11111111111191

ANALELE

ACADEMIEI ROMANE

SERIA IL TOMUL XXXV.

1912-1913.

NIEVIOPIILE SECTIUNII ISTORICE; CU 4 STAMPE, 2 HARTI, 4 FACSIMILE, 14 TABELE SI 21 FIGUR! IN TEXT

BUCURESTILIBRARIILE SOCEC & Comp. i C. SFETEALEIPZIG VIENA

OTTO HARRASSOWIT7. GEROLD & COMP.

1913. 35.434

Pretul 8 lei.

CONDITIILE DE POLITICA GENERALA IN CARI S'AU INTEMEIAT BISERICILE ROMINEFI

IN VEACURILE XIVXVDE

N. IORGAMembru al Academiei Romfime.

,51edinfa dela 1 Martie 1913.

Adunarea actelor grecesti privitoare la Romani pen tru vcdumulXVI din colectia Hurmuzaki 1mi chiarna luarea arninte mai de aproapeasupra unor puncte, adesea chiar esentiale, privitoare la istorianoastra religioas si politic. Unul din ele e Intemeierea, Intre 1359si 1400, a Scaunelor arhieresti canonice.pentru nouale fundatiuni deStat ale Terii-Romanesti i Moldovei.

Asupra Imprejurarilor, cunoscute din fericire prin pastrarea intr'unmanuscript al Bibliotecii Imperiale din Viena a scrisorilor i hota-firilor respective, in cari Iachint de Vicina la Dui-area-de-jos, InDobrogea noastra de astazi, a ajuns eel dintaiu Mitropolit al Ungro-Vlahiei i, dupa trecerea de jurnatate de veac, Iosif a fost recu-noscut de Constantinopol ca episcop dintaiu al aMaurovlahieiavem larnuriri de fapt destule. Intr'un studiu mai nou colegul nostrild-1 N. Dobrescu le-a interpretat cu ingrijire i mult bun simt. Mis'a prut ins& ct trebue sa se mai Loa un lucru.

Anume sec se puie in legatura aceste creatiuni bisericesti cuordinea politica a timpului, numai la noi, in Voevodatelece se ridicau, dar si in vecinatatea noastra, 0 nu atata cu cealatina, catolica, pentru care aceasta s'a facia in parte, catpentru cea ortodoxa, rasecriteana.

E necesar a se stabili legaturi in acest sens i pentruca inte-meierile de Mitropolii si de episcopate nu erau, pe departe, actecurat religioase, avnd a face numai cu o veche ornduire ca-nonic. Nu, ci totdeauna, i in acest veac al XIV-lea mai ales,

nu

i

si

www.dacoromanica.ro

888 N. foadA

cand formele politico cari se schirnba as de mult, tinzand spremari concentrari monarhice, spre unitati militare ofensive, Isi supun,dela robia Papa litatii In Avignon-ul regilor Franciei 'Ana la prezi-darea de Paleologi a vicii bisericesti In Bizantul recastigat la 1261pentru ortodoxie, organizarile clerului, elementul politic e tot-deauna amestecat si el domina uneori. In Constantinopol hothrIrilecapeteniei legii drept-credincioase se ieau cu Invoirea celui delaDurnnezeu prea puternic si sfant autocrat, prea Inaltatul Imparat alRornanilor, adunarea tuturor celor bune, prea inseninatul si multiubitorul de oamenin, catre care acela ce doreste sa aiba lngItdansul un Vladica, legiuit trebue s arate bunvointil si iubire.Iar in Rusia Mare, In Rusia Mica, din care se deslipeste oarecumMoldova, ambitii i necesitati politice trezesc, lash' sa cada ori chiardistrug formele cele noua ale ortodoxiei.

Aceasta e explicatia .paginelor ce urmeaza.In Maiu 1359, cum am spus, Mitropolitul Iachint al Vicinei do-

brogene, care prin aceste parti nu-si avea poate destui credin-deci fusese atras in Tara-Romaneasca de Domnul de acolo

probabil el insus stapanitor al Vicinei, asezat la gurile Dunarii,In drumul dela Braila spre Chilia Alexandru Voda, biruitorulasupra lingurilor, capata dela Patriarhul ecumenic Filoteiu voia saramaie statornic la dansul, jucand rolul de Mitropolit al terii pe carecancelaria religioasa bizantina de sigur ca i cea politica de acoloo numia, cu un termen popular curent, aUngrovlahia, Vlahia decatre Unguri, ca s'o deosebeasca de Vlahia sau de Vlahiile balcanice,Intocmai cum Genovezii din Caffa ziceau ceva mai tarziu Valahi ungu-resti (aValachus sive Ungarus sau simplu: Ungarusn) Romnilormunteni i Valahi poloniv (Vellacus Pollanus) celor din Moldova (1).Nu se ere& o noua resedinta episcopala, nici un oras muntean nu eraridicat la rangul de Scaun pentru un Vladica, si vom vede cesusceptibilitati se crutau cand nu so dadea aceasta calitate Argesului,resedinta obisnuita a Voevozilor, unde se ridich Mitropolia, de cu-rand reparath MA a i se atinge liniile pur bizantine ori picturaatonica ascunsa supt pAtura groasa a tencuelilor repetate. Patriarhulrecunostea o stare de lucruri pe care o creasera i nevoile terii,si dorinta de mai mare siguranta, putere i prestigiu a episcopuluigrec dela Dunare i tendinta lui Alexandru insus de a se infatis'a altfeldeck ca un Voevod ciobanesc intr'un fund de munte, ci ca un sta-

kl) V. Iorga, Acte fi fragmente, III, p. 45, No. 2; p..46, No. 2; p. 47, No. 2; p. 48, No. I.

a

si

www.dacoromanica.ro

INTEMEIEREA RISERICILdR ROMANEM 389

panitor statornic i legitim dominand o Ora eu hotare in stilul bi-zantin pe care-I putea admira la vecinii sai de peste Dun Are. Or-dinea cea nou5, era s inceaph de fapt numai dupA moartea bAtra-nului Iachint, tolerat mai mult In noua sa calitate, &and Scaunulpatriarhal 10 reserva formal, eu insistentA, ca o conditie neapArata tolerantei sale, dreptul de a trimete de-a dreptul, lui Alexandruinsus sau urmasului sAu, Mitropolitul evident grec, din Curteapatriarhala', din a chiliile Ecumenicului (1) pe care-I va gAsi cucale si pe care Domnul nu va avea decat sA-1 prirneascA dupA toatAcuviinta si s5.-i puie fiii sufletesti supt legiuitul toiag.

Care era atunci situatia a prea puternicului si sfntului AutocratcAtre care Alexandru Ii arAtase toatA burAvointa si iubirea pentrua cApAta In schimb aceastA concesie?

In 1354 murise Stefan Dusan, Tarul Sarbilor i Rorneilor,cuceritorul Macedoniei, cea mai mare figurA a Serbiei medievale,Cu el principatul muntean steituse in, anume lege'cturi call nuse pot lainuri asteizi indeajuns. SA arnintim numai c flica luiAlexandra, Anca, ajunse TarinA la Sarbi prin cAsAtoria ei cu Uros,fiul i urmasul lui Dusan. Acest nou Tar era lipsit ins de oriceautoritate, i mostenirea pArintease se desfacir in bucAti. In lupteleImpotriva Turcilor rassa sarbeascA era, sa fie reprezentatA prin CraiulVucasin, un uzurpator, i prin Ugliesa, fratele sAu, pe cari Tara-Ro-maneascA Ii va ajuta in zadar cand se va da lupta hotAr11oare de pemalurile Maritei in 1371.

Cel dintaiu lucru pe care-I Mar Dusan, care visa, de Constantinopol,oferind Pera Venetienilor, fu ridicarea episcopului de Ipec sau Peciu larangul patriarhal (2). SA credem oare cA Tara-Romaneasca a statfArA legaturi cu aceasta Patriarhie, Para a tine& in seamA noua si ono-rabila inrudire, si aceasta intr'o vreme cand, pe de o parte, ea aveanevoie de rndueala sa bisericeasek iar, pe de alta, nu se puteapune temeiu pe viitorul grecitAtii, cu totul istovite in lupta lui Joanal VI-lea Cantacuzinul cu Paleologul Ioan al V-lea ?

Se pare &A aceastA atarnare bisericeascA de Patriarhia Saxbilor afost IrnpiedecatA de inraurirea, foarte puternicA, a Bisericii latine,care, din Ungaria, 10 intindea propaganda si organizarea asupra

(1) V. pentru un Mitropolit al Moldovei din veacul al XV-lea Syropulo, Ilistoria vera .unionis non verae, in principio (si in vol. XVI din sHurmuzaki).

2) forgo., Latins et Grecs d'Orient et l'aablissement des Tures en Europe, in aByzan-tinische Zeitschrifts, 1906, p. 206 0 nota 6.

www.dacoromanica.ro

390 foRCIA

acestor regiuni de peste munti", asupra acestei Transalpine, care,ca,nd se chema Cumania i dup5, aceasta, era privit de stpani-

torii unguri, ce se intitulau si regi ai Cumanilor, ca o provinciea lor, de vechiu drept istoric. Inthia episcopie, de cotropire si a-similare religioask a Cumanilor caza pentru mult timp odatcu nv&lirea Ttarilor i prada lor la Milcov, uncle stateau sefiiei, i, dac5, numai &are mijlocul veacului al XIV-lea marea po-litic& imperialist& a lui Carol-Robert si a lui Ludovic eel Mare,Angevinul cu visuri nem&rginite, Incerc& s'o lnvie (1), Argesul, re-sedinta Marilor Voevozi romani, primi Inc& dela lnceput reprezen-tanti ai credintei latine, meniti, fireste, s5, joace acelas rol pe care-1jucaserh, cu un veac Inaintt, episcopii Cumanilor. Desi pomenirealor nu se afl In izvoare diplomatice, cari stiu numai de silintelenoilor propagatori ai catolicismului pe aceste terenuri strabatuteodat de Dominicani, calugarii din harnicul ordin de ratAcire srac5,

Sfntului Francisc, putern afirma c5, la noi erau episcopi de legearegelui vecin Inc& din vrernea cand, dupa, 1nfrngerea Ungurilor la1330 de I3asarab Vodk se fcii pace intre un suzeran care prsiape tilcutele drepturile sale si intre un vasal care dovedisepoate apra neatarnarea (2). CAsatoria lui Alexandru cu Clara, desprecare s'ar putea crede c5, a fost flica vreunui nobil de peste munti,poate a vreunui Voevod roman trecut la confesiunea apuseank arfi intrit aceste legAturi cu Roma, care-i aduceau laudele Papei, dartop copiii lui erau s fie crescuti in ortodoxie (3). Faptul ins& 6.aceast Clara e infatisata de Papa la 1370 ca una care a fost lu-minata de Duhul Sfamt (u tu Spiritus Sancti lurnine illustrata), ne-arda mai curkid impresia c e vorba de o convertire petrecut& decurand a unei principese artodoxe si, In leghtur cu nurnele deSlava pe care Luccari 11 atribue fiicei Clarei, ne gandirn dad', n'avema face cu o greF,4ea,15, de copie dintr'un alfabet in altul ori cu vreotraducere. E adevarat c5. Intemeierea canonic& a episcopiei de Argessau, mai bine, ridicarea Argesului la rangul de Scaun episcopaldateaza numai din ziva de 9 Maiu 1380, cand Predicatorul Nicolae

(1) Studii i documente, I-II, PrefAa, p. xvin i urm. Episcopii cei noi de Milcov,propusi sau numiti: Vitus (1332), Toma de Nympti (1347), Bernard (1357), sunt pe ter--toriul Domnilor Terii-Romanesti, nu pe acela al Domnilor Moldovei, cari ajunserit nu-

anai foarte arziu aici. Tot ash putem consider pe toi urmasii lor panA pe la 1430.(21 V. ibid., pp. xxiu-vr.(3) Hurmuzaki, 12 , n-le

al

ca-si

cxxiim.

5.

ci

www.dacoromanica.ro

INTEMEIEREA BISERICILOR ROMANETH. 391

Antonii ocupa west loc, pus In legatura cu arhiepiscopia de Kalocsa (1),dar nu trebue sa uitam ea inainte fusese o intreaget opera fran-ciscanet, pe care o mosteniau acuma Dominicani sprijiniti de Papadin Roma. Si rnai ales trebue sa se aiba in vedere ea', in recomanda-tille Patriarhiei eatre Alexandru Voda se vorbeste, nu de un a-mestec sarbesc, de o intruziune dela Ipee, pe care acum venia, s'o in-lature legitirnitatea ierarhica, bizantina, ci de ispita pierzatoare a La-tinilor, eari, ei, ar fi dat prin urmare cele dintai forme episcopale.

Cu toata mornentana lor hegernonie, Sarbii nu vor fi indraznitIntinde InrAurirea asupra noastra si dintr'un hotaritor motiv politic.De mull, regele Ludovic al Ungariei astepta, momentul sa intre InBalcani, Incunjurat de nimbul unui eapitan de cruciata, binecuvantatde Sfantul Parinte dela Roma, pentru a restabili in folosul sau sial dinastiei sale franceze, aplecat spre mari aventuri cavalerestispre asalturi catre Imparatia Rasaritului, veehiul Stat franc al luiBalduin de Flandra, pe care-1 daramasera, Intr'o GHIA fericitk Pa-leologii. Pregatit de lupta pentru eueerirea Maeedoniei, pentru In-locuirea Greeilor, Indusmniti intre sine, In Constantinopol, pentrusubstituirea Sarbilor sai ea element dominant in aeeste parti, Dupna avut totdeauna o deosebitet grijet de a treti bine cu vecinul,aqd de ambitios si de nelinistit, dela .Nord, care path set reclamedrepturile de suzeranitate ale Arpadienilor. Inca din 1354, Lu-dovic, jignit de apucaturile imparatesti ale acestui vasal, se gatiade un rasboiu menit sa distrucea cuibul de schisma si de intriga po-litica de poste Dunare, si la 1156 Ungurii castigau biruinta asupranoului Imparat din Balcani. Numai grija regelui Ungariei pentrustapnirea asupra Dalmatiei, care-1 lega de acel Apus din care nuse despartise niciodata c.0 totul, intrerupse o cruciata care ar fiputut acre& urmarile cele mai insemnate pentru vieata Rsaritului(2).In asemenea imprejurari, mice amestec sa,rbese In afacerile bise-ricesti muntene ar fi insemnat o provocare la adresa Ungariei, si Du-san avea tot interesul sa n'o Loa, inainte ca si dupa calearea dehotare din 1354.

In ce priveste pe Bulgari, pe eari-i scapase de pieire suirea pe(1) Duptt Erler, Der liber cancellariae apostolica vom Jahre 1380. Leipzig, 1888, p.

26 si urm., in Vladislaw Abraham, Organizatia Bisericii catolice in Rusiap (polo* side acolo in Convorbiri literare, an. 1904, p. 415.

(2) V. articolul meu Lupta pentru stdpctnirea Vidinului, in cConvorbiri literare) pe1900, pp. 964-5.

a-i

pi

www.dacoromanica.ro

392 N. IORGA

tron, poate cu ajutor unguresc, a dinastiei Terterizilor, pornita dinVidin i avhnd o obarsie cumana, care nu exclude sangele ro-mhnesc noi Insine find Cumani, ca i barbarii uralo-altaici carine staphniau apoi a Sismanizilor, de aceeas rassh (1), ei nu eraain stare sci incerce dincoace de Duneire, i,n forme ierarhice bi-sericesti, o suprematie politicci. Mihail do Vidin, Gel dinthiu Sis-manid, se putir inthri in Domnie numai magulind pe Bizantini prinluarea in castorie a vaduvei ultirnului Terterid, fad% a lui AndronicPaleologul cel Thnar, in locul sotiei dinti, fath de Craiu sarbesc;puterea lui de rnai thrziu vine din lungul conflict dinastic in Bi-zant, intre cei doi Andronici, cari preghtiau astfel, fara s5 tie, ch-derea apropiata, a Irnperiului. In Voevodatul rornhnesc ce se alch-tuise in Carpati, Mihail vaza un sprijin inipotriva Shrbilor, cari seghsiau in plina expansiune in vreme ce decaderea bulgareasca eravadit pentru oricine. De aici chsatoria nepotului sat] Alexandru cufilm lui I3asarab Vodh, fiu al lui Tihornir-Ivanco (Iancu)(2),castoriecare, de altfel, nu era, de sigur, inthia legatura Intre Dornnii Terii-Romnesti si nearnul vidinean al lui Sisrnan, caci numele de Alexandrupe care-1 poarta si flu! lui Basarab, viitor Domn in Arges, numeleMachedonuluiD, putin obisnuit in Carpati ca si in l3alcani, aratao inrudire mai veche intre cele doua, semintii. Tatarii peintrebuinteaza Mihail in luptele cu Bizantinii din partidul dusman si cuSarbii, sunt Romani munteni, chci Dusan va spune rnai thrziu despreI3asarab ca era, nu nurnai dornn cuman (rocnoArrso tame.), dar

stapnitor al vecinilor Thtari Negri, si a Tatarii apar i calupthtori pentru desrobire in ciocnirea aceluias Voevod cu Carol-Robert (3). De altminterea, Ora la sfarsit, in ceasurile de greutatesi de primejdie Mihail cauta adhpostul sigur si bine cunoscut alVidinului, de unde neamul sau plecase spre biruinta i spre putere (4).

In acest timp Patriarhul din Constantinopol punea episcopi laSofia-Triaditza si numai Patriarhul din Thrnova se inclarhtnicia, shnu pomeneasch pe cel din Tarigrad, care se plangea amar de aceasta

(1) Un frate al lui Mihail se chiam5. Balaur. Pentru d-1 Jireeek, Geschichte derBulgaren, p. 282, aceast5 origine (Pachymeres, II, p. 265: Terepi); ix Kop.avwv s'arexplia printr'o imigratie cuman5 in Bulgaria. Se stie Ins5 &A, la Infrangerea lor de

Cumanii trecur In Ungaria. In luptele pentru Scaunul de 'far Siqman cautA,duptt cronicarul sArbesc Daniil, adApost in Banatul Severinului ( ibid.).

(2) V. Studii i documente, III, Prefata. Cf. Hasdeu, Negru-Voda, p. cr..xxxur.(3) Ibid. i Hurmuzaki, I, anul 1330.(4) Dup5 Daniil, Jiraek, 1. c., pp. 293-4.

cari-i

-11y)

Tittari,

ci a

www.dacoromanica.ro

INTEMEIEREA BISERICILOR ROMINESTI. 393

In rughciunile sale (1). Acest din urmh ierarh slay ar fi putut pre-tinde la organizarea Bisericii romhneti. Cu atht mai mult, cu cate vremea in care, impotriva Hesihatilor mistici i a Adamitilor goi,se ridich, stricta ortodoxie luptatoare a lui Teodosie Thrnoveanul( dupa, 1356 la Constantinopol), care0 incepe dela Vidin, intr'unTinut de bogornili, propaganda, avhnd ca ucenic mai de seama peacel viitor Patriarh Eftimie, care fu una din gloriile Bisericii bulg-reti: Yang& Sofia de azi se ridich paisprezece manastiri de carturari,i dou5, mari soboare pentru curatirea credintei se tin, In 1350 i1355 (2), la Thrnova, de sigur cu participare romaneasch (3). Piedecan'a fost ath,ta aruncarea in rnnstire de &are Alexandru a feteilui Basarab, Teofana, mama principilor Asan, Mihail Sracimir(Stra0mir) i a principesei Keratza, care lu pe Andronic fiul luiIoan V (4), pentru a puteh lu pe Evreica Teodora. Statul pe care-1reprezintet Eftimie supt raportul eclesiastic nu era insei destulde tare pentru a Wet asuprel-i acea,s0 misiune.

Romani i Bulgari fura de o potriva sdrobiti, la 28 Iunie 1330,In marea Infrngere dela Velbujd (Chiustendil), prin care se hotarial cui va fi Taratul efectiv de a doua zi. Viitorul Tar al Shrbilorti Romeilor erh el insu Intre biruitori. Pe Mihail Irish% II Ingro-path intr'o mhniistire din apropiere. Fata lui Basarab erh acum,lAngh sotul ei Alexandru, Tarith, in Thrnova. La aceia0 'Marise adApostise si concurentul sau Sisman al II-lea, zis sarbeste sitefan, iar, dup trecerea mai tarzie la catolicism, Ludovic (dup5,

Ludovic al Ungariei), fiul Anei Craiului Miliutin Sarbul (5).Peste cateva luni regele Ungariei incerc sa puie capt apucklu-

rilor de neatarnare ale Terii-Romanesti si era cu totul btut inmuntii Muscelului. Deoarece Serbia cuceritoare apuc supt Dusanalt drum si Bulgaria lui Alexandru, sprijinitA mai mult pe Inrudiri

o soil, Elena, dup regele Serbiei, un fiu, Mihail, dupa o fata

(1) Hurmuzaki, XVI (supt pres5 .(2) Miklosich si Muller, I, p. 436 si urm. plAngerea Patriarhului constantinopolitan

c5tre Sinod impotriva celui din Thrnova. Cf. ibid., pp. 453,4, no. cxcvI.(3) Dupri, Vieata liii Teodosie, inaccesibil mie, In aCiteniile, societ5tii istorice din Mos-

cova, 1860, I i, duph un manuscript, in Jireaek, 1. c., p. 310 si urm.(4) Miklosich si Miller, I, pp. 432-3, an. 1355.(5) Jirdek, 1. c., p. 298. Pentru aceast luptl, pentru trecerea anterioar5 a lui Mihail

contra Sarbilor, prin Panonia), adeo 5. prin p5rtile de jos ale Terii-Romanesti, Studiidocuments, pp. LV Si urm.IMIL

si

piu-m,

www.dacoromanica.ro

394 N. IORGA

a lui Andronic , nu era capabil5, de ofensiva sau do un ajutor pu-ternic la ofensiva vecinilor, alianta cu Ungaria, reluarea, intr'o form&mai prielnick a leg5Aurilor cu regele latin, era o necesitate pentruRomnii din Arges.

Ea trebuia sa, se oglindeasca si In organizatia bisericeasc.

Scapat de cornpetitiunea primejdioas a lui Dusan, Imperiul bizan-tin 'Area c poate s5, aib cativa ani de netagaduit5, prosperitate.In 1359 murise i puternicul emir osman Urcan, ai cArui tovarside prad5, gsisera prilej a se amesteca, asa de adeseori in Penin-sula Balcanic, unde-si facusera, dupa cutremurul din 2 Martie 1354,un puternic lagar permanent, la Galipoli (1). Cateva, luni dup a-ceast5, ocupatie, ale carei urmari, asa, de mari pentru istoria lumii,nu le prevedea nimeni, Joan Paleologul intrase prin surprindere InConstantinopol i pusese capAt chestiei dinastice, aruncnd in mamas-tire pe Cantacuzinul invins (2).

Turcii lui Murad stricarcl in,s toate planurile de viitor. Toc-mai in clipa cnd, cu voia lui Joan al V-lea, Patriarhul axle& voieMitropolitului de Vicina s5, rezideze pan& la moarte langa DomnulValahiei de catre Unguri", un nou avant al emirului celui noucucerise Tzurulon, Burgas, Mesena, Demotica, amenintandu-se de a-cum si calea de negot spre Miazhnoapte si cea catre Apus (3). Re-cunocWerea Mitropoliei nouCi a Ungrovlahiei eret deci inaintede toate un act politic: nu e vorba do o pornire cuceritoarea Patriarhiei, care s5. caute supune cum nu cutezase pan&acurn, de frica Ungurilor, pmnturi nou5, jurisdictiei si suprave-gherii sale, ci de castigarea unui nou sprijin, fatA, de sframarea saude dusmania Slavilor vecini, In luptele grele ce erau s vie (4).

Pe acel timp Bulgarii pstrau episcopiile, mitropoliile de Silistra,de Crven, de Lovcea, de Sofia si de OveC (5). Vicina nu e pome-nit, cum nu e pomenit5, nici Varna, a cArii pastorie era unit5, dePatriarh cu a Mesembriei i Anhialului, de care atarna i acea tara

(1) Latins et Grecs, p. 214.(2) Thid., p. 216.(3) Villani, in Muratori, p. XIII, col. 549-, 50, 650, 663.(4) Intr'un pomelnic, reprodus i in Hurmuzaki, I 2, se pomeneste intre Bulgarii c5.-

zuti in lupt5 cu Turcii i Romamul Bodiul.(5) Hurmuzaki, 1. c., pp. 807-8.

a-li

www.dacoromanica.ro

INTEMEIEREA BISERICILOR ROMANETI.I. 395

Ko.p6ocrici, care Mouse parte din posesiunile lui Joan Asen (1). Stim,pe de alt parte, c5. si Chilia i Karnava i chiar Silistra erau so-cotite pan'a in ultimele timpuri ca niste castele ale Patriarhiei" (2).Inca la 1380 Patriarhul dadea exarhia si administratia" castelelorpatriarhale de la,nga, Varna, Kalliakra, Silistra (TpEcTpea), Karnava(Kavarna), Kranea i Geraniai, Mitropolitului Varnei (3).

De pe pamant de ierarhie bizantina, nu de pe pamant de ierarhiebulgara, venia, deci Iachint, el Insus un Grec, care fara incloiala in-troduse la noi liturghie greacci, in locul celei slavone, daca sepoate crede pseudoepiscopii" de cari vorbeste Papa la ince-putul veacului al XIII-lea, ca seducatori ai Romanilor i dusmaniai catolicismului (4), erau, desi fa,th Scaun, in legalur cu ierarhiabulgara din Imperiul Asnestilor, si nu niste emisari, diezi, gostiai bogomilismului care a l'asat in muntii Muscelului, Buzaului, F5.-garasului, Secuimii iubirea, caracteristica, pentru numele din Ve-chiul Testament.

IV.Schimbari mari se petrecura insa indata, inlaturand aceasta tre-

catoare randuea15, bisericeasa pentru Romanii din stanga Dunarii,pentru toti Romanii de spre Unguri.

La 1361 inck Adrianopolul ajungea, in stapanirea lui Murad,la o izgonire a Turcilor din Europa nu se putea gandi nimeni. 0nou'a putere aparuse in Balcani, si una care, vAdit, din nevoiareascit a prazii pentru asemenea bande permanente, nu-si puteagsi astamp5x.

Deci in Apus idea cruciatei, care niciodatrt nu fusese cu totulpArasita, puse si mai mult stapanire asupra spiritelor. In anul ur-major dupa, tentativa fericit'a a regelui Petru (1e Cipru asupraAlexandriei, varul lui Ivan al V-lea, contele Amedeu al VI-lea deSavoia, vine, anume pentru votul de cruciatil prinscoaterea paganilor din Europa, la Galipoli. Cand, In Maiu, el seinfatis acolo, nu gAs1 pe ruda sa irnpaAteasca in marginile stil-panirii sale.

In 1364,1a 16 Noemvrie, murise Alexandru Voda al Terii-Roma-

(1) Miklosich si Muller, I, p. 502, no. ccxmv; Hurmuzaki, 1. c.12) Ibid., p. 1, no. I.(3) Miklosich i Muller, I, p. 528, no. CLXXIL14) Zimmermann-Werner-Muller, Urkandenbuch,l, pp. 60 1.

crt

II-

indeplini

www.dacoromanica.ro

396 N. IORG A

nesti; dup.& cateva, luni, la inceputul anului 1365, inchide ochiiomonirnul s5,u, Tarul din Thrnova. Chestia mostenirii bulgaresti,macar In parple Vidinului, se deschidea i, deoarece Ungaria nurecunoscuse niciodata solemn si definitiv noua stare de lucruri inTara-Romaneasca, se deschidea i aceasta chestie ecumanica dedincoace de rnunti.

Serbia, in starea do atunci, n'avea cuvant ; Ungaria singuraputea sa vorbeasca, i regele Ludovic, intors din Apus, era inculrnea puterii sale. El statill inthiu pe ganduri, 'Intro un atac a-supra Severinului, vechea cetate ungureasca luata de Munteniintre o trecere a Dunarii la Vidin, unde se asezase, cu titlul deTar binecredincios si de sigur nu nurnai pentru Vidin, cipentru top Bulgarii Strasirnir.

Si aici lupta cu Domnul muntean eel nou, Vlaicu, caci sopa luiStrasirnir era sora acestuia i fetret acest sprijin acesta n'ar fi in-drebnit set innoeascd timpurile steipanirii separatiste de Vidin,care, odatei inset, (Windt de Ungaria. Expeditia avn un succesdeplin: luptara pentru apararea Vidinului numai Iazigii, deci Cu-manii din straja Taritei romance, care, impreuna cu sotul ei, plecain robie ungureasca. Comandanti in cetate fura !Asap VoevodulArdealului insus si fratele sau, Banul cle Severin (1). Era Okla caLudovic intelegea sa-si deschid5, o poarta in Balcani, unde voiputea sa fie stapanul.

Aceasta o recunosca si Joan al V-lea. A doua zi clup5, pierdereaAdrianopolei, fara ca Bulgarii, Sarbii sa S3 ft miscat in folosul luiori macar in folosul lor, el se hotari a face ceeace niciodata ina-intea lui nu facuse un imparat bizantin : isi lua toiagul de drumsi se indrepta spre Vidin, pentru ca din acest loc de cucerireungureasca s treaca, intovarasit de Voevodul Dionisie, prin Ca-ransebes la Buda, unde era, s petreaca pana in iarna aceluiasan 1366, cand, cum vom vedea, i se opri intorsul.

Niciodata Ludovic nu avuse in acest Rsarit pe care voia sa-Ichstige pentru Biserica romana, o situatie mai strhlucita. In unirecu contele de Savoia, supt aceeas binecuvantare a Papei, el visade Imperiul latin.

0 reacpune rsariteana, ortodoxa aduse insa caderea acestor pla-nuri mari.

(1) Lupta pentru Vidin, 1. c.

si

si

www.dacoromanica.ro

INTEMEIEREA BISERICILOR ROMINESTI. 397

Deocamdata oprincipele din Tarnova, Sisman Ii trimete trupelesupt Vidin, sapte boieri cu sapte cete (1), si, in schimb, Vlaicu,jignit de tratarea surorii sale, nu da cele trei, patru steaguriDce se asteptau dela el.

Cand Irnparatul voi sh se intoarca mash, el intalni impotrivirealui Sisman, care, inrahrit poate si de Turci, ea unul a carui soraThamar era sopa Sultanului, vedea, intr'insul pe un aliat al cato-licilor.

Dobrotici, aventurierul care avea castelele dela Marea Neagracu titlul bizantin de Despot qi cu onoarea unei inrudiri impara-tesii, se ridica impotriva incerearii indraznete a lui Ludovic, l cuatat mai mult cu cat trupele contelui de Savoia atacau i rem-ceriau pentru Imperiu, intre allele, posesiunile lui, ea Emona, peinalul Marii Negre, avand chiar intentia de a trimete corabii peDunare ea sa, adue pe acest drum de apil, pe Joan al V-lea laConstantinopol unde era asteptat.

Rezultatul fu: nesuccesul cruciatei .si rasboiul cu Tara-Romaneasca.Vlaicu sau soldatii lui Intra in Vidin dupa retragerea regeluicare-si Mouse aparitia in Noemvrie 1368. La nimic nu folosisedeclaratia lui de vasalitate din 20 Ianuarie al acestui an. Biruintalui Dragomir parealabul de Dambovita asupra cetelor unguresti dinArdeal nu hotari lupta ce se desehisese. Dar, dad, Vlaicu nu pastriaVidinul, nu-1 nici regele: el fu Incredintat arhiepiscopului deGran pentru a-1 da lui Straimir cand se va inloarce in cetateasa (vara anului 1369) (2).

Se pare ca in cele cateva luni de stapanire ale lui Vlaicu, el cerhcapata dela Patriarhie Intemeierea unei Mitropolii vidinene. Mai

tarziu vedem i pe Strasimir cerand un Mitropolit, deci eel dintaiupe care-1 Intalnim Inca dela 1370, in legeiturei cu ierarhia mun-teanet, nu era dupa cererea lui. S ne amintim ca Banatul vidi-nean al lui Ludovic cuprindea Mehadia, Caransebesul, Orsova, etc.

vom intelege ea acest Mitropolit era i pentru malul nostru,rentru Banatul Severinului, undo fiind Scaun de episcop catolicin veacul al XIII-lea,. Patriarhul nu Indraznise sa aseze Mitropolitulsau. Acest Mitropolit al lui Vlaicu fu apoi mutat la Sofia-Triaditzapentru a nu supara pe Unguri cari adusesera propaganda Minoritilor.

Cu gandul la Polonia, unde avea, drepturi de rnostenire, Ludovic

(1) Szdzadok pe 1900, no. Iv.(2) Lupta pentru Vidin, 1. c.

Ei

avi

si

si

www.dacoromanica.ro

398 N. IORGA

parasi planurile sale de cruciata si de Irnparatie bizantina. Recunosciilui Vlaicu i Severinul ci Fagaracul dat lui, ca duce vasal, Incadela inceput.

Dar, in schimb, Vlaicu trebui, ci supt influenta Clarei, sa prirneascapentru taxa sa catolicisrnul i, legelnd-o bisericecsle pentra intiaoarei ca Ardealul, set cearei dela episcopal vecin un sufragant,in 1369(1). El declara ca ci supt Alexandru Vocla i supt Main-tacii lui aceasta fusese dependenta terii sale (2). Dar se ingrija, Inschimb sa adreseze circulara de recunoactere numai cetatenilor, po-poarelor, oaspetilor, de orice neam sau limb& ar fi, cari tin rituldatina Sfintei Biserici Romane In toata Tara-Romaneascan. In curioasadanie catre Ladislau de Doboka, luptator contra Turcilor ci Impa-ratului de Tarnova pe care o d. Fejr dupa, un original ne-cunoscut(3), el jura chiar pe Maica Dotnnului ci pe Sfintii Stefan,Ladislas i Emeric, patroni ai Ungariei catolice. In 1370, Papa adu-cea, laude Doamnei vaduve Clara, care adusese la catolicism pesotia lui Stracimir, fiica eideci credem ca aceasta capatase In tirnpulcederii ei ci a sotului ei intre Unguri, ca princi de rasboiu, aplecareacatre legea Apusenilor si c5, aceasta aplecare, manifestata public, eraintretinuta de mantinerea Franciscanilor In Vidin, ca ci de Inraurireaungureasca asupra cetatii, ci i se cereh s starue pe litngit Anca,

Serbiei, cealalta fata, recunoscuta de Sfantul Scaun numai ca are-gina, Cralita. Darul de potire de aur ci de vecminte pentru bazilicaSfintilor Apostoli motivase scrisoarea. Vlaicu, Ladislau (Latislaus),Voevodul Vlahiein, nu trirnesese nirnic, dar ducmania sa impotrivaTurcilor II recomand Scaunului roman (4).

Era vremea cand ci in provincia romaneasca, de curand inflin-tata i smulsa din atarnarea Ungariei, se Intemei episcopia deSiretiu, dupa cererea ci cu sprijinul lui Latcu Voda, fiul lui Bogdan.

V.

Mandria bizantina scazuse in acest timp aca, de mult, incat gan-durile de Unire cu Roma, cari se ivisera indata dup5, acezarea Pa-leologilor la Constantinopol ci dusesera atuai la sinodul din Lyon,stapanir5, iarac cercurile conducatoare din ceratea imparateasca.

(1) Hurmuzaki, 13, pp 148-9, no. cxii.12) dure dioecesano dinoscitur fore subiecta.o(3) V. Hurmuzaki, P, pp. 198-200, no. cmArm.(4) Ibid., pp. 158-9, n-le cxxnm.

ci

www.dacoromanica.ro

INTgAIVIERtA BISERICILOR ROMiNEFTI. 399

Ba Inc& insus Ioan al V-lea, care facuse cu greu drurnul la Bada,se hotri s& fac& pe acela, care nu era mai usor, la Avignon, laCurtea Papei, in 1369. Si Patriarhul chema In numele su si alfratilor s'ai din Alexandria si Ierusalim, precum si a Sinodului sau,pe toti episcopii Ra'saritului la sinoclul ecumenic, ce se va tineadup.& chipul celor sapte sinoade ecumenice mai vechi. Intro ceichemati era i episcopul celei dintai Iustiniane, al Ohridei i toataBulgaria, a carui situatie pe atunci era de sigur prea urnila cas. se fi gandit cineva a-i supune Scaunele noastre arhieresti(1).

Cand Impratul se Intoarse din Apus, aproape far& nici un folos,bizantinismul intolerant Isi relua drepturile. El nu mai avea In fatasa un rege ungur gata de cruciate pentru refacerea Imperiului la-tin de Constantinopol. Se trimese pentru cercetare in chestia epis-copiei si a propagandei catolice dicheofilaxul patriarhal preotul DaniilKritopulos, care leg& indata relaii dusmane lui Iachint, poate 1 cuMitropolitul de Vidin. Am explicat aiurea, In dstoria Bisericii Ro-mnesti, in ce chip, dup& cererea Domnului i boierilor, ca acestDaniil sa fie sfintit Mitropolit in locul lui Iachint, pe care Patriar-hul, din partea lui, 11 credea calcator i despretuitor al Bisericii,acest cleric, care c&pata la calugarire numele de Antim, fu hirotonisitnumai pentru o parte a Ungrovlahiei, a pre& sfintitei Mitropolii aUngrovlahiein, deci ca sufragant al lui Iachint, nu ca Mitropolit nea-tarnat pe Fang& acesta (2).

In acest fel se rezolvia o chestie personal& si i se (lade& Mitropoll-tului Vanua de slbiciune fata de Latini, de trdare chiar, un tovars,cu acelas rang, menit s&-i supravegheze purtrile. A fost Daniil-Antim la inceput chiar episcop al partilor de catre Severin, suptun dornn care aye& Severinul cu voia regelui Ungariei, suzeranul sau,e drept, o turburare a bunelor ie1aii interveni numai In 1373 (3)dar care, de sigur, nu Indraznia s Interneieze acolo o Mitropolieortodox& pe ruinele vechii episcopii catolice din veacul al XIII-lea?Credern ca nu. Caracterul personal al lui Antim se pastreaza si maithrziu. Dovad& despre aceasta e petrecerea lui permanent& In Cons-lantinopol, luand parte la toate sinoadele, la cari i se daduse ran-gul episcopilor in partibus de Melitene, precum un asemenea rangse dhduse, desi nu la inceput, i lui Iachint (4). Intamplator i se

(1) Miklosich si Muller, I, pp. 491-2, no. ccxxxiv.(2) Ibid., pp. 532-4.(3) Luta pentru Vidin, pp. 993-4.(4) Locurile In cari e pomenit sunt adunate In Hurmuzaki, I. c.

www.dacoromanica.ro

400 N. IONGA

zice noului Mitropolit i celalalt al Ungrovlahiei, fara ea de aici sarezulte o paritate, eaci, dac exist& celcUalt Mitropolit, nu existacealalta, Mitropolie. i mai ales nu exista, intr'o tara aproape fararesedinta domneasch, Scaune de Mitropolie sau cle episcopie.nu uitrn nici aceea ca dup5, eateva luni, eand e vorba de hiroto-nisirile de episeopi ce ar face noul Mitropolit al Halieiului, de careva fi vorba Indata, i se indica un singur Mitropolit al Ungrovlahieicirept colaborator (1).

Si opera de inaintare a bizantinismului religios, necontenit inserviciul celui politic, Inainta. La 5 Novemvrie 1370 moare regelePoloniei Casirnir, i Luclovic capeitcl de lucru in aceastei grea moq-tenire ce-i reveniet; se adaugiau ineurcaturile cu VeneVenii in Dal-matia, cari ingaduira strivirea din toamna anului 1371 a Sarbilor.

Inca din 1368, in lupta cu Stefan Uros, cumnatul lui Vlaieu Voda,tefan acela Uros, care-si zice autocrat al Serbiei i Romaniei ,

noul Despot sarbesc Ugliesa recunostea legitimitatea stapanirii bi-zantine, bisericesti i politice, in partile Macedoniei, undo Dusanasezase un Patriarh necanonic i hirotonisit de sine insus (wkozet-poz6v-ricov) si arata GA, dupa cererea sa, trimesul patriarhal, Mitropo-litul de Nicea, a restabilit nexul traditional (2). Deci in Maiu 1371Filoteiu arata c, dupa ce Constantinopolul biserieesc a fost lipsit,un timp indelungat, de Mitropoliile din partile Serbiei, dupa ceDusannurnit rege, nu Imparat: xpalrit; I,5pt4 E.tacprivo; svle-a supus arhiepiseopuluinu Patriarhuluide Ipec, Joan Ugliesa,Despot bizantinprin urmare fara Indoeala legat prin castorie cucasa Paleologilorsi udornn (xopcoc) al terii mai vecine cu partilenoastre, a readus la unirea cu Mama Bisericilor, nu numaibisericile sale, ci uacele biserici, ale intregii Serbii(3).

Peste cateva luni moartea, pc campul de lupta, a lui Ugliesa,eare-si capatase dreptul la sprijinul bizantin, deschidea aceastachestie din nou, cu atat mai mult, eu cat In Decernvrie 1371 sesavarsia si Stefan Uros (4). Si in acelas timp reincepe ofensiva la-tina: In Oetornvrie 1373 congresul din Teba al principilor franci din

(1) 'Miklosich si Muller, I, p. 579.(2) lbid., pp. 662-4, no. CCM. In acest act Ugliesa 10 zice ca i fratele, Craiul

Vucasin, si 13=44a p.OD (p. 562).(3) ibid., pp. 553-5, no. ccc. Se porunceste la Salonic reluarea pomenirii Pairiar-

hului, trirnetandu-se acolo i exarh ibid., p. 564 si urm).(4) Jireaek, Geschichte der Serben, I, p. 440.

Sa

S

www.dacoromanica.ro

INTEMEIEREA BISERICILOR ROMANEVI. 401

partile rasaritene, peste un an simulacrul do Unire in Constanti-nopol (1). Toate se fac ins5, f5,ra participarea lingariei, care privestechiar neputincioas la trecerea lui Vlaicu de partea Turcilor, cari-Iajut sa se aseze in Nicopol (prin 1374) (2). De alminterea la 1376incepe, pentru trei ani, o noua cearta dinastica, in Constantinopol,intre loan al V-lea si nepotul s'au Andronic, irnpiedecand mersul firescal acestei tendinte spre unitatea bisericeasca in formele traditionale.

VI.

In acest Limp se reieh dar nu fara solicitari din partea loculuio actiune inai veche in partile Rusiei, unde, cu toata comunitateade rassa si de limba, ba chiar cu toata vizita facuta la Tarnova deMitropolitul Chievului i intregii Rusii (3), inraurirea ierarhica aPatriarhilor slavi din Balcani nu putuse rsbate niciodata, i deciea nu putuse rasbate nici in acele prti rusovlahe, in acele partioromanesti de catre Rusian, unde prin anii 1360 era, s se into-meieze, printr'o revolt fericita impotriva regelui Ludovic, tara nea-tarnata a Moldovei.

Dupa cnejii Andreiu i Lev, se strecoara in stapanirea Rusiei Midi,scazute ca teritoriu i insemnatate, cneazul Oheorghe, supt caretara, adesea pradata de `Mari, se imparti de fapt intre familiilenobile. In partite Ilaliciului nu stapania, Gheorghe, ci aparii trecatorducele german de Glogau Henric, pentru ca s5, fie inlocuit indatade Mazovianul Boleslav, sotul unei fete a printului pagan Gedimindin Lituania. El muri otravit de fruntasii terii, cari nu voiau peacest propagandist catolic.

Cazimir, regele Poloniei, sotul celeilalte fete a lui Gedimin, sefolosi de moartea socrului pentru a cere si lu mostenirea cum-natului. Pe la 1340 el respinse pe Tatari si la, Galitia, careiatrebui sa-i lase insa o deplina autonomie. Chiar i partile Lember-gului i Haliciului Ii fura deplin asigurate numai dupa o lupta cu cnejiilitvani, intre can i Iurg Koryatowicz, la 1352 (4).

Indata dupa cucerire, el ceric dela Constautinopol o noud or-ganizatie ortodoxa pentru aceste fiuuturi de ceche i indaratnicaortodoxie. N'arn la incleinima scrisoarea eadusa de Grigorowicz din

(1) Lupta pentru Vidin, pp. 994-5.c2) Szdzadok, 1900, pp. 614-5, no. xiv.3) JireCek, Gesch. der Bulgaren, p. 315, nota.

Caro, Geschichte von Polen, 1i, p. 222 i urm., 295-6.Analele A. R.-- Tom. XXXV. Memoriite Seq. latorice. 26

k4)

www.dacoromanica.ro

402 N. IORGA

Turcia care s'ar afla in Zubrzycki, Kronika miasta Livonia, dupaCaro (1): e probabil scrisoarea din culegerea bizantina a lui Miklo-sich i Muller. Casimir arata si Papei la 1351 ea aici s'ar puteaface sapte episcopate (2) si c. Biserica locala a avut odata Mitropo-liti, un Nifon, un Petru, un Gavriil, un Teodor (3). Avem un fragmentdin scurta si cuprinzatoarea scrisoare a regelui catre Patriarhie.Pe acel timp si rsboiul pentru coroana bizantina incepuse, JoanCantacuzino nu tinea Capita la si nu dispunea de Patriarh (4). Acestain seama deci de argumentele Craiului Lehiei si al Rusiei Mici

ale regilor (cias4) Rusiei pe dadea ca atarnatori de dansul:ca toata tara piere acum din lipsa de lege si intari pe Antonie,urrnasul celor de mai sus, ea ales de Casimir, de zisii regi si denobilii (6.norcsc) terii. Amenintarea ca, altfel va fi nevoie sa bo-tezam pe Rusi in credinta latinilor nu contribuise nutin la acestrezultat (5).

Cand puterea treca la Cantacuzino, si cum lupta pentru Galitiaurma, se Moue& puternice staruinte din cealalta parte. La 1347 loan.al VI-lea recunostea, ea Patriarhul scos de dansul gresise, ca in multeprivinte, si in aceasta, pentru care-si meritase soarta. Singurul Mi-tropolit cu dreptul de a pastori Rusia intreaga va fi de acurn inainteal Chievului, care e recunoscut deci ca ierarh a toata Rusia.Episcopia Haliciului i celelalte Ii vor fi supuse ca i pana acum,si se va face judecata impotriva arhipastorului din Haliciu. Rego lea toata Rusia, Simion, care staruise In acest sens, fu instiintatde hotarire (6). Se stie ca acel Simion cel Trufas, mare cneaz alMoscovei, era aliatul lui Olgierd fiul lui Gedimin, care lua in ca-satorie o principesa de Tver (7). Regele Vladimirului, intitulat ne-pot (Coiscpc6) al Imparatului, si Liubart, unul din cnezii litvani,primir si ei astfel de instiintari in folosul lui Teognost al Chievu-lui (8), precurn vor fi primit si celelalte capetenii rusesti, eaci Scaunu-lui chievian, de straveche intemeiere, i se supuneau, pe langa, Hali-

(1) L. c., p. 607.(2) Ibid., p. 609.13) Pentru lncercarea de Mitropolie ruseascb de confesiune laUni in 1363, v. ibid.,

p. 611.(4) Latins et Grecs, p. 213.(5) Miklosich i Muller, 1, pp. 377-8, no. cccxvui, fara data.(6) Ibid., p. 261-3, no. cxvIr.(7) Rambaud, Histoire de Russie, p. 150.(8) Miklosich si Muller, I, pp. 265-6, 267-71.

sicari-i

www.dacoromanica.ro

INTEMETEREA BISERICILOR ROMANEM 403

ciu si Vladimir, uncle era resedinta (1), Chelm, Przemysl, Luck siTver (2). Mai tarziu Patriarhia interveni ea sa impace pe acestTeognost, net scut qi crescut la Constantinopol" (ixeice TevnOsi%at tpacpsW, cu Mihail cneazul de Tver, care-1 para ca, oprindu-sesi el in prtile polone, nu cereeteaza partea) cf. ri.rz ilKsdcpi.epooc, (lack ic6c7 eu titlul celui de al doilea Mitropolitmuntean de catre Chiev i Lituania (3).

Doi ani dupa. Incheierea phcii care asigura regelui Poloniei stapa-nirea linistita a Galitiei, Alexie, localnic din Rusia, recomandat deoneazul Ioan, e recunoscut de Patriarhie ca urmas al lui Teognost,dar cu afirmarea dreptului ce are si va exereita de acuma Scaunulbizantin de a numi el, din Constantinopole, de unde fusese Teognost,noii ierarhi a toata Rusia (4). Pentru instalarea noului mare Vla-dica rusesc venl din partea Patriarhului insus skeuophylaxul GheorghoPerdikes, persoana cunoscuta i iroportanta, intrebuintat5, si in alte ase-menea misiuni. Tar un Teodorit, tot Rus, care, prin cneazul Tverului,incercase a se impune, fu anatematisit solemn (5). 0 interventie maibotritoare decat aceasta nu se pute: din Constantinopol, prinConstantinopol qi pentru foloasele politice ale Constantinopoleitrebuiau set vie deci conducatorii Bisericii ruseqti reunificate.

Din ce in ce mai mult se ridica insa puterea lui (Jlgierd Litvanul,pe care Rusii moscoviti 11 vazura, de trei ori pe parnantul lorcare strivi pe 'Math ce-i stateau in cale. Aceasta insemna pentruBizantini nevoia unei Mitropolii lituane deosebite. In timpuri foartegrele pentru Imparat, supt presiunea amenintarii osmane, la 1361,Joan al V-lea Paleologul, restabilit in Constantinopol, trebui sa ho-tarasca intre Alexie pe care-1 ataca in drepturile sale un anume Ro-man, ales in Litvania, i intre acesta. Pentru ca amandou'a partite sfie multumite, se lasa lui Roman Polock, Tver, Novgorod si epis-copatele Rusiei Mici. Dar el nu se multuml cu aceastea, ei porni peOlgierd la marile lui prazi pagne. Iaras Perdikes, impreuna cusachelariul Patriarhiei, trebuira sa calatoreasca in Rusia.

In Iunie 1370 plecau acesti soli bizantini, avand insareinarealor i pe langa Dimitrie alti regi a toata Rusian, a caror da-torie era sa se lupte impotriva acestui ace.6t4, lipsit de evlavie

1) Ibid., pp. 351-3.(2) Ibid. qi p. 271, no. cxxi.13) Ibid., pp. 320-2.(4) Ibid., pp. 377 8.(5) ibid., pp. 350 1, no. crsn.

'Pcocric

i

Ii

t

www.dacoromanica.ro

404 f4. tOttGA

pentru crestinatate, care era Olgierd (1). Litvania fu supusa deciChievului (2). Era a doua zi dupa moartea lui Casimir, moarte caredeschidea o multime de probleme.

De dansul, de interesele lui polone, nu voise st tie searna, Bizantul,probabil din cauza tendintelor catolice pe cari crezuse ea le descoperein actiunea lui. De Olgierd Ii despartia pe Constantinopolitani indrt-ratnicia in paganatate a acestuia, indaratnicie in care Isi sfar1 zilelela 1377. Toath solicitudinea se intoarse deci asupra Rusilor rsariteni,asupra Chievului totdeauna credincios.

La 17 Noeinvrie 1370, Ludovic, regele Ungariei, mostenitor dedrept al regatului polon, era incoronat la Cracovia, in prezenta sin-gurilor episcopi catolici. Omul era prea bine cunoscut ca sa sepoatri, crede oh va fi ca tolerantul Casimir un organizator al or-todoxiei in tinuturile rusesti ale terii sale. In acelas an cand Pa-triarhia lua hotariri menite a combate catolicismul in Tara-Roma-neasca, indoind persoana Mitropolitului, in Julie, se Infatisau la Romadoi Minoriti germani din Polonia, ca reprezentanti ai lui Latco Vodit,Voevod moldovean, dintre Romani)) (apartium sau nationis Wlachie)

biruitor asupra ratarilor, ca s ceara desfacerea de episcopia or-todox& a Haliciului a cetatii sale de resedinta Siretiul si Interne-ierea aici a celei dintai episcopii latine canonice pentru neamulnostru, si nu pentru stapanitorii nostri, cum fusese a Cumanilor (31.

Raspunsul fu dat de Patriarhie In Maiu 1371. Fara sa mai in-trebe pe Ladovic, care n'ar fi cerut aceasta, ea recunoscit din noupe Antonie, acelas cu Antonie eel recomandat in zilele lui Casimir, caMitropolit supuse Chelm, Tver (4), Przemysl si Vladimir, pu-nandu-1 in legatura cu al Ungrovlahiei pentru hirotonii (5).

Era, pe vremea aceea vreun Vladica In Moldova? Faptul GA Stefaneel Mare Infrumuseteaza mai tarziu la Radauti mormintele stra-moF,dlor sai Bogdan si Lateu Vod5, aratrt c ei au fost ingropatiamndoi acolo, In vreo modesta manastire, poate durata numai dinlemn. In fruntea ei statea un egumen, care-si lua dreptulca, maitarziu, alti egumeni de datina patriarhala in Ardeal do a sfinti

111 ibid., pp. 425-33, 434-6, 516-7.(2) Ibid., p. 526-7, no. mom.13) Hurmuzaki, 12, pp. 160-1.4) Nu e pomenit In actele precedente pentru el.(5) Miklosich si Muller. I, pp. 578-80, no. cccxxix. Data e clara : 6879. Cf. Gelzer, in

GZeitschrift fr KirchengeschichteD, an. 1892, p. 263, nota 1.

ri

si-i

www.dacoromanica.ro

INTEMEIEREA BIBERICILOR ROMINEBTI. 405

preoti Mr& s& alb& pentru aceasta deslegare canonie. De o epis-copie am vzut din actul privitor la int&rirea lui Antonie de Haliciuc& nu poate fi vorba, intre aceast& cetate episcopal& si aceea aTerii-Romneti negsindu-se vreun alt Scaun canonic. Organizaldacatolic a Moldovei supt Latcu a fost, nu o iscodire diplomatic& Mvederea int&ririi principaLului, ci o realitate, cu totul fireasca dacAtinem seam& de faptul deselec&rii din MaramurAsul Inca' fr vieatabisericeasc ortodox& a noual

406 N. IORGA

inscriptiile de mormant dela Ratluti, a intregului sir de vechi Dornniai Moldovei ca o singur famine, ba chiar faptul phstrrii Rdhutilor canecropolh si dela Petru inaintesa, ne amintim schimbhrile locului deIngrophciune pentru Domnii munteni, Tismana, Cozia, Dealul, Argesul,pe cnd dincoace singur Bistrita i odata, poate i Neamtail, iar Putnamai tarziu, urmeazh Rhdhutilor, a admit astzi ca Musata, care-izise In legea cea noua Margareta, era dreapta frica a lui Latco la-tinizantul cu principesa rush care nu voi sh-si lase legea.

Curentul catolic era, atotputernic atunci In aceste prti, rnulth-rnith lui Ludovic. El nu se sfii sh Inlhture, la 1375, pe Mitropolitulortodox din Haliciu si s aseze In loc, cu binecuvantarea Papei, peun catolic (1). Loctiitorul autonom, in calitate de vasal, al regeluiUngariei era, de altfel, Inca din 1372, catolicul duce Vladislav deOppeln (2). El e acel care capath bula de constituire, prin care siPrzemysl si Vladimir, unde si inainte se incercase numirea deepiscopi latini, erau supuse Mitropoliei haliciene catolice (3).

Siretiul nu apare inset la aceasta data. De buna searnh ch inMoldova se shvarsise acurna schimbarea care dada Scaunul dinSiretiu unuia din cnezii ruso-litvani cari-si chutau acuin aiurea ada-postul. Pe &and doi din Koryatowicz se asezau in Maramurhs, unclese their pentru ei un ducat rusesc, al treilea, Iurg, se asezh Domnin locul lui Latcu, care-si incheiase, prin moarte naturalh, stapa-nirea. Si dup.& ce In colectia d-lui Kozak s'a dat lectura exactapietrei de mormant a Doamnei Anastasiei, ctitora manastirii, eh-reia-i darui Cotmanul, zestrea ei fiich a lui Latcu Voevod, cred

aceast mostenitoare a Moldovei, organizath politic pe bazh destricth rzsie, aduse drepturile ei lui Iurg. Musata era deci sordmai mica i, maritath cu un boier, poate chiar cu un strain, eanu putea sh ridice in randul intaiu preteng pentru fill ei, Petru,Roman si tefan, dintre cari eel de-al doilea poarth un nume ca-racteristic galitian, In leghtura cu vechile dinastii inaloruse, iar

nume ale marilor sfinti latini, ocrotitori ai Ungariei.

In acest Limp in Rusia Mare era un haos. Roman, Mitropolitullitvan, murise luptand cu Alexie, si impotriva acestui din urmA seridich acel cleric constantinopolitan chiar pe care Patriarhul II tri-

(1) $i in 1320 se numise un episcop catolic de Chiev pentru vechea aGalathea; (Ga-Haliciu); Caro, I. c.. p. 608.

(2) Caro, / c., p. 379.(3) Theiner, Monumenta Poloniae, 1, pp. '712-3.

cA

ceilalti,

licia,

www.dacoromanica.ro

INTEMEIEREA BISERICILOR ROMINESTI. 407

misese in cercetare, Chiprian, calugar al Patriarhiei (1). In 1380,dupa inoartea t;si a lui Alexie, chestia se discuth la Constantinopol,si intrusul era aparat calduros de cunoscutul misionar diplomatical Patriarhiei, arhiepiscopul de Nicea. Totus fu numit ca Mitro-polit canonic Pirnen (2). Era un act de autoritate, si Patriarhul Nil,a doua zi dupa Impkarea dintre Joan al V-lea i nepotul sat' deflu, incepea iar4 ofensiva sa. Ea Wade& Viclinului, dup.& cererea luiStrasimir, deci in legatur cu orientarea lui Vlaicu Vod a. insus, cuprins,la sfarsitul Domniei sale, intr'un conflict, ramas des tul de obscur,cu Ungaria (3), un episcop canonic, un Mitropolit legitim pentru Bul-gari, pe Casian, cleric violent si nedibaciu, care cazir apoi prin pa-catele sale, pierind in lume dupa ce provocase moartea unui calugarnesupus (4). Chiprian fu chernat, chiar la 1387, in judecata Scaunu-lui patriarhal (5) pentru ea in 1389 numai s-si capete deplina re-cunoastere, atunci Gaud Pimen merge& la Turci i lua dela ei ajutorimpotriva Constantinopolei care nu mai voia sa-1 primeasca. Eraanul in care se cladir lupta dela Cosovo i cazir Sultanul Muradlanga trupul cneazului Lazar, invins de dansul (6).

In 1387 insa Iledviga, ffica lui Ludovic eel Mare, face& in Galitia,in terile rusesti, calatoria ei de cucerire, ca mostenitoare a unorvechi clrepturi unguresti mai lnult decdt ca nepoatcl a regeluipylon Casimir. Se infatisa inaintea ei si a noului ei sot, nepotullui Olgierd, lagiello, care luase, la botezul SU, cu cateva luni inaintenurnele cel nou de Vladislav, Petru at Musatei i facir ornagiul saudand bani cu imprumut si primind in schimb ca zalog parnantuldin Nordul Moldovei sale (7).

Pentru a primi acest juramant, trebuia un episcop ortodox, ceea-ce arata ea la aceasta data Margareta, sprijinitoarea indaratnica acatolicismului, nu se mai MIA in vieat. Mokkma nu-1 aveet, siaveet nici aceasht Ruso-Litvanie, de vrerne ce trebui s'a, se recurgala Chiprian de Chiev, care intinse crucea rudei regelui sari.

(1) Oixelov Ica).61.1pov; ibid., p. 118.(2) Miklosich si Muller, I, p. 12 si urm., no. cccxxxvm.(3) Lupta pentru Vidia, passim,.(4) Miklosich si Muller, II, pp. 28-30, no. CCCXLV. $i boierii din Novgorod erau mus-

trati pentru nesupunere (ibid., pp. 31-4, no. CCCXLV1II .(51 Ibid., pp. 98-9, no. cmccm.(6) Miklosich si Muller, H, p. 116 si urm.(7) Hurmuzaki, I, pp. 295-6, no. mourv. Cf. Hasdeu, .Arhiva istorica, I, p. 177.

nu-1

.

www.dacoromanica.ro

408 N. IORGA

Deci numai dup5, aceast data se put6 care- dela Constantinopolun Mitropolit pentru Moldova. Cad, de sigur, a fost i aici o cereredin partea Domnului i a boierilor sal, i nu o trimetere de-a drep-tul, pentru care I3izantul nu era, nici destul de tare, nici destul deindraznet i care, pe langa aceasta, ar fi tirbit drepturile Ilaliciuluii ar 11 ingustat pe ale regelui Poloniei in aceasta, provincie vasala,monarhiei sale, prin calitatea de suzerana rnotenita de Hedviga delaparintele ei.

Cine a putut face o asemenea cerere? Cred ca Petrucare pana la .sfar*t In 1391 Inca av atentii pentru Bisericalatina din Statul su i care n'ar if ridicat impotriva sa toate intereselelegate de dansa, chiar dupa plecarea lui Andreiu Wassilo, cel dintaiuepiscop de Siretiu, din care sa Mar cel dintdiu episcop pentruLituania, cu Scaunul In Vilna Inca 'Agana. Petru se multumiprimeasca In Moldova pe calugarii olteni din tagma de carturaria lui Nicodirn i sa Inalte pentru ei manastirea Neamtului (1). RA-mane deci ca o cerere pentru Mitropolie, care jigni si pe Man-teni, Domni a toatcl Tara-Rometneascci", consacrci un sepa-rati,sm accidental, s se fi inaintat de Roman, care In toate se In-fativaza ca organizator i care Inalta, in cetatea facuta de &distilla varsarea Moldovei In Siretiu si numita dupa numele sau o cladircbisericeasca destul de insemnata ca sa se poata cuprinde supt les-pezile ei rarnitele sotiei sale Anastasia, botezata poate de fiica,ornonima, lui Latcu (2). El, Domnul pada la Mare, al Parathalasiei,va fi avut poate i o stapanire trecatoare la Cetatea-Alba, ccici cealt inteles puteet ctibei acest titlu? i aici el OA mormntulSfahtului Joan eel Nou, chinuit cu saizeci de ani inainte.

In preajma lui va fi fost, de sigur, o manastioara de cMugari.Purta oare egurnenul de acolo titlul de Vladica, Indeplinia el, cain parti romneti mai patriarhale, functia de hirotonisitor, fara saaiba, ca acela dela Peri In Mararnur4, manastire a Voevozilor ro-mani ai terii, calitatea de exarh intr'o stavropighie patriarhala?Credem ca nu. Actul de pregatire a impacarii Moldovei cu Patriarhia,In 1401, spune un singur lucru:. GA autoritatea Scaunului ortodoxde Haliciu putea fi socotit ca intinzandu-se asupra acestui Aspro-kastron, unde va fi avut un rost ca acela de mai sus clericul menit

(1) V. cartea mea Mandstirea Neamfulut, Videnii-de-Munte 1913.(2) V. Melhisedec, Oronica Romanulut, I, p. 103. Cf. cartea mea lstoria literaturit

romdne n secolul a IVIII-lea, II, p. 531.

Insus,

sa

si

sd-1

www.dacoromanica.ro

INTEMEIEREA BIMERICILOR ROMINE$TI. 409

a fi cel dintaiu episcop, apoica i cel de Haliciusi Mitropolital Moldovei (1).

Indata dup5, lupta dela Cosovo, Bizantul amenintat intr.& in le-gaturi cu Ungaria noului rege Sigismund, pada, la hotarele careiavenise primejdia. Calatoria la Constantinopol a MaramursanuluiDrag avea de sigur caracterul unui act politic in acest sens (2). Ase-menea relatii ingaduiau asezarea la Vic lin, peste drepturile Patriar-hiei din Tarnova, asupra crtreia se pregatia, cea de-a doua mare lo-vitura osmana,a Mitropolitului Ioasaf, cerut, i acesta, de Strasimir,

prea inltatul Imparat al BulgarilorD (3). In anul caderii Capitaleibulgaresti, 1393, arhiepiscopul de Betleem, cunoscator al partilorde peste Dunre i pe care-1 vom gsl si la noi, era, insarcinatrnearga in Rusia (eic cii1) 'NOV:CV!) pentru anume slujbe bisericesti (4),cari nu ne privesc pe noi.

Inca din acest an 1393 iscalia In Sinod un Mitropolit de Mauro-vlahia (5). Numele sa' u era Ieremia, i venise din Constantinopol inpartile Domniei celei nou5,. Dar nu fusese primit acolo, rum HU ga-sise primire nici un inaintas, Teodosie, de sigur numit si, elepiscop pentru Maurovlahi (6). Domnul terii i boierii tineau laepiscopi locali, Iosif i Meletie, doi episcopi (poate la RadautiRoman cu chiliile), pentrucei si in Tara-Romdneascci episcopatulera dublu.

Trebue s intelegern, de sigur, lucrurile astfel: Pentru acestiafusese ceruta hirotonia, fara a-i trimete insa inaintea Patriarhului.Dar, potrivit cu datina ce se facuse, li se refuzase aceasta ca incazul Rusului Pimen si in alte imprejurari trimetandu-li-se obis-nuitul carturar, grec din Constantinopol, din chiliileD Ecumenicului.

Iosif era, se spune Intr'un act mai thrziu, localnic i LYI"revt';al Voevozilor de atunci, Alexandru i fratele dm Bogdan. De aici s'aMout un Iosif Musat, membru al dinastiei. Cuvantul grecesc in-seamn numai: de acelas neam. Textul bizantin nu vrea ssa spuiealiceva, decat ea Iosif era Roman.

(1) 0 listi de episcopi cuprinde in adevar un Asprokastron la gura Niprului si poates'a Intrebuinat locul de mai sus. Gelzer, /oc. cit., p. 253.

(2) Miklosich si Muller, II, pp. 156-7, no. ccccxxvr.3) Ibid., p. 161 si urm., no. ccccxxxiv.(4) Mid., pp. 171-2, no. ccccxxxvirr; p. 194 si urm., no. cCccr..(5) ibid., pp. 167, 170, no. ccccxxxv; p. 174, no. CCCCRL; p. 178.(6 '0 %Op Oso86.stt; ixsivo;; ibid., p. 53.

sa

si

a

www.dacoromanica.ro

410 N. IORGA

Se raspingeb, astfel 1nvinuirea GA el si tovarasul sau ar fi fostepiscopi sarbi (76p6oar,cmconot), nu numai de cartea slavona a luiNicodim, Sari) de nastere, dar si de ierarhie sarbeascit. Pentru apune cap'at tuturor parilor se adauge c s'a Mout, pentru Iosif,convingerea unei hirotonisiri canonice la Haliciu.

De cine poate Li vorba in aceasta tarzie si ciudata revenire ?Scaunul Haliciului era el ocupat, de fapt, inainte de 1391 ? Foarteprobabil nu. In acest an insa Tagaris, vestitul aventurier bisericesc,care, sirnulnd apoi i o unire cu Roma, hirotonisi episcopi din Siriala Tebriz, de aici in insulele Arhipelagului i parka in muntii Mara-murAsului, dadii lui Simion, noul egumen din Peri, hirotonia pentruHaliciu si mai tarziu Patriarhul Ii recunostea numai dreptul de suc-cesiune la moartea celui ce se di& in functiune (1). Mai tarziu epis-copul de Luck, respins in cererea sa la Constantinopol, se improvizil,cu voia regelui, episcop de Haliciu. In Octonwrio, Patriarhul 11 scotch,dela Luck, dar nu spunea nimic despre soarta Haliciului (2).

Unul sau altul vor II dat episcopului moldovean hirotonisirea, decare totus aveau nevoie. Mai probabil col din urmil, care era desigur primit de rege, oricum 1-ar fi judecat Constantinopolitanii.

Roman Vod5, se Impotrivi pan la capat acestora, i, ca,nd el fuprins i dus in Polonia, politica lui religioasa fu urmat de ultimulliu al Musatei, tefan. In August se pierduser toate sperantelepentru Ieremia, si i se gati un ad'apost la Tarnova, a doua zi dupacucerirea turceasca a acestui oras (3).

In zadar se strecurara trirnesii patriarhali, episcopul de Mitilene sicunoscutul episcop de Betleem (Ianuarie 1397). Patriarhia afurisi tartintreaga, crutand numai cele dou'a mnastiri, a Maicii-Domnului si aSf. Durnitru, cari atarnau la 1395 de Isaac cel din Rusovlahia, unarhiereu i pe cari Patriarhul le primi asupra-i poate ca sta-vropighii, isn care caz Isaac ar fi ctitorul inchinAtor (4). Neinduplecatese aratau amandoua partile. Cel mult dac5, afurisenia fu ridicatadeasupra poporului nevinovat. Nurnirea ca dichiu patriarhal a proto-popului moldovenesc Petru (Maiu 1395) nu reusi sa", aduc5, pacea (5).

Trebui o noua si mare nenorocire in Bizant, pentru ca aceastatrufie s'a se plece. 0 stim care e. Baiezid, urrnasul lui Murad, asedia

1) Ibid., pp, 157-8, no. ccccxxvzi.12) Ibid., pp. 180-1, no. ccmci.v.3) Ibid., p. 223, no. cmcioan.

(4 Ibid., p. 241, no. CCCCLXXXVIII.5) Ibid., p. 241 i urm.

www.dacoromanica.ro

INITMEIEREA BISERICILOR ROMINETI. 411

Mesa In 1391 Constantinopolea, pe care alergara s o scape cruciatii. Ca-valerii Apusului erau a0epta0 In cetate, iar peste pucin veniau inBosfor corbiile lui Boucicaut, aventurosul guvernator al Genovei.

dup plecarea sa, mai mult far& ispravh, i ImpAratul Manuillila, In Decemvrie 1399, drumul ctre puterea i banii Apusului(1).stta mult timp acolo, i ruda sa Joan al VII-lea ii in locul laConstantiuopol.

Inca din 1397 Patriarhul scrisese in Rusia pentru o unire curegele Ungariei(2). U nou5, scrisoare, desperat, cerea pentru sea-parea Constantinopolei qi aurul strns in folosul bisericilor i mnd,-stirilor (3). Cedarea fat de Moldova, darnica, de sigur Inca de atunci,se impunea.

Cu voia de a ridica afurisenia cu totul, de a pune in Scaun peIosif, ca unul ce fusese cu dreptul hirotonisit, plecau in MoldovaGrigorie cAlugrul i diaconul Manuil Archon la 26 Iulie 1401. Seintelege ce a urmat.

Alexandru Vod'a, care se plngea, ca se pare ca avem episcop,dar n'avem, axe& norocul de Incepe Domnia, multrnita uneiimprejurri externe prielnice, cu organizarea canonica, a Bisericiimoldovene, careia peste cAteva, luni, odat cu aducerea dela Ce-tatea-Alba, a oaselor Srantului Joan celui Nou, ii dadea, loc de re-edint5, in Capitala lui Petru Vod, Suceava.

1) Geschichte des osmanischen Reiches, I si recenta luerare ruseasc a lui Vasiliev,despre calatoria lui Manuil.

(2 Miklosich i Muller, II, p. 280 si urm., n-le DXV i urm.(3) Ibid., p. 359 si urm., no. DLVI.

Si,

a-si

www.dacoromanica.ro