8august2011

24 pagini

an XI

nr. 149

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I

„Cazul Breban“Gabriel Andreescu

B\t\lia ierarhic\Mircea Iorgulescu

Un r\zboi de dou\zeci de aniLiviu Antonesei

C`teva note despre traducere…Gabriela Gavril

Num\r ilustrat cu fotografii de {tefan Mardare

august 2011

2 AgoraTTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

OVIDIU PECICAN

~n afara cercului de apropia]i, prieteni [idiscipoli, dl. Gabriel Liiceanu nu vede filosofie,s-ar spune, dec`t departe, `n trecutul noician sau`n cel tedesc, al g`ndirii germane de la `nceputulsecolului al XX-lea.

Vorbind `ns\ de nucleul celor pe care `i soco-te[te discipoli [i heideggerieni, totodat\, GabrielLiiceanu puncteaz\, `ntr-un stil `n]esat de germa-nisme din recuzita lui Martin Heidegger – ceeace face din stilul lui, apreciat nu o dat\ pentruelegan]\, o mostr\ de text rebarbativ [i bolov\nos–, o avangard\ filosofic\ rom=neasc\ `ndreptat\spre viitor, un eveniment cultural ale c\rui ascu]i[[i coeziune `l `nscriu de pe acum `n istoria inte-lectual\ a na]iunii noastre (de nu chiar mai mult).

„Privind aceste c\r]i [cele cinci – n. O.P.] `n`ntregul lor [i percep`ndu-le «aerul comun», a-vem `n fa]a ochilor o imagine care nu este deloc`nt`mpl\toare. Aici e vorba despre un efort dirijatsistematic c\tre un unic punct [subl. G.L.], c\treun stil de g`ndire care s-a n\scut la `nceputul se-colului 20 [i c\tre un g`nditor care l-a inaugurat[i care l-a reprezentat cu for]a unei noi v`rste afilosofiei“ (Gabriel Liiceanu, „Prefa]\“, `nGabriel Cercel, Cartea experien]ei. Heidegger [ihermeneutica vie]ii, Bucure[ti, Ed. Humanitas,2010). Nu `ncape, `n viziunea profesorului,eseistului [i editorului care este Liiceanu, nici o`ndoial\ c\ s-a intrat `ntr-o er\ nou\ a g`ndirii depe la noi. Aceast\ certitudine vine dinspre con-vergen]a abord\rilor – „un unic punct“ [i nu...„un punct unic“ este o ne`ndem`nare voit\, av`ndla baz\ inten]ii expresive, o stilistic\ ̀ nalt\ –, carecreeaz\, pesemne, un balet exegetic-speculativtipic asalturilor militare asupra unui obiectiv dat.

}inta asediilor individuale, dar rimate, alenoilor corifei este descifrabil\, `n concep]ia men-torului lor, din dou\ perspective. Sub un aspect,ar fi vorba despre „un stil de g`ndire“, item caretrimite – involuntar, poate – la mai vechi datoriifilosofice rom=ne[ti [i germane nem\rturisitec\ci, dup\ cum se [tie, Lucian Blaga privilegiastilul ca factor distinctiv `n istoria civiliza]iei, aculturii [i `n cea a filosofiei, urm`nd sugestii con-sonante ale [colii morfologice germane, [i maiales ale lui Leo Frobenius. De[i pasionat deamorsele sceptice ale lui Cioran – dup\ cum om\rturisesc pagini de carte [i filme `ntregi –,Liiceanu nu se molipse[te de pruden]a acestuianici `n fa]a pariului pe sistematicitatea filosofic\,nici ̀ n fa]a ideii de stil ca factor decisiv al istoriei.El nu pare s\ aib\ ̀ ns\ nici ̀ ncrederea ne]\rmurit\blagian\ `n stil, rezum`ndu-se numai la propov\-duirea modului de a g`ndi [i la scriitura lui Mar-tin Heidegger. Numai acestea ar reprezenta, de osut\ de ani `ncoace, linia creatoare `n filosofiauniversal\ [i numai ele ar ̀ nsemna ̀ naintare c\treprofunzimi ce p\reau nefrecventabile. De aceea,a-l cultiva hermeneutic pe maestrul german re-prezint\ a doua ]int\ indiscutabil\ a unui demersce se dore[te de anvergur\; chiar [i `n Rom=nia [ifie [i `mpotriva eviden]ei c\ limbajul lui filosoficeste g`ndit s\ slujeasc\ germana [i germanitatea,friz`nd pe alocuri intraductibilul.

O alt\ condi]ie a rupturii novatoare caracteris-tic\ `nnoirilor prin salt calitativ ar veni, conformaceluia[i citat, dinspre caracterul sistematic al a-cestora (sistematicitatea filosofiei rom=ne[ti, s`n-tem avertiza]i implicit, nu a `ncetat cu Blaga sau,pentru unii, cu Noica). Este un efort nu doar per-suasiv, ci [i – cuv`ntul lui Liiceanu – „dirijat“,indus dinafar\, supravegheat [i concertat, cu altecuvinte. De cine? Desigur, de domnia sa.

Nimic r\u `n asumarea profesoratului ca mi-siune modelatoare dincolo de sala de cursuri,de[i defini]ia filosofiei p\rea c\ presupune nu nu-mai iubire fa]\ de `n]elepciune, ci [i liber exer-ci]iu al g`ndului. La heideggerieni este `ns\ pu]inaltfel, c\ci `n viziunea care i se atribuie lui Hei-degger paideia are la baz\ o „absorb]ie care apoielibereaz\ ce a absorbit“.

Spre a fi `n acord cu propriile spuse, at`t dereveren]ioase cu g`nditorul din P\durea Neagr\,

dl. Liiceanu propune ̀ n leg\tur\ cu grupul format`n spiritul acestor teze o metafor\.

„La `nceputul studiului despre Georg Trakl,publicat `n 1953 [i intitulat Georg Trakl. EineErörterung seines Gedichtes, Heidegger explic\cuvintele erörtern [i Ort. Erörtern `nseamn\ «atrimite ̀ ntr-un loc anume» [i apoi «a lua seama laacel loc», iar Ort `nseamn\ la origine «v`rfull\ncii». {i Heidegger comenteaz\: «V`rful estecel `n care se adun\ totul. Locul str`nge laolalt\c\tre sine, purt`nd `n punctul suprem [i extrem.Cel care str`nge laolalt\ str\bate totul [i fiin]eaz\`n toate. Locul, cel-ce-str`nge-laolalt\, adun\ lasine, p\streaz\ tot ce a adunat, dar nu ca o capsul\care `nchide, ci `n a[a fel `nc`t el str\bate culumina [i str\lucirea sa ceea ce a str`ns laolalt\,eliber`ndu-l abia astfel `ntru esen]a sa».“

Lectura acestui fragment ̀ nduio[eaz\. GabrielLiiceanu se str\duie[te s\ creeze o metafor\. Defapt, el o re-creeaz\, parafraz`nd dup\ filosofulfavorit care, la r`ndul lui, comenteaz\ – bine?competent? – poezia lui Georg Trakl. ~ntre filo-sofia aflat\ `n plin\ incursiune `n teritoriile exe-gezei literare, pe de o parte, [i poezia `ns\[i (lacare pare s\ aib\ acces numai prin intermediereag`ndirii speculative `n exerci]iu), mentorul gru-pului HAH cade peste... [tiin]a etimologiei,traducere [i adaptare. La a[a un drum `ntorto-cheat [i greoi, rezultatul este pe m\sur\. Ca [icum limba rom=n\ nu ar permite construirea demetafore expresive [i profunde, Gabriel Liiceanunu `[i asambleaz\ metafora din resursele noastre– folosind, de pild\, verbul „a ]inti“ (un maiinspirat substitut de Erörtern dec`t «a trimite ̀ ntr-un loc anume», care, `n plus sub`n]elege ceea ceexprim\ greoiul «a lua seama la acel loc», devreme ce nu po]i ]inti ceva la care... nu iei seama/nu notifici/ nu observi; ceva ce nu iei `n c\tare/nu vezi/ nu bagi de seam\/ nu etc.). Invocareaunor etimologii de acest fel `n interiorul limbiirom=ne st`rne[te, cel pu]in pentru unii dintremucali]ii urma[i ai lui P\cal\ ([i chiar ai lui Bul\)ilaritate. Ideea c\ nu iei seam\ la un anume loc]intit trimite la figura distratului sau a n\t\r\ului,anul`nd altitudinea filosofic\ a g`ndului ce s-ardori, pas\mite, comunicat. Cum s-ar zice, Erör-tern se dovede[te pentru rom=n a fi o contradic]ie

`n termeni, ca o expresie a ]intei pe care, ]in-tind-o, n-o iei `n seam\, o ignori…

De fapt, `ns\, pe Gabriel Liiceanu `l intere-seaz\ s\ aduc\ vorba la rostirea heideggerian\`ns\[i (s\ fi fost `n posesia mai deplin\ a mijloa-celor de expresie literar\ ar fi s\rit introducerea, ci-t`ndu-l direct pe m\iastrul [i n\zb`tiosul german).

De ce `l caracterizez, aici, astfel? P\i, s\ jude-ce oricine dup\ cele ce urmeaz\. Lui Heidegger`i convine s\ spun\ c\ „Locul str`nge laolalt\c\tre sine, purt`nd `n punctul suprem [i extrem“.Altfel spus, el define[te toposul, oricare ar fi el,`n func]ie de tendin]ele [i for]ele sale centripete,de parc\ altele, centrifuge i-ar lipsi cu totul…Mai departe e [i mai bine, c\ci locul este de ast\dat\ definit eufemistic – `n felul amerindienilor(drept care, nu pot dec`t s\ presupun c\ Heideg-ger era un pasionat al lecturilor din Karl May,clasicul german al aventurilor de prerie din ciclulWinnetou), drept „Cel-care-str`nge-laolalt\“ (eua[ fi folosit termenul mai sintetic de coaguleaz\sau pe cel de magnetizeaz\, prefer`ndu-l pe ori-care tocmai pentru c\… str`nge laolalt\, pune ̀ m-preun\, adun\, „sudeaz\“ `n loc s\ desfac\ `n-tregul `n componentele lui). Or, zice Heidegger,ignor`nd relaxat nevoia unor argument\ri maistringente, „Cel care str`nge laolalt\ [locul, adic\;n. O.P.] str\bate totul [i fiin]eaz\ `n toate“. Perom=ne[te cu adev\rat, ar fi „iute ca s\geata, tareca piatra“. S`ntem, cum s-ar zice, `n plin\ adora-]ie a… locului, cel ce poate toate [i face tot. Nimicr\mas pentru vie]uitoare [i flor\, nimic pentruimanen]\ [i transcenden]\. ~n fine, cum „Locul,cel-ce-str`nge-laolalt\, adun\ la sine, p\streaz\tot ce a adunat, dar nu ca o capsul\ care `nchide,ci `n a[a fel `nc`t el str\bate cu lumina [i str\lu-cirea sa ceea ce a str`ns laolalt\, eliber`ndu-l abiaastfel `ntru esen]a sa“, iat\-l devenit [i entitate cumanie achizitiv\ atins\ de damblaua `nchideriicare deschide sau al deschiderii care `ncepe `ntr-o `nchidere (ca s\ formulez apel`nd la noicismeinspirate, probabil, de modelul u[ii batante sau albroa[tei cu cheie ce se `nv`rte `n gol).

Din dou\, una. Ori e un galimatias frisonant,ori asist\m, cum crede dl. Liiceanu, la desf\[ura-rea unei inteligen]e ce se refuz\ percep]iei potri-vite a cititorului obi[nuit.

Noua er\ a filosofiei rom=ne[tiCAPRICORN

NOTE INUTILE

BOGDANC|LINESCU

Incredibil ce se `nt`mpl\ la New York `ncazul fostului director al Fondului MonetarInterna]ional. Procurorul a trimis o scrisoareavoca]ilor lui DSK, inform`ndu-i despre de-clara]iile contradictorii ale victimei [i defaptul c\ aceasta ar fi min]it de mai multe ori`n ceea ce prive[te statutul s\u social [i rela-]iile sale. Acuzatul a fost imediat eliberat de lareziden]a obligatorie, `ns\ a r\mas cu pa[apor-tul confiscat [i cu imposibilitatea de a p\r\siStatele Unite. Aceste schimb\ri nu dovedesc`ns\ inocen]a lui. Va fi greu s\ fie condamnatde un juriu popular ce va trebui s\ o cread\ pevictim\. Se pare, totu[i, c\ agresiunea sexual\e real\, cum arat\, incontestabil, analizele me-dicale. ~n ce m\sur\ e vorba de un viol, e di-ficil de demonstrat. Bine`n]eles, dup\ acest„scop“, presa [i televiziunea francez\ s-audezl\n]uit `n emisiuni pro-DSK, cu invita]iale[i „pe m\sur\“. S-a pus chiar problema re-venirii lui pe scena politic\ francez\ [i can-

didatura la alegerile preziden]iale din 2012.Toate astea `nainte de deznod\m`ntul de laNew York. Ceea ce mi se pare destul de bizare lentoarea poli]iei din New York [i a procu-rorului `n a descoperi dubl\ existen]a a victi-mei [i petele din trecutul s\u. De asemenea,derutanta incompeten]\ a ziari[tilor de la NewYork Times ce au realizat o anchet\ de patrupagini despre ea [i nu i-au g\sit nici cel maimic defect… Totul s-a terminat [i DSK poatem`nca lini[tit macaroane cu trufe `ntr-un res-taurant „cosy“, a[a cum a f\cut imediat dup\`nf\]i[area la Tribunal? Doar la 24 de ore de laexcita]ia mediatic\ a amicilor lui DSK, atuncic`nd trufele nu erau `nc\ bine digerate, un nou„scop“ e dezv\luit: o (alt\) victim\ din Fran]aa fostului ministru depune pl`ngere pentru„tentativa de viol“. A suivre.

Vacan]\ `n Fran]a

S`nt incapabil s\ v\ spun c`nd este vacan]\`n Fran]a. Din mai, cu ocazia „podurilor“ depe 1 [i 8, francezii `ncep deja s\ se simt\ `n va-can]\. Trebuia s\ m\ `nt`lnesc cu o cuno[tin]\`n a treia s\pt\m`n\ din mai. Mi-a spus c\ eplecat\ [apte zile „comme un avant gout desvacances“. Spre 15 iunie, nici nu se mai puneproblema unui RV. E prea t`rziu. Toat\ lumease g`nde[te la plecare. Nu se mai `nt`mpl\nimic p`n\ pe 1 septembrie.

Aici zace Partidul Comunist Francez

Am mai avut ocazia s\ scriu despre Parti-dul Comunist Francez. Consider c\, din feri-cire, [i-a `ncetat existen]a. O dovad\ supli-mentar\ ne-a fost dat\ de alegerea senatoruluiJean-Luc Mélenchon drept candidat oficial alPartidului la alegerile din 2012. Fost socialist,Mélenchon e un energumen marxist cu ac-cente populiste [i demagogice, un amestec deVadim Tudor [i de Becali. Agresiv, de o rar\violen]\ verbal\, e invitat des la emisiunile dedezbateri de[i face declara]ii nega]ioniste.~ntr-o emisiune de televiziune, a declarat c\este un admirator al lui Stalin. (E adev\rat, `nFran]a, putem nega crimele comuniste, nucele naziste…). Regizorul Lars von Trier atrebuit s\ p\r\seasc\ festivalul de la Cannesdup\ afirma]iile sale despre Hiler. Mélenchoncontinua s\ fie invitat la cele mai populareemisiuni…

Amuza]i-v\ cet\]eni!

O nou\ edi]ie a s\rb\torii „Fête de la musi-que“. Ca de obicei, Statul a decis `n locul nos-tru [i ne-a cerut s\ ne distr\m. Str\zile s`ntblocate, transporturile publice aglomerate, oa-menii `n strad\, pentru a r\spunde cerin]elorPrin]ului. Cu excesele [i violen]a de rigoare,

a[a cum se `nt`mpl\ `n fiecare an. ~n eseul s\uintitulat L’Etat culturel, Marc Fumaroli neavertizeaz\ `mpotriva acestui eveniment falscultural, creat de puterea public\. Din 1981 [i`nfiin]area Ministerului Timpului Liber, s`n-tem obliga]i s\ ne distr\m. La „Fête de la Mu-sique” a devenit o norm\ [i aproape o s\rb\-toare na]ional\. Va fi greu s\ sc\p\m de ea.

Impozitul pe avere e un RobinHood al zilelor noastre

Fran]a e probabil ultima ]ar\ din r`ndul]\rilor civilizate [i bogate unde mai exist\ unimpozit pe avere. Sistemul e simplu: de la oanumit\ sum\ c`[tigat\ (sau atunci c`nd lo-cuin]a personal\ atinge o cot\ ridicat\), e[tiobligat s\ pl\te[ti acest impozit `n plus. Poli-ticienii francezi s`nt paraliza]i c`nd li se ceres\ suprime acest impozit debil. ~l consider\drept un model de „justi]ie social\“. Ziari[tii`l ap\ra [i ei cu vehemen]\. P`n\ [i postul deteleviziune (privat) Canal+ `l folose[te capublicitate la filmul Robin Hood de RidleyScott. Canal+ a comparat acest impozit cueroul medieval. Cei de la publicitate ar fiputut s\ se documenteze: Robin Hood a fostun du[man `nver[unat al impozitelor [itaxelor de tot soiul. Ast\zi, el s-ar fi b\tut cu`nver[unare `mpotriva acestui impozit.Ideologia nu are limite…

Afacerea Dominique Strauss Kahn

3

august 2011

AgoraTTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

POLEMICI CORDIALE

ADRIAN NI}|

~ntr-un r\spuns la o anchet\ despre filo-sofia contemporan\, publicat `n 1926, NaeIonescu sus]ine c\ filosofia tinde s\ devin\din apanajul unor speciali[ti un bun comun,spre a realiza contactul direct cu ,,via]a [i cuomul, p\r\sind [coala [i pe `nv\]a]i“ (NaeIonescu, Nelini[tea metafizic\, Bucure[ti,EFCR, 1993, p. 146). ~n cur`nd, separa]ia fi-losofiei de religie va fi un punct c`[tigat, iarreac]ia `mpotriva misticismului nu va puteas\ caracterizeze filosofia viitorului apropiat.~n ce prive[te situa]ia filosofiei autohtone, elarat\ c\ se manifest\ trei direc]ii: exist\ filo-sofi care vor s\ dea planuri, un fel de moni-tori, ce s`nt, de fapt, ,,profitorii [i [mecherii“filosofiei; exist\ al]ii care cunosc tot ce s-aspus despre diferite probleme [i care s`nt unfel de meseria[i universitari, adic\ ,,pro[tii fi-losofiei“; `n fine, exist\ filosofi pur [i simplucare fac filosofie pentru c\ nu pot altfel, a-dic\ ,,robii filosofiei“, perspectiva lor fiindfilosofarea (ibid., p. 148). E cert c\ NaeIonescu se includea printre cei din urm\, `ncondi]iile `n care filosofia rom=neasc\, ,,`nforma ei cult\, nu exist\. {i e foarte probabilc\ nu va exista `nc\ mult\ vreme de aici `na-inte“ (ibid., p. 103), dup\ cum scria cu 5 animai `nainte, `n textul Filosofia rom=neasc\.Explica]ia este c\ filosofia este legat\ indiso-ciabil de personalitatea celui care filoso-feaz\, este un act pur individual. Orice ideenu tr\ie[te cu adev\rat dec`t `ntr-un singurom. De aici, c`teva consecin]e importante:`mprumuturile s`nt imposibile; cercetareacolectiv\ este imposibil\; aceast\ disciplin\nu va ajunge niciodat\ la nivelul [tiin]ific alfizicii sau matematicii.

S\ vedem dac\ aceste idei despre filosofie[i natura filosofiei se reg\sesc `n vreun fel `ncursurile de metafizic\ ale lui Nae Ionescu.Trebuie spus c\, din toate cursurile ]inute laUniversitatea din Bucure[ti, `ntre 1919 [i1938, el a ]inut numai 2 sau 3 cursuri de me-tafizic\. Explica]ia este c\, de[i aveau `n titu-latur\ acest nume faimos, ele nu erau de faptde metafizic\, ci tratau despre alte probleme:filosofia religiei (cursul din 1920-1921), uni-formitatea legilor naturii (1922-1923), meta-fizic\ [i religie (1923-1924), problema salv\-rii `n Faust (1925-1926) sau de istoria meta-fizicii (1930-1931). Mai r\m`n astfel treicursuri de metafizic\, adic\ cele din 1928-1929, 1929-1930 [i 1936-1937.

Cursul din 1928-1929 este dedicat teorieicuno[tin]ei metafizice, mai precis cunoa[teriiimediate. Aici Nae Ionescu ofer\ o baz\ pecare s\ cl\deasc\ teza c\ metafizica este otr\ire a realit\]ii, `n sensul c\ este nevoie de oanumit\ ,,m`nuire“ a realit\]ii pentru a reducerealitatea sensibil\ la necesit\]ile personali-t\]ii tale. Din acest punct de vedere, consta-t\m c\ filosofia se identific\ cu metafizica.

Tot `n acest curs, metafizica este delimi-tat\ de religie (desigur, el voia s\ spun\, defapt, delimitarea de teologie) [i de [tiin]\.Astfel, metafizica se suprapune par]ial pe re-ligie, `n condi]iile `n care au puncte de ple-care diferite, scopuri ori rezultate diferite.

Delimitarea de [tiin]\ `i ofer\ ocazia uneinoi `ncerc\ri de caracterizare a metafizicii,

c\ci [tiin]a este o ,,`ncadrare a realit\]ii“, iarmetafizica o tr\ire a realit\]ii. {tiin]a pleac\din afar\ `n\untru [i se bazeaz\ pe experi-mente, iar metafizica ac]ioneaz\ din\untru `nafar\ (Nae Ionescu, Curs de metafizic\, Bu-cure[ti, Humanitas, 1991, p. 53). ~n acest fel,metafizica este o `ncercare de cunoa[tereabsolut\ a realit\]ii pornind, de la un act detr\ire a realit\]ii, posibil prin scufundareanoastr\ `n realitate (ibid., p. 55).

Faptul c\ esen]a realit\]ii nu este de ordinmaterial, ci de ordin spiritual, crede Nae Io-nescu, conduce la ideea c\ trebuie s\ existeanumite ,,forme generale“ ce exist\ `n chipreal [i care organizeaz\ concretul (ibid., p.93). ~n acest fel, cunoa[terea apare ca o fu-ziune a obiectului cu subiectul, exact la felcum e cazul misticii. Avem aici o prim\ ,,r\-d\cin\ a metafizicii“, dup\ care cunoa[tereametafizic\ presupune o atitudine contempla-tiv\, ce conduce la sfin]enie, nu la Dumnezeu.Cea de-a doua este cea logic\, discursiv\, cepresupune o atitudine activ\, creatoare, pan-teist\ [i care, deci, conduce la Dumnezeu.

Aceast\ cunoa[tere metafizic\ nemijlocit\,ce se bazeaz\ pe intui]ie [i presupune tr\irearealit\]ii este punctul de sosire al medita]iilorlui Nae Ionescu din cursul din 1928-1929.Care este valoarea acestor idei? Trebuie spusc\ `ncercarea de filosofare `n fa]a auditorilor(`ntr-un curs ]inut s`mb\ta seara, la care par-ticipau mai ales persoane din afara Universi-t\]ii) reprezint\ o medita]ie gratuit\, de slab\calitatea intelectual\ [i f\r\ nici o valoareacademic\ (nici prin compara]ie cu standar-dele acelor vremuri; vezi cursurile ]inute deP. P. Negulescu, C. R\dulescu-Motru, M.Florian etc.), cu idei vehiculate `n literaturade specialitate, dar pe care maestrul le m`nu-ia `n a[a fel `nc`t s\ par\ ale sale. De fapt nuerau ale sale, nu purtau marca individualit\]iisale. Pretinsa sa filosofare nu era a[adar `nnici un fel a[a ceva. Nici una dintre ideile demai sus (sau oricare alta din acest curs), nu `iapar]ine; mai degrab\ am spune c\ s`nt ideicomune, prezente `n filosofia religiei ortodo-xe (vezi lucr\rile de teologie dogmatic\ ela-borate de St\niloaie, Lossky, Berdiaev etc.).Ideea formelor generale ce organizeaz\ con-cretul este una dintre ideile de baz\ ale luiCassirer, din Filosofia formelor simbolice.

~n plus cursul abund\ `n contradic]ii, ine-xactit\]ii [i afirma]ii dubioase, ca s\ nu spu-nem penibile. De exemplu, nominalismuleste considerat ,,cea mai ridicat\ obiec]ie carese poate ridica `mpotriva metafizici“ (ibid.,p. 69), `n condi]iile `n care orice student [tiec\ e vorba de o pozi]ie metafizic\. Probabilc\ voia s\ spun\ c\ e o obiec]ie `n sensul c\nominalismul sus]ine c\ universaliile s`ntnume, adic\ flatus vicis. Dar, vom constatac\ el face confuzie `ntre universalii [i lucruri:,,Adic\, se spune de nominalismul clasic,lucrurile ar trebui s\ fie un fel de flatus vocis.Nu exist\ substan]e, nu exist\ esen]e, exist\imagine [i materializare a imaginilor; adic\nu exist\ realul“ (ibid., p. 69).

Despre matematic\ se afirm\ c\ nu este ocuno[tin]\ pentru c\ nu d\ un temei expli-cativ: ,,matematica spune de pild\ c\ sumaunghiurilor unui triunghi este egal\ cu dou\unghiuri drepte, dar nu poate s\ spun\ de ceeste egal\ cu dou\ unghiuri drepte [i nu, depild\, cu 1820“ (ibid., p. 71).

Cele scrise despre judecata de predica]iefrizeaz\ absurdul: dac\ `n cursul VII afirm\c\ scolastica (tomismul), urm\rind pe Aristo-tel, a redus orice judecat\ `ntr-o judecat\ depredica]ie, `n cursul VIII afirm\ c\ filosofiatomist\ a redus ,,orice judecat\ la o predi-

ca]ie existen]ial\“, c\ci tomismul pretinde c\orice judecat\ ,,se poate transforma `ntr-ojudecat\ existen]ial\ de form\ predicativ\“(ibid., p. 76). Este greu de `n]eles cum unprofesor de logic\ nu [tie deosebirea dintre ojudecat\ de predica]ie (,,Socrate este ̀ n]elept“)[i o judecat\ existen]ial\ (,,Socrate exist\“).Este greu de presupus chiar [i c\ a vrut s\par\ profund amestec`nd cele dou\ feluri dejudec\]i, `n condi]iile `n care orice studentdin anul I de la Filosofie [tie c\ exist\ patrufeluri de judec\]i (de predica]ie, existen]iale,de identitate [i de incluziune), ce urmeaz\cele patru sensuri ale lui ,,este“.

Desigur, se poate obiecta c\ avem de-aface cu un curs. Dar, `n nota l\muritoare aedi]iei din 1942, reluat\ de edi]ia din 1991,se arat\ c\ ,,nici de ast\ dat\ editorii nu auschimbat dec`t c`te un cuv`nt (care li s-ap\rut gre[it auzit de stenograf, stenogramanefiind rev\zut\ de autor) sau punctua]ia“(ibid., p. 319).

La paginile 290-291, se sus]ine c\ s-a de-monstrat existen]a lumii exterioare, ,,nu lapostularea, ci la formularea – dovedit\, aexisten]ei unei lumi din afar\“. Iar `n cursulurm\tor, ce `ncepe la pagina 292, se afirm\ c\,,din postularea existen]ei unei lumi exterioa-re decurg `ns\ o mul]ime de consecin]e“. S\nu fi [tiut un profesor de logic\ [i metafizic\c\ un postulat este un adev\r ce apare ca evi-dent [i care nu are nevoie de demonstra]ie?

O ultim\ exemplificare, c\ci a le spune petoate ar `nsemna s\ scriem un text mult maiamplu, vizeaz\ rela]ia adev\rului cu realita-tea. La pagina 293, se pune c\ o cuno[tin]\este ,,ceva deosebit de realitatea de cunoscut[i deosebit `n acela[i timp de realitatea cuno-c\toare. Vas\zic\, cuno[tin]a este un fenomensau o existen]\ pentru sine“ (ibid., p. 293).Pentru ca pe pagina urm\toare s\ se spun\ c\`ntre ,,adev\r [i realitate, `ns\, este o distan]\enorm\. Am putea spune c\ nu exist\ aproa-pe nici o leg\tur\ `ntre adev\r [i realitate“(ibid., p. 294).

Toate aceste afirma]ii, oricum ar fi luate [iinterpretate, oric`t de binevoitor ar fi un citi-tor, dau `n mod serios ap\ la moar\ celor careau afirmat c\ Nae Ionescu a fost de fapt unimpostor.

Cursul din 1929-1930 este dedicat teorieicuno[tin]ei metafizice, [i anume cunoa[teriimediate. Analiza celei de-a doua c\i a cu-noa[terii metafizice `i prilejuie[te lui Nae Io-nescu o medita]ie despre obiecte reale [i o-biecte ideale, imagine, virtualitate [i actuali-tate, cauzalitate, constantele [tiin]ifice [i con-

stantele substan]iale, precum [i cu privire larealitatea lumii exterioare. De[i se voia oanaliz\ a c\ii ra]ionale de cunoa[tere, analizalui Nae Ionescu se dovede[te extrem de ira-]ional\, adesea `n sens mai profund dec`t ana-liza primei c\i. Ideile s`nt disparate, lipse[teleg\tura dintre p\r]i, lipse[te firul central cares\ ]in\ `mpreun\ cele 14 teme ale cursului (dere]inut: au fost 14 din 28. Deci, la jum\tatedin cursuri profesorul a lipsit). Mai mult, s`ntprezente o serie de idei din (sau care au leg\-tur\ cu) teoria cunoa[terii mediate, cum ar fi:m`ntuirea ca o trecere de la actual la virtual;cauzalitatea simbolic\, prin care planul vir-tualului condi]ioneaz\ actualul etc.

Din punct de vedere valoric, cursul dedicatcunoa[terii mediate este mult sub cel dedicatcunoa[terii imediate (explicabil, totu[i, dac\]inem seama de antipatia lui Nae Ionescupentru logic\, ra]iune [i discursivitate).

Ajungem acum la `ntrebarea fundamen-tal\: dat\ fiind credin]a unora (de regul\, f\r\studii de filosofie) `n existen]a unei [coli a luiNae Ionescu, care s`nt leg\turile dintre acesteidei ale lui Nae Ionescu [i ideile elevilor? Oprim\ mijire de rela]ie se constat\ cu Vulc\-nescu. Accentul pus pe virtual, pe posibil(vezi Dimensiunea rom=neasc\ a existen]ei)pare s\ fie `n leg\tur\ cu unele afirma]ii alelui Nae Ionescu din aceste cursuri. ~n rest,s`nt imense diferen]e, c\ci Vulc\nescu tratea-z\ existen]a din perspectiva expresiilor ro-m=ne[ti, din perspectiva unei filosofii popu-lare rom=ne[ti, utiliz`nd o metod\ lingvistic\[i arheologic-textual\. ~n plus, metafizica sanu se vars\ `n ortodoxism [i nici nu ajunge lana]ionalism ori xenofobie (a se vedea celeafirmate de Nae Ionescu despre Bisericaapusean\).

Rela]ia Nae Ionescu – Noica este de opo-zi]ie evident\: stilul este diferit, sursele s`ntexplicite la Noica, chiar dac\, este adev\rat,`n Devenirea `ntru fiin]\, nu exist\ note.Exist\ `ns\ men]ionarea autorilor de care seface vorbire. Dac\ s-ar face o compara]ie`ntre aceste cursuri de metafizic\ ale lui NaeIonescu [i metafizica lui Noica (din Deve-nirea `ntru fiin]\), ar ar\ta o situa]ie extremde dezechilibrat\: pe de o parte o vorb\riepentru a impresiona cuconetul bucure[tean,pe de alt\ parte o metafizic\ de nivel euro-pean; pe de o parte o b`lb`ial\ neinteligibil\,pe de alt\ parte un discurs academic.

Despre rela]iile cu Eliade ori cu al]i disci-poli nu mai e cazul s\ amintim, c\ci, `n virtu-tea celor scrise mai sus, este evident c\ nuexist\ nici cel mai mic punct comun.

{coala lui Nae Ionescu (II)

AgoraTTIIMMPPUULL4

august 2011 www.timpul.ro

GABRIELANDREESCU

Presa a preluat, `ncep`nd cu ziua de 6aprilie 2011, anun]ul privind constatarea, dec\tre Direc]ia de investiga]ie a CNSAS, astatutului de colaborator al lui Nicolae Brebancu fosta Securitate. Conform legii, asupra a-cestei prezum]ii se va pronun]a Curtea deApel Bucure[ti – la 12 septembrie a. c.

{tirea a devenit rapid „un mare subiect“,aprins din dou\ surse. Protestele apropia]ilorlui Breban, [i al lui `nsu[i, au calificat nota deconstatare [i preluarea ei ca „lin[aj mediatic“,„o nedreptate strig\toare la cer“, „o nou\ poli-]ie politic\“. Focul a devenit v`lv\taie princonfruntarea Breban – Manolescu. Un primeditorial al lui Nicolae Manolescu, din revistape care o conduce, mai cur`nd precaut (`n citi-rea noastr\), a fost primit cu revolt\ de Bre-ban1. A urmat replica lui Manolescu, tot `nRom=nia Literar\, cu formul\ri de genul „unom moralmente grav bolnav“, „a socotit c\ e po-trivit s\ scuipe pe m`na care `i fusese `ntins\“2

[. a. ~ntr-un al treilea editorial, amenin]area luiManolescu vulgariza deja nepermis miza: „s`ntgata s\ public transcrierea din dosar a convor-birii telefonice dintre Breban [i generalulPle[i]\ din 1977. N-am ridicat dec`t o parte acortinei. Nu s`nt convins c\ poetei `i va pl\ceascena `ntreag\. Depinde numai de ea dac\ s-ofac sau nu public\. Fie [i la tribunal.“3

Dac\ transcrierea din dosar e de interes pu-blic, trebuie f\cut\ indiferent de „pl\cerea“unuia sau altuia. Iar dac\ nu, nu. Astfel, cazulBreban [i marea tem\ a locului [i rolului per-sonalit\]ilor culturale `n timpul unui regimodios s-au `nfundat `n stil rom=nesc: b`rf\ [iconfruntare f\r\ miz\. A disp\rut tocmai ce eserios [i adev\rat. La ce s-a redus tema cola-bor\rii [i a dosarelor Securit\]ii pe numelescriitorului? La manihesismul „a colaborat –nu a colaborat“, la convorbirea cu Ple[i]\ [i o-piniile sale r\ut\cioase privindu-i pe PaulGoma, Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca.

De c`te feluri este colaborarea?

Cazul Breban e „aparte“ [i `ntruc`t scriito-rul a fost timp de doi ani – nu au ajuns mul]iscriitori adev\ra]i `ntr-o asemenea pozi]ie –membru supleant al Comitetului Central alPCR. Or, Comitetul Central era, `n principiu,organul central executiv al PCR. De[i, oare-cum comic din perspectiv\ istoric\, chiar Bre-ban se pl`ngea de faptul c\, `n acel moment(1971), „Comitetul Central nu are rol condu-c\tor `n via]a politic\ a ]\rii deoarece prime[tedirective de la Comitetul Executiv“4, totu[ifunc]ia doar jum\tate simbolic\ a acelui orga-nism nu poate fi diluat\. E de amintit c\ legeanr. 187/1999, care a ini]iat doctrina subiectu-lui, asimila colaboratorilor „Securit\]ii ca po-li]ie politic\“ acele persoane cu competen]edecizionale, juridice ori politice care au luatdecizii cu privire la activitatea Securit\]ii saucu privire la activitatea altor structuri de re-presiune. De[i CC al PCR dirija `n principiu„tot“, deci [i Securitatea, nu exist\ motive s\spunem c\ Breban, ajuns `n pozi]ia de su-pleant al CC datorit\ statului s\u de scriitor,putea lua sau a luat vreodat\ astfel de decizii.Totu[i, regimul comunist a supravie]uit prinoamenii care i-au hr\nit structurile. C`t demare este responsabilitatea? Cu c`t mai sus,cu at`t mai mare. Dar intervin [i alte detalii:moment, caz. Din 1975, orice secretar PCR peunitate, orice director, avea func]ii specificeinformatorilor. ~n documentele Securit\]ii, eiapar cu numele „surse oficiale“. Unii au dat

numai informa]ii menite s\ sprijine colegii,al]ii au colaborat cu spor `mpotriva semenilor.Categoria pus\ la comun prin eticheta „surseoficiale“ ascundea `n fapt mari varia]iiindividuale.

Cum e cu responsabilitatea? Ast\zi asist\m(`n sf`r[it!) la procesul liderilor mi[c\rii khme-rilor ro[ii, autorii unor atrocit\]i inimaginabile.Khieu Samphan, Ieng Thirith [i al]i oribili ca-marazi chema]i s\ r\spund\ `n fa]a Cur]ii Pe-nale Interna]ionale au fost [coli]i de PartidulComunist Francez [i mobiliza]i de scriitoriprecum Jean-Paul Sartre. Pu]in probabil catragedia cambodgian\ s\ fi avut loc dac\ a-ce[ti criminali la scar\ monumental\ nu ar fig\sit la Paris mediul capabil s\-i inspire. Oareprocesul deschis la Haga nu ar fi o bun\ oca-zie pentru francezi s\ g`ndeasc\ responsabili-tatea istoric\ a extremei st`ngi franceze? P\s-tr`nd (dis)propor]iile: oare cazuri precum„Breban“ nu ofer\ oportunitatea s\ medit\mmai ad`nc la tema colabora]ionismului cu in-stitu]iile de represiune [i, cu ocazia asta, s\ le[i cunoa[tem mai bine?

Nicolae Breban vorbe[te [i ast\zi desprecariera sa politic\ cu o superficialitate pe carene permitem s-o numim cinic\. Cel pu]in, a[apercepem citind urm\torul pasaj din interviulluat lui de Costi Rogozanu, pentru Voxrepu-blica: „Eu membru `n Comitetul Central, [eftotal, membru `n conducerea Uniunii scriito-rilor. […] Da, dar am luptat, am c`[tigat-o[func]ia]. Ne-am [i compromis. Eu m-amcompromis. Ce c\utam eu `n CC? Scosesemdeja Animale bolnave, to]i mi-au spus: «nu teb\ga». Domnule, mi s-a p\rut tare Ceau[escu`n 68-69…“5 Iat\, ascensiunea politic\ este

asumat\ [i ast\zi ca victorie, consecin]ele a-cesteia au relevan]\ doar personal\: „Ce-mitrebuia? M-am compromis“.

Conteaz\ ce face [i timpul. ~n anii ’70, fos-tul poet proletcultist, Dan De[liu, a devenit,`ntre membrii Uniunii Scriitorilor, unul dintrecei mai fermi contestatari ai politicii culturalea regimului, „carier\“ pe care avea s-o `nnobi-leze cu textele anticeau[iste din 1989. C`t con-teaz\ aportul lui De[liu la „victoria“ realis-mului socialist, pus fa]\ `n fa]\ cu disiden]adeschis\ din ultimii ani?

Pe aceea[i logic\, a plongé-ului istoric, s\zicem, a „r\scump\r\rii“, Breban [i devota]iis\i aduc `n scen\ disiden]a sa din 1971. Darpare c\ nimeni nu vrea s\ mearg\ mai departedec`t simpla invocare a subiectului. Ce a fost?C`t a fost? C`t a contat? Or, pe aceast\ tem\ sepot evita specula]iile, c\ci Arhiva CNSAS o-fer\ o radiografie detaliat\ asupra a ceea ce a`nsemnat „evenimentul din 1971“ din per-spectiva Securit\]ii. Ca [i a consecin]elor, `nacel moment, asupra scriitorului.

Episodul din 1971

Plecat `n R. F. Germania ca s\ prezinte fil-mul Printre colinele verzi, Nicolae Brebanface c`teva lucruri care-i [ocheaz\ pe absolutto]i, prieteni [i oficiali, familie [i colegi, scrii-tori [i „organe“: `[i d\ demisia din func]ia deredactor-[ef al Rom=niei Literare, din cea demembru supleant al CC al PCR, `ncepe de-mersuri s\ primeasc\ cet\]enia german\ [i cri-tic\ public noua politic\ a partidului anun]at\la Neptun, `n luna iulie 1971. Misivele repre-zentan]elor Rom=niei `n R.F.G., aproape toate

cu indicativul „fulger“ ori „urgent“, arat\ de-ruta. La 15 noiembrie 1971, o telegram\ re-produce declara]ia lui Breban, c\ este hot\r`ts\ r\m`n\ `n R.F.G. timp de 4-5 ani, perioad\`n care el este convins c\ Nicolae Ceau[escuva fi `nlocuit din func]iile sale. ~n plus, „Bre-ban comenteaz\ `n mod negativ sensul m\su-rilor luate de conducerea partidului nostru `nleg\tur\ cu programul PCR pentru `mbun\t\-]irea muncii ideologice […] [i aduce acuza]iila adresa conducerii superioare de partid [i `nspecial a tovar\[ului Nicolae Ceau[escu.“

O alt\ telegram\, din decembrie 1971, a-nun]\ c\, `n conformitate cu Die Welt, Brebana dat publicit\]ii o declara]ie personal\ `n carevorbe[te despre pericolul unui nou stalinism`n Rom=nia.

Se `nt`mpl\ ca defectarea lui Breban s\ fiavut loc tocmai c`nd `n R. F. Germania a fostpublicat volumul lui Paul Goma, Ostinato.Ambasada rom=n\ monitorizeaz\ evenimen-tele [i `n telegrame se pl`nge c\ la reclama `nfavoarea c\r]ii lui Goma a contribuit [i masarotund\ la care participaser\ scriitorii DieterSchlesak, Nicolae Breban, Dumitru }epeneag[i Gheorghe Pitu], transmis\ `n programul cul-tural al postului de radio Deutschlandfunk.Iat\ [i limbajul: „…to]i cei trei scriitori au fostc`t se poate de agresivi [i negativi[ti `n decla-ra]iile lor despre noua situa]ie din via]a lite-rar\ din ]ara noastr\…[…] Nu numai Breban,dar [i }epeneag [i Pitu] (dar mai ales Breban)au fost influen]a]i `n sensul atitudinii protesta-toare `mpotriva noilor m\suri politice din ]ar\,`n domeniul literaturii (de exemplu demisiaprin po[t\ a lui Breban din postul de redactor[ef al Rom=niei Literare…).“6

Ne oprim aici cu seria telegramelor, at`t demulte, alarmate de defectarea lui Breban. Niciurm\ de scenariu al autorit\]ilor, cum s-a spe-culat, nici vorb\ s\ fi fost un eveniment oare-care. Rapoartele elaborate de diferite direc]iiadresate conducerii Consiliului Securit\]ii Sta-tului reproduc imaginea. Ba chiar, urm\toareaadres\ a UM 0755/D c\tre sora ei UM 0729din Bucure[ti sus]ine c\ „Fuga lui Breban, fostmembru supleant al CC al PCR, este conside-rat\ [`n Occident] ca cea mai semnificativ\ ac-]iune a vreunei persoane cu munc\ de r\spun-dere dintr-o ]ar\ socialist\, din ultimul timp.“7

Arhivele Securit\]ii demonstreaz\, `n ace-la[i timp, c\ Breban se sim]ea `n continuare„apropiat“ de oficiali. Ace[tia fac parte din„lumea lui“. Scriitorul solicit\ CC al PCR s\ ise trimit\ `n R.F.G. manuscrisul volumuluiAnimale bolnave. Dore[te „chiar“ ca manus-crisul s\-i parvin\ prin intermediul ambasa-dei. Cere prelungirea vizelor lui [i so]iei. Iat\acest pasaj din telegrama ambasadorului Con-stantin Oancea care sintetizeaz\ at`tea fe]e alecazului: independen]a, dar [i oportunismul luiBreban, obsesia de sine, flirtul cu autorit\]ile,invidia pe succesul lui Goma, devotamentulconsecvent pentru literatura autentic\, carepare [i dimensiunea cea mai vie [i pur\ a aces-tei personalit\]i ireductibile, `n fond apolitice[i amorale, a scriitorului:

„V\ inform\m c\ la 27 octombrie a. c. s-aprezentat la sec]ia consular\ a amabasadei,scriitorul Breban, solicit`nd prelungirea vizeirom=ne pentru el [i so]ie. […] L-am sf\tuit s\se `ntoarc\ `n ]ar\ c`t mai repede. I-am ar\tatc\ acest lucru este cu at`t mai necesar, cu c`tare o dubl\ calitate, de scriitor [i membru su-pleant al CC. Am subliniat c\ aceasta nu ex-clude re`ntoarcerea sa ulterioar\ `n RFG. […]~n restul convorbirii, Breban a ]inut s\ eviden-]ieze urm\toarele: […] – surprinderea sa fa]\de retragerea standului rom=n de la T`rgul decarte de la Frankfurt, apreciind hot\r`rea cafiind inoportun\, `ntruc`t a dat c`[tig de cauz\lui Goma [i l-a f\cut un erou, de[i, personal,nu are o p\rere deosebit\ despre el ca scriitor.[…] Breban [i-a exprimat profunda sa nemul-]umire fa]\ de lipsa de popularizare `n str\in\-tate a literaturii rom=ne[ti, l\s`nd s\ se `n]eleag\c\ are `n vedere [i propriile sale lucr\ri. […] Aar\tat c\ de[i cartea lui Animale bolnave estemai actual\ [i critic\ mai deschis unele st\ri de

„Cazul Breban“ (I)

5Agora TTIIMMPPUULL

august 2011www.timpul.ro

Alexandru Petria, Deania neagr\, HergBenet Publishers, Bucure[ti, 2011, 160 p.

Pe la `nceputul prim\verii, am primitde la editur\ – sau de la autor? – manus-crisul electronic al acestei excelente c\r]ide povestiri pentru a scrie c`teva cuvintepentru cea de-a patra copert\. Pentru oasemenea opera]iune, nu e neap\rat nevo-ie s\ cite[ti cartea `n `ntregime, e suficients\ [tii ceva despre autor [i s\ r\sfoie[tipu]in volumul. ~ns\, cum s`nt un ins cevamai disciplinat am `nceput cuminte cu

lectura primei pagini din „Prima z\pad\“,cea dint`i povestire a volumului. {i carteam-a prins imediat `n capcana sa, a[a c\am citit-o „dintr-o bucat\“, apoi am reci-tit-o imediat `ntr-un ritm ceva mai nor-mal, iar la sf`r[itul celei de-a doua lecturi,tot am r\mas sur ma soif, cum ar spunefran]uzul aflat `n aceea[i situa]ie. Sincers\ fiu, mi-ar fi pl\cut s\ fie m\car dedou\-trei ori mai voluminoas\. Prin ce m-a cucerit cartea lui Alexandru Petria? Prinmicile sale pove[ti atroce, ginga[e altelesau ginga[-atroce cele mai multe, c`teo-dat\ chiar „crude [i insolite“, de[i nu nea-p\rat `n maniera lui Villiers de l’Isle-Adam. M-a mai cucerit prin caractereleschi]ate `n dou\-trei pagini, prin calit\]ilestilului perfect adaptate de autor explo-r\rii „micilor spa]ii“ ce fac teritoriul s\ude lupt\. ~n prezentarea aceea de pe co-pert\ spuneam c\ nu m\ `ndoiesc c\ voideschide adesea aceast\ „caset\ cu biju-terii“, pentru a revedea un inel, o agraf\,un colier. Iat\, am deschis-o `nc\ de celpu]in dou\ ori – o dat\ `n vederea partici-p\rii la lansarea acesteia la T`rgul decarte Bookfest, a doua oar\ acum, pentrua formula aceste sumare, `ns\ foarte sin-cere nota]ii de apreciere.

~ntre timp, am avut prilejul s\ citesc [iZilele mele cu Renata, un scurt, `ns\dens, ca s\ spun a[a!, roman erotic, ap\rutacum c`]iva ani. E clar, Alexandru Petriaeste un prozator pe care, la nevoie, vatrebui s\-l [i biciuim ca s\-[i scrie c\r]ileurm\toare. Felicit\ri editurii c\ s-a str\-duit s\ ni-l aduc\ la lumin\!

(Liviu Antonesei)

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

lucruri nesatisf\c\toare dec`t cartea lui Goma,nu a putut fi publicat\ p`n\ acum `n str\in\-tate, deoarece nimeni nu se ocup\ `n ]ar\ `nmod serios de aceast\ activitate. […] Mi-a f\-cut impresia c\ prin [ederea lui `n RFG urm\-re[te marcarea personalit\]ii sale scriitorice[ti[…] A men]ionat c\ ar fi refuzat s\ dea uninterviu solicitat de Europa liber\, ar\t`nd c\`n acela[i mod a procedat c`nd a fost rugat s\fie filmat de televiziunea vest-german\ `n lo-cul standului rom=nesc retras de la t`rgul decarte. […] Rog s\ mi se comunice r\spunsulpe care urmeaz\ s\ `l dau. Am prelungit vizalui p`n\ la 1 noiembrie. C. Oancea.“8

Cea mai ampl\ ac]iunede compromitere

Dac\ mai exist\ o indeterminare cu privirela semnifica]ia defect\rii lui Breban, `n 1971,pentru Securitate, ea este complet anulat\ deplanurile acesteia de compromitere a scriito-rului. M\suri ample de monitorizare [i controlapar `n mai toate dosarele de urm\rire infor-mativ\ ale personalit\]ilor culturale. Uneleinclud ac]iuni de compromitere, c`teva, chiarsofisticate – precum aranjarea film\rii unei `n-t`niri `ntre Ilie Merce [i Dorin Tudoran. Darnu am g\sit `n nici un alt dosar dintre zecileinvestigate p`n\ acum un plan care s\ aib\ oasemenea anvergur\. Dintr-un alt punct devedere, documentele din Dosarul I 187868 aude ce s\ entuziasmeze un cercet\tor pornit s\identifice metodele folosite de Securitate `nmunca sa murdar\. Datorit\ ciud\]eniei lui,planul de compromitere merit\ citat in extenso,l\s`nd textul s\ vorbeasc\ singur, iar comen-tariul, doar s\ puncteze.

Planul de m\suri `n cazul „Baltag“ (nume-le de cod al lui Breban), elaborat de ConsiliulSecurit\]ii Statului la 10 [i 11 mai 1972, dup\`ntoarcerea scriitorului `n ]ar\ `ncepe `n felulurm\tor:

„La 19 aprilie a.c. s-a `napoiat `n ]ar\ Bal-tag dup\ o [edere de un an `n Fran]a [i RF aGermaniei [sic!]. Din informa]iile de care dis-pun organele de securitate rezult\ c\ Baltag ainten]ionat ca, prin [ederea `n str\in\tate, s\-[iasigure o platform\ avantajoas\ pe plan literar[i material, dup\ care s\ se stabileasc\ defini-tiv `n R.F. a Germaniei [sic!]. ~n leg\tur\ cu a-ceasta a `ntreprins [i o serie de ac]iuni, `ntrecare men]ion\m `n mod deosebit opozi]ia de-clarat\ fa]\ de programul din iulie 1971 `nprobleme ideologice [i demersurile sale pen-tru a ob]ine cet\]enia vestgerman\. Pe timpulc`t a stat `n str\in\tate a avut o serie de activi-t\]i care ridic\ suspiciuni importante din punctde vedere al securit\]ii statului.“

Dup\ referirea la contactele lui Breban, larela]iile cu func]ionari ai Europei Libere etc.,planul anun]\ m\suri pentru clarificarea sus-piciunilor [i „neutralizarea activit\]ii lui Baltagprin compromiterea sa `n mediul scriitorilordin ]ar\ [i din str\in\tate.“

Urmeaz\ definirea strategiei de compromi-tere `n ]ar\ care, `ntr-o prim\ parte, e de o stu-piditate rar\. Autorii propun „a se baza peurm\toarea versiune: Activitatea lui Baltag,ostil\ statului nostru, pe timpul [ederii `nstr\in\tate, reprezint\ de fapt o ac]iune a con-ducerii emigra]iei legionare din Occident. ~ncursul voiajelor din ultimii ani, pe care Baltagle-a f\cut ̀ n Fran]a [i Anglia, a fost contactat deelemente de v`rf ale emigra]iei legionare,printre care Vasile Boldeanu [i Leonid M\m\-lig\ de la Paris. Ace[tia exploateaz\ carierismullui Baltag [i ulterior, nemul]umirile sale `n ur-ma criticilor [i e[ecului filmului Printre coline-le verzi l-au atras `ntr-o ac]iune care viza sub-minarea politicii culturale a partidului nostru.

La `nceput, ei au scontat ca Baltag s\ reu-[easc\ s\ antreneze `n ]ar\ un grup mai marede scriitori, care s\ fac\ opozi]ie la politicapartidului [i astfel s\ zdruncine unitatea scri-itorilor `n jurul conducerii de partid [i de stat.V\z`nd c\ acest lucru nu are [anse de reu[it\,cu acordul lui Baltag, au regizat r\m`nerea lui`n str\in\tate pe fondul protestului s\u fa]\ detezele PCR `n domeniul ideologic.

~n jurul acestui eveniment au mobilizat for-]ele publicistice cele mai reac]ionare din Occi-dent (Le Monde, Corriere della Sera, Frank-

furter Allgemeine Zeitung, radio Europa Li-ber\ [. a.). Prin amploarea publicit\]ii dat\ ca-zului Baltag, s-a urm\rit incitarea [i altor scrii-tori din ]ar\, pe care s\-i antreneze `ntr-o atitu-dine de protest fa]\ de tezele men]ionate. Ac]i-unea elementelor legionare din r`ndul emigra-]iei a suferit ̀ ns\ un e[ec total, datorit\ frontuluiunit al scriitorilor care, nu numai c\ nu s-aul\sat antrena]i, dar [i-au manifestat indignareafa]\ de activitatea ostil\ a lui Baltag. C`nd auconstatat c\ ac]iunea lor este ratat\, legionariidin Occident, printre care Gh. Acrivu, VirgilIerunca, Vasile Boldeanu, Leonid M\m\lig\ [ial]ii, cu acordul lui Baltag au hot\r`t revenirealui `n ]ar\. […] Vom sublinia, `n cadrul versi-unii, faptul c\ Baltag a acceptat s\ devin\instrumental ac]iunii elementelor legionare, `nschimbul unor sume de bani [i altor avantaje cei-au fost promise, precum [i c\ [i-a l\sat so]ia ̀ nstr\in\tate ca mijloc de leg\tur\ [i de presiune,`n eventualitatea c`nd `n ]ar\ ar fi descoperiteinten]iile sale.

Apreciem c\ versiunea men]ionat\ mai susva avea audien]\ `n r`ndul scriitorilor [i se vaputea realiza efectul scontat, ̀ n care sens ne ba-z\m pe urm\toarele elemente mai importante[etc. …] ~n lansarea versiunii vom folosi surseale organelor de securitate, a c\ror instruire seva face f\r\ a rezulta c\ este o ac]iune a noastr\.Cu ajutorul lor vom ac]iona progresiv, de a[amanier\ ca versiunea s\ ajung\ `n acele cercuricare manifest\ aversiune fa]\ de Baltag [i astfels\ fie transmis\ [i altora.“9

Iat\ o poveste de film socialist din anii ’50,ale c\rei lips\ de realism [i obsesie propagan-distic\ ar merita ele `nsele un premiu de stupi-ditate. Totu[i, Securitatea are grij\ s\ lase des-chis\ o supap\: „Mai lu\m `n considera]iefaptul c\ unii scriitori din ]ar\, `ncearc\ s\-[iexplice neluarea unor m\suri `mpotriva luiBaltag, prin aceea c\ r\m`nerea sa `n str\i-n\tate ar fi fost determinat\ de `ndeplinireaunor «sarcini speciale». Compromiterea `n a-cest caz `nt`lne[te versiunea lansat\ pentruexil [i pentru institu]iile occidentale, c\ Bal-tag este agent al organelor de securitate ro-m=ne.“ Iat\ [i care s`nt „urm\toarele c\i maiimportante“ de ac]iune:

„~nainte de plecarea sa `n str\in\tate [i `nmomentul `n care va deveni evident\ vom or-ganiza anumite momente operative care s\ `n-t\reasc\ suspiciunea persoanelor din ]ar\men]ionate mai sus. Scont\m ca ideea s\ fiepreluat\ [i devenind un zvon, s\ parvin\ `nstr\in\tate pe canalele normale (cercuri diplo-matice, ziari[ti, turi[ti etc.) […] Vom selectadintre cet\]enii rom=ni, care vor c\l\tori `nOccident, persoane ce `n mod normal vorintra `n contact cu v`rfurile emigra]iei reac]io-nare [i vom face s\ cunoasc\ din ]ar\ versiu-nea noastr\. Cunosc`nd c\ mul]i dintre ace[tias`nt chestiona]i de elemente din emigra]ie, in-clusiv func]ionari de la Europa Liber\, asupraevenimentelor «de culise» cele mai impor-tante din ]ar\, scont\m ca `n acest fel s\ se cu-noasc\ ideea propus\ de sus. […]

S\ ac]ion\m ca versiunea s\ ajung\ la cu-no[tin]a organelor de contrainforma]ii dinFran]a [i RF a Germaniei [sic!]. ~n acest sens,vom proceda astfel `nc`t ideea s\ fie aflat\ deunele persoane din ]ar\ [i str\in\tate, desprecare se [tie c\ au leg\turi cu organele respec-tive. Pentru a confirma informa]iile care leparvin pe aceste c\i, ne vom interpune `n co-responden]a normal\ dintre o persoan\ din]ar\ [i Baltag, pe timpul c`t se va afla `n str\i-n\tate. ~n coresponden]\ vom introduce, cuscris secret, instruc]iuni [i sarcini care ar fidestinate lui Baltag ca agent al organelornoastre. Prevedem c\ pe baza suspiciunilorcreate pe c\ile de mai sus, organele de contra-informa]ii citate, vor intercepta scrisul nostrusecret, confirm`ndu-[i astfel «autenticitateaversiunii». […]

~n situa]ia c`nd, plec`nd `n str\in\tate,Baltag va continua s\ `ntreprind\ ac]iuni careafecteaz\ interesele ]\rii noastre, propunem s\i se retrag\ cet\]enia rom=n\, conform art. 18al. 2 lit. a din Legea 24.“

Planul de m\suri continu\ cu ordinul de apune mijloace T.O. `n cele trei puncte unde lo-cuia `n ]ar\, introducerea filajului permanent [i:

„2 Pentru lansarea versiunii de compromi-

tere `n ]ar\ a lui Baltag: a/ Selec]ionarea in-formatorilor [i persoanelor de `ncredere cares\ poat\ face cunoscut\ aceast\ versiune `nnucleul de conducere al Uniunii Scriitorilor.Ne vom folosi de aportul lui Artur. B.2, Barbu,directorul Fondului Literar [i alte persoane.b/ Identificarea cercului de femei apropiatelui Baltag, c\rora le vom plasa versiunea decompromitere pe care o vor difuza cu mult\facilitate `n mediul scriitoricesc. c/ Expedie-rea unor anonime pe adresa unor scriitori care[i-au manifestat aversiunea fa]\ de Baltag, f\-c`ndu-le cunoscute aspectele pe care ne fun-dament\m versiunea de compromitere (pentruad`ncirea versiunii). d/ ~n lipsa obiectivului dela Casa de Crea]ie vom organiza trimitereaunui «str\in» – leg\tura superioar\ a luiBaltag, care s\ consolideze suspiciunea c\acesta este instrumentul legionarilor `n exte-rior sau `n slujba unor servicii de informa]ii.[…] f/ Unor membri ai familiei so]iei luiBaltag vom face s\ le parvin\ aspecte ur`tedin comportamentul lui Baltag, influen]`ndu-itotodat\ s\ difuzeze aceasta `n mediul scri-itorilor. […] g/ Identificarea tuturor leg\turi-lor de natur\ intim\ ale lui Baltag […] `n sco-pul `n[tiin]\rii unuia dintre so]ii acestora pen-tru a-i surprinde la un moment dat, inten]io-n`nd ca [i `n acest fel s\ se contribuie la com-promiterea lui `n r`ndul scriitorilor. h/ Cunos-c`nd adversit\]ile dintre Baltag [i EugenBarbu vom stimula aceste adversit\]i, furni-z`ndu-i ultimului pe cale acoperit\, date com-promi]\toare despre Baltag, date pe careEugen Barbu le-ar putea folosi `ntr-o ac]iunede def\imare a acestuia `n fa]a scriitorilor. 3/Pentru compromiterea lui Baltag fa]\ de cer-curile interesate din str\in\tate: a/ Selec]iona-rea informatorilor [i persoanelor de `ncrederedin r`ndul scriitorilor [care s\ influen]eze pecei ce pleac\ `n Fran]a [i RFG] s\ difuzezeversiunea celor viza]i de noi c\ Baltag esteinformatorul organelor de securitate. b/ Pecalea unor scrisori expediate dintr-o alt\ ]ar\de unii «binevoitori» s\ transmitem organelorde poli]ie din cele dou\ ]\ri suspiciunea c\Baltag ar fi informator al securit\]ii rom=ne.c/ Prin so]ia lui Busuioc, aflat actualmente `nRFG [i rela]ii cu cercurile legionare s\ trans-mitem [i acestora «aceast\ suspiciune care arcircula `n ]ar\» […]“.

Ac]iunile descrise aveau ca termen data de20 mai 1972. Se ac]iona deosebit de rapid.Am s\rit peste c`teva pasaje cu accentuat ca-racter privat, dar nu `n totalitate, c\ci trebuieridicat v\lul de pe acest tip de metode ale Se-curit\]ii. Implicarea „femeilor“ `n controlulb\rba]ilor urm\ri]i nu e deloc excep]ional\,dar `n cazul Breban are o pondere aparte.~ntr-un alt punct se prevedere implicarea„cercurilor de femei apropiate vie]ii literarecare, `n mod obi[nuit constituie sursa diferi-telor zvonuri [i cancanuri cu privire la intimi-t\]ile unor scriitori. Inten]ion\m s\ folosimaceast\ cale pentru a u[ura transmiterea ver-siunii `n cercurile cele mai largi.“ Dosareledin fondul informativ pe numele lui „Baltag“confirm\ punerea imediat\ `n aplicare aplanului de compromitere a scriitorului.

1 Nicolae Manolescu, „Cum ne asum\m trecutul“,Rom=nia literar\ nr. 16, 2011.

2 Nicolae Manolescu, „Cum ne asum\m prezentul“,Rom=nia literar\ nr. 18, 2011.

3 http://www.adevarul.ro/nicolae_manolescu_-_co-mentarii/O_moda_periculoasa_7_476422355.html

4 Telegrama trimis\ „acas\“ din R.F. Germania, la 10februarie 1971, de Ambasada rom=n\, care anun]a preg\-tirea (totu[i neverificat\), de c\tre Breban, a unei suite de„de articole calomnioase la adresa statului nostru“ pentrurevista vest-german\ Der Spiegel, cu afirma]ii precumcea evocat\ (Arhiva CNSAS, Dosar SIE 8680, f. 78).

5 http://voxpublica.realitatea.net/popcult/axioma-bre-ban-pai-ce-te-miri-ca-te-scuipa-in-cap-politicianul-comunist-sau-capitalist-pai-daca-te-vede-ca-esti-gilma-ca-nu-te-misti-12033.html.

6 Arhiva CNSAS, Dosar SIE nr. 8680, f. 9. {i cit\rileanterioare s`nt luate din Dosarul SIE nr. 8680.

7 Consilul Securit\]ii Statului, UM 0755/D, Nr. 123/0025262 din 28.12.1971 (Arhiva CNSAS, Dosar I 6625,f. 126).

8 Arhiva CNSAS, Dosar SIE nr. 8680, ff. 3-7.9 Plan de m\suri `n cazul Baltag, Ministerul de

Interne, Consiliul Securit\]ii Statului, Nr. 100/00133169,din 10-11 mai 1972 (Arhiva CNSAS, Dosar fond I187868, ff. 1-12).

LabirintTTIIMMPPUULL6

august 2011 www.timpul.ro

MARCELA CIORTEA

I. Vai, `n van se lupt\firea-mi s\-n]eleag\…

De nici o carte scolastica nu se simte lanoi astadi mai mare trebuintia, ca de o cartebuna de lectura romanésca pentru scólelenóstre primarie séu populare. Cu cugetu, d’a`mplini asta mare lacuna in ramulu literatureinóstre pedagogice, am `ntocmitu [i datu lalumin\ legendariulu de facia. In elaborarealui avui `n vedere inmultitele trebuintie alescólei presintelui. Éra ca-’ncatu mi-a fi sucesua corespunde acelor’a, se póte judeca dinscopulu, ce are s\ urmeze astadi unu asemenelegendariu. Acelu scopu e: d’a aduce pe sco-laru la usioretatea in vorbire [i scriere, d’a ludeprinde la legile cuget\rii, d’a’i `navu]imintea si nobilitá inim’a [i d’a pune o basasolida si sigura pentru cele ce s`nt de lipsa ascí si a cunósce astadi totu cetatianulu si tie-ranulu, dac\ este se i-mérga bine, – intielegurealiile (geografi’a, istori’a, sciinti’a de omu,istori’a naturala si fisic’a). Asiadar\ adeve-ratulu scopu alu unei carti de lectura nu estenumai faceritatea in citirea mecanica, cummai credu inca multi din barbatii scólei nós-tre, ci acel’a, de a naintá desvoltarea scola-rului in privintia estetica, religiósa, gramati-cala, stilistica si reala. Legendariulu de facia(in dóue tomuri), cugetu, a cuprinde mate-rialu de-ajunsu pentru asemene desvoltare;aterna numai dela desteritatea invetiatoruluid’a scí intregí, largí si edificá, d’a scí imbracáprin cuventulu celu viu scheletulu in carne, –ca scopulu se fia ajunsu singuru. A dá aiciunu indreptariu de folosintia, nu este la lo-culu seu; acel’a trebue se lu aiba totu invetia-torulu din anii sei de preparare si de pracsa2.

Descoperit\ dup\ cincizeci de ani de la pri-ma edi]ie, de c\tre Onisifor Ghibu, `n biblio-teca [colii de aplica]ie de pe l`ng\ {coala Nor-mal\ „Vasile Lupu“ din Ia[i, cartea de lectur\din prefa]a c\reia am citat mai sus avea s\-ldezam\geasc\ pe universitarul clujean, `n ciu-da bunelor inten]ii anun]ate de Visarion Romanla `ntocmirea ei. Dac\, pe bun\ dreptate, auto-rul sublinia `n prefa]\ nevoia unei c\r]i de lec-tur\ rom=neasc\ la acea vreme, nevoia deadaptare a con]inutului unei c\r]i de lectur\ latrebuin]ele [colii prezentului (an 1862, n.n.),buna inten]ie de a aduce elevul la exprimarecorect\ [i fluent\ (at`t oral\, c`t [i scris\), dea-l deprinde cu legile cuget\rii, de a-i exersamintea [i cugetul, de a forma un bun cet\]ean,de a-l feri de pericolul citirii mecanice prinaccentuarea laturii estetice, religioase, grama-ticale, stilistice [i reale a con]inuturilor selec-tate, analiza lui Onisifor Ghibu dovede[te c\,„`n privin]a cuprinsului [i a formei“, cartea luiVisarion Roman „nu aduce nimic rom=nesc[…] ci, cu foarte pu]ine excep]ii, numai lu-cruri str\ine, reflexe de prin c\r]i germane“3.Cum n-am v\zut cartea lui Visarion Roman,ne este imposibil s\ emitem vreo teorie `n fa-voarea sau `n contra argumentelor aduse deOnisifor Ghibu. Probabil contextul istoric `ncare evolua la acea dat\ `nv\]\m`ntul rom=-nesc din Transilvania nu permitea mai mult deat`t; iar `nv\]\torul de la Sibiu va fi v\zut oizb`nd\ `n faptul c\ a reu[it s\ publice o cartede lectur\ aici, `n Transilvania, sc\p`nd astfelde monopolul asupra c\r]ii didactice de]inut,la acea vreme, de Curtea de la Viena. Ar puteafi [i aceasta o explica]ie, mai ales c\, `n ace-ea[i prefa]\, el invoc\ dexteritatea `nv\]\toru-lui de a [ti s\ `ntregeasc\ [i s\ dezvolte acestecon]inuturi, dup\ cum va fi `nv\]at `n anii s\ide preg\tire teoretic\ [i practic\. Din p\cate,`ns\, argumenta]ia lui Onisifor Ghibu nu seopre[te aici; pedagogul demonstreaz\ c\ lu-crarea lui Visarion Roman, prin con]inuturile

de inspira]ie str\in\, prin lexicul `nc\rcat cuneologisme [i prin grafia exclusiv cu litere la-tine (ceea ce era o noutate la momentul res-pectiv), dep\[ea capacitatea de `n]elegere amicului [colar, fiind aproape incompatibil\ cunevoile v`rstei [colare mici de la acea vreme.„Cartea […] nu era rupt\ din via]a [i din su-fletul poporului nostru, pe care, tocmai deaceea, nici nu le va fi putut influen]a `ndea-juns“ este concluzia lui Onisifor Ghibu, carearat\, prin aceasta, c\ pot exista eforturi l\u-dabile sortite s\ r\m`n\ `ns\ `n van…

II. Alte m\[ti, aceea[i pies\…

Am selectat un singur exemplu din lucra-rea lui Onisifor Ghibu [i nu `nt`mpl\tor ampoposit asupra unui act ratat, `n care o inten]iebun\, cu obiective bine definite, avea s\ sesoldeze cu un e[ec r\sun\tor. Cum vedem,eforturi de `mbun\t\]ire a sistemului de `nv\-]\m`nt s-au f\cut dintotdeauna [i continu\ s\se fac\ [i ast\zi. Am salutat, chiar `n paginileacestei reviste, sugestia afi[at\ pe pagina weba Ministerului de a se introduce, `n Curricu-lum-ul la decizia [colii, o or\ s\pt\m`nal\ deretoric\ [i argumentare la clasele de liceu, darne-am exprimat totodat\ rezerva asupra mo-dului `n care am `n]eles noi c\ va fi imple-mentat\ aceast\ disciplin\. Salut\m [i acuminten]ia de a se introduce o or\ obligatorie delectur\ `n Curriculum-ul pentru `nv\]\m`ntulprimar, lucru absolut necesar `n condi]iile `ncare testele interna]ionale arat\ c\ elevii no[tri`nt`mpin\ dificult\]i serioase `n descifrareaunui text. Dar nu putem trece sub t\cere o oa-recare ̀ ngrijorare vizavi de astfel de acte l\uda-bile `n sine, c`t\ vreme multe, prea multe altelebine inten]ionate s-au finalizat printr-un e[ec,chiar dac\ sus]in\torii lor pretind contrariul.

Spre exemplu, decizia de a dubla suprave-gherea asigurat\ de profesori la examenul debacalaureat va fi pornit, probabil, dintr-o in-ten]ie bun\. Spunem probabil [i nu cu sigu-ran]\, c`t\ vreme semnalele venite `n prealabildinspre Minister nu emanau o atitudine cole-gial\, cum ar fi fost de a[teptat, ci, dimpotriv\,una punitiv\. Cum altfel ar putea fi numit\declara]ia D-lui Ministru al Educa]iei, emis\`n preajma examenului de bacalaureat? „~nce-p`nd de anul trecut [i continu`nd [i `n acest an,v\ asigur c\ nu se mai fura startul `n via]\ [inu se va mai copia la examenele de bacalau-reat. Dac\ al]ii nu vor fi vigilen]i, ce a]i v\zut`n v\mi ve]i vedea [i `n educa]ie. Este un sem-nal pe care doresc s\ `l transmit…“4 Iat\ cumo inten]ie bun\ a fost compromis\ din start,pentru c\ semnalul transmis de Minister a]intit [i i-a atins `n primul r`nd pe profesori,apoi pe elevi, care, `n loc s\ intre `n examenrelaxa]i, cum se cuvine la o evaluare de finalde ciclu de `nv\]\m`nt, au intrat timora]i. Si-gur, relaxarea nu ]ine loc de cuno[tin]e. Dar

trebuie s\ se [tie c\ elevii s-au pl`ns nu at`t deprezen]a camerelor – am v\zut c\ elevii pre-g\ti]i [i cu prezen]\ de spirit chiar le-au igno-rat –, c`t mai ales de atitudinea unora dintreprofesorii supraveghetori care, din teama de anu gre[i, au uitat c\ scrisul `n sine este un actintim [i, `n loc de supraveghere discret\, auderaiat `n bruierea elevilor [i a[a presa]i decronometru. Ad\ug`nd la acestea [i cele c`tevaintr\ri ale comisiei, pentru verificarea subiec-telor, pentru semnarea foilor de examen [i –nu o dat\! – pentru verificarea func]ion\rii ca-merelor, avem, iat\, c`teva elemente de bruiajpe care ar fi de dorit ca, `n viitor, s\ nu le maisc\p\m din calcul. Ideea de a nu se (mai) furastartul `n via]\ nu este una rea! N-ar fi fost reanici ideea camerelor de luat vederi, dac\ dota-rea [colilor cu aceast\ aparatur\ ar fi fost g`n-dit\ din timp, dac\ ar fi fost unitar distribuite,dac\ profesorii [i elevii ar fi fost preg\ti]i `nprealabil pentru aceast\ schimbare. S-a spus,nu o dat\, c\ notele cele mai mari au fost ob]i-nute `n jude]ele `n care nu au fost instalate ca-mere de luat vederi5, iar pe marginea acestorrezultate s-au construit tot felul de specula]ii.Dac\ media promovabilit\]ii pe ]ar\ este un-deva la 45%, iar promovabilitatea a fost `n ju-de]ul Suceava, spre exemplu de 65,03%, dece am interpreta c\, `n mod neap\rat, eleviisuceveni au copiat [i n-am `n]elege c\, `n Su-ceava, cel pu]in doi factori de stres n-au func-]ionat: stresul profesorilor supraveghetori [ibruiajul celor `ns\rcina]i s\ verifice func]io-narea camerelor?!

III. Vremi veni-vor c`nd nepo]iin-or pricepe pe p\rin]i…

Reac]iile `n pres\ n-au contenit. Pe temaexamenului de bacalaureat a curs mult\ [ineagr\ cerneal\, s-au f\cut comentarii, s-auemis p\reri, s-au lansat posibile solu]ii. P`n\la examenul de titularizare, ale c\rui rezultateau declan[at al doilea val de ur\ `mpotrivaprofesorimii. Da, exist\ `n sistem oameni carenu au ce c\uta la catedr\, oameni care nu potspune ce importan]\ are – spre exemplu – unplan de `nv\]\m`nt, oameni care nu cunoscprograma [colar\, oameni tob\ de carte, darincapabili s\ transmit\ ceea ce [tiu, [i, la polulopus, oameni cu oarece har didactic, dar carespun ni[te prostii la clas\ [i fac ni[te gre[eli dete-apuc\ pl`nsul. Dar nu cumva cade `n seamadirectorilor [i a inspectoratelor [colare s\-idepisteze [i, ori s\-i `ndrepte, ori s\-i elimine?Pentru c\, `n urma examenului de titularizare,cei care vor fi ob]inut rezultate slabe [i foarteslabe nu vor intra `n sistem. Sau, cel pu]in, a[aar trebui. Ce facem `ns\ cu cei afla]i deja `nsistem? Cine-i sus]ine?

Din multitudinea de reac]ii, am re]inutdou\ idei lansate de Dl Cristian Tudor Po-pescu, un jurnalist implicat, care a poposit de-

seori [i cu mare seriozitate asupra proble-melor [colii.

Prima: ~ntr-un interviul cu Ministrul Edu-ca]iei, Dl Cristian Tudor Popescu lansa o pro-vocare vizavi de programele [colare g`nditepe dubletul uman-real, aduc`nd `n discu]ie oprevedere a programei de limba [i literaturarom=n\ pentru elevii de la profilul real, carese g\sesc nevoi]i s\ fac analiza literar\ a unuitext, c`t\ vreme, la polul opus, elevii de lauman nu s`nt obliga]i s\ sus]in\ un examen lamatematic\6. ~ntr-un articol separat, dup\ uncomentariu succint al subiectelor de bacalau-reat la disciplina limba [i literatura rom=n\,editorialistul de la G`ndul lanseaz\ explicit a-ceast\ provocare, `ntreb`nd: „…dac\ la profi-lul uman nu se cere matematica, nu ar fi sime-tric corect ca la profilul real s\ se cear\ doarlimba, nu [i literatura rom=n\?“7. Ba da. Sepoate. Dac\ ]inem cont de c`teva lucruri foarteimportante. Este nevoie ca un absolvent deprofil real s\ poat\ rezuma un text? R\spun-dem. Este nevoie. Este nevoie ca absolventulde profil real s\ poat\ caracteriza un personaj?Credem c\ este nevoie, pentru c\, `n caracteri-zarea unui personaj, fie el dintr-o oper\ lite-rar\ sau nu, este inclus un fapt de via]\. Estenevoie ca un absolvent de profil real s\ fac\distinc]ia `ntre viziunea unui autor de roman[i viziunea unui regizor? {i spunem acest lu-cru av`nd `n minte doar un exemplu, anumeromanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte dedragoste, `nt`ia noapte de r\zboi, regizat deSergiu Nicolaescu, `n anul 19798, dup\ unscenariu inspirat din romanul omonim ap\rut`n anul 1930. ~n plus, dac\ am arunca o privireasupra statisticilor, cu siguran]\ am descoperic\ num\rul absolven]ilor de real care se `n-dreapt\ spre facult\]i cu profil uman este con-siderabil mai mare dec`t cel al umani[tilorcare merg spre real. Ideea `n sine, cum spu-neam, nu este rea. Dar trebuie s\ vedem [icum anume o putem pune `n aplicare, ca nucumva, din dorin]a de a face bine, s\ nimerimexact contrariul.

A doua: Imediat dup\ afi[area rezultatelorla examenul de titularizare, `ntr-o emisiune te-levizat\, Dl Cristian Tudor Popescu, expri-m`ndu-[i, pe bun\ dreptate, indignarea, ar fispus, la adresa profesorilor c\ „…ace[ti domniar merita ni[te palme, nu s`nt suficiente notelepe care le-au luat“. Cum n-am v\zut emisiu-nea cu pricina [i am preluat informa]ia dinpresa on-line9, trecem peste aceast\ formulare[i o punem pe seama sup\r\rii de moment, pecare o `n]elegem `ntrutotul, c`t\ vreme una dinprincipalele noastre preocup\ri este ortogra-fia, asociat\ cu dictarea10. Re]inem `ns\ dinarticolul citat o posibil\ solu]ie sugerat\ dejurnalistul sup\rat: „Solu]ia ar fi s\ se recurg\la profesorii pensionari…“. Nici aceasta n-arfi o idee tocmai rea, dac\ n-ar trebui s\ ]inemcont de faptul c\ nici elevii nu mai s`nt eleviicare am fost noi [i nici profesorii de alt\dat\nu mai pot st\p`ni corespunz\tor realit\]ile[colii de azi. S`ntem pe deplin con[tien]i c\[coala rom=neasc\ a avut `ntotdeauna profe-sori de mare valoare. C`nd lans\m `ns\ astfelde sugestii cu un caracter at`t de general, unminim discern\m`nt ne oblig\ s\ ne `ntreb\mce probabilitate exist\ s\-i aducem `napoi lacatedr\ pe cei cu adev\rat valoro[i. Pentru c\exist\ posibilitatea s\ nimerim persoane custudii liceale f\cute dup\ programele [colareemise `ntre anii 1950-1954, de exemplu,ajunse la maturitate didactic\ `ntre anii 1985-1990. Arunc`nd o privire asupra programelor[colare din acele vremi, constat\m c\ „…«fi-rul ro[u» al finalit\]ilor maternei“, de exem-plu, `l constituie – a[a cum arat\ Alina Pamfil,specialist `n probleme de didactica limbii ro-m=ne la UBB – „formarea «omului dezvoltatmultilateral», a «omului nou», `narmat cu oconcep]ie marxist leninist\ despre lume [i cu

Theorie [i prax\ `n Educa]ie

7Labirint TTIIMMPPUULL

august 2011www.timpul.ro

RAMEvalorile moralei comuniste“11. Iat\ cum suna, `n formulareaobiectivelor, acest lucru: „…educarea tineretului `n spiritcomunist [`narmarea lui cu o concep]ie marxist-leninist\despre lume [i cu valorile moralei comuniste] (sic!), [i for-marea unor oameni dezvolta]i multilateral, adev\ra]iconstructori ai socialismului `n Patria noastr\“ (Programeledin 1950- 1954) [i „asimilarea «sistemului de criterii [ivalori specific omului nou, cu con[tiin]\ `naintat\ desprelume [i via]\ [i cu o conduit\ `n consens cu etica [i echitateasocialist\, cu umanismul revolu]ionar»“ (Programele dintreanii 1985-1990)12. Merg`nd mai departe la con]inuturileprogramelor din anii ’50, ob]inem o imagine absolutdezolant\ pentru cititorul zilelor noastre, prin teme caDenun]area cinismului exploatatorilor de c\tre I. L.Caragiale, A. Toma, c`nt\re] al marilor realiz\ri din patrianoastr\ (C`ntare pentru Republica Popular\ Rom=n\),dragostea [i recuno[tin]a fa]\ de Uniunea Sovietic\(Moscov\, tu, luminoas\!) etc. etc. {i mai departe, extragemc`teva con]inuturi din programa [colar\ de Limba [i lite-ratura rom=n\ de clasa a XII-a, emis\ `n anul 1982: „Lite-ratura rom=n\ de dup\ revolu]ia de eliberare social\ [i na-]ional\; Tendin]e dominante: umanismul socialist, caracte-rul revolu]ionar, continuitate [i modernitate. […] Concep]iaPCR a tovar\[ului Nicolae Ceau[escu, secretar general alPCR, privind responsabilitatea culturii, artei, literaturii,pentru crearea unor opere valoroase, av`nd la baz\ con-cep]ia materialist-dialectic\ [i istoric\ despre lume [isocietate; Concep]ia filozofic\ umanist\ a partidului nostru,necesitatea cre\rii unor opere nepieritoare prin con]inut [ivaloare artistic\ [i care s\ contribuie la formarea omuluinou cu o con[tiin]\ `naintat\, socialist\. […] Contribu]iaspecific\ a literaturii la educarea materialist-[tiin]ific\ [iumanist-revolu]ionar\, patriotic\, a maselor, la educareamoral-spiritual\ a acestora.“13

Iat\ a[adar, alt\ inten]ie bun\ sortit\ e[ecului, dac\ fie nucunoa[tem toate datele problemei, fie le ignor\m. Readu-cerea la catedr\ a profesorilor pensionari `n zilele noastrepresupune `n prealabil un amplu program de formare a lor lanivel na]ional. ~ntrebarea fireasc\ [i urm\toare ar fi: se jus-tific\ un astfel de program? N-ar fi mai bine s\ urm\mprogramele de formare ini]ial\ [i formare continu\ deja `nce-pute, ax`ndu-ne cu [i mai mare interes pe problemele dejadiagnosticate `n r`ndurile aspiran]ilor la catedr\? Pentru c\aici discut\m, totu[i, de un corp profesoral t`n\r, mult maiflexibil, capabil s\ se adapteze cu mai mare u[urin]\ nevoi-lor [colii actuale rom=ne[ti. N-ar fi mai bine s\-i motiv\m petineri s\ ajung\ titulari?

* Toate link-urile prezente `n notele acestui articol au fost accesateultima dat\ la 5 august 2011. De asemenea, pentru istoricul literaturii didac-tice rom=ne[ti privind disciplina [colar\ Limba [i literatura rom=n\, al\turide lucr\rile lui Onisifor Ghibu [i Alina Pamfil, Ioana T\m\ian, se cuvinemen]ionat\ lucrarea Mihaelei Secrieru, Bibliografie signaletic\ de didacti-ca limbii [i a literaturii rom=ne, vol. I, Sistematizare dup\ criteriile crono-

logic [i alfabetic. Editura Universit\]ii “Alexandru Ioan Cuza“, Ia[i, 2007.2 Din Prefacia la Carte de lectura romanésca pentru scólele romane

primarie, `ntocmita de Visarion Romanu, Redactorul „Amicului {cólei“.Partea I pentru clasele de midilocu. Sibiiu. Tipariulu [i provedietur’a lui S.Filtsch, 1862 (154 pag.). Pre]iulu legat\ 50 a. Apud Onisifor Ghibu, Dinistoria literaturii didactice rom=ne[ti. Edi]ie `ngrijit\ de Octav P\un. Tabelcronologic, studiu introductiv, note [i comentarii: V. Popeang\. Editura

didactic\ [i pedagogic\, Bucure[ti, 1975, p. 195.3 Onisifor Ghibu, Lucr. cit., pp. 195 sqq. Pedagogul clujean probeaz\ cu

exemple de genul: „…la istorie, `nt`lnim doar pe `mp\r\teasa Maria Tereza,iar la geografie `mp\r\]ia Austriei, descris\ din punct de vedere austriac(`nt`i mun]ii Alpi [i numai pe urm\ Carpa]ii). Piese de citire s`nt 124, dincare 3 poezii [i anume dou\ fabule de A. Donici [i o poezie de At.Marienescu – s`nt prelucrate din nem]e[te“ etc.

4 http://www.b1.ro/stiri/eveniment/funeriu-ce-ati-vazut-in-vami-veti-vedea-si-in-educatie-nu-se-va-mai-copia-la-bacalaureat-4296.html

5 http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/scandal-dupa-baca-laureat-2011-judetele-cu-cea-mai-mare-rata-de-promovabilitate-la-baca-laureat-fara-camere-video-230264.html

6 http://www.gandul.info/interviurile-gandul/ministrul-educatiei-des-pre-bacalaureat-2011-la-interviurile-gandul-cum-comenteaza-funeriu-afirmatia-lui-basescu-scoala-romaneasca-produce-tampiti-8451252

7 http://www.gandul.info/puterea-gandului/romana-ca-matematica-8448248

8 http://filme-romanesti-online.blogspot.com/2010/05/ultima-noapte-de-dragoste-intaia-noapte.html

9 http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Cristian_Tudor_Popes-cu_despre_profesorii_picati_la_titularizare-_-Acesti_domni_ar_meri-ta_palme_pe_langa_note_0_519548576.html

10 Aici avem datoria s\ spunem c\ studen]ii no[tri, chiar dac\ st\p`nescterminologia proprie disciplinei, nu promoveaz\ examenele de Limba ro-m=n\ dac\ nu ob]in cel pu]in nota 5 la dictare, o prob\ separat\ de con]i-nutul examenului propriu-zis; dictarea este inclus\ ca form\ de evaluare `nfi[a disciplinei [i se repet\ la fiecare examen, dup\ ce, `n prealabil a fostexersat\, cu explica]ii [i reveniri, pe parcursul semestrului/ al anului destudiu. Din informa]iile pe care le de]inem la momentul de fa]\, [i al]icolegi de la alte universit\]i procedeaz\ `n mod asem\n\tor.

11 Alina Pamfil, cap. „Primul [ir. Programele [colare“, `n vol. Alina Pam-fil, Ioana T\m\ian, Studiul limbii [i literaturii rom=ne `n secolul XX. Paradig-me didactice, Editura Casa C\r]ii de {tiin]\, Cluj-Napoca, 2005, p. 69.

12 Ibidem.13 Idem, p. 112.

LIVIUFRANGA

~ncheiam `nsemn\rile precedente cuurm\toarea constatare. Ca [i arhetipuls\u mitologic – nu f\r\ o oarecare [i `n-dep\rtat\ leg\tur\ sub raportul d\inuiriietnice –, `nainte de a deveni amintire,cartierul plurilingv al Timi[oarei, care afost originara Mehala, a existat `n rea-litate [i c`t se poate de material. Regi-mul predecembrist a spulberat-o fizic,demol`nd-o. ~ncetul cu `ncetul [i pe r`nd,oamenii de acolo au plecat de pe p\m`ntundeva `n alt\ parte, nu se [tie exactunde [i dac\ spre mai bine, `n orice cazprozatorul presupune – `n continuareatradi]iei respectuoase fa]\ de trecut – c\„(`n) ceruri“. Om cu om, piatr\ pe piatr\s-au dus toate, p`n\ c`nd Mehala de pep\m`nt s-a (era c`t pe ce s\ zic [i eu, pre-cum neao[ii b\n\]eni, copios reprodu[i`n vorbire de martorul lor, s-o) mutatcomplet, adic\ integral, „(`n) ceruri“.

A[a a devenit Mehala amintire, vreaus\ spun legend\ [i – de aici, din `ncren-g\turile pove[tilor – mit, iar oamenii ei,`n carne [i oase odinioar\, personaje. Lu-crarea prin cuv`nt a scriitorului nu facedec`t s\ recupereze amintirea [i aminti-rile lor, retrezindu-i, astfel, la via]\. De-sigur, nu la cea real\, ci la aceea, cumspuneam, a amintirii. Dar c`t\ amintire,putem zice, parafraz`ndu-l pe autor, totat`ta via]\: via]\ `n spiritul cititorului deoric`nd, dar [i `n litera scrisului/scrierii,care eternizeaz\ amintirea („/.../ e at`tanemurire c`t\ aducere aminte“, p. 141).

Care a fost lumea Mehalei de odini-oar\, de zi cu zi [i de an cu an? Dan Ne-grescu tope[te, cu harul unic al spuseide nespus, amintirea `n fic]iune, prin in-termediul celor 39 de nara]iuni alc\tui-toare ale volumului. ~n cele ce urmeaz\,descompun`ndu-i construc]ia [i ref\c`nd,`mpreun\ cu dumneavoastr\, traseul al-

c\tuirii ei, vom `ncerca s\ vedem din ce„oameni, locuri, cai [i [probabil, n.n.]`ngeri“ a existat, `ntrupat\ [i `ntruchipa-t\ aievea, acea lume a Mehalei, pe carepe de o parte rememorarea o readuce lavia]\, pe de alta transpunerea amintirii`n scris o a[az\ definitiv `n unghiul „ne-muririi“ (ca s\-l citez, prin ultimul cu-v`nt, din nou pe autor, ibid.).

Scriitorul purcede la drum temeinic[i parc\ [tiin]ific, asemenea unui adev\-rat istoric al locurilor, cu oameni cu tot,dintr-un timp ie[it `n afara prezentuluilecturii. De altfel, evitat cu grij\ mai tot-deauna, faimosul „prezent istoric“ ce-deaz\ aici `nt`ietatea necondi]ionat „tre-cutului“ firesc al nara]iunii retrospec-tive. Acest „trecut“ se concretizeaz\morfologic prin fluidul imperfectuluiverbelor relat\rii, rareori `ntrerupt dec`te un perfect (compus, desigur) sau,uneori, c\p\t`nd prin extensie sprijinulprezentului gramatical. „Luna decem-brie provoca o mare agita]ie /.../ Apro-pierea Cr\ciunului `ngr\m\dea nori ro-[ietici /.../ Ningea /.../ Cetatea se topea/.../ Dumnezeu /.../ privea /.../ iar deasu-pra Mehalei `ncepea s\ cearn\ /...“ (M\-trea]a lui Dumnezeu, pp. 47-48). Melo-peea imperfectului (indicativ activ) trans-form\ `ntreaga aducere aminte `ntr-ocurgere f\r\ sf`r[it: timpul relat\rii, cumam spus, retrospective, ca timp unic – [iunicat! – al retr\irii, `n memorie, [i alm\rturisirii, prin scris. Sau, dac\ vrems\ elimin\m ([i s\ simplific\m, totodat\)hendiada, `n/ prin (tran)scrierea memo-riei, p`n\ acolo unde ea se vars\, ca r`u-rile primite de albia uria[\ a fluviuluipovestirii, `n fic]iune.

Scriitorul `ncepe, `ntr-adev\r, meto-dic, precum istoricul, prin „`ntemeiere“(Ab Urbe condita...). Ne las\, cumva,impresia c\ (s\-i spunem) monografiaMehalei nu poate `ncepe altfel dec`t,bine`n]eles, cu `nceputul. Adic\, `n altecuvinte, cu actul desc\lec\rii Pa[ei, o-dat\, `ntr-o var\, l`ng\ „Cetate“ – a Ti-mi[oarei, de bun\ seam\ –, pe „o c\ldur\de nesuportat“ (p. 5). Drept care „Pa[a acerut s\ i se fac\ o pl\cut\ re[edin]\,mult dup\ zidul de ap\rare [al Cet\]ii,n.n.], `n c`mpie, unde adie v`ntul.“ (p. 6).

A[a a luat na[tere, „pe o movil\“ (ibid.),istoria Mehalei, loc c\ruia Pa[a `nteme-ietorul i-a dat pe turce[te acest nume(reg\sit `n rom. mahala, u[or modificatfonetic de viitorii localnici b\n\]eni),„pentru c\“ – noteaz\ filologic povesti-torul lungii istorii, de c`teva secole (dec`te, oare?...), al mai vechilor [i mainoilor `nt`mpl\ri – „se afla dincolo deCetate“ (ibid.). Cu g`ndul ]intit la ve[-nicia semilunei, Pa[a a plantat `n jurulcasei lui ni[te castani cu r\coroas\ um-br\ [i parfum. Ei au r\mas drep]i `nc`mpie [i mult timp dup\ ce Pa[a, str`nscu u[a de victoriosul prin] Eugen de Sa-voia („fran]uzu Eujen“, p. 7), a trebuits\ plece dintre valahi `napoi `n ]ara lui.Apoi, pe scurt, noi st\p`ni, noi cumpene,noi vremuri. P`n\ c`nd Cetatea, pe la `n-ceputul ultimului veac `ncheiat, „i-achemat pe m\h\len]i [locuitorii dintruorigini ai a[ez\rii `ntocmite de Pa[\] s\se uneasc\ cu ei“ (p. 6). A[a au c\zutzidurile dintre Cetate [i Mehala, dar [ialte ziduri de cl\diri, `ntre care chiarprima a[ezare `n\l]at\, casa Pa[ei, r`ndpe r`nd locuit\ de francezii lui Eugen,apoi de „dreptcredincio[ii prela]i s`rbi“(ibid.) [i cine mai [tie de cine al]ii mait`rziu. P`n\ c`nd n-a mai locuit-o nimeni[i a lunecat `n ruin\: „t\v\lugul“ (Isto-riei, fire[te: cuv`ntul citat apar]ine totnaratorului) „se rostogoli mai departe(ibid.)...

...[i mai departe, p`n\ `n prezentulrememor\rii prinse `n scris. Se v\d [i azi`nc\peri `nalte, dar f\r\ tavan, cu ierburi,tufe de flori [i chiar pomi (salc`mi), cres-cut totul de-a valma `n\untru. Numaicastanii au r\mas neatin[i, uria[i. Martoriai unei Istorii capricios iert\toare.

Superb acest incipit al textului ca an-samblu narativ – mai `ncolo `l vomnumi roman [i vom sus]ine de ce –, po-vestea concentrat\ a Mehalei, din ca-pitolul ini]ial (Castanii Pa[ei, pp. 5-7),relatat\ de un anonim b\tr`n naratorului[i reprodus\ `n stil indirect liber de c\treacesta din urm\. Un incipit plutind, `mipare, la fel de simbolic asupra `ntregiic\r]i, tot a[a cum Geneza deschide [ilumineaz\ p`n\ `n ad`nc `n]elesurile`ntregii Biblii.

Mehala Walhalla (III)

PoezieTTIIMMPPUULL8

www.timpul.roaugust 2011

LEO BUTNARU

U[a

(Lolita, I/19 – 2/25)

Nu-mi dau seama dac\ aici precum `n romanul lui Nabokov (Vladimir cel Mare)ar avea vreun rost anume exactitatea cronologic\dar probabilnu e `n plus s\ se spun\ c\ era ora nou\ (nu dou\zeci [i unu) conform fusului orar respectiv [i a respectivei zone montane.Strada se numea Principalamie unuia uneori venindu-mi s\-i zic Principiala`n special c`nd treceam pe partea ei mereu sinilieprivind spre partea-i opus\ de culoare opalin\. Prozatoruldar mai ales poetul Nabokov zice c\ ar fi fost `n perioada c`ndaceast\ via urbis era deja vr\jit\ [i `nfrumuse]at\ de una din cele trei dimine]i firave de la `nceput de var\`n care ici-acolo sc`nteiaz\ raze fugare-n geamuri`n sticle rotunde de lucarnechiar pe penetul sidefiu al hulubilortoate aste cuprinse parc\ `n general\ unduire[i neadecvat\ lene matinal\ sor\ s-ar putea spunesemi-le[inului din oboseala nop]ii trecuteceea ce nu prinde deloc bine `n perspectiva uneiinsuportabile zile de ar[i]\

dar pentru omul lucid e potrivit s\ mai remarceanumite am\nunte ce s-ar putea dovedi importantemie unui `ns\ fiindu-mi suficient s\ m\ rezumla impresii (poetice) de ordin generaladic\ infinit: `n via]\`n plin zborse poate deschide – ca tr`ntit\ de perete – o u[\ lateral\ (`n configura]ia cosmic\… circular\) [i prin eas\ n\boiasc\ n\ucitor urletul negrei eternit\]icu [uier\toarele-i rafale acoperind ]ip\tul unei pieiristrig\tele tuturor pieirilor – `nsp\im`nt\toarea dementa str\danie a `ntunecatei eternit\]i de a se aruncape sine – din sine…(24.VI.2011)

Diptic

(Invita]ie la e[afod)

1. Filosoful, filosofia

Nimic de num\ratsau doar lipsa poftei de a num\ra cele ce au fostcum au fostc`te au fost – inclusivnici num\rarea p`n\ la unu a propriei persoane(spre a nu reaminti durerosul adev\r c\de fapt omule0careuntimpe1...)

Nici o tentativ\ de urzeal\ tainic\deconspirarea g`ndirii ca un e[ec al filosofieirecunoscut de ea `ns\[io lunecare otova a sensurilor `n vectoriirozei v`ntului[i ale Rozei Trahtenberg care spune aproape eminescian:filosofie – nebunie.

Esen]ialul e s\ [tii a te bucura de aceast\ libertatea propriului pre-haos poate (pentru c\dna Roza Trahtenberg ar putea s\ aib\ dreptate)deocamdat\ fiind toate (`n]elese) pe jum\tategradul de explicitate diminu`nd bine`n]eles [i `n continuarep`n\ la lipsa definitiv\ a posibilit\]ii de a continua.

Prin urmaretuomulece e[tiaproape0careuntimpa(i) fost1profit\ din plin de libertatea – c`t a mai r\mas – de arenun]a – vorba lui Diogene: la ce bun cupadac\ pentru a bea din apa izvorului m\ pot foloside c\u[ul palmelor? – ceea ce m\ duce la g`ndul c\graalul nici nu a existats`ngele hristic Iosif adun`ndu-l `n c\u[ul propriilor palme....

2. Lolita, 1/17

…V`rcolacul era vis\tor [i vr\jitor neam de magipe c`nd soarele purpuriu al Sinaiului `n asfin]itastrul dorin]elor [i perseveren]ei (din astea doua se [i compunelumea!) renun]\ s\ mai coboarepornind din nou s\ urce c`t mai sus – anume acolo`n predestinatu-i apus`n timp ce `n perindare de balcoane baroco de Maroc(o)sibari]ii `n perindare de vie]i ridicau pocale (pardon: pahare cu ceai!)pentru trecuta [i viitoarea mie [i una de nop]i; pe c`ndeu eram concesiv ca Adam la prealabila trecere `n revist\ aistoriei Asiei Mijlocii fixat\ de memoria lumii ca `ncropire de mirajeinclusiv din celebra gr\din\ fructifer\ cei-a dat lumii necurmata mare b\taie de cap – [imai avea s\ dureze at`t de mult\ vreme post-biblic\ p`n\la orice tentativ\ de urzeal\ tainic\ `ntrudeconspirarea g`ndiriidar mai ales a omului cu toate ale lui – Aleluia! – ca un e[ec al filosofiei recunoscut de el `nsu[i `notova lunecare de sensuri pe vectorii rozei v`ntului[i ai Rozei Trahtenberg – o anonim\ce continu\ s\ repete aproape eminescian:filosofie – nebunie.(21.11.2009/24.VI.2011)

Tu, la plural

(Lolita, I/19)

}in minte:c`ndcu extrem\ aten]ie`]i priveam chipulsurprinz`nd clipa `n care ]i s-a des-prins ogean\c\z`ndu-]i pe ovalul obrazului rozabia mai t`rziu asem\n`ndu-o conturului de tu[al celei mai rudimentare hieroglife…Bine`n]eles`n cazul unui simple genenu poate fi vorba dec`t de un poem f\r\ prea multe metafore`n imensitatea captiv\ dintre piscurile mun]ilor liliachiice evit\ ori[ice r\spuns cuprinz`nd `n cercul lor pe trei sferturi urbea elve]ian\ sau poatepe una carpatin\ pe unde par a mi[una(respir`nd desdar juvenil – adic\ nu prea greu)c\]\r\toare r`z\toare `n hohot omul]ime de Loliteuna dup\ alta dizolv`ndu-se `n cea]a sub]ire de pesteuria[a liter\ de `nceput a urbei pe pant\ abrupt\alc\tuit\ din pietrele albe ce parini]ialele disper\rii mele.

(6.X.2009/24.VI.2011)

O zi

(Elful cartofilor)

Fiece zi din an e d\ruit\ doar unui singur om to]i ceilal]i p\m`nteni folosindu-se anume de ziuacare-i este d\ruit\ celui mai fericit om din lumefiecare individ aleg`ndu-se cu o ra]ie de beatitudine ce-i revine din incomensurabila fericire a celui mai norocitbucur`ndu-se de soarede sare-n m`ncarede ploaie pe ogoaresau pe asfaltul fierbinte (spre a-l r\cori) –

zi `n carepoe]ii de pe diferite continente inclusiv cei afla]i `n expedi]ii polare

boreale sau sudicepe continentele ur[ilor albi [i pinguinilorfac schimb de rime [i de versuri libere sau albe

to]i eidimpreun\ cu cititorii lor de fapt ne[tiindcui i-ar apar]ine propriu-zis ziua `n cauz\aceast\ sancta simplicitas a lor fiindu-i foarte pl\cut\fericitului ferici]ilor carenu-[i propune spre proprie con[tientizare descurajarea c\omului

cu toate ale salenu-i este dat s\ prevad\ ce zi anume-i va fi h\r\zit\ca [i tras\ la zaruri stelarece m\run]i[ insignifiant din aceast\ m\rea]\ zi a fericirii`i va fi dat s\ [i-l aminteasc\`n acela[i timp uit`nd definitiv lucrurimomente cardinale cople[itoare;

m\run]i[perpetuat `n eternitate de memoria lumii cao [tafet\ `n sine:

poate c\ va fi memoratjocul de lumin\ solzoas\ a apei de sub piatra ziduluidin lungul canalului cet\]ii butaforicesau banala rotire de elice a bifurcatei semin]e de ar]arunde mai pui c\ de cele mai multe ori se `nt`mpl\ c\ aceast\ zipoate fi con[tientizat\ chiar `n absen]a acestei zile a mareluifericit[i ceea ce r\m`ne `n memorie sau `n uitare de infinite doar o zi p\relnic\ semi-prielnic\ virtual\ `n v\lm\[agulzilelorvie]ilor trecute

t\cutedoar atunci c`nd deja de mult\ vreme a fost rupt\[i mototolit\

[i aruncat\ sub mas\

Din Parti]iuni Nabokov

9Poezie TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

fila de calendar purt\toare de cifr\ uitat\aneantizat\

pe cealalt\ pagin\ a c\reia cel ce a rupt-onecitind [i unele noti]e cu curiozit\]i:

c\ chipurileochiul unui stru] este mai mare dec`t creierul respectivei p\s\ri(poe]ii spun c\ norul e mai mare dec`t lumeasau – reduc`nd scara – c\ fructul d\ peste propria-i coaj\)c\ bufni]ele s`nt singurele p\s\ri ce pot distinge culoarea albastr\c\ `n spa]iu bravii (c`ndva) astronau]ii nu pot pl`nge deoarece`n lipsa gravita]iei lacrimile nu pot curge (eu cred c\[i `n lipsa sentimentului pentru poezie…) –

cel pu]in mie unuiami-a fot dat s\ citesc multe reverse de pagini dreptunghiularedin calendarele – pardon – sovietice din secolul XX (rog ne[tiutoriis\ nu m\ `ntrebe ce `nseamn\ sovietic/ sovietice`n caz contrar nu ar mai avea sens s\ amintim desingura zi care-i este d\ruit\ celui mai fericit om din lume

de carevorbeam la `nceputul acestei presupuneri;

ziua din carene revine fiec\ruia cine [tie ce efemerid\…)(24.VI.2011)

Apoteoz\ `n deplin\ surdin\

(Lolita, I/30)

Timp `n care se b`hle[te fericireacu tot cu chipul [i scheletul lui Narcissau al(e) Narcisei[i o mul]ime de sugestii pentru jocuri de cuvintenumite romanedin care uneori [i ]ie `]i sur`de norocul Lolita – tutrebuie s\-i sur`zi adolescentin acestui clovn ne`nduplecatcapricios ca actorul ratatcare a[a [i nu-l va juca pe Hamletci doar pe Humbert Humbertdin teama c\ ar putea totu[i afla groaznicul r\spuns laa fi sau a nu fi `n aceste timpuri `n carefericirea e acoperit\ parc\ de linti]\… Dar totu[ide-ar fi un lac chiar [i cu cea]a-i ca industrie de producere a fantomelorsau doar cu suflul apei u[or gre]os – ca damful toamnei be]ivanesau de-ar fi un simplu pavilion `ntr-o luxurian]\ floral\;de-ar fi observa]iile naturali[tilor asupra tigrului ce urm\re[te pas\rea raiuluisau a [arpelui ce se `neac\ `ncerc`nd s\-[i treac\ prin furtunun co[cogea desman care de faptnu-i este du[man;de-ar fi sultanul anacronic cuchipu-i desfigurat de insuportabil\ suferin]\ (cei cruzinu s`nt scuti]i de dureri [i de lacrimi)suferin]\ ce contravine rotunjimilor m`ng`ierilor sale-n nesim]it\ abunden]\ risipitoarepe c`nd `i ajut\ unei micu]e captivecu [olduri de-a dreptul `nc`nt\toares\ urce pe o bar\ de onix;de-ar existaacele bule lucitor-evidente ale excit\rilor gonadalece peregrineaz\ `n sus pe luciul automatelor muzicale;de-ar fi Lolitaori[icare distrac]ii de tab\r\pentru grupuri intermediare.Cacao, Scald\, Patimi, Genunchi micu]i [i C`rlion]imai mari mai mici pe `nsoritul ]\rm al lacului;de-ar fi plopii pomii de m\rdiminea]a de duminic\ `n casa retras\-n margine de suburbie;de-ar fi sc`nteietoarele nestemate ce parc\ s-ar dizolva `ntr-un m\runt tremur de underotunde – ca ceadin urm\ tres\rireca cel din urm\ zv`cnetca cea din urm\ tu[\ de culoare purpuriu ulceroas\sau de un roz ca pruritul `nc\ suportabilrespira]ia copilului ce-[i `ntoarce fa]a a sil\ dup\ care ar putea veni chiar deplina curmare a existen]eiun sf`r[it c\ruia nimeni nu-i va fi contemporannici chiar creatorul s\unici chiar cuv`ntul care a fost la `nceputnici cel care a fost deja la urm\nici vreo form\ a dureriidup\ care s\ urmeze ne-urmarea… ne-urm\rirea…(20.XI.2009/25.VI.2011)

august 2011

Dialog

Fiecare poezieeste un dialogla care cititorul contribuiecel pu]in la fel de mult ca autorul.C`nd poetul spune c\ negura care se ridic\ peste c`mpuri seara`i aduce aminte de iubiri pierdutecititorul `mbog\]e[te poezia cu o amintire despre sta]iile de autobus din ora[`n Aprilie.C`nd poetuldescrie deflorarea sa timpurie`ntr-un grajd din Worcestershirecititorul,pus fa]\ `n fa]\cu e[ecul s\u insuportabilde a-[i pl\ti ipoteca,se duce [i se sp`nzur\.Cu adev\rat, artistul areo responsabilitate grea.

Pieptene

Eram sigurc\ pieptenele de pe josera al ei.{i am alergat dup\ eastrig`nd„Scuza]i-m\,dar v-a c\zut pieptenele”,iar ea s-a `ntors,o femeie pe care nu o mai v\zusem `nainte,[i mi-a spusnu,nu era pieptenele ei.Nu p\rea dispus\s\ mai vorbeasc\[i a plecat mai departe,cam gr\bit\.Avea p\rul ca al t\u[i pieptenele, la fel,era ca unul din aceleape care obi[nuiai s\ le la[i peste tot,pe mese, rafturi, pervazuri,`n ma[in\, pe vreo pern\ de-a ta. Eram sigur c\ era pieptenele t\u.

De parc\ ar fi fost ieri

At`ta vreme.At`tea fete,at`]ia mun]i: Alice, Betty, o anume Carolpe Monteberg nu-mai-[tiu-cum.Greu s\-mi amintesc.

Dar pe tine te v\d deslu[itsus pe un ghe]ardeasupra unei crevasela zece diminea]aaerul cristal `nghe]atsoarele deasupra Pelvoux-uluialbastrul hanoracului t\upotrivindu-se cu ochii t\iurme de col]arip\rul t\u negru flutur`nd[i z`mbetul t\u tot.

De parc\ ar fi fost ieri

Poeme de Michael Swan

Aceste poeme s`nt traduse `n cadrul Proiectului Inter-na]ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director alMasteratului pentru Traducerea Textului Literar Contem-poran – Universitatea Bucure[ti, http://mttlc.ro.

Michael Swan este un nume de referin]\ `n domeniulgramaticii limbii engleze. Ceea ce pu]in\ lume [tie este c\ elscrie poezie [i o face foarte bine, fiind c`[tig\torul a nume-roase premii. Primul s\u volum de poezii a fost publicat `n2003, iar cel de-al doilea anul acesta. A[a cum el `nsu[im\rturise[te, dorin]a de a scrie poezie vine ca o „`ncercaredisperat\ de a demonstra c\ [i gramaticienii au suflet“.

Proz\TTIIMMPPUULL10

august 2011 www.timpul.ro

INIMAREA

VIInginerul era un b\rbat bine f\cut, brunet

moderat, cu ochi verzui. Totu[i, n-avea maresucces la femei, pare-se c\ nici nu-l prea inte-resau. Sexul era ceva de f\cut, cum f\ceacump\r\turi – s\pt\m`nal. Cum la cump\r\turiera precis, n-o l\l\ia c\ut`nd marfa ideal\, tota[a la sex – nu se sinchisea de v`rsta ori sexa-pilul femeii, totul era „s\ fie comestibil\“.Presat, totu[i, de nevoia lui de ordine, accep-tase c\ femeia nu-i ca marketul – mereu acolo,la dispozi]ie; c\ era recomandat\ o leg\tur\ceva mai stabil\, pe care se putea conta la ne-voie. Dup\ c`teva taton\ri, g\sise ceva con-venabil – o economist\ divor]at\, tr\ind sin-gur\ [i extrem de ocupat\. Care, tot a[a, acor-da sexului fix importan]a dereticatului – cevamusai de f\cut numai dac\ a[tep]i p`n\ d\-nfiert. Dac\-]i faci un program lejer, n-ai treab\,nici dureri de cap.

Stabiliser\ c\ uichendul era potrivit pentruacest tip de concubinaj, de preferin]\ – s`m-b\ta. De obicei, el o vizita pe ea, care locuiadestul de aproape – `n Militari, pe Strada Cen-turii. O chema Maria-Antoaneta [i-[i spuneaToto. O femeie chiar atr\g\toare, cu o mintebrici dar uneori aproape insuportabil de rea degur\. ~ns\ primul grav acces de ]\]ism – a[a-ispunea Anton – `l avusese abia prin a doua lorlun\ `mpreun\. Dup\ o acuplare ferit\ de oricepasiune dar cam repede terminat\, `n opiniainginerului, Toto se ridicase uimit-speriat\: Cemi-ai f\cut? El o privise curios – ce-i f\cuse?Ca de obicei – g`ndea – n-am schimbat re]eta,nici vesela. A[tepta calm s\ afle ce se-nt`m-plase, dar aproape sigur c\ nu se-nt`mplasenimic deosebit.

~ns\ Toto `l scruta ner\b\d\toare, c\ut`ndceva la el. Am sim]it c\ fuge patul cu mine, a

zis. O fi fost cutremur, r\spunse Anton rela-xat, dar eu n-am sim]it. Toto plec\ fruntea,r\mase a[a o vreme, apoi se ridic\ [i merse-nbaie, `nt`rzie ceva timp. Se-ntoarse `mbr\cat\de parc-ar fi fost pe picior de plecare, totferindu-[i privirea, [i-i vorbise peste um\r, `ntimp ce cotrob\ia `ntr-o geant\ de voiaj: Terog s\ pleci.

Anton nu protest\, nu-ntreb\ de ce, se-m-br\c\ rapid [i ie[i uit`nd s\-[i ia la revedere. ~nlift, `[i d\du seama dar ce s\ fac\, n-avea rosts\ se-ntoarc\ pentru asta. Bine c\ nu i-am l\satbani pe noptier\, se consol\. Seara, `ns\, Toto`l sun\ [i-l `ntreb\ scurt: Tu vrei s\-]i dau totsufletul meu? Ce s\ r\spunzi la a[a ceva, maiales c`nd e[ti inginer? Mai `nt`i, ce noim\ avea`ntrebarea? Apoi, [i dac-ar fi avut vreo noim\,atunci era o-ntrebare retoric\. A[a c\ t\cu latelefon, a[tept`nd urmarea. Care nu mai veni,se-auzi clanc, urm\ tonul. Rainea ridic\ dinumeri colonele[te – „Muieri!“ – aprinse o]igare [i ie[i pe balcon. ~ncerc\ s\ se g`ndeasc\la problema femeii – ce i se putuse `nt`mpla?Habar n-avea! A[a c\ alung\ g`ndul de a osuna el pentru a-ncerca o dumirire. O fi sim]itea ceva ce nu mai sim]ise, `[i spuse, [i credec\ a fost vina mea. Cum a mea n-a fost, a ei afost – clar. Ridic\ ochii, `l v\zu pe Orion, [i-ic\zu fisa: Aaa, G-ul fusese! P\i, fii [i tu maiatent\, drag\, nu te expune!

Carevas\zic\, G-ul exista. Anton nu sesim]i deloc mai b\rbat din at`ta lucru, nu erameritul lui c-o lovise pe Toto „`n regiuneafiin]ei mele“. O-nt`mplare e o-nt`mplare, dece s\ dramatiz\m?

Mai aprinse o ]igare – pare-se c\ stimulag`ndirea – [i-[i croi un scenariu na[pa: Totose-ndr\goste[te de el, vrea s\ se m\rite cu el,[i-mb\tr`nesc am`ndoi c\ut`nd G-ul ca bez-meticii. {i, dac\ nu-l mai nimeresc, am rupt-o-nfericire, `ncheie Anton. Se duse-n baie [i, `ntimp ce se sp\la pe din]i, `l pocni un r`s cotro-

pitor – mai-mai s\ se-nece cu spuma pastei dedin]i. Se rezemase l`ng\ chiuvet\ [i r`dea ne-bune[te, neput`ndu-se opri. ~i d\dur\ lacrimiledar se mai [i ostoi. Of, Doamne, `[i zise sleit deputeri, ce ghinion mai poate avea [i-un b\rbat!

Dup\ ce-[i cl\ti gura, se privi `n oglind\ [ig\si c\ sc\pase ieftin dup\ accesul de tic\lo-[ie, n-avea nici un semn vizibil. Dac\ s`ntcu-adev\rat tic\los, o s\ am un somn deplumb – parie el pe invers. {i pierdu pariul,fiindc\ adormi greu, se trezi de c`teva ori lovitba de sete, ba de alte nevoi, [i se hot\r` s\ sedea jos din pat abia aproape de amiaz\, camtehui de cap, ca dup\ o b\ut\ stra[nic\. ~[i traseo cafea espresso, ie[i pe balcon [i privi lumeacu ochii c`rpi]i. Deci, nici m\car tic\los nus`nt. Neispr\vit, vorba colonelului!

~n vinerea urm\toare, `l sun\ Toto [i-l som\:M`ine, la 4, te prezin]i cum trebuie s\ vin\omul la o muiere, nu vii cu m`na-n cur, clar?Nu era nici pe departe genul de apel care s\-lentuziasmeze pe Anton, a[a c\ replic\ iritat:|sta nu-i un fel de a vorbi cu mine. Mai `n-cearc\ [i s\pt\m`na urm\toare, poate nimere[titextul corect. {i-nchise. Dar telefonul sun\ iar:Da’ ginga[ mai e[ti, dr\gu]ule! Ce ]i-am zis dete-ai [ifonat a[a? S\ aduci [i tu ceva, s\ nust\m pe uscat. {i s\ nu fii c`rp\-n cur. Ce te-aofensat, cuv`ntul „cur“, cumva? P\i, nu vii s\mi-o dai la buci?

Dac\ Anton ura ceva pe lumea asta, atuncivulgaritatea femeii ura. Era pudibond, s\racu’!{tia c\ era anacronic `n lumea asta dezl\n]uit\dar nu-[i g\sea nici o vin\ `n faptul c\ preferafemeia cuviincioas\, un pic ru[inoas\ – chiar.Ce, `[i zicea, a omor`t pudoarea pe cineva,p`n\ acum? Ori a ajuns neru[inarea vreo cali-tate [i nu [tiu eu?

– Toto, vorbesc serios – \sta nu-i un fel dea vorbi cu mine. Dac\ ai de g`nd s-o ]ii a[a,n-avem cum face.

– Hai, dragule, nu te formaliza at`ta! Bine,scuz\-m\, n-am vrut s\ te oripilez. Dar aduci[i tu o sticl\ de vin, da? {i ceva dulce, ampoft\ de ceva bun. Pliiiiz! E bine-a[a?

Inginerul avea sim]ul datoriei. {tia c\ aveade pl\tit pentru ghinionul de data trecut\, c\nu se putea eschiva – orice fapt\ bun\ se pe-depse[te, nu? A[a c\ promise a fi punctual [igeneros. {i chiar fu. Toto `l a[tepta drapat\ `nceva foarte transparent, ceea ce-i f\cu o im-presie at`t de rea, c\ se cunoscu imediat pefa]a lui. Femeia z`mbi par[iv, i se ag\]\ de g`t,`l s\rut\ u[or pe b\rbie [i-i [opti: Nu te teme,n-o s\ doar\!

Nici nu-l l\s\ s\ se dezbrace, `l trase c\trepat [i-ncepu a-l dezmierda, u[ur`ndu-l de-mbr\-c\minte dar reprim`ndu-i orice `ncercare de ao ajuta. Apoi, `l `nc\lec\ [i prelu\ controlul.

De-atunci, a[a era sexul lor – cu ea con-trol`nd situa]ia. Pe Anton, nu-l deranja cine[tie ce. C`nd se s\tura s\ fie exploatat sexual,r\sturna situa]ia [i-o pedepsea gr\bind lucru-rile. Dup\ a[a fapt\ b\rb\teasc\, Toto `l gratu-la: Animalule! E de bine, cred – para mascululferoce.

De[i amenin]\tor, acest echilibru fragil – `ncare el era sincer deta[at, spre deosebire de ea,care f\cea eforturi eroice pentru a p\rea de-ta[at\ – acest echilibru fragil ducea lucrurilemai departe. C`nd [i c`nd, Toto mai s\rea calul– vorba inginerului. Atunci, el `i spunea calm,aproape didactic: Doamn\, ori m\ provoci, orite expui – inutil, `n ambele cazuri. Nu-mi plac]\]ismele, ce-i a[a greu de acceptat? De ce nu m\iube[ti, explodase ea, odat\. Pesemne c\ figurainginerului exprimase at`ta uimire, `nc`t Totoreu[ise s\ r`d\ [i-l expediase b\ie]e[te: Ia maicar\-te-n ’m\-ta-n cur [i pe la tine, pe-acas\!

Anton nu era idiot, chiar dac\ era inginer.~n]elesese c\ femeia se lupta cu propriile-isentimente – ca-n romanele pentru coafeze,

vorba unui scriitor celebru c`ndva. I-ar fi a-cordat o [ans\ dar n-avea cum – Toto nu-ll\sa, practic, s\ o iubeasc\. Era `n permanent\defensiv\ ar]\goas\, clocotea `n ea ceva carenu doar fericirea n-o promitea, dar nici m\carpacea conjugal\. Se-nt`mpla c\ el era c\ldu],iar ea – vulcanic\. Cum el controla rela]ia lor,vulcanul trebuia mai mult s\-[i `nghit\ lava, s\nu ias\ dec`t fum – ici-colo, nu des.

Numai c\ badinajul lor o cam luase razna,devenise un soi de competi]ie `n care Totoataca permanent, perseverent, pentru a-i g\siori provoca o fisur\-n armura indiferen]ei cucare era tratat\. ~l regula profesionist, cu unaer preocupat, atent\ s\ nu scape vreun am\-nunt, s\ nu gre[easc\ dozajul; mai ales, gri-julie s\ dureze c`t mai mult actul, s\-i for]ezeejacularea `nainte de a fi ea r\pus\ de orgasm.C`nd se-nt`mpla asta, c\p\ta un aer triumf\tor,`l privea cu o satisfac]ie rea, constat`nd aproapesup\rat\: Nu prea te ]in balamalele, maestre!

Tony nu se sim]ea nici pedepsit, nici umi-lit, doar agasat de aiureala din capul femeiicare se culca cu el pentru a-[i lua revan[a.Pentru ce – se-ntreba, doar nu i-am f\cutnimic. Sau i-am f\cut [i nu [tiu?

Cum-necum, we-ul lui se cam dusese peapa S`mbetei, se pomenea g`ndindu-se tot maides la „rela]ia asta“ – cum o numea – [i pro-mi]`ndu-[i, parc\ tot mai `ngrijorat, s\-i pun\cap\t. Fiindc\-i cam intrase-n s`nge femeia,ajunsese ner\bd\tor s\ reia partida, s\ o-nvin-g\, s\ o supun\, „s\ fie b\rbat“. Toto-i activasespiritul competitiv – credea el – de-ajunsese aprefera o partid\ de sex, uneia de [ah. De fapt,ca [i la [ah, nu era vorba de o singur\ partid\ci de un adev\rat meci, `n dou\, trei chiar patrurunde, c`teodat\. Lucrurile merseser\ at`t dedeparte `nc`t se-nt`mpl\ ceva ce-[i promisesea nu se-nt`mpla pentru nimic `n lume – r\masela ea peste noapte, [i toat\ ziua urm\toare, ne-maisim]ind voin]a de a sc\pa de-acolo, de a-[irec\p\ta libertatea. ~n acea duminic\ seara,odat\ revenit acas\ – vl\guit [i ciudat-mul]u-mit, ca dup\ o revan[\ demult a[teptat\ [i-n[e-l`ndu-i a[tept\rile, totu[i – inginerul realiz\ c\intrase-ntr-o poveste care nu avea cum se ter-mina bine. {i de-a[ ajunge eu s-o iubesc, astanu m\ iart\ nici mort pentru „atunci“, con-chise Anton. Deci, valea!

A treia zi dup\ ce lu\ hot\r`rea, fu mar]i 13.Pentru dou\-trei zile, uit\ de Toto, de „rela]iaasta“, de programul din uichend. Dar sun\telefonul, iar Toto-l `ntreb\ direct, f\r\ intro-ducere – cum `i era obiceiul: Te-ai odihnitdestul? Treci la aparate! Hai, c-avem treab\,nu t`nd\li! Dar e abia vineri, se auzi Toni vor-bind, sim]ind c\-i c\dea cerul `n cap.

– {i ]i-e fric\, mititele? Hai, c\ are mamagrji\ de tine, ]i-a preg\tit ceva u[or pentruast\-sear\, abia m`ine-o s\ dai de greu’!

~n mintea lui Toni, se producea o suprapu-nere de planuri, g`nduri, porniri – Cristina,Toto, iubirea fulger\toare versus sexul cotro-pitor, vinov\]ia fa]\ de am`ndou\, fa]\ de el `n-su[i, totul `nv\lm\[it de se sim]ea prins de-unv`rtej, ca-ntr-un co[mar. Se adun\ hot\r`t [i-ispuse femeii: Sorry, not this time. Mai vor-bim, bine? Acum trebuie s\-nchid. {i chiar `n-chise. Privi telefonul, parc\-ntreb`nd „Ce faci,nu suni?“ Nu sun\. R\sufl\ u[urat, ie[i la o ]i-gare, pe balcon, se aventur\ `n sinea-i c\ut`ndlini[tea pe care se-a[tepta s\ o resimt\ dup\a[a bravur\. Nu g\si deloc pe plac lini[teade-acolo – mai cur`nd surd\, amenin]\toare.Ce dracu’ – `[i spuse – chiar am luat-o razna?{i c`nd am divor]at a fost mai u[or dec`t acum,c`nd – ce fac? ~ncetez o rela]ie sexual\ – mareinginerie! M\ rog, `ncep s-o `ncetez – `[i f\cuel curaj. Ca s\ pui ce, `n loc – `l interpel\ ecoullini[tii aceleia ciudate. Se scutur\ energic –prostii! – intr\-n camer\, deschise televizorul,buton\ telecomanda dar de lini[tit tot nu selini[ti. Ie[i iar pe balcon [i apel\ la colonel –

Cas\ pe p\m`nt (fragment)

11Proz\

august 2011

TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

Un cuv`nt`nainte

LIVIU ANTONESEI

Interesant destin are [i autorul acestor excelente paginide proz\! Plecat din ]inuturile Severinului la Bucure[ti decopil, ora[ `n care [i-a petrecut cea mai mare parte a vie]ii,s-a fixat `n amiaza vie]ii la Suceava, asta, ]in`nd seama deexcep]ionalele calit\]i de povestitor, c\ doar Moldova ecelebr\ mai ales prin povesta[ii s\i, echival`nd unui anu-me fel de `ntoarcere acas\. O cas\ pe p\m`nt, dup\ cumsun\ titlul unuia din cel dou\ romane, cu care va debutat`rziu la editura revistei noastre. Dar destinul lui Inim\Rea este interesant [i `n alt sens, unul profesional. Menit,pe vremea studen]iei bucure[tene, unei cariere de filolog[i literat, complica]iile vie]ii, sau „meandrele concretu-lui“, ca s\ citez un clasic al politichiei rom=ne[ti de ast\zi,l-au condus spre o carier\ cazon\ de nimic prev\zut\dec`t, poate, de profesia tat\lui s\u. {i, iar\[i, `n amiazavie]ii, a reg\sit drumul acela spre litere [i filologicale. Eul-am descoperit `n ceasul acesta al dublei sale `ntoarceri.Nu cu texte literare, mai `nt`i, ci cu profunde [i fosfores-cente comentarii `n marginea articolelor publicate de al]ii`n edi]iile electronice ale ziarelor, pe diferite site-uri, blo-guri [i forumuri, inclusiv `nso]ind articole de-ale mele `nCotidianul, pe VoxPublica [i, `n ultima perioad\, pe blo-gul meu, pe site-ul Observatorului Cultural sau din edi]iaelectronic\ a ziarului Adev\rul. M-au fermecat de la bun`nceput comentariile sale evident elaborate, `n care nu[tiam ce s\ apreciez mai `nt`i, sinuozit\]ile rafinate alemodului `n care mergea argumenta]ia, `n care func]ionag`ndirea, sau str\lucirea lipsit\ de superficialitate a sti-lului. M-am obi[nuit at`t de mult cu interven]iile sale peacolo pe unde scriu `nc`t atunci c`nd lipse[te sau mi separe c\ `nt`rzie – to]i avem [i vie]ile noastre cu proble-mele lor, nu putem s\l\[lui non-stop `n cyberspa]iu! – mise str`nge inima, `mi este team\ s\ nu se fi `nt`mplat ceva.~ntre timp, ne-am [i cunoscut. I-am fost oaspete de c`tevaori la Suceava, a venit [i el la o edi]ie a Serilor Timpul,aici, `n Ia[i, [i dup\ cum am `n]eles, i-a pl\cut. Cum i-apl\cut s\ deguste vinul casei de la Bolta Rece, ceea ce `miconfirm\ c\ n-a gre[it deloc migr`nd `n Moldova [i, cu at`tmai pu]in, `ntorc`ndu-se la literatur\. Iar eu am fost fericits\ descop\r un partener de discu]ii la fel de fermec\torprecum autorul micilor [i atractivelor bijuterii risipiteprin h\]i[urile [i cotloanele cyberspa]iului.

Inim\ Rea a mai avut o tentativ\ de `ntoarcere la uma-nit\]i [i literatur\ la `nceputul anilor nou\zeci, c`nd a fosto prezen]\ frecvent\ `n eliberata pres\ de comentariupolitic [i cultural\ post-decembrist\. P\rea s\-[i fi reg\sitdrumul, dar n-a fost s\ fie! Via]a mai avea de cerut pl\]ilesale [i nu i-a dat r\gazul acestei re`ntoarceri, care s-a pe-trecut acum trei sau patru ani. Dar de data aceasta chiareste o re`ntoarcere. Nu te apuci s\ debutezi literar, laaceast\ v`rst\, cu dou\ romane deodat\, dac\ nu ai g`nduriserioase `n ce prive[te literatura! Dou\ romane, Dameledin p\l\rie [i Casa pe p\m`nt, subsumate titlului generalIdei despre fericire (1), cifra din parantez\ semnific`nd c\aventura literar\ abia a `nceput, iar eu, ]in`nd seama defarmecul scrisului lui Inim\ Rea, `mi doresc ca `n aniicare urmeaz\ cifra cu pricina s\ devin\ una c`t mai mare.Dou\ romane am spus? Da, dou\ romane, pe care nu o s\m\ apuc acum s\ le povestesc, r\pind cititorului pl\cerealecturii [i a descoperirii, dar despre care vreau totu[i s\spun c`teva cuvinte. Dou\ romane, `ns\ at`t de diferitetematic, ca viziune [i stilistic `nc`t, neatent fiind, ai puteacrede c\ apar]in unor autori diferi]i. Nu, nu despre astaeste vorba. C`nd debutezi la maturitate, lucrurile `]i s`ntdestul de limpezi `n cap `nc`t s\ [tii cel mai bine modul `ncare trebuie s\-]i tratezi literar temele recurente, obsesiileproprii, cum urmeaz\ s\ prezin]i lumii mitul personal –cel care, adesea f\r\ s\ [tii, ]i-a diriguit via]a [i care, penea[teptate, a decis s\ te conduc\ pe drumul literaturii,s\-]i diriguiasc\ [i acest drum.

S`nt fericit de aceast\ reg\sire `n literatur\ a lui Inim\Rea, cum s`nt bucuros c\, din `nt`mplare i-am fost cumvaun martor privilegiat, inclusiv public`nd acum c`]iva ani,`n revista Timpul, primele dou\ pagini din Casa pe p\-m`nt. Iar acum, editura revistei public\ deja aceste dou\romane, care vor fi, cum am scris deja c\ sper, urmate dealtele. Cum `nc\ mai tr\im `n era Navigatorului, `i urez luiInim\ Rea v`nt bun la pup\!

(9 August 2011, `n Ia[i)

ia zi, [efu’, care-i mi[carea tactic\potrivit\? Dar colonelul nu ap\ru, prob-abil c\ delicata problem\ a sexului `idep\[ea competen]ele. Mintea luiAnton porni a-[i cotrob\i memoriadup\ un episod, m\car, `n care p\rin]iis\i s\ fi fost surprin[i `ntr-o situa]iejenant\. Nu avea a[a ceva `n lada lui dezestre, la ei `n cas\ sexul nu existase.Chiar `[i aminti de o discu]ie – ca-ntreb\ie]i de 14-15 ani – despre cum se reg-uleaz\ mama cu tata. Ceilal]i vorbeaudegajat despre cum `[i surprinseser\p\rin]ii `n fapt, cum `[i p`ndiser\ mamas-o vad\-n curu’ gol, chestii care-if\ceau grea]\ lui Toni. ~n mintea lui,mami nu putea fi asociat\ cu a[a ceva.Amicii `l luaser\-n balon: B\, pe tinete-a adus barza, precis! B\, da’ voi [ti]ice face barza dup\ ce aduce copilul?Se-ncheie la prohab, ha-ha-ha!

Ur`ndu-se [i tremur`nd de furie ne-putincioas\, Toni `ncepuse a-[i p`ndip\rin]ii, s\-i surprind\-ntr-o situa]ieechivoc\, m\car. Nici o [ans\! Pesemnec\ ai lui doar dormeau ̀ mpreun\, fiindc\apartamentul nu avea dec`t dou\ came-re. Oricum, colonelul sfor\ia de se cu-tremurau pere]ii c`nd se ducea [i mamila culcare, dup\ ce-[i termina toate tre-burile. Dac\ or face-o, precis o fac a-tunci c`nd nu s`nt eu acas\, concluzio-nase Toni – [i se l\sase p\guba[ dep`nda care-l umilea `ngrozitor.

Da, domnule, alte vremuri – g`ndiel. Severe, cuviincioase, neiert\toare cugol\niile, neru[inarea, lipsa de respectpentru \i mai b\tr`ni. ~i veni `n minteo-nt`mplare de pe terenul de fotbal. ~n-cinseser\ o miu]\ la C\su]a Ro[ie, el `[ifaultase adversarul – un ]igan din blo-curile noi – care s\rise la el url`nd: ~mibag pula-n ’m\-ta. Toni `l lovise fulge-r\tor, reflex; ]iganul c\zuse, cu botulplin de s`nge, `ncepuse s\ urle, plecaseurl`nd acas\. Seara, se pomeniser\ cutoat\ familia ]iganului la u[\ – tat\l, mi-

li]ian, tablagiu-major, iar `n urma lui –nevasta; Floric\ – victima – [i-nc\ doifra]i mai mici. S\ tr\i]i tov. colonel, seprezentase tablagiul, permite]i s\ ra-portez. Da, tovar\[e plutonier-major, teascult. Tovar\[u’ colonel, fiul dv l-aumplut de bor[ pe-al meu, f\r\ s\-i fac\nimic, [i l-a f\cut ]igan, [i l-a-njurat demam\.

Colonelu-[i chemase fiul [i-l `ntre-base scurt: E-adev\rat?

Toni se uita uimit la [atra mili]ian-ului, a[a c\ fu nevoie de un nou apelal colonelului: Maistre, te-am `ntrebatceva. El recunoscuse c\-l pocnise peFloric\, fiindc\-l `njurase de mam\.La care, se porni nevasta mili]ianului,umpl`nd scara blocului cu jalea ei:Da’ nu-i adev\rat, dom’ colonelu’,m`nca-]e-a[ curu’ lu’ matale, copiii meinu vorbe[te ur`t, c\-i omoar\-al meu cub\taia. C\ noi s`ntem ]igani cumin]i nude-\ia de [atr\, noi [tim s\ ne poart\-nlume, s\ moar\ familia mea dac\ temin]esc io!

Colonelul abia-[i st\p`nea m`nia, lag`ndul c\-l f\ceau ]iganii de poveste-nbloc [i-n cartier. ~l expedie scurt pe ta-blagiu: Bine, plutonier, am luat not\ [i-am s\ iau m\suri. Liber! Le tr`nti u[a-nnas. Se duse-ntins `n buc\t\rie, de un-de-l chem\ pe Toni la judecat\: S\ nu-mimai aduci ]igani pe cap, ai `n]eles?Mar[ `n camera ta!

Toni `n]elesese c\ era [i nu era vino-vat, c\ i se apreciase devo]iunea filial\dar c\ i se repro[au urm\rile `nt`mpl\rii.Da, se preg\ti inginerul s\ pun\ capaculpe lada lui de zestre, n-am gestionatbine situa]ia. ~nainte de a-i da drumul,luci ghidu[ finalul `nt`mpl\rii: c`nd `l`nt`lnise pe Floric\, `l [i apucase de g`t,de-i ie[eau \luia ochii din cap: Dac\ temai legi de mama, `]i iau g`tu’, cioar\!Dup\ care, deveniser\ aproape prieteni.Numai c\ Floric\ tot `[i mai `ncerca no-

rocul – [i o fura de fiecare dat\, cu opromptitudine pe care inginerul nu-[iamintea s-o mai fi probat vreodat\, deatunci. Toat\ tevatura `i crease lui Tonio aur\ de mic erou – fiindc\ Floric\-icam terorizase p`n\ atunci, cu ifosele luide b\t\u[ de Colentina. Dar `l [i situ\-ncentrul aten]iei adev\ra]ilor mardeia[i,de la [coal\, care pornir\ a-l provoca lab\taie pentru stabilirea campionului.Dup\ ce venise acas\ bini[or aranjat, `nvreo dou\-trei r`nduri, colonelul `l luasede m`n\ [i-l dusese la Steaua, la box.Numai vestea c\ f\cea box la Steaualini[ti imediat toate pornirile belicoase,dar Toni tot nu-[i rec\p\t\ lini[tea dina-intea `nt`mpl\rii de la C\su]a Ro[ie. A-cum era cu-adev\rat eroul blocurilor mi-litare, [i primea alte propuneri, „de prie-tenie“, din partea frumuse]ilor locale.

Da, `[i aminti, inginerul, MinuneaBlond\ – cucerirea pentru care-l invidi-au to]i b\ie]ii de la 15 ani `n sus, pentrucare-a trebuit s\ [i lupte odat\, cu fl\c\idin blocul ei, care se treziser\ s\-[i ape-re teritoriul de parc\ erau tot `n maha-laua de unde veniser\. Pe de o parte,Dana – a[a o chema pe fata cu p\rul caspicul gr`ului, `mpletit `n coad\ groas\– iar pe de alta tanti Despa, prietenamamei lui Otto – cel mai bun prieten allui. Da, ciudata familie B\rbulescu, undeto]i umblau `n pielea goal\, s\ nu fiecopiii curio[i. Dar numai cei ai casei [inumai c`nd erau `ntre ei, nu [i c`nd a-veau oaspe]i, spre marea p\rere de r\u alui Toni. Dar tot i-a folosit la ceva prie-tenia cu Otto, mama acestuia l-a plasatunei prietene – cu care f\cea Gara deNord, avea s\ afle mult prea t`rziu – [icare l-a ini]iat `n tainele amorului, p`n\s\-mplineasc\ 16 ani. {i-n cele ale ble-noragiei, l-a ini]iat – de nu se mai apro-pia maic\-sa de el, de parc-ar fi fostciumat, chiar [i dup\ ce se vindecase.

Domn’le, ce reac]ie a avut – atunci –colonelul! S-a uitat la el ca la un mar-]ian, ba chiar s-a sculat `n picioare [i i-adat ocol, pip\indu-l cu privirea de parc\urma s\-l cumpere, dintr-un t`rg desclavi. {i a conchis rece-batjocoritor:Acest t`n\r va fi un n\t`ng toat\ via]a lui.

{i-asta a fost tot. At`ta doar c\, deatunci, avea prosoape de folosin]\ ex-clusiv\, niciodat\ sp\late `mpreun\ cucelelalte, ca [i chilo]ii, maieurile, cio-rapii, batistele. Cum ar fi acum, s\ aibolnav de SIDA `n cas\, se lumin\ ingi-nerul. Bine c\ [i el, de atunci, abia sehot\ra s\ pun\ m`na pe vreo fat\, at`tafric\ intrase-n el dup\ imensa sc`rb\ ce-osim]ise c`nd curgea zeama aia g\lbuiedin el, de trebuia s\-[i pun\ vat\-n chi-lo]i ca femeile la menstrua]ie. P\[ise cust`ngul `n via]\, ce s-o mai fi dat pedup\ piersic! Iar `n ochii p\rin]ilor s\i,devenise stigmatizat – un soi de-ntru-chipare a necur\]eniei. Surprinsese o-dat\ un cr`mpei de discu]ie `ntre ei,unde colonelul zicea: Z\u de n-a[ fipreferat s\ vin\ cu una bor]oas\ acas\,dec`t cu a[a ceva! La care, mami r\buf-nise: B\tu-le-ar Dumnezeu de nenoro-cite, s\ spurce un copil, nu le maiajungeau golanii din gar\!

Se preg\tea de culcare, c`nd auzi so-neria. ~n u[\, Toto – `n ]inut\-para[ut\,fardat\ gros, beat\. Ce faci, mititele, tedai lovit, `i spuse r\gu[it [i d\du buznapeste el, pornind s\ cutreiere aparta-mentul. Toni `nchise u[a, o a[tept\ s\revin\ din perchezi]ie, o apuc\ de bra][i-o-mpinse ferm dar f\r\ brutalitate, pepat. Toto se ghemui acolo, pun`ndu-sepe pl`ns cu sughi]uri, ca un copil mic.Adormi pl`ng`nd. Toni stinse lumina [iie[i la ultima ]igare din ziua aceea, `nsf`r[it `ncheiat\. Da’ [tiu c\ m-am pri-copsit cu o nebun\, g`ndi. Asta e!

DosarTTIIMMPPUULL12

august 2011 www.timpul.ro

DORIN TUDORAN

~n urm\ cu dou\ decenii (septembrie 1991), Mircea Iorgulescu mi-a trimis spre publicaretextul de mai jos: B\t\lia ierarhic\. Era o scrisoare deschis\ adresat\ prietenei noastreMariana Marin, care `[i m\rturisise m`hnirea (Contrapunct nr. 37, 1991) legat\ de un schimbde replici polemice `ntre Paul Goma, Nicolae Breban [i Dumitru }epeneag. Nu-mi amintescdac\ textul lui Mircea Iorgulescu a ap\rut atunci `n presa din Rom=nia. Chiar dac\ a ap\rut, `lofer spre retip\rire revistei Timpul din c`teva motive.

Primul – deseori, colec]iile publica]iilor din anii 1990 – 1991 s`nt ast\zi imposibil deaccesat.

Al doilea – cosmetizarea propriului trecut, semnalat\ `n 1991 de Mircea Iorgulescu, [i ter-felirea trecutului celorlal]i nu au `ncetat. Dimpotriv\, au devenit o industrie de v`rf. Unii dintremarii „industria[i“ de azi erau la fel de „industrio[i“ [i `n urm\ cu 35, 30, 25 sau 20 de ani.

Al treilea – `n ultimele dou\ decenii, au ap\rut suficiente documente care `i pot ajuta pe ceimai tineri s\ nu se replieze sfios `n spatele acelui „nu pot comenta ce n-am tr\it [i, prinurmare, n-am cum s\ [tiu“ a[a cum o f\cuse, din sfial\, Mariana Marin. Ast\zi, procesul demistificare a trecutului [i de manipulare a viitorului atinge cote ame]itoare [i se produce `nv\zul tuturor.

Al patrulea – exemplul ales de Mircea Iorgulescu pentru demonstra]ia oferit\ MarianeiMarin este unul dintre cele mai elocvente pentru demersurile de „`mbobinare“ a exiluluirom=nesc. ~ncercarea de a crea o Uniune a Scriitorilor (Paris, 1989) este o mic\ epopee. Eacuprinde mai toate ingredientele exilului rom=nesc: de la buna credin]\ a multora la aten]iavigilent\ a unora ca nu cumva uniunea „alternativ\“ s\ deranjeze Bucure[tiul comunist.

V\ mai aminti]i cine anume se voluntariza la anumite ac]iuni, asigur`ndu-l pe generalulNicoale Ple[i]\ c\ poate aduce servicii (fire[te, culturale) `n str\in\tate? Nu [tiu c`nd sau dac\se va c\dea de acord `n leg\tur\ cu o defini]ie exhaustiv\ a agentului de influen]\. M\ `ntreb,`ns\, dac\ n-am putea purcede la enun]area ei lu`nd ca punct de plecare chiar „prest\ri deservicii“ oferite de bun\voie.

(Washington, august 2011)

B\t\lia ierarhic\

13Dosar TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro august 2011

DosarTTIIMMPPUULL14

august 2011 www.timpul.ro

15

august 2011www.timpul.ro

Dosar TTIIMMPPUULL

DosarTTIIMMPPUULL16

august 2011 www.timpul.ro

FOTO: VICTOR ESKENASY (RFE/RL)

17Cronici din tranzi]ie TTIIMMPPUULL

august 2011www.timpul.ro

LIVIU ANTONESEI

O cronic\ atipic\

Textul care urmeaz\ nu este o cronic\ literar\ propriu-zis\, de vreme ce a servit drept prefa]\ la volumul lui DorinSpineanu recent ap\rut ci, mai degrab\, un fel de cronic\atipic\. Procedeul nu este unul inedit. {i, totu[i, nu doarpentru motivul de a-mi recupera un text „`ngropat“ `ntre co-per]ile unei c\r]i, ale c\r]ii unui alt autor, procedez astfel, citocmai pentru a atrage aten]ia asupra c\r]ii ca atare. Volumulacesta mi se pare important nu doar din punct de vedereliterar – de[i meritele literaturi lui Dorin Spineanu s`nt evi-dente [i aici –, ci [i din cel documentar, `n m\sur\ `n care prin„spovedania“ f\cut\ de personaj autorului ne s`nt restituitedou\ decenii din istoria recent\ a ]\rii, poate cele maisinistre, a[a cum au fost acestea tr\ite de un om obi[nuit care,la un moment dat, a decis c\ „nu mai vrea“ [i a f\cut tot po-sibilul s\ p\r\seasc\ acest „p\m`nt al f\g\duin]ei“. La cap\tullecturii celor peste 250 de pagini, se formuleaz\ de la sine`ntrebarea: de ce trebuie cineva s\ aib\ parte de aceast\ c\l\-torie de dou\zeci de ani prin infern, pentru simplul motiv c\dorit s\ uzeze de dreptul s\u constitu]ional privind libera cir-cula]ie a persoanelor?

Ce este aceast\ carte?

~n ciuda aparen]elor, nu `ntotdeauna po]i defini cu exac-titate genul unei c\r]i. Iar `n cazul unei c\r]i precum cea defa]\, nu este chiar deloc u[or. „Ce se `nt`mpl\?“, ca s\ citezun fost premier post-decembrist. Se `nt`mpl\ multe [i delocsimple [i voi `ncerca s\ formulez, `n leg\tur\ acele multe `n-t`mpl\ri, opiniile mele, „p\rerea mea“, ca s\ revin la premie-rul de pomin\, celebru, mai ales, din pricina acestor vorbe.Deci, avem, pe de o parte, personajul principal care vorbe[te[i, pe de alt\ parte, scriitorul care scrie ce [i despre ce vor-be[te personajul cu pricina. Dac\ ar scrie exact [i numai ceeace vorbe[te personajul, lucrurile ar fi relativ simple, am puteaspune c\ este vorba despre ni[te memorii vorbite, iar rolulscriitorului este doar cel de a „stiliza“ vorbirea personajului,de a da „form\“ acesteia. Dar rolul acestuia nu se opre[te nu-mai la at`t, pentru c\ materia verbal\ emis\ de personaj esteprelucrat\ de scriitor, secven]ele s`nt montate `n conformitatenu at`t cu desf\[urarea cronologic\ a biografiei, c`t cu exi-gen]ele privind compozi]ia ale unei opere de fic]iune. Maimult, de c`teva ori, autorul [i personajul se mai [i contrazic,se „r\fuiesc“ `n ce prive[te mersul travaliului lor comun. Iar,aici, `n cele din urm\, a c`[tigat scriitorul, care l-a provocatpe personaj s\ evoce mai ales evenimentele dramatice, dure-roase, deturn`ndu-l de la versiunea relativ edulcorat\ pe careacesta [i-o pl\nuise. Deci, este vorba despre un roman. Nua[ min]i dac\ a[ spune asta, dar nici nu ar fi `n joc tot adev\-rul. Este un roman, `ns\ un roman `n care nimic nu este in-ventat, ci totul este evocat, recuperat din memorie, desigurcu toate capriciile acesteia, totul deci s-a petrecut, iar perso-najele, de la cel principal la cele secundare sau doar episo-dice, apar aici cu numele [i prenumele lor. C\ unele nu vor fifoarte bucuroase, c\ au trecut la amenin]\ri [i insulte `nc\ depe c`nd aceast\ carte ap\rea `n foileton `n cotidianul Flac\raIa[ului, c\ personajului principal i-a fost incendiat auto-mobilul, este cu totul alt\ poveste! Prin urmare, formularoman document, sau reality novel ar fi probabil mai potri-vit\, mai acoperitoare pentru ceea ce este aceast\ carte `nsubstan]a sa.

„Via]a mea e un roman“, spune mult\ lume [i cei maimul]i se `n[eal\, desigur, sau chiar se mint pe `n[i[i. Via]a luiNeculai Acsinia, `ns\, chiar este un roman, un roman cu pu-]ine lumini [i cu o uria[\ acumulare suferin]\ [i de durere,pentru cea mai parte a existen]ei sale de aici. Un romanatroce, ca s\ spunem lucrurile `n clar. Ei, bine, acest romanal unei vie]i este pus de Dorin Spineanu pe h`rtie, plec`nd dela confesiunile personajului [i de la repetatele dialoguri cuacesta. Dialoguri nu de pu]ine ori disputate, vag contondente

verbal, `n urma c\rora scriitorul a c`[tigat partida [i estefoarte bine a[a, pentru c\, astfel, romanul con]ine nu neap\ratmai mult adev\r, ci un adev\r mai vizibil, `n care cruzimea,l\comia [i pur [i simplu prostia lumii `n care se petrec eve-nimentele s`nt puse `ntr-o lumin\ puternic\, crud\, c`nd nude-a dreptul devastatoare, nu trebuie s\ umbli dup\ ele cu lu-m`narea. Ve]i spune c\ autorul a recurs la formula cea mai[ocant\, aceea a unui roman negru. ~ntr-un fel, da, pentru c\exact a[a era substan]a cu care lucra [i pe care o avea detratat, dar nu `ntrutotul! Dorin Spineanu este un scriitor preabun ca s\ nu [tie c\ o desf\[urare continu\, ne`ntrerupt\, decruzime, ur\ [i dezastre poate s\ devin\ la fel de plicticoas\ca [i trama unui roman roz [i, atunci, d`nd `ntr-un fel dreptate[i personajului care ar mai vrea s\ [i uite „amarul unei vie]i“,introduce, contrapunctic, scene de o incredibil\ luminozitate,de un lirism profund [i de o ging\[ie cu totul sesizant\. Nuvoi da citate, exemple, pentru c\ le ve]i g\si, ba chira le ve]ic\uta [i singuri, c`nd presiunea „r`ului negru“ al imenseimajorit\]i a pove[tii v\ va cople[i.

R\zboiul de dou\zeci de ani

Nu voi povesti, desigur, cartea, dar despre ce este vorba `nea trebuie s\ spun. Pe scurt, este vorba despre un r\zboi dedou\zeci de ani dus de Individ `mpotriva Statului. Nu amcitat degeaba titlul c\r]ii lui John Stuart Mill, pentru c\ ase-menea r\zboaie s`nt doar `n principiu pur conceptuale, eles`nt, `n fapt, c`t se poate de reale. Este vorba despre r\zboiuldus de Neculai Acsinia `mpotriva statului comunist din Ro-m=nia pentru a c\p\ta dreptul de a p\r\si raiul pe p\m`ntcomunist [i a se stabili `ntr-o ]ar\ normal\, nu perfect\, carese dorea Australia, dar a fost, p`n\ la urm\, s\ fie Suedia, cuun tranzit `n Iordania. R\zboiul a `nceput `n 1968, c`ndAcsinia a scris prima scrisoare c\tre CC al PCR, solicit`nddreptul de a emigra [i a durat exact dou\zeci de ani, p`n\ `ndecembrie 1988, c`nd avionul spre Amman, de la Bucure[ti,decola av`nd la bord pe cei patru membri ai familiei luiNeculai Acsinia. Ce s-a `nt`mplat `ntre cele dou\ date? Estechiar materia romanului de fa]\. Nu intru `n detalii, dar potaminti o mic\ parte din tribula]iile prin care a trecut eroul ro-manului pentru a-[i c\p\ta un drept elementar `n lumeacivilizat\, dreptul de liber\ circula]ie a persoanelor! Deci, `nacel interval, Neculai Acsinia a f\cut de dou\ ori pu[c\rie –o dat\ ca „frontierist“ prins de gr\niceri pe f`[ie, a doua oar\`n conformitate cu prevederile celebrului Decret 153, teore-tic contra „parazitismului“, `n realitate un perfect instrumentde poli]ie politic\ –, a suportat mai multe arest\ri [i anchete,a `ncasat b\t\i de la gr\niceri, mili]ieni [i securi[ti, fost supuspermanentei supravegheri [i presiuni din partea organelor departid, de mili]ie [i securitate, ba chiar [i unor proceduri detortur\ – „rotisorul“, „crucificarea“ etc – pe care Inchizi]iamedieval\, bol[evicii sovietici sau nazi[tii ar fi putut fi, debun\ seam\, invidio[i. {i chiar nu intru `n detalii, c\ o imens\senza]ie de r\u fizic m\ cuprinde [i numai c`nd `mi amintescceea ce am citit [i recitit `n paginile acestei c\r]i minunatedespre lucruri at`t de abjecte.

~n mod normal, aproape oricine ar fi trecut prin asemenea„tratamente“ ar fi renun]at la lupt\, ori ar fi cedat, fie fizic,fie psihic, fie am`ndou\ laolalt\. Neculai Acsinia a rezistat. Arezitat [i datorit\ faptului c\ a avut al\turi mereu familia [i unmic grup de prieteni. A rezistat, poate, [i pentru c\ [i unii din-tre cei meni]i s\-l „reeduce“, s\-l tortureze spre a-l readucepe calea cea bun\ n-au avut stof\ de c\l\i perfec]i [i au maidat semne de sl\biciune, dac\ nu chiar de „pactizare cu du[-manul“. M\ g`ndesc la un gardian care l-a cobor`t c`teva mi-nute de pe „cruce“ [i i-a potolit setea [i crampele musculare,la un ofi]er de manutan]\ care l-a sc\pat de vreo dou\ ori debele, la o judec\toare prieten\ din copil\rie, ba chiar [i la unprocuror. Bun, sigur, aceste cazuri par mai degrab\ un fel debuche]el de ghiocei `ntr-o cloac\ de r\utate, prostie [i cru-zime, dar m\car arat\ c\ umanitatea mai poate subzista chiar[i `n cele mai josnice condi]ii istorice. Deci, Neculai Acsiniaa rezistat la toate aceste `nt`mpl\ri, ca [i la altele pe care nule-am amintit, cel pu]in nu `n detaliu, ca s\ nu vi se fac\ p\rulm\ciuc\ `nainte de a `ncepe lectura c\r]ii.

Da, „Ora[ul de l`ng\ abator“!

Foarte bun, foarte potrivit este [i titlul c\r]ii, care surprin-de cum nu se poate mai adecvat rela]ia aceea stranie `ntr-olume normal\, `n care ora[ul pare, chiar este un fel de apen-dice al abatorului. Mii de oameni, pe vremea cartelelor pen-

tru alimente din anii optzeci, anii crizei de sistem a regimu-lui, n-ar fi sim]it gustul c\rnii, al c\rnii adev\rate, nu al kilo-gramului de sl\nin\ lunar alocat prin ra]ie, dac\ n-ar fi existatabatorul `n jurul c\ruia p\rea se graviteze totul. O parte dinace[tia, activi[tii, securi[tii, mili]ienii cu func]ii, directori-mea, cu un cuv`nt nomenklatura de aprovizionau „oficial“,de[i perfect ilegal, trimi]`ndu-[i [oferii [i ma[inile func]ieis\-[i ridice pe[che[ul, sau, dac\ rangul era mai `nalt, a[teptaus\ vin\ ma[inile de la abator s\ li-l depun\ la picioare. Alt\parte, poate la fel de numeroas\, dac\ nu chiar [i mai consis-tent\, se aprovizona, neoficial [i la fel de ilegal, prin „re]eleleparalele“, din carnea sustras\ [i distribuit\ noaptea, pe as-cuns, nu la vedere, ca `n cazul celor dint`i. Dintr-o asemeneare]ea a f\cut parte vreme de aproape un deceniu [i eroul c\r]iinoastre [i nu era o verig\ chiar dintre cele mai mici! E remar-cabil faptul c\, de[i continuu supravegheat [i h\ituit, nu ac\zut `n m`inile tor]ionarilor s\i din acest motiv, ci exclusivdin motive politice. Oricum, imaginea aceasta, a unui ora[ dec`teva sute de mii de locuitori, puls`nd, respir`nd, str`ns lipitde abatorul d\t\tor de via]a, este una dintre cele mai puter-nice ale c\r]ii, un fel mic curs de sociologie a vie]ii cotidiene`n socialismul real.

S\ nu uit\m, chiar dac\ iert\m

Neculai Acsinia a rezistat, deci, tuturor acelor atrocit\]i cei-au cuprins dou\zeci de ani din via]\, poate perioada cea maifrumoas\, pentru c\ e[ti deja adult, dar [i t`n\r `n acela[i timp,a unei vie]i de b\rbat. Dar nu doar c\ a rezistat, el a [i `nvins– nu doar pentru c\, `n decembrie 1988, zbura spre lumealiber\, ci [i pentru c\, un an mai t`rziu, toat\ Rom=nia `ncepeas\ afle ce este libertatea. {i, poate, c`ndva, va afla `ntrutotul!Cred c\ asemenea c\r]i s`nt necesare pentru c\, pe noi, ceimaturi sau chiar mai `n v`rst\, ne ajut\ s\ nu uit\m, iar dac\nu am cunoscut direct atrocitatea regimului p`n\ `n cele maimici am\nunte, ne dau ocazia s\ le cunoa[tem m\car a[a, t`r-ziu [i indirect. Iar cei mai tineri trebuie [i ei s\ [tie cum arat\lumile acestea „perfecte“, precum se socotea comunismul,pentru a nu c\dea cumva prad\, vreodat\, c`ntecelor de siren\.Popoarele mancurtizate nu au nici o [ans\ `n istorie, se pierdprecum se risipe[te cenu[a celor mor]i `n de[ert, iar indiviziimancurtiza]i r\m`n f\r\ propriile lor vie]i [i destine. „Cineuit\ trecutul este obligat s\-l repete“, spunea Churchill. „Cineuit\ nu merit\“, ad\uga Nicolae Iorga. Din acest motiv, a[vrea ca aceast\ carte vorbit\ de unul [i scris\ de cel\lalt s\aib\ c`t mai mul]i cititori, maturi, b\tr`ni [i tineri laolalt\. A[vrea s-o citeasc\ [i unele din personajele sale, poate ar g\siveo cale de c\in]\, dar mai ales a[ vrea s-o citeasc\ acei ciu-da]i „lupt\tori pentru libertate“, care se l\udau imediat dup\decembrie 1989 c\ au „rezistat prin cultur\“. Da, a[a este,stra[nic au mai rezistat! A[a s\ le ajute Dumnezeu!

Un r\zboi de dou\zeci de ani

Prin Turnul BabelTTIIMMPPUULL18

august 2011 www.timpul.ro

GABRIELA GAVRIL

„M\ `ntreb dac\, pentru a elabora oteorie a traducerii, nu ar fi `n egal\ m\sur\

nevoie nu doar de examinareanumeroaselor exemple de traducere, ci [i s\fi tr\it m\car una din aceste trei experien]e:s\ fi verificat traducerile altora, s\ fi tradustu `nsu]i ori s\ fi fost tradus sau, `nc\ [i mai

bine, s\ fi fost tradus colabor`nd cupropriul t\u traduc\tor.“ (Umberto Eco, A

spune cam acela[i lucru. Experien]e detraducere, trad. de Laslo Alexandru, Ed.

Polirom, 2008)

Profuziunea de lucr\ri contemporane deteorie a traducerii m\ determin\ s\ m\ `n-treb, `n chip firesc, care este de fapt publiculvizat de ele. Parcurg oare t\lm\citorii de fi-lozofie [i de literatur\ studii ce inventariaz\minu]ios metode [i procedee, pun la lucruconcepte [i strategii `mprumutate din varii[tiin]e, deseori `ntr-un jargon pour lesconnaisseurs? M\-ndoiesc. Iar pentru citi-torii obi[nui]i, se [tie, `nsemn\tate are doarliteraritatea traducerilor (cu toate tr\d\rilelor inerente), procesul anevoios al transpu-nerii operelor unor scriitori str\ini `n limbalor matern\ fiindu-le imperceptibil.

Proliferarea deconcertant\ a metalimba-jului lor – determinat\ de citarea `n lan] abibliografiei, de preluarea [i adaptarea ne-inspirat\ a termenilor dintr-un spa]iu cultu-ral `ntr-altul – condamn\ multe contribu]iiteoretice la receptarea `ntr-un cerc restr`nsde speciali[ti, izol`ndu-le tocmai de cei carear trebui s\ fie cu prec\dere destinatarii lor,de traduc\tori. Cine ar fi interesat, de pild\,`n afar\ de teoreticienii `n cauz\, de polemi-cile `n jurul varia]iilor de sens ale unui con-cept recent forjat, numai bun de trecut `nnote de subsol? ~n ce m\sur\ demonstra]iileconstruite cu grija sincroniz\rii cu ultimeletrend-uri teoretice (care, inevitabil, vor ficaduce peste c`tva timp, `n virtutea acelei„mi[c\ri imprevizibile“ din teorie, amintitede Antoine Compagnon, `n c\r]ile [i inter-viurile sale) s`nt utile `n confruntarea indivi-dual\ a traduc\torului cu opera original\?Ce credit putem acorda considera]iilor teo-retice lansate de cei lipsi]i de experien]adirect\ a traducerii?

Efemere prin natura lor, adesea limitate [iexcesive, teoriile (re)descoper\ periodicconstante ale literaturii [i ale lecturii, privi-legiind anumite perspective la un momentdat, pentru a le abandona mai apoi. Altfelspus, modele teoretice se schimb\, metalim-bajul se `nveche[te, iese din uz, dar proble-mele esen]iale ale traducerii literaturii r\-m`n, `n bun\ m\sur\, acelea[i.

Teoreticianul se poate opri la enumerareaimpasurilor traducerii, a capcanelor, tradu-c\torul este silit s\ g\seasc\ solu]ii, s\ „taienodul gordian“, s\ se-arunce `n gol... Celdint`i are libertatea de a relativiza, de a des-f\[ura alexandriniste jocuri argumentative,de a cultiva ambiguitatea, de a-[i deconstruipropriile demonstra]ii. Cel de-al doilea esteobligat s\ ri[te, s\ aleag\ `ntre lecturile posi-bile, s\ propun\ o cale de urmat `n procesulextrem de complex al traducerii originalu-lui, pentru a oferi o recreare a sa, care s\func]ioneze `n cultura de destina]ie precumo oper\ autotelic\. ~n vreme ce demersulteoretic implic\ desprinderea de particular,pentru identificarea unor serii [i stabilireatr\s\turilor generice ale scrierilor literare,cel al traduc\torului presupune tocmai trece-rea dinspre planul general al unei epoci, alunui curent, al genurilor etc. la analiza `n

filigran a textului, pentru a-i sesiza specifi-citatea, pentru a detecta dificult\]ile la trans-punerea `ntr-o alt\ limb\ [i a g\si solu]ii via-bile. Cum observa Irina Mavrodin (a tradus`n limba rom=n\: Flaubert, Stendhal, MarcelProust, A. Gide, M. Blanchot [i multe altetexte literare [i teoretice), traducerea reu[it\nu este niciodat\ „rezultatul aplic\rii meca-nice a unei teorii“, ci „un demers inductiv,`n mod esen]ial practic“ care-[i f\ure[te, pem\sur\ ce se desf\[oar\, propria teorie.

Dar deosebirea esen]ial\ `ntre viziuneateoreticianului asupra literaturii [i cea a prac-ticianului-hermeneut deriv\ din referen]iali-tatea lor diferit\. Teoriile se hr\nesc din teorii,se raporteaz\ la teorii, se adreseaz\ teoreti-cienilor, par a se multiplica prin scizipari-tate intertextual\. Multe `ncremenesc `n des-crip]ia propriilor unelte. Fiind un act `nesen]a sa creator, traducerea presupune at`traportarea la universul livresc, c`t [i la reali-tate, `n aspectele sale cele mai diverse. Cualte cuvinte, `n vreme ce teoriile transform\opera `ntr-un „obiect de limbaj `nchis, auto-suficient, absolut“ (Tz. Todorov), traducereaca recreare a sa o deschide spre lume; tradu-c\torul cunoa[te prin [i pentru opera de tra-dus o alt\ cultur\ [i o alt\ civiliza]ie.

Nu r\m`ne `n sfera specula]iilor aseptice,orice `l poate interesa pentru a reu[i s\ prin-d\ c`t mai bine inten]iile textului – istoria,politica, mersul trenurilor, chestiunile de arhi-tectur\ sau pictur\, moravurile din cartierelem\rgina[e, benzile desenate, muzica, glu-mele [i injuriile, tatuajele [i programele deteleviziune, [lag\rele dintr-o epoc\, gustulcafelei din America, `n compara]ie cu es-presso italian etc. etc. De la cultura gastro-nomic\ p`n\ la, s\ spunem, aripile diverselorspecii de fluturi, la zgomotul unui avion cureac]ie sau f`lf`itul zmeielor de h`rtie, lafelul cum sar sc`nteile dintr-un foc de lemneuscate sau p`lp`ie altul de putregaiuri, lamirosul de iarb\ cu brum\ sau la firmelecr`[melor dintr-un or\[el, totul poate deveniimportant, semnificativ.

Nu [tiu dac\ un traduc\tor onorabil (s\ nuspun foarte bun) trebuie s\ aib\ talent descriitor, dar s`nt convins\ c\ trebuie s\ vad\[i s\ aud\ multe din c`te se petrec `n preaj-m\-i. S-ar cuveni s\ poat\ trece cu u[urin]\de la tonul elevat la limbajul str\zii, de laretorica de salon la sudalm\, s\-[i schimbeca un cameleon „culorile“, `n func]ie deceea ce traduce. Mai mult dec`t at`t, ar trebuis\ fie con[tient c\ este condamnat, c`te zileva avea, s\-[i tot `nve]e limba matern\.

A[adar, dac\ multe contribu]ii din dome-niul – vast – al traductologiei risc\ s\ seperimeze extrem de repede, m\rturisirile

traduc\torilor `n[i[i, `mp\rt\[irea experien-]elor `n eseuri, conferin]e, interviuri, glos\-rile pe marginea diferitelor dificult\]i, discu-tarea erorilor personale sau ale altora vortrezi, aproape `ntotdeauna, interesul.

... [i o propunere (de dialog)

M-am bucurat s\ citesc `n Rom=nia lite-rar\, nr. 24, c`teva dintre poemele luiCzeslaw Milosz, `n traducerea cunoscutului

polonist Constantin Geamba[u, `nso]ite deun binevenit text de prezentare a laureatuluiPremiului Nobel, de la a c\rui na[tere se `m-pline[te, anul acesta, un veac. Provocat\ deeseurile lui Jan Blonski din Biedni Polacypatrza na ghetto (Wydawnictwo Literackie,Cracovia, 2008) [i, mai ales, de comentariulacestuia la poemul Campo di Fiori – cetransfigureaz\ povestea „caruselului instalat`n Var[ovia, `n Pia]a Krasinski, chiar `naintede izbucnirea revoltei din gheto. C`nd au `n-ceput luptele, caruselul nu a `ncetat s\ func-]ioneze, aduna `n continuare copii, tineri,gur\-casc\.“ (p.13, trad. n.) – , am `ncercat otraducere a acestor versuri, c\ut`nd s\ r\m`n,pe c`t mi-a fost cu putin]\, aproape de m\sura,ritmul [i solemnitatea tonului lor, s\ spun„cam acela[i lucru“. Pentru a prinde c`t maimult din „vocea“ lui Milosz, din frazarea sa,am ascultat `nregistr\ri ale poemelor cititede autorul `nsu[i. Folosind edi]ia Poezjewybrane/ Selected Poems (WydawnictwoLiterackie, Cracovia, 2008), am comparatoriginalul cu versiunea `n limba englez\,propus\ de Louis Iribarne [i David Brooks.

Cunosc`nd `ntruc`tva aplecarea c\treludic a domnului Constantin Geamba[u, `mipermit s\ propun [i versiunea mea la cunos-cutul poem, ca un omagiu adus lui CzeslawMilosz, ca o dovad\ a interesului meu pentrumunca extraordinar\ a traduc\torului s\u `nlimba rom=n\ [i ca o invita]ie la dialog.

C`teva note despre traducere…CERNELURI

19Prin Turnul Babel TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro august 2011

Campo di Fiori

(traducere de Constantin Geamba[u)

~n Roma, la Campo di Fiori, M\sline [i citrice-n co[uri,Pe jos pete de vin `mpro[cat {i resturi de flori azv`rlite. Fructe roz din ad`ncul m\rii Vars\ pe mese negustorii, Ciorchini negri de struguri Cad pe puful de piersici.

Aici, `n pia]a aceasta, L-au ars pe Giordano Bruno, C\l\ul rugul aprinde, Gloata din jur `i ia seama. Nici nu s-a stins flac\ra bine, Tavernele iar\[i s`nt pline, M\sline [i citrice-n co[uri Car\ pe umeri t`rgove]ii.

M-am g`ndit la Campo di Fiori ~n Var[ovia, l`ng\ carusel, ~ntr-o sear\ senin\ de mai, Cu muzic\ vesel\, vie. Mai puternic\-i melodia Dec`t `mpu[c\turile din ghetou, Spre cerul senin se `nal]\ Rotocoale din fumul de tun.

Din casele-n fl\c\ri zboar\Zmee negre aduse de v`nt, Cei din carusel vor s\ prind\ Cr`mpeie plutind `n v\zduh, V`ntul din casele-n fl\c\ri Flutur\ fustele fetelor, R`de mul]imea voioas\ ~n ceas de bl`nd\ duminic\.

Ce moral\ reiese de-aici? Oamenii v`nd, se-amuz\, iubesc La Roma sau la Var[ovia, Ocolind rugul de cazne. O alt\ moral\ ar fi Trecerea a tot [i a toate, Uitarea ce se a[terne C`nd flac\ra `nc\ mai arde.

Eu `ns\ m\ g`ndeam atunci La cei ce dispar singuri, La clipa c`nd Giordano, Urc`ndu-se pe rug, N-a g\sit `n graiul omenesc Nici m\car un singur cuv`nt,S\ spun\ adio omenirii, Celor ce vor fi r\mas,

Ce alearg\ s\ toarne vinul, S\ v`nd\ stele de mare,M\sline [i citrice-n co[uriCar\ `n zarva voioas\. El era departe de ei, De parc\ trecuser\ veacuri, Ei au a[teptat doar o clip\ S\-[i ia zborul `n fl\c\ri.

{i cei disp\ru]i, singuratici, De lume uita]i prea cur`nd, Le este str\in graiul nostru Ca limba pe alt\ planet\. {i totul devine legend\. {i-atunci, dup\ mai mul]i ani, Pe un nou Campo di Fiori, Pana poetului aprinde m`nia.

(Rom=nia Literar\, nr. 24, 17/06/2011 –23/06/2011)

Campo di Fiori

(traducere de Gabriela Gavril)

~n Roma, `n Campo di FioriCo[uri cu m\sline, l\m`i,Caldar`mul stropit cu vin,Petale [i flori rupte.Fructe rozii de mareVars\ precupe]ii pe mese,Ciorchinii negri de struguriCad `n puful de piersici.

Chiar `n pia]a aceastaL-au ars pe Giordano Bruno,G`dele `nte]ea focul~n mijlocul gloatei curioase.De-abia v\paia s-a stins,Din nou tavernele-s pline,Co[uri cu m\sline, l\m`iPoart\ precupe]ii pe cre[tet.

Mi-am amintit Campo di Fiori~n Var[ovia, la carusel~ntr-o sear\ bl`nd\ de prim\var\,~n sunetele muzicii de dans.Salvele din ghetou n\bu[iteErau de melodia sprin]ar\{i perechile tot zburau~nalt `n cerul senin.

Un v`nt dinspre case arz`ndeAducea uneori zmeie negre,Prindeau din aer f\r`meC\l\re]ii din carusel.Le-nfoia rochiile fetelorV`ntul dinspre casele-arz`nde,R`deau mul]imile vesele~n frumoasa, var[ovian\ duminic\.

Unii citi-vor poate moralaC\ romanii sau var[ovieniiFac nego], r`d, se iubescL`ng\ rugul torturii.Al]ii citi-vor o pild\Despre trecerea celor lume[ti,Despre uitare, cum cre[te,C`nd v\paia nu s-a stins `nc\.

Iar eu `n acea zi m\ g`ndeam La singur\tatea celor ce mor.Cum nu era, c`nd Giordano A p\[it pe st`lpii de lemn,~n omeneasca noastr\ limb\Nici m\car o rostire,S\-i mai poat\ spune cevaOmenirii r\mase.

Alergau vin s\ `nchine,S\ v`nd\ stele albe de mare,Co[uri cu m\sline, l\m`iPurtau `n vesela zarv\.Era tot mai departe de to]iCa [i c`nd s-ar fi scurs veacuri,Iar ei doar o clip\ au statPentru `n\l]area-i `n fl\c\ri.

{i celor ce mor aici, singuri,Uita]i de lume de-acum,Limba noastr\ str\in\ le esteCa limba unei disp\rute planete.P`n\ c`nd totul legend\ va fi,Anii vor trece [i-atunci~n marele Campo di FioriVersul va aprinde revolta.

CZESLAW MILOSZ

Campo di Fiori

(translated by Louis Iribarne and David Brooks)

Czeslaw Milosz, Poezje wybrane/ Selected Poems, Wydawnictwo Literackie, Krakow, 2008, pp. 28-31

Campo di Fiori

Czeslaw Milosz

VitraliuTTIIMMPPUULL20

august 2011 www.timpul.ro

DANA B|DULESCU

„...it seems somehow false to try and shutout the noise of gunfire, screams, weeping, tostop our ears against the inexorable ticking ofthe doomsday clock.“

~n eseurile cuprinse `n volumul ImaginaryHomelands, Rushdie insist\ asupra ideii c\scrisul este un act eminamente politic. Leg\-tura dintre art\, societate, istorie [i politic\ sedovede[te a fi absolut inextricabil\, iar scrisul`n sine are menirea de a se opune „versiunii o-ficiale a adev\rului“ oferite de politicieni.Eseul „Outside the Whale“ este o pledoarie `ncare scriitorul `[i `ncinge retorica pentru a sus-]ine ancorarea textului `n context, `n „furtunane`ncetat\, cearta continu\, dialectica istoriei“,acolo unde s`nt necesare „h\r]i noi [i mai buneale realit\]ii“, de „noi limbaje“ care s\ reflectemai bine lumea. Totul este „iradiat de istorie,s`ntem radioactivi de istorie [i politic\“.

Metafora „turnului de filde[“ nu l-a atrasniciodat\ pe Rushdie, autorul av`nd convinge-rea ca orice univers fic]ional scos `n afara po-liticului este unul fals. Politicul este, pe r`ndsau `n acela[i timp, o tragedie [i o fars\, o di-mensiune pe care realismul magic al scriitoru-lui o poten]eaz\. Personajele sale respir\ isto-ria prin to]i porii, o poart\ `n bagajul lor gene-tic – c\l\tori fiind sau sedentari –, tr\iesc saumor `n contexte politice. Comploturile, tr\d\-rile, uzurp\rile, b\t\liile, loviturile de stat, r\z-boaiele ]es urzeala deas\ a subiectelor din ro-manele lui Rushdie. Sub m\[tile personajelorfictive se ghicesc u[or chipuri din via]a real\,figuri politice, ale c\ror nume s`nt c`teodat\devoalate.

Episoadele din universul fic]ional al roma-nului Shame constituie un ecou al evenimen-telor politice anterioare redact\rii romanului[i al celor care au marcat istoria crizei ce frac-tura Pakistanul (chiar `n timpul scrierii lui).Ironic, naratorul prive[te `nt`mpl\rile ce serefer\ la perioada de dictatur\ a GeneraluluiZia ca pe „un fel de basm modern.“ ~n aceast\form\, ceea ce transmite romanul „nu trebuies\ supere pe nimeni“ sau s\ fie luat „prea `nserios.“ Adev\rurile au nevoie de carnavales-cul prozei pentru a putea fi rostite1. ~n roman,vocile naratorului [i ale personajelor se bu-cur\ de libertatea de a se exprima subversivsau [ocant, f\r\ consecin]ele pe care le-arsuferi o persoan\ `n via]a real\.

Fatwa

Cu toate acestea, Rushdie a suportat con-secin]ele dezleg\rii limbilor proiec]iilor sale`n fic]iune atunci c`nd Ayatollahul Khomeinia decretat fatwa ce l-a trimis `n exil. Scriitoruldeclara c\ Versetele satanice reprezint\ o po-veste a sinelui divizat. Pentru Saladin Cham-cha, diviziunea este profan\ [i ]ine de sferasocial\. Saladin se afl\ `ntre Bombay [i Lon-dra, `ntre Orient [i Occident. Pentru GibreelFarishta, falia este spiritual\, o pr\pastie a su-fletului. Gibreel [i-a pierdut credin]a, iarsinele s\u agonizeaz\ `n spa]iul amar dintredorin]a imens\ de a crede [i incapacitatea de asim]i credin]a. Dup\ cum explic\ Rushdie,esen]a romanului const\ `n c\utarea uneicondi]ii c`t mai aproape de ideea `ntregului.

~n fapt, subliniaz\ scriitorul, virulentele a-tacuri asupra romanului s-au bazat pe con-damnarea unui fals sine al s\u. Controversast`rnit\ de Versetele satanice se v\de[te „uneveniment politic, nu pur [i simplu unul teo-logic.“ At`t `n India, `n Africa de Sud, `n Iran,c`t [i `n Marea Britanie, mobilul imensuluiscandal a fost de natur\ politic\.

Istoria [i corpul

~n Midnight’s Children, Saleem Sinai, na-ratorul, simte c\ istoria, cu toat\ `nc\rc\tura eipolitic\, i se scurge `n corp. Scris `n stilulMidnight’s Children [i `n urma exilului politicimpus de fatwa [i de izbucnirile de violen]\public\ din India, The Moor’s Last Sigh con-tinu\ proiectul lui Rushdie de a re-imaginarela]iile `ntre personaje ca `ntrup\ri ale indi-vidului [i ale na]iunii `ntr-un context politicaflat `ntr-o permanent\ schimbare. Contextuleste cel al unei Indii unde culturile [i religiilecoexist\ de multe ori `n conflict. Publicat `n1995, The Moor’s Last Sigh constituie r\spun-sul pe care l-a dat scriitorul unui evenimentdramatic care avusese loc pe data de 6 de-cembrie 1992, c`nd moscheea Babri Masjid,din secolul al XVII-lea, a fost distrus\ de mi-litan]i hindu[i, declan[`nd o disput\ religioas\de durat\. Suflul agresiv fac]ionar al momen-tului istoric intoxic\ textul, care `i distileaz\esen]ele tari `n sentimentul de dislocare alMaurului, naratorul [i protagonistul romanu-lui. Contrariat de ideea de „Majoritate [i Mi-noritate-Major\“, Maurul exclam\: „La naibacu afacerile de stat importante! Am de spus opoveste de dragoste.“

Oric`t ar `ncerca Maurul s\-[i aduc\ poves-tea de dragoste `n prim-plan, acel fir al pove[tiieste mult prea des scurt-circuitat de ceea ceeroul nume[te „acidul coroziv al istoriei, aceaintensitate adversativ\“ trecut\ „`n [uvoiul des`nge al na]iunii“, a[a cum [i, invers, istoria sescurge `n trupul lui Saleem `n Midnight’sChildren. Odat\ cu episodul Babri Masjid,„bolovanul istoriei“ a `nceput „s\ se rostogo-leasc\“, astfel `nc`t nici m\car puterea de di-luare a acidului pe care o are un ora[ pluralistprecum Bombayul nu `l poate opri. Violen]elede la Babri Masjid au devenit emblematicepentru „pofta de s`nge“ pe care Maurul osimte `n istorie [i `n oase. La fel ca Saleem,Maurul este pe deplin con[tient de adev\rulesen]ial al faptului c\ el `nsu[i – [i, `n modsemnificativ, propriul s\u corp – este o `ntru-pare a istoriei [i a ceea ce Foucault `n]elegeprin „biopolitic\.“

Chronos [i Kairos

Atunci c`nd evoc\ momentul distrugeriimoscheii de la Ayodhya, Maurul se refer\ ladou\ axe temporale. Episodul Babri Masjid

s-a `nt`mplat pe o ax\ `n care „for]ele istoriei`[i `ndeplinesc func]ia de a oblitera istoria,“„un timp al consecin]elor, nu al privirilor re-trospective: al lui [i-a[a-mai-departe, nu alceea ce s-ar fi putut sau nu s-ar fi putut `nt`m-pla `nainte.“ Acesta este grecescul Chronos,care poate fi asociat, la nivelul narativit\]ii, culiniaritatea cantitativ\ [i cumulativ\. Prinopozi]ie, Kairos este dimensiunea calitativ\ atimpului. ~n povestea Maurului, Kairos estemomentul `n care un credincios musulman aavut o viziune a zeului hindus Ram la mos-chee – imagine exemplar\ a toleran]ei [i plu-ralit\]ii. Dup\ acel moment, mulsulmanii [ihindu[ii au `mp\rt\[it sacralitatea locului.Chronos a intervenit `ns\ brutal `n temporalita-tea armonioas\ [i f\r\ consecin]e a lui Kairos,hindu[ii au d\r`mat moscheea, „bolovanulistoriei“ s-a pus `n mi[care. Musulmanii aur\spuns agresiunii prin agresiune, distrug`ndtemple hinduse [i ucig`nd hindu[i `n mai mul-te locuri din India [i Pakistan. Ca un bume-rang, violen]a se r\sfr`nge violent asupra celorcare comit acte de violen]\, iar Maurul m\r-turise[te c\ nici el `nsu[i nu face excep]ie.

Palimpsest [i pictur\ –estetizarea politicului

Tropul palimpsestului sugereaz\ straturileistoriei `n Ultimul suspin. Se [tie c\ palim-psestul este un termen care se refer\ la perga-mentul pe care se a[terneau noi straturi alescrisului dup\ ce altele mai timpurii fuseser\[terse. Episodul Babri Masjid este, prin trans-fer metaforic, o astfel de [tergere. Maurul me-diteaz\ cu am\r\ciune: „Deci acum eraminvadatori, nu-i a[a? Dup\ dou\ mii de ani`nc\ nu eram de aici [i urma s\ fim cu adev\rat«[ter[i» – «anulare» dup\ care nu trebuia s\urmeze nici o expresie de regret sau de tris-te]e.“ Cu toate acestea, a[a cum momenteletrecutului b`ntuie prezentul, urmele mai vechiale scrisului nu se pierd niciodat\ `ntr-un pa-limpsest. Folosind palimpsestul ca analog alcondi]iei postcoloniale, Rushdie contest\ [isubmineaz\ `n acela[i timp percep]ia liniari-t\]ii timpului, `nlocuind-o cu paradigma com-prim\rii [i sincronicit\]ii sale, ce pune subsemnul `ntreb\rii no]iunea de istorie ca `n[i-ruire logic\ de cauze [i efecte. Pe l`ng\ sub-minarea cronologiei [i a logicii, palimpsestuleste [i o paradigm\ discursiv\ a hibridit\]iietice [i estetice.

Maurul, un veritabil „amestec stil Bom-bay“, `[i g\se[te reprezentarea estetic\ `n seriapalimpsestic\ a picturilor – executat\ de Au-rora, mama sa – ce-l `nf\]i[eaz\. Iar aceastadin urm\ pare o anamorfoz\ a scrisului luiRushdie. „Palempstine“/ „Mooristan“ este,precum romanul `n totalitatea sa, o metafor\ afuziunii culturilor [i a hibridit\]ii. Duc`nd tro-pul palimpsestului p`n\ `n aceast\ zon\ esteti-zant\, Rushdie implic\ nevoia urgent\ de alega pluralismul cultural de contextul social [iistoric care l-a generat. ~n palimpsest, spectrultrecutului b`ntuie prezentul, prezen]a ciudat\[i fantomatic\ a urmelor scrisului se manifest\`n stratul cel mai recent a[ternut, `ntr-un modasem\n\tor celui `n care Belle, mama dece-dat\ a Aurorei, „locuie[te“ `n corpul fiicei ei(„dou\ frumoase `ntr-una) sau felului `n careultimul suspin al lui Boabdil (care p\r\sea cuinima grea Granada, `n 1492) `[i g\se[te ecoul`n ultimul suspin al Maurului de la sf`r[itulveacului al XX-lea. Oricare ar fi numeleacestei lumi estetizate, „Palempstine“ sau„Mooristan“, ea este „un loc `n care lumile seciocnesc, se `ntrep\trund [i se despart.“ Acestansamblu de picturi ([i `ns\[i dimensiuneagrafic\ a romanului) devine, `n acela[i timp, o`ntrupare estetic\ a corpului Maurului, care, lar`ndu-i, cuprinde `n el `ntregul Bombay. Cor-pul Maurului ajunge astfel o ecfraz\ hiperbo-lic\: „[i mai mult dec`t orice, `n `ntregul palat,tu“, `i spune Aurora Maurului atunci c`nd `[i]ese viziunea „`n fort\rea]a sa hibrid\“. Iarbiografia acestuia este, totodat\, „o `ncercarede a crea un mit romantic al na]iunii plurale,hibride; ea [Aurora] folosea Spania arab\ pen-tru a re-imagina India, iar acest peisaj teres-tru-marin `n care p\m`ntul putea fi fluid [imarea putea fi arid\ precum o st`nc\ era meta-fora ei – idealizat\? sentimental\? probabil –a prezentului [i a viitorului a[a cum spera eas\ devin\.“

„~nc\tu[at de istorie“, eliberat de textualitate

~ntr-un interviu despre ultimul s\u roman,Seduc\toarea din Floren]a, Rushdie accept\sintagma „`nc\tu[at de istorie“ care i se atri-buie. Ca multe alte romane, Seduc\toarea...are un context istoric clar [i se mi[c\ `n spa]iulliminal al fanteziei, fabula]iei [i magicului.Spre deosebire `ns\ de oricare alt roman scrisde Rushdie, acesta are o adend\ bibliografic\de [ase pagini. La `ntrebarea dac\ acest romanare o `nc\rc\tur\ mai mare de „istorie“ dec`taltele sau dac\ presupune mai mult\ docu-mentare, r\spunsul lui Rushdie confirm\ am-bele supozi]ii. Rushdie ne l\mure[te c\ aceastaeste cea mai documentat\ carte pe care ascris-o vreodat\, o mare parte a materialuluicuprins `n structura ei baz`ndu-se pe fapteistorice. Merg`nd at`t de departe `n istorie [i]es`nd p`nza pove[tii din fire at`t de diverse,Rushdie evoc\ momentul irumperii moderni-t\]ii, al spiritului inovator `n lume: concomi-tent `n Europa [i `n Asia [i, dup\ descoperireaei, `n America, mintea colectiv\ a omenirii,prin min]i individuale ca a lui Akbar, s-a des-chis c\tre noi orizonturi. Aceasta este mo[te-nirea care d\inuie[te [i ast\zi, `n pofida faliilorcreate de intoleran]\, de tensiuni [i de vio-len]\. Construit\ din subtile ecouri [i reflec-t\ri, Seduc\toarea... r\spl\te[te efortul citito-rului, ridic`nd contextul la nivelul unei tex-tualit\]i seduc\toare.

1 Bahtin, cel care a teoretizat „carnavalescul“ `n litera-tur\, sus]inea c\ acest mod subversiv de testare [i contes-tare a adev\rului este o cheie pe care o prefer\ romanul.

Scrisul ca act politic: Salman Rushdie `ntre Orient [i Occident

PCREATIV

METALCOProduc]ie Publicitar\

Policromie de mari dimensiuni, litere [isigle volumetrice, tuburi spectrale, firme

luminoase, inscrip]ion\ri, copertine,totemuri, bannere, panouri,

www.creativ-metalco.ro

21Vitraliu TTIIMMPPUULL

august 2011www.timpul.ro

Marius Ghilezan, }igara unui viitorde paie, Cu o prefa]\ de Doina Uricariu,Editura Corint, Bucure[ti, 2011, 128 p.

~l [tiam pe Marius Ghilezan dreptcomentator – mai `nt`i politic, apoi [icultural –, reporter feroce [i blogger fre-netic, care iar\[i a glisat de la fenomenulpolitic la cel cultural. M\rturisesc c\ ul-tima postur\ `n care m-a[ fi a[teptat s\-l`nt`lnesc era cea de poet. S\ fiu limpede.

Nu vorbesc îns\ de simpla postur\ deautor al unei c\r]i de poezie, pentru c\mul]i `[i pot aroga o asemenea pozi]ie,mai degrab\ din orgoliu dec`t din talent,ci de cea de poet autentic, cum excelentargumenteaz\ Doina Uricaru `n prefa]avolumului }igara unui viitor de paie. {i,totu[i, la ultima edi]ie a T`rgului de carteBookfest, `ntre multele surprize pl\cutede care am avut parte a fost [i aceea aprimirii – din chiar m`inile poetului – a-cestei c\r]i de poezie veritabil\, al c\reiton oscileaz\ `ntre pamflet [i rug\ciune,`ntre impreca]ie [i cele mai duioase su-nete ale psalmilor. Dac\ termenul nu arfi compromis de at`tea conota]ii, proble-matice sau de-a dreptul dubioase, a[spune c\ Marius Ghilezan este un poetangajat. Nu-l afl\m `ns\ de partea unorcauze partizane ori a unor personaje cese dovedesc mai mereu funeste, ci departea unor repere valorice, a `nvin[iloristoriei [i a celor nedrept\]i]i de aceasta.Iat\, frumoasa formul\ din titlu este ulti-mul vers dintr-o poezie ce evoc\ com-promisul de la Yalta, care a f\cut prizo-niera totalitarismului ro[u cam o jum\-tate din Europa. A[ vrea `ns\ s\ fiu c`t sepoate de limpede – Marius Ghilezanscrie aici poezie, nu „teze [i antiteze“, a-bordeaz\ a[adar temele mari ale istoriei[i pe cele mai mici ale biografiei cu u-neltele poetului, nu ale jurnalistului sau,Doamne iart\!, propagandistului. Eu `lfelicit pentru ceea ce `i iese `n final,pentru c\ este una dintre zonele cele maidificile [i mai riscante pentru orice autorde poezii – e ca [i cum ai dansa pe s`rm\cu m`inile legate la spate!

(Liviu Antonesei)

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

MIRCEAGHEORGHE

Spre deosebire de cei mai mul]i dintreconfra]ii s\i literari din Canada, CamilMoisa1 nu este `n mod special interesat deexperien]a emigra]iei, nici de problematicamai mult sau mai pu]in legat\ de ea – avata-rele identit\]ii, raporturile complexe cu pa-tria de origine ori cu cea de adop]ie, evoca-rea nostalgic\ sau, dimpotriv\, dezabuzat\ atrecutului, revizuirea valorilor, a rela]iilorsentimentale sau de prietenie etc. CamilMoisa este, judec`nd dup\ cele dou\ c\r]ipublicate dup\ 2004, Timpul Sejdei (2007) [iAmintiri inventate (2011) – un scriitor cuapetit filozofic, orientat c\tre subiecte demare generalitate, f\r\ a evoca un anumitspecific istoric sau local. E un scriitor atrasde subiecte livre[ti, am zice, numai c\ ele-mentul livresc, de[i consistent, e totu[i sub-sidiar `n raport cu disponibilitatea persona-jului-narator pentru analiza propriei lumiinterioare. Conteaz\, de asemenea, sensibi-litatea lui `n fa]a interoga]iilor filozoficegrave [i, nu `n ultimul r`nd, spiritul, ludicprin care autorul pare c\ ne `ndeamn\ s\ nutrat\m cu prea mult\ seriozitate locvacitateafilozofard\ a unor personaje.

Ultimul s\u roman, Amintiri inventate(Aius, Craiova, 2011), ilustreaz\ cu brio a-ceast\ coexisten]\, `ntruc`tva paradoxal\, `n-tre gravitate [i spirit ludic. Romanul `ncepecu o reflec]ie (ce poate juca rolul unui moto)ce anun]\ substan]a c\r]ii: „Amintirea estefragmentul de real, care, treptat, devine irealdeoarece nu-i mai g\se[ti nici un echivalent`n prezentul realit\]ii, nici un corespondentcare s\ te lini[teasc\, asigur`ndu-te c\ n-a fostvorba despre o halucina]ie sau un vis, ci doardespre un real condamnat la irealitate.“ {iautorul continu\: „Iat\ o medita]ie banal\,care ajunge s\ ne preocupe doar atunci c`ndlumea `ntreag\ ne apare ca fic]iune“.

Care este `ns\ momentul c`nd lumea `n-treag\ ne apare ca o fic]iune? Vom `n]elege,parcurg`nd romanul – b\tr`ne]ea premerg\-toare p\r\sirii lumii. Amintiri inventate nuare o construc]ie epic\ unitar\, episoadele sales`nt aproape autonome. Liantele principales`nt vocea auctorial\, mereu aceea[i, [i visul.Exist\ la personajul-narator al lui CamilMoisa o m\rturisit\ deficien]\ de percep]ie„asupra lumii `nconjur\toare“ care-i pare fieimobil\ [i sustras\ schimb\rii, fie robotic\,`ntr-un fel ireal\. Ca o fotografie sau ca unfilm `n care privitorul nu poate p\trunde.

Alternativa la aceast\ inaderen]\ la reali-tatea fizic\ banal\ – singura certitudine pal-pabil\ pentru majoritatea dintre noi – este `nAmintiri inventate visul. Iat\ deja un punctde plecare livresc, mai `ndep\rtat dec`t s-arcuveni, dup\ Freud [i Jung, tocmai `n sensi-bilitatea romanticilor germani. ~n vis, perso-najele lui Camil Moisa dob`ndesc individua-litate [i dinamism, evolueaz\, intr\ `n rela]iicu al]i eroi, tr\iesc ba, chiar mai mult dec`tat`t, transgreseaz\ canoanele realit\]ii obi[-nuite [i devin aproape fabuloase.

~n primul episod din Visul unei nop]i devar\, domnul Moscovici, colocatar, are [i oidentitate [i o existen]\ fantomatice. So]ialui, la fel: „/.../ de la o zi la alta, contradic]iadintre succesiunea zilelor [i imobilitateaimaginii lor devenea tot mai angoasant\ /.../A[ fi f\cut aproape orice ca aceast\ imagine,intact\, a trecerii lor s\ se tulbure.“

Naratorul adoarme [i, ̀ n vis, domnul Mos-covici, povestindu-[i m\runtele peripe]ii depeste zi, devine un personaj viabil, dar stra-niu, `nconjurat de alte personaje pe m\suralui. Din relatarea sa haotic\, se desprindemai `nt`i un profil de func]ionar modest, `nprag de pensie, tem\tor de nevast\, respec-tuos fa]\ de autorit\]i, ghinionist [i fricos. Epreocupat de `ntreb\ri existen]iale, dar, alt-minteri, identitatea lui e fals\. El de fapt senume[te Cosmovici, o gre[eal\ de transcrie-re l-a f\cut Moscovici, ceea ce-l tulbur\ maimult dec`t s-ar b\nui: „Eu, ̀ ns\, de cum mi-amaflat adev\ratul nume, m-am perceput `nafara identit\]ii mele, aceea pe care a[ fi vruts-o integrez `n universul cel mare... mi s-ap\rut c\ am pierdut posibilitatea de a accedela marile taine ce ne `nconjoar\, chiar [i a-tunci c`nd nu ne g`ndim la ele... taina mor]ii,sensul lumii \steia... m\ apas\ zi de zi.“

Structura aceasta se repet\ [i `n celelalteepisoade. Ni se ofer\, la urma urmei, istoriaa nou\ vise puse cap la cap. Titlurile lor evoc\,parodic, opere sau expresii celebre: Visulunei nop]i de var\, ~n c\utarea pantalonilorpierdu]i, Confesiunea unui copil al naturii,Utopia, Via]a la ]ar\, De straj\ patriei [iTinere]e f\r\ b\tr`ne]e.

~n episodul urm\tor, ~n c\utarea pantalo-nilor pierdu]i, modul parodic este chiar e-sen]ial, a[a `nc`t seriozitatea `nceputului esteuna mimat\. Personajul-narator, acela[i dinprimul capitol, Visul unei nop]i de var\, pro-fesor-navetist, adoarme `n drum spre cas\,`ntr-o sta]ie pustie de tren. Acum lucrurile secomplic\ pu]in. Apare un vis principal do-minat de cuplul Moscovici trec`nd prin dife-rite avatare [i apoi trezirea, dar nu la realita-tea exterioar\ imposibil de perceput, ci la ceadintr-un vis secund `n care autorul constat\c\-i lipsesc pantalonii. Comentariul trece cuironie de la un registru la altul: „Exist\ lu-cruri care, odat\ pierdute, nu mai pot fi reg\-site: timpul, evident, apoi marile sentimente[i tr\iri `n care la un moment dat nu ne maiputem recunoa[te. A[ ad\uga la acestea [ipierderea unor lucuri aparent minore, cum arfi o pereche de pantaloni. O pierdere care nue chiar simpla pierdere a unui lucru u[or de`nlocuit. ~mi pierdusem odat\ cu ei un mar-tor esen]ial al timpului petrecut `n\untrul lor,m\sura mea zilnic\ altfel spus.“ Pantaloniivor fi reg\si]i p`n\ la urm\ [i naratorul simtec\ re`noad\ „o realitate care se fr`nsese `nmod brutal.“

Amintirile inventate continu\ cu episoade`n care cele dou\ registre alterneaz\. ~n Con-fesiunea unui copil al naturii, profesorul-na-rator preg\te[te o serbare [colar\ [i viseaz\un fel de alter ego, numit Poetul. Acesta, po-vestindu-[i via]a, vorbe[te despre izolarea sa`n copil\rie `ntr-un timp al s\u personal.Ajuns matur, se arat\ preocupat de tandemulreversibil realitate – irealitate (vis): „Te tre-ze[ti deodat\ `n ceea ce mul]i numesc rea-litate, dup\ ce ani de zile ai fost personajulunui vis pe care `l credeai real. ~n acel mo-ment te `ntrebi c`te astfel de c\deri ale corti-nei vor ap\rea: `nc\ una, dou\, trei? C`te arputea fi `ntr-o via]\ de om? Iar via]a `ns\[i, la

r`ndul ei, n-ar fi limitat\ de o alt\ cortin\ pecare nici nu apuc\m s-o vedem?“

~n Utopia, nara]iunea – cu mai pu]ine ele-mente abstracte dec`t episodul dinainte –este mai bine ancorat\ istoric. E vorba des-pre un student din timpul regimului comu-nist care trebuie s\ redacteze o lucrare intitu-lat\ Caracterul ireal al societ\]ii comuniste.Urmeaz\ s\ aib\, `mpreun\ cu al]i colegi, o`nt`lnire cu profesorul coordonator, reputatpentru c\r]ile sale despre fostul regim. Po-vestirea este kafkian\, c\ci Magistrul – per-sonaj `n biografia c\ruia Camil Moisa intro-duce, aluziv, un ecou dintr-un roman deKundera – a venit la `nt`lnire, dar este de ne-g\sit, la fel de inaccesibil ca administratoriiCastelului pentru arpentorul K. ~n final, el vaap\rea totu[i, fantomatic, doar pentru a noti-fica am`narea `nt`lnirii pentru „la toamn\“.

Via]a la ]ar\ este tot un vis, dar de ast\dat\ despre un univers rural, frust [i pitoresc.Personajele, pline de vitalitate [i conectate lalumea palpabil\ a vicisitudinilor cotidiene,s`nt histrionice, bizare, aproape fantastice,iar maniera nara]iunii se apropie de realis-mul magic sud-american.

Nu mult deosebit este episodul De straj\patriei, dar de data asta totul se petrece `nlumea armatei, `n preajma evenimentelor din1989. Naratorul, adormit `ntr-un comparti-ment de tren, `[i revede experien]a din tim-pul serviciului militar. Via]a cazon\, cu ne-lipsitul ei mo[ Teac\ `n versiune contempo-ran\, este absurd\, rizibil\, iritant\, iar derutamilitarilor, c`nd izbucnesc manifesta]iileanticomuniste, c\rora li se asociaz\ apoifantomele terori[tilor, este total\.

Cu ~n tren, Amintirile inventate se apro-pie de un final metaforic. C\l\toria `n trencontinu\. Naratorul `ncearc\ s\ coboare `ntr-osta]ie, dar nu reu[e[te [i, resemnat s\-[icontinue c\l\toria, ajunge `n vagonul restau-rant. Aici, patru in[i, afla]i `ntr-o avansat\dispozi]ie bahic\, `l invit\ la masa lor. Treidintre ei `i par cunoscu]i – un actor, domnulMoscovici [i Poetul –, iar al patrulea e un inscare vrea „s\ spun\ ceva f\r\ s\ reu[easc\“.Discu]iile pasionate s`nt despre literatur\,dar cu incoeren]a [i superbia specifice be]iei.Tot ce se `nt`mpl\ – cheful prelungit p`n\ `nzori, nevestele care apar pe nea[teptate [i-irecupereaz\ f\r\ menajamente pe petrec\re]ietc. – este absurd, parodic [i hohotitor.

Trenul este o metafor\ a vie]ii, se `n]elegedin textul aproape explicit al ultimului epi-sod, Tinere]e f\r\ b\tr`ne]e. Naratorul re-marc\, privindu-[i imaginea reflectat\ `ngeamuri, o `mb\tr`nire nea[teptat de rapid\.Coboar\ din tren [i, aidoma personajului dinbasmul omonim cules de Petre Ispirescu,constat\ c\ nimeni nu-l recunoa[te. Esteb\tr`n [i neputincios, barba `i at`rn\ pe p\-m`nt. Diferen]a dintre timpul lui interior [icel din afar\ `i rezerv\ aceea[i surpriz\ ca luiF\t-Frumos din basm. Dar `n sens invers.Lumea `n care a cobor`t nu este ulterioar\lui, ca `n basm, ci anterioar\ [i propriii p\-rin]i `i apar sub chipurile a doi adolescen]i.

Imaginea unei `ntinse v\i, din care aparvaluri de copii, `ncheie aceast\ carte, uneorigrav\ alteori parodic\, dar totdeauna inteli-gent\ [i bine scris\, cu o mare siguran]\ [ifebrilitate a condeiului. Cu siguran]\, CamilMoisa este un scriitor care ar merita s\ fieprivit mai `ndeaproape de critic\.

1 Camil Moisa s-a n\scut `n 1969 la Filia[i, Dolj. Estemembru al Uniunii Scriitorilor, filiala Craiova. S-astabilit `n Canada, la Montreal, din 2004.

Amintiri inventate –gravitate [i spirit ludic

SCRIITORI ROMÂNI DIN CANADA

22 VitraliuTTIIMMPPUULL

august 2011 www.timpul.ro

CONSTANTINARCU

Circul\ un banc `n vremea din urm\, cumc\ Obama, Medvedev [i B\sescu ajung laDumnezeu. Obama `ntreab\ c`nd va ie[i A-merica din criz\, iar Medvedev se interesea-z\ c`nd va ajunge din nou Rusia putere glo-bal\ [i Dumnezeu le r\spunde, pe r`nd, c\ nu`n mandatul lor. B\sescu se intereseaz\ c`ndva sc\pa Rom=nia de corup]ie [i Domnulr\spunde scurt c\ nu `n mandatul S\u divin!{i noi ne spargem de r`s! Doar c\ divinitatease `n[eal\ de ast\ dat\. Rom=nii pot r\suflalini[ti]i. Corup]ia [i jaful de care se lovesc latot pasul vor fi definitiv st`rpite. Toat\ clasapolitic\ nu are alt g`nd. Numai c\ fiecare for-ma]iune politic\ are viziunea sa proprie, fie-care vine cu alt proiect de lege. Nici aici nuexist\ unitate de p\reri. Premierul ne asigur\c\, `n sf`r[it, „confiscarea extins\ a averilor“va fi reglementat\ prin lege. Cic\ p`n\ acumaverile ilicite se confiscau greu, de acum`ncolo „vor fi mai u[or confiscate“. Exist\ unproiect de lege aprobat de Guvern. V\ da]iseama? P`n\ acum evazioni[tii, escrocii [itoat\ pleiada de `mbog\]i]i peste noapte nuaveau dureri de cap `n democra]ia [i `n statulnostru de drept. Lor li se respectau tot felulde drepturi [i sc\pau ieftin, `n fiecare caz,din m`inile justi]iei. De aici `nainte se pare

c\ lucrurile vor sta altfel. Corup]ia va fi pus\la zid, corup]ii `[i vor lua lumea `n cap. Dac\p`n\ acum plecau cu traista-n b\] cei s\raci,vine r`ndul celor cu conturi bancare grase s\ia calea pribegiei. Dar cine [tie?! Nu-i delocsimplu.

Domnii \[tia se afl\ de obicei `n frunteaorganelor fiscale care ar trebui s\ identifice[i s\ verifice averile ilicite! Sigur c\ exist\tot felul de piedici. Iat\, un faimos directorfinan]ist a declarat recent c\ va `nfiin]a el odirec]ie de verific\ri fiscale, pentru persoanefizice cu averi mari. M\ `ntreb cine `l va ve-rifica pe el. Multe piste infrac]ionale ducspre acest domn, dar se pare c\ e uns cu toatealifiile [i nimic nu-l poate clinti de l`ng\butoiul cu miere.

Chestiunea este complicat\. Unii sus]inc\ adoptarea unui act normativ `n domeniulcorup]iei nu poate avea loc dec`t dup\ revi-zuirea Constitu]iei Rom=niei, a conven]iiloreuropene [i a Cartei ONU. {i probabil aBibliei. S`nt `n joc norme viz`nd drepturileomului de mare `nsemn\tate ce nu pot fiatinse. Politicieni de toate culorile s`nt deacord cu aceasta. To]i ridic\ din umeri. Ospune r\spicat chiar [i o cucoan\ din opozi]iecare vorbe[te graseiat, vicepre[edint\ a uneicomisii juridice din parlament, al c\rei ca-binet de avocatur\ bag\ la greu `n buzunarebani publici. ~n prezent nu dispunem de mij-loace legale pentru confiscarea averilor ili-cite, declar\ f\r\ s\ clipeasc\. Te `ntrebi cefacultate a f\cut [i cum de a ajuns acolo undeeste. (Dar societatea noastr\ e cu fundul `nsus, to]i [mecherii analfabe]i [i tupei[ti s`nt`nfip]i bine `n cele mai `nalte func]ii publice[i nimic nu-i clinte[te de acolo.) C`nd e vor-ba de ]epuit ]ara, to]i s`nt uni]i `n cuget [i-n

ideologii, nimic nu-i desparte. Se face mult\diversiune arunc`ndu-se nori de praf `n ochiiprostimii pentru a se da de `n]eles c\ ei vor,dar uita]i-v\ c`te piedici li se pun `n cale.

Un alt partid care, de c`nd este `n opozi-]ie, se d\ inocent ca fata mare propune un altproiect cu proceduri anevoioase [i intermi-nabile, un h\]i[ legislativ din care s\ nu semai dea de cap\t. To]i [mecherii \[tia fac se-rioase eforturi pentru `mpiedicarea adopt\riiunei legi coerente. Mai nou, [eful aceluia[ipartid anun]\ z`mbind pisice[te un alt proiectde lege care s\ rup\ gura t`rgului. Acesta arprelua practic Decizia-cadru 2055/212/JAI aConsiliului Uniunii Europene din 24 februa-rie 2005, care oricum este obligatoriu de im-plementat `n toate ]\rile UE. Domnul acelabate c`mpii. De[i n-a[ crede c\ nu [tie at`talucru. Deciziile-cadru ale Consiliului s`ntobligatorii pentru statele membre numai `nceea ce prive[te rezultatul care trebuie atins,`ns\ autorit\]ile na]ionale competente stabi-lesc forma [i mijloacele de realizare. Deci-ziile-cadru nu pot avea efect direct. Texteleelaborate de statele membre vor fi diferite,`n func]ie de specificul fiec\ruia. Importanteste rezultatul preconizat a se ob]ine `n st`r-pirea corup]iei [i a infrac]ionalit\]ii financia-re. Autorit\]ile [i procedurile judiciare vordiferi de la caz la caz, `nc`t te cruce[ti g`n-dindu-te la seriozitatea propunerii de a reluaad literam o decizie-cadru?!!!

Dar fascinant\ r\m`ne competi]ia dur\.Fiecare ga[c\ vrea s\ `nfig\ propriul steag pemorm`ntul corup]iei. Intransigen]ii politicienise acuz\ reciproc de ipocrizie, pretinz`nd c\proiectul propus de cel\lalt urm\re[te intro-ducerea unor texte pe care Curtea Constitu-]ional\ le-ar declara neconstitu]ionale… V\

da]i seama c`te le poate capul? {i tot ei sesi-zeaz\ CC de neconstitu]ionalittea unor legipe care ei `n[i[i le-au adoptat! Astfel, se arat\`ntr-o sesizare `naintat\ la CCR, „este supus\confisc\rii doar averea dob`ndit\ ilicit, nu [icea dob`ndit\ nejustificat“. Iar onorabila CurteConstitu]ional\ a admis sesizarea…

***

Dup\ ce-au furat pe rupte, de pe sticla te-levizoarelor domnii \[tia ne dau lec]ii desprecorectitudine politic\, capitalism, investi]iietc. Ei se simt la ad\post invoc`nd la tot pasulprezum]ia caracterului licit al dob`ndirii ave-rii (c`nd se vede din avion c\ n-ar fi putut s\adune din munc\ at`ta nici `n [apte vie]i),prezum]ia de nevinov\]ie [i dreptul la t\cerepentru ipoteza c\ ar `ndr\zni cineva s\-i ia la`ntreb\ri. Sigur, a[a ceva nu se `nt`mpla `n]\ri[oara noastr\, dar de ce s\ nu creeze uncurent de g`ndire centrat pe iertare? Ar fitimpul s\ tragem linie [i s\ uit\m ce s-apetrecut, important este viitorul. Altfel spus,a]i furat, bine b\ie]i, `nchidem ochii, de a-cum `ns\ nu se mai admit ho]iile. V-a]i f\cutdestul de cap, mai departe dovedi]i ca s`nte]idomni onorabili, face]i acte de caritate dinc`nd `n c`nd, danii la biserici etc. {i numaice-i vezi pe sticla propriilor televiziuni ce-r`nd amnistierea m`r[\viilor trecutului re-cent. Cic\ s\ [tergem cu buretele [i s\ facemabstrac]ie c\ ei au adunat prin furt averi pen-tru [aptesprezece genera]ii, `n vreme ce mili-oane de copii abia au ce pune `n gur\. Cic\marile averi s`nt o stare de fapt [i nimic nu lemai poate clinti. Chiar s`nt ponto[i indivizii\[tia [i precis ei au scornit bancul desprecorup]ie. {i noi tot r`dem de ne spargem.

Hazlia noastr\ corup]ieINSCRIP}II

MIHAIL VAKULOVSKI

M-am `ntrebat mereu cum ar fi poezia lui Liviu IoanStoiciu dac\ nu ar avea acele dou\ planuri celebre („`mbr\catcu ziua [i cu noaptea“), dac\ ar scrie o carte de poezie `n cares\ renun]e la una dintre cele dou\ linii de subiect, astfel`ndep\rt`ndu-se de poezia realului fabulos [i apropiindu-semai mult de poezia cotidianului. Ei, Pe prag (Vale-Deal), celmai recent volum al s\u, editat de Cartea Rom=neasc\, poatefi considerat [i un r\spuns pentru cei care [i-au pus aceea[i`ntrebare, pentru c\ nu mai are acele dealuri realiste &existen]ialiste [i acele v\i fabuloase. Pe prag (Vale-Deal) e ocarte „simpl\“, compus\ din poezii directe, dure [i dureroase`n acela[i timp („~n acela[i timp, c`nd tu / intri, pe aceea[ipoart\, cel ce te iube[te iese“), care lovesc puternic, fie `n ex-terior, fie `n interior, produc explozii, dar – mai ales – implo-zii („curge c`nd `n afar\, c`nd `n\untru“). Fire[te c\ n-au dis-p\rut chiar cu totul dialogul cu copil\ria [i cu locurile eiprivilegiate, amintirile [i iubirile care vin din viitor, acest„gust“ a r\mas, ca [i acel „miros de frumuse]e“, dar acestelink-uri din trecut apar [i dispar ca ni[te licurici. Liviu IoanStoiciu a `mp\r]it Pe prag-ul… `n dou\ secven]e. Prima parte

e existen]ial\ [i biografic\, mai sufleteasc\ [i mai spiritual\,chiar din titlu („Iubirea, care vine din viitor“), mai pesimist\,partea c\r]ii vie]ii `n care `[i pune `ntreb\ri existen]iale,mai… periculoas\ („s\ prindem vulpea turbat\ cu m`inile li-bere“). Partea a doua, „Privind `n gol. Dus pe g`nduri“, e maitihnit\, mai lini[tit\ [i chiar mai optimist\. O carte de poeziecare s-ar putea s\ se afle `ntre ce-a scris Liviu Ioan Stoiciup`n\ acum [i ce urmeaz\, „pe prag“, cum citim `n titlu, dar[i-n confesiunea de pe coperta volumului: „G`ndim fragmen-tar, s\rim de la una la alta, avem aten]ia distributiv\, ne con-centr\m pe mai multe planuri deodat\, dar de fiecare dat\p\str\m o coeren]\ a firii, subteran\. O g`ndire spontan\,aflat\ mereu «pe prag», «`ntre» [i «`ntre», fragmentar\, carete trece pragul `nainte [i `napoi (biografia `mi e dominat\ deprag, de trecere, `n timp [i spa]iu), `ntre plus [i minus, ra]io-nal [i ira]ional. ~n versurile mele nu fac dec`t s\ ]in cont deaceast\ realitate a pragului. A[a percep eu realitatea, `nnoit\natural, fragmentar (sub`n]eleg`nd `ns\ `ntregul ei, fie [i su-prarealist, abrupt, rupt): `n secven]e, elegii, ipostaze, video-clipuri, arte de avangard\. Dac\ s`ntem ceea ce g`ndim, n-artrebui s\ fiu luat [i eu a[a cum s`nt? Am ars, `ntr-o via]\ de om,etape la masa de scris, `n regula acestei g`ndiri «pe prag».“O poezie-film, poezie-clip, poezie-descriere, poezie oximo-ronic\, poezie stop cadru, din care se scurg st\ri [i sentimen-te [i curge s`nge, via]\, poezii existen]ialiste, ale dezn\dejdii,poeme ale inutilit\]ii („s-a aruncat la p\m`nt [i / a `nceput s\]ipe. C\ m\ tem de mine `nsumi, nu / mai pun baz\ pe nimic,s`nt / pierdut… C\ s-au `ntors toate cu susul `n jos, «nu-mi /mai arde de nimic, nici s\ / m\ sinucid», nu mai am nici unapetit, ce voi l\sa / eu `n urm\? Doar o umbr\, care / se va`n\l]a… Mai conteaz\?“), dar [i poeziile speran]ei („Eu s`ntcel care a scris aici, / mare: «Drumul spre fericire», dar cine

s\ m\ cread\?“). O carte care-l ]ine pe Liviu Ioan Stoiciu`ntre cei mai activi [i mai consisten]i scriitori contemporani.

Liviu Ioan Stoiciu, Pe prag (Vale-Deal),Editura Cartea Rom=neasc\, Bucure[ti, 2010

TATUAJE

Pe prag

23VitraliuTTIIMMPPUULL

august 2011www.timpul.ro

LIVIU L|Z|RESCU

Nu este deloc o `nt`mplare de toate zilele s\po]i privi, pictat pe pere]ii unei biserici orto-doxe, un sf`nt necunoscut [i ne`nscris `n Sina-xar (adic\ `n cartea care `i cuprinde pe to]isfin]ii canoniza]i).

{i, totu[i, cine intr\ smerit (cum se cuvine),`n altarul `nc`nt\toarei bisericu]e de lemn dinsatul Oci[or poate privi [i citi, se poate con-vinge de realitatea acestui fapt. Scrie clar:Sf`ntul Ioan Paleologu ~mp\rat {i, ca s\ nuexiste nici o urm\ de `ndoial\, nu numai c\scrie `mp\rat, ci i se adaug\ [i prerogativele`mp\r\te[ti: o coroan\ pe cap [i un sceptru `nm`na dreapt\.

Pictat la anul 1804, personajul este construitf\r\ ezitare, f\r\ st`ng\ciile inerente artei religi-oase naive – `nt`lnite adesea `n epoc\ –, [i f\r\decorativismul ritual al artei post-bizantine.

Pictorul era desigur un biet artist anonim,care umbla din loc `n loc dup\ c`te o comand\,

cum se obi[nuia. Lucra [i dup\ r`nduielile `n-v\]ate ca ucenic la vreun me[ter oarecare, darse mai inspira [i din via]a localnicilor, neezi-t`nd s\ reprezinte `n pictura lui elemente str\i-ne severelor erminii bizantine – ca, de pild\, o[a din cele `nt`lnite la c\lu]ii mo]ilor, pus\ aicipe spinarea asinului din scena numit\ „Fuga `nEgipt“; ori c\ciuli ascu]ite, negre sau ro[cate,cum v\zuse poate pe la neme[ii de odinioar\...

Putem re]ine faptul c\ izvorul stilistic alartei pictorului nostru nu este R\s\ritul bizan-tin (a c\rui splendid\ art\ aulic\ `[i atinseseapogeul prin secolele al XV-lea [i al XVI-lea),ci Occidentul, cu setea lui de real, mai precisarta Rena[terii apusene (ajuns\ la v`rf cam `naceea[i perioad\). Lumea evolua, iar mai to]iiconarii de la noi, prin veacurile al XVII-lea [ial XVIII-lea, se `nscriu `n aceea[i mi[care.

Toate ca toate, dar de unde [i de ce a ap\rut„Sf`ntul Ioan Paleologu ~mp\rat“?

Dimpreun\ cu prietenul meu, istoriculDorin Petrescu, am conchis c\ demersul ano-nimului pictor, de la `nceputul secolului alXIX-lea, nu putea fi provocat dec`t de entuzi-

asmul resim]it `n fa]a unui act cu adev\ratistoric al penultimului `mp\rat bizantin, Ioanal VIII-lea Paleologu (1425-1448). Presat derepetatele atacuri ale turcilor asupra Constan-tinopolului, capitala m\re]ului Imperiu bizan-tin, av`nd `n ochi lacrima presentimentuluipr\bu[irii, Ioan Paleologu cere ajutor militarpapei de la Roma, `n fapt Occidentului...

Ajutorul nu a venit [i, sub Constantin alXI-lea, dezastrul s-a produs. Era anul 1453…

Dup\ 350 de ani, minunatul nostru pictorde la Oci[or `nc\ suferea `n urma acestui fapt.Gestul `mp\ratului Ioan Paleologu i s-au p\rutextraordinar. I s-a p\rut a fi primul gest, primaofert\ [i invita]ie la ecumenism. Adic\ la `mp\-carea Bisericii R\s\ritene cu Biserica Romei.

Consecin]a – `n mica lui via]\, scurs\ dup\at`]ia [i at`]ia ani de la scindarea celor dou\Biserici cre[tine, `n 1054 – a fost pornirea dea-l socoti sf`nt pe acest m\re] `mp\rat. {i... l-apictat ca atare.

Ast\zi, descoperindu-i [i pre]uindu-i gestul– pictor [i eu, m\ `nclin profund `n fa]a `nain-ta[ului meu.

Despre Sf. Ioan Paleologu~mp\rat

Suferin]elelimbiirom=neLIVIU FRANGA

26) „/.../ bacteriile ce pot cauzaplaca dentar\“ (reclam\ pentru o past\de din]i la postul de televiziune Pro TV,14/02/2010, 19h45).

~n rom=na corect\ [i normal\ – ceautilizat\ de locuitori respectuo[i fa]\ detoate regulile gramaticale –, verbul „acauza“, sinonim cu „a provoca“, „a de-termina“, este folosit nu `n mod absolut[i independent, ci `ntotdeauna cu preci-zarea (imediat urm\toare `n propozi]ie,sub forma unui substantiv verbal, de e-xemplu), a efectului provocat de unsubiect oarecare (mai sus, „bacteriile“)sau altul. Prin urmare, aser]iunea sem-nalat\ se formuleaz\ corect astfel: „bac-teriile ce pot cauza deteriorarea (infes-tarea, sl\birea rezisten]ei etc.) pl\ciidentare /.../“. Pentru vorbitorii negli-jen]i, `ns\, „a cauza“ a `nceput s\ `n-semne, cu totul gre[it, „a face r\u“, „astrica“. Or, „a cauza“ poate avea [i sen-suri pozitiv-afirmative, din sfera ideii de„a face bine“ (`n sintagme contextualede tipul: „a cauza r`sul“, „a cauza ilari-tate“, „a cauza veselie“ etc.). Cine ne-ar`mpiedica s\ folosim verbul [i cu alte`n]elesuri dec`t cel negativ? Oare ar fivorbitorii neglijen]i, indiferen]i [i – dece n-a[ spune-o direct, f\r\ prea multe,periculoase ocoli[uri? – incul]i [i agra-ma]i? Ace[tia, oare, s\ dea tonul `n ceeace cu greu am putea numi, `n astfel desitua]ii, progresul [i evolu]ia limbii?

DE

TE

CT

OR

BOGDAN ULMU

Nu de mult, am montat o comedie la Tea-trul „Jean Bart“ din Tulcea. Cu ocazia asta,am f\cut c`teva drumuri cu microbuzul, Ia[i –Tulcea. Nostim e c\, dup\ ce treceam cu ba-cul, cu 30 de km. `nainte de Tulcea, primeamsms-uri ciudate, gen „Bine-a]i venit peteritoriul Ucrainei!“.

Le p\strez cu sfin]enie, fiindc\ d\ bine-nCV s\ ai mont\ri `n ]\ri str\ine...

***

~n Grecia, `n dou\ ora[e, am `nt`lnit `nmagazine v`nz\toare... trecute de 80 de ani.Pesemne, acolo nu-s ho]i; ori b\[tina[ii-sgerontofili... (adic\, respect\ b\tr`nii; nu cecredea]i voi!...).

***

A propos de ho]i: o doctorand\ vine `nc`n-tat\ din Dubai [i spune c\ la ei nu exist\ in-fractori, poli]ia fiind de-o duritate inimagi-nabil\. Morala? S\ import\m [i noi poli]i[tidin Dubai!

***

De ani de zile citesc – `n volume [i reviste– dic]ionarul umoristic al amicului MihaiFrunz\. Colc\ie de haz!

V\ citez din el c`teva defini]ii/ istorioaredelectabile:

„TROMPA LUI EUSTACHE = ElefantulEustache de la Gr\dina Zoologic\ din Paris,vr`nd s\ vad\ dac\ trompa lui este uterin\ [i-aintrodus-o, curios, `n ureche.

CUIUL LUI PEPELEA = Elevul Pepeleaeste corigent la gramatic\. Profesoara `l trimi-te acas\ ca s\-nve]e. Pe drum, Pepelea calc\`ntr-un cui [i descoper\, astfel, cazul dativ.

CURBA LUI GAUSS = Cet\]eanul ger-man Gauss din Gottingen avea casa a[ezat\`ntr-o curb\. El mai avea [i o fat\ pe careb\ie]ii o vedeau c`nd luau curba [i intrau `nea cu vitez\ prea mare.“

V-a]i convins?

BAZACONII TEATRALE

Jurnalul unui ludicinfatigabil

august 2011

24 FlashTTIIMMPPUULL

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi:J. W. Boss (Amsterdam)Paula Braga Šimenc (Ljubljana)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Aliona Grati (Chi[in\u)Ramona Mitric\ (Londra)Ana-Maria Pascal (Londra)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redac]ia:

Radu AndriescuConstantin ArcuSorin BocanceaClaudia FitcoschiAndreea GrineaMihai MocanuMihaela MorariuElena RaicuLucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu

Colaboratori:Radu Pavel GheoGabriela HajaErica Ioana MoldovanAndreea R\[canuFlorin }upuAndreea Florea (PR)C\t\lina Butnaru (marketing)Cristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ TimpulDirector general: Gabriel CucuteanuDirector executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `npaginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:

CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

TIMPUL ®Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797E-mail: redactia@timpul.roYM: timpulwww.facebook.com/Revista.TimpulISSN 1223-8597Copyright ©Funda]ia Cultural\ Timpul, 2011

Revista de cultur\ TIMPULpoate fi desc\rcat\ gratuit de peinternet, `n format PDF, de pesite-ul www.timpul.ro

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i

www.timpul.ro

Nu pierde TIMPUL,cite[te!

Mircea Nedelciu, Adriana Babe]i, Mircea Mih\ie[, Femeia`n ro[u (Edi]ia 2011), prefa]\ de Mircea C\rt\rescu, postfa]\ deMartin Adams Mooreville, Editura Polirom, 504 p.

Romanul Femeia `n ro[u a fost predat Editurii Militare `n1988. Manuscrisul, de[i aprobat ini]ial, a fost retras din tipo-grafie, cu interdic]ia de a fi publicat. El a fost editat `n 1990 deEditura Cartea Rom=neasc\, primind Premiul Uniunii Scriito-rilor pentru proz\ (1991), [i reeditat `n 1997 [i 1998 de EdituraALL. ~n 1996-1997 a fost ecranizat de regizorul Mircea Ve-roiu, iar `n 1998 a fost dramatizat de C\t\lina Buzoianu [i jucatpe scena Teatrului Na]ional din Timi[oara. Din anul 2000, ro-manul Femeia `n ro[u a intrat ca obiect de studiu `n manualulde Limba [i literatura rom=n\ pentru clasa a X-a al EdituriiHumanitas.

„E o carte-puzzle, multietajat\, minu]ios imbricat\, `n carealterneaz\ registre [i tonuri narative de o neobi[nuit\ bog\]ie [i`n care «peticele» intertextuale realizeaz\ un colaj `n care nu-an]ele diverselor epoci colizioneaz\ `ntr-un haos ordonat. Nuforma c\r]ii este `ns\ lucrul cel mai important `n cazul Femeii`n ro[u, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc `n c\u-tarea locus-ului estetic ce a p\rut, vreme de o sut\ de ani, celmai pu]in adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase», celmai demn de o evitare dispre]uitoare: senza]ionalul. Cu coro-larul s\u de kitsch, striden]\, romance, aventur\, miracol de doibani, senza]ionalul se `ntrupeaz\ aici `n povestea «roman]at\»a Anei Cump\na[ din Comlo[, care, dup\ o via]\ picaresc\, `ncare traverseaz\ dou\ continente, se `ntoarce ca s\ moar\ `nBanatul natal. Miezul vie]ii sale este seara `n care, `mbr\cat\ `nrochie ro[ie, faciliteaz\ uciderea amantului ei, faimosul banditDillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu,din start, un roman senza]ional, ci, dedublare specific\ post-modernului, un roman despre (romanul) senza]ional, care s\fie, `n acela[i timp – uz`nd de toate procedeele parodiei, pas-ti[ei, restaura]iei butaforice –, un roman chiar senza]ional.“(Mircea C\rt\rescu)

Mircea Nedelciu, personajul Emdoi, (n. 12 noiembrie 1950– m. 12 iulie 1999) a absolvit Facultatea de Filologie, sec]iarom=n\-francez\ (Bucure[ti, 1973). Dintre volumele publicate:Aventuri `ntr-o curte interioar\ (1979), Efectul de ecou con-trolat (1981), Amendament la instinctul propriet\]ii (1983),Zmeura de c`mpie (1984), Tratament fabulatoriu (1986; ed. aII-a, 1996), {i ieri va fi o zi (1989). ~i este tip\rit postum, r\masne`ncheiat, romanul Zodia scafandrului (2000).

Adriana Babe]i sau personajul A. a absolvit Facultatea deFilologie din Timi[oara, sec]ia rom=n\-francez\. Coordoneaz\,`mpreun\ cu Cornel Ungureanu, antologiile Europa Central\.Nevroze, dileme, utopii (Polirom, 1997) [i Europa Central\.Memorie, paradis, apocalips\ (Polirom, 1998). A publicat vo-lumele: Dandysmul. O istorie (Polirom, 2004), Ultimul sufleula Paris. 69 de re]ete culinare (Polirom, 2006), Le Banat: UnEldorado aux confins (Cultures d.Europe Centrale, CIRCE,Université de Paris-Sorbonne, 2007 – coord.), Prozac. 101pastile pentru bucurie (Polirom, 2009). Preg\te[te pentru Edi-tura Polirom volumul Amazoanele. O poveste.

Mircea Mih\ie[, alias Emunu, este profesor de studii ame-ricane [i britanice la Universitatea de Vest din Timi[oara, re-dactor-[ef al revistei Orizont, vicepre[edinte al InstitutuluiCultural Rom=n. Dintre volumele publicate, amintim: Deveghe `n oglind\ (ed. I, 1989; ed. a II-a, 2005), Cartea e[ecu-rilor. Eseu despre rescriere (1990), Masca de fiere (Polirom,2000), Scutul lui Perseu (2003), C\r]ile crude. Jurnalul intim[i sinuciderea (ed. a II-a, Polirom, 2005), Via]a, patimile [ic`ntecele lui Leonard Cohen (Polirom, 2005), Metafizicadetectivului Marlowe (Polirom, 2008), Despre doliu. Un andin via]a lui Leon W. (Polirom, 2009). ~mpreun\ cu VladimirTism\neanu, a publicat la Editura Polirom Vecinii lui FranzKafka / The Neighbors of Franz Kafka (1998) [i patru volumede convorbiri: Balul mascat (1996), ~ncet, spre Europa (2000),Schelete `n dulap (2004) [i Cortina de cea]\ (2007). Preg\te[tepentru Editura Polirom un volum despre „ultimul Judt“.

Bursa C\r]ilor

Radu Stanca, Doti, Edi]ie `ngrijit\ [i prefa-]at\ de Ioana Lipovanu, Editura Cartea Rom=-neasc\, 456 p.

Doti este integrala operei sale poetice. Edi-]ia a fost prefa]at\ [i `ngrijit\ de criticul IoanaLipovanu, care a ad\ugat edi]iilor precedentepoeme inedite.

„Nu cunosc dec`t o poezie trist\, exclam\Radu Stanca. Dar triste]ea, autentic\, organic\,este tot suferin]\. Patetism exist\ `n toat\ operasa, fie c\ e vorba de lamenta]ia liric\, fie de ceateatral\; patetic este [i eseistul, a[a cum, pentruRadu Stanca, arta actorului, la origine, se rele-v\ tot astfel. Suferin]a constituie o cauz\ a cau-zelor; ars doloris e o art\ patetic\, re`ntoars\mereu la propriile r\d\cini, ren\sc`nd din pro-pria-i cenu[\. Nu ̀ nt`mpl\tor a re]inut scriitorultocmai acest aforism goethean: Numai insu-ficientul este creator. Presim]irea permanent\ amor]ii, a iminentei c\deri, `nseamn\ pentruRadu Stanca unul din acele moduri tipice aleinsuficientului, una din modalit\]ile lui este-tice, care fecundeaz\, `n opera de art\ `n gene-re [i `n cea poetic\ `n special, dispozi]ii artis-tice dintre cele mai caracteristice.

Nimic nu dezv\luie `ns\ mai deplin secretulcrea]iei sale dec`t o medita]ie a lui SerenusZeitblom, dup\ care orice expresie devine `nfond pl`ngere, precum muzica, deoarece a-ceasta, din clipa `n care ajunge la con[tiin]a desine ca mijloc de expresie, se preschimb\ `n la-menta]ie. Muzica str\bate poezia stancian\ cao pl`ngere cu rafinate desfolieri, `nv\luind [iestomp`nd strig\tul existen]ial.“ (Ion Vartic)

Ioana Baetica Morpurgo, Imigran]ii, Edi-tura Polirom, 384 p.

De pe fundalul policolor al Londrei sedesprind cinci siluete, cu trecutul [i destinullor: R\zvan, Maria, Traian, Sabina, Gruia.Pove[tile lor decurg paralel, cu excep]ia c`-torva momente aleatorii [i fulger\toare `ncare se `ntretaie, f\r\ consecin]e. Un docto-rand gay, de st`nga, o pictori]\ de m`na adoua, un stock broker, o femeie care are grij\de un b\tr`n pe moarte [i un sans papiers u[orautist au `n comun un singur lucru: cet\]eniarom=n\. Ioana Baetica Morpurgo prinde `naceste cinci destine exemplare alchimia u-neia dintre cele mai teribile experien]e uma-ne – cea a dezr\d\cin\rii.

Ioana Morpurgo (Baetica) s-a n\scut `n1980. A absolvit Facultatea de Litere din Bu-cure[ti dup\ care a urmat cursurile Mastera-tului de Antropologie Cultural\ de la SNSPA.~n 2004 a ̀ nceput un doctorat pe tema culturiitranzi]iei `n Rom=nia postcomunist\ laExeter University, Marea Britanie (unde a [ipredat un seminar de „Societ\]i contempo-rane“). A publicat numeroase articole peteme literare [i socio-culturale `n Rom=nia

literar\, Dilema Veche, Timpul, Vatra, Deci –Academia Ca]avencu, Observator Cultural,New Internationalist, Contemporary Reviewetc. A contribuit la diverse antologii cu proz\scurt\ [i eseu: Cartea cu bunici (2007), TheReview of Contemporary Fiction (2010),Erotographos 50+1 (2010).