CARMEN VLAD

SENSUL POETIC:iNrnn EVANEScENTI $r PREGNANTA

intr-una din versiunile sale moderne, teoria textului iEi asumd sensul incalitate de confinut semantic specificr. Prin: caracterul s6u in acelaqi timpreticular, inferen{ial, sinergic qi volumic2, prin natura sa comunicativS" cognitivi

;i intenlionald, s e n s u I este fluxul devenirii continue a aceluiagi con{inut ce

se dezvoltd Ei curge inhe cele doud ,,margini" ale limbajului imaginate de

Roland Barthesl: ,,o margine inleleapt[, conformd, plagiard", copia limbii instarea ei canonicd, qi cealaltE,,mobili, vidd (apti si ia orice contururi)".

Textul poetic modern privilegiazd aceast6,,margine subversivd", in umbracdreia deconstruieqte limba spre a o face sd i se supun6: in locul regulilorgramaticale, stabile gi ferme, in locul postulatelor de sens care reglementeazd

compatibilitn$le dintre semnificaliile cuvintelor asociate in expresii dezvoltate,discursul poetic recurge la alcdtuirea paradoxurilor, a contradictoriului, printr-ologic6 a imposibilului, a,derivei".

EvocAndu-l din nou pe Barthes, voi spune cd ne gdsim intr-una din acele zilec6nd sim{im nevoia urgentd si ,,degurubdm pu{in teoria", sI zdrucinlm cu ointrebare propriul nostru discurs, spre a redobindi (sau, poate, a spulbera?!)pldcerea intelectuald oferiti nu numai de jocul in sine al interogafiilor, ci qi de

spectacolul rdspunsurilor probabile, ieqite in aren6. Spa{iul sondat aici va fi cel

,,ocupat" de doud dintre conceptele de bazd ale teoriei textului, coeziune gi

coerenlI. Asimilali sinonimic adeseori (de cdtre nespecialigti, dar qi de uniidintre specialigtii din domeniul analizei discursului), termenii de coeziune qi

coeren{d au oblinut freptat un con{inut specific, sfere semantice disociate.

: ! Eugenio Coseiu,, Determinacion y entorno. Do.s problema.t de una lingiiistica del huhlar,

in,,Romanistisches Jahrbuch", Vll, 1955-1956,p.29-54;idem, Lingvistica: starea ei actuald,in ,,Revistri de lingvisticd qi qtiin!5 literari" (Chiqiniu), 1993, nr. I ,p.61-67 (studiu publicatprima dati in 1973, in limba germani); idem, Prelegeri Si conferinle, Iaqi, 1994.

2 Cf. Carmen Ylad, Sensul. dimensiune esenliald a textalui, Cluj-Napoca, Dacia, 1994, p.

39-49.1 Cf. Pldcerea textului. Traducere de Marian Papahagi. Postfafi de lon Pop, Cluj-Napoca,

Echinox, 1994,p.12.

DACIRzMANIA serie noud, I, i,994-1995, Cluj-Napoca, p.385-391

| '\

Coeziunea, ca proprietate a textului, derivd din capacitatea elementelor

verbale explicite (co-prezente in produsul textual) de a realiza legdturi

infatextuali de sens de tip interenun{ial, prin aplicarea ulor reguli gramaticalea.

Aceasth proprietate este, aqa cum a remarcat majoritatea specialigtilor, de naturd

sintactico-semantici, asigUrAnd Continuitatea sau progresia sensului prin

acfiunea ,,cenFipetii" a diverselor forme de tealizare, sus{inute de mijloacele

verbale (lingvistice) de rela{ionare. De aceea, coeziunea plxeazd interpretarea

sensului textual la nivelul literalului, al cotextualului, al explicitului.

Coerenfa, in schimb, {ine de domeniul implicitului, al contexhtalului, al

legdturilor indirecte de sens.

Labaza acestei proprietiili stau relalii determinate de nahra comunicativd

(pragmatic[) qi cognitiv5 a limbajului, de latura inten{ionala in

producerea/acfualizarea sensului discursiv.

Voi menliona aici un aspect pe care il consider deosebit de relevant, trecut

ins[ adesea sub ticere sau pur qi Simplu ignorat de numeroqi cercetitori. Este

vorba de caracterul general al coerenlei.

Aga cum rezulti din interpretarea teoretici dat5 fenomenului de Eugenio

Coserius, coerenla sgu congruenla - termen preferat de savantul romdn de la

Tiibingen - este o manifestare a lui ,,a qti sd vorbeqti in general", adicS a

competenlei elocufionale in care se reflecti normele limbajului in general,

aceliaqi pentru activitatea de vorbire din orice limbi. Caracterul general al

no.-.ioid. coeren[d/congruen{d este dat de faptul cd eleizeazf conformitatea

fie cu principiile generale ale gAndirii, fie cu o anumitd cunoaqtere a lucrurilor6.

Ca forme verbald plenar[, in care limba istoricl9i vorbirea in general se

mateiralizeaz[ pentru a fi depIqite prin actul verbal particular, textul preia

insuqirile celorlalte doud sfere (nivele) men{ionate, De aceea, un text este

considerat coerent, oricare ar fi limba folositd, dacd satisface condilia de a

respecta normele gendirii in general qi pe acelea determinate de cunoaqterea

lumii. '

'----Dur, fiindcl [ebuie sd admitem impreund'cu Coseriu'cd textul este qi

expresia cea mai directii a a limbajului ca activitate ,Jiberd gi ihten$onal6", el ne

poate obliga sd acceptim inc[lcarea unor norlne de coerenld in anumite

imprejurari, dictate de intenlia - declarat2i sau nu - a vorbitorului qi de tipul de

ritt atie in care se produce/interpreteazd discursul. Tocmai adecvarea la situalie

este aceea care poate suspenda incoerenla/incongruenfa in trei tipuri de

4 Cf. Carmen Vlad, oP. cit., P. 70-89.5 Cf. Intedisciplinaritd e linguoggio, in vol. l' accostamentQ inter.disciplinare ulb studio

del linguaggio, Miiano, Franco Angeli, 1980, p. 50-53; idem, Prelegeri Si conferinle, p.21-47.

6 Cf. E. Coseriu, Prelegeri qi conferinle, p.44.

SENSUL POETIC: INTRE EVANESCENTA $I PRECNANTA 387

imprejurdri: in limbajul metaforic, in cel metalingulslrc (in discursul raportat) gi

in cel extravagant (c?tnd incongruenta este suspendatd in virnrtea unei intenliiludice evidenteT).

Pentru a-mi pregdti terenul necesar aborddrii unui text poetic anume, voireorienta discufia, deplasind-o din sfera teoriei. spre cea fenomenald siinstrumentald, deci,de la textin calitate de calegorie (nivel) a(l) limbajului, latextul=ocurenld, realitate verbald empiricd, pa.rticular6 ;i experienliald.

Dintr-un asemenea tmghi, caerenla este o proprietate semantico-pragmaticdfundamentald, cu funcqii texfuale decisive. Fa,se. realizeazd prin.efectuareaopera$ilor inferenliale, ori de cdte ori in{elegerea/interpretarea unui text depindede stabilirea unor legdturi indirecte de sens intre rrn semn verbal (sau o secvenldverbalS) ocurent(d) gi unul ori mai multe ,,obiecte" de orice naturd (fir-ic:a,

conceptuald, real6, fictivi, textuald etc.) din afara limbajului verbal manifest.Prin urmare, pentru ca legitura inditectd sd se actualizeze, inlrd in joc

opera(iile inferen{iale sau construclia ipotezelor interpretative sub forma unorpropozilii referitoare fie la anturajul cotexfual, fie la situalia enun{iativdimediati, fie la previziuni, la cunoptinle ;tiin{ifice;rcredin{e religioase, arnintiri,prejudecdli culturale etc.8 Un asemenea calcul interpretativ devine necesar incondiliile manifestirii oricdrei forme de incompletitudine sau de ambiguitate inprodusul verbal textual, pentru a face posibilS reconstituirea con{inutuluiimplicitrneexprimat verbal, dar verbalizabil. Degi',direc{ia" conexiunii este,

inilial, una ,,centrifug5", dinspre segmentul discursiv spre extratextual prinrecursul la cele mai variate contexte, coerentaiare un coeficient unificatorpronunlbt qi insemnate efecte de globalizare,a sensului, tocmai prin capacitateaoperaliilor inferenliale, specifice ei, de a perrnite umplerea confinutuluinepxhibat in planul manifest al textului, dar necesar procesului de actualizaie a

sensului.Deqi coeziunea, gratie mijloacelor sale gramaticale (verbele), indepline;te

adesea rolul de suport al coerenlei, aceasta din'tinnd este din punct de vedere

textual o proprietate mai puternicd, pentru-'Cd' ea poate articula 'sensulindependeni deprezenla celei dintii. ExistE, a$a cum se Etie Ei cum s-a mai spus,

texte acceptate ca alare, chiar dacd produsele verbale respective sunt ori sdrace,

ori total lipsite de legdturi coezive transfrastice, cu condilia ca, in asemenea

cazuri, sd fie posibild sau permisd actualizarea sensului prin rela{ii de felul celorsubsumabile coeren{ei.

ProprietXfile discursive conceptualizate prin termenii de coeziune gi coerentd

' Ibidem, p.45-47.* Cf. Dan Sperber & Deirda Wilson, Lu pertinence. Communic:atkn et <ngnition, Pais

Minuit, 1989, p. 32.

388 CARMEN VLAT)

dobindesc in textul poetic forme de manifestare surprinzdtoare ce creeazdupa ren la unei funcliondri aberante, contradictorii.

Astfel, intre caracteristicile discursului poetic modernfenomenul reducerii drastice a mijloaelor coezive st

a fost relevat qi

rol intrafrazal gi

interfrazal, deopotrivd. Aceast5 incdlcare a sintaxei canonice deschideposibilitnfi aleatorii de combinare a elementelor/segmentelor in re{eauagramaticald a textului prin discoeziuni intenfionate, cu efecte ambiguizante inplan semantic. Dar pretul conexiunilor gramaticale vagi, incerte este, pentrureceptorul-cititorul de poezie, cregterea exponen{iald a eforlului interpretativ,printr-un travaliu inferen{ial compensator.

Pentru a ilustra acest gen de strategie textual-poeticd am ales o poezie a luiDorin Tudoran, publicati in volumul O zi in naturd (Editura CarteaRomAneascd, 1977):

SEMNE

1. Dcasupra - cetind verde,2. In dreapta - ochiul de rou6,3. La stinga - umbra in doud4. TdiatA - parc6 te-aq pierde.

5. Deasupra- pasdre alb5,6. In fa!5 - ro;u nisip,7. In urmd - tainicd salbS;8. Port lacrimi de ghea{5 pe chip.

Aici, discoeziunea se incared cu o valoare semanticd dabld: pe de-o parte, deresort declaqEator al unor ,plimbdri inferenfiaie" (in termenii cunoscuteimetafore din Lector in fabula a lui Umberto Eco), pe de alti parte, de semniconic qi indicial cu func{ie precisd in procesul articulirii sensului contextual,prin capacitatea de a dirija spte semnificatiile poetice, corporalizate in planulexpresiei prin rela{ii de ordin material (grafic/sonor), aqa cum voi incerca sdargumentez.

Re{eaua gramatical6 a acestui text se caracteiz,eazd, prin cdtevaparricularitd[i.

Cele opt propozilii din care este alcdtuit poemul sunt disfribuite in douienunfuri asindetice (coincidente cu cele doud strofb) de cite patru principalejuxtapuse. Prin urmare, lipsind cu desdvirqire conectivele intraenun{iale ;iconectorii interenunliali, rimdne intreaga libertate de a interpreta aldturarea freca relalie nemarcati gramatical (interpretarea obiqnuit5), fte ca semn al rupturii,

SI.,NSUL POETIC: iNTNC EVENESCENTA SI PREGNANTA 389

al unei intenfionate fracturdri a textului la nivelul structurii sale gramaticale.DacE ef'ectudm analiza sintacticl in interiorul propoziliilor, observdm cE

propoziliile 1,2,3,5,6 qi 7 au o structur[ identicd [Adv. + (v): GNJ cupredicatul de fiecare datd suprimat qi inlocuit cu acelasi semn grafic: linia depauzd. Ea mai apare ;i in versul al patrulea ca semn al intreruperii lanlqluigramatical, la limita dintre propozilia 3 qi 4, precum qi ca element ce marcheazddis continuitalea fluxului grafic/sonor

Toate trdsdturile menlionate in sintaxa acestui text au aceeaqi valoaresimbolico-poeticd: sugestia rupturii, deplin convergentd cu semnificaliile ce se

vor obline prin deconstruirea semnului la nivelul semantic al textului.O datd cu examinarea refelei lexico-semantice qi a celei referen{iale,

pdtrundem in sfera coerenlei.Observlnd lexemele textului, constatim ci seria adverbelor deasupra, in

dreapta, la stdnga, tn fald, in urmd este dublatd de seria substantivelor (cudeterminant adjectival sau prepozifional), intr-o dispunere simehicl in cele doudstrofe. Prin funclionarea deicticd a adverbelor qi prin nearticularea substantivelordin grupurile nominale cu rol caracterizant nu se configureazd,un spafiu textualdeterminant, limitat sau particular, ci o spalialitate onticd. Este qi sensul sprecare ne conduce cdutarea,,perechii" luideasupra, absent in text, dar inferat subpresiunea celorlate cupluri adverbiale; Recuperat, acest dedesubt, nelexicalizatdiscursiv, devine dimensiunea teluricului in care se situeazl/inya din,,parcdte-aS pierdet";i ,,port lacrimi de ghea!6 pe chip", o fiin{d cuv0nt5toare ;isentimentald' ' Despre s etia.substanfivelor care figrueazi in cenful grupurilor nominale din

dreapta adverbelor, voi. spune doar cd sunt semne ale unui alt ,,univers" sau alealtei ,,lumi'l decit cea a aparen{ei, la care trimit prin sensurile denotative.Descifrarea lor ca simboluri, urme sau mErturii este prefigurati de infreaga sferlpolisemanticd a cuvdntului ce dd titlul poeziei, precum qi de forma lui de pluralnedeterminat, cu sens generic: Semne. Dar o asemenea interpretare a numelornu se poate face, pentru cazul in spegd, decttt prin depdqirea limitelormicrotextului (= textul poeziei) qi prin extinderea lor la scara macrotextuald aciclului din care face parte poezia, Aceastd exigenld este reclamatd de oconstatare simpl6, chiar in condi{iile parcurgerii superficiale a voluinului: celemai multe dintre lexemele poemului in discu{ie reapar in paginile cdrlii. Reluateuneori obsedant, urele se incarcE, cotextual gi contextual, cu noi valorisimbolice sau metaforice care, eludate, ar sdrdci sau ar deforma sensul poeticglobal.

Unul dintre cuvinte este pasdre din versul (abreviat, de acum inainte, v.)notat cu 5. Acest substantiv se regbseqte in ciclul Biografie in numeroaseocurenle, precum: ,pasdre de hdrtie" (p. l5), ,,si fac din pasdre I cirtill" (p. I 6);,,Faptele mele cele mai curate / se intorc cdfte mine I caniEte pdsdri de zdpadd"(p. 28); Pusdre albd, instanld interpelati in poemul cu acelagi titlu (p. 29), din

390 CARMEN VLAD

care transcriem: ,"Pas6re albi, nici nu te pot recunoaqte I pind cdnd, iertdtoare,pe umeri nu-mi laqi / oul de Aur, salvat la un Paqte, I neatins de privirea celormai ageri arcaqi" qi (pas6re albe) ,,m8 ridic la tine - rand strdlucitoare " ; ,,pisdride fum / intemeiazd anotimpuri nemiloase." (p. 37); ,,Parcd qopteqti ceva, [...] / qi

pe l6ngi urechile mele / tec pdsdri de gheafi" 0. a5); ,,Imi faci un semn / ilprivesc - pasire / cu aripi fosforescente: / peste umerii mei, iubito, / alunecdviitorul nisip al lumii / $. 7-a$;,,^A,ceeaqi distan!5, acelaqi semn - suflet depasEre bolnavd, toamna se ridicd spre cer" (p. 65, vezi qi p. 66).

Aparent cea mai neuffi qi totugi esen$al[, sintagmapasdre albdiqi asociazl,prin legEturi radiale de sens, celelalte sintagme, impreunl cu care articuleazd ohipl5 izotopie: I, {paslre de ghea{d, de hdrtie, defuml,I, {pasdre de zdpadd -rand strdlucitoare, cu arrpi fosforescente\, I, {paslre bolnavd; rand sf:dluci-toare). ln termeni metalingvistici, dimensiunile simbolice corespunzitoue izo-piilor vor fi numite: lfuagilitate/, /luminescenp qi, respectiv, /suferinp. DacEprimele doud par sd timiti spre lumea lucrurilor, spre ,patur6", pritr cea dinurmd se produce miqcarea sensului spre domeniul fiin{ei, al antroposului.

Un alt cuvdnt cu rol focalizant in textul Semne-lor este umbra (v. 3). Acelaqiefect ambiguizant, amplificat, ins5, il are qi acest cuvint, pentru c6, de;ideterminat definit in ocurenfa dat6, nu permite inferarea unui singur contextacceptabil din punct de vedere referenfial. Dimpotrivd, interpretarea r[minedeschisE mai multor posibilit5{i, diferitele ipoteze interpretative gdsindu-;isuportul in macrotext, afa oum o arati urmitoarele pasaje exhase din volum:

,,Pe ceargaf de scrum / Llnbra mea o vezi?" (p. 35), ,,Umbra ta apune" (p. 36),

,,umbra podului" (p. 38-39), ,,[...] navigheazA, amenintdtar, umbrele lucrurilor- flote de-a pururi pierdute in timp" (p, 58)" ,,umbra lui desenase un riu, / pe

maluri miroiul de hate.' (p, 59),-,,F[rd oprire este aceastd cdlEtorie. lntindemflna - vei simfi cit de ugor se supune umbra" (p. 68), ,,Chiar umbra-li e

binecuvAntati; / ne destdmim in voalate c6pii" (p. 83); Ceremoniile umbrei(titlu de poem din care citez:),,...miqc6.ndu-gi fErd incetare hotarele - impdrdliaumbrei, " (p. I l6); ,,umbrele uitate", ,,umbre teci" $i ,,$i dac6 am afla / ce-a fost,

de fapt, cunoi /plecatl tu ai fi lsauumbra mea de-apoi?" (ultimele trei extrase

din poezia $i dacd...,p.I22).lJmbra-tntunecime, umbra-formti'intunecatd a fiinqei sau a lucrului, umbra-

semn slab perceptibil, umbra-sugestie a mo4ii, toate reprezintd semnificaliiinferabile, permise (sau impuse?!) de ocurenfa cuvdntului drn Semne qi nuanlate

prin ocultare sau elucidate de celelalte cotexte menlionate mai sus.

Pentru lectura coerent6 a poemului qi consonanti cu observaliile de pdniaici, sintagma n,umbra in doui tEiatE'deline rolul-cheie: ea aduce la suprafa{a

textului motivul sdu firndamental, frdngerea sau scindarea, Dar din cauza

ambigUitl$i sensului expresiei ,pmbra", obiectul rupturii rdmAne nedeterminat,

chiar dacd il asociem dimensiunii antropos, fiindc6 interpretarea poate actualiza

SENSUL pOETTC: INTREEVANESCENTA $t PREGNANTA 391

liber, frri indicii contextuale, oricare alternativi: umbra mea ca alteritate asinelui (,,umbra-pereche", p. 99), umbra la (a iubitei sau a altei fiinte), evocatetextual prin forma pronominald le, cu funcfie semanticd dubld: de interlocutorimaginar qi obiect al temerii.

Cu cea de-a doua stofE, coeren{a poetici pe izotopia,,fr6ngere" creste, dacdin cursul lecturii se activeazd qi marca /discontinuitate/ din structura semicd a

,cuvintelor nisip (v. 6) qi salbd (v.7).Din pmbabild qi neliniqtitoare, (,,parcd te-aS pierde", v. 4), absenla prin

sepwate -(,,unbra I in doue teiafii ) devine o certitudine; ,, port lacrimi de ghlap

pe chip'. Acest ultim vers exprim[, esenlializat, starea consecutiv6 scindarii,pierderii umbrei-perechi: acceptarea, cu durere qi voluptate, a destinului. casimbol al suferinfei gi al infringerii, imaginea unor podoabe bizare traverseazdmacrotextul poetic, dela Semne (,Port lacrimi de gheafd pe chip"), la pasdrealbd (,Bort salbd i de dinti insdngera{i - stranii lucori") ;i la Scrisoare (,petAmpld-mi - obosit alar - I portnza lunii totdeauna fr6nt5").

Drapat in haloul vag, aluziv, al unui discurs sincopat, cu o sintaxd ritmicfracturati, motivul cenhal al rupturii dobandeqte in semne un relief aparte qirezonanlri poetice multiple. Eui poetic nu se salveazi prin refagere intr-unspaliu interstifial, mediator qi protector, ci iqi asum6, intreagd, ruptura,desprrlirea, ca pe o perpetur sfiqiere tagicd inhe doud incertitudini, amenintbrisau rat[ri.

Fdrd a abuza de mijloace retorice dintre cele mai frapante, cum ar fi, dcpild6, consfuc$a oximoronicd - rezultat al unei shategii agresive prin careordinea limbajului qi cea a faptelor este deopotrivd corodatE prin radicalizarce- Dorin Tudoran, autorul ciclurilor Biografie qi Levitagie intreruptd alevolumului o zi tn naturii, creeuastEri qi provoacd sentimente de mare tensiune.

in Se*n", ca in toate poemele sale, senzul prinde contur prin continua glisarea rostitului spre subin{eles qi implicit, prin tentaculare, extinse qi ascunseraporturi semantice de a ciror realizare/actualizarc depinde inlelegerea actuluipoetic particular, propria lui coeren,tS.

Universitatea,, Babe ; - Bo lya i "Facultatea de Litere

Cluj-Napocu, st. Horeu, 3 i

' Cf. Marc Bonhomme, Le Calcul sdmantico-pragmatique en rhitorit1ue' le tuz del'oxymoron, in Christian Rubattel (ed.), Moddles de discour.r: recherches uctuelles en Sui,yse

romande, Beme, Peter Lang, 1989, p.279-302.