numărul 23, ianuarie-februarie 2016 pagini: 20, preţ: 2 lei · literare mihai eminescu şi ioan...

Numărul 23, Ianuarie-Februarie 2016 pagini: 20, preţ: 2 lei

L A Î N C E P U T D E A NL A Î N C E P U T D E A N

Suntem la începutul anului 2016, un ancu multe speranţe şi noi provocări.

Sperăm că anul 2016 va fi un an maibun decât anii anteriori, din toate punc-tele de vedere.

Anul 2016 va reprezenta un nou începutpentru comuna noastră, un nou drum pecare avem obligaţia să păşim cu fermitateşi demnitate.

Îmi doresc din tot sufletul să pot realizainvestiţiile de interes public aflate în deru-lare, să fie finalizate în totalitate întrucâtdispunem de fondurile necesare finalizăriilor.

Lucrările de investiţii pe care le avem înderulare sunt următoarele:

- Grădiniţa cu program normalMehadia, cu termen de finalizare luna au-gust 2016;

- Extinderea, modernizarea şi dotareaCăminului Cultural din Mehadia;

- Punerea în folosinţă a terenului de mi-nifotbal cu nocturnă la Mehadia - lunamartie 2016;

- Proiect Măsura 3.2.2., având ca obiec-tive: alimentare cu apă-canalizare mena-jeră şi staţie de epurare Valea Bolvaşniţa;

- Reabilitare străzi comunale localitateaMehadia;

- Reabilitare Cămin Cultural ValeaBolvaşniţa;

- Centru de zi pentru copii tip sistemafter-school în localitatea Plugova;

- Achiziţii de utilaje şi mijloace de trans-port pentru asigurarea serviciilor publice- termen finalizare: 31.12.2016;

- Reparaţii străzi şi drumuri agricole întoate localităţile;

Avem proiecte întocmite, care vor de-mara în anul 2016, pentru canalizare me-najeră şi staţie de epurare, în localităţilePlugova şi Globurău.

De asemenea, proiect de infrastructurăcu C. J. Caraş Severin privind alimentareacu apă în localitatea Mehadia, cu fondurieuropene prin care se va reface reţeauade alimentare cu apă, canalizare şi staţiede epurare.

Cu gândul la un an mai bun pentru noitoţi, dar şi cu dorinţa de a fi finalizate întimp toate proiectele propuse, aş dori sămulţumesc şi pe această cale tuturor lo-cuitorilor comunei noastre pentru impli-carea şi înţelegerea de care au dat dovadăîn relaţia cu administraţia publică locală.

Vă doresc multe împliniri, multe bucurii,putere de muncă şi prosperitate.

Primar IANCU PANDURU

2 VESTEA de MEHADIA

SIMPOZIONUL CETĂŢII, EDIŢIA A IX-A - MEHADIA 22 IANUARIE 2016

Z iua de 22 ianuarie 2016 amarcat cea de-a IX-a ediţie aSimpozionului Cetăţii, găzduitde Liceul Tehnologic NicolaeStoica de Haţeg din Mehadia.Evenimentul a fost organizat,ca la fiecare ediţie de fonda-torii lui - Primăria şi ConsiliulLocal Mehadia, Liceul Tehno-logic „Nicolae Stoica de Haţeg”şi Societatea Literar-Artistică„Sorin Titel” din Banat.Manifestările au fost deschisede elevii claselor a V-a şi a VI-a

care, sub pregătirea prof.Anişoara Zeicu, au prezentatsceneta ,,Moş Ion Roată şi

Unirea”, apreciată şi aplaudatăde numărul mare de spectatori(organizatori, părinţi şi invitaţi)ce a umplut până la refuz sala

de clasă în care s-audesfăşurat eveni-mentele.

Sesiunea decomunicări, ce aurmat în con-tinuarea lucrărilorsimpozionului, prinluările de cuvânt auevocat în specialmomente marcanteale istoriei noastre:Unirea Princi-patelor Române şi aniversarea

naşterii a doi cla-sici ai literaturiiromâne : MihaiEminescu şi IoanSlavici.

D e s c h i d e r e acomunicărilor aaparţinut domnu-lui primar al co-munei Mehadia,Iancu Panduru.Scriitorul Nicolae

Danciu- Petniceanu,preşedintele Societăţii Literar-artistice ,,Sorin Titel”, care aîndeplinit pe lângă rolul de or-

ganizator şi rolulde moderator, aoferit cuvântuld o m n i l o r :p r o f . d r. I u l i a nLalescu (LiceulTehnologic NicolaeStoica de Haţeg),prof. Ana Zeicu(Liceul TehnologicNicolae Stoica deHaţeg), comandor

Nicolae Popa (Orşova), CorinaFlorescu (Lugoj), GheorgheMirulescu (Orşova), dr.DănilăSurulescu (Timişoara), prof.

Mihai Corneanu (Plugova),

prof. Gheorghe Rancu Bodrog(Şopotu Vechi, redactor şef alrevistei “Almăjul”), prof. MihaiVlădia (din Rudăria,preşedintele Asociaţiei cul-turale “Banatcult” Almăj), prof.

Ionela Domilescu (LiceulTehnologic Nicolae Stoica deHaţeg), Maria şi Mihai Chiper (directorul Casei de CulturăAnina), prof. univ. dr. IlieCristescu (Băile Herculane),ing. Constantin Oprescu (Băile

continuare în pagina 3

VESTEA de MEHADIA 3

SIMPOZIONUL CETĂŢII, EDIŢIA A IX-A - MEHADIA 22 IANUARIE

urmare din pagina 2Herculane), prof. DănilăSitariu (Rudăria), preotGheorghe Bubă (GlobuRău).

Momente deosebite îndesfăşurarea simpozionu-lui, au reprezentatminirecitalurile folclorice adoi reputaţi rapsozipopulari nativi ai zoneinoastre folclorice,respectiv Iosif Puşchiţă(Petnic) şi Iosif Ciocloda(Mehadica). De asemenea,două actriţe ale TeatruluiMunicipal din Lugoj – Maria Rogobete şi Corina Florescu –

au recitat din poeziile

eminesciene.Cu prilejul acestei

manifestări, scriitorulNicolae DanciuPetniceanu, şi-a lansat laMehadia, ultima carte -,,Cei trei din Piaţa Amzei”,o deosebită lucrare de is-torie literară, ce evocămomente şi fapte cunos-cute, dar şi mai puţincunoscute, ale relaţiei deprietenie dintre două geniiliterare Mihai Eminescu şiIoan Slavici.

Constantin VLAICU

Elevi ai claselor a V-a şi a VI-a Liceul NicolaeStoica de Haţeg din Mehadia, sub pregătirea prof.Anişoara Zeicu, interpretează sceneta ,,Moş IonRoată şi Unirea”

4 VESTEA de MEHADIA

De câte ori mă încumet să spun ceva de-spre Eminescu, f ie cuvintele mele cât detimide, mă simt îndemnat nu numai la orugă , la o închinare , dar şi la o confesiunedespre modul în care a apărut şi a crescut,în timp, în fiinţa mea,această nevoie deînalturi de lumină, deCer.

Astfel, mă vădnevoit să afirm cutărie ca dragosteapentru poezie , pen-tru Eminescu vine cao adiere de duh , caun murmur suav de laMAMA . Da, dinspresufletul mamei , nu-mele lui este veşnicit,cu litere de aur, întreeroii neamului. Mai târziu, este adevărat,am înţeles că toată dragoste mea pentrumarele poet şi pentru opera sa venea dinstrăfundul meu , ca om.

Pentru mine, Eminescu a fost şi va rămânepoetul paradisului pierdut al copilăriei, poetal iubirii, alcărui registru evoluează de lascoală mărturisirilor de taină/la aspiraţiacătre o iubire totală, ideală, sau la arderileafective devastatoare, ca în atâtea din poezi-ile lui. Eminescu este , în acelaşi timp, poetal naturii, al codrilor şi al izvoarelor, alpeisajului naţional, al naturii veşnice,încărcate de atâtea minuni şi miracole. Poetal revoltei împotriva opresiunilor naţionaleşi nedreptăţilor sociale, care ţintuiesc lastâlpul infamiei pe saltimbancii şi irozii lev-antinismului politic al vremii sale,sfâşiindu-le măştile bizantine, ani în şir, încoloanele din ziarul Timpul şi veştejindu-le ,cu virulenţă , năravurile, în pagini de înaltăcugetare şi atitudine politică :poet al fol-clorului naţional şi paremiologiei populare,Eminescu este, deopotrivă , poetul Genezeişi al meditaţiilor filozofice grave , aplecat,

cu egală pasiune, asupra a tot atâtor enigmeşi taine ale vieţii şi ale morţii. Eminescueste însă şi poetul Istoriei, ca şi al succesiu-nii civilizaţiilor planetare şi al prăbuşirii lorrevolute .

Nici un scriitor românn-a realizat vreodată înoprea lui, şi încă încondiţii atât de ne-prielnice , o atât devastă şi de adâncasinteză de atitudini şide valori lirice şi f i lo-zofice ca Eminescu.

Mărturisindu-se, capentru sine, într-oautogramă de oinegalabilă aurapoetică - Dumnezeul

geniului m-a sorbit dinpopor, cum soarbe soarele un nour dinmarea de amar - mărturisirea poetuluiînseamnă, ea însăşi, nu numai otulburătoare formă de expresie apersonalităţii sale creatoare, dar şi un exce-lent indicativ al unei concepţii artisticesurprinzătoare.

Construind, astfel, pe spaţii uriaşe,printr-o ardere unică, Eminescu a intrat înnefiinţa la o vârstă mult prea tânără.Înălţându-se în eternitate, el şi-a luat locullui pe firmament, în galaxia geniilor univer-sale , arătând , din înalturi, uimirii noastre,într-o tot mai strălucitoare lumină, univer-sul său afectiv şi spiritual, în care circum-scrie, deopotrivă, Pământul şi Cosmosul,copleşite de taine şi de frumuseţi, în imaginiarhetipale şi în tonalizări şi nuanţe careînalţă limba română la vocaţia expresivă,sacră a vechilor limbi europene.

Comandor ing. POPA NICOLAE

Mehadia

22.01.2016

Comandor ing. Popa Nicolae

SIMPOZIONUL CETĂŢII MIHAI EMINESCU 24 IANUARIE 1859 - UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE -EDIŢIA a IX-a LICEUL TEHNOLOGIC ,,NICOLAE STOICA DE HAŢEG"22. 01. 2016 MEHADIA

VESTEA de MEHADIA 5

TRĂDAREA TRĂDAREA LUI CUZALUI CUZA

După şapte ani de domnie,Alexandru Ioan Cuza a căzutvictimă „Monstruoasei Coaliţii” aliberalilor şi conservatorilor. Mai

mulţi militari care îi juraserăcredinţă domnitorului şi-au călcatcuvântul şi au participat la acţiuneade detronare. Însă mai înainte deaceastă ultimă trădare, AlexandruIoan Cuza fusese trădat în repetaterânduri de omul său de încredere,Dimitrie A. Sturdza – care avea săajungă prim-ministru al României.Redăm în rândurile ce urmeazăpovestea trădărilor lui Dimitrie A.Sturdza, aşa cum este reflectată învolumul „Cuza Vodă. România”, ed-itat la începutul acestui an de is-toricul Stelian Neagoe.

Prima trădare În 1909, soţia dom-nitorului, Elena Cuza, împlinea 83de ani. Cum se împlinea jumătate desecol de la Unirea Principatelor,soţia domnitorului a fost vizitată deVespasian Pella, care a consemnatamintirile doamnei referitoare latrădătorul Dimitrie A. Sturdza:„Maria Să Cuza avea de secretar alsău pe Mitiţă Sturdza, văr primar cumine, căci mama mea era soră bunăcu tatăl lui Sturdza. Prin 1863, Cuza,rugat de mine, permiterevoluţionarilor poloni să treacăprin ţară arme şi muniţii pentru omare revoluţie ce o preparaupolonii. Mitiţă Sturdza află acest se-cret şi găseşte cu cale să-l divulge

după cum mai făcuse şi alte acte deasemenea măsură. Şi atunci soţulmeu, într-un moment de mare in-dignare l-a luat de gulerul hainei şil-a azvârlit pe scările palatului… Deatunci a încetat de a mai fi secretarulDomnitorului… dar tot de atuncis-a născut şi acea ură neîmpăcată pecare i-a purtat-o lui Cuza Vodă şi

după moarte. De aceea, la de-tronare, vărul meu MitiţaSturdza a avut rolul său înconspiraţiune şi din tot ce l-apreocupat mai mult au fostcorespondenţa şi acteleDomnitorului Cuza, pe care înnoaptea detronării s-a grăbit să ile sustragă. Desigur că în cutiilebiroului lui Sturdza pe care s-atelegrafiat acum de la Paris ca săi le sigileze, se vor fi găsind şi o

parte din actele bărbatului meu”.A doua trădare Subiectul

detronării lui Alexandru Ioan Cuzaa rămas unul fierbinte până în sec-olul al XX-lea – în mare parte şidatorită faptului că trădătorul D.A.Sturdza era încă activ în viaţapolitică a României. Astfel, în anul1903 ziarul bucureştean „Ţara”publică un articol sub titlul„Trădarea lui Sturdza faţă de Cuza”,din care redăm principalele pasaje înrândurile următoare. „ÎmpăratulNapoleon al III–lea avea o simpatiedeosebită pentru Cuza, de când culagărul de la Furceni (Prahova) şigândindu-se cum ar putea să-lmărească în faţa românilor îi trimiteo scrisoare printr-un curier special,în care îi scrie: ,,Strânge oricâtăarmată ai şi concentreaz-o în câtevapuncte pe malul Dunării, apoiproclamă independenţa ţării, căci euvoi sili pe Turcia să primească peaceasta ca fapt împlinit”. Bucuros deo asemenea veste, Domnitorul aavut funesta idee de a o comunica şisecretarului său particular de atunci,nimeni altul decât Dimitrie A.Sturdza. Acesta, în înţelegere cu IonGhica, fostul Bey de Samos, s-agrăbit să înştiinţeze consulii englez,austriac şi prusian de uluitoareatentativă napoleoniană. Pe dată a

fost alarmată presa occidentală, sprepenibila impresie a împăratuluiFranţei. Drept urmare telegramalaconică a lui Napoleon al III-leacătre Cuza vodă: ,,O ţară care areasemenea trădători nu merităindependenţa”. Telegrama eraînsoţită de extrase din presa englezăce publicase textul scrisorii luiNapoleon către Cuza. Indignarea luiCuza vodă n-a mai avut margini, aaşteptat cu nerăbdare sosirea ne-credinciosului secretar particular dela palat şi întâmpinându-l în capătulde sus al scărilor din interiorul edi-ficiului domnesc ieşean din stradaLăpuşneanu i-a aplicat corecţiameritată: ,,Mişelule, ceea ce publicăziarele engleze, le-au cunoscutNapoleon, eu şi cu tine: cine estetrădătorul între noi?” şi fără să maiaştepte un răspuns îl pălmui peDimitrie A. Sturdza, dându-i un pi-cior în spate care îl făcu să serostogolească pe scara palatului.După ce furia îi trecu, Cuza vodă îşidete seama ce trebuia să facă şitrimise să prindă şi să aresteze pe D.A. Sturdza. Însă în zadar îl căutarăprin toate părţile căci trădătorulînţelesese situaţia sa critică, fugise laGiurgiu şi de acolo trecu Dunărea înTurcia pe care o servise în detrimen-tul patriei şi naţiunii române”. Hoţulde documente. Tot ziarul „Ţara”publică, tot în 1903,o altă investigaţiereferitoare la relaţia Sturdza – Cuza;de data aceasta fiind vorba de docu-mentele sustrase de către fostul sec-retar: „Este stabilit astăzi ca domnulD. A. Sturdza e acela care a sustrasdocumentele rămase în palat înurma abdicării domnului Cuza.Rămâne de stabilit în ce condiţii D.A. Sturdza a sustras aceste docu-mente ale fostului său protector şi cea voit să facă cu ele. După cercetăriminuţioase şi ajutaţi şi de întâm-plare, am reuşit să dăm peste sen-tinela postată în cabinetul unde seaflau aceste hârtii preţioase în ziuacând au fost sustrase de către Stur-dza”. Martorul principal în 1903 eraun soldat din garda civilă care a


Prof.Dr. Iulian Lalescu

6 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 5fost prezent la evenimente: „Păreamfoarte mirat de ce m-a postat săpăzesc acea încăpere, când căpitanulmeu văzându-mi nedumerirea îmizise: ,,Te-am postat aici, fiindcă acestloc cere un păzitor deştept. Să nu laşipe nimeni să se apropie de acestdulap şi această casă de fier şi dacăo voi cineva să se apropie, să tragiîntr-însul dacă nu va voi să seretragă la somaţiile dumitale”. Abiapostat acolo văzui trecând pe gener-alul Haralambie şi apoi pe Golescu.Locotenenţii Domneşti, care ve-neau să vadă dacă mobilele ce mi s-au încredinţat spre pază erau în bunăstare. (…) După o jumătate de orăa venit şi Dimitrie Sturdza careîncerca să se apropie de dulapul denuc. Eu însă l-am somat să sedepărteze şi dânsul se supuse lasomaţia mea. Puţin mai târziu,domnul Sturdza pătrunse în aceacameră însoţit fiind de colonelulmeu Serurie care mi-a dat ordin săies de acolo şi să rămân de pază lauşă, nelăsând pe nimeni să intre înacea cameră. Căpitanul meu, NităRadovici, veni atunci spre mine în-trebându-mă de ce mi-am părăsitpostul? I-am explicat cele întâm-plate şi atunci dânsul îmi zice: ,,Avenit întâi la mine Sturdza cerându-mi să-l las să umble în dulapul ăla,dar l-am refuzat. Atunci se vede cădomnul Sturdza s-a dus la colonelulSerurie. Treaba lor, eu mi-am făcutdatoria”. Nu trecu mult şi domnulSturdza iese din acea cameră însoţitde Serurie şi ţinând sub braţ un vo-luminos pachet de hârtii. DomnulSturdza care părea foarte radios,ajungând în dreptul scării strânsemâna lui Serurie şi crezând că nuînţeleg îi zise pe franţuzeşte: ,,Îţimulţumesc, ai făcut un serviciucauzei noastre”. D.A. Sturdza avea sămoară în 1914 – ultimii şapte anidin viaţă petrecându-i în ospicii. Fiulsău, colonelul Alexandru Sturdzaavea să trădeze trecând la nemţi înanul 1917 cu planurile de luptă alearmatei române. Loialitatea lui Cuza

După detronare, Alexandru IoanCuza avea să primească în 1868propunerea de a se reîntoarce petronul României – propunere venitădin partea Franţei şi pe care avea s-orefuze spunând că nu îşi doreşte săse reîntoarcă în România cu spri-jinul unei puteri străine. La momen-tul detronării „MonstruoasaCoaliţie” a lansat o amplă campaniede dezinformare prin presă în caresusţinea că domnitorul Cuzaintenţionează să se alieze cu Rusia.D.A. Sturdza avea să susţină maiapoi că deţine acte – dintre cele fu-rate din cabinetul lui Cuza – careprobează această acuzaţie, însă nu apublicat niciodată aceste presupusedovezi. În orice caz, campania dedezinformare avea să-şi atingă ţintaşi să blocheze relaţia lui Cuza cuîmpăratul Napoleon al III-lea.Diplomaţia franceză avea să-şi deaseama de greşeală abia doi ani maitârziu, când ducele de Grammont,ambasadorul francez, avea să poarteurmătorul dialog cu principele de-tronat Cuza, dialog reprodus învolumul editat de istoricul StelianNeagoe amintit mai sus:

„D: Ei bine ne-am săturat deCarol, este destul.

P: Pentru ce?D: Ei, dar este cât se poate de

prusac. Şi-a uitat toate angaja-mentele, cele luate de familia sa, dedoamna Cornu. Alianţa cuîmpăratul, miniştrii săi sunt în relaţiisupravegheate cu Rusia. Delicateţuride ambele părţi – evident pe fondde autoapărare. Se joacă (indescifra-bil), ce credeţi?

P: Că ruşii se folosesc de acei oa-meni şi se vor servi până când vor ficâştigat ceea ce este de câştigat şi că-i vor abandona atunci când nu le vormai fi de vreun folos. Dar acest lucrunu mi se pare la fel de grav ca faptulcă dumneavoastră păreţi a vă teme.Încearcă să se păcălească unii pe alţii.

D: Da. Rapoarte alarmante.Brătianu vrea să răstoarne pe Carolşi să proclame republică.

P: Credeţi că ţara îi va urma?D: Nu ştiu ce să cred. Vă

mărturisesc că sunt foarte stânjenit.Mai înainte politica din Principatese făcea la Constantinopol şi la Paris.Acum este deplasat. Se face la Viena,de când suntem în alianţă cu Austriape problemele Orientului. Sau numai sunt eu la curent cu acestechestiuni. Primesc rapoarte contra-dictorii de la Bucureşti, Iaşi şi v-aş firecunoscător să vă ştiu părerea.

P: Permiteţi-mi domnule duce săvorbim în termeni academici şi săvorbim despre lucruri mai agreabile.Situaţia politică din România esteun subiect care nu mă atrage. Suntjenat. Dumneavoastră sunteţi am-basador; eu sunt un principe de-tronat. Vedeţi domnule ambasador,vreţi cumva să mă faceţi principe alhazardului; aţi venit să-mi faceţinişte propuneri?

D: Dar principe fiţi încredinţat cănoi nu am fost niciodată ostili per-soanei dumneavoastră, noi am fostdezolaţi şi nu am fi uimiţi deloc dacăv-aţi relua locul. Numaidumneavoastră puteţi restabili or-dinea. Nimeni nu mai are influenţăîn afară de dumneavoastră.

P: Sunteţi sigur că intereselefranceze nu ar avea nimic de pier-dut?

D: Da.P: În acest timp la Paris m-au con-

siderat implicat în ameninţările din-spre Rusia.

D: Ah, s-au făcut prostii; da, amcrezut-o; ne-am lăsat înşelaţi.

P: Dar permiteţi-mi să vă spunceva: orice s-ar întâmpla, nu voiconsimţi niciodată a intra înRomânia printr-o intervenţiestrăină, cu ajutorul Franţei, tot atâtde puţin ca şi cu cel al Rusiei. Nu aşvrea să ajung altfel decât prin ţară.

D: Cu dumneavoastră principe,suntem siguri că influenţa rusă nu vaajunge să predomine în România.

P: Între timp, am fost luat dreptrus la Paris.

D: Acum ştim adevărul, dar amfost prost informaţi, am făcut şiprostii.”

Prof. dr. IULIAN LALESCU

VESTEA de MEHADIA 7

Pentru poetul nepereche ziaris-tica nu însemna numai un mijloc dea supravieţui nevoilor zilnice fiind,aşa cum spunea Alexandru Vlahuţă,„un om pe care bunurile materiale îlocoliseră". Ziaristica lui Eminescu nu

reprezenta una din dimensiunile per-iferice, laterale ale activităţii sale, ci ex-presia geniului său, a convingerilorsale, în care vibrau toate suferinţelecelor care de veacuri trudeau, celor cepotenţau valorile pământului româ-nesc.

În anul 1905 Nicolae lorga, citindprimul volum din „Scrierile politice şiliterare" ale „acelui ce n-a fost numaipoet, fiind totuşi poet în toate" spune: „Nu, el n-ar fi consimţit de dragul niciunei teorii şi nici unui ideal estetic, săse izoleze de viaţa întreagă a poporu-lui său, dintre şirurile înaintaşilor."

Scrierile jurnalistice ale lui Em-inescu înfăţişează permanent bipo-larizarea societăţii româneşti dinvremea lui; pe de o parte o clasă, ceamai numeroasă, cea mai năpăstuită,căreia i se datora progresul în toatedomeniile şi, pe de alta, o clasăparazitară cu acel „aer bolnăvicios decorupţie, frivolitate, câştig fărămuncă."

În 1877 publică în ziarul Timpul unarticol intitulat „Netrebnicii care neconduc" în care se întreabă : „Ce cautăaceste elemente nesănătoase în viaţapublică a statului ? Ce caută aceşti oa-meni care pe calea statului voiesc să

câştige averi şi onori, pe când statulnu este nicăieri altceva decât organi-zarea cea mai simplă posibilă anevoilor omeneşti ? Ce sunt acestepăpuşi care doresc a trăi fără muncă,fără ştiinţă, fără avere moştenită, cu-mulând câte trei patru însărcinări

publice dintre care n-ar puteasă îndeplinească nici pe unaîn deplină conştiinţă ? Cecaută ?

Vom spune noi ce caută.Legile noastre sunt străine :ele ele sunt făcute pentruun stadium de evoluţiunesocială care în Franţa a fost,la noi n-a fost încă. Amfăcut strane în bisericanaţionalităţii noastre,neavând destui notabili

pentru ele, am durat scaunecare trebuiau umplute. Nefiind oa-meni vrednici, care să constituie clasade mijloc, le-au umplut caraghioşii şihaimanalele, oamenii a căror muncăşi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu,stârpiturile, plebea intelectuală şimorală. Arienii de tot soiul, oamenicare riscă tot pentru că n-au ce pierde,tot ce-i mai de rând şi mai înjosit înoraşele poporului românesc. Căci,din nefericire, poporul nostru stă pemuchia ce desparte trei civilizaţii de-osebite ; cea slavă, cea occidentală şicea asiatică şi toate lepădăturile Ori-entului şi Occidentului, greceşti,jidoveşti, bulgăreşti, se grămădesc înoraşele noastre, iar copiii acestorlepădături sunt liberalii noştri. Şi,când loveşti în ei, zic că loveşti în totce-l românesc şi că eşti rău român.

Dar acum, de ne veţi fi iertat sau nu,să stăm de vorbă gospodăreşte şi să văîntrebăm ce poftiţi dumneavoastră ?Şi, ca să ştim că aveţi dreptul de apretinde, să întrebăm ce produceţi ?Arătaţi-ne în adunăriledumneavoastră pe reprezentanţiicapitaliilor şi fabricelor mari, pereprezentanţii clasei de mijloc care săse deosebească de fabrica de mofturiale „Telegrafului" şi ale „Românului"

şi de fabrica dumneavoastră depalavre din Dealul Mitropoliei ?

Ciudată ţară, într-adevăr! Pe ceimai mulţi dintre aceşti domni statuli-a crescut, adică i-a hrănit prin inter-nate, ca după aceea să-şi câştige,printr-un meşteşug cinstit, pâinea detoate zilele.

Dar statul a ajuns la un rezultat cutotul contrar. După ce aceşti domnişi-au mântuit aşa-numitele studii, viniar la stat şi cer să-i căpătuiască, adicăsă-i hrănească până la sfârşitul vieţii.

Domnia lor vor să facă pe boierii,3-4-500 de franci pe lună nu-iliniştesc şi nu-i fac să se puie pemuncă pentru a deveni folositorinaţiei de pe spinarea căreia trăiesc.Sunt născuţi pentru lucruri maiînalte, pentru deputăţii, ministerii,ambasade, catedre de universitate,scaune în Academie, tot lucruri marila care cinstiţii lor părinţi, care vin-deau braga şi rahat cu apă rece sauumblau cu patrafirul şi sfistocul dincasă-n casă, nici nu visaseră şi nici nuaveau dreptul să viseze, căci nudăduseră naştere unor feţi-frumoşi custele-n frunte, ci unor băieţi groşi laceafă şi târzii la minte, de rând, adeseafoarte de rând.

Ţărani ? Nu sunt. Proprietari nu,învăţaţi nici cât negru sub unghie,meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, cesunt dar ? Uzurpatori, demagogi,capete deşarte, leneşi care trăiesc dinsudoarea poporului fără a o com-pensa prin nimic, ciocoi boieroşi şifuduli, mult mai înfumuraţi decâtcoborâtorii din neamurile cele maivechi ale ţării.

De acolo pizma cumplită pe care onutresc aceste nulităţi pentru oricescânteie de merit adevărat şi goannaînverşunată asupra elementelor int-electuale sănătoase ale ţării, pentru că,în momentul în care s-ar desmeticidin beţia lor de cuvinte, s-ar mântuicu domnia demagogilor.

Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni


ZIARISTUL EMINESCU

Gheorghe Mirulescu

8 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 7

n-ascultă. Nefiind stăpân care să-l ţieîn frâu, ei îşi fac mendrele şi văsărăcesc, creându-şi locuri şilocuşoare, deputăţii, primării, comisiişi multe altele pe care voi le plătiţipeşin, pe când ei nu vă dau nimic, ab-solute nimic în schimb, ci din contravă mai şi dezbracă, după ce voi i-aţiînţolit.

N-ar fi mai bine să stăpânească cei

ce n-au nevoie de averile voastre,având pe ale lor proprii ? Sau celpuţin oameni care, prin mintea lorbine aşezată, vă plătesc ce voicheltuiţi cu dânşii.De aceea alungaţiturma acestor netrebnici care numuncesc nimic şi n-au nimic şi vor sătrăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nuştiu nimic şi vor să vă înveţe copiii, şin-au destulă minte pentru a seeconomisi pe sine şi voiesc să văeconomisească pe voi."

Citind articolul îţi vine să crezi căpoetul n-a murit, că este contempo-ran cu noi, fiindcă şi astăzi avemaceeaşi politicieni, cu aceleaşi obi-ceiuri, acelaşi sistem de caste eco-nomico-politice, aceleaşi contractecu statul, aceeaşi hoţi dar cu altenume.

Aşa a fost acum 139 de ani, aşa esteşi acum. Cum va fi oare peste 139 deani ?

Gheorghe Mirulescu

În “Zilele Culturii Naţionale” la Mehadia (Caraş-Severin) a avut loc la data de 22 ianuarie 2016, înlocalul liceului din localitate, trei evenimente :venerarea Unirii Principatelor Române, Aniver-sarea zilei de Naştere a Poetului Naţional şi aniver-sarea zilei de naştere a scriitorului clasic IoanSlavici.

În calitate de moderator am prefaţat cele treievenimente insolite cu următoarele argumente:

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNEUn pas mare în făurirea României moderne,

graţie domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care,cuajutorul Guvernatorului Mihail Kogălniceanu, aînfăptuit: secularizarea averilor mănăstireşti, Re-forma agrară, Legea electorală, lichidarea iobăgieişi eliberarea din sclavie a ţiganilor. De la Domni-torul Cuza ne-au rămas Universitatea din Iaşi(1860) şi Universitatea din Bucureşti(1864), apoiau demarat lucrările celei dintâi staţii de cale ferată:Gara Filaret.

VENERAREA POETULUI NAŢIONALCreatorul limbajului poetic modern, de la Emi-

nescu şi până astăzi se scrie poezie cu totul altfel,avem o limbă literară românească. Eminescu a fostşi un mare publicist, pe care încă nu-l cunoşteamcum trebuie, deoarece adesea a fost cenzurat laintervenţia evreilor din România. Aceştia îl socotun antisemit !Greşit! Eminescu a fost xenofob şi nuantisemit! “Xenofob” = teama de străinii pripăşiţila noi, care nu mai aveau de gând să plece la casalor! Eminescu a fost un conservator al tradiţiilorromâneşti şi trăia teamă faţă de “ineditul roşu” ceputea veni din Occident, cu deosebire din Franţa.El a contestat Revoluţia Franceză cu toate urmărileei nefaste.

Eminescu a făcut parte din noua Societatesecretă: “Românismul”, fondat de BogdanPetriceicu Haşdeu (24 ianuarie 1869) şi în Soci-

etatea “Carpaţii”, fondată la 24 ianuarie 1882, înBucureşti restaurantul “Orfeu”, unde bănăţeanulavocat, filozof, Vasile Maniu a ţinut un discursinaugural prin care damna pe Carol I şi evoca figuraluminoasă a lui Al. Ioan Cuza.

ANIVERSAREA SCRIITORULUI IOANSLAVICI

Noi bănăţenii, bănăţenii-cărăşeni, avem datoriifaţă de memoria scriitorului Ioan Slavici.

Slavici a făcut un an puşcărie (1888-1889) la Vaţ(Ungaria) pentru că a publicat “Tribuna” un articolprin care îl laudă pe Generalul Traian Doda. Acestarefuzase să mai participe la lucrările Parlamentuluide la Budapesta până când românii nu vor aveadrepturi politice şi sociale, aşa cum aveau celelaltenaţionalităţi din teritoriul Austro-Ungar. Cugeneralul se solidarizase şi-l susţinuse pe Doda.Toate acestea făceau obiectul unui articol. Slavici afost judecat şi condamnat pentru agitaţie contra un-gurilor.

Slavici l-a publicat în Tribuna pe Ioan Popovici-Bănăţeanu, aşa ajunge acesta scriitor de prozăscurtă. Nuvela sa “În lume” este prima proză scurtădin literatura română ce a fost tradusă în engleză(1921), a ajuns la Londra şi de aici în America.Slavici îşi are meritul său. La fel l-a publicat şi încu-rajat teologul Avram Corcea din Coşteiul Mic(Banatul istoric, azi Banatul sârbesc) să culeagă şisă publice folclor. Aşa se naşte cartea “Balade”(1889), unică în folclorul din Banat.

Francezii fac film după “Moara cu noroc”, nuvelăde Slavici, prima proză tradusă în franceză şi primulfilm după o proză românească. Am ajuns cunoscuţiîn lume. Apoi, romanul românesc este dator ro-manului “Mara”de Slavici, a contribuit la moderni-tatea acestei specii literare.

Nicolae Danciu Petniceanu, moderator

Tripleta culturală la Mehadia

VESTEA de MEHADIA 9

Manifestarea de astăzi, care se desfăşoarăla Liceul Tehnologic "Nicolae Stoica de Haţeg"din localitatea Mehadia, jud. Caraş-Severineste o dovadă supremă de dragoste din partearomânilor faţă de memoria Poetului Naţional.Străinii şi "cozile de topor" din "Pădurea"Domnului La Fontaine nu l-au iubit peEminescu, care în versurile sale memorabilezicea şi bine zicea "De la Nistru pân' la Tisa/Totromânul plânsu-mi-s-a". Au plâns românii pevremea sa, plâng şi astăzi când se gândesc căBucovina şi Basarabia sunt lacrimi pe obrazulRomâniei. Oare până când?! Răspunsul să ni-l dea domnii mari de la Bucureşti şi domnii maride la Moscova.

Străinii cu precădere nu l-au iubit peEminescu pentru poeziile sale: "Doina", "Laarme, români!", "împărat şi Proletar", "Viaţa" şialtele unde străinii, pripăşiţi pe la noi, au uitatsă mai plece şi au căutat să asuprească bietulpopor român.

În timpul vieţii sale, Eminescu a fost denigratde poetul Alexandru Macedonski, într-oepigramă, dar şi de preotul canonic de la Blaj,preot unit, Alexandru Grama, care în studiulsău "Eminescu-studiu critic" (1891), afirma de-spre Eminescu că nu are gram de talent şi căprin poezia sa erotică demoralizează tineretul.Se simte că acest preot, aflat în slujba dom-nilor de la Viena, avea ce avea cu Eminescu,vreme în care poezia sa de dragoste circula înîntreaga lume ca romanţe, versurile sale fiindpuse pe note de compozitori ("Mai am un sin-gur dor", "Somnoroase păsărele", "De ce nu-mi vii?", "Pe lângă plopii fără soţ", etc).

Exceptându-l pe preotul unit AlexandruGrama, Eminescu şi poezia sa au fost apreciaţide părintele Ilie Miron Cristea, viitorul patriarhal României, care este întâiul om de litere careşi-a luat doctoratul cu o lucrare despre creaţiaeminesciană (1894), la Universitatea dinBudapesta avându-1 conducător de lucrare dedoctorat pe profesorul universitar AlexandruRoman, fondatorul revistei "Federaţiunea", încare studentul Eminescu a publicat articole

privind pe românii din ţinuturile ocupate deaustrieci, arătând necesitatea imperioasă caromânii să se unească cultural, apoi politic într-un stat al lor. Pentru acest articol, Eminescu(student la Viena) fusese tras la răspunderepenală, dar avusese norocul că fapta sacăzuse în prescripţie. Articolele (2) fuseserăsemnate cu pseudonimul literar "Varro", numeleunui gladiator din războiul lui SPARTACUS,împotriva sclaviei.

Şi în vremurile noastre Eminescu a fostdenigrat în paginile revistei "Dilema" de laBucureşti din februarie-martie 1998 (directorAndrei Pleşu) de către evreul Zigu Ornea -critic literar care a antrenat în fapta sadamnabilă alte câteva condeie importante:Nicolae Manolescu şi Şerban Foartă, primul fiude învăţător legionar, al doilea - fiul unui avocatdin Severin şi al unei evreice.

E trist că aceşti trepăduşi la care a aderat şievreul Roman Patapievici, au avut parte defuncţii de răspundere şi mai au pe linie de artăşi cultură, în vreme ce românii curaţi nu au locde ei în asemenea funcţii.

Roman Patapievici, care ajunsese directorulInstitutului Cultural Român, zicea că Eminescueste "cadavru nostru din debara" şi alteafirmaţii denigratoare.

Ei, aceşti străini şi alţii ca ei, nu-l pot suferipe Eminescu care zicea întruna în vremea lui:"Cine o iubi străinii/Manca-le-ar inima câinii!".

Aşa că români: iubiţi-vă voi de voi şi nuaşteptaţi să vă iubească Roman Patapievici,Şerban Foartă şi Zigu Ornea din groapă!

Să-l iubim şi să-l preţuim pe Eminescu şi sănu uităm zisa poetului oltean Damian Ureche:

"Un popor sărac fusesem, Toţi prădaupământul dac, Dar când ai un Eminescu, Numai eşti popor sărac".

Comandor ing. POPA NICOLAE

Mehadia

22.01.2016

DRAGOSTE ETERNĂ POETULUI MIHAI EMINESCU

10 VESTEA de MEHADIA

Periplul cultural prin Banat

În ultima săptămână din septem-brie 2015, scriitorul Ioan Slavici a fostcomemorat în câteva localităţi dinBanat. Astfel: În comuna Dumbrăviţa(Timiş), prin grija familiei Mariana şiCostică Sperlea, animatori culturali, a

fost venerat Ioan Slavici printr-un sim-pozion, în care s-a vorbit cucompetenţă despre viaţa şi opera scri-itorului român din Şiria.

Domnul Costantin Sperlea, soţulpoetei Mariana Sperlea, s-a îngrijit dediplome de participare şi medalii închi-nate memoriei regretatului scriitor.

Acţiunea a fost încheiată culansarea cărţii “Cei trei din piaţaAmzei”, volum dedicat lui Ioan Slavici,autor Nicolae Danciu Petniceanu.

La această frumoasă manifestareau participat conducerea primăriei şidirecţia Şcoli i Gimnaziale din comunaDumbrăviţa. Au lipsit elevii de laSimpozion.

O manifestare similară a avut locşi la Universitatea “Ioan Slavici” dinTimişoara, acţiune iniţiată de dl. Profe-sor universitar Dumitru Mnerie. În final,a fost lansată publicaţia “Demnitatea”,număr festiv închinat scriitorului ven-erate.

Scriitorului Nicolae DanciuPetniceanu i-a fost înmânată o“Diplomă de excelenţă” pentru întreagaactivitate didactică memoriei lui IoanSlavici.

Anul Ioan Slavici a debutat în co-muna Mehadia (Caraş-Severin), la 18septembrie 2015, printr-un SimpozionSlavici, cu afişe, invitaţii şi telefoane!Acţiunea a fost iniţiată de societatea

“Sorin Titel” sprij inită de PrimăriaMehadia (Primar Iancu Panduru) şide Biserica Ortodoxă Română dinMehadia (preot Ciprian Danci-Zărescu) şi sabotată (în parte dedirecţia şcolii din localitate).

Au susţinut prelegeri: Prof. AnaZeicu, N.D.P., dr. Constantin Falcă, dr.I l ie Cristescu, Traian Lalescu (dinAmerica, nepotul marelui matemati-cian), Iancu Panduru, Mihai Chiper,din Anina.

După prelegeri a avut loc un regalpoetic susţinut de poeţii : MariaChiper, Mia Rogobete, Ion Răşinaru,dr.Dănilă Surulescu…Actriţa Corina

Florescu, de la teatrul Municipal Lugoj,a dat citire unor fragmente de prozătrimise de primarul Valentin Bot, de laprimăria Şiria (Arad).

Menţiune: Simpozionul a fostprefaţat de-o slujbă şi un “Tatăl Nostru”realizate de părintele Ciprian.

În finalul finalului, primarulsecondat de dl. Victor Cristoiu,preşedintele cooperaţiei din Mehadia audat o masă festivă la renumitul local“La Nico” din Gara Băile Herculane, unprânz ca-n poveştile gurmandului IoanCreangă, udat cu ţuică de Banat, cumiros de sâmbure spart, vinul şi bereacasei, totul altoite de muzica bănăţeană,ca “La Nico”, (patronul e din ValeaAlmăjului, un bărbat tânăr, Surulescu,consătean cu dr. Dănilă Surulescu, dinGârboţ).

Cronicar

Scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, moderândSimpozionul Slavici, Mehadia 18 septembrie 2015

VESTEA de MEHADIA 11

Am sperat cu toţii, sau maibine spus marea majoritate, cadupă cotitura din decembrie1989 să trăim într-o altfel deţară. Unele schimbări sauprodus, multe dinte ele cu efectebenefice pentru români. Articolulde faţă îşi propune să evidenţezeunele „ continuităţi" care nu audispărut nici după un sfert desecol şi care nu au să dispară încurând şi, mai ales, aceleschimbări nefericite ce fac multrău românilor, culturii lortradiţionale.

Actuala clasă politicăinclude mulţi indivizi şcoliţi laŞtefan Gheorghiu, urmaşi aiacestora cu doctorate luatela Sclifoseşti şi tineripupincurişti crescuţi de ei.Puţini sunt politicienii carecred cu adevărat că menirealor este să contribuie lapropăşirea neamului nu aneamurilor şi mulţi dintreaceştia renunţă să lupte cucamarila nesătuilor. Aşa seface că parlamentul a fost şieste invadat de agramaţipuşi pe chiverniseală care nuse sfiesc să-şi atribuiecâştiguri şi privilegii cesfidează bunul simţ. Traiulcelor mulţi nu interesează,se fac promisiuni doar încampaniile electoralepromisiuni ce nu sunt, deobicei, respectate. Nu se maiţine cont de ograda vecinului,cel cu pumnul şi cu pasulmare loveşte şi păşeşte undevrea.

Funcţi i administrativeimportante sunt ocupate deindivizi promovaţi pe criteriipolit ice, de rudenie sau pebani, „abil ităţi le" lorcuprinse în „fişa prostului"au dus ţara acolo unde este.

Vorbăria ceauşistă bazată

pe lozinci mincinoase secontinuă cu palavragealasuprapusă, interlocutorulnu este interesat săcombată cu argumentelogice adversarul, preferăsă vorbească peste el, într-un cuvânt bruiajul este celmai puternic argument.

Pentru marea majoritate aparlamentarilor, cea maibună doctrină este cea apartidului aflat la guvernareunde se înghesuie cu toţi idupă fiecare schimbare.După patru ani de moţăialaîn parlament pretind opensie mai mare decât amarii majorităţi a românilorcare au muncit zeci de ani şisunt răsplătiţ i cu sumederizorii.

Învârtiţi i din politichiaromânească au uzat detoate mijloacele posibilechiar şi în cazul în care suntcondamnaţi. Agramaţi saunu, borfaşii ajunşi la aşa-zisul beci domnesc, audevenit automat autori delucrări şti inţifice şi aubeneficiat de reducereapedepsei. Deasemeneaavem magistraţi care auavut grijă să-şi atribuiesalarii şi pensii astronomiceîn comparaţie cu cele alecelorlalţi cetăţeni şi printrecare se găsesc destuinesătui ce se pretează lagăinării.

Am sperat cu toţii să avemteleviziuni care informează,care promovează adevăratelevalori ale neamului, carecontribuie la formareatinerei generaţii . Uneleemisiuni sunt moderate desaltimbanci scălâmbăiţi cenu se dau în lături de lanimic pentru a apărainteresele politice ale

patronilor care-i plătesc sămintă, să calomnieze şi sădefăimeze adversarii.Reporteri şi moderatoricare confundă virgula cupunctul, care leagă cuvintelecu mmn, ăăă, mmb, carespun asia, Cluji, şiase, roşiu,grije, se găsesc la mai toateteleviziunile. Stomace în locde stomacuri, bande rulanteîn loc de benzi rulante, benzide hoţi în loc de bande dehoţi, nouăzeci nouă în loc denouăzeci şi nouă, ei edeştepţi în loc de ei suntdeştepţi, magistrată în locde judecătoare, complexuriminere în loc de complexeminere şi multe altele sefolosesc frecvent, iarpropoziţi i le se leagă deobicei cu „şi spunea" sau cu„iată că".

Zilnic suntem invadaţi deştiri despre scandaluri înfamili i le aşa-ziselor vedetesau despre relaţii le unorneica-nimeni cu amante„dotate" cu silicoane şi buzeînnădite.

Se folosesc excesivdiminutivele şi diminutive ladiminutive dacă se poatespune aşa, dar în relaţiile cuadversarii de idei se urăştela superlativ. Oameni careconsumă iaurţel, lăptuleţ,brânzicuţă dau cu bardafără milă când e vorba deinteresele lor şi dispreţuesc„calicimea" pe care ospoliază.

Toate televiziunile, inclusivcele plătite din bani publici,afişează pe ecrane titluri ca:teleshopping, breakingnews, talk sow, newsroometc. deşi ar trebui ca acestetitluri să fie, obligatoriu, în


Î N C O T R O ?


urmare din pagina 11limba română iar cei care

vor să folosească şi alte limbisă le titreze cum doresc darsub titlul în limba ţării. Chiardacă marea majoritate apopulaţiei ar cunoaşte limbaengleză, deşi cei mai în vârstă„au făcut engleza în limbarusă", tot ar fi o lipsă totală derespect pentru valorilenoastre naţionale. Sute de anide stăpânire turcească înprincipate şi o mie de ani dedominaţie maghiară înTransilvania nu au schimbatlimba şi credinţa românilor.Filologul şi istoricul americanPaul Mac Kendrick în cartea„Pietrele dacilor vorbesc",impresionat de rezistenţaromânilor la schimbăriimpuse, afirmă : „limbaromână, o insulă latină într-omare slavă". Acum, uimitor

este faptul că în douăzeci şişase de ani limba română afost invadată, în modnejustificat, de cuvinte străine.Nimeni nu contestănecesitatea învăţării unor limbide circulaţie dar asta nuînseamnă să acceptămanglicizarea vorbiriiromâneşti.

Sunt promovate şipopularizate sărbători caValentine's Day sau Halloweenşi nebăgate în seamă celetradiţionale. Nu e firesc să neîntrebăm de ce nu sărbătorimDragobetele ?

Ţaţe, gălăgioase ca niştecoţofene flămânde, îşi etaleazăpe ecrane incultura,rapacitatea şi egoismul darsunt apreciate, promovate şiau devenit vedete în opiniaunor oameni de televiziune,aceeaşi oameni ce se străduie,cred ei, să se facă înţeleşi de

omul aşa-zis simplu, acel badede la ţară care, după părerealor, nu merită să fie numitdomn.

Oameni politici ieşiţi dinpuşcărie sunt invitaţi săparticipe la emisiuni unde dausfaturi privitorilor în timp ceromâni de certă valoare,nepromovaţi acasă, suntapreciaţi şi elogiaţi în afaragraniţei. Nu e firesc să-ţi puiîntrebarea de ce cei din urmăsunt cei dintâi şi când cei dintâivor fi cei dintâi ? Nu neîngrijorează faptul că tineretulromân se formează în mâzgalipicioasă care perverteştecreiere şi idealuri ? Ceea ce sepetrece acum ce este un fel demodificare a schimbării sau deschimbare a modificării?

Încotro România ?

Gheorghe Mirulescu

Oficial şi în spiritul celor mai frumoase tradiţii is-torice romaneşti, prima unire a PrincipatelorMoldovei şi Munteniei a avut loc la 24 ianuarie1859, actul solemn al acestui eveniment crucialfiind marcat la Bucureşti, odată cu sosirea domni-torului ALEXANDRU IOAN CUZA în capitalaDâmboviţeană.

Dacă, însă, ne amintim că prima întregire a celortrei provincii istorice româneşti - Muntenia,Ardealul, şi Moldova - a făurit-o cu spada Voievo-dului Mihai Viteazul la 1600 şi a fost sărbătorita cumult alai la Alba-Iulia, rezultă că la 24 ianuarie 1859se realiza, de fapt, a doua Unire a românilor, de dataaceasta, însă, fără Transilvania şi Basarabia, careaveau să sufere în continuare jugul austro-ungar şiţarist până la 1 decembrie 1918, când prin jertfă desânge a oştenilor români, în timpul primului războimondial, se împlinea visul milenar "DE LANISTRU PÂN'LA TISA, după cum ne-a testat pen-tru eternitate Poetul...

Într-un context politic european, devenit favora-bil cauzei Unirii, mai ales după înfrângerea Rusieiîn războiul Crimeei(1853-1856) de către forţele ali-ate anglo-franco-piemonteze, bucurându-se desusţinerea fermă a împăratului Napoleon III,supranumit "campionul autodeterminării

popoarelor mici", paşoptiştii din ambele principateau putut colabora fructuos pentru ţară. În faţadorinţei arzătoare de întregire, a spiritului înflăcăratde Unire, manifestat din partea tuturor categoriilorsociale romaneşti, au trebuit să cedeze, rând perând: boierime conservatoare şi retrogradăautohtonă, puterile ostile Unirii: Turcia, Rusia,Austro-Ungaria, Prusia. Dar şi ţările adverse uniriiau fost constrânse, treptat să cedeze în urma presiu-nilor exercitate de Franţa, Anglia, Piemont (în jurulcăruia s-a format apoi Regatul Italiei). În acestecircumstanţe politice de pe scena europeană,Unirea Principatelor a putut fi înfăptuită de cătreîntregul popor, care i-a susţinut şi aclamat.

Actul solemn al Unirii şi apariţiei unui nou stat peharta Europei - România - a coincis în spaţiu şi timpcu data memorabilă de 24 ianuarie 1859, cânddomnitorul Alexandru Ioan Cuza, ales unanim decele două camere de deputaţi, mai întâi de cea de laIaşi, apoi şi cea de la Bucureşti, a sosit în viitoareacapitală a ţării unite.

Unirea cea mai mult aşteptata de veacuri, dupămoartea năprasnica a Iui Mihai Viteazul, ucismişeleşte de unguri în 1601 pe Câmpia Turzii, seînfăptuise.

COMANDOR ING. NICOLAE POPA 22.01.2016

24 IANUARIE1859 - UNIRE A PRINCIPATELOR ROMÂNE


Masoneria sau francmasone-ria este o societate, gen ONG,cu ramificaţii în întreaga lume,din care fac parte personalităţicu un mare coeficient deinteligenţă. Iniţial (veacul alXVII-lea) a apărut în Scoţia –făceau parte din ea constructoriide case, oameni care stăpâneaumatematicile, apoi s-a întins înAnglia, de aici în Franţa, pro-motorii Revoluţiei Franceze(1789) şi din Franţa a ajuns înAmerica.

La noi în ţară, prima mişcaremasonică s-a fondat la Sibiu,oraşul Hermastadt – oraşul luiHausi al nostru, sub numirea de“Sfântul Andrei”, fondator fiindşi medicul oculist, de faimăinternaţională, Ioan MolnarPiuaru, feciorul renumituluipreot “Popa Tunsu”. Acesta l-ar fi recrutat în masonerie şi pePaul Iorgovici, întâiul iluministromân din Banat, autorul val-oroasei sale cărţi despre limbă şigramatică. (Vezi “Lumina de laVărădia”, de NDP, Editura.Gordian, 2008).

Al doilea club masonic înpământ românesc a fost laGalaţi, botezat “SteauaDunării”, din care au făcut partecărturarii moldoveni: Cuza,Alecsandri şi MihailKogălniceanu, care după 1848 aeditat şi o gazetă “SteauaDunării”, care va pregăti UnireaPrincipatelor - Eminescu adamnat masoneria.

Foarte mulţi cărturari româniau făcut parte din masonerie, cudiferite grade: Octavian Goga,Nicolae Bălcescu, I. HeliadeRădulescu; încă din perioadainterbelică, Mihail Sadoveanu,care va deţine cel mai înalt gradde comandor, loja masonică 33.Astăzi, în România, liderul ma-soneriei este un scriitor - editora cărui soţie este redactor înteleviziunea romană, fiica regre-tatului bibliotecar Ion Iliescu,fost director la Casa de Culturădin Băile Herculane, care vară

de vară, odinioară era vizitat deMihail Sadoveanu, cu care întrepartidele de pescuit pe Cerna,jucau jah până la ore matinale.Fiica lui Iliescu crescuse în prea-jma lui Sadoveanu, poatecăsătoria ei cu liderul masoner-iei din România, fusese cevaaranjat cu mulţi ani în urmă…Se ştie, sigur se ştie, cu tot se-cretul păstrat, că Masoneriainternaţională aranjează cădereade guverne şi naşterea altor gu-verne. Cuza a ajuns domnitorcu avizul masonilor şi tot ei audispus înlăturarea lui din dom-nie. Cozile de topor române autrudit din greu, iar trădătorulnumărul unu – şeful gărzii de lapalat – va ajunge în scurt timpgeneral, cum general ajunsese şicolonelul (ţigan) Gică Popa carel-a condamnat la moarte peNicolae Ceauşescu. Ulterior,aflând că fusese o unealtă şicapetele de acuzare fuseserăfabricate de evreimea română,cu cea internaţională, generalulGică Popa şi-a tras un glonţ încap! Felicitări generale!

-x-

Aţi reţinut că masonii audeclanşat şi dirijat RevoluţiaFranceză şi au provocatrăzboaiele.

Apropos de războaie, propunsă fragmentăm citate dinscrisoarea evreului masonAlfred Pike, Mare Comandor înConsiliul Suprem al MasonerieiInternaţionale, gradul 33,scrisoare datată din 15 august1871, liderul mason îlinformează pe “fratele” său,Giuseppe Mazzini, din Italia,despre cele trei războaie mondi-ale care vor urma. Cităm:

- “ Primul Război Mondialtrebuie creat pentru a permiteiluminaţilor să răstoarne putereaŢărilor din Rusia şi pentru aface din această ţară o fortăreaţăa comunismului ateu.Divergenţele create de către

agenţii iluminaţi (masoni) întreimperiul britanic şi cel germanvor fi folosite pentru a porniacest război. La finele acestuirăzboi va fi construit comunis-mul, iar acesta va fi folosit pen-tru a distruge alte guverne şipentru a slăbi religiile.”

- “Al doilea război mondialtrebuie iniţiat prin exploatareadiferenţelor dintre fascişti şisionismul politic. Acest războitrebuie condus de aşa naturăîncât nazismul să fie distrus, iarsionismul politic (burgheziaevreiască – nora lui n.d.p.) va fiîntărit încât forţa să vă permiteinstituirea unui stat suveranIsrael în Palestina… Comunis-mul internaţional trebuie sădevină tare încât să contra-balanseze Creştinismul, careatunci va fi limitat şi ţinut în şahpână la momentul în care vomavea nevoie de acesta pentrucataclismul social final.”

- “Al treilea război mondial vatrebui creat prin exploatareadisensiunilor create de agenturailuminiştilor (masonilor-NDP)între sioniştii politici şi lideriilumii islamice. Războiul trebuiecondus în aşa fel încât islamul şisionismul politic să se distrugăreciproc. În această situaţie, cele-lalte naţiuni divizate în aceastăchestiune vor fi obligate să luptepână la complete lor epuizarefizică, morală, spiritual şieconomică “ (Vezi dr. GheorgheFunar: “Aflăm adevărul…”,Editura Gedo, Cluj-Napoca,2015, pp. 211-215). Profesoruldin Cluj indică o vastă şiperformanţă bibliografie…

Întrebare: Cine va conducelumea după ultimul război?!

Răspuns: vezi ce grăieşteSfânta Carte! Biblia zice, fărădrept de replică: rasa galbenă vamerge mai departe prin numărşi inteligenţă!

Nicolae Danciu Petniceanu

Mehadia, ianuarie 2016

GÂNDURI DESPRE MASONERIE…


Ani în slujba culturiiromânilor şi a frumosului din om

S-au scurs două decenii şijumătate de la înfiinţareaSocietăţii Literar - Artistice"Tibiscus" , organizaţie non-guvernamentală creată la Uzdincu ţelul sublim de a activa dinplin în ogorul fertil al culturiiromânilor , al artei, folclorului,ştiinţei, istoriografiei. Soci-etatea a luat fiinţă în data de 24iunie 1990 ca şi Cenaclul literar"Tibiscus" iar societatea devinedoi ani mai târziu. Fondatori aufost : Vasile Barbu, DănuţDrăghici, Petru Şoşdean, Pr.Teodor Miclea, Ioţa Vinca, dr.Todor Puia, Petru Mezin,Gheorghe Lifa ...

Exact la 25 de ani de lamăreţul act de fondare a aces-tei organizaţii culturale deprimă importanţă pentru româniidin ţara noastră la Uzdin încomplexul "Casa Românească"în data de 24 iunie 2015 a avut

loc marcarea jubileului deargint al S.L.A.

"Tibiscus" la care au luatparte oaspeţi importanţi atât dela noi cât şi din patria noastrămamă , România.

Jubileul a început prin inau-gurarea unei expoziţii de cincitablouri comune ai membrilorS.L.A. "Tibiscus" printre care şicel mai nou realizat cu prilejulacestui eveniment. Apoi au fostdepuse coroane de flori lacimitirele celor trei membriifondatori ai societăţii Ioţa Vinca(de la a cărui dispariţie fizicăs-au scurs cinci ani), GheorgheLifa (de la a cărui dispariţie sauscurs nouă ani) şi Petru Mezin(de la a cărui moarte sau scurs21 de ani). Despre cei trei maridispăruţi au vorbit cu cuvintealese Petru Onciu, Ioţa Bulic şiVasile Barbu.

A urmat la "CasaRomânească" un nou momentînălţător: conferirea premiilorsatului bănăţean "Gheorghe

Lifa" care se acorda persoanelorşi instituţiilor/organizaţiilor cumerite deosebite în păstrarea şiafirmarea valorilor patrimoniu-lui satelor bănăţene. Laureaţiianului 2015 au fost : prof.Gheorghe Lungu (Timişoara) ,Ioţa Bulic, publicist dinPanciova, Teodor Ghertinişan ,primarul Uzdinului şi postul deradio şi TV "OK" din Covăciţa.

După aceea Vasile Barbu,preşedintele S.L.A. "Tibiscus"încă de la fondarea societăţii aexpus un referat amănunţit de-spre realizările de netăgăduit aacestei societăţi, una dintrecele mai active şi bine organi-zate societăţi culturale aleromânilor din ţara noastră. Ast-fel au fost amintite realizărileprecum : organizarea a nu-meroase acţiuni culturale(unele de mare răsuneti n t e r n a ţ i o n a l ) , a c t i v i t a t e aeditorială, editarea foii "Tibiscus",colaborarea cu organizaţii dincontinuare în pagina 15

Curiozităţi despre apă

1.Apa este prezentă în proporţie foarte mare în fructe şi legume. De exemplu:- banane= 75%- pepene roşu= 95%- perele= 93%- caisele şi piersicile= 87%- roşiile= 90%- castraveţii= 96%- vinetele= 93%- varza= 92%- dovleceii= 89%

2. Apa este responsabilă de formarea unui fenomen meteo foarte spectaculos: CURCUBEUL.Acesta apare atunci când razele soarelui se reflectă prin picăturile de apă din atmosferă.

3. Sunetul se propagă mai repede prin apă decât prin aer.4. Senzaţia de sete apare în momentul în care pierdem 1% din apa din organism.5. Creierul uman este alcătuit în proporţie de 78% din apă, iar oasele conţin 31% apă.6. Pentru ca organismul să beneficieze de toate calităţile apei, aceasta trebuie consumată la o

temperatură de 5 grade Celsius.7. Pământul este acoperit de apă în proporţie de 71%, însă doar 1% este apă dulce sau

potabilă.

Ec. Ion Drăgan

Jubileul de 25 de ani ai S.L.A. "Tibiscus" : 1990-2015


urmare din pagina 14România şi de la noi, insta-

larea a 15 plăci comemorativede marmoră aducerea la Uzdina bustului poetului nostrunaţional Mihai Eminescu, acor-darea de numeroase premii cul-turale şi literare,înfiinţarea laUzdin a Bibliotecii "Petru Mezin"a "Casei Româneşti" a MuzeuluiLiteraturii Dialectale Bănăţene"Ştefan Pătruţ" a Galeriei"Torna,torna fratre" a MuzeuluiMemoriei Uzdinului. A mai fostamintit faptul că în cadrul aces-tei societăţi îşi desfăşoară ac-tivitatea: Fundaţia de caritate"Maria Magdalena", Ansamblulde datini şi obiceiuri "GheorgheLifa", Grupul coral "Uzdin",Şcoala Micilor Talente, Cena-clul literar în grai bănăţean"Cea Ventilă" ...

După aceea au luat cuvântul:Matei Aurel Bancu, secretargeneral al Asociaţiei Culturale"Constantin Brâncuşi", IonMarin Almăjan, mare scriitor al

Banatului, Monica Maria Con-dan redactor şef al periodicului"Coloana Infinitului" dinTimişoara, Liviu Vasiupreşedintele A.C. "Armonia" dinSăcălaz, Theodor Ghetrtinişan, primarul Uzdinului, GhiţăBlejuşca secretarul redacţiei"Foaia Săcălazului" scriitorulValerie Grosu din Uzdin ...

Organizatorii manifestării auacordat cu acest prilej douărecunoştinţe, domnului IonMarin Almăjan - titlul de mem-bru de onoare al societăţii iardomnului M. A. Bancu dinTimişoara diploma "Însemn depreţuire". Vicepreşedintelesocietăţii Ionel Stoiţ a conferitapoi diplome de excelenţă tu-turor acelora care în aniiparcurşi au muncit în aceastăsocietate lăsând urme deneşters în memoria spirituală aUzdinului.

În final a avut loc şedinţaAdunării Generale Electorale aS.L.A. "Tibiscus" care a fost

prezidată de către prof. TheoRămianţ la care a fost pe operioadă de patru ani aleasănoua conducere a societăţii. Încomponenţa noului Consiliu deAdministraţie au intrat: ViduVelici, Ana Spăriosu, MarinicăFrenţ Bagiu, Alexandru Oprici,Pavel Bălan, Aurica Spăriosu,Iova Spăriosu, AnastasiaŞocardă, Elena MariaBarbu(secretar), Ionel Stoiţ( v i c e p r e ş e d i n t e ) , T h e oRămianţ, Branca Spăriosu,Valerie Grosu, GabrielSpăriosu, Teodor Groza Dela-codru (vice preşedinte), IosifSpariosu, Florica şi FlorinNeda, Ioţa Bulic, Trifu Petroi,Dorel Frenţ Bagiu, DănuţDrăghici, Iova Spăriosu, MarcelBulic şi Vasile Barbu(preşedinte). ComponenţaConsiliului de control: VasaDolama (preşedinte), AdamRista-Coceţ şi Viorel Onciu.

Vasile Barbu

Antibioticele din bucătărie

1 . CEAPA ŞI USTUROIULCele două legume atât de dragi bucătăriei româneşti conţin cantităţi mari de ALICINA ( osubstanţă ce ucide o mare varietate de virusuri şi bacterii virulente) şi mulţiANTIOXIDANŢI (care apără celulele de atacul radicalilor liberi).

2. GHIMBIRULAdaptat mai recent în bucătăria românească, acesta este folosit în medicina alternativă depeste 2000 de ani datorită uleiurilor esenţiale cu puternic efect antibacterian , antiviral ,antifungic şi antiparazitar. Rădăcina de ghimbir, curăţată şi rasă fir se poate folosi la condi-mentarea salatelor, fripturii, ouălor, biscuiţilor.

3. MIEREAPe lângă proprietăţile cunoscute: antiseptice, antivirale, antiinflamatoare, mierea mai are ocomponentă descoperită de curând: DEFENSIN-1 , un factor proteic ce distruge bacteriilerezistente la antibiotice.

Ec. Drăgan Ion


S-a născut la Mehadia, în anul1887, din părinţi ţărani: Grigore(nume de botez) şi Marta,născută Ţepeneag. Părinţii au fostînstăriţi, au locuit în Mehadia, peMala Mică (corect Uliţa Mică,pentru a evita un fals pleonasm,mala = mică, în sârbo-croată),aveau patru perechi de boi şipatru slugi, care cărau lemn de focşi lemn de construcţie (buşteni-bulvani) din pădurile Mehadiei,sus, pe Valea Sfârdinului. Cărau îndepozit la Gara Mehadia.

Copilul Grigore a urmat şcoalaprimară în satul natal, după carel-a luat unchiul său, PetruŢepeneag, avocat, liderulromânilor din Vârşeţ, care l-a datla Liceul German din acest oraş.După absolvirea liceului, celălaltunchi, generalul Ion Ion, l-a dus laViena şi l-a înscris la Şcoala deCadeţi, pentru a deveni ofiţer înarmata imperială. Fire boemă,fără atracţie de meseria armelor,părăseşte şcoala militară şi se în-scrie pentru a urma AcademiaComercială din Germania, oraşulLeipzig.

Susţine la Leipzig şi doctoratulîn ştiinţe comerciale. Iubitor decarte, se înscrie la Şcoala de ÎnalteStudii Politice din Berlin, pe careo absolvă. Aici, la Berlin, vasusţine şi cel de-al doilea doctoratîn Studii Politice.

Cu două doctorate, instruit şipoliglot, dotat cu calităţi intelec-tuale, nu reuşeşte să se încadrezeîn vreun serviciu. IzbucneştePrimul Război Mondial (1914) afost încadrat în Regimentul 43Infanterie din Caransebeş, cu carepleacă pe frontul din Galiţia. Înprima mare confruntare, cade pri-zonier la ruşi, cum cad mulţiofiţeri şi soldaţi din acest regi-ment, decimat şi retras de pe frontîn tabăra de refacere, la Icin (astăziîn Cehoslovacia). Sublocotenen-tul Grigore Ion ajunge în cele din

urmă, escortat, în SiberiaOrientală, într-o cazarmă pe RâulUssuri, la Oceanul Pacific.

Vine Marea Revoluţie din Oc-tombrie (1917) din Rusia ţarista.Soldaţilor şi ofiţerilor români,prin ziare în limba germană şiromană, li se face propagandă de-a lua parte la Revoluţie. Unii,puţini la număr se lasă ademeniţi,precum soldatul Mihail Opreadin Petnic (bunicul patern al au-torului), alţii acceptă să ajungă laDarniţa, în Ucraina, lângă Kiev,pentru a realiza o unitate militarăşi să lupte împotriva dualismuluiaustro-ungar pentru făurireaRomâniei Mari, aşa curm accep-tase ofiţerul Petre Nemoianu, dinPetrilova de Caraş, viitorul min-istru al agriculturii pe vremeageneralului Ion Antonescu (PetreNemoianu a fost unchiul fraţilorNemoianu - Alexandru şi Virgil,din America).

În plină revoluţie bolşevică, îndezordinea şi haosul creat,Grigore Ion dezertează din lagăr,se îmbarcă pe un vapor şi ajungeîn Japonia, unde va poposi câtevaluni de zile pentru a putea călătoriîn Europa. Cam în aceleaşi timpcu el, în condiţii similare,părăseşte tfssuri şi prizonierulMarghitici, din Mehadia,părăseşte însoţit de-o rusoaică,pictural de frumoasă, care-i va de-veni soţie şi care va naşte, laMehadia, pe viitorul scriitorNicolae-Niky- Mărgeanu.

Ofiţerul diplomat cu două doc-torate, ajunge la Mehadia, întoamna lui 1918 şi se încadreazăîn lupta dură pentru făurireaRomâniei Mari, luptă în care eradeja înrolată mama sa, Marta Ion,o femeie capabilă, inimoasă şiaprigă, cu influenţă benefică înrândul locuitorilor din Mehadia.

Ion Grigore se înscrie în Par-tidul Naţional Român, i se cere şirealizează o puternică Gardă

Naţională Militară din civili şi dincadre venite de pe front, gardăcare dezarmează postul de jan-darmi maghiar şi alte unităţi mil-itare staţionate pe raza comuneiMehadia. Veghează la liniştea şiordinea publică, ocroteşte puterealocală instalată ad-hoc.Colaborează cu preotul CoriolanBuracu, un patriot şi un tip cura-jos, în fruntea unei delegaţii deoameni ai Mehadiei, cu preotulBuracu, se deplasează la locuinţageneralului Nicolae Cena, căruiai se cer să fie alăturea, să preia co-manda acţiunilor civile şi militarede pe raza comunei. Generalulrefuză, scuzându-se că este înetate şi suferind.

Ion Grigore (în acte apare stu-dentul Ion Grigore, în mod eronat- el plecase din Mehadia la studiiînainte de război, acum era bărbatla 30-32 de ani!) a fost desemnatdelegat al Mehadiei la Adunareade la Alba-Iulia, cum delegat va fişi la lucrările de la Conferinţa dePace de la Paris, în calitate desecretar al diplomatului CaiusBrediceanu. Pretutindeni,învăţatul Ion Grigore va susţinecauza românilor bănăţeni, Unireacu Patria-mamă şi integritateaBantului istoric.

Ion Grigore intră în diplomaţie,însoţindu-l pe Caius Brediceanu,la Delegaţiile de la Budapesta,Paris, Londra şi Vatican. Nu ştimdacă l-a însoţit ori nu pe CaiusBrediceanu şi la AmbasadaRomână din Rio de Janiero(Brazilia). Nu deţinem astfel dedate, este doar o prezumţie. Ştimdoar că l-a însoţit pretutindeni îndiplomaţie pe Caius Brediceanu,era poliglot şi util, prieten cuCaius Brediceanu şi cu cumnatulacestuia, poetul şi diplomatulziarist Lucian Blaga.

În diplomaţie, Grigore Ion afuncţionat până în vacanţacontinuare în pagina 17

GRIGORE ION (1887-1951)GRIGORE ION (1887-1951)


urmare din pagina 16diplomatică, din vara anului

1923. Din toamna lui 1923, IonGrigore se încadrează ca profesorla liceul Comercial din Timişoara,str. Corbului 8 sau 10, unde vafuncţiona până la pensie. A fostcăsătorit, fără copii, a locuit înTimişoara, str. Al. Odobescu, vadeceda în 1951 fiind înhumat într-un cimitir din oraşul Timişoara,afirmativ Cimitirul de pe stradaRusu Şirianu.

- X-Grigore Ion, un fin cărturar, a

desfăşurat o valoroasă activitatepublicistică, a colaborat cu arti-cole, cu precădere specifice soci-ologiei şi cu cronici literare, cueseuri şi articole politice, în presavremii: Voinţa Banatului, Vestul,Cuvântul, Curentul, Revista Insti-tutului Social Banat-Crişana, înziarele de limba germană şi limbacehă, ,,Temeswaren Zeitung" şi,,Prager Presse" ". Grigore Ion afost membru fondator al revisteide cultură „Banatul”, întâia revistădupă 1 Decembrie 1918, revistăfinanţată de profesorul ziarist Sim.Sam. Moldov de la Oraviţa, lansatăpe piaţă la ideea învăţatuluiConstantin Lahovari, venit înBanat din Bucureşti, fost deputatîn Parlamentul României,preşedinte al Asociaţiei de priete-nie „Româno -Franceză” a venit şis-a stabilit în Banat, deoarece soţiasa era băştinaşă din acest colţ deţară românească.

Conducerea revistei „Banatul” afost: Constantin Lahovari (direc-tor), Ion Grigore (redactor - şef) şiEmil Gherga (secretar). Ulterior,directorul gazetei va fi poetul AronCotruş, prieten cu Ion Grigore.Ion Grigore va lega prieteniitrainice cu intelectualii CaiusBrediceanu, Lucian Blaga, IonStoia Udrea, Virgil Birou, CatulBogdan, Sabin V. Dragoi, MihailGaşpar, Romul Ladea. Mai târziu,unul dintre discipolii săi, poetulPavel Bellu va consemna: ,,Grigore

Ion a fost acea inteligenţă lucidă şiseacă, diabloic diamantină “(Vezi,,Blaga în marea trecere” de PavelBellu). Impresionat de caracterulsău nobil şi de prestanţa saspirituală, reputatul pictor şi grafi-cian Catul Bogdan i-a imortalizatchipul într-un desen, ce sepăstrează în eternitate.

Ion Grigore a fost solicitat şi deinteligenţa germană din Timişoaraca redactor-şef la gazeta ,,BanaterWirtschaftsblatt", unde afuncţionat între anii 1935-1937(Vezi Aurel Bugariu, eseul ,,Bibli-ografia Banatului” în Revista Insti-tutului Social Banat-Crişana,anulXI, ianuarie - februarie 1943,pag.95).

Ion Grigore a editat două cărţi:- „Depopulare şi economie în

Banat”, Tipografia Românească,Timişoara, 1940;

- ,,Aspecte politice şi minoritaredin Ardeal şi Banat ", EdituraTipografiilor Unite, Bucureşti,1942.

Bibliografie:- ,,Mărturisiri şi repere" de Petru

N. Dolagga, Ed. Facla, Timişoara1980.

- ,,Monografia Mehadiei” de IonBăcilă, Editura Marineasa,Timişoara, 199

- Revistele Institutului SocialBanat - Crişana, numerele 16(1936) şi 17-18 (1937).

- Gazeta „Vestea”, nr.40/2012,Mehadia

- Radu Ardelean: ,,Istoriografiaîn Revista Banatul” (Timişoara,anii 1926-1930).

- Investigaţii personale prindoamna Anica Bină, din Mehadia,rudă a lui Ion Grigore şi BabyNemoianu, soţia avocatului PetreNemoianu.

XII-XIII (2004-2005) Timişoara.

Nicolae Danciu PetniceanuMehadia, februarie, 2016

POEM

Se aud cum latră câinii,Cum vin oile la strungă,În bordei s-aprinde foculDupă o zi aşa de lungă.

Un caval îşi plange dorulChemând oile încet,Povestind balada Gosnei,Ca o pană de poet.

Vântul a-ncetat să sufle,Fumul şerpuieşte-n sus, Grijile işi plâng regretulDupă ziua ce s-a dus.

Luna-i sus, în două coarne,Licuricii fac scântei, Printre oile culcate, Se mai joacă nişte miei .

VÂNTULE!

De ce treci ca un nebun?Vânt hoinar şi păcătos!Măturând frunzişul gal-ben, Strivind crengile pe jos.

Parcă ai scăpat din cerCa un hoţ ce se ascunde,Fără să-şi găseasca locul,Pentru că nu ştie unde.

Mi-ai stricat grădina,strunga,Pe frunziş trântişi un fag;Cum să nu-ţi zic nimic?!Cum sa-ţi vorbesc cu drag?

Te-aş certa dar nu m-asculţi,Fluieri şi-ţi vezi de treabă,Nu te-opreşti măcar oclipă-Chiar, de ce atâta grabă?

Ni co lae Andre i ( , ,Gând ş i suf l et” , Edi tura EXCEL SIOR ART,T imişoara , 2015 )


În anul 2014 scriitorul Nicolae DanciuPetniceanu a publicat piesa de teatru TrupaPascaly şi logojenii, editură. Gordian,Timişoara, cu scopul mărturisit de a aduceun „omagiu Poetului Naţional la 125 de anide la pogorârea sa la izvoare, să letocmească susurul molcom, muzical şinaţional", fiind un luptător neobosit îm-potriva celor care au încercat să-l deni-greze pe voievodul poeziei româneşti.Dragostea neţărmurita faţă de Poet, desprecare scrie că „este Biblia NeamuluiRomânesc, atâta vreme cât soarele răsarepe cerimea de la Ipoteşti", a manifestat-o şiprin editarea timp de mai mulţi ani a revistei„Eminescu", prin scrierea mai multor cărţişi a zeci de articole dedicate PoetuluiNaţional, prin diferite acţiuni pentru mar-carea trecerii acestuia prin Banat s.a.

Pregnanta strădanie cultural-literarădesfăşurată de-a lungul anilor de scriitorulNicolae Danciu Petniceanu este dificil deprezentat pe scurt. Încercam totuşi să am-intim câteva din cele mai semnificativerepere.

După ce a condus cenaclul literar „VictorEftimiu" din Timişoara, a fost membru fonda-tor al cenaclului literar „Sorin Titel"-Timişoara, pe care 1-a transformat apoi înSocietatea literar-artistică „Sorin Titel", înmartie 1990. Este membru fondator al revistei„Anotimpuri literare", a revistei„Eminescu" şi a revistei „Vestea". începânddin 1969, a publicat în revista „Orizont cuschiţa „Jocul" (ajutat de redactorul SorinTitel), apoi în numeroase alte reviste şi ziare: „România literară", „Luceafărul", „Tribuna",„Familia", „Libertatea" (din Serbia), „Pentrupatrie", „Patria", „Almanahul oştirii",„Drapelul roşu", „Flamura roşie", „Flamura",„Viitorul", „Fapta", „Timpul", „FoaiaOraviţei", „Gazeta de Caransebeş",„Lumină lină", „Altarul Mitropoliei Banatului",„Apolodor", „Tibiscus", „Almăjul",„Almăjana", „Semenicul", „Grănicerul",„Ad-Mediam", „Coloana infinitului" etc.S-a preocupat confecţionarea şi dezvelireacreştineşte de plăci comemorative închinateunor personalităţi culturale în Timişoara, înjudeţul Timiş şi în judeţul Caraş-Severin:Mihai Eminescu (patru plăci în Timişoara),Emilia Lungu de Puhallo, Nicolae Tirioi, VirgilBirou, Romul Ladea, Luţă Ioviţă, GrigorePopiţi, dr. Iosif Nemoianu, Sorin Titel (şiefigie), Damian Ureche (şi efigie), Ion StoiaUdrea, George Voştinaru, Camil Petrescu,

Ion Slavici (pe raza municipiului Timişoara),Ion Florian Panduru (Băile Herculane), IonFlorian Panduru (Plugova), Ioan Cornianu(Plugova), Ion Grigore, Coriolan Buracu,Nicolae Mărgeanu, ziarului „Grănicerul"(Mehadia), Coşti Giurginca, NicolaeDomăşneanu, Matei Armaş, Pavel Ciobanu,protopop Ioan Chendi (Petnic) din Caraş -Severin). Opera sa literară cuprindeurmătoarele cărţi de literatură beletristică:„Apa de duminică", „Când caii dorm în pi-cioare", „Cantonul galben", „Tangou laPiave", „Drumul de sănii", „Stănuica",„Mantu", „Tangou imperial", „Pripon pentrucalul meu", „La Ţebea, cerul e tricolor",„Peregrin prin Siberia", „Domnul Eminescusoseşte iarna", „Orfeu s-a născut în Banat",„Adio în septembrie", „Tot ce am pe suflet",„Octavian Goga şi mesianismul",„Legământul împăratului Băl-Alion",„Lacrimă de taragot", „Cântece de pespada Iancului", „Vrăjitorul din Almăj", „Rap-sodul din Ţara Almăjului", ,,Bigamul", „Co-mandorul", „Lumina de la Vărădia", „A sositDomnul Eminescu" şi „Mehadia - vatrăistorică milenară" (colectiv de autori), „Uncăţelandru muşcând dintr-un nor" (povestiripentru copii) şi „Religie, istorie şi tradiţieculturală în Banatul de Munte" (colectiv deautori), „Altarul cărţii", „Povestiri de pegraniţă", „Peşte pentru al Cincilea", „Subsemnul primăverii", „Voievodul Mihail", ,,Ceitrei din Piaţa Amzei", Editura Cetatea Cărţii,Mehadia, etc.

Iată ce spune Nicolae Danciu Petniceanudespre el însuşi: „Cine sunt eu? Un modestscrib, mă feresc de-a spune cuvântul magic„scriitor"! Nu îndrăznesc pentru a nu-isupăra pe: Eminescu, Caragiale, Slavici,Delavrancea, Vlahuţă, Nichita Stănescu,Sorescu, Manolescu, Blandiana, Dinescu,Păunescu şi mai ales pe Artur Silvestri,lângă cultura căruia greu poţi rezista, greupoţi găsi un loc liber! De unde vin? încotromă duc? De unde poate veni feciorul uneispălătorese şi al unui geambaş de cai, carea crescut caii altora? Vin din periferia vieţiişi mă întorc, acum la vârsta senectuţii, acolode unde am purces în viaţă, într-o sâmbăta,legănat într-o copaie, sub un cuptor decărămida, din care curgea cenuşa peblana pisicilor".

Preferinţa autorului Nicolae DanciuPetniceanu pentru genul dramatic seexplică prin faptul că teatrul a fost dintot-deauna un laborator de creaţie şi experi-mentare, de descoperire, dar şi un teren de

dezbatere de idei şi emoţie bineînţeles. Deasemenea teatrul este locul unde punctulde vedere, prin care îşi afirmă intenţia sa,nu este doar exprimat, ci şi văzut. Astfel au-torul îşi exprima gândurile, ideile, viziuneaîn mod indirect, prin intermediul unor per-sonaje angajate într-o acţiune ce sederulează rapid în faţa spectatorilor. Sub ti-tlul cărţii este scris „Teatru", dar se ştie cănu putem vorbi despre teatru decât atuncicând această piesă este jucată. Citită,piesa rămâne literatură, doar reprezentată,ea devine spectacol, devine teatru. (Deaceea sugerez talentelor actoriceşti dintrupă de teatru a Seniorilor să se mobilizezeşi în iunie să îl omagiem pe Eminescu printr-un spectacol cu această piesă inedită).

După cum specifica însuşi autorul, piesade teatru în două acte Trupa Pascaly şi lo-gojenii este o combinaţie reuşita între teatrulde revistă şi teatrul poetic, o revistă literar-muzicală ce respectă canoanele şi struc-tura scenică ale teatrului clasic şitradiţional, reuşind totodată să recreeze at-mosfera din oraşul Lugoj, din perioadacând trupă de teatru a lui Mihail Pascaly apoposit în oraşul de pe râul Timiş, avându-1 în componenţa ei pe tânărul poet MihaiEminescu. Acţiunea piesei se petrece înanul 1868, când în oraş există o tensiunenaţional-şovinistă din partea dualismuluiaustro-ungar.

În primul act fruntaşii lugojeni, printre careAtanasie Marian Marienescu, doctor îndrept, fiind acum asesor la sedria orfanală,unul din cei mai talentaţi şi mai de folos fii ainaţiunii române, cel dintâi folclorist însemnatdin partea de vest a ţării (după apreciereacărturarului şi dascălului Aron Pumnul, con-temporanul său), mai târziu membru alAcademiei Române, Iosif Tempea- preot şiprofesor, Titus Haţeg- avocat de la Uniuneameseriaşilor, Vasile Brediceanu-şefulbreslei săpunarilor, Vasa Dobrin- şefulbreslei cojocarilor, Ştefan Drăgan- şefulbreslei tăbăcarilor, pregătesc primirea tru-pei Pascaly în care se afla şi tânărul poetEminescu de care au auzit şi căruia i-au cititpoeziile în revista „Familia" a lui losifVulcan. E important de consemnat cădiscuţiile au loc la „Casina Română", într-o încăpere plină cu cârti şi reviste, iar dea-supra mesei pe un panou este scris „Limbaromână este un dar dumnezeiesc, o icoanădin altarul neamului românesc. Păstraţi-o,,fraţi români!"


Omagiu voievodului poeziei româneşti Mihai Eminescu


urmare din pagina 18Al doilea tablou ne transpune în atmos-

fera sărbătorească a momentului sosiriitrupei Pascaly, iar după cuvântul de salutal gazdelor, mai-marii români din Lugojsunt fermecaţi de programul artisticsusţinut de corul bărbătesc de laChizătău, de recitarea poeziei „Doina" deVasile Alecsandri de către studentulCoriolan Brediceanu şi bineînţeles derecitalul tânărului Eminescu care declamapoemul „Ce-ţi doresc eu ţie, dulceRomânie", precum şi poezii despre AvramIancu şi Horea, împăratul din Albac.

Actul al doilea începe cu spectacolul dinsala teatrului, de la hotelul „Păunul deaur", unde în fundal se afla un panou cuînscrisul „Thalia română şi logojenii", iarsub acesta este imaginea unei punţi şideasupra, două mâini încleştate, sim-bolizând Unirea! Spectacolul continuă întabloul al doilea, la „Birtul Poştei"- undeeste cântăreaţa şi chelneriţă AnaLogojana, iar tânărul Eminescu, susţine unrecital de succes la cererea publicului.Jandarmul ungur, o prezenţă vigilentă,simbolizând teroarea maghiarăpoliţieneasca în Lugoj, care dorea elim-inarea elementului etnic românesc, esteparodiat permanent (ex. „închide, domle,uşa, că faci curent şi vezi-ţi de-ale tale peuliţă!"-p.32), finalul piesei accentueazăaceastă atitudine. Este ceea ce şi-a pro-pus de fapt Nicolae Danciu Petniceanu,căci în Argumentul care prefaţeazăcartea, afirmă că „s-au petrecut şi actede-o anumită duritate (arestări, amenzietc.) pe care autorul le-a omis tendenţios".

Apreciem documentarea atentă pentrucele mai mici detalii, respectareaadevărului istoric, toate personajele fiindreale (plus documente reale - Scrisoarea

lui George Pop de Bariţiu cătreA.M.Marienescu), şi în mare măsura re-spectarea adevărului literar, autorulimaginând discuţiile dintre personaje, din-tre fruntaşii oraşului conform cu împreju-rarea dată. Dialogul include mărcilestilistice ale unui mod specific de comuni-care caracteristic graiului bănăţean, re-gionalisme şi arhaisme (coreei, a zuita,pogan, scoc, beteagă, şpaiţ etc.) Chiar şireplicile personajului Eminescu nu pot ficontestate fiind cât se poate de fireşti pen-tru situaţiile în care se afla. Limbajul dra-matic este orientat spre comunicarea deinformaţii prin care se constituie subiectulpiesei, dar integrează şi elemente lirice şiepice, care îi sporesc expresivitatea.Creează impresia de-verosimil, credibil,conferă ritm, dinamism textului. O formăaccentuată a prezenţei eului dramatic. Întext este multitudinea didascaliilor, careprecizează cine vorbeşte şi cui seadresează, situează dialogul într-un anu-mit context, descrie acţiunile nonverbalecare însoţesc sau întrerup dialogul, facereferiri la decor, ambiantă, mişcarescenică, sugerează stări de spirit, senti-mente, trăiri implicate în rostire saumimică.

Personajul Eminescu poate fi cunoscut şiprin intermediul instrucţiunilor date deautor pentru reprezentarea piesei, pentrutonalitatea şi rostirea replicilor. AstfelEminescu se prezintă ca un tânăr remar-cabil, om de bază al trupei, actor, sufleur,secretarul trupei de teatru şi poet, iubitorde viaţă, de tot ce îi poate ea oferi, atentcu colega sa de scenă (îi oferă un buchetde flori), curtenitor („De sub mânaaceasta divină şi imaculată ies notelemiraculoase ale lui Chopin şi Wagner,note care m-au inspirat când am scris La

o artistă, poezie ce va apărea înFamilia"), politicos („Mulţumesc pentruvorbele frumoase, cu alean şi dor româ-nesc, dor de dor..."), zâmbeşte decent,este insinuant („Doar un pupic?! Şi eucare speram, Mariţo, la mai mult..."),emoţionat când se joacă cu părul artistei,gânditor („Lumea e făcută din bine, darşi din rău, adesea în călcâiul unui rău sezămisleşte binele, frumosul, eternul!"),categoric („Nu, nu pot recita decât stândîn picioare..."), uimit că toată consumaţiaeste din partea casei, prompt („Cum denu , bade! Am o poezie despre Horea,împăratul din Albac..."), senin, încântat(„Mulţumesc părintelui dirijor, mulţumescşi coriştilor pentru această minunatăcântare, pentru mesajul naţional alcântării..."), deşi impacientat deinsistenţele jandarmului îi scrie catrenulcerut, este convingător când vorbeşte deprofesorul său Aron Pumnul, încântat şiînflăcărat când este invitat să recite po-emul „Ce-ţi doresc eu ţie, dulceRomânie!", se înclina ceremonios,aruncându-şi pletele pe spate după ter-minarea recitării, este un adevărat patriot(„Am în suflet, am şi în inimă doarRomânia, şi românii ei, văduviţi de istorie,de soartă, de destin").

Credem că abordând genul dramatic,prin diversitatea personajelor şi aconstrucţiilor dramatice, autorul NicolaeDanciu Petniceanu a reuşit să creeze ununivers inedit (literaritatea textului îşipoate spori semnificaţiile prinreprezentare scenică), pentru a realiza unmeritat act omagial celui mai însemnatpoet şi publicist român dintotdeauna,Mihai Eminescu.

Monica M. Condan

MICĂ PUBLICITATEMICĂ PUBLICITATEPierdut LEGITIMAŢIE SERVICIU - Mihan Ion - eliberată de Direcţia Judeţeană aFinanţelor Publice Caraş Severin, Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice.Declar nulă.

VÂND la preţ convenabil:- Uşă metalică completă;- Maşină de cusut marca ,,Singer”;- Aragaz cu patru ochiuri;- Uşă din parchet (fără toc).Informaţii: Mehadia, tel 0749495972 sau 0255 523204.


Publicaţie editată de Primăria şi Consiliul Local al comunei Mehadia.Culegere-editare text şi tehnoredactare: Editura CETATEA CĂRŢII S.R.L. Mehadia, nr.125

TIPAR: Tipografia TIPOIMPEX-RADICAL, Drobeta Tr. Severin, str. I. C. Brătianu, nr.1, cod 220054, telefon: 0252 333 688

,, Cel ce râde nu e întotdeauna superior celui de care râde.” (Nicolae Iorga)

Un tip firav stătea într-un barcu o bere în faţă. Apare unşmecher, îi dă două palme, îi iaberea şi o dă pe gît. Ăsta firav începesă plîngă, să se tăvălească pe jos.

- Ce ai, mă? Plîngi pentru o bere, aşabărbat eşti tu?

- Cum să nu plîng? De dimineaţă m-a părăsit nevasta, mi-a golit con-tul din bancă şi mi-a luat tot dincasă. După-amiază îmi pierd slujba, încerc sămă arunc în faţa trenului, dar o ia pe altă linie,încerc să mă spînzur şi se rupe funia, încerc sămă împuşc şi se blochează pistolul. Cu ultimiibani, îmi cumpăr o bere, torn otravă în ea şi viitu şi o bei...

*Titanic, după impact. Un tip ia o barcă și

vâslește disperat să se salveze.– Unde pleci, domnule, că mai sunt femei aici?– Lasă-mă în pace, mie de femei îmi arde

acum?*

Într-o noapte, doi pădurari merg prin pădureîn control şi dau de unul:

- Bă, ce faci cu lemnele alea din spate?- Le dau la iepuri!- Şi dacă nu le mănâncă?- Le bag pe foc!

*O stewardesă americană întreabă în avion un

pasager de origine arabă:- Doriţi ceva de băut, un vin sau coniac,

whisky, bere?- Nu, mulţumesc, în cîteva clipe voi conduce

avionul.*

Wikipedia: - Eu ştiu totul!Google: - Eu am de toate!Facebook: - Eu ştiu pe toată lumea!Internet: - Fără mine nu aveţi valoare!ENEL: - Serios?

*

Reporterul întreabă o bătrână pe stradă:- Pe cine o să votaţi la alegerile locale?- Pe primar, maică, pentru că mi-a dat o pungă

cu de-ale gurii…- Bine, dar de ce nu-l votaţi pe adversarul lui,

care ar putea să facă mai multe pentru dv.?- Păi o să-l votez, maică, când o să fie primar…

*Cum faci bani cu Facebook-ul? Urmând trei paşi simpli:1. Intri pe setări cont2. Dai click pe dezactivare cont3. Te apuci de muncă...

*- De ce ai fugit din sala de operaţie înainte de

a fi operat?- Pentru că infirmiera spunea tot timpul:

„Curaj, nu vă fie teamă, e o operaţie uşoară”!- Păi şi? Asta nu te-a liniştit?- Nu. Pentru că vorbea cu chirurgul!

*(Pagină realizată cu materiale culese pe INTERNET)

EDITURA CETATEA CĂRŢII,Mehadia, numărul 125,

oferă servicii EDITORIALEde redactare, tehnoredactare, corectură,copertă şi tipărire cărţi, reviste, (inclusivISBN, ISSN şi descriere CIP BibliotecaNaţională a României). Contact: Constantin VLAICU, Tel. 0720025844.

numărul 23, ianuarie-februarie 2016 pagini: 20, preţ: 2 lei · literare mihai eminescu şi ioan...

Documents