curs psihoterapie_iolanda mitrofan si colab

7/27/2019 Curs Psihoterapie_iolanda Mitrofan Si Colab

1/61

CURS PSIHOTERAPIE II/2008

Sub.1 Principalele diferente metodologice ntre cele 3 forme de asistare psihologic

C.H. Petterson sistematizeaza asemanarile si desosebirile dintre consiliere si psihoterapie dupa

4 criterii:1. gradul de severitate al tulburarilor clientului

Conform acestui criteriu consilierea este indicata in cazul unor tulburari minore alepersonalitatii normali care se confrunta cu diverse probleme si au un dezechibru usor al edificiulpersonalitatii. Psihoterapia este o interventie indicata pentru afectiuni majore ale personalitatii(nevroze, psihoze sau psihopatii).

Punctul slab si depasit actualmente este ca nu se face o distinctie corecta intre tulburare minorasi tulburare majora.2. natura problemelor clientului

Consilierea este indicata pentru problemele interpesonale care pot fi rezolvate prin luarea unordecizii in concordanta cu nevoile si motivele personale iar psihoterapia este activitatea de electie

pentru problemele intrapesonale, care tin de structura personalitatii (trairi afective, atitudini,convingeri personale, ideal de viata).

Dupa acest criteriu se va intelege ca sfera cognitiva va fi subordonata consilierii iar ceaafectiva psihoterapiei.3. scopurile consilierii si psihoterapiei

Scopul consilierii este folosirea mai eficienta a resurselor personale.Scopul psihoterapiei este restructurarea personalitatii. Cele doua aspecte se completeaza

reciproc, in sensul ca folosirea eficienta a resurselor personale presupune si o modificare apersonalitatii iar restructurarea personalitatii conduce in mod firesc si la o mai corecta utilizare aresurselor interne.

In metoda elaborata de Iolanda Mitrofan, cunoscuta sub numele de Teoria Unificarii, cele douascopuri se articuleaza astfel incat primul scop devine instrument de realizare al celui de-al doilea.Psihoterapia si consilierea sunt absorbite intr-un unic proces de dezvoltare personala siautotransformare.

Scopul in dezvoltarea personala este armonizarea si unificarea Eu-Sine, optimizarea siautotransformarea creatoare, maturizarea psiho-spirituala a persoanei.4. metodele si tehnicile utilizate

Conform acestui criteriu nu exista diferente majore intre consiliere si psihoterapie, metodele sitehnicile fiind comune.

Metodele sunt structurate pe etape si pasi terapeutici, fiind fundamentate de o anumita teorieasupra personalitatii exprimata intr-o orientare terapeutica specifica:

-psihanalitica-comportamental-cognitiva-umanist-experientiala-holistica, integrativa si transpersonala.

Alte precizari comparative:Irina Holdevici defineste consilierea ca un proces de acordare a asistentei psihologice asupra

persoanelor normale care doresc sa-si atinga scopurile si psihoterapia ca pe un demers mai complexcentrat pe simptome sau comportamente disfunctionale sau pe reechilibrarea si restructurarea

personalitatii.Mihai Golu precizeaza ca psihoterapia si consilierea se aseamana si deosebesc dupa 3 criterii:

- finalitate: ambele urmaresc sa ajute persoane aflate in dificultate

1


2/61


3/61

Etapele metodologice ale procesului de consiliereSunt asemanatoare celor din cadrul procesului psihoterapeutic dar mai reduse in privinta

duratei si a amplitudinii explorarii :1. evaluarea completa a cazului;2. identificarea problemei de baza;3. realizarea relatiei si stimularea aliantei terapeutice;4. explorarea problemei;5. facilitarea insight-urilor si descoperirea impreuna a solutiilor posibile;6. conceperea si alegerea personala a noilor raspunsuri, comportamente si scenarii de viata,

proiectarea si luarea noilor decizii;7. implementarea deciziilor si a trategiilor alternative in propria viata;8. sustinerea si validarea rezolutive de viata practicate de catre client;9. evaluarea finala a rezultatelor consilierii;10. incetarea de comun acord a consilierii cu mentinerea unui contact catamnestic de

confirmare a evolutiei, ca si de reluare a unui nou ciclu in caz de nevoie(principiul usilordeschise).

Sub. 3 - Definiia (comun) a Consilierii/Psihoterapiei; sarcinile terapeutului iparticularitile relaiei psihoterapeutice

Definiie. In termeni generali, C si P sunt activitati psihologice profesioniste centrate pe relatiade ajutor in situatiile de criza personala sau colectiva, de impas existential iminent sau trenant, dedificultate in adaptare, relationare si integrare sociala.

Sarcinile terapeutului- reperizeaza, sustine si valideaza cu entuziasm solutiile si alternativele pe care beneficiarul

consilierii sau terapiei le va concepe sau le va descoperi pe cont propriu.- reconecteaza treptat clientul sau pacientul la realitatea vietii si la posibilitatile sale, ajutandu-l

sa dedramatizeze evenimentele sau trairile, sa se deculpabilizeze sau dezanxieteze.- il decupleaza progresiv de la fantasme producatoare de suferinta, ajutandu-l sa-si accepte

limitele cu naturalete, deculpabilizandu-l penru vini reale sau imaginare.- il spijina emotional si prin tehnici specifice sa-si gestioneze si controleze propria viata

deblocandu-i si recanalizandu-i energia spre scopuri mai realiste si echilibrate.

Particularitatile relatiei psihoterapeuticeRelatia terapeutica se configureaza dinamic intre cei doi poli consilierul/psihoterapeutul si

clientul / pacientul. Relatia dintre ei creaza un spatiu psihologic al refacerii si reechilibrariiclientului sau pacientului, precum si a relatiilor disfunctionale in cazul cuplurilor, grupurilor,

colectivitatilor.Spatiu terapeutic este:- un spatiu al cunoasterii si armonizarii- un spatiu al confidentialitatii, autenticitatii si acceptarii neconditionate, al increderii si compasiunii- un spatiu relational, infromational si energetic ai reincarcarii bateriilor, al stimularii si recanalizariiresurselor.- un spatiu creat de natura interconectiva a intalnirii terapeutice, al regasirii de sine, al reconstruiriiidentitatii.

Efortul consilierul sau terapeutului are ca scop ajutarea clientului de a-si constientiza maiadecvat si mai complet propriiile nevoi, asteptari si posibilitati, de a face fatam rezilva si depasi

problemele personale.

3


4/61

Sub.4 - Puncte nodale n istoria constituiriidomeniului consilierii i psihoterapiei

Radacinile istorice ale celor C si P isi trag seva din trecutul practicilor colective si individualevindecatoare, al riturilor magice si samanice si chiar in asa-numitul sfat al batranilor din societatile

primitive tribale. Practicile de exorcizare si vindecare spirituala au contribuit si ele la laicizarea

asistarii bolilor si necazurilor sufletesti sau sociale, extinzandu-se in epoca moderna in educatie si inreprezentarile sociale despre cum poti trai sanatos.Termenul de psihoterapie este introdus de psihiatrul englez D.H. Duke in 1872, in lucrarea

intitulata Ilustrari ale influentei mintii asupra corpului in starea de sanatate si boala. In 1891, dr. H.Bernheim consacra sintagma in lucrarea sa Hipnotism, sugestie, psihoterapie.. Au urmat alti celebriautori care au creat istorie in psihoterapie: J.M. Charcot, P. Janet, S. Freud.

Dupa al doilea razboi mondial, consilierea se impune ca o practica uzuala a activitatilor deasistenta sociala, psihologica si medicala. La acestea contribuie prin informatii si repere metodologicespecifice, orientarea vocationala, psihodiagnoza inteligentei, aptitudinilor si personalitatii precum sistructurarea celor trei mari directii in psihoerapie ( psihanaliza, comportamentalismul si paradigmaumanist-experientiala).

Fenomenele sociale si economice de dupa anii 40-50 au extins consilierea din sferaeducationala si a formarii prifesionale in cea a metodelor de ajutor profesionist in noul context socialcreat. Astfel apare necesitatea rezolvarii problemelor individuale independent de cele colective.

C. Rogers propune initial termenul de consiliere in locul celui de orientare vocationala iar inanii ce vor urma consilierea se va lega tot mai strans de psihoterapie a carei traditie era incontestabila.

In prima jumatate a sec XX, psihanaliza si Terapia comportamentala, detin ponderea in spatialclinic si extraclinic, evoluand polar si oarecum in contradictie vis s vis de abordarea clientilor.

Anii 50-60 marcheaza infiintarea Organizatiilor profesionale de consilieri, care activeaza atatde terenul scolii cat si al muncii dar si dezvoltarea unei noi orientari umaniste, existentiale siexperientiale in psihoterapie si dezv. Personala.

Noua psihoterapie umanista, existentiala si experientiala, impune o orientare centrata inpresent, constientizarea acum si aici, spontaneitate, creativitate, autenticitate. Aceste metode secontinua in anii 70-80 cu metode transpersonale ce include dimensiunea spirituala in demersul

psihoterapeutic.Noua paradigma in psihoterapie este holistica, reunificand viziunea despre om ca fiinta

complea multidimensionala (corp, minte, spirit) si autocreatoare. Contributii: A. Maslow, C.R. Rogers,L. Biswanger.

Sub. 5 - Principalele tipuri i forme de consiliere i de psihoterapie

Tipurile de consiliere care se contureaza sunt:

- consilierea personala de cuplu si familie- consilierea vocationala sau educationala- consilierea organizationala si de grup.

Tipurie de psihoterapie se grupeaza in:- psihoterapia individuala:- psihoterapia cuplului si a familiei;- psihoterapie in grup de cupluri sau de familii;- psihoterapia de grup (suportiva, analitica, psihodinamica, experientiala, cu sau fara support

occupational, artterapeutic, ergoterapeutic)- psihoterapia ambientala sau de mediu.

In cazul copiilor psihoterapia este centrata pe copil in contextul sistemului familial fiind o psihoterapie

a sistemului familial perturtbat sin u doar o terapie individuala a copilului.Dezvoltarea personala poate fi practicata:

4


5/61

- individual (copii, adolescenti, adulti);- in grup (copii, adolescenti, adulti);- in grup de cupluri sau de familii;- in grupuri organizationale

Sub. 6 - Domeniile aplicative ale Consilierii/PsihoterapieiDomenii aplicative:- consilierea si terapia resocializatoare a marginalilor, persoanelor excluse social, discriminate sauabuzate (fizic, sexual, emotional si moral);- consilerea si terapia integratoare si de suport a copiilor strazii si persoanelor adulte fara adapost;- consilierea si psihoterapia persoanelor afectate de SIDA si a familiilor lor;consilierea si terapia de suport a personalului care asista persoanele aflate in iminenta mortii medici,asistente, psihoterapeuti, thanatoterapeuti;- consilierea si terapia toxicodependentilor si a familiilor lor;- consilierea si terapia persoanelor abuzate/abuzive fizic si sexual cu referire directa la viol, maltrataresexuala, practici sexuale aberante;

- consilierea si psihoterapia integrativa a familiilor si copiilor adoptati si in plasament;- consilierea si D.P. a copiilor institutionalizati, a mamelor sociale si a personalului din institutiile deocrotire;- consilierea si psihterapia de suport varstnicilor institutionalizati si neinstitutionalizati;- consilierea victimelor violentei domestice si a familiei dezorganizate;- cnsilierea de prevenire a abandonului copilului si psihoterapia tulburarilor de maternitate;- consilierea psihosexuala si contraceptiva- psihoterapia si dezv. Personala a copiilor abandonati sau separati temporar de parinti, precum si amediului de substitutie familiala;- consilierea si psihoterapia cuplului si familiei cu disfunctii de relatie ci somunicare;- consilierea parental-filiala- Scoala Parintilor- consilierea premaritala;consilierea pre si postnatala;-consilierea parintilor adolescenti;- consilierea si psihoterapia victimelor traficului de carne vie;- consilierea si psihoterapia emigrantilor cu dificultati de adaptare;- consilierea minoritatilor cu dificultati de integrare;- consilierea persoanelor cu nevoi speciale si a familiilor lor;- consilierea manageriala si terapia organizationala;- consilierea pastorala si spirituala;- sacroterapia si thanatoterapia (consilierea persoanelor in iminenta mortii);

- psihoterapiile stresului posttraumatic si consilierea in situatii de pierdere traumatogena (corporala,sociala, profesionala, incapacitate de munca, somaj, razboi, catarstrofe naturale);- psihoterapile de resocializare a bolnavilor psihotici si a persoanelor cu handicap, precum si a celor cunevoi speciale;- psihoterapiile asociate in tratamentul medical, complex si recuperator al bolnavilor psihici,

psihosomatici, somatici;

Sub.7 - Caliti personale necesare pentru practicarea unei consilieri i psihoterapiieficiente

Cea mai importanta calitate a unui consilier/terapeut eficient este autenticitatea. Prinautenticitatea noastra vom ajunge foarte aproape de problemele clientilor. In calitate de consilieri sau

terapeuti devenim repere si modele pentru clientii nostri. Daca vom fi autentici si ne vom dezvalui la

5


6/61

momentul potrivit, clientii vor tinde sa preia aceste calitati si, astfel, vor fi onesti in interactiunea cunoi.

Gradul de autenticitate si sanatate psihica a consilierului si a terapeutului este variabilacruciala care determina devenirea.

-au o identitate. Ei stiu cine sunt, ce sunt capabili sa devina, ce vor de la viata, ce este esential. Suntdispusi sa-si reexanlineze valorile si scopurile. Nu se gandesc doar la ce asteapta ceilalti de la ei si se

straduiesc sa traiasca dupa anumite standarde interioare.- se respecta si se auto apreziaza; pot darui ajutor si dragoste. In plus, sunt capabili sa ceara si saprimeasca de la altii. Nu se izoleaza de ceilalti, ca un fel de demonstrare a propriei puteri.- sunt capabili sa-si recunoasca si sa-si accepte propria putere.Nu-i subapreciaza pe ceilalti pentrua resimti putere fata de ei. Isi folosesc puterea in mod sanatos, in beneficiul clientilor si evita. saabuzeze de ea.- sunt deschisi la schimbare. Au bunavointa si curajul de a parasi ceea ce este sigur si cunoscut,atunci cand nu sunt satisfacuti cu ceea ce au sau cu ceea ce sunt.- isi extind cunostintele de sine si de altii. Realizeaza ca o cunostinta limitata inseamna o libertatelimitata.- sunt dispusi si capabili sa tolereze ambiguitatea. Oamenii care sunt angajati intr-un proces de

dezvoltare personala sunt dispusi sa accepte un anume grad de ambiguitate in existenta lor. Pemasura ce-si intaresc Eul, ei manifesta mai multa incredere in ei insisi. Ei ajung eventual sa realizezeca sunt demni de incredere.-isi dezvolta un stil propriu de consiliere terapeutic care este al filosofiei si experientei lor de viata.Cu toate ca imprumuta idei si tehnici tehnici de la alti terapeuti nu imita mecanic stilul altora. -- pot experienta si cunoaste lumea clientului. empatia lor este non posesiva si nu isi pierd propriaidentitate prin supraidentificare Cll ceilalti.- se simt vii" si alegerile lor sunt orientate spre viata. Sunt angajati in a trai din plin, au 0 atitudineactiva fata de viata.

- sunt autentici, sinceri si onesti. Fara a emite pretentii incearca sa fie si sa faca ceea ce gandesc si

simt.- au simtul umorului. Sunt capabili sa priveasca evenimentele vietii dintr-o perspectiva mai larga. Nuau uitat sa rada, in special de propriile slabiciuni si contradictii.- fac greseli si sunt dispusi sa le admita. Invata din greseli, fara sa se incarce cu invinuiri despre cumar fo trebuit sa actioneze.- in general traiesc in prezent. Nu sunt fixati in trecut sau in viitor, sunt capabili sa experimenteze, satraiasca acum si aici, alaturi de altii.- sunt capabili sa se reinventeze. Pot revitaliza si recrea relatii semnificative din viata lor.- fac alegeri, optiuni care le modeleaza viata. Nu sunt victimele deciziilor pripite.- sunt sinceri interesati de bunastarea altora. Aceasta preocupare este bazata pe respect, grija,intelegere si evaluare reala a celorlalti.

- apreciaza influenta culturii. Sunt constienti de diferentele da clasa sociala, rasa, sex.- se implica profund in munca lor si extrag din ea sensuri noi. Pot accepta recompensele rezultate dinmunca lor si in acelasi timp nu sunt sclavii muncii lor.

Sub. 8 - Exigenele de profesionalism n Consiliere/Psihoterapie Evitarea perfectionismului in exercitarea activitatii de consiliere si psihoterapie . Rational stim

ca oamenii nu sunt perfecti, emotional este greu de acceptat. Este nevoie de curaj pentru aadmite propriile imperfectiuni si sa le consideram oportunittai oentru crestere si dezvoltare.Supervizarea este importanta-ofera suportul si cadrul adecvat al acceptarii si corectariigreselilor;

Onestitatea fata de propriile limite. Prin recunoasterea limitelor nu se pierde respectulclientilor. Nu se poate reusi cu toti clientii dar aceasta nu trebuie sa ne faca sa ne indoim de

propria valoare. Important este echilibrul intre a ne cunoaste in mod real limitele si a incerca sa

6


7/61

depasim ceea ce uneori consideram a fi limita. Inainte de a hotara ca nu avem experienta saucalitatile necesare pentru lucrul cu anumite categorii de persoane, este de dorit sa incercam salucram cu acele categorii.

Relatia cu clientii dificili sau pretentiosi. Pentru a evita sa ne impovaram cu cerintele nerealisteale unor clienti pretentiosi, trebuie lamurit de la prima sedinta cadrul terapeutic, regulilecolaborarii, asteptarile fata de clienti. Clarificarea relatiei in termeni contractuali psihologici ne

scuteste de dificultati, rezistente si blocaje in procesul de consiliere, In relatia de supervizare sepot discuta aspecte ale unor relatii terapeutice in care terapeutul a fost victima unui client cupretentii excesive. Explorarea contratransferilor dezvoltate in relatia terapeutica este utilapentru a preveni repetarea unor erori de contact terapeutic.

Sa intelegem tacerea clientului. Pentru a nu ne simti amenintati de tacere si sa recurgem lamanevre nepotrivite pentru a o rupe, este important sa intelegem semnificatia ei si sa oexploram impreuna cu clientul.

Relatia cu clientii neimplicati. Cei care uita sau anuleaza frecvent intalnirile, sunt indiferenti sinu-si asuma responsabilitatile ce le revin in procesul de explorare si schimbare. Excesul deimplicare al terepeutului antreneaza deficit de implicare, in oglinda al clientului. Trebuie caterapeutul sa-si infrunte clientii care nu se implica; atitudinea hiperprotectiva terapeutul

bonboana, nu este indicata. Terapeutii ineficienti invoca reactia de rezistenta insurmontabila,lipsa de participare a clientului drept cauza a esecului terapiei. In realitate cauza estecontratransferul manifestat de terapeutii incepatori sau neexperimentati. Confruntarea direcat,sinceritatea, duc la un nivel mai mare de implicare a clientului.

Sa acceptam rezultate lente. Efectele unei terapii nu se vad imediat. Sunt situatii in care pare caclientii merg spre mai rau inainte de a capata cateva castiguri terapeutice. Terapeutul trebuie sa

poata accepta faptul de a nu sti daca clientul face progrese si daca el este cel care a ajutat lascimbare. Este nevoie sa renunte la tendinta de a avea control asupra reactiilor si ritmului

personal de evolutie al clientului sau la orgoliul de a se considera autorul efectului. Cum sa evitam autoamagirea in munca terapeutica. Autoamagirea, atat din parte clientului cai

si a terapeutului, se poate baza pe nevoia de a face ca relatia sa merite si sa fie productiva. Esteimportant sa fim constienti de tendinta spre autoamagire pentru a putea explora fenomenul,reusind astfel sa-l limitam.

Sa evitam sa ne ratacim printre problemele clientului. Implicarea profunda in problemeleclientilor duce la o empatie distructiva in care ne putem pierde simtul identitatii, asumande-ne-o pe a lor. Trebuie sa fim alaturi de clienti, dar ei trebuie sa-si asume responsabilitatea proprieiexistente si a alegerilor facute in afara sedintelor de consiliere. Contratrasnferul (terapeutulinclude in relatia cu clientul rpopriile probleme), impiedicand astfel relatia terapeutica. Pentruca nu este constientizat, recunoscut si controlat de terapeut, poate perturba obiectivele acestuia.De aceea este importanta analiza personala si supervizarea.

Sa ne dezvoltam simtul umorului. Desi consilierea ca si terapia constituie o problema serioasa,

seriozitatea nu trebuie sa fie excesiva inducand un aer de gravitate. Consilierul se va antrena ina distinge intre umorul care distrage atentia de la situatii neplacute sau amenintatoare si umorulcare imbogateste situatia si nu afecteaza atingerea scopurilor.

Stabilirea de scopuri realiste. In unele cazuri problemele multiple si profunde pe care le areclientulnu se pot rezolva daca durata consilierii este limitata. De aceea este necesar sa stabilimscopuri realiste pentru a nu frustrati de faptul ca nu a realizat miracole.

Refuzul de a da sfaturi. De multe ori clientii vin la terapie cautand si cerand sfaturi. Sarcinaterapeutului eficient este de a incerca sa-si ajute clientul sa descopere singur solutia si sa-siasume propria libertate de actiune. Clientul poate fi incurajat sa-si accepte consecintele

propriilor alegeri si va fi deculpabilizat in cazul in care a dat gres.

Dezvoltarea propriului stil in consiliere. Terapeutii in formare trebuie sa fie constienti detendinta de a imita stilul formatorului sau al supervizorului. Drumul in terapie nu este corectsau rigid, ci este creativ, individualizat, atat la caz cat si la persoana terapeutului. Daca un stil

7


8/61

te influenteaza este important sa-ti gasesti propria expresie si stilul care iti implineste cel maibine potentialul. Evitand erorile tehnice si exersand arta dialogului, poti asimila creator unmodel de a face consiliere sau psihoterapie, devenind astfel tu insuti.

Cum poti face fata epuizarii profesionale in munca de consiliere si psihoterapie. Pentru caprinipalulinstrument de lucru in consiliere si psihoterapie suntem noi insine, trebuie sa invatamsa ne purtam de grija noua insine. Lucrul cu propriile anxietati este util. Recunoasterea lor,

lucrul cu supervizorul sau colegii ajuta la detensionare si un castig pretios prin schimbul deexperienta. Constientizand ca nu suntem singuri, capatam un plus de curaj si siguranta.Constientizand factorii care submineaza vitalitatea, care risipesc inutil energia se poate preveni

sindromul autocombustiei profesionale (a simti ca orice ai face nu poti schimba nimic, ca numai ai nimic de dat). Sentimentul ca acest sindrim este inevitabil si ca odata aparut terapeutulnu se mai poate revitaliza, este eronat si extrem de nociv. Survine mai ales in exercitarea

profesiei pe terenul pierderilor si maladiilor incurabile. Epuizarea profesionala se poate preveniprin: evaluarea ralista a scopurilor, prioritatilor, asteptarilor, constientizarea rolului de agentactiv, gasirea altor activitati interesante in afara activitatilor profesionale, initierea unor

proiecte de insemnatate personala, controlul impactului stresului, dezvoltarea unor relatii deprietenie bazate pe ajutor reciproc, stabilirea activitatilor in care investim timp si energie,

stabilirea prorpiilor limite si reglarea limitelor cu cei din jur.

Sub. 9 - Principalele metode n cadrul orientrii umanist-experieniale n psihoterapie iconsiliere

In lucrarea de referinta Orientarea experientiala. Dezvoltare personala, interpesonala sitranspersonala (Iolanda Mitrofan si colab. 2000), care a promovat si introdus orientarea umansitexperientiala in practica psihoterapeutica din Romania, a fost facut urmatoarea clasificare a metodelorreprezentative ale curentului umanist-experiential:-metode clasice

Psihoterapia gestalt F. Perls

Psihoterapia nondirectiva centrate pe persoana Carl Rogers Psihodrama clasica J.L. Moreno- metode moderne:

Analiza existentiala L. Binswanger, V. Frankl Analiza tranzactionala E. Berne Analiza bioenergetica W. Reich, A. Lowen

- metode postmoderne Programarea neurolingvistica J. Grinder, R. Bandler Terapiile transpersonale R. Assagioli, K. Wilber Terapia experientiala a unificarii Iolanda Mitrofan

Societatea de Psihoterapie Experientiala din Romania (SPER) continua si dezvolta aceasta traditie cupropriile contributii, proiecte, studii, cercetari:- Metoda experientiala a unificarii (PEU) si dezvoltare personala unificatoare (I. Mitrofan)- Aplicatii si extensii in consilierea psihologica scolara (Ioana Stancu)- Aplicatii si transformari in psihotraumatologie (Iolanda Mitrofan, Doru Buzducea)- Aplicatii si adaptari in sfera clinicii psihosomatice si psihiatrice (Iolanda Mitrofan, Ioana

Stancu, Catalin Nedelcea)- Adaptari in gerontopsihologie (Rozeta Draghici)- Adaptari in asistarea marginalilor, excluderii si patologiei sociale (Victor Badea, Laurentiu

Mitrofan)- In dezvoltarea personala unificatoare si invatarea experientiala in grup

- Competenta universitara transversala (Iolanda Mitrofan, Laurentiu Mitrofan, Maria Mecu,raluca Tomsa)

8


9/61

- Optimizarea organizationala si a comportamentului profesional (Catalin Nedelcea, PaulaDumitru).

Sub. 10 - Abordarea existenial n psihoterapie/consiliereOriginea acestei abordari o gasim in lucrarile existentialistilor europeni M. Buber, J.P. Sarte, S.

Kierkegaard), precum si in filosofia si psihologia orientala. Toti acesti autori considera omul ca oentitate unica, capabila de crestere si fiind intr-o continua dezvoltare.J.P. Sartre accentueaza ideea libertatii absolute a omului, libertate care ii creaza omului

premisele construirii devenirii sale. Sunt absolut liber si absolut responsabil de situatia mea.M. Buber sustinea ca noi suntem conditionati in formarea noastra de catre ceilalti. Pentru ca

dezvoltarea personalitatii noastre sa fie armonioasa avem nevoie de relatii autentice, de la suflet lasuflet. Conceptia existentialistilor asupra naturii umane

Abordarea existentialista are ca punct central ideea ca procesul de consiliere sau psihoterapienu reprezinta un set de tehnici, ci o maniera de a intelege felul de a fi al oamenilor in lume.

O alta idee importanta este ca sensul existentei noastre nu este fixat, odata pentru totdeauna, ci

ca noi ne construim continuu idealurile si dezvoltarea.Dimensiunile de baza ale existentei umane conform modelului existential al lui G. Corey sunt:1. Capacitatea omului de a fi constient si de a lua decizii. Noi avem potentialul de a actiona, ne

alegem actiunile noastre si ne construim, partial, destinul.2. Libertatea si responsabilitatea. Cele doua merg mana in mana. Noi suntem in intregime

responsabili pentru viata noastra si pentru actiunile noastre. Suntem autorii propriei vieti insesnul ca ne construim destinul, viata si chiar problemele cu care ne confruntam.

3. Straduinta pentru construirea identitatii si a relatiilor cu altii. Fiecare om isi doreste sa sedescopere pe sine si in acelasi timp fiecare om intra in relatie cu semenii pentru a evitasinguratatea si nefericirea. Construirea identitatii si a rlatiilor interpersonale presupune: curajulde a fi, experienta singuratatii, relationarea cu ceilalti.

4. Cautarea sensului vietii. In abordarea existentiala, consilierul sau psihoterapeutul il ajuta peclient sa-si clarifice directia propriei vieti. Cautarea intelesului propriei vieti este corelata cu:debarasarea de valorile imprumutate de la ceilalti, constientizarea faptului ca fiintarea in lumenu are un inteles in sine, cautarea unui nou inteles.

5. Anxietatea, ca o conditie a vietii. Existentialistii considera anxietatea ca o conditie a vietii. Ainvata sa accepti anxietatea este un pas in directia unei vieti autentice.

6. Confruntarea cu moartea. Aceasta confruntare si nu fuga din fata acestei idei, ne face sarealizam ca viata este finita si ca nu avem o eternitate la dispozitie pentru a ne atungescopurile. Este necesar sa ne gandim la moarte, daca vrem sa ne gandim la viata. (G. Corey,1990).

Procesul de consiliere / psihoterapieScopul principal al consilierii si terapiei existentiale este de a-i ajuta pe clienti sa constientizeze

ca au libertatea de a-si construi propriul destin, dar si responsabilitatea pentru propriile actiuni.Terapeutii existentialisti ajuta clientul sa faca fata anxietatii si sa accepte ca destinul lor nu estedeterminat din afara de anumite forte.

Relatia consilier-client specifica acestei abordari este de acceptare neconditionata, respect,intelegere, comunicare, valorizare, incurajare. (Iolanda Mitrofan, D. Buzducea, 1997).

Temele majore ale intalnirilor de consiliere sau de terapie sunt anxietatea, libertatea siresponsabilitatea, izolarea, moartea, cautarea permanenta a sensului vietii. In timpul sedintelor clientuleste incurajat sa caute un plan de actiune conform propriului sau fel de a fiinta in lume. Tehnicile si procedurile utilizate

Consilierii si psihoterapeutii existentialisti nu au un set de tehnici si procedee specifice. Se potfolosi unele tehnici psihanalitice sau comportamentaliste. Mai frecvent intalnite sunt:- tehnica fanteziei dirijate;

9


10/61

- tehnici dramatice;- fantezia si reveria;- relaxarea si reveria;- relaxarea musculara pentru constientizarea senzatiilor corporale;- tehnici de concentare a atentiei;- tehnici de relaxare;- tehnici de educare a vointei;- analiza viselor.

Una dintre tehnicile larg utilizate in abordarea existentialista este experimentarea imaginativa amortii proprii. Se cere clientului sa isi imagineze ca a murit si ca participa la propriainmormantare. Apoi i se sugereaza sa descrie ce-ar spune persoanele prezente la ceremonial despreel.

Sub. 11 Abordrile holiste, psihoterapia gestalt i psihoterapia experienial aunificrii

Frederick S. Perls este fondatorul abordarii gestaltiste. In constructia abordarii gestaltiste

Perls a fost influentat de o serie de intelectuali ai timpului sau (E. Frielander, J. Smuts), de psihologagestaltista si perspectiva existentiala. Specific teoretic si metodologic

Abordarea gestaltista este una holista, ce pune accent pe faptul ca fiecare element alstructurii personalitatii este conectat cu intregul.

Perls este concentrat pe constiinta lui aici si acum, pe cum se simte, gandeste si traiesteprezentul si mai putin pe de ce-ul din spatele acestuia.

Actul de nastere a abordarii gestaltiste a fost infiintarea Institutului de Gestaltterapie de catrePerls, la domiciliu sau din New York. Pana in anul 1970 (anul mortii lui Perls) au fost infiintate si alteinsitute de gestaltterapie, astfel ca in anul 1989 existau in lume 62 de institute de terapie gestaltista. Conceptia gestaltista asupra personalitatii umane

In abordarea gestalt conceptul de holism se aplica atat personalitatii, considerata un intreg incare fiecare element are legatura cu celelalte, cat si asupra individului cu mediul, ce fumctioneaza ca ounitate dinamica. Individul pentru a supravietui si a se dezvolta, intra in relatie cu mediul, adicarealizeaza contactul cu realitatea.

Contactul se realizeaza prin toate simturile vaz, auz, miros, gust, pipait, miscare etc. Dupacontact este necesara integrarea informatiilor culese din mediu. Contactul inseamna imbogatire si inacelasi timp schimbare. Uneori contactul cu mediul este perturbat de anumite rezistente, modalitati

prin care persoana evita relationarea cu realitatea.Principalele rezistente la contact sunt:

1. Introiectia asimilarea de catre persoana, intr-un mod nediscriminatoriu a convingerilor,

valorilor, standardelor specifice altor indivizi. Ceea ce asimileaza in virtutea lui trebuie, oconduce pe aceasta la ganduri, actiuni, comportamente neconforme cu esenta ei. Astfelimaginea de sine se deformeaza si, implicit, drumul dezvoltarii personale este oprit.

2. Proiectia se petrece atunci cand o persoana atribuie altora ganduri, sentimente, dorinteproprii.

3. Retroflectia se realizeaza prin retinerea actiunii pe care o persoana ar fi dorit sa o realizeze inafara si uneori deturnarea acesteia spre sine. In retroflectie exista un impuls care impinge laactiune si au altul care ii rezista acestuia. Retroflectia este un proces foarte costisitor pentruorganism, din punct de vedere energetic.

4. Confluenta consta in absenta granitei intre sine si mediu. Nu exista o separare intre eu si altii.Confluenta impiedica realizarea unor relatii satisfacatoare cu ceilalti. In

consilierea/psihoterapia gestaltista, persoanele la care predomina confluenta sunt invatate sadistinga intre sine si ceilalti, intre eu si tu.

10


11/61

5. Deflectia consta in evitarea contactului sau intr-un contact rigid si neautentic. Forme dedeflectie uzuala sunt: a nu privi in ochi pe cineva, a vorbi dar a nu comunica.

Ciclul experientei gestalt al satisfacerii nevoilor si teoria schimbarii personalePunctul de pornire al unui ciclu gestalt este o nevoie personala activate. In structura

personalitatii, fiecare om are o constelatie de nevoi proprii, insa exista cateva care pot fi consideratefundamentale si comune pentru majoritatea oamenilor. A. Maslow ierarhizeaza aceste nevoifundamentale ale oamenilor obtinand o piramida cu 5 trepte:

- nevoi biologice;- nevoi de siguranta si confort;- nevoi de relationare personala;- nevoia de valorizare;- nevoia de a fi liber, creativ.

Pe masura ce trebuintele dintr-un stadium sunt partial satisfacute, intra in functiune nevoile dinstraturile superioare. Actualizarea presupune parcurgerea piramidei de jos in sus, atingerea siimplinirea nevoilor ce tin de varful piramidei.

Nevoia personala (fiziologica sau psihica) activata creaza tensiune in organism. Pentru a-sisatisface nevoia, persoana isi aduna resurse si actioneaza in directia implinirii nevoii. Actiunea este

urmata de contactul cu obiectul care poate satisface nevoia persoanei. Dupa contact urmeaza ultimaetapa: retragerea.Atunci cand o nevoie este activate, persoana se orienteaza catre ceva specific din mediu care sa

i-o satisfaca. In termenii psihologiei gestalt, avem detasarea unei figure din fondul perceptiv alpersoanei.

La persoana normala exista o mobilitate a figurilor si o legatura unitara intre figura si fond. Lapersoana bolnava (psihic sau somatic) fondul si figura sunt rupte, dihotomizate: figura poate saramana fara fond, sau contextual fara figura.

Retragerea, ultima etapa a ciclului gestalt, inchide o etapa si creeaza premisele deschideriicatre o alta nevoie. Satisfacerea unei nevoi conduce, implicit la imbogatirea si schimbarea personala.

Procesul de consiliere/ psihoterapie in abordarea gestaltistaScopurile procesului de consiliere/psihoterapie gestalt (Zinker, 1978) sunt:- cresterea constiintei de sine;- asumarea graduala a propriilor experiente si rezolvarea afacerilor neincheiate din trecut;- dezvoltarea abilitatilor si valorilor care sa satisfaca propriile nevoi fara a le viola drepturile

altora;- asumarea responsabilitatilor pentru propriile actiuni;- mutarea suportului personal din exterior in interior;- a deveni apt sa ceri ajutor sis a oferi ajutor.

Indicatii terepeutice

Consilierea si psihoterapia gestaltista sunt indicate:

- persoanelor cu tulburari anxioase, depressive, fobice, somatoforme;- adolescentilor cu tulburari de adaptare, emotionale si de identitate;- persoanelor care isi doresc sa-si optimizeze comportamentul (Iolanda Mitrofan, 1997).

Modalitati de lucru

Exista mai multe modalitati de lucru in consilierea/psihoterapia gestaltista:- consiliere/terapie individuala (pentru adulti, copii);- consiliere/terapie de grup;- consiliere/terepie a cuplului si a familiei;- workshopuri, cu scopuri de formare a consilierilor/terapeutilor, precum si de optimizare

comportamentala.Rolulconsilierului/terapeutului este:

11


12/61

- de a centra atentia clientului asupra senzatiilor corporale, sentimentelor si gandurilor care se petrecaici si acum, rolul acestor focalizari fiind de a debloca mecanismele care deturneaza contactul realcu sine si cu lumea.- de a impiedica intelectualizarile, interpretarile si verbalizarile excessive caci toate astea nu fac decatsa impiedice experimentare prezentului de catr client.- de a forta clientul sa-si gaseasca propriile posibilitati sis a descopere ca ceea ce asteapta de laconsilier poate realize si singur.- de a orienta atentia clientului asupra limbajului corporal si a incongruentelor dintre verbal si non-verbal, in acest fel clientul invata sa nu se ma minta pe sine si sa se cunoasca mai bine.- de a ajuta clientul sa inteleaga mecanismele din spatele cuvintelor. Trecerea de la general (estegreu) la pronumele eu, mie (mie imi este greu) il face pe client mai constient de ceea ce este side ceea ce poate.- de a ajuta clientul sa reconverteasca intrebarile in afirmatii.- de a sustine clientul sa se debaraseze de cuvinte blocante. Cuvintele care exprima probabilitatea:poate, e posibil, cred, folosite cu o frecventa ridicata conditioneaza persoana de a ramane maimult in asteptare deca in actiune. Tehnici si proceduri de la classic la postmodern

In abordare gestaltista clasica, tehnicile si procedurile pot fi considerate de focalizare, cacirolul lor este de a centra atentia clientului asupra sa (asupra sentimentelor, senzatiilor, gandurilor,valorilor de viata propuse etc).

Focalizarea atentiei poate fi realizate prin intrebari de genul: Ce simti tu acum?, De ce itiaminteste asta? evitandu-se pe cat posibil de ce-urile.

In gestalt se mai utilizeaza exercitii care au functia de focalizare a atentiei. Cele mai frecventutilizate sunt:

1. Tehnici de constientizare corporala: a tensiunii musculare, a ritmului cardiac si respirator, amimicii si pantomimicii, in relatie cu amintirile, trairile pe care le evoca. Rolul acestor exercitiieste de a face persoana sa fie constienta de corpul sau.

2. Tehnici de constientizare afectiva si relationare:

* tehnica scaunului gol: a fost create de Perls si este folosita pentru a experimenta dialogul cupersonae semnificative din viata fie pentru a pune in legatura partile eului aflate in conflict.* tehnica reprezentarii spatiului personal: consta in descrierea de catre client a spatiului personal asacum este perceput si vazut in present.* tehnica zidul: a fost elaborata de Iolanda Mitrofan (1997) si este o tehnica metaforica prin careclientul se confrunta, la nivel imaginativ, cu un zid - simbol relevant pentru strategia de a face fataunui obstacol existential. Permite descoperirea unor resurse personale de a face fata unor situatii

blocante din viata.* tehnica cubul: a fost elaborata ca si tehnica zidul tot de Iolanda Mitrofan si este o tehnica metaforica

prin care clientul experimenteaza, imaginative, o situatie de izolare, urmata de expunereadramaterapeutica si focalizarea meditativa. Tehnica arata modul cum persoana face fata situatiilor

izolante si poate constitui suportul pentru depasirea unor probleme de viata.* tehnica pestera (Iolanda Mitrofan, 2004): are puncte comune cu tehnica cubul, de cele mai multe oriexercitiul evidentiind dificultatile de adoptare a identitatii feminine.

Cele trei tehnici de mai sus fac parte din arsenalul tehnic si procedural al terapiei unificarii,ele fiind puternic inradacinate in unele modalitati tehnice apartinand metodologiei gestaltiste.* tehnica ramai in starea respectiva: consta in incurajarea clientilor sa prelungeasca o anumita stare(afectiva, posturala) pentru a o cunoaste mai bine si, implicit, a gasi modalitatile de a o depasi.* tehnica scenarizarii: se refera la punerea in actiune a unor ganduri, idei care nu au fost communicate

pana in momentul respective. Exercitiul vizeaza constientizarea deplina a partilor neacceptate dinpropria persoana.* tehnica amplificarii/diminuarii: I se cere clientului sa exagereze sau sa diminueza exprimarea unortrairi emotionale sau idei, miscari sau posturi. Rolul exercitiului este de a cunoaste mai bine propriileemotii, ganduri, atitudini, prin aceasta marire sau micsorare constienta a lor.

12


13/61

3. Tehnici de constientizare si restructurare cognitiva

* tehnica fanteziei ghidate: clientul experimenteaza imaginativ situatii noi in care fie el, fie celelaltepersonae joaca un rol pozitiv, dezirabil, capabil sa il hraneasca emotional pentru a-l ajuta sa faca fatarealitatii mai eficient.* tehnica reconversiei gestaltiste: clientului I se propune sa reconsidere un obiect, o situatie, propria

persoana din lumina a cel putin 3 calitati, dupa ce a precizat toate elementele negative ale acestora.* tehnica de diminuare si integrare: clientul este pus sa isi imagineze opusul a ceea ce afirma si simtesi apoi sa constientizeze efectele acestei transformari in planul propriei vieti.* tehnica metapozitiilor: deriva din tehnica scaunului gol si consta in experimentarea de catre client arolurilor altor persoane, mai intai a celei cu care intra in conflict, apoi a celei care e martora s.a.m.d.Experimentarea creste gradul de evaluare obiectiva si creeaza premisa unei abordari mai realiste a luiin viata reala.

4. Lucrul cu visul.

Pentru gestaltisti visul este calea regala spre integrare (Perls, 1969). Visul contine parti de inteles side asimilat, el este o modalitate de intregire a eului prin constientizarea unor parti ascunse ale

personalitatii. Psihoterapia experientiala a unificarii (P.E.U.) - Iolanda Mitrofan

In cadrul metodei denumita psihoterapia experientiala a unificarii P.E.U. (IolandaMitrofan, 2004)au fost create o serie de scenarii simbolice care permit improvizatii dramaterapeuticeunificatoare, cu punct de plecare in gastaltul creativ, cum ar fi:Casa- grupul construieste simbolic o casa in care fiecare membru este o parte a casei, asumandu-sifunctiile si caracteristicile specifice acelei parti asumate.Chipul uman grupul este un chip uman, un organism constituit din partile care il alcatuiesc.Naufragiat intr-o comunitate izolata, Situatii limita (de ex. un tunel care a fost blocat cu un trende calatori si membrii grupului care se lupa cu supravietuirea), Fluviul, Ingeri demoni si angajatoridisperati etc.

Temele dramaterapeutice unificatoare permit lucrul simbolic, analitic, unificator, focalizatpe teme importante pentru dinamicile de grup si personale: libertate-constrangere, dependenta-

autonomie, competitie, agresivitate, toleranta-intoleranta, etc.Principiile care stau la baza proceselor de grup de tip gestalt si experiential-unificator:- trairea experientei de grup si individuale in prezent, aici si acum;- oglindirea partii in intreg si a intregului in parte, atat la nivel individual cat si la nivelul

dinamicii grupului;- constientizarea de grup, ce inseamna mai mult decat suma constientizarilor individuale;- contactul autentic intre participanti;- unificarea intrapsihica si intragrupala spontana si creative;- focalizarea pe experienta traita de fiecare participant starea de observator constient (in

gestalt) starea de martor transconstient (in PEU);- efect de autorestructurare si dinamizare transformatoare, echilibrata a grupului;

- activarea resurselor personale si interpersonale creative si maturizante- efect de optimizare sau schimbare a scenariului personal de viata;

Sub. 12 - Principalele metode de orientare comportamental

In consilierea comportamentala ca in orice sistem de consiliere si psihoterapie, este esentialaascultarea atenta, acceptarea si intelegerea clientului. O relatie pozitiva dintre client si consilier estenecesara pentru ca, pe de o parte, consilierul sa inteleaga exact problemele clientului iar, pe de alta

parte, acesta sa fie motivat pentru a accede la procesul complex si dificil al modificariicomportamentale.

Tehnicile consilierii/psihoterapiei comportamentale sunt:- Tehnica stingerii comportamentelor nedorite: Comportamentele dezedaptative isi reduc frecventa siapoi se sting daca nu e intarim corespunzator. In tratamentul tulburarilor anxioase sunt folosite doua

13


14/61

modalitati de stingere a comportamentlui nedorit: tehnica imploziva (confruntarea cu situatiaanxiogena se realizeaza imaginar) si tehnica expunerii (confruntarea se realizeaza in realitate).- Tehnica desensibilizarii sistemice: A fost elaborata de Wolpe (1969) si reprezinta o metoda prin careclientul este invatat sa ramana calm in situatii anxiogene. Are mai multe etape: invatarea relaxarii,stabilirea ierarhiei stimulilor anxiogeni, procedeul desensibilizarii.- Tehnica aversiva: presupune inlaturarea modelelor nedorite de comportament prin sanctionareaacestora. Actualmente nu se mai foloseste datorita aspectelor etice implicate.-Metoda modelarii: invatarea unor modele dezirabile de comportament prin imitarea altora.-Tehnica asertiva: invatarea exprimarii deschise si adecvate a gandurilor si sentimentelor.

Alte tehnici de modificare a comportamentelor nedorite au fost descrise de Dan David (2000):- Tehnica Premark: O activitate cu frecventa mai mare poate functiona ca intarire pentru o activitatecu frecventa mai mica careia dorim sa ii crestem frecventa.- Tehnica contractului: consta intr-o intelegere scrisa intre doua sau mai multe persoane prin care sestabileste modul de relationare dintre ele.- Tehnica amorsajului: Se accelereaza un comportament dorit producand conditiile in care el apare.(de ex. Pt a stimula un copil sa citeasca este bine sa ii asiguram in camera lui o biblioteca).- Tehnica satierii: Un comportament dezadaptativ se reduce daca exageram intarirea lui.

- Tehnica paradoxala: Se cere clientului sa amplifice frecventa comportamentului nedorit.

Sub. 13 - Obiectivele i specificul demersului terapeutic n metodacognitiv-comportamental

Abordarea cognitiv-comportamentalaBazele abordarii cognitiv-comportamentale su fost puse de A. Beck care a elaborat o teorie

strcuturala asupra depresiei. Aceasta abordare leaga cognitia persoanei de comportamentul ei,considerand ca felul de a se comporta al uni individ intr-o anumita situatie depinde de caracteristicilesituatiei si de modalitatea in care acesta o interpreteaza. Pentru a schimba comportamentul ineficient al

persoanei, trebuie sa intervenim asupra felului in care aceasta interpreteaza situatiile.Conform acestei abordari, problemele din sfera psihica sunt un rezultat al predominantei

gandurilor negative si convingerilor disfunctionale.Metodele si tehnicile abordarii cognitiv-comportamentale sunt grupate in doua categorii:

1. Metode de identificare a gandurilor negative:

- discutarea unei experiente stresante recente;- retrairea evenimentelor anxiogene pe plan imaginativ sau prin intermediul jocului de rol si

analiza trairilor psihice aferente;- analiza gandurilor asociate modificarilor de dispozitie din cadrul sedintei de consiliere.

2. Metode de modificare a gandurilor negative si comportamentelor aferente:

- explicarea de catre consilier a relatiei dintre gandire, afectivitate, comportament;- informarea clientilor asupra mecanismelor anxietatii;

- distragerea clientilorde la gandurile negative, prin implicarea lor in diverse activitati;- promovarea activitatilor;- explicarea clientilor a unor principii de planificare riguroasa a timpului;- verificarea veridicitatii gandurilor negative automat asociate unor situatii.

Sub. 14 - Premisele si specificul metodei rational-emotive?

Aceasta abordare a fost initiata de Albert Ellis, autor care considera ca problemele noastre suntconsecinta felului in care gandim. Oamenii au au o tendinta egala de agandi atat rational cat siirational, iar ideile si convingerile irationale stau la baza tulburarilor psihice.

Aceasta abordare opereaza cu paradigma ABC care spune ca secventele procesului prin careiau nastere problemele, tulburarile emotionale sunt:

A. un eveniment care i se intampla persoanei;

14


15/61

B. gandurile irationale asociate faptului trait;C. emotiile nascute de ceea ce gandeste persoana.

Conform acestui model, consilierea sau terapia se va focaliza asupra gandurilor si nu asupraemotiilor, procesul de consiliere fiind unul activ si directiv de scurta durata , timp in care clientuleste ajutat prin diverse metode sa renunte la gandirea sa irationala.

Metodele utilizate in cadrul acestei abordari sunt:- studierea unor materiale pentru invatarea felului in care oamenii se perturba prin intermediulgandirii;- temele pentru acasa (sa faca liste cu gandurile negative, sa scrie dezavantajele fumatului in cazulfumatorilor etc);- identificarea situatiilor stresante si analiza gandurilor si emotiilor aferente;- efectuarea unrsarcini cu caracter imploziv de 10-20 de ori pe zi (de ex cuiva cu frica de lift i se ceresa mearga cu liftul de mai multeoripe parcursul unei zile.)- clientul este ajutat sa discrimineze intre starile afective rationale (frica, trsitete, frustrare) si celeirationale ( panica, depresie etc);- Ellis utiliza umorulin sedintele terapeutice ca modalitate de intrerupere a convingerilor irationale;- jocul de rol;

- imageria, clientii erau incurajati sa-si imagineze raspunsuri pozitive pentru situatii stresante.Sub. 15 - Principiile de lucru n consilierea i terapia centrat pe realitate

Bazele acestei abordari au fost puse de W. Glasser in 1967. La baza acestei abordari sta teoriaalegerii: In orice imperejurare noi alegem tot ceea ce facem, inclusiv nefericirea pe careo simtim, ceeace inseamna cadetinem un control mai mare asupra vietii noastre, mult mai mare decat ne imaginam.Este iluzoriu sa ne imaginam ca problemele noastre sunt determinate din exterior, cat de fapt motivatiafaptele noastre (fericite sau nefericite) se afla in interiorul nostru.Principiile consilierii/psihoterapiei centrate pe realitate sunt:

- de cele mai multe ori la baza problemelor este o relatie umana nesatisfacatoare;- procesul interventiei este centrat pe prezentul clientului si nu pe trecutul lui;

- consilierea/psihoterapia realitatii centreaza clientul pe ceea ce alege el sa faca in prezent si nuincurajeaza plangerile excesive;- pune accentul pe responsabilitatea personala pentru tot ceea ce ni se intampla;- rolul consilierului este acela de a-si asista clientii in planificarea unui comportament

responsabil.Sub. 16. In ce consta psihodrama clasica?

Fondatorul psihodramei este J.L.Moreno. El fundamenteaza aceasta abordare pornind de laintuitia valentelor terapeutice ale teatrului. Psihodrama este un model de consiliere/psihoterapie degrup in care cu ajutorul jocului de rol, sunt explorate atat continuturile vietii psihice,cat sicomportamentul persoanei in diferite situatii problematice.

Exista doua concepte cheie ale psihodramei: spontaneitatea si intalnirea.Spontaneitatea reprezinta adaptarea prompta atat la nevoile interioare, cat si la cerintele

realitatii.Ea poate fi indusa prin creearea unui cadru optim, de incredere in sine si inaltii.Spontaneitatea este strans legata de creativitate, in sensul ca energia eliberata de persoana prinintermediul spontaneitatii poate devenii fundamental actului de creatie.

Intalnirea Intr-o intalnire cele doua persoane sunt prezente in spatiu cu toate fortele,slabiciunile si defectele lor,doi actori umani care se vor infierbanta de spontaneitate, doar in parteconstienti de scopurile lor reciproce .Esenta intalnirii moreniene consta in autenticitatea relatiei dintre

persoane. Psihodrama se bazeaza pe jocul scenic.Pentru Moreno nu are numai functie diagnostic, ci siuna ameliorativa,terapeutica,crescand capacitatea de adaptare optima a persoanei la solicitarile

mediului din care face parte.Sedinta de psihodrama moreniana are trei momente:-incalzirea

15


16/61

-reprezentarea scenic-discutia finala.

Incalzirea se realizeaza prin exercitii si discutii si se creeaza o ambianta de spontaneitate.Inreprezentarea scenica protagonistul cu ajutorul Eului auxiliar si al auditorului, pune in scena ointamplare din viata lui sau una imaginata de el. La discutia finala fiecare dintre cei prezenti comunica

protagonistului ce emotii a trait si cu ce imagini au fost asociate acestea. La discutia finala participaintreg auditorul.

Rolurile din psihodrama sunt bine delimitate.Astfel avem:-protagonistul-Eul auxiliar-conducatorul grupului-auditorul.

Protagonistul-este acela care, cu ajutorul Eurilor auxiliare, al conducatorului si auditorului si prinintermediul jocului de rol isi exploreaza interioritatea psihica.

Eul auxiliar-este ales de protagonist pentru a juca un rol in reprezentarea scenica.Conducatorul-consilerul/terapeutul, el este regizorulreprezentatiei si analistul materialului ce apare

pe parcurs.

Auditorul-ceilalti membri ai grupului care nu sunt implicate direct in reprezenatie.In psihodrama sunt utilizate o serie de tehnici psihodramatice, care ulterior au fost preluate siadaptate si de alte orientari de consiliere/psihoterapie:1)inversinuea de rol-o persoana joaca rolul alteia cu care, de obicei interactioneaza in viata de zi cu zi2)dublul o persoana care se identifica cu protagonistul si exprima ceea ce acesta nu reuseste3)oglinda-protagonistul priveste o scena in care el este jucat de un Alter Ego; privindu-se inoglindael poate descoperi aspect necunoscute despre sine.Procesul de consiliere/psihoterapie bazat pe jocul dramatic

Jocul dramatic se poate utiliza atat in consilierea/psihoterapia individuala, cat si in cea de grup.Poate fi fi folosit ca o modalitate central de abordare a problemelor clientului sau ca adjuvant al altora.

Jocul de rol il implica pe individ ca un tot:cognitiv,afectiv si comportamental.Jucand un anumit

rol persoana poate afla mai multe dspre sine si in acelasi timp poate invata modalitatti de relationareadecvata si eficienta. Jocul de rol poate produce modificari in sfera personalitatii.Comportamentulunei persoane reflecta si imaginea de sine a ei.Modificand imaginea de sine apar si modificari in sferacomportamentala.

In concluzie, consilierea/psihoterapia prin joc dramatic nu trebuie considerata numai omodalitate de a achizitiona noi deprinderi si comportamente. Ea are efecte mai profunde asupra

personalitatii, astfel ca modelul comportamental asimilat antreneaza modificari emotionale siintelectuale.

Sub. 17. Tehnici sugestive si de meditatie creatoare

Tehnicile sugestive, in special cele de relaxare,intra in sfera metodelor de autoreglare si chiarde autoprogramare psihica, dar sunt folosite variabil de majoritatea orientarilor si metodelorterapeutice, inclusiv comportamental-cognitiva si psihodinamica ,cele umaniste incluzandu-le dupanecesitati in demersul procesului therapeutic.Termenul de relaxare poate denumi fie starea, fie tehnica,mijlocul de obtinere a starii. Starea derelaxare intra insfera starilor modificate de constiinta, dupa unii autori ea fiind mai aproape de stareade veghe, iar dupa altii de cea hipnotica. Instalarea sa este acompaniata de aparitia unor modificarifiziologice si senzoriale:scaderea ritmului cardiac si respirator, relaxare musculara, senzatii de greutatesi caldura in corp si membre,precum si a unora psihologice:starea de calm si bine subiectiv,diminuarea tensiunilor interioare, a anxietatii, potentarea capacitatilor imaginative si asociative.

Relaxarea reprezinta prin sine o experienta pozitiva, placuta si sanogena pentru persoana, iar

practica ei regulata are pe termen lung efecte de ameliorare si optimizare a starii psihice generale, atonusului si dispozitiei afective a individului, a starii de sanatate psihica si somatica.Exista deci douaaplicatii sau finalitati majore ale practicarii tehnicilor de relaxare:teraputica si de autoreglare.

16


17/61

Utilizarea unor tehnici de relaxare raspunde unor necesitati de optimizare personala, dedestresare.Reactia la stress este personala, individualizata, ea depinzand in mare masura de modul incare individul percepe o situatie, cu toate ca exista si stresori generali, cum ar fi poluarea, zgomotulsau evenimentele de tip traumatizant.

Reactia la stres urmeaza modelul sindromului general de adaptare descris de H.Selye si are 3faze:-prima confruntare cu situatia si declansarea procesului de cautare a solutiilor

-de rezistenta poate fi uneori foarte lunga, in care persoana si-a elaborate o strategie de a face fatastresului

-de epuizare echivalenta cu aparitia bolii.

Sisteme de relaxare de larga circulatie:-Relaxarea analitica-Jacobson-Antrenamentul autogen-Schultz-Antrenamentul psihofiziologic-Ajurianguera-Hipnoza activa in trepte-Ktretschmer-Reglarea activa a tonusuluiStovskis

-Reglarea dinamica de tip sofrologic CaycedoTipuri de exercitii de relaxare1. Relaxarea bazata pe destindere musculara- Acest tip de exercitiu are o componenta sugestiva,starea de ralaxare find obtinutaprin sugerarea destinderii musculare. Catalin Nedelcea concepe si

prezinta in cartea sa o serie de exercitii originale, ca posibile exemplificari de tehnici sugestiveimplementate de autor in activitatea de dezvoltare personala, cu grupuri de dezvoltare personala inmaniera experentiala.2. Relaxarea prin constientizarea tensiunilor fizice - In mod uzual prezenta unor zone tensionate pe

plan fizic,muscular, in conditiile relaxarii indica prezenta unor stari afective negative de tip rezidual,persistente chiar si in situatiile in care persoana se simte confortabil.Acestea sunt legate la randul lorde problemele sau conflictele intrapsihice bazale ale persoanei.Tehnica a fost astfel conceputa incat

prin analiza ulterioara impreuna cu trainerul, aceste probleme sa poata fi developate si eventual sa selucreze cu persoana asupra lor, capatand astfel o reala valoare diagnostica.3. Meditatia experiential cu suport imagistic - Acest gen de exercitiu urmeaza in linii mari

principiile meditatiei ca tehnica, la care se adauga unele elemente de specific apartinandexperientialismului. Starea subiectiva de tip meditativ se aseamana destul de mult cu cea de relaxare,in sensul ca aceasta este prezenta, asociata fiind insa cu unele senzatii specifice: caldura, corp usor,zbor, plutire. Starea constiintei este modificata de tip fluid, in care se activeaza o serie dedisponibilitati latente ale persoanei.

Tehnica are anumite caracteristici care o individualizeaza, face apel la o serie de elemente:-tehnica ecranului mental, pe larg folosita in programarea neurolingvistica, ecran pe care subiectul

poate vizualiza o serie de continuturi personale si cu ajutorul caruia poate lucra asupra lor.

-focalizarea succesiva a atentiei pe diferite elemente, pana la fixarea pe unul singur este un procedeuspecific meditatiei si care ilustreaza foarte bine conceptia asupra starii meditative ca stare de focalizarea atentiei.-elemente de sugestie indirecta,ericksoniana, de tipul:poate ai facut aceasta dj sau poate maitrebuie sa cauti putin sau te destinzi atat cat vrei, sunt de natura de a atrage atentia subiectului inmod indirect, ca el este responsabil de ceea ce se intampla.-iesirea din exercitiu utilizand miscarea miscarea face de multe ori legatura dintre fizic si psihic sieste totodata poate cel mai bun mijloc de exprimare a continuturilor psihice. Miscarea inseamnaactivitate si real, iar prezenta ei semnalizeaza subiectului faptul ca exercitul s-a incheiat,ancorandu-l larealitatea imediata concreta.4. Meditatia creatoare transfiguratoare in PEU - priveste experimentarea schimbarii perspectiveiasupra propriei persoane, asupra altora si a relatiilor interumane, facilitand unificarea si armonizareacreativa.

17


18/61

Sub.18 Terapia sistemica de familie. (TSF)Metoda sistemica a fost elaborata in jurul anilor 80, si este reprezentata de Scoala de la

Milano. Ideea de baza este cea de sistem, asa cum a fost ea conceptualizata de teoria generala asistemelor asupra comportamentelor umane si mai ales asupra familiei.

Scopul TSF este sprijinirea familiei sa descopere, sa intrerupa si eventual sa schimbe

regulile jocurilor interactionale din sistemul familial perturbat.O familie este considerata disfunctionala cand exista in interiorul sistemului sau pattern-uririgide, blocate, care fie au fost preluate din generatiile anterioare, fie apartin familiei actuale. Familiile

perturbate folosesc planuri vechi, devenite inutile pentru reflectarea realitatii curente.Consilierul/terapeutul va urmari nu doar eliberarea de simptom ori schimbarea proceselorinterpersonale, ci va stimula familia sa inteleaga si rostul simptomului si conexiunile sale cu sistemulrelatiilor perturbate dintre membri. Un alt scop e determinarea familiei sa gaseasca si sa creeze caidiferite pt flexibilizarea modalitatilor de relationare din interiorul sau.

Procesul terapeutic in cadrul procesului terapeutic TSF se folosesc 3 principii:32 formularea ipotezelor

33 neutralitatea

34 circularitatea.Formularea ipotezelor se refera la supozitiile pe care echipa terapeutica, in colaborare cu

familia , le emite cu privire la natura problemei. Aceste ipoteze nu sunt supuse unei judecati devaloare, astfel ele nu sunt considerate bune sau rele, ci se accepta sau nu in functie de utilitatea lor in

procesul de aflare a unor noi informatii, care ar putea determina schimbarea sistemului familialdisfunctional.

Intrebarile ghid adresate familiei in etapa initiala vizeaza ipotezele privind rolul simptomului:35 Ce anume v-a determinat sa apelati la terapie?36 Cine beneficiaza cel mai mult de situatia actuala?37 Care este motivatia pentru schimbare?Raspunsurile date de familie la intrebarile terapeutului vor genera noi ipoteze de lucru si vor

duce la o itelegere mai profunda a organizarii si functionarii sistemului si la o planificare ainterventiilor terapautice.

Neutralitatea terapeutul va adopta o pozitie libera de orice judecati morale si o distantapsihologica egala fata de fiecare membru al familiei.

Se sustine in mod egal fiecare membru al familiei. Terapeutul nu este chemat sa judece, ci sainteleaga si sa accepte chiar si puncte de vedere care nu fac parte din sistemul lui de valori. Acest

principiu este cu atat mai greu de mentinut ca cat ddorinta de a ajuta familia este mai mare. Trebuieavut in vedere ca prin interventia sa terapeutul creaza un nou sistem : terapeut familie.

Orice actiune a terapeutului ar putea fi capabila sa distruga echilibrul pe care familia reusise sail obtina in timp, cu o serie de ajustari. Astfel terapeutul trebuie sa manifeste mare grija si competenta

pentru a facilita deschiderea unei cai pentru un nou tip de echilibru in familie.Circularitatea se refera la centrarea pe relatiile existente in interiorul sistemului familial din

perspectiva perceptiei diferite pe care o are fiecare membru asupra acestor relatii.Terapeutul foloseste in acest scop modelul triadic al intrebarilor circulare. Acesta aduce o

noua lunima asupra faptelor si comportamentelor familiale. Cand se adreseaza o intrebare unuimembru al familiei despre relatia dintre alti doi membri ai acestia , terapeutul obtine ,in replica , odefinire a relatiei pe care cel intrebat o are cu cele doua persoane vizate.

Sub. 19 Terapia structural i strategic de familie

Terapia strategica de familie

Cei mai importanti reprezentanti ai acestei terapii sunt Cloe Madanes si Jay Haley. Conformacestora o familie functionala este .

18


19/61

In terapia strategica principalul scop al interventiei terapeutice este rezolvarea problemeiprezente (fara atingerea insight-ului). Terapeutii strategici considera ca membrii familiei nu au nevoiede insight-uri in legatura cu dinamica familiala, ci de solutionarea problemei. De aceea primul pas alterapiei este ajutarea familiei pentru a-si clarifica problema. Urmeaza evaluarea interactiunilorfamiliale pornind de la observarea familiei in timpul sedintelor. In final se dau directive clare inscopul rezolvarii problemei si a schimbarii functionarii familiei terapeutii startegici sunt directivi siautoritari.

Tehnici utilizate pe langa instructiunile directe , se folosesc: Paradoxul reincadrarea (reframing) - schimbarea perspectivei asupra problemei, in sensul ca aceasta este

vazuta ca necesara sistemului familial, prescrierea simptomului (clientul este incurajat sa continue comportamentul simptomatic, de

obicei intr-o anukita situatie, si la o anumita ora), sarcinile metaforice (se actioneaza asupra problemei intr-o maniera simbolica).

Desi pare simpla, terapia strategica presupune multa creativitate si flexibilitate in aplicarea ei.De aceea consilierii care vor sa utilizeze acest tip de terapie, este necesar sa aiba o formare specificadar si supervizare de specialitate.

Terapia structurala de familiePrincipalul reprezentant al acestei terapii este Salvador Minuchin, un psihiatru argentinian.

Conform acestei orientari la baza terapiei de familie se afla ideea de structura. Structura e formata dintotalitatea interactiunilor din familie, care se supun unor reguli explicite sau nu, si care formeaza unintreg.

Conceptele de baza ale terapiei structurale de familie (T Str F) sunt: structura, subsisteme,granite, ierarhie.

Structura familiei constituie totalitatea pattern-urilor de interactiune intre membrii acesteia.Membrii familiei pot sa fie sau nu constienti de existenta acestora, dar cu siguranta nu stiu ca

acestea pot fi schimbate constient sau voluntar in cadrul terapiei. Consilierul poate intelege structurafamiliei prin observarea interactiunilor dintre membrii sai in contextul sedintelor de consiliere sau de

psihoterapie.Subsistemele familiale - fiecare familie este compusa dintr-o serie de subsisteme:6 individul,7 diada maritala8 subsistemul adultilor,9 subsistemul fratriilor,10 subsistemul celor de acelasi sex,11 subsistemul celor cu interese comune, etcFiecare individ are locul si rolul sau in diverse subsisteme, iar atitudinile si comportamentul

sau variaza in functie de acestea.

Granitele interpersonale - separa subsistemele si regleaza schimburile la nivelul lor.Granitele pot fi:12 granite rigide13 granite clare14 granite difuzeIn familiile cu granite rigide membrii familiei au putine contacte intre ei dar si cu cei din

afara familiei. Slabiciunea acestei familii consta in faptul ca membrii sai nu-si pot oferi suport siafectiune reciproca.

In familiile cu granite clare sunt promovate atat comunicarea intre subsisteme precum siautonomia acestora. De exemplu parintii pot sa aiba o comunicare buna atat intre ei cat si cu copii lor,si in acelasi timp sa le respecte autonomia specifica varstei.

In familiile cu granite difuze se sacrifica autonomia si libertatea pentru apropiere si suport.Aici nu exista granite clare intre indivizi si intre subsisteme. Membrii acestor familii au dificultati derelationare cu cei din afara si tind sa fie foarte dependenti unii de altii. Ei au foarte rar idei sau

19


20/61

interese individuale insa isi ofera suport maxim unul altuia. Parintii ce fac parte din aceste familii suntsupraimplicati in activitatile copiilor lor.

Ierarhia ne arata cine are puterea de decizie in familie. Aceasta este, de obicei, impartitaintre indivizi sau intre subsisteme. Uneori se pot crea aliante intre diversi indivizi din cadrul familieicu scopul impartirii puterii de decizie. De cele mai multe ori in familii puterea o detin parintii, darexista si familii disfunctionale in care copii au mai multa putere decat unul sau altul dintre parinti.

Procesul T Str F depinde de intelegerea structurii, a subsistemelor , a granitelor si a ierarhieifamiliale. In terapia structurala de familie, consilierul/terapeutul (C/T) trebuie sa stabileasca mai intairelatia terapeutica pt a schimba anumite aspecte disfunctionale.

Urmeaza apoi, diagnoza structurala adica identificarea caracteristicilor familiei conformconceptelor mai sus mentionate.

Consilierul este activ si directiv, punand membrii familiei in diverse situatii, astfel incat acestiasa constientizeze felul in care ei interactioneaza.

Restructurarea familiala, ultima faza a terapiei, urmareste dezvoltarea unei structuri defamilie satisfacatoare, care sa permita satisfacerea nevoilor individuale dar si a familiei ca intreg.

Sub. 20 Terapia experienial a comunicrii

Acest tip de terapie a fost dezvoltat de Virginia Satir si se constituie ca un curent importantdesprins din terapia comunicationala. Nucleul terapiei este comunicarea membrii unei familii pot fiinvatati sa comunice mai sincer si mai eficient.

Criteriile pentru a stabili daca o familie este sanatoasa sau nu sunt:15 comunicarea congruenta (cu emotiile) fiecare membru spune ceea ce simte sau ceea ce

gandeste fara sa-i fie frica sau fara a fi rejectat).16 Reguli flexibile in functie de situatie,17 Roluri clare si relatii satisfacatoare cu exteriorul.Consilierul/terapeutul (C/T) care abordeaza familiile dupa acest model, trebuie sa fie atent la

pattern-urile de comunicare, la regulile si rolurile din familie.

Increderea in sine a membrilor familiei este un alt aspect important in terapia comunicationala.Pentru o comunicare onesta este nevoie de o buna imagine de sine, astfel , consilierul acorda suficienttimp , inca de la inceputul terapiei, constructiei unei imagini de sine pozitive la membrii familiei.

Schimbare pattern-urilor de comunicare ineficiente din familie costituie punctul nodal alterapiei comunicationale.

Dupa V. Satir exista mai multe stiluri de comunicare ineficiente:18 concilierea (a comunica a. i. sa nu superi pe nimeni)19 dezaprobarea (a da vina pe ceilalti si a nu-ti asuma raspunderea)20 comunicarea stil computer(se realizeaza strict in plan cognitiv , evitand emotiile)21 distragerea (schimbarea subiectului cand conflictul este iminent)Stilul de comunicare congruenteste descris de V. Satir ca fiind comunicarea deschisa, ce

este in congruienta cu gandirea si emotiile proprii.Procesul terapeutic - consilierul invata membrii familiei sa cunoasca si sa recunoasca ce

stiluri de comunicare folosesc si in ce situatii si ii ajuta sa deprinda o comunicare congruenta:22 sa-si exprime deschis dezacordul,23 sa vorbeasca despre fricile, sperantele si dorintele lor,24 sa ceara informatii suplimentare fara teama,25 sa ofere feed-back intr-o maniera nonjudicativa,26 sa empatizeze unul cu altul ,27 sa diminueze mesajele ascunse din comunicare.Regulile familiale sunt un alt aspect important al terapiei. Necunoasterea sau nerespectarea

regulilor implicite de catre membrii familiei , impiedica comunicarea libera si deschisa. Prinintermediul jocului de rol, a diverselorjocuri simbolice, sculpturi de grup familial (configurariposturale simbolice, liber alese de participanti), improvizatie creatoare de tip plastic, dans, expresie

20


21/61

muzicala etc, sau tehnici interactionale, consilierul/terapeutul ajuta familia sa recunoasca aceste regulisi sa le schimbe.

Sub. 21 Terapia narativ de familie

Initiatori DAVID WHITE si DAVID EPSON. Metoda se dezvolta la inceputul anilor 90. Capremiza conceptuala se intemeiaza pe o filosofie eliberatoare, cautnd sa le insufle oamenilor puterea

si energia necesara pentru a-si crea propriile lor conceptii (povesti) despre sine si despre lume.Premiza este ca inca de la nastere omul este modelat si conditionat de famila si cultura de apartenenta.Modelarea priveste maniera in care omul se percepe pe sine si modul cum percepe lumea, modul cumvorbeste despre el insusi. In felul acesta omul isi pierde capacitatea de a stabili singur sensul proprieiidentitati si valori.

TNF este una din cele mai active metode terapeutice.Specific si obiective la TNF pun accent pe adevarul experientei traite exprimata sub forma

unei noi conceptii, a unei noi naratiuni despre propria viata.Autorii TNF ajuta clientii sa construiasca o poveste alternativa despre ei insisi care este

derivata din propria experienta de viata si care nu se potriveste si chiar neaga povestea impusa desocietate.

Credo-ul TNF ,, Persoana nu se indentifica niciodata cu problemaTehnica de baza a TN este externalizarea.Acesta este raspunsul la interiorizarea problemei, a normei: (simptomului) impusa din afara.

Punerea unei probleme eticheta ajuta clientul sa-si recunoasca responsabilitatea pentru propriulcomportament. Aceasta se face prin intrebari ca :

,,Cum iti afecteaza viata problema x? - intrebarea separa problema de persoana.Externalizarea este definita de White ca abordare terapeutica ce incurajeaza persoana sa

obiectiveze sau chiar sa personifice problemele opresive. Acest proces permite problemei sa devina ,,oparte separata si externa persoanei cu care individul are un anumit tip de relatie. Externalizarea iiajuta pe clienti sa perceapa anumite parti ale eului care nu sint contaminate de simptom. Aceasta ducela o noua viziune asupra propriei persoane ca fiind libera dar si responsabila de alegerile pe care le

face.Efectele externalizarii:

1 reduc disputele neproductive cu privire la responsabilitatea privind problema aparuta2 submineaza sentimentele de esec ce apar datorita persistentei problemei3 deschide calea persoanei de a coopera cu ceilalati-ofera noi posibilitati personale de a-si

recupera viata4 ofera posibilitatea existentei unui dialog5 da posibilitatea persoanei de a aborda problemele grele mai eficient si mai putin

stresant.Creativitatea si flexibilitatea sint reprezentative pentru TNF iar una dintre limitele ei este ca

este mai curin o terapie individuala.

Sub. 22.Terapia problemelor ce apar n cupluTerapia centrat pe problema

De obicei, un cuplu prezinta terapeutului in prima instanta problema cu care se confrunta pentrua incerca sa o depaseasca si a ramane impreuna.Dar, exista insa si cazuri cand unul dintre soti estehotarat sa divorteze ,fara a-i dezvalui celuilalt intentiile.El vine la terapeut cu scopul de a-i demonstraceluilalt ca a incercat si aceasta varianta si tot nu s-a schimbat nimic dar de fapt duplicitatea lui a facutca lucrurile sa ramana in acelasi stadiu disfunctional.

Cand terapeutul examineaza o problema maritala ,el observa deseori ca motivele disensiunilorse afla la nivelul regulilor dintre partenerica de exemplu:sotia ar putea spune ca problema este aceea ca

sotul ei este iresponsabil in privinta cheltuierii banilor pe cand ,sotul ar putea raspunde ca ipocriziasotiei este de vina ,faptul ca ea nu vrea niciodata sa se simta bine,asa ca el cauta placerea in alta parte.Disensiunile dintr-un cuplu isi au originea indeosebi in absenta flexibilitatii; cand regulile unui

21


22/61

mariaj sunt prea rigide, nemultumirile apar imediat, chiar daca nu toate sunt exteriorizate.Existacasatorii in care crizele se petrec regulat, facand parte dintr-un ciclu iar terapeutul trebuie sa intrerupaacest ciclu, incercand sa-i readuca pe membrii cuplului pe o directie continua si armonica .

Daca acest lucru nu se poate, trebuie sa clarifice si sa stimuleze in dinamica de cuplu "miscareadecisiva" - care este deosebit de dificila, pentru ca terapeutul trebuie sa-si asume responsabilitateaimplicarii sale in a influenta destinele unor oameni, de a-i convinge sau sustine in deciziile lor, pornindde la nevoi si posibilitati, ca este necesar sa isi construiasca o noua viata alaturi de altcineva.

Cea mai buna solutie este cea asumata de comun acord, terapeutul ramanand un martor avizatpentru ca, inainte de orice, terapeutul de cuplu este necesar sa fie un bun moderator si negociator alpartenerilor, evitand orice alianta cu vreunul dintre acestia.

Pentru ca terapeutul sa reuseasca sa-i motiveze pe membrii cuplului disfunctional sa ii urmezeindicatiile, el poate alege 2 cai:

1.abordarea directa-adica membrii cuplului sunt incurajati sa vorbeasca despre cat dedisperata este situatia lor iar terapeutul va fi de acord cu acestia,aratandu-le ca si el considera situatiafoarte dificila;

2. abordarea indirecta- cand ii determina pe parteneri sa vorbeasca despre tot ceea ce auincercat sa intreprinda pentru a rezolva problema.

Cand terapeutul traseaza o sarcina, el trebuie sa ceara intotdeauna la intrevederea urmatoare orelatare despre aceasta,in general, rezultatul fiind unul dintre urmatoarele 3:a. sarcina a fost indeplinita-in acest caz, familia este felicitata si interviul continua din acel punct.b. sarcina a fost indeplinita partial-aici, membrii familiei trebuie sa explice de ce nu a fost indeplinita

in totalitate.c. sarcina nu a fost indeplinita -terapeutul le arata ca au pierdut o oprtunitate de a iesi din impas.

Modul cum abordeaza un terapeut o problema maritala este determinat de mai multifactori, cei mai importanti fiind:a.Terapeutul trebuie sa evite minimalizarea problemelor- indiferent de problemele existente intr-uncuplu,terapeutul nu trebuie sa incerce sa atenueze impasul,minimizandu-l pentru ca daca va procedaastfel, membrii cuplului vor pleca de la premisa ca el nu intelege gravitatea situatiei lor si s-ar putea

chiar sa renunte la terapie.b.Terapeutul trebuie sa evite lucrurile abstracte-este bine ca el sa ceara partenerilor unui cuplu sa seconcentreze asupra unor comportamente concrete si nu asupra unor probleme mari. De exemplu, sotiaintelectuala care sustine drepturile femeilor ar putea ezita sa-si formuleze obiectiile de a spala lenjeriamurdara a sotului ei, dar tocmai aici se poate manifesta problema cea mai importanta; sotul care

protesteaza ca sotia sa nu este afectuoasa, poate fi centrat pe felul cum doreste el sa fie primit cand seintoarce acasa de la munca.c.Terapeutul va evita,in mod constant,sa fie prins intr-o coalitie-el trebuie sa fie impartial ,sa nu tina

parte numai barbatuluid.Terapeutul trebuie sa accentueze rolul prezentului si sa evite trecutul-in general ,partenerii vadsituatia lor ca o consecinta a lucrurilor care s-au intamplat in trecut astfel ca,terapeutul trebuie sa

gaseasca ceva in prezent care sa permita iertarea,si perechea sa poata depasi situatia conflictuala.e.Terapeutul trebuie sa evite sa permita adoptarea unor pozitii ireversibile - este foarte important ca

partenerii sa nu fie lasati sa adopte o pozitie pe care nu o mai pot schimba.

2. PROBLEMA PUTERII IN CUPLU - multe cupluri ajung la disensiuni din cauza autoritatii siputerii. Problemele ce apar pornesc in special din ignorarea ideii potrivit careia relatia moderna departeneriat surprinde reciprocitateaputerii si autoritatii, pe diferite niveluri si in diferite intensitati.

Dintr-o alta perspectiva,conceptul de "luare a deciziilor" este perceput ca fiind unul dintreindicatorii principali ce definesc raportul de autoritate si putere. Cu alte cuvinte, daca un membru alcuplului are o capacitate decizionala mai mare decat celalalt nu inseamna neaparat, ca are o autoritatesporita fata de partener.

Numeroase cercetari arata faptul ca luarea deciziilor se doreste a fi egalitara, cu exceptia zoneifinantelor, unde sotiile prefera decizii reciproce in in timp ce sotii mai degraba ar desparti zonele de

22


23/61

cheltuiala si ar decide unilateral.Acest fapt ridica noi probleme, atat in domeniul deciziilor privind cheltuirea bugetului familiei

cat si in relatia de interdependenta cu celelalte cauze (cine aduce mai multi bani in familie, cine areprioritati mai mari in viitorul apropiat) care pot influenta structura de autoritate si putere.

3. PROBLEME DE ORDIN SEXUAL - cele mai multe anxietati sau nelinisti conjugalepleaca de la insatisfactia legata de viata sexuala;natura problemelor se refera durata, calitatea sifrecventa contactelor sexuale. A face dragoste cand vrea eapoate confirma unui barbat iubirea sotieilui, pe cand a face dragoste cand vrea el poate insemna ca se foloseste de ea sau ca o domina.

Atunci cand femeia este respinsa, ajunge sa creada ca nu mai este atractiva, pe cand barbatul sesimte jignit daca observa o lipsa de entuziasm sau neimplicare din partea sotiei in actul sexual. Asadar,semnificatiile simbolice atribuite de cei 2 parteneri actului sexual sunt periculoase, pentru ca nu potgenera disfunctii si nemultumiri.

De asemenea, implicatii deosebite sunt determinate si de momentul dorintei sexuale care nucoincide la cei 2 parteneri de multe ori.Terapeutii spun ca problemele sexuale apar atunci cand exista o

proasta comunicare intre parteneri. In multe cazuri, unul dintre ei nu reuseste sa-i comunice celuilaltce simte sau ce ar vrea cu adevarat. Paradoxal, desi exprimarea dorintelor ar trebui sa fie cel mai usorlucru intr-o relatie intima, psihologii descopera frecvent ca majoritatea indivizilor care declara ca se

iubesc fara limite au asteptari despre care prefera sa nu discute cu partenerii lor.Nemultumirile privind insatisfactia vietii sexuale pornesc si din ignorarea ideii potrivit careiafemeia poseda dorinta sexuala, la fel de vigoranta si chiar mai puternica decat cea a barbatului. Deexemplu, nelinistile masculine au crescut, barbatii devenind stresanti si complexati ca ideea ca, dacanu-si vor satisface partenera, o pot pierde, situatie noua care-i obliga sa fie mult mai atenti laasteptarile si dorintele acesteia.Sugestii pentru imbunatatirea vietii sexuale

-discutati sincer cu parenerul ce va satisface cel mai mult-intrebati-l cum ar dori sa procedati pentru a fi si el satisfacut-nu neglijati aspectul nonverbal al comunicarii sexuale;uneori asemenea mesaje vorbesc maimult decat cuvintele;

-aveti rabdare cu partenerul si tineti cont si de dorintele lui;-fiti constient ca preferintele sexuale se pot schimba de-a lungul timpului;-daca partenerul respinge un tip de activitate sexuala,nu inseamna ca va respinge pedumneavoastra ca persoana.

Pentru rezolvarea unei probleme de cuplu sunt necesari 5 pasi:1. Revizuirea mentalitatii- daca se gandesc ca problema nu se poate rezolva ,se insala

amarnica pentru ca orice situatie are si o iesire ,important e sa vrea sa o descopere.Sa vada cu alti ochisi cu alta minte problema care ii framanta.

2. Identificarea corecta a problemei- partenerii trebuie sa discute intre ei si sa precizeze catmai clar situatia care ii nemultumeste.

3. Identificarea tuturor solutiilor-consta in gasirea cat mai multor solutii pentru a-si rezolva

problema.4. Identificarea celor mai bune solutii posibile-adica "ce se va intampla daca alege solutia

x"?,"cum se va simti partenerul?",cum se va simti el\ea?,"ce efecte negative pot aparea?"5. Identificarea unei solutii care se dovedeste a fi cea mai buna4.COMPORTAMENTELE RECIPROC NEGATIVE-cuplurile nefericite au ,in

general,putine interactiuni placute,majoritatea fiind incarcate de suparare ,blam si pedeapsa.Relatia dintre membrii unui cuplu disfunctional se caracterizeaza adesea prin comportament

negativ reciproc: daca unul dintre soti se comporta negativ,partenerul considera ca este indreptatit saraspunda cu aceeasi moneda si astfel incepe un lant de interactiuni negative.

Incapacitatea de a rezolva conflictul, lipsa indemanarii in a detensiona dizarmonia predispunecuplul la acumularea unei serii de conflicte nerezolvate care pot crea un context negativ,in careangajarea partenerilor in rezolvarea constructiva a problemelor sa fie putin probabila.

23


24/61

Sub 23. Comunicarea ca factor important al stabilitii \sntii cuplului. Agendaascuns

O buna comunicare inseamna ca partenerul sa inteleaga exact ceea ai vrut sa ii transmiti.Dinnefericire, exista multe cazuri cand intentia si impactul au continuturi diferite,o serie de cauze putandexplica acest lucru.Foarte multi dintre noi, avem tendinta de a presupune ca celalalt intelege ceea ce

vrem sa-i spunem si ne surprinde cand aflam ca de fapt nu este deloc asa. Nu ne intereseaza feed-back-ul, rareori il ceem si de putine ori ni se ofera. Acest lucru se intampla mai ales in cazurile in carepresupunem ca celalalt ne cunoaste atat de bine incat el intelege ce vrem sa-i comunicam.Pentru a imbunatati comunicarea trebuie sa tinem cont de :- ascultati atent continutul, dar observati si starea afectiva a celuilalt enumerati-va nemultumirile sirezolvati-le pe rand- nu deviati discutia de la aceasta problema- incercati sa intelegeti punctul de vedere al partenerului- nu favorizati aparitia culpabilizarii cereti si oferiti feed-back

O modalitate eficienta de a comunica sincer cu partenerul este cutia cu sugestii sau o altavarianta este intrunirea de familie care are 3 stadii:

1.ascultarea nemultumirilor-unul din parteneri asculta plangerile celuilalt si se asigura ca ainteles mesajul transmis.2.construirea agendei-se alcatuieste o lista cu aspectele exacte care se incearca a fi rezolvate3 rezolvarea nemultumirilor-vizeaza punerea in practica a aspectelor negociate anterior.Politetea in comunicare se refera si la ceea ce specialistii au denumit ascultarea activa.

Studii clinice si psihologice au demonstrat ca problemele maritale sunt datorate in special deficientelorcomunicationale.Sursele barierelor comunicationale sunt:

1. Diferentele culturale2. Diferentele de gen-rol3. Comunicarea indirecta - distorsioneaza destul de profund calitatea relatiei de parteneriat4. Folosirea diferita a cuvintelor - ingreuneaza comunicarea5. Presupunerile incorecte si generalizarea - determina disfuncionalitati ce se pot amplifica

pe masura trecerii timpului6. Comunicarea contradictorie-se refera la faptul ca 2 sau mai multe mesaje trimise deaceeasi persoana se opun intre ele.7. Monologul - inhiba efectiv comunicarea si interactiunea dintre parteneri,lucru frstrant

pentru receptor pentru ca nu-i ofera posibilitatea de a-si exprima dezacordul fata de mesajuloferit.8. Comunicarea defensiva - apare cand o persoana se simte amenintata de cealalta sicomunica cu ea,ascunzandu-se in spatele acestor temeri.

Conditii esentiale ale comunicarii sunt:-claritatea-proprietatea-naturaletea

AGENDA ASCUNSO importanta parte a demersului terapeutic de tip corectiv-optimizator are in vedere lucrul cu

"agenda ascunsa".Agenda ascunsa reprezinta suma ideilor ,adica framantarile care,din diverse motive ,raman

neexteriorizate si nerezolvate.Daca agenda ramane ascunsa mai multe zile ,saptamani sau chiar ani,insatisfactia si frustrarea vor creste ,disensiunile se vor ampifica.

In general daca unul dintre parteneri are o agenda ascunsa ,s-ar putea ca el sa interpreteze toate

mesajele celuilalt prin filtrul acelei agende.Agendele ascunse apar chiar si in casatoriile cele mai linistite si nu trebuie ignorate niciodata .Pentru o intelegere mai clara avem exemplul urmator. In acest caz, sotia are o agenda ascunsa

24


25/61

"El nu mai tine la mine". S-ar putea ca ea sa aiba dreptate, dar s-ar putea si ca ea sa denaturezemesajele .Poate ca sotul este, intr-adevar, ingrijorat in legatura cu sanatatea ei, dar poate ca ea a privitacest mesaj ca pe o dovada ca sotul ei nu mai este atras de ea; deci, problema este nu ce a intentionatel prin acest mesaj ori daca ea il distorsioneaza sa nu ci problema este ca agenda ei a ramasascunsa.Atata timp cat este ascunsa ea nu poate fi rezolvata.Exista 3 tipuri de agende ascunse:

Cea mai des intalnita este agenda ascunsa negativa, care are ca problema centrala afectiuneaiar filtrul care opereaza este "Sotul\sotia nu ma iubeste" si dovezile sunt adunate pt a hrani sentimentulde durere.

Al 2-lea tip de agenda este agenda de raspuns in care problema centrala este interesul iarfiltrul care opereaza este "Sotul \sotiei nu ii pasa de mine si nu il\o interesea

curs psihoterapie_iolanda mitrofan si colab

Documents