nicolae mitrofan
DESCRIPTION
Nicolae MitrofanTRANSCRIPT
Nicolae Mitrofan sau Neculai Mitrofan (n. 10 mai 1946, în satul Suceveni,
comuna Suceveni, județul Galați, România) este un psiholog român, profesor universitar doctor
la Universitatea din București, decan al facultății din anul 2008 și primul președinte al Colegiului
Psihologilor din România.
Cuprins
[ascunde]
1Contribuții științifice 2Cariera universitară 3Cariera profesională 4Legături externe
Contribuții științifice[modificare | modificare sursă]
Nicolae Mitrofan a publicat în cariera sa ca psiholog și cadru universitar mai multe lucrări de
referință, în literatura de specialitate română și internațională. Lucrarea dePsihologie judiciară a
reprezentat la data apariției acesteia în România o premieră absolută. Lucrarea a fost reeditată și
completată, ultima ediție văzând lumina tiparului în anul 2000. Dintre lucrările sale de marcă
amintim:
Testarea psihologică. Inteligența și aptitudinile (colab.), Ed. Polirom, 2005
Psihologie judiciară – coordonator și coautor, Editura Șansa S.R.L., București, 1992, 360 p.
Aptitudinea pedagogică – autor, Editura Academiei Române, București, 1988, 216 p.
Testarea psihologică a copilului mic – autor, Editura Mihaela Press S.R.L., București, 1997, 221
p.
Sistemul factorilor umani ai accidentelor de muncă în industria petrolului – colab. un capitol,
Editura Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei, 1979, p. 105-115
Dragostea și căsătoria – autor, Editura științifică și enciclopedică, București, 1984, 224 p.
Psihologia și viața cotidiană – colab., un capitol, Editura Academiei Române, 1988, p. 41-49.
Familia de la A la Z. Mic dicționar al vieții de familie – coautor, Editura științifică și enciclopedică,
București, 1991, 359 p.
Cabinet de psihologie – colab., un capitol, Editura Academiei Române, 1992, p. 39-59
Elemente de psihologie a cuplului – coautor, Ed. Șansa S.R.L., București, 1994, 190 p.
Psihoteste – colaborare, Societatea Știință și Tehnică, București, 1994
Psihologie judiciară – coordonator și coautor, ediția a II-a, Editura Șansa S.R.L., București,
1994, 359 p.
Elemente de psihologie a cuplului – coautor, ediția a II-a, Editura Șansa S.R.L., București, 1994,
253 p.
29 de teste pentru a te cunoaște – colaborare, Editura Polirom, Iași, 1996
Psihologie socială. Aspecte contemporane – colab., un capitol, Editura Collegium, Iași, 1996, p.
433-444
Copilăria - fundament al personalității - colab., un capitol, Editată de Revista . Invățământului
preșcolar, 1997
Psihoteste 2. Cunoașterea de sine și a celorlalți – Prefață și colab., Editura Știință și Tehnică,
București, 1997
Psihologia vieții cotidiene – colab., un capitol, Editura Polirom, Iași, 1997, p. 28-40
Valori europene și respectarea drepturilor omului în activitatea poliției române, colab., un capitol,
Ed. Trei, 1999
Psihologie judiciară – coordonator și coautor, Editura Press Mihaela, S.R.L., 2000
Psihologia la răspântia mileniilor (coord. M. Zlate), cap. „Psihometria și direcțiile ei de dezvoltare
la început de mileniu”, Ed. Polirom, 2001
Colaborator la vol. Cunoaște-te pe tine însuți (coord. A. Neculau), Ed. Polirom, Iași, 2003 (grupaj
de teste, p. 108-128)
Capitolul „Agresivitatea”, în Manual de psihologie socială (coord. A. Neculau), Ed. Polirom, Iași,
2003
Capitolul „Cum evaluam competentele universitare transversale”, în Dezvoltarea personală -
competență universitară transversală (coord. L. Mitrofan), Ed. Universității din București, 2007
Cariera universitară[modificare | modificare sursă]
A absolvit Scoala Normală (Liceul Pedagogic Costache Negri) din Galați. În anul 1967 este admis la
Facultatea de Filosofie, Sectia Psihologie a Universității din București. După terminarea studiilor
universitare (1972) este chemat ca asistent universitar la catedra de psihologie a facultății. După
patru ani de la terminarea facultății, în anul 1976, este titularizat la catedra de psihologie ca asistent
universitar. Parcurge toate gradele universitare, iar în anul 1980 susține teza de doctorat cu
titlu Aptitudinea pedagogică din perspectiva psihologică și socială. În anul 1984 devine lector
universitar la aceeași catedră. În anul 1991 obține titlul de conferențiar, iar un an mai târziu este ales
în funcția de prodecan al Facultății de Psihologie, funcție pe care o va deține până în anul 2008. În
anul 1994 obține titlul de profesor universitar. În anul 1994 obține titlul de profesor, iar un an mai
târziu este numit director al programului de master al facultății. Din același an este membru CNFIS și
membru al Comisiei de Stiinte Sociale a CNEAA. Din anul 2007 este membru ARACIS. În anul 2008
este ales decan la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București. Este
creatorul a numeroase proiecte, numele său fiind legat de crearea noului sediu al Facultății de
Psihologie și Științele Educației a Universității din București. A format și a îndrumat numeroase
generații de masteranzi și doctoranzi, acordând credit profesional tinerilor aflați la început de drum.
[1]. Este una dintre personalitățile care au marcat psihologia românească postdecembristă, atât pe
plan științific cât și instituțional.
Cariera profesională[modificare | modificare sursă]
La terminarea facultatii rămâne cadru universitar la catedra de psihologie a facultății. Urmează toate
treptele universitare, obținând rând pe rând toate titlurile academice, până la cel de profesor
universitar. Urmează mai multe stagii de formare în Canada și în Europa. În anul 2001 este ales
președinte al Asociației Psihologilor din România, funcție pe care o va deține până în anul 2007,
când va fi preluată de către Prof. Mircea Miclea. În calitate de președinte al celui mai important for
profesional al psihologilor români, alaturi de un grup de profesori români celebri (Prof. Mihai Golu,
Prof. Mielu Zlate și Prof. Mihai Aniței, care este în prezent președintele Colegiului Psihologilor din
România) promovează un proiect de lege privind reglementarea profesiei de psiholog în România,
ca profesie liberală. După mai multe încercări, în vara anului 2004, este aprobată de
cătreParlamentul României Legea nr. 213/2004. În istoria psihologiei românești, acest act constituie
actul de naștere și recunoaștere al profesiei de psiholog în România, ca profesie liberă și
independentă. În primăvara anului 2005 reușește să unească sub același for profesional, Colegiul
Psihologilor din România, totalitatea psihologilor români, precum și instituțiile de formare din
domeniul psihologiei și psihoterapiei. Urmează o perioadă grea, în care majoritatea instituțiilor
profesiei de psiholog au fost reglate prin acte normative. Profesorul Nicolae Mitrofan reușește să
adune în jurul său numele cele mai reprezentative ale psihologiei românești, dar mai ales ale
generației tinere (Prof. Daniel David, Prof. Alin Sava, etc.), precum și crearea unui sistem de
atestare profesională funcțional. Este printre primii psihologi români care își înființează cabinet
individual de psihologie, promovând prin acest gest externalizarea serviciilor psihologice și
independența profesiei. Prin măsurile aprobate, precum și prin stilul de conducere democratic
adoptat, profesorul Nicolae Mitrofan construiește o echipă tânără la nivel administrativ, reușind
aprobarea primelor acte normative care vor reglementa profesia de psiholog în România. Totodată,
reușește să creeze o piață a serviciilor psihologice bazată pe independență profesională și unifică
profesia, adunând în jurul său personalități ale profesiei din diverse domenii de activitate: Daniel
David, Irina Holdevici, Mihaela Minulescu, Ion Dafinoiu, Ion Duvac, Augustin Cambozie, Iolanda
Mitrofan, Iustinian Turcu, etc. (psihologia sănătății), Horia Pitariu, Mihai Aniței, Dumitru Cornoiu, etc.
(psihologia muncii), Mircea Miclea, Adrian Opre, Elena Bonchiș, etc. (psihologia educatiei),
Gheorghe Florian (psihologia judiciară), Edmond Cracsner, Traian Manea, etc. (psihologia militară).