NIVELURILE TEXTULUI POETIC

NIVELUL FONETIC

La acest nivel se descoperă şi comentează prezenţa următoarelor figuri :

AFEREZA – suprimarea unui sunet sau a unui grup de sunete aflat în poziţie

iniţială într-un cuvânt – vreme-nchisă

APOCOPA – idem, în poziţie finală – făr-de –veste

SINCOPA –idem, în interiorul cuvântului – alt’dată

ALITERAŢIA –repetiţie consonantică cu efect eufonic, onomatopeic sau

simbolic – Prin vişini vântul în grădină / Cătând culcuş mai bate-abia – Coşbuc

ASONANŢA –repetiţia unei vocale accentuate în două sau mai multe cuvinte –

Ale turnurilor umbre peste unde stau culate – Gr.Alexandrescu

CUVÂNTUL –VALIZĂ – fuzionare a două cuvinte care au un anumit număr de

caracteristici formale comune. Aceste cuvinte se suprapun parţial, când au şi o

asemănare fonetică. –a furgăsi – a fura+ a găsi, femartie – februarie+ martie

DIEREZA – fenomen invers sinerezei , constând în multiplicarea vocalelor –

Oceanul de ninsoare , în loc de o-cea-nul

METATEZA – constă în schimbarea ordinii sunetelor într-un cuvânt .

remuneraţie pentru remuneraţie

PALINDROMUL – cuvinte sau sintagme care se citesc la fel şi de la dreapta la

stâna şi invers – capac, sus, Ana, rar

PARIGMENON – figură ce presupune repetarea, în acelaşi vers, a cuvintelor care

fac parte din aceeaşi familie lexicală, repetiţia având efect eufonic – Singur fuse

îndrăgitul, singur el îndrăgitorul – Eminescu

PARONOMAZA – joc de cuvinte, apropiate ca formă , uneori şi ca etimologie –

La toată răscrucea-i o cruce –Arghezi, Toţi au murit de tot –Eminescu

POLIPTOTONUL – figură de sunet cu implicaţii semantice, care constă în

repetarea aceluiaşi cuvânt, cu forme diferite – E stăpânul fără margini peste

marginile lumii – Eminescu

SINEREZA – reprezintă unirea a două vocale într-un diftong sau monoftongarea

– sară în loc de seară.

RIMA , fiind definită ca omofonia ultimelor vocale accentuate din versuri

sucesive, este considerată o figură de sunet.

NIVELUL LEXICAL

Pentru analiza din acest punct de vedere, sunt relevante următoarele aspecte :

CATEGORIILE LEXICALE – arhaisme, regionalisme, cuvinte populare,

neologisme, elemente de jargon, argou, termeni ştiinţifici

CLASE SEMANTICE – sinonime, antonime,omonime, paronime, pleonasm,

tautologie

MIJLOACE DE FORMARE A CUVINTELOR – derivare, compunere,

conversiune

CÂMPUL LEXICO- SEMANTIC – în text pot fi detectaţi termeni care se

grupează în jurul aceleaşi noţiuni – plumb – la Bacovia

NIVELUL MORFOSINTACTIC

A. Investigarea textului presupune identificarea şi comentarea figurilor de construcţie

.

CHIASMUL SIMPLU – AŞEZAREA ÎN CRUCE – repetarea lexicală a

cel puţin unuia din termenii simetriei – schema AB BA – Toate-s vechi şi

nouă toate – Eminescu COMPLEX – sunt puse în paralel aceleaşi

elemente lexicale, dar cu funcţiile gramaticale inversate – slova vorbelor

tocită / Vorba slovei prihănită – Arghezi

ELIPSA –suprimarea unui constituent dintr-un enunţ – Şi bea din plin

vârtejul stârnit în preajma ta / Cum, altădată, boarea pădurilor terestre-

I.Barbu

HIPALAGA, numită şi epitet imposibil, presupune tot o rupere în ordinea

firească a unei sintagme, prin plasarea unui determinant pe lângă un alt

cuvânt, faţă de care nu se subordonează, creând ambiguitate – Lacul

codrilor albastru – Eminescu în loc de lacul albastru al codrilor

HIPERBATUL – scoaterea în afara cadrului normal al frazei a unuia

dintre constituenţii ei ficşi ( dislocare sintactică ) – Trandafiri aruncă

roşii…/ Trandafiri aruncă tineri – Eminescu

INVERSIUNEA – schimbare în ordinea constituenţilor frazei – Ale

turnurilor umbre peste unde stau culcate. – Alexandrescu

PARALELISMUL SINTACTIC – procedeu prin care se repetă, în acelaşi

vers sau în versuri succesive, acelaşi tipar sintactic , de obicei este generat

de repetiţie – Şi dacă…- Eminescu

POLISINDETONUL – repetiţia mărcilor coordonării, punând în evidenţă

relaţia sintactică – Şi plouă şi ninge/ Şi ninge şi plouă. – Bacovia

REPETIŢIA – reluarea unui element cu aceeaşi valoare – Care vine, vine,

vine, calcă totul în picioare – Eminescu

ZEUGMA – folosirea unui cuvânt ( predicat, atribut, complement) într-o

relaţie gramaticală cu mai multe cuvinte din propoziţie / frază – Mândrului

geniu şi nalt / Al luminei – Eminescu

NIVELUL STILISTIC

Cuprinde figurile semantice, de gândire retorice ( acestea alcătuind sfera figurilor

stilistice )

FIGURI SE4MANTICE

COMPARAŢIA

EPITETUL –

1. simplu

2. dublu

3. apreciativ – mândru soare

4. ornant – păsări negre

5. evocativ- vorbă prihănită

6. generalizator – dulce plai

7. individualizator – melc nătâng

8. cromatic –păru-i galben

9. sinestezic – aromate promoroace

10. oximoronic – calde promoroace

11. pleonastic- pulbere fină

12. metaforic – ciorapi de sticlă de mătase

13. substantival – codrii de argint

14. adjectival – floare-albastră

15. adverbial – plânge încet

16. gerunzial – lebădă murindă

METAFORA

1. in praesentia – Lună , tu, stăpâna mării – Eminescu

2. in absentia – Sfertul lumii de apus / S-a urcat niţel mai sus – Arghezi

3. metaforă – apoziţie – Leoaică tânără – iubirea – Stănescu

4. metaforă genitivală – Cuibul veşniciei – Blaga

5. metaforă verbală – Zilele albe, iată , au început să plece – Arghezi

6. metaforă adjectivală – ( epitetul metaforic ) – Limba scămoasă – Arghezi

7. la Blaga – metaforă plasticizantă şi revelatorie

PERSONIFICAREA

FIGURI DE GÂNDIRE

ANTITEZA

LITOTA – presupune a spune mai puţin , dar a semnifica mai ult – El vine-aşa ,

de dragul lui , / Când vine – Coşbuc – în subtext se înţelege că este vorba de un

sentiment mult mai puternic decât cel care este afirmat

HIPERBOLA

OXIMORONUL – epitet imposibil , asociind două cuvine cu sensuri

contradictorii – dureros de dulce, luminoasa umbră - Eminescu

CLIMAXUL – gradaţia ascendentă – căci eu iubesc / şi flori , şi ochi , şi buze şi

morminte – Blaga

ANTICLIMAXUL – gradaţie descendentă – Toţi au plecat, de când ai plecat/ Toţi

s-au culcat , ca tine , toţi au înnoptat, / Toţi au murit de tot – Arghezi

FIGURI RETORICE

INTEROGAŢIA RETORICĂ

INVOCAŢIA RETORICĂ

NIVELUL IMAGINILOR ARTISTICE

IMAGINEA ARTISTICĂ – forma concretă de redare a unei idei artistice.

Tipuri de imagini .

VIZUALE

AUDITIVE

AUDIO- VIZUALE – Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi –

Eminescu

TACTILE – Şi parcă dorm pe scânduri ude – Bacovia

OLFACTIVE – Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet – Eminescu

GUSTATIVE – Cerul la gust –ajunge ca un blid/ Cu laptele amar şi agurid –

Arghezi

SINESTEZICE- O picătură parfumată cu vibrări de violet – Bacovia

CROMATICE – S-a-nchis grădina serii cu porţi de abanos – Voiculescu

STATICE – Iar pe-ntinderea pustie , fără urme , fără drum – Alecsandri

DINAMICE – ( CINETICE, MOTRICE ) – Pe copite iau în fugă faţa negrului

pământ – Eminescu

NIVELUL PROZODIC

RIMA – potrivire sonoră în finalul versurilor

Tipuri de rimă :

a). În funcţie de felul în care se repetă vocalele ce o compun :

1. împerecheată – aa-bb

2. încrucişată – abab

3. îmbrăţişată – abba

4. monorimă

5. înlănţuită aba, bcb, cdc

b). În funcţie de accent

1. feminină ( silabele finale neaccentuate )

2. masculină ( silabele finale accentuate )

3. dactilică ( are accentul pe antepenultima silabă a cuvântului )

4. hiperdactilică/ peonică ( cuvântul are accentul pe a patra silabă )

MĂSURA - numărul silabelor ce compun un vers

-versuri scurte ( 7-8 silabe, specifice poeziei populare )

-versuri lungi ( peste 10 silabe )

RITMUL – succesiunea silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers

-iambic – a doua accentuată

-trohaic – prima accentuată

-dactilic -o silabă accentuată + 2 neaccentuate

-ambibrahic – prima neaccentuată+ accentuată+ neaccentuată

-anapestic – 2 silabe neaccentuate + accentuată

VERSUL ALB – vers lipsit de rimă

VERSUL LIBER – vers lipsit de rimă şi de ritm, având măsură variabilă

NIVEL FONETIC

NIVEL LEXICAL

NIVELMORFOSINTACTIC

NIVELSTILISTIC

NIVELUL IMAGINILOR ARTISTICE

NIVELUL PROZODIC

Încadrare în lit.naţionalăşi univ.

Date despre autor şi operăGen, specie,Curent lit.Instanţele textului

1

2

3

45

6

7

8