note de lectură de zoltan terner- prezentare de carte la i.c.r. tel- aviv

of 1/1
33 Despre... "Muntele meu Carmel” o carte bună, chi- ar foarte bună. Poate pentru că e o culegere antologică. Este Bianca Marcovici be meitava*. Mă refer aici la poezie. Poeta e cum o ştim cu toţii, un puternic, viguros şi neastâmpărat tempera- ment liric. O egocentrică dezmărginită totuşi din eul ei puternic, deschisă către lume cu o anumită generozitate dominatoare şi capricioasă. Ştie că este dotată şi îşi expune harul în văzul lumii, să se ştie despre ea că este Poeta. Să ştie o lume că ea există. Şi că e muziciană, ingineră la Hevrat haHaşmal*, şi bunică, şi are kviut*, şi că este „Ana Blandiana a Israelului”. Iat-o definin- du-se într-un Autoportret-monolog: „în zodia mea: / racul e un mediocru, autodi- dact, / mamă perfectă, soţie ideală, prietenă sinceră, / urăşte din suflet când e cazul şi de- finitiv, se răzbună! / Reuşeşte în viaţă foarte greu dar, ajunge sus în piramidă, / prin muncă! / Dăruieşte nimicuri, talentele apar târziu şi le pune în valoare. / Părăseşte tot la un simplu gest când se simte nedorit. / Preferă apele tulburi!” Şi încă un autoportret liric, completându-l parcă pe primul: „Păstrându-mi apartenenţa / la izvorul inimoşilor / la filonul stării de a fi cuvânt / răscolind în omul pământ / în lutul care se mulează pe mine / îmi ia forma /neînghiţindu-mă totuşi / revelaţia cuvântului, vederea…/../ radiază star- ea de aşteptare / acordul, armonia, visul / cli- poceala simţită a apei / resemnarea poemului, / de a mă cunoaşte vocea a secat / renunţarea sofisticată a poetului fără punct” Poate tot un autoportret, reprezintă şi aceste versuri, cu adresare spre sine: „Eşti ca un paratrăznet / Culegi fulgerul / Şi mi-l transformi / În artificii-curcubeu / Peste podul meu de vise / Înger din jumătate de Zeu” Iar despre lirica sa, citez: „Scările mele poetice / care urcă pe faianţa peretelui / mereu din faţa mea / ca din pământ / odată am să ajung acolo / unde zăpada mi se va lipi de pleoape / iar tu mi-ai văzut visul din somn!” De sub sterilul cotidianului, din zgura vieţii monotone, extrage minereul preţios şi cizelează bijuterii din cuvinte simple, naive, can- dide, bătăioase. Luptătoare însă cu garda mereu deschisă, îşi asumă riscul rănilor. Iat-o aproape de pamflet: „Unii te folosesc ca un fel de paravan / pentru lipsa lor de discernământ, pentru răfuielile lor per- sonale, / şantajul, îi eşti dator… / Amestecă zece nume celebre în şapte rânduri, / insinuări de pe Dunăre, apoi uită, uită… / îţi intră pe fereastră, în blog pentru nu ştiu ce semnal de carte apatic / expediat la alte zeci de reviste… / urcându-se pe umerii tăi! / Tu rămâi „ţap ispăşitor”, nu poţi să-i eviţi, / îţi pierzi personalitatea / libertatea, te sufocă / pe toate undele, te sterilizează.” Cu cine se răfuieşte? Sunt „bastarzii cuvintelor închişi în colivie”. Scrie despre ei, în continuare: „Sunt masochiştii virtualului / care-şi pun poze cât mai mari, / „tineri bătrâni” de 70 de ani, care se autoflagelează, / îşi pipăie cuvintele prin oglinda spartă. / Sinceritatea lor vulgară…de insomnie previzibilă. / Pentru că nu-şi iau medicamentele, / tratamentul…drogul fufelor!” „cârtiţe, cârtiţe.” E o pătimaşă dar prin contrast, e în stare de sensibilităţi de mare fineţe. Îşi dovedeşte ra- finamentul poetic şi subtilitatea sofisticată a îmbinării sensului cu emoţia în „Lumina lui Nich- ita Stănescu”: „După Nichita / a rămas un mormânt alb / şi-n el a fost îngropat un singur cuvânt, / poate o literă, poate o silabă. /../ Doar un glas răscolitor pe un marş funebru / şi ritmul, paşii…care se pierd undeva într-o văgăună / neumblată, doar o fantă… / dar cum v-am spus / doar un singur cuvânt a fost îngropat: / „PUNCTUL” Iată un splendid distih, ca un micro-poem în sine: „Am strâns muntele Carmel în braţe / până s-au făcut scrum amintirile”. Iată şi această sugestivă declaraţie lirică a vârstei: „Neconstrâns legământ de toamnă. / Flori căzânde. / Uscături plimbate pe caldarâmuri. / Vârsta mea alerga înapoi / să prindă mărul neputred. / Nici o competiţie. / Întoarcerea se în- trerupe semeaţă.” Bianca Marcovici e o prezenţă nu foarte comodă, dar, foarte interesantă, incitantă, pasionantă chiar, şi prin toate acestea, necesară şi valoaroasă. Inconfundabilă ca orice poet adevărat. *kviut -permanent- în ebraică *be meitava- într-o formă bună-în ebraică *HH- Societatea de Electricitate Note de lectură de ZOLTAN TERNER PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL- AVIV Bianca Marcovici

Post on 15-Jan-2017

292 views

Category:

Education

3 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • 33

    Despre...

    "Muntele meu Carmel o carte bun, chi-ar foarte bun. Poate pentru c e o culegere antologic. Este Bianca Marcovici be meitava*. M refer aici la poezie. Poeta e cum o tim cu toii, un puternic, viguros i neastmprat tempera-ment liric. O egocentric dezmrginit totui din eul ei puternic, deschis ctre lume cu o anumit generozitate dominatoare i capricioas. tie c este dotat i i expune harul n vzul lumii, s se tie despre ea c este Poeta. S tie o lume c ea exist. i c e muzician, inginer la Hevrat haHamal*, i bunic, i are kviut*, i c este Ana Blandiana a Israelului. Iat-o definin-du-se ntr-un Autoportret-monolog:

    n zodia mea: / racul e un mediocru, autodi-dact, / mam perfect, soie ideal, prieten sincer, / urte din suflet cnd e cazul i de-finitiv, se rzbun! / Reuete n via foarte greu dar, ajunge sus n piramid, / prin munc! / Druiete nimicuri, talentele apar trziu i le pune n valoare. / Prsete tot la un simplu gest cnd se simte nedorit. / Prefer apele tulburi!

    i nc un autoportret liric, completndu-l parc pe primul:

    Pstrndu-mi apartenena / la izvorul inimoilor / la filonul strii de a fi cuvnt / rscolind n omul pmnt / n lutul care se muleaz pe mine / mi ia forma /nenghiindu-m totui / revelaia cuvntului, vederea/../ radiaz star-ea de ateptare / acordul, armonia, visul / cli-poceala simit a apei / resemnarea poemului, / de a m cunoate vocea a secat / renunarea sofisticat a poetului fr punct

    Poate tot un autoportret, reprezint i aceste versuri, cu adresare spre sine: Eti ca un paratrznet / Culegi fulgerul / i mi-l transformi / n artificii-curcubeu / Peste podul meu de vise / nger din jumtate de Zeu Iar despre lirica sa, citez: Scrile mele poetice / care urc pe faiana peretelui / mereu din faa mea / ca din pmnt / odat am s ajung acolo / unde zpada mi se va lipi de pleoape / iar tu mi-ai vzut visul din somn! De sub sterilul cotidianului, din zgura vieii monotone, extrage minereul preios i cizeleaz bijuterii din cuvinte simple, naive, can-dide, btioase. Lupttoare ns cu garda mereu deschis, i asum riscul rnilor. Iat-o aproape de pamflet:

    Unii te folosesc ca un fel de paravan / pentru

    lipsa lor de discernmnt, pentru rfuielile lor per-sonale, / antajul, i eti dator / Amestec zece nume celebre n apte rnduri, / insinuri de pe Dunre, apoi uit, uit / i intr pe fereastr, n blog pentru nu tiu ce semnal de carte apatic / expediat la alte zeci de reviste / urcndu-se pe umerii ti! / Tu rmi ap ispitor, nu poi s-i evii, / i pierzi personalitatea / libertatea, te sufoc / pe toate undele, te sterilizeaz. Cu cine se rfuiete? Sunt bastarzii cuvintelor nchii n colivie.

    Scrie despre ei, n continuare: Sunt masochitii virtualului / care-i pun poze ct mai mari, / tineri btrni de 70 de ani, care se autoflageleaz, / i pipie cuvintele prin oglinda spart. / Sinceritatea lor vulgarde insomnie previzibil. / Pentru c nu-i iau medicamentele, / tratamentuldrogul fufelor! crtie, crtie.

    E o ptima dar prin contrast, e n stare de sensibiliti de mare finee. i dovedete ra-finamentul poetic i subtilitatea sofisticat a mbinrii sensului cu emoia n Lumina lui Nich-ita Stnescu:

    Dup Nichita / a rmas un mormnt alb / i-n el a fost ngropat un singur cuvnt, / poate o liter, poate o silab. /../ Doar un glas rscolitor pe un mar funebru / i ritmul, paiicare se pierd undeva ntr-o vgun / neumblat, doar o fant / dar cum v-am spus / doar un singur cuvnt a fost ngropat: / PUNCTUL

    Iat un splendid distih, ca un micro-poem n sine: Am strns muntele Carmel n brae / pn s-au fcut scrum amintirile.

    Iat i aceast sugestiv declaraie liric a vrstei:

    Neconstrns legmnt de toamn. / Flori cznde. / Uscturi plimbate pe caldarmuri. / Vrsta mea alerga napoi / s prind mrul neputred. / Nici o competiie. / ntoarcerea se n-trerupe semea.

    Bianca Marcovici e o prezen nu foarte comod, dar, foarte interesant, incitant, pasionant chiar, i prin toate acestea, necesar i valoaroas. Inconfundabil ca orice poet adevrat.

    *kviut -permanent- n ebraic*be meitava- ntr-o form bun-n ebraic*HH- Societatea de Electricitate

    Note de lectur de ZOLTAN TERNERPREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL- AVIV

    Bianca Marcovici