Nr. 10(470)

ate

ne

ub

c@

gm

ail.c

om

ww

w.a

ten

eu

.go

.ro

Bacãu 600Maximilian Costin (1888-1938)

Primul traducãtoral lui Mallarmé

pagina 3

ªapte artiºti tineri

pagina 6

Prof. univ. dr. Victor Spinei:

„Cercetarea arheologicãromâneascã

necesitã modernizaredin punct de vedere

tehnicºi metodologic”

paginile 10 - 11

Sub semnulprimei atestãri documentare a Bacãului

ColocviileRevistei

„Ateneu”Deºi la ora actualã vorbim din ce în ce mai des despre

criza instituþiei premiului literar, iatã cã revistele continuãsã persevereze întru aceasta, ceea ce este un lucru bun,chiar foarte bun pentru cã nu este altã cale de a combateblazarea decât aceasta de a premia autori ºi astfel sã-imotivezi, iar ei sã scrie mai departe. (Dan Stanca)

pagina 13

• Anul 45 (serie nouã) • octombrie 2008• 3,00 lei •

• A

urel

Stâ

ncã

Olte

anu

- P

arad

isul

pãm

ânte

sc(C

hiºi

nãu)

Mi-e foame, deci trãiesc: casã-l parafrazãm nu peDescartes, pentru cã cine maie interesat astãzi sã gân-deascã ca sã existe (o fi oareºi invers?) ci pe Dan Chiºu cua sa emisiune culinarã(Mãnânc, deci exist), care neîndeamnã la trasee exotice,care ne oferã reþete uºor degãtit sau sofisticat de rafinate,care ne îmbie sã purcedem pedrumul sãrii, al vinului, al miro-deniilor (am mai luat-o, noi,românii, ºi pe drumul Spaniei,al Italiei!), doar-doar om da devreun izvor de bunãstare pecare sã-l facem numai al nos-tru ºi care sã ne dea puterea ºitãria de a fi noi înºine.

Pânã atunci însã, românulîºi potoleºte foamea cumpoate: mulþi, migrând, pecet-luindu-ºi identitatea prin ocu-paþie: cãpºunari, îngrijitoare,grãdinari... mai mult sau maipuþin iscusiþi, harnici, descur-cãreþi; alþii, mai puþini la numãr,pelerini prin cele state, potolin-du-ºi foamea de cunoaºtere,purtând eticheta „deºtept darest-european, român ºi individ-ualist”. ªi câþi dintre cei rãmaºi„acasã”, muncitori destoinici,capabili, sãtui de muncã batjo-coritã, ar putea ºi ar vrea sã se

identifice cu simboluri ºi valoriromâneºti?

Toþi însã, oriunde am fi,avem o foame: a curiozitãþii ºia comparaþiei. Oare cum e înaltã parte? Noi, de ce nu sun-tem ca ei? Ce ne lipseºte nouãca sã trãim în confort spiritual,sã ne bucurãm de darurilenoastre ºi ale naturii noastre,sã fim ºi noi într-un exerciþiupozitiv al statisticilor euro-pene? ªi, în încercarea de ane rãspunde nouã înºine, necuprinde, mereu, câte un alt tipde foame, fiecare avându-ºiimaginea rãsfrântã într-o lipsã,o nevoie sau o absenþã. Întâide toate, foamea de istorieadevãratã, nu fabricatã de isto-ria locului ºi a locurilor noastrefrumos aºezat(e) pe hartaeuropeanã.

Generaþiile care-ºi discur-sivizeazã destinul, începutcândva prin mijlocul secolului20, în spaþio-temporalitatearomâneascã, simt acut lipsacunoaºterii istoriei europene, acelei corecte, reale, adevãrate;ºi aceasta, pentru a îndepãrta,pe de o parte, probabileleabsenþe voite în scriereadevenirii unui popor la poartaesticã a continentului, iar, pede altã parte, de a satisface ºi

a rãspunde nevoii de aparte-nenþã la o istorie ºi o geografiecomunã, europeanã.

Aceastã foame arheologicãde a ºti cine ºi ce suntem, ceam fãcut ºi ce facem, care ne-afost ºi ne este valoarea sau câtmai valorãm în ochii noºtri ºi aialtora, trebuie satisfãcutã nupentru cã dorim sã pãstrãmtrecutul într-un mod static, sausã lãsãm prezentul ºi viitorul înseama altora, ci pentru cãvrem sã (ne) revigorãm, sã neaducem spre bunã cunoaºterede cãtre toþi europenii aºa cumsuntem noi: ziditori ºi fãuritoride valori care meritã ºi trebuie(re)cunoscute.

Pentru cã ºi vocea noastrãîºi are rolul ei bine definit înacest spaþiu continental ºi, maiales, pentru cã tocmai dorinþaºi zbaterea noastrã de a ni secunoaºte valorile în profun-zimea lor, ne va satisfacefoamea de identitate ºi deimagine corectã în aceastãEuropã „lãrgitã”. În postmoder-nismul prelungit, global, sã fieoare foamea biologicã aceeacare sã lase dâre adânci înconºtiinþe tinere? Nicidecum.Unitatea dorinþei de a ne hrãni(noi, la fel ca ºi ceilalþi) cutrainice valori identitare ºi de ale face auzite, vãzute ºi cunos-cute, nu ºubrezeºte diversi-tatea europeanã, ci dim-potrivã, îi dã mai multã vigoare,sãnãtate ºi prospeþime.

Doina CMECIUEurope Direct Bacãu

octombrie 20082

ateneu

Gellu Dorian – Elegiile de laDorweiler, Ed. Paralela 45,2008

Anca Mizumschi – Poze cuzimþi, Ed. Brumar, Timiºoara,2008

Eugenio Montale – Ossi di sep-pia, Oase de sepie, Ed.Paralela 45, 2008 (antologieºi traducere de IlieConstantin)

Ion Vianu – Necredinciosul, Ed.Cartea Româneascã, 2008

Nicolae Motoc – Vivisecþii, Ed.Ex Ponto, 2007

Nicolae Motoc – Ochiul luiOrfeu, Ed. Ex Ponto, 2006

Vsile Ghica – Chef pe Titanic,Ed. Pim, 2008

Viorica Rãduþã – Viaþã de apãde uscat, Ed. Casa Cãrþii deªtiinþã, Cluj, 2008

USR, Filiala Bacãu – Ateneulscriitorilor, Ed. AteneulScriitorilor, 2008

Ion Panait – Vântul care se uitãpe geam, Ed. Andrew, 2008

Ion Panait – Contemplaþia umil-inþei, Ed. Andrew, 2007

Simion Todorescu – Omul ºimunca – selecþie (I), Ed.Augusta, Timiºoara, 2007

Simion Todorescu – Femeia,dragostea, iubirea ºi fericirea– selecþie (II), Ed. Augusta,Timiºoara, 2007

Simion Todorescu – Morala –selecþie (III), Ed. Augusta,Timiºoara, 2007

George Lixandru – Întunericulluminii/ The Gloom of Light,Ed. Semne, 2008

Pr. Nicolae Rãzvan Stan –Cãlãtor spre veºnicie – Imneteologice, Ed. MitropolieiOlteniei, 2007

Mariana-ªenilã-Vasiliu–Brâncuºi altcum, Ed. Tiparg,2008

Nicholas Catanoy – Cârja luiSisif, Ed. Aula, 2007

Ionel Marin – Nestinseamurguri, Ed. Pax AuraMundi, 2008

Zeno Ghiþulescu – Singurãtãþi/Solitudes, Ed. Ardealul, 2008

Nicolae Râmbu – Tirania valo-rilor / Studii de filosofia culturiiºi axiologie, Ed. Didacticã ºipedagogicã, 2006

Richard Rorty, Gianni Vattimo– Viitorul religiei, Ed. Paralela45, 2008

Matei Viºniec – Imagineazã-þicã eºti Dumnezeu, Ed.Paralela 45, 2008

Harold Bloom – Anxietateainfluenþei – o teorie a poeziei,Ed. Paralela 45, 2008

Andrew Gross –Zona albastrã,Ed. Paralela 45, 2008

Chelsea Cain – În inima rãului,Ed. Paralela 45, 2008

CCããrrþþii pprriimmiittee llaa rreeddaaccþþiiee

În perioada 18-20 septembrie, la Oneºti, s-a desfãºuratcea de-a XL-a ediþie a manifestãrii de tradiþie ºi de mareprestigiu „Zilele Culturii Cãlinesciene”, organizate deFundaþia Naþionalã „G.Cãlinescu“, în colaborarea cuPrimãria Municipiului Oneºti, ºi cu sprijinul ConsiliuluiJudeþean Bacãu. Ca de fiecare datã, în prima zi a întâlnirilorcu invitaþii ºi cu publicul s-a vizitat expoziþia permanentã„Univers cãlinescian”, s-au prezentat reviste literare, lamomentul numit „Repere publicistice”, ºi a fost parcurs unitinerar editorial, în cadrul cãruia s-au lansat programe, cãrþi(primele patru volume din monumentala ediþie a publicistici-ii lui G.Cãlinescu, apãrutã la Editura Academiei Române,colecþia Pleiade, îngrijitã de Nicolae Mecu) ºi s-au dat auto-grafe. Un numeros public a participat în seara zilei de 18septembrie, în aula Bibliotecii „Radu Rosetti”, la decernareapremiilor anuale ale manifestãrii oneºtene, prefaþate de luãride cuvânt, saluturi, prelecþiuni. Cuvântul de deschidere afost rostit de cãtre scriitorul Constantin Th. Ciobanu, cel careînsufleþeºte „Zilele Culturii”, devenind, în timp, o veritabilã ºivenerabilã instituþie, dupã care au fost ascultate interesan-tele prelecþiuni susþinute de Nicolae Breban, pe tema „Mitullui Don Juan în literatura europeanã” ºi Eugen Simiondespre „Modelul Cãlinescu”. Din partea jurului a vorbit Alexªtefãnescu, care a anunþat premiile acestei ediþii. Aleºii ju-riului au fost Eugen Simion, Premiul de excelenþã, DanMãnucã ºi Andrei Pleºu. În finalul serii, publicul s-a delectat

cu un sensibil moment muzical, reputata pianistã LoryWallfisch (SUA) ºi tânãrul chitarist Ionuþ Militaru fiindîndelung aplaudaþi dupã recitalurile oferite. A doua zi s-adiscutat, pe larg, la colocviul de literaturã contemporanã,despre „Generaþii ºi promoþii postbelice în dialog. Generaþia60”, moderatori fiind academicienii Eugen Simion, NicolaeBreban ºi tânãrul critic literar Bogdan Creþu; dupã un inter-mezzo liric, „Poetul în cetate”(prezentat de criticul Dan C.Mihãilescu), la care au participat mai mulþi poeþi din þarã,fiind pusã în dezbatere o altã temã -„O soluþie în culturaromânã: Fundaþiile Naþionale”, despre care a vorbit, în bunãcunoºtinþã de cauzã, Constantin Th. Ciobanu. La colocvii auparticipat scriitorii invitaþi, oameni de culturã, jurnaliºti, politi-cieni ºi mulþi spectatori, care, în final, au trãit bucuria unorclipe de muzicã alãturi de pianista Tatiana Pocinoc. Cea de-a XL-a ediþie a „venerabilei manifestãri” oneºtene, dupã cuma numit-o într-un mesaj cald, prietenos, plin de umor,Nicolae Manolescu, þinând sã fie astfel prezent, prin gând ºiurãri, la Oneºti, a fost una pe deplin reuºitã, trezind un viuinteres în rândurile unui numeros public. Ceea ce este cuadevãrat remarcabil ºi se cuvine menþionat. Încã o datã,Oneºtiul a fost, prin „Zilele Culturii Cãlinesciene” capitalaculturii româneºti, localnicii dovedind cã ºtiu sã preþuiascãaºa cum se cuvine isprãvile spiritului creator ºi pe oameniicare-l menþin viu prin opera lor.

Carmen MIHALACHE

Oneºti - 2008

Zilele Culturii Cãlinesciene

Sintagme ºi paradigme europene

Foamea de … identitate

Bacãu - 600

octombrie 2008 3

Stãpân pe limba francezãîncã din copilãrie, învãþatã maiîntâi, cu mãtuºa sa, Tentiþa,soþia lui Moº Ghindar, Max.Costin începe sã traducã de la13 ani din Camille Flammarion(„Sfârºitul lumii"); apoi din LaRochefoucault (maxime ºicugetãri). Astfel cã, plecând lastudii, în Franþa, el va lua contact,nu numai cu muzicienii cei mai deseamã de aici, ci ºi cu literatura, cupoezia, mai ales, cu cea francezã,oprindu-se la unul dintre cei maiermetici simboliºti, StéphaneMallarmé (1842 – 1898).

Ce l-a determinat pe Max.Costin sã traducã din Mallarmé?Nu e prea greu de explicat. S-arputea sã fie renumele de care sebucura el ca „poet blestemat”,care murise fãrã sã-ºi fi realizat„marea operã” totalã, la carevisase („Le Grande Livre”); ceeace trebuia sã fie o sintezã aîntregii sale experienþe poetice;precum ºi cultul acestuia pentruPoezie ºi Idealul metafizic, princare înþelegea esenþa lucrãrilor,opusã aparenþelor contingente.Ori, poate, poemele lui Mallarméîl atrãgeau pe Max. Costin pen-tru cã exprima tentaþia eternã acreaþiei, solicitarea „senilelorironii”, mirajul actului poetic, darºi drama nerealizãrii, aneputinþei creatorului, care îlobsedase pe poetul francez.

Angoasat, axios, exaltat ºipasional, cum se autoaprecia ºiMax. Costin, tot din aceleaºimotive se va apropia, mai târziu,ºi ªtefan Augustin Doinaº, careva traduce, de asemeni, dinMallarmé.

Chiar ºi numai încercarea însine de a descifra poezia greucomunicabilã a lui Mallarmémerita a fi apreciatã, ca un gesteroic, fapt consemnat ºi de G.Cãlinescu, într-o recenzie, publi-catã în „Adevãrul literar ºi artis-tic”: Sforþarea d-lui Costin de atraduce din Mallarmé este eroicãºi, prin asta, lãudabilã. Dar lucrule cu neputinþã. „Ghinionul”, catitlu românesc, este de neîngã-duit. Poate mai bine „Piaza rea”....ªi G. Cãlinescu pune în com-paraþie, citând prima strofã dinpoemul original ºi traducerea luiCostin:

Textul francez:„La lune s’altristait. Des

séraphins en pleursRêvant, l’archet aux doigts,

dans le calmedes fleursVaporeuses, tiraient de

mourantes violesDe blance sanglets glissant

sur l’azur des corolles.Acelaºi text tradus de M.

Costin:„Se-ntristase luna. În lacrimi

serafiniiVisând cu-arcuºu-n mânã, în

liniºtea grãdinii,Cu arome vaporante,

scoteau de pe violeSuspine albe-n freamãt pe-a-

zurul de corole”.Aceeaºi muzicalitate perfectã

întâlnim ºi-n sonetul „Groaza”,scris tot în versuri lungi de 14 sil-abe, din care citãm numai stro-fele terþine:

„Cãci Viþiul ce roade nobleþeamea nativã

Mi-a imprimat ºi mie stigmatullui steril;

Dar pe când tu, sub sânii-þi depiatrã porþi umil

O inimã ce însãºi, sub crimãstã naivã,

Eu fug învins ºi palid, subgândul chinuit,

Atunci când mã culc singur,sã nu mor pãrãsit”.

Mai puþin ritmice (cadenþate),dar pãstrând cu grijã „conþinutuloriginalului”, alte poezii în patrustrofe, ca de pildã, „Briza mar-inã”, din care citez ultima strofã:

„ªi poate cã furtuna chematãde catarguri

Prea slabe, naufragii vaprovoca în larguri,

Departe de pãmânturi ne-omîneca cu toþii,

Dar, inimã, ascultã cum cântamateloþii!”

Ultima strofã, în special, ni separe la fel de izbutitã, ca ºi în tra-duceresa lui ªtefan AugustinDoinaº, tradusã mai târziu:

„ªi peste-aceste pânze, ade-menind furtuni,

Sunt dintre cele-mpinse devânturi în genuni,...

Nici þãrm mãnos, nici pânze...Pierduþi, pierduþi cu toþii...

Dar, inima, ascultã cum cântãmateloþii!”

Pe lângã receptivitatea evi-dentã faþã de poezia simbolistã(modernã), traducerile lui Max.Costin din Mallarmé demon-streazã desigur, virtuozitãþi artis-tice remarcabile, la care a ajunspoetul muzician, acestea fiind odovadã peremptorie cã ar fiputut da creaþii lirice mult maivaloroase; mãcar cã ºi cele

amintite îl îndreptãþesc, fãrã-ndoialã, sã figureze într-oantologie a poeþilor dintre celedouã rãzboaie mondiale; ca ºi înistoriile literare româneºti dedupã 1940. Mai citez încã unsonet de la sfârºitul volumului,intitulat: „Când legea fatalã”,poezie caracteristicã pentrucreaþia ermeticã a lui St.Mallarmé, cu care ºi Max. Costinpare cã se identificã:

„Când legea cea fatalãumbrit-a vechiul vis

Dorit, dar greu purtat de sla-bele-mi vertebre,

Mâhnit de-a fi pierit subboltele funebre,

Aripa ne-ndoielii în mine el ºi-a-nchis.

Lux, de sedus un Rege, osalã de-abanos,

În care mor uscate ghirlan-dele celebre,

Cãci eºti numai orgoliuminþind dintre tenebre,

Vreunul singuratic ºi paºniccredincios.

Da, ºtiu cã-n focul falnic, înnoapte, undeva,

Misterul sau Pãmântul ºi-aaruncat cândva

Sub secolii hidoºi ce-l fac maiînþeles,

Iar spaþiul fãrã margini, mereula fel de mare

κi poartã focuri triste-n urât ºigând eres,

Cã geniul îºi râde de-un astru

în serbare”. „Este în versiunea românã

cuprinsul ideal al originalului –scrie G. Cãlinescu – nu ºi muzi-ca. D-l Costin a fãcut tot ceputea face, Observ, însã, cã«supine albe» prea seamãnã cuînceputul unei vechi romanþe:«Suspine crude...» (!)"

Dificultãþile întâmpinate detraducãtor sunt menþionate ºi deacesta, sub forma unui citat dincriticile lui Teodor Wysewa(1863 – 1917), un eseist francezde origine polonezã, critic literarpreocupat de literaturile strãineºi fondatorul publicaþiei sim-boliste „Revue wagnerienne”(1884), menþionat pe contraco-pertã interioarã: „El (Mallarmé) acãutat sã dea fiecãrui vers maimulte sensuri suprapuse. În con-cepþia sa, fiecare vers trebuia sãfie în acelaºi timp o imagineplasticã, expresia unei gândiri,enunþarea unui sentiment, dar ºiun simbol filosofic. Mai trebuieîncã sã fie ºi o melodie, un frag-ment din melodia totalã apoemului; totul supus, însã, re-gulilor celei mai stricte prozodii,astfel încât sã formeze un întregdesãvârºit ºi oarecum transfigu-ratic unei complete stãrisufleteºti. Este cea mai notabilãtentativã ce s-a fãcut vreodatãpentru a se consacra poezia ºi ai se asigura definitiv o funcþiesuperioarã”.

Aºadar, reproºul lui Cãlinescude a nu fi respectat muzicalitatea

poeziei lui Mallarmé nu trebuieluat ca un ... cap de acuzare. Încondiþiile de traducãtor al unuipoet ca Mallarmé, într-adevãr,Max. Costin „a fãcut tot ce puteaface”.

Deºi publicate într-un volumîn 1936, la Tg. Mureº, undegãsise posibilitãþi sã-ºitipãreascã ºi alte lucrãri ale sale,cele 14 poezii traduse ce alcãtu-iesc micul volum de 32 de paginial lui M. Costin, se pare cã suntelaborate încã din tinereþe, ca dealtfel, ºi cele mai multe dinpoeziile sale originale. Un auto-graf pus pe exemplarul aflat înBiblioteca Academiei („DluiPanait Mosoiu, îndrumãtorultinereþii noastre”) ar putea fi odovadã în acest sens.

Cele mai multe dintre poeziiletraduse sunt organizate în strofecatrene, cu versuri lungi ºi vizibilcadenþate, ca ºi „Apariþie”, dincare a citat ºi G. Cãlinescu, înrecenzia sa. O voi reproduce înîntregime, oferind posibilitateacititorului de azi, prin lecturareasa, sã verifice pãrerea istoriculuinostru literar, în ceea ce priveºterespectarea muzicalitãþii dinoriginal:

„Era în ziua sfântã a primeisãrutãri,

Iar gândurile mele zburândspre negre zãri,

Se ameþeau cu arta-n parfum– acela care

Întuneca adesea chiar fãrãîntristare.

Culesul vis ºi-avântul aceluice-a cules

Pãºeau pe drum, cu ochii îngol fãrã-nþeles,

Când într-un nimb de soare,în cale, deodatã,

Mi-ai apãrut râzândã înliniºtea-nseratã.

De am crezut cã zâna cucoiful de luminã,

Ce-n vârsta cea de basmeapãrea seninã,

Trecea, lãsând în urmã dinmâini imaculate,

Sã stingã iar buchete de steleparfumate.”

Scrisã într-o sintaxã dislocatã,fraza poeticã disimetricã, înte-meiatã pe puterea de sugestie asunetelor, în care, deseori trium-fã arabescul, ambiguitatea ºiimaginea multiplã, poeziiletraduse din Mallarmé ale luiMax. Costin dovedesc din plinermetismul specific, ca o necesi-tate poeticã primordialã pentrupoetul francez; iar pentruMaximilian Costin, ca o strã-danie, cu adevãrat eroicã, avândastfel meritul de a fi primul carese încumetã sã descifrezepoezia ermeticã ºi greu comuni-cabilã a lui St. Mallarmé, în vre-mea lui. Dar, cu atât mai deactualitate ºi necesarã pentrutinerii noºtri poeþi atraºi depoezia modernã.

Marin COSMESCUDELASABAR

________________

*) Articol extras din vol. „MaximilianCostin – Poetul muzician” care vaapãrea în curând la Ed. „CorgalPress” Bacãu.

Maximilian Costin (1888-1938)

Primul traducãtoral lui Mallarmé *)

„Sforþarea d-lui Costin de a traduce din Mallarmeeste eroicã ºi prin asta lãudabilã...”

GG.. CCããlliinneessccuu

• Grigore Dalban - Palatul administrativ Bacãu, 1899

Pe ce raft al sufletului mai putemaºeza liniºtiþi încã un volum de poezie?...sau poate cã tocmai aici, nu ar trebuisã facem acele discriminãri administra-tive, dacã þinem cont cã biblioteca inte-rioarã se organizeazã rebel fãrã regulilecotidiene... În suflet nu existã „meza-lianþe”, nu existã „pile” – în suflet ca ºiîn poezie lumea se organizeazã dupãalte reguli poate neºtiute de nimeni ºitocmai de asta avem în noi încã ofãrâmã de sacru ºi o capacitate de aprimi cãlduros cuvântul nou (ciudatpentru unii, înþelept pentru alþii). E o altãscarã de valori, pe care fiecare cititor,în ipostaza de lector inocent sau iniþiat,o creeazã dupã o altã axiologie...

*Poetul Ancelin Roseti aduce prin

volumul Împãierea lumii (apãrut încolecþia „Poezia de subteranã”) o altãviziune asupra lirismului; asta nu pentrucã a descoperit o altã modalitate deîntrebuinþare a cuvântului sau o nouãschemã de metaforizare! Acolo în lavatrãirii existã un cumul de frãmântãricare nu s-au strãduit sã se ordonezenici în „melos” nici în „kallos” ci doar înlogos. Sigur – veþi spune – fiecare seaºazã pe sine ca ºi creator în variiipostaze ale logosului. ªi pe bunã drep-tate!

Precum pictorul Bruegel (tatãl),Ancelin Roseti descoperã formelegrotescului imaginativ, resorturileabsconse ale imuabilului, ale eternuluidar ºi premisele dintotdeauna ale fru-mosului (pe care nu îl cautã cu obsti-naþie în univers ºi nici nu îl acceptã arti-ficial). E cu totul altã texturã.

Nu a cãutat eleganþa clasicã a pro-zodiei, nu a cerut stele ºi,recunoaºterea mondialã forþeazãcuvântul sã intre într-o matrice anume,ºi cu toate acestea existã acolo o rig-urozitate a gândirii demnã de invidiatdacã avem rãbdarea sã o descoperim!

Nu ridicã ochii spre cer ºi nu-ºi plângevremelnicia împãcat sarcastic cuaceastã modestã condiþie umanã... darare capacitatea de a reda în mod unic,nota dramaticã profundã, tragismul fãrãhaina strãlucitoare a sublimului! Chiardacã nu pledeazã musai pentru frumos(din teama – poate – cã idealizãrile potîmbolnãvi sufletul de o visare improprielui ºi timpului pe care îl trãim) AncelinRoseti aflã cãi noi spre esteticul mani-festat liric.

Deºi vãd puþin exagerate încadrãriled-lui Vasilian Doboº cel care semneazãPrefaþa volumului – din respect demo-cratic îl citez: „Când toþi ºi-au comandatportete de mãtãsuri ºi rafturi pentruistorie prin fastuoase botezuri, adul-mecând pavajele cosmopolite, AncelinRoseti admira urâþenia, îºi trata greaþaºi-ºi exersa vocaþia de tunar. Nu i-a plã-cut sã facã pe maratonistul prin anti-camerele celor care nu aveau greu-tatea caracterului sãu, pentru a nuvedea cum «limbutul se leagãnã-nvorba sa», neavând nici «uceniciarugilor» ºi nici «despicata limbã a poe-tului sufocat de orgoliu». Simþi în elcredinþa cum se þine departe de straielesfinþilor pãrinþi împãiaþi, purtaþi la pieptpentru a-ºi acoperi culpele. (...) Luni,scrie despre ordinari, marþi, scrie pentrumeschini, miercuri, pentru josnici, joi,peroreazã despre grosolãnie, vineri,rupe osicioarele hidoºilor, sâmbãtã, dinzori în noapte, scuipã fantomaticii scribidin urbe, duminicã, se ocupã de ceeace este mort ºi gol, numãrã caricaturilefãrã numãr ale lumii, comunicã printelepatie cu diabolicul ºi fãrãdelegea ºimai împarte ºi lumânãri inevoluaþilor.Noaptea, cerºeºte de la SfântulAugustin puþin liber-arbitru pentru vise-le sale negre. (...) Oricât s-ar dori dehieratic Ancelin Roseti, sunetele deorgã ale unui univers negru, înnoptatdefinitiv, îi divulgã interiorul încãrcat de

«celebre coºmaruri». (cf.op.cit. p. 5-7)Desigur cã uimeºte prin renunþarea

la „purpura ºi aurul”, spre care privesccu râvnã toþi cei care azi scriu pentrugloria personalã, iar acest ton aºezatcalm, între dispreþ ºi resemnare, sauîntre ironie ºi admiraþie, nu-þi poatedãrui (ca lector) o stare de liniºte con-templativã: „Se întâmplã ceva, nu ºtiuce -/ dar ceva se întâmplã în sertarulacestor zile/ scãpate cu fuga de laudamea.// Mântuitori de rând ºi truditori însticlã pisatã/ trec de la unul la altul ma-rile praznice ale tâmplei,/ zeloasenãvoade azvârlind prin flora ºi faunaîntinselor/ bucurii:/ «Sus! ...tot mai sus,/pânã în nordul visãrii sau poate chiarmai departe...» / Herghelii postmo-derniste de scribi,/ învârtoºaþi în pieleaefemerelor tobe,/ mã învaþã sintaxatãcerii ºi jazz-ul ºopârlei cu faldurialese/ în semn trist altceva decât joculaltceva decât timpul liber/ al Nebunului– cheie sustras din scoarþã de ceasîndârjit.// Trec podul pe care-l poþi rosti,în trecere, cel mai uºor,/ ºi dincolo descobitura tãlpii e lumea -/ un anotimp înuniformã de sfânt.../ Sfântul unei sin-

gure trãdãri,/ cãþãrat în arbori de carminºi de râs în hohote/ pentru a punedeoparte muguri de sentinþe ºi dor...//Un secol de ape fãrã trecut,/ un cor deproscrise statui, hãlãduind/ pe spinãride oceane semantice, frâng, între timp,cu urletul lor/ falezele autoîncâlcitelorziceri./ Oaspete cât vezi cu ochii,/ pri-zonier al vastelor cercuri de cretã,/ simtîncolþind, curajos, în mine, un curcubeumecanic/ ce zâmbeºte din toate bala-malele sale acelui care sperã sã lasecu limbã de moarte ceva:/ om cu darede mânã ºi jupân de balerine/ holdemetatextuale:/ «Doamnelor! Domnilor!Stimate lepãdãturi!/ depun mãrturie lapicioarele voastre aceste lanþuri de luxcare/ au desfãtat, pe de-a-ntregul, fãcã-torii din ochi ºi târâtoarele/ iubitoare depatrii... / Na-vã...! rescrieþi, în spaþiimaterne, de milenii de ori,/ aceastãsãmânþã tãcutã!» // Poeþi – ferãstrãu ºimuzele lor trebãluind prin bordeluri/decongestioneazã, umãr la umãr,unitãþile sintactice intertextualiste.//

Se întâmplã ceva, nu ºtiu ce-/ darceva se întâmplã.../ În încãperea de-alãturi, cuvintele zburdã sub bici,/ serevoltã tandemuri onomastice,/ niciunulnu mai vrea sã însemne nimic.//Scafandrii biblici aduc la liman/ leºulcuvântului fãrã stãpân, Nebunul-cheie,/trunchiul insinuãrilor mele:/ «Sunt puiulde curvã!/ Sunt umbra omului fãrã deumbrã...!» // Cãlãtoresc de-a lungulcamerei, strângând în mâini/ înãcritelesigilii ale fericirii-/ gigantice slouri degheaþã-/ ... ºi zorii zilei cresc din lemnulcrucii ca un destin.” (Odã hidraulicãNebunului-Cheie-op.cit.- p.11)

Ancelin Roseti e o altfel de voce.Una care – pentru cei ancoraþi întradiþie – poate zgâria, deranja sau pro-fana valorile cãrora s-au închinat...Lirica sa îºi serveºte micul dejun, dinfarfuria scepticismului ºi oscilãrilorargheziene, ºi prânzul, ºi-l ia ca pe oîmpãrtãºanie din teatrul lui MarinSorescu. Ceea ce e cu adevãrat impor-tant însã este faptul cã reuºeºte ca lamasa de searã – un fel de „CINA CEADE TAINÔ, sã fie doar el unic ºi singurdeopotrivã.

octombrie 20084

cronica literarã

• Teodora Nicodim

Carleta - Elena BREBU

Cântecpentru „Împãierea lumii”

Anul trecut, în octombrie aveam sã-l vedemaici, în Sala „Ateneu”, pe ªtefan Niculescu. I-aufost interpretate, atunci, Sincronie 1, Sextuplum,Solo, Monophonies, Echos 2. La finalul ediþiei2008, am aflat cã ne-a pãrãsit ºi Aurel Stroe, încãun „greu” al muzicii româneºti. Prin 2000, com-pozitorul Liviu Dãnceanu mã onora facilitându-miintrarea la reºedinta de la Buºteni a maestruluiStroe. Ascult acum ºi transcriu convorbirile noas-tre, în care Stroe îºi povesteºte biografia ºi îºiexplicã creaþia. ªansã unicã, poate insuficientpreþuitã… Voi reveni cu un interviu inedit.

La ediþia I a primului festival de muzica nouã –ºi am numit aici Festivalul de MuzicãContemporanã din Bacãu –, Aurelian Octav Popacânta chiar Concertul pentru clarinet ºi orchestrãde Aurel Stroe.

De altfel, dacã ar fi sã analizãm în amãnunt, laediþia din acest an, pe lângã compozitori cântaþiîn ediþiile anterioare, au fost ºi nume noi. Chiardin prima searã, rezervatã orchestrei simfonice aFilarmonicii „Mihail Jora”, am fost martorii unorprezenþe în premierã: Ana Szilaghi cu PescãruºulIonathan, Astor Piazzolla cu Serie del Angel,solist fagotistul ªerban Novac, Henryk MikolajGorecki - Concertul pentru pian ºi orchestrã,interpretat de Elena Letnanova. În seara derecital în care a fost solistã Letnanova, toþi com-pozitorii erau în premiera absoluta în Festival:

John Cage, Klement Slavicky, Roman Berger,Miro Bazlik, Jaroslav Stastny, Iris Szeghy.

În cea de a doua searã, a formaþiilorbãcãuane, Duo-ul pianistic a interpretat douãlucrãri contemporane ale finlandezilor OlliMustonen ºi Jukka Tiensuu, cvartetul„Fagosttissimo” prezentând lucrãri ale compozi-toarei Iulia Cibisecu – Duran ºi a italianuluiClaudio Leonardi.

În seara „Archaeus”-ului, lucrãri de CorneliuDan Georgescu si Cristian Marina.

De remarcat - lãsând la o parte aceasta ie-rarhizare - prezenþa compozitorului LiviuDãnceanu cu Icos, în interpretarea tubistuluiMihai Ceaºcai, Dans de dans (Fagottissimo),Trochos (Cvintetul Classic), Memorialis(Archaeus).

Alte douã repere: în concertul orchestrei, Untemps sans memoire de Costin Miereanu, ºimedalionul-portret pe care Archaeus–ul l-a creatdin lucrãrile compozitorului Fred Popovici, alcãrui cuvânt de prezentare a sporit înþelegereasensurilor muzicii.

Festivalul de Muzica Contemporanã ar putea fiuna dintre emblemele acestui oraº, dar cu sigu-ranþã putem afirma cã, în acest moment, chiareste una din coloanele de susþinere ale culturiinaþionale de care se va vorbi peste ani.

Ozana KALMUSKI-ZAREA

Festivalul Internaþional „Zilele Muzicii Contemporane”

octombrie 2008 5

cronica literarã

Prozator constant, Dan Stancarevine, iatã, cu un titlu intrigant,care, sub aparenþa de banal, Ceicalzi ºi cei reci (Bucureºti, Editura„Cartea Româneascã”, 2008),ascunde o problematicã extrem dediversã. Astfel, scriitorul amestecãîn creuzetul sãu ficþional chestiunidintre cele mai diverse, cum ar firelaþia tensionatã dintre creºtini ºimusulmani, situaþia delicatã apapalitãþii (confruntatã cu presiunireferitoare la negarea lui Hristos, laacceptarea cãsãtoriei clericilor, laprimirea femeilor în rândul cleruluietc.), fanatismul religios ºi teroris-mul, globalizarea, homosexuali-tatea, misticismul exacerbat (vezipovestea Luminiþei, care l-a ucis pepãrintele ecumenist Roger) saucazul Tanacu.

Dan Stanca se dovedeºte (ºi)acum un fantast, un prozator înzes-trat cu o putere imaginativã rarã,care se manifestã în concepereaunui scenariu narativ complex,speculativ-mistic, pigmentat cuscene de-a dreptul fascinante.Despre calitãþile de exorcist alecãlugãrului-criminal, deþinuþii vor-besc cu teamã, dând mãrturiiincredibile: „Deþinuþii mai apoi, aduºiîn faþa procurorului, a judecãtorului,puºi sã jure adevãrul ºi numai ade-vãrul, aveau sã depunã mãrturieunanimã referitoare la caracterulanormal al zgomotului care a duratcâteva minute – minute însã lungica orele -, dupã care, odatã culãþirea neobiºnuitã a cavitãþiibucale, aºa încât omul nici nu maiavea gurã ca toþi oamenii, ci pân-tece de femei gata sã nascã, dininteriorul acela, urmând probabillinia clasicã, gastro-esofagianã, cao regurgitare violentã, dar ºi lentã înaºa fel încât toate alimentele nedi-gerate care zãcuserã în stomac sãia calea îndãrãt cãtre luminã, seridicã la suprafaþã o mogâldeaþãtranslucidã, care, ajunsã în guranefericitului, s-a rãsucit acolo puþin,producându-i pesemne aceluiasuferinþe atroce ºi, în sfârºit, ca într-onaºtere normalã cu capul înainte,ºi-a fãcut apariþia spre groaza mar-torilor care nu aveau cum sã nurecunoascã evidenþa, a ieºit laluminã, figurã de copil bãtrân, defetus decrepit, de monstru cuînfãþiºare umanã. (…) În dormitor selãsase o liniºte mormântalã.Mogâldeaþa era încã legatã printr-uninsolit cordon ombilical de ceva dinmãruntaiele omului, ceea ce-l fãcupe pãrinte sã nu mai stea pe gân-duri ºi, precum o moaºã destoinicã,a rãsucit cordonul, l-a dus la gurã ºil-a tãiat cu dinþii. Acesta a pocnitdureros ºi tocmai atunci deþinutulexorcizat a emis un geamãt de onespusã duioºie care a impresionatîntreaga asistenþã. Fetusul era fãrãsuflare.” (pp. 436-438)

Vizitat la penitenciar de celebrulscriitor Adam Fisher (însoþit deambasadorul homosexual alRomâniei la Vatican, SebastianSaviel, ºi de Edgar Nour), acelaºipãrinte Gabriel le vorbeºte, într-un

limbaj criptic, despre luptele sale cuNecuratul, expunându-le o extremde interesantã teorie despre ceînseamnã a fi altfel. Pornind de laun vis din copilãrie, exorcistul secrede chemat a-l înfrunta pe Diavolºi îºi raporteazã misia la aceea acreatorilor. Chemarea lui este de avindeca tocmai copiii pociþi din pân-tecele minþii celor bolnavi: „ - Vedeþi,reluã cãlugãrul, care era din ce înce mai vorbãreþ. De multe ori mãgândesc ce trebuie sã trãiascã unscriitor în clipele în care, pradãinspiraþiei, pune pe hârtie copiiideºucheaþi ai fanteziei sale.Fãpturile ieºite din pântecele minþiilui sunt stranii, au un comportamentbizar ºi de aceea fugim din calea

lor, adicã spunem cã nu au nici ovaloare, de fapt le interzicem drep-tul la viaþã ca unui fãt cu grave mal-formaþii ca sã nu creascã ºi sã nune îngrozeascã mai târziu cuînfãþiºarea sa. Eu aºa am înþelescondiþia ingratã de creator, adicã depãrinte al unor vietãþi care pot fimonstruoase. Dar ce se întâmplãatunci când nu eºti nici poet, nicipictor ºi ca mine sau ca alt preotcare nu vrea sã fie doar un simpluslujbaº al bisericii ajunge sã-ºipriveascã în faþã enoriaºii, pe ceimai ciudaþi dintre aceºtia, pe aceiacare sunt mai mult decât bolnavi ºiatunci privindu-i drept în ochiaºteaptã clipa neomeneascã,aceea când pentru o fracþiune afracþiunii faþa lor se dã la o parte cao cortinã ºi de dedesubt se va ivifigura imposibil de reprezentat aaceluia care niciodatã nu a încetatsã creadã cã lumea aceasta este alui. Închipuiþi-vã ce se întâmplãatunci?” (pp. 264-265)

Principala calitate a autorului ºi,implicit, a romanului, o reprezintãputerea lui speculativã, uºurinþa cucare se miºcã printre subiecte atâtde delicate ºi felul în care reuºeºtesã brodeze ipoteze dintre cele maiseducãtoare. Pretextul e simplu.Edgar Nour ucide într-un accidentde maºinã un om. În mod parado-xal, nu i se întâmplã nimic ºi asta îlneliniºteºte. Deºi a dus victima laspital, unde s-a constatat decesul,poliþia nu îl cautã. Apãsat de o neli-niºte vecinã curiozitãþii, el merge la

morgã, în cãutarea cadavrului, undei se livreazã o poveste incredibilã,despre morþi care dispar ºi despreposibilitatea ca nimeni sã nu fieinteresat de asta. Pe acest fundal,se contureazã o întreagã lume,naratorul depãnând firele uneipoveºti complicate, în care intrãreligie, politicã ºi multã imaginaþie.ªtiinþa lui Dan Stanca este de a dacoerenþã unor scenarii neplauzibilepentru a pune astfel în discuþieaspecte de larg interes. MoarteaPapei Ioan Paul al II-lea este pusãpe seama unei vizite prealabile aunor influenþi imami, care l-ar fiºantajat, crima sãvârºitã la Taizé deo româncã nu ar fi rodul nebunieisau al exaltãrii religioase, ci con-secinþa unei traume suferitã deLuminiþa, despre care aflãm cã ar fifost adusã în Franþa de o reþea detrafic de carne, care se ocupa curecoltarea de ovule etc.. Epilogulanuleazã toate iluziile, lãmurindîncurcãtura. Ce se întâmplase?Simplu: o reþea (alta, probabil) detrafic de organe fãcea, în complici-tate cu poliþia, sã disparã cadavrele.

Dintr-o anume perspectivã (unamai seducãtoare) romanul poate ficitit ºi ca o pledoarie pentruredescoperea umanitãþii pierdute,pentru capacitatea de a redevenioameni. Mesajul ultim al cãrþiivizeazã tocmai zone care depãºescprimul strat narativ, al întâmplãrilorexterioare. Ideea apare limpede for-mulatã de Viola, soþia lui Edgar, înfinalul cãrþii, înainte de arestareabãrbatului: „ - Cei calzi ºi cei reci,vorbi ea încet, dar ferm, ca ºi cândar fi despãrþit apele. De o parte suntcei care se sacrificã, care nupregetã ºi se aruncã în foc þinândochii larg deschiºi. Ei sunt singuri ºipuþini iar gestul lor curajos ar firepede muºamalizat dacã decealaltã parte nu s-ar afla neclintiþimartorii care vãd, reþin ºi nu au voiesã mintã sau sã tacã. Cei calzi ºi ceireci… Calzii îºi smulg inima dinpiept sau sunt totdeauna cu inimalor, pe care o topesc în flãcãrilecerului, recii stau alãturi, inima lor emicã ºi fricoasã, pititã bine în sar-cofagul toracelui, dar mintea le etreazã ºi tocmai de aceea sunt uim-iþi de frumuseþea plinã de nobleþe acelor care pot sã moarã. Inima ecaldã, fierbinte, incandescentã,mintea e rece, dar curatã ca uncristal.” (pp. 477-478)

Fãrã a fi o revelaþie, Cei calzi ºicei reci se profileazã drept unul din-tre romanele importante ale con-temporaneitãþii. Scris bine, cu inimãcaldã ºi minte rece...

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

De la Dumnezeu la Islam,via Tanacu

• Dragoº Burlacu

expoziþii

octombrie 20086

ªapte – atât de simplu ºi mi-nunat s-a intitulat expoziþia alcãrei vernisaj a avut loc pe 10octombrie, la Galeriile „Frunzetti”Bacãu, la orele 17. Minunat, pen-tru cã, se ºtie, ºapte este consi-derat numãr magic. În ºapte zileDumnezeu a creat lumea,babilonienii considerau Universulcompus din ºapte planete. Dedata aceasta, s-au întâlnit ºapteartiºti, fiecare dintre ei aducândcu sine o galaxie din universulpersonal. Cei ºapte sunt: DragoºBurlacu, Marius Crãiþã-Mândrã,Dionis Puºcuþã, TeodoraNicodim, Cristi Gaºpar, GeorgianMazerschi, Justinian Scãrlãtescu.

Vernisajul a avut un deosebitecou, iar despre public aproape ebanal sã afirmãm c-a fost plãcutimpresionat. Aºa cã voi folosi oexpresie a poetului UmbertoSaba ºi voi spune cã expoziþiacelor ºapte a fost „binecuvân-tatã”: „Opera de artã este întot-deauna ca o spovedanie ºi caorice spovedanie are nevoie debinecuvântare. Lipsa succesuluiechivaleazã cu refuzul binecu-vântãrii.”

Iatã ce declarã cei trei de lacare a pornit ideea acestei expoz-iþii.

Dionis Puºcuþã

„Expoziþia a avut la bazãcondiþia de-a fi animatã de unsuflu tânãr. Cei ºapte cuprinºi înaceastã expoziþie formãm unnucleu. Intenþia noastrã e de-a nune opri aici. Mã bucur nespus cãdintre expoziþiile de la începutulanului pânã acum, aceasta a avutcel mai numeros public lavernisaj. Ceea ce dovedeºte cãpublicul bãcãuan este atent lacreaþia tinerilor. Vom mai aveaastfel de expoziþii, pe un formatasemãnãtor. Proiectul a fost iniþi-

at de trei dintre noi ºi am maiatras doi tineri artiºti bãcãuani ºidoi bucureºteni. BãcãuaniiGeorgian Mazerschi ºi TeodoraNicodim sunt tineri care promitfoarte mult, au o artã personalã,nicidecum încropitã prin labora-toare. Georgian Mazerschi ºiTeodora Nicodim au un discursreal. Despre bucureºteni vã vavorbi Dragoº.”

Dragoº Burlacu

„Cristi Gaºpar ºi JustinianScãrlãtescu au fost invitaþi înexpoziþie pentru cã am mai avutdestule proiecte comune, suntartiºti foarte buni. Cristi Gaºpar eun pictor special pe planul arteitinere, se bazeazã foarte mult pe

emoþie ºi lucreazã cu acribie.Justinian Scãrlãtescu a pornit capictor, ceea ce se ºi vede înfotografiile lui. Cele din expoziþiesunt din seria Îngeri, realizatã laRoma, în Italia. Justinian a alesalte arme (ale fotografului) darare aceeaºi gândire ca noi.

Dincolo de nucleul format dinartiºti cu artã de calitate ºi conþin-ut, m-a marcat reacþia publiculuiºi îndeosebi a artiºtilor mai învârstã. Au validat expoziþia noas-trã. Dacã ar fi sã evaluez expoz-iþia prin ochii critici ai publicului,atunci trebuie sã þin cont de douãcategorii: publicul neavizat ºi celavizat al artiºtilor, al doilea avândºi douã ramificaþii distincte: artiºtiiplastici tineri ºi cei mai puþin tinericare ne-au ºi crescut. Nu sepoate uita cã eu ºi Marius suntemfii de artiºti. Existã un dialog con-stant ºi dur între arta pãrinþilor ºiarta fiilor, generat de diferenþa dementalitate. Iar conflictele deacest tip apar când generaþiatânãrã este foarte puternicã.”

Marius Crãiþã-Mândrã

„Expoziþia ªapte putem spunecã e o replicã a celei din martie,intitulatã Colonia din Bistriþa.ªapte e chiar mai bunã, mai uni-tarã. Are mai multã armonie ºi unplus de personalitate, în cea dinprimãvarã se simþea influenþaîndrumãtorului Teodor Moraru.(Intervine Dragoº: «Dar Coloniaa fost o expoziþie de tabãrã, iarªapte e de atelier. Arta grea seface în atelierul pictorului.»)

Cât priveºte conflictul întrevizuini ale celor douã generaþii eîn natura firii sã se întâmple aºa.

Trecând pragul maturitãþii deviimai atent în miºcãri, precaut, tecontrolezi excesiv, îþi filtrezi multideile. Revoluþiile de orice naturãau fost fãcute de tineri. Dar rev-oluþiile îºi devoreazã copiii. Înartã, tinerii încep miºcãri de avan-gardã, experimente. Atunci cândstilul este deja impus devine cla-sic.

Exuberanþa noastrã a celor dinexpoziþia ªapte a fost observ-abilã, s-a reflectat în ochii ºi zâm-betele privitorilor, ceea ce ne dãîncrederea de care avem marenevoie.”

*Din aºa-zisã întâmplare îmi vin

în minte alte cuvinte ale poetuluiitalian: „Pentru a face, ca ºi pen-tru a înþelege arta, este nevoie

înainte de toate de un lucru: sã nepãstrãm copilãria pe care proce-sul vieþii, de la un capãt la altul,tinde sã o distrugã.” Vasile Crãiþã-Mândrã ne-a mãrturisit: „Noroculmeu ºi-a lui Ioan Burlacu este cãam înþeles ce se întâmplã înaceastã expoziþie. ªi astfel, amîntinerit ºi noi!”

De altfel, artistul plastic VasileCrãiþã-Mândrã a prezentat expoz-iþia ºi a vorbit despre fiecare din-tre cei ºapte:

„Lucrãrile lasã impresia deprospeþime ºi spontaneitate.Aceºti tineri artiºti parodiazã, auîn comun un umor ce se apropiede comicul teatrului burlesc.

Marius Crãiþã-Mândrã se car-acterizeazã printr-un joc foartepãtrunzãtor valoric ºi cromatic.Cu nonºalanþã, el merge pânã larelaþia de complementaritate,folosind contraste radicale. ªi val-oric merge pe scala contrastelorde la închis la deschis. Poateopta ºi tria din viaþã orice aspectsau moment. Decupaje ºi imagini,reproduceri fotografice, foi derevistã se concentreazã printr-opaginare ºi încadrare specificãstilului sãu, nelipsind aspectulinsolit. El provoacã prinsubiectele lui, îºi subliniazãmesajele.

Dionis Puºcuþã recurge la oabordare graficã a începuturilorsale, care frizeazã puþin burles-cul, dar nici într-un caz nu ajungepânã la intersecþia cu caricatura.Readuce în zona picturalului real-izãrile sale prin patã de culoareputernicã, plasatã cu certitudine.

Dragoº Burlacu are calitateade a putea sã preia un obiect, unaspect de mici dimensiuni ºi sãcreeze imagini care rezistã foartebine prin culoare ºi prin fermitate.Cu exactitate de aparat fotocopia-tor, dar ºi cu virtuozitate graficã ºicromaticã, Dragoº împinge imag-inea în zona esteticului ºi pic-turalului.

Cristi Gaºpar poate sã jon-gleze foarte degajat folosindculori, sã se miºte cu mare curaj,fãrã distonanþe.

Justinian Scãrlãtescu ducetehnica graficii spre fotografie,face demonstraþii de virtuozitate.Decupeazã niºte detalii cu unefect plastic fantastic.

Teodora Nicodim parecuminte, dar în realitatedovedeºte curaj în lucrãrile sale,face picturã folosind, doar ca pre-text, aspectul serigrafic.

Georgian Mazerschi prezintãcurat ºi cinstit niste variantegrafice. Nu se supune rigorii

acestei tehnici. Abordeazã tipulde compoziþie deschisã, concen-trând culoarea mai ales în anu-mite zone, controlate foarte binede el. Se simte un vânt de liber-tate care bântuie pe suprafeþelesale.”

ªapte – o expoziþie bogatã dinpunct de vedere cromatic, ani-matã de un umor situat la inter-secþia dintre jovialitate ºi ironie. Oexpoziþie la care simþi nevoia sãrevii, pentru cã ar mai fi ceva deînþeles, un ceva ce la primavedere îþi poate scãpa. Revenindîn Galeria „Frunzetii”, pentru arevedea creaþiile celor ªapte,vizita mea a coincis cu cea a unorcopii, elevi în clasa a VI-a laLiceul de Artã. Ce spuneau co-piii? Aveau anumite preferinþe:bebeluºul care þine în mânã unbãnuþ (lucrare semnatã deDragoº Burlacu), blonda cu ºuviþefrumoase (portretizatã de MariusCrãiþã-Mândrã), cãþeii lui DionisPuºcuþã, broscuþa ºi struþul – per-sonaje zugrãvite cinetic deTeodora Nicodim. S-au contrazisteribil în ceea ce priveºte „omul înpicioare" – creat de DragoºBurlacu. Mai întâi, privindu-l defoarte aproape, au afirmat c-ar fi„prea încãrcat". O fetiþã, înde-pãrtându-se, a reflectat: „Abia deaici îmi place omul acela. Deaproape îl vedeam altfel. Dar efascinant, ai impresia cã va treceprin uºã, eºti sigur cã va pãtrundeºi prin pereþii panotaþi cu tablouri."

Da, omul din uºã, creat deDragoº Burlacu, guverna întrea-ga galerie. O guverna, înde-pãrtându-se aparent din acelunivers artistic, pe care nu-l poþipãtrunde dacã nu ai pãstrat cevadin copilãrie: visul, jocul, curiozi-tatea, culoarea, înveselirea, inimacaldã, sinceritatea. Dar mai alesfantezia. De toate acestea, ºi cuun plus de echilibru, au datdovadã ºi cei ºapte artiºti.

Violeta SAVU

ªapte artiºti tineri

• Marius Crãiþã Mândrã

• Georgian Mazerschi

• Dionis Puºcuþã

Violeta Preda

Prrozzemmeca nniciodattã

Botezatã literar de Mariana Marin, în2003, când publica volumul Cugleznele întoarse, Violeta Predarevine la poezie (dupã ce între timp ascos alte câteva cãrþi de eseisticã ºiistorie literarã). De data aceastã, cuProzeme ca niciodatã (Bucureºti,Editura „Vinea”, 2008), titlu ce reia ºispeculeazã o formulã fericitã prin careIon Tudor Iovian îi comenta versurile dela debut. De altfel, într-un Prolog (unulliric, evident) autoarea îºi motiveazãpreferinþa pentru aceastã specie mixtãºi aspiraþia (utopicã) de a scrie (despre)ceva nou: „În noaptea asta nu voidormi. Voi scrie într-o limbã nouã.Genul e prozem. Specia, poerozã.Cuvintele, de mult. (…) Miereaprozemului e prozemul însuºi. PoetulIon Tudor Iovian a gustat-o ºi i-a plãcut.De atunci, numele. De atunci,instanþele textului narativ ºi încordareapoeticã, tensiunea adunatã central,eliberarea cãldurii în corp ºi a versuluiîn poveste. E chiar ceea ce vreau – unroman în strofe, un vers cât o prozãscurtã, o naraþiune simplã – fãrãactanþi, climax sau deznodãmânt.”Dupã o asemenea declaraþie progra-maticã liminarã devine limpede cã neaflãm în faþa unei conºtiinþe caretrãieºte intens ºi care îºi propune a nurata „tensiunea” vieþii, pe care trebuiesã o transmitã cu orice chip.

Structurat în trei secvenþe,Neputinþa, Strigãte ºi baºi ºi Emoþia,volumul de faþã este, de fapt, un imnînchinat maternitãþii, un elogiu adusfacerii ºi suferinþelor îndurate de femeieîn a împlini miracolul naºterii.Problematica îmi aminteºte de Ceruldin burtã al Ioanei Nicolae, „roman”,care se voia ºi el o transpunere literarãa experienþei maternale. La VioletaPreda nu întâlnim însã nimic din retori-ca gravã, pedantã, a odei. Nici încrân-cenare, nici narcisism. Într-un limbajprozaic, menit a sugera cã naºterea ºimoartea (fiindcã ºi ea se profileazãameninþãtor) fac parte din firescul exis-tenþei noastre. Masca Ilianei nu e altce-va decât pretextul pentru transcrierea„poerozã” a unei game variate de trãiricare merg de la disperare la fericire. Sepoate vorbi chiar despre unmicrounivers dominat de o melancolieblândã, care se salveazã prin aparenþade simplitate pe care o îmbracã.

Prozeme ca niciodatã este unvolum care chiar meritã citit.

Adrian JICU

Nicolae Rãzvan Stan

Cãlãttorrsprre Veººnnicie

Numele pãrintelui Nicolae RãzvanStan nu mai este demult o necunos-cutã, chiar dacã semnãtura sa apare cupreponderenþã în revistele creºtineMitropolia Olteniei, Altarul Banatului,Vestitorul Ortodoxiei, Teologia,Învierea, Cetatea Creºtinã, LuminãLinã, Ekklesia º.a., unde semneazãîndeosebi studii, articole ºi recenzii, darcâteodatã ºi poezii, pe care le mai gãz-duiesc din când în când revisteleApollodor, Luceafãrul, Mozaicul,Ramuri…

Aspiraþia sa spre Veºnicie îmbracã,astfel, nu doar haina euharisticã, ci,într-o oarecare mãsurã, ºi pe cea

lumeascã, semn cã mintea poetuluicare se vrea nu zboarã întotdeaunadoar la Dumnezeu ºi cã, aidoma seme-nilor, îºi cautã drumul, încercând sãevite, pe cât posibil, ispitele în carecãdem de regulã.

Dupã douã cãrþi de specialitate –Datoria de a rãmâne viu (EdituraMitropoliei Olteniei, Craiova, 2003) ºiAntropologia din perspectiva hristo-logicã. Bazele doctrinare ale vieþiiduhovniceºti (Editura ArhiepiscopieiTomisului, Constanþa, 2007) –, cucerni-cia sa a simþit nevoia sã înalþe câtevacânturi explicite Divinitãþii, pe care le-areunit în volumul Cãlãtor spreVeºnicie. Imne teologice, apãrut anultrecut la editura unde a debutat ºi pecare o conduce în prezent, în calitatede director.

Pornind de la adevãrul potrivit cãruia„Taina omului s-a împlinit prin TainaHristos”, dar ºi de la constatarea per-sonalã cã „Ne-am îndepãrtat de Izvor /Ca ploaia de nori / ªi am crezut cãputem sã trãim aºa singuri”, el încearcãsã afle care sunt sensurile acestei lumiºi cum de „Nimicul a fost ales ca reper /ªi s-a dat startul la marea desfãtare”.

Sondându-ºi propria conºtiinþã, îieste mai lesne de înþeles cã „Omul îºicautã sensul ca furnica muºuroiul / Cao pasãre cuibul de peste an”, cã înaceastã orbecãire generalizatã „ExistãCineva care chiverniseºte totul” ºi fãrãde care „Nimic nu este al nostru din totce pare a fi”. Aceasta cu atât mai multcu cât pigmeii care suntem „Am schim-bat legea lui a fi / Cu cea a lui a avea /ªi în loc de a merge spre locul celveºnic / Ne-am oprit sã stãpânim ni-micul”.

Definindu-se (Chip al Chipului Tãusunt Doamne / O reflectare mãrginitã aTa în timp ºi spaþiu / Adus la fiinþã prinpulberea pãmântului / Prin frãmântareasuflãrii gurii Tale / M-ai înãlþat ca pe unmãslin roditor / În mijlocul arcului decurcubeu al / întregului cosmos.),conºtientizeazã, o datã în plus, cãexistã doar pentru cã Dumnezeu i-a datviaþã, spre „a fi iubit ºi pentru a iubi”, ºicã fãrã El fiinþa sa nu e „nimic /Cuvântul e pustiu”.

Cãlãtor prin viaþã, vede în aceasta o„mare încurcãturã”, mai ales de cândam „ajuns sã ne mâncãm mai rãu caºerpii” ºi de când s-a „decretat nebuniaca lege de cinste /Iar prostia ca formãnormalã de viaþã”. Fãcându-se el însuºica smochinul neroditor, s-a grãbit aajunge în „þara îndepãrtatã a pãcatului”ºi, sclav al „imaginaþiei pervertite”, acãzut în idolatrie, fiind martor perma-nent al propriei rãstigniri.

Conºtient cã din „adâncul pãcatuluise merge spre adânc”, strigã disperat„Adâncul iubirii”, implorându-L sã-l ajutesã se regãseascã. Înainte însã de arosti „Vreau sã mã mântuiesc,Doamne!” se întreabã la fel de patetic:„Ce sunt eu, când nimeni nu-mi spunenimic?” Alegând din infinitatea de gân-duri care-i rãscolesc inima, gãseºte sin-gur un posibil rãspuns, pe care-ldefineºte chiar Identitate: „Sunt ca ovirgulã ascunsã dupã un cuvânt, / Carepoate fi lãsatã sau tãiatã la prima corec-turã, / Sunt ca un punct scãpat printr-ositã / Miºcatã de marea alegere a vieþii,/ Sunt ca un mic zbor de pasãre speri-atã / Pierdut printre ramurile atinse dearipi, / Sunt o mare de definiþii, unvolum de poezie, / Un roman cecuprinde o viaþã / Pe care alþii refuzã ao citi“.

ªi nu numai cã refuzã, dar îl supun zide zi la noi provocãri, antrenându-l într-oconfruntare continuã: „Grea este luptala care am fost chemat / ªi amare suntcuvintele celor dornici de prigoanã.”Dar nu de prigoanã se teme, pentru cã

ºtie cã „Puþini sunt cei ce-ºi carã cuvârsta trezvia”, ci de cu totul altceva:„Nu de moartea ce o sã vinã cu timpul /mã tem, Doamne, / Ci de neputinþa dea nu Te avea”.

O neputinþã pe care o scaldã în la-crimi (Cântec de lacrimi îmi curge dinsuflet / Ca dintr-un nor singuratic pe cer/ Ce-ºi stoarce fiinþa pierzându-se pestelume), însã o ºi înãbuºã treptat, întrucâtnãdejdea la Dumnezeu e mult mai pu-ternicã: Gol sunt, dar fãrã teama friguluide mâine, / Flãmând, dar fãrã fricã defoametea ce va veni, / Însetat, dar neîn-spãimântat de seceta ce se anunþã /Bãtut, dar neîngrozit de prigoaneleurmãtoare, / Muritor, dar necuprins deteroarea morþii, / Cãci Tu cu mine eºti ºinimic nu mã va cuprinde“.

Aducându-I „apã, pâine ºi vin”, econvins cã „Tot ce rãmâne de preþ înom / Este doar hristificarea prinEuharistie” ºi cã Dumnezeu-Cuvântulva goni „surzenia ºi orbirea / de la inim-ile noastre”, deschizându-ne calea spreVeºnicie, „cea mai frumoasã ºi realãpoveste”. O poveste tâlcuitã pe larg depr.prof.dr. Ilie Moldovan în Prefaþavolumului, pe care l-a citit ca pe unpoem teologic, ingnorând imperfecþiu-nile stilistice, unele greºeli de expri-mare ºi palida tentativã de versificare aunor idei cu tentã vãdit aforisticã ºi voitpilduitoare.

Dar cum „Adevãrul Învierii nu e altuldecât adevãrul Frumuseþii ºi în cele dinurmã Adevãrul Vieþii veºnice, veºniciepe care poetul necontenit o are învedere, ca pe o tainã supremã, greu deexprimat în cuvinte ºi posedând o forþãinterioarã sesizabilã numaiduhovniceºte”, sã le dãm ambilor drep-tate ºi sã zicem, aidoma pãcãtosului:Cred, Doamne, ajutã necredinþei mele!

Cornel GALBEN

Radu Beligan

„Unn artistpenntru eternnitateateatrului româânnesc““

Cu mare bucurie aºtept, chiar înaceste momente, spectacolul pe caremaestrul Radu Beligan îl va susþine pescena Ateneului bãcãuan, undeva lamijlocul lunii noiembrie. Ca atâtealucruri ce au o desfãºurare fericitã daraproape inexplicabilã, tripla întâlnire cuRadu Beligan îmi prilejuieºte, firesc,reale momente de bucurie dar ºi depreþuire pentru ceea ce a construit de-alungul unui secol acest om de o forþã ºio expresivitate ieºite din comun.

În ultimul timp, chiar mã arãtaminteresat de un volum de memorii sem-nat Radu Beligan, având speranþa cãmaestrul are altruismul de a lãsa pestetimp, mãrturia sa despre timpurile ciu-date ce s-au abãtut peste þinuturile /cultura noastrã. Iar dacã totul nu edecât o chestiune de proprie subiectivi-tate, îmi duc totuºi neputinþa înþelegeriipânã la capãt, acolo unde, sub formaunui gest de recunoºtinþã, mã voi opriîntr-o scurtã prezentare a volumuluidedicat de cãtre Fundaþia „Rampa ºiEcranul“ marelui actor. Revenind, aflucu mare bucurie cã, alãturi de specta-colul anunþat, unde Radu Beligan va fiprezent ºi cu o carte ce propune confe-siuni despre viaþã ºi artã, editura fun-daþiei mai sus amintite propune publicu-lui larg, cumva la ceas aniversar, încadrul colecþiei „Monºtri sacri”, o antolo-gie dedicatã celui ce întruchipeazãportretul - în nuanþe sobre - unui artist„pentru eternitatea teatrului românesc”.Coordonatorul acestui proiect, Cezar

Alexandru Genoiu, reuºeºte sã aduneîn paginile cãrþii o serie de interviurireprezentative, portrete semnate deoameni apropiaþi fenomenului teatru,cât ºi recenzii ori fragmente din vo-lumele publicate de Radu Beligan.

Cuvintele de pe prima copertã vin sãcontureze ºi mai bine certitudinea va-lorii: „E un poet plin de subtilitate, uncãrturar cât trei academicieni, la curentcu tot ce joacã… alþii, un iubitor deteatru, aleargã pãtimaº dupã pieselealtora, amuzat sincer de jocul tuturorcamarazilor de talent… Între douã lungidiscuþii despre artã (de obicei pe la anti-cari) îºi aduce aminte cã «azi joacã», ºialeargã în fugã la teatru…” (CamilPetrescu).

Cred cã miezul cãrþii este dat deinterviurile pe care nu ai cum sã leratezi. Aici, in vivo, îþi dai seama de na-turaleþea cu care Radu Beligan îºigãseºte adãpost doar în actul de cul-turã autentic. Sunt momentele de maxi-mã încãrcãturã, de unde înþelegi câteceva din mecanismul pe care îl pune lapunct scena ºi prin ea, o altã lume aformelor ce re-teatralizeazã existenþa.Iar dintre toate, cel mai interesant ºi maiplin de substanþã este cel purtat cuValentin Silvestru, de unde am sã reþinmãcar câteva aspecte ce e bine sã fiepurtate prin faþa mai tuturor teatrelor dinprovincie, acolo unde la modã rãmâneexperimentul: „Atât cât mã þin puterilemã voi împotrivi ideii de a transformaNaþionalul într-un venerabil ºi pioslãcaº al morþilor celebri, unde specta-torii sã se plictiseascã din somnolentãveneraþie ºi sã aplaude dintr-un îndu-rerat respect. Eu cred, spre exemplu,cã-i preferabil sã fim criticaþi cã nujucãm în fiecare stagiune trei-patrucapodopere din dramaturgia naþionalãori cã ne apropiem cu excesivã sfiiciunede marile triumfuri ale teatrului univer-sal, decât sã onorãm numai în planulaparenþelor o obligaþie structuralã aprimei scene. Sunt unii critici care,necenzuraþi de gravitatea rãspunderii ºibeneficiind de o fericitã elasticitateeticã, sunt interesaþi ca arta sã fie un felde raport asupra aduse la îndeplinireobedient ºi entuziast. Dar un act decreaþie nu se naºte oricum, oricând ºicu oricine”.

Totodatã, interesante paginile undeportretul se întregeºte prin consideraþiilesemnate Camil Petrescu, N. Carandino,Horia Deleanu, Ileana Berlogea,George Bãlãiþã, Mircea Iorgulescu,Alexandru Paleologu, George Genoiu,Paul Everac, Horea Popescu, RaduPopescu.

La Addenda avem fragmente din vo-lumele anterioare cãrþii biografice sem-nate Radu Beligan: Pretexte ºi sub-texte, Luni, marþi, miercuri.

Voi reveni, vreþi, nu vreþi, dupã ce-lvoi vedea pe maestru pe scenã, acolounde a triumfat, având convingerea cãva mai osteni ani buni în slujba acesteiminunate jucãrii mofturoase, teatrul. Voireveni dupã ce îi voi citi mãrturiile decare aminteam la început. Pânã atunci... nu pot decât sã vã îndemn sã lec-turaþi o carte document, ce are ºiminusurile ei importante (pornind de laconcepþia graficã ºi pânã la modalitateaextrem de ciudatã de a amestecanefericit pagini de certã valoare, ce auun mesaj bogat, cu cele ce nu ºi-ar figãsit locul decât într-o lucrare uºorîndoielnicã), dar mai ales careînsumeazã datele unei existenþe de unlirism aparte. Radu Beligan rãmâne pemai departe – „un mare semn de între-bare”.

Marius MANTA

octombrie 2008

autori ºi cãrþi

7

Ferricitt pe la colþurri

O! lampa mea pentru fluturi,o! biserica mea în care dau buzna fluierândpãrãginitul plânset ce adastã în liziera sufletului, dar dã-mi odatã un nume fãrã sfârºit ºi voi tragestãruitor cu praºtia în univers dupã tine, ºi voicoºcovi înveliºul lumii pânã la vis ¯natala mea Femeie,atât de fericit voi fi pe la colþuri, ºtiindu-te familiar-izatã cu oasele mele ce vor hodorogi aidoma unorpoezii…, poezii…, poezii…!

Jivinna Commedie

Am pus ceasul sã sune…Ei, bine, n-a sunat!… Purtam în gurã un gust depãmânt necãlcat, netrãit ¯ ºi toate cuvintele meleau început sã plodeascã noi înþelesuri,scotocindu-þi vârsta, scotocindu-þi semnul,scotocind dupã tine în semeaþa gãtealã-þi decarne…De aceea tot caut eu, astãzi, sfintele taine la dinþi, ºi nu-mi reuºeºte, nu-mi reuºeºte…

SScrr⺺nnett

Oameni în coaja lor, încheietori de grai ºi alchimiºti ung balamalelenoului ev, atât de tare încordând fila istoriei, dar noi ne jucãm de-a lumea, de dupã inimile noastre, pândindu-ne, cum fericiþiluãm forma zilei, aidoma unui vicleºug de legendãînãlþat în vecinãtatea cãrnurilor prin care timpul sescurge cu subînþeles… E doar un joc!… Va fi doar un joc…!

Bulettinn onnttologgic

E vremea sã-mi curgi printre degete spre ziua demâine, E vremea sã þipãm fericirea ca din gurã de ºarpe, E vremea sã te vorbesc prin somn, în numele binelui, ºi-al rãului, ºi-al sfinþilor sâmburi de mãr... În fine, e timpul sã ne lãsãm pictaþi de pictorii ceimai naivi..., dar cei mai naivi... Aºa sã ºtii!...

De ce sã nnu……

Un roi de icoane lovite de largi bucurii mã mai îndeamnã, încã, sã ascult în tine jocul de-av-aþi ascunselea al preacuvioºilor vânzãtori debiblii, ºi muºcãtura, ºi fructu-þi prea crud, ºi umble-tul domol al dumnezeului ce-þi traverseazã, pentrua nu ºtiu câta oarã, zorii sângelui,copleºit de propria-i naºtere. Iar dacã-i aºa, de ce sã nu slãveºti, Femeie, ºi acest din urmã fel al meude a fi!?...

AActtele vorrbesc……

Cinstiþii lectori ºi bocitoarele ºi marii mângâietori

umilesc mãruntaiele unui ceasornic vechi, în colþ,

lângã sticlãria lumii, ungându-l cu seva sufletelor

noastre dezamãgite de firave trestii de zahãr...

Aºa lucreazã ei la actele noastre: ticluind ne-

sfârºite cãlãtorii de nuntã, pentru ca-n astfel de

cazuri, chiar ºi nedumerite actele sã poatã vorbi...

ªi ticluiesc...!

ticluiesc, pânã la drojdie, totul...,

rãzvrãtindu-mi boarea crucii în palme.

Vechiul mmeu orraºº

de carrttonn

Astãzi n-am chef sã-mi arunc peste bord îngerul

ºi nici sã-mi inventez fericirea cu tot penetul ei

burlesc, ci vreau doar sã tãiem împreunã panglica

vechiului meu oraº de carton, în care nimic nu se

întâmplã fãrã tine,

Întâmplãtoareo!...

AAlerrggarre

înn jurrul cozzii

Benchetuieºte, Femeie! de jur-împrejurul zilelor...

Civilizaþii timide îþi trimit în corãbii pacostea lor ºi

colindul, ºi toate neatinsele lucruri ce mâine vor

da fuga, în partea plictisitã a inimilor, de unde-or

începe sã scoatã limba la noi:

„Nimic nu se sfârºeºte, nu începe nimic!...“

Arãtãtorii cu degetul înalþã în mine ceva...

Sunt fericit, Femeie...! Benchetuieºte!... O! trista

mea alergare în jurul cozii, cu mult mai micã îmi

pare, acum, fericirea, decât un lat de palmã

nepironitã.

Nimic nu se sfârºeºte,

Nu începe nimic!...

O scurrttã prredicã

Zãdãrniceºte-mã, Femeie!,

tu, suavã matriþã a uimirii...

Noaptea-i de numai o ºchiopã...

De îndatã ce-þi voi cunoaºte rangul, voi aluneca

pe cuvinte-n sus, ºi, vrând-nevrând, ca pe o

scurtã predicã, voi purta, dintr-o parte în alta,

cerul, pânã la tine...

octombrie 2008

poesis

8

C. D. ZELETIN

AncelinRosetiAcvila

Curioasa întâmplare ce vreau s-o povestesc s-a petrecut cu multe secole în urmã,pe vremea lui Nicolae Alexandru Voievod, fiul lui Basarab I, întemeietorul ÞãriiRomâneºti, de la care moºtenise iubirea de neam ºi fervoarea ctitoririi. Ca sã spore-ascã ºi prin cele înalte neatârnarea faþã de unguri, cuceritã de pãrintele sãu prin bãtãlii,hotãrî sã întemeieze Mitropolia Ungrovlahiei, pe scaunul cãreia patriarhulConstantinopolei îl numi pe arhiereul cerut de domnitor, Iachint, un om sfânt ºi cu maredragoste de neam. Ce era Câmpulungul plin de meºteri pe vremea tatãlui sãu, dar ceera acum: pietrari cãlãri pe hãlcile de stîncã, amestecând muruiala ori potrivindcãrãmida ºi piatra; tâmplari bãtând cuie în blãnile de fag, stejar ºi brad; pleuariasurzind cu bocãnitul în tinichea; inconari în dialog liniºtit cu vopselele lor ºi câþi ºi maicâþi! Cu tãtarii în faþã, cu ungurii în spate iar deasupra cu primejdia ciumei care semuiase fãrã sã se isprãveascã, domnitorul hotãrî sã-ºi înalþe o culã a lui, ascunsã lagura unei posade, care sã-i zâmbeascã alb când îl vor apãsa zile negre.

În doi ani cula fu ridicatã pe o stâncã pititã de Dumnezeu pe coasta dinspremiazãzi a unei vãi adânci ºi împãdurite. Îmbrãþiºând-o cu privirea, ochii galeºi aivoievodului arãtau o mulþumire îngânduratã. În faþa intrãrii înalte ºi semicirculareporunci sã fie plantat un mesteacãn strãveziu cu tulpinã albã ºi coroanã rarã. Strãjuiasingur între brazi, ca un mire. Crengile indiferente se legãnau în curentul imperceptibilal vãii, iar soarele dimineþii le plimba necontenit umbra deasupra golului plat undeurma sã fie fixatã stema þãrii.

În sfârºit, se ivirã meºterii împodobirii odãilor, pictori ºi sculptori, artiºti aimeremetisirii celei mai gingaºe, avându-ºi mai toþi obârºiile în Apus. Cel dintâi sosi, dinAlamania, meºterul în blazoane din piatrã ºi smalþ, voinicul Uwe, neamþul care nu zâm-bea niciodatã. Îl însoþeau trei ucenici bãlãiori, înalþi ºi subþiri ca aþa, porniþi sãîmbrãþiºeze ºi ei arta herburilor în piatrã ºi ceramicã. Fuseserã trimiºi de ghilda lordintr-un burg de pe Rin, urmare a înþelegerii cu notarul cancelariei domnitoruluimuntean.

Stema Þãrii Româneºti urma sã fie înaltã cât un stat de om. Meºterul Uwe desenãrepede, dupã voinþa mãriei sale, acvila cu crucea în plisc. Voievodul, apucând cudegetele lui cele trei degete ale lui Uwe care plimbau cãrbunele pe schiþa vulturului,lãrgi penele aripilor, îi rãºchirã coada ºi îi hâi capul pânã îi obþinu o expresie de supre-maþie arogantã ºi scepticã. Apoi îl slobozi:

-De-acum, apucã-te...Lucrul a început fãrã întârziere. Blazonul trebuia sculptat în piatrã ºi smãlþuit în

culori. Pâlcuri-pâlcuri, penele urmau sã fie care albe, care cenuºii, care negre, care deculoarea mieiului prãjit. Ochii trebuiau sã-i fie roºii ca focul. Domnul înclinase în aºafel gâtul pajurei, încât, de sus, ochiul drept sã caute zãrile, iar ochiul stâng, lumeamãruntã, pãcãtoasã ºi rea de pe pãmânt.

Cu lãdiþa celor peste cincizeci de dãlþi ºi dãltiþe, ace, pensule pentru colb ºiciocãnele alãturi ºi cu paralelipipedul pietrei gãlbíi aºezat oblic pe o caprã din ºipci moide brad, Uwe sculptã într-o lunã acvila. O altã lunã, cea mai anevoioasã, i-a umplut-opregãtirea smalþurilor, rãºinilor colorate ºi a celor doi ochi din cuarþ încrustat. Într-unºopron unde nu avea nimeni voie sã calce, nemþii ºi-au rânduit sãculeþele ºi cutiile cupulberi de sticlã, nisip silicoid, oxizi metalici, sare de cenuºã, natron ºi câte ºi mai câte.Nu departe de buza fãrã arbori a prãpastiei, durarã douã cuptoare zdravene, cu crupevoluptuos rotunjite, în care au ars zi ºi noapte buºteni dupã buºteni. Aici s-au pregãtitsmalþurile. Amestecurile ticluite din rãºini ºi pulberi se coceau într-un foc peste putinþãde puternic, strecurând pânã departe pe firul vãii o ºfarã înmiresmatã ºi strãinã. Lângãcuptoare, fumegarea plãcea nãucind. Meºterii o trãgeau în piept cu nãrile umflate caale armãsarilor care, slobozi noaptea sub lunã, danseazã în jurul iepelor aromitoare.

ªi stema a fost gata.Zgripþorul voievod rãsãri ca o minune a minunilor. Pãrea viu. Nu-i îndurai multã

vreme ºi cu uºurinþã privirile. Dimineaþa strãlucea în mii de raze, cã te aºteptai sã nucumva sã se întâmple cine-ºtie-ce trãsnaie care sã te mai ºi orbeascã...

Voievodul veni de la Câmpulung sã vadã pajura terminatã. Cu Uwe alãturi, îºi arãtãîn revãrsãri o mulþumire sufleteascã pe care domnii o slobozesc, în mod obiºnuit, cuþârâita ori n-o aratã deloc. În spatele lui Uwe, nemþiºorii curaþi ºi argintii încremeniserãîn apa dimineþii ca niºte aterine lucioase. Soarele plimba prin faþa stemei umbrelemesteacãnului dând acvilei o viaþã subtilã ºi misterioasã.

Deodatã un vaiet sfâºietor ºi macabru coborî din înaltul cerului. O acvilã adevãratãse repezi cu înfierbîntare în acvila lui Uwe, încât din smalþuri numai cã nu þâºnirã scân-tei sub izbitura clonþului turbat. Acvila desãvârºitã a lui Uwe reproducea propria eiimagine pe care nu ºi-o vãzuse niciodatã. Nu suporta sã fie furatã de oglinda acestorarmoarii. Liniºtea ºi încremenirea pãsãrii din herb îi grãia despre o biruinþã eternã, pecând biruinþele ei erau doar biruinþele câtorva clipe în care, coborând glonþ, sfâºia ovietate ºi-o mânca.

Repetã atacul încã o datã. Cu o ghearã încleºtatã pe cruce ºi cu alta pe amândouãpicioarele rivalei, trãsni furioasã ochii de jar care o ardeau în adânc! Vãzând cã nimicnu se clinteºte din loc, prinse în cuþitul unghiilor pieptul semenei ºi, în zvâcniturile trân-tei, o zgâlþâí, poate-poate o va doborî întreagã. Nu izbuti.

Se înãlþã apoi desenând câteva rotocoale deasupra vãii ca sã se rãcoreascã. Toþirãsuflarã – dacã se poate spune – uºor, crezând cã, în sfârºit, s-a dus... Dar namilaînsângeratã dãdu iar nãvalã ºi clonþul izbuti, de data asta, sã hrentuiascã ici ºi colopenele straniei surate. Sunetul bucãþilor de smalþ cãzute pe lespezi ºi sângele ce lestropea o întãrâtarã ºi mai mult, încât se repezi spre coada rãºchiratã, crezând cã vrãj-maºa mândrã era înzestratã cu o aripã în plus. A rupt-o în cele din urmã. Rupse ºi oaripã ce se prãbuºi cu zgomot de trãsnet, dupã care dispãru. Acvila þãrii rãmase ciun-titã, dar cu aceleaºi priviri neclintite sub crucea neatinsã, în capetele cãreia Uwe fixa-se câte un ametist cât oul de porumbiþã.

-Mâna lui Dumnezeu ºi mâna omului! reflectã enigmatic mãria sa NicolaeAlexandru, cu gândul la amândouã acvilele, în timp ce strângea mâna vrednicã a luiUwe, care nu pricepu reflecþia domnitorului, aºa cum nu înþelesese nici tâlcul întâm-plãrii.

Cât a trãit, Nicolae Alexandru Voievod a lãsat stema aºa, gãsind-o potrivitã cuibu-lui sãu. Îi descoperise în inima lui tristã un sens nou, imprimat acolo de iureºul crân-cen al nenorocitei paseri.

octombrie 2008 9

Fragmentedin poemul în lucruRomanþelle ºi Psallmii

Poporullui Româân

33..uitat, mai persistãºi vuietul de protestla secvenþa tãiatã.libertate datãîn imagini de colorat, prin întunericulsãlii de cinema.întâia respiraþie nu a mai rezistat.cu braþe ridicate, ºi lipsitede-al trupului sprijin,pluteºte mamape acoperiºul înclinat,al halei de muncã.silueta-i strãveziejucatã-n apã vieparcã ar tremura,lunecând la marginede streaºinã.

4..se umple cutia de cadoucu spaþiul strânsîn falduri – cu timpulondulat, prin felul sãude-a fi etern,ºi despre carepoporul n-a aflat.lucreazã elcu braþe ridicate,ºi lipsite, de-al trupului sprijin, la marginede streaºinã.sub umezeala recea lacrimilor ºtersede pe obrazulsãrutat de lunã –trece speriatºi întunericul,prin noriicei albi.

5..- româneºte,adicã literar sclipeºtebogata-nþelepciune – la vârful popularal cuiului trecut,prin minte.- gramatical, cãrturãreºte,se defineºte ºi punerea la punct – iar milenaraalfabetizare, coseºte,ºi-adunã cu furca,timpul care s-a scursºi nu s-a folosit.- sclipeºte-nþelepciuneala vârful ascuþit,al cuiului bãtut,în mintea popularã.

66.. prin realismulacelor vedenii, cu îngericare s-au prãbuºit,s-a prelungit ºi moarteaa-toate-credincioasã,în existenþa vieþii

de dincolo.- tot furca ºi coasa eile foloseºte, când vreasã-nalþe zidul – de prevenitposibila escaladare.- cu a lor forþãde surpare, ºi ploilevor fi înlocuittot sângele ce-a rezultat,prin munca de-nãlþatstrãvechiul soclu:zidit încã din vremea,în care îngerulce-a poposit pe el – s-a prãbuºit.

14..drum acoperit.încãperi surpate.prin paie negre ºi umedese înãlþa ºi fumul,amintit la demolãri -al iadului - propusmodernizãrii.de vechiul colþfost-a lipit ºi noulcinematograf,cu-al sãu ecranºi spart ºi împãrþit,în gemuleþe: la felºi timpul, ni s-a rezervatpe-al sãu contrast,atât de prãfuit.

ºi avionul cel mare,prin piaþa gãriiîncã trece,ºi tot în frânghiisuspendat.la fel ca-n urmãcu zeci de ani, vuieºte –pe când vuia ºi-n glasulînzestrat – dar pusla punct lãutãreºte,al psalmistului.

ajuns-am pe malulgârlei bistriþene,ºi am plâns.psalmice silabe, cântaupe melodia doruluide recompunere,de-albastru firicel.lãsa vãzduhul spart, la demolãri,sã cadã stele – iar o femeiese dezbrãca,la nesfârºit.

15..într-o apoteozãa neputinþelor folosite,ca stavilã – fluturãpe turla înclinatãsteagul de luptã – decoratpentru asasinate.ºuierã afiºul de clasã,lipit invers acumpe uºa bisericii.- la fel se propovãduieºtepe-o coastã nouã,spinãrilor încovoiate,ºi ochiului ce-ar vreasã dea luminiio altã strãlucire:târând-o zbãtut, pe urmacozii sale uscate.

poesis

GheorgheChiþimuº

Toamna, pânã în momentul când l-am întâlnit pe Robert Frost,îmi ieºea înainte fie ca un fruct copt ºi parfumat, încãlzit de un soaredomol, lângã arbori plini de frunze de un galben vesel, fie ca oploaie de noiembrie rece ºi câinoasã, din care þi se pare cã nu ai sãte mai poþi trezi. Toamna era deci pentru mine o sumã de percepþiipe care probabil cã majoritatea covârºitoare a oamenilor leîmpãrtãºesc. Un Wordsworth sau un Shelley nu au fãcut decât sãadânceascã frumos aceste imagini.

Dar din momentul în care am citit poezia lui Frost, Dupã culesulmerelor/After Apple-Picking, toamnele mele au cãpãtat o aromã ciu-datã. Aroma aceea devine perceptibilã atunci când zãresc, în câteo zi de toamnã cu ploaie domol-apãsãtoare, într-un pom cu frunzepuþine, câte douã-trei mere, uitate undeva, pe-o creangã. Nu ºtiu dece, merele acelea par sã-mi satisfacã papilele gustative infinit maibogat decât ar putea s-o facã orice mãr realmente degustat.

În primul rând, culoarea lor surprinzãtor de intensã (pentru cã elesunt în general mai degrabã pipernicite), în contrast cu cenuºiul dinjur, te ademeneºte ospitalier în lumea aceea în care ele suntaºezate discret ºi zâmbitor pe un raft de bunicã. Dar merele de pecreangã nu fac parte, paradoxal, din acea lume caldã ºi conforta-bilã, pentru cã sunt sacrificate singurãtãþii crengilor goale, sunt þin-tuite acolo sus, în faþa vântului ºi a întunericului. Existã aici o tensi-une pe care Robert Frost nu o rezolvã, ci o detecteazã ºi o intensi-ficã, în felul lui de poet cãruia lumea alege sã i se arate în simpli-tatea ei tulburãtoare ºi autenticã.

El începe prin a se uita la scara rãmasã printre crengi, la coºulgol de lângã ea, la cele douã mere rãmase pe crengi, îºi aduceaminte cã a terminat culesul merelor ºi lunecã uºor spre somnuliernii, spre „stranietatea” ce i-a rãmas în ochi dupã ce a privit lumeaierbii ponosite printr-o pojghiþã de gheaþã. Spaþiul de la începutulpoeziei este definit de absenþã, de lipsã, de un fel de dor foarte sub-til sugerat dupã eul activ care a ieºit din cadrul lui, pentru cã a ter-minat de cules merele. Anxietatea aceasta, care la început nici nupare a fi a eului poetic, nu se rezolvã în nici un fel în hibernarea ceva sã vinã, pentru cã poetul spune cã este clar ce îi va tulbura som-nul, deºi nu ne împãrtãºeºte asta ºi nouã. Nouã ne descrie doarcum vin peste el, în vis, merele imense, cum le vede codiþele ºifiecare patã stacojie cât se poate de detaliat, cum simte clãtinându-se sub el scara ºi crengile aplecându-se, cum aude duruitul merelorrostogolindu-se în lada din beci.

Ce va tulbura deci somnul poetului? Sã zicem, analitic, cã eulcontinuã sã fie bântuit de anxietatea culesului merelor, tradusã, înlumea spiritului, ca anxietatea alegerii sensurilor, a cuvintelor careaºteaptã sã fie culese, care cer sã fie cuprinse cu palma, mângâ-iate, îngrijite, sã nu fie scãpate pe jos, unde îºi pierd cu totul va-loarea ºi sunt sortite grãmezii din care se va face cidrul, adicã sen-surile uºoare, digerabile, ieftine. Concentrarea cu care eul se strã-duieºte sã nu piardã recolta ce i se oferã depãºeºte marginile zileiºi invadeazã întunericul visului. Lumile se întrepãtrund, deºi nu seprivesc în faþã, sunt separate de pojghiþa de gheaþã a straniului carele face sã nu se mai recunoascã. Merele realmente culese ºi merele„mãrite” ale minþii se þin unele de altele doar printr-un fir fragil:extenuarea eului poetic.

Am zis aºadar cã somnul poetului este tulburat de anxietateafacerii sensurilor, a recoltãrii lor grijulii, lucru care poate cã ar fi sufi-cient pentru cititorii care se simt în largul lor cu explicaþii raþionale,domesticite de o logicã ce pare a clarifica, în timp ce, de fapt, faceuitate anumite conuri în care umbra se refugiazã, misterioasã.Robert Frost nu dã atenþie acestei logici, trece pe lângã ea firesc, oignorã ºi crede cã marmota care a plecat sub pãmânt, sã doarmã,ar putea sã dea un rãspuns la întrebarea þiuitoare a poemului:

„De n-ar fi plecatã,Marmota mi-ar putea spune dacã somnul eiLung este la fel cu al meu, aºa cum îl descriu venind,Sau dacã somnul meu e doar unul omenesc.“Trãiesc aceeaºi incertitudine, aceeaºi ambiguitate atunci când,

dupã ce l-am citit pe Robert Frost, vãd cum toamna se retrage enig-maticã în cele douã mere rãmase mereu pe câte o creangã dupãcules, cele douã mere care înfruntã frigul de dragul adevãrului cãorice rod, orice recoltã, oricât de bogatã, are ºi ea partea eiîntunecatã, cã mai rãmâne mereu ceva nespus, ceva care nu sepoate spune ºi care este, de cele mai multe ori, esenþialul.

Elena CIOBANU

Douã merelãsate

pe-o creangã

interviu

octombrie 200810

I. M. Stimate domnule Victor Spineisunteþi un cunoscut medievist, istoric ºiarheolog, un distins universitar, membrucorespondent al Academiei Române.Sunt convins cã mulþi cititori ai revistei deculturã Ateneu doresc sã ºtie mai multedespre dvs. Sã începem prin urmare cuînceputul. Sunteþi nãscut în 1943 laLozova, jud. Lãpuºna, în RepublicaMoldova de azi, deci în spaþiul românesctransprutean. În ce împrejurãri familiadvs. a ajuns ºi s-a stabilit la Iaºi?

V.S. Prea stimate coleg, mã simtmãgulit de atenþia pe care mi-o acordaþi,într-o epocã în care persoanele cu pre-ocupãri ºtiinþifice sunt foarte puþin sauchiar deloc mediatizate. Cunoscând cãpreferinþele marelui public converg spreactivitatea politicienilor, sportivilor sau avedetelor de televiziune, n-am încercatniciodatã sã mã reliefez în afara munciimele de cercetãtor ºi de cadru didactic,considerând cã este decentã o anumitãdiscreþie. Dacã totuºi, mã provocaþi ladestãinuiri, o faceþi pe propriul risc, pentrucã spirala evoluþiei mele profesionalecomportã precumpãnitor elemente deinteres limitat.

Relativ la întrebarea privind circum-stanþele în care familia mea, originarã dinBasarabia, s-a stabilit la Iaºi, acestea s-auderulat în momente de turnurã dramaticãpentru toþi românii. Din cauza deplasãriiliniei frontului în centrul Moldovei,aproape toate rudele mele au fost silite sãse refugieze în primãvara anului 1944 învestul României, multe dintre eleconºtientizând cã temporar n-ar mai fifost posibilã o reîntoarcere în Basarabiaîn situaþia previzibilã a anexãrii sale laUniunea Sovieticã. Cum descind dintr-ofamilie de preoþi ºi intelectuali, implicaþi înmiºcarea de resurecþie naþionalã ºi înactul Unirii din 1918, cei care ar fi cãzut înmâinile autoritãþilor bolºevice se puteauaºtepta la represalii de o duritateextremã, ceea ce avea, de altfel, sã li seîntâmple mai multor rude apropiate,exterminate sau deportate de ocupanþi.Unul din fraþii tatei, spre exemplu, a pieritîntr-un lagãr de muncã forþatã din Siberiaîn ipostaze necunoscute, iar un cumnat albunicii dinspre mamã a fost obligat sã sesinucidã, sub ameninþarea încarcerãriisoþiei ºi copiilor. Ca mulþi alþi basarabenipribegi, cei din familia mea – diminuatãprin decesul tatãlui, rãpus de tuberculozãîn 1947 – s-au stabilit dupã încheierearãzboiului în Moldova de la vest de Prut,având sentimentul cã dezrãdãcinarea arfi mai puþin apãsãtoare în þinuturileapropiate de acela de obârºie. Locuiescdin 1950 la Iaºi, oraº de care mã simtlegat trup ºi suflet.

I.M. De unde vine pasiunea dvs. pen-tru istorie ºi arheologie?

V.S. De obicei, pasiunile se înfiripeazãpe nesimþite, fiind cultivate anumite încli-naþii ºi predispoziþii. La Liceul „C.Negruzzi”, unde mi-am fãcut studiile gim-naziale, am avut ºansa sã am o profe-soarã de istorie de mare rigoare profe-sionalã – Liudmila Carasevici - de la caream învãþat cã istoria autenticã nu este osuitã de povestioare atractive despreîncleºtãri rãzboinice ºi urzeli de culise, cio ºtiinþã de realã complexitate.

I.M. Dacã aþi fi, din nou, la vârsta opþi-unilor profesionale aþi urma acelaºi drumºi de ce?

V.S. În situaþia paradoxalã a unei reîn-toarceri în timp, nu sunt convins cã m-aºîndrepta tot spre istorie ºi arheologie saudacã nu aº opta pentru istoria artelor,domeniul literar sau muzica clasicã.

I.M. Studenþi fiind, eu ceva mai mare,îmi amintesc cã în momentul în care aþivenit la Cercul ªtiinþific studenþesc deIstoria veche a României, era mi se pareîn 1962, vã pasiona epoca preistoricã,mai exact cultura Cucuteni, despre careaþi prezentat ºi un referat. Cum s-a petre-

cut convertirea dvs. spre istoria ºi arhe-ologia medievalã?

V.S. Îmi reamintesc ºi eu – nu fãrã nos-talgie – anii când conduceaþi cu energie ºifermitate Cercul ªtiinþific de Istorie veche,unde se prezentau lucrãri de calitate. Înceea ce mã priveºte, la începutul anilorde studenþie am fost atras, precum vãrememoraþi, de preistorie, mai ales deCultura Cucuteni, graþie fascinaþieiemanate de profesorul Mircea Petrescu-Dîmboviþa, alãturi de care am fãcut prac-tica arheologicã în aºezarea eponimã dela Cucuteni, unde, împreunã cu colegul

Nicolae Ursulescu, am lucrat, totodatã,sub îndrumarea lui Marin Dinu ºi AdrianFlorescu. Sugestia de a mã specializa înistoria ºi arheologia medievalã timpurie avenit din partea mentorului meu, profe-sorul Petrescu-Dîmboviþa, dupã ce mi-afacilitat angajarea la Institutul de Istorie ºiArheologie „A. D. Xenopol” în anul 1966.

I.M. Pe drumul formãrii dvs. profesion-al-academice aþi avut, fãrã îndoialã unulsau mai multe modele. Care au fost aces-te modele?

V.S. Ca toþi cei ce urmeazã o traiecto-rie ºtiinþificã, m-am format profesional în

contact cu dascãli ºi colegi mai vârstniciºi mi-am selectat modelele printre corifeiidomeniului ales. N-aº putea spune cã mi-am dorit sã mã identific cu cineva anume,dar am preþuit evident realizãrile multorpredecesori, preluând în mod eclecticcâte ceva de la numeroºi savanþi din þarãºi din strãinãtate.

I.M. V-aþi format la Iaºi, având ca mag-istru, în primul rând, pe acad. MirceaPetrescu-Dîmboviþa. Dar aþi avut contacteºi relaþii ºtiinþifice ºi cu mari profesori de laBucureºti, între care amintesc, ºi nuîntâmplãtor, pe Ion Nestor, discipol al luiVasile Pârvan, creatorul ºcolii modernede arheologie în þara noastrã. ProfesorulIon Nestor v-a transmis ºi ceva din spirit-ul pârvanian? Am putea zice cã, în fapt, ºidvs. veniþi tot „de sub mantaua” lui VasilePârvan?

V.S. Mi se pare foarte adecvatã sintag-ma „mantaua lui Vasile Pârvan”, la carese raporteazã mulþi reprezentanþi deseamã ai ºtiinþei arheologice româneºti.Dintre apropiaþii magistrului VasilePârvan am avut raporturi ºtiinþifice spe-ciale cu profesorul Ion Nestor, cãruia i-amfost doctorand la Universitatea dinBucureºti. Ceea ce a realizat V. Pârvanpentru antichitate, îi datorãm lui I. Nestorpentru preistorie ºi evul mediu. Ion Nestora avut mereu cuvinte de admiraþie faþã deVasile Pârvan, dar la formarea sa profe-sionalã o contribuþie indubitabilã a avutºcoala arheologicã germanã, îndeosebidascãlul sãu de la Universitatea dinMarburg, Gero von Merhart.

I.M. V-aþi legat numele de mai multeºantiere arheologice, fie ca membru încolectivele de cercetare, fie ca respon-sabil de ºantier. De fiecare vã leagã anu-mite amintiri ºi multe satisfacþii profesio-nale. Totuºi, care rãmâne ºantierul dvs.de suflet ºi de ce?

V.S. Mi-e greu sã nominalizez unanume ºantier drept „de suflet”.Sãpãturile pe care le-am coordonat laBãiceni, Bârlãleºti, Bârlad – „Prodana” ºiSiret mi-au oferit cele mai mari satisfacþii.

I.M. Din 1990 aþi devenit ºi cadru uni-versitar, profesor asociat ºi apoi profesortitular, conducãtor de doctorat, în cadrulFacultãþii de Istorie a Universitãþii „Al. I.Cuza” din Iaºi. Contactul permanent ºidezbaterile ºtiinþifice cu studenþii v-auinfluenþat în vreun fel munca de cercetareºtiinþificã?

V.S. Dezbaterile cu studenþii suntfoarte stimulative dacã ai un dialog sincerºi tranºant cu cei inteligenþi ºi binepregãtiþi, acestea determinându-mã sãinsist asupra unor aspecte ºtiinþifice con-troversate sau mai puþin cunoscute.

Prof. univ. dr. Victor Spinei:

„Cercetarea arheologicãromâneascã

necesitã modernizaredin punct de vedere tehnic

ºi metodologic”

• Justinian Scãrlãtescu

interviu

octombrie 2008 11

I.M. Ce puteþi spune despre nivelulpregãtirii studenþilor de azi? Reducereaduratei studiilor, pentru licenþã, o consid-eraþi beneficã?

V.S. În ansamblu, nivelul pregãtirii stu-denþilor este inferior celui din deceniileanterioare, dar aceasta nu înseamnã cãnu existã ºi acum numeroºi tineri foartedotaþi, harnici ºi pasionaþi, ei beneficiindde oportunitãþi de documentare supe-rioare celor din trecut, mai cu seamãdatoritã burselor de studii ce li se oferã launiversitãþile occidentale. Consider cãînvãþãmântul nostru în general tra-verseazã o perioadã de crizã, iaradoptarea pripitã a aºa-numitului pro-gram Bologna a fost o mãsurã de naturãsã-i sporeascã debusolarea. Globa-lizarea în tãrâmul educaþional are desigurunele avantaje, dar pentru nivelul superi-or de instruire, de specializare în anumitedomenii, este extrem de pãgubitor. Înimpunerea respectivului program cuvân-tul hotãrâtor l-au avut politicienii ºieconomiºtii, nu savanþii, sistemulBologna favorizând prioritar elementelemediocre ºi în nici într-un caz elitele.

I.M. Conducãtor de doctorat, membruîn multe comisii de doctorat în toate cen-trele academice ºi universitare ale þãrii,cunoaºteþi nivelul ºtiinþific al tezelor dedoctorat. Aveþi unele satisfacþii, aþi îndru-mat ºi lecturat teze remarcabile. Totuºi,în multe cazuri nu vi se pare cã nivelullucrãrilor de doctorat lasã de dorit? Nusunt cam mulþi care fac „tezele” din alte„teze” ºi nu aduc mai nimic nou nici subaspectul materialului documentar ºi nicica interpretare ºi concluzii istorice?

V.S. Aveþi perfectã dreptate: ºi încazul doctoratelor se înregistreazã gravecarenþe. Acestea se datoreazã în parte ºifaptului cã dupã revoluþie au fost createîn mod iresponsabil o puzderie de uni-versitãþi lipsite de cadre didactice binepregãtite ºi cu o dotare materialã pre-carã. Pe de altã parte, au primit dreptulde a conduce doctoratul profesori cuinstruire neadecvatã ºi labili în deontolo-gia profesionalã, astfel cã nu este demirare cã asistãm cu stupoare ºineputinþã la acordarea freneticã a sutede titluri de doctor unor indivizi fãrãveleitãþi intelectuale, la aceºtia adãugân-du-se politicienii cu funcþii înalte, preaocupaþi cu atribuþiile proprii pentru aputea elabora teze cât de cât documen-tate. În aceste ipostaze doctoratul tindesã se demonetizeze flagrant, iar factoriidecizionali din ministere se cuvine sãconºtientizeze cã doctorantura nu trebuieconfundatã cu alfabetizarea. Dat fiind cã

numãrul doctorilor a crescut debordantmai cu seamã în ultimele decenii, iarfenomenul pare greu de stopat, aº gãsioportun sã se înfiinþeze ºi la noi, precumîn alte þãri europene, titlul de doctor habil-itat, care sã fie acordat cu parcimonienumai celor care fac dovada peremptoriea unor realizãri ºtiinþifice autentice.

I.M. Aveþi o bogatã activitate ºtiinþificãconcretizatã în sute de studii ºi articole,monografii, lucrãri de sintezã etc., multepublicate în þarã dar ºi în strãinãtate.Totuºi ce v-aþi fi dorit sã mai realizaþi peplan editorial-ºtiinþific ºi nu aþi reuºitîncã? Altfel spus, aveþi pe masa de lucruvreun proiect de mai mare anvergurãpentru viitorul mai apropiat?

V.S. Am foarte multe proiecte ºtiinþificenerealizate, la care eºafodajul documen-tar este consistent, dar, din pãcate, multedintre ele au ºanse minime sã fie materi-alizate prea curând, cu atât mai mult cucât responsabilitãþile mele didactice ºi

administrative îmi diminueazã drastictimpul de lucru. În prezent, am definitivatpentru tipar la prestigioasa Editurã Brilldin Olanda un volum în limba englezãdespre raporturile dintre români ºitriburile turcice târzii în zorii evului mediu.

I.M. Sunteþi membru corespondent alAcademiei Române, directorul unuiInstitut de Arheologie, apreciat în þarã ºistrãinãtate, profesor universitar, con-ducãtor de doctorat, membru în ComisiaNaþionalã de Arheologie etc., deci un fac-tor cu mari responsabilitãþi, ºi deseori unfactor de decizie, în elaborarea direcþiilorde dezvoltare ale arheologiei medievaleîn þara noastrã. Care sunt, dupã pãrereadvs., prioritãþile pe termen mediu, dar ºipe termen lung, ale arheologieimedievale în þara noastrã ºi cum vedeþirealizarea acestor prioritãþi?

V.S. Îmi supraevaluaþi partea de influ-enþã, dat fiind cã vocile celor ancoraþi îndemersuri cãrturãreºti au o percuþie

estompatã. Personal militez persuasivpentru mãsuri chibzuite ºi coerente lascarã naþionalã, de naturã sã asigure unnivel superior efectuãrii ºi valorificãriisãpãturilor arheologice, al publicaþiilorde specialitate, al învãþãmântului univer-sitar: cercetarea arheologicã necesitãmodernizare din punct de vedere tehnicºi metodologic, îmbinându-se organic cuprospectãrile cu tentã interdisciplinarã;rezultatele sãpãturilor trebuie publicatela o cotã înaltã a exigenþelor, acordându-se atenþie sporitã traducerilor lucrãrilor înlimbi de circulaþie internaþionalã, în ten-tativa de a extrage ºtiinþa româneascãdin spaþiul periferic în care se aflã;forurile competente au datoria sã seocupe riguros de pregãtirea complexã atinerilor specialiºti, de crearea unorcondiþii decente de muncã ºi de trai pen-tru cei implicaþi în activitatea de cer-cetare etc. etc.

prof. dr. Ioan MITREA

Medievistica româneascã din ultimele decenii ale sec.al. XX-lea ºi începutul sec. al XXI-lea a fost ºi este mar-catã benefic ºi de studiile ºi lucrãrile de sintezã realizate,într-o viziune istoriograficã modernã ºi novatoare, decãtre prof. univ. dr. Victor Spinei, membru corespondental Academiei Române.

A vãzut lumina zilei cu 65 de ani în urmã, la 26octombrie 1943, în localitatea Lozova, jud. Lãpuºna, dinBasarabia (azi în Republica Moldova). Nu împlinise unan, când în primãvara anului 1944, sub canonadaarmatei sovietice, familia ºi o parte dintre rude se refu-giazã în vestul României, pentru ca din 1950 sã se sta-bileascã definitiv în oraºul Iaºi.

La Iaºi a urmat studiile preuniversitare, iar în 1966 aabsolvit, cu rezultate foarte bune, Facultatea de Istorie-Filosofie, Secþia de Istorie, din cadrul Universitãþii „Al. I.Cuza” din Iaºi, fiind repartizat la Institutul de Istorie ºiArheologie „A.D. Xenopol” al Filialei Iaºi a AcademieiRomâne, ocupând un post de cercetãtor ºtiinþific, spe-cializându-se în arheologia ºi istoria medievalã, laîndemnul ºi sub îndrumarea magistrului nostru comunAcad. Mircea Petrescu-Dîmboviþa.

Atras spre arheologie încã din anii studenþiei, în aniicare au urmat a efectuat cercetãri arheologice în maimulte situri între care menþionãm Bãiceni-Iaºi,Dãrmãneºti – P. Neamþ, Bârlãleºti, Prodana - Bârlad,Banca ºi Griviþa, în jud. Vaslui, Siret – Suceava etc.

Interesul pentru cercetãrile în situri arheologice deepocã medievalã a fost dublat, permanent, de atenþiaacordatã cunoaºterii în profunzime a izvoarelor scrise.Cercetãtorul ºtiinþific Victor Spinei a completat ºi con-fruntat permanent, cu mãsurã ºi echilibru, informaþiileizvorâtoare scrise cu datele oferite de cercetãrile arheo-logice, formulând în urma unor analize multiple ºitemeinice, deseori cu caracter multidisciplinar, concluziiistorice pertinente ºi credibile, fapt ce l-a impus treptat,tot mai mult, în lumea specialiºtilor.

În calitate de cercetãtor ºtiinþific a parcurs toatetreptele ierarhiei profesionale, respectiv cercetãtorºtiinþific (1966-1990), cercetãtor ºtiinþific III (din 1990),cercetãtor ºtiinþific I (din 1995). A fost ºef al sectorului deArheologie Medievalã (1990-2004), iar din 2003 estedirector al Institutului de Arheologie, al Filialei Iaºi a

Academiei Române. Din 1990 desfãºoarã activitate ºi înînvãþãmântul superior, la Facultatea de Istorie aUniversitãþii „Al. I. Cuza” din Iaºi, fiind profesor asociat(1990-1992), conferenþiar (1992-1995) ºi profesor uni-versitar (din 1995 pânã azi).

A fãcut un stagiu de specializare în Germania laSaarbrücken ºi a avut burse ºi stagii de documentare înfosta U.R.S.S., Germania, S.U.A., Bulgaria, Polonia,Italia, Marea Britanie, Suedia etc.

Are o bogatã ºi îndelungatã activitate ºtiinþificã con-cretizatã în 11 monografii ºi lucrãri de sintezã, 102 studiiºi articole, 30 de ediþii îngrijite sau coordonate, 47 recen-zii ºi 75 de alte diverse lucrãri (note, medalioane,rapoarte privind stagiile de documentare etc.).

Din 1990 este conducãtor de doctorat, iar din 2001este membru corespondent al Academiei Române.

Este membru în comitetele de redacþie a multor peri-odice de specialitate, iar din 2004 redactor responsabilal publicaþiei, de prestigiu internaþional, ArheologiaMoldovei; este membru al unor societãþi ºi asociaþiiºtiinþifice, din þarã ºi strãinãtate, între care menþionãmInstitutul Arheologic German (din 2005) ºi EuropeanAssociation of Archaeologists, Praga (din 2006).

A fost distins cu numeroase premii, între care premiul„N. Iorga” al Academiei Române, pentru monografia„Moldova în secolele XI-XIV”, susþinutã ca tezã de doc-torat, ºi tipãritã în 1982, lucrare care l-a consacrat peVictor Spinei ca important medievist.

Preocupat îndeosebi de istoria secolele XI-XIV aspaþiului este-carpatic al vechii Dacii ºi pe un plan mailarg al sud-estului european, prof. univ. dr. Victor Spineise prezintã azi, la 65 de ani de viaþã, cu un bilanþ bogat,stârnind admiraþie, dar ºi invidie uneori, fiind un modelde muncã desfãºuratã cu tenacitate benedictinã, unexemplu de colegialitate, un remarcabil îndrumãtor pen-tru tinerii cercetãtori.

Prin numeroasele ºi importantele sale lucrãri ºtiinþi-fice, Victor Spinei este în fapt, un important continuatoral unor mari medieviºti precum Dimitrie Onciul, IlieMinea, Gh. I. Brãtianu, C. Cihodaru, C. C. Giurescu ºimulþi alþii care au slujit cu credinþã ºi devotament exem-plar istoriografia româneascã de ieri ºi de azi. (I.M.)

• Cristi Gaºpar

breviar

octombrie 200812

Privitã din perspectiva sub-stanþialei pregãtiri profesiona-le, creaþia ºi cariera pictoriþei,graficienei ºi muralistei AncaMuºat lasã impresia cã ansam-blul se aºeazã stenic sub sem-nul profesionalului. Studiile deteologie ortodoxã îi permit sãpicteze cu rigori canonice desorginte bizantinã, sã conserveºi sã restaureze bunuri ceaparþin patrimoniului naþional,sã propunã complementaritãþicu modenitatea. În toate aces-tea vãdeºte aplicaþie ºiexprimã un cuvenit respectpentru erminiile athonite, dar ºifaþã de tradiþiile iconograficeromâneºti. Capelele pictate,tehnica fresceri sau mozaicu-lui, o situeazã într-o descen-denþã care a impus în timp ovocaþie pentru readucerea înatenþia contemporanilor a valo-rilor care au generat în spaþiulromânesc, un mod original decontinuitate ºi de sporire a unuimod de a gândi moºtenirea depreþ a strãlucitului Bizanþ.Avem a face, se înþelege cu unBizanþ dupã Bizanþ, aºa cum l-auidentificat Nicolae Iorga saucelebrul Charles Diehl.

Pe asemenea suport profe-sional, expoziþia de acum dinBacãu seamãnã cu un fel deexerciþiu de libertate, de eliber-are a unor energii latente, de

amplificare a unui tip de vizua-litate unde spontaneitateadevine elementul caracterizantal creaþiei. Prea riguroasã îndemersurile cu pecete de pic-turã eclesialã bizantinã, încreaþiile de acum simte desigurnevoia unei compensãri, odescãtuºare în raport cuautoritatea secularã a ermini-ilor medievale ºi o asumare aaventurii imaginii pe cont pro-priu. Anca Muºat face dintradiþie, un reper secrosanct ºidin eliberare, un mod de a facesaltul cãtre creaþia marcatã depulsiunile spiritual-culturale aleprezentului.

Tehnicitatea exemplarã arestaurãrilor ºi propensiuneacãtre universul propriilor ficþiuniconstituie cei doi poli ai uneiecuaþii artistice, menitã sãoscileze între respectul faþã deautoritatea modelelor preexis-tente ºi asumarea unei noiidentitãþi. Observãm cã relaþianu este antinomicã ci doarcomplementarã, astfel încâtartista se simte la fel de bine înspaþiul tiparelor ºi al rigorii ºi al

orizontului ficþional. Practic,parcursul ei artistic se bazeazãpe marea lecþie a trecutului câtºi pe cântecul de sirenã al uneimodernitãþi ce nu poate fi igno-ratã. Arta de a nu confundadomeniile þine de un mod degândire raþional, prin respect ºiinventiv, prin soluþiile care nurepudiazã surpriza spon-taneitãþii. Cine îi cunoaºteoperele cu caracter religiospoate fi oarecum surprins deschimbarea de direcþie, dar nuva ignora cã aceastã opþiuneare temeiul unei vocaþii pentrugrafism ºi culoare.

Expoziþia de acum are atu-urile unui spirit tânãr, inventivºi disponibil pentru o altfel dearhitecturã a imaginii, undepulsiunile interioare se con-vertesc în dinamicã a gestului,într-o veritabilã fervoare imagi-nativã. Talentul se asociazãconcepþiei ansamblului, caretrãieºte prin semn ºi seîmplineºte prin sens. Evidentcã sensul se constituie dinînsumarea în absolut a unortensiuni intelectuale, care prin

continuitate, se asociazã firesctot spaþiului spiritual astfelîncât avem a face cu douãipostaze care se leagã prinnumitoul comun al credinþei ºicreaþiei. Modernitatea viziuniide-acum o plaseazã în arealulunei altfel de comunicãri asinelui unde verva imaginativãpare ºi confesiune ºi dimensi-une ludicã.

Tehnica de lucru semotiveazã prin opþiunea unuialtfel de dicteu care nu ruperelaþiile cu raþionalul, dar leridicã pe un alt palier de per-cepþie vizualã ºi esteticã. Chiardacã elementele figurativesunt diminuate drastic, pânãaproape de excludere, inter-venþiile ulterioare cu fragmentespecifice tehnicii colajuluirestabilesc racordul cu ceea cenumim îndeobºte realitatea.Aici intervine ºi dimensiuneasocialã a mesajului ca o nece-sitate a restabilirii unor rapor-turi complexe cu privitorul.Suprafeþele deseori transpar-ente, arabescul liniilor spon-tane, tensiunea generalã a

imaginii genereazã un veritabilsentiment de parteneriat întreartist ºi destinatarul ideal aloperei. Aceastã atitudine îi per-mite sã dialogheze în fapt cuimediatul, dar ºi cu memoriatimpului. Arta ei constã în ten-dinþa cãtre echilibru ºi mãsurã,între real ºi posibil. Acestunivers proprietate personalãare frumuseþea gândirii ºi înþe-lepciunea gestului. Departe dedicteul automat dadaist, AncaMuºat exploreazã teritoriileimaginarului ºi nu uitã nicioclipã de unde a plecat. De ace-ea ea va fi însoþitã permanentde atracþia pentru verbiajulgrafic motivat prin eclatante su-prapuneri de culoare, prinasocieri inspirate cu misteriosulgrafism al scrisului, dar ºi nu-meroasele intervenþii insolite.

Vãd în artista Anca Muºatun coleg ale cãrui virtuþi imagi-native, suprinzãtoare ºi moti-vate prin energia ºi rafinamen-tul gestului, se confirmã prinamplitudinea gândului cedevine deseori o idee. A ourma în temerarul ei demersþine de ºansa ce nu trebuienicidecum ratatã de cãtre ceicare, dincolo de orice retoricã,susþin cu adevãrat arta tinerilorcreatori români.

Valentin CIUCÃ

Semne ºi sensuri

OOrraºul Bacãu în picturralui Dan GGrrigoorree Dalban

În cadrul Programului de Manifestãri Culturale „Bacãu 600“, pe 15 august2008, a avut loc vernisajul unei expoziþii de picturã, semnatã Dan Grigore Dalban.Proiectul a fost realizat cu sprijinul Primãriei Municipiului Bacãu ºi al ConsiliuluiLocal Bacãu.

Aflat la a doua expoziþie, care însumeazã 25 de tablouri, ulei pe pânzã, pictorul,un suflet nostalgic, iubitor de tot ce e vechi ºi încãrcat de istorie, ne propune ununivers tãcut din care nu lipseºte Strada Mare a Bacãului de altãdatã, Portretul luiBacovia, Casa lui Bacovia, Casa lui Alecsandri º.a.

Alãturi de Dan Grigore Dalban au fost expuse lucrãri semnate de pictorii MariaMargos, Luminiþa Parascan, Gheorghe Parascan ºi regretata Viorica Cocioiu.

Picturile au înnobilat holul Muzeului de Istorie „Iulian Antonescu“, din Bacãu,gazdã primitoare pentru astfel de manifestãri culturale.

Tincuþa BERNEVIC

• Grigore Dalban - • Grigore Dalban - Casa George Bacovia în 1934Casa George Bacovia în 1934

Teatrul "Mihai Eminescu" Botoºani

La aniversarãLa cea de a treia ediþie a Zilelor

Teatrului „Mihai Eminescu“, desfã-ºuratã în perioada 1-5 octombrie 2008,s-au sãrbãtorit 170 de ani de teatru înlimba românã la Botoºani ºi 50 de anide la înfiinþarea instituþiei teatrale cepoartã numele marelui poet naþional.Deschiderea stagiunii aniversare a fostatent pregãtitã, bucurându-se deprezenþa mai multor oaspeþi din þarã.Au fost invitaþi, cu acest prilej sãrbã-toresc, oamenii de teatru care ºi-au le-gat numele de Botoºani, începându-ºiaici cariera artisticã, ei primind în dar omedalie, albumul aniversar al teatruluiºi primul volum dintr-o laborioasã cer-cetare a profesorului ªtefan Cervatiuc.Intitulatã „Istoria Teatrului la Botoºani“,cartea este o comandã de suflet, ca sã-i spunem aºa, a domnului TraianApetrei, directorul Teatrului „MihaiEminescu“. Argumentul scris de dom-nia sa la începutul volumului este unulmiºcãtor. Mãrturisind cã se simþeadator faþã de copleºitoarea istorie aspectacolului la Botoºani, ºi faþã degeneraþiile tinere cãrora trebuie sã li setransmitã informaþia, învãþãtura, TraianApetrei prezintã în cuvinte deosebit decalde ampla întreprindere cãrturã-reascã, documentatã cu acribie, abunului sãu prieten, don FãnicãCervatiuc. Un arhivar de autenticãstirpe, meritul sãu fiind acela de a neface „sã înþelegem rolul teatrului înexistenþa Moldovei în graniþele fireºti,accentuând pe starea de spirit careavea sã ducã la existenþa României înlimitele geografice normale“. Cum nepropunem sã revenim la aceastãimportantã apariþie editorialã, ºi sã neaplecãm mai des asupra consemnãriipremierelor de pe scena de la

Botoºani, atât de încãrcatã de istorie,de nobilã simþire româneascã, mainotãm cã programul debutului de stag-iune 2008-2009 a fost unul bogat, cuspectacole interesante, care au captatatenþia publicului. Alãturi de producþiileteatrului gazdã au fost prezentate spec-tacole din Bucureºti, Iaºi, Bacãu. Vomscrie mai pe larg despre evenimentulbotoºãnean, când vom primi articole dela colaboratori care au fost martori aiZilelor Teatrului „Mihai Eminescu“,excelent organizate, din câte am pututsã-mi dau sema, stând numai o searãacolo. Se vede treaba cã Thalia esteîndrãgitã acolo, preþuitã aºa cum meri-tã, la fe ca ºi slujitorii ei devotaþi, dirigu-itorii urbei fiind oameni de suflet ºi desimþire, responsabili faþã de destinulunei instituþii emblematice pentruBotoºani. (C.M.)

• Scenã din spectacolul „Un domn pribeag“de N. Iorga, stagiunea 1977 - 1978

eveniment

octombrie 2008 13

Colocviile Revistei Ateneu s-audesfãºurat anul acesta în perioada 10-11 octombrie, stând sub semnulîmplinirii a 600 de ani de la primaatestare documentarã a Bacãului.Organizatori au fost Revista Ateneu,Consiliul Judeþean Bacãu, cu sprijinulPrimãriei ºi Consililului Local. Douã aufost momentele mai importante care aumarcat evenimentul. Primul a constat îndialogul cu tema Lecturi în palimpsest.Reevaluãri în orizontul actualitãþii, ce aavut loc la Facultatea de Litere aUniversitãþii din Bacãu, cu o participarenumeroasã – oaspeþi ai colocviilor,oameni de culturã, profesori universi-tari, studenþi, jurnaliºti, între ei aflându-se Constantin Cãlin, C. Th. Ciobanu,Elena Ciobanu, Doina Cmeciu, IoanDãnilã, Cornel Galben, Adrian Jicu,Marius Manta, Carmen Mihalache,Anca Mizumschi, Dan Perºa, AlinPopa, ªtefan Radu, Violeta Savu, DanStanca. Pornind de la ideea rescrieriiistoriei, inclusiv a istoriei literaturii ºisubînþelegând cã re-evaluãrile criticeprivind literatura românã aduc o nouãperspectivã în orizontul actualitãþii, s-aajuns la discuþii antrenante. Al doileamoment important a fost gãzduit deCentrul Internaþional de Culturã GeorgeApostu din Bacãu, unde s-a continuatdialogul ºi s-au acordat premiile revisteipentru 2008. Premianþii acestui an au

fost: Premiul de Excelenþã:C.D.Zeletin; Premiul pentru prozã: DanStanca, pentru romanul „Noaptea luiIuda”; Premiul pentru poezie: AncaMizumschi, pentru volumul „Poze cu

zimþi”; Premiul pentru criticã ºi istorie lit-erarã: Antonio Patraº, pentru„Ibrãileanu. Cãtre o teorie a personal-itãþii”. Premiul special al juriului arevenit cunoscutului artist plastic

Constantin Ciosu. A fost acordat ºi unPremiu pentru mecenat în culturã, dom-nului Mircea Nicolae Rusu. Juriul afost alcãtuit din redactorii revisteiAteneu. Cu ocazia decernãrii premiilorau avut loc ºi prezentãri ale cãrþilor invi-taþilor la Colocvii. Universitarul LiviuDruguº a vorbit despre cartea LucieiOlaru Nenati, Arcade septentrionale.George Genoiu a fost prezentat deMarius Manta, care s-a referit în modspecial la volumele Dinozaurul ºi libelu-la ºi Jurnalul senectuþii. Dan Perºa afãcut o incursiune în temele recurenteale romanelor lui Dan Stanca. CarmenMihalache a vorbit despre C.D. Zeletinºi ultima sa apariþie editorialã,Principesa Elena Bibescu, mareapianistã. Volumele de poezie Poze cuzimþi de Anca Mizumschi ºi Mergându-mã de C.Th .Ciobanu au fost prezen-tate de Violeta Savu ºi Adrian Jicu . Cade fiecare datã, alãturi de revista„Ateneu” au stat buni prieteni, spon-sori generoºi: domnul Mircea NicolaeRusu (S.C. Hidroconstructia S.A.),domnul Ioan Chiriac (ROLEX Bacãu) ºialþii, faþã de care ne exprimãm întreaganoastrã gratitudine. (Red.)

C.D. Zeletin

Iubiþi cooleegi,Am fost ºi am rãmas prieten ºi

colaborator al Ateneului încã de laînceputul reînvierii lui de acum cîtevadecenii. Deºi trãiesc departe de þinu-turile mele natale, de bãcãuani, mãaflu permanent într-o frãþietate sub-

tilã cu preþioºii lui colaboratori ºi cu cei care l-au condus ºi îl con-duc. Îi citesc pe scriitorii care publicã în aceastã excelentã revistãºi le admir scrisul. Ateneu este o revistã din ce în ce mai bunã, înrezonanþã cu pasul artistic cel mai de sus al vremii, cultivînd scri-itori vibranþi ºi de talent.

Neputînd sã fiu de faþã, astãzi, la o zi atît de importantã, în caresunt onorat, mulþumesc revistei Ateneu ºi prietenilor ei pentru dis-tincþia conferitã ºi îi asigur de întreaga mea afecþiune.

Dan STANCA

Deºi la ora actualã vorbim din ce înce mai des despre criza instituþiei pre-miului literar, iatã cã revistele continuãsã persevereze întru aceasta, ceea ceeste un lucru bun, chiar foarte bun pen-tru cã nu este altã cale de a combateblazarea decât aceasta de a premiaautori ºi astfel sã-i motivezi, iar ei sã

scrie mai departe. Trãim, fãrã îndoialã, într-un climat al devalorizãriidar asta-i situaþia, cum sã ne opunem? Soluþia este una singurã:munca ºi rãsplata muncii. Premiile sunt o rãsplatã, revista Ateneu nuabdicã de la acest principiu sãnãtos ºi are nobleþea sã înoate împotri-va curentului. M-am bucurat mult primind acest premiu mai ales cãînaintea mea cei care au fost premiaþi sunt autori valoroºi. Aceastaaratã cã Revista Ateneu nu lucreazã la întâmplare, are criterii ºi vreasã þinã sus ºtacheta evaluãrilor. Sper ca premiile Revistei Ateneu sãaibã viaþã lungã ºi aº dori ca la ediþia viitoare sã fiu invitat, chiar dacãevident nu o sã mai fiu premiat.

Aº vrea în primul rând sã le mulþumesc organi-zatorilor pentru acest premiu care mã onoreazãpentru cã este primit la trei luni de la apariþia ºi dis-pariþia cãrþii. Apariþie pentru cã a fost lansatã în lunaiunie ºi dispariþie, pentru cã în România nu sedifuzeazã deloc cartea de poezie, ºi în acest caz,cartea nu poate ajunge în mâinile cititorilor ei. Chiardacã în România se spune cã nu existã public pen-tru poezie, eu fac parte dintre cei care cred cãacest public existã, cã poezia se adreseaza unui tipde sensibilitate fundamentalã fiinþei umane, sensi-bilitate care se luptã sã supravieþuiascã într-o lumedin ce în ce mai alienantã.

Tocmai în acestcontext cred cã acestgen de manifestãri cul-turale fãcute cu fonduripuþine dar cu multãmuncã ºi oameni ini-moºi ar trebui recu-noscute ºi valorizateca atare, pentru cã din-colo de premii ºi defestivitatea în sine, cei

care participã au ocazia de a schimba idei ºi vorbicu autencitate despre preocuparea comunã pentruartã.

Doresc din tot sufletul redacþiei revistei Ateneusã aibã puterea ºi consecvenþa de a organiza ºi înviitor colocviile la acelaºi nivel de exigenþã ºi ledoresc mult succes.

Antonio PATRAª

„Bacãu, pãmânt cult“ - cu aceste cuvinte plinede recunoºtinþã îºi alinta urbea dãtãtoare deinspiraþie poetul „Plumbului” în ale sale tardive„divagãri utile”, ciudatele confesiuni înregistrateºi apoi transcrise pentru veºnicie cu înfioratãpietate de credincioasa Agatha, zâna cea bunãa geniului însingurat ºi nefericit. A trecut timpul,cum se zice, ca gândul. ªi totuºi, lucrurile nu s-auschimbat prea mult de atunci încoace. Altãdatãsãlaº binecuvântat al „bâcilor” sãlbatici, îmblân-ziþi însã de ºiretenia unor localnici cu chef deviaþã ºi de trai liniºtit (dupã cum ne relateazãistoricii), aºezat sub semnul fast al conjuncþieidintre iubitorul de sânge Zamolxe ºi isteþ-jucãuºul Hermes, Bacãul a rãmas într-adevãr,pânã în zilele noastre, un „pãmânt cult”, fie ºipentru simplul motiv cã figura legendarului bard,luând locul vechilor zei, întreþine pe mai departefocul viu al credinþei. Dar nu e numai atât. Aºa seface cã, deºi sãrbãtorit oficial în fiecare an decãtre întreaga comunitate, Bacovia, care adevenit pentru mulþi intelectuali bãcãuani maiimportant ca sfinþii din calendar, n-a mai þinutcapul de afiº al zilelor revistei „Ateneu”, princi-pala publicaþie culturalã din zonã. „Erezia” sedatoreazã, evident, organizatorilor, dornici sãscoatã evenimentul din orizontul provincial,îngust, al întrunirilor convenþionale, cu indivizidubioºi, sticloanþe ºi belºug inutil de vorbemirosind a tãmâie proastã. Camuflând discretinevitabilele ecouri... bacoviene sub genericulinspirat al „lecturilor în palimpsest”, infatigabila

C a r m e nMihalache a izbutitsã dea momentu-lui festiv un aersalubru, plãcut, deautenticã vibraþieintelectualã, prineleganta prezenþãfemininã ºiadmirabilul discursal domniei sale –un discurs alert,

seducãtor (susþinut, e drept, ºi de vocea cunobilã rezonanþã), însã de o sobrietate aticã,îndemnând ºi pe ceilalþi participanþi la înþeleaptacumpãtare.

În aceastã atmosferã de jubilaþie austerã aspiritului mi-a fost înmânat premiul pentru criticãºi istorie literarã, într-o salã frumoasã, gãzduindun public de calitate, intelectuali subþiri, printrecare am recunoscut pe Adrian Jicu, colegul de launiversitate, autor al unei excelente cãrþi despreH. Sanielevici anunþatã deja la CarteaRomâneascã, pe Dan Bogdan Hanu, rafinatulpoet de la Iaºi, pe Dan Perºa, prozatorul demare talent ºi, deopotrivã, omul cu suflet de aur,pe Dan Stanca, premiat ºi el, cu infinit mai multãîndreptãþire, pentru deja monumentala-i operã,ºi pe atâþia alþii, scriitori remarcabili, oameni delitere ºi de cuvânt. Nu pot sã închei fãrã a mulþu-mi colegilor din redacþia revistei „Ateneu” pen-tru premiu ºi fãrã a-i felicita pentru calitatea mi-nunatelor isprãvi intelectuale de care se tot facvrednici de la o vreme încoace. Adevãrat, înpalimpsest Bacovia e parcã mai viu ca oricând...

Bacãu 6oo

ColocviileRevistei „Ateneu”

Constantin CIOSU

Pentru mine e mult mai uºor sãdesenez decît sã vorbesc. Mã onoreazãacest premiu din partea prestigioaseiReviste Ateneu. Este primul premiuimportant pe care îl primesc în Bacãu.

Mulþumesc redacþiei ºi cititorilor caremi-au suportat desenele în revistã.

Anca MIZUMSCHI

foto: Anca MIHÃILÃ

1 octombrrie

„Zilele Muzicii Contemporane” mã surprind în acestan golit de entuziasm ºi chiar de acea vlagã care timpde 22 de ani a turnat gaz peste focul efuziunilor melemanageriale. Pesemne cã uzura fizicã, alãturi de scle-roza psihicã lucreazã în contul renunþãrii, al trecerii peo linie moartã. Este ceea ce cu obstinaþie refuzã OvidiuBãlan, cel care, cu o foarte personalizatã incontinenþãa implicãrii, are toate ºansele sã mã contamineze ºi pemine, laolaltã cu majoritatea celor din preajma-i. Demult nu am mai auzit orchestra Filarmonicii „MihailJora” atât de ordonatã ºi unitarã ca în acest concertinaugural (cu excepþia audibilã, dar ºi vizibilã a partideide percuþie, unde deopotrivã client, meºter ºi, în spe-cial, material s-au plasat într-o periculoasã derivã).Întreg programul a fost laminat la o temperaturã optimã- intensã ºi continuã -, lãsând impresia unor forje capa-bile sã configureze variante veridice ale celor cinciopusuri restituite: Pescãruºul Ionathan, o naraþiunesonorã a încã junei Ana Szilaghi, o fatã stãruitor ºcol-itã, cãreia i-a venit, iatã, timpul sã mai uite decanoanele componistice ºi sã dea frâu liber imaginaþiei;Concertul pentru pian de Henryk Gorecki, de un repet-itivism (dar ºi minimalism) cumva anacronic cu spiritulmodernist al desantului polonez din anii 70-80, desantla care compozitorul a fost constant pãrtaº; Serie delAngel, ºlagãrul lui Astor Piazzolla, naiv ºi pasional caun „vero italiano innamorato”; Icos-ul meu, despre careamicul Vasile Pruteanu spunea cã e ca o vizitãevlavioasã la o vie icoanã; în sfârºit Un temps sansmemoire, simfonia lui Costin Miereanu, mereu încrân-cenatã, accidentatã ºi cu un final atât de strãlucitorîncât poþi orbi vãzând doar cu ochii minþii. La fel destrãlucitori, dar fãrã sã orbeascã, au fost protagoniºtiirestitutori: pianista Ana Letnanova, fagotistul ªerbanNovac, tubistul Mihai Ceascai ºi, de pe locul cel maivizibil (numit ºi podium), vulcanicul Ovidiu Bãlan.

2 octombrrie

Duo pianistic, cvartetul „Fagottissimo”, cvintetul„Classic” sunt ansambluri camerale eminamentebãcãuane, ca niºte crengi desprinse din trunchiulorchestrei Filarmonicii „Mihail Jora”. ªi ce crengi!Adevãrate ramuri înverzite (predilect în toiul unorevenimente precum festivalurile ºi turneele), pline deseva ambiþiei de a accesa performanþa. OzanaKalmuski-Zarea (destoinicã, probã) ºi Horia Maxim (unpianist bucureºtean în egalã mãsurã disciplinat ca unardelean ºi spontan ca un moldovean) au riscat colizi-unea cu una dintre cele mai consistente ºcoli compo-nistice contemporane: ºcoala finlandezã, reprezentatãde Olli Mustonen (Nelinkontin) ºi Jukka Tiensuu(Kahdenkesken); un risc asumat, consumat, devansat.George Hariton (un ieºean contaminat de temeiniciaproprie marilor interpreþi), Mihai Timofti (o prezenþãsuveranã, pe alocuri chiar luxuriantã), Costicã Mãrcuþºi Mihai Badiu sunt patru fagotiºti care atunci cândcântã împreunã garanteazã nu numai omogenitatea(imanentã unui atare ansamblu), ci ºi determinarea orisimbioza resurselor, fie ºi în ipostaza alegerii materiilorprime din zãcãminte distanþate geografic ºi climatic,aºa cum s-a întâmplat în concertul de azi, când auabordat trei opusuri cu rãdãcini ºi tulpini prea puþinasemãnãtoare: Cvartet de Iulia Cibiºescu, Cvartet deClaudio Leonardi ºi Dans de dans al subsemnatului. Însfârºit, cei cinci „classici” care au „rostogolit” Trochos-ul(opus pe care l-am compus cu mai bine de douãdecenii în urmã), au pus sub semnul întrebãrii aserþi-unea conform cãreia sensibilitatea (cea a interpreþilor,fireºte) e întotdeauna în întârziere faþã de achiziþiileinteligenþei. Dorel Baicu (flaut), Emil Stanciu (oboi),Sergiu Muºat (clarinet), Mihai Timofti (fagot) ºiLaurenþiu Rãducanu (corn) au ºtiut sã întrerupã atât„zgomotul cultural” (despre care Umberto Eco spuneacã este o formã de bruiaj cauzatã de înserarea într-undiscurs muzical a prea multã incertitudine ºi a preapuþinã previzibilitate, fapt ce ne împiedicã sã realizãmsemnificaþia lucrãrii ascultate), cât ºi a „autismului cul-tural” (ce survine din înserarea unei doze prea mici deincertitudine ºi a alteia prea mari de certitudine,provocând astfel o lipsã de interes, o platitudine care,de asemenea, ne abstrage de la procesul decriptãriisemnificaþiilor aferente demersului sonor).

3 octombrrie

A fost ºi este o vajnicã luptãtoare anticomunistã. În1969 s-a situat în avangarda grupului de susþinãtori ailui Jan Palach, cel care, în semn de protest faþã deinvazia Cehoslovaciei de cãtre trupele sovietice, ºi-atransformat trupul în rug, ºocând lumea chinuitor deînþepenitã a vremii. A studiat pianul, estetica ºi filozofia,iar acum, pentru cã la catedra de muzicologie aUniversitãþii din Bratislava îºi fac mendrele aceeaºicolaboraþioniºti de dinaintea revoluþiei de catifea, predãla Politehnicã secretele tehnologice ale motoarelor cuardere internã (!). L-a cunoscut pe John Cage cu carea combãtut pe tema pianului preparat ºi a hiper-realis-mului în componistica nouã. A uimit Europa ºi Americaprin tuºeul sãu delicat, brãzdat de explozii scânte-ietoare atunci când e vorba de accente expresive înstare sã vectorizeze traiectele sonore. A investigat,exersat ºi restituit, cu multã acribie ºi participare operamuzicalã a lui Nietzsche, a cãrui creaþie pianisticãreprezintã una dintre constantele repertoriului sãu. Aici,în Bacãu, a fãcut o excelentã propagandã muzicii con-temporane în general ºi celei slovace în particular,recitalul sãu constituind o pildã de strategie ºi imple-mentare interpretativã: a extras ºi etalat spiritul dionisi-ac, gregar din Bacchanalia lui Cage, volutele mustindde virtuozitate din Toccata lui Klement Slavicky,obsesia unei teme dezvoltatã pânã la epuizarea sem-nificaþiilor din Soft November Music de Roman Berger,broderiile obsecvioase barocului târziu din MomentMusical for Sebastian de Miro Bazlik, hegemonia suc-cesivã a unor tipologii sintactice (monodia, omofonia,textura) din Four Pieces on the Pictures of PietMondrian de Jaroslav Stastny ori irizãrile ritmico-armonice din Bolero-Blues de Iris Szeghy. Pe scurt,publicul bãcãuan a întâlnit un artist ºi un om proemi-nent: Elena Letnanova.

4 octombrrie

Modernismul, dupã ce ºi-a consumat perioadaeroicã, în care mitul tehnologic pãrea de neatins, aintrat în desiºul (deopotrivã pozitivist ºi negativist)instaurãrii ºi abolirii grãbite a oricãrui mit disponibil ºisusceptibil de a deconspira adevãruri eterne. Iarcãutarea unor proteze mitice continuã ºi în era post-modernitãþii când, cel puþin în muzicã, se sapã insistentsterilul din jurul siturilor arhetipale aºa cum pro-cedeazã, bunãoarã, Horia Surianu în Syllogisme etdoute, Cristian Marina în Elegie ºi, mai ales, CorneliuDan Georgescu în Studiu la columna infinitã. Desigur,fiecare cu uneltele lui, dar plasându-se cu toþii în bunadescendenþã a unui nou tip de iluminism. Un iluminism,el însuºi ca un mit copleºitor, dominat de spiritul con-templativ ce nimiceºte în mare mãsurã orice impulsactiv, narativ ºi orice actant impulsiv, expozitiv. E dificilde restituit asemenea muzici. Poate de aceea aminclus Memorialis, un opus pe care l-am conceput ca ometaforã a Pomului de Crãciun, plin cu daruri îmbi-etoare ori ca o perindare existenþialã, pe cât decomunã pe atât de privatã: the first bird, the last play,the first love, the last job, the first gray hair, the lastregret, the first death...

5 octombrrie

„Spre libertate prin ordine”! – era îndemnul lui LeCorbusier, însuºit, printre alþii, ºi de cãtre FredPopovici, compozitorul, care prin raþionalizarea severãa palierelor limbajului muzical, întroneazã acea plãcerea raþiunii ºi acea justiþie (cu alaiul ei de legi adânc gra-vate în conºtiinþa artistului) care este ordinea. Cu unveºmânt de sãrbãtoare, Fred Popovici îºi întemeiazãconstructele sonore pornind de la Saussure (cu al sãuCurs de lingvisticã generalã) ºi hrãnindu-se cu osârdiedin Chomsky (cu ale sale gramatici generative),Xenakis (cu încrengãturile stocastice) ori Derrida (cudeconstructivismul sãu morfologic ºi sintactic).Itineraire à l’interieur du son, Introduction a l’anatomiedu son, Out of(f) Sound Tracks sau F(r)a(c)talité du sonsunt lucrãri care fie cã recompun o anume intimitate asunetului, fie cã re-fac trasee componistice consacrate,aplicând metoda des-facerii ºi a pre-facerii. Dincolo deaceastã (profitabilã?) a-facere, o întrebare persistã:compozitorul trebuie sã scrie ceea ce aude în interiorulsãu ori aude ceea ce scrie cu raþiunea sa?

ateneu

octombrie 200814

Liviu DÃNCEANU

Frânturi

dintr-un festival

Nãscut la 24 septembrie 1948, în Bacãu,fiul familiei Paraschiva ºi Petrea Denutzo acopilãrit în cartierul Letea, începându-ºi studi-ile la ªcoala Nr. 8 ºi continuându-le la LiceulNr. 3. Dupã obþinerea bacalaureatului esteadmis la Institutul Pedagogic din localitate,frecventând Secþia Limba ºi Literatura românã(1966-1970). Scrie poezie ºi articole de criticãliterarã, în perioada studenþiei conducândºedinþele Cenaclului literar „Lucian Blaga” alCasei de Culturã „Vasile Alecsandri”. Ca poet,debuteazã cu poemul Întoarcere, publicat derevista Ateneu (iunie 1969), iar în ipostaza decritic, tot atunci, cu o recenzie la romanulCoborând, de Paul Georgescu, inserat înpaginile revistei studenþeºti Gaudeamus, înredacþia cãreia va figura în ultimul an de studii.Primeºte repartiþie la ªcoala Generalã Nr. 1Schitu Frumoasa, comuna Balcani, predândaici limba ºi literatura românã în anul ºcolar1970-1971. κi desãvârºeºte studiile univer-sitare, urmând cursurile Facultãþii de Filologiea Universitãþii din Bucureºti (1971-1975),luându-ºi licenþa în Limba ºi Literatura românã- Limba latinã. S-a integrat repede în atmos-fera culturalã bucureºteanã, frecventând atâtºedinþele Cenaclului de criticã literarã coordo-nat de Eugen Simion ºi cele ale Cenaclului„Junimea”, îndrumat de Ovidiu S. Crohmãlniceanu,cât ºi spectacolele de teatru, concertele ºivernisajele programate în aceastã perioadã.Este încadrat ca profesor de literaturã românãla Liceul Minier Rovinari, judeþul Gorj (1975-1976), dar în intervalul februarie - august îºiîntrerupe activitatea de la catedrã, satisfãcân-du-ºi stagiul militar la o unitate din VânjulMare. Revine pe meleagurile natale, ocupândun post de muzeograf la Muzeul de Istorie ºiArtã din Bacãu (1976-1979) ºi coordonând,împreunã cu poetul Octavian Voicu, bunulmers al ºedinþelor Cenaclului revistei Ateneu(1976-1978), la care participau, alãturi deredactorii Sergiu Adam ºi Vlad Sorianu, VictorCroitoru, Gheorghe Iorga, Octavian Opriº, DanPetruºcã, Tatiana Scorþanu ºi alte tinere tal-ente. Dupã aproape un deceniu de exerciþiu carecenzent, în iunie 1978 încredinþeazã revisteiîn care a debutat primul articol de criticã liter-arã, D. D. Pãtrãºcanu - Spontaneitate ºiinfluenþe, urmat de-a lungul anilor de altecâteva zeci, inserate în paginile unor publicaþiide culturã precum Ateneu, Amphitryon,Antares, Argeº, Carpica, Cartea, Confluenþe,Contemporanul, Contraatac, Convorbirididactice, Limba ºi literatura românã,Luceafãrul, România literarã, SLAST, ViaþaRomâneascã, Viaþa studenþeascã,Universitatea comunistã, Vitraliu, dar ºi încele ale ziarelor locale Acþiunea, Democraþia,Milcovul, Preocupãri, Steagul roºu, Viitorul.În acelaºi an e distins cu Premiul I pentru treieseuri despre opera lui George Bãlãiþã, scriitorpentru proza cãruia a fãcut o adevãratã pasi-une. Un an mai târziu e promovat director alCasei de Culturã din Slãnic Moldova (1979-1982), calitate în care va revigora activitateaacesteia, punând în valoare talentul actorilorTeatrului Popular, potenþialul creator al dra-maturgilor Mihai Freamãt ºi Marin Cimponeriu,animând viaþa culturalã a staþiunii. În 1982renunþã la funcþie ºi se transferã, pe un post deinstructor artistic, la Casa de Culturã aSindicatelor din Oneºti, unde se va implica înactivitatea cineclubului ºi a Teatrului Popular,a Cenaclului „Junimea Nouã” ºi a SocietãþiiCulturale „G. Cãlinescu”. În acelaºi an e inclusde poetul Constantin Th. Ciobanu, cu prozã, înantologia aniversarã Jurnalul literar II, darîncepând cu februarie 1984 pãrãseºte ºiOneºtiul, pentru a deveni administrator alÎntreprinderii Cinematografice JudeþeneVrancea. Obligat sã demisioneze în primãvaraanului 1986, în urma conflictului cu autoritãþilelocale, rãmâne câteva luni ºomer, îºi gãseºtecu greu un post de pedagog la LiceuluiIndustrial Nr. 1 Focºani (1986-1987) ºi, dupã operioadã nu mai puþin agitatã, unul de profesor

suplinitor la Liceul Economic din oraºul Unirii ºila ªcoala Generalã Doaga, comuna Garoafa(1987-1990). Evenimentele din decembrie1989 îl scapã de calvarul navetei între celedouã instituþii ºi localitãþi, dupã concursulsusþinut la Inspectoratul ªcolar ocupând,începând cu 1990, postul de profesor titular alLiceului „Al. I. Cuza” din Focºani. Abia aici îºiva putea demonstra adevãratele sale calitãþide dascãl, venind în sprijinul elevilor atât prinlecþiile meticulos pregãtite ºi predate, cât ºiprin bibliografia recomandatã ºi comentatã nudoar în orele de curs. A coordonat, în acestsens, mai multe numere tematice ale Revisteinoastre, cunoscuta publicaþie a liceului,acordând spaþiu analizei operei lui MihaiEminescu, Marin Preda, Lucian Blaga, GeorgeBacovia, Camil Petrescu ºi Liviu Rebreanu,apreciate ºi distinse cu importante premii laconcursul revistelor ºcolare. Fondeazã, împre-unã cu alþi scriitori focºãneni, revistele cu pro-fil literar Revista V (1990-1994) ºi Salonul li-terar (1998-1999), la aceasta din urmã fiind ºiredactor. Din 1997 se transferã la cealaltãmare instituþie preuniversitarã din Focºani,Colegiul Naþional „Unirea”, unde desfãºoarã,pe lângã laborioasa activitate de la catedrã, ºio susþinutã activitate literarã, coordonând, alã-turi de Toader Aioanei, lucrãrile Cenaclului li-terar „Hyperion” (2004-2006) ºi continuând sãpublice, dând consistenþã ºi activitãþii editori-ale. Debuteazã, astfel, cu studiul critic MarinPreda. Patosul interogaþiei (Editura ProJuventute, Focºani, 1997) ºi, dupã o primãcolaborare cu Editura Corgal Press din Bacãu(Textul literar, Orizonturi de lecturã, împre-unã cu Ecaterina Creþu, Georgeta Cosma ºiLucreþia Dragomir, ediþia I, 1999; ediþia a II-a,2000; ediþia a III-a, 2003), oferã Editurii PortoFranco din Galaþi nu mai puþin de patru ediþiicritice (Mihai Eminescu - Sãrmanul Dionis,1991; Duiliu Zamfirescu - Lydda, 1992; DuiliuZamfirescu - Viaþa la þarã, 1992; CamilPetrescu - Ultima noapte de dragoste, întâianoapte de rãzboi, 1993), la care a scrisprefeþele, tabelele cronologice, notele critice,bibliografice ºi reperele istorico-literare. Subcoordonarea prof.univ. Dumitru Micu, în 2001redacteazã capitolele Poezia paºoptistã ºiModernismul pentru manualul destinat claseia IX-a, Limba ºi literatura românã (EdituraConstelaþii, Bucureºti), care a primit avizulfavorabil al Consiliului Naþional pentruAprobarea Manualelor, dar nu ºi pe cel alMinisterului de resort, neputând intra oficial încircuit, decât ca manual auxiliar. Tot în 2001,publicã cel de-al doilea volum personal,Popasuri critice (Editura Psyhelp, Bacãu), iarpeste patru ani va iniþia, împreunã cu regreta-tul Alexandru Deºliu, Seria „Scriitori vrâncenicontemporani”, în care publicã, în tandem, laEditura Pallas din Focºani, volumele VirgilHuzum (2005) ºi Ion Larian Postolache(2006). Dupã dispariþia bunului sãu prieten,continuã opera începutã, publicând la aceeaºiediturã, în nume propriu, al treilea volum alseriei, Florin Muscalu (2007). ªi-a valorificat,totodatã, experienþa redacþionalã ºi condeiulde critic ºi istoric literar, fiind succesiv redactoral revistei 13 Plus, redactor-ºef al revisteiOglinda literarã, redactor ºi redactor-ºef alrevistei Pro Saeculum. În calitate de critic nua refuzat tinerii scriitori, scriind prefeþe la vo-lume semnate de Georgel Mocanu, TeodoraBratu, Ioana Alexandru, Monica Goia,Ruxandra Horodinschi, Andreea Dumitru,Andra Rotam ºi Ana-Maria Cornilã, fiind la rân-dul lui inclus cu un text critic în volumul Oantologie literarã (Editura Valman, Râmnicu-Sãrat, 2007). Recunoscându-i-se valoareaoperei de pânã acum, în 2001 a fost primit camembru în Asociaþia Scriitorilor Profesioniºti,iar în 2008 ºi în Uniunea Scriitorilor dinRomânia.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Mircea Dinutz

ateneu

octombrie 2008 15

Mistificãrile d-lui Eugen ªendrea trebuie divul-gate, mai ales cînd ating biografiile unor personal-itãþi, fiindcã ele i-ar putea deruta pe cei care, vãzîndcã semneazã o Istorie înveºmîntatã luxos, l-ar puteaconsidera istoric ºi l-ar cita în lucrãrile lor. Vreau sã-iprevin: d-l ªendrea nu e un autor citabil. Chiar undedã impresia cã e concret, acolo improvizeazã,deformeazã, trãdeazã adevãrul, minte cunonºalanþã ºi imprudent, convins cã nu va fi amen-dat. De asemenea, unde pretinde cã prezintã ceva„cum a fost”, acolo, aproape întotdeauna, spune, defapt, cum n-a fost, ca în exemplul urmãtor, care epseudorelatare despre un concert care n-a avut loc.Dezinvolt ºi facil, cu mina celui ce cunoaºte totul înamãnunþime, dar în realitate mimeazã o ºtiinþã inex-istentã, d-l ªendrea scrie:

„Eveniment de seamã în lumea culturalã aBacãului. Concerteazã la Bacãu, (punerea virgulelorîntre subiect ºi predicat e o specialitate a autoruluinostru – n.m.) maestrul George Enescu ! Sã vedemcum a fost:

La galop, trãsura ieºi din strada I[oniþã] Sturza ºitrecu prin faþa Primãriei, apoi a PalatuluiAdministrativ. E o frumoasã zi de varã a anului1923:

-Trãiascã maestrul Enescu!, strigarã cîþivabãcãuani, ridicîndu-ºi pãlãriile în semn de salut.

George Enescu, zîmbi, ºi le fãcu bucuros dinmînã. Vizitiul trase puternic de frîu ºi opri exact înfaþa intrãrii în Palatul Ateneului. Enescu coborî dintrãsurã (...)”. Începutã astfel, descrierea (în care sin-gurele elemente exacte sînt cele topografice, cãci,în anii 20, ca sã ajungã de la garã la Ateneu, oricetrãsurã trecea „prin faþa Primãriei, apoi a PalatuluiAdministrativ”) nu ne lasã sã uitãm cã genulpredilect al d-lui ªendrea e literatura cu haiduci, încare se galopeazã mult ºi vizitii „trag puternic defrîu”! Ea continuã cu cliºee din registrul reportajuluireferitor la primirile protocolare: „Cu emoþie, MariaGherghescu (Gherescu – n.m.), preºedintaSocietãþii Ortodoxa Naþionalã a Femeilor Române,filiala Bacãu, în fruntea a 60 de eleve, îi înmînã unuriaº buchet de trandafiri ºi urãri de bun venit (peastea cum, oare, le-o fi „înmînat”? – n.m.). Lumeaadunatã la intrarea în clãdire, aplaudã. Pentru oclipã, George Enescu, se opri ºi admirã PalatulAteneului. Primarul Grigoriu (care nu mai era primarde un an – n.m.) îi spuse în cîteva cuvinte:

- E cea mai frumoasã clãdire din oraº, operã ad-lui arhitect George Sterian. În aripa dreaptã se aflãChestura Poliþiei, iar în cea stîngã Secþia de pom-pieri. La etaj, aºa cum o sã vedeþi, avem o salã deexpoziþii ºi serbãri ºcolare, precum ºi o alta, pentruconferinþe ºi teatru, cu un numãr de 15 loje! Între1916-1918, aici a funcþionat un spital de rãniþi.

Urcarã. Sala de teatru era neîncãpãtoare pentrumulþimea de bãcãuani, dornici sã-l vadã ºi sã-l audãpe marele Enescu. Erau prezente, toate oficialitãþile:prefectul Constantin Chiru, Dionisie Ionescu,decanul avocaþilor, Olimpia Grigoriu, preºedintaCercului de Gospodine, Ioan Parfene, ºeful Gãrii,Herºcovici de la Secþia industrialã, farmacistaAdriana Antonescu, dar ºi scriitorii GrigoreTãbãcaru ºi George Bacovia”. (p. 254 – 255)

Opresc citatul, întrucît e suficient de probantpentru stilul omului „cu pana inegalabilã” ºi cu fumuride istoric absolut al Bacãului. Deºi în text sîntnumite persoane din societatea localã a vremii, el efals. D-l ªendrea (pe care, în parantezã fie zis, nul-am întîlnit niciodatã la vreo premierã teatralã sau laun concert simfonic) nu ºtie lucruri elementare. Înepocã, întîmpinarea festivã a unui oaspete deseamã se fãcea la coborîrea din tren. Apoi, acestaera condus la hotel sau la gazdã. Or, d-l ªendrea îladuce (vorba vine) pe Enescu la întîlnirea cu pu-blicul direct de la garã, ºi nu oricum, „la galop”! Maideparte d-l ªendrea pune în gura primarului oalocuþiune care nu era necesarã, pentru cã„maestrul” cunoºtea Palatul Ateneului. Pînã în 1923(data acestui concert fictiv), el mai concertase laBacãu de încã patru ori: la 4 februarie 1915, 4decembrie 1915, 4 februarie 1916 ºi 18 mai 1921.La Arhive, cînd mã documentam pentru DosarulBacovia, am dat peste cererea cãtre primar a „D-luiArtist Enescu” dinaintea celui de-al doilea concert:„Subsemnatul voind a da un concert în sara zilei de

4 Decembrie 1915. Am onoare a Vã ruga sã binevoiþi a dispune a mi se pune sala teatrului comunalfixînd taxa pe care veþi crede de cuviinþã./ 1915N[oiembrie] 9/ Cu stimã, George Enescu” (v. dos.67/1915, f.139), cît ºi peste corespondenþa dintrefuncþionarii instituþiei referitoare la debitarea taxei(Dos. 3/1915, f.131, f.136). Cererea a fost apostilatãîn aceeaºi zi de primarul Lascãr Veniamin: „Seacordã sala plãtind 100 lei chirie cu sala încãlzitã ºiluminatã.” Aceastã „chirie” era cea mai mare dintoate pe care le impusese solicitanþilor, majoritateaactori ºi trupe teatrale. Despre concertele din 4decembrie 1915 ºi 4 februarie 1916 s-a scris în„Curierul Bacãului”, ziar ce a apãrut între 6 decem-brie 1915 ºi 25 iunie 1916 (cf. Gheorghe Pãtrar,Publicaþii periodice bãcãuane/ 1867-1967, p.51-52,unde se reproduce notiþa publicatã despre cel dintîi).În total, sã nu uit a spune, George Enescu a datºase concerte la Bacãu, ultimele douã þinîndu-le la 2martie 1927 ºi, respectiv, 10 noiembrie 1936 (veziAnexa VI, „Turneele de concerte ale lui GeorgeEnescu în þarã ºi în strãinãtate”, la Alex. Cosmovici,George Enescu în lumea muzicii ºi în familie, Ed.Muzicalã, 1990, p. 192-200).

Reamintesc: d-l ªendrea aratã „cum a fost” cîndn-a fost, afirmînd: „E o frumoasã zi de varã a anului1923”. Aº observa în treacãt cã nici un istoric careîºi respectã meseria n-ar încadra cronologic astfel,lax, un „eveniment de seamã”. Povestaºul domnªendrea e vag, însã, nu numai pentru cã n-ar aveacum sã fie precis, ci ºi pentru cã într-o „frumoasã zide varã” iese mai bine în evidenþã „galopul”, marotasa ! Dacã e, „galopul” scuzã toate inadvertenþele,toate plãzmuirile. De aceea nici nu s-a mai strãduitsã afle cît ºi unde a concertat George Enescu în1923. Sã ia notã acum: în þarã, a concertat maipuþin, doar douã luni, de la 9 aprilie la 7 iunie, „pen-tru binefaceri, pentru orfanii de rãzboi”. În iunie afãcut-o la Galaþi (1,2), la Ismail (3,), la Bucureºti(5,7). (cf. Alex. Cosmovici, op. cit, p.194). Anul l-aînceput cu un turneu în Statele Unite ale Americii,unde, pe lîngã aprecieri stimulatoare, a cîºtigatmaterial suficient de mult pentru a putea pune înpracticã hotãrîrea ca, mereu, ºase luni sã se dedicecreaþiei. Cert, nu mai întind vorba, la Bacãu n-a con-certat, fapt care anuleazã întreaga „compunere” ad-lui ªendrea, inclusiv informaþia cã „atunci(Enescu) a interpretat unele bucãþi din Paganini,Sarasate, K(r)eisler”. (p.256)

Din acest moment, firesc ar fi sã nu-i mai acordatenþie. Dar în textul ei existã ºi o altã afirmaþie ha-zardatã, de o gravã uºurãtate, care trebuie sancþio-natã ca intenþie de mistificare. D-l ªendrea leagãnumele lui Enescu de cele ale „scriitorilor” (unul erapedagog) Grigore Tabacaru (scris peste totTãbãcaru) ºi George Bacovia. Pare o „contribuþie”,cãci nimeni nu s-a referit pînã azi la o întîlnire a celortrei. Însã, cum s-a vãzut ºi în pãrþile anterioare aleacestei cronici, „contribuþiile” d-lui ªendrea sînt, celmai adesea, niºte pãcãleli. E drept, atît Tabacaru,cît ºi Bacovia erau amatori de muzicã. Primul a înfi-inþat ºi o orchestrã în cadrul Ateneului „ªtefanPeticã” din Tecuci (cf. P. Juverdeanu, „GrigoreTabacaru”, în Grigore Tabacaru – o viaþã închinatãºcolii ºi culturii româneºti, Bacãu, 1973, p.95). Larîndul sãu, Bacovia compunea ºi cînta la vioarã. ªitotuºi, chiar dacã acel concert inventat de d-lªendrea (ºi precedat de „galopul” pe strãzi) ar fiavut loc, Tabacaru n-ar fi putut participa, din simplulmotiv cã nu se întorsese încã în Bacãu. S-a mutataci „în toamna anului 1924” (cf. Agatha Grigorescu-Bacovia, Poezie sau Destin, ediþia a II-a, revãzutã,Ed. Eminescu, 1973, p. 144). În ceea ce-l priveºtepe poet, el nu s-ar fi amestecat voluntar printre „ofi-cialitãþile oraºului” ca sã facã figurã de monden.Firea nu-i îngãduia aºa ceva. Admiraþia faþã deEnescu ºi-a exprimat-o mai tîrziu, ca ascultãtor al luila radio, dovadã aceste douã reflecþii din 1956 (cîndcompozitorul nu mai era în viaþã): „George Enescu,tu cînþi la scripca-þi minunatã, suflet din sufletul þãrii”:„Sã ne iubim toþi artiºtii: pe George Enescu eu îliubesc ca un mare viorist ce este...” („Divagãri utile”,în Opere, Ed. Minerva, 1978, p. 459, 461)

Un „caz”, d-l ªendrea trebuie cercetat în continu-are. Cum se zice în poveºti, „înainte mult mai este”!

Sâmbãtã, 4 octombrie a.c., la Sala„Ateneu” a Filarmonicii „Mihail Jora” dinBacãu a avut loc festivitatea de decernare apremiilor celei de-a VIII - a ediþii aFestivalului-Concurs de Poezie„Avangarda XXII“. Juriul - avându-l capreºedinte pe crtiticul ieºean, universitarulAlexandru Dobrescu, Nicolae Tzone -director al Editurii „Vinea” Bucureºti ºiVictor Munteanu - preºedintele FundaþieiCulturale „Georgeta ºi Mircea Cancicov -Bacãu, a acordat urmãtoarele premii:

1. Pentru poeþii consacraþi:Premiul pentru cea mai bunã carte de

poezie a anului: • Un carnival în infern, Editura „PIM“,

Iaºi - 2007 - Marian Constandache -Bârlad,

2. Pentru poeþii debutanþi:Premiul pentru cea mai bunã carte de

debut în poezie a anului: • Eva nimãnui, Editura „Vinea“,

Bucureºti – 2008 - de Ruxandra AidaHancer - Suceava

Premiul revistei Cafeneaua literarãpentru cea mai bunã carte de debut înpoezie a anului:

• Obsesii, Editura „Lumen“, Iaºi – 2008 -de Livia Ciupav - Arad

3. Premiul pentru cea mai bunã revistãliterarã ºi de culturã a anului:

• Revista „Orizont“ – Timiºoara, redac-tor ºef, Mircea Mihãieº, red.-ºef adjunct,Cornel Ungureanu

4. Pentru poeþii care nu au debutat edito-rial ºi nu au depãºit vârsta de 35 de ani:

• Premiul I ºi Premiul revistei „Ateneu”–Gabriela Ivaºcu – ªtefãneºti, Argeº

• Premiul II ºi Premiul revistei „Argeº“:Simona Dumitrache - Caracal

• Premiul III - Nu s-a acordat

Prremiille annuallealle Funndaþiei Cullturralle„GGeorrgeta ºi MirrceaCanncicov”penntrru Literraturrã ºi Arrte

Juriul Fundaþiei Culturale „Georgeta ºiMircea Cancicov”, alcãtuit din VictorMunteanu - preºedinte, Pavel Ionescu ºiDaniel Nicolescu – membri, a acordaturmãtoarele premii:

• Premiul pentru cel mai bun poet alaanuului 2007: GHEORGHE CHIÞIMUª

• Premiul pentru cea mai bunã sopranã aanului 2007: CLAUDIA VASILACHE

• Premiul pentru cea mai bunã actriþã aanului 2007: FIRUÞA APETREI

• Premiul pentru cel mai bun plastician alanului 2007: COSTEL TANASACHE

Festivitatea de premiere a avut loc sâm-bãtã, 4 octombrie a.c., la Sala „Ateneu” aFilarmonicii „Mihail Jora” din Bacãu.

Premiile Festivalului-Concurs de Poezie„Avangarda XXII“

•ediþia a VIII - a Bacãu, 3 - 4 octombrie 2008

Constantin CÃLIN

Cronica unui eºec (III)

• Dionis Puºcuþã

centenar

octombrie 200816

Noiembrrie 1992

Într-o amiazã de toamnãtârzie, în Bucureºti, pe scuarulstaþiei de tramvai „MeºterulManole“, am dat mâna, miºcat,cu Constantin Moscu. Nu maiavea rost sã-i explic de ce amîntârziat: era prea mare bucuriaamândurora cã ne cunoaºtemdirect, nu doar din scrisori. „Îmidaþi voie sã mã sprijin de braþuldumneavoastrã?“ mã întreabãcu o familiaritate prea repedecâºtigatã (pentru pedanþi, nu ºipentru mine). „De la o vreme nu mãmai ascultã picioarele, dar ºi-aºam-au slujit destul. Dacã nu erablestemata de Siberie...“ ªi seapucã sã-mi povesteascã, fãrã acere cuiva socotealã, desprefrigul ºi umezeala, umilinþa ºifoamea îndurate cu zeci de aniîn urmã. Îi aduc aminte, delicat,cã am venit în Bucureºti numaipentru el (alteori nu mã lãsampânã nu rupeam 2-3 interviuri,pregãtite pe un orar foarte strict)ºi cã subiectul este GrigoreTabacaru. S-a înviorat brusc, aprimit de sus o luminã greu dedescris ºi a început sã vor-beascã într-un alt registru:sobru, obiectiv, cvasiºtiinþific (cutermeni din psihopedagogie), deparcã era la seminarul magistru-lui sãu. Nimic excentric, nimicipocrit: dupã o jumãtate de veac,admiraþia era identicã, iar expri-marea se aºeza în limiteledecenþei ºi ale bunului-gustideatic. Între timp ne aflam înapartamentul de la parter, mo-dest, cu o uºoarã tristeþe pe careo transmit obiectele vechi ºi lipsaoaspeþilor. Soþia, tãcutã (dinpuþinele cuvinte rostite amdedus cã e basarabeancã), neaduce o cafea mare ºi o cioco-latã, iar noi începem, la masa delucru, munca. (Interviul a fostpublicat în volumul „GrigoreTabacaru, în memoria contem-poranilor sãi“, de TiberiuCãliman, apãrut în 1993, laEditura „Plumb“ din Bacãu.) Culuciditate ºi cu decantarea da-toratã înþelepciunii, ConstantinMoscu a realizat miniportretememorabile ale lui Gr. Tabacaruºi George Bacovia, din „crâm-peie de istorie culturalã bãcã-uanã“ (titlul sub care a apãrutinterviul în „Ateneu“ din martie2003). (Din pãcate, casetaaudio, împrumutatã cuiva neat-ent la valoarea unui documentsonor, nu mai existã. Noroc cã în1994 am reluat dialogul, cuunele accente nesemnalate laprima întrevedere.)

Dinn GGllodurri,înn capitallã

Nu ºtim prea multe despreviaþa lui Constantin Moscu. Încele douã întrevederi ale melecu Domnia Sa am discutatextrem de puþin despre satulnatal ºi anii de ºcoalã primarã,despre prieteni ºi colegi, despreavatarurile profesiunii de învãþã-tor º.a.m.d. Întâmplãtor am cu-noscut-o, în deceniul trecut, pesora lui, Maria, de la care amaflat câte ceva legat de familie ºide semnele acesteia pãstrate însat. (Am fotografiat casa natalã,pãrãsitã la acea vreme, dar într-ostare bunã.)

S-a nãscut la 20 aprilie 1908(ora 4 a.m.) în satul Târgu-Glodurile, comuna Obârºia (azi,

Izvorul Berheciului), din judeþulBacãu, iar decesul este înregis-trat la Primãria Sectorului 3Bucureºti la 17 noiembrie 1997.Pãrinþii se numeau GheorgheNeculai Moscu, de 29 de ani, ºiMaria, de 20 de ani (ortodocºi,agricultori). Martori la declarareacopilului (în aceeaºi zi, la ora 2p.m.) au fost Gavril Pintilescu(40 de ani) ºi Vasile Moscu (60de ani), tot agricultori ºiortodocºi. Înregistrarea (cu nr.38) a fost fãcutã de Gh. Huþu,primar ºi ofiþer al stãrii civile. (Lemulþumesc dlor Gh. Puºcuþã ºiGh. Bertea pentru sprijinul acor-dat.) Numele este rãspândit însudul þãrii: un Stavrache Moscueste citat de Emilia ªt. Milicescuîn monografia dedicatã luiGheorghe Lazãr (1782-1823).Printre cei care asigurã continui-tatea numelui sunt poetul MarinMoscu, din Ploscuþeni, jud.Vrancea, ºi Ion Moscu, învãþãtorîn Bãimac, sat component alcomunei.

Ca elev al ªcolii Normale dinBacãu, s-a detaºat prin sâr-guinþã ºi inteligenþã. A fost ºefde promoþie, iar în timpul studi-ilor a participat - singurul dinjudeþ - la prestigiosul concursorganizat de „Tinerimearomânã“. În 1926, împreunã cualþi 300 de premianþi, din toatãþara, a fost rãsplãtit cu o excur-sie prin toate zonele României.„În fiecare garã din marile oraºene primeau cu muzicã, cu dis-cursuri, cu laude fiindcã eram,vorba ceea, 300 de elevi din elitatineretului“, îmi mãrturisea cuentuziasm în 1994. L-a avut pro-fesor pe Grigore Tabacaru, carei-a devenit nu doar mentor, ci ºipartener în elaborarea unorlucrãri de specialitate, situatesub zodia maximei responsabil-itãþi. Decizia a fost declanºatã decalitatea excepþionalã a unuistudiu despre Pestalozzi, elabo-rat de elevul C. Moscu dupã lec-turi (era bibliotecarul ºcolii) ºiplanuri minuþioase, ºi mai ales aunei lucrãri curente din domeniulpsihologiei. Eticheta pusã de Gr.Tabacaru a stârnit admiraþiacolegilor ºi spaima celui încauzã: „Uitaþi-vã la el! Ori aº fiscris eu, ori el, tot una“. Laabsolvire, i-a ºi propus sã cola-boreze la realizarea unei istorii apedagogiei româneºti.

C. Moscu a fost învãþãtor maiîntâi în judeþul Hotin, la Vodicina,ºi apoi la Schitu-Frumoasa, dinjudeþul Bacãu. Se înþelege cã afost un dascãl pasionat ºi efi-cient. (În urmã cu câþiva ani, oc-togenarul Neculai P. Ungureanu,din Schitu-Frumoasa, ne-arecitat poezii de D. Bolintineanu,învãþate de la C. Moscu.)

Revelaþia

lui Grigore Tabacaru

Preþuirea pedagogului bãcã-uan pentru C. Moscu a fost sin-cerã ºi evidentã. Dupã succesulrepurtat cu cele douã eseuri, for-mula de adresare s-a modificat:

„Din momentul acela - îºiaminteºte institutorul -,Tabacaru în clasã nu mi-a maizis «Moscule», ci «Domnule»“.Pãrerile elevului erau obligatoriiºi se bucurau de susþinerea pro-fesorului.

În 1927, la absolvire, GrigoreTabacaru a trecut la elaborarea„Istoriei pedagogiei româneºti“,avându-l drept colaborator pe C.Moscu. Era dovada supremã aaprecierii calitãþilor intelectualede care dispunea (acum) fostulsãu elev: putere de muncã,suport informativ, forþã de sinteti-zare, stil. Paralel cu munca deînvãþãtor, C. Moscu a reuºit sãconlucreze eficient cu magistrul:toate informaþiile erau corelatecu fiºele celor doi, apoi comen-tate ºi în final asamblate. Arezultat, în 1929, o lucrare dereferinþã pentru domeniulrespectiv.

Rãspunsul avea sã vinã pesteºase ani: „Omagiu profesoruluiGrigore Tabacaru din parteaelevilor“ se va numi florilegiuloferit de foºtii sãi discipoli, la„Treizeci de ani de activitateºtiinþificã: 1903-1933“. Apãrutãîn 1935 la Bacãu, lucrarea sedeschide cu o scrisoare sem-natã desigur de C. Moscu:„ªcoala Domniei Voastre -declarã patetic fostul sãu elev - afost ºcoala entuziasmului, a fostºcoala iniþiativei, a fost ºcoalainiþierii în tainele ºtiinþei ºi întainele vieþii; a fost ºcoala exem-plului de spirit, de jertfã ºi desacrificiu pentru ºtiinþã ºi pentruneam“. Semneazã în continuareV.Gh. Bãlãiþã, V. Vartolomei, V.Dima, Gh. Aniþei, C. Muraru, N.Vleja, Virgil Buzdrug, V.D.Manciu, I.Gr. ªerban, D.Puºcuþã, D. Cristea, Gh.Þarãlungã, I. Sarion, D. Cristea,Rotaru ºi C. Moscu, cu treistudii.

Doi ani mai târziu, C. Moscusemneazã singur lucrarea „Unerou al culturii româneºti“, cusubtitlul „Activitatea culturalã aprofesorului dr. Gr. Tabacaru“.Cele 71 de pagini se încheie cuo constatare dramaticã: „Existão tragedie a neînþeleºilor, a ide-aliºtilor!“ Îi regãsim aici pe ma-gistru ºi discipol, uniþi într-unsublim crez ºi destin. Mutatismutandis, imaginea este a luiAron Pumnul, elogiat de învãþã-ceii sãi, între care strãluceaMihai Eminescu.

CC.. MMoossccuu,, uunn aauutteennttiicc

iissttoorriicc aall ppeeddaaggooggiieeii

Lucrãrile de istorie a peda-gogiei nu-l înregistreazã pe C.Moscu decât împreunã cu Gr.Tabacaru, în calitate de coautorla „Istoria pedagogiei româneºti“(Bacãu, Editura Proprie, 1929).Faptul cã apare pe poziþia adoua în succesiunea autorilor,dar ºi puternica personalitate alui Gr. Tabacaru au determinataceastã plasare în umbrã a con-

tribuþiei sale la realizarea volu-mului. (A se vedea mãrturisirilelui C. Moscu din „Ateneu“, nr.3/2003) „ªtiinþele educaþiei.Dicþionar enciclopedic“, cea mairecentã apariþie în domeniu (Ed.„Sigma“), îl citeazã la bibliografiaaferentã descrierii operei lui Gr.Tabacaru, dar nu pentru colabo-rarea lui la „Istoria...“, ci împre-unã cu D. Muster, coordonatoriai volumului din 1979. IliePopescu-Teiuºan îi alocã unspaþiu distinct în „Pedagogi ºioameni de seamã din România“(Buc., E.D.P., 1975), prezentân-du-l ca „învãþãtor ºi inspectorºcolar în oraºul Bacãu. Adept alideilor promovate de Gr.Tabacaru, a tratat în spirit istoricunele probleme ale ºcoliiromâneºti“. Sunt enumeratepatru lucrãri, dintre care trei suntde istoria pedagogiei. Strict can-titativ, i se rezervã 20 de rânduri,iar lui Gr. Tabacaru 35 de rân-duri.

„Istoria...“ realizatã împreunãcu Gr. Tabacaru are datele uneilucrãri de referinþã: numãr depagini (437), structurã, cu accentpe factorii reformatori ai secolu-lui XX, indice de autori ºi un altulde noþiuni ºi un stil alert, propicelecturii. Finalul ne duce cu gân-dul cãtre „Prefaþa“ lui G.Cãlinescu la „Istoria...“ sa.„Avem o strãlucitã literaturã...“(G.C., 24 ianuarie 1941) e, avantla lettre, pereche cu tradiþiagândirii noastre pedagogice:„Ne-am deprins sã ne ignorãmpropriile noastre valori ºi sã totcãutãm împrumuturi culturale înalte pãrþi. Iatã însã cã aceastãcarte face dovada cã avem opedagogie naþionalã, tot atât devaloroasã ca orice altã peda-gogie strãinã, tot aºa cum s-afãcut dovada cã avem o lite-raturã naþionalã“ (Gr. Tabacaru,C. Moscu, 1929). Cei doi au maisemnat împreunã „MonografiaBacãului“ ºi „Spiru Haret“(1932).

În 1938, singur, dã la ivealãpartea I din „Istoria didacticei laromâni“, rezervatã „Metodelorde predare a scris-cititului“, caomagiu profesorului sãu, Gr.Tabacaru, autor de manuale ºimetodician.

Tot singur, în 1943, C. Moscutipãreºte la Bacãu 85 de paginide „Contribuþii la istoria peda-gogiei româneºti. Sistemul moni-torial în Principate“, o trecere înrevistã a instituirii metodei lan-casteriene la noi. Este anul cândapar alte douã lucrãri semnateC. Moscu: „Dr. Ovide Decroly ºiºcoala nouã“, o descriere ametodei centrelor de interes ºi ametodei globale, ºi, respectiv,„Regionalismul ºi localismuleducativ“, al cãrei fundamentpractic a fost asigurat de expe-rienþa acumulatã din deplasãrileîn judeþ, însoþindu-l pe Gr.Tabacaru. În 1943 ar mai fi tre-buit sã aparã lucrarea „Cãtre opedagogie funcþionalã“,

anunþatã ca fiind sub tipar, dardespre care nu avem ºtiinþã sãse fi tipãrit. Pe plan local, C.Moscu a cercetat istoricul ªcoliiNormale Bacãu, înfiinþatã prindecizia Ministerului de Culte ºiInstrucþie la 12 august 1860,odatã cu cele din Botoºani,Tecuci ºi Ismail. În „Bacãul dealtãdatã“ (1930), C. Moscu sem-neazã un articol amplu, docu-mentat, privind începuturileînvãþãmântului pedagogicbãcãuan.

CC.. MMoossccuu,, ppuubblliicciissttuull

Activitatea, prodigioasã, depublicist a lui Gr. Tabacaru nuputea fi fãrã urmãri în direcþiapersonalitãþii lui C. Moscu, cares-a îmbogãþit astfel cu o dimen-siune foarte productivã. Astfel, în„Revista învãþãtorilor“ din 1929ºi 1930, va publica articole deistorie a pedagogiei (D.Romano, C. Dimitrescu-Iaºi,G.G. Antonescu) ori de teoriaeducaþiei, iar în „Pedagogiaexperimentalã“ (1933-1935) vapublica recenzii ºi opinii. Ambelepublicaþii erau conduse de Gr.Tabacaru. În „Copilul ºi satul“(1938; director, N.I. Bibiri), vaprezenta „Noutãþi didactice“.

Penntrru C. Moscu

Unul dintre pedagogii români,admirator al lui C. Moscu, uni-versitarul bucureºtean Ion Gh.Stanciu (sãvârºit din viaþã decurând), a propus ca istoriapedagogiei naþionale sã-i înre-gistreze numele. Cei doi s-auîntâlnit la Bacãu în 1993, la sim-pozionul dedicat lui Gr.Tabacaru. (Când numele aces-tuia a fost dat Casei CorpuluiDidactic, l-am rugat pe C. Moscusã rosteascã un cuvânt de elo-giere. De pe treptele instituþiei, aadresat asistenþei un înflãcãratîndemn la cultivarea valorilornaþionale, începând cu cele dinapropierea noastrã.) Ar trebuiapoi sã fie tipãritã monografiacomunei Izvorul Berheciului,realizatã împreunã cu Gh.Dimofte ºi depusã de aceºtiapersonal la Primãrie, în 1986-1987. Nu în ultimul rând, ar tre-bui finalizatã propunerea caºcoala din comunã sã poartenumele „C. Moscu“, cea maiproeminentã personalitate alocului ºi, de asemenea, sã fieorganizatã casa natalã camuzeu.

Dotat cu o gândire bine coor-donatã ºi cu o capacitate deefort neobiºnuitã, aplecat sprestudiu ºi pasionat de nou, C.Moscu a izbutit sã cumuleze lini-ile unei personalitãþi complexe.Colaboratorul cel mai apropiat allui Gr. Tabacaru, el a preluat sis-temul de concepþii pedagogiceale fostului dascãl, fãrã sã mani-feste în aceasta mimetism int-electual. Dimpotrivã, a avutºtiinþa de a-ºi construi o operãproprie ºi de a promova, toto-datã, calitãþile mentorului sãu.Pentru aceasta, îºi meritã loculprintre reprezentanþii pedagogieinaþionale, pe care a slujit-o cuabnegaþie ºi entuziasm.

Ioan DÃNILÃ

Constantin Moscu

Cel mai apropiat colaboratoral lui Grigore Tabacaru

jurnal

octombrie 2008 17

Spectacolul „neronian” avu-sese loc, aºadar, la 5-6 casedepãrtare de noi. Însã, în dreap-ta gospodãriei noastre mai fu-sese o casã, mai locuiserã niºteoameni, buni vecini, chiar...Acum se întindea cam la un hec-tar de pãmânt „al nimãnui” care,de fapt, devenise al kolhozului,unde, de la o vreme, primãverile(dat fiind cã încã nu se gãsiserãîncã pretendenþi la „loc decasã”), se sãpau gropile pentrurãsadniþe, care se umpleau cugunoi de grajd, în care creºteasadul (aºa ºi se spunea: „Mã ducla sad”), steblele milioanelor deplante plãpânde pentru grãdi-nãriile din valea Rãutului... (Larãsadniþã, gospodar-prim, celmai ºtiutor în ale profesiei eramoº Chiprian Ciumeicã. Noi, el ºicu... mine, eram foarte buni pri-eteni de peste vârste. Mã serveacu ceai de mentã – dulce, gus-tos! – dintr-o sticlã de trei sferturi,gen „monopol românesc”. „Ia ºipaharul de-acasã!” îmi strigapeste gard prietenul meu (ceavea vreo 65 de ani, probabil).ªtia o sumedenie de pilde,snoave, poveºti, poezii, folcloriceºi „de ºcoalã”. În pauzele dintretrebãluirile sale migãloase printredreptunghiurile verzi ale stra-turilor rãsadniþei, eu stãteamnumai ochi ºi urechi, cu guracãscatã în faþa lui, ascultându-ivorbele de aur. Pentru cã chiarse ºi zice despre un bun ºiînþelept povestaº: „Aur iese dingura lui”. Odatã, l-am surprins pemoº Chiprian citind într-o carte.De cum mã vãzu, el apropie co-pertele, þinând degetul arãtãror almâinii drepte între pagini, la loculunde/în care citea. „Despre ce-icartea?” întrebã copilul, curiosulde/din mine... Dupã câteva clipede tãcere, bãtrânul cititor spusecu tremur de tainã în voce:„Despre Iisus Hristos...” Eu?...Carte despre Iisus Hristos!!!... Cereacþie avusei eu?... Parcã aº fitrãit miraculoasa revelaþie cã,brunã, precum era la coperte,acea carte despre Iisus Hristos...se uita la mine, mã privea, mãvedea!.. Da, da, avui revelaþiaCãrþii-Ochi! Care avea sã mãurmãreascã, sã mã lumineze înnenumãrate situaþii ale destinu-lui... Cartea-Ochi...

Pãmântul pe care se aflarãsadniþa aparþinuse familieiBugan, ce aveau casã nici preaprea, nici foarte foarte, aºa, demijloc. Pânã la urmã, dupãmorãritul necuratului – deportãri,rãzboi, refugiu peste Prut, iardeportãri – casa era populatãdoar de bãtrânii Toma ºi... ºi...Bugãneasa, pentru cã nici nu amaflat vreodatã numele de botezal fostei noastre vecine... Ambii,s-au prãpãdit în anii defoamete... Ca alte zeci ºi sute deoameni ai lui Dumnezeu, jefuiþide cei care veniserã ºi le luaserãtot ce aveau în saci, dupã carele mãturaserã-fãþare ºi podul...(„Sã rãmâie curat, curãþa-i-arDumnezeu sã-i cureþe!”) Biruripentru bolºevicii niciodatã sãtuiºi totdeauna rãufãcãtori... Dupãmoartea lor, casa rãmãsese animãnui ºi, la scurt timp, a ºi fostdevastatã, dezmembratã, risipitãde cei care primii mai prinserã laputeri dupã potolirea foametei...Dar acel/acest (chiar de lângã

noi!) pãmânt, care ajunsese fãrãstãpân, apoi luat de kolhoz, leera scump, tare scump vecinilornoºtri, Dumnezeu sã-i odih-neascã în pace... În specialmãtuºei Bugãnese. Povesteau aimei cã, într-o toamnã, neneaToma Bugan ara prin arman. Laun moment dat, ai noºtri, o vãdpe mãtuºa Bugãneasa cã seaºazã în genunchi ºi prinde atrage cu ambele mâini þãrânareavãnã în ºorþul ei mare, dupãcare se ridicã, se duce mai înadâncul ariei ºi lasã acolo cer-noziomul.

– Ce-a dat peste tine, femeiehãi? strigã gospodarul de lacoarnele plugului.

– Îi pãmântu’ nostru, bãrbate.De ce sã-l înstrãinãm aºa, depomanã? Tu nu ai vãzut cãplugul a rãsturnat brazda dinco-lo, în cealaltã parte, la dânºii? Petine taicã-tu, socru-meu,Dumnezeu sã-l ierte, nu te-abãtut pe haturi, sã ºtii pânã undevi se întinde moºia?

„La dânºii” însemna „la noi”, labunicul, la tatãl meu, fiindcã, mãrog, de când se arã pe lume,întâia brazdã se prãvale pestehat, iar vecina nu vroia în ruptulcapului ca þãrâna, pãmântuldumisale sã-i îmbogãþeascãpeste mãsurã pe ai mei ...

Mahalaua, ba chiar satulîntreg, ºtia ºi de o altã întâmplaredemnã de atenþie, ca tot ce maiînveselea cât de cât lumeaintratã în trista robie ºi disoluþieumanã a colectivizãrii. O fi, o fifost cãrpãnoasã Bugãneasa,nimeni nu punea mâna în foc niciîntr-un caz, nici în celãlalt. Darstrângãtoare, adicã economã,era, totuºi. Astfel cã, dimineþile,înainte de a se duce la bisericãsau la târg, mãtuºa închidea pisi-ca în pivniþã, cheia de la lacãtluând-o cu dânsa. Însã, manipu-lând cu îndemânare cuie, caiele,capete de sârmã – nevoia teînvaþã! – bãrbatu-sãu Tomareuºea sã deschidã lacãtul nuprea sofisticat. Când – hop! – sedeschidea uºa beciului, în gân-dul ei pisica îi spunea, probabil, omie de merci, mon ami! ºi bog-daproste bãrbatului cu cana înmânã. Rãcoritã de-a binelea,clãnþãnind din dinþi de frig, jivinao zbughea puºcã afarã, încâtgospodarul nici s-o observe,barem, iar chiar dacã o ºi obser-va, striga, vede-se: „Câþi,parºivo! Ai rãmas ascunsã, laulcele, hai?! Da-s acoperiteele...” Însã, de cum revenea deunde fusese dusã, Bugãneasaprinde a chema cu acel sâsâit„Pis, pis, pis!”, interesându-se,adicã, de pisicã („O pãlise dorulde mâþã, na!”). ªi dacã aceasta îiieºea în întâmpinare – ce sã maizici, beþivanule ce eºti tu, hai?Dar dacã nu-i ieºea – pentru cã

nu stãtea ea numai în curte –,deschizând pivniþa ºi constatândabsenþa felinei, sã fi luat omul eifoc cu gura, dar Bugãneasa nu-lcredea ºi pace (rãzboi, de fapt!)cã n-o fi dat pe la butoaie: ceeace „spunea” docila patrupedã eraadevãrul adevãrat, de multe orideja probat!

În privinþa mânuirii ºperacluluisigur cã ºi eu mã asemãnam curãposatul nostru vecin. Când ple-cau la muncile kolhozului, pãrinþiiîmi lãsau în grijã casa,gospodãria, cu toate ale lor –pãsãri, porc, vitã etc. ªi, pentru afi mai legat de misiunea mea ºinu distrat ºi „dus pe urlaþi”,ascundeau bicicleta cu care aº fiputut s-o iau în lung de drum,fãrã a ºti unde ºi când mãopresc, ca sã mã dumiresc cã,bagã de semã, Licuºor, ai fostlãsat mai-marele gospodãriei,dar tu, iatã, iresponsabil, printrerama bicicletei (încã nuajungeam sus, pe ºa saubarem... pe aproape de ea),goneºti aiurea pe pajiºtea ghiolu-lui, pe station, prin sat – mai sãieºi din perimetrul lui... Unde o fipus babacii mei bicicleta? Însãrãieº, în beci sau în casamare? Mda. Am trei lacãte încale... ªi nu unele oarecare: celde la beci – greu, bombat ca unmic uger de cãpriþã, e nemþesc,„de trofeu”, cel de la casa mare –e încã de la români, construcþiecomplicatã, ºi doar cel de lasãrsãieº e unul din vremurilenoastre, sã zicem. Adicã, treilacãte ºi – nici o cheie... Dar, sãîncercãm, nu?... Ce încercare?!Pânã la urmã, ca un ºperaclistsadea, descuiam, gãseam ºinevolniceam bicicleta, cu careeu, puºtiul, mã simþeam mult maivolnic!... Nu vã mai spun ce seîntâmpla, dacã nu reuºeam sãbag la timp bicicleta la locul ei,sau, distrat cum eram, sã fi uitatcã o scosesem din sãrãieº, însão bãgam în gârliciul beciului,nedându-mi seama cã tuþa aretotuºi memorie mai bunã. „Ei, cesã facem noi, copchilule? întrebamama cu nãduf. Sã cumpãrãmîn fiecare sãptãmânã altelãcãþi?... Nu mai ºtiu ce sã fac eucu tine... Of, mai bine te fãceamo fatã, cã fetele º.a.m.d”. Nuîncape îndoialã cã riscam. Vorbaaia, auzitã peste ani: Cine nuriscã, nu bea ºampanie! Mie însãnu-mi era a ºampanie, ci a bici-cletã, fireºte. Dar dintre bãuturi –pentru cã veni vorba de ele –avui o mare problemã cu un gât-douã de bere, pe care le-am bãutpentru prima oarã în viaþa mea,pentru cã, mai apoi, sã nu mãating de aºa ceva pânã hãt, înstudenþie, când ajunsesem laChiºinãu. La bufetul satului, tatãlîmi dãdu ºi mie sã gust din halbasa cu lichid de culoarea mursei

de miere. Amarã! ªi unde prinseia urla, ca prostul... Bocete,dom’le! Protest contra alcoolului!Numai niºte bomboane fuseserãîn stare sã-mi potoleascã aceadisperare, – cã, chipurile, guriþamea fusese spurcatã de aceaamãrealã greþoasã... De, gust ºiminte de copil...

Dar sã revenim la beci, la oaltã scurtã poveste legatã de el...Noi, copiii din vecini, umblam uniila alþii, dintr-o curte în alta, ºtiammulte din cele ce li se întâmplaucelor maturi sau din cele vorbitede ei... Într-o zi, iatã-ne în ogradalui badea Maxim Huzun,despãrþitã de a noastrã doar dedouã garduri înºiruite de-a lungulºleaului – drumului principal alNegurenilor, lat de – hai sãzicem – 6-8 metri. În stângacurþii, spre rãsadniþe, gospodarulsapã o groapã. „Doamne-ajutã,bade(i)!” „Mulþumesc, bãieþii tatii,mulþumesc!” „Da ce sapi mata?”ne interesãm noi, prin gura unuipurtãtor de cuvânt, sã zicem.Aici, Maxim se opreºte din arun-catul lutului din groapã (dupãpatru-cinci lame de hârleþ, cer-noziomul se termina ºi începealutul galben, reavãn, aproape caplastelina, de puteai modela fi-gurine din el, nu alta; bineînþeles,mai ajutând ceva sputã...); seopreºte gospodarul, punepalmele una peste alta pe vârfulcozii de hârleþ, apoi îºi saltã uºorspre frunte chipiul „cu bumb”, seuitã enigmatic la noi, cei trei-patru copii din vecini, ºi undezice: „E-e, mãi bãieþi, mãi, iacanici nu ºtiu ce sã fac, sã vã spunsau nu... Mã tem cã veþi înºtiinþala selysovet...” ªi gata, amuþeºte.ªi unde prindem noi, gâgâlicii,oamenii de cuvânt, a ne afurisi, ane jura cã, Doamne fereºte,nimeni nu va auzi un cuvânþel, oliterã din ce ne va încredinþa –dacã ne va încredinþa, totuºi, –el, badea Maxim din ce ar aveaºi ar vrea sã spunã... În fine, maiurmeazã ceva tevaturã, tratative,legãminte prin cuvântul dat ºisacramentalul jurãmânt „Sã-mimoarã mama, dacã o sã spun!”(ce iresponsabilitate infantilã...)sau „Zãu, sã chiorãsc chiaracuma ia, dacã nu e aºa!” etc.Pânã la urmã, gospodarul-sãpã-tor se lasã înduplecat, fãcându-ne semn tainic sã coborâm ºi noiîn groapã, sã ne spunã el.Lãsase trepte, 2-3 deja, pe carear fi trebuit sã coborâm, însã, denerãbdare, am impresia cãsãrisem de pe mal, adâncitura sãfi fost de un metru, un metru ºiceva. ªi care credeþi cã erataina? Badea Maxim Huzunaflase cã, chiar în locul cela dincurtea sa, demult, tare demult,niºte turci sau tãtari, aºa ceva, arfi îngopta... o comoarã!(Bineînþeles – comoarã, ce altce-

va?!...) Vestea ne lasã cu gurilecãscate, imaginaþia ni seaprinde, curiozitatea ºi nerãb-darea ne dau furnicãturi,mâncãrime!... „Badei, da putemsã te ajutãm ºi noi la sãpat?!”unde sãrim noi cu oferta. Mda,Maxim se mai gândeºte, nepriveºte chior⺠pe sub streaºinacozorocului „cu bumb” (în vârfulcreºtetului) ºi unde face: „Adicã,vreþi sã împãrþim comoara,hai?...” Noi – ce sã zicem? Vremsau nu vrem?... „Ba nu, badei, cãnoi numai aºa, s-o vedem ºi nuspunem la nimeni...” face unulmai priceput în ale psihologieicãutãtorilor de comori, din teamãcã badea ar putea sã ne refuzeajutorul „dezinteresat”... În fine,Maxim zice: „Las’, cunosc eu laobraz, ºtiþi voi... N-o sã vãrãmân dator, vã dau ceva pentrucâteva kilograme de bom-boane...” (Oho! kilograme debomboane!... Dar or fi ele atâteala bufetul din sat?... Îi spunemnoi vânzãtoarei sã aducã eamarfã cât trebuie, cât se cere...)Astfel cã, Doamne ajutã! Undeprindem ºi noi a scormonipãmântul, a-l cãra care cu poalacãmãºuicei, care cu fesul, carecu o cutie de tinichea, care...Furnicar la construcþia uneipiramide inverse, nu alta!Munceam, domnule, de pârâiam!Iar dacã cineva dintre noi auzeacã este chemat de mamã-saacasã, tãcea chitic, nu rãspun-dea de acolo, din groapã, dinteama cã, de se duce, în lipsa luiceilalþi ar putea da, în sfârºit, demarea comoarã ºi... cum? Cumvã imaginaþi dumneavoastrã? Sãnu fie prezent în acel moment el,Licã? Glumiþi? Da’ nu se duce elîn ruptul capului, nu face un pas,un pãºuleþ de aici, pânã nu li searatã ochilor lor, a tuturor, tezau-rul! ...

Sigur, astãzi, în momente demai bunã dispoziþie, hohotesc ºieu la amintirea acelei râvne decãutãtori de aur, de jacklondonist,la care am participat în copilãriamea, ia, colea, în Klondike-ul dedupã casa noastrã... În fine,dupã ce s-a amuzat cât s-o fiamuzat în sinea lui, pânã la urmãMaxim a deconspirat caceal-maua: pur ºi simplu pornise sã-ºisape beciul!... Ei da?! Ne-aiamãgit?... Ne-a tras în piept,adicã? Nu se poate!... Nu, nouãnu ne venea a crede cã acolo, încurtea vecinului, n-ar fi tãinuitãtotuºi o comoarã... Nu putea fialta la mijloc, decât cã el, MaximÞiganu (aceasta îi era porecla),simþind cã se apropie momentulmarii descoperiri, pur ºi simpluvrea sã se descotoroseascã denoi... Nu, badei, nu e pe cinste!...Odatã ce am muncit împreunã,în draci, fii bun ºi... Dar dejaamurgea ºi noi, vrei nu vrei (sigur„nu vrei”!) trebuia sã mergem,totuºi, pe la casele cui ne are...Sã mai dormim, sã mai visãm, sãne mai coacem la minte, sã maiîmpuþinãm din imensa, frumoasaºi poetica naivitate ce ne bântuiaîntreaga fire ºi prin prismele mul-ticolore ale cãreia percepeamlumea, evenimentele... Iar dacãsapi, noaptea, gropi... Ehe,primejdie mare, oameni buni,mare primejdie, pãzea!...

Leo BUTNARU

Copil la ruºi (5)

scena

octombrie 200818

La început de octombrie (între 5 ºi 10ale lunii), Teatrul pentru Copii ºi Tineret„Luceafãrul” din Iaºi ne-a poftit la festi-val. Nu la unul oarecare, ci la un festi-val internaþional, bine gândit, stând subsemnul generos al dialogului între cul-turi. ªi al diversitãþii, bineînþeles. Aufost invitate pe scena ieºeanã trupe dinBucureºti (Teatrul Þãndãricã), ClujNapoca (Teatrul Puck), Galaþi(„Gulliver”), Sibiu (Teatrul Gong), TârguMureº (Teatrul Ariel), Botoºani (TeatrulVasilache), din Cipru, Elveþia,Indonezia, Rusia, Spania, S.U.A.,Ucraina. Timp de aproape o sãp-tãmânã, publicul, divers ºi el,cuprinzând oameni de toate vârstele,copii, adolescenþi, tineri, adulþi, a avutprilejul sã vadã spectacole felurite, real-izate într-o largã ºi bogatã paletã amodalitãþilor de expresie. Cum seîntâmplã cam des în ultima vreme, n-amreuºit sã mã rup de redacþie ºi de alteîndatoriri decât pentru douã-trei zile,aºa cã am prins doar câteva reprezen-tanþii. Dar ce-am vãzut a fost oîncântare! Chiar în prima zi, ladeschiderea festivalului, Teatrul„Luceafãrul” a prezentat în premierãabsolutã „Vrãjitoarea pofticioasã” deDan Lungu, o poveste contemporanãfoarte bine scrisã, cu sprintenealã decondei, imaginaþie, prospeþime, umor ºicu moralã abil strecuratã în þesãturacâtorva cunoscute fabule, care „joac㔺i ele în piesã.

Puterea Cuvântului care a însufleþitlumea, (cãci la început a fost Cuvântul)este „pusã în scenã” cu inventivitate ºimult farmec, lui asociindu-i-se o puteremodernã, actualã, cea a telecomandei.Cã tot trãim într-o societate a specta-colului, în care principalul divertismenteste cel oferit de micul ecran, laîndemâna tuturor. Eroii piesei lui DanLungu sunt doi copii, Ilinca ºi Rareº,care se ceartã de la o telecomandã,fiecare voind sã o stãpâneascã doar el,pentru a-ºi alege programele preferatela televizor. Pun la cale un concurs„cine inventeazã þara cea mai fru-moasã” (ce temã extraordinarã, ºi cusubtext, nu-i aºa?), câºtigãtoruluiurmând sã-i revinã mult disputatulobiect. Bãiatul îºi imagineazã o þarã cuo vrãjitoare pofticioasã ºi aceasta chiarse ºi întrupeazã odatã rostite vorbelece-o „conþineau”. Nu e însã o vrãjitoareclasicã, rea, diformã, ci o arãtare nos-timã, haioasã, ataºantã, poznaºã.Culmea este cã, prinzându-se rapid înjoc, vrea ºi ea sã înhaþe telecomanda.În fine, în cursul aventuroasei cãlãtorii

(cu valoare iniþiaticã) pe care o între-prind cei doi copii, ei aflã o mulþime delucruri noi, cunosc creaturi desprinsedin lumea multicolorã a fabulelor ºi dinîntâmplãrile ºi situaþiile înfãþiºate tragînvãþãturi utile pentru viaþã.

Totul se sfârºeºte cu bine, în veselie,vrãjitoarea descompunându-se cândRareº va gãsi formula magicã pentruasta. Fiindcã (ºi asta e morala !) cine ainventat vrãjitoarea trebuie sã ºtie ºicum sã scape de ea, aºa dupã cumcine sapã groapa altuia... Nu stricãniciodatã sã ne amintim. Scris specialpentru „Luceafãrul”, textul prozatoruluiDan Lungu a fost pus în scenã de regi-zorul Ion Ciubotaru, în scenografiaexpresivã a lui Mihai Pastramagiu.Interpreþii rolurilor principale suntBeatrice Volbea (Ilinca) ºi EmanuelFlorentin (Rareº), foarte nimeriþi înrolurile lor, în Vrãjitoarea pofticioasãevoluând, cu mult lipici la public, exper-imentata actriþã Cristina AncaCiubotaru.

Tot Teatrul „Luceafãrul” a oferit pu-blicului un impresionant spectacol, de

mare forþã imagisticã, vizualã, dupã„Furtuna” lui W. Shakespeare,adaptarea textului ºi regia fiind sem-nate de Bogdan Drãgulescu. Opþiunearepertorialã pentru capodopera „divinu-lui brit” este mai mult decât un faptvrednic de preþuire, ca ºi cutezanþaacestei întreprinderi nu lipsitã de riscuri.Pentru cã este vorba despre o variantãscenicã gânditã anume pentru teatrulde animaþie, doritã a fi accesibilãînþelegerii unor spectatori de vârstãmicã. Insula magicã a lui Prospero,acel spaþiu neliniºtitor, plin deciudãþenii, devine un captivant „teatrude pãpuºi însufleþite” (din matca acesteiidei s-a nãscut montarea lui BogdanDrãgulescu), un labirint de poveºti sur-prinzãtoare. Spectacolul este unul pedeplin izbutit, toate compartimentelesale funcþionând armonios, scenografia(creaþie spectaculoasã, deosebit desugestivã a Danielei Drãgulescu),miºcarea (Alice ªfaiþer) muzical, (LiviuProssi). O echipã actoriceascã exce-lentã însufleþeºte reprezentaþia, ce-l aredrept prim-regizor ºi coregraf al miºcãrii

pe Prospero, figurat cu bune mijloacede Viorel Vîrlan. Fiica sa, Miranda, esteDoina Iarcuczewicz, Beatrice Volbea eduhliul duh al insulei, Ariel – interpretãriatent elaborate, sensibile. Întru totulremarcabile mi s-au pãrut realizãrile luiAdrian Buliga (Caliban, Ferdinand) ºiLilianei Mavriº Vîrlan (Sebastian, Ceresºi un savuros Trinculo), dar toatã dis-tribuþia este una de ispravã.

„Furtuna” este o montare ambiþioasã,complexã, cu actori care joacã lavedere, cu pãpuºi ºi marionete supradi-mensionate, într-o viziune esenþializa-tã, semnificativã, de o notabilã plastici-tate.

Un spectacol ieºit din comun, fãcutca sã te punã pe gânduri, sã te dez-morþeascã, scoþându-te din rutinã, afost cel al Companiei Fa Pt din Iaºi,realizat în parteneriat cu Teatrul„Luceafãrul” ºi Universitatea de Arte„George Enescu” Iaºi.

4 x 4 este un proiect plin de energie,de idei necontrafãcute, provocator.Alexandra Badea conduce cu mânãsigurã un dispozitiv multidisciplinar, unviu, original, tulburãtor spectacol insta-laþie, traseu, care se desfãºoarã într-unspaþiu neconvenþional, labirintic, - BaiaTurceascã din Iaºi. Au lucrat cu multãdeterminare, cu tragere de inimã înaceastã Fabricã de Artã ºi ProducþieTeatralã, artiºti cu specializãri diverse,Radu Ghilaº, Cristina Bodnãrescu, AnaHegyi, Denisa Pîrþac, Vlad Baba,Cristina Florea, Florin Caracala, AlinPopovici, Bogdan Damian (coloanasonorã) Bogdan Vãtavu (video). Inclusîn programul Rezident Art (susþinut dePrimãria Municipiului Iaºi), acest spec-tacol foarte creativ, dând în clocot deidei, de sentimente, trãiri, este o mãr-turie a unor tineri artiºti pentru careindiferenþa faþã de ce se întâmplã înjurul lor, în societate, este un pãcatmajor. Ei au ales sã aibã atitudine, sãnu stea, apatic, cu mâinile în sân, iartreaba înfãptuitã de ei este una maimult decât demnã de luat în seamã.

Am mai vãzut la festivalul ieºean unspectacol plin de poezie, cu suflu degenezã, el chiar înfãþiºând o cosmogo-nie de sorginte mayaºã. Este vorbadespre „Facerea lumii” (dupã o legendãdin „Popol Vuh”, cartea sacrã a culturiiMaya), de la Teatrul „Gulliver” dinGalaþi, în regia lui Attila Vizauer, cuStelian Stanca în rolul Povestitorului.

Foarte divers în expresie, aducândîn scenã poveºti mai vechi sau mai noi,cu semnificaþii general-umane,Festivalul Internaþional de Teatru pen-tru Copii ºi Tineret de la Iaºi a fost oinvitaþie la comunicare, la dialogdeschis, sub semnul unei fecunde alter-itãþi. O manifestare cu un programamplu ºi atractiv (menþionez ºi lansareavolumului „Antologia dramatIS”, care nepropune trei autori ieºeni, Dan Lungu,Cãtãlin Mihuleac, Lucian DanTeodorovici, cunoscuþi prozatori, acumîn ipostaza de dramaturgi, selecþia tex-telor ºi prefaþa aparþinând OltiþeiCîntec)

Starea de sãrbãtoare instituitã deFestival a fost una minunatã (ca o „nun-tire de fluturi”, cum sunã imagineagingaº învolburatã folositã de scriitorulIoan Holban, directorul Teatrului„Luceafãrul”) declanºatoare de energiibenefice minþii ºi sufletului, deopotrivã,creând legãturi afective (despre carevorbea Micul Prinþ) între oameni mici ºimari, între artiºti ºi spectatorii veniþi lateatru ca sã se bucure, sã trãiascãmomente de emoþie. Începutul e bun ºifrumos, totul este ca Festivalul sã con-tinue, ceea ce eu îi doresc din toatãinima!

Carmen MIHALACHE

Iaºi

Sãrbãtoare teatralãpentru oameni

ºi pãpuºi

• Scenã din „Furtuna“ de W. Shakespeare

• Scenã din „Furtuna“ de W. Shakespeare

comentarii

octombrie 2008 19

Jurnalul este o supapã. Rareori estesincer – nu poate fi. El se naºte pentru atranscrie lumea dupã dorinþe ascunse(vinovate ori nu, nu conteazã). Rostul luie sã moarã odatã cu autorul, ca un fratesiamez. Dacã nu o face, are de ales întrecîteva variante, asemãnãtoare. Un jurnalpublicat dupã moartea autorului, cu încu-viinþarea lui sau fãrã, pãstreazã minciunaoriginarã, are pasaje verificabile prin con-fruntare cu datele consemnate de istorie,dar, în general, ficþioneazã. Cel care þinejurnal se transcrie vrând-nevrând. Simul-taneitatea trãit/scris este exclusã, dacãlãsãm deoparte încercãrile demonstrativede genul „acum când scriu aud clopotelebãtând de vecernie”. Între cele douã e unspaþiu, o distanþã de parcurs. Iar distanþaîndepãrteazã. Firesc. Dacã autorul îºipublicã jurnalul în timpul vieþii, o faceretuºându-l, oricât de puþin. Nu poate fiscriitor cel care trimite la tipar o paginãveche fãrã s-o revadã! Nu pot crede decâtcu uriaºe rezerve o asemenea ipotezã.Iar re-vederea textului e ficþionantã.Mintea de acum intervine în cuvinteleminþii de atunci. Falsificã, îndreaptã. Cubunã ºtiinþã ºi de perfectã bunã credinþã.Nu-i o falsificare (neapãrat) vinovatã. Nudespre vina de a interpreta vorbesc, cidespre inevitabilitatea interpretãrii.

Îmi vine în minte Caietul roºu emines-cian, cel aflat în zestrea BiblioteciiCentrale Universitare „Lucian Blaga” dinCluj. Un caiet format mic în careEminescu transcrisese caligrafic pentruMite Kremnitz un numãr de poezii. Suntîncondeiate, ordonate, curate. Un soi dejurnal contrafãcut al filelor de manuscrisadevãrate, cele arzând încã de tensiuneatrudei asupra cuvântului ce „esprimã ade-vãrul”. Acelea, filele din lada pãstratã deMaiorescu, sunt viaþa – dezordonatã,rebelã, ne-cronologicã! În Caietul roºu,totul este rânduit pentru ochi strãini. Orice

jurnal este într-o oarecare mãsurã unCaiet roºu. Pune în ordine ceea ce serãzvrãteºte în contra oricãrei ordini.Cronologia jurnalelor publicate – fie cã evorba de Maiorescu, Eliade, CamilPetrescu, Sebastian, Rebreanu, Cioran,Zaciu... – nu e, oricât ar pãrea de ciudat,adevãrata cronologie. Zilele curã, darviaþa are bucle ºi rupturi, gândul tremurãºi se frânge. Creºterea ºi descreºterea pecare le sugereazã sunt ale calendarului,convenþionale. Nici mãcar însemnãriledespre vreme nu sunt „valabile” în abso-lut. „Azi a fost mai frumos ca ieri” nu e unadevãr meteorologic, ci unul psihologic,particular, personaliza(n)t. Cine ºtie cui,aiurea, lucrurile i s-au pãrut pe dos.Gândul merge înainte ºi înapoi, aleargã,stã pe loc. Cuvintele îi þin cu greu isonul.Ele vin mereu din trecut, chiar dacã gân-dul a luat-o înaintea orologiului ºiprospecteazã. „Nemarginile de gândire”nu þin seama de calendar.

*Jurnalul nu se scrie ca sã spui ceva, ci

ca sã fii aici. Fascinaþia îi stã în iluziaîntreþinutã cotidian cã eºti ºi ai un rost devreme ce, iatã, laºi urme (pe hârtie).Sintagma care îmi vine în minte, polter-

geist fantasmatic, e mai puþin pleonasticãdacã te gândeºti la dubla miºcare a imag-inarului: inventezi un miºcãtor-de-mobileinterioare a cãrui existenþã e deja imagi-narã ºi care nu-þi va face ficþiunea inte-rioarã mai puþin imaginarã, însã îþi vafurniza un material de o aparentã con-creteþe pe care îþi poþi lucra senin reali-tatea. Poate e vorba, mai degrabã, deautoficþiune concentratã. Orice operã deartã e autoficþiune, în dozãri þinând de tal-ent, de modã literarã, de isme. Azi, însã,pare sã se ofere mai pe faþã, cu o garni-turã de amãgire mai firavã. Marea ficþiuneare ambiþia de a crea lumi de forþa ºimãrimea celei reale. Mica ficþiune a jur-nalului, a memoriilor, a mãrturiilor areambiþia de a propune ca lume mãrunta,cotidiana, nesigura de sine, prãpãstioasaviaþã a individului. Cât despre mãrturiile„istorice”, când sunt curate, þin de arhivaviitoarelor interpretãri ale unor epoci revo-lute, nu de literaturã. E adevãrat, auapãrut câteva interesante, necesare ºibine scrise jurnale din infern; necesare cadocument, cãci, altminteri, n-au spusromânilor noutãþi fundamentale – surprizaa fost fulgerãtoare, adicã violentã ºi efe-merã; înalta temperaturã a acestor scrieriare nevoie de temperare pentru a deveniºi utile – acestea sunt adevãratele cãrþi de

sertar, cele pentru viitor, pentru cei carevor putea judeca la rece jumãtatea desecol prin care am trecut.

Încântata de sine dez-încântare aegografiilor cade perfect pe deruta omuluimicºorat al mileniului trei. În cazul jur-nalelor, memoriilor, egografiilor scrise dinperspectiva unui autor dispus sã se con-feseze cu o „neruºinare” nu tocmai laîndemânã înainte, dezinhibãrile suntaccentul nou cel mai evident. Aºa seîntâmplã în cazul unor Gabriel Liiceanu,Mircea Cãrtãrescu, Ioana Bot, MateiCãlinescu, Nicolae Breban, dar ºi DorliBlaga, Al. Muºina, Radu Mareº. ªi intervi-urile sunt mai interesante azi decât altã-datã fiindcã þin locul scrisorilor. Spun maidestins, în halat ºi papuci, ceea ce nupoate fi spus în textul sobru, la patru ace,al textului-carte. De la o anumitã vârstã,omul iubeºte întrebãtorii fiindcã i-aurãmas multe nespuse, cãzute pe de lãturi,lãsate pe marginea drumului Operei.

Am crezut o bunã bucatã de vreme cãjurnalul poate fi interesant doar dacã celcare noteazã mãrunþiºurile zilei e o per-sonalitate cunoscutã ºi recunoscutã. Dela un punct în sus al renumelui, orice fleacface sens, fiindcã se aºazã în desenulmare ºi complex al datelor deja acumu-late despre cel cu pricina. Te poate intere-sa oricând cum îºi bea cafeauaRebreanu, Blaga sau Eliade, sã zicem,dar pe cine poate interesa cum îmi beaueu cafeaua? Ei bine, între timp mi-amrevizuit pãrerea. Un jurnal precum cel altatãlui meu, de pildã, Cartea vieþii, poate fiextrem de interesant, deºi autorul e unsimplu muritor. Rãspund, aºadar, la totfelul de anchete ºi interviuri nu din orgoliuori fiindcã mã cred importantã, ci fiindcãam descoperit cã orice mãrturie poatespune ceva despre un timp ºi un loc.Reþine un dezacord, înregistreazã unconsens.

Irina PETRAª

Desprejurnal (2)

Dificultatea abordãrii activitãþii ºtiinþifice alui Nicolae Iorga decurge, pe de o parte, dinamploarea ºi varietatea de cunoºtinþe ceruteposibilului exeget, ºi pe de altã parte, dinaspectul complex ºi minat de contradicþii alscrisului acestei personalitãþi tumultuoase,caracteristic nu numai omului cu reacþiiumorale derutante, ci ºi epocii frãmântate încare a trãit el – o epocã a cãutãrilor, dar ºi adeconstruirii pe toate planurile gândirii.Studiul unei opere de o asemenea amploarenu admite simplificarea pânã la un demerspur apologetic, sau selecþia arbitrarã a unoraspecte ºi trecerea cu vederea a altora.Gãsim uneori în scrierile sale pasaje capti-vante încadrate într-o perspectivã falsã, dupãcum putem afla alteori în fragmente antolo-gice atitudini ºi concepþii discutabile – toatefiind semne ale dezorientãrii sau ale confuzi-ilor datorate ºi epocii respective. Se întâmplã,de altfel, ca, urmãrindu-i opera, sã descope-rim poziþii ºi pãreri diametral opuse de la unfragment de timp la altul.

Preocupãrile lui Nicolae Iorga în domeniulculturii ºi civilizaþiei noastre tradiþionaledovedesc a fi avut direcþii complexe, bazatepe atuurile spiritului riguros ºi risipit pe întin-deri vaste al celui despre care G. Cãlinescu aafirmat cã, „mutatis mutandis“, a îndeplinit încultura românã rolul lui Voltaire. În consenscu intenþia cãrturarului de a pune totul subsemnul integrator al binomului culturã – civi-lizaþie, i se pot scoate în evidenþã contribuþiilemai curând legate de miºcarea liberã aformelor de viaþã spiritualã decât de statismulde facturã etnograficã ºi muzeisticã. ªiaceasta întrucât Nicolae Iorga are o viziuneorganicistã iar nu biologistã asupra lumii;conceptul sãu integrator despre permanenþaistoricã este cel de viaþã privitã ca totalitate amanifestãrilor umane, ca izvor al tuturorfaptelor.

Fie cã a exaltat dragostea de neam ºi apledat pentru conservarea tradiþiilor, fie cã aîncurajat sau denunþat altceva, sau fie cã ºi-acomunicat impresii adunate de prin „sate ºimãnãstiri“ sau de „pe drumuri depãrtate“, el aexprimat mereu idei pãtrunse de un suflucare, cu trecerea timpului ºi perimarea unoradintre chestiunile abordate, nu au prea pier-

dut pecetea stilisticã inconfundabilã ºi put-erea însufleþitoare.

Deºi a acordat în scrierile sale prioritatecurentelor larg culturale ºi miºcãrilor de idei,Nicolae Iorga a pus în evidenþã prin iniþia-tivele sale mai mult valorile culturiitradiþionale decât nevoia de reforme concreteprin care sã se realizeze conectarea contem-poranilor lui la pulsul civilizaþiei moderneeuropene. Totuºi, este de remarcat merituldirectorului de la „Sãmãnãtorul“ de a fi studi-at în profunzime formele culturii tradiþionaleîn permanentã relaþie cu cultura europeanã ºiorientalã. Pentru el, „sigiliul Romei“ s-a impustreptat acestor spaþii ºi popoare din zonã, for-maþiunile statale continuând sã-ºi pãstrezelimba ºi elementele de civilizaþie consolidatede secole, precum ºi conºtiinþa apartenenþeilor la tiparul roman, inclusiv în mediul imperi-ului bizantin de mai târziu. Elementul auto-hton – trac, ilir, macedonean, dacic º.a. –constituie baza etnicã a sintezei reprezentatede ceea ce s-a numit „Romania orientalã“. Nuputem sã nu amintim sintagma „Bizanþ dupãBizanþ“, prin care se desemna faptul cã, dupãcãderea ºi dispariþia imperiului bizantin,Þãrile Române au preluat din tradiþiile cultur-ale ºi religioase ale acestuia ºi le-au contopitîn diverse sinteze culturale originale.

Activitatea cercetãtorului de documente ºiautor de lucrãri ºtiinþifice, literare sau pu-blicistice se împleteºte cu aceea a amplelordesfãºurãri practice, „ºezãtoriale“, cu scopuribine fixate, puse în slujba „neamului româ-nesc“. E greu sã aflãm cum defineºte Nicolae

Iorga conceptele de culturã ºi civilizaþie ºidiferitele distincþii pe care acestea le com-portã. Lucru, de altfel, ºi greu de întreprins,din moment ce în filosofia culturii, dar ºi înalte ramuri ale reflecþiei, existã zeci ºi zeci deenunþuri pe aceastã temã. Marele nostru cãr-turar cãuta sã întreþinã cultul satului tradiþion-al, dublat de teoria universalismului spirituluicreator ºi de ceea ce se înþelegea prin carac-terul integrator al operei. Atunci, în perioadainterbelicã, era foarte laxã înþelegerea rapor-tului individual – anonim, cult – popular, carenu se lãsa supus criteriilor constrângãtoare.Savantul privilegia factorul etic ºi etnic îndauna celui estetic în momentul când încercasã gãseascã proprietatea termenilor îndefinirea culturii ºi civilizaþiei tradiþionale. Iardefiniþiile ºi distincþiile degajate de binomulculturã – civilizaþie rãmâneau în stadiul deeboºã, pentru cã autorul se grãbea sã abor-deze în numeroasele cãrþi ºi broºuri pe carela scotea de sub tipar (în medie de una la treisãptãmâni) mereu alte teme în succesiuneacelor expuse. Se oferã câteodatã doar bibli-ografia necesarã aproximãrii unui rãspunscare solicitã mereu spiritul asociativ ºi diso-ciativ ºi în, funcþie de gen sau de subcate-gorie, conceptele de frumos, de armonie, degust ori de moralitate. Demersul sãu intrã îndomeniul interdisciplinaritãþii, în sensul cã sepune mai întâi în evidenþã asocierea ele-mentelor de naturã istorico-geograficã îndezvoltarea noastrã culturalã, de la originilecare se cufundã în negura vremurilor pânã lacomunitatea sãteascã de tip tradiþional.

În acest teritoriu nesigur, cel care a cãutatcu lumânarea (la propriu) bucoavne,hrisoave, pomelnice ºi cronici, chiar dacãapeleazã la documente de arhivã, nu aduceprobe „arheologice“ totdeauna elocvente. Elpreferã sã analizeze anumite „cioburi“, aces-tea pãrându-i-se doveditoare nu prinînsemne anume conservate ºi explicative, ciprin simplitatea lor arhaicã. Prin acest pro-cedeu, al „primului“ contact, impresiv, al„primei“ experienþe, romanticul prin structurãNicolae Iorga crede cã poate dovedi sensul ºigeneza unor forme de culturã ºi civilizatoriicare s-au menþinut, mai mult sau mai puþintransfigurate, pânã în contemporaneitate.

O asemenea valorizare afectivã a trecutu-lui implicã o transfigurare a documentului,privit ca fragment iradiant al sintezeivizionare pe care istoricul are darul sã o reali-zeze. Menirea lui era de a „restaura“ epocilevechi, dupã cum folcloristul ºi mitologulromantic trebuiau sã refacã un corpus coerentpornind de la fragmente. Istoria devine, înacord cu asemenea concepþie, o interpretarecare deplaseazã accentul de pe factologiespre receptarea acesteia. Simbolic, NicolaeIorga voia o întoarcere spre începuturileomenirii, când s-au zãmislit adevãratelecomori sufleteºti. O consecinþã etnologicã apermis cunoaºterea miturilor, a oamenilorcare se încadreazã ºi trãiesc vrând-nevrândîn ele, de unde ºi coloratura naþionalã a cul-turii ºi civilizaþiei populare ºi nuanþarea pe totatât de naþionalã a romantismului ca stare despirit.

Nicolae Iorga nu agrea (de)limitãrile, ciamplitudinea ºi întrepãtrunderile spaþio-tem-porale între faptele de culturã, materiale ºispirituale, primele fiind dovada concretã ºifundamentul celor din urmã. Acestea erau defapt ºi limitele interpretãrii în epistemagândirii contemporane lui: nu mai erau „lamodã“ definiþiile memorabile, de dicþionar,într-o vreme în care materia supusã obser-vaþiei se afla mereu reaºezatã între reperehermeneutice dupã un secol al XIX-lea carefusese veacul marilor sinteze. Spiritul decon-structivist al secolului al XX-lea îºi aratãprimele semne.

Vasile SPIRIDON

A cãuta culumânarea

comentarii

octombrie 200820

Joris-Karl Huysmans rãmâ-ne un autor prea puþin cunos-cut de publicul românesc. Îmiaduc aminte cã i-am tot cãutatcãrþile în timpul studenþieidar ca un fãcut – vorba ceea!– s-au ascuns în permanenþã.Anticariatele nu acceptau sãîmi înlesneascã întâlnirea cunumele sãu, librãriile erau multprea ocupate sã înþeleagãdacã mai rãmân rentabile într-oþarã unde se vehicula teza cãse citeºte din ce în ce mai puþiniar strãinãtatea zâmbea de susºi de departe la micile mofturipe care le mai încercam. Ladrept vorbind, maniera luiHuysmans este de-a dreptulîncântãtoare, în special pentruprimele vârste ale lecturii crit-ice. Acum, dupã atâta timp încare au tot avut rãgaz sã seaºeze diferite grile de lecturã,Huysmans rãmâne doar unextravagant cult, ce te invitã lasalturi imaginare ºi la exerciþiide aducere-aminte, vizavi denumeroase „obiectivãri” cultu-rale. Nu mai poate fi nici pedeparte genul de scriitor caresã îþi influenþeze însãºi exis-tenþa. Întâlnirea s-a produsprea târziu! Aceastã invitaþieînspre o lecturã aparte, marcaHuysmans, o fac mai degrabãdintr-o motivaþie didacticã. Epoate uºor regretabil cã încãdin liceu þi se formeazã o pãre-re trunchiatã despre ideea dedecadenþã literarã. Mai ales înzilele noastre, aplicabilitateaunor asemenea terminologii li-terare tinde cãtre zero. În vari-anta bunã, vei avea „satisfac-þia” nedoritã ca vreo mintebinevoitoare ºi îndelung scor-monitoare sã îþi echivaleze

decadenþa literarã prin câtevanume: desigur, câþiva poeþifrancezi. Dacã însã te gândeºtisã problematizezi aceastã rea-litate culturalã, s-ar putea sãrãmâi cu totul neînþeles. Cãcice legãturi sã existe pentru ele-vul / studentul (de mijloc) zileide azi între decadenþã, sim-bolism, impresionism, baroc,etc.? Una prea puþin evidentã!

ªi totuºi... cum încercareamoarte n-are, vom spune cãacea ostentaþie a privirii, aceanevoie de a te acoperi deluminã artificialã e uºor regãsi-bilã de-a lungul romanului „Înrãspãr”. Planurile printre careare loc falsa acþiune se miºcãnevrotic, oferind cititorului omãrturie netrucatã a realitãþiiliterare de la „sfârºit de secol”.Romanul este o punte de legã-turã atât în creaþia autorului câtºi în literatura universalã. Înprozã, nu cred sã aibã rival în asurprinde mai adecvat manieradecadentã. De fapt, se înþe-lege, proza lui Huysmans esteprofund liricã; ea fuge de raþi-une, fuge de anumite tipologiiliterare, nu acceptã o secven-þialitate comunã, spaþiul orireperele temporale sunt aduseîn discuþie doar pentru a crea ofalsã impresie. În rest... rãmâ-

ne poezie, un lirism „de marcãînregistratã” ce te surprinde, darîþi spune cã decadenþa nu în-seamnã doar Baudelaire & Co.

Des Esseintes, protagonis-tul pseudo-romanului, îºi falsi-ficã propria existenþã. Faldurilece îi acoperã fiecare clipã îiconferã totuºi un soi de liber-tate. De altfel, libertatea decare vorbesc este una miro-bolantã, într-atât de mirobolan-tã încât, paradoxal, ºi ea sezbate în umbra luminii artifi-ciale.

Textul s-ar preta uneipelicule moderne. Cinemato-graful, cu magia ºi posibilitãþile luiactuale ar reuºi sã surprindã prinvarii efecte ceea ce ºi-a reprezen-tat Huysmans. „Mofturile” lui desEsseintes sunt dintre cele maineîntâlnite: pereþii casteluluisunt îmbrãcaþi în catifea nea-grã, lumânãrile sunt aprinsedupã un anumit ritual, cei doiservitori (singurii într-un întregcastel) au dreptul sã pãºeascãdoar ziua, atunci când stãpânuldoarme, printre lucrurilenefolositoare se numãrã obroascã þestoasã a cãrei cara-pace este acoperitã cu oplatoºã din aur, confecþionatãla unul dintre cei mai buni biju-tieri ai oraºului, etc. Pentru

conformitate, am sã las textulsã vorbeascã: „Dobândise oreputaþie de excentric, pe careo întãrise îmbrãcându-se cucostume de catifea albã, cuveste þesute cu fir de aur,punându-ºi, în loc de cravatã,un buchet de violete de Parmaîn deschizãtura cãmãºii,oferind oamenilor de literedineuri amintind de cele dinsecolul XVIII, sau organizândmese funebre pentru cea maineînsemnatã neplãcere. Însala de mese tapiþatã în negru,cu vedere în grãdina subittransformatã, arãtându-ºi aleilepudrate cu cãrbune, miculbazin înconjurat acum de unghizd de bazalt ºi umplut cucearnealã, umbrit de chiparoºiºi pini, cina era servitã pe omasã de faþã neagrã,presãratã cu vase cu violete ºipansele, la lumina cande-labrelor care ardeau cu flãcãriverzi...” Asemenea descrieri seîntâlnesc aproape în fiecarepaginã.

Neînþelegând nimicnicialumii contemporane, apreciinddoar în parte trecutul ºi pe aisãi strãmoºi ce îi conferiserãstatutul de aristocrat, desEsseintes e un om ce seretrage în permanenþã în pro-

pria-i imaginaþie. Acolo se con-sumã, episod cu episod,faptele universului sãu, dincare iese doar de câteva ori,pentru scurte escapade cãtrerealitate.

Undeva cãtre sfârºit, sufocatde puterea iluziei, ademenit derealismul romanelor luiDickens, încearcã sã ajungã înLondra. Deºi îºi pregãteºteminuþios cãlãtoria, nu ajungedecât pânã în gara unui oraºde legãturã. Episod grotesc,dornic de a înþelege cât maibine Londra, cautã cel mai bunghid pe care îl cumpãrã ºiasupra cãruia începe sãmediteze. Într-un sfârºit, pierdede bunãvoie trenul ºi re-împã-cat cu sine, se hotãrãºte cãrealitatea nu meritã niciunfavor, drept pentru care seîntoarce la castel, de unde vapleca în mult mai multe cãlã-torii imaginare: „În fine, ceaberaþie m-a cuprins de amîncercat sã-mi reneg vechileidei, sã condamn fantas-magoriile docile din creierulmeu, ºi sã cred, ca un ade-vãrat pui de pasãre, în necesi-tatea, curiozitatea ºi interesulunei excursii? […] se întoarsecu geamantanele, valizele,cuverturile, umbrelele ºi bas-toanele, la gara din Fontenay,resimþind istovirea fizicã ºioboseala moralã a omului carese întoarce acasã dupã o cãlã-torie lungã ºi periculoasã”.

Acasã înseamnã pentru el,dupã cum am zis, un mediu încare îºi poate imagina noi pasi-uni. Dintre acestea, dragosteapentru picturã, muzicã ºi maiales pentru plante, în specialpentru cele carnivore, îi ocupão bunã parte din timp. Acum emomentul când autorul îºi per-mite digresiuni culturale com-plexe, ce sunt interesante prinraþionamente bizare ºi care sehrãnesc din „datele” unuisânge nobil.

Opium, haºis, laudanum -sunt doar câteva din încer-cãrile de a evada. În ciudatuturor, des Esseintes rãmânecaptiv imaginaþiei. „În rãspãr”,rãmâne un text sobru, care îþicapaciteazã intuiþia: „Miºcareai se pãrea de altfel inutilã ºiimaginaþia pãrea sã poatãînlocui cu succes realitateavulgarã a faptelor. Dupã pã-rerea lui, era posibil sãmulþumeºti dorinþele conside-rate cel mai greu de satisfãcutîn viaþa normalã, printr-un uºorsubterfugiu, printr-o sofisticareaproximativã a obiectivului pecare aceste dorinþe îlurmãreau”. Stilistic, nimic decomentat. E perfect! E prozã,ºi e decadenþã!

Marius MANTA

Extravaganþã,fin de siecle

octombrie 2008 21

revista revistelor

2-8 octombrie 2008

De aceastã datã vom par-curge revista începând cuultimele sale pagini. Astfel,deloc dezinteresaþi de scan-dalurile provocate printre alþii ºide Institutul Cultural Român,rãmânem atenþi la Ovidiuªimonca ºi Diana Dochia(istoric de artã, GeneralManager ANAID Art Gallery).Despre „Zilele culturaleromâneºti în Bazinul Ruhrului”,Ovidiu ªimonca scrie poatechiar prea aºezat. Pânã laurmã, de acord cu domnia sa –nu conteazã atât de multnumele celor doi artiºti care auexpus – dar, cu siguranþã, nupoate sã ne rãmânã indiferentãcoparticiparea ICR-ului care agirat importantul proiect cu osumã fabuloasã pentru majori-tatea evenimentelor culturaleautohtone, aproximativ 39000euro. Dar expozanþii ºi-au fãcutdatoria, aºa cum au crezut ei cãeste mai bine; întrebãrile,desigur, retorice, de la sfârºitularticolului, puncteazã o ape-tenþã pentru neprofesionalism.Câte cronici a strâns evenimen-tul mai sus menþionat? În cecolþ al netului zace site-ul dedi-cat aceleiaºi manifestãri? Carea fost motivaþia realã a uneiexpoziþii penibile? DianaDochia lãmureºte întrucâtvapreferinþa celor din fundaþiaDanubium dar ºi a celor de laICR pentru Alexandru Rãdvanºi Sorin Tara. Ambii suntdeþinãtorii unor premii impor-tante în lumea artelor plastice,ambii beneficiazã ºi de alteexpoziþii, precum ºi de opregãtire solidã în domeniu.Totuºi, din reacþiile stârnite ºi înalte publicaþii, ori dinspre altepersoane ce sunt familiarizatecu tendinþele actuale ale artei,îmi continui nedumerirea în faþaunui pseudo-eveniment al cãruirost a fost stricat peste noaptede curiozitatea unor jurnaliºti.Cât despre artã... poate într-oaltã viaþã, acolo unde la intrarevor fi înrãmate diplomele docte.Auf wiedersehen !

nr. 3-4, septembrie 2008

Revista ne-a obºnuit cuapariþii trimestriale, de bunã ca-litate. ªi acum, materialeleprezente se subsumeazã gene-roasei sintagme Bacãu 600.Constantin Ciosu este prezen-tat de cãtre Alexandra Tituprintr-o relaþie de facto - „cari-catura ºi determinismul istoric”.Am reþinut despre premiantulrevistei Ateneu cã „aparþineacelui segment al artei care,direct înrãdãcinatã în realitate,se distanþeazã critic deseducþia, sublimul ei ipotetic,dramatismul ºi mãreþia ei, nu

pentru a o idealiza, lecturând-oprintr-una dintre aceste calitãþice valorizeazã umanul”. Înpaginile revistei revin cu paginice au caracter memorialisticEugen Uricaru, CristianTeodorescu. Articole ce seleagã de subiectul Bacovia –Bacãu precum „Nostalgii” deClaudia Voiculescu, „ªcolari-atea lui George Bacovia” deMircea Coloºenco. Dar vomtrece ºi la „Savantul IonSimionescu – primul bãcãuanpreºedinte al AcademieiRomâne” ori „Bãcãuani, mem-bri ai Academiei Române” deIoan Mitrea. Adrian Jicu neincitã prin „Vasile Alecsandri,evreu sau antisemit?”, pentruca Ioan Holban sã decriptezeintersecþii textuale la „scriitoriide azi”. Constantin Prut nepropune câteva din fiºele unui„Dicþionar de artã balcanicã”,între care îi zãrim pe cunoscuþiiBîrzu Zamfira, Nedelcu Liviu ºiZãrnescu Gheorghe. Tot intere-saþi de sertarele cu fiºe sunt ºiConstantin Cãlin ori CornelGalben. Ovidiu Genaru preferãîn continuare postura liricã afantelui de mahala, oferind unBacovia propriu. Interesant ºisuplimentul „Parfum de Bacãu”,care propune în oglindã imag-inile unui Bacãu interbelic cucele actuale.

nr. 8-9 / 2008

Nicolae Prelipceanu ne pre-zintã un pseudo articol pro-gram. Justificat, lãmureºte lu-mea literarã cã Viaþa româ-neascã ar trebui sã interesezenu printr-un motiv de scandal ciprin firescul actului de culturã.Cel din urmã este scos în evi-denþã atât prin implicarea maidinamicã a unor critici tineri, câtºi printr-un amestec bine dozatde filosofie, literaturã, istorie,etc. Restitutio – BenjaminFondane ºi „Rimbaud Vânturã-Lume”. Fragmentele reproduseîn revistã constituie partea ined-itã a volumului proiectat deFondane ºi dedicat poetuluifrancez. Despre clasici se poatescrie ori uºor interesant, ori ca-tastrofal. Ei bine, de aceastãdatã, Ion Pop realizeazã câtevapagini remarcabile desprepsalmii arghezieni, în„Dumnezeul ascuns, poeziaprezentã”.

Ion Zubaºcu prezintãancheta revistei ViaþaRomâneascã „Scriitorii ºiBiblia”, anchetã la care iauparte Gaal Aron (Ungaria), LeoButnaru, Dan Stanca,Gheorghe Schwartz. Dinpãcate, Ion Bogdan Lefterrãmâne plat ºi atacã cu preamultã energie subiecte ce s-autot dezbãtut pe mica scenã lite-rarã. ªi chiar... cum stãm laanul 2008? Se ºtie, analizãmraportul „efervescenþã editorialãversus producþie literarã sub-

þire”. Violenþele textelor, o micãîncercare de a stabili rolulcolecþiei Ego de la Polirom...pânã la noile valuri tinere.Enumeraþie...

M-am bucurat foarte multcând am reîntâlnit semnãturalui Radu Aldulescu – „Zile detârg cu scriitori” dar ºi a luiBogdan Creþu „Oasele tari alecriticului”.

1 octombrie 2008

Din numãrul de faþã nu am sãmã opresc decât la douã nume,din ce în ce mai vehiculate înultimele zile.

Primul, cel al lui HoriaGârbea, e legat de volumulapãrut la Cartea Româneascã„Trecute vieþi de fanþi ºi birlici(Viaþa ºi, uneori, opera person-ajelor)”, prezentat de cãtre DanCristea. Plecând de la opastiºã, titlul ales de autordescoperã cheia jovialã ºiraporturile de joc cultural sub-sidiare textului. Prezentarea luiDan Cristea te îmbie sã cauþi înlibrãrii cartea semnalatã,plecând de la ideea cã deaceastã datã este tipul dereprezentare a personajului capersoanã sau ca substanþã.Privind lucrurile din acest unghi,asistãm la un demers unitar,nelipsit însã de originalitate oritransparenþã. Pânã la urmã,„curiozitatea aplicatã, plãcereaglosãrii ºi a inventarului, spiritulludic, nãscocitor, dar ºicunoºtinþe mai aprofundate într-un domeniu (jocurile, con-strucþiile, computerul, istoriamilitarã) par sã constituie moti-vaþiile de bazã din demersul luiHoria Gârbea”.

Cel de-al doilea nume este alCãtãlinei Cadinoiu. Din ce în cemai prezentã în viaþa literarã,este poate figura femininã cucea mai energicã apariþie:„Parâmele vaporului alb s-aulegat de ponton / când îmi aran-jam unduirile neutre într-unosuar cu fereastrã / pe vremede uitare, de garã pustie / întimp ce ancora se înfingeaadânc / în glezna unor malurineiniþiate în sfârºituri. / Când asunat ceasul am vãrsat valuriledin osuar în Dunãre / din mi-nutare se scurgea terebentina /am pândit cãlãtorii sã coboare, /gol fiind de tot ce s-ar deteriora/ îi puteam vorbin în majuscule /cu picioarele sprijinite de turlelebisericii. / Stãteam unul lângãcelãlalt ca bunicii mei / aºtep-tând sã le tai unghiile. / Vaporulalb nu acosteazã la pontonulalbastru / decât sub constelaþiaScaunul-lui-Dumnezeu / cândºamanii ºi inchizitorii stau umãrlângã umãr, / cu capetele spriji-nite de acelaºi spãtar” („Vaporulalb”).

1-15 octombrie 2008

Oana Pughineanu are înagendã câteva date, mai multsau mai puþin statistice, cuprivire la noþiunea de revistãculturalã. Cu umor negru, ajun-ge ca prin ajutorul unui contra-argument sã fie de acord cãpreferinþa marelui public pentru„Cosmopolitan”, „Femeia deazi” etc. este de înþeles ºi cãdiscursul cultural este unulaproape inexistent. Dacã „toþiscriitorii români sunt morþi” –dupã cum crede majoritateaelevilor dintr-un liceu – atuncivina pare sã ne aparþinã. Laurma urmelor, partea care tre-buie sã fie activã ºi sã oferemotivaþia unor asemenea lec-turi nu este interesatã decât dea produce fenomene de artãkitsch, acumulãri de cuvintesforãitoare, lãsând pe ultimulloc ceea ce este cel mai impor-tant: sensul. Mai sus vorbeamde Cãtãlina Cadinoiu. Iat-o ºiaici recenzatã de cãtre ªtefanManasia ! Poeta este fãrãîndoialã talentatã ºi „reuºeºte,în câteva rânduri, sã constru-iascã versuri memorabile. Pecare le anuleazã ºi lemasacreazã însã cu înver-ºunarea tinereþii”. În continuare,avem pagini foarte bine „pusela punct”: Thomas Pynchon înprezentarea lui RareºMoldovan ºi Pier PaoloPasolini, în prezentarea luiClaudiu Komartin. VianuMureºan scrie despre OrhanPamuk care se pare cã adeclanºat o adevãratã isterie înspaþiul traducerilor. LuciaRoman se ocupã de feþeleVienei, „un oraº fãrã prozã ºi unoraº taciturn”.

nr. 18, septembrie 2008

Plumbul se aflã, aºa cum erafiresc, sub semnul lui Bacovia –127. Pe a doua paginã, GrigoreCodrescu cu o analizã pertinen-tã asupra poemelor profesoruluibuzoian Nicolae Pogonaru.Calistrat Costin ne învaþã rolulmecenatului în culturã ºi sta-bileºte provenienþa termenului,pentru ca în penultima paginãsã se opreascã asupra unorvalori europene ce au provenitdinspre mult prea blamatultârguºor al Bacãului. GheorgheDalban reface un itinerar spiri-tual la „apa Ierihonului”, în timpce Dumitru Brãneanu se ocupãde Nenea Iancu al anului 2008.Despre politichie cu fundiþe ºifalse raze de speranþã ! Cuadevãrat interesante pentru „oistorie a locului” cele semnatede Cornel Galben - „FraþiiBudu”. Ozana Kalmuski-Zareascrie despre „cazul Mozart”plecând de la scrisorile acestu-ia editate de Humanitas, o cartedragã ºi nouã, recenzatã la

momentul apariþiei. Mai sem-nalãm un medalion liric LucianMãnãilescu din care voi tran-scrie „Plecarea din copilãrie”:„Mi-am îmbrãcat aripile strâmtede duminicã, / Apa sfâºiatã depãstrãvi am vârât-o într-olacrimã / Am îndesat munþii prinbuzunare / ªi ghiozdanul l-amumplut cu urºi ºi cãprioare, /Apoi am zis: «Sãru’ mânamamã ºi tatã, / Eu plec sã învãþcititul, ºi socotitul, ºi muritul !...»/ Prin vãzduhul satului spart sevedea infinitul”.

nr. 81, septembrie 2008

Gabriel Funica nu sedezminte: „Viaþa cotidianã, cutoate ale ei, ne impune un ritmdin ce în ce mai alert. «Festinalente» dictonul care te îndeam-nã sã ne grãbim încet va fi doarapanajul înþelepþilor. În rest, ain-ai treabã, te grãbeºti. Cefaci? Mã grãbesc, vine, grãbit,rãspunsul. Suntem de neoprit.Rulãm. Circulãm nonstop.Avem mania vitezei. Realitatease accelereazã, devine haluci-nantã. Distanþele se micºore-azã, noaptea-i mai scurtã, ziuape terminate. Acum mãnânciacum te culci”.

Veronica Anghelescu nevorbeºte la obiect despre multi-plele feþe pe care le cunoaºtemuzica contemporanã, direcþiicu totul surprinzãtoare, de laworld music pânã la muzicaspectralã. Despre second life înculturã, despre o culturã a artifi-cialului, Cosmin Dragomir: „Înurmã cu aproximativ unu doiani, încep sã aparã bloggerii.Numiþi jurnaliºti independenþi,free-lanceri, opinatori dezin-hibaþi sau pur ºi simplu compi-latori de ºtiri ºi filmuleþe gatascrise, respectiv regizate,aceºtia au luat prim-planul. Deaici pânã la abuz nu a fostdecât un singur pas. Unul mic.Mic.mic.mic. cel mai mic. Sute,mii de inºi care nu au altcevamai bun de fãcut acasã, plictisiþide hi5 ºi myspace s-au bulucitsã îºi dea cu pãrerea despreþarã, politicã, evenimente, situ-aþii, contexte. Vocea poporului.Portavoce ilegalã a societãþiicivile”.

Dacã am început Revistarevistelor cu un scandal, haideþisã îl terminãm tot cu un scan-dal. Protagoniºti? Desigur, ICR,Horia Roman Patapievici. Maiprecis, Dani Rockhoff neprezintã modul hotãrât în careHerta Muller îl atacã în presagermanã pe H.R. Patapievici.Motivul este delegarea subegida ICR a „unor turnãtori laAcademia de Varã” de la Berlin.Numele acestora: Sorin Antohi,Andrei Corbea Hoisie.

LecTop

Nicio societate n-a fost atâtde inventivã ca societatea capi-talistã. Desigur, fiecare soci-etate ºi-a creat mijloacele desusþinere, de reprimare, deextindere. Inventivitatea în toatetimpurile exceleazã, în special,în zona þinerii sub control aurmãrilor ce decurg din inegal-itãþile sociale. Într-un fel inegali-tatea socialã ar fi un factor deprogres, de voie, de nevoie.Nemulþumiþii, de regulã maimulþi dar mai lipsiþi de apãrare,se rãzvrãtesc, folosesc violenþaîmpotriva celor puþini ºi avanta-jaþi, dar care deþin puterea ºimijloacele de coerciþie. Totuºi,lupta îndârjitã a nemulþumiþilorcreeazã o premisã a dezvoltãrii.Teoreticienii socialismului ºti-inþific au nuanþat lucrurile,admiþând nu doar existenþaclaselor sociale ci însãºi luptade clasã ca motor al dezvoltãriisociale. Protagonistul lupteieste declarat proletariatul careva rãsturna prin revoluþie clasadominantã, condus de partidulcomunist, forþa politicã cea maiînaintatã, conºtientã de rolulsãu în destinul proletariatului.Marx ºi Engels încheieManifestul Partidului Comunist,vorbind de „doborârea violentãa întregii orânduiri sociale” decãtre comuniºti. ªi chiarameninþã: „Sã tremure claseledominante în faþa unei RevoluþiiComuniste”.

ªi, într-adevãr, au avut de cesã tremure. Pentru cã ajuns la

putere, proletariatul (prin par-tidul sãu) a instaurat într-oprimã fazã propria-i dictaturã,de o duritate nemaintâlnitã.Detenþii, exterminãri, teroare,fãrã multã discuþie. Clasa„burghezo-moºiereascã” a fostcomplet anihilatã, fizic ºi ideo-logic. Cultura a fost ºi ea binescuturatã de ideologia „burghe-zo-moºiereascã” ºi înghesuitãpe fãgaºul prolet-cultismului.Intelectualitatea a cunoscut ºiea exterminarea în închisori.Alãturi de acestea ºi în legãturãcu ele s-a legiferat naþiona-lizarea mijloacelor de producþie.Proprietatea particularã a ajunssã fie nesemnificativã. Prin-cipala formã de proprietate adevenit cea de stat, socialistã. Aurmat cooperativizarea agricul-turii. Economia socialistã s-acaracterizat prin centralizareexcesivã. Iniþiativa particularã,atâta câtã a fost s-a integrat„dezvoltãrii planificate pro-porþionale”, fiind împiedicatã sãse afirme ºi - nemotivatã materi-al. Se vorbea enorm deprezenþa idealului, vãzut ca „unreal în devenire”, dar, totodatã,predomina concepþia materia-list-dialecticã ºi istoricã ºi sesusþinea (în exclusivitate ) ideeamaterialitãþii lumii ºi vieþii. Iluziaera aceea a participãrii totale amaselor la fãurirea progresului,conºtiente de propriul destin ºinu cumva dependente de vreointervenþie din afarã, recte divi-nã. Se exagera pânã la absurd

rolul mulþimilor ºi se neglijaimportanþa iniþiativei particulare.În aceeaºi mãsurã, s-a exageratpânã la diformitate rolul lideruluicomunist, ca expresie strãlucitãa resurselor naþiunii, descen-dent din fibra medularã a nea-mului, urmaº al marilor voievozi,genialã întruchipare naþionalã,vizionar al gândirii creatoare,personalitate de prim ordin alumii contemporane.

În realitate, centralismulexcesiv, coloºii industriali„pierderile planificate”, agricul-tura cooperativizatã, formalis-mul adeziunii într-o „unanimitatedeplinã” la o politicã tot maistrãinã de viaþa realã începurãsã se clatine ºi, în cele dinurmã, îºi dãdurã duhul, fireºte,nu chiar de la sine – ar fi fostprea de tot -, ci ajutate cu sângerece. Adicã sã-i înfrunþi de laobraz pe ºnapanii finanþei,lichidând datoria externã, nuînsemna oare sã-þi atragi ocorecþie energicã?

Din pãcate, pregãtitã sã seproducã „spontan”, schimbareaeliberã zãgazul libertãþii, ºuvoiulacesteia dând buzna ºi mãtu-rând totul în cale. Ovaþiile la uni-son ºi aplauzele bine controlateale unui popor paºnic se trans-formarã subit în peste 22 mi-lioane de glasuri intempestiveafirmându-se public, cerândimperios, constatând, impu-nând, reacþionând, instaurând„dreptul sacru de a înjura”,demitizând cu nonºalanþã ºi

convocând religia sã consfin-þeascã haosul ºi frenezia noilorinstaurãri. Dar în haosulþipetelor strãzii, al cotrobãielilorprin birouri ºi sertare (seifuri?)inaccesibile pânã mai ieri, înviermuiala momentului victoriei,unii acþioneazã la rece deºi suntºi ei înfierbântaþi. Lasã-i sãstrige pe ãºtia de afarã, suntliberi s-o facã pânã vor rãguºide-a binelea, pânã se vor sãtu-ra de iluzia libertãþii; lasã-i beþide libertate; noi sã fim treji ºicalculaþi.

ªi începu organizarea soci-etãþii: mai întâi se furã ordinarpiese, ansamble, instalaþii, gar-duri, scânduri. Apoi, începurãsã aparã ici ºi colo, ca niºtecreste de munþi dupã potop,reperele ºi chiar limitele palideale libertãþii. Se instaurã (teore-tic) statul de drept peste vidullegislativ. Începu hoþia metodi-cã, încã vulgarã, pe urmã, cevamai rafinatã. Mai întâi, fu criticatmormanul de fiare vechi:moºtenirea industriei comu-niste. S-au pãpat fondurile cemai rãmãsese de la regimul detristã amintire. S-au înapoiatfondurile sociale la aºa-ziºii foºtiproprietari, care cotizaserãdestul de substanþial. Bine, seva spune, dar capitalismul nulucreazã cu proprietarii? Nuconstituiau oare un incipit aces-te fonduri sociale? Naivitate!Capitalismul lucreazã, bineînþe-les, cu proprietari, dar cu aceiape care-i selecteazã cei ce seocupã de creºterea bebeluºuluicapitalist. Dacã grãmada de fiervechi îºi dovedea la vedere ine-ficienþa economicã, aceeaºigrãmadã bucãþelitã ºi vândutãmai pe dupã perdea aduse ve-nituri de-a dreptul uriaºe noilorproprietari. Dar bine,Dumnezeule, pacã proprietarera poporul... O fi fost cândva.Acum pãrþile sociale s-auîmpãrþit depunãtorilor. Gata cupomana socialistã. ªi în timp ceîn capitalismul adevãrat (niciacela nu chiar curat ca lacrima)omul de afaceri strânge respec-tivii bani în câteva zeci de ani,oamenii noºtri de afaceri (uniidintre ei deveniþi oameni politici)se pomenirã cu purcoiul de gal-beni peste noapte. Sã tot aisocietate comunistã care sã-þilase moºtenire o biatã grãmadãde fiare vechi: aur curat.

Se instaurã de-a bineleademocraþia cu tot ce-i este ca-racteristic: Justiþie oarbã, dema-gogie, întoarcere la popor,greve, luptã politicã, proteste,protejarea mediului prin bãr-bierirea munþilor de pãdurileseculare, discriminare (pozitivãuneori) ºi toate celelalte trucuri.Economia înflori ºi ea; mai ales,fãcurã progrese notabile firmelecãpuºã. Cãpuºarii se umplurãde bani ºi-i depuserã în bãncistrãine, pe când cãpºunarii,patrioþi, ajutarã la sporirea va-lutei în România, contribuind lacreºterea în ritm accelerat aeconomiei.

Acum se instaleazã la treabãsociologii ºi alþi teoreticieni.Aportul lor la explicarea resor-turilor bunei funcþionãri ºi supe-rioritãþii capitalismului esteabsolut necesar pentru simplulfapt cã foarte multã lumetrãieºte la limita subzistenþei.Ca ºi în comunism, unde câþivao duceau bine iar restul, ceimulþi, foarte greu, în capitalisminegalitãþile sociale sunt tot maievidente: un numãr limitat deîmbogãþiþi, un numãr covârºitorde pauperi. Ce-i de fãcut? Nimicsau aproape nimic. Mai întâi detoate chiar Dumnezeu nu i-afãcut pe oameni egali. Unii dausocietãþii mult, alþii puþin ºi, prinurmare, repartiþia venituluinaþional nu poate încuraja egal-itarismul. În al doilea rând, suntde vinã guvernãrile adversarilornoºtri. Vorba lui Sartre: „l’enfer,c’est les autres”. Invenþia e teri-bilã deci. Mai întâi, libertatea:testul democraþiei este protes-tul. Ai dreptul sã protestezi. Aidreptul sã critici. Fiinþa ta efoarte importantã.. Cu puþinefort s-ar putea sã fii luat în se-rios chiar de presã. Cu mai puþinnoroc s-ar putea sã nu te-audãnimeni deoarece toþi strigã.Democraþia e parlamentarã.Societatea democraticã e loc-vace. Mai ales în preajmaalegerilor. Dar cultivând cuasiduitate individualismul, soci-etatea capitalistã te înconjoarãcu singurãtate, deºi a creatinstituþii de asistenþã, deºifuncþioneazã societãþi de bine-facere, deºi cutare actriþã seimplicã, deºi un om de afacerioferã etc., etc. Astea sunt cazuriparticulare, invenþii bine gân-dite, ca o reclamã de mare suc-ces. Nicio societate n-a reuºitpânã acum, o asemenea perfor-manþã: sã-l îngrãdeascã pe indi-vid în propria lui libertate de aacþiona. În al doilea rând: nihilsine pecunia. Se ºtie cã fãrãbani nu reprezinþi nimic. Iluzia ealta: cã ºi tu poþi fi miliardarulasemãnãtor lui... etc. În altreilea rând: surâsul Giocondeie preþuit în bani. În al patrulearând: pune-le gând rãu ateilor,socoate-i oameni de nimic,nefolositori ºi periculoºi. Dardemitizeazã-i pe Christos ºi peFecioara Maria. Transformã-i îndepravaþi, personaje de romanecomerciale. Vulgul va fi prins încapcanã, iar tu te vei îmbogãþi.În al cincilea rând: sã faci dinlumea iluziilor o lume mai credi-bilã decât cea realã. În ultimulrând: stimuleazã setea deproteste. Ah, libertate, deºertã-ciune e numele tãu ! ªi încãceva: violenþã, multã, multã vio-lenþã, alãturi de neruºinare ºi dedegradarea relaþiilor interu-mane.

ateneu

octombrie 200822

Victor MITOCARU

(Pro)testuldemocratic

Gheorghe Antochi (Agricola Internaþional), Constantin Avram (ConsizoServ), Mihai Banu (Agribac Com), Daniela Burlacu (B.R.D.-G.S.G. Grup

Bacãu), Ioan Chiriac (Rolex), Petru Cimpoeºu (Direcþia Judeþeanã pentruCulturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional), Neculai Lupu (Universitatea„George Bacovia“), Gheorghe Popa (Centrul „G. Apostu“), Mircea Nicolae

Rusu (Hidroconstrucþia, Sucursala „Moldova“ Bacãu),dr. ing. Ioan Viziteu (Teletrans, Ag. Bacãu).

CONSILIUL EDITORIAL

• Marius Crãiþã Mândrã

varia

octombrie 2008 23

Jucãtorul este unul dintre celemai interesante romane ale luiDostoievski, dar nu datoritã valoriisale estetice sau problematiciifilosofice, ci, mai ales, graþie istorieicare s-a þesut în jurul elaborãrii sale.Se ºtie cã Dostoievski a fost unjucãtor împãtimit de atracþia ruletei.Biografii sãi spun cã în 1863, scri-itorul-filosof era la odihnã în oraºulBaden-Baden. Acolo, în doar câtevazile a pierdut nu numai toþi banii pecare îi avea, dar ºi pe cei ai prieteneisale Polina Suslova. Ca sã scape dedatorii, el a încheiat un contract cueditura pentru a scrie cât mai repederomanul Jucãtorul. Romanul a fostscris în doar douã sãptãmâni, pentrua-i satisface pretenþiile editoruluiStellovski, care, potrivit contractului,dacã n-ar fi primit o operã nouã latermenul stipulat în contract, ar fiintrat în posesia drepturilor de autorpentru toate operele dostoievskiene.Dupã acest episod, Dostoievski i-apromis soþiei cã n-o sã mai joace ºi,cât de neverosimil ar pãrea, s-a þinutde cuvânt.

Tema romanului este patima pen-tru jocurile de noroc. Suslova esteprototipul eroinei romanului: PolineiAlexandrovna. Chinuitoarea relaþiedintre eroul principal ºi Polina estereflectarea relaþiei dintre Dostoievskiºi Suslova. Dacã vom comparaJucãtorul cu romanele de referinþãale autorului, putem concluziona cãacesta ar putea fi unul dintre cele pecare Dostoievski nu ºi le-ar fi dorit sãle scrie. Gãsim, totuºi, ºi aici, sufi-ciente motive pentru a aborda pro-

blematica romanului cel puþin dinperspectivã filosoficã ºi psihanaliticã.Jucãtorul nu joacã, pur ºi simplu. Elnu joacã pentru a câºtiga, ci pentru aînvãþa sã spere. Jucãtorul nu-ºiaruncã la ruletã banii, ci propriaexistenþã. Riscul devine un mod dea fiinþa, o filosofie de viaþã. Freudcredea cã în „jocul de dragul jocului”din Jucãtorul nu trebuie sã vedemaltceva decât funcþia psihicã a con-duitei de auto-pedepsire. Scriitorul,se ºtie, avusese un tatã extrem dedur, iar de aici s-ar putea realizacâteva „deducþii psihanalitice”. Freudse referã la paricidul care bântuieprin opera lui Dostoievski ºi la sce-nariul fantasmatic: moartea tatãlui ºisentimentul de extaz sau de triumf-angoasã - vinovãþie - auto-pedep-sire. Acest ciclu este în contiguitatecu cel al comportamentului de joc:accederea freneticã ºi ruinãtoare lapariul de joc, apoi faza remuºcãrilorºi autoflagelarea ºi, în fine, creativi-tatea literarã. Faptul de a juca ºi de apierde devine „atingerea” de cãtreentitatea paternalã. „El, scrieFreud, ºtia cã esenþialul este jocul însine, le jeu pour le jeu . Toate detali-ile comportãrii sale pasionaleiraþionale dovedesc acest lucru, darºi altceva. El nu se oprea niciodatãpânã nu pierdea totul. Jocul era pen-tru el un mijloc de autodepãºire”(Sigmund Freud, „Dostoievski ºiparicidul”, pag.50, în „Scrieri despreliteraturã ºi artã”, Editura Univers,Bucureºti, 1980).

Jucãtorul a creat, din varii per-spective, o adevãratã febrã. În regia

lui Claude Autant-Lara a fost real-izat (1958) cel mai bun film al cãruisenariu are ca punct de pornireacest roman, Gérard Philipe jucândîn rolul principal. Un casino rusescpoatrã numele lui Dostoievski.Matematicienii s-au grãbit, zoriþi ºi depatima dostoievskianã, sã demon-streze cã jocurile la cazino par, doarla prima vedere, simple jocuri denoroc dar, în realitate, sunt jocuriºtiinþifice, matematice, algebra ºigeometria colaborând la realizarea ºiînþelegerea lor. Totul se bazeazã pelegi ºi principii, cum ar fi: Legeaechilibrului, Legea ecartului, Legeafigurilor, Teoria numerelor mari,Teoria numerelor mici, Teorianumerelor calde, Teoria numerelorreci etc. Mizând ºi pe problematicaJucãtorului, mulþi editori ºi traducã-tori s-au repezit, pur ºi simplu pen-tru a tipãri romanul. Din nefericre,mai ales unele traduceri realizate lanoi imediat dupã 1990 sunt de-adreptul deplorabile. Prezentãm, îndiferite traduceri, douã fragmente aleromanului. O banalã lecturã evi-denþiazã faptul cã unii traducãtori seabat nepermis de la textul original.Iatã primul fragment…

„Omul este despot de la naturã ºiîi place sã fie cãlãu”( ”(Dostoievski,Jucãtorul ºi alte microromane,Editura Polirom, Iaºi, 2003, pag.210, traducere de Emil Iordache,dupã F.M. Dostoievski, Sobraniesocinenii v deseati tomah, tom 4,Gosudarstvennoe izdatel’stvo hudo-jestvennoi literaturî, Moskva, 1956).

„Omul e tiran prin natura lui ºi-iplace sã fie cãlãu” (Dostoievski,Jucãtorul, Editura Excelsior,1991,pag.31, text reprodus dupãDostoievski, Opere , volumul 4,Editura pentru Literatura Universalã,

Bucureºti; nu este precizat traducã-torul).

„Omul e tiran prin natura lui ºi-iplace sã fie cãlãu” (http:// www.scribd.com /doc/ 2961154/Feodor-Mihailovici-Dostoievski-Jucãtorul,traducere de Eugen Barbu ºiEcaterina ªiºmanian, fãrã pre-cizarea editurii).

„Prin natura lui bãrbatul este des-pot, iar femeia cãlãu” (Dostoievski,Jucãtorul, Editura Niculescu, 1993,pag. 53, traducere de MirceaAlexandrescu, dupã ediþia „LeJoueur”, F.M. Dostoievski, edituraGaramond, Paris). Dacã întreprimele trei traduceri compatibilitateaeste evidentã, fiind pãstrat spiritultextului original, ultima traducerefrizeazã cu ridicolul.

Al doilea fragment… „Mâine,mâine totul se va termina!”(Dostoievski, Jucãtorul ºi alte micro-romane, Editura Polirom, Iaºi, 2003,pag. 210, traducere de EmilIordache, dupã F.M. Dostoievski,Sobranie socinenii v deseati tomah,tom 4, Gosudarstvennoe izdatel’stvohudojestvennoi literaturî, Moskva,1956).

„Mâine, da, mâine… vor sfârºitoate” (Dostoievski, Jucãtorul,Editura Niculescu, 1993, pag. 53,traducere de Mircea Alexandrescu,dupã ediþia „Le Joueur”, F.M.Dostoievski, Editura Garamond,Paris).

„Mâine, de mâine se vor isprãvitoate”. (Dostoievski, Jucãtorul,Editura Excelsior,1991, text repro-dus dupã Dostoievski, Opere , volu-mul 4, Editura pentru LiteraturaUniversalã, Bucureºti; nu este pre-cizat traducãtorul).

„Mâine, de mâine se vor isprãvitoate” (http://www.scribd.com/doc/2 9 6 1 1 5 4 / F e o d o r - M i h a i l o v i c i -Dostoievski-Jucatorul, traducere deEugen Barbu ºi Ecaterina ªiºma-nian, fãrã precizarea editurii).

Ultimii doi traducãtori introduc,nepermis, în raport cu spiritul textuluioriginal, o nouã perspectivã tempo-ralã - „de mâine” – lãsând patimiijucãtorului posibilitatea de a semanifesta încã… Traducerea volu-mului publicat la Polirom meritãtoate aplauzele, în vreme ce vari-anta propusã de Niculescu estejenantã, aduce chiar un deserviciu.

Irina Mavrodin, în Alte dileme ale

traducãtorului-autor (vezi Pro-Saeculum, 7/8/2006, pag 24) scriecu îndreptãþire: „Dacã traducãtorul,intrând în vârtejul beþiei unei infinitelibertãþi auctoriale, îºi permite – cumconstat cã se întâmplã nu o datã (...)– orice fel de alegeri, originalulrãmânând astfel doar un pretext pen-tru un nou text, atunci rezultatul estefoarte rãu pentru ideea care vizaobþinerea unei traduceri (...), el fiindun fel de struþo-cãmilã. Dacã tra-ducãtorul însã, cunoscându-ºi liber-tatea ºi statutul de autor, ºtie, înfuncþie de text, sã-ºi limiteze – prinhotãrâre ºi alegere proprii – aceastãlibertate, rezultatul va fi foarte bun.Orice text, oricât de intens poetic(deci oricât de ambiguu) ar fi (...) îlobligã pe traducãtor sã identifice oconstelaþie de „cuvinte-cheie“ carenu pot lipsi din traducerea lui, oricâtde <<mare autor>> s-ar crede sau arfi el”.

Un exerciþiu simplu de imaginaþiene-ar putea spune cum ar reacþionaDostoievski în faþa unor traducericare trãdeazã spiritul operei sale.Cred cã ar tuna ºi fulgera. În Jurnalde scriitor , vol. al II-lea,(EdituraPolirom, Iaºi, 1988, pag. 82), elpune la îndoialã chiar ºi efortul tra-ducãtorilor talentaþi care încearcã sã„transfere” în altã limbã literaturaruseascã: „Dupã pãrerea mea,dacãaþi traduce o comedie a d-luiOstrovski, sã zicem O mânã spalãpe alta sau chiar oricare alta, dacãaþi traduce-o cât se poate de bine înlimbile germanã sau francezã ºi aþireprezenta-o undeva pe o scenãeuropeanã, nu ºtiu, zãu, ce ar ieºi.Ceva-ceva, fireºte, strãinii vorînþelege ºi, cine ºtie, poate cã vorgãsi o oarecare plãcere, dar cel puþintrei sferturi din comedie vor rãmânecu desãvârºire inaccesibileînþelegerii europene” . Dostoievskiabordeazã, tot aici, ºi problematicatraducerii lui Gogol în limbafrancezã. Nuvelele lui Gogol auapãrut în limba lui Voltaire în 1845.În prefaþa traducerii, Louis Viardotsublinia cã, neºtiind ruseºte, doar astilizat textele traduse de Turghenievºi S.A. Ghedeonov. Ce-a rezultatne spune Dostoievski: „Din aceastãtraducere a ieºit o asemeneaciudãþenie, încât eu, deºi presim-þeam dinainte cã Gogol nu poate fitranspus în francezã, nu mã aºtep-tam totuºi la un asemenea rezultat.Traducerea poate fi procuratã ºiacum; vedeþi ºi dumneavoastrã ce-icu ea. Literalmente, Gogol a dis-pãrut. Tot umorul, tot comicul, toatedetaliile ºi momentele principale aledeznodãmintelor, care ºi acum, cândþi le aminteºti uneori fãrã sã vrei, însingurãtate (ºi în cele mai neliteraremomente ale vieþii), te fac sã izbuc-neºti deodatã, în sinea ta, în râsulcel mai nestãvilit, toate acestea,deci, s-au pierdut ca ºi cum nici n-arfi fost. Nu pricep ce concluzie auputut trage atunci francezii despreGogol, judecând dupã aceastã tra-ducere; de altfel, pare-mi-se, n-autras nicio concluzie”(pag. 83). Ceconcluzie ar trage Dostoievski,vãzând cã acelaºi fragment dinJucãtorul este tradus de parcã ar fivorba despre texte diferite, ca înexemplul deja oferit: „Omul estedespot de la naturã ºi îi place sã fiecãlãu” ºi „Prin natura lui bãrbatuleste despot, iar femeia cãlãu”?Parafrazându-l pe autorulDemonilor, cred cã n-ar fi tras nicioconcluzie… Sau, probabil, nu i-ar fivenit a crede cã este vorba despreopera sa.

...Bine. Dacã n-avem ocazii speciale,oricum ne-mbrãcãm bine, cã altfel ne bîr-fesc vecinii. Care, lipsiþi de gust cum îi ºtiþi,se-mbracã mizerabil tot timpul...

Ergo, alegem ce-avem mai bun înºifonier (cînd mai avem ºifonier, ºi nu l-ampierdut la inundaþii!). Deci, notaþi, cã nu-mibat gura degeaba :

1. în vizite simandicoase, invitat ori nu –taior elegant, rochie elegantã, sacou ele-gant, pantofi eleganþi, ciorapi eleganþi,poºetã elegantã, perucã elegantã, ceaselegant, brãþarã elegantã, cercei eleganþi,tamburinã elegantã, ucalele elegante,stropitori de grãdinã elegante...dacã aþi fiavut noroc s-aveþi ºi-un soþ elegant,ehei!... Dacã nu sunteþi mãritatã, mergeþiînsoþitã de un pitic de grãdinã... Pentrubãrbaþi nu mai dau sfaturi, fiindcã eioricum n-au avut noroc de o nevastã ele-gantã, cã dac-aveau, acum nu apãreau înrubrica mea... ªi piticoaice de grãdinã nus-au inventat...

2. la teatru, concert, spectacol deoperã, lansãri de carte, decalotãri rituale,donãri de organe, descoperiri de jocuridecente pe calculator – pãlãrii, rochiidecoltate, mãnuºi lungi, poºete scurte,ºaluri cu ciucuri, ghete cu clopoþei, port-þigarete cu fumigene, ochelari de soarehibernali, pelerine tip muºchetar, turbane

orientale, trene moderate; bãrbaþii nu con-teazã cum se-mbracã, deoarece oricumnu se uitã nimeni la ei... plus cã-n timpulspectacolului (de obicei) e întuneric, iar înpauzã oamenii culþi nu ies sã-ºi exhibevestimentaþia încropitã, ci citesc caietul-program, sã-nþeleagã ºi ei ce vãd...

3. bal mascat, Halloween, renii lui MoºCrãciun, ieslea de Paºte, greva coºarilor,donaþii de sînge, înscrieri în partide debuzunar, demisii din comitete onorifice -nu e o problemã costumaþia, fiind permisabsolut orice, cã doar de-aia e bal mascat,sã nu existe responsabilitate...

4. botez – bãrbaþii în spielhosen (sã nucomplexeze nou nãscutul!), ºi cu suzetã(sã nu se fîstîceascã mama - care are olactaþie incontinentã!), dar sã se vadã, într-untîrziu, cã sunt însuraþi (sã nu dea speranþeneprincipiale doicii);

5. botez cu dar – în culoarea scutecului;doamnele – în nuanþe de roz; domnii – în

bleu; androginii... dar ãºtia-s rari, nu-mibat capul acum cu ei...

6. divorþ cu dar – nu vã duceþi cã daru-imic, dar scandalul, mare!...

7. nuntã cu dar – ce, sunteþi miliardari?Ajungi la 1.000 ron de familie! Cu baniiãºtia-þi iei frigider! Oricum, fiindcã mãcarmirele ºi mireasa tre’ sã fie prezenþi (lor nule cere nimeni darul, mersi!) e bine sã se-m-brace-n alb, cu condiþia ca ospãtarii sãpoarte grena...

8. înmormîntãri - toate hainele sã fie deculoare închisã; la moartea soacrei, însã,aveþi dezlegare la culori vesele; fireºte, cuo panglicã de doliu suprapusã pestebreteaua sutienului...

9. cînd pozaþi pentru Playboy – da’ ce,nu v-aþi uitat în oglindã, paceaurelor?!...

10. la decernarea premiului Nobel -...sãriþi peste asta, cã n-a luat recent, niciun român, Premiul Nobel !...

(va urma)

Cum ne-mbrãcãm,la ocazii speciale?...

Bogdan ULMU

Ion FERCU

Riscul: o filosofiede viaþã

„Ar fi trebuit sã plec, dar în mine se înfiripase o simþire stranie,o provocare a destinului, o dorinþã de a-i da un bobârnac, de a-iarãta limba. Am pus miza maximã permisã (…) ºi am pierdut”.

F.M. Dostoievski, Jucãtorul

AAceleaººittrriunngghiurri

Am pãºit ani de zilepe cãrãri de ape, locuri desþelenite ºi peºteri de tot felul,pânã-n cea din urmã zi a veacului, ºi-am vãzut trei pãsãri - o raþã sãlbaticã, o cucuvea ºi un

pescãruº - adãposteau rãsuflarea mea

îngheþatãîn cel mai intim cotlon al sângelui lor;în urmã li se deschideau munþiiºi-ºi vãrsau apele în mare...

În faþã, un munte de gheaþãce strãlucea impunãtordeasupra triunghiului din pustie.

Deodatã, printre cuvinte ºi tãcere, s-a ridicat, cu un vuiet,colosul submarin,uriaº, cum devenea ori de câte oriintra în legãturã cu cele dinafarã - ºi-atunci se-ntorceau de-a-ndoase-

lea fisurile fiinþeiluând chipul sufletului,ºtergând pecetea demonului,cu solzii zbãtându-se în apa sãratã ºi alunecând la fundul mãrii, toate pecetluite tainic, de mii de ori,de sângele strãmoºilor,pânã la cea mai neînsemnatã piatrã

de pe pleoape.

Atunci am bãgat de seamã, latemelia

pe care timpul o murdãrise,închis înãuntrul gheþii,un mic cerc roºu, care-mi semãna. N-am îndrãznit sã mã gândesc ce

era,contemplam numai realitatea - geometrie -triunghiuri identice - unul, al cerului,celãlalt, al morþii.

Cu nneputtinnþã

dedicat lui Iorgo Himona

I.Nu te gândi la nimic.Doar priveºte-þi mâna - pe care rodul a tãiat-o - cum începe sã scrie:

O fatã singurã într-o grãdinã adunã flori ºi deapãnã un cântec.

„Când doreºti cu ardoare cevaºi nu-þi pasã dacã-i adevãrat,atunci murim unul viaþa celuilalt,trãim unul moartea celuilalt,fericiþi în aceastã pierdere de timp”.

Îmi spusese:„O lebãdã s-a împotmolit în fântânã.Trag cu urechea s-o ascult - cuvintele-i sunt artere întinse care se

sparg,înãuntrul sângelui se face loc pentru

încã ºi mai mult sânge.Nu existã altã metodã decât tu însuþi. Cu forme puþine ºi exacte,sã nu te desfete nimic decât reconstituirile generale ºi uºor

de recunoscut,peisajele care curg ºi deschid.Religia naturii este însãºi fiinþa ei,Prezentul veºnic care se acceptã pe

sine”.

„Plânsul ce a deschis lumeanu ajunge s-o ºi închidã.Þesãtura viermelui de mãtase este mai importantã decât însãºi

capcana - cei mai buni cad în capcanã primiiºi dispar.Ceilalþi îºi gãsesc adãpost

înãuntrul mãtãsii viermelui,iau lecþii acolo unde lumea îºi joacã

rolulla suprafaþa rece a cavitãþilor.ªi tu...Toate cãrþile se sfârºesc în colþul

buzelor taleªi încep din nou când se sfârºeºte

sãrutul,însã nu-mi eºti de ajuns; vreau sã te-atingºi-i cu neputinþã”.

Chimia nopþii a tãlmãcit cuvinteleîn spatele povestitorului.Fata a dispãrut.A rãmas singur povestitorul - ºi eroulpoate doar sã acþioneze, nu ºi sã

sufere.

II.Dau comandã de cuvinte din depozi-

tul trupului.Sã numesc - sã sting - sã regãsesc

lucrurilenefiltrate ºi neamestecate.Creez o formã ºi-apoi mã creeazã ea

pe mine.Respirã în mine când cuget la ea.

ªi îndatã pricep cã toatã cugetareamea

nu-i decât un simplu accident,un acord la care s-a ajuns doar din

greºealã.„Suntem trecãtori”, îi spune orbul

împãratului nebun,iar acesta rãspunde:„Cât de departe este sfârºituldacã nu vezi centrul vidului...cu cât înveþi, vidul se rãreºte ºi viaþadeschide o portiþã - ºi-n spate, un mãrãcine viºiniu, cu o

gânganie de argint deasupra.

Trãiesc într-un secol îndoliatºi imposibil”.

S-a ridicat ºi s-a îndreptat sprefereastrã.

Afarã ploua.

III.Cineva a intrat în seara asta în sufle-

tul meu.Avea ochi melancolici,plini de durere,ºi îi era fricã de mare,era sclipitor de inteligent ºi curat la

suflet - mereu grãbit.Dificilã ipotezã - aceea cu timpul;Cât de grea e lupta de la începutul

lumii...Abandonez - un trup - fãrã de folos - poate cineva, undeva, mã audeºi pentru acest cineva care nu existãmã las pãgubaº.

Mulþi morþi - cadavre pe drumulîngheþat

îºi lasã sufletele fisurate pe gheaþãºi deasupra se oglindesc sandalele - însã tu cunoºti aceastã artã - povestitor ºi erou; ºi scrii - ºtii tu cum este când nu suntem în

lumeºi-i cu neputinþã totul...

Neggrrulînn sommnn

Timpul îºi soarbe putereaDin palmele noastre,Iar limba pãstreazã tãcerea.Nu gãseºte nici cuvinte,nici cuvânt, nici aluzie.

Negrul se ascunde în somn,se ascunde în letargie,timpul îºi spalã clipeleºi aþipeºte în micile noastre dorinþe.

Doarme timpul înlãuntrul obiºnuinþei,în palatele de necuprins ale memoriei.

Mâna a deschis cartea la întâmplare.Ia, citeºte!Nimic. Limba a amuþit. A rãmas negrul, îngust ca uitarea.Fãrã ºovãieli.

meridiane

GreciaGrecia

AAlleexxiiss SSttaammaatt iiss

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona prin RODIPET ºi, direct, la redacþie. • Poziþia în Catalogul Publicaþiilor Interne RODIPET: P1938 •

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEªtefan RADU (secretar general de redacþie)

Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã)Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ

5 948465 000034 01

Alexis Stamatis s-a nãscut la Atena în 1960.A fãcut studii de matematicã ºi arhitecturã la Universitatea din Atena.Pânã în prezent, a publicat patru volume de poeme. Pentru cel de-al doilea

volum, cu titlul „Arhitectura spaþiilor lãuntrice”, a primit Marele premiu „NikiforosVretakos” din partea Primãriei Atenei.

În 1998 a participat la Festivalul de poezie de la Edinbourgh (Scoþia). Poemelesale au fost traduse în englezã ºi publicate în revista britanicã „Modern Poetry inTranslation”.

Alexis Stamatis este colaborator fidel al revistelor de literaturã, artã ºi culturã.Marele poet Miltos Sahtouris aprecia opera lui Stamatis astfel: „E o poezieneobiºnuitã. Îl uimeºte pe cititor ºi asta o face încã ºi mai interesantã. În multe ver-suri, combinaþia de cuvinte este surprinzãtoare, chiar dacã, dupã pãrerea mea,acest aspect are repercursiuni asupra efectului estetic...”

„Un talent desãvârºit, cum rar mi-a fost dat sã întâlnesc...” îl defineºte ºi filoso-ful Hristos Iannaras.

Prezentare ºi traducereSorina MUNTEANU