozitiv în activitatea presei şi dimpotrivã a ceea ce a reprezentat stagnare, limitare, regres. Avem aceastã obligaŃie decurgând din deontologia presei însãşi, care ne solicitã obiectivitate, echidistanŃã, echilibru în cumpãnirea faptelor, a evenimentelor, a împrejurãrilor care au pus ,,istoricii clipei’’ în contexte social-politice şi istorice de care nu a depins libera şi conştienta lor consimŃire la tot ce au gândit, elaborat şi tipãrit. Ar fi o enormã greşealã sã ştergem cu un burete înmuiat într-o soluŃie anticomunistã cele peste 4 decenii de osârdie gazetãreascã, împlinitã cu mesaje în mii de publicaŃii, totalizând peste 10 milioane de exemplare la o singurã apariŃie, în limba românã sau în alte câteva limbi ale minoritãŃilor naŃionale, secând astfel un izvor de minte şi de suflet al culturii naŃionale. Dupã cum ar fi, de asemenea, o mare greşealã sã absolutizãm valoric conŃinuturile şi formele de exprimare a acestora din presa anilor 1944-1989 ceea ce am conturat pânã aici într-un tablou incomplet.

Prin urmare, în loc sã gãzduim în acest capitol ultim al cãrŃii noastre micromonografii ale miilor de publicaŃii apãrute pânã în 1989, pe care le putem gãsi în câteva lucrãri remarcabile indicate în Bibliografia cercetãrii noastre, facem loc unor opinii culese din documentele de partid referitoare la presã şi în marginea cãrora rãsar lumini şi umbre, lucruri de folos şi lucruri reprobabile. Sperãm sã sugerãm o imagine realã a unui parcurs preponderent meritoriu dar fatalmente ştirbit în semnificaŃii de ceea ce s-a impus scrisului publicistic de cãtre spiritul sãu partinic.

Beneficiind de o sintezã alcãtuitã din texe extrase din documente ale P.C.R. privitoare la obiectivele şi sarcinile presei, ne vom structura observaŃiile pornind de la solicitãrile exprese ale P.C.R. faŃã de mass-media, concretizate în:

- direcŃiile tematice ale presei; - conducerea presei de cãtre partid; - contribuŃia presei la dezvoltarea conştiinŃei socialiste, la ridicarea

nivelului ideologic al maselor; - îndrumarea creaŃiei literar-artistice; - promovarea consecventã a principiilor politicii externe a

partidului

Asemenea piloni partinici atrãgeau în jurul lor pârghii de susŃinere, într-un ,,edificiu’’ al comunicãrii de masã care se fundamenta pe: 1) Legea presei din R.S. România; 2) Decret al Consiliului de stat privind organizarea şi funcŃionarea radioteleviziunii române; 3) Decret al Consiliului de stat privind organizarea şi funcŃionarea AgenŃiei Române de presã, ,,Agerpres’’.

Structuratã în VIII capitole, în mai multe SecŃiuni şi 101 articole, Legea Presei definea din primul ei articol dependenŃa totalã a mass-media faŃã de politica P.C.R. tradusã, concretizatã în misiunea de fãurire ,,a societãŃii socialiste multilateral dezvoltate’’. În câteva elemente de relief aceasta însemna: slujirea intereselor supreme ale naŃiunii socialiste, traducerea în viaŃã a principiilor eticii şi echitãŃii socialiste difuzarea în masã a concepŃiei clasei muncitoare, clasã conducãtoare a societãŃii româneşti. Articolul al doilea se cuvine a fi reprodus aidoma pentru cã el este edificator pe deplin asupra raporturilor presei cu partidul aflat la conducerea Ńãrii:

,,Presa îşi desfãşoarã activitatea sub conducerea Partidului Comunist Român - forŃa politicã conducãtoare a întregii societãŃi din Republica Socialistã România’’.

Ceea ce cuprind restul articolelor prezintã o relevanŃã de subsidiar şi nici nu vom mai insista, prin urmare, asupra substanŃei politico-ideologice cu care presa trebuia sã-şi impregneze întreaga sa activitate. Nu putem sã nu ne oprim fie şi în treacãt la câteva din conceptele promovate de P.C.R. în Legea presei. Unul dintre ele este detaliat în art. 5, din care aflãm cã prin presã se înŃelegea întreaga activitate de informare publicã realizatã prin forme de imprimare, înregistrare, transmitere şi comunicare şi materializate în: ziare, reviste, buletine, emisiuni de radio-tv., jurnale cinematografice, filme de informare şi documentare ,,orice alte forme de imprimare sau înregistrare graficã, fonicã ori vizualã, destinate şi folosite ca mijloc de exprimare şi informare publicã în masã’’. Cu alte cuvinte aproape tot ce se rostea, se tipãrea sau apãrea pe micul ecran nu era suficient sã defineascã mass-media, aceasta trebuia întregitã cu numeroase alte verigi ale comunicãrii, toate subordonate conducerii de partid.

FuncŃiile presei aveau şi ele, din chiar titulatura cap. II misiunea unor ,,funcŃii social-politice’’, care semnificau: spirit militant pentru traducerea în viaŃã a programului de fãurire a societãŃii socialiste multilateral dezvoltate, afirmarea concepŃiei ştiinŃifice şi materialist-dialectice şi istorice a partidului despre viaŃã şi societate; intransigenŃã faŃã de concepŃiile şi poziŃiile obscurantiste, retrograde şi antiumanitare, formarea omului nou şi a conştiinŃei socialiste, cultivarea dragostei faŃã de P.C.R., a sentimentului frãŃiei dintre români şi alte naŃionalitãŃi.

Garantarea spiritului de partid ca spirit diriguitor al întregii prese era prevãzutã în art. 22, în care se precizeazã cã din Consiliul de conducere al oricãrui organ de presã trebuiau sã facã parte, în primul rând, ,,reprezentanŃi ai organelor centrale şi locale de partid’’, urmaŃi de alŃi reprezentanŃi (sindicate, U.T.C., Consiliul Culturii şi EducaŃiei Socialiste), aproximativ o treime din total, ,,precum şi ziarişti din redacŃia publicaŃiei respective’’. Consiliul de conducere al redacŃiei ,,poartã deplina rãspundere pentru orientarea acestuia potrivit Programului P.C.R., hotãrârilor şi sarcinilor stabilite de conducerea partidului, pentru conŃinutul politic, ideologic etc.’’.

Cine putea fi ziarist potrivit aceleeaşi Legi a presei? Aflãm din art. 39: ,,Poate fi încadrat ca ziarist pesoana care militeazã pentru aplicarea în viaŃã a politicii P.C.R. de fãurire a societãŃii socialiste multilateral dezvoltate, se conduce în activitatea sa şi în viaŃa particularã dupã normele eticii şi echitãŃii socialiste (etc.)’’ Potrivit acestui criteriu de încadrare, la care se adãuga şi cel profesional, evident, se defineau şi îndatoririle şi drepturile ziaristului, în genere circumscrise sarcinilor generale ale presei anterior amintite.

Cu privire la libertatea presei, aceasta este definitã în art. 69 şi anume cã ea nu putea fi folositã ,,în scopuri potrivnice orânduirii socialiste’’, acestea semnificând: împotriva ConstituŃiei, a principiilor politicii interne şi externe a P.C.R., a defãimãrii conducerii partidului şi statului, a difuzãrii de documente secrete, a propagãrii de concepŃii obscurantiste, şovine, rasiste etc. Nerespectarea unor prevederi ale art. 69 putea sã ducã la suspendarea difuzãrii textelor cu pricina.

În aria problemelor care Ńin de libertatea de exprimare ar mai fi de semnalat art. 94, care sunã astfel: ,,Tipãrirea, înregistrarea sau difuzarea fãrã autorizare legalã, a unui imprimat grafic, fonic sau pe bandã ori peliculã, destinat a fi folosit ca mijloc de informare publicã, constituie infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã’’.

Ne oprim aici cu spicuirile noastre din documentele de partid referitoare la mass media din România anilor 1944-1989.

Concluziile s-au desprins singure: 1) O direcŃionare tematicã a strategiilor redacŃionale; 2) O îngustare a posibilitãŃilor de exprimare jurnalisticã, mai ales

în genurile comentative; 3) O îngrãdire a stilurilor şi genurilor împinse lexical pe un ,,pat al

lui Procust’’; 4) O standardizare a mesajelor, dupã exemplul ,,Scânteii’’. Aceste consecinŃe au decurs din principiul îndrumãrii şi

controlului presei de cãtre partid, concretizat în filiera cenzurii generale,

finalizat cu efecte de presã diminuate sau contrare obiectivelor ideologice formulate în Programul P.C.R.

Fãrã îndoialã însã cã aceastã aproape o jumãtate de secol de presã îşi are meritele şi valorile ei incontestabile, determinate de raportarea scrisului jurnalistic la parametrii social-politici şi istorici obiectivi, pe care teoreticienii presei le vor releva în cercetãri care îşi aşteaptã sorocul.

EPILOG: PRESA DE AZI, PRESA DE MÂINE Ziaristica din vremea generaŃiei de luptãtori paşoptişti, continuatã

de a acelora din pleiada marilor clasici, Eminescu, Slavici, Caragiale, Macedonski, iar în secolul nostru de strãlucita breaslã reprezentatã de Arghezi, Brunea-Fox, Bogza, Stancu, Cocea, Cãlinescu - cu totul incompletã enumerare - se întâlneşte astãzi cu ziaristica noilor cuceriri ale electronicii într-o galaxie Gutemberg modernã, compeitivã, constituindu-se într-unul dintre cele mai redutabile mijloace de comunicare.

Constantele scrisului publicistic românesc, angajarea, civismul, combativitatea, întãresc şi mai mult decât în trecut ideea unei prese de înaltã Ńinutã umanistã. Într-un context de eflorescenŃã a genurilor publicistice alimentate de timpul extraordinar de bogat în evenimente pe care îl trãim, mesajului clasic al presei i se alãturã, cu forŃã de percuŃie din ce în ce mai mare, cel al radioului şi al televiziunii, mãrind gradul de competitivitate, dupã 1990.

În trudnica muncã de zi şi de noapte în biroul redacŃional îşi consumã energiile, inteligenŃa şi pasiunea noile generaŃii de gazetari, cca: 12 000 în presa scrisã şi radio-tv.

Datoritã capacitãŃii de cuprindere a realitãŃii în dinamica desfãşurãrii ei, presa românã a parcurs un drum ascendent, s-a impregnat de la o etapã la alta cu noi virtuŃi care îşi au sursa în mutaŃiile şi în transformãrile produse în România de astãzi, stat liber, democrat şi aspirând la integrarea euro-atlanticã. Ideea de competitivitate implicã mai multe elemente care Ńin, în esenŃã, de pregãtirea de specialitate (element ce determinã la rându-i specializarea mesajului de presã), de experienŃa de viaŃã şi de muncã, de Ńinutã eticã. Contopite, aceste trãsãturi şi calitãŃi ale ziaristului conduc la o competitivitate profesionalã, a cãrei primã consecinŃã însemneazã eficienŃa la cititor.

Vizavi de ideea de ,,concurenŃã’’, se cuvin a fi disociate câteva opinii care circulã în literatura de specialitate în aceastã epocã a electronicii, asaltatã de mii de stimuli mass-media pe toate meridianele Terrei. AnumiŃi teoreticieni emit pãreri discutabile cu privire la destinul

presei scrise, în special, preconizând un declin al acesteia, sub avalanşa celorlalte douã mijloace de comunicare de masã, a televiziunii cu precãdere. Fireşte, în funcŃie de particularitãŃile mesajului de presã, de conŃinutul acestuia şi, desigur, de procesul de tehnologizare însuşi, unele dintre pãreri pot sã fie validate de practicã.

Pot tehnicile electronice sã suprime, la un moment dat, ziarul, aceastã lecturã a omului modern, fie cã o face în tramvai, în autobuz, în metrou sau într-o viitoare navã cosmicã?

Aceste tehnici sînt realitãŃi, în adevãr. Sînt redacŃii de ziare care au adaptat sistemul de compoziŃie programatã, adicã au încredinŃat unui ordinator ,,cvasitotalitatea misiunilor îndeplinite de operatorii tipografi’’, cum ne informeazã Louis Guéry. Acelaşi specialist anticipeazã cã viitorul apropiat ne va oferi un ziar care, graŃie unui ordinator central, va fi dotat ,,cu memorii pentru texte şi memorii pentru imagini’’. Fireşte, în epoca atât de impresionantã a comunicãrii prin sateliŃi artificiali ai pãmântului asemenea anticipãri sînt posibile împliniri.

Am observat însã cã panica unor gazetari privitoare la destinul presei scrise nu se justificã pe temeiul tehnicilor moderne de imprimare a textelor, întrucât ele vizeazã mecanizarea lucrãrilor tipografice şi nu elaborarea textelor înseşi, apanaj al inteligenŃei şi talentului omului. ªi chiar când un secretar de redacŃie va folosi în locul creionului obişnuit un creion electronic pe un ecran video, el nu-şi va dezminŃi funcŃia de secretar de redacŃie, de gazetar. Pentru cã valoarea unui articol sau plasamentul lui în paginã depind nu de atributele tehnologiei moderne, ci de cele ale pregãtirii şi priceperii lui.

Aici se impune o precizare: competitivitate nu în sens tehnologic, ca urmare a introducerii unor tehnici moderne, indiferent care, ca particularizare a mesajului presei scrise de acela al televiziunii sau radioului, ci una calitativã ce îşi are esenŃa în ridicarea gradului de pregãtire profesionalã a fiecãrui redactor (reporter), astfel încât mesajul pe care îl pregãteşte sã intereseze întotdeauna cititorul, participant simultan şi la ,,lectura’’ emisiunilor. Aceastã cointeresare de triplã funcŃionalitate, prin intermediul crainicului de radio, al celui de televiziune şi al redactorului de ziar însemneazã, dupã opinia noastrã, o modalitate superioarã de a gãsi drumul spre receptor. Mai concret, dacã anumite evenimente, întâmplãri, fapte despre timp şi despre oameni ajung mai direct la public, graŃie rapiditãŃii tehnicilor de transmisie sau ajung însoŃite de muzicã şi de imagini, nu însemneazã cã ziarul, difuzat cu o întârziere oarecare, sã nu reia aceleaşi realitãŃi, când sunt importante sau mai puŃin importante, dar cu condiŃia unei reluãri particularizate. Articolul de gazetã este o lecturã, nepusã între ghilimele, la care se poate

reveni oricând, în timp ce ,,lectura’’ radio-televiziunii are un timp efemer, incomod uneori ca receptivitate, comod în alte privinŃe.

Beneficiind de toate condiŃiile ca sã existe în timp şi peste timp, mesajul de mâine al presei libere, democrate va rãmâne competitiv în sensul unei tot mai profunde adânciri în problematica complexã a timpului, a relevãrii trãsãturilor lui de largã cuprindere în masa cititorilor, a opiniei publice în general, în sensul unei neîntrerupte perfecŃionãri publicistice. Dupã cum spunea Arghezi, în tableta Dintr-un foişor, ,,A scrie, pur şi simplu, e ceva cu totul grav, peste toate sensurile de vocabular’’.

Gravitatea aceasta, în contextul mesajului mass-media echivaleazã cu responsabilitatea pentru fiecare cuvânt, silabã, pentru fiecare element al vieŃii aşternut pe hârtie, difuzat în eter sau transmis pe micul ecran. Adicã respectul pentru adevãr, respectul pentru om, într-o viziune proprie ziaristului om de condei de o structurã profesionalã deosebitã.

În nici o împrejurare, prin urmare, un cuvânt care izvodeşte din dragostea de neam şi de Ńarã nu poate fi sortit deşertãciunii, cum nu a fost de la cronicari încoace, ceea ce deja îl face competitiv cu timpul însuşi, cu generaŃiile prezente şi cu cele care vor urma, întru câştigul cititorului, aplecat zi de zi peste pagina de ziar, aceastã folositoare şi plãcutã zãbavã a ,,vestitorilor de obşte’’.

A acelora care din ,,istorici ai clipei’’ pot fi consideraŃi istorici autentici ai unui mare letopiseŃ din care noi am încercat sã evocãm aici o singurã filã.

BIBLIOGRAFIE ªI NOTE Capitolul I

1. Asachi, Gheorghe, Omul literat, în ,,Albina Româneascã’’, anul XI, 1839, nr. 12, 9 februarie.

2. BariŃiu, George, De la redacŃie, în ,,Foaie volantã’’, sem. II, 9 mai 1938.

Spre sfârşitul deceniului 4, în afara ,,Foii volante’’ (pct. 5) în peisajul presei româneşti mai apãruserã: ,,Foaia duminicii’’ (Braşov, 1837); ,,Foaia de sãptãmânã din Transilvania’’ (Braşov, 1837); ,,Foaia literarã’’ devenitã din 1838 ,,Foaia pentru minte inimã şi literaturã’’, supliment al ,,Gazetei de Transilvania’’, editatã de Gh. BariŃiu. Alte douã suplimente literare, ale celorlalŃi doi ctitori, I.H. Rãdulescu, ,,Curierul de ambe sexe’’ (Bucureşti, 1837) şi Gh. Asachi, cu ,,Alãuta româneascã’’ (Iaşi, 1837).

3. Iorga, Nicolae, 1922, Istoria presei româneşti de la începuturi pînã în 1916, cu o prefaŃã de C. Bacalbaşa, Atelierele Soc. anonime ,,Adevãrul’’, p. 192.

4. xxx Din presa literarã româneascã a secolului XIX. Art. Iubitorilor de ştiinŃã, în ,,Biblioteca româneascã’’, Buda, 1921. PrefaŃã de Romul Munteanu, Antologie, note şi glosar de Aurel Petrescu, Editura tineretului, 1967, p.66.

5- Breazu, I., 1944, Literatura Transilvaniei, Casa ªcoalelor, Bucureşti, p. 114.

6. Micu, Dumitru, op. cit., p. XIII. Exegetul considerã ,,Crestomaticul românesc’’, primul periodic scris în limba românã, sub redacŃia lui Theodor Racoce, care încã din 1816 intenŃionase sã scoatã ziarul ,,Novele sau gazete româneşti’’. Despre profilul acestui proiectat ziar relateazã, prin reproducerea art. ÎnştiinŃare, Iulian Negrilã, în Istoria presei, 1997, Edit. Multimedia, Arad, p. 12-15.

7. Hangiu, Ion, în vol. Presa literarã româneascã, loc. cit., p. 11. Singurul exemplar al primei publicaŃii româneşti, ,,Fama Lipskii’’, datat 7 noiembrie 1827 a fost pãstrat la Biblioteca Brukenthal din Sibiu.

8. I. Eliad, C. Moroiu, art. ÎnştiinŃare, precedat înainte de cele douã semnãturi cu sintagma: ,,Dãtãtorii Gazetelor’’, în ,,Curierul românesc, nr.1,8/20 aprilie, 1929. Din acelaşi articol mai aflãm cã gazeta trebuia sã se mai numeascã ,,Curierul Bucureştilor’’ şi îşi propunea sã tipãreascã: 1) O culegere despre cele mai utile şi interesante lucruri din presa europeanã; 2) însemnãri referitoare la, ,,sporirea’’ literaturii române; 3) veşti despre articole ,,ale negoŃului’’; 4) veşti despre sfaturi şi hotãrâri statale.

9. BariŃiu, George, art. De la redacŃie, în ,,Gazeta de Transilvania’’. nr.1, 12 martie 1838, Braşov.

1o. Cornea, Paul, Zamfir, Mihai, 1969, Gândirea româneascã în epoca paşoptistã, I, Editura pentru literaturã, p. 208 şi urmã.

Capitolul II 1. C. Bacalbaşa, Privire asupra presei româneşti din zilele

noastre, în N. Iorga, op. cit., p. 189. 2. ÎnştiinŃare, în ,,Curierul românesc’’, nr.1/aprilie, 1829. Articolul

este semnat ,,Dãtãtorii Gazetelor’’, I. Eliad (I. H. Rãdulescu, n.n.) şi C. Moroiu.

3. Notã: Se anunŃase publicului o culegere din cele mai frumoase lucruri extrase din gazetele europene; de asemenea, se anunŃaserã însemnãri despre cultivarea limbii, la rubrica ,,NotiŃia’’.

4. în N. Iorga, Istoria presei româneşti de la începuturi pânã în zilele noastre, op. cit., p. 188.

5. Idem. 6. Idem. 7. ,,Dacia literarã’’, Tom. I, ianuarie-iunie 1840, Iaşi, La cantora

jurnalului, sub redacŃia lui M. Kogãlniceanu, 30 ghenarie, IntroducŃie, art. semnat: Redactorul rãspunzãtor M. Kogãlniceanu.

8. Kogãlniceanu, Mihail, Scrieri istorice, vol. II, Edit. Academia R. S. România, Bucureşti, 1976, p. 396

9. Popovici, Dimitrie, Romantismul românesc, I. H. Rãdulescu, Editura tineretului, Bucureşti, 1969, p. 178.

lo.,,Curierul român’’, editorial semnat I. Eliad, în ,,Curierul român’’, anul XIX, nr.1, 25 iunie, 1847, p. 1.

11. Prospect, în ,,Spicuitorul moldo-român’’, Jurnal ştiinŃific, literar şi industrial, sub îngrijirea lui Gh. Asachi, Iaşi, 10 martie 1841, p. 1.

12. Aaron, Florian, Precuvântare la Idee repede de Istoria PrinŃipatului łãrii Româneşti, tom. I-III, Tip. I. Ediad, 1835, p. V.

13. Art. Jurnalismul în România, de Gh. Asachi, în ,,Albina româneascã’’, anul XIX, 1847, nr.3,9 ian., p. 10. Articol antologat în vol. Gândirea româneascã în epoca paşoptistã, de Paul Cornea şi M. Zamfir, op. cit., p. 208.

14. T. Cipariu, Principie de limbã şi scripturã, în ,,Organul luminãrii’’, anul IV, 25 ian., 1847, p. 16.

15. art. Ceva despre ortografia latino-româneascã’’ în ,,Foaie pentru minte, inimã şi literaturã’’, an I, nr. 10, 1838, p. 75.

16. Gh. Asachi, Referat asupra gramaticii româneşti a lui G. Sãulescu. Text tipãrit în ,,Studii şi cercetãri de istorie literarã şi folclor’’, an II, 1953, p. 201-202.

17. Art. ÎnştiinŃare, în ,,România literarã’’, an I, 1 ian., 1855, p. 1. 18. Cf. Jurnalismul în România, loc. cit.

19. Cf. art. Ceva despre ortografia laino-româneascã, loc. cit. 20. Programul ziarului ,,Steaua Dunãrii’’, în ,,Steaua Dunãrii’’,

an. I, nr. 1, 1 octombrie 1855. 21. Scopul nostru, în ,,Junimea românã’’, nr.1, 3 mai, 1851.

Editorialul este semnat de G. CreŃeanu şi D. Florescu, iar ziarul ,,Junimea românã’’ a fost editat la Paris, ca ziar de exil, sub patronajul societãŃii ,,Junimea Românã’’.

22. în ,,Curierul românesc’’ nr. 71, 7 ian., 1834, p. 281. 23. Cf. ,,Gazeta Teatrului NaŃional’’, an. I, nr.1, 1 nov., 1835, p. 1. 24. Bãlcescu, Nicolae, Scrieri alese, Editura Minerva, Bucureşti,

1973, p. 110. Capitolul III 1. Bãlcescu, Nicolae, Opere, vol. I, Editura Academiei Române,

Bucureşti, 1953, p. 307. 2. ProclamaŃia de la Izlaz, în vol. Anul 1848 în Principatele

Române, I, Bucureşti, 1902, p. 490 şi urm. Text redactat de I. H. Rãdulescu, cu excepŃia celor 21 puncte revendicative. Textul fusese tipãrit pe foi volante şi citit la 11 iunie 1848 cu ocazia adunãrii de la Islaz.

3. ,,Poporul suveran’’, cu emblema: ‘’Gazetã politicã şi literarã. Libertate, egalitate, fraternitate,,, nr. 1, 19 iunie 1848.

4. Cf. Manifest al comitetului revoluŃionar român, redactat de D. Brãtianu, tipãrit în ,,Republica românã’’, anul I, nr. 1, noiembrie 1851.

5. Art. Iaşi, tip. în ,,Zimbrul’’, nr. 1, 3 iulie, 1850. 6. Art. ÎnştiinŃare, în ,,România literarã’’, loc. cit. 7. Art. Iaşii 1 octomvri 1955, în ,,Steaua Dunãrii’’, Jurnal politic,

literar şi comercial sub redacŃia lui M. Kogãlniceanu, nr. 1, 1 octombrie 1855.

8. Art. Programa, în ,,DâmboviŃa’’, Foaie politicã şi literarã, anul I, nr. 1, sâmbãtã 11 octombrie 1858, p. 1.

9. Ivaşcu, George, Reflector peste timp, Editura pentru literaturã, 1964, p. 290.

Capitolul IV 1. Iliesc, Adriana, Revistele literare la sfârşitul secolului al XIX-

lea, Editura Minerva, Bucureşti, 1972, p. 35. Notã. În ,,Familia’’, între alŃii, au publicat Alecsandri, Eminescu, Haşdeu, VlahuŃã, Tr. Demetrescu, G. Coşbuc, O. Goga, Al. Macedonski, D. Zamfirescu, St. O. Iosif.

2. N. Iorga, op. cit., p. 39 3. M. Eminescu debuteazã în ,,Familia’’ cu poezia De-aş avea

(februarie 1866). Notã. M. Eminescu semnase debutul sãu cu numele tatãlui sãu, Eminovici. Transformarea acestuia în Eminescu se datoreazã lui Iosif Vulcan, socotit şi ,,naşul’ poetului. În revistã, Eminescu mai tipãreşte, în acelaşi an, poeziile: O cãlãrire în zori, Din strãinãtate, La Bucovina şi SperanŃa.

4. Între acestea, gazeta ,,Organul luminãrii’’, cu subtitlul ,,Gazetã bisericeascã, politicã şi lirerarie’’ (anul I, nr. 1, 4 ianuarie 1847), datoratã lui T. Cipariu, care în timpul revoluŃiei de la 1848 a devenit ,,Organul NaŃional’’, circumscris prin programul redacŃional revendicãrilor paşoptiste.

5. ,,Timpul’’, Cotidian al Partidului Conservator, 15 martie 1876, existând pânã în 1900, sub mai multe direcŃii. O prezentare a acestui important cotidian, a cãrui reputaŃie se datoreazã, în primul rând, lui M. Eminescu, în vol. I. Hangiu, DicŃionar al presei literare româneşti, 1987, Ed. şt. şi enciclopedicã, p. 335-336.

6. Editorial în ,,Convorbiri literare’’, anul I, nr.1, 1 martie, 1867, semnat Iacon Negruzzi.

7. Idem. 8. Acest articol al lui M. Eminescu este publicat postum în revista

,,Convorbiri literare’’, nr. 4, 1903. 9. în ziarul ,,IndependenŃa’’, 3 octombrie 1861 10. în ziarul ,,Timpul’’, 8 octombrie 1877. 11. C. Bacalbaşa, Bucureştii de altãdatã, 1871-1877, Tip.

,,Universul’’, Bucureşti, 1927. 12. Art. IndependenŃa românã, în ,,Timpul’’, 19 februarie 1880. Capitolul V 1. ,,FederaŃiunea’’, 5 mai 1870 2. Art. Cãtre publicul român, ,,Tribuna’’, anul L, nr. 1, 14/16

aprilie 1884 3. ,,Timpul’’, o octombrie 1877. 4. M. Eminescu, Pãtura suprapusã, în ,,Timpul’’, 3 septembrie

1881. 5. Tinerii noştri domnişori de la Paris, cf. ediŃia I. CreŃu, Scrieri

politice şi literare, Editura Minerva, 1905. 6. Idem, ,,Timpul’’, 17 februarie 1880. 7. Art. Frazã şi adevãr, ,,Timpul’’, 23 decembrie 1877. 8. Art. Chestiunea cea mare, loc. cit. 9. I.L. Caragiale, 1907 din primãvarã pânã-n toamnã, loc. cit.

10. Idem. Capitolul VI 1. Popescu-PuŃuri, Ion, Augustin Deac, La première Internationale

et la Roumanie, Editions de l’academie de la République Socialiste de Roumanie, Bucureşti, 1966, p. 16.

2. Vişinescu, Victor, Sofia Nãdejde, colecŃia ,,Evocãri’’, Editura Politicã, Bucureşti, 1972, 245 p.

3. Ionescu, Raicu-Rion, Arta revluŃionarã. Studiu introductiv, text ales şi stabilit, tabel cronologic, note şi bibliografie de Victor Vişinescu, p. 62.

4. Idem, art. Arta revoluŃionarã. 5. Cf. ,,Lumea nouã’’, 14 noiembrie. 6. Idem 1899, p. 1. 7. Documente din istoria mişcãrii muncitoreşti din România 1916-

1921, Bucureşti, Editura Politicã, 1966, p. 223. 8.Cf. ziarul ,,Drepturile omului, 12 februarie 1895, p. 2. 9. Anton Bacalbaşa, Scrieri alese, vol. II, E.P.L., 1965, p. 13 10. Mişcarea muncitoreascã din România, 1893-1900, Editura

politicã, 1965, p. 305. 11. în ziarul ,,Nepszava’’, 23 ianuarie 1891. 12. în ziarul ,,Volkswille’’ (,,VoinŃa poporului’’), 18 mai 1893. 13. Cf. ziarul ,,Die Neuie Zeit’’, ian. 1891. 14. Augustin Deac, Mişcarea muncitoreascã din Transilvania în

ultimul deceniu al sec. al XIX-ea, Editura Politicã, 1968, p. 339. 15. Idem. 16. Din presa literarã româneascã a secolului XIX, ediŃia Aurel

Petrescu, prefaŃã de Romul Munteanu, Bucureşti, Editura Tineretului, colecŃia Lyceum, 1967.

Capitolul VII 1. Cf. volumu: Sofia Nãdejde, Scrieri, Studiu introductiv, text ales

şi stabilit, tabel cronologic şi bibliografie generalã de Victor Vişinescu.Editura ,,Junimea’’, Iaşi, 1978.

2. Demostene Botez, De vorbã cu dl. M. Sadoveanu, în ,,Adevãrul literar şi artistic’’, septembrie, 1926.

3. Tudor Vianu, Opere, vol. IV., Bucureşti, Editura Minerva, 1975, p. 529.

4. în ,,Lumea nouã’’, 19 iulie 1899. 5. Idem, 19 martie 1900.

6. Art. Câteva lãmuriri confraŃilor de la ,,România ruralã’’, în ,,Lumea nouã’’, 30 ian. 1900.

7. Cf. Victor Vişinescu, Mesajul militant al presei române, Editura Politicã, 1979, Bucureşti, p. 112.

8. Idem. 9. În ,,Epoca’’, nr.225, 15 august, 1916. 10.Ibidem, nr. 227, 16 august, 1916 11. Gr. Rãuşan, în ,,Viitorul’’, nr. 3091, 15 septembrie 1916, 12. Idem. 13. În ziarul ,,America’’, nr. 219, 25 septembrie 1916. Capitolul VIII 1. Cf. Documente din istoria mişcãrii muncitoreşti din România

1916-1921, p. 131. 2. Dr. Florea Nedelcu, Presa comunistã tribunã de luptã a

gloriosului februarie 1933, în ,,Presa noastrã’’, nr.2, 1973. 3. Cf. Titu Georgescu, Intelectualii antifascişti în publicistica

româneascã, Editura ştiinŃificã, 1976. 4. În ,,Iaşul’’, anul VII, nr. 269, 18 martie 1939. 5. În ,,łara Nouã’’, anul I, nr.7, 2 iulie 1939. 6. În ,,Facla’’, 17 octombrie 1935. 7. În ,,Cuvântul liber’’, 17 martie 1934 8. Cf. CredinŃanoastrã, în ,,Facla literarã,,, an I, nr.1 februarie

1932. 9. Cf. De ce scriu, în ,,Facla’’, anul XV, nr. 1393, 20 sept. 1932. 1o. În ,,Mişcarea literarã’’ anul I, nr.1, 15 sept. 1935. 11. Miron Radu Paraschivescu, Libertatea de creaŃie, în

,,Reporter’’, anul V, 31 oct. 1937. 12. Eugen Jebeleanu, Poezia şi PoeŃii astãzi, în ,,Cuvântul liber’’,

Anul III, nr. 27, 1936. 13. Cf. art. Caracterul specific naŃional în literatura românã în

,,ViaŃa româneascã’’, nr.11, 1922. Capitolul IX 1. Cf. ,,România liberã’’, 1 ianuarie 1942 (ediŃia bãnãŃeanã) 2. În ,,România liberã’’ (varianta bucureşteanã), 26 mai 1944. 3. Cf. în vol. Mesajul militant al presei române, de Victor

Vişinescu, Editura Politicã, Bucureşti, 1979, p. 154-155. 4. Cf. în ,,Scânteia’’, 21 sept. 1944. 5. Cf. ,,Presa noastrã’’, An IV, nr.6, iunie 1959.

6. Cf. Obiective şi sarcini actuale ale presei, Culegere de texte din documente ale Partidului Comunist Român, 1978, Academia ,,ªtefan Gheorghiu’’, Facultatea de ziaristicã, uz intern, p. 30.

7. I. Hangiu, DicŃionar al Presei literare româneşti, Editura ªtiinŃificã şi Enciclopedicã, 1987, p. 311.

8. Idem, p. 294. 9. Cf. Victor Vişinescu, op. cit. p. 176-178, 10. Cf. I. Hangiu, DicŃionar al presei... cit., p. 312, 313. 11. Idem, p. 83, 84. 12. Idem, p. 298 Bibliografie generalã sistematizatã. Presa românã, de la începuturi pânã în zilele noastre, constituie un

teritoriu de activitate vast şi diversificat, întins pe mai mult de douã secole. Asupra acestui teritoriu s-au aplecat cercetãtori din marile biblioteci, critici şi istorici literari lingvişti şi scriitori - gazetari universitari şi teoreticieni ai presei, într-un efort comun şi complementar, concretizat în lucrãri de diferite conŃinuturi şi modalitãŃi de comunicare. Ne-am gândit sã sistematizãm aceste contribuŃii deosebite la studiul, cunoaşterea şi evaluarea istoriei presei române într-un tablou bibliografic util şi celor care se vor dedica unor viitoare cercetãri de presã dar şi celor care se consacrã jurnalismului sau doresc sã cunoascã anumite etape din evoluŃia presei române.

Iatã compartimentele în care am conceput sistematizarea Bibliografiei de presã:

A. Repertorii bibliografice de anvergurã. 1. PublicaŃiunile periodice româneşti (ziare, gazete, reziste).

Descriere bibliograficã de Nerva Hodoş şi Al. Sadi - Ionescu. Cu o introducere de T. Bianu. Tom. I. Catalg alfabetic 1820-1906, Bucureşti, Leipzig, Viena, 1913.

2. PublicaŃiile periodice româneşti (Ziare, gazete, reviste) Tom. II. Catalog alfabetic 1907-1918. Supliment 1790-1906. Descriere bibligraficã de G. Baiculescu, Georgeta Rãduicã, Neonila Onofrei. Editura Academiei R. S. România, 1969.

3. PublicaŃii periodice româneşti (Ziare, gazete, reviste). Tom. III. Catalog alfabetic: 1919-1924 (Volum colectiv BAR). Editura Academiei R. S. România, 1989.

B. Istorii ale presei române (dupã criteriul cronologic)

1. Emanoil Cretzulescu, Originea presei. Presa în strãinãtate şi în România, Bucureşti, fãrã editurã, 1887.

2. Ilarie Chendi, Începuturile ziaristicii noastre, (1789-1895), Orãştie, 1900.

3. N. Iorga, Istoria presei româneşti de la primele începuturi pânã la 1916. Cu o privire asupra presei româneşti din zilele noastre de C. Bacalbaşa, Bucureşti, fãrã editurã, 1922.

4. Const. Antip, ContribuŃii la istoria presei române, Uniunea Ziariştilor din Republica Popularã Românã, Bucureşti, 1964.

5. Constantin Antip, Istoria presei române, Academia ,,ªtefan Gheorghiu’’, Bucureşti, 1979.

6. Victor Vişinescu, Mesajul militant al presei române, Editura Politicã, Bucureşti, 1979.

7. Mircea Popa, Valentin Taşcum Istoria presei literare româneşti din Transilvania de la începuturi pânã la 1918, Cluj Napoca, Edit. Dacia, 1980.

8. Iulian Negrilã, Istoria presei, Editura ,,Multimedia’’, Arad, 1997.

C. ContribuŃii la istoria presei pe sectoare specializate şi zone

geografice (dupã criteriul cronologic) 1. Ioan Lupeş, ‘’novele sau gazete româneşti’’ în Lemberg, Edit.

Sibiu Diecezana, anul 1916. 2. I. Lupaş, ContribuŃiuni la istoria ziaristicii ardelene, Sibiu,

AsociaŃiunea, 1926. 3. S. Semilian, Istoricul presei brãilene de la 1839 pânã la 1926,

Brãila, fãrã editurã, 1927. 4. A. Cosma-Junior, Istoria presei române în Banat, ed. 4, vol. 1,

Timişoara, Editura ziarului Unirea Românã, 1932. 5. Emil Samoilã, ziaristica, atelierele ,,Adevãrul’’, Bucureşti, 1932. 6. Dr. I.Garovina, Ziare şi ziarişti, Sibiu, fãrã ed., 1942. 7. Nestor Ignat, Eminescu publicist, în vol. studii şi conferinŃe cu

prilejul a 100 de ani de la naşterea lui Eminescu, Bucureşti, EPL, 1950. 8. Ileana Turuşancu, Reviste botoşãnene, din trecut, Bucureşti, în

vol. 3, 1957. 9. Dan Berindei. Dezvoltarea presei bucureştene în perioada

formãrii şi organizãrii statului naŃional român, în ,,Studii’’, nr. 3/1962. 10. Cheresteşiu, Întemeierea presei româneşti în Transilvania şi

activitatea publicisticã a lui G. BariŃ pânã la izbucnirea revoluŃiei de la 1848, Editura Academiei, Cluj, 1964.

11. Pimen Constantinescu, Istoricul presei focşãnene (1859-1900), Tip. Gh. D. Mircea, Focşani, 1931.

12. xxx Presa muncitoreascã şi socialistã din România, Editura Politicã, vol. 1, 1964, vol. II 1966, vol. III 1971, vol.IV 1978.

13. Elena Dunãreanu, Presa româneascã sibianã (1851-1968), Sibiu, fãrã editurã, 1969.

14. A. Cosma, PublicaŃii literare bãnãŃene în perioada interbelicã, în ,,Orizont’’ XXI, nr. 4, 1970.

15. Gh. Pãtrar, PublicaŃiile periodice bãcãoane 1867-1967, Bacãu, BMB, 1969.

D. Sinteze despre presa literarã (dupã criteriul cronologic) 1. D. Micu, Poporanismul şi ,,ViaŃa româneascã’’, ESPLA, Buc.,

1961. 2. I. Hangiu, Presa literarã româneascã, ediŃie în 2 volume,

Introducere de D. Micu, EPL, 1968, Bucureşti. 3. Paul Cornea, Reviste literare româneşti din secolul al XIX-lea,

ContribuŃii monografice, Bucureşti, Editura Minerva, 1970 4. Adriana Iliescu, Revistele literare de la sfârşitul secolului al

XIX-lea, Bucureşti, Editura Minerva, 1972. 5. Marin Bucur, Reviste progresiste româneşti interbelice,

Bucureşti, Editura Minerva, 1972. 6. Ovidiu Papadina, Reviste literare româneşti din ultimele decenii

ale secolului al XIX-lea, Editura Academiei, 1974. 7. D. Micu, Gândirea şi gândismul, Edit. Minerva, 1975. 8. (Colectiv) Reviste literare româneşti de la începutul secolului al

XIX-lea (colab. Ilin Stancu, Ov. Papadima, Dana Popescu, D. Vatamaniuc), Editura Academiei, 1976.

9. G. GheorghiŃã, ,,Sburãtorul’’, Edit. Minerva, Buc., 1976. l0. Tudor Opriş, Reviste literare ale elevilor, 1834-1974, Bucureşti,

Editura Didacticã şi Pedagogicã, 1977. E. Antologii de presã (scurte prezentãri monografice, reproduceri de texte, comentarii) 1. George Ivaşcu, Reflector peste timp. Din istoria reportajului

românesc. Vol. l, 1829-1866, Bucureşti, Editura pentru literaturã, 1964. 2. Petrescu Aurel, Din presa literarã româneascã a secolului al

XIX-lea. PrefaŃã de Romul Munteanu, Bucureşti, Editura tineretului, 1967.

3. D. Murãrraşu, Din presa literarã româneascã, Editura Albatros, Bucureşti, 1970.

4. ConstanŃa Trifu, Presa umoristicã de altãdatã, vol. I, Bucureşti, Editura Minerva, 1974.

5. Eugen Marinescu, Din presa literarã româneascã, 1918-1944, Bucureşti, Editura Albatros, 1975.

6.G. Ivaşcu, Antoaneta Tãnãsescu, Cumpãna cuvântului, 1939-1945, Bucureşti, Editura Eminescu, 1977.

7. I. Hangiu, Reviste şi curente în evoluŃia literaturii române, Bucureşti, Editura Didacticã şi Pedagogicã, 1978.

8. D. Micu, Scriitori. CãrŃi, Reviste, Editura M. Eminescu, Bucureşti, 1980.

9. Victor Vişinescu, Valori lexicale şi stilistice în publicistica literarã româneascã, Editura Albatros, 1981.

F. DicŃionare de (despre) presã 1. I. Hangiu, DicŃionar al presei literare româneşti (1790-1982),

Editura ştiinŃificã şi enciclopedicã, 1987. 2. Zamfir, Cãtãlin, Vlãsceanu, Lazãr, 1993, DicŃionar de

sociologie, Edit. Babel, Buc. 3. Georgeta Rãduicã, Nicolen Rãduicã, DicŃionarul presei

româneşti, (1731-1918), Editura ştiinŃificã, Bucureşti, 1995. 4. Cristian Florin Popescu, Radu Bîlbîie, Mic dicŃionar de

jurnalism FundaŃia Rompres, 1998. 5. Mirela Lazãr, DicŃionar de terminologie de mass-media şi

comunicare francez-român, Editura UniversitãŃii Bucureşti. G. Jurnalismul modern (cercetãri despre opera jurnalisticã în plan global: structuri, genuri,

tehnici, doctrine, funcŃii, efecte, semioticã, deontologie, relaŃii publice, marketing, teoria comunicãrii)

În limba românã (alfabetic) Bakenhus, Norbert 1998, Radioul local. Ghid practic pentru

jurnalişti. Traducere de Daniela Arghir, Polirom, Iaşi. Bondrea, Aurelian, 1997, sociologia opiniei publice şi a mass-

media E. FundaŃia ,,România de mâine’’, Buc. Bucheru, Ion, 1997, Fenomenul Televiziune, Edit. FundaŃia

România de mâine. Butoi, Octavian, 1974, Introducere în teoria presei, Universitatea

Bucureşti (curs).

Cathala, Henri-Pierre, 1991, Epoca dezinformãrii, Traducere de Nicolae Bãrbulescu, Editura Militarã, Bucureşti.

Capelle, Marc, 1994, Ghidul jurnalistului. Presã scrisã. AgenŃie. Radio, TV. Adaptare în limba românã de Mirela Lazãr, Editura Carro.

Coman, Mihai, 1996, Din culisele celei de a patra puteri, Introducere în sistemul mass-media, Editura ,,Carro’’, Bucureşti.

Coman, Mihai, 1999, Introducere în sistemul mass-media, Collegium Polirom, Iaşi

Dinu, Mihai, 1993, Introducere în teoria comunicãrii (curs), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Jurnalisticã.

Dinu, Mihai, 1997, Comunicarea, repere fundamentale. Editura ştiinŃificã, Bucureşti.

Drãgan, Ioan, 1996, Paradigme ale comunicãrii de masã, Orizontul SocietŃii mediatice, Partea I, Casa de Editurã şi Presã ,,ªansa’’, SRL, Bucureşti, 1998.

Dobrescu, M. Emilian, Sociologia comunicãrii, Societatea Academicã Hyperion, Universitatea Hyperion, Editura Victor

DeFleur, Melvin, Ball-Rokeach Sandra, 1999, Teorii ale comunicãrii de masã, Traducere de Ducu Harabagiu şi Cãtãlina Harabagiu, Collegium Polirom, Iaşi.

Dona, H., Preda, E., 1968, ,,Cinci coloane pe-a-ntâia’’. ConsideraŃiuni asupra mijloacelor de informare din Ńãrile occidentale, Editura Politicã, Bucureşti.

Flichy, Patrice, 1999, O istorie a comunicãrii moderne, SpaŃiu public şi viaŃã privatã. Traducere şi adaptare de Mirela Lazãr, Collegium Polirom, Iaşi.

Friedman, Michel, 1991, LibertãŃi şi rãspunderi ale ziariştilor şi autorilor. Traducere din limba francezã de Alexandru Skultéty. Control ştiinŃific de Radu Ar. Grãdinescu, Humanitas, Bucureşti.

Gross, Peter, 1999, Colosul cu picioare de lut. Aspecte ale presei româneşti post-comuniste. Traducere de Irene Joanescu, Collegium Polirom, Iaşi.

Hartley, John, 1999, Discursul ştirilor, traducere de Monica Mitarcã, Collegium Polirom, Iaşi.

Jeanneney, Jean-Nöel, 1997, O istorie a mijloacelor de comunicare. De la origini şi pânã astãzi. Traducere de Mihaela Calca. PrefaŃã de Bogdan Ghiu. Institutul European, Bucureşti.

Haineş, Ion, 1998, Introducere în teoria comunicãrii, Universitatea ,,Spiru Haret’’ Editura FundaŃiei ,,România de mâine’’, Bucureşti.

McLuhan, Marshall, 1975, Galaxia Gutenberg, Editura Politicã, Buc.

McLuhan, Marshall, 1997, Mass-media sau mediul invizibil, Taducere din limba englezã de Mihai Moroiu, Nemira, Bucureşti.

Moldoveanu, Maria, Valeriu Ioan - Franc 1997, Marketing şi culturã, Editura Expert, Bucureşti.

Milo Katie, Sharon Yoder, Peter Cross, ªtefan Niculescu-Maier, 1998, Introducere în RelaŃii Publice, NIM, Bucureşti

Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, 1997, Vol.I

Volum coordonat de Mihai Coman, Collegium, Polirom. Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare. Volumul

II, 1999, Volum coordonat de Mihai Coman, Collegium, Polirom. Manual pentru ziariştii din Europa Centralã şi de Est, editor

Malcom F. Mallette. Traducerea Irina Horea, Doina Licã, 1992 World Press Freedom Committee, AsociaŃia Ziariştilor Români, FundaŃia Soros pentru o Societate Deschisã, Bucureşti.

Pânzaru, Petru, 1996, Mss-mdia în tranziŃie, Editura FundaŃiei Rompres, Bucureşti.

Petcu, Marian, 1999, Puterea şi cultura. O istorie a cenzurii. Cuvânt înainte de Mihai Coman, Collegium Polirom, Iaşi.

Dr. Popa, Dumitru Titus, 1999, Dreptul comunicãrii (presã scrisã, vorbitã şi televizatã), Editura Norma, Bucureşti.

Popescu, Flrin Cristian, 1997, ModalitãŃi de redactare a textului publicistic. Criterii, norme, soluŃii. Editura I.N.I., Bucureşti.

Randal, David, 1998, Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisã. PrefaŃã de Mihai Coman. Traducere de Alexandru BrãduŃ Ulmanu, Collegium Polirom, Iaşi.

Runcan, Miruna, 1998, Introducere în etica şi legislaŃia presei, Editura All EducaŃional, Bucureşti.

RovenŃa-Frumuşani, Daniela, 1991, Introducere şi semioticã, Editura UniversitãŃii Bucureşti.

RovenŃa-Frumuşani, Daniela, 1995, Semiotica discursului şiinŃific, Editura ştiinŃificã, Bucureşti.

RovenŃa-Frumuşani, Daniela, 1997, Introducere în teoria argumentãrii, Editura UniversitãŃii Bucureşti.

Stanton, Nicki, 1995, Comunicarea, SC ªtiinŃã & Tehnicã SA Smeureanu, Ion, Georgeta Drulã, 1997, Multimedia - concepte şi

practicã - Editura Cison, Bucureşti. Stoetzel, Jean, 1971, Opinia publicã şi informarea colectivã.

Sociologia francezã contemporanã, Editura politicã. Stoetzel, J., Girard, A., 1975, Sondajele de opinie publicã, Editura

ştiinŃificã şi enciclopedicã

Stoiciu, Gina, 1981, Orientãri operaŃionale în comunicarea de masã.

Tãmaş, Sergiu, 1999, Perspectiva socialã, Societatea Academicã Hyperion, Editura Victor, Bucureşti.

Todorov, Tzvetan, 1983, Teorii ale simbolului,, Editura Univers, Buc.

Toffler, Alvin, 1995, Powershift/Puterea în mişcare, Editura Antet, Bucureşti.

Udroiu, Neagu, 1981, Gutenberg sau Marconi, Edit. Albatros, Buc. Udroiu, Neagu, 1983, Eu comunic, tu comunici, el comunicã,

Editura Politicã, Bucureşti. Vlad, Tudor, 1997, Interviul. De la Platon la Playboy, Editura

Dacia Cluj-Napoca. Vişinescu, Victor, 1993, Stilul şi limbajele presei (curs),

Universitatea Hyperion, Facultatea de ziaristicã. Voiculescu, Marin, 1993, Doctrine şi sisteme politice

contemporane. Editura Hyperion XXI, Bucureşti. Wierzbicki, Piotr, 1996, Structura minciunii, Edit. Nemira,

Bucureşti.