iolanda mitrofan psihoterapia experientiala

355
,- ,'.- =-~ o;<.:<'1-~~~ •... '''~.'' '>. . ,

Upload: tutrent2

Post on 17-Nov-2014

3.754 views

Category:

Documents


270 download

DESCRIPTION

 

TRANSCRIPT

Page 1: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

,-,'.- =-~

o;<.:<'1-~~~

•...

'''~.'' '>..,

Page 2: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

LEI: 45000

Prof. dr. lolanda Mitrofan- Facultatea de Sociologie, Psihologie Pedagogie, Catedra dePsihologie, Studii aprofundate In Psihoterapie (Master), Universi­tatea Bucure9ti. Sustine disciplinele.- Psihoterapie experientiala, creativ-expresiva $i transpersonala(Master - In psihoterapie, Univ. Bucuresti).

- Terapii de familie (Master - Catedrade PSihologie 9i anulill SectiaAsistenta Sociala, Universitatea Bucure$ti.- Psihoterapie 9i Consiliere 9i terapii de familie - Sectia Psiho­logie, Universitatea Titu Maiorescu, anul III - Asistenta Sociala,Universitatea Bucure$ti.- Psihoterapia copilului 9i adolescentului $i Consiliere de familie(Master In consiliere, Sectia Pedagogie).- Psihologia familiei $i psihosexologie, 'an IV Psihologie, Uni­versitatea Bucure$ti.- PSihoterapeut practician cu specializari In: terapii creative, NLP,dramaterapie, gestalt terapie $i terapii de cuplu $i de familie.- Pr89edinta Societapi de Psihoterapie Experientiala Romana.

- Autor 9i Coautor a peste 100 de studii, articole 9tiintifice ~i temede cercetare, precum !?i al cartilor: "Cuplul conjugal - armorlie $idezarmonie", Ed. ;>1. 1989; "Familia de la A ... Z" Ed. ;>1. 1991;"Elemente de psihologia cuplutui", Ed. ;>ansa, 1994; "Elemente depsihologia cuplului; editie revizuita 9i adaugita, Ed. ;>ansa 1996 $ieditia 1997; "Psihologia relatiilor dintre sexe. Mutatii $i alternative,Ed. Alternative, 1997.

ISBN: 973-98331-0-1

Page 3: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Sub redactia:

Prof. dr. IOLANDA MITROFAN

PSI HOTERAPIAEXPERIENTIALA,

o PARADIGMA A AUTORESTRUCTURARII51 DEZVOLTARII PERSONALE~

editia a II-a,

Page 4: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

-------------------- - -_.~---~ ---------------------------

Descrierea CIP a Bibliotecii NationaleMITRO FAN IOL>\NDA

Psihoterapie experientiaH'jlolanda Mitrofan. - Ed. a 2-a ­Bucure~ti: Infomedica, 1999

360 p.: ii.; 26 em.

Bibliogr.ISBN 973-9394-20-5

615.851

© 1999 by INFOMEDICA s.d.

PSIHOTERAPIA EXPERIEN1IALAo PARADIGMA A AUTORESTRUCTURARII

~I DEZVOLTARlI PERSONALE

Sub redactia Prof. dr. Iolanda Mitrofan

ISBN: 973-9394-20-5

Toate drepturile rezervate Editurii INFOMEDICANici 0 parte din acest volum nu poate fi copiata larapermisiunea scriii a Editurii INFO MEDICA.

Drepturile de distribulie in striHnatateapartin in exclusivitate editurii.

Copyright © 1999 by INFOMEDICAs.r.l.All rights reserved.

Editia I - 1997

Apamt 1999

Editura INFO MEDICA Bucure§ti~os. Panduri 35, Bl PI, Sc. A, Ap. 34Tel.: 781.34.28; 781.42.98Fax: 781.34.28

Coli tipar: 45. Format 8/61x86.Hartie offset 61x86/70gm2Tipaml executat la INFOMEDlCA s.r.l.

Redactor: Prof. dr. Iolanda MitrofanTehnoredactor: Liliana Pricop

Page 5: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

«De aceea voi urma propriul meu drum - nu fn cautarea unei altesau mai bune doctrine, did §tiu ca ea nu exista, ci pentru a abandon a

toate doctrinele §i pe top mae§tri, ca sa-mi ating singur /in ta.»

Herman Hesse (Siddartha)

I

Page 6: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

AUTORI

1. Prof. dr. Iolanda Mitrofan- Facultatea de Sociologie, Psihologie Pedagogie, Cate­

dra de Psihologie, Studii aprofundate in Psihoterapie(Master), Universitatea Bucure~ti. Sustine disciplinele.

- Psihoterapie expelientiala, creativ-expresiva ~i trans­personala (Master - in psihoterapie, Univ. Bucure§ti).

- Terapii de tilinilie (Master - Catedra de Psihologie §ianulIII Sectia Asistentii Sociala, Universitatea Bucure§ti.

- Psihoterapie §i Consiliere §i terapii de familie - SeqiaPsihologie, Universitatea Titu Maiorescu, anul III ­Asistentii Sociala, Universitatea Bucure§ti.

- Psihoterapia copilului §i adolescentu1ui §i Consiliere defamilie (Masterln consiliere, Sectia Pedagogie).

- Psihologia familiei §ipsihosexologie, an IV Psihologie,Universitatea Bucuresti.

- Psihoterapeut practician eu specializari in: terapii cre­ative, NLP, dramaterapie, gestalt terapie §i terapii decuplu §i de familie.

- Cereetator §t.gr. I Institutul National de Expertiza Me­dicali'!§i Reeuperarea Capacjti'!lii de Munca.

- Pre§edintaSocietiitiide PsihoterapieExperientialiiRomani!.- Coordonator al unor programe de formare in domeni-

ul eonsilierJ §i psihoterapiei experientiale de grup, eusprijinul Fundatiei Soros.

- Coordonator §i director al programului de editare aRevistei de Psihoterapie Experientialii "Aici §i Aeum"§i redactor §d-adjunct al Revistei de Expertizii Medi­cali'!§i Recuperare a Capacitatii de Mundi.

- Autar §iCoautor a peste 100 de studii, articole §tiintifiee§iteme de cercetare, precum §ial cartilor: "Cuplul con­jugal- armonie §idezarmonie", Ed. St. 1989; "Familiade la A ... Z" Ed. St. 199]; "Elemente de psihologiacuplului", Ed. Sansa, 1994; "Elemente de psihologiacuplului; editie revizuiili §i adaugitii, Ed. Sansa 1996 §iediiia 1997; "Psihologia rela!iilor dintre sexe. ]\futatii §ialternative, Ed. Alternative, 1997.

2. Carmen Beyer- Psiholog (cu studii aprofundate - master - in psillOtera­

pie §ipsihodiagnostic Universitatea Bucurqti).- Asistent universitar (Facultatea de Psihologie, Univer­

sitatea Titu Maiorescu, sustine serninarii la discipline­Ie: Psihoterapie, Consiliere §i Terapii de farnilie, Psi­hodiagnoza proiectiva).

- Psihoterapeut practician §i formator, specializat in Psi­hoterapie Experientiala de Gmp (programe in parte­neriat - Universitatea Bucure§ti §i Fundatia Soros).

- Membru fondatar §iconsilier coordonator §tiiniifical So­cieilitii de Psilloterapie Experien!iala Romana (SPER).

- Coordonator a1 programului de editare a Revistei dePsihoterapie Experientiala "Aiei §i Acum", finantatde FDSC §i redactor-§ef al revistei.

3. Doru Buzducea- Asistent social cu studii aprofundate (Master) in poli­

tiei sociale.- doctorand;- Consilier clinician in probleme ale copilului §i familiei

afectati de infeqia \SlDA, in cadrul Fundatiei Rouma­nian Angel Appeal.

- Coordonator al Departamentului de Servicii Soeialedin Spitalul Clinic de Boli Infeqioase Colentina,Sectia de zi "Floarea Soarelui", Bueure§ti.

- Asistent universitar asociat, catedra de Asistenta Sociala,Universitatea Bucure§ti (sustine seminaru de Psihoterapie§iAsistenti'iSociala a persoanelor cu SIDA §iboli eronice).

- Mem!'r:: al Societatii de Psihoterapie ExperientialaRomana.

- Autar al volumului "SIDA - Confluente psihosoeiale,Ed. St. §i Tehnica 1997 §i coautor 1a volumul "Pentruo Societate centrata pe Copil" )sub coordonarea C.Zamfrr), Ed. Alternative, 1997.

4. Victor Badea- Psiholog (in curs de studii aprofundate - master in psi­

hodiagnostic §ipsihoterapie).- Asistent universitar (Universitatea Titu Maiorescu, Fa­

cultatea de Psihologie).- Membm fondator SPER, - praetician specializat in con­

siliere §i psihoterapie expelientiali'! de grup (in cadmlProgramului in parteneriat dintre Universitatea Bucu­rc§ti §iFundatia Soros), preeum §iin peer-counseling.

5. Adrian Luca- Asistent social, consilier practieian in probleme ale co­

pilului §i farniliei afectaii de inJ:ectia HJV\SIDA, incadml Asociatiei Romane AntiSIDA (ARAS),SpitalulClinic de Boli lnfeqioase §iTropicale dr. V. Babe§;

- vicepre§edinte al Asociatiei Asistentilor Soeiali Profesi­o~ti (AASP).

- Membru fondator SPERo- Consilier de orientare rogersiana §i practlclan spe-

cializat in psihoterapie experientiala de gmp (in cadmlProgramului eu parteneriat dintre Universitatea Bucu­re~ti §i Fundaiia Soros).

6. Laurentiu Mitrofan- Student an IV psill010gie.- Membru fonda tor SPERo- Publicatii §i preocupiiri in dezvoltare personalii §i

transpersonalil. §i in psillodiagnoza.

7. Anca Nicolae- Psihologclinician, consilier §i psihoterapeut in

cadrul Fundatiei Roumanian Angel Appeal, centrulde zi "Floarea Soareiui" - Spita1ul Clinic de Boli In­fectioase Colentina.

- Membru fondator SPER.- Practician specializari in "Peer Counseling" §iConsiliere

§iPsilloterapie experientialii de grup (Programe ale Fun­datiei Soros in parteneriat cu Universitatea Bucure§ti).

8. Denisa Cristina Stoica- Asistent social.- Membru fondator SPERo- Practieial} specializat in eonsiliere §ipsihoterapie expe-

rientiala de gmp (Program in parteneriat al Universi­taW Bueure§ti eu Fundatia Soros.

- SpecIalizare in terapii creative - program al Catedrei deAsistenia Soeiala in colaborare cu Hogeschool Sittard,Olanda.

9. Elena Otilia Vladislav- Psiholog, clinician §i psihoterapeut la Policliniea de

Copii nt. 1 Bucure§ti.- Studii aprofundate (Master) in psihoterapie §i psiho­

diagnostic eu dizertaiia "Demers expresiv gestaltistin psihoterapia Copilului.

- Membru fonda tor §i eoordonator managerial SPERo- Praetician §i formator speeializat in psilloterapia ex-

perientialii de gmp (program in parteneriat intreUniversitatea Bucurqti §i Fundalia Soros).

Page 7: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

nLJ

---- .

I C' \~~,~;'-_/

Introducere in psihoterapiile experientiale - 0 paradigma a restructurarii §i dezvoWirii personale 9

Cap. 1

Cap. 2

'}Cap. J

Gestalt-terapia - de Ia con~tientizarea de sine la adaptarea creativa §iintegrarea holistli .. " ......................................................• 19Iolullda ]lJitrofan

Analiz3 bioenergetidi - Q terapie centrata pe comunicare croporall! 61Carmen Beyer

Psil10terapia reogersiana centratli pc persoana sau exper!enta "Cre§terii afective" .....•......... 79Adrian Luca

Cap. 4

Cap. 5

Psihoterapia existentiala san experienta diutarii sensului. De la pierderede sine Ia regas!re de sine" 113Iolallda lYlitrofan, Dom Buzdueea

Terapia realitate ~ transparen!a, umor §! respousabilitate - primn} passpre schimbare ' 135Doru Buzducea

Cap. 9

Cap. 7

Cap. 6

Cap. 8

Analiza tranzactionala, rlecorlificarea, deconspirarea §i interpretarea mesaje!orascunse 143Dora Buzducea

Psihoterapia copilului centrata pe metode eXlleriential-expresive ........•................. 169Iolunda JWttrofun, Elena Ofilia Hadislav

Psilioterapia experientia!a de famille , 195Iolanda Jl1itrofan

Psihoterapia eXllerientiaia de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "cre§tere" 207Iolanda ]lJitrofan, De1lisa Cristina Stoica

Grupul experiential centrat pe psihodrama - un modul de optimizarea disponibHitatilor pentru contact nman 275Victor Badea

Umoml ca forma de terapie - "a transforma suferinta prin ras" 309AJecaMeolae

Cap. 12 De Ia dezvoitare personala Ia dezvoltare transpersonalii. 333Lauren[iu ]lJitrofan

Bibliografi'! •••..•....•...............•......••......••••••.....•.•.....•••.•..... 349

Cap. 11

Cap. 10

Tabcle 359

Page 8: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

9

D~u[ffi@[Q)[lJJ©~[ffi~ D~ ~~D[}={]@lJ[g~&~D&

~~~~D[gC~lJD&~~ D @ ~&~&[Q)D@U0TI~~

& &[lJJlJ@[¥3~~u[ffi[lJJ©lJ[lJJ~[ffiDD ~D[Q)[ggW@[Lu~~DD ~[g~©@~&[L[g D

1. Cui Ii este adresata cartea ~i unele explicatii necesare

Aceasta carte este adresata in primul rand studenfilor in psihologie, asistenfa sociata,pedagogie, psihopedagogie §ipsihosociologie, interesali, orientali sau in curs de specializare1n domeniul consilierii §i psihoterapiei, precum §i tuturor speciali§tilor care profeseaza incadrul serviciilor de sanatate mintala (profilaxie §i recuperare primara, secundara §iterpara), ca §i celor din sfera educalionala.

1n al doilea rand, ea este adresata tuturor speciali§tilor, implicali direct sau indirect inmunca de constliete §ipsihoterapie - individuala, in grup sau afamiliei, atat in cadru insti­tUlionalizat (servicii medicale, psihologice §i de asistenla sociala din institulii guvernamen­tale §i organizatii neguvernamentale), cat !jii7.1cadru privat.

1n al treilearand, prin st';idiilede caz exempliflcative apaJ1inand unor autori consacraJi,ca §iprin rezultatele clinice §iformative obJinute de g-rupulnostru, ca parte componenta aSocietaPi de Psihoterapie Experienpala Romane (SPER), incercam sa oferim informafiillnui public mai larg, care sa familiarizeze actuala societate cu posibilitalile ofertei de ser­vicii psihologice §ipsihoterapeutice experienliale individuale, de grup §ifamiliale, centratepe dezvoltare umana, considerandu-le metode utile, atat 1nasistenla adultului, cat §i a ado­lescentului §i copilului.

PSihoterapiile experien1iale deschid 0 poarta catre un mod mai sanatos de a fi §i de aacJiona alfiinlei umane aflate in dificultate, supuse bulversarilor sociale, economice, psiho­logice, eXistenJiale, ale sfir.Jituluide mileniu, peste tot in lume §i la noi, deopotriva.

Speram ca prin aceasta carte sa sensibilizam §i sa orientam nevoile celor in impas exis­tenJial, ca .Jiale celor care doresc sa-§i sporeasca eficien1a §i bunastarea psihologidi, sprespeciali§tii in consiliere §ipsihoterapie, care incep §i in Romania, din ce 1nce mai mult sa sefaca "auziJi", dar ale caror oferte de servicii sunt inca pu1in in1elese in esenfa lor. Adesea,potenfialii beneficiari ai acestor servicii sunt mana1i de a§teptari nerealiste sau confuze, careJin de 0 scazuta cultura a practicii §ifinalitaJilor specifice acestorforme de asisten1a umanacomplexa. Consilierea.Ji cura psihoterapeutica sunt in mod supetjicial §i eronat substituite,asimilate sau confundatefie cu tratamentul strict medical (de unde §i atitudinile de depen­denla §i a§teptare pasiva a ceva obiectiv, care sa fie "oferit", "indicat" sau ,Jacut" ­echivalentul tabletelor, explorarilor fun cfionale cat mai sofisticate sau al ifaturilor expertebazate pe interdic1ii, contraidicalii sau indicalii terapeutice), fie sunt identificate cu 0 inter­venpe strict educaponala.

---------------~----------------------------------------------~

Page 9: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

10

Incercam sa contribuim prin informafiile §i cercetarile incluse fn acest volum, la schim­barea unor mentalitafi fndi reticente, rezistente sau nerealiste fn raport cupsihoterapia, carefie 0 supraevalueaza acordfndu-i un halau magic, fie 0 subevalueaza, 0 contesta sau pur §isimplu, 0 ignora.

Incercam sa complementam pupnele surse infonna1fonale romane§ti fn acest domeniu,precum §i numarul fnca redus at traducerilor care s-au facut dupa 1990, care sunt domina­te de lucrarile fundamentale ale psihanalizei. In completarea acestora, avand fn vedereunele izvoare psihanalitice .Jianalitice prejioase, fn special cele identificate fn operele luiJung §i Reich, (pe care orientarea experienpala Ie recunoa§te, asimilfndu-le §i deta§andu-setotodata de ele, prin infuzia gfndirii fen omenologice .Jiprin jundamentul umanist-existen1i­alist), lucrarea noastra vine sa umple ,,0 lacuna" infonnafionala, referitoare la un domeniufnca incomplet cunoscut §i exploatat.

De aceea, adresam mulfUmiri speciale domnului dr. Sarin Paveliu - directorul Editurii,,INFOMEDICA u, pentm receptivitatea §i sprijinul acordat fn publicarea acestui tratat, d-luiconf dr. I.B. lamandescu - pentru suportul moral §i atitudinea fncurajatoare {n legatura cueditarea IUi,precum §i d-nei Liliana Pricop, pentru efortul intenstv §i daruirea cu care s-ainvest;t Tnlaborioasa tehnoredactare.

Sistemul studiilor aprofundate (master) in psihoterapie, carejuncfioneaza la Untversita­tea din Bucure§ti, (de pe lfnga catedra de Psihologie a FacultaPi de Sociologie, Psihologie§i Pedagogie) ofera, in sfir.Jit,un cadru de form are academica in acest sens, iar multiplelecontacte profesionale cu psihoterapeufi recunoscuti din Franta, Olanda, S. UA., Anglia,Australia, Elvefia §i Germania, precum §i unele programe de specializare in diverse metode§i tehnici psihoterapeutice, apar]inand dominant orientarii experienJiale} au contribuit sem­nificativ la deblocarea instruirii §iformarii speciali§tilor fn psihoterapie §i consiliere.

In peisajul pestri! al orientarilor psihoterapeutice din Romania ultimilor 7ani s-au struc­turat §i afirmat, pornind de la activita1i anterioare care concentreaza mid nuclee opJionaletradifionale, preocupari §i contribulii semnificative in: domeniul hipnozei §i sugestologiei, cuaccent pe terpiile ericksoniene (profdr. Irina Holdevici, conf dr. Ion Dafinoiu, §.a.formafide prof dr. Vladimir Gheorghiu - sugestolog de reputalie intemalionalii); in domeniul psi­hanalizei (V: Dem. Zamfirescu, Leonard Gavriliu, Vera Sandor .J.a.) §i al somatoanalizei(dr. Cornelia Vulpe §i colaboratorii, formafi de dr. Richard Meyer); 1n domeniul psihote­rapiei cognitive (§coala de la Cluj), fn domen iul psihodramei (grupul de la Timi§oara, ca §icele de la Sibiu §i Bucure§ti) etc. La acestea se adauga propriile noastre preocupari de ori­entare experienpala, orientate dominant gestalt-terapeutic §i creativ-expresiv, precum §i deterapie a cuplului §t a familiei.

Formalia mea de psihoterapeut a beneficiat de mai multe stagii de perfecfionare, dintrecare doua fn Olanda, la Hogeschool Sittard, in domeniul terapiilor creative, dramaterapiei,metodei Goldstein cu suport audio-vizual §iprogramarii neuro-lingvistice, pe jundalul ori­entarii umanist-experienJiale, cu profesori de psihoterapie, dirora Ie sunt extrem derecunoscatoare: John Ramakaers, Joey Arends, Margaret van Rooj §.a. Completarea stu­diului documental' §ipractic in domeniul vast al terapiilor umaniste mi-a fost facilitatii cuamabilitate §i sprijin efectiv de cffiva speciali§ti cu care am avut un prelios contact §tiinfific,Tncadrul Programului Tempus, 1993-1996 al catedrei de Asistenla Socia!{i (al Faculta1iiS.P.P., Universitatea Bucure§ti).

Page 10: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

11

Exprim mul{umiri speciale profesorilor coordonatori ai acestui program in parteneriat ­prof dr. Corry Ehlen §i prof dr. Elena Zamfir, precum §i profesorilor Josefien §i Laurencevan Stralen, France Alders, Lou Wanten §.a.

Experienta mea clinidi s-a fonnat pe parcursul a peste 20 de ani, fn cadrul Laboratoruluide cercetare in domeniul neuro-psiho-senzorial (pe care I-am condus fn perioada 1990­1997), din Institutul National de Expertidi Medicala §i Recuperare a Capacita{ii de Munca,Bucurqti. Aici am avut §ansa (fundamentala pentru cursul existen{ei mele) de a practicalevalua §i valida module de psihoterapie intensiva, fn contextul unor programe recuperatori(eomplexe, eu paeienli psihiatrici, de 0 mare diversitate nozologidi. Am luerat fn special cu

.bolnavi psihogeni, din registrul tulburiirilor nevrotice, dar §i cu grupuri de schizofreni fn stadiidefectuale §i remisional-reziduale, precum §i cu familiile unora dintre pacien{ii mei.Integriindu-mii §i fnva{fnd siilucrez fn echipii recuperatorie multidisciplinarii, fonnata dinpsihiatru, medic de expertizii §i recuperarea capacita{ii de munca, psiholog, sociolog §i asis­tent social, iar dupa caz, stabilind colaborari fructuoase cu neurologul sau alP speciali§ti,cum ar fi kinetoterapetul, am putut practica psihoterapie experien{iala, individuala §i degrup, ca 0 componenta complementara §i uneon' alternativa a tratamentului recuperator.

Orientarea mea experienjial-existenjialii s-a structurat pleciind de la specificul psihologic§i situational al cazuisticii aflata fntr-un context existential deosebit - cellegat de trauma"stigmatului" social al "fnvaliditatii psihice ", de cea a marginalizarii sociaIe, de motiva{iaadversa recuperarii (v. bene{iciul secundar, nu numai financial', dar §i emo{ional), de con­duitele §i atitudinile demisionare in faja viefii §i a activit6{ii organizate, fn general. Pentrucei mai multi dintre ei, am putut constata di "a murit speran{a", dar "a supravieruit decep­{ia". Cei mai multi dintre invalizii psihici sau fn pragul invalidarii, penduleaza intre doualumi - cea a normalita{ii §i cea a anormalita{ii psihice §i sociale, cu tot cortegiul de senti­mente negative, de la ostilitate §i frustra{ie, la teama de rejec{iesociala, de la teama de sinela teama de altii §i de rela{ia cu lumea, de la nefncrederea fn sine la nefncrederea fn mediulsocial §i fn Dumnezeu. Si invariabil, toti sau aproape toti, sufera de un "complex al abdicariide sine, de pierdere a sensului devenirii. J,

1o/farturisesc,reevaluand retrospectiv lucrurile, ca fncercarea mea de a susjine psihote­rapeutic §i de a activa "resursele latente ", fntr-un asemenea context cazuistic nu a fost de/ocu§oara, §i nici lipsita de un gust amar, pe care cei care lucreaza in psihiatrie fl experimen­teaza adesea. Dar pe masura ce au trecut anti, munca mea ca psihoterapeut a fnsemnat fn

.foarte mare masura 0 permanenta restructurare interioara, 0 resursa de fncredere, perse-verenfa §i sens, a bucurie fmparta§ita cu pacientul ari de dUe ori ajunge sa se exploreze §i sase accepte, sa se con§tientizeze dintr-o alta perspectiva §i sa-§i gaseasca salujii proprii. Sicea mai buna "recompensa" a eforturilor mele, (care de la un timp au fncetat sa mai fieeforturi, ci doar un "mod natural de a fi prezenta'J fn rela{ie) a constituit-o redobiindireaimboldului spontan al clientului de a se experimenta pe sine ~ipropritle-i solu{ii, curajul dea §i Ie asuma §i suporta consecintele, dar mai ales de a continua sa ,,fncerce".

Practica psihoterapiei experienfiale a constituit simultan ,,0 §coala a devenirii mele caprofesionist §i ca persoana", fn care am fnvatat sa-mi vindec orgoliile, nerabdarea §i aspira­{tile nerealiste, sa fnteleg pacienjii din perspectiva dramelor lor personale, dar §i a capa­citatilor lor nebanuite, blocate, din interiorul unic al fiin{ei {iecaruia. Am putut astfel aveaacces la motivajitle autentice ale acfiunilor §i comportamentelor lor, la credinlele lor intime,la emojiile §i sentimentele pe care Ie experimenteaza fata de ei fn§i§i§i fata de altit.

Page 11: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

~~~~~~~~~~~~~~~=~~~~~~~~~~~~--------------------------._-~---------_ .._-

12

Am invatat sa nu-i iudec din perspectiva mea} sa-i accept pur §i simplu pentru ca sunt} saaseult, sa-ia§tept §i sa tac, respectfndu-le nevoile, sa-i provoc la autocunoa§tere §i autoex­primare} sa did cu ei §i "sa dramatizez" eu ei, sa simt cu ei, sa intelegem durerea §i suferin­ta pana se transforma fntr-o experienta d~ cunoa§tere superioara, pina cfind i se reveleazasensuI §i puterea transformativa pozitiva. In mod firesc, n-am incetat niciodata sa sper §i sacred fn §ansele §i resursele lor autocompensatorii, sa-i aiut sa-§i gaseasca ei fn§i§i"capatul fi-'rului}: sa-§i redescopere §i 0 alta fap, nebanuita} chiar §'i atunci cand totul pare pierdut §ifara ie§ire.

Explorand impreuna redescoperirea de sine, autorevelarea, am avutr;cces la surselespontaneitatii §i autentieitatii in contactul terapeutic, am experimentat "depa§irea impasu­lui "}"revenirea" §i "cre§terea "}fntr-o experienta comunq, imparta§ita.

Nu mi-am propus niciodatii sa-i aiut impunandu-le ce it cum sa faca, ci am diutat mereucalea de a-I aiuta sa se aiute, pe cat posibil, ei fn§i§i.Acest mod de a fi m-a aiutat deopotrivape mine fnsami} stimulfndu-mi creativitatea in dialogul terapeutic §i bucuria de a cauta §igasi noi mtiloace de exprimare. Se poate spune ca am fnvatat mult de la pacientii met §i fn

ceea ce mii prive§te, §i in cee~,ce prive§te natura, semnificafia §i creativitatea relafii/or din­tre noi. A§a incat, orientarea mea experienfiala nu este deloc intimplatoare, ci singura caremi se putea "intimpla" fn destinul meu profesional §i personal.

Luerul in echipa m-a "foriat" interior, oferindu-mi nu doar suportul, ei §i masura celo!'fn(aptuite: rezultatele programelor de psihoterapie practicate au fost de cele mai multe ori}evaluate dinamic de intreaga echipa de speciali§ti}"puse sub lupa profesionala" a mai mul­tor ochi §i specialitati medica Ie} ceea ce a constituit un avantai enorm §i mi-a f.'1tretinutincrederea in ceea ce practic.

Multumesc colegilor din lnstitutul National de Expertiza Medicala §i Recuperare, ca §ituturor medici/or din reteaua nat~9nala de EMRCM, care tn-au spriiinit in toti ace§ti aniprin selectarea §i fndrumarea dr:/·cazuri cu indicalie psihoterapeutica, precum §i tuturorpacientilor care au cooperat sau au manifestat rezistenta in contactul terap'tiutic, in egalamasura importanfi pentru clarificarea §i structurarea stilului meu terapeutic.

Sunt extrem de recunoscatoare d-lui prof dr Nicolae Shiite!; directorul institutului, pen­tru spri;inul generos §i fnerederea constanta pe care a manifestat-o fata de munea mea in tofiacei ani.

Omagiez spiritul celui care mi-a fost maestru in primii mei ani de formare ca psihote­rapeut - dr. Armand Boreea, de la care am deprins un anume mod de a a fi §i aetiona euoamenii §i pentru oameni, eu pacienfii §i pentru pacienti.

Experienta mea relativ indelungata in sfera recuperarii terfiare a bolnavului psihic, mi-aalimentat in timp dorinta de a interveni mai mult in pro{ilaxiatulburarilor psihiee §i mai alesin (ormarea conditiei §i disponibilitatilor psihologice §i spirituale ale viitorilor praeticieni inconsiliere §ipsihoterapie. Ideea (ormarii grupurilor de dezvoltare experientiala, centrate do­minant gestalt-ereativ, dar prelutind flexibil elemente din psihodrama, abordare rogersianii,terapii expresive §i analiza existenfiala) a aparut ea un rezultat al reflexiilor pe margineafntregii mele experiente elinice, iar aetivitatea mea didaetidi, de dupa 1990, eu studentiifacultatilor de psihologie, asistenta socialii §i in eadrul masterului de psihotera.pie, a eonsti­tuit un cadru propiee punerii ei in aplieare. Pe linga eursurile §i seminariile formativecurente, un Program de training extensiv pe care I-am conceput §i coordonat, organizat euspriiinul financiar al Fundafiei Soros pentru 0 societate Desehisa} a constituit 0 experienta

Page 12: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

13

de practica formativa, din care am selectat unele rezultate ~i fn lucrarea prezentii. Progra­mul s-a desfa~urat pe principful ,]§tafetei", fnsemnand minimum 300 de ore §i maximum 600de ore pentru {ieeare terapeut format (24 de speciali§ti), pe pal'cursul a 10 luni de practicacu supervizare §i incluzInd eca. 250 de studenti beneficiari - membri celor 24 grupuri deoptimizare).

Coautorii acestui vo/urn sunt fn majoritate tineri psihologi §i asistenti sociali, specializa{iin consiliere §ipsihoterapie expertentialii de grup..o parte dintre ei eu master in psjfwterapie,dar cu totii, membn'i ai Sodetatii de Psihoterapie Experienfiali1 Romane. Ei mt-au fost stu­denfi §t mi-au devenit colegi, peruru ca fmpreuna (cu ei §i cu ceilal[i membri ai grupuluiSPER) am desfa:jurat cercetari, am constituit grupuri :jfam practicat terapie experientialii,lucrand mai fntfi cu noi fn§ine, fn scop optimizator §i formativ] pentru a putea lucra eu cei­ialfi §i continufnd sa lucram, fn paralel, eu noi, ca grup de terapeuti In formare. lmpreunaam fnva{at sa simrim, sa gfndim §i sa actionam in lumina unoI' optiuni prot~sionale libere §ia unor preferinle §i canvingeri camune, de factura umanist-experienfialii. In cadrul grupu­lui SPER am experimentat!ji continuam sa experimentam ,.cre!jterea" noastrii ca terapeufi"fmpreuna ", proces pe care fl continuam. avand convingerea ca nu doar atestarea scripticane da masura existentei noastre profesionale. d mai curand eea faptica. De aceea, lucrareade {ata, include pe lfnga marile §coli ale orientarii experien{iale actuate §i propriile noastreobservatii, rezultate cazuistice §i experimente tehnice} in spiritul uneia sau alteia dintre §co­lile respective, dar §i fn funetie de disponibilita[ile personale §t aptitudinale pentru utilizareapredilectii a anumitor metode !ii tehnici.

Un loe important I-am aeordat unora dintre eazurile cu valoare didactica. preluate dinautori cansacra!i, folosind pe cat pasibil sursele originale, fn speranta ca puterea modelelorac{ioneaza prin ea fnsa§i, 1'n .mintea §i spiritul cititorului interesat.

Lucrarea include prezentarea principalelor §coli psihoterapeutice centrate pe experientatraita "aid §i acum ", de la cele axate dominant pe dezvoltare personaliiJ de 0 mare diver­sitate §i extensie, pana la cele mai noi, axate pe dezvoltarea transpersonalii §i spirituala.constituite pe terenul primelor, prin confluenta cu practieile spirituale orientale. Ordonarea!jeolilorpsihoterapeutice experien[iale s-a fiicut avand fn vedere doua axe:

- aria psihologica dominanta fn focalizarea demersului psihoterapeutic de restructurare,prin explorare §i experimentare;

-modalitatea aplicativa : individualii (adult, copil); interpersonala (familie, grup de opti­mizare, grup fomzativ fn dameniul praeticii psihoterapeutice).

Pe baza aeestor criterii, succesiunea capitole/or refleetii logica restructurarii §i dezvoltariipersonalitiifii. fntregul proces al devenirii fiintei, de la conditia fmplinirii personate a Sinelui- la cea a autorealizarii transpersonale, de la extinderea campului experienfial al con§tiintei- la saltul ealitativ fn experien{ele transcon§tiente, dupa cum urmeaza:

• terapii ce actioneaza dominant in sfera psihoeorporalii, eu seop de unificare §i integrarea Eu-lui, de armonizare a relafii/or dintre corp §i mental, prin con§tientizarea de Sine(gestalt-terapia §i analiza bioenergetica);

• terapii centrate dominant pe maturizarea emo!ionala sau "cre§terea afeetiva" (ttrapiarogersiana centrata pe persoana);

• terapii centrate dominant pe maturizarea caracterial -valorid (sensul filosofic aldevenirii personale- psihoterapiile existen{iale §i terapia realitate);

• terapii centrate dominant pe maturizarea fn sfera comuniearii §i a relafionarii euceilalfi (analiza tranzacfionala, metoda Goldstein);

Page 13: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

14

• aplicaliile psihoterapiilor experientiale in tratamentul copilului, familiei §i grupurilor(grupul gestalt-creativ, grupul centrat pe pSihodrama, grupul de intflnire rogersian).

in s{ir!jit,am considerat necesar sa includem un capitol despre umor -ca forma de tera­pie §i implicatiile lui in autovindecare, cre§terea §i maturizarea personala, atat a clientului,cat §i a terapeutului, precum §i in relatiile de grup. Capitolul final este dedicat tranzitiei dela ,,§coala dezvoltarii personale « ta ,,§coala dezvoltarii transpersonale, in speranta ca vomdeschide drum celei mai noi directii de cercetare ("a patra forfa in psihologie ''), pe cat depulin cunoscute in tara noastra, pe atat de moderne §i incitante, cu aplica/ii in sfera experi­entelor excePlionale, spirituale§i transcognitive.

2. Principiile psihoterapiei experientiale

Obi§nuim sa spun em ca, in mod natural, cunoa§terea incepe cu experienla. "A fi in situ­alie JJ sau "a fi prezent" este atitudinea prin care ne dezvoltam, vedem §i percepem lumea §imijlocul obiectiv prin care stabilim relalia personala cu ceilalli §i cu lumea. Aceasta atitu­dine naturalCi, spontana, de a experimenta realul este "poluata" de 0 mulfime de prejude­cali, scheme aperceptive invalate, stereotipii §i obi§nuinle socio-culturale, supozitii §idorinle, dar ceea ce conteaza in primul rand este perceptia realului §i trairea afectiva aso­ciata ei. Reflexia §i evaluarea, ralionalizarea §i pastrarea cuno§tintelor §i a atitudinilor cene definesc, dupa criterii de 0 mare diversitate, (in funclie de dinamica fenomenelor con§ti­ent-incon§tiente, de nevoi §i de posibilita/i, de interese §i de speranle, de frici §i de neputin­Ie) - toate acestea devin §i se construiesc pe sistemul nostru natural, direct, de a experimen­ta lumea, atat cea interna, cat §i cea externa ..

ACliunea este principiul de baza al dezvoltarii, atat la nivel mental, cat §i comportamen­tal. Noi experimentam (aclionam in plan intern) ori de cate ori proiectiim (gandim §i con­cepem strategii, operam,analizam §i comparam, abstragem §i generalizam, elaboram solulii§i rezolvam, imaginam, ne reprezentiim, visam §i cream). Apoi transpunem "proiectul nos­tru mental « in realitate, verificam, modificam, restructuram ceea ce am proiectat, fn contactdirect cu obiectul, relaliile sau strategiile rezultate sau puse fn aplicare. Proiectul nostrumental se refera §i la propria imagine, la Eul sau Sinele nostru, autoperceput, real sau ideal,la ceea ce §tim sau nu §tim ca suntem, la ceea ce dorim sau respingem la noi fn§ine. Devenimpersoane §i ne actualizam Sinele, dupa expresia lui Maslow, restructurand continuu reali­tatea externa §isimultan pe noi fn§ine, precum §i raporturile dintre fiinta noastralauntrica§t realitatea externa.

invatam astfel, intreaga viala sa participam la marea creatie, ca parte a acesteia §ibucurandu-ne de privilegiul creativitatii §i al transformarii. Puterea transformativa seexprima fnsa in egala masura, in creafie, ca §i in destruclie. Creativitatea, ca §i distructivi­tatea noastra se rasfrfng nu doar asupra exteriorului (mediului), ci §i asupra interioruluinostru. Astfel, ne putem autocrea, pastrandu-ne §i sporindu-ne sanatatea, intrand fntr-unacord firesc cu mediul psihosocial §i fizic, cu ecosistemul, sau ne-o putem submina §i dis­truge, fie din ignoranta, fie din iresponsabilitate, fie din uitare de Sine, fie din pierderea,pervertirea sau ratacirea valorilor moral-spirituale.

Cu cat suntem mai pufin con§tienti de noi in§ine, cu atat ne fndepartam de la naturanoastra sanatoasa, pozitiva, deschisa, potential creatoare, cu resurse aproape nelimitate fna se adapta, evolua, transforma.

Page 14: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

15

"iv'atura, din fntamplare sau din neeesitate l-a (Cieutpe om. Omul, a construit ulterior,ca fiinfCiliberCi§i capabila de premeditare, propria sa umanitate. A fi om fnseamnCia dori safif libel'. Dacii eu eunosc pe dinauntru libertatea mea posibila, inteligen[a lmi aratCilimiteleei ", este de pCirereJaquard Albert (1988).

Psfhoterapia experientialii, prin accesulla natura trans{ormiirilor de sine §f a rela/iilorinterumane, prin valorile ei pozitive care stau la baza fntelegerii, exploran'i §i asistarii fiinleiumane, se eonstituie fntr-o paradigma a restructurCirii§i dezvoltarii persoanei, ca 0 cale deredoMndire §i pastrare a sanala[ii somato-psiho-sociale, de prevenire a alienar!!. innulsura care pelsoana f§i deb!oche(!za, lolose§te creativ §i dezyolta propriile resurse,{licand rata stressurilor §i provocarilor exlstenfei, printr-un proces de evohftie eon§tient,autocontrolat, bazat pe libertatea alegerilor ~ipe asumarea responsabilita/ii, putem vorbi deadaptare creativd, adidi de siinatate in sens larg - somatopsihic, socia-morar interpersonal~ispiritual. Aceasta presupune angaiarea persoanei fntr-un praces de autovindecare, provo­carea 'Ii activarea resurselor ei compensatoril naturale, poten[area aceSWr!1prin regasireasemnifi'catiilor sl sensurilor reale ale existentei.> ~ >

Procesul de fnsiinlito§ire este pentru experien{ialist - 0 redescoperire de sine, 0 refntoar­cere la izvoarele propri!, spontane §'i pozitive, 0 reintegrare a experien{ei impasului §i a boliipe 0 aIM treaptCia cllnoa§terii ~i pe un alt nivel al con§tiinlei, 0 armanizare a tendintelorcontrarii printr-o clarificare de sine §i fnva{area strategiei de "a lucra asupra sie§i" §i de ate autoschimba.

Aeest proces este indestructibillegat de coevolu!ia spiritualii, a terapeutului :jipacientu­lui, de dubla responsabilitate a pastrarii igienei psihologice ~i rela{ionale de catre ambii, fncadrul unui praees de devenire,.,cre§tere" §i fmplinire mutualii, ·hazat pe respectullibertaliivalorUor §i optiunilor.

Pentru experientialist, sanatatea individualii flU poate lz rupta de sanatatea sociala §i deeea a mediului natural, adica de respectarea ritmurilor §i legiloy naturale ale cosmosului.Coneep!ia ~imodaliatea de ahordare este holistii. ealea este armanizarea eu sine, en altiifii eu lll.mea, obiectivul este autodezvoltarea, autotrans!ormarea sanogena ~i autocrealia,far {inta este lnaintarea fntru cUJ1.oa~tere,transcunoa~tere ~i transpersonalizare.

Psihoterapia experienjialii are "radCicini"In filosofia existenliala §i gfndirea {enome­nologica, de aceea ea pune accent pe trCiirea!jidevenirea llinlei umane, care este libera, §iprin urmareJ responsabilCide propriul destin.

Devenirea personala este un proees de autoereatie in care omul sci se impUeecon§tient. Terapeulii experienliali§ti considera d lucrul eel mai important care trebuie pro­teiat la om este unieitalea sa. Fieeare dispune de un [Jotenfiallatent ce se cere valorificat.Acest potenfial este eea mal sigurCigaran{ie In lupta eu alienarea, eu "lnstn1.inarea amuluide sine ", cu pierderea sau blocarea spontaneitalii, autenticitCitii §i capacita{ilor creative.Boala psihicii poate fi considerata, din aceasta perspectiva, drept 0 expresie a seaderii .00­

tentialului uman prin blocarea posibilitafilor de mani{estare a eu-fui.

Psihoterapeutul experientialist pune fn prim-planul preocuparilor sale trairea emo[iei §iexprimarea experien{ei prezente. Principiul sau de baza este experienfa "aid :ji acum J',

ceea ee fi pennite subiectului con~tientizarea propriilor percep/ii, emofii, ganduri §i trairi.Dobandind eOl1§tiinJapropiului eu, persoana va fi eapabiliJ.&7 se puna fn acord ell semnifi­ea[ille llimit sale interne §i externe §i sa se petfectioneze prin autorestructurare.

Page 15: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

16

Relalia terapeutidi poartii §i ea "amprenta" valoriziirii omului ca entitate activii, auto­afirmativii. Astfel, rolul terapeutului nu este acela de a-I modifica pe padent, ci de a-i creasituatii experientiale prin care acesta sii devinii con§tient de propriile disponibilitiiti, pe care,apoi, sa Ie puna in acfiune in scopul dezvoltarii propriei personalitati.

Terapeutul experienfialist se manifesta ca 0 fiintii omeneasca disponibila pentru 0 relatieechilibrata, de la adult-Ia adult - in care cei doi sunt parleneri fn procesul terapeutic. Accep­tarea necondifionatii a experienlei §i valorilor clientului, fnciircatura afectiva, sinceritatea§i deschiderea catre comunicarea verbalii §i non-verbalii, sunt cateva dintre caracteristicilede bazii fn aceastii orientare terapeuticii.

Scopul procesului terapeutic este ca pacientul sa obtina autonomia, apeland initialla unsprijin. Tf}rapeutul fl ajuta pe pacient sa oblina noi informalii atunci cand f§i stabile§te noiscopuri. In acest demers complex, exista trepte, urcu§uri §i cobora§uri pe care relatia tera­peuticii Ie face sii fie depii§ite mai u§or. in cadrul noilor experiente cu sine, cu ceil~lfi §i cuterapeutul, apar noi posibilitiili pentru pacient de a se "vedea" pe sine mai clar §i de a be­neficia de avantajele insight-urilor pe care Ie triiie§te fn timpul terapiei. Acestea devin ca§ti­guri experienfiale ale pacientului, ajutandu-l fn autoacceptare.

Conceptele de baza fn terapiile experientiale sunt spontaneitatea §i autenticitatea, iarinstrumentul preferat este autodezviiluirea ca 0 fiinfa omeneasca autentica §i afirmareaidentitiilii unice fn confruntarea cu altii, cu familia, cu grupul. Atat fn terapia individuala,cat §i Tn cea de grup sau de familie, terapeutul promoveazii comunicarea liberii experi­mentarea interacfiunii, interesele lui fiind centrate pe stimularea comportamentului spontan§i pe triiirea sentimentelor. EI este preocupat de cum se comportii pacientul Tncadrul fami­liei, fn situatiile legate de serviciu sau contact comunitar, de relatiile sale cu cei apropiati §imai putin de cauzele acestui comportament, evitand interogatiile de tip "de ce ?", precum §iinterpr~tarile. in felul acesta experientiali§tii se diferenfiazi atat de psihanali§ti, cat §i decomportamentali§ti, dezavuand punctul de vedere determinist, precum §i abordarea mani­pulativii a omului.

Experienta permite manifestarea creativitiipi personale ~i interpersonale, In striinsiilegaturii cu {Unc{ionarea optimii'a_ personalitiipi umane. Procesul autocreatiei implica,dupa Schutz (1969) 5 etape sau condilii psihologice: achizitia, asocialia, expresia, evalu-area §i perseveren[a. '

• Achizi[ia. Procesul autocreativ presupune ca punct de plecare existenla elementelorexperienliale. Acumularea lor necesitii deschiderea catre noi experienle, capacitatea de apercepe mediul exterior §i de a-Ii con§tientiza propriile sentimente. Elementele experienfialefnseamna informatia §i experienta internalizate de individ. Persoana deschisii catre experi­enta, capabila de simfire, acumuleaza mai multe elemente experienfiale decat persoanarigida, care nu-§i permite manifestarea propriilor sentimente.

Atat deschiderea catre experienta, cat §i inhibitia, se pot manifesta la nivele diferite decon§tiinta. La nivel con§tient, capacitatea de a fnviila a unei persoane este relationatii cudezvoltarea sa emoJionalli. Existli multe blocaje emotionale fn ceea ce prive§te fnvatarea.Anxietatea, temerile acumulate fn copiliirie, contlictele nerezolvate, distorsioneazii percep­lia. De exemplu, unele persoane evita implicarea emotionala fntr-o relape, datorita temeriide respingere. A ajuta 0 persoanii sii-§i fnvingii inhibifia, sii devinii mai deschisa ciitre expe­rienla, fnseamna deblocare emoJionala §i extensia con§tiintei de sine (ceea ce presupunecon§tientizarea propriilor sentimente).

Page 16: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

17

• Asocia{ia. Aceasta este 0 etapa a procesului autocreativ care se referii la combinareaelementelor experientiale fn diferite modalitiifi: informafii, senzafii §i emo/ii, toate extrem deimportante pentru activitatea creatiw], ,si combinarea elementelor experientiale poate fi blo­catli la nivel incon§tient. _Multoroameni Ie este tema de ceea ce le-ar putea releva incon­§tientul cu privire la ei fn§i§i.Pentru ace0tia, jocul asociativ reprezinta 0 mare dificultate. Arestrictiona manifestarea incon§tientului inseamnii a-{i limita posibilita{tle de cre§tere.

Esenla asociafiei consta fn realizarea de conexiuni fntre elementele ce nu sunt conectatefn 11lOdevident. A§adar, dezvoltarea depinde de posibilitafile persoanei de a-§i explora gan­{!wile §i emoliile traite, astfel putfnd descoperi relaliile dintre ele.

@ Expresivitatea. Atat la nivel con§tient, cat §i la nivel incon§tient, existS limite privindexpresivitatea unei persoane. Schutz considera ca educafia tradifionala este un factor foarteimportant care, aclionand la nivel con§tient, limiteaza expresivitatea unei persoane. Existanorme speciale care trebuie respectate, devierea de fa aceste norme putand fi interpretata caanormalitate. Factorii socio-culturali acfioneaza fnsa §f fa !livel incOll§tient. De exempluasocierea unoI' manifestari artistice eu comportamente exhibitive, imorale sau iresponsabile,este un factor care bfocheaza con§tient §i ineon§tient - expresivitatea umana. Unpas pe caleade:dnhibitiei poate fi facut prin crearea fn cadrul grupului experiential, a unei atmosfere deexplorare reciprocii a larurit expresive a fiecarui membru al grupului.

" Evaluarea. Acest aspect se refera la re!evan[a unui anumit comportament pentru 0sUua/ie data. Comportamentul rezultat fn umw csocierii anumitor elemente experienlieletrebuie sa fie nu numai creativ, ci §i uti!. Blocajele emo{ionale fmpiedica eva!uarea reala.Teama de a nu dezamagi pe altii, de a nu se autodezamagi, nesiguranta privind propriacompeten[a sau un perfectionism compulsfv, reprezfntii pfedici fn calea unef evaluarf corectea propriilor rezultate. Pe de aiM parte, dorinla de a te impune, tendinlele competitive,reprezinta piediei in eva!uarea corecta a rezultatelor altora.

e Perseverenla. Jdeile creative §i comportamentul creativ nu sunt de aiuns pentru 0 auto­transformare reala. Aceasta fmplica §i 0 atitudine de perseveren!a. Jdeea creativa trebufe"maturata", trebuie "traita", fnainte de a ,ft exprimata. Lipsa de perseveren{a poate fnsem­na pierderea unei idei valoroase. Atitudinea ostila fata de autoritate poate constitui unul dinb!ocajele privind perseverenla.

Unii oameni se eonfrunta permanent eu autoritatea negativa internalizata, ceea ce fifmpiediea sa finalizeze un act creativ, inclusiv eel de a se autotransforma. "Pot face cevamai bun decat ceea ce au facut speciali~tii din acest domeniu ", spun cei care nu §i-au rezol­vat eonflictele legate de autoritate.

Pe pm'cursu! car[ii se VOl' prezenta in detaliu metodele, tehnicile, strategiile, studiile decaz re!evante §i rezultatele care exemplifica modul in care prineipiile generale ale orientarii'psihoterapeutice experientiale prind via!a sau "sunt puse in seena".

De aceea, dedieam eartea tuturor aeelora interesafi de eaile posibile ale doMndirii sa­natatii fntr-o maniera holista- somato-psiho-socio-spiritualii, futuror celor aflati incautarea mij/oacelor de dezvoltare personala §i autorestructurare, a unui mod de a fi maiautentic §i pozitiv in rela{iileeu sine, eu altii §i eu lumea.

Pro!: dr. Iolanda Mitrofan

Page 17: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

o R~ 1'1~_!][0([lrQ)U~@JWJ Uu

GESTAl T-TERAPIA

E LA CONSTIENTIZARE DE.:lI

INE LA ADAPTARE CREATIVAI INTEGRARE HOLISTA

.:lI

Iolanda Mitrofan

CUPRINS

1. Frederick Perls - un terapeut charismatic pentru 0 terapie holista 202. Fundamente1e teoretice ale §colii terapeutice gestaltiste.

Inceputuri §i schimbari actuale 212.1. Psihologia gestaltista 212.2. Perspectiva fenomenologica §i teoria campului 212.3. Perspectiva existenlialista in dialogul gestalt-terapeutic 222.4. Caracteristicile relatiei terapeutice 242.5. Terapia gestaltista v~rsus alte forine de terapie 252.6. Gestalt-terapia in actualitate 26

3. Abordarea personalitalii in terapia gestaltista 284. Cic1ul experientei gestalt §i teoria schimbarii in terapia gesta1tista 365. Procesul psihoterapeutic gestaltist (obiectiv, principii de desIa§urare,modalitati metodologice) 42

5.1. Obiectivul gestalt-terapiei 425.2. Indicatii terapeutice 425.3. Principiile practidirii terapiei gestaltiste 425.4. Stiluri, modalitati §i tehnici de lucru in terapia gestaltista 456. Rezultatele unui model recuperator neconventional, bazat pe analiza

bioenergetica §i gestalt terapie in cazurile cu torticolis, de etiologie §iexpresie psihogeniL 53

6.1. Cine §i cum este bolnavul de torticolis psihogen. Profilul persona1itiltii 546.2. Simptomul-tinta, din. perspectiva obiectivului §i modelului terapeutic aplicat 546.3. DesIa§urarea procesului terapeutic 56

Page 18: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

20

1. Frederick Peds - un terapeutcharismatic pentru 0 terapie holism

Personalitatea lui F. Peds este pro fundimplicata in "na§terea" §i destinul Gestalt-tera­piei §i intr-un fel, ea con~ine miezul, ideile §idirec~iile de baza ale unei abordilri terapeuticeinvatoare, de factura experien~ial-holista. Aceas­ta noua "psihotehnologie" a restructurarii §ioptimizarii fiin~eiumane se intemeiaza pe 0 con­cep~ie generoasa privind resursele creative spon­tane ale omului, care pot fi activate, direqionate§i transformate de catre persoana insa§i - in cilinaturale de vindecare §i dezvoltare.

Fara nici 0 exagerare, psihoterapia creatade Peds, asistatde so~ia sa Laura Peds, lainceputul anilor '40, poarta amprenta naturiicomplexe, creative §i autonome a fondatoruluiei. Ea con~ine nu doar 0 doza de nonconfor­mism menita sa restructureze concep~iile, fiecomode-simpliste, fie elitiste §i sofisticate inprobleme de psihoterapie, ci §i 0 resuscitare aunei conceptii mai apropiate de naturale tea §iautenticitatea fiin~ei umane, de sensul funda­mental al devenirii ei. Astfel, inventiv §i debor­dant, Peds descopera solulii de explorare §icon§tientizare inedite §i fertile, de la valenlelecomunicante, simbolice ale limbajului corpo­ral, la con§tientizarea §i "transformarea unifi­catoare a pa~ilor neintegrate ale eu-Iui",printr-un mod mai responsabil de a intra incontact cu sine §i cu Iumea.

Terapia gestaltista angajeaza plenar experi­en~a focalizata perceptual, afectiv, imaginativ§i aqional, aici §i acum, printr-o diversitateimpresionanta de modalitati de dialog §i teh­nici de joc de rol provocativ. Toate acesteadevin "vehicolul'" con§tientizarii de sine, al re­descoperirii §i reevaluarii personale, al autore­structurarii prin resurse proprii. Ele conduc infinalla cre§tere §i dezvoltare personaUi, gestalt­terapia apartinand astfel, prin scopuri §imetodologie, psihoterapiilor umanist-experi­entiale §i fiind poarta de intrare in domeniuldezvoltarii transpersonale.

Insight-ul, prin autoexplorare §i invatareastrategiei de a te con§tientiza §i autotransfor­ma, in masura in care te accepti, te asumi §idecizi liber, cu deplina responsabilitate,constituie paradigma acestei psihoterapii, care

Capitolul 1

depa§este creativ §i realist, aUit abordarilepsihodinamice, cat §i cele comportamentale.

Parintele gestalt-terapiei a fost initial psiha­nalist, dar ulterior §i-a completat §i depa§itformatia prin inglobarea selectiva in cadrulconceptiei §i stilului sau terapeutic inovativ, agandirii fenomenologice §i existen~ialist-uma­niste .. De§i exegetii sai actuali nu precizeazaexistenta vreunei influente recunoscute deautor, din direqia gandiriiorientale, in ceea cene prive§te, rem arc am coincidente §i similitu­dini surprinzatoare, in special. inabordareafocalizata §i in unele tehnici de con§tientizarede sine §i de autotransformare (v. VijnanaBhairava Tantra sau Cartea secreta esentiala acaii tantrice- comentaUl de Osho, vol 1 §i 2,Ed. Ram, 1997).

Ca §i in cazullui Rogers, personalitatea luiPerls este importanta in conceperea §i aplicareapsihoterapiei sale §i este unanim recunoscut ca­racterul inconfundabil §i fascinant, charismatic'al acestui fondatar de §coala, atat de catrepacientii sai,cat §i de catre elevii §i continuatoriisai:Simtul artistic §iintuitia sa desavaf§ita, spon­taneitatea §i flexibilitatea contactului, prezentasa energizanta §i 1uminoasa a impus §i a indus 0multitudine de psihoterapeuti care i-au continu­at §i imbogatit munca

Un scurt istoric al periplului existential allui F. Peds ni se pare necesar. In 1926il gasimpe Fritz la Frankfurt pe Main, in calitate deasistent al lili K. Goldstein §i tot acum, 0cunoa§te pe cea care ii va deveni sotie §i cofon­dator al terapiei gestaltiste - Laura Peds. El seafla sub influenta psihologiei gestaltiste §i afilosofiei existentialiste. Se pregate§te ca psiha­nalist, fiind atras in special de W. Reich (carein 1930 i-a fost §i analist), de Karen Homey §ide O. Rank. De la maestrul sau Reich, Pedspreia interesul pentru "lucrul cu carpul", fiindca§tigat pentru ideea intelegerii functionariimotricitatii ca a "armudi", care blocheaza sauincifreaza emotii §i experien~e traite.

Conceptia lui Perls despre om §i despre tera­pie este inluentata de trei contacte intelectualesemnificative in dezvoltarea sa (apud G.Yontef, J, Simkin, 1989, p. 329 ):

Page 19: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la conlttientizare de sine Is adaptare creativa ~i integrare holisUi) 21

• S. Friedlander, din a dirui filosofie aincorporat concepte1e de "gandire diferentia­Hi" §i "indiferenta creativa", pe care Ie intreza­rim in prima carte a lui Perls: "Eul, foamea §iagresiunea", aparuta in 1947;

• Jan Smuts, autorul celei mai importantecaI1i despre holism §i evolutie, scrisa dintr-operspectiva gestaltisHl asupra ecosistemului,eel care a introdus de altfel terrnenul "holism".eu aeesta, Peds intra in contact in Africa deSud, un de se refugiaza de prigoana nazista;

• A. Korzbyski, autor in domeniul seman­ticii, care a avut 0 influenta importanta in dez­voltarea intelectuala a lui Perls.

Un aport semnificativ in activitatea luiFritz il are §i Laura Perls, de formatie psiho­log, licentiata la Universitatea din Frankfurt(1932). Ei i se datoreaza multe dintre influen­te1e gestaltiste, existentialiste §i fenomenologi­ee, ea fiind 0 admiratoare a lui Martin Bubber§i P. Tillich.

2. Fundamentele teoretice ale~colii terapeutice gestaltistemceputuri ~ischiInbari actuale

Fundamentele teoretice ale gestalt-terapieisunt identificate in cateva domenii de interes:psihologia gestaltista, abordarea fenomenolo­gica §i teoria dimpului, perspectiva existentia­lista.

2.1. Psihologia gestaltista

Psihologia gestaltista ii imbogate§te luiPerls perspectiva psihanalitica freudianaasupra persoanei, prin doua concepte impor­tante: gestalt (configurattie 5 §i restructurarespontana a acestuia prin experienta imediata,"aici §i acum".

Gestaltismul considera ca organismele per­cep instinctiv structurile in mod global, §i nudoar paI1i sau elemente ale acestora. Structura(configuratia sau gestaltul) are caracteristicinoi ce nu pot fi reduse la suma §i analizapaI1ilor. Pe de alta parte, perceptia insa§i esteun proces activ §i structurant §i nu doar unrezultat al receptarii pasive a stimulilor deditre organele senzoriale. Situatiile percepute,la randullor, au un grad de organizare intema.Prin experienta directa, aici §i acum, organis-

me1e, utilizandu-§i capacitate a motrica, aucapacitatea de a percepe corect, structurand §idecodificand semnificatia structurilor perce­pute. In cercetarea fen~menologica, dar §i interapia care utilizeaza explorarea fenomenolo­gica, se poate dobandi capacitate a de a con§ti­entiza semnificatia ascunsa in cadrul uneistructuri studiate. Aceasta se refera atat la pro­pria structura psihica, cat §i la relatiile dintreelementele unor structuri exteme (lumea,evenimentele, a1tii) §i persoana respectiva.Relatiile eu sine §i eu lumea pot fi astfel inte­lese din perspectiva experimentarii lor, "aici §iacum", prin focalizare §i descoperire a intele­sului lor autentic. Aceste relatii pot fi ulteriorrestructurate in baza descoperirii noilor inte­lesuri §isensuri (noul gestalt) §itransformate innoi moduri de comportament, noi atitudini,noi resurse de adaptare creativa.

Se considera ca oamenii percep in modnatural, spontan, structurile realitatii, ca eireconfigureaza §i restructureaza firesc, aUit "inplanul cunoa§terii, cat §i al comportamentului.Astfel, ei au virtual asigurata calea spre adevar§i evolutie. Aceasta pentru ca ei sunt sisteme

_ deschise, autoorganizatoare §i exploratorii,active, deci transforrnative.

2.2. Perspectiva fenomenologica ~i teoriadimpului.

Abordarea fenomenologica permite fiinteiumane sa discrimineze intre ceea ce percepe §isimte in prezent de ceea ce este rezultat pebaza experientelor trecute. Wertheimer (1945,p. 331) predza ca in explorarea gestaltista seutilizeaza nemijlocit perceptia "naiva", ne­alterata de invatare. Terapia gestaltista vatransforma aceasta explorare fenomenologicaintr-o metoda vie centrata pe "subiectivitateainsului" a§a cum este ea experimentata de el inprezent, simtita §i traita in rela!ia sa eu realul.Persoana este conceputa in spatiul sau de viataca un camp, iar conform teoriei dimpului,oriee eveniment care are loc intr-o parte acampului se resimte intr-un fel sau altul into ate celelalte paTti. Intr-un camp, patile suntin relatii directe §i responsive unele fat a dealtele, fiecare influentand totul, a§a incat,orice actiune care are loc in terapie, nu se

Page 20: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

22

adreseaza doar unui aspect al personalitatii, cituturor, conform unui foarte vechi §i In acela§itimp recent redescoperit principiu care postu­leaza ca §i Intregul se regase§te In parte, nunumai parte a In Intreg. Principiul holonomicpropriu functionalitatii psihicului, actioneaza§i In plan biologic §i este argumentat de teoriilede dimp din fizica modema, depa§ind diviz­iunea carteziana §i mecanicismul newtonian."Fascinant cum §tiinta secolului al XX-lea,care l§i are radacinile In separarea carteziana §iIn modelul mecanicist §i a drei dezvoltare afost posibiHi tocmai datorita acestor canceptii,depa§e§te acum aceasta fragmentare §i seIntoarce la ideea de unitate, exprimata de multIn filosofia graca §i In mistica orientala"comenteaza Fritjof Capra in cartea sa:"Taofizica" (1995, pag. 21). ~i acela§i autorprecizeaza, in continuare: "Prin contrast cuviziunea occidentala mecanicista, conceptiaorientala este "organid". Pentru misticii ori­entului, toate lucrurile §i toate evenimentelepercepute de simturi sunt intercorelate §i nuexista de fapt, decat manifesUiri, aspectediferite ale aceleia§i realitati ultime. Tendintanoastra de a fragmenta lumea perceptibila §i dea ne gandi pe noi in§ine ca ego-uri izolate inaceasta lume e considerata 0 iluzie nascuta de

mentalul nostru mereu Inclinat spre evaluare §ic1asificare. Filosofia budisUi 0 nume§te avidya(ignoranta), §i considera ca ea este 0 stare deperturbare a mentalului, stare ce trebuiedepa§ita: "perturbarea mentalului producemultiplicitate, pacea sufletului readuce uni­tatea." (idem op. cit. pag. 21). La randul sau,Perls, are §i el o· conceptie "organismid"asupra omului §i mediului, pe care Ie concepeca fiinland In consonanle dinamice, In inter­actiune evolutiva, bazata pe unificare prinintegrarea polaritatilor. De§i nu afirma nicaieriexplicit vreo preluare a conceptiei orientale,Perls, ca §i predecesorul §i maestrul sau Reich§i nu mai putin de contemporanullor, mareleJung, se regase§te (sincronicitate?!) prin fun­damentele conceptiei sale despre om §i muncaterapeutid asupra mentalului, in preceptele §iteoriile orientale.

Terapeulii gestalti§ti lucreaza asupra cam­pului fenomenologic al persoanei sau algrupului, "hie et nunc", atenti la modul in

Capitolul 1

care acesta include "reziduuri" ale trecutuluitrait, fixate sau exprimate simbolic In pozitii alecorpului (atitudini posturale), In obiceiuri, Inconvingeri §i comportamente. Ei cauta sa de­clan§eze in clienti capacitatea de a deveniobservatori con§tienti In prezent ai propriilorlor trairi §i experiente trecute, readuse pe "sce­na prezentului" §i reexperimentate pentru a de­veni comprehensibile. Starea de observatorcon§tient sau de martor al propriilor experienteexistentiale, emotii §i sentimente este facilitata,provocata §i dezvoltata la clienti, In scopuldobandirii unei distante psihologice care sapermita reevaluarea §i integrarea acelor partiale eu-lui respinse, negate sau ignorate §i re­armonizarea lor cu intregul. Acceptarea de sinenu se poate produce decat in conditiile uneiintelegeri lucide a sinelui, a motivatiilor, sco­purilor §i resurselor sale potentiale, precum §iprin unificarea polaritatilor (in acceptiunea luiPeds) sau contrariilor (in acceptiunea luiJung).

Daca abordarile campului sunt mai degrabadescriptive decat interpretative, speculative sauc1asificatorii, accentuand pe observare,descriere §i explicarea structurii exacte a obiec­tului studiat, terapia gestaltista reu§e§te sa de­pa§easca aceste limite In explorarea datelornedisponibile prin observare directa cu ajutorulmetodei focalizarii (concentrarii) de ciHresubiectul insu§i asupra universului sau interior,in care este dirijat, pas cu pas, ca de un ade­varat fir al Ariadnei derulat de catre terapeut.Clientul, nu numai ca ajunge sa-§i dezvaluie §iinteleaga pe cont propriu problemele, reactiile,§i experientele traite, adica sa se autocon§tien­tizeze, ci este provo cat §i sustinut sa experi­menteze noi moduri de a fi §i de a simti, de aactiona §i de a intelege, prin intermediul uneipalete tehnice remodelatorii diversificate,incluzand jocul de rol, dialogul "partilor eu­lui", tehnica metapoziliilor, tehnica "loculuifierbinte", tehnica "scaunului gol", lucrul cumetafora corporala §i fantezia ghidata etc.

2.3. Perspectiva existentialista In dialogulgestalt-terapeutic

Punctul de vedere existentialist postuleazad oamenii sunt Intr-un proces natural §i con­tinuu de autodescoperire §i autorestructurare.

Page 21: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la con~tientizare de sine la adaptare creativa ~i integrare holista 23

Fiecare persoana se confrunta mereu cu noi

probleme, ~noi orizonturi ~i noi posibilita1i dedevenire. In aceasta devenire, pentru fiecareconteaza ceea ce experimenteaza el insu~i,ceea ce traie~te el in mod unie: bucurii sau tris­te1i, realizari sau frustra1ii, impliniri saue§ecuri, sanatate sau suferin1a. Cu toate aces­tea, majoritatea oamenilor actioneaza §i traiescintr-un context inautentic, al unei gandiri con­ventionaJe, standardizate, "inva1ate" §i prelu­ate prin presiunea grupului de apartenenta,care pe langa voca1ia socializatoare i~i exercita§i una alienanta, mistificatoare. Standarde §iopreli§ti socio-culturale, educa1ionale sau sim­ple inductii imitative eontribuie 'impreuna laobseurizarea realitatii subiective §i chiar obiec­tive, a§a cum ~ste ea, ori la 'indepartarea fiinteide ea 'insa~i, de esen1a ei pozitiva §i creatoare.Astfel, omul 'invata §i se obisnuie§te sa se mintape sine 'in raport cu alegerile §i deciziile sale,uneori, chiar 'in raport cu nevoile sale cele mailegitime. El 'i§i creeaza treptat 0 falsa imaginede sine, baza a unei eonduite inautentice. Elajunge sa traiasca 'intr-un fel, ea §i cum ar fi

alteineva, sau in locul altcuiva (parinte, fiu,sol, barbat, femeie, stapan, sclav, lider,marginalizat, etc.) El 'incepe sa joace "roluri"care nu-l reprezinta, dar pe care Ie preia prinforta 'imprejurarilor, prin forta "modelelor".Adesea, uita cine este §i ce vrea de fapt, 'incotrose-ndreapta §i de ce? ! Se lasa purtat de val, §icu cat se-ndeparteaza mai mult de sine, cu atateste mai neferieit, eu atat mai mult sufera.Sufera 'in rela1iile cau a11ii,in rela1iile cu sine,in rela1iile cu via1a. Sufera psihic §i somatic,

Auto'in§elarea este baza inautentieita1ii, iarvia1a care nu se sprijina pe adevarul proprieifiin1e in lume conduce la anxietate §i senti­mente de vinovatie. "Terapia gestaltista oferaun mod de a fi autentic §i deplin responsabilpentru sine; devenind con§tient cineva devinecapabil sa aleaga §i sa organizeze propria saexistenta 'intr-o maniera plina de sens"(Jacobs, 1978, Yontef,1982, 1983). Cel maiimportant aspect al terapiei este rela1ia dintreterapeut §i client, care 'in gestalt-terapie capataforma dialogului existential bazat pe experien1acontactului de grani1a. N01iunea de contactsemnifica 'in terapia gestaltista posibilitateaindivizilor de a cre~te §i de a-§i forma iden-

titati, prin experienta trasarii granitelor dintreeu §i non-eu, precum ~i a interactiunii eu-lui Cll

non-eul prin mentinerea identWltH proprii.Prin dialogul terapeutic denumit §i experientadialogica, clientul este stimulat sa-§i dezvolteresursele pentru contactul dorit sau pentruretragere, adica propriul ll1i suport. Acestsuport poate fi corporal (respirator, postural,energetic) sau informational (verbal). Cu altecuvinte, suportul, atat eel nonverbal, cat §i celverbal, mobilizeaza resurse1e persoanei pentrucontact, prin experimentarea unui model com­portamental a1sinelui, a§a cum este e1in reali­tate §i cum se dezvaluie 'in cadrul re1atiei cuterapeutul §i cu grupul. La randu1 sau, tera­peutul se angajaza in dialog direct, autentic §iresponsabil, cu acceptare, grija §i caldura,autodezvaluindu-se de pe aceste pozitii 'inexperienta dialogica, dar evitand pe cat esteposibil manipularea relatiei clientului cu elmsusi ~i eu a1tii. De§i terapeutu1 gesta1tist estede cele mai multe ori activ §i directiv in muncade expiorare §i con~tientizare, orientand-o pascu pas, el nu va sugerll, §i nu va directiona inniei un fel continutul experientei personale aclientului, evitand constant sa-i manipulezealegerile §i reac1iile sau intelegerile personale,dar creandu-i din aproape in aproape conditiipsihologice pentru producerea insight-urilorclarificatoare. Din acest punct de vedere, con­ducerea dialogului gestaltist este un proces dedescoperire de sine §i de autocon~tientizare §i

nu unul de interpretare §i de mode1are pre­scriptiva a subiectivita1ii insului. Terapia ge..staltista l~i propune astfel sa sporeasca §anseleomului de a fi mai con§tient de sine §i de alucra asupra lui insusi prin dezvoltarea propri­Hor resurse creative, transformative, 'in con­sens cu scopurile sale asumate, pe deplinresponsabH, implicat, "trezit".

Terapeutul gestaltist ajuUi clientul sa do­bandeasca strategia autotransformarii com­portamentului sau prin revelarea sensurilor in­terne ~i externe ale acestuia. Aceasta strategiea capacita1ii de a te autocontrola, autoregla §ischimba in bine nu este altceva decat dobandi­

rea con~tiintei procesului de con~tientizare,accesului nelimitat la propria-1i autenticitate,la sine. Terapia gestaltista nu il ajuta pe clientsa devina doar mai con~tient de sine, ci mai

Page 22: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

24

ales cum sa devina mai con§tient, mai respon­sabil §i mai eficient cu sine §i cum s~Hi utili­zeze capacitatea de con§tientizare in scopulcre§terii §i autosustinerii personale.

Mai mult decat in alte forme de terapie, ingestalt-terapie, pacientul este vazut mai curandca un colaborator care va invata cum sa se vin­dece. Experienta irnediata a pacientului este inmod activ utilizata, iar atitudinea lui de ca­utare, forrnulare de solutii proprii §i punere inactiune a acestora "aici §i acurn" constituiechiar rniezul rnetodei. De exemplu, unui cuplucu dificultati sexuale psihogene i se poate ceresa practice tehnici senzitive focalizate, explo­ratorii, tocmai pentru a stimula experienta deredescoperire §i reinvestire a trupurilor §i per­soanelor cu noi semnificatii §i in nici un caz,nu i se vor prescrie modele comportamentalede acuplare mai eficienta (ca in terapia behavi­orista) §i nici nu i se vor "servi" interpretari,explicatii §i recomandari, ca in terapia cogniti­va, §i cu atat mai putin nu va fi incurajat §i in­terpretat transferul, atunci cand apare, ca interapiile psihodinamice. Gestalt-terapia actio­neaza prin utilizarea prezentei active §i vinde­catoare a terapeutului §i a pacientului, aflati incontact autentic, adevarat, conectati ca per­soane libere §i responsabile intr-un proces de"cre§tere impreuna".

2.4. Caracteristicile relatiei terapeutice

Relatia terapeutica presupune in gestalt­terapie existenta a patru caracteristici ale dia­logului (dupa G. Yontef §i J. Simkin, 1989,pag.325):

• Includerea. Aceasta inseamna a pune pefiecare, in cea mai mare masura posibila, In ex­perienta altuia, "in pielea altuia", Tara a-I ju­deca, analiza sau interpreta, In timp ce-§i pas­treaza simultan sensul prezentei sale separate,autonome, ca martor sau observator focalizat.Se practica, In alti termeni, un mod de a-Iexperimenta pe celalalt, de a-I simti §i trai dininterior (fie acesta 0 persoana semnificativa dinviata subiectului, fie pe altcineva din grupul ter­apeutic, fie chiar pe sine Insu§i intr-o aWlipostaza, din alt timp §i loc). Includerea cen­treaza dialogul terapeutic pe explorarea §icon§tientizarea relatiei eu-tu sau eu-el, dinperspectiva lui "tu" §i a lui "el".

Capitolul 1

• Prezenta. Terapeutul gestaltist se exprimape sine pacientului, se face simtit de catre aces­ta, i se dezvaluie. In mod regulat, judicios §i cudiscriminare, prezenta terapeutului se exprimaprin observatii, preferinte, sentimente, ex­periente personale traite aici §i acum, ganduri.Imparta§indu-§i propria experienta, ceea cesJmte in dialog, terapeutul 11 ajuta pe pacient sainvete sa aibe incredere §i sa-§i utilizeze ex­perienta imediata pentru a-§i cre§te gradul decon§tientizare. In felul acesta, el modeleaza ra­portul fenomenologic §i evitand sa-i ofere in­terpretari sau solutii, prin chiar prezenta lui, 11

determina pe client sa se deblocheze, sa se bi­zuie pe experienta lui imediata ca instrumentde cre§tere a autocon§tientizarii, sa se autode­scopere §i autointeleaga. Astfel, prezenta vie,autentica a terapeutului §i abtinerea de la pro­priile interpretari, faciliteaza dezvoltareaprezentei autonome, implicate §i active ac1ientului, evitand dependenta terapeutica,atat de frecventa in alte terapii, care practicilun alt tip de relatie terapeutica (ca de pilda,prezenta neutrala §i frustranta in psihanaliza ­ca modalitate de declan§are a transferului cestructureaza ulterior relatia pe modelul"parinte-copil" sau "medic-pacient", sau ceaexpert-atot§tiutoare §i manipulativa in terapiacognitiva §i In cele comportamentale, pemodelul "profesor-elev").

• Responsabilitatea in a dialoga. Contactulterapeutic este mai mult decat a face ceva unulpentru altul. EI este ceva ce se intimpla intredoi oameni §i care rezulta din interactiuneadintre ei. De aceea, terapeutul gestaltist areraspunderea modului in care se intarnplil dia­logul, abandonandu-se pe sine §i implicandu­se in interaqiune, dar implicandu-l in egalamasura §i pe client sa devina responasabil deacest dialog. Aceasta permite contactului sa serealizeze, mai curand decat sa fie manipulat,"Tacut" in scopul urmaririi, (controlarii) unuirezultat. Se intelege de aici, cil raspundereapentru dialog este de a-Ilasa sa se desTa§oare caun fenomen natural, sincer, autentic participa­tiv §i nu artificial, contraTacut intentional.

• Dialogul este trait, sirntit, pe viu. In tera­pia gestaltista dialogul este mai mult decat "avorbi". El este mai ales trait, simtit, experi­mentat pe viu, in minte §i in trup, deodata.

Page 23: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la con~tientizare de sine la adaptare creativa ~i integrare hoiista 25

De aceea modalW11ile de dialog sunt foartediverse §i dinamice, putand implica mijloaceexpresiv-artistice: dansul, mi§carea simbolicaexpresiva, ritmurile §i sunetele, muzica §icuvantul. Metafora, in expresie verbalil, rit­mic-melodicil sau corporalil, devine unul dininstrumenteleacheie In dialogul gestalt terapeu­tic, sporindu-i puterea vindedtoare §i trans­formativiL Toate aceste modalita1i decomuni­care declansaza §i mobilizeaza energiile dintreparticipan1i, punandu-le in mi§care. Explica­rea experientei prin mijloace expresive non­verbale, constituie 0 important a contributie agestalt-terapiei ill largirea posibilitalilor deexperimentare fenomenologica. Trebuie preci­zat ins a ca interac1iunea terapeutica este limi­tata de principii etice, de adecvare ("ce se po­trive§te"), de sarcina terapeutid, etc.

Aceste caracteristici ale modului in care sedesIa§oara dialogul terapeutic gestaltist permitproducerea unor modificari semnificative §idestul de rap ide .in modul de a fi al pacientului§i de a se raporta la problemele sau simptomelesale. Chiar §i un psihanalist - SA. Appelbaum,referindu-se la gestalt-terapie (1976, in C.Hatcher §i P. Himelstein, pag. 757) remarca:In gestalt-terapie, pacientul inva1a repede safad distinc1ie intre idei §i idea1ie, intre vechileganduri obsesive, bine-batatorite §i noile gan­duri, intre starile traite §i starile generate destarile traite (adica dintre experienle traite §igandurile §isentimentele aparute in urma aces­tor experien1e traite - n.n.). Scopul gestaltistu­lui este sa urmareasca experienta §i nu expli­catiile, bazandu-se pe credin1a ca insight-ulcare emerge ca gestalt este mult mai potentdecat insight-ul dat de terapeut. El ajuta, atatpaeientul, cat §i terapeutul sa traseze §i samen1ina aceste importante distinc1ii".

2.5. Terapia gestaltista versus alte forme deterapie

Cilteva precizari privind specificul terapieigestaltiste eomparativ cu alte forme de terapieni se par necesare:

• este 0 terapie care utilizeaza atat meca­nismele ineon§tiente, cat §i cele eon§tiente,centrata pe experimentarea aici §i acum §i pecon§tientizarea focalizata atat a experien1elorinterne (afeetive §i cognitive) cat §i a eelor

externe (de rela1ie §i comunicare). Se deose­be§te de metodele comportamentale (centrateexclusiv pe condi1ionarea controlului asuprastimulilor asocia1i simptomelor), dar §i demetodele psihanalitice preocupate dominantde cauza bolii, coinciden1a cu motiva1ia incon­§tienta ce poate fi con§tientizata prin analizatransferului §i interpretare, de§i cu aceasta dinurma are unele puncte comune, In special inabordarea temelor caracterologice. Terapiagestalt opereaza in ambele planuri ale exis­ten1ei, intern-incon§tient §i extern-con§tient,pe care Incearca sa Ie armonizeze ~iunifice princon§tientizare §i inva1are a modului in carecon§tientizezi experimentand, ceea ce deschi­de 0 cale ell totul noua in terapie: calea dez­voltarii personale, a restructurarii responsabile§i creative, a autorealizarii prin experientadirecta. a transformarii de sine.

• se deosebe§te de terapiile de modificarecognitiv -comportamentala, ra1ional-emotiva§i de alte terapii care incearca sa asigure uncontrol direct asupra simptomelor (hipnoza,chimioterapie, electro§ocuri, biofeed-back)care nu sunt preocupate de experien1a pacien­tului, §i nici de autoresponsabilitate §i autosu­port. Spre deosebire de aceste terapii careopereaza in registrul prescriptiilor §i allui "tre­buie" ("ceea ce trebuie Iacut"), terapia gestal­tista accentueaza con§tiinta "a ceea ce este", ac1arificarii §i acceptarii a ceea ce este persoana,cread astfel 0 baza reala pentru ca aceasta sa sepoata reevalua, unifica in interior prin armo­nizarea polarita1ilor aflate in conflict §i evi­dent, abia in aceste condilii, sa se poata auto­modifica.

• terapia gestaltista descurajaza intelectuali­zarUe, explica1iile, atilt de utilizate de majoritateaterapiilor, atilt psihodinamice, cat §i cognitiv­comportamentale, incurajand procesul dedescoperire prin experimentare. Astfel, de§iopereaza ca §i psihanaliza cu conceptul de "in­sight" , acesta are 0 valenta reconstructiva multmai realista, fiind rezultatul experimentarii cusine §i cu altii, §i nu doar 0 conexiune clarifica­to are in planulin1elegerii .

Ac1iunile mentale ca §i cele comportamen­tale (suscitate prin tot arsenalul tehnic al tera­piei gestaltiste) ce conduc la insight sunt denatura sa produca in mai mare masura, mai

Page 24: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

26

sigur §i pe mai lunga durata, rara a erea depen­denta terapeutica, schimbari benefice, spredeosebire de insight-ul psihanalitic care are 0 ariemai restransa de actiune - exclusiv in planafeciv §i cognitiv. E de presupus, in ordineademersului psihanalitic, ca §i schimbarile com­portamentale vor surveni in consecinta. Daraceasta ramane adesea doar 0 simpla pre­supunere, confirmata §i de durata uneori exce­siv de lunga a tratamentului psihanalitic, justi­ficata prin cre§teri nesemnificative in opti­mizarea relatiilor c1ientului cu sine, cu altii §icu lumea. ~i chiar daca simptomele uneiafectiuni psihogene se pot ameliora sub curapsihanalitica, adesea ele pot fi inlocuite cu aiteprobleme de adaptare §i integrare sociaHLAceasta observatie ne atrage atentia asupraincompletitudinii ariei de abordare psihologicain psihanaliza, centrata dominant intelectualist§i partial afectiv. In replica, terapia gestaltista,prin muitidimensionalitate §i abordare holistacompleteaza aria de lucru psihanalitic princuprinderea mecanismelor perceptuale, imagi­native, creative (puternic dinamogene §i trans­formative), alaturi de ce1e emolionale §i sim­bolic-inteleetive, iar eomponenta actionala,externa, nu este nici ea neglijata. Dimpotriva,lucrul cu corpul §i suportul energetic, actiuneaprin joc de rol §i tehnici expresiv-corporalesunt extern de importante in practica expe­rienliala de factura gestaltista, asigurand tre­eerea din planul inlelegerii §i proiectului men­tal, in cel al realitatii comportamentale, aloptiunii responsabile §i deciziei autoasumate.Terapeutul gestaltist eoncepe terenul sau deaqiune ca pe 0 structura biopsihosociala,incluzfmd organismul §i mediul, considerate lafel de importante. De aceea, el nu exclude nici"o dimensiune relevant<l a vietii, de la variabile­Ie fiziologice, la cele motivationale, cognitive§i sociale.

• arsenalul tehnico-metodologic in terapiagestaltista este flexibil, complex §i eclectic,adaptabil de la caz la caz, in vreme ce alte sis­teme terapeutice prefera 0 modalitate tehnicade baza, de obicei intelectualizarea (fie bazatape asociere libera §i interpretare in terapiile psi­hodinamiee, fie pe evaluari experte §i pre­scriptii in terapia rational-emotiva, in modifi­carea eomportamental-cognitiva §i in terapia

Capitolul 1

realitate). In extrema cealalta se situeaza tera­pia rogersiana nondirectiva saucentrata peclient, in care pasivitatea comprehensiva incare se situeaza terapeutul utilizeaza exclusivtehnica raspunsului-reflectare, lncurajand doarclarificarea §i maturizarea emotionala. Astfel,in terapia gestaltista orice tehnica poate fi buna,cu conditia ca ea sa fie focalizata spre cre§tereacon§tientizarii, sa decurga din dialog, sa stim­uleze creativ activitatea de explorarefenomenologica §i de preluare a autocontoluluiin procesul de transformare §isa se incadreze inrigorile etice §i deontologice. Pan a la urma, nutehnicile sunt eele mai importante in terapiagestaltista, cat manieara in care eJe suntimbinate, modificate libel' de la situatie la situa­tie, astfel in cat sa provoace §i sa ofere un suportin munca de autodescoperire a pacientului,dinamizand procesul terapeutic. Se consideraca atunei cand tehnieile sunt utilizate intr-omaniera analitic-cognitivista, ele indeparteazaclientul de munca de con§tientizare §i experi­mentare, blocand, prevenind sau neutralizandprocesul dezvoltarii organismice, integrative.(G. Yontef §i 1. Simkin, 1989, p. 328). 0 maiferieit<'i combinatie metodologica consUl inintegrarea conceptelor analizei tranzactionalepe terenul gestaltist, sunt de parere aceia§iautori. Astfel, starile ego-ului (parinte, adult,copil), ca §i scenariile de viata detaliate inanaliza tranzactionala pot fi transpuse intr-unlimbaj gestaltist §i racute sa prinda viata prinexperimentare §i dialog existential.

2.6. Gestalt-terapia In actualitate

De§i opera scrisa a lui F. Peds este destul deredusa, ea este suficient de concentrata pentrua semna actul de na§tere al unei §coli.

Dupa prima sa lucrare publicata in 1946,"Eul, foamea §i agresiunea" - "Ego, Hungerand Aggression" - cu subtitlul: "Revizuireateoriei §i metodei freudiene": transformat lareeditarea din 1966 in "Inceputul TerapieiGestalt", urmeaza cartea: "Gestalt-terapia"(1951), scrisa in colaborare eu RalphHefferline §i Paul Goodman.

La scurt timp dupa aceea, Fritz §i LauraPeds l:nfiinleaza la propriul lor domiciliu dinN ew York, Institutul de Gestalt- terapie ,caredevine sediul numeroaselor seminarii, work-

Page 25: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la con~tientizare de sine la adaptare creativ8 ~i integrare holisUi 27

shop-uri §i grupuri terapeutice. Tot aici seformeaza primii terapeu~i gestalti§ti: P. Weisz,Lotte Weidenfeld, B. Eastman, P. Goodman,Isadore From, E.Shapiro, L. Calfen, IrisSanguilano, J. Simkin §i K.A. Fisher.

Ulterior, workshop-uri similare se organi­zeaza in Cleveland, Miami §i Los Angeles. In1955 grupul de formatori din Cleveland for­mcaza "Gestalt Institute of Cleveland. (apudR. Corsini, D. Wedding, 1989, pag. 330).

Pana in 1970 (anul mo~ii lui Perls) s-auorganizat de catre Perls §i emulii sai, dintrecare J. Simkin, in special, 0 serie de seminarii§i ateliere formative, in cadrul unor presti­gioase institute de gestalt-terapie, dintre carecel mai important este "Esalen Institute" dinBig Sur, California. Aici, intre 1964-1968,Perls, impreuna cu Simkin §i W. Kemplerorganizeaza ateliere formative, a caror tradi~iese pastreaza §i dupa 1970, tlind sus~inute deacela§i Simkin, Irma Shepherd, R.W. Resnick,R.L. Martin, J. Downing §i J. Enright.. Tot laEsalen se formeaza §i al~i importan~i terapeu~ide familie, cu orientare experientiala, caVirginia Satir (care in 1966 devine chiar direc­tor al acestui institut) §i W. Kempler.

Dintre principiile §i ideile care s-au vehicu­lat in aceasta perioada, care s-au imp us selec­tiv in practica terapeutica §i care au §ocat spiri­tul conservator, dominant psihanalitic alvremii, amintim:

• utilizarea prezen~ei active a terapeutuluiin rela~ia cu pacientul, cu suscitarea sausupralicitarea contactului direct;

• accentuarea experientei traite, direct,"acum §i aici,,;

• responsabilitatea autoasumata a pacien­tului in raport cu sine;

• principiul asimilarii §i interdependen~eiecologice organism-mediu;

• principiul con§tientizarii §i al autoreglariinaturale a organismului.

In 1989 existau in lume 62 de institute de te­rapie gestaltista §i numarul adeptilor acestei te­rapii este in cre§tere. Diversificarea importantaa orientarii gestaltterapeutice nu a permis infi­intarea unei organizatii profesionale unice §inici fixarea unor standarde tip pentru formarea§i selectia formatorilor, fiecare institut sau cen­tru avand mai degraba propriile sale criterii.

Imbogatirea numarului §i stilului practicilorgestalt terapeutice, a condus la modificariimportante fata de primele modele. Astfel, dela formula clasica de desTa§urare a acestei tera­pii, axata pe focalizarea pe un membru al unuigrup, a§ezat in centrul acestuia (tehnica "locu­lui fierbinte" - "hot seat"), grupul ramanandmai mult in postura de observator tacut, pasiv,Tara a se exclude unele interven~ii ale altormembri, s-a ajuns treptat la acordarea uneiimportante mult mai mari procesului de grup §i

implicarii grupului in dinamica restructurariipersonale a fiecarui participant. Gestalt-grupula devenit scena unui proces dinamic de cre§te­re impreuna.

Pe de alta parte, daea la ineeputurile gestaltterapiei se utiliza mai curand frustratia, confu­zia autosuficien~ei cu autosprijinul §i atitudineaabraziva a terapeutului fata de clienti, in seopde provocare, (sa nu uitam ca Perls fusesetotu§i initial psihanalist) asUlzi, se prefera 0conduita terapeutica mult mai blinda, euaccent pe autoexprimare §i pe dialog, pe auto­acceptare §i pe lucrul cu teme psihodinamice.A crescut semnificativ increderea in fenome­nologia pacientului §i cunoa§terea interactiu­nii dintre membrii grupului terapeutic, pe ma­sura ee a fost descurajata munca formala ingrup, de tipul relatiei 11a 1. Autoexplorarea §iinterexplorarea in scop de producere a insight­urilor restructurante §i actionarea resurselorcreative sunt astazi dimensiuni importante ingestalt-terapie.

Audienta atelierelor de gestalt-terapieintrece cu mult in anii 60-70 pe cea a unor§coli cu publica~ii mult mai numeroase - cacea jungiana §i cea ra~ional-emotiva (R.Resnick, apud op. cit. 1989). Gestalt-terapiaavea la acea vreme mai mult de 60 de societa~i§i grupari, mii de participanti §i peste 200 deterapeuti autoidentificati numai in S.u.A.Dupa anii 70 ea patrunde tot mai mult inEuropa, in special in Franta, dar §i in MareaBritanie §i Tarile de Jos.

Experienta no astra c1inica ca psihoterapeutde orientare gestaltist-experientiala s-a acumu­lat pe parcursul a 20 de ani, in cadrulLaboratorului de cercetari in domeniul neuro­

psiho-senzorial din Institutul National deExpertiza Medicala §i Recuperare a Capacitatii

Page 26: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

28

de Mundi, din Bucure§ti - laborator pe care I-amcondus lntre anii 1990-1997. Aceasta practicaindividuhl §i de gmp a fost aplicaUi pe pacienticu afectiuni psihice ('in special, psihogene). Inasoeiatie eu alte tehniei expresive §i psi­hodramatice, pe fondul chimioterapiei de in­tretinere, am utilizat gestalt-terapia §i cugmpuri de schizofreni, in stadii remisional­reziduale, in scop de resocializare-recuperare.(v. Studiu longitudinal in recuperarea schizo­frenilor cu invaliditate, coordonator 1. Mitro-

, fan, 1985-1990). Lucmlin echipa terapeutica,alaturi de psihiatri, medici experti §i sociologi,a permis un cadm optim des:£a§urani §i valida­ni acestor programe psihoterapeutice, integra­te unui complex de modalitati recuperatoni.

Din 1995 am introdus seminariile formative

de orientare gestalt-creativa sau experientia1ein pregatirea studentilor in asistenta sOC1aUi§i apsihologilor aflati in curs de studii aprofundate(master in psihoterapie)- in cadml catedrei dePsihologie, Universitatea Bucure§ti. In 1997,impreunacll; primii 25 de psihoterapeu1i for­mati in consiliere §i psihoterapie experientialade gmp, (training formativ incluzand 400-600de ore pentm fiecare participant) am constituitSoeietatea de Psihoterapie Experientiala Ro­mana (SPER), de orientare dominant gestalt­terapeutica §i creativa.

3. Abordarea personaliditii interapia gestaltista

Terapia gestaltista se bazeaza pe 0 teorieasupra personalitatii de factura holista, relatiaorganism-mediu fiind conceputa ca 0 relatiede interdependenta eeologica, care sta la bazasal1atatii persoanei.

o persoana sanatoasa se define§te printr-oautoreglare organidl ("organismica" in expre­sia lui Perls), ee permite adaptarea creativa indinamica raportului nevoi-posibilitati de satis­facere. Dezvoltarea persoanei garanteaza chiarsanatatea §i eficienta ei in lume, autorealizareacare nu poate fi independenta de modul in carefiinta umana se integreaza 'in ecosistem ..Aeeasta integrare eu sine §i cu lumea, rapor­turile de echilibru §i armonie interne §i externepermit 0 continuitate intre am §i mediul sau intermeni de evolutie sineronica, naturala.

Capitolul 1

Pentm ca aeeasta integrare sa se produeaeste necesar ea, pe de 0 parte, omul sa-§i eon­struiasca §i cunoasca propria identitate, adicasa se delimiteze §i diferentieze de altii §i demediu, pe de alta parte, este vital ea el sa intre'in contact cu acesta, sa fie conectat optim,adica sa intre in relatii de coevoiutie cu mediulsau ~oeial §i natural. 0 persoana sanatoasa este§i 0 persoana potential fericita, pentm ca estesimultan autonoma (deci, responsabila de ale­genIe sale) §i optim eontactata la me diu (deci,in raporturi de adaptare creativa la schimbiirilefire§ti, pozitive sau negative ale acestuia).

Reglarea "granitelor" dintre sine §i mediupare sa fie unul dintre fenomenele -cheie illdinamica integrarii ecologice a omului. In vizi­une gestalt-terapeutica cateva concepte debaza clarifica dinamica integrarii §i dezvoItariipersonaliHltii, ca §i e§ecurile acesteia, traduseprin stan patologice:

• autoreglare natural a ("oganismica",spontana) versus autoreglare impusa, de ne­cesitate;

• contactul de diferentiere ("metabolisrnulmental)

• contactul de granita (intre eu §i non-eusau intre sine §i mediu).

Pentm a putea ere§te, atat biologic, cat §ipsihologic §i social, persoana invata sa-§iregleze granitele cu mediul, pe de 0 parte ­diferentiindu-se, pe de aM parte intrand incontact cu acesta. Atunci cand se delimiteazade mediu (intelegand prin "rnediu" §i pc"altii"), 0 persoana 'i§ipoate descoperi, 1nsa, §ilimitele sale in a fi autonoma sau ea insa§i. Darea mai descopera toto data §i altceva foarteimportant: noutatea mediului §i calitatea lui dea-i satisface sau nu nevoile. Intrand 'in contact,omul invata sa diferentieze ceea ce este nece­sar, "hranitor" pentm el de ceea ce 'ii estenenecesar, "toxic". Ornul preia din mediulsau, in sens larg, nu numai aer, apa §i hrana, ci§i informatii (sub forma de emolii, sentirnente,atitudini, idei, scheme de actiune §i intelegere,relatii §i chiar moduri de comportament. Toateacestea din urma sunt procesate §i "metabo­lizate" psihologic, a§a dupa cum l§i metaboli­zeaza §i elementele energetice fizice de baza.

EI asimileaza informatiile, transformandu-Iein parti ale Eu-lui sau acceptat sau Ie respinge,

Page 27: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de ia con!?tientizare de sine la adaptare creativa !?i integrare holista 29

discriminandu-le ca parti "toxice". alienate, sine, adesea se percepe distorsionat. Aceastaindezirabile ale Eu-lui ne-acceptat. eel mai ignoran~a 'in raport cu sine, 0 face nu numai safrecvent, aceste parti respinse sunt greu de sufere, dar §i sa persiste 'in a se "hrani" iratio­eliminat spontan de catre mental, care Ie pro- nal, nediscriminativ, eu informatie perversa,ceseaza, sedimenteaza la nivelul subcon§tient pe care nu 0 preia doar din mediu, ci pe care§i incon§tient, §i uneori chiar capata 0 ade- 'invata sa §i-o autoproduca pe baza celei nega­varaHi "voluptate" 'in a-§i selecta §i depozita 'in tive, deja existente. A.'1lputea erede ca omuladancuri, inforrna~iile negative, "ihdigeste", deseopera dureros de repede cum sa producil lablocante sau destruCtive pentrufunctionali- randu-i infom1atie de autointoxicare, flind celtatea psihica, exprin:'iat~ metaforic de 8estalti§ti mai important §i putemic fumizor de aotoim­drept "metabolism mental". ~i daca reglarea bolnavire, dar accede mult mar greu la Arta §imetabolica norrnala se bazeaza pe un raport ~tiinta descoperirii §i producerii informatieiechilibrat intre asimilatie §i dezasimilatie, care'" naturale pozitive, spontane, nepervertite, depem1ite dezvoltarea biologica norrnala, extra- autosuport §i deautodezvoltare. EI pare ca §i-apolarea conceptului in plan psihologic demon- blocat sau a uitat calea de a-§i detuma §i cana­streaza ca exista 0 unitate §i 0 consonanta liza energiile in acord cu sine insu§i, deci §i cubiopsihica in dezvoltarea organismica (in sen- natura. Intr-o lume atat de cople§ita de artifi­suI de intreg viu). "Dismetaboliile mentale" nu cialitate §i dominata de false valori, in caresunt altceva deeat disfunctii ale autoreglajului omul uita prea frecvent ca nu este doar trup §iin discriminarea,. procesarea §i actualizarea minte, ci §i spirit, nici nu este de mirare ... Uninforrnationala, in preluarea, pastrarea selec- prost contact,de diferentiere 11 mentine pe omtiva §i eliminarea informatiei perverse. Atunci in confuzie, atat in ceea ce 11 prive§te, cat §i incaind meeanismele autoreglarii informationale raport eu eeilalti, eu valorile, cu lumea. El sesunt disturbate, persoana ne apare;;ln ipostaza indeparteaza pas, cu pas, pe calea ignoranteide suferind psihic sau psihosomatic, de cu privire la sine, prin necon§tientizare de sine.inadaptat social, sau pur §i simplu, de persoana Nefiind atent la natura sa reala, la nevoile §iaflata in impas existential ori nefericita. Astfel resursele sale autentice, necon§tientizandu-le,stand lucrurile, calitatea "hranei infor- neexperimentandu-Ie pentru a se putea regIamationale" - ganduri, convingeri, sentimente, organismic §i evolua, omul l§i zildamice§teto ate incifrate in mesaje, verbale §i nonve,rbale, sie§i calea autoimplinirii §i eforturile in acestin atitudini §i comportamente cu care fiecare sens, se autoanuleaza ca fiinla libera §i respon­persoana vine·in contact, In me.diul ei de viata, sabilil. De aceea terapeulii gestaJti§ti considera,determina e In foarte mare masura ceea ce se ca primordiale in vindeeare, eon§tientizarea deconstruiqte ca Identitate, acceptata sau sine §i autoexperimentarea.respinsa, sigura sau nesigura de sine, afirmativa Contactui de grani!a constituie al doileasau evitanta, creativa sau blocata, generoasa important mecanism al amoreglarii organis­sau egocentricil, matura sau imatura, eficienUi mice, strans corelat eu eel anterior analizat.sau ineficienta, adaptata sau neadaptata, Granila dintre sine §i mediu, pentru aresponsabila sau iresponsabila .. asigura 0 buna autoreglare, trebuie sa aibe doua

Contactul de diferentiere, adic'a acea posi- caracteristici:bilitate a omului de a asimila ceea ce este po- • permeabilitate, pentru a perinite schim-zitiv, "hranitor" din punct de vedere inforrna- burile dintre persoana §i ceilalti;tional §i de a repinge saua se proteja de ceea ce • ferrnitate, pentru a mentine autonomia.este negativ, "toxic" din acela§i punct de Autoreglarea, atat in plan biologic, cat §ipsi-vedere,. constituie sursa primara a dezvoltarii hologic este guvemata de principiul home­norrnale, sanatoase §i complete a personalita- ostaziei, iar viata ne apare ca 0 succesiune detii. El "conduce inevitabilla cre§tere", afirrna lncercari de satisfacere a nevoilor organismului,E, Polster §i M.Polster, 1973, p. 101). de la cele mai presante, mai vitale, la cele mai

Atunci cand contactul de diferentiere este putin presante. Atunci cand 0 nevoie este satis-perturbat, persoana este putin con§tienta de facuta, ea este inlocuita cu 0 alta, energizand §i

Page 28: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

30

impulsionand mereu fiinta spre a-§i ca§tiga un"mereu vanat, cautat" echilibru homeostatic.Autoregalrea umana seproduce prin douamodalitati: pe baza a ceea ce organismul simteca este la momentul respectiv, pe ceea ce eltraie§te §i con§tientizeaza §i pe baza a ceea ce"ar trebui sau ar putea sa fie, sa simta ori ar fide dorit sa faca, la momentul respeetiv. Exista,a§adar 0 modalitate directa, numita atoreglareorganismica, bazata pe simtire, intelegere intu­itiva, integrare natural a a minlii §i eorpului,gandului §i sentimentului, spontaneitatii §ideliberarii, prin care alegerile §i invatarea seintampla holistic, dar exista §i 0 reglare denecesitate, bazata pe rationalizare. Multe din­tre actiunile sau tranzactiile de necesitate aleomului se realizeaza automat, eu 0 minimacon§tientizare, ca modalitati habituale de a seraporta la sine §i la lume, ca obi§nuinte sauuzante atitudinale §i comportamentale.Uneori, "tirania" obi§nuintelor este atat demare ineat, omul ajunge sa actioneze necon­cordant eu neeesitiitile sale reale §i ehiarimpotriva aeestora, ca §i impotriva integrariisale optime in sistemul de relatii. Con§tientiza­rea deplina a ceea ce este §i ceea ce ii estenecesar la un moment dat, a ceea ce poate §idore§te sau alege sa faca, inseamna 0 buna calede a reeonverti sau depa§i habitualul caredevine perturbator, relinand doar habitualulnecesar, util persoanei. Aceasta presupune 0autoreglare eon~tienta pe deplin, holista, eeeaee ere~te puterea diserirninatorie a persoanei,atat m raport ell sine, cat §i ell al!ii. Prinere§terea con§tientizarii de sine pe bazametodei dialogiee §i fenomenologice, terapiagestaltista ii redescopera persoanei aflate indificultate §anse1e ei naturale de a se auto regIaorganismic, de a-§i ca§tiga libertatea alegerilor§i responsabilitatea.

Dificu1t3.tile autoregHirii §i integrarii armo­nioase in lume sunt in directa legatura cu tul­burarile contactului "de granita", al persoanei.Reglarea granitei intre sine §i altii, intre Eu §inon-Eu, poate sa prezinte diverese tipuri deperturbare, osciland in extremis, intre pierde­rea granitei (fuziune, indistinctie, intre sine §ialtul) §i izolare eompleta (deeontaetare, ruptu­ra, separare). Ambele perturbari Ie intiilnim incadrul proceselor psihotice.

Capitolul 1

Cand granita dintre sine §i altii devine con­fuza, impermeabiIa sau se pierde, se produce 0distorsiune a difetentierii intre sine §i altii, 0perturbare atat a eontactului, cat §i a con§tien­tizarii acestuia (Perls, 1973). 0 buna fnnctio­nare a granitei mseamna 0 alternanta optimaIlltre separare §i conectare la medin, mtre fo­calizarea atentiei asupra acestnia ~i retragereaatentiei de la mediu. Detaliem in continuaretipurile de perturbare ale contactului de grani­ta, pe care Ie yom comenta dintr-o perspeetivaproprie, bazata pe de 0 parte, pe experientanoastra clinica, pe de alta parte, pe cercetarilede varf cu privire la dezvoltarea transpersonala,situate la confluenta gandirii orientale §i occi­dentale:

• Pierderea granitelor eu-Iui eu non-enl saupermeabilitatea totala a granitei sinelui eumediu!. Este 0 modificare calitativa a contactu­

lui fiintei eu lumea eonstind intr-un fenomende fuziune, confluenta, unificare a interioruluicu exteriorul, pe care 0 putem intalni in douavariante experientiale diferite, situate la anti­pozii existentei umane: experienta psihoticadefinind cel mai gray nive1 al destructurariipersoanei, al:"pierderii de sine", al alienarii §iexperienta transpersonala, mistica, artisticasau meditativa de nive1 transcon§tient saumatacon§tient - definind un nivel superior aldezvoltarii personale, numit dezvoltare trans­personaUL Daca in primul caz, in experientabolii psihotice, asistam la un fenomen de rup­tura de sine, de indepartare de sine, de deper­sonalizare, de pierdere §i uitare de sine prinmeeanism regresiv afectiv, motivational, cog­nitiv §i spiritual, in experienta transcedentalaeste yorba de 0 regasire de sine, de 0 unificaresupraeon§tienta cu realitatea totala, numita deunii divinitate, de altii eon§tiinta universala.Diferenta esentiaHi, calitativa, intre cele douatipuri de experienta se refera la mecanismulcon§tientizarii de sine, care este utilizat, activat§i redirectionat terapeutic, reconstructiv, ingestalt-terapie. Astfel, dad in cazul psihoticu­lui putem vorbi de 0 pierdere a con§tientizilriisinelui, care 11conduce la pierderea granitelor§i fuziune patologica eu mediul, in experientatranspersonalil asistam la un fenomen detranscendere a nivelului con§tient normal,obi§nuit, prin dilatarea dmpului con§tiintei §i

Page 29: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la con~tientizare de sine la adaptare creativa ~i integrare holista 31

accesul direct, instantaneu, spontan §i completla cunoa§terea realitatii. Aceasta confera expe­rientei transpersonale caracterul inedit §i greuinteligibil pentm cei care nu au experimentatun astfel de nivel al simtirii §i cunoasterii. S-arputea considera ca experienta patologica psi­hotica §i cea transpersonala sunt fenomenesituate in "oglinda", dar pe niveluri de cunoa§­tere complet opuse, cu calitati complet diferitein planul evolutiei. De aici apare §i riscul con­fuziilor extrem de grave intre starile patologice§i experientele de a§a-zisa iluminare, pseudo­transpersonale, pe care diletanti sau veleitari indomeniul practicilor spirituale, Tara pregatireacademica in domeniul medical §i psihologicIe pot intretine clientilor lor, in afara unei etici§i deontologii diagnostice §i terapeutice. Numai putin grava este ins a diagnosticarea decatre neavizati, a starilor transpersonale dreptsHiri patologice, fie ele §i tranzitorii. Experien­ta transcon§tienta asigura un continuum alcunoa§terii, prin desfiintarea intentionaHi,con§tienta, autocontrolata, (experimentata) agranitelor dintre "inauntru" §i "in afara". Astfel,pentru misticul autentic §i nu pentru cre­dinciosul bigot, robit ritualisticii oricarei bis­erici ar fi aceasta, comuniunea cu divinitateaeste 0 experienta cautata, descoperita, traita,simtita, revelatorie, deci tine de domeniultranscunoa§terii, al practicii spirituale. ~iindiferent cum s-ar exprima adeptii diferitelor§coli §i religii, intr-un fel sau altul, Dumnezeuse descopera prin autoexperimentare, simultantransafectiva §i transcognitiva. Misticii cre§­tini, ca §i cei orientali (budhi§ti, taoi§ti sufi§ti),precum §i practicantii de Yoga, Zen, artemartiale, §amanii amerindieni (v. in acest sens,lucrarile antropologului initiat C. Castaneda)sau cei din Taigaua rusa §inu mai putin, psiho­logii §iterapeutii transpersonali§ti contemporanioccidentali, experimenteaza prin indelungi §iriguroase practici spirituale §i psihomentale,(tehnici de meditatie §i autocontrol psihofizio­logic subtil §i metode exploratorii specifice, cu§i Tara suport psihedelic), asemenea modificaricalitative ale nivelului de con§tiinta, care potconduce la mutatii in chiar dezvoltarea perso­nalitatii §i a capacitatilor ei de cunoa§tere §i deactiune. Trebuie Tacuta precizarea, ca, daca insituatia patologiei psihotice, pierderea granitei

dintre eu §i non-eu este un fenomen ce emergedin necon§tientizare de sine, suprimarea saudistorsionarea con§tiintei de sine, (ceea ce sepoate exprima mataforic prin "ignoranta desine"), in cazul experientelor transpersonalesau starilor "de varf' persoana i§i dezvoltacalitatea con§tientizarii, transcende nivelulcon§tient (salt sau "ruptura de nivel") §i expe­rimenteaza, in consecinta, 0 stare de supra­trezire, de supraluciditate, de transcunoa§tere,transiubire §i transactiune. Unele fenomene §icapacitati paranonnale pot fi puse in legaturacu transcon§tientizarea §i cu atat mai multexperientele de virf - extatice, oricum s-arnumi eIe: samadhi, satori, uniune mistica,beatitudine sau iluminare. Astfel, de la insigh­turile binecunoscute persoanei in dezvoltareasa spontana sau in cadrul unui proces terapeu­tic, (cum ar fi cel de tip gestaltist) pana lainsight-ul transcon§tient, omul trebuie sa par­curga un drum autoterapeutic, adesea lung §ianevoios, prin care sa-§i dobandeasca unautoreglaj creativ, holist, din ce in ce maicomplex §i mai subtil, energo-infonnational,care sa-l propulseze pe calea unei dezvoltariintegrative, armonioase, biopsihospirituale.Integrarea sa sociala §i in mediul natural poatefi ecologica, numai in masura in care el se"vindeca" prin con§tientizare §i dezvoltare desine, prin adaptare creativa §i autotransfor­mare, in acord cu habitatul sau natural neper­vertit.

• Proiecpa este un alt tip de perturbare acontactului de granitii. ce rezulta dinatribuirea, in afara eu-Iui - altcuiva sau al unuiobiect ori situatii - a unor caracteristici sau a"ceva" ce apartine eu-Iui. Rezulta din proiec­tie 0 confuzie a sinelui cu altul, ea fiind unfenomen necon§tientizat. Exista proiectii cuefect pozitiv, sanogen, ca cele care participa inprocesele creatoare, artistice, dar exista §iproiectii patologice, ce provin din faptul capersoana nu este con§tienta de sine, neaccep­tand responsabilitatea celor proiectate inaltcineva sau altceva. Proiectia na§te eroare inevaluarea non-eului (persoane, relatii, situatii,evenimente, exterioritate) §i blocheaza adap­tarea.

Granita intre sine §i altii este univoc per­meabila, pennitand doar atribuirile eu-Iui

Page 30: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

32

catre non-eu, dar flind inchisa, rigida la acti­unea exteriorului asupra sinelui. Pentru a aveao imagine mai completa asupra fenomenului deproiectie, atat de larg utilizat In psihologie, inspecial in psihanaliza, dar §i in psihologiaformei §i in gestalt-terapie, yom prelua din"Vocabularul Psihanalizei" (1. Laplanche §iJ.B. Pontalis, trad. in Edit. Humanitas, 1994,p. 308) precizarile definitorii:

a) Termen utilizat intr-un sens foarte gene­ral in neurofiziologie §i psihologie pentru adesemna operatia prin care un fapt neurologicsau psihologic este deplasat §i localizat in exte­rior, fie trecand de 1a centru 1a periferie, fie dela subiect la obiect. Acest sens comporUi ac­ceptii destul de diferite.

b) In sensul psihanalitic propriu-zis, ope­ratia prin care subiectul expulzeaza din sine §ilocalizeaza in altul, persoana sau lueru, cali­Uiti, sentimente, dorinte, ehiar "obiecte" pecare nu Ie cunoa§te sau Ie refuza In sine insu§i,Este yorba aici de 0 aparare de origine foartearhaica, ee actioneaz3. mai ales in paranoia,dar §i In moduri de gandire "normale", cum arfi superstitia.

Mecanismul proiectiei este freevent Ins3. §iIn nevroze §i In cazul structurilor dizannonicede personalitate. Egocentrieii, imaturii, senzi­tivii, evitantii, persoanele eu eu hipertrofiat §itendinte interpretative, rigizii utilizeaza frec­vent proiectia. Din punctul nostru de vedere,proiectia este "simptomatica" pentru 0 slaMcon§tientizare de sine mascata §i deplasataintr-o aparenta cunoa§tere de a1tul. "Subiectulatribuie altuia tendinte, dorinte, etc. pe care elIe ignora in sine Insu§i: rasistul, de exemplu, i§iproiecteazii asupra grupului dispretuit propriilegre§eli sau tendinte nemarturisite". (idem. op.dt, p. 309). Mecanismul proiectiv fiind 0 tul­burare a contactului de granitii, ce desemneazaignorare §i fuga de sine, cu "adapostire" inaltul, (ill altceva), poate deveni 0 frana in caleamaturizarii §i dezvoltarii persoanei, un mecan­ism ego-alienant, patogen. Proiectia este Intal­nita In combinatie cu fuziunea (pierdereagranitelor), sau cu tulburarea de contactdefinitta prin separare rigida, impenetrabili­tate, izolare, In special in forma paranoida aschizofreniei (v. idea1ia deliranta de atribuire aunor intentii sau actiuni agresive, persecutorii

Capitolul 1

de influenta etc). Psihoticul se percepe in moddereist, ca fiind 1inta unor osti11tati§i agresiuni,fiind impenetrabilla orice argumentatie logicasau afectiva, fad a avea con§tiinta tulburarilorsale perceptuale §i ideative, ca nucleu al bolii.Con§tiinta sine1ui este gray afectata, iarscindarea eului in parti aflate In opozilie, indiscordanta, Intr-o globala Jipsa de consonanta§i acceptare mutuala, exprima dramatic aspec­tul de "structura sparta, de mozaic dezasam­blat" a1 personalitatii psihotice. Tennenul dedepersonalizare reflecta sugestiv acest procesde tulburare de contact, atat 1anivel illtrapsihic(contactul cu sine insu§i, este compromis prinintermediul partilor alienate ale eu-Iui, aflatein raporturi de opozitie, ambiva1enta saudiscordanta funqionala), cat §i la nivel inter­personal. (v. deficite1e de contact social, ambi·­valenta afectiva, imprevizibiJitatea reactiilor §iatitudinilor, etc.). Analizand mecanismulproiectiv psihotic putem observa cum teama desine insu§i transgreseaza patologic In teama deceiJalti, de lume, de viata, iar impulsiunile auto§i heterodistructive se deplaseaza in a§a-ziseleintentii ostile, distructive ale altora la adresa sa.Tot "infemul" din incon§tientul bolnavuluieste atribuit sau se confunda cu exteriorul caree perceput §i trait terifiant, anxiogen. Dinexperimentu1 natural care este psihoza, inte1e­gem de ce sunt atat de importante In psihote­rapie unificarea partilor eu-lui aflate In con­flict, raporturile de acceptare mutua1ii dintreacestea §i consonanta intrapsihica, (intre ceeace tine de incon§tient §i ceea ce tine decon§tient). Intelegem mai ales, cat de impor­tanta este cOl1§tientizarea de sine, ca principalmecanism autoreglator, prin care experientaautocunoa§terii §i autoacceptarii reface §ideblocheaza strategiile dezvoltarii, Intelegerii§i integrarii experien1ei suferintei pe 0 altatreapta, ca experienta largitil de cunoa§tere,deci §i ca §ansa de evolulie. Din nefencire,§anse1e psihoterapiei gestaltiste de a lucraasupra psihoticului remis sunt destul de limi­tate in privin1a "refacerii intregului", careodata destructurat, se reasambleaza cu defect,dizannonic §i rigid, ca un gestalt condamnat 1astagnare. Granitele de contact ram an fie exce­siv de impermeabile, fie friabile, oscilante,imprevizibiJe, §i aceasta, evident, in conditiile

Page 31: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

t~C'stalt-te;apia, de la con~tientizare de sine la adaptare creativa ~i integrare holista 33

in care tratamentul chimioterapeutic deintre~inere (standard §i depot) este aplicatcorect, constant, atent supravegheat in evolu­tia bolnavului. Asocierea farmacoterapiei cupsihoterapia in stadiile postacut, remisional §irezidual ramane obligatorie in tratamentulschizofrenului, iar utilizarea terapiei gestalt, ca§i a altor metode psihoterapeutice in cazulaltor maladii psihotice endogene este contrain­dicata sau pur §i simplu tara efect, chimioter­apia, electroterapia (electro§ocul) dlmanandterapiile de electie. Tulburarile nevrotice, (cu 0larga paleta diagnostica), crizele de identitateale adolescentului, tulburarile de adaptaresociala, tulburarile emotionale - pot beneficiade tehnicile gestaltiste de con§tientizare apolarita~ilor dintre con§tient §i incon§tient saua celor de factura moral-valorica. Aceste per­soane pot lua cuno§tinta de "raul" §i "binele"din ei in§i§i. Unificarea §i depa§irea polar­ilta~ilor prin actul terapeutic sunt de natura sadeschida sistemul functional blocat in igno­ranta de sine §i teama §i sa-l propulseze in acti­varea resurselor de autotransformare sau dereconfigurare a unui nou gestalt existential

Pentru specialistul in psihologie, proiectiapoate deveni 0 cale de cunoa§tere a universuluiinterior al celui care proiecteaza, atat in diag­noza, cat §i in terapie. Testele proiective §ianaliza produselor activitatii creatoare sebazeaza pe evaluarea prin intermediul proiecti­ei, iar tehnicile terapeutice experientiale careutilizeaza analogia §i metafora exploateazaacela§i mecanism proiectiv.

• Introectia - este 0 tulburare a grani~ei decontact ce consta in absorbirea, captarea, pre­luarea §i asimilarea tara discriminare a ceea ceapa~ine non-eului; informa~ii, valori, compor­tamente cu care persoana intra in contact inmediul sau de viata. Valorile introectate suntimpuse sinelui §i conduc la structurarea unuicaracter rigid, avand la baza preluarea unorroluri §i comportamente din exterior care devin"osatura nevazuta" a personalitatii cuiva. Ast­fel, modele parentale, stereotipii sociale, ne­personalizate, integrate nedicriminativ eu-lui,se constituie ca un "schelet" rigid ce explica ungrad crescut de inautenticitate in modul de a fi§i actiona al unei persoane. Aceasta, nu numai

ca nu e con§tienta de ea insa§i, de nevoile, detendin~ele, de scopurile §i resursele proprii, daropereaza pentru sine in baza regulilor, valorilor§i elementelor comportamentale introectate,adesea complet stril.ine, nepotrivite sau orien­tate impotriva naturii sale reale. Similar altortulburari de granita, acest mecanism de"inghi~ire a intregului", poate fi sanatos, saupatologic, depinzand de gradul de con§tienti­zare. In cazul defiecientelor de structurare apersonalita~ii, precum §i in unele cazuri depatologie psihica, introec~ia poate explicarigiditatea caracteriala extrema, suspiciunea §idubitatia obsesiva, antrenand conduite inadec­vate, fie de supraresponsabilizare, fie de dere­sponsabilizare, datorate unei imagini de sineautomistificate. Persoana se indeparteaza desine, instrainandu-se, autofalsificandu-se. Intermenii psihologiei orientale, am putea spuneca omul tdiie§te mai cun'ind la periferia sinelui,dedit in centrul sinelui, nefiind con§tient desinele pe care nu §i-l cunoa§te, de§i traie§teiluzia ca §tie cine este, ce vrea §i lncotro tindesa se manifeste. In realitate, prin introectie, else confunda cu mediul pe care I-a introectat, ca§icum "lumea exterioara ar fi invadat, tara ca elsa §tie, lumea sa interioara, substituindu-i-seacesteia". Neavand acces la esenta sa, la ceeace este el de fapt, omul i§i confunda §i substi­tuie eul cu non-eul, uitand de a mai fi el insu§i,alienandu-se. El e bantuit de fantasme pe careIe identificii in mod eronat cu pa~i ale sineluisau, ca §i cum i-ar apa~ine. Opereaza cu "tre­buie" ca §i cum ar fi rezultatul propriilor salenevoi, in raport cu care este ecranaL de altfel.El evalueaza, impune, retrage, sanqioneaza,neaga, in virtute a unor exigente §i convingeri"de imprumut" ca §i cum ar t1emanate de pro­priile lui alegeri, convingeri, optiuni. Materia­lul informational nedisciminat, nu este evidentmetabolizat §inici nu devine principiu hranitorin devenirea sa, dar el 11 depoziteaza, capatandsentimentul c8.ii apa~ine, de§i nu il reprezinta.Din acest motiv acel "ceva" nu actioneazadecat ca balast sau principiu toxic, impie­dicandu-l sa funqioneze optim, pentru canimic din ceea ce nu este "metabolizat", asi­milat, nu ne apa~ine cu adevarat, deci nu neajuta "sa cre§tem". ~i totu§i, foarte muUe persoane, care nu au patruns inca pe terenul

Page 32: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

34

patologiei, dar pot aluneca extrem de u§or intr-a­colo, tnliesc intr-un mod limitat, imitativ, rigid§i stereotip, lipsit de savoarea descoperirii desine §i de directia naturala a autoactualizarii,cu sentimentul §i cu confuzia ca "fac ce tre­buie, care ar fi totuna cu ce e bine", sau §i maigray, " di daca x,y,z, fac a§a, inseamna ca a§atrebuie, a§a se face ... " Ei nu sunt deloc preocu­pati nici de "de ee fac a§a", nici de "cum fac"§i nici daca ceea ce au preluat li lOsepotrive§te", daca "pot sa faca a§a" sau "dacaau nevoie cu adevarat pentru binele lor §i alcelor din jur". Acqti oameni sunt blocati indezvoltare, prin introectie. Este putin probabilca binele altora sa exc1uda realmente binelefiecaruia, pentru ca cele doua forme de "bine"sunt interdependente, §i ceea ce se intamplaintr-o parte a intregului, se reflecta §i in toatecelelalte, hoEst, prin intermediul interconexiu­nilor multiple, dupa cum tot ceea ce se intam­pIa in intreg se reflecta §i in fiecare parte.

Introectia este intalnita §i pe terenul nor­malului, dar cu consecinte negative in eficientapersonala. A§a de pilda, multi studenti pot par­curge studiile universitatare, manati de pre­siunea de a "ingurgita" cat mai fidel §i cat maimulta informatie, in special cea din curs, rara aavea acces cu adevarat la functionalitatea noti­unilor, flind in situatia dupa absolvire de a nuputea sa profeseze, sa aplice §isa adapteze con­textual cuno§tintele memorate, §i de altfel,apreciate prin sistemul de notare care, in cazulanor profesori pune accent mai ales pe volu­mul reprodus fidel §i nu pe flexibilitateaaplicarii notiunilor, pe independenta rezolu­tiva §i creativitatea fiecarui student. chiar §i lanivel educational §i instructiv, societatea incu­rajaza in exces respectarea §i preluarea deinformatii, scheme de gandire §i comporta­ment comformiste, rutiniere, care sa nu iasadin "norma" §i descurajaza individualizareainvatamantului in functie de potentialitatilefiecaruia. Desigur ca pare mai comod a§a, daruniformizarea se realizeaza adesea in dauna

individului §i prin introeqie, prin amputareapersonalitatii, ca §i a resurselor ei de a se adap­ta la schimbare, de a evolua. Am incercat sasubliniem care este diferenta intre a introectacuno§tinte §i moduri dea fi - §i a Ie asimila.Daca asimilarea diseriminativa te elibereaza ~i

Capitolu; 1

te malta m dezvoltarea personala, transfor­mandu-te pas eu pas, apropiindu-tede scopuri,(care odata implinite iti deschid calea for­mularii de noi scopuri), introeetia te fixeaza peexperiente ee nu-ti apartin, dar pe care Ie preieieu fidelitate, neevaluindu-le, neajustandu-le,ci doar acumulandu-le rara discernamant...Ciudata "lacomie" care pana Ia urma teimpiedica sa exi§ti! Exista, rara indoiala, nudoar 0 Iacomie alimentara, ci §i una informati­onaM, Ia f61 de periculoasa prin efectele dis­functionale pentru intregul organism. Evident,"Iacomia informationala" distruge tendintaarmonica a structurii, supraliciteaza efortul deconfigurare a personalitatii integrate ecologic,care pana la urma sfar§e§te prin a 0 goli de sens§i de resurse. Instalarea starii de boala, in aces­te conditii, este iminenta.

Omul ineficient §i nefericit, este adesea a§apentru ca a "invatat lectia" ineficientei §inefericirii de la altii §i el continua s-o intretina§is-o impuna sie§i §i altora, cu febrilitate. El §i­a construit granite false §i rigide intre sine §iceea ce el percepe fasificat drept "eul" sau,renuntand Ia sine pentru a fi mereu altcineva §ialtceva, agonisind mereu "bunuri" straine,pecare Ie tezaurizeaza, din principiu. A uitat eloare de sine insu§i sau nu s-a simtit niciodata,cu adevarat elillSu§i?! Introectia devine 0 calepsihologica de a achizitiona cat mai muite"decoruri de mucava" in interiorul proprieifiinte, pe care, in consecinta, nu 0 mai poticon§tienfiza, cata vreme ea este doar un depo­zit de recuzita.

Modalitati eomportamentale sau exis­tentiale complexe, neintegrate eu-lui, suntpreluate astfel de la altii. Ele corespund foartebine starii de "parinte" a ego-ului sau "extero­psihicului" din analiza tranzaqionala a lui E.Berne. Ele pot fi detectate in repetarea uneianumite calitati vocale, a unui tip de continutverbal sau postural, ori prin similaritatea cucare ceilalti raspund acestui complex compor­tamental uniform (J. Fagan §i J. Shephard,Gestalt therapy now, 1970, p. 123). In viatacurenta, introectiile sunt "actorii" principaliin autocicalirea rara sfaqit, §i creeaza rupturaHlUntrica intre sinele ideal §i eul real. Tot e1econduc la dezordini in relatiile interpersonale,cand eul joaca unul dintre aceste roluri in

Page 33: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de I. con~tientizare de sine la adaptare creativa ~i integrare holista 35

relatie cu persoane importante sau cand Ieproiecteaza intr-o alta persoana.

Introeqiile sunt principalii "transmitatori"~i "facilitatori" de comportamente dezadpata­tive §i nevrotice, de la 0 generatie la alta.

• Retrotlectia este 0 tulburare a granitei decontact care conduce la izolare in sine. Ea pre­supune un proces de re-oglindire, de revenireasupra sinelui prin sine, bazata pe 0 divizare incadrul sinelui, un mod de " a te hrani " cu tineinsuti, "nedigerandu-te" §i ramanand, evident,blocat ori regresand. Acest mecanism psiholo­gic orienteaza asupra sie§i mereu, acela§i tip deinformatie §i de resurse, substituind sinelemediului. Persoana se comporta ca §i cum arface (simti) pentru sine, a§a cum ar face (simti)a1cineva pentru altul sau ca §i cum ar face (arsimti) pentru sine, ceea ce 0 alta persoana ardori ca altul sa faca pentru ea. Mediul este ast­fel inlocuit cu iluzia autosu11cientei. "Trebuieinsa avut in vedere, ca de§i cineva te poate ajutasa maninci §i chiar sa respiri, hrana §i aerul vintotu§i din mediu", comenteaza G. Yontef§i J.Simkin, (1989, p. 332).

Retroflectia poate 11motorie, senzoriala sauverbala. a forma de retroflectie este intro­spectia, care poate 11patologica sau normala.Uneori, ea poate servi intereselor de adaptareale organismului, de exemplu: reprimareaimpulsului de a-ti exprima supararea poate 11utila in a face fat a unui mediu periculos. Inasemenea momente, a-ti "mu§ca" buza (retro­flectie motorie) poate 11 mai utila decat savorbe§ti "mu§cator" - agresand, ofens and.

1. B. Enright (1970, p. 128-129) atrageatentia asupra faptului ca "un impuls sau 0 ideel§i are nldacinile in tensiunea senzorio-moto­rie a organismului, declan§ata in parte, deenergiile launtrice §i orientata spre obiectele §ievenimentele din mediu. Retroflectia descrieprocesul general de negare, infranare, retineresau echilibrare a tensiunii impulsive cu tensi­unea senzorio-motorie opusa, aditional. Acestconcept include destul de mult din ceea cereprezinta reprimarea (refularea) §i inhibitia §iclari11ca modul in care functioneaza psihiculdivizat, antagonic. De vreme ce rezultatultuturor acestor tensiuni anulate este zero (nicio mi§care - blocaj motric), nu exista nici 0cre§tere particulara a activitatii la granita de

contact, iar con§tientizarea nu se poate dezvol­ta. Mai tarziu, poate, daca exista 0 activitatecrescanda in punctele de opozitie musculara,con§tientizarea se poate semnala sub forma dedurere sau de discomfort.

Procesul retroflectiei poate 11tranzitor saucronic. Strigatul de suferinta incepe cu umezi­rea ochilor §i cu 0 mimica faciala caracteris­tica: "buza rigida de cadavru" §i retinerealacrimilor. Toate exprima retroflectia. Esteimportant de amintit ca, celebrul concept alluiW. Reich de "armura caracteriala" nu estealtceva decat retroflectia cronica. Experientanoastra terapeutica in cazul bolnavilor cu"tortieolis psihogen" sau eu eei eu "erampaseriitorului" (1. Mitrofan, 1995, p. 137) evi­dentiaza acela§i mecanism in structurareapersonalitatii acestor paeienti, avut in vedereca un obieetiv de schimbare terapeutica. Orga­nismul cheltuie§te multa energie pentrumentinerea unui eehilibru intre ce1e doua ten­siuni - cea a impulsului §i cea a rezistentei §iambele sundn mod tipic alienante pentru sine§i pentru proeesul de eon§tientizare §i autore­glaj. In terapie trebuie sa se tina cont de ambeletendinte §i de posibiliUltile de satisfaeere a lor,astfel ineat intre ele sa nu se creeze blocajemutuale, dar nici ea una dintre ele sa se satis­faca in dauna eeleilalte.

o alta forma de retrofleetie este desensibili­zarea sau desenzitivarea, care exprima in plansenzorial un comportament analog retrofleqi­ei motorii. Cele mai cunoseute forme de bloc a­re a con§tiintei prin desenzitivare sunt cecita­tea psihica (orbire rara substrat organic), ,,1n­ceto§area vederii", surditatea psihica, tocireasenzoriala la nivelul diferitilor analizatori (deexemplu, in isterie, pacienlii pot avea un pragsenzorial tactil §i algic fie foarte ridicat, fiefoarte coborat, de la hiperestezie la stimulianodini, pana la anestezie la stimulari algice(dureroase); de asemenea, in unele forme alepsihozei schizofrenice se pot produce modi­ficari senzitive patologice, care permit con­duite automutilatorii, etc.). Frigiditatea inclu­de §i ea retrofleqia prin desenzitivare, un blo­caj la nivelul con§tiintei senzitive sexuale atrupului. Totu§i, fenomenele de desenzitivaresunt mai putin accesibile observarii directe §istudiului, eomparativ eu eele motrice, ele fiindmult mai dependente de verbalizare.

Page 34: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

36

• Deflectia consUi in evitarea contactului,aUt!prin deturnare con§tienta, intentionala (deexemplu, cand cineva este politicos in loc de afi direct, de a comunica sincer), dit §i prinrefuz indirect. Persoana se simte astfel "nea­tinsa" , ori de cate ori respinge ceea ce i se oferasau se percepe ca ineficienta dind ceea ceprime§te nu corespunde dorintelor sau a§tepta­rilor sale §i in acest caz, fie ca evita, fie cadeturneaza contactul. Atunci cand este con§ti­entizata, defleqia poate fi §i utila, ca de pilda,dind satisface nevoile situatiei ("racorire","pedepsire sau razbunare pe interlocutor).Dintre formele de defleqie uzuale amintim:

- "a nu privi pe cineva in ochi";- a vorbi §i a intelege foarte multe lucruri,

dar toate in afara subiectului;- a vorbi vag §i a vorbi mull.In deflectie, contactul este rigid, fiind simi­

1ar cu dezangajarea (R. Levant, 1984, p. 166).

4. Ciciul experientei gestalt ~iteoria schimbarii personale Interapia gestaltista

Abordarea gestaltista a personalitatii s-aconstituit pe baza experientei clinice §i sprijinademersul terapeutic ill mod cu totul special,prin conceptele sale fenomenologice §i prinmodalitatea dinamica prin care explica funqi­onalitatea §i disfunctionalitatea indivizilor,condensata intr-un model teoretic numit

"ciclul experientei gestalt". Acest model desIa­§oara elementele experientei caun proces con­tinuu prin care· nevoile organismului, impungrade §i forme diferite de contact cu mediul,prin intermediul carora, e1e pot fi satisIacute.Realizarea contactelor §i satisfacerea nevoilorcompleteaza un gestalt, care permite persoaneisa aibe noi experiente. Libertatea de a experi­menta inseamna parcurgerea completa a unuinou ciclu, adica 0 restructurare a vechiuluigestalt §i 0 reconfigurare evolutiva a persoanei.Daca persoana se fixeaza pe unul din ele­mentele ciclului, acesta nu se poate completa,o parte a energiei de care dispune individulramanand neconsumata, la limita experientei.Cum experimenteaza omul contactul cu me­diul pentru a se autoregla sanatos, pentru a-§i

Capitolul 1

crea continuu un bun gestalt? Ciclul expe­rientei gestaltiste include parcurgerea a 5 stadiicare se genereaza continuu, unul pe ce1alalt, incadrul unui model circular functional. (Me!Rabin, apud R. Levant, 1984, p. 165):

1) Senzatie. Ciclul integdirii persoanei inmediu sau contactarii la mediu incepe cu sen­zatiile, prin care se experimenteaza trairea §isemnificatia stimulilor care aqioneaza asupraorganismului, at at ill plan intern, cat §i externPrin senzatii §i prin perceptii, omul experi­menteaza §i discrimineaza direct "ce este" §i"ce nu este". Dar dincolo de experienta per­sonala, spontana, autonoma a perceptiei desine §i a mediului, copiii, invata din familiilelor §i "ce pot" §i "ce trebuie" sa vada, sa auda,sa simta, §i "ce nu pot", "ee nu trebuie" saperceapa. Aceasta ar fi un fel de invatare a unuicontact perceptual imediat, ceea ce creeaza 0prima confuzie §i anxietate in modul de con­tact, prefigurand granite impuse. De exemplu,copiii invata de la parinti §i de la alte persoane,ce pot atinge §i ce nu, ce au voie sa vada §i saauda §i ce nu, invata de asemenea, sa spuna sausa se abtina de a comunica daca ceva are gustsau miros rau. a prima divizare la nivelul expe­rien!ei perceptuale se na§te din aceasta situatie,copilul neavand con§tiinta nici unei justificaride alt ordin decat a ceea ce el simte §i traie§teconcret, direct. Uneori presiunea education­ala, cerinte1e de reglaj perceptual-comuni­cational sunt atat de absurde §i de diho­tomizante pentru experienta de cunoa§tere acopilului, incat ele induc 0 incongruenta pro­funda intre ce simte copilul §i ce spune, (sau nuspune), pe de 0 parte, §i intre ce simte §i ceface, pe de alta parte. El se mentine in incon­gruenta, pentm a se putea simti acceptat §i insiguranta. In situatii extreme, copilul poateavea menifestari psihotice. El poate ajunge sa"nu simta nimic" ca expresie a unor impuneriabsurde, sau sa confunde ceea ce simte cu ceeace nu este voie sa simti, ori cu ceea ce este per­mis sau ar trebui sa simta. ~i in cazuri maiputin grave, un copil nevrotic, labil emotionalsau cu tulburari de comportament, ca de pildain cazul minciunii patologice (mitomanie) sepot inregistra asemenea disfunctii la nivel per­ceptual, produse de habitusuri patologice deadaptare la social.

Page 35: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la c.on,tientizare de sine la adaptare creativa ,i integrare holista 37

Adultul pastreaza din copilatie intacte,uneori, to ate falsele strategii de a sim~i, atat inceea ceil priye§te, cat §i in raporturile Iui decomunicare pervertita, cu altii. Copiii introec­teaza toate impunerile comportamentale §iulterior idealurile sau convingerile altora, ne­critic, ca 0 plastilina modelabila la "caldura §iamenin~area pierderii acesteia din cuibulparental", pentru ca mai tarziu sa devina adul~icu 0 moralitate supraintarita, mai curand decatcu 0 moralitate compatibila organismic(G.Yontef, J.Simkin, 1989). In consecin~a,anumiti adul~i investesc 0 cantitate enorma deenergie in mentinerea granitei intre obligatii §idorinte §i multe dintre impunerile introectate iidetermina sa fie ceea ce ei nu sunt, crescandu­Ie rezistenta la schimbare §i impiedicandu-i sase schimbe. Este unanim cunoscllt faptul cacrice mcercare a cuiva de a schimba modul de

a fi a altcuiva este sortita e~ecului, este ilu­zorie. Nimeni nu poate schimba pe nimeni, darfiecare se poate schimba pe sine. Acesta este unprincipiu in terapia gestaltista, pe' care i'lregasim ~i m psihoterapiile orientale. Beisser(1970) sublinia la randul sau, d schimbarea incineva nu trebuie sa se realizeze prin ,Sncer­carea corectiva a individului sau a altei per­soane de a-I modifica", ci prin efortul personalde "a fi ceea ce e§ti, de a te pIasa in mod curentIn propria ta pozitie", adica de a fi tu insuti.Acest efort personal este lncurajat, stimulat §iactivat prin terapia gestaltista, conform prin­cipiului ca ori de cate ori, terapeutul va rejectarolul de agent al schimbarii, schimbarea spon­tana in persoana va fi posibila.

2) Con~tientizarea. Este 0 importanta formade experienta in parcurgerea ciclului gestaltist.Impreuna cu dialogul, con§tientizarea estetotodata §i principalul instrument terapeutic.Ea poate fi definita ca punere in contact a uneipersoane cu sine sau cu altcineva, ori altceva,rezultand dintr-o focalizare a atentiei asupra aceea ce este. Dupa Laura Perls, scopul terapieigestaltiste este crearea unui continuum alcon§tientizarii, 0 formare perpetua, libera agestaltului. Conform legii dezvoltarii organis­mului prin autoreglare dinamid, ceea ce estede cel mai mare interes §i preocupare, seimpune §i reconfigureaza structura respectiva,

. fie ea persoana, grup, sau societate.

Noul gestalt este experimentat mai intai inexterior (un de este confirmat, selectat, ajustat,schimbat prin percePtie §i actiune), pentru caapoi sa poata fi interiorizat - asimilat, integratori uitat, adid sa devina operational §i la nIvelsubcon§tient §i incon§tient. In felul acesta selasa liber planu1 con§tientizarii, pentru focali­zare, reexperimentare §i reconfigurarea unuinou gestalt. Gestaltul include simultan 0 expe­rienta de actiune, cunoa§tere §itraire - 0 achizitiereconstructiva, a personalitatii, iar con§tien-'tizarea este mecanismul prin care gestalturilese formeaza, elibereaza §i inlocuiesc unele cualtele intr-o devenire continua. Teoretic, po­tential, capacitatea de experimentare, cunoa§­tere §i restructurare de sine a persoanei estenelimitata, dar practic, in efortul sau de a secontacta §i integra in lume, ea poate sa mani­feste dificuItati, blocaje, erori de functionare.Acestea constituie chiar obiectul de actiune alterapiei centrate pe con§tientizare, ca instru­ment de deblocare ~i de fluidizare a succesiuniigestalturilor, m scop de msanato§ire §i deevolutie personaHL

Con§tientizarea deplina este procesul princare se intra in contact cu cele mai importanteevenimente din campul individual (intrapsihic)sau din mediu (exteropsihic), cu ajutorulsuportului total senzorio-motor, emotional,cognitiv §i energetic. Experimentand in cadrulterapiei prin focalizarea atentiei asupra sie§i saua exteriorului (in acest sens terapia gestaltistadispune de 0 varietate imenss. de exercitii §itehnici de provo care ), pacientul accede lainsight, ca punct culminant al con§tientizs.riidepline. Insight-ul este realizarea imediata,spontana, a unei unitap e"\'idente mtre ele­mentele disparate din campul fenomenologicexperimentat, care reveleaza un sens nou, ceeace creeaza conditii pentru restructurareagestaltului, pentru cre§tere. Con§tientizareadeplins. este energiza13. de nevoia dominanta aorganismului §i ea implieS. nu numai auto­cunoa§tere, ci §i cunoa§tere directa a situatieicurente §ia modului in care se situeaza sinele insituatie. A§a incM, orice negare a situatiei §i acerintelor acesteia, ca §i a propriilor dorin~e §iraspunsuri alese de persoana - este 0 perturbarea con§tientizarii. Multe dintre aceste perturbaritin de experientele familiale timpurii care inducautomistificarea (Laing, 1965).

Page 36: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

38

Daca 0 con§tientizare deplina poate saclarifice §i sa confere siguranta de sine, 0 per­turbare a acestui proces 'intretine confuzie §ianxietate in contactul eu sine §i eu altii. Ea nutrebuie confundata cu 0 simpla introspectie fo­calizata launtric. Prin con§tientizare deplina,gestalti§tii 'inte1eg procesul prin care cineva cu­noa§te modul'in care el se autocontroleaza, 'incare alege §i decide modalitatile de actiune saucomportament 'in situatiile lui de viata, precum§i cum sau cat 'i§i asuma raspunderea pentrupropriile sentimente §i comportamente. Cualte cuvinte, persoana, 'invata 'in terapie sa cu­noasca (sa con§tientizeze), chiar modul'in careea con§tientizeaza - cheia autoreglarii §i shim­barii strategiilor de rezolvare a propriilor pro­bleme, interioare sau externe. Con§tientizareadeplina ca instrument de lucru terapeuticdeschide persoanei accesul la ea msa§i intr-unmod responsabil, autoasumat. Deciziile, senti­mentele, actiunile sunt liber cunoscute §iexperimentate, ceea ce echivaleaza cu posibili­tatea individului de a-§i debloca propriileresurse rezolutive §i de a se automodifica. Incadrul terapiei, pacientul invatl1 sa lucreze cuel 'insu§i §i asupra lui 'insusi, sa con§tientizezecum se poate con§tientiza pentru ca apoi saactioneze responsabil 'in propria lui devenire.El descopera astfel cum se poate tral sani:ltos,eficient, 'in armonie cu sine §i cu lumea, adap­tandu-se creativ,la situatiile de viata, integran­du-se holistic. Intr-un anume fel, terapiagestaltista 11'invata §i il provoaca pe om sa seautoelibereze de "balastul psihologic" pe care11transporta de-a lungul vietii sale, dezvaluin­du-i §i instrumentele psihologice prin care sa sepoata reconstrui din propriile lui resurse(disponibilitati §i material informational).

Desigur ca 0 persoana, fie ea sanatoasa, fiebolnava poate fi con§tienta sau vigila in spatiulei de viata; aceasta nu inseamna insa, ca ea estecon§tienta §i de puterea ei de a se transforma §ije a coevolua cu acest spatiu (mediu). Pentruaceasta este necesar ca persoana sa se auto­con§tientizeze total - senzorial-cognitiv, afec­tiv §i motivational. 0 persoana care afirmaceva in legatura cu ea Tara a simti in mod realacellucru, nu se afla 'in contact deplin nici cuea, nici cu situatia. Cel care este con§tientdeplin, §tie ce face, cum face, ca are alternative§i ca a ales sa fie sau sa faca ceea ce este(G.Yontef, J. Simkin, 1989).

Capitolul 1

Cum se provoaca §i exploreaza procesuleon§tientizarii depline de sine in terapiagestaltista? Focalizarea con§tientizarii se poateface in doua maniere:

• fie pe contactul cu sine §i cu propriaexperienta traita 'in prezent, "aici §i acum"(inclusiv prin aducerea experientelor trecutesau a celor viitoare - 'in prezent, prin inter­mediul jocului de rol);

• fie pe contactul cu mediul 'inconjurator(persoane, relatii, situatii).

Trebuie precizat ca actul con§tientizarii este'intodeauna "aici §i acum" chiar daca ceea cese con§tientizeaza (continutul) poate privi tre­cutul sau anticiparea viitorului. lata douaexemple in acest sens:

a) «C (l§i framanta mainile, pozitie 'incor­data, privire nelini§tita): Imhh, nu §tiu ce sa-tispun ...

T: Ce- ti trece prin minte acum?C: Ma gandesc ca va trebui sa-i spun sotu­

lui meu, diseara, despre toata tarasenia asta,totu§i. .. Mereu mi-am imaginat cum 0 s-o fac,dar... (vadit tensionata)

T: Ce simti tu chiar acum?C: Ca mi se taie respiratia ... 'imi vine sa ma

ridic §i sa ma mi§c, sa respir mai 'in voie ...T: (aprobator, privind semnificativ,

lini§tit) ... !

C: Nu sunt ridicola, nu?.. depinde demine.

(Se ridica, muta scaunul. se 'invarte de cate­va ori prin camera, respira adanc, trage descaun)

T: Fa tot ce simti nevoia, a§a, mi§ca-te,respira §i mai adanc, trage mai tare de scaun! ....(Din ce in ce mai libera 'in mi§cari §i in respi­ratie, dupa 0 eliberare motorie a tensiunii, u§oramuzata, zambind doar 'intr-un colt al gurii, serea§eazii picior peste picior, mai lini§tita §ipregatita sa continue dialogul):

C: Gata, mi-e mai bine a§a!... (privireimplicativa).

T: Arati mult mai bine acum! Deci ...C: ... (oftat eliberator)Sunt foarte curioasa sa inteleg de ce 'imi este

a§a de greu sa-i comunic decizia mea.

Page 37: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la conl1tientizare de sine la adaptare creativa l1i integrare holista 39

T: Ce simli cand e§ti fala-n fala cu el?C: Ma simt mica §ineascultata, neputincioasa,

de parca nu ar avea nici 0 importanla deciziamea, de parca n-a§ fi capabila sa iau 0decizie ...».

Con§tientizarea deplina §i autorespingerease exclud reciproc. Autorespingerea este 0negare a ceea ce cineva este, prin urmare,creeaza 0 distorsiune in con§tientizare, inmodul in care persoana se percepe. Vorbinddespre sine in termenii care i-ar apartine alteipersoane, ca §i cum a-i substitui pe "eu sunt"cu "ce spune celalalt ca sunt", persoana intrain confuzie, intrerupandu-§i cic1ul con§tien­tizarii de sine depIine, deci autrespingandu-se.Necon~tientizarea de sine muta conflictul realsau imaginat doar, din plan extern, in planintern §i perpetueaza un model de autofalsifi­care soldat cu blocaj ~i suferinta. lndividulaiunge sa creada ca este ceea ce nu este de fapt§i sa aqioneze in consecinla. Terapia gestaltis­tii considera ca oamenii sunt primii agenli indeterminarea propriului comportament, ca eisunt direct raspunzatori de ceea ce fac din via­ta lor. Cand uita de responsabilitatea vietii lor,confundind-o cu "blamul social" sau cu"trebuie", atunci ei se automanipuleaza, seautoconstrang. Cu cat sunt mai ignoranti inprivinta a ceea ce sunt, cu atat sunt mai depen­denli de allii, mai deresponsabiIizali. Autocu­noa~terea inseamna §i un grad mai mare deautoresponsabilitate, deci §i de libertate. Cu ditsunt mai spontani, cu atat oamenii sunt mai in­tegrati. Ei sunt responsabili pentru ceea ce eialeg sa faca §i nu pentru ceea ce Ii se impuneOri de cate ori, cineva preia responsabilitatateapentru ceea ce el nu a ales sau nu a depins deel, se autodeceptioneaza, traie§te senti mentepenibile de jena §i insuficienta. Responsabilita­tea se refera §i la oPliunile morale §i valorice,iar alegerile care actioneaza impotriva sineluisunt la fel de imorale ca §i cele care produc raualtora.

b) Secvenla de dialog, dupa Hatcher (apudR. Levant, 1984) - explorarea con§tientizariicontactului cu mediul:

«C: Am visat ca eram in ma§ina §i condu­ceam foarte repede, mult prea repede, pe 0§osea §erpuitoare ...»

T: Fii strada! Vorbe§te-li lie acum, ca §icum ai fii strada ... vezi ce simli daca ai fistrada...

C: "Sunt strada. Daca e§ti prevazator §i e§tiatent la mine, te voi susline in siguranliL Dacamergi prea repede, 0 sa ma pierzi §i 0 sa terane§ti." (ioc de rol)

T: Acum fii ma§ina !C: "Sunt ma§ina. Sunt incantat de viteza,

ma mi§c foarte repede, dar imi este frica. Nusunt sub control §i Jack (§oferul) ma duce totmai departe ... "

T: Acum fii §oferul !C: "Incerc sa aiung undeva §i strada devine

din ce in ce mai dificila pentru mine. Nu-miplace deloc asta §i trebuie sa merg maideparte ...»

3) Actiune. A treia secvenla importanla inexperienla cic1ului gestaltului este acliunea.Aclionand, persoana i§i mobilizeaza sistemulosteo-muscular sau i§i blocheaza impulsul de aacliona resimlind tensiune musculara §idurere. Ea poate experimenta atat puterea de aacliona eficient, cat §i acliunea ineficienta,aceasta din urma favorizand inhibitia, "para­lizia voinlei". Disfunctiile la acest nivel potgreva semnificativ dezvoltarea personalil.Unele persoane cu deficite de aclionare (ab­senla iniliativei, suslinerea acliunii, finalizareaaqiunii, adecvarea acliunii), i§i dezvolta com­pensator alte abilitali, ca de pilda fantazarea,

.teoretizarea, capacitalile observalionale, darsufera de 0 incapacitate de a pune in acliunesau de a-§i finaliza ideile, proiectele etc.

Terapia gestaltista are in vedere in mod spe­cial stimularea ~i amplificarea actiunii, uti­lizand in acest sens multiple tehnici corporale(respiratorii, posturale, metafora corporala,dans §i mi§care terapeutica, ioc de rol, etc.).

In cic1ul experienlei intregirii gestaltului,acliunea exprima modul in care individul i§iexercita voinla de "a face" sau de "a nu face",de a decide liber direclia sa de manifestare, pebaza discriminarii, c1arificarii intre "ceea cevrea" §i "ceea ce nu vrea" In fiecare moment alexistenlei sale.

4) Contact. Un stadiu crucial al cic1ului esteexperienla contactului cu exteriorul (persoane,obiecte, situalii, mediu). 0 granila de contactoptima, care sa menlina un raport de echilibru

Page 38: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

40 Capitolul 1

Schimbarea gestaltului trebuie pus a in lega­tura cu conceptul de "polaritate" - concept

(tensiune musculara,durere)

Ciclu/ Experien{ei Gestalt(dupa M. Rabin, 1980)

CON~TIENTIZARE

tconfuzie, anxietate)

(a nu simti,insensibilitate)

Figura 1

SENZATIE

CONTACT

(rezistente)

(a mmline ata§at)

RETRAGERE

dinamic 'intre sine §i mediu, necesWi 0 anumita fond a fiintei sale, 'imbogatindu-§i viala §iflexibilitate adaptativa, bazata pe armonizarea extinzandu-§i experienta prin noul ciclu par­intre "deschidere" §i "rezistenta", intre per- CUI'$.Ea opereaza astfei 0 noua restructurare inmeabilitate §i evitare, avand in vedere ca indi- sine, in modul ei de a fi, fiind pregatita pentruvidul §i mediul constituie impreuna ,,0 polari- parcurgerea unui nou ciclu care s-o com­tate". Rezistimta,ca mod de manifestare a fer- pleteze. Retragerea tinalizeaza §i pregate§te unmitatii, stabilitatii §i consistentei eu-Iui, este 0 nou salt in dezvolare, in cre§terea de sine.parte a acestei polaritati. Privita ca polarite, Aceasta presupune 0 suspendare, 0 incheiererezistenta nu este neaparat "rea", a§a cum tind acceptata a vechilor probleme de relatie, cusa 0 considere multi terapeuti, in sensul ca sine §i cu altii, 0 "lini§tire a apelor parcurse",pacientul nu este dispus sa urmeze directivele sau, parafrazandu~l pe Peds - "a nu Iasa afacerisau sugestiile terapeutului. Ei inteleg rezis- '. neincheiate". Persoanele care nu reu§esc sa setenta, prin aceasta viziune dihotomica, ca pe deta§eze de vechile probleme ale unui cicluun impuls de a rezista impulsului restructurant experiential, rezolvandu-Ie prin acceptare, in­venit din afara, de a i se opune lui. In gestalt- telegere superioara a sensului, reconvertire aterapie, rezistenta este privita mai curand ca 0 lor in experiente de cunoa§tere §i actiunemanifestare sanatoasa exprimand acele forte imbogatitoare, adica printr-o noua reconfigu­vitale sau trasaturi care se impun, care se rare a raportului "figura-fond", raman eledovedesc solide, "scheletul de rezistenta al insele In "suspensie" Aceste persoane se agatapersonaliatii". Din acest motiv, gestalti§tii cu invef§unare de relatiile "neterminate", selucreaza in terapie atilt cu procesul de invef§uneaza in a-§i pastra vechile tranzactii,·con§tientizare, cat §i cu rezistenta fata de acest semnificatii §i resentimente, raman fixate sauproces, ambele fUnd reconstructive §i stimula- ata§ate de un" vechi pattern experiential. Intive pentru cre§terea personaHl., Ei nu acest fel, ele se autosaboteaza in procesul deimparta§esc punctul de vedere peiorativ asupra cre§tere, care se declan§eaza doar in conditiilerezistentei in contactul terapeutic, ci dim - finalizarii gestaltului, asimilarii lui organis­potriva, considera rezistenta benefica pentru mice, ceea ce permite deta§area, restucturarearesuscitarea resurselor naturale, dinamice ale §i inceperea unui nou ciclU evolutiv.organismului in a se regIa. De aceea, cele 5 Reproducem in figura de mai jos, schematipuri de rezistenta la contact - confluenta, ciclUlui experientei gestaltului, adaptata de M.proiectie, introectia, retroflectia, deflectia §i Rabin, 1980. (apud R Levant, 1984, p. 165).negarea (izolarea) sunt develop ate §i abordateterapeutic printr-o diversitate de tehnici decon§tientizare, bazate in special pe jocul de rol,centrat pe integrarea polaritatilor eu-Iui.Efectul terapeutic consta in invatarea de ditrepacient a modului in care rezistentele pertur­batoare pot fi diluate, integrate in dinamicaprocesului de autoschimbare, iar rezistentelesanatoase, pot fi con§tientizate §i autointarite."Multi terapeuti gestalti§ti evita chiar termenulrezistenta, datorita conotatiei peioraive diho­tomizante, care confera procesului terapeuticmai curand earaeterul de "lupta", deeat eel deautoconflict" (0. Yontef, J. Simkin, 1989, p.337).

5) Retragere. Stadiul final al ciclului expe­riential de completare a gestaltului este reveni­rea, retragerea sau replierea. 0 data incheiatun ciclu, persoana patrunde in structura de

Page 39: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la con?tientizare de sine la adaptare creativ8 l1i integrare holista 41

Personalitatea este conceputa ca un campdiferentiat in polaritati, adica in "parti" carepot fi opuse,complementare sau care se expli­ca mutual. Prototiputacestei diferentieri suntcei doi poli ai unui camp electric: polul pozitiv(+) §i polul negativ (-). Polarizarea postuleazaca partile opuse apartin §i constituie impreunaintregul, asemenea principiilor Yin §i Yang,din filosofia taoista.

Pentru ca persoana sa se poata dezvoIta,este necesar ca partile polarizate sa se poatc:lin­tegra intr-un intreg armonios prin autoreglareorganismica. Altfel, se creeaza dihotomii §iantagonisme, care deregleaza functionarea §ievolutia persoanei, cum ar fi dihotomiile: intreminte §i corp, intre intern §i extern, intreinfantil §-l.matur, intre biologic §i cultural, intrecon§tient §i incon§tient, intre acceptat §irespms.

Omul sanatos este integrat intr-o unitatediferentiata polar in mod natural, in care diho­tomiile dintre eul ideal §i eul real, cerinlesociale §i nevoi personale, rationalitate §i afec­tivitate sunt rezolvate prin acceptare §i restruc­turare dinamica, prin configurarea unui bungestalt.

In modul in care se constituie un gestaltintervine" raportul "figura-fond", adica mo­dul in care se impune ceea ce este dominantpentru persoana, in contextul ei mai larg(intern §i extern). 0 "buna forma", adica ceeace este formulat cu claritate §i inteles se vaimpune in campul existential de baza, pe fun­dalul sau temelia din care se clade§te persona­litatea. In stare a de sanatate, figura se schimbape un alt intel% ori de cate ori este nevoie,adica atunci cand 0 nevoie este satisfacuta sau

este suprapresata de 0 alta mai urgenta. Astfel,se intretin raporturi armonice intre figura §ifond, ele ram an unificate, iar structura person­alitatii coeziva, echilibrata. In stare a de boalapsihica §i somatica, figura §i fondul sunt diho­tomizate, in sensul ca figura ramane mra con­text, (de exemplu, nevoile rupte de realitateaposibilitatilor) sau contextul apare mra figura(posibilitatile exista, dar nu sunt orientateditre un scop, sau un interes dominant care sasatisfaca nevoile de cre§tere), astfel incatrelatiile dintre figura §i fond sunt compromise,sunt intrempte (Peds §i colab., 1951). Interapia gestaltista, dialogul §i con§tientizarea

reu§esc sa actualizeze nevoia dominanta a cam­pului ell. mtreg, conectata eficient la acesta (a­dica la fundal, cu toate caracteristicile sale de­finitorii, atat interne: foame, oboseala, interes,experiente trecute, etc., cat §i externe: struc­tura fizica a campului, context socio-cultural§i politic, etc).

o buna sanatate exprima 0 interactiunecreativa, atit cu sine, cat ~i co lumea, bazatape integrarea polaritatilor. ,,0 persoana carevade§te interactiune creativa, i§i asuma res­ponsabilitatea pentm balanta ecologica dintresine §i mediu.", precizeaza gestaltterapeutii,iar ,,0 psihoterapie care ajuta doar la ajustareasau adaptarea pacientilor, creeaza conformi­tate, unifonnitate §i stereotipie sociala. Tota§a, 0 psihoterapie care ii stimuleaza pe-oameni doar sa se impuna pe ei in§i§i in lume,mra a lua in considerare pe altii, angajeazanarcisismul patologic §i realizarea unui sineizolat de lume, prin negarea lumii." (G.Yontef, J. Simkin, op. cit. p. 337). Adaptareanu poate fi dedit creativa, pentru a fi §i evolu­tiva; altfel, este blocanta ~i patogena.

Aceasta presupune ca persoana sa nu fiedivizata, ci unificata prin actul terapeutic, sa nuii manipuleze pe altii, dar nici sa nu fie mani­pulata. Pacientul se autoregleaza organismic,spontan, descoperind in terapie ca este capabilsa-§i asume responsabilitatea pentru ceea cealtii au mcut sau fac pentru el, ca §ipentru ceeace el face sau a Tacut pentru altii §i pentru sine.E1invata sa con§tientizeze Cel suportul de bazain reglarea sa este chiar el insu§L invaland sa­§i ofere autosuport. Asfel, el nu va mai a§teptasuport extern, cum se intampla in alte terapiicare Ii inlocuiesc propriul suport, racandu-ldependent §i hranindu-i sinele cu iluzii §i spe­ranle nerealiste. Terapeutul gestaltist il ghidea­za in traversarea impasului, rara sa-i fadmunca, 11initiaza cum sa-§i ofere autosprijin,mra a-i induce solulii sau sfaturi, directive sauinterdiclii, Tara sa-l "salveze", manipuleze sauinfantilizeze, ci doar eliberindu-i resursele ~iorientindu-i energiile prin care adultul se auto­transfonna liber.

Page 40: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

42

5. Procesul psihoterapeutic ge­staltist (obiectiv, principii de desfa­~urare, modalitati metodologice)

5.1. Obiectivul gestalt-terapiei.

Scopul dec1arat al gestaltterapeutilor esteprovocarea §i extinderea con§tientizarii - eamodalitate de cre§tere §i autonomie personala.

Con§tientizarea prive§te aHit 0 arie particu­lara a experientei pe care persoana 0 traie§te, atrait-o sau ar putea s-o tnliasea intr-o anum itaimprejurare, cat §i habitusurile automatizate.Cu alte euvinte, con§tientizarea se refera atiltla eontinuturi (sentimente, reprezentari, eon­vingeri, evaluari §i informatii), cat §i la procesepsihiee (mecanisme prin care persoana ajungesa simta, sa gandeasca §i sa actionaze intr-unanumit mod). Scopul este ca pacientul sa eon­§tientizeze CEEA CE ESTE EL, pe de 0 parte,§i CUM FACE ca sa se intample ceea ee este,pe de aWi parte. Terapia este simultan un pro­ces de autoexplorare, autointelegere §i auto­sehimbare, prin intermediul con§tientizariiatat a continuturilor intrapsihice, cat §i a mo­dalitatilor psihologice prin care aeeste "conti­nuturi" pot fi rea§ezate, resemnificate, schim­bate, cu deplina responsabilitate.

Pe ce se concentraza munca de con~tienti-zare cu pacientul? Principalele directii sunt:

• cunoa§terea mediului;• raspunderea alegerilor;• autocunoa§terea §i autoacceptarea;• abilitatea pentru contact.

5.2. Indicatii terapeutice

Terapia gestaltista este indicata in specialpersoanelor cu tulburari anxioase, depresive,fobice, somatoforme, in general celor din sferapsihogeniilor, precum §i adolescentilor cu tul­burari de adaptare, emotion ale ~i de identi­tatate. Beneficiaza, de asemenea, persoaneleinteresate de optimizarea comportamentului,deschi§i in a lucra asupra autocon§tientizarii §idornici sa invete in mod natural cum sa producaschimbari in viata lor. Este foarte importantamotivatia §i tipul de a§teptari cu privire la te­rapie. Multi clienti, de§i se considera sincerinteresati in schimbarea comportamentului

Capitolul 1

lor, sunt mai curand dornici sa scape de unanumit discomfot, aeuzand stare de rau gene­ralizat, indispozitie, insatisfac1ie in rela1ii §i inviata. Ei a§teapta mai mult ca ameliorarea savina din efortul terapeutului §i nu din eforturilelor personale. Cei caresunt interesati sa scapedoar de simptome, lara a se folosi de munca deautocon§tientizare, nu vor participa autenticin terapia gestaltista, ei fiind mai indicati pen­tru terapiile comportamentale, bio-feed-back­ului §i chimioterapiei.

Persoanelecare sufera de sentimente de

autorespingere, sau care se tern sa nu fie respin§i,cu complexe de inferioritate, cei care se auto­m§eala, cu acute sentimente de frustratie, eudificulta1i de exprimare a sentimentelor §i opi­niilor, cu conduite evitante, ezitante, dubitative,inhiba1i, blocati, anxio§i, intr-un cuvant - toticei care traiesc nefericirea §i nu §tiu cum sadepa§e;3.scaaceasta stare - sunt cei mai indicatipentru aceasta forma de terapie. Ei sunt directinteresa1i de modulin care pot autocon§tienti­za cum sa se autoregleze. De asemenea, ceicare au inc1ina1ie §ipreocupare in a se cunoa§tepe sine intr-o maniera intelectuala,dar care nus-au maturizat emotional, care nu au crescutspiritual, pot fi beneficiari ai terapiei gestaltiste.Aceasta se justifica prin faptul ca terapeu1iigestaltisti sunt direct interesali de modul incare se pot autosprijini pacien1ii in rezolvareaproblemelor lor, facilitandu-le cre§terea auto­reglarii §i autosuportului. Pe ei nu ii preocupaatat solutiile, cat gasirea acestora de catre cll­entii m~i~i §i deblocarea mecanismelor princare ace§tia sa-§i poata descoperi solu1ii propriiin general, deci §i in alte contexte Pe masura ceinainteaza in terapie, interesul pentru restruc­turarea persomilitatii clientului cre§te, atat laterapeut, cat §i la client. 0 terapie finalizata cusucces, asigura independenta clientului in alucra el insu§i cu temele sale caracteriale §i derela1ie, eu problemele propriei sale reglari §idezvoltari, utilizandu-§i optim semnificatiilepropriilor con§tientizari.

5.3. Principille practicarii terapiei gestaltiste

a) Psihoterapia gestaltista se desla§oara caun proces de explorare "lmpreuna", in contex­tul intalnirii sau contactului autentic intrepersoane reale. In cadrul acestei "intalniri",

Page 41: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la con~tientizare de sine la adaptare creativa l?i integrare ho!ista 43

terapeutul ghideaza activ munca de con§tienti­zare a clientului, evitl'ind sa mentina distanta,sa interpreteze sau sa modifice direct conduita.Cre§terea apare ca rezultat al contactului real §ial experientei directe a celor doi participantiimplicati. Prezenta terapeutului este vie, par­ticipativa, rezonanta, sansibila, onesta §i direc­tiL Din modul in care pacientii sunt angajati inrelatie cu terapeutul, ei pot invata cum proce­suI lor de con§tientizare este limitat nu atat deproblemele lor, dit de acest mod de a se relati­ona in general. Ei con§tientizeaza cum suntperceputi de altii, ce simte terapeutulin raportcu ei §i in anumite situatii, cum ii percepe larandul sau ca persoana. Ei pot vedea, auzi §ispune ce experimentaza, focalizarea realizan­du-se printr-o larga paleta de modalitati decontact, de la empatie -la exercitiile structura­te pe fenomenologia relatiei dintre terapeut §ipacient.

b) In terapia gestaltista nu se utilizeaza for­mula «ar trebui sau trebuie», ci formula «cepreferi sau ce dore§ti». Acentul in munca decon§tientizare se pune pe autonomia §i autode­terminarea pacientului, Uisandu-i in propriagrija atat responsabilitatea, cat §i sanctionareacomportamentului sau. Etica lui "nu trebuie"tine de respectarea preferintelor §i solutiilorc1ientului, rara a insemna in nici un felincura­jarea tendintelor anarhice, antisociale sau aso­ciale. Respectul pentru persoana totala daposibilitatea terapeutului de a-I ajuta pe clientsa se clarifice in privinta diferentelor intre "nupot" §i "nu vreau", ca §i asupra barierelor in­terne care il impiedica sa con§tientizeze, cumar fi invatarea anterioara, ru§inea, anxietatea §iteama sau sensibilitatea la ranire narcisica.

c) facilitarea explorarii cailor care crescposibilitatea clientului de a-§i continua dezvol­tarea pe cont propriu, §i In afara §edintei tera­peutice. Terapeutii gestalti§ti folosesc in acestsens 0 comparatie sugestiva: "sa la§i clientulneterminat, asemenea unei fripturi pe care 0la§i sa se coaca in cuptorul cald §i dupa ce aistins focul". Pacientul ramane astfel deschis,cu 0 sarcina care urmeaza sa se continue §i inafara cabinetului terapeutic, §i acest stil de alucra, explica de ce terapia gestaltista poate fiatat de frecvent §i intensiv practicata (de maimulte ori pe saptamana).

Cu privire la acest principiu al facilitarii §istimularii cre§terii continue, Yontef §i Simkinprecizeaza: "noi eoope ram eu cre§terea care seproduce tara noi; noi initiem atunci cand estenevoie; oferim facilitatile necesare clientului ina-§i intari autoperfectionarea. Noi mai multfacilitam cre§terea, decat completam un procesde cura" (1989, p. 330). Facilitarea cre§terii,sau a propriei dezvoltari este principalul §i ulti­mul scop al acestei terapii, iar calea este "achi­zitionarea acelui nivel de integrare" a per­soanei, care sa permita cre§terea, dupa Perls,

d) Principiul integrarii personale sau reper­sonalizarea. Reu§ita unei terapii gestaltiste esteindicata de cat de mult a reu§it sclientul saachizitioneze integrare, adica sa devina unintreg, sa se unifice in interior. Integrarea ne­cesita identificare cu toate functiile vitale, §i nudoar cu anumite idei, emotii sau actiuni.Respingerea anumitor idei, sentimente §i acti­uni proprii conduce la instrainare de sine, laalienare. De aceea, sarcina terapiei este de adetermina persoana sa devinii con§tienta departile alienate anterior, de ceea ce ignora,respinge, se teme sau neaga, din sine insu§i.

Pentru a putea deveni discriminativa §iresponsabila, persoana trebuie mai intai sa-§icon§tientizeze acele parti autorespinse, sa Ie"guste", sa Ie reconsidere, sa Ie asimileze dacasunt ego-sintonice sau sa Ie autoelimine dacasunt ego-alienante. Numai acceptand ceea ceeste poate sa restructureze. sa resemnitlce. sainvete sa discrimineze ~i sa se 2cutosume, ceeace permite reunificarea interiorului. reperso­nalizarea. In reconsiderarea ~i integrareaacelor paI1i pecare pacien1ij ~i le resping,Simkin utilizeaza 0 alta analogie sugestiva:"modelul prajiturii" (.,de~i uleiuL raina, prafulde copt sunt rele la gust daca Ie-am consumaseparat, luate impreuna ele sunt indispensabilepentru coacerea prajiturii ~i succesul ei. ").

e) Principiul autodezyiHuirii §i autorespon­sabilitatii participantilor in relatia terapeutica.Ca §i in alte terapii umanist-experientiale, §i interapia gestaltista rela1ia terapeutica este de laadult la adult, se desfasoara pe orizontala, fiindcentrata pe prezentul situatiei §i accentuandasupra experientei directe a celor doi partici­panti. Spre deosebire de alte terapii insa, inacest caz terapeutii, ca §i pacientii i§i dezvaluie

Page 42: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

44

prezenta lor in intregime, prin comunicareaperceptiilor lor asupra pacientilor §i experiente­lor care se consuma, precum §i a observatiilorasupra a ceea ce pacientul nu con§tientizeaza.Terapeutul este nu numai conectat empatic laclient, dar I§i dezvaluie participarea ca per­soana con§tienta in experienta comuna. Aceststil de a iucra, permite pacientului sa aqionezeca un egal, care are un acces deplin la datelepropriei sale experiente, a§a cum traie§te eldinlauntrul fiintei sale ceea ce terapeutulobserva §i Ii comunica din afara. In felul aces­ta, ambii sunt implicati in munca de con§tientiza­re in mod activ, participind direct, dar fiecareeste responsabil doar pentru sine. Spre deosebirede alti terapeuti, care se considera responsabilipentru pacienti, minimalizandu-Ie sentimen­tele, optiunile sau resursele §i intarindu-le ast­fel, nevoia manipularii, terapeutii gestalti§tiimplica prin chiar stilul de relationare respon­sabilitatea clientului in a se autosprijini §iautoregla. Sarcina lor este chiar a-I Invata peclient cum sa se autosprijine, de a-i incuraja §iinttlri responsabilitatea pentru propriile alegeri§i solutii, de a §i Ie asuma §i valida. Un altaspect important al relatiei terapeutice este dambii sunt responsabili de modul in care l§imentin cu grija, onest §i eficient alianta pentrufacilitarea cre§terii.

Responsabilitatile stricte ale terapeutului inprocesul terapeutic se refera la:

• cantitatea §i calitatea "prezentei" lor inrelatie;

• cunoa§terea de sine §i a pacientului;• mentinerea unei pozitii nedefensive;• mentinerea proceselor de contact §i con­

§tientizare intr-o maniara adaptata clientului;• consecintele propriului lui comporta­

ment in stabilirea §i mentinerea climatului te­rapeutic

f) Principiul experientei directe sau con§ti­entizarea lui «ce §i cum» §i allui «aici §i acum».In gestalt-terapie, experienta directa esteinstrument metodologic. Ea este extinsa §iaprofundaHi, avand ca pretext, sau ca tehniciprovocative 0 serie de sarcini experimentalesau exercitii. Prin efectuarea acestora, pacien­tul devine con§tient de CE §i CUM face, adicade cum face fata, cum face alegerile; cum seautosprijina sau cum rezista, se opune, etc.

Capitolul 1

Prin stimularea interogativa a terapeutului"Ce simti? Ce faci acum/cum simti sau cum faciasta?", clientuli§i large§te treptat experienta,tara ca terapeutul sa-§i propuna sa-l conducaneaparat undeva anume, sa-i schimbe sen­timentele sau sa-l reconditioneze, ori macarsa-i provoace un catharsis mai intens.

Focalizarea acestui proces de autode­scoperire se face AICI §iACUM, Intrucat pro­cesul con§tientizarii se intampla in prezent, in"acum", chiar dad obiectul con§tientizarii potfi §i evenimente anterioare (reamintirea, retra­irea lor se intampla tot acum). Contactul per­soanei cu lumea, ca §i cu amintirile sauanticiparile §i expectatiile, se intampla acum,iar necunoa§terea a ceea ce simt §i sunt inprezent, ii impiedica pe oameni sa-§i integrezeeficient dimensiunea trecutului ca §i pe cea aviitorului in personalitatea lor. Necon§tienti­zandu-§i prezentul, unele persoane ajung sa-lexperimenteze ca §i cum s-ar afla in trecut sauin viitor. ~i intr-un caz, §i in altul, ei sufera dedistorsiuni ale contactului eu lumea, fie trilindmai mult in trecut decat in prezent, fie traindin prezent ca §i cum n-ar fi avut trecut, fietrilind in viitor ca §i cum ar fi in prezent.Acestea sunt perturbilri ale con§tientizariisinelui §i contactului cu ceilalti din perspectivatimpului §i ele pot t1reglate in terapie doar princentrarea intregii experiente in prezent, catranzitie perpetua intre trecut §i viitor. ~i chiardad experientele trecute sau posibile suntreaduse sau imaginate, dupa caz, pe scena pre­zentului, pentru a putea fi clarificate §i integra­te, terapeutii gestalti§ti ptefera sa orientezecon§tientizarea asupra experientei prezente,aici §i acum, in contactul terapeutic §i incontextul orei de terapie, pentru a spori con­cretetea §i actualitatea trairii, initiind astfel pa­cientul in a se alimenta chiar de la sursaintelegerii sale perpetue §i totodata, a schimba­rii sale perpetue. Se considera d a vorbi despreo persoana, de pilda,care nu este prezenta estemai putin restructurant §i terapeutic pentruclient, dedit a-i vorbi direct acelei persoane, ca§i cum s-ar afla in fata luL Aceasta manieradirecta de dialog cu persoane care de§i nu suntprezente fizic, sunt prezente "psihologic" inexperienta clientului, implica tehnici derivatedin jocuI de rol.

Page 43: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la conljtientizare de sine la adaptare creativa lji integrare holista 45

Ea este in masura sa mobilizeze mai mult

experienj;a direeta, observarea §i autoeon§tien­tizarea. In aeela§i timp, clientul este protejatemotional de impaetul prezentei fiziee a per­soanei eu care are 0 relatie difieila sau pato­gena §i ca§tiga distanta psihologica necesarapentru a reexperimenta relatia respeetiva, a 0reevalua §i integra pe un alt nivel de sem­nificatie, care sa-i permita sa evolueze, sacreasca.

In terapia gestaltista, modalitati1e metodo­logice «ce §i cum», «aici §i acum», «eu §i cela­lalt» §i «ca §i cum» sunt facilitatoare in specialcand demersul terapeutic este tintit pe psihodi­namica caracterologica §i a dezvoltarii.

Prezentam mai jos 0 secventa semnificativade dialog terapeutic de con§tientizare, spreexemplificare, adaptata dupa Yontef §i Simkin(1989, pag. 340):

«0 femeie de 30 de ani, aflata in faza demijloc a unei terapii de grup gestaltist este in­dispusa §i spune ca e suparata pe cineva dingrup, rara a preciza persoana. De§i de obicei,intr-o astfel de imprejurare, terapeutul utili­zeaza tehnica "spune-i-oW', el ghideaza dialo­gul catre 0 alta posibilitate de con§tientizare:

T: ...Se pare ca tu nu e§ti doar suparata, cichiar mai mult decat aUit...

P: (prive§te cu interes spre terapeut) ...T: Arati ca §i cum ai fi foarte manioasa,

foarte iritaUL..

P: Da, a§a §i sunt... Imi vine sa-l omor.T: Tu pari ca te simti incapabila s-o faci ...

pari ca te simti neputincioasa.. ..P: Eu chiar a§a sunt.T: De obicei, neputinta insote§te furia. In

legatura eu ee te simti tu neputinciasa?P: Nu-l pot face sa fie de acord eu mine!(Observatiile terapeutului asupra inUilniri­

lor pacientei cu persoana respeetiva §i in alte§edinte de grup, confirma aceasta).

T: ~i tu nu accepti asta?P: Nu!

T: ~i atunci iti traie§ti neputinta cu 0 inten­sitate mai mare decat ar merita-o situatia ...

P: (semne aprobative din cap, apoi pauza)T: Ce traie§ti acum? Ce experimentezi?

Ce-ti vine in minte?P: 0 muWme de oameni din viata mea au

fost ca e1...

T: Asemenea tatalui tau, cum spuneai datatreeut... (aeeasta afirmatie se bazeaza pemunca anterioara cu pacienta, in cadrul altei§edinte terapeutice, focalizate pe retrairea inprezent a experientei ranirii narcisice, deter­minata de contactul cu tatal sau, care nu a fostniciodata de acord, responsiv, in raport cu ea).

5.4. Stiluri, modalitati §i tehnici de lucru Interapia gestaltist~

In terapia gestaltista se practica 0 diversi­tate de stiluri §i modalitati de lucru, care to ateinsa au in comun principiile terapeuticeprezentate anterior. Acest sistem terapeuticdispune de cea mai bogata gama de stiluri §imodalitati de lucru, elinsu§i definindu-se prinereativitate metodologica. Principalele moda­litati de lucru sunt:

• terapia individuala a adultului;• terapia in grup;• terapia cuplului §i a familiei;• terapia copilului;• workshop-ul, eu scop de formare a psihoter­

apeutilor §ide optimizare comportamentala.In cadrul fiecare i modalitati de lucru se

diversifica stilurile terapeutice, in funqie de:• calitatea §i cantitatea tehnicilor utilizate;• frecventa §edintelor terapeutice;• earacterul mai dur sau mai bland al

relatiei terapeutice;• focalizarea dominanta pe con§tientizarea

corporala, emotionala, cognitiva sau pe eon­tactul interpersonal;

• cuno§tinte in lucrul eu teme psihodina­mice;

• gradul contactului (intaInirii) dintre per­soanele tratate §i terapeut.

Este de preeizat fapml ca., flexibilitatea sti­lurilor este in aeord eu prineipiul adaptariiterapiei la persoana tratata §i la persoana tera­peutului, ca §i la contextul terapeutic. Perso­nalitatea terapeutului, prin particularitatilesale §i disponibilitatile empatice, senzitiv-intu­itive, imaginative §i creative, ca §i prin niveluldezvoltarii sale spirituale, este extrem de im­portanta in terapia gestaltista.

Rezonanta dintre atitudinile §i implicarileterapeutului, pe de 0 parte, §i nevoile clientu­lui, pe de alta parte- este, de asemenea, impor­tanta. "A veni in intampinare" §i "a intra In

Page 44: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

46

rezonanta" sunt doua atribute esentiale inmunea terapeutului gestaltist. Aspeetele vitaleale terapiei sunt eontaetul, atitudinea §i eom­pletitudinea metodei experientiale.

Foealizarea eon§tientizarii fenomenologie,pentru a elarifiea §i extinde experienta se expri­ma in terapia gestaltista prin expresia "a lueracu ... " Astfel, se poate luera eu eorpul, eu emo­tiile, eu eomportamentele proprii c1ientului saupe care el Ie experimenteza din perspectivaaltora (intelegandu-i pe altii), deci cu focalizarepe individ, ori se poate lucra cu focalizare pegrup, ori pe terapeut §i pe ceea ce simte,gande§te §i experimenteaza grupul ca 'intreg.

TehnicHe de focalizare se bazeaza pe intero­gatii-ghid §i pe exercitii (situatii propuse spreexperimentare, pacientului, eel mai frecventbazate pe analogie §i metafora, dar §i pe fo­calizare perceptuala, aici §i acum).

• lnterogatiile-ghid sunt simple, dar reve­latorii pentru lucrul pacientului cu sine, celemai freevent folosite fiind: ce simti sau la ce tegande§ti tu acum? De ce anume iti dai tuseama acum? De ce e§ti tu acum con§tient? Cecrezi aeum despre asta? Atentie! Nu se punintrebari care sa provoace interpretarea, degenul: de ce crezi asta? , de ce faci astfel? , caresa induca explicatii §i autojustificari. Acesteavor altera con§tientizarea §i explorarea sinelui.

• Exercitiile sunt introduse prin formule degenul: "Incearea sa faci asta §i vezi ce intelegisau ce inveti din acest experiment". "Incearcaacest experiment §i afla ce poti con§tientiza",sau: "Experimenteaza acest lucru §i vezi ce-titrece prin minte sau ce simti acum, in timp ceexperimentezi". Dintre tehnicile experimen­tale cele mai cunoscute sunt:

a) exercitiile de con§tientizare corporala:con§tientizarea tensiunii musculare §i a relaxa­rii psihomusculare, con§tientizarea ritmuluirespirator §i a modificarii lui in conexiune cuemotiile sau cu retrairea anumitor situatii oricu imaginarea altora, con§tientizarea senzatii­lor proprioceptive care comunica stari de dis­comfort, con§tientizarea ritmului cardiac inconexiune cu starile §i gandurile asociate, con­§tientizarea posturii, mimicii §i pantomimiciiin conexiune cu starile emotionle sau cu gan­durile pacientului, con§tientizarea rezistente-

Capitolul 1

lor sau dependentelor in contactul corporal indirecta conexiune eu problemele spatiuluipersonal §i cu relatia de intimitate, etc. Toateaceste exercitii sunt utilizate ca tehnici careorienteaza con§tientizarea insului asupra mo­dului in care functioneaza corpul sau asupramodului cum se poate folosi de corp pentru adeveni mai con§tient de sine §i de contactelesale cu lumea. lata un exemplu preluat dinexperienta lui F.Perls cu cawl Sam, redata in"Gestalt Therapy Verbatim", 1974, p. 81:

«Sam (vorbe§te repede): Ma numesc Sam ...

Fritz: Ne-am mai cunoscut, Sam. Ne-amintalnit §i mai inainte.

S: A, la masa, in timp ce mancam.F: Da, dar n-ai lucrat nieiodata eu mine.S:Nu ...F: Acum, te rog, nu-ti schimba pozitia

(postura).Ce poti spune despre pozitia ta?S: Ca este ineordata, adunata.F: Este ca un sistem inehis. ~i nu numai ca

e un sistem inchis, dar parte a ta stanga tragespre dreapta, partea dreapta se duce spre stan­ga; oare cum Ie poti amesteca astfel? Corpultau nu ti-a spus nimic inca,dar poti vedea catde mult se exprima prin postura ta ...

S: Ei, ma simt foarte sigur a§a. (razand)F: Vrei sa-mi faci 0 favoare? Vezi ce simti

dnd te deschizi, cand iti dai drumu1... ei? ...S: Imi simt inima batand .

F: Acum se pare ca avem trac. Nu parem safim prea lini§titi, prea siguri. ~i - vezi tu, 0 sa-tispun cate ceva despre anxietate- cum senume§te ea in psihiatrie, care 0 considera 0problema foarte dificiHL De fapt ea nu estenimic aIteeva decat 0 stare de trac. Ea nu eprezenta acum, dar 0 putem "inscena". Dacate situezi in prezent, daca te simti in "acum",tu e§ti in siguranta. Daca parase§ti prezentul §ite situezi in afara lui "acum", doar pentru 0clipa, in viitor, gandindu-te la "atunci", goluldintre "acum" §i "atunci" se umple de maimuM tulburare, nelini§te, §i experimentezianxietatea.

S: Deja simt cum imi bate inima.F: lmhh, inchide ochii §i observa-ti acum

"experienta bataii inimii", intra §i consumaaceasta experienta ... §i inca 0 data.

Page 45: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la conljtientizare de sine la adaptare creativa lji integrare holista 47

Menline-te atent in corpul diu. Ce simliacum, ce experimentezi?

S: Intr-adevar. .. intregul meu corp, pedeplin. Simt baUiile inimii, imi simt respiralia .

F: Ahaa ... Ce experimentezi chiar acurn?S: Hai sa mergem mai departe, sa continuam ...F: Ce te nemultume§te cand te simli in

prezent, in "acum"?"Hai sa mergem mai departe" inseamna,

din nou, catre viitor. Care e obieclia ta fala deacum, fata de prezent, de a sta aid? Te simti ca§i cum te-ai fi blocat, sau nedibdator, sau plic­tisit ori altcumva?

"S: Simt ca §i cum toata §ansa mea ar fi cutine §i mai cunind a§ face cat mai bine acest lu­cru, dedit sa-mi risipesc timpul cu anxietatea.

F: Ahaa ... deci a§ putea sa-l a§ez pe Sam pescaunul gol §i sa-i spun: "Sam, aceasta estesingura ta §ansa. Fa tot ce poti mai bine"(nhand).

S: Ei, tu stai acolo §i ma prive§ti de sus...Oare ce gande§ti despre to ate astea? ..

F: Sa schirnbam locurile. Acum, in funqiede asta, sa "scriem scenariul". Tu vei inventadialogul dintre doi oponenti. Acesta participala integrarea fragmentelor care compun perso­nalitatea ta §i care de obicei, sunt in opozilie ­de exemplu "cainele de rasa" §i "cainele mai­danez" (Perls introduce aici, in terapie, 0 altatehnica, asupra careia yom reveni in cele ceurrneaza)>>.

b)- exercitiile de con§tientizare afectiva §irelationala prin tehnici specifice cum ar fi:

• tehnica scaunului gol ca suport de dialog(prin joc de ro1 cu persoane semnificative dinviata pacientului), sau ca suport pentru provo­carea dialogului dintre "partile eului aflate inconflict" (Iucru1 cu polaritati1e). Tehnica a fostcreata de F.Perls, iar 0 varianta a ei este cunos­cuta sub nume1e "top dog-under dog" (lb.engl.) - in traducere "cainele de rasa ( de sus)§i cainele obi§nuit (de maidan, de jos)".Aceasta varianta angajaza un joc de rol princare clientul cornunica cu sine pe diverse temegeneratoare de conflict intre imaginea de sineideala §i irnaginea de sine reala. E1 poate sa-§idezv01te in timpul acestei cornunicari 0 strate­gie de rezolvare a acestui conflict, de unificarea polaritatilor.

Tehnica este totodata §i un bun instrumentdiagnostic al perturbari10r §i blocajelor comu­nicarii implicate ill disfunctionalitati ale per­sonalitalii.

• tehnica reprezentarii spatiului personaleste 0 tehnica care prin intermediul vizualizarii§i descrierii "spatiului personal" a§a cum esteexperimentat acum §i aid, ajuta subiectul sa-§icon§tientizeze imaginea de sine in relatiile cumediul, probleme legate de contact §i de grani­tele personale, dinamica interna §i orientareaspontana a persoanei catre trecut sau viitor,catre interior sau exterior, sentimentul de con­fort sau de discomfort pe care 11 traie§te inlegatura cu propria persoana. Tehnica poate fifo1osita §i ca 0 tehnica de restructurare perso­nala, fiind un bun suport pentru rezo1vareaunor conflicte existente in trecutul subiectului,prin depa§irea polaritati1or §i reproiectarea lanivel mental a unei noi imagini de sine. Eapoate intrerupe cercu1 vicios al translatiei anu­mitor reziduuri relationale conflictogene, care11impiedica pe subiect sa rezolve in prezentprobleme asemanatoare celor cu care s-a con­fruntat in trecut. Poate fi relevanta §i pentruobservarea §i con§tientizarea relatiei subiectu­1ui cu masculinitatea §i cu feminitatea.

• tehnica "zidul " este 0 tehnica metaforicaprovocativa, elaborata §i practicata de noi, at,hin lucrul individual cu pacientii, cat §i cu gru­puri de optimizare, prin care se pot con§tienti­za strategiile prin care subiectul se confruntacu obstacole existentia1e. Ea perrnite autoex­plorarea §i gasirea de solutii in depa§irea 1im­itelor proprii, fiind toto data restructuranta lanivel mental §i aqional. ESIe reievanta §i pen­tru modul in care subiectul poate solicita,a§tepta, primi sau respinge ajmorul, in directacorelatie cu dependenla emolionaHi versusmaturitatea emotionala.

• tehnica "cubul" este de asemenea, 0tehnica exploratorie pe care noi am introdus-o§i 0 utilizam cu rezultate interesante, re1evantapentru modul in care persoana face fata la izo­lare, raportul dependenta afectiva-autonomie,nevoia de comunicare cu ceilalti, resistenta insituatiile limita. Poate fi un bun suport derestructurare mentala in depa§irea propriilorblocaje, pre cum §i a unor tendinte nevrotice detip anxios, claustrofobic §i sociofob.

Page 46: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

48

• tehnica "menpne-te!" sau "ramai In starearespectiva!" (in lb. engl. "stay with it"). Este 0tehnidi de dialog care illcurajaza pacientul sa sepastreze ill trairea pe care 0 experimenteaza, sase pastreze in ceea ce simte §irelateaza ca simte.Aceasta incurajare 11determina pe pacient sa-§iadanceasca trairea unui anumit sentimentpentru a §i-l c1arifica §i completa, pentru aputea ulterior sa-l depa§easca, prin propriaoptiune, deci pentru a putea prelua controlulasupra starii respective. In exemplul de mai joseste prezentata a secventa de dialog care folo­se§te aceasta tehnica. (dupa Yontef §i Simkin,1989, p. 342):

«P (mimica trista, pare preocupata): ...T: De ce anume e§ti tu con§tienta In clipa

asta? Ce iti vine in minte?P: Nu ma simt bine.

T: Mentine-te In aceasta stare, simte-te a§acum spui ...

P: (ii curg lacrimi, apoi se incordeaza §lprive§te in gal, dusa pe ganduri ...)

T: Te vad incordata... La ce te gande§ti?P: Nu vreau sa stau cu "raul" asta In mine.T: Stai cu ceea ce nu vrei in tine! Pune-ti

cuvintele in acord cu ceea ce nu vrei, spune ceanume nu vrei. Spune ...

Aceasta interventie 11 va determina pesubiect sa-§i con§tientizeze natura rezistentei.EI ar putea spune: "Nu vreau sa plang aici; nuam Incredere 'in tine", ori "Mi-e ru§ine", ori"Nu vreau sa admit ca mi-e dor de el ... "»

• tehnica "scenarizarii sau punerea In scena"este a tehnidi bazata pe actiune ~i verbalizare§i se refera la punerea 'in actiune chiar a sen­timentelor §i ideilor incomode, nemarturisi­bile, retinute sau refuzate con§tient 'in a ficomunicate. Pacientul este incurajat prin for­mula: "spune-i-o!" sa verbalizeze to ate acelesentimente §i idei la adresa unei persoane sauunui grup pe care de obicei nu indrazne§te sause abtine sa Ie comunice. Se utilizeaza jocul derol prin tehnica scaunului gol (ex. "Imaginea­za-ti ca X este chiar acum, aici, 'in fata ta, pe a­cest scaun. Spune-i tot ceea ce nu reu§e§ti sa-ispui de obicei, sau ceea ce ai fi vrut sa-i spuiatunci §i nu ai putut. Fa-o acum, spune-i tot...spune-i ce simti, ce gande§ti ..."). 0 alta moda­litate consta in a-i cere pacientului sa exprime

Capitolul 1

cuvinte pe potriva,ceea ce simte, ceea cetraie§te. De pilda, cuiva care pIange pe infun­date, i se poate cere sa-§i "puna plansul ,,'incuvinte, sa 11exprime prin vorbe, adica sa ver­balizeze 0 stare emotionala greu traductibilasau a manifestare nonverbala. Se creeaza astfela unificare intre maniera verbala §i nonverbala,a continuitate §i a consonanta, care pot servi 'inmunca de. con§tientizare §i de autocontrol 'inmod iminent. Terapeutul gestaltist "repara cir­cuitele scurtcircuitate", in comunicarea cu sinea persoanei, oferindu-i §ansa de a se descoperipe ea insa§i §i cu manifestarile considerate de"fatada", §i cu cele de "culise". Scenarizareasau punerea In actiune este folosita ca un modde a cre~te con~tientizarea ~i nu ca un mijlocde catharzis. De§i exprimarea sentimentalor afast asimilata mai curand unei detensionaribenefice, eliberatoare, cathartice, ('in abor­dare a psihanalitica), terapeutii gestalti§tiprefera sa a foloseasca in scop de clarificare §ide auto'intelegere, autoacceptare, dandu-i unsens transformativ la nivelul mentalului. Ei

activeaza §i reconstruiesc mecanisme psiholog­ice de suport care sa conduca la a restructurareatat in plan afectiv, cat §i cognitiv §i compor­tamental. Pentru aceasta este nevoie de inte­

grarea tuturor acestor procese prin modalitatiadecvate, care sa con§tientizeze §i sa conectezeto ate aceste procese simultan. Numai astfel sepot produce schimbari 'in persoana, numai ast­fel, ciclul gestaltului se poate relua in sens evo­lutiv.

o aWi forma de punere 'in "scena" a trai­rilor §i gandurilor persoanei este tehnicaexagerarii sau amplifidlrii. I se cere subiectuluisa exagereze anumite sentimente, idei sau mis­cari pentru a spori efectul de dramatizare, deexprimare subliniata intentional, tocmai pen­tru a putea deveni mai con§tient de continutulacestora, pentru a simti mai intens scenefantazate sau retraite, reactivate. In cadrul ex­perientei noastre cu grupuri terapeutice, noiutilizam a tehnica indirecta, metaforica, pecare am denumit-o "amplificatorul de senti­mente" sau "microscopul interior". Acesteelemente-suport sunt oferite sub forma unui"dar" pacientului care lucreaza cu sine, fie decatre terapeut, fie de catre grup, ori de dite ori

Page 47: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la con!}tientizare de sine is adaptare creath,s l?i i.ntegrare holista 49

pacientul are nevoie sa fie sprijinit 1:n a-§icre§te capacitatea de con§tientizare §i de expri­mare prin aqionare directa. Primind damlsimbolic respectiv, elll va folosi sau 11va daruialtcuiva care are nevoie de el, ori 11va arunca,distruge, etc, 1:nacest ultim caz, con§tientizandnatura rezistentei pe care 0 manifesta Inmunca de con§tientizare. Utilizarea damluisimbolic devine declan§atoare pentru punerea1:nactiune a unor atitudini, reactii, sentimente,prin intermediul amplificarii vocii, tonului,mimicii §i posturii, mi§carii corporale propriisau a personajului jucat, cu care dialogheazaimaginar (fie prin tehnica scaunului gol, fieprin tehnica metapozitiilor). Unui pacientcare avea dificultati 1:na-§i verbaliza emotiile,pastrand un ton plat, neconvingator §i inexpre­siv 1:nrelatiile cu altii, tehnica "damirii unuiamplificator de sunet" i-a con§tientizat efectulpe care 11inducea altora de a nu fi remarcat §ichiar ignorat, ceea ce crea 0 fmstratie perma­nenta pacientului, blocandu-l retroactiv 1:ninitiativa de a se exprima, impune §i de "a seface auzit" 1:ntr-un grup. In terapia fonnativa aviitorilor terapeuti gestalti§ti, tehnica exagera­rii este de asemenea utila, pentm sporireaexpresivitatii verbal-kinestezice, a spontanei­tatii §i creativitatii, a sigurantei de sine, nece­sare 1:n practicarea acestui sistem terapeutic.Mi§carea, sunetul, poetizarea sau expresiagrafica pot fi utilizate cu succes ca suport decon§tientizare pe de 0 parte, §i ea mijloe re­structurant, creativ pe de alta parte.

In cadrul unei alte §edinte individuale, 0pacienta ne realata 1:ncuvinte putine §i neu­trale despre relatia eu tatal sau. Am rugat-oatunci sa-i descrie firea §i sa-mi arate cum semi§ca el, cum sta de obicei, cum 0 privqte ...Pe masura ce pacienta a adoptat postura §imanifestarile tatalui sau prin simulare, 1:ncura­jata fiind sa exagereze modullui de a se rapor­ta la ea, bruse, 1:ncampul ei de con§tientizareau revenit sentimente intense de ostilitate §ineincredere la adresa lui, amintiri legate demodul1:n care acesta obi§nuia sa 0 minimalize­ze §i descurajeze 1:ntot ceea ce racea, negratifi­cand-o emotional pe masura a§teptarilor. Fru­stratia §i imaginea de sine negativa au putut fidevelopate prin aceasta tehnica simpla, iar

munea de con§tientizare a putut fi ghidata co­respunzator, rezistenta diluandu-se de Ia sine.

e) Exercitii de cOll§tientizare eu suport ima­gloativ ~i de restructurare cognitiva. a marediversitate de tehnici §i jocuri experientiale aufost create pentru a produce restructurari be­nefice 1:nplanul1:ntelegerii §i evaluarii de sine,a modificarii imaginii proprii §i a modului deevaluare a raponurilor eu altii, 'in scopul inte­grarii cu sine §i eu mediul. Multe dintretehnicile utilizate §iin alte metodologii psiho­terapeutice moderne, cum ar fi programareaneuro-lingvistica §i samatoanaliza, au 1:mpru­mutat sau au 1:mbogatit arsenalul tehnic algestalt-terapiei, diversificandu-l, dar preluandesentialul: spiritul de lucru fenomenologic §iideea de restructurare. PrezenHim 1:n con­

tinuare cateva dintre pasibilitatile tehnice deintegrare §i restmcturare, unele bazate pesuport imaginativ §i reprezentare vizuaJa(vizualizare) altele falosind suport kinestezic­postural ori schimbarea raportului t1gura-fond,prin con§tientizarea unor noi semnificatii.

• Tehnica fanteziei ghidate (sau a ghidariiimaginatiei). Po ate fi utilizata in situatiile incare unii pacien!i l§i creeaza §i intretin anxi­etati, neputinte sau evalmiri eronate, ca ur­mare a unei procesari secventiale, scotomizatea unar evenimente cu mare 1:ncarcatura emo~i­onala. Ei nu sunt con§tienti de modul in carel§i autoinduc unele comportamente inetlcientesau gre§ite, fiind de fapt autorii sau programa­torii incon§tienti ai acestora, pe baza unor ju­decali §i evaluari pripite sau care Ie scaps. desub controlul con§tienL ori pur §i simplu pecare Ie emit din ineI1ie sau stereotipie cultural­educationala. Tehnica fanteziei ghidate poatereeonstitui, focalizand pe detalii sernniticative,cursul evenimentelor experimentate de subi­ect, reintegrandu-Ie prin descoperirea 1:nte1e­sului adevarat care Ie explica sau poate crea 0imagine acceptata a sinelui sau a cuiva, casuport pentru integrarea unei parti respinse aeului. De exemplu, un pacient care sufera desentimente de jena senzitiva §i autorespingere,poate vizualiza imagine a mamei care 1:1accep­ta neconditionat, §i sa parcurga un dialogimaginar cu aeeasta imagine vizualizata (casubstitut de supart afectiv pozitiv) pentru a

Page 48: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

50

exersa 'in imaginar un alt tip de comporta­ment. Restructurarea se produce aici mai 'inUiila nivel mental, asemanator modului 'in careun arhitect, mai 'intai proiecteaza 0 casa, peplan§eta, 'inainte ca ea sa tie construita, adicasa devina reala. Lucrulla nivel mental, imagi­nativ este 'insa simultan §i 0 experienta afec­tiva, care 1nsote§te noul "proiect" mental,antrenand 0 restructurare emotionala pozitivaconstand 1ntr-o mai bun a autoacceptare.Aceasta Ii va permite subiectului sa completezeun gestalt experiential ulterior, parcurgand unalt tip de contact relational, transferabil, dedata aceasta 'in experientele actuale de relatie.Subiectul poate 'asimila §i 0 experienta mentaladaca are 0 valoare pozitiva, chiar daca la origi­ne, ea nu are corespondent 'in realitatea feno­menologica a existentei sale. De aceea,. expe­rientele bazate pe gandire pozitiva 'insotite devizualizari imaginative sugestive, "hranitoaredin punet de vedere emotional", pot conduce larestrueturari terapeutiee §i la dezvoItare per­sonala.

Prezentam 'in continuare 0 secventa de dia­log bazat pe tehnica reconstituirii imaginativeghidate, (dupa Simkin) utilizata 'in cazul unuipacient care reu§e§te sa con§tientizeze propriasa contributie 'intr-un e§ec sexual anodin, pecare 1nsa 'il problematizeaza anxiogen:

«P: Noaptea trecuta eram cu prietena mea.Nu §tiu cum s-a mtamplat §i de ce, dar n-amputut intra In erectie (§i continua sa detaliezesentimentele de ingrijorare, lamentatiile etc.).

T: Inchide ochii. Imagineaza-ti ca acumeste noaptea aceea §i ca te afli cu prietena ta.Spune cu voce tare tot ce simti in fiecaremoment.

P: Sunt a§ezat pe canapea, iubita mea stalanga mine §i devin excitat. eu toate astea suntmoale (nu intru in erectie).

T: Hai sa reluam "filmul" cu 0 mi§carelenta, cu mult mai multe detalii... Fii atent lafiecare impresie, senzatie sau gand pe care 'il'incerci.

P: Deci, stau lungit pe canapea. Ea vine §ise a§aza Hl.ngamine. imi mangaie ceafa. Estea§a de cald §i de placut. Sunt pe cale sa matrezesc - §tii tu, puternic. Ea ma strange de brat§i imi place (pauza, privire speriata, tresarind).

Capitolul 1

Atunci m -am gandit ca am avut 0 zi atat detensionata incat a§ putea sa nu tiu capabil s-ofac ...».

• Tehnici de diminuare §i integrare. Foartefrecvent persoanele sunt constranse de granite­Ie modurilor obi§nuite de a gandi, a§a incat, incampul co~iintei lor nu 'incape nici 0 alter­nativa posibila. Sunt implicate aici mecanismede reprimare §i negare, ca §i invatarea, imi­tatia, modelele culturale. Pentru a diminua sauneutraliza acest efect de ancorare in patternuririgide, pacientul este pus sa-§i imagineze opu­suI a ceea ce atirma, sau considera a ti adevarat

'-§i sa con§tientizeze un anumit eveniment saurelatie din aceasta noua"1>l5rspectiva.Efortulimaginativ ii poate revela §Hlspecte §i semnifi­catii noi, 'in raport ~u cary el se desohide §ireexperimenteaza situatia. Un exercitiu de re­conversie gestaltista, conceput de noi, consta

. 'in a propune pacientului sa reconsidere unobiect, 0 situatie, 0 relatie sau propria imaginenegativa, autorespinsa, din perspectiva a celputin trei calitati, avantaje sau beneficii, dupace a precizat toate elementele reprobabile,respinse sau negative ale tespectivului obiect,situatie, realatie,etc. Tehnicile de integrareaduc 'impreuna acele procese pe care pacientulIe tine activ separate, fata de 0 aceea§i persoa­na. 0 astfel de tehnica solicita pacientului saexprime sentimentepozitive §i negative inlegatura cu 0 aceea§i persoana, sau sa exprimeverbal stari negative inexprimabile, cum ar titensiunea interna, frica, plansul. 0 alta tehnicainteresanta (utilizata §i 'in analiza bioenerge­tica a lui A. Lowen, consta 'in a-I ruga pe paci­ent, ca atunci cand relateaza despre 0 anumitaemotie, negativa sau pozitiva, s-o localizeze incorp §i sa lucreze asupra ei. In experientanoastra clinica, am folosit aceasta tehnicafrecvent cu pacienti nevrotici care aveau difi­cultati de exprimare a sentimentelor §i careutilizau limbajul corporal simbolic, exprimandla nivel somatic conflicte nemarturisite,negate, reprimate sau pur §i simplu blocate.Un pacient depresiv care acuza " 0 apasare, cao greutate, ca 0 piatra de moad" localizata inzona stomacului, ori de cate ori relata e§ecurilesale profesionale puse in legatura cu prezentaunui §eftiran §i nerecunoscator ("de cate ori

Page 49: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la con~tientizare de sine la adaptare creativ8 ~i integrare holista 51

imi adue aminte de el simt 0 piatra de moara instomac"), i-am ghidat munca de con§tientizareprintr-un exercipu de focaIizare transformati­va. L-am rug at pe pacient sa-§i concentrezeIntreaga atentie §i simtire asupra "pietrei demoara din stomac", s-o descrie §i sa relateze toteeeace simte in legatura eu prezenta ei in inte­riorul sau. El a eon§tientizat di 11apasa senti­mentul supraresponsabilitatii (redat simbolieprin greutatea mare a pietrei, prin apasare) §iteama ea se a§teapta de la el mai mult deditpoate face. Aceasta teama era pusa In legaturacu 0 seazuta imagine de sine §i eu un aeut sen­timent de autorespingere. Din acest motiv, aveaconvingeri secrete §i jenante de autoinsufi­cienta §i de incapacitate. Pe de alta parte teamade a nu-§i pierde prestigiul in fata familiei (eracasatorit §i avea doi eopii) 11 determina sasupraliciteze in sarcinile pe care Ie preluaasupra sa, la serviciu, atat ca sa-§i intareascaimaginea de sine deficitara, cat §i sa-§i reducanesiguranta cronica In care se zbatea. Aceasta 11predispunea la suprasolicitare §i erori, ceea ceatragea repro§uri din partea §efilor sai. De§i "elmuncea cel mai mult, era cel mai putin recom­pensat". In cadrul exercitiului transformativ lanivel imagistic, mental, am folosit, In manierade mai jos, vizualizarea unui proces treptat dereducere a dimensiunilor pietrei simbolice,pana la disparitia §i eliminarea ei din spatiulinterior al subiectului, operatiune pe care elinsu§i a eonceput-o, "scenarizat-o" §i experi­mentat-o in imaginar (secventa din §edinta psi­hoterapeutica cu A.D., 42 ani, inginer, iunie,1992, 1. Mitrofan):

«T: Ce simti in legatura cu "piatra asta demoara"?

P: Simt ca e impovaratoare §i ca ma macinaIn stomac!

T: Ce simti nevoia sa faci cu ea? Ce-ti vineIn minte?

P: Daca ar fi mai mica §i mai putin durami-ar fi mai bine ...

T: Fa-o mai mica §i mai putin dura ... Vezi,ee simti acum?

P: Simt di e mai rotunjita, mai suportabiHi,dar tot Ii simt greutatea ...

T: Urmare§te-i conturul §i vezi ce simti ...P: E destul de alunecoasa acum, destul de

lucioasa, dar e rece §i dura ...

T:Ce-ti vine sa faci?P: Simt nevoia sa 0 incalzesc, poate ea a§a

devine mai u§or de suportat. ..T: (privire semnificativa §i Incurajare non­

verbala)P: Acum am Incalzit-o §i daca voi continua

va deveni sraramicioasa, se sparge ...T: Fa-o ! Ce simti aeum?P: E mult mai bine, am seapat de greutate,

dar'inca ma stanjenesc bucatelele ramase ...T: Ce poti face, ce simti nevoia?P: 0 sa Ie fac din ce in ce mai mici ... 0 sa Ie

topesc, da ... e mult mai bine §i mi s-a IndHzittoata zona.

T: Fixeaza-ti atentia asupra acestei calduri.Ce simti? Ce-ti trece prin minte?

P: E foarte placuta, domoala, dar constan­ta (i§i apasa mana dreapta pe zona incalzita(Vite, chiar aici, simt cald §i ceva u§or, ca 0adiere Intr-o zona libera.

T: Fii con§tient de aceasta stare §imentine-tein ea, ramai in ea...

P: Mi s-a destins toata zona. Ma simt totcald, respir mai u§or. Ce s-a intamplat oare?

T: Tu ce crezi ca ·s-a intamplat?P: Cred ca am scapat de 0 povara ...T: ~i cum ai scapat de povara?P: Pai am eliminat -0 chiar eu insumi. N -am

§tiut pana acum ca pot face asta §i ca ma potsimti a§a. Deei, eu insumi pot face asta (zam­be§te surprins).

T: Fara Indoiala, oricand! ... (zambesc lini§­tit §i suportiv, rara exagerare sau surpriza)

Pacientul a devenit con§tient in urma practi­carll acestei tehnici ca este capabil sa opteze pen­tm 0 solutie proprie in ceea ce 11prive§te, s-oaplice §i sa se autoregleze, in acest fel, rega­sindu-§i un mai bun control pe sentimentele §ioptiunile sale. EI a inva1at sa discrimineze §ievalueze in deplina euno§tinta de eauza auto­implicarea sa ca manifestare responsabila inceea ce 11prive§te. Suportul metaforic a permisluerul simultan corporal §iemotional dar a con­dus §i la con§tientizarea resurselor proprii in aface fata problemei, in gasirea unei strategiirezolutive personale, experimentate la nivelimagistic §i psihofiziologic, pe fondul extinderiicon§tientizarii §iautoimplicarii libere, spontanein procesul autotransformativ. Construita lanivel mental ca proiect ~i experimentata in

-----~-_.------------------------------------

Page 50: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

52

realitatea corporala perceputa (punere ill acp­une), strategia creativa de autoreglare adevenito achizitie experientiala, In baza eareia su­biectul §i-a deblocat ~i reorientat ulterior, posi­bilitatile, optiunile §i eomportamentul. Treptat,in eadrul proeesului terapeutie, imagine a desine s-a ImbunaHitit §i pacientul a Invatat sa-§idozeze eforturile, astfel ineat sa nu l11aiIntre Inconflict niei eu sine, §i eu ata,t mai putin euceilalti. Timia depresiva a fost reechilibrahi, iarspiritul de initiativa distructiv temperat.·Consecutiv, pe fondul unei autoaeeeptari §iincrederi sporite in sine, pacientul §i-a integratpolariUitile §i §i-amentinut 0 stare de eficientaIn limitele normalului.

• Tehnica metapozitiilor esteo tehnicaderivata din tehnica scaunului gal, §i este utili­zata In scopul restructurarii setului cognitiv illlucrul eu polaritiltile. Pacientul este antrenatintr-un proces de autocon§tientizare a naturiiconflictului dintre polaritatile sale (fie eu sine,fie cu alta persoana) §i de autodescoperire astrategiei de integrare a polaritatilor, adica derezolvare a conflictului. EI ca§tiga treptat dis­tanta §i obiectivitate In lntelegerea §i rezolvareaproblemei, prin experimentarea succesiva arolurilor altor pesoane, mai intai al celei cucare se afla In conflict direct, apoi al celui careasista la conflictul §i rezolvarea primilor doi(intervenind sau doar evaluand §i dialog anddupa caz cu primii doi), apoi experimenteazapozitia celui de-al patrulea personaj, care eva­lueaza modul in care al treilea a intervenit §i i-aevaluat pe primii doi, §i a§a mai departe, dacaeste cawl. In general, experimentarea empatica§i evaluarea din perspectiva fiecarei metapozi­iii, permite grade progresive de obiectivitate incon§tientizare prin ca§tigarea starii de "mar­tor" al propriilor manifestari, ganduri §i emo­iii, ceea ce permite descoperirea unor' noipuncte de vedere, a unei succesiuni degestalturi integra to are §i. unificatoare pentrumultiple Ie faiete ale eu-Iui. Persoana devinecon§tienta ca ea "contine realmente toate ex­plicatiile §i posibilitatile de actiune §i evaluarecu privire la sine, ca este suficient de bogata ina-§i gasi resurse rezolutive §i de clarificare ladiverse niveluri ale autocunoa§terii. Tehnicametapozitiilor este 0 eheie psihologica mi­nunata oferita clientului pentru a lucra efieient

Capitolul 1

asupra sie§i cu mijloaee proprii, autentiee, eeeace ii eonfera un plus de participare spontana,de autonomie §i produce efectiv efectul de"ere§tere" psihologica. Persoana ajunge astfelnu numai sa se apropie mai mult de sine ci §i sase descopere intr-o luminape care nu §i-ointrezarea, procesul fiind perceput ca 0 cale dea deveni mai intelept, mai echilibrat §i maiimpacat cu sine, mai lini§tit in fata provocari­lor vietH §i mai deschis la autotransformarecreativa. Pentru orientarea celor interesati in alucta eu tehnica metapozitiilor, redum un ghidsuccint de desIa§urare a tehnicii: .

Pozitia 1 Paeientul este a§ezat pe un scaun,avand in fata lui un scaun gol. El va fi denumitA, iar pe scaunul gol 11 va intruchipa pe B.

T: Gande§te-te la 0 persoana (sau la 0 partedin tine) care te necaje§te, pe care e§ti suparat.Vom denumi aceasta persoana sau parte a eu­lui tau B, iar tu, cel de pe acest scaun pe caree§ti a§ezat, vei fi A. Spune-i te rog, lui B totceea·· ce simti, gande§ti in legatura cu el sausimti nevoia sa-i spui sau sa-i faci lui.

A lucreaza verbal (I se adreseaza lui B).

Pozitia 2T: Acum schimbii locul cu B §i fii B!!

Spune-i lui A ceea ce simti, gande§ti sau simtinevoia sa-i comunici lui, din punctul tau devedere (nu uita, acum e§ti B).

B (aliasA): lucreaza verbal, adresandu-i-se lui A.Dialogul intre A §i B continua pana cand

cele doua parti ajung sa negocieze sau seblocheza mutual. ~i intr-un caz, §i in ceHilalt,se introduce pozitia 3. (C)

Pozitia 3T: Acum e§ti alcineva, 0 a treia persoana C,

care va ascuita §i va prive§te in timp ce voi doi- A §i B dialogati. Spune ee simti, ee gande§tiin legatura eu ficare dintre ei§i cu relatia lor §ide ceo Daca simti nevoia, comunica-le eeea ceconsideri sau vrei sa Ie comunici, ori ceea cesimti in legatura eu ei.

Dialogul intre C §i euplul A-B continua,pana cand partile ajung la 0 clarificare §i armo­nizare mutuala. In cawl in care disensiunile se

accentueaza, se revine in pozitiile anterioarepentru renegociere, reluandu-se ulterior pos­tura C.

Page 51: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la con~tientizare de sine ia adaptare creat!vei 91illtegrare holista 53

Pozitia 4T: Acum e§ti 0 a patra persoana, care 11

ascuIta §i 11prive§te pe C in timp ce ii ana­lizeaza §i evalueaza pe A §i B, intrand in dialogcu ei. Acum e§ti D. Spune ce gande§ti tu des­pre C, despre cum a procedat el cu A §i cu B.Dadi simti nevoia, poti intra in dialog cu C.

Persoana lucreaza in noua pozitie, de eva­luator al evaluatorului §i este de remarcatnivelul superior de integrare a experientei inplanul cunoa§terii de sine §i al emiterii de solu­tii. Cu cat inainteaza in piramida metapoziti­ilor, cu atat subiectul ca§tiga in extindereacon§tientizarii, in completitudinea intelegerii,in echilibrul §i creativitatea solutiilor.

• Telmica autodezviHuirii terapeutului. Interapia gestaltista, spre deosebire de alte te­rapii, terapeutul este incurajat sa emita uneleafirmatii despre sine, dar care trebuie Tacute eudiscriminare §i judicios. Aceste afirmatii potfavoriza focalizarea con§tientizarii, pre cum §icontactul terapeutic. Nu trebuie sa se confun­de autodezvaluirea terapeutului cu exprimareaconfesiva sau cu presiunea pe care propriile va­lori, credinte §i convingeri ar putea s-o exerci­te asupra clientului. Asemenea dezvaluiri suntantiterapeutice. Terapeutul nu se transformanici in prieten, nici in mentor, nici in parinte §inici in dadaca a pacientului; el poate sa-§i dez­valuie din eul sau de adult doar acele expe­riente facilitatoare §i catalizatoare pentmmunca de con§tientizare a clientului, ceea eerec1ama 0 considerabiHi: responasbilitate, de­prindere tehnica, intelepciune personala §iautocon§tientizare. Terapeutul poate imparta§iceea ce vede, aude, miroase, intr-un cuvant,ceea ce simte, dezvaluind cat de mult este afec­tat, mai ales in situatiile in care pacientii nudescopera un anume tip de informatie semni­ficativa in mod spontan.

6. Rezultatele unni model recu­perator neconvenponal, bazat peanaliza bioenergetica ~i gestalt­terapie in eazurile ell torticolis deetiologie ~i expresie psihogena

Osciland intre tulburare neurologica §i pse­udoneurologica, asimilabil adesea nevrozelor

motorii sau tulburarilor eonversive eu simptommotor sau deficit (D.S.M. IV, cod 300.11,American Psychiatric Association. 1994, p.221), atat prin complexul etiologic psihogen,cat §iprin absenta substratului organic decelabil- torticolisul spasmodic ridica semnificative §idificile probleme de evaluare §i recuparare,avand in vedere slaba responsivitate in trata­mentul farmacologic, £izio §i chinetoterapeutic,in sensul recidivelor sau slabelor ameliorari.

Pomind de la aceasta realitate, abordareano astra este neconventionala §i reflecta princi­pille psihoterapiei holiste §i reconstructive, deorientare gestaltistELEa l§i propune sa dinamize­ze creativ §isa restructureze resursele psihofizio­logice §i postural-kinestezice ale personalitatiipacientului, intr-o tentativa de restructurare agestaltului functional. Tulburarea psihogena carese reveleaza sub forma dramaticului §i spectacu­losului torticolis (fie 'in varianta spasmului detorsiune, fie in cea hipotona - rigidizarea gatuluiorientat antero-lateral) constituie un evenimentclinic rar, dar eu marc at potential invalidant.

Penduland'intre cabinetul de neurologie - cusau, de cele mai multe ori, Tara indicatie opera­torie, §i cabinetul de psihiatrie, dupa ce a par­curs inevitabil tratarriente farmacologicepaleative §i fizioterapie, Tara ameliorari semni­ficative sau stabile, dupa ce §i-a investit speran­tele in acupunctura sau in masajul bioenergeticmiraculos al vreunuia dintre vindecatorii lacmoda, bolnavul cu torticolis ajunge imamplatoT§i la u§a cabinetului de psihoterapie. l?, capd.cdunui drum sinuos de cca. 1-2 ani de la deb'it ~ichiar 4-5 ani de evolutie, acest bolna'> aTla, :ncautarea vindecarii, lipsit de speranla. demisi\,cu atitudini sociofobe §i depresat - se confruntacu altemativa pensionarii de invaliditate.

Ceea ce la inceput parea doar 0 incomodacontractura a gatului, devine treptat 0 adevara­ta "teroare psiho-corporala" - un simptomrezistent §i invalidant, pentru ca el se complidi§i se structureaza postural §i mental. Torticoli­suI conduce la un ventabil deficit de deplasare,coordonare §i integrare sociala. Bolnavul sedeplaseaza cu mare dificultate, coloana verte­brala ("axul vielii") comporta prefaceri de me­canica §i implicit, functionale: el nu mai aresiguranla deplasarii pe directia autopropusa,apar tulburari de echilibru §i senzatia de "mers

Page 52: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

54

deviat'", Ohusit, bolnavul I§i simte umerii §iceafa crj,pali ca Intr-o "carcasa", mu§chiisternocleidomastoidieni prezinta contracturipenibi1e, dureroase §i sunt perceputi ca pe"ni§te coarde prea scurte sau rigide", capula1uneca involuntar, se torsioneaza spastic 'inpozitii dintre cele mai spectaculoase.

Situatia este traita dramatic §i jenant decatre bolnav. Ritmul respirator este perturbat,dispneea insote§te orice efort minimal, §i une­ori, chiar simpla conversalie.

Bolnavul de torticolis, a carui organicitateeste infirmata total sau partial de neurolog §i alcarui caracter nevrotic este confirmat de psihi­atru - devine repede un invalid pentru ca ten­dinta 1acronicizare §i fixare este importanta inaceasHi afectiune. Anxietatea §i depresia une­ori preced, dar aproape Intotdeauna insotesesimptomul de bazi'l, dezvolUindu-se insidios,eu tendinta la integrari antropofobe §i claustra­re la domiciliu, conseeutiva.

6.1. Cine §i cum este bolnavul de torticolispsihogen? ProfiIuI personaliHltii.

Personalitatea premorbidi'l a paeientului detorticolis, a§a cum se developeaza ea prin ana­liza efeetuata de-a lungul a 15 ani pe 0 cazuis­tica incluzand 25 de cazuri selectate §i tratatein psihoterapie (Y. I. Mitrofan, 1995, p. 137­143) circumscrie urmatoarele aspecte:

- Fondul structural: introyersie, anxietatebazala, scrupu10zitate §i pedanterie, sentimentede autoinsuficienta, spirit critic excesiy, cu efortde autoreprimare, super-ego de tip "sadie".

- In planul manifestiirilor con§tiente: cris­pare §i rigiditate ideatiya, afectiva §i posturala,conditionate educational, hiperexaetitate, sen­zitivism relational reprimat, sentimente de jena§i inadecvare, discomfort psihic, autopu­nitiune, tendinta la rumina!ii obsesive penuc1eu eomplexual de inferioritate. In copiHiri­e - tata hiperautoritar, rigid, mama rejeetiva,rece; conjunctura generatoare de complexe deautoritate §i castratie. Dificultii!i de decizie, in­securitate dupa luarea oridirei deeizii eu gradcrescut de resposabilitate. Tnliri de panica insituatii de pericol iminent, in special in cazulferneilor.

-In planul mecanismelor profunde, incon§ti­

ente: difieultati ~e integrare a schemei corporale,

Capitolul 1

avand drept consecinta slaba con§tientizare aaeesteia prin meeanism de autonegare; ten­din!a la rejectia propriului corp cu proiectiesenzitiva in anturaj §i eventual In partenerulsexual, conjugal. Difieultati in acceptareaidentita!ii psihosexuale, cu ret1exe negative inasumarea §i exercitarea rolului sexual in gene­ral. Comp1exe de maseulinitatejfeminitate,anxietate, tulburari de dinamica sexua1a la bar­bati §i frigiditate la femei, deceNii erotice laarnbele sexe, corelate subiectiv cu perioade desurmenaj sau suprasolicitare.

Toate acestea sustin ideea ca instalareabolli angajaza, pe fondul unei personalitatifragile, cu 0 istorie de Yiata similara in anumitesecvente importante - mecanisme conversivedintre cele mai sofisticate, cu proieqie in sferafunqionalitatii §i a expresivitatii corporale, cutendinta la fixare. "Metafora corporali'i" simp­tomatologica traduce fidel §i rezonant interio­rul ideo-afectiy §i atitudinile fundamentalefata de sine §i fata de cei1alti. Caci ce altcevapoate exprima simboIic spasmul de torsiunedecat evitarea de sine sau a altora, fuga de sine~i de a1tii, Intr-un efort incon~tient de autoapa­rare patologica, dintr-un impuls primar de eva­dare din "capcana inconfortabila a proprieifiinte" corodate cronic de un profund sentimentde inadecvare?!

Asistand 1a"spectacolul " propriei corpora­litati scapate de sub control vo1untar, pacientiidezvolta consecutiv tendinte antropofobe,de§i, compensator, ego-ul se exacerbeaza, or­goliul excesiv §i jena de a se expune se com­bina, toleranta la frustratie scade, de§i nevoiade recuno§tere §i sustinere cre§te, cel putin infamilie. Totul conduce inevitabil, spre 0 supra­tensiune psihica tradusa morfo-functional.

6.2. SimptomuI-tinta din perspectiva obiec­tivelor §i modelului terapeutic aplicat

Simptomul-tinta: Torticolisul este abordatca modalitate detumata de "rezolvare patologi­ca" a conflictelor intrapsihice multiple §i deblocare a t1uxului energetic 1anivelu1 zonei cer­vico- humerale.

Obiective1e psihoterapiei decurg din neee­sitatile de reechilibrare a raporturilor cognitiv­emotionale ale insului cu sine §i apoi, euceiIal!i, §iin prirnul rand, din cele de acceptare

Page 53: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la con~tientizare de sine ia adaptare creatid ;;i integrare hoiista 55

§i evaluare corecta a identitatii sale psihocor­porale, precum §i de cre§tere a autoreglajuluivoluntar. Aceasta presupune 0 con§tientizare §io intelegere a semnificatiilor manifestarilorcorporale simptomatologice, precum §i 0 mo­bilizare a resurselor energetice de autoreglarein sensul depasirii impasului §i creerii unui nougestalt functional optim.

Lucrul cu corpul este 0 modalitate terapeu­tica integrata unui proces analitic §i este extremde apreciata actualmente de numero§i spe­ciali§ti din domeniu. Este cunoscuta sub numelede "analiza bioenergetica", fiind dezvoltaHiconceptual in 1953 de catre Wilhelm Reich (eelcare i-a fost anaJist lui Perls) §i structurata ter­apeutic de e1evul acestuia - Alexander Lowen(1958, 1972, 1975, 1984). Tehnica terapieibioenergetice se bazeaza pe ideea corespon­dentelor dintre idee, emotie §imi§care, a§a incatresursele energetice de care dispune omul sapoata fi reactivate §i redirectionate terapeutic,Calea,sau vehicolul prin intermediul caruia potfi modificate procesele energetice 0 constituierespiratia §i mi§carea, asociate con§tient, 1ntr­un pattern armonios, sinergic, adaptativ. Dinacest punct de vedere, gestalt-terapia seinHilne§te §i completeaza benefic eu analizabioenergeticta, ele putand fi asociate'iricadrulunei abordiiri terapeutice holiste. '

Tehnicile active, sub forma exercitiilor cor­porale §i respiratorii sunt de natura sa activezesentimentele blocate §isa Ie repolarizeze pozitiv.Legatura existenta intre emotiile reprimate, res­piratie §i mi§carea spontana, este cheia in­telegerii simptomelor corporale ca "traductori"ai starilor mental-emotionale experimentate desubiect. Oamenii invata de timpuriu, ca sen­timentele dureroase sau amenintiHoare pot fisuportate mai bine prin relinerea respiratiei(reflex de autoaparare care Ie reduce intensitatea§i uneori, Ie suprima), ca §i prin blocarea mi§­carii spontane - manifestata prin tensiuni saurigidiUlti musculare. Lowen considera ca fiecaremu§chi tensionat cronic reflecta un conflictinterior intre impuls sau sentiment §iexprimareaacestora. De exemplu, 0 mandibula inc1e§tatapoate semnifica stradania subiectu1ui de a-§iascunde, masca sau retine impulsul de a"mu§ca" (concordant cu orientarea agresiva aacestuia fata de cineva sau ceva), dar persoana

nu va con§tientiza semnificatia acestui impu1s,deoarece illi~ibitia mi~carii spontane, blocheazaperceptia sentimentului. in ace1a§imod, un gatrigid, J:nlepenit, poate aseunde impulsurile de ap1ange sau de a lipa (supararea §imania sunt ast­fel reprimate), iar un gat spastic, rara etiologieorganica poate "traduce" teama sau nevoia deevitare, negare a ceva sau a cuiva. In aceea§iordine de idei, umerii tensionati exprima impul­surile retinute de a lovi sau de a lua ceva, etc.Toate aceste tensiuni muscu1are cu mecanism

incon§tient actioneaza, de asemenea §i pentrua reduce respiratia - eorelata direct eu nivelulnegativ al emotionaliUitii. Un gat "rigid" con­tribuie la redueerea cantitalii de aer care intra§i iese din plamani, dupa cum un abdomen"rigid" limiteazaprofunzimea respiraliei, de§i,in aeela§i timp, reduce emoliile negative. Ast­feI, expresii ca "a rade din raiunchi" aeopera 0realitate psihofiziologica, aceste manifesU"irifiind imposibile in starile de crispare mental­musculara. specifice §i bolnavului de torticolis.

Tensiunea musculara cronica imobilizeazacorpul care "se mortifidi" treptat, traducandcontractura ideo-afectiva dureroasa, iar aceas­ta Pro9uce, in continuare, recure nt, tensiunemusculara (ca fenomen de "autoprotectiepatologica"). 0 persoana rigida mental este §irigida corporal, jar rigiditatea corporaJa morti­fica emolionalitatea. In terapia bioenergetica.pacientul experimenteaza §i con§tientizeaza."aici §i acum", rigiditatea ca "mortificare"personaEi §i relaxarea, mi§carea §i respiralia, caposibilitati autocreative, de reconfigurare acomp1exului mental-corporal. AceasIa nece­sita, pe langa exercitiile propriu-zise ~ianalizasentimentelor §i integrarea polaritatii lor prin­tr-un dialog gestaltist, bazat pe intrebarile debaza: "ce simti? ";"ce traiqti7", "ce experi­mentezi, acum §i aici? ". Scopul declarat a1acestui dialog este de a-I ajuta pe client sa con­§tientizeze chiar madul in care poate con§tien­tiza, pentru ca apoi sa se poata autodepasi,dezvolta, operand cu resursele energetice §icreative ale intregului organism.

Din motivele conceptuale dezvoltate maisus §i raportat la obiectivele recuperatorii pecare ni Ie-am propus, am optat pentru unmodel psihoterpeutic neconventional, bazat petehnicile asociate ale gestalt-terapiei §i analizei

Page 54: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

56

bioenergeticc ell integrarea unor procedee deinspiratie orienta It! (preluate din Yoga §i QiGong). premiseJe de la care am pornit, pos­tuleaza ideea ca simptomuHinta cu tot corte­giul sau de dificultati diskinetice §i afectivedevine "un limbaj corporal" cu dramatica ex­presivitate, traducand "mesajul" personalitatiiin dificultate. Acest mesaj se refera la:

- negarea surselor de. conflict intra §i inter­psihic, prin reprimarea maniei cu expresie cor­porala in spasmul de torsiune sau in rgidizareagatului cu orientarea capului antero-lateraI. eualte cuvinte, pacientul se opune, i§i exprimadezacordul printr-un NU corporal, refuza sauevita ceva cu valoare psihotraumatizanta;

- frica de propria identitate psihosomatidi §ide modul in care este perceput §i evaluat decatre altii. Acesta este nucleul complexului sen­zitiv de inferioritate, frica de rejeqie, tradusasimbolic prin postura incordata, involuntarrigida, supracontrolata gestual, in atitudine deaparare. pacientul se comporta de pareli s-ara§tepta sa fie agresat. el are 0 atitudine corpo­rala de fuga din fata unui pericol imaginar(cand gatul este antrenat in spasmul de torsi­une) - fie 0 atitudine de impietrire, de imobili­tate, de rezistenta pasiva in fata aceluia§i peri­col iminent, in forma hipotona, cu rigidizareagatului §i inclinarea sa spre partea stanga saudreapta. Aceasa lateralitate nu este nici eaintampHHoare. De cele mai multe ori, amobservat ca ea este dec1an§ata §i fixata cadeprindere posturala de catre un stimul sau 0situatiepsihotraumatzanta de care bolnavul "s­a ferit", prin inclinarea capului, spontan, inpartea opusa actiunii stimulului implicat.Modelul mi§carii initiale asociate puterniceitensiuni emotionale negative, din istoria deviata particulara a pacientului are tendinta la ase relua circular §i fixa ca deprindere posturaHlpatologica. De exemplu, in cazul unui pacient,am reconstituit prin tehnica focalizarii prinimaginare ghidata scenariul unei situatii depericol iminent, la care asistase in momentulproducerii pentru prima data a spasmului detorsiune (subiectul asistase la iminenta acci­dentarii unui copiI, 1:ntr-o intersectie, de catreun vehicol care se apropia 1:nviteza, dinsprepartea stanga a subiectului §i pe care nu putusesa-l 1:mpiedice, fiind "tintuit locului" din cauza

Capitolul 1

fricii). Gestul lui spontan care a insotit tensi­unea negativa deosebita a fost de a-§i orientacapul spre dreapta, gest involuntar, pe care I-arepetat ulterior, din ce in ce mai frecvent, inspecial 1:nsituatiiIe de stress, griji, luarea unordecizii cu risc §i responsabilitate. Pacientultraia intr-o situatie de conflict intern, pe fon­dul careia se dec1an§ase 0 crescuta sus­ceptibilitate in a se simti agresat §i punitionatmoral.

o pacienta care prezenta din mica eicopiHtrie 0 zona cu alopecie (chelie), situata indreptul lobului temporal drept, se obi§nuise,pentru a-§i masca defectul sa-§i incline u§or ca­pul antero-lateral, spre dreapta, a§a incat sa-iofere interlocutorului doar imagine a sa accep­tabila. Torticolisul s-a declan§at 1:nsa prin1:ntarirea sentimentului de autorespingere pecare I-a retrait §i reprimat, in contextul unuimariaj incarcat de violente, Sotul sau, subinfluenta alcoolului, 0 agresa frecvent, palmu­indu-i de preferinta chiar obrazul stang, maiexpus bataii, prin pozitia defectuoasa a pacien­tei. Palmuirea, antrena ins a §i mi§carea derota tie involuntara a capului, care continua sase mi§te spasmodic §i dupa incetarea agresiunii.Fixarea gestului s-a produs prin reprimareapIansului §i tipetelor, in efortul con§tient alpacientei de a nu fi auzita de vecini §i respinsaafectiv de ace§tia. Sentimentul de jena se am­plifica astfel pe fondul temerii de respingere, iartensiunea emotionala perturba controlul vo­luntar al mi§carilor capului §i se convertescsimbolic in spasmul involuntar de torsiune.

6.3. Desta~urarea procesului terapeutic

Decodificarea "mesajului" patologic §i aimprejurarilor care I-au exacerbat §i fixat insimptom, prin intermediul etapei de con§tien­tizare focalizata gestaltist, asociata ca analiza,a permis conceperea §i nuantarea "scenariuluiterapeutic" din punct de vedere al tehnicilorutilizate.

Etapa 1. Initial, pe parcursul a trei-patru§edinte, am cuplat tehnica analiticil orientataasupra trecutului cu 0 tehnica gestaltista de rea­ducere §i retraire in prezent a elementelorimplicate in modificarile expresive ale posturii,Am focalizat apoi con§tientizarea asupra per­ceptiei schemei corporale §i tonusului muscular,

Page 55: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la conli'tientizare de sine la adaptare creativa li'i integrare holista 57

lucrand pe integrarea polarita~ilor. Am insistatin con§tientizarea prin descoperire a corela~ii­lor dintre emo~ii, gand §i mi§care §i pozitie(Iucrul cu corpul), a raporturilor de conso­nan~a §i respectiv disonan~a 1ntre mental §icorporal. In acela§i scop am initiat pacientii 1ncateva tehnici de respiratie con§tienta, contro­lata, 1ncepand cu cic1ul respira~iei abdominale§i apoi, exersand cic1ul respirator complet.Concentrarea asupra ritmului respirator ca §ipractica egalizarii con§tiente a timpului deinspir §i expir, 1ntr-un ritm natural, propriu su­biectului (3 cu 3 timpi, sau 4 cu 4 timpi),ln co­rela~ie directa cu starea de calm §i deconectarea constituit un obiectiv important al acesteiprime etape.

Etapa 2. Dupa cateva §edinte de familiari­zare §i de motivare adecvata, am introdus 1nprogramul terapeutic 0 tehnica hipnoterapeu­tici1 de tip sophronic, constand 1n inductielent-progresiva a relaxarii psihomusculare, cuaccent pe activarea circulatorie §i energizareauniforma, cvasitotala a corpului, 1ncepand dinzona membrelor inferioare. Dupa dec1an§areacatalepsiei pleoapelor, fie prin tehnica focali­zarii punctului dintre sprancene, fie prin con­centrare pe lini§tirea ritmului respirator, amprocedat la 0 relaxare corporala globala, 1nce­pand cu degetele picioarelor, talpi, glezne,mu§chii inferiori ai picioarelor, genunchi,coapse, abdomen, plex solar, torace, baza ga­tului, umeri, brate, palme, degete. In acelea§iordini de focalizare, am provocat ulterior subi­ectul sa lucreze prin con~tientizare focalizata,mentinlndu-se ~i experimentand con~tient sen­zatiile corporale ~i alternanta tensiunilor cu re­laxarea, completand §i aprofundand la nivelulintegrarii con§tiente ceea ce initial a fost prac­ticat pe fondul tran§ei lejere, deci cu 0 mai re­dusa participare con§tienta. In aceasta consta§i caracterul neconventional 1n care am com­plementat tehnici terapeutice apartinand unorabordari relativ diferite. Pentru noi, impor­tanta este conexuiunea pe care aceste tehnicio pot crea 1n refacerea pun~ilor interne at1ate1n conflict, 1n scopul coexiunii eu-Iui §i com­pletarii ciclului gestaltului. Am aprofundatexercitiile pe fond de relaxare §i de supravig­ilitate consecutiva, practicand §i tehnica in­ductiei focalizate a lui Zlocker, cu integrarea

muncii de con§tientizare §i experimentare asenza~iilor, ceea ce a a condus treptat la do­bandirea capacitatii de autoinduqie §i controlasupra senzatiilor de ci1ldura concentrata §idispersata 1n zonele corporale de interes (cer­vico-dorso-Iombara, humerala, brate, palme,degete, cu revenire 1n zonagatului. Am pusaccent §i pe amplificarea progresiva a suportu­lui verbal imagistic, plastic, evocator alsenzatiilor de caldura profunda, invadanta, 1n­muiere, tlexibilizare, topire, u§urare, eliberare.Lucrul cu corpul s-a folosit astfel §i de tehnicavizualizarii ghidate, ceea cea crescut controlulsubiectului 1n procesul de autorestructurare.Scenariul imagistic de restructurare mentala aschemei corporale a fost particularizat de la cazla caz §i conceput 1n colaborare cu pacientul,el descoperind cele mai reprezentativemetafore personale utilizate 1n restructurare.Acolo unde clientul s-a dovedit mai putin ima­ginativ, terapeutul a ghidat activ metaforizareacu scop de restructurare, propunand exercitiicum ar fi: imaginarea schemei corporale 1nmi§care transformativa costand 1n tlexibiliza­rea corpului §i lungirii sale 1ntre "cer §ipamant" , progresiv, urmata de revenirea auto­controlata 1ntr-o dimensiune optima §i la 0postura echilibrata, simetrica, 1n conformitatecu modelul mental pozitiv, dezirabil, autopro­iectat. Seria exercitiilor mentale se 1ncheie cuun exercitiu cefalic §i de reintegrare arrnonioa­sa a 1ntregii scheme corporale restructurate Inmediu. Variabil s-a asociat §i'tehnica orientalaRey Qi (constand 1n aplicarea palmelor terape­utului, direct sau 1n zona de contact a campu­lui bioenergetic al persoanei), ~inand cant depolarizarea diferita a palmelor terapeutului(stanga negativ, dreapta - poziti'i, 1n corelaredirecta cu orele de maximum bioenergetic,respectiv 1n cazu1 nostru, orele 9-11 §i 15-17).Conform studiilor In domeniu, palma stangaactioneaza ca absorbant, dispersator, iar palmadreapta ca emitator, corector al tluxului ener­getic diminuat sau blocat. In functie de parti­cularitatile subieqilor no§tri am observat ci1utilitatea paselor bioenergetice palmare estediferita. Astfel, barbatii au beneficiat mai multde contactul palmei stangi, ceea ce sugereazaindirect existenta unui posibil exces energeticde tip Yang 1n zona superioara a corpului

Page 56: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

58

(aceasta coreleaza, de altfel §i cu tulburarile dedinamica sexuala semnalate), torticolisul, ma­nifestandu-se in contextul acestui dezechilibru

energetic. Femeile au beneficiat mai curand deaplicatiile palmei drepte, ceea ce ne-ar puteasugera prezenta unui deficit energetic sau aunui blocaj, implicat in perturbarea respectiva.Mention~m insa ca, in faza initiala a terapiei,majoritatea pacientilor prezentau 0 necesitatecrescuta de absobtie bioenergetica, adeseacon§tientizata §i comun.icata din proprie initia­tiva de ditre subiect. Aceasta sustine posi­bilitatea mai curand a unui blocaj sau deficitenergetic in zona simptomatica, in special informele de torticolis hipoton. In formele spas­tice, e de presupus un exces energetic de tipYang, care se cere "drenat" prin pase cores­punzatoare.

Etapa 3. Pe masura inaintarii in procesulterapeutic, dupa cca, 10-15 §edinte de relaxare§i con§tientizare a unui nou gestalt integrativmental-corporal, am introdus exercitii demodificare a posturii vicioase, a coloanei ver­tebrale, a gatului §i a modalitatii de orientare aprivirii in mediu, precum §i de experimentare amersului ritmic, armonios, conectat la ritmulrespirator con§tientizat. S-a lucrat §i asupradeblocarii mi§carilor de balans ritmic al brate­lor, insistandu-se asupra con§tientizarii §i ex­primarii emotiilor asociate §i acelasi lucru,pentru picioare. Asocierea unor patternuri spe­cifice de mi§care corporala §i respiratie contro­lata, a constituit paradigm a de baza a acestuiantrenament al con§tientizarii §i autoreglarii.Mentionam ca nu am practicat 0 kinetoterapiede factura uzuala, ci un model mental-corpo­ral de autorestructurflre prin experimentare §icon§tientizare activa, creativa. Activarea resur­selor s-a bazat pe trepiedul:

• model mental, imagistic;• orientare verbala a mi§carii euritmice;• actiune creatoare con§tienta (exercitiu),

cu feed-back-urile necesare.

Restructurarile (ca§tigurile) terapeutice s-aubazat pe:

• simetrizare posturala (aUtt in plan ideativ,cat §i motor), prin urmatoarele tehnici (care auactionat ca ni§te cai de reperizare in expe­rimentarea deplasarii):

• orientarea privirii simultan cu mi§carea

Capitolul 1

lenta, con§tienta, voluntara a capului, pe liniaimaginara a unor largi semicercuri, situate ladistante din ce in ce mai mari de corp;

• fixarea privirii pe obiecte situate la dis­tanta mare, cu con§tientizarea detaliilor din cein ce mai fine (focalizarea atentiei pe obiectextern - tehnica preluata din Yoga);

• parcurgerea con§tienta, mentala, a dru­mului pana la obiectul concentrarii §i indarat,cu reluarea ciclului §i complicarea lui, progre­siv cu alte exercitii de urmarire (tra§ee orizon­tale, verticale, cercuri, diferite forme-exercitiupe care I-am denumit "plimbarea privirii" sau"mangaierea cu privirea" simultan cu respi­ratia calma, egala, completa.

• mersul con§tient-ritmic, cadentat §i fle­xibil, elegant, cu sprijin verbal de concentrarepe numaratoare, asociat cu 0 ritmare calma arespiratiei de tip abdominal, apoi cu marireatreptata a timpului de expir intr-un raportdublu fata de timpul de inspir (3/6 sau 4/8) ­exercitiu preluat din seria pranayamelor(Yoga) cu scop de "dezintoxicare".

• asocierea unui numar variabil de exercitiirespiratorii, dupa caz, de tip dezanxietare,purificare, calmare, etc. Din seria celor maiutilizate mentionam exercitiul respiratiei alter­native (pe Ida §i Pingala), in cicluri repetate de3 ori pe zi, cate 5-6 exercitii, exercitiul de expirprelungit, eliberator "Ha", exercitiul celor 5silabe emise pe expir din practica Qi Gong;

• corectia simetrizarii pozitiei umerilor,initial cu sprijin subaxilar (0 carte) pentruumarul denivelat, ulterior prin fixarea volunta­ra a bratelor la spate, in timpul mersului ritmic.De un real folos a fost practicarea unor posturi(asane) din Hatha Yoga, axate in special pecon§tientizarea §i activarea coloanei vertebrale§i a simtului echilibrului. Corectia mersuluiprin flexibilizarea mi§carilor s-a tacut in trepte,parcurgandu-se in mod experimental un merspendulator intentional, cu proiectarea torace­lui in fata §i vizualizarea mi§carilor capului ca§i cum ar fi actionat de un resort elastic. Acesteexercitii se transformau treptat intr-o forma deexpresie corporala estetic, un adevarat "modelde dans personal", bazat pe mi§cari din ce in cemai ample, mai libere. Astfel, crisparea, ca §itorsiunea involuntara a gatului au putut fi pro­gresiv autoreglate, subiectii invatand §i

Page 57: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Gestalt-terapia, de la conl?tientizare de sine la adaptare creativ2 $1 lmegram flCilista 59

exersand ulterior 0 ritmidl armonioasa, bazatape sineronieitatea proieetului imaginativ-ideativeu respiratia adeevata §i mi§earea liber-reglabi­Hi.Paeientii au experimentat cum pot sa-§i cre­eze 0 imagine corporaHi aeceptata, care sa elibe­reze mi§earile optim, eapatand din interiormodelul posturii simetriee §i eliberate, sigurantaneeesanl restructurarii §i preluarii eontroluluipostural. Exersarea eon§tienta a dus la rezultatestabile, dupa eea 8-12 luni de tratament inten­siv, reluat in eic1uri, intre care subiectii i§i con­tinuau pe cont propriu programul. Pe masunl ces-a produs "cre§terea psihologica", extindereaeon§tientizarii de sine §i integrarea polaritatilor,coreetia §i depa§irea simptomului s-a produs 1ngrade variabile, tinand de durata §i perseverentatratamentului, de calitatea contaetului terapeu­tic §i de sustinerea proterapeutica a mediuluifamilial §i a personalului de ingrijire, pe perioa­da spitalizarilor. In unele cazuri, s-a practicatprogresiv tratamentul in regim semiambulator §iapoi ambulator.

Esentiala a fost pe parcursul intregii psi­hoterapii, facilitarea §i cultivarea sentimentuluide autoacceptare §i, mai ales, dobandirea atitu­dinii de a fi liber interior. Libertatea interioaraa constituit baza pe care s-a creat pas cu pas §ilibertatea In planul mi§earilor §i aetiunii, a pos­turii expresive, comunicante.

Exprimarea unui caz ni se pare relevantapentm experienta terapeutica traitE!: "Am sca­pat din cape ana 'J. Colaborarea ell pacienlii astimulat §i propria lor creativitate In planolmi~carilor ~i posturii, unii dovedind realedisponibilitati de inventare a unor jocuri demi§care ritmica, armonioasa, eorespunzatoaredobandirii unei dezinvolturi posturale. Astfe1,un exerciliu de balans corporal lateral, gandit §itrait ea 0 mi§eare lina de plutire a unei barci pevaluri, sau a unui leagan sau a unui pendul, aajutat mult la diminuarea contracturii gatului,capul fiind imaginat ca sustinut de un resortelastic, liber.

Modelul mental adecvat, (trait ea imagineplastid), cuvantul sugestiv, actiunea propriu­zisa experimentata in realitate (privire, mi§ea­re, deplasare) §i respiratia controlata, calma,au constituit eei 4 pHoni ai reconstructiei princOTI§tientizare a unui nou model psihoeorpo­ral, care a rezolvat sau ameliorat pana la supor­tabil simptomul de baza.

o conseeinta importanta a terapiei a fost 0restructurare spiritual-atitudinala a pacienti­lor, care au IDteles ea suferinta poate deveni unprilej de autodezvoltare a resurselor, de auto­depa§ire, regasire §i aeeeptare de sine, preeum§i de transformare benefiea. Reinnodarea spe­raDtei a deblocat, inca 0 data "performanta".

Page 58: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

~@[9)D~@U[illU ~

ANALIZA BIOENERGETICAo TERAPIE CENTRATA PECOMUNICARE CORPORALACarmen Beyer

CUPRINS

1. Ce este analiza bioenergeticii? 62

2. Fundamentele teoretice ale analizei bioenergetice 62

2.1. Corp §i limbaj , 622.2. Principiul placerii §i principiul realita~ii 652.3. Anxietate §i aparare 662.4. Adaptare defensiva §i adaptare creativa 672.5. Structurile caracteriale 68

2.5.1. Structura de caracter schizoida 682.5.2. Structura de caracter orala 692.5.3. Structura de caracter psihopata 702.5.4. Structura de caracter masochista 712.5.5. Structura de caracter rigida 722.5.6. Concluzii 73

3. Terapia bioenergeticii 74

4. Exemp1e §i aplica~ii 75

Page 59: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

62

1. Ce este analiza bioenergetidi?

Bioenergetica constituie studiul personali­taW umane inteleasa in termenii proceselorenergetice ale corpului. Alexander Lowen,fondatorul acestei orientari, marturise~te ca eai~i are originea in activitatea lui WilhelmReich. Lowen a fost elevullui Reich intre anii

1940 - 1952 ~ia urmat 0 cura analitica cu aces­ta in perioada 1942 - 1945. Pe cei doi i-aapropiat convingerea comuna ca atitudinilementale pot fi influentate lucrand asupra cor­pului. Elevul a preluat 0 parte din ideile profe­sorului sau, dar s-a dezvoltat ulterior intr-odirectie proprie. Intre anii 1945 - 1953, Lowenlucreaza ca terapeut reichian, iar in 1956fondeaza lnstitutul de Analiza Bioenergetica."Exercitiile standard pe care Ie utilizam astaziau fost incercate ~i testate mai intai pe mine,a§a indit §tiu din experienta proprie cumfunctioneaza. In toti ace~ti ani, am incercat sapractic pe mine insumi tot ceea ce cereampacientilor mei sa faca, deoarece nu cred cacineva are dreptul sa ceara celorlalti ceva pecare nu este pregatit sa §i-l ceara sie§i. Altfelspus, nu cred ca cineva poate face pentruceilalti ceea ce nu poate sa faca pentru sine."(Lowen, 1975)

Comparativ cu terapia reichiana, undeaccentul era pe sexualitate, in analiza bioener­getica interesul se muta pe personalitatea totala.Sexualitatea este plasata de Lowen in acestcontext ~i considerata una dintre cheile potriv­ite pentru a descifra misterul conditiei umane,dar nu singura. Caracteristic pentru bioenerget­ica este abordarea simultana a pacientului lamai multe nive1e: corporal (muscular), ener­getic (emotional) §i al con§tiintei (Eului), pre­cum ~i tentativa de a integra aceste nivele.Bioenergetica preia masiv din aparatul concep­tual al psihanalizei, dar se diferentiaza radicalde ea, prin aducerea in prim plan a corpului.Lowen pune la indoiala eficienta unei inter­ventii care se limiteaza la intelegerea verbala.Dupa ani de psihanaliza, spune el, persoana seafla in posesia multor informatii despre situatiasa, dar pattemurile structurate de comporta­ment raman neatinse. Doar prin mijlocireaexperientei, informatiile devin cuno~tinte, iarexperienta este un fenomen corporal; doar prin

Capitolul2

mijlocirea trairii, cuno~tintele devin intelegere,iar emotiile sunt fenomene corporale ~i doarprin mijlocirea unei intelegeri sau con~tientizaricare a trecut prin propriul corp, comportamen­tul se schimba. Aceste afirmaW apropie bioen­ergetica de orientarea fenomenologica in psi­hoterapie. In ecuatia corp-emotii-con§tiinta­comportament, fundamentala pentru bioener­getica, corpul deVne un rol privilegiat, poate ~ipentru faptul ca a fost neglijat ~i subestimat depredecesori. Pentru eel initiat in descifrarealimbajului sau, el reprezinta forma cea maiaccesibila de memorie, fiind eel care pastreazaintacta istoria persoanei.

,,0 persoana este suma totala a expe­rientelor sale de viata, fiecare fiind intiparita inpersonalitatea sa ~i structurata in corpul sau.La fel cum un padurar poate citi istoria vietiiunui copac in sectiunea transversaHi a trun­chiului, care-i arata inelele de crqtere anuala,tot a~a este posibil pentru un terapeut bioener­getician sa citeasca istoria vietii unei persoanein corpul sau." (Lowen, 1975)

2. Fundamentele teoretice aleanalizei bioenergetice

2.1. Corp §i limbaj

"Tu e§ti corpu1 tau" - este 0 afirmatie fun­damentala a bioenergeticii. "Corpul tauexprima cine e§ti §i modul tau de a fi in lume.Cu cat corpul tau este mai viu, cu atat tu e~timai mult in lume. Cand corpul i~i pierde 0parte din vitalitate, a~a cum se intampla atuncidnd e§ti extenuat, de exemplu, ai tendinta deate retrage (oo.). Noi toti am vrea sa fim ~isa nesimtim mai vii, iar bioenergetica ne poate ajutasa atingem acest tel." (Lowen, 1975)

Modelul structural al corpului

Modelul structural al corpului, propus debioenergetica, cuprinde trei segmente esentia­Ie: (a) un centro - inima; (b) periferiacorpului, unde se afla punctele de contact culumea: capul, mainile, picioarele, organele ge­nitale (c) caile de 1egatura intre centru §i per­iferie, cunoscute sub denumirea de canalele decomunicare ale inimii. Cele trei componente

Page 60: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza bioenergetics - 0 terapie cel1trats pe comunicare corporals 63

au urmatoarele functii: inima este sUrsa impul­surilor; prin canalele de comunicare impul­surile circula, iar prin extremitatile periferieeele se exprima catre §i intra in contact cu exte­rioru!. Accentulin terapie cade pe componen­ta intermediara, datorita blocajelar frecventecare 0 afecteaza, impiedidind fluxul de ener­gie, senzatii §i sentimente sa curga liber de lacentru catre periferia corpului §i de aici spretume.

Limbajul corporal

Practica bioenergetica a pus in evidentaexistenta unor eorespondente intre strueturacorporala §i situatia psihologica a individului.o cale eficienta pentru a intelege personalita­tea este sa descifrezi limbajul corpului. Acestareune§te doua componente: (a) expresiile §isemnele corporale §i (b) expresiile verbalereferitoare la corp. Astfel, suntem provocati Sarenuntam la obi§nuinta de a ne reprezenta cor­pul ca pe 0 entitate taeuta §i sa ne imaginamcum, intr-o limba a lui, el ni se adreseaza.Anali§tii bioenergeticieni se stnlduiesc sa-iinteleaga cuvintele §i sa gaseasca acele analogiicare sa formeze baza unui diagnostic rapid §i aunei interventii terapeutice directe §i eficiente.Cateva repere, in acest sens, sunt oferite inrandurile ce urmeaza:

lnima

Limbajul natural contine 0 multime deexpresii verba1e construite in jurul cuvantuluiinima: "a ajunge in inima unui lucru" se referala esenta, centrul, miezul sau profunzimeaacelui lucru; "a face ceva din toata inima"denota implicarea totala, lara ezitare sau con­flict; "a-ti caIca pe inima" inseamna a nu tineseama de sentimente; "a-ti deschide inima"inseamna a-ti marturisi sentimentele; "a-tidarui inima" inseamna a-ti darui dragostea; "afura inima cuiva" inseamna a-i ca§tiga, eu saulara intentie, iubirea; "a avea inima de piatra"inseamna a fi lipsit de sentimente, a nu vibraafectiv; "a frange cuiva inima" inseamna a-Idezamagi sau a-i in§e1a sentimentele. "lnimafn'inta" - comenteaza Lowen - nu se refera la

faptul ca inima ar fi fost rupta in bucati, ci laacela ca legaturile ei cu restul corpului §i cu

lumea au fost illtrerupte (frante). In majori­tatea expresiilor se remarca importanta trans­fiziologica pe care limbajul natural 0 aeordaacestui organ al corpului; departe de a fi doar 0pompa, el devine sediul central al vieW noastreafective. Pastrandu-se ace1a§iparalelism, in te­rapie, evaluarea deschiderii emotionale se faceprin intermediul indicilor organici. Se aprecia­za: stare a celor trei canale de comunicare ale

inimii; aspectul cutiei toracice -.1a palpare, eapoate sa apara rigida §i imobila sau elastica §iresponsiva; respiratia - care reflecta §i eamobilitatea toracelui; anumite detalii - spreexemplu, la unii oameni, stemul formeaza 0

protuberanta, ca pentru a-i tine pe ceilalti ladistanta de inima lor.

A evalua situatia inimii unei persoane,echivaleaza cu a determina cat de vie este acea

persoana. Dupa cum inima este conectata saunu la organele periferice prin care corpul seexprima, actiunile §i mi§carile persoanei vor fipline de viata sau lipsite de viata, vii sau stereo­tipe. In primul caz ea se exprima pe sine, in aldoilea caz ea ramane bloeaHiln sine, mani­festandu-se in exterior doar prin intermediulgesturilor invatate prin imitatie. Momentulsepararii inimii de restul corpului marcheazaalienarea individului fata de sine. In aceastaconditie, trairea §i experienta sunt suspendate,in favoarea unei functionari mecanice.

Primul canal de comunicare al inimii:Inima-gat-gura

Este un canal primar, prezem la nou-nas­cut, care, cu buze1e §i gura, dar §i cu inima,eauta sanul mamei. Adultul piistreaza aeeastami§care, in sarut, ca pe 0 expresie a dragostei.Dupa cum acest canal este inch is sau deschis,sarutul va fi un gest mecanic sau 0 manifestarea dragostei. Blocajele apar la nivelul mu§chilorgatului. "Un gat eontraetat - spune Lowen ­poate bloea trecerea oricarui sentiment prin el,iar inima ramane izolata §i inchisa."

AI doilea canal de comunicare al inimii:

lnima-brate-maini

Functia principala a mainilor este contac­tul, atingerea, mangaierea. Contactul bland §i

Page 61: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

64

tandru cu mainile mamei se pastreaza, caexpresie a dragostei, in gesturi1e adultu1ui.Dupa cum acest canal de comunicare estedeschis sau inchis, atingerea va fi mecanica,redusa 1a nivelul pielii, sau vie, ajungand lanivelul inimii. Maini1e p1ine de iubire sunt put­emic incarcate cu energie, iar atingerea lor esteUlmilduitoare. Blocajele pot sa apara sub formaunor tensiuni in umeri, expresie a fricii de con­tact, sau sub forma spasticitalii in mu§chiimainii, datorata reprimarii impulsurilor de aapuca, a inhala, a zgaria sau a §trangu1a(responsabile, dupa opinia autorului, §i deartrita reumatoida a maini1or).

AI treilea canal de comunicare al inimii:

Inima-pelvis-sex

La femei se adauga un canal suplimentarinima-sani. Dupa cum acest canal este inchissau deschis, actul sexual va fi 0 inHinluire degesturi mecanice sau 0 expresie a iubirii.Orgasmul, descris de Lowen ca 0 experienla ami§carii spontane, este definit prin implicareatotala a corpului §i absenla tensiunilor in corp.Blocaje1e pot sa apara sub forma tensiunilormusculare cronice in jumatatea inferioara acorpului: diafragm, pelvis, coapse. 0 tulburarecomuna este disocierea jumatatii superioare acorpului de jumatatea inferioara. Uneori e1epar ca nu apaqin aceleia§i persoane. Aceastaarata ca sentimentele unei paqi nu au fost inte­grate cu sentimentele celeilalte. Cand un gradde disociere exista, mi§carile respiratorii nu sepot propaga 1iber in corp. Respiralia este fietoracica, cu redusa implicare abdominaEi, fiediafragmatica, cu mi§cari ale pieptului reduse.Daca persoanei i se cere sa stea in poziliaarcuit spre spate (similara cu "arcul taoist" dint'ai chi), linia corpului ii apare intrerupta.Pelvisul este fie tras I'nainte, fie I'mpins inapoi,provocand 0 ruptura in linia corpului. Lipsa deunitate a corpului este expresia faptu1ui cainima (sentimentele), capul (gandirea) §iorganele genita1e (actul sexual) nu au fostintegrate.

FataDadi I'nlelesul cuvantului inima a fost

extins, pentru a desemna esenla, centrul saumiezullucrurilor, acela§i lucru s-a intamplat incazul cuvantului fala, pentru a desemna

Capitolul2

aparenla lor. 0 alta corespondenla este intrefala §i puterea Eu1ui. 0 persoana cu un Euputemic "face fala situaliei", in timp ce 0persoana cu Eu slab "nu face fala". 0 fala larga§i plina sugereaza un Eu puternic. Cazurile dedizarmonie, un cap mare pe un corp mic sauinvers, sugereaza existenla unui grad de diso­ciere intre corp §i Eu.

Mainile

In timp ce umerii sunt legali de purtarearesponsabilitalilor, rolul esenlial al mainilor 1'1reprezinta contactul Cll cellalli §i atingerea. A§acum am vazut, ea poate fi strict tactila,mecanica, rara implicarea inimii §i a senti­mentelor, sau vie, angajand total persoana, cazin care putem vorbi de 0 atingere emolionalasau un contact sufletesc, care trece dincolo dearia mainilor. Aceasta trecere dinco1o este

exprimata bine de limba franceza, unde verbul"toucher" (a atinge) apare 1'nexpresia "je suistouche" (literal, "sunt atins") cu sensul "suntemolionat", adica, sufletul meu a fost atins. 0conotalie asemanatoare are verbul "to touch",in limba engleza.

o problema importanta a bioenergeticii este

cea a contactului fizic intre terapeut §i pacient.Traditional, ea reprezenta un tabu, datoritaasocierii atingerii cu sexualitatea. Pentru ter­apeulii bioenergeticieniimportanta este cali­tate a atingerii. 0 atingere terapeutica trebuie safie calda, prietenoasa, libera de orice interespersonal sau sexual, astfel 1'ndit sa nascaincredere. Rolul ei este triplu: (a) atingandcorpul pacientului sau, terapeutul afla multelucruri despre acesta (vitali tate a tesuturilor,umiditatea pielii, tensiunile musculare); (b)pacientul simte ca 1'ieste acceptat §i corpul; (c)pacientul este 1'ncurajat sa reconsidere atin­gerea §i s-o practice ca pe un mod natural decontact cu lumea. Aceasta atitudine vine sa

compenseze 0 lipsa a culturii occidentale, car­acterizata prin teama de contact corporal cuceilalti (in afara sferei sexuale), ceea ce condu­ce la lipsa de comunicare afectiva §i izo1are.

Situatia in care conotalia sexuala devinedominanta, apare pe fondul inabilitatii celui in

Page 62: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza bioenergetica - 0 terapie centrata pe comunicare corporaiii 65

cauza pentru un real contact fizic §i ascundeacest deficit. Ea poate sa vina fie din parte apacientului §i in acest caz va fi analizata, fie dinpartea terapeutului, care este §i el tot 0 fiintilumana §i poate avea sentimente personale.Cand aceasta ultim~' varianta apare, spuneLowen, "el nu ar trebui sa-§i mai atingapacientu1. De aceea, un terapeut trebuie sa secunoasca mai intai pe sine, sa fie in contact cusine insusi, mai inainte de a putea fi in contactcu pacientul sau. A trece prin propria terapieeste 0 conditie de baza pentru a face terapiealtora." La randul sau, pacientul este invitatsa-l atinga pe terapeut, modul sau de reactiefiind analizat. El po ate schita, de exemplu, ungest de respingere, return and rejectia pe care aexperimentat-o candva. A intra in contact cuterapeutulll conduce pe pacient la a intra maimult in contact cu sine, ceea ce reprezintachiar scopul terapiei.

Picioarele

A avea un bun contact cu solul, a fi cupicioarele pe pamant (to be grounded) adevenit un concept central al bioenergeticii.Multor oameni Ie lipse§te sentimentul ca aupicioare1e bine plantate pe pamant, iar aceastase datoreaza, de cele mai multe ori, lipsei unuicontact placut cu corpul mamei in copilariatimpurie. Simbolic, mama §i pamantul auaceea§i semnificatie. Deficitul de contact Cll

solul, la varsta adultil, exprima un deficit decontact cu realitatea. Opusul lui a fi cupicioarele pe pamant este a sta suspendat (hangup). Exista doua categorii de fapte care pot tinesuspendat sau absent din prezent un individ:conflictele incon§tiente de origine infantila,adica trecutul, §i scopurile nerealiste, adidviitorul sub forma sa de compensare proiectiva.A aduce pacientul in contact cu solul pe caresta (grounding) §i, prin aceasta, a-I aduce incontact cu realitatea si cu prezentul, reprezin­ta continutul multor exercitii bioenergetice. Inurma experimentarii unor astfel de tehnicipacientii relateaza, de obicei, ca se simt"inradacinati" sau ca-§i simt picioareleextinzandu-se in podea.

o persoana echilibrata psihologic estetoto data echilibrata pe picioare1e sale, greu­tatea corpului fiind distribuita intre caldiie §idegete .. Cind greutatea este balansata spredllcaie, pozilia este pasiva; cand este balansataspre degete, pozitia este agresiva. Daca, inpozitia stand, genunchii sunt intepeniti, §i-aupierdut flexibilitatea §i au fost transformatiintr-un suport rigid aceasta indica insecuritate§i nevoia de sprijin exterior. Daca se cere per­soanei sa stea eu ei u§or flexati, se constataaparitia linor vibratii in pieioare, insotite desenzatia ea acestea nu 0 mai 1in.

Expresia ,,8 sta pe propriiIe picioare" serefera la independenta persoanei, iar intre­barea "cum stai?' se intereseaza de pozitia sa1ntr-o anum ita situatie. 0 aWl corespondentaeste intre modul cum stai pe picioare §i pozitiasociala. Acest aspect devine evident in culturachineza, unde exista obiceiul de a bandajapicioareie fetitelor pentm a ramane mici §inefolositoare. Picioml mle era semnul unuirang socialinalt. In alte culturi, piciorul plat,cu balta plantara prabu§ita, este asociat eu 0pozitie sociala joasa, iar balta inalta cu 0 pozi­tie sociala ridicata. In bioenergetica, boltafoarte inalta indica spasticitatea §i contracturamu§chilor locali §i un contact deficitar eusoluI, persoana nefiind bine ancorata in real.

2.2. Princi.piul plilcerii §i principiul realitatii

Phlcerea

In bioenergetica, placerea este descrisa ca 0"expansiune a organismului total, un flux desentimente §i energie, curgand spre periferiaorganismului §i spre 1ume. Intr-o analizaultima, emotii1e §i sentimente1e sunt perceptiiale mi§carilor in organism." Nu este vorba

. despre motilitatea con§tienta §i voluntara, careproduce putine senzalii in afara celei de depla­sare in spatiu. ci de motilitatea incon§tienta acorpuIui, responsabila de spontaneitatea §i ca­racteml viu a1 mi§carilor §i actiunilor noastre.Cand este absenta sau redusa, mi§carile devinmecanice §i lipsite de viata. "Astfel, cand spu­nem ca 0 persoana este 1ntr-o stare de placere,aceasta denota ca mi§carile corpului sau, inspecial cele interne, involuntare, sunt ritmice,

Page 63: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

66

necontractate §i se exprima in afara. Prin ur­mare, am putea defini sentimentul de placereca pe 0 perceptie in corp a unei mi§cariexpansive: deschidere, indreprare catre, intra­re in contact, exprimare. Inchiderea, retrage­rea, retinerea in interior, inhibitia, nu sunttraite ca placere §i pot fi experimentate cadurere sau anxietate." (Lowen, 1975)

o persoana care traie§te placerea, se mani­festa in afara prin semne vizibile: ochii iistralucesc, pidea este calda §i Cll 0 nuanta deroz, gesturile sunt fire§ti §i vii §i are 0 anumeu§urinta §i blandete In ceea ce face §i in modulde a fi. Aceste semne vizibile sunt manifestarea

fluxului de senzatii, sange §i energie care curgeliber catre periferia organismului. Curgerealibera este corelatul fiziologic al stiirii debine.o persoana care experimenteaza neplacereasau durerea, se manifesta, de asemenea, inafara prin semne vizibile: tristetea ochilor,paloarea §i raceala pielii, 0 anume rigiditate ami§carilor, 0 lipsa de spontaneitate in compor­tament. Acest tablou exprima absenta curgeriilibere a senzatiilor, sangelui §i energiei,datorita starii de contraqie din organism.Contractia este corelatul somatic al durerii. Laanumite persoane se poate observa un tabloumixt: 0 parte este calda, moale §i stralucitoare,iar cealalta este rece, tensionata §i palidii. 0imagine comuna ne prezinta un bun tonus §i

culoare In jumatatea superioara a corpului, i11timp ce jumatatea inferioara ne apare palida §ilipsita de tonus. Semnificatia acestei imaginicorporale este ci:l exisHl un blocaj in curgereasenzatiilor in jumatatea inferioara a corpului,in special a senzatiilor sexuale. 0 aIta imaginecom una este un corp cald cu maini §i picioarereci. Aceasta situatie arata ca tensiunea sauretinerea este in structurile periferice, cele carefac contactul cu lumea din jur. 0 persoanahandicapata de tensiuni musculare cronice,care blocheaza canalele de comunicare ale

inimii §i limiteaza curgerea fluxului de energiecatre periferia corpului, poate suferi in multefeluri: ea poate simti frustrare §i insatisfactiefata de viata, anxietate §i depresie, alienare §ipoate dezvolta tulburari somatice.

Capitolul2

Realitate ~i Iluzie

A§a cum ne-am putut deja da seama,"bioenergetica este de aeord cu ideea, con­sac rata de psihanaliza freudiana, conformcareia viata individului este guvernata de douaforte: principiul placerii §i principiul realitatii.Orientarea fiintei umane catre placere esteprimara, in sensul ca ea exist a inca de lalnceput. Orientarea catre realitate este secun­dara, in sensul ca intervine ulterior, odata cucre§rerea §i maturizarea individului. Cat debine 0 persoana este orientata in realitate vainfluenta eficienta aqiunilor sale indreptatecatre dobandirea placerii. Alternativa la a traiin realitate este a trai in iluzie. Realizarea uneiiluzii necesita de obicei sacrificarea prezentu­lui, ceea ce face din persoana care traie§te iniluzie 0 fiinta inapta, prin definitie, sa traiascapE1cerea. In toate structurile caracteriale existaimagini, iluzii §i idealuri ale Eului, care com­penseaza infrangerile, e§ecurile §i traumelesuferite. Cu cat mai severa a fost trauma, cuatat mai mare va ti investitia de energie 1niluzia care 0 compenseaziL Oricum, in to arecazurile ea este considerabilii, iar cantitatea deenergie deviata catre imagini §i scopuri nerea­liste nu va mai fi disponibila pentru "aici §iacum". Iluziile §i idealurile Eului sunt unice ca§i personalitatea; exista totu§i cateva tipicefiecarei structuri de caracter, ele vor fi prezen­tate la punctul 2.5.

2.3. Anxietate §i Aparare

Ori.entarea primara in viata ~ste cMreplacere §i departe de durere. Ne deschideP1 §ine1ndreptam spontan catre placere; ne con­tractam §i ne retragem Ia fel de spontan din fatadurerii. Cand, in aceea§i situatie, exista §i posi­bilitatea placerii §i amenintarea durerii, traimanxietate. Acest tip de situatii, in care suntincluse semnale mixte, sunt cauza anxietatii defond care insote§te orice tulburare nevroticasau psihotica. Ele apar in copilarie, In relatiaparinte-copil. Atata timp cih ofera hrana, con­tact §istimulare senzoriaIa, parintii sunt 0 sursade placere. Foarte curand Insa, ei incep sa fieasociati §i cu. posibilitateadurerii. Semnalulmixt genereaza anxietate, iar apararile se dez­volta. Ele reduc anxietatea, dar concomitent

reduc viata §i vitali tate a organismului. .

Page 64: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza bioenergetica - 0 terapie centrata pe comunicare corpora!a 67

Insa apararile nu blocheaza, in totalitate,impulsuri1e catre obtinerea placerii. Daca s-arintampla astfel, aceasta ar conduce, incele dinurma, la moartea persoanei. Intr-o analizadusa la extrem, moartea reprezinta aparareatotala, completa impotriva anxietalii. ~i, inmasura in care orice aparare reprezinta 0 limi­tare a vietH, 0 putem considera ca pe 0 moartepartia1a.

Aceasta este schema generala, care explicaproblemele personalitatii:

privare ---... ciiutarea pliicerii ••. frustrare,anxietate--.mecanisme de aparare~ pedeapsa

Pentru a 1ntelege un caz individual, trei fac­tori sunt importanli:

(a) timpul: cu cat anxietatea a aparut maitimpuriu, cu atat apanlri1e sunt structurate laun nivel mai profund;

(b) situatia care a produs anxietatea;

(c) mecanismele de aparare mobilizate pen­tru a-i fa<:~efata.

2.4. Adaptare defensiva §i adaptare creativa

Functie de modul 1n care se adapteaza lalume, personalitatea poate oscila intre douaextreme: personalitatea care se apara pe sine §ipersonalitatea care se exprima pe sine. Le-ammai putea denumi personalitate care stagneaza§i personalitate care cre§te. Prima se raportea­za defensiv la lume, cealalta expresiv §i creator.Ceea ce Ie diferenliaza este prezenta, in primulcaz, absenta in al doilea, a mecanismelor deaparare. Modelul structural al personalitatii,propus de bioenergetica, cuprinde patru niveleesentiale: 'in centru se afla inima; acest miezeste invelit de trei sraturi dispuse sub formaunor cercuri concentrice: emotional, muscular§i con§tiinta (Eul). Functie de modul de adap­tare, defensiv sau expresiv, pentru care perso­nalitatea apteaza, continutul fiecarui strat va fidiferit.

Personalitatea defensiva

Este caracterizata prin prezenta mecanis­melor de aparare. Cum acestea pot fi de maimulte tipuri §i personalitatea defensiva poate

imbraca mai multe forme, cinci la numar,cunoscute sub denumirea de structuri caracte­

riale §i prezentate la punctul urmator. Rolulmecanismelor de aparare este de a protejainima impotriva anxietatii. 0 astfel de perso­nalitate va ridica a mul1ime de baricade 'incalea anxietatii §i nu va permite ca inima sa safie u§or atinsa. in acela§i timp, ea nu varaspunde lumii din inima. Defensele trebuielntelese ca un proces evolutiv, la nivele diferiteele luand forme diferite, a§a cum se poateobserva 'in schema de mai jos.

Centrul-inima: ceea ce trebuie aparat: a iubi §ia fi iubit.

Nivelul emotional: sentimente suprimate deteama, panica, durere,tristete, furie, disperare.

Nivelul muscular:tensiuni musculare cronice,care impiedica sentimentele reprimatesa ajunga la nivelul Eului (con§tiin~ei).

Nivelul EuIui: negarea, proiectia, rationalizarea,blamarea, nei:ncrederea.

In cursul terapiei defensele sunt analizate 'inrelatie eu experienta de viata a individului §iinlaturate cu grija, pentru a elibera inima. 1n­terventia terapeutica nu se limiteaza la nivelulEului. 0 persoana poate deveni con§tienta dera1ionalizarile sale, dar aceasta rareori ii vaafecta tensiunile musculare sau ii va eliberasentimentele suprimate. Aeesta este punctulslab al abordarii exclusiv verbale, specificS. psi­hanalizei. Dad tensiunile musculare raman

neatinse, con§tiinta recent dobiwdita risca saalunece 'intr-un tip nou de fa!ionalizare, maisubtil.

Personalitatea Expresiva

Este caraeterizata prin absenta mecanisme­lor de aparare, astfel incat to ate impulsurileinimii curg liber catre periferia corpului §i sprelume. Persoana "pune inima" in tot ceea ceface, indiferent ca este yorba de munca, joe,relatii interpersonale sau sex. Este vie, pentruca raspunde emotional in toate imprejurarile;poate fi bucuroasa sau sup arata, furioasa sauentuziasta, functie de situatie.

J

Page 65: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

68

Sentimentele sale sunt adecvate momentu­

lui prezent §i autentice, deoarece nu mai suntcontaminate cu energia emotiilor suprimate,de origine infantiliL Mu§chii fiind eliberati detensiuni, mi§carile §i actiunile sunt eficiente §ipline de gratie. A§a cum se observa mai jos,cele patm nivele ale personalitatii sunt coordo­nate §i expresive, nu defensive.

Centrul-inima: ceea ce trebuie exprimat,acceptat:' a iubi §i a fi iubit

Nivelul emotional: sentimente exprimate debucurie, pl:kere, durere,suferinta.

Nivelul muscular: gratie, coordonare, eficientaactiunilor §i mi§carilor.

Nivelul Eului: con§tiinta de sine, afirmare desine, stapanire de sine

2.5. Structurile caracteriale

Caracterul

Este definit ca un pattern fixat de compor­tament sau strategia, apararile pe care Ie dez­volta un individ in situatii care implicaobtinerea placerii. La nivel somatic, caracteruleste structurat sub forma unor tensiuni muscu­lare cronice, incon§tiente in general, careblocheaza sau limiteaza posibilitatea impulsu­rilor de a se exprima. La nivel psihic, caracte­rul apare sub forma mecanismelor de aparareale Eului: rationalizare, negare, proiectie §.a.Structura de caracter este cel mai bun compro­mis pe care persoana a fost capabila sa-l faca insituatiile timpurii de viata. Din pacate, ea aramas fixata la acest compromis, de§i situatiiles-au schimbat §i ea sau el au devenit adulti.

Cheia intelegerii personalitatii sta in cores­pondenta dintre atitudinea psihica §i atitudineamusculara, ceea ce face posibila "citirea" situ­atiei psihologice dupa "harta" corporala §ivice-versa: explicarea unei atitudini corporaleprin elemente ce tin de dinamica psihismului.Determinarea structurii caracteriale are dubluscop:

(a) diagnostic: aceasta se refera la "citirea"tensiunilor musculare cronice, a blocajelorenergetice §i "traducerea" lor intr-un limbajcare exprima dificultatea psihologica; ceea ce

Capitolul2

inseamna ca analistul bioenergetician gliseazade la suprafata corpului catre profunzimile psi­hismului, ajungand la problemele mai comple­xe pe care individulle are;

(b) terapeutic: aceasta se refera lainterven­tia tehnica specifica, orientata spre Inlaturareablocajelor, prin care individul este ajutat sa seelibereze de limitarile impuse de experienteletrecutului §i sa-§i sporeasca astfel vitalitatea,pentru a trai plenar prezentul.

Plecand de la tipul de mecanisme deaparare mobilizate, in bioenergetica, au fostdescrise cinci structuri caracteriale: schizoida,orala, psihopata, masochista §i rigida.

2.5.1 Structura de Caracter Scbizoida

Descriere

Doua tendinte, de obicei bine compensate,sunt caracteristice pentru personalitatea schi­zoida:

(a) tendinta spre disociere a unita!ii perso­naliHltii. De exemplu, gandurile tind sa fiedisociate de sentimente;

(b) tendinta de a se retrage in interior, de arupe sau pierde contactul cu lumea sau realita­tea externa. Termenul schizoid descrie 0persoana al carei Eu este slab, iar contactul cuceea ce simte §i cu propriul corp este redusdrastic.

Conditia bioenergeticil

Energia este retrasa din organele care faccontactul cu lumea externa: fata, maini,organe genitale, picioare, intrucat acestea suntdeconectate de centru (inima). Fluxul energe­tic nu curge liber, de la centru catre periferie,ci este blocat de tensiuni musculare cronice la

baza capului, umeri, pelvis §i articulatia §oldu­lui. Functiile acestor organe vor fi, astfel, diso­ciate de simtamintele centrului (inimii).

Incarcatura energetica interna tinde sa in­ghete in zona de nucleu. Ca urmare a acesteicomprimari, incarcatura po ate deveni explozi­va §ipoate erupe in acte de violentiL Aceasta seintampla cand apararile cad §i organismul setreze§te invadat de 0 crqtere a energiei, pecare nu este obi§nuit sa 0 manipuleze. Exista 0divizare energetica a corpului, la nivelul taliei,avand drept rezultat lipsa de integrare a celordoua jumatati, superioara §i inferioariL

Page 66: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza bioenergetica - 0 terapie centraUi pe comunicare corporalii 69

Caracteristici fizice

• COrpul: este ingust §i contractat, inmajoritatea cazurilor. Atunci cand exista ele­mente paranoide in personalitate, corpul paremai atletic.

• Zone de tensiune: la baza craniului,articulatia.- umarului, articulatia 'piciorului,centura pelviana §i in jurul diafragmului.Utima este, in general, atat de severa ca tindesa rupa corpul in doua. Spasticitatea domina inmu§chii mici care inconjoara articulatiile. Caurmare, se poate observa, la acest tip, fie 0inflexibilitate extrema, fie 0 hiperflexibilitate aarticulatiilor.

• Fata: este ca 0 masca. Ochii sunt lipsiti deviata §i nu fac contact.

• Membrele: mainile atama ca un apendice,mai degraba decat sa fie 0 extensie a corpului.Picioarele sunt contractate §i reci; greutateacorpului cade in afara.

• Adesea exista 0 discrepanta marcata intrecele doua jumatati ale corpului; in multe cazuriele par ca nu apartin aceleia§i persoane. Subtensiune, intr-o pozitie arcuita" linia corpuluiapare rupta: capul, trunchiul §i picioarele sunt,de obicei, in unghi unul fata decelelalte.

Corelate psihologice

• Un inadecvat sentiment al sinelui,datorat lipsei de identificare cu corpul.

• Lipsa conexiunii energetice intre cap §irestul corpului determina divizarea personali­tatii in atitudini opuse.

• Granitele Eului slab conturate (corelatulpsihologic al deficitului energetic la periferie).Aceasta slabiciune determina, 0 rezistentascazuta la presiunileexteme, hipersensibilitate§i retragere in autoaparare.

• Tendinta de a evita relatiile afective,intime. Aceste relatii sunt de altfel greu destabilit, datorita lipsei de incarcare energetic a astructurilor periferice.

• Comportament neautentic; a mai fostdenumit comportament "ca §i cum"- ca §icum ar fi bazat pe ceea ce simte, actiunile insanu exprima sentimentele.

Factori etiologici §i istorici

• Experienta timpurie, care sta la bazastructurii schizoide, include ostilitatea §i

rejeqia manifestate de mama fata de copil.Copilul se simte amenintat §i se teme ca oriceintrebare, cerere sau afirmare de sine vor con­duc;e la anihilarea sa.'

• Istoria -vietii individului arata Jipsaoricarui sentiment putemic de siguranta saubucurie. In copilarie, co§marele erau cevaobi§nuit. Retragerea §i comportamentul none­motional erau atitudini tipice, insotiteocazional de izbucniri de furie. Acestea suntcoordonate ale comportamentului autist.

• Data fiind aceasta istorie, copilul nu aavut de ales, pentru a supravietui, dedit sa sedisocieze pe sine de realitate (viata imaginaraintensa) §i de corpul sau (inteligenta abstracta).

2.5.2 Structura de Caracter OraHl

Descriere

Trasaturile care caracterizeaza aceasta

personalitate sunt cele tipice stadiului oral dedezvoltare: dependenta, tendinta de a se agatade ceilalti, agreslvitate scazuta, nevoia caceilalti sa-l sprijine §i sa-i poarte de grija. Laanumiti indivizi aceste trasaturi sunt mascatede atitudini compensatorii, cum ar fi afi§areaunei independente exagerate.

Conditia bioenergetidl

Structura orala este, din punct de vedereenergetic, subincarcata. Huxul energetic cir­cula catre periferie, dar slab. Deficitul deenergie §i forta este mai mare in partea infe­rioara a corpului. Toate punctele de contact cumediul sunt subincarcate. Ochii sunt slabi, cutendinta la miopie, iar nivelul excitatiei sexua­Ie este redus.

Caracteristici fizice

• Corpul: tinde sa fie lung §i subtire (tipulectomorf al lui Sheldon). Difera de tipulschizoid prin aceea ca nu e contractat.Musculatura este subdezvoltata, dar nu esteincordata ca la tipul schizoid. Adesea aparsemne fizice de imaturitate. Anumite femei aucorpul ca de copil. Pelvisul este mai mic decatnormal, atat la barbati cat §i la femei. Parul depe corp este, de obicei, redus.

• Membrele: deficitul de dezvoltare seobserva mai ales la picioare §i maini.

Page 67: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

70

Picioarele sunt lungi §i sub~iri, laba picioru­lui este sub~ire §i ingusta. Picioarele nu dauimpresia ca ar fi capabile sa sustina corpul.Corpul manifesta tendin~a de a se prabu§i,datorita slabiciunii sistemului muscular, maiales.

• Respiratia: este superficiala, datoritanivelului sci'izut de energie. Privarea, in stadiuloral, a redus farta impulsului de a suge.Respira~ia buna depinde de abi]jtatea de asuge.

Corelate psihologice

• Diticulta~i de a sta pe propriile picioare,1:1 modul propriu §i la modul figurat.

• Tinde sa se agate de ceilal~i, dar aceastatendin~a poate fi mascata (compensaUl) de 0atitudine exageraHi de independenta. Incapa­citate de a sta singur. Are 0 nevoie exagerata decontact eu ceilalti, de dHdura §i suportul Jar.

• 0 aWl atitudine tipica este sentimentul cai se datoreaza ceva.

• Sufera din cauza unei senzatii de golinterior. Aceasta senzaIie reflecta suprimareasentimentului intens de dor, care, daca ar fiexprimat, s-ar manifesta printr-un strigat pro­fund §i 0 respiratie completa.

• Tendinta la depresie este patognomonicapentru structura orara.

Factori etiologici §i istorici

• Experienta timpurie, care sta la bazastructurii orale, este lipsa figurii calde §isuportive a mamei, ca urmare a mortii ei, boliisau absentei cauzate de necesitatea de a munci.

o Istoria vietii arata adesea 0 dezvoltareprecoce; invata sa vorbeasca §i sa mearga maidevreme dedit normal. Aceasta dezvoltare

poate fi explicata ca un efort de a infrange,prin dobandirea independentei, sentimentulde lipsa. Adesea exista episoade de dezama­gire, in copilaria timpurie, cand el sau eaincearca sa se indrepte catre tata sau altiapropiati, pentru a obtine contact, dildura §isuport. Asemenea dezamagiri pot lasa un sen­timent de amaraciune in personalitate.

Episoadele depresive in copilaria tarzie §iinadolescenta sunt tipice.

Capitolul2

2.5.3 Structura de Caracter Psihopata

Descriere

Esenla structurii psihopate este negareasentimentelor. Aceasta atitudine este diferitade cea a sehizoidului care se disociaza de sent.i­mentele sale. La personalitatea psihapata,mintea se apleaca asupra corpului §i sentimen­telaI', in special a celor sexuale, dar nu pentrua dobi'indi placerea, ci pentru a Ie manipula §ia Ie subordona in favoarea unei imagini aEului. Exista la toate structurile psihopate amare investitie de energie in propria imagine.CeliHalt aspect caracteristic al acestei structurieste nevoia de putere §i control.

Conditia bioenergetica

ExistS. doua structuri earacteriale psihopa­tice diferite: "puternicul" §i seductivul.

Tipul "puternic": are 0 deplasare marcata aenergiei catre cap, concomitent eu reducereaincarcaturii in partea inferioara a corpului.Cele doua jumatati ale carpului sunt dispro­portionate; jumatatea superioan'i fiind maimare §i mai dominanta in aparenta. Diafrag­mul §i mu§chii taliei sunt contractati, impiedi­cand fluxul de energie §i sentimente sa curga injos. Pelvisul este subincarcat §i rigid.

Tipul seductiv: §iaici exista 0 tulburare a cur­gerii energiei intre cele doua jumatati ale cor­pului. Spre deosebire de primul tip, pelvisul este,in acest caz, supraincarcat energetic, dar de­conectal. Spasticitate marcata a diafragmului.

Caracteristici fizice

Tipul "puternic": Corpul arata 0 dezvoltaredisproportionata a jumatatii superioare.Aceasta da impresia de fotografie marita §icorespunde imaginii marite a Eului, pe careindividul a are. Jumatatea inferiaara este maiingusta §i poate manifesta slabiciunea specificastructurii orale. Corpul este rigid. Ochii Iefixeaza sau te privesc eu nelIlcredere. £i nusunt deschi§i complet; inchiderea ochilor,pentru a vedea §i a intelege este caracteristicapentru tipul psihopat.

Tipul seductiv: Carpul este mai regulat §i nuare aspectul de fotografie marita. Spatele este,in general, hiperflexibil.

Page 68: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza bioenergetica - 0 terapie centrata pe comunicare corporalii 71

Zone de tensiune: ambele tipuri au 0 spasti­citate marWl a diafragmului. Sunt tensiunimarcate In segmentul ocular al corpului (ochii§i zona occipitala). Tensiuni musculare severepot fi palpate de-a lungul bazei craniului, Inceea ce am putea denumi segmentul oral.Aceste tensiuni reprezinta 0 inhibitie a im­pulsului de sugere.

Corelate psihologice

• Capul este supralncarcat energetic, ceeace Inseamna ca exista 0 hiperexcitare aaparatului mental, consHind In aprecieri conti­nue despre cum poate fi controlata §imanipulata 0 situatie.

• Are nevoie de cineva pe care sa-l con­troleze, Insa aceasta 11face §i pe el dependentde eel controlat. Astfel, un anume grad deoralitate exista In orice structura psihopata.

• Negarea sentimentelor reprezinta, Inultima instanta, 0 negare a nevoii. Manevraconsta In a-I face pe ceilalti sa aiba nevoie deel, astfel Incat sa nu trebuiasca sa-§i exprimepropria nevoie. Astfel el reu§e§te sa fieIntotdeauna deasupra celorlalti.

• N evoia de a fi In varf §i de a reu§i este atatde puternica Incat persoana nu poate admite 0Infrangere. Ea trebuie sa fie victorioasa In oricecontext.

• Sexualitatea este adesea folosita In joculputerii; placerea sexuala este Intotdeaunasecundara performantei sau cuceririi.

Factori etiologici §i istorici

• Experienta timpurie, care sta la bazastructurii psihopate, este seductia sexuala exer­citata incon§tient de parinte. Comportamentulseductiv urmare§te sa-lIege pe copil de parinte§i satisface nevoile narc isice ale acestuia dinurma. Dar, un parinte seductiv este totodata §iun parinte rejectiv, la nivelul nevoii copiluluide suport §i contact fizic. Aceasta lipsa de con­tact §i suport este responsabila de elementuloral prezent In structura psihopata. Relatiaseductiva creaza un triunghi In care copilull§iprovoaca parintele de acela§i sex, ceea ceInseamna 0 bariera In fat a necesarei identi­ficari cu acesta, §i se identifica cu parinteleseductiv. In aceasta situatie, confruntat cunevoia de contact, copilul fie §i-o va deplasa,

ridicandu-se deasupra ei, fie §i-o va realiza,manipulandu-§i parintii.

• Istoria releva, Intre parinte §i copil, 0lupta pentru dominanta §i control. AIte datesunt greu de aflat, pentru ca tendinta psihopa­tului de a-§i nega sentimentele include §inegarea experientei.

2.5.4. Structura de Caracter Masochista

Descriere

Tendinta esentiala a structurii masochisteeste submisivitatea. Individul sufera §i seplange, dar ramane supus. El manifestasupunere In comportamentul exterior, dar Ininterior traie§te este exact opusul: aresentimente puternice de ostilitate, ciuda,negativism §i superioritate. Aceste sentimentesunt Insa blocate de teama ca ar putea explodaIntr-un comportament violent. El se opuneacestei explozii printr-un patern muscular deretinere In interior. Mu§chii gro§i §i puterniciImpiedica arice afirmare directa §i permit doarvaicarelilor sa-i strabata.

Conditia bioenergetic a

In contrast cu tipul oral, masochistul esteplin de energie. Aceasta energie este Insaretinuta In interior, dar nu Inghetata ca laschizoid. Datorita retinerii' severe, organeleperiferice sunt slab Indircate. Energia nefiindeliberata, actiunile expresive sunt limitate.Retinerea este atat de severa Incat determinacomprimarea §i strangerea organismului.Strangerea (colapsul) apare la nivdul taliei, ca§icum corpul s-ar Incovoia (supune) sub pova­ra tensiunilor sale. Impulsurile care merg Insus §i In jos sunt blocate la nivelul gatului §imijlocului, ceea ce explica tendinta acesteistructuri de a trai an.xietatea. Extensia corpuluieste sever limitaUi, iar tendinta este sprescurtare.

Caracteristici fizice

• Corpul: este scurt, gros §i musculos.Gatul este scurt §i gros, sugerand 0 tragerecatre interior a capului.

• Pelvisul: este tras inainte, fesele suntstranse §i aplatizate. Aceasta postura seamanacu cea a unui caine cu coada Intre picioare.

Page 69: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

72

• Pielea: tinde sa aiba 0 nuanta mai1'nchisa, datorita stagnarii energiei. Din motivecare nu sunt cunoscute, parul de pe corp este,1'ngeneral, bogat.

Corelate psihologice

• Datorita retinerii severe 1'n interior,agresivitatea este 'redusa puternic. In loculagresivitatii exista comportamentul provoca­tiv, al dirui scop este sa determine 1'npartenerun nlspuns putemic, care sa-i dea posibilitateamasochistului sa reactioneze violent §iexploziv.

• DatOrila aceleia§i retineri, afirmarea desine este limitata §i ea. In locul asertivitatiiexista obiceiul de a se plange. Vilicareala estesingurn expreSle vocala care iese u§or printr-ungat sugrumat (contractat).

• Stagnarea energiei, datorita relinerii ininterior, 1'igenereaza senzatia ca este impot­molit 1'nmocirla, incapabil sa se mi§te liber.

• La nivel con§tient, masochistul se identi­fica cu 0 persoana supusa. La nivel incon§tient,aceasta atitudine este contrazisa de sentimen­

te1e de ostilitate, negativism §i ciuda. Perso­nalitatea masochista trebuie sa-§i eliberezeaceste sentimente reprimate, 1'nainte de a pu­tea raspunde liber situatiilor vietii.

• Exista 0 mare anxietate de castrare 1'nacest caracter, inclusiv sub forma fricii de a fiseparat (taiat) de relatii1e parentale, care oferadragoste, dar conditionat.

Factori etiologici ~i istorici

• Experienta timpurie, care sta la bazastructurii masochiste, include vinovatia §iinferioritatea. Tipul masochist se dezvolta infamilii 1'ncare dragostea §iacceptarea sunt com­binate Cll represiunea severa. Mama este domi­nanta §i se sacrifica; tatal este pasiv §i submisiv.Mama dominanta sufoca literalmente copilul,care este racut sa se simta extrem de vinovatpentru orice incercare de a-§i declara indepen­denta sau de a-§i afirma 0 atitudine negativa.Orice tentativa de rezistenta, inclusiv acceselede furie, este cu promptitudine strivita.

• Istoria arata, in aproape toate cazuri1e, 0atentie exagerata acordata de mama mancarii§i defecatiei copilului ("Fii baiat bun §imananca-ti toata mancarea" sau: "Las-o pe

Capitolul2

mama sa vada ... "). Senzatia de a fi prins incursa, de a nu vedea nici 0 ie§ire, urmata deciuda ~i tendin~a spre negativism sunt, incopilarie, experiente comune.

2.5.5 Structura de Caracter lligida

Descriere

TrasiHura esentiala a acestui tip este rigidi­tatea. Individul sta teapan §i mandru: i§i tinecapul sus §i spatele drept. Aceste trasaturi arputea fi pozitive, daca nu ar fi defensive.Rigiditatea, in acest caz, reprezinta 0 aparare1l11potriva unei tendinte masochiste de fond.Rigidul sta in garda, i§i retine sau amanaimpulsurile de a se deschide §i a se indreptacatre, pentru ca nu-i place sa se profite de el,sa fie folosit san prins in capcana. Aceastare1inere sau amanare provine dintr-o pozitieputernica a Eului, 0 capacitate mare de controlasupra comportamentului §i este sustinuta,suplimentar, de pozitia puternica pe care 0ocupa sfera genitalii. Astfel, personalitatea estebine ancorata la ambele extreme ale corpului,ceea ce conduce 1a un bun contact cu reali­

tatea. Din pacate, individu1 pune accentexagerat pe realitate, tocmai pentru a se aparaimpotriva efortului catre p1acere, iar acestadevine conflictul fundamental 0.1tipu1ui rigid.

Conditia bioenergetic a

La aceasta structura, inima nu este desparti­ta de periferie, dar, datorita dezvoltarii puternicea Eului, persoana actioneaza "din inil11l1",subun control puternic insa. Retinerea este doarperiferica: permite sentimentelor sa curga, darlimiteaza exprimarea lor. Toate puncte1e pe­riferice, de contact cu realitatea, sunt semnifica­tiv incarcate. In plan comportamental, aceastase manifesta ca abilitate de a testa realitateamainte de a actiona. Principalele arii de tensiunesunt mu§chii lungi ai corpului. Rigiditatea estedeterminata de spasticitatea combinata al11u§chilor flexori §i extensori §i poate fi maiaccentuata sau nu. Cand retinerea este mode­rata, aceasta structura este vie §i vibranta.

Caracteristici fizice

Corpul apare proportionat, armonios,conectat §i viu. Ochii stralucesc, pielea e bine

Page 70: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Ana!iza bioenergetica -- 0 terapie centraUi pe comunicare corporalii 73

coloratii, gesturile §i mi§carile sunt vii. In ciudaacestui fapt, anumite elemente dizarmonice,descrise la celelalte tipuri, pot fi uneori obser­vate. Cand rigiditatea este severa, trasaturiledescrise mai sus se estompeaza: coordonarea §igratia mi§carilar se reduc, pielea devine palidiisau gri, stralucirea ochilor dispare.

Corelate psihologice

o Acest tip este orientat spre lume,ambitios, competitiv §i agresiv. Pasivitatea esteexperimentata ca vulnerabilitate. Este incapa­tanat §i mandm. Este retinut, ascuns, indirect,nu-§i'arata trairile, pentru ca se teme ca daca§l-ar dadrumul ar putea fi luat drept prost. Esteo persoana care iube§te la nivelul senti­mentelor, dar nu §i al aqiunilor. La el mandriaeste legata de sentimentul iubirii: 0 respingerea iubirii sale sexuale constituie 0 rana in man­dria sa; 0 insulta adusa mandriei sale inseamnaun refuz al iubirii sale.

o Caracteml rigid include: tipul compulsivclasic; tipurile narcisic §i falic, orientate sprepotenta erectiva (la barbat); tipul victorian deisterie, care folose§te sexul ca pe 0 aparareimpotriva sexualitatii, descris de Reich (lafemei).

Factori etiologici si istorici

Individul apartinand tipului rigid nu a avutin copilarie traume severe, care sa duca laatitudini defensive serioase. Experienta tim­purie, care sta la baza acestei structuri, estefrustrarea erotica, in specialla nive1ul genital.Aceasta s-a manifestat ca prohibitie a mastur­barii infantile §i, de asemenea, in relatie cuparintele de sex opus. Respingerea incercarilorsale de a obtine placere sexuala a fost interpre­tata de copil ca 0 tradare a efortului sau catreiubire; pEicere sexuala §i iubire fiind in minteaunui capil sinonime. Cum exprimarea deschi­sa a iubirii ca dorinta de intimitate §i placereerotica a intalnit respingerea parintilor, tipulrigid se va manifesta indirect §i ell precautiepentru a atinge acest scap. El nu manipuleazaasemeni caracterului psihopat, ci face ca lucru­rile sa decurga astfel ineat sa ca§tige apropiereape care §i-0 dore§te.

2.5.6 Concluzii

Conflictul bazal

Fiecare structura de caracter are la baza un

conflict intre tendinte aparent opuse:• schizoid: existenta vs. nevoie

("Daca imi exprim nevoia de apropiere,existenta mea e amenintata.")

• oral: nevoie vs. independenta("Daca sunt independent trebuie sa renunt laorice nevoie de suport §i caldura.")

• psihopat: independenta vs. apropiere("Nu ma pot apropia, daca te las sa ma contro­lezi sau sa ma folose§ti.")

• masochist: apropiere vs. libertate("Daca sunt liber nu 0 sa ma mai iube§ti.")

• rigid: libertate vs. abandonare in iubiie("Pot fi liber, daca nu-mi pierd capul §i nu maabandonez in iubire.")

Relatiile apropiate

Structura caracteriala define§te modul incare un individ i§i satisface sau l1U nevoia dedragoste, intimitate, apropiere §i eforturile saleorientate catre placere.

o Caracterul schizoid evita apropiereaintima.

o Caracterul oral poate stabili 0 relatieapropiata doar pe baza nevoii sale de caldura §isuport, adica doar pe 0 baza infantila.

• Caracterul psihopat se poate relalionadoar cu cei care au nevoie de el. Atata timp cateste dorit §i 1:ntr-o pozitie din care sa poatacontrola relatia, el permite unei oarecareapropieri sa se dezvolte.

• Caracterul masochist este, surprinzator,capabil sa stabileasca relatii apropiate, pe bazaatitudinii sale submisive. Oricum, este variantacea mai intima dintre cele descrise pana acum.Teama structurii masochiste este ca daca §i-arexprima sentimentele negative sau §i-ar decla­ra independenta, aceasta ar conduce la pierde­rea relatiei §i separare.

• Caracterul rigid stabile§te relatii destul deapropiate, dar ramane "in garda", in ciudaaparentei de intimitate §i angajare.

Iluziile compensatorii

• Caracterul schizoid: compensarea la a fi

Page 71: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

74

rejectat este sa se vada pe sine ca fiind superi­or, special, neapartinand parintilor sai, adop­tat, "un print in dizgratie".

• Caracterul oral: compensarea la Jipsa §ideficit este sa se vada pe sine in centrulatentiei, plin de energie §i sentimente. Existamomente dind iluzia trece in act, iar el devineexcitat §i volubil, exteriorizand un flux impre­sionant de idei §i sentimente. Dar, cum struc­turii orale ii lipse§te necesarul de energie, acesteepisoade sfar§esc In depresle.

• Caracterul psihopat: compensarea la a fineajutorat §i lipsit de putere, in mainile unuiparinte seductiv §i manipulativ, este iluzia ca arfi posesorul unei puteri secrete. Cand tipul psi­hopat prime§te intr-adevar putere, §i nu rareorise intampla, se poate ajunge la 0 situatie peri­culoasa, pentru ca el nll poate diferentia lntreputerea reala §i cea imaginara. Puterea poate fifolosita nu in sens constructiv, ci pentru a ali­menta 0 imagine hipertrofiata a Eului.

• Caracterul masochist: compEmsarea la ase simti vinovat §i inferior este iluzia ca ar fimai competent decat ceilalti §i superior lor.Este tipid explicarea e§ecurilor prin propozitiide genul "nu am incercat din rasputeri", ceeace inseamna ca, dadl ar fi vrut intr-adevar, arfi reu§it rara indoialiL

• Caracterul rigid: compensarea la frus­trarea erotica este sa se vada pe sine ca pe 0persoana iubitoare, a carei dragoste nu esteapreciata. Tipul rigid este 0 persoana careiube§te, dar nu-§i exprima deschis iubirea, deteama sa nu fie tradat in sentimentele sale.Iubirea sta ascunsa, sub control, ellnsa nu sevede pe sine 'ca atare.

3. Terapia Bioenergetica

Obiectivul terapiei

Bioenergetica urmare§te sa-l faca pe om safunqioneze plenar, la nivelul intregului saupotential energetic, astfel incat sa se poataexprima pe sine lntr-un mod creator, sa sesimta viu §i sa experimenteze placerea. Functi­onarea sub propriul potential echivaleaza cu 0moarte partiala, in sensul ca, anumite parti dinpropria mnta, datorita blocajelor, nu ajung sa

Capitolul2

se exprime niciodata. Stagnarea in aceastaconditie va genera un individ incapabil sa seexprime pe sine §i inapt pentru placere.

Grice persoana nevrotica, traie§te, intr-omasura mai mare sau mai mica, ill afara lumii;prin urmare, unul dintre scopurile terapiei va fiamplificarea contactului cu lumea. Insa, pen­tru a putea intra in contact cu lumea, persoanatrebuie sa stabileasca mai intai un bun contactcu sine. Cum zona de contact cu lumea aoricarei fiinte este corpul, relatia cu el devineesentiala. A munci, pentru a intra In relatie cupropriul corp, este 0 idee care contrazicesimtul comun, datorita obi§nuintei de a credeca el ne apartine. A§a este; insa, in masura incare traim ca mnte fragmentate, 0 cerintaesentiala este reintegrarea lui.

Majoritatea exercitiilor bioenergetice audrept scop inlaturarea sau reducerea blocajelorce impiedica asimilarea experientei. Atata limpcat energia individului este fie blocata in trecu­tul sau infantil, fie orientata catre un viitorcompensator, populat cu scopuri nerealiste, elva ramane suspendat, in afara prezentului §i arealitatii. Analiza bioenergetica urmare§te saelibereze aceasta energie §i, racand-o disponi­bila pentru "acum §iaici" , sa redeclan§eze pro­cesul cre§terii. "Multi oameni vin la terapiepentru ca simt cum cre§terea lor s-a impot­malit", spune Lowen, iar eu alta ocazieadauga: "fericirea este con§tiinta cre§terii."

Nivelele terapiei

Analistul biaenergetician lucreaza simultanla doua nivele: nivelul energetic (lucrul cu cor­pul) §i nive] verbal (munca analitica).

(a) Lucrul cu corpul are drept scop resta­bilirea balantei energetice, adicii a echilibruluidintre indrcare §i descarcare. Indrcarea cuenergie se obtine, in principal, prin tehnici sauexercitii care provoaea 0 respiratie eompleta §iprofunda; cantitatea de oxigen din corpereseand, nivelul energiei cre§te. La fel ca interapia reichiana sau in yoga orientala, respi­ratia este de 0 importanta centrala in bioener­getica. Descarcarea energiei presupune inlatu­rarea blocajelor exprimate sub forma tensiu­nilor musculare cronice, prin contact, presiunefizica §i exercitii. Eliberarea emotiilor repri­mate, de obicei prin strigat sau plans, se alatura

Page 72: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza bioenergetica - 0 terapie centrat& pe comunicare corporala 75

Gind cenzurile cad, ea devine copiLhoasa.Situatia este §imai evidenta la eei care beau. Lanivel corporal, amestecul se reflecta intr-o ex­presie dura, contractata, retinuta §i imbatrani­Ui, alaturi de care este afi§ata, din cand incand, 0 expresie de baietandru zambind eugura pana la urechi §i sugenind imaturitatea.

Genul de conflicte menlionate mai sus aparatunci dnd 0 nevoie, care este naturala pentruo anumita etapa de varsta, nu este pe deplinexprimaUi §i satisfacuta la ace a varsta. Supri­marea dorinlelor infantile nu Ie e1imina peacestea decat din con§tiinta, ele ramanand ac­tive la nivelele subterane ale psihismului. Pemasura ce organismul crqte, noi nivele se ada­uga personalitatii, odata eu fiecare etapa deV3.rst3.,care aduce cu sine experienta sa specifi­c!), a§a cum apare mai jos:

Cre§terea inseamna, de fapt, 0 expansiune acon§tiintei, in sensul ca fiecare nivel reprezin­ta 0 noua con§tiinta a sinelui, a potentiali­tatHor sale §i a relatiilor sale cu 1umea. Nivelenu se exclud, ci se adauga, fiecare ramanandviu §i functional in adult. Atunci cand accesuleste liber la to ate nivele1e, personalitatea esteintegrata §i libera de conflict. Atunci cand, laanumite nivele, accesul este blocat, datoriUireprimarii experientei, personalitatea se afla inconflict §i este, prin urmare, limitatiL Experi­entele care definesc fiecare etapa de varsta,daca nu sunt integrate, vor nimane separate §iincapsulate, ca ni§te corpuri straine, alienatefat a de Eu. "Un adult sanatos este un nou­nascut, un copil, un baiat sau 0 fata §iun tanar.Simtu1 realitatii §i responsabilitatea, pe care Ieposeda, includ nevoia §i dorinta de apropiere §idragoste, abilitatea de a fi creativ, libertatea dea se distra §i spiritul de aventura. El este 0 flintaumana integrata §i pe deplin con§tienta."(Lowen,1975)

4. Exemple §i Aplicatii

Un Exercitiu Bioenergetic: Caderea (Al.Lowen, Bioenergetics, 1975, pag. 203-206)

in mod natural. Cand incarearea §i descarcareafunc\ioneaza ca 0 unitate, curgerea libera at1uxului de energie §i senzatii in corp este resta­bilita. ,,0 persoana se exprima pe sine prinaCliuni §i mi§cari. Ciind exprimarea este libera,ea traie§te satisfactie §i placere, datorit3.descarcarii energiei. Phkerea stimuleaza orga­nismul sa-§i creasca activitatea metabolica;aceasta cre§tere se reflecta imediat in profun­zimea §i totalitatea respimliei. In prezeqaplacerii, activitiitile invo1umare ritmice aleorganismului funqioneaza 1aun nivel optim."

(b) Secventa analitidl a tempiei bioenerge­tice consHl in ascultarea istoriei pacientului, in"l:itirea" ei 3§8 cum eSIe lntiparita 1a nivelu!corpilui, irnpOliants flind, ca §i pentru psiha­nalizzl, istori:1 timpurie. Scopul muncii analiti­ce estc identificarea conflictelor incon§tientede natura infantiHi §i integrarea zondor repri­mate ale personalitatii, alienate fa~a de Ego.De cate orl un asH'el de conflict intern, cufildacini adanci in copilarie, este rezolvo.t,!livelu] energetic 0.1 organismului cre§te, co.ur­mare a disponibilizarii energiei folosite pana inacel moment pentru mecanismele de aparare(simpla cre§tere a energiei, prin respiralie, esteinsuficienta; in depresie, spre exemplu, miezulproblemei 11 constituie inabilitatea persoaneide a mentine acest nivel crescut, prin eainsa§i). Multi adulti sunt impiedicati sa tfili­asca momentul prezent §i limitati sa se expri­me, datoritil conflictelor intre nevoile infantileramase nesatisIacute §i cerintele vietii adulte.Un a5tfel de conflict este intre solicitarea vars­tei adulte de a fi independent §i dorintaincon§tienta de a fi sprijinit §i ingrijit. Acestamestec se va regasi in comportament, dar seva retlecta §i la nivelul corpului. Astfel, persoa­no. paate manifesto. 0 independenta exageraHi,aL'ituri de tearna de a sta singura §i incapaci­tatea de a ilia decizii. Aspectele infantile alecorpului pot sa apara co. maini mici, picioaresubtiri, incapabile sa sustina trunchiul, muscu­latura subdezvoltatii, lips ita de potentialulagresiv necesar indeplinirii dorintelor §i scop­urilor. Un alt conflict poate fi intre dorinta dejoc a copilului §i realismul adultului. Lasuprafala persoana apare serioasa, adesearigida, muncind din greu §i rnoralizatoare.

r '1 .,--,opr, mlCCopilBaiatjfataTanarAdult

: dragoste §i placere: creativitate §i imaginatie: joc §i distractie: romantism §i aventura: realitate §i responsabilitate

Page 73: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

76

"Mai intai, permiteti-mi sa spun ca acestexercitiu, pe care il gasesc foarte eficient,reprezinta doar unul dintre procedeele demobilizare a corpului folosite in bioenergetica.

Jntind 0 patura graasa sau 0 saltea pe podea§i imi rag pacientul sa stea in fata ei, astfelincat, daca se intampla sa cada, sa aterizeze peea. Nu exista posibilitatea ca persoana sa seraneasca in acest exercitiu §i nimeni nu q-aranit vreodata. Cum persoana sta in fata mea,incerc sa-mi fac 0 impresie despre atitudineasa, despre modul in care se tine sau despremodulin care sta in lume. Pentru aceasta eva­luare sunt necesare: indemanare ina citi lim­

bajul corpului, experienta cu oameni diferiti §io buna imaginatie. Ajuns in acest punct, ingeneral, am deja cateva cuno§tinte despre per­soana - despre problemele §i istoria ei. Dacainca nu mi-am racut 0 impresie clara despreatitudinea persoanei, COl1tez ca exercitiulinsu§i 0 va dezvalui.

Pacientul este apoi rugat s~Hi lase toatagreutatea pe un singur picior, indoindu-§icomplet acel genunchi. Celalalt picior atingeu§or podeaua §i este folosit numai pentrumentinerea echilibrului. lnstructiunile suntfoarte simple. Persoana trebuie sa stea in aceapozitie pana cand va cadea, dar nu trebuie sa selase sa cada. A ne lasa sa cadem con§tient nueste 0 cadere, pentru ca persoana controleazacoborarea. Pentru a fi eficienta, caderea tre­buie sa aiba un caracter involuntar. Daca

mintea este ocupata cu mentinerea pozitiei,caderea va reprezenta 0 eliberare a corpului desub controlul con§tient. Cum cei mai multioameni se tem sa-§i piarda controlul corpului,aceasta provoaca, in sine, anxietate.

Intr-un anume sens, acest exercitiu esteasemanator cu un koan Zen in care eul sauvointa sunt provocate pana in punctul in carerenunta la putere. Cineva nu poate sta inaceasta pozitie la infinit, totu§i el este obligatsa-§i foloseasca vointa pentru a nu se Eisa sacada. In final, vointa trebuie sa cedeze, dar nuprintr-un act voluntar, ci prin interventia uneiforte superioare a naturii, in acest caz gravi­tatia. Persoana invata astfel ca a se incredintaforte lor superioare ale naturii nu are un efectdistructiv §i, prin urmare, ea nu trebuie sa-§ifoloseasca permanent vointa pentru a se lupta

Capitolul2

cu aceste forte. lndiferent de originea sa, oricerezistenta reprezinta, in prezent, folosireaincon§tienta a vointei impotriva fortelor natu­rale ale vietii.

Scopul acestui exercitiu este de a dezvaluiiluziile care tin 0 persoana suspendata §i Iicreaza anxietatea de cadere. El probeaza con­tactul persoanei eu realitatea. De exemplu, 0tanara femeie, stand in fata paturii §i uitandu­se la ea, spunea ca se simte la 0 mila inaltime,in aer,uWindu-se la 0 dimpie. Caderea de laasemenea inaltime ar fi fost 0 experientainspaimantatoare §i se temea de asta. Apoi,cand in cele din urma a cazut cu un tipat pepatura, a trait 0 senzatie de usurare §i eliberare.Solul se af1a la mica distanta. I-am eerut sarepete exercitiul folosindu-§i eelalalt picior §i,de data aceasta, nu s-a mai simtit atat dedeparte de sol.

Oamenii au viziuni diferite cand se uita lapatura. Unii vad un teren staneos de care se vorsrarama daea vor cadea. Altii vad 0 apa in carevor plonja. ~i caderea §i apa sunt semnificativeca simboluri sexuale. Altii vad fata cuiva, i§ivad fie tatal, fie mama. Pentru ace§ti oamenicaderea reprezinta un abandon sau 0 incred­intare in bratele parintilor.

Acest exercitiu devine mai eficient dacapersoana i§i lasa corpul sa se stranga in timp cesta intr-un picior. Ea este incurajata sa apIecepieptul §i sa respire ineet pentru a lasa senti­mentele sa se dezvolte. De asemenea, ii eer saspuna: ,,0 sa cad! Cad!" pentru ca este eeea cetoemai se intampla. La ineeput, cand spuneaeeste cuvinte, vocea nu are 0 incarcaturaemotionala. Dar, pe masura ce suferinta cre§te§i perspeetiva caderii devine clara, vocea sepoate ridica §i reflecta frica.

Nu rareori persoana exclama spontan, "Nucad! Nu 0 sa cad!" Aceasta este spusa cuhotarare, uneori cu pumnii stran§i. Straduintase exprima in seriozitate. Atunci intreb per­soana, "Ce inseamna caderea pentru tine?"Adesea raspunsul este "slabiciune." ~i, "Nucad! Nu 0 sa cad!" 0 tanara femeie se straduia

dramatic, trecand prin acest exercitiu de patruori, de doua ori pe fiecare picior. Acestea suntcuvintele ei:

Prima data: "Nu 0 sa cad!""Nu 0 sa cad!"

Page 74: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza bioenergetica - 0 terapie centrata pe comunicare corporala 77

"Intotdeauna am cazut!" §i cu aceastaremarca ea cade §i incepe sa planga.

A doua oara: "Nu 0 sa cad!""Nu 0 sa cad!""Intotdeauna cad! Intotdeauna voi cildea!"

Din nou cade §i pHinge.A treia oara: "Dar nu vreau sa cad! Nu tre­

buie sa cad! Ar trebui sa pot sta sus pentm tot­deauna!"

"Nu pot sa stau pentm totdealina. Dar nupot!" ~i cu aceasta remarca ea cade §iincepe saplanga.

A patra oara: "N u 0 sa cad!""De fiecare data cand incerc, cad!""Nu mai incerc!""Dar trebuie sa incerc!"

De ce trebuie sa sfiir§easca mereu in e§ec?Am intrebat-o ce incearca sa indeplineasca.Raspunsul ei a fost: "Sa fiu a§a cum ceila11ia§teapt-a de la mine sa fiu." Aceasta este 0sarcina imposibila, asemanatoare cu a sta suspentm totdeauna. Daca cineva i§i asuma 0asemenea sarcina, el este sartit sa cada, pentmca nimeni nu poate fi un altul decat este. Niciun corp (nimeni, no body in textul original) nuar continua a stradanie aUit de lipsita de sens,care cansuma atat de muM energie vital a ­daca nu s-ar Uisa condus de Eu (in termeniifreudieni, de Supraeu). Pentm a inlaturaaceasta tiranie §i pentm se elibera pe sine deirealitatea scopului §i de iluzia ca ar putea firealizat, persoana trebuie sa devina cu durerecon§tienta de imposibilitatea sa. Este ceea ceexerci1iul inten1ioneaza sa faca §i ceea ce even­tual s-a §i inUimplat.

Fiecare pacient este angajat intr-o luptanevrotica pentm a fi diferit de ceea ce este,pentm ca. cel care este s-a dovedit inacceptabilparin1ilor sai. Cand 0 persoana incepe terapia,speran1a sa este ca terapeutulll va ajuta sa-§iatinga acest 1el. Este adevarat ca el are nevoiesa faca unele schimbilri in personalitatea sa,dar directia schimbarii este catre con§tiin1a desine §i acceptarea de sine, nu spre rea1izareaunei imagini. Direc1ia este in jos, spre pamant§i realitate. Dar atata timp cat persoana esteangajata intr-o lupta' nevrotica pentm a realizadorintele celarla11i ea ramane agalata (suspen­data) de conflictele copilariei sale.

Nu exista nici 0 cale de ie§ire din aceastalupta decat eliberarea." (Lowen, 1975, pag.203 - 206)

Dupa ce un pacient a trecut prin exercitiulde cadere, corpul sau este mu1t mai liber: Ingeneral, tehnica mea este sa-lIas sa-§i exersezerespiratia aplecat peste un scaun. Adesea respi­ra1ia capata un caracter involuntar mai accen­tuat, in urma acestui exercitiu, eu producereaunui tremur al corpului care poate evolua inhohote de plans §i strigate. Persoana este intot­deauna incurajata sa continue aceste mi§cariinvoluntare, pentm ca ele reprezinta efortulspontan al corpului de a se elibera de tensiuni.

Exercitiu bioenergetic: Ridicarea (Lowen,1975, pag. 210 - 212)

"In mu1te cazuri, in continuarea exereitiu­lui Caderea, facem exercitiul Ridicarea. Amauzit mu11i pacien1i exprimandu-§i teama cadaca vor didea nu vor mai fi in stare sa seridice. Ei §tiau, desigur, ca s-ar fi putut tragepe ei in§i§i in sus, printr-un efort al voin1ei.Ce-i facea sa nu fie siguri ca vor putea sa seridice? Ridicarea este asemeni cre§terii. 0planHi, de exemplu, se ridica din pamant, eanu se trage pe sine in sus. La ridicare, fortelevin de jos, la tragere fortele vin de sus. Exem­plul clasic de ridicare este al rachetei care seinal1a direct proportional cu energia care sedescarca in jos. Mersul obi§nuit apartine aces­tei categarii de mi§care, pentm ca odata cufiecare pas facut in fa1a, exercitan, 0 presiunein. jos, pe sol, care raspunde presiunii, impin­gandu-ne inainte. Principiul fizic implicat esteaQiune-reac1ie.

In exerciliul de ridicare, persoana sta cuambii genunchi pe 0 patura indo ita pe padea.Gambele sunt intinse in spate. Apoi, pune unpicior inainte §i se apleaca, astfelincat 0 partedin greutate este mutata pe acel picior. Ii cersa-§i simta picioml pe podea §i sa se balansezeinainte §i inapoi pe el, pentm a amplifica ceeace simte. In continuare, se rididt inceti§or §i l§ilasa toata greutatea pe picioml indo it inainte.Acum, daca impinge in jos suficient de puter­nic, pe ace1picior, va constata ca se ridica.

Daca exerci1iul este facut corect, cinevapoate realmente simti cum 0 forta pornita din

Page 75: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

78

pamant se mi~ca in sus prin corpul sau, impin­gandu-l de jos in sus. Oricum, nu este un exer­citiu u§or de tacut, §i multi oameni trebuie sase traga putin in sus, pentru a ajuta procesul.Odata cu practica el devine mai u§or §i per­soana invata cum sa i§i conduca energia in josprin picior astfelincat sa se ridice de la sine. Ingeneral exercitiul se face de doua ori pentrufiecare picior pentru a dezvolta senzatia depresiune pe sol §i ridicare.

Oamenii gra§i au 0 dificultate particulara cuacest exercitiu. I-am vazut incercand sa seridice, dar cazand inapoi ca niste bebelu§i. Esteca §icum §i-ar fi pierdut capacitatea de a se ridi­ca §is-ar fi resemnat psihologic la un nivel infan­til, la care hrana, mai degraba dedit alergarea §ijoaca, sunt interesul §i satisfaqia majore. Amvazut astfel de oameni ca §i cum ar fi functionatla doua nivele simultan: un nivel adult, undevointa era forta care-i dildea pasibilitatea sa seridice §i sa se mi§te, §i un nivel infantil, in caremancarea §i sentimentul neajutorarii (ill specialreferitor la mancare) erau caracteristice.

Ridicarea §i caderea constituie 0 pereche defunctii opuse, care nu exista una tara cealalta.Daca cineva nu poate sa cada, el nu poate nicisa se ridice. Acest lucru devine clar in cazul

Capitolul2

somnului, atunci cand vorbim despre cadereaintr-un samn adanc §i scularea de dimineatc:LIn locul functiilor naturale de cadere §i scu­lare, oamenii care i§i folosesc vointa se lasa sase duca in jos §i se trag pe ei in§i§i in sus (prinefort voluntar). Daca vointa nu este mobiliza­Hi, de exemplu, in situatia trezitului dedimineata, asemenea indivizi vor avea maridificultilti sa se scoale din pat. Legata deaceasta problema este teama de cadere, mani­festata prin incapacitatea de a te duce in patdevreme §i a cadea u§or in somn. Drept rezul­tat, asemenea oameni sunt obositi dimineata,lipsiti de energie §i nu se pot scula u§or."(Lowen, 1975, pag. 210 - 212)

"Cre§terea este un proces natural: nu noi 0facem sa se intample. Este 0 lege comuna pen­tm tot ce este viu. Un arbore, spre exemplu,cre§te in sus numai daca radacinile sale mergadanc in pam ant. Iar noi illvatam studiind tre­cutul. Tot la fel, 0 persoana poate cre§te doarintarindu-§i radacinile infipte in propriul tre­cut. ~i trecutul unei persoane este corpul sau. "

Criteriul unei terapii de succes este ca ea sareu§easca sa dec1an§eze un proces de cre§terein client, care ulterior sa continue tara ajutorulterapeutului.

Page 76: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

PSIHOTERAPIA ROGERSIANACENTRATA PE PERSOANAo EXPERIENTA DE, .

"CRE~TERE" AFECTIVAAdrian Luca

CUPRINS

J, Lan j1 Uj )(JU c-~~jSlen 'i '" ""."" •....••....•....••....... 80

, PremISe leolnice 11'; psjhoter~\pia rogersiana , , , , , , 81.;, N on-d.irectivitate sau centrare pe client , . 81.2. Conceplia rogersiana privind dezvoltarea umana , 83

• tendinta la actualizare , 84• notiun~a Eu-Iui , 84• libertatea experentiala 85

3. Relatia terapeutica §i tehnici de dialog rogersian 87

4. Personalitatea terapeutului §i atributele sale 93

• capacitate empatica , 93• autenticitate sau acord intern , 94• concePlia pozitiva §i liberala despre om , ", 94• maturitate emotionala , 95• 'inlelegerea de sine 96

5. Teoria concisa a terapiei centrate pe persoana 97

5.1 Condiliile procesului terapeutic 975.2.Procesul terapeutic .5.3 Efectele terapiei asupra personalitatii §icomportamentului 99

6. Exemplificari cazuistice 100

6.1. Strategia de lucru a lui C. Rogers 'in cazul M. J. Tilden 1016.2 Exteriorizarea sentimentelor §i trairilor pe 0 baza reala in relatiile de familie 104

7. Terapia rogersiana de grup (grupul de 'inUilnire) 110

Page 77: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

80

1. Carl Rogers ~i periplul sauexistential

Pornind de la ideea larg raspandita ca 0teorie este Inteleasa cu atat mai bine eu cateste mai bine cunoscut autorul ei, yom incercasa prezenHlm succint contextul cultural §i edu­cational al evolutiei lui C. Rogers.

CopiUtria sa s-a desfii§urat in sanul uneifamilii numeroase, fericite §i strans unite, undedomnea spiritul muncitoresc §i principiile unuiprotestantism sever. Face in aceasta perioadaopasiune pentru metodele experimentale aleagriculturii §i crea§terea animalelor, fapt care-idetermina un respect crescut pentru maniera§tiintifica de a aborda unele probleme §i de apromova cunoa§terea.

In cursul primilor ani universitari con­sacrati mai ales studiului fizicii §i biologiei,inclinatia pentru metodele experiment ale iiintare§te atitudinea pozitiva cu privire la spiri­tul §tiintific; de asemenea alte ramuri, precumistoria, au contribuit intr-o mare masura ladezvoltarea gustului sau pentru munca intelec­tuala ...

Abandonand religia traditionalista a fami­liei sale, adera la conceptii religioase mai mod­erne. Pleca la New- York §i se inscrie la uninstitut de studii filozofice §i religioase (UnionTheological Seminary). Aceasta institutie pro­mova libertatea gandirii §i respecta toate efor­turile de reflectie sincera, chiar daca acest efortducea la deturnarea individului de la realitate.

Aceasta I-a §ocat; parase§te institutia §i intra la"Teachers College de Columbia University".

Era epoca in care influenta lui John Deweyera la apogeu §i a fost initiat in conceptiile saleprin discipoIuI sau W.H.Kilpatrik.

La "Teachers College" a descoperit deasemenea psihologia clinica prin invataturileIui Leta Hollingwort. Petrece apoi un an castagiar la "Institut for Child Guidance", 0clinica psihopedagogica din New -York, a caruipersonal era de orientare profund freudiana,loc unde se familiarizeaza cu gandirea psi­hanalitica. Aiei face primii pa§i de terapeut subdirecta indrumare a lui David Levy §i LawsonLowrey. A fost 0 perioada in primul randfecunda dar cam haotica (lucra la pregatirea

Capitolul3

doctoratului); descopera incompatibilitateacare exista intre spiritulinalt speculativ carac­teristic la "Institut for Child Guidance" §i con­cePtiile riguros experimentale §i statistice caredominau Ia Columbia - astfel spus mtre gandi­rea lui Freud §i cea a lui Thorndike.

Ace§ti ani la New-York au fost urmati de 0perioada de 20 de ani in timpul carora a fostdirector la 0 tlinica psihopedagogica ,~inRochester. Cerintele vremii erau centrate peaspectul practical muncii, adicil. pe rezultateleobtinute de speciali§ti in urma lucrului cucopiii, adolescentii §i adultii problema.

In cursul acestor ani, diver§i membri aic1inicii au introdus vederile psihanalistea luiOtto Rank §i ale grupului de psihiatri §i de asis­tentisociali cunoscuti in S.U.A. sub numele de,,~coala de la Philadelphia". De§i contactelelui Rogers, personale, cu Rank s-au limit at la 3zile de studiu organizate la clinica, concePtiilesale au exercitat 0 influenta profunda asupragandirii sale, ca de altfel asupra 'i:ntregului per­sonal de la clinica. Mai precis, vederile luiRank au dus Ia cristalizarea anumitor conceptiiteoretice care existau la Rogers in stadiul deschita de proiect (dupa cum marturise§teautorul). Aceasta intalnire cu Rank coincideacu perioada ill care "eu simteam ca devin maicomplet, mai eficace ca terapeut §i 'i:ncepeamsa intrevad 0 anumita ordine in procesul ter­apeutic. ~i din acest moment aceasta ordinemi-a aparut inerenta experientei terapeutiee.Adica, contrar anumitor teorii psihanalitice ­ale caror enunturi se limitau la a masura sursade experienta - aceasta ordine nu era strainaexperientei, ea nu venea impusa din afara". (C.ROGERS).

Putin dupa acest progres aJ gandirii sale, i seofera 0 catedra de psihologie c1inica la OhioState University, un de se gase§te confruntat cuo situatie foarte noua: descopera spre marea sasurprindere ca principiile terapeutice pe care Ieelaborase §i care 11ghidasera mai mult sau maiputin implicit la Rochester, erau departe de a fievidente tinerilor clinicieni - studenti §i colegi.Realizeaza ca, concePtiiIe sale privind pSI­hoterapia aveau 0 turnura mult prea iIidepen­denta §i personala, §i ca, gandirea sa de clini­cian avea 0 tenta ce contrazicea considerabilgandirea(principiile) statuata(e) la acea vreme.

Page 78: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia rogersiana centrata pe persoana - 0 experienta de "crel?tere" afectiva - 81

Rogers marturisqte: "Pana in acest mo­ment am trait sub impresia ca ideile §iprincipi­ile mele de terapeut reprezentau un simpluefort de elucidare a principiilor care ghidasenl«toti terapeutii»".

.Dupa 1940 intra la U niversitatea din Chi­cago unde petrece 10 ani, timp in care pune pepicioare programe de cercetare Hirgite (de in­vatare, de training, de administrare) prin par­ticiparea studentilor §i din alte domenii decatcel al psihologiei cliniee (pedagogie, sociolo­gie, psihologie industriala) ..

Incepand cu anull928, in timpul vacante­lor, intre 15 §i 20 de ore pe saptamma, incepesa asiste numeroase persoane in eforturile lorde asanare ~i de dezvoltare (cre§tere) psihica,persoane care mai mult decat oricare alta sursaau stimulat eforturile sale atat teoretice cat §ipractice care au dus la intelegerea fenomenuluiterapeutic, structurii personalitatii §i fenome­nelor conexe.

Inainte de a prezenta teoria sa se impune sacitez una din atitudinile §i concePtiile funda­mentale de care Rogers a tinut indeosebi cont]'n evaluarea teoriilor sale, §i anume: credintasa ferma (neclintita) in intaietatea de ordinsubiectiv: "Omul traie§te esentialmente intr-olume subiectiva §i personala. Activitatile sale,chiar §i cele mai inalte obiective - eforturilesale §tiintifice, cantitative, matematiee etc. ­reprezinta expresia scopurilor subiective §ilucrurilor subiective.

In concluzie, de§i ma indoiesc de posibili­tate a ca exista un adevar subiectiv, in aceeasimasura cred ca nu voi putea niciodata sa ajungla cunoa§terea totala. Este yorba ca ceea ce seconsidera in general drept «Cunoa§terea§tiintifica» nu exista. Nu exista decat perceptiiindividuale a ceea ce se manifesta la fiecare

dintre noi, ca reprezentand acest domeniu decunoa§tere" (CARL ROGERS).

2. Premise teoretice In psihote­rapia rogersiana

2.1. "Nondirectivitate" san "centrare pepersoana"

Psihoterapia centrata pe client se inscrie in

curentul orientarilor psihoterapeutice expe­rientialiste; aparuta initial sub denumirea depsihoterapie non-directiva, eontrazicea consi­derabil principiile statuatela ace a vreme, cons..;tituind un adevarat §oc ideologic, caci ideeaunui tratament psihoterapeutic "lipsit de di­rectii", de diagnostice §i interpretari, a afectatpresiunea sangvina a unor practicieni "con§ti­incio§i", revoltati de lipsa de competenta §iresponsabilitate profesionala a unei asemeneaformule. ~i aceasta, deoarece ideea de «non­direqie» pare atat de simpla §i atat de u§or deimbogatit prin imaginatie, incl:t la prima ve­dere nu se preteaza la alte eomentarii.

Deoarece se pare ca exista un curios decalajintre cunoa§terea §i intelegerea terapiei roger­siene (lueru observat de Rogers ehiar in medi­ile profesionale americane), vom prezenta unanumit numar de factori care par sa favorizezefixarea tempiei rogersiene numai la nivelulnon -directiv §i implicit, prin aceasta yominsista asupra a doua concepte larg vehiculate<<TIon-directivitate» §i «centrare pe client»"Symbol" client-centered. Inainte de toate,este incontestabil ca un termen ca «non-direc­tivitate» nu are aliura unui program. Deasemenea, profesionistul ramurii, convins capsihoterapia nu are deloc secrete pentru eL l§limagineaza cu u§urinta di singurul cu\'ant alacestui demers il informeaza cu tot ceeste util

sa §tie despre acest lucru. Daca temlenu] iisugereaza lucruri care vin in eoncordanr;i euparerile sale personale. nu ezi:a sa se d.eciarepartizan al concepliilor non-directive. In cazcontrar, nu ezita mai mull sa declare ca psi­hoterapia non-direetiva nu este 0 adevaratapsihoterapie. ca ea nu se potrive§te dedtcazurilor foane benigne etc. :vIai mult, ideeade «non -direqie» se refera indeaproape lastructura obi~nuinrelor mentale §i sociale, aconvingerilor. a dorintelor marturisite §inemarturisite a celor mai multi dintre noi.

In domeniul relatiilor umane, nevoia de adomina, ~i sub forme deghizate nevoia de a fidominat, inving de departe nevoile de a se elib­era §i de a fi liber . Schimbarile cerute de con­ceptiile lui Rogers merg deci, intr-o masuravariabila, impotriva nevoilor majoritatii oame­nilor - aceasta cel putin in stadiul actual alevolutiei umane. Aceasta ultima restriqie este

Page 79: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

82

evident importanta. Filra ea, afirmalia careprecede - ~i anume frica de adevarata libertate- ar implica 0 concePtie a omului direct con­trara aceleia care se afla' 1a baza demersuluirogersian. btr-adevar, in timp ce llevoile dedependenta §i de independenta se dovedescamindoua pro fund Inradiicinate, istorla omu­lui pare sa demonsteze suficient di nevoia deindependenta manifesta 0 capacitate decre~tere care, oridt de lentil §i neregulata ar fi,nu inccteaza sa apereze.

Cat despre ap1icabilitatea princlpnlorrogersiene 1a relatiile umane in general, majo­ritatea oameni1or par incapabili sa conceapaposibilitatea.

Majoritatea contemporanilor no§tri. Chlaroccidentali, chiar paltizani ai ideologiilor 1i­berale §i democratice, au 0 conceptie esential­mente ierarhid a relatiilor Interpersonaie, 0conceptie balata pe raporturile de superiori­tate-inferioritate, de ascendent-supunere, deautoritate-subordonare. Desigur, aceste cuvin­te cu indirdHura emotionaHi sunt cu sigurantl1tabu, atitudinile care corespund, subzista subetichete acceptabile: "competenta" sau"res­ponsabilitate". Adesea "responsabilitatea"mascheaza pe de 0 parte, nevoile de ascendent§i de dominare a celui care 0 exercita §i, pe deaJta parte, tendintele la dependenta §i la celmai mic efort al aceluia care este obiectul aces­

tei responsabilitati. Toate acestea se efectueazaintr-o maniera, tara indoiala, larg incon§tienta§i intr-o cultma inca bazata pe dreptul celuimai putemic. Mergand mai departe §i referin­du-ne la interactiunea directa client-terapeut,s-a dovedit cii unii dintre clinicieni, practicandpsihoterapia intr-o maniera practic identica cucea a lui Rogers «<non-directiv»), nu obtineaurezultate comparabile. Din analiza intervi­urilor §i din discutiile in grup, a rezultat ca ceicare e§uau in eforturile lor de terapeuti non­directivi aplicau noua metoda Hiravreo angaja­re personala. Se comportau in maniera unui"ecran neutru" - notiune psihanalitica a rolu­lui terapeutului, in voga in epoca. Comporta­mentullor non -directiv era numai de circum­

stant11. Era un rol, nimic mai mult. Acest rol iladoptau pur §i simplu pentru di era practicat,aparent cu sueees, de colegii sau profesorii lor.Nu s-au gandit niciodatil 1a atitudini1e §i

Capito!ul 3

convingerile subiacente acestui gen de com­portament; s-a dovedit chiar ca unii din ace§titerapeuti pseudo-non-directivi intretineauopinii de-a dreptul eontrarii celor care s-audovedit, dupa aceea, ca fiind indispensabi1eunei practici fecunde acestui demers.

Observatii de acest gen, I-au condus (deter­minat) pe Rogers sa concluzioneze ca ceea ceconteaza, in aceasta psihoterapie, nu esteabsenta directivelor, ci prezenta 1a terapeut aunor atitudini vis-a-vis de client §i a unei anu­mite conceptii asupra relatiilor umane. Altfe1spus, e1a ajuns sa inteleagil ca esenta demersu­llli sau nu consta atat intr-o maniera de a

actiona, cat intr-o noua mafljera de fi. Dacacomportamentul terapeutului nu va fi expresiaanumitor atitudini §i convingeri profundinradacinate in personalitatea sa, el nu va reusisa decJan§eze la client genul de praces numit"actualizare de sine" sau "cre§tere (dezvoltare)personaUi". De§i aceste aspecte vor fi prezentein paginile ce urmeaza, Ie-am mentionat aicinumai pentru a elucida semnificatia fenome­nului «client-centered» (centrare pe client),care in urma dezvoltilrilor ulterioare, vine sainlocuiasca termenul de «non-directiv».

Pentru ca procesul terapeutic sa fie fecund,trebuie ca e1sa se efectueze in functie de expe­rienta clientului, nu in functie de teoriile §iprincipiile stnline acestei experiente. Pentru caterapeutul sa fie eficient, trebuie ca el saadopte, vis-a-vis de clientul sau, 0 atitudineempatica; trebuie sa se straduiasca sa secufunde cu clientul, in lumea suhiectiva aacestuia. Clientu1 trebuie sa fie centrul intre­prinderii, nu numai in sensul ca el este benefi­ciarul, ci intr-un sens mai intrinsec. Intelege­rea experientei sale personale trebuie sa ser­veasdi drept ghid §i criteriu in procesul dereorganizare a atitudinilor sale §i in conduitaulterioara a vielii sale. De aici termenul de«client-centered», indicativ a1curentului ideo­cratie al procesului, adiea a inradacinarii salein experienta traita de client.

De asemenea, se mai vehiculeaza adeseaideea ca., "eu anumite subieete sau in anumitemomente, nu este nimic mai bun de facutdedit sa te dovede§ti strict nondirectiv", imp1i­catia fiind ca subiectul se dovede§te intratabil.Fara indoiala, notiunea de «non-directie»

Page 80: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia rogersiana centrata pe persoana - 0 experienla de "cre~tere" afectilf3 - 83

del'"

care este la baza opiniilor de acest gen, este ceade laisser-faire. Nu poate fi 'impiedicata 'intre­barea daca cei care sustin aceasta 'i§idau sernade faptul ca, comportamentul clientului 'intimpul interviului este determinat 'intr-o largamasura, de eel al terapeutului. De altfel, ceeace-l califica ca "intratabil" este, poate, singu­rul fundament pe care se poate edifica autode­terminarea care este scopul terapiei. Din punctde vedere extern, nondirectia §i neinterventia(laisser- faire) se aseamana incontestabil. Dar'in intentia §i specificitatea lor, cei doi termenin-au nimic 'in comun. «Non-directia», a§acum se 'intelege prin intermediul opiniei luiRogers, este inspirata de 0 atitudine neconditi­onal pozitiva, 'in timp ce neinterventia (laisser­faire) se reduce esentialmente la indiferen1a,respectiv la 0 toleran1a vecina cu dispretul. Ori,'intr-o relatie care se afi§eaza ca fiind patrunsade respect, de 'intelegere §i de dHdura (carac­teristidl reclamata actualmente de toate

metodele terapeutice tara exceptie), atitudineade "laisser-faire" nu este atilt de inofensiva pecat cred cei care 0 aplica. Clientul recunoa§tecaracterul negativ, 'in mod tacit critc §i defen­siv al acestei atitudini. a asemenea experientaeste nu numai penibila pentru cel care sea§teapta sa gaseasca la terpeut primirea pe careeste incapabil sa 0 descopere 'in alta parte, darea 'intare§te atitudinea de ambivalenta §i dis­perarea care 11submineaza (distruge). Clientulreactioneaza fie parasind inteprinderea ter­apeutica, fie refuzand 'in mod tacit sa se anga­jeze intr-un efort - temporar stangaci, darpotential fecund - de autodeterminare. Catdespre procesul de alternata de faze de inter­ventie §i laisser-faire, confuzia §i oscilatiileemotionale pe care trebuie sa Ie provoace laclient par cel mai putin terapeutic.

Este adevarat ca rolul terapeutului nondirec­tiv se descrie adesea ca "inactiv". Totusi, se cu­vine a se mtelege acest termen 'intr-o masura oa­recum orientala, msemnind nu absenta de ac­tivitate, ci absenta de activitate interventionala.De altfel, terapeutul rogersian "inactiv" esteintens angajat 'in procesul de redresare, dar sefere§te cu grija sa deranjeze dezvoltarea inerenta,straduindu-se sa 0 faciliteze. Acum, acesta ter­apie poate fi caracterizata ca f:tindun proces de"cataliza" 'in opozitie cu notiunea de analiza.

In opinia §i practica Iui Rogers «l1on­

direqia» se reduce esentialmente la ablinereade la judecaHl evaluanta, nu la absenta func1ieide judecata; orice activitate coerenHi cerefolosirea constanta a acestei funqii. De altfel,a intelege inseamna a judeca - daca nu cali­tate a cel putin existenta unui lucru sau a unuieveniment dat. Ratiunea despre care este vorbaaici se refera la calitatea adevarata sau falsa,buna sau rea, liludabila sau condamnabila,realisUl sau iluzoire a ceea ce clientulraporteaza.

2.2. Conceptia rogershm.avoltarea umana

In acest moment, fiind clarificate notiunilecare impiedica 0 'inte1egere adecvata a terapieirogersiene, putem intra in miezul problemei.

In exprimarea cea mai simpla, ideeapala a acestei conceptii terapeutice este capaci­tatea individului, ea mal explicit traducandu-se:fiinta umana are capacitatea, latenta dadi numanifesta, de a se Intelege pe ea Insa§i §i de a-§irezolva problemele suficient pentru satisfac­erea §i eficacitatea necesara functionarii adec­vate; de adaugat ca are de asemenea 0 tendinFsa exerseze acesta capacitate; ca poten1ia1e,acesta capacitate §1acesta tendinta sunt iner­ente oricami om. Exercitarea acestei capacita1ireclama un context de relatii umane poziti\e,favorabile conversatiei §i ridicarii "e-abi": ai:­fel spus, ea reclama relatii lipsite de a::neninv.resau de sfidare (provocare) cu ideea:a subiectulse amelioreaza elinsusi.

" ...., -' - ' ,... '

Impreuna, aceste do1.13.propur:.en i, .,tenCm-ta" §i "capacitatea") rez-c.na ceca ce seraporteaza la acesta terapie. erice ipoteza,orice afirma!ie §i arice prac:ica.

• Capacitatea nu are :1imic specializat,nimic special; nti este ,-reo aptitudine santrasatura specificS., oi un mod de functionarecaracteristic §i eminamente uman. Acest modeste bazat pe capaciratea de cunoa§tere reflexi­va, adica pe capacitatea, nu numai de a §ti, cide a §ti ca §tii. Cunoa§terea reflexiva face posi­bila autoevaluarea §i autocorectia, operatiunifundamentale ale capacitatii in ehestiune.

De remarcat ea nu este vorba de 0 capaci­tate de 'intelegere completa §i foarte corecta cide un grad de 'intelegere, imperfect, filra

Page 81: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

84

lndoiaUi, dar suficient fiedimi pas aI procesuluide adaptare §i integrare care este existentaumana: este 0 lntelegere activa, mtr-un felvitala, orientata nu spre conceptualizare, cispre actiune. Cat despre capacitatea individu­lui de a-§i rezolva problemele, este vorba desolutii ad-hoc care permit 0 continuarefecunda a procesului neancetat de solutionarede probleme, care este dezvoltarea spre matu­ritate. Sa notam ca scopul spre care aceastacapacitate se orienteaza este formulat nu \'ntermeni de naroc ci in termeni de "functionareadecvaHi", COl1structiva, satisfaciHoare inansamblu §L lucru esential: realizabil oricare arfi contingentele (raporturile) mediului (1n a§amasura iDeat aceste contingente sa nu repre­zinte vioHhi manifeste §i persistente ale condi­tinor de via\a umana).

Dintr-un punct de vedere mai specializat,capacitatea individului este manifestarea psiho­logicS: a ceea ce se nume§te in limbaj mai ab­stract, tendinta la actualizare a organismului.

@ Tendinta la actl.l.alizare a organismuluieste fundamentala. Ea vegheaza la exersareatuturor functiilor, aUlt fizice cat §i experentia­Ie; ea vizeaza in mod constant sa dezvoltepotentialitatile individului pentru a asiguraconversatia §i "imbogatirea" sa tinand cont deposibiliUltile §i limitele mediului. 0 observatie,termenul de imbogatire este folosit in sensuleel mai general, ingloband tot ceea ce favori­zeaza dezvoltarea (satisfactia sufleteasca) prinsporirea a tot ce are §i a tot ce este individul,prin cre§terea importantei sale, a culturii, pu­teril, fericirii, talentelor, pUkerii, posesiunilorsale §i a tot ceea ce amplifica satisfaqia rezul­tata de aici. De altfel, acest termen trebuieinteles in sens subiectiv!

Ceea ce tendinta actualizanta vizeaza saatinga este ceea ce subiectul percepe ca fiind 0ridicare a moralului sau imbogatire - nu inmod necesar ceea ce este obiectiv sau intrinsecimbogatire.

Tendinta la actualizare a potentialelororganismului, a§a cum este conceputa in teorialui Rogers, opereaza in ordine genetica (dez­voltarea individului) ca §i in ordine psiho­genetica (dezvoltarea speciei).

Din punet de vedere genetic, ipotezaprivind tendinta la actualizare a organismului

Capitolul3

afirma ca procesul de organizare al experienteieste comparabil, in orientarea sa, cu procesuldezvoltarii fizice (evolutia spre specimenuladult §i sanatos conform legilor genetice speci­fice speciei). Dadi experienta poate sa se orga­nizeze in absenta factorilor perturbanti gravi,acesta organizare - fiind cuprinsa aici expresiasa in comportament - se va efectua in sensulmaturitatii §i functionarii adecvate, adica insensul comportamentului rational, social,subiectiv, satisIacator §i obiectiv eficace.

Se pune intebarea: cum se explica atuncifluxul patologiei psihologice §i sociale?

Nu trebuie uitat ca este fundamentala

conditia enuntatii mai sus, relativa la eficaci­tate a actualizarii acestei capacitati, §i anume, unclimat uman propice, lipsit de amenintarea"eului" individual; foarte important de remar­cat ca acest climat urnan este de ordin fenome­

nal, deci subiectiv; individul, tendinta sa laactualizare §i notiunea "eului" fac toate partedin lumea fenomenala. De aici rezulta ca ceeace conteza nu este caracterul intrinsec pozitiv alconditiilor, ci perceptia acestor conditii de catresubiect, lucm valabil §iin cazul notiunii de "eu"(important este "eul" a§a cum este perceput desubiect, §i nu cum exista in realitate).

Ca §i tendinta la actualizare, notiunea euluijoaca un rol de prim ordin in conceptia teore­tlea a lui Rogers. Una reprezinta ideea princi­paUl a teoriei sale asupra terapiei, cealalta,pivotul teoriei sale asupra personalitatii.

• Notiunea eu-lui este 0 structura perceptu­ala, adica un ansamblu organizat §i schimbiitoral perceptiilor raportandu-se la insu§i subiec­tul. Ca exemplu al acestei perceptii yom cita:caracteristicile, atributele, calitatile §i defecte­Ie, capacitatile §i limitele, valorile §i relaliile pecare subiectulle recunoa§te ca descriptive alelui insu§i §i pe care Ie percepe ca dandu-i iden­titatea. Aceasta structura perceptuala face evi­dent parte -parte centrala- din structuraperceptualil ingloband toate experientele subi­ectului din fiecare moment al existentei sale.

Dupa acesta definitie concisa sa vedemrolul "eului". Eul, Iaca.nd parte inerenta dinunitatea psihologica totala indicata prin ter­menul "organism", rezulta ca este subiect aloperatiei( aqiunii) tendintei la actualizare.Conjugarea acestor doi factori - tendinta la

Page 82: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia rogersiana centrata pe persoana - 0 experienla de "crel?tere" afectiv3 - 8S

actualizare §i notiunea eului- determina com­portamentul. Prima reprezinta factorul dina­mic, a doua factorul reglator, una fumizeazadeci energia, cealalta direqia.

Tendinta la actualizare a eului actioneazaconstant §i vizeaza constant conversatia §iimbogatirea eului. Adica se opune la tot ceeompromite eulin sensul fie al diminuarii, fieal devalorizarii sau al contradictiei. Totu§i,succesul sau eficacitatea acestei aC1iuni nudepind deloe de situatia "reala", "obieetiva",ei de situatia a§a cum 0 pereepe subiectul. Orisubiectu1 percepe situatia in functie de no1i­unea eului sau; pereepe lumea prin prismaeului sau: ceea ce se raporteza la eu are tendin­1a sa fie perceput m relief §i este susceptibil dea fi modificat in functie de dorintele §inelini§tile subiectului; ceea ee nu se raporteazala eu are tendinta de a fi perceput mai vag sausa fie total neglijat. A§adar, notiunea euluidetermina eficacitatea sau lipsa de eficacitate atendintei actulizante. Eficacitatea tendintei laactualizare a eului depinde de caracterul realistal notiunii de eu. Notiunea eului este realistadnd exista concordanta sau congruenta mtreatributele pe care subiectul crede ca Ie poseda§i cele pe care Ie poseda in realitate. 0 modali­tate de a verifiea notiunea exista, desigur nuabsoluta, dar suficienta pentm nevoile prac­tice. Pentru a verifica caracterul realist al unei

perceptii oarecare privind notiunea eului, indi­vidul dispune de doua surse de criterii. Unuldintre aceste criterii este experienta traita ­sentimente, dorinte, nelini§ti ale subiectuluireferitor la obiectul in cauza. Celalalt criteriuconsta i'n dovada pe care 0 furnizeaza compor­tamentul subiectului §i prin comportamentulaltuia in ceea ce-l prive§te.

Daca exista congmenta i'ntre "perceptie" §i"realitate", in ce prive§te notiunea eului, acti­unea tendintei actualizante va fi adecvat con­dusa de notiunea eului §i individul va aveatoate §ansele pentm a-§i atinge scopurile pecare §i Ie propune, de asemenea comporta­mentul sau va avea tendinta de a asiguramentinerea §i i:mbogatirea eului. In caz nega­tiv, adica acolo unde notiunea eului comportalacune §i erori, tendinta actualizanta va fi prostluminata; ea i§i va propune scopuri greu deatins daca nu irealizabile, §i - orice alt lucm

fiind la fel- va ajunge 1aqec, cu toate fmsHirilecare rezulta §i care i'mpiedica buna functio­nare.

In conc1uzie 0 notiune a eului realista esteprimordiala, dar pentm ca aceasta sa fie rea­lista ea trebuie sa fie fundamentata pe expe­rienla autenticil a subiectului, adici1 pe ceea cesimte i'n mod real.

It Libertatea experentiala este conditiaesenliala a acestei fundamentilri autentice. Ease refera in mod esentialla experienta, deci lafenomene interne §i consta i'n faptul ca subiec­tul se simte 1iber de a recunoa§te a§a cuminlelege. In alti termeni ea presupune ca subi­ectul nu se simte obligat sa-§i nege sau sa-§ideformeze opiniile §i atitudinile intime pentma menline afectiunea sau aprecierea persoane­lor importante pentm el.

Acesta libertate exista dnd subiectul i'§i daseama de ceea ce-i este permis sa exprime (eelputin verbal): experienta sa, emotiile §i do­rintele a§a cum Ie simte §i independent de con­formitatea lor la norme1e sociale §i morale careguvemeaza mediul sau. Altrel spus, subiectuleste psihologic liber dnd nu se simte obligat sanege sau sa deformeze ceea ce simte pentm apastra, fie afectiunea sau stima celorlalti carejoaca un rol important i'n "economia" sainterna, fie stima de sine.

Cand libertatea experential3. a subiectuluieste amenintata, acestuia nu-i este pennis sasimta sentimentele pe care Ie simte totu~i inmod manifest, sub pedeapsa de a pierdeconditiile de care depind actualizarea sa, ~ianume, afectiunea sau stima ceior care joacaun rol important m viala sa. "\ elini§tea cauza­ta de acesta ameninlare 11 impinge sa-§ireprime, mai mtai e:\1eriorizarea, apoi exis­tenta sentimentelor sale. Procedeul dovedin­du-se "fecund", adica reprimand conditiileconservarii §i ridicilrii moralului eului, tindesa-l adopte ca mod de viata. Totu§i, 0 parte aexperientei sale traite, reale, sdipand cunoa§­terii sale, controlul comportamentului sau i'iscapa i'n aceea§i masura. Din acel moment seproduc dezamagiri §i deceplii §i subiectuldevine confuz, dezorientat, pe scmt, nevrotic.Deci, aceasta alienare a subiectului i'n raportcu experienta tr~iita este chiar ceea ce constituepersonalitatea nevrotica.

Page 83: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

86

Intr-o perioada determinanta, sensibiliidezvoltarii sale -nu in mod necesar copilaria­drepturile la perceperea autentica a experienteisale au fost amenintate sau violate. Ceea ceeste spectaculos in evolutia acestor persoaneeste lupta pe care unii dintre ei 0 duc impotri­va conditiei lor care poate sa-i ridice deasupraomului mediu. Personalitatea lor po ate doban­di un relief §i 0 productivitate care lipse§tefoarte des persoanei "normale", la care home­ostazia psihologica, rar perturbata, poateajunge (duce) la un echilibru vecin custagnarea.

Conc1uzionad, cand tendinta actualizanta sepoate exersa in conditii favorabile, adica, rarapiedici psihologice grave, individul se va dezvol­ta in sensul maturitatii. Perceptia despre elinsu§i, §i a mediului sau §i comportamentul carese articuleaza pe aceste perceptii, se vor modifi­ca constant in sensul unei diferentieri §i a uneiautonomii crescande, tipice progresului sprestare a de adult. Personalitatea va reprezentadeci actualizarea maxima a potentialitatilor"organismului". Mai concret, personalitatea sedezvolta dupa un model comparabil dezvoltiiriifizice care, §i ea, este determinata de tendintaactualizanta exersandu-se la un nivel mai ele­

mentar §i conducand la diferentierea functiilor§i organelor caracteristice maturitatii fizice.

Dad individul poate "sa-§i traiasca expe­rienta", in mod special experientele care seraporteaza la "eu", daca poate sa-§i inteleagape deplin sentimentele, gandurile §i dorintele,rara a trebui sa recurga la manevre defensive,va fi corespondenta intre experienta sa realii,traita §iperceptiile sale. Experientele negative ­de ostilitate, de inferioritate, de frica, vor fireprezentate in con§tiinta, la fel de u§or §i fidelca experientele pozitive de securitate, succes,afectiune. Dad exista corespondenta stransaintre experienta §i perceptie, nu va rezultadeceit faptul ca, comportamentul va fi adecvatcondus, caci este perceptia, mai ales perceptia"eului", cea care determina directia acestuia(atentie, "adecvat" §i nu "perfect"). Acestadirectie intema va fi adecvata nu pentru caomul este "nascut bun" sau pentru ca estedeterminat de tendinte de automie §i deresponsabilitate, ci pentru urmatoarele motive.

Capitolul3

Pe masura ce individul se dezvolta, sumaexperientelor sale cre§te. Dar nu este numaicre§tere. In cadrul largirii lumii interioare anevoilor sale, §i a lumii exterioare, a mijloace­lor de satisfacere a acestor nevoi, structuraexperimentala (experentiala) se modifica. Sem­nificatia §i importanta subiectiva a anumitorelemente se schimba. Aceste schimbari se fac in

general in sensul unei perceperi mai realiste adatelor experientei. Experienta fiind mai bineperceputa, ea este mai bine evaluata §i, totu§i,ea serve§te mai bine ansamblul nevoilor. ~timca una din nevoile fundamentale ale omului

este nevoia de afectiune §i respect din parteasemenilor. Ori, pe masura ce experienta sacre§te, subiectul i§i da seama ca modul cel maisigur §i mai economic de a-§i asigura acestaafectiune §i acest respect consta in a se com­porta intr-o maniera rezonabila §i sociaHL Pescurt, exista disponibilitatea experientei ca §i'imbogatirea sa progresiva care permite joculfunctiilor de autoevaluare §i autocorectie.Aceste functii, la randul lor, conduc com­portamentul in sensul maturitatii personale.

a data cu 'indreptarea individului sprestarea adultii, acesta i§i da seama de diversi­tatea §i chiar de divergenta nevoilor sale funda­mentale, biologice, sociale §i specific umane.Daca ii este permis sa evalueze masura deplacere §iprofit pe care i-o procura satisfacerea- nu in mod necesar completa, dar echilibrata­a nevoilor sale, comportamentul sau va fi, inansamblu, adecvat, rational, social §i moral. Inalti termeni, daca individul i§i da seama dedatele experientei sale, el va putea sa Ie supunaunui proces - implicit sau explicit - de evalu­are, de verificare §i, la nevoie, de corectie.Atunci, tinand cont de varietatea nevoilor sale,el va 'incerca sa Ie satisfaca pe toate, armo­nizand c'it mai bine posibil experienta sa cucomportamentul sau; va rezulta de aici, unanumit echilibru. Intr-o ultima analiza, estedeci capacitate a fiintei umane de a-§i da seamade experienta sa, sa 0 evalueze, s-o verifice, s­o corecteze, ceea ce exprima tendita sa ineren­ta la dezvoltarea spre maturitate, deci spreautonomie §i responsabilitate.

Mersul pozitiv al dezvoltiirii sale nu esteprin urmare efectul unor mecanisme sau agenti

Page 84: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia rogersiana centrata pe persoana - 0 experientii de "cre¥tere" afectiva - 87

speciali, externi sau interni; este produsul con­jugarii fortelor interne, pozitive in orientarealui §i a fortelor externe, favorabile actualizariiacestor forte.

Pentru a conc1uziona, remarcam ca desra­~urarea favorabila §i procesele de autoevaluare~iautodireclie implicate depind inainte de toa­te de masura in care experienla este disponibilacon§tiinlei. Daca date Ie experenliale impor­tante lipsesc, balanla va fi falsificata §i alegerilevor fi inadecvate.

In ceea ce prive§te individul care a avutnorocul sa se dezvolte ill condilii favorabile,ipoteza care a fost enunlata anterior nu pare sapuna probleme (prea) mari. Dar cand estevorba de indivizi a caror dezvoltare s-a efectu­

at in conditii mai pUlin favorabile sau netvatamatoare (corupatoare), aceasta concePtiepozitiva a dezvoltarii umane - §i, in consecinta,a tratamentului - pare indoielnica, eel pUlin laprima vedere. La individul a carui functionareeste deranjata, potentialul de autoevaluare §iautodirectie este alterat in asemenea masurainc~lt trebuie sa se apeleze la profesionist pen­tru "a se deseurea"? Terapia poate da rezultatela asemenea persoane?

Aceste probleme sunt normale §i cu atatmai de inleles eu cat ipoteza eapaeitatii indi­vidului antrene<lza anumite eonsecinte putinatragatoare pentru omul-terapeut. Daca seadmite ca, clientul sau este potential eapabilsa-§i rezolve problemele, rolul profesionistuluieste - sau pare a fi - pus in discutie.

Dupa eonceptia tradilionala, profesionistulse bucura de prerogativele specialistului (agen­tului)! Rogersianul recunoa§te ca aceasta eon­ceptie este perfect valabila in afara de cawlcand este vorba de psihoterapie. Aceasta eon­stand in reorganizarea experienlei, nu poate fioperata decat de eel care traie§te aeeasta expe­rienta, adica clientul. In psihoterapia roger­siana oricat de paradoxal ar fi, subiectul delinein acela§i timp rolurile de agent §i de client.Cat despre "praetician", rolul sau se limiteazala crearea conditiilor favorabile indepliniriirolului clientului. In consecinta, se abtine de laorice activitate interventionista ca cea de aexplora experienta elientului, de a-I interpretasau de a ghida clientul in explorarile sau inter­pretarile sale.

Aceasta abtinere se impune din urmatorulmotiv: autonomia clientului ca persoana. Ori,modalitatea cea mai directa. §i cea mai sigurade a atinge acest scap, nu este de a varbi despreel, inseamna a crea conditiile care sa permitilclientului sa se angajeze direct in practica aees­tei autonomii - oricat de elementar ar fi, lainceput, nivelul la care se angajeaza, autono­mia nu se poate doblindi pe calea invataturiisau eonditionarii. Cum spunea foarte bineRogers, "invatatura ar distruge ucenicia".Rolul profesionistului in acesta concePlie aterapiei este deei eel de catalizator, de agentcare faciliteaza un proces dat, dar care nu-ldetermina,(Carl Rogers et G.Manan Kinget,PsychotMrapie et relation humaines; Theoneet practique de la tMrapie non-directive, Paris1965, voU).

Aceasta "rasturnare" a rolurilor §i compe­tentelor care rezulta, provoaca in general unsentiment de scepticism §i opozitie. Obiectiamajora se formuleaza 'in urmatolii termeni:"individul este incapabil sa inteleaga dinamicapropriei personalitati".

Para a intra in detalii vom da urmatorul

raspuns apartinand lui Rogers: "in indeplinireafunctiilor sale, arice terapie se serve§te deabstractii (concepte) intr-o masura variabila ~i1ntr-o maniera fie implicita, fie explicit§.. Darclientull1u are nimic de-a face cu aceste no:i­uni teare'tice. Domeniul sau este re"L:atea -:acare el se raporteaza, adica ganduri:e ,a:e. ,en­timentele, atitudinile, cont1icte Ie. :e::nerile.nevaile, pe scurt experien13. sa tr!:it!:". i C2r:Rogers et G.M2rian Kinge:. oD,ci:. 1965

3. Relatia terapeutica roger=-

siana si tehnici de dialogPana aici n -am ::-atat decat factorii interni

ai redresarii personale: prioritatea acordati'ifortelor de cre§tere ~irecuperare se explica princaracterul specific al teoriei rogersiene centratape resursele interne ale c1ientului. Cat desprelocul secundar care, de fapt, revine roluluipracticantului §i reflecta structura procesuluiterapeutic, a§a cum este conceput de Rogersyom vorbi in cele ce urmeaza.

Pe de 0 parte, terapia este un ansamblu dedispozitii §i activit,lti care se preteaza la obser­vatie §i inregistrare §i care se pot dobandi larg

Page 85: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

88

pe calea lnvatarii; aceasta categorie de conditiise indica 'in general eu numele de tehniei.

Pe de alta parte, functiile terapeutului pun'in joe anumiti [actori morali §i umani carecorespund notiunii de atitudine (tendiritii con­stanta in a percepe §i a actiona 'intr-un sensdeterminat, de ex. 'in sensul tolerantei sau alintolerantei, al respectului sau al criticii, al'increderii sau al neancrederii etc.).

Mai preocnpat de factorul uman decat deeel tehnic, practieianul de orientare rogersianaconeepe conditiile muncii sale 'in termeni deatitudine. Atitudinea principala, cea care Ieconduce pe toate celelalte, este atitudinea deconsiderare pozitiva neconditionatiL Ceea ceeste propriu acestei atitudini este - in afara car­acterului san neconclitional - autevticitatea sa.

Intr-adcvar, terapeut~l trebuie, nu numai sadovedeasca 0 asemenea atitudine, el trebuie sa

o simta. Pentm a fi terapeutic fecunda, acestiiatitudine trebuie S8. se ancoreze pro fund 'in sis­temul tendintelor §i nevoilor practicantului capersoana. Numai atunci cand reprezinta 0 ex­presie a personalitatii sale, mai precis a con­ceptiei sale despre om §i a relatiilor umane, eava putea sa se exerseze 'intr-o maniera directa,n~~turaHl §i relativ constanta, pe scurt, 'inmaniera larg autonoma.

Considerarea pozitiva neconditionata caexpresie a unui sentiment autentic, trait,reprezinta un fenomen incontestabil nou peterenul relatiilor umane, am putea observa caaceasta atitudine nu este mai degraba un ideal,'in sensul inaccesibil prin definitie, ci 0 treaptamai avansata pe frontul evolutiei psihosociale.

o conc1uzie care decurge firesc din aspecte­Ie prezentate este ca se elimina tehnicile direc­tive din campul terapeutic, iar diagnosticul econsiderat ca fiind diiunator relatier terapeuticemtrucat creeaza imaginea expertului. "Terape­utul trebuie sa aibii 0 continua dorinta de a'intelegelume lumea privata a clientului." (c.Rogers) Se evita de asemenea tehnicile manip­ulative, se evita limbajul ezoteric, metamorfic,nuantat. Orice tehnica, ca psihodrama, tehni­cile terapiei gestaltiste §i cele bioenergetice caretind sa puna terapeutul in rolul de expert dimin­uand contributia clientului sunt evitate.

Capitolul3

Totu§i practicienii terapiei non-directivefolosesc 0 varietate de tehnici in functie de§coala din care fac parte . Tehnicile propuse deRogers sunt:

(1) Clarificarea sentimentlJr clientului: se faceprin reflectie, meditatie §iafimlatie . Accen­tul este pus pe sentimente1e prezente.

(2) Reformularea eontinutului afirmatiilor eli­entului: se folosese aite cuvinte decat eelefolosite de dltre client pentru a revarsa maimulta lumina asupra problemelor eu careacesta se confrunta, pentru a eliminaconfuziile.

(3) Acceptarea neconditionata: sintetic redatapresupune comunieare empatica, auten­tica, acceptare pozitiva verbalii §i nonver­balit (mimica §i pantomimic a de tipeomprehensiv).

lo\ltetehnici utilizate 'in terapia nondireetivasunt (cf. I. Mitrofan, 1993) prezentate subforma schemei de mai jos, ea modalitati desustinere ale dialogului:

Tehnici: Ascultarea, Retlectarea, Refonnularea

(1) Ascultarea activa: Terapeutul sustine §i 'in­curajeaza nonverbal (prin postura, privire, mi­mica, mi§cari ale capului, sunete aprobative)ceea ce spune subiectul.

(2) Tehnici de retlectare:

• Reflectarea/Repetitia ecou: Terapeutulreia, ea un ecou, 0 parte din ceea ce spunesubieetul. Se pastreaza limbajul subiectului(ral: se simte aeceptat/'ineurajat sa camunice)aeeentuandu-se euvintele/expresiile cheie, cusemnificatie mare(rol: clarificare/netezireadrumului catre salutie).

• Repetitia pe alt ton/cu 0 nuanta de umor:

Terapeutul reia 0 parte din ceea ce spunesubieetul, dar pe alt ton. (Rol: sehimbarea per­speetivei asupra evenimentului. Atentie la tipulde umor! Se recomanda umarul neagresiv,bland).

• Amplificarea: Se folose§te pentru a seoate'in evidenta un aspect pozitiv /fata pozitiva,constructiva a situatiei sau atunci cand urma­rim obtinera unui efect paradoxal: prin ampli­ficarea suplimentara introdusa de terapeut,

Page 86: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoierapia rogersiana centraUi pe persoana - 0 experienlli de "crel?tere" afectiva - 89

subiectul ajunge sa vadil situatia la dimensiu··nile ei reale.

(3) Tehnici de reformulare:

• Reformularea prin invershmea raportuluifigura-fond: Se obline 0 noua viziune asupraansamblului, lara a se adauga sau omite cevadin detaliile oferite de subiect. Se poate folosiatunci cand subiectul este nemultumit demadul cum a (re)actionat intr-o anumitasituatie. Privit dintr-o aWl perspectiva, com­portamentul sau se poate dovedi pozitiv. Se ur­mare§te un efect §oc, ell consednte in planulimaginii de sinejpozitivarea imaginii de sine.

e Reformularea sinteza:

Reformularea in cuvinte-cheie (se seoate inevidenta ceea ce este esential pentru subiect).

• Reformularea clarificatoare:

Terapeutul formuleaza ceea ce subiectul asimtit dar nu poate exprima. Atentie la sugestii!

(4) Tehnici de deschidere:

•• Deschiderea: Cand subiectul pare ca seblocheaza, dialogul este sustinutj redeschisprin formulari neutre de tipul: "Si ...", "Decitu ... ", "A§adar..." §.a.m.d.

Alte conditii ale dialogului:

Locul evaluarii in subiect:

Terapeutul nu judeca ceea ce-i spunesubiectul, nu evalueaza, nu-§i impune propriilesale valori §i standarde, nu sugereaza solutii.Terapeutul doar asculta, accepta neconditio­nat, clarifica. Formularile sunt de tipul: "Tue§ti suparat pe ... "; "Ii se pare ca..."; "Tu crezica e§ti rau pentru ca..."; "Tu simti ca ... ". Rol:aceste formulari pun in evidenta faptul ca doaraprecierea clientului in legatura cu situallaconteaza cu adevarat. Subiectul nu va mai per­cepe sistemele de valori ca fiind imuabile, ex­terioare, ameninlatoare, ci personale, bazatepe propria experien~a §i restructurabile in func­~ie de acestea.

Comunicarea aid §i acum: Chiar atuncicand sunt relatate fapte petrecute in treeut, co­municarea se mentine focalizata pe ceea ce se

petrece aici §i acum. Situatia trecuta este adusain prezent. Formularile sunt de tipul: "Ce simtiacum?"; "De ce anume e§ti con§tient acum?";"Ce simti/crezi acum in legatura cu asta?" etc.

Aceste tehnici, au roInl sa ghideze procesulterapeutic, sa-l orienteze, sa faciliteze comuni­carea, accentul fiind deplasat evident catreceea ce este terapeutul §i nu catre ceea ce face.Considerand rolul terapeutului ca manifestan­du-se in domenii extrem de delicate §i com­plexe ca eel al sentimentelor, ne putem daseama ca tehnica este subordonata atitudinilor

§i structurii personalitatii terapeutului. Cad,pericolele afective sunt diferite ill fiecare caz §inici echipamentul cel mai complet n-ar putea"il1zestra" terapeutul cu tehnicile necesarepentru a interactiona intr-o maniera in acela§itimp fecunda §i "aseptidl".

Esentialin demersul terapeutic ne apare re­lalia existenta intre terapeut §i client, impor­tanta acesteia fiind subliniata de majoritateaautorilor contemporani, desigur fiecare de pepozitia sa. In ceea ce prive§te terapia rogersia­na, clientului ii revine sarcina de a dirija (con­duce) explorarea eului §i de a propune inter­pretarea materialului astfel descoperit sau, maidegraba, interpretarile acestui material. Intr-a­devar, semnifiratia experientei variind dupagradul de inte1egere de sine (sau dupa niyelulanxietatii), se intampla adesea, in timpul proce­sului, ca clientul sa schimbe de mai multe oriinterpretarea unui material experiential ciat.

Oricat de "unica" ar pmea II orice relalieinterpersonala, ea imparte unde proprietali cuorice aha relalie interpersonala. Ea manifestaunele caracteristici fundament:::le care forme a­

za stmctura ~i unele calitali afecti'ie a carorvarietate dau relaliei culoarea individuala §ifoarte des. \-aloarea umana.

Inainte de a tree:; la descrierea acestor atri­

bute §ipentru a preveni confuzia intre notiuneaspecific terapemica a unei bune relatii §i notiu­nile inrudite sunt necesare cateva precizari.Tipul de relatie despre care este vorba aiei nu sepoate confunda cu tipul de relatie care existaintre pannti §i copii, cu iegaturile afective pro­fun de §i durabile, cu devotamentul sau ne­limitat §i angajarea totala. Fiind egalitara,exclude reciprocitatea care exista intre prieteni(excluzand diferente1e de roI).

Page 87: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

90

Nu este cu aUlt mai mult, relalia de la medicla bolnav etc. In situalia terapeutica, clientuleste 'in acela§i timp obiect §i agent. De aseme­nea nu este relalia de transfer, caracteristicaterapiei psihanalitice, 'in care subiectul esteconsiderat a percepe terapeutul, cel pulin la'inceput, ca 0 figura importanta a trecutului sauasemeni unui parinte sau oricarui alt reprezen­tant al autoritalii.

Pentru ca relatia psihoterapeutica sa fie 0experienta evolutiva, de cre~tere afectiva, dedezvoltare a unui mod propriu "DE A PI" maiautonom §i mai adaptat social, este necesar a ficreata 0 atmosfera libera, calda §i permisiva,tara judecata §i evaluare.

Importanla factorului "atmosfera" se re­marca mai ales la 'inceputul relaliei, dind c1i­entul este prada unei nelini§ti (angoase) uneoriacute care 11 face hipersensibil. Tensiunea care'il determina sa caute acesta forma de asistenla,nelini§tea pe care 0 simte, amorul sau propriudus pana la iritare de necesitatea acestei re­curgeri la ajutor, Tara a mai vorbi de naturaproblemei sale, provoaca 'in el un fel de stare dealarma. In aceasta stare este adesea capabil saperceapa elementele subtile ale situatiei cu 0perspicacitate uimitoare de§i angoasa sa 'ildetermina adesea sa Ie exagereze importanla.In aceste conditii este foarte important - vitalpentru viitorul relaliei - ca atmosfera terapeu­tica sa aiba anumite calitali.

Ca este yorba de cabinetul terapeutic sauoricare situatie interpersonala, 0 atmosfera nupoate fi deloc terapeutica daca nu este impreg­nata de securitate §i de caldura. Fara acestecaliHtli, se poate, Tara 'indoiala analiza, explo­ra, informa, conditiona, pe scurt, influenta §ideci schimba individul. Dar aceste procedeeactive - sau mai bine zis tranzitive - n-ar puteaproduce genul de schimbare care corespundenotiunii de cre~tere. Caci acesta schimbarereprezinta un proces de natura 'intr-un felorganica, plecand dinauntru §i 'ingloband indi­vidulin totalitatea sa. Ori, punerea in mi§carea unui asemenea proces - §i nu 0 modificare decircumstanta, efectuata din afara, succeptibilasa se limiteze la simptomul tulburarii - ne apareca scopul terapiei.

Capitolul3

Daca rogersianul pune securitatea pe pri­mul plan al conditiilor, este pentru ca ea repre­zinta cheia de boWl a oridirei reorganizaripsihice.

Securitatea (interna), este 0 stare psihicapropice destinderii emotionale §i reorganizariiatitudinilor. Aceasta siguranta nu se reducenumai la 'increderea 'in terapeut. Cu toate caacesta incredere este de asemenea necesara, nueste suficienta pentru a stabili dezinvolturainterna potrivita. Capacitatea clientului de a-§idepa§i jena §i ru§inea pe care 0 simte dezvaluin­du-se 'in fala cuiva nu este dedit 0 manifestaredeosebita a sentimentului de eliberare produs deaceasta siguranta. Caci martorul de care se temecel mai mult, nu este terapeutul - este propriuleu. Siguranta interna nu anuleaza angoasa pecare c1ientul 0 simte confruntandu-se. Ea pro­curamai degraba forta necesara pentru a 0 in­frunia intr-o lupta - incerta, dar promitatoare.

In ceea ce prive§te caldura caracteristicaunei relatii constructive sunt necesare uneleprecizari. Aceasta tinde sa sugereze 0 anumitaintensitate, cordialitate sau ardoare, respectivo anumita sensibilitate care este la antiteza re­

latiei 'intr-adevar terapeutice. "Polaritateaafectiva" care caracterizeaza atmosfera terape­utica optimal a n-are nimic manifest. Nu esteyorba nici de prietenie, nici de amabilitate, nicide bunavoita (in sensul de baza al cuvantului),ci de 0 calitate Tacuta din bunatate, respon­sabilitate §iinteres dezinteresat. Aceasta cali tateeste implicita comportamentului terapeutului§i nu ia deloc forme explicite, susceptibile sastanjeneasca relatia §i, prin aceasta, sa impiedi­ce progresele clientului. Sintetizand putemnumi aceasta calitate optimism, nu maxim decaldura.

Pentru a avea efecte pozitive, atitudinea afec­tiva a terapeutului trebuie sa realizeze un anumeECHILIBRD. Daca este masurata, pe punctulde a sugera ca practicianul este lipsit delncredere 'in propriile sentimente, n-ar puteareu§i sa activeze fortele de dezvoltare §i actu­alizare a sinelui. Daca, 'in schimb, caldura este preaintensa, compromite 'in acest timp procesul §isolutia terapeutid. De asemenea, un a§a grad dedldum este greu de mentinut 'in mod constant petoam perioada procesului. Ori, dupa rogersian lipsade sinceritate este mai prejudiciabila succeselor

Page 88: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia rogersiana centrata pe persoana - 0 experienla de "crellltere" afectiva - 91

eforturilor practicianului decat oricare altaimperfectiune de metoda.

o oarecare variabilitate in afectivitate exista

rara indoiala §i, poate avea, de altfel, utilitate..Ceea ce conteaza este nota de baza. Pentru ca

variatiile sa fie benefice trebuie ca ele sa poatafi racute in sensul unei cre§teri. Dadl, tonulafectiv este maxim de la inceput, sdderea ul­terioara va exercita un efect defavorabil asuprarelatiei, caci subiectul are tendinta de a inter­preta orice scadere a tonusului afectiv ca declinal interesului sau ca un semn al dezaprobariidin partea terapeutului.

Nu-i de neglijat faptul ca 0 relatie interper­sonala amt de intima poate sa devina morbida,de unde se voia purificatoare. Sentimentele raumarturisite pot sa urmeze un curs nevrotic, laadapostul "transferului" §i "contratransferului".

Chiar in lipsa complicatiilor de acest gen,un climat afectiv prea intens este de natura saincite clientul sa se modeleze prea strans(strict) dupa terapeut. In asemenea conditii,legile inevitabile ale identificarii §i imitariisociale pot impiedica actualizarea clientuluidupa propria sa panta.

Crearea unui climat afectiv adevarat terape­utic se dovede§te deci ca unul din aspectelecele mai delicate ale rolului practicianului.

Dar cum se poate realiza un c1imat afectivfavorabil? Rogers ne raspunde:

" ... acest c1imat afectiv are mai multe §ansede a se realiza, dnd decurge natural din ati­tudinea de disponibilitate afectiva §i mentaUi aterapeutului, §i rara eforturi deosebite. Nuexista un mijloc de a fi sigur de efectele pro­duse, totu§i, ca §i criteriu, daca terapeutul sesimte in largul sau, daca este capabil sa seangajeze rara teama intr-un schimb afectivprofund §i in acela§i timp "aseptic", existamotive sa se creada ca va atinge nota justa" (C.Rogers, 1965).

Sa vedem in continuare care este rolul "dl­durii". Mai intii acest rol este de a intari sen­timentul de securitate care se degaja din ati­tudinea de nejudecata, conditie esentiala aacestei terapii. Dar dincolo de aceasta, calduraactioneaza ca un factor vitalizant (fapt doveditde rezultatele cercetarilor). Dupa Rogers, cal­dura este fattorul crucialal schimbarii con­structive care se opereaza la client, el afirmand:

"ceea ce simte individul in terapie este, separe, experienta de a fi iubit. Iubit nu intr-omanied posesiva, ci intr-un fel care-i permitesa fie 0 persoana distincta, cu idei §i senti­mente, §i un mod de a fi care-i este exc1usivpersonal". (C. Rogers, op. cit.)

Pe langa securitate §i caldura, climatul psi­hologic care sa-i ofere clientului sentimentullibertatii totale, libertatii de a-§i explora celemai ascunse §i mai "urate" sentimente ale pro­priului sau eu, in scopul de a deveni tot maicongruent cu experienta prezenta, trebuie samai fie caracterizat prin: iIItelegere empaticl1,toleranta §i respect.

Intelegerea empatica, ca forma dinamica,are legatura cu a1catuirea interna, mai alesemotionala a individului. Aceasta, departe de ainterpreta date Ie furnizate de subiect se stra­duie§te sa Ie perceapa. a§a cum sunt, adid a§acum Ie percepe sau Ie prezinHl clientul.

Superioritatea acestei intelegeri nu are lega­tura cu planul adevarului "obiectiv", ci cuplanul terapiei. Ea este terapeutic superioaraintelegerii dinamice sau diagnostice pentru capermite clientului sa perceapa el insu§i a§a cumeste sau dore§te sa fie (sau se vede obligat sa fie)la acest moment; pentru ca-i permite sa modi­fice acesta imagine despre el insu§i conformschimbarilor care se opereaza in el in timpulterapiei (largirea cimpului terapiei, modifi­carea atitudinilor sale vis-a-vis de el insu§i,functional mai deschis etc); pentru ca furni­zeaza clientului ocazia unei ucenicii pe care vatrebui s-o fad toata viata, §i anume verificareaperceptiilor sale §i, dad e cazul, corectarea lor.

A intelege in manienl empatica eehivalea­za, intr-un fel, eu a armoniza (potrivi) pri­ceperea (intelegerea) sa, exigentele sale ratio­nale §i realiste cu introspeqia confuza, §i ma­nevrele mai mult sau mai putin defensive aleindividului tulburat. De asemenea, noviceleacestei terapii nu se poate apara in intregimede a pereepe armonicele dinamice pe care Iecontine, pentru el, povestirea clientului, con­ditii in care se vede obligat sa combata activpatrunderea acestor elemente straine.

Deci, ceea ce ar fi trebuit sa fie un mod deinteractiune natural §i u§or pentru terapeutulformat cum se cuvine, §i anume imersiuneain lumea subiectiva a altcuiva, este simtit la

Page 89: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

92

inceput ca un sacrificiu cerand un efort foartemare. Din fericire, satisfaqia care insote§tedezvoltarea acestui mod de a asculta §i de araspunde compenseaza eforturile investite.Practicianul acestei forme de intelegere desco­pera foarte repede ea dobandirea acestei capa­citati alterocentriste de interactiune reprezintao imbogatire personalil ale carei eforturi favo­rabile se verifica de altfel pe planul vietii salezilnice.

Necesitatea de conditii de libertate excepti­onala a fost reeunoscuta de la inceputurileterapiei. Dar toleranta exceptionala nu vrea sainsemne toleranta neconditionata, despre careeste yorba in demersul acesta, notiunea de to­leranta traditionala fiind clar diferita de notiu­nea rogersiana a tolerantei.

Notiunea traditionala, care se intoarce laFreud, are legiitura, in mod esential, eu mate­rialul tabu. Ea se raporteaza la experiente1esocial §i moral respinse(dezaprobate), ca anu­mite manifetari ale sexualitatii, ale agresiviUitii§i infantilismului ea §i la tot ceea ce individulnu dore§te sa discute in contactele sale socialeobi§nuite.

Toleranta rogersianului nu se limiteaza Iamaterialul tabu. Ea este neconditionata prinfaptul ca se extinde la tot ceea ce c1ientul con­sidera bun de a raporta, fie ca este yorba deconfidente incarcate sau de lucruri aparenttriviale, ba chiar de manevre in mod manifestdefensive.

Logica unei asemenea atitudini este urma­toarea. Conditia indispensabila progresuluiterapeutic este reducerea anxietatii, pentru caanxietatea conduce la atitudinea de defensiva,care este du~manul dezvoltarii. Pentru canivelul anxietatii sa poata scadea trebuie casubiectul sa se simta la adapost de orice exi­gente, amenintari sau alte represiuni. Acestalibertate trebuie deci sa inc1uda dreptul de arecurge la manevre de protectie tempo rare atatcon§tiente cat §i incon§tiente. Terapeutul numanifesta nici un semn de nerabdare sau nesat­

isfactie, clientul simtind ceea ce se nume§te 0"experienta emotionaHl corectiva". EI desco­pera, adesea pentru prima data, ca se poatearata anxios, neancrezator, ostil sau tri§or laraca terapeutul sa manifeste cea mai mica dor­inta de a-I expune sau de a-I dejuca.

Capitolul3

Simtind ca se poate arata nestingerit, clien­tulincepe sa se simta in largul sau. Dandu-§iseama ca terapeutul nu se gande§te sa-l atace,simtind ca este acceptat, inteles §i respectat, eltinde sa-§i uite defensele §i chiar sa renunte illmod voluntar la ele.

Notiunea de respect, a§a cum 0 concepe ro­gersianul este 0 dimensiune cu adevarat nouain domeniul relatiilor umane. Mai intai, acestrespect este neconditionat. Clientul este res­pectat nu din cauza vreunui merit, demnitatesau competenta deosebita pe care le-ar puteaavea dobandite in decursul existentei sale saudin cauza vreunei calitati deosebite - sin­ceritate, curaj, cooperare, inteligenta - de carear putea face dovada in timpul interviurilor.Respectul terapeutului este gratuit. Clientul nutrebuie sa faca nimic pentru a-I medta. Aceastaatitudine se fondeaza pe faptul ca c1ientul esteo fiinta unica, cu 0 structura unica a expe­rientei cumulate §i a modului experential deorganizare.

Sa vedem prin ce se justifica respectul acor­dat acestei structuri unice. Pe de 0 parte prinfaptul ca ea exista intr-o fiinta capabila de aalege - capabila, nu de a-§i fasona destinuldupa voie, ci de a-i influenta cursul intr-omaniera apreciabila. Pe de alta parte, aceastaatitudine se justifica prin faptul ca ea trebuie saserveasca efectiv drept baza multitudinii dealegeri, adesea aparent modeste, dar cu 0 va­loare deeisiva pentru procesul de redresare incare s-a angajat c1ientul.

De asemenea daca practicianuli§i da seamade faptul ca clientul este purtatorul unei expe­riente unice, intinzandu-se pe un numar une­ori considerabil de ani, va avea tendinta sa-§idea seama, in acela§i timp, ca aceasta expe­rienta face clientul mai competent de catoricine pentru a determina 0 linie de conduitacompatibila cu nevoile, dorintele, valorile §icapacitatile sale.

Oricine i§i da seama ca pasul lacut de clientspre autonomie §i ridicarea moralului eului, nuar putea sa nu simta genul de respect desprecare am vorbit mai sus. ~i, cunoscand caracte­rullabil §i u§or influentabil al acestui pas, n-arputea deloc fi tentat de a interveni in desla§u­rarea sa naturala!

Page 90: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihotempia rogersiana centrata pe persoana - 0 experienfa de "cre~tere" afecth/a - 93

Combinarea atitudinilor de toleranta, derespect §i de Intelegere empatica fuzioneazaintr-o atitudine de pimire care, 'in limbajul te­;apeutic, se indica In general eu termenul deaeceptare. Aiei, aceasta atitudine este con­ceputa ca neconditionata.

Obiectul acestei atitudini neconditionatenu este vreo abstractie ci este clientulin totali­latea sa a§a cum exista, hie et nunc.

Aeeasta inseamna ca terapeutul consideraTIn numai materialul pozitiv §i negativ - activ §ipasiv - raportat de client, dar de asemeneaconfiguratia particulara pe care acest materialo prezinta 'in momentul discutiei, caci aeeastac~nfiguratie este determinata de dorinta de a seschimba, de a depa§i situatia de catre client.Ceea ce este important este faptul ca materialul(chiar daca-i pasiv) este raportat intr-un con­text terapeutic, lucm care modificil Intr-unsens pozitiv balanla psihologica a celui careraporteaza. Ceea ce este aceeptat, este deci"totalitatea datului existential, persoana ca sis­tern dinamic de atitudini §i nevoi, in orientareasa prezenta".

Acceptarea neconditionata po ate fi autenti­d? Desigur pentru cel care n-a ascultat nicio­data, n-a vorbit §i n-a actionat decat pornindde la cadrul sau de referinta, atitudinea nee on­ditionata pozitiva §i autentica pare 0 munc3. deSisif. Dar, eel care a dobandit capacitatea de aabandona criteriile "realiste" §i "obiective" alesale §i care a 'invatat sa patrunda In lumeasubiectiva a altcuiva, descopera ca acceptareaneconditionata nu violeaza sinceritatea. Candelementele negative, "condamnabile" ale cli­entului sunt percepute dupa optica acestuia, inincurdltura circumstantelor a§a cum erau per­cepute §i traite de client, acest comportamentdevine perfect coerent, aproape necesar, de­vine in mod psihologic (nu in mod necesarmoral) aeceptabil. Caei, ceea ee din exterioreste distructiv, pervers nu-i 'in fond decat apa­rarea unei fiinte amenintata dincolo de capaci­tati1e sale de rezistenta, 'in lupta sa pozitivapentru supravietuirea emotionaHL

Privind reflectarea procesului terapeutic a§acum ne apare pana in acest moment am puteacaracteriza oarecum metaforic psihoterapiaumanista ca un exercipu de iubire neconditio­nata, de creativitate interpersonala, 0 intillnire

intre doua fiinte umane angajate intr-un procesde cre§tere afectiva, de maturizare, de imboga­tire a fiintei umane In totalitatea sa.

Este evident acum accentul pus pe calitatilepersonale ale terapeutului, ideea prioritatiiacestora fiind recunoscuta de rogersieni maimult, probabil, dedit de oricare alta §coala deterapeuti.

4. Personalitatea terapeutului~iatributele sale

Referitor la calificarile profesionale, 0 'intre­bare care se pune frecvent, atilt ill raport cu psi­hoterapia dt §i cu demersul rogersian, esteurrnatoarea: exercitiul acestui gen de lucru cereun anumit tip de personalitate sau calitati per­sonale "superioare"? Sa raspundem printr-oobservatie: cercetarile au aratat ca 0 mare vari­etate de personalitati se intalnesc printre tera­peuti, atat printre cei care sunt recunoscuti caexcelenti, cat §i printre cei care par ca reu§escmai putin bine. Problema calitatilor "supe­rioare" in exersarea terapiei pune 0 problemade valori, adica se pune pe un plan subiectiv. Inaceasta privinta, trebuie precizat ca insistentarogersienilor asupra personalitatii nu implicanici 0 exigenta de superiaritate. Desigur, folo­sirea calitatilor adevarat superioare n-ar putealipsi sa aiba efecte favorabile acolo unde s-arpractica. TOIU§i, pe plan practic, sunt faarteputine calitati care sa se poata prevala de a fiuniversal superioare, adica primordiale 'in oricesituatie. Astfel ferrnitatea, supletea, moderatia,originalitatea, 0 vointa care rezista la arice, 0viziune larga, uitarea de sine reprezinta calitatide caracter demne de respect. Dar superiori­tate a lor nu valoreaza decat in anumite situatii,in care aplicarea lor este ceruta.

Daca practica terapiei rogersiene nu presu­pune nici personalitate speciala nici talente su­perioare, ea cere totu§i anumite atribute rara decare n-ar putea sa se erijeze in a fi "client-cen­tered". Aceste aribute sunt: capacitatea em­patica, autenticitatea §i 0 concePtie pozitiva §iliberala despre om. De altfel, mai sunt necesaredoua calitati de care, probabil nici un terapeut,oricare i-ar fi afilierea teoretica, n-ar putea sa selipseasca, §i anume un grad ridicat de maturi­tate emotionala §i de intelegere de sine.

e Capacitate a empatidi:, in terrneni simpli,este capacitatea cuiva de a se pune intr-adevar

Page 91: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

94 Capitolul3

• ca §i cum ar simti sentimente calduroasefata de client;

• ca §i cum s-ar pune de acord cu acesta;• ca §i cum s-ar abtine sa judece;• ca §icum ar accepta c1ientul a§a cum este;• ca §i cum ar vrea ca c1ientul sa ia condu­

cerea discutiei etc.

Rezulta de asemenea ca autencititatea ca §iempatia, nu se lasa adoptate dupa voie. Acesteno1iuni nu se refera la simple forme de com­portement, ci la personalitatea msa§i, a§a cumse exprima ea in aqiune.

Pentru ca existen1a sa fie eficienta, terapeu­tul nu se poate deci mul1umi sa ac1ioneze:

in locul altuia, de a vedea lumea cum 0 vede el;ea este indispensabila rogersianului. Rolul aces­tuia consta in a capta §i a reflecta semnificatiapersonala a cuvintelor clientului - mai multdedit de a raspunde con1inutului lor intelectual.Pentru a reu§i in acesta munca trebuie ca prac­ticianul sa §tie sa faca abstrac1ie de propriile salevalori, sentimente §i nevoi §i sa se abtina saaplice criteriile realiste, obictive §irationale care11conduc in afara interac1iunii sale cu c1ien1iisai. Aceasta sensibiliate alterocentrista, care esteempatia, pare a fi determinata de convingeri,nevoi §i interese pro fund ancorate in organi­zarea personaHL Dobandirea sa cere 0 anumitamodificare a intregii personalita1i ! Noi nu neputem anlta mai empatici decat suntem, a§acum nu ne putem arata mai inteligen1i. Pe.:ntrua Trebuie ca, mtr-o maniera generaHi, el sacre§te puterea de empatie, este necesara deci, simta sentimentele pe care Ie manifesta.intr-o anumita masura, reorganizarea sistemu- Autenticitatea facilitaza punerea in practicalui de nevoi, interese §i valori. de catre terapeut a unei exigente practici, §i

In viata practica, orice situatie sociala ne dil anume constan1a comportamentului. Dacaocazia de a observa cine este dotat cu aceasta terapeutul nu se va comporta intr-o manierasensibilitate sociala §i cine nu. Individul care autentica, ii va fi greu, daca nu imposibil, sa 0este receptiv la reactiile celorlalti, care percepe mentina de-a lungul vicisitudinilor unui procesarmonica pozitiva sau negativa inerenta relata- mai lung.rilor pe care Ie intretine cu persoanele antura- Vorbind despre diferenta psihologica intrejului sau, care recunoa§te antagonismul - exprimarea sentimentelor autentice §i imitareapro fund care se poate ascunde sub un dezacord lor, experien1a a aratat ca ea se recunoa§te inin aparen1a fortuit, care este capabil sa recu- general ea este perceputa la un nivel subcon­noasca copilul nefericit dintr-o clasa, care re- §tient. Dqi clientul este incapabil sa justificecunoa§t~ nu~ntele ~u?ti~e.care ,~elev~ calitate.a impresia de artificialitate pe care i-o da te­raport~nlor mtruepannt1 §l copn s~u mtre SOtl, rapeutul, aceasta altereaza relatia intre ei.acea~tayersoa~~ are ceea ce trebUle pentru a ~e Se poate emite ipoteza ca unitatea internaangaJa m relatu mterpersonale profund semm- caracteristica comportamentului autenticficative §i, din acel moment, terapeutice ... u ~ u . U ' v

A t t' 't t d I' t ~ v Impl1ca 0 10Ttasau se expnma cu 0 u§unnta, cu• u en ICI a ea sau acor u m ern se relera " .1 t d d ' tV~ t 'tV' 0 convmgere care hpse§te comportamentulUla s area e acor care eXlSa m re expenen~a §l I' 't d v' t

~ '" d' 'd 1 ' lpSl e aceasta umta e.reprezentarea sa m con§tnnta m lVl u Ul "nor- a b . , , u d ~ d

" 'U 1 'v 0 serva11e: umtatea mterna ecurganmal , adlca ce care funqlOneaza adecvat. d' '" v I d "A I "1Acest acord presupune ca nu exista eroare in ,m autentlcltate Joaca un ro eclSlVm re atu eperceperea experien1ei, deci ca reprezentarea sa mterpersonal~", ., u ,

este autentica, Rezulta din aceasta definitie ca o••Conceptia pozltlva §I b~~rala despre om ~I

perceperea autentica corespunde foarte larg in- relatu1e umane este 0 condltle care face POSl­1elegerii de sine (in viziunea in care este con- bila cu u§urinta §i eficienta punerea in practicaceputa aici). Ori, aceasta intelegere depinde a principiilor expuse pana acum; ea se refera ladirect de nivelul anxietatii. In consecinta, cu moduri de a gandi §i reaqiona care se inrada­cat individul este mai pU1insubiectul anxietatii, cineaza in personalitate §i care tind sa secu atat elinte1ege mai bine sau este capabil sa exprime intr-un stil de via1a, Altfel spus, entu­inteleaga mai bine, eu cat se intelege mai bine, ziasmul pentru conceptii liberale §i umanistecu atat este mai in masura sa atinga acordul sau de aderare nominala la idealuri de acestintern despre care este yorba aici. gen nu este suficient.

Page 92: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia rogersiana centrata pe persoana - 0 experienla de "cre~tere" afectiva - 95

Se pune 0 intrebare: este posibili"idobandi­rea acestel atitudini daca ea este direct opusasentimentelor §i convingerilor profund inrada­cinate?

Desigur nu estc u§or sa se reorganizeze unsistem de atitudini §i de valori care s-a dezvol­tat 1n cursul anUor (cateodata numero§i), darnu imposibil. 0 astfel de "schimbare" cere unefort sus~inut de introspeqie §i de reflexie criti­ca, §i preSUDune numewase incercari §i erori.

Tintind cont de faptu] d personalitateafiecarui am "normal" este animatil §i de ten­din1a de depu§ire a sistemului de nevoi §ivalori,este important ca acest lucru, sa devina 0 va­loare, 3stfel el va atrage atentia; ne dam seamadin ce in ce mai mult de diversele aspecte subcare se manifesta In cOl1secinta, invatam sa-lcunoa~t~m mai Dine §i sa ne placa mai multo Sestabile§te a§a un praces de identificare; ceea ceinitial era exterior personalitiltii devine parteintegrantzl. Cand acest praces este alimentaOtdeun cfort con~tient) se poate creele ca asimilareanoilor valori se face mai rapid. In conditiiexceptional de favorabile, ea de exernplu con­tactul strans ~i relativ prehmgit cu persoanecare au tradus aceste principii in stilul lor deviata, aceasta: tnmsformare (schimbare) se poa­te face fara eforturi consistente. Totu§i, chiar Inaceste conditii, progresul poate fi lent. Putem111saerede ca terapeutul autentic angajat inefortul de punere In practica a anumitor atitu­dini va reu§i de asemenea In exersarea profesieisale, ca eel care §i-a i11Su§itaceste atitudini(acest stil de viata).

@ Maturitatea emotionala

Aspectele maturitii\ii emotionale care pardeosebit de importante pentru exersarea roIu­IUl de terapeut sunt urmatoarele:

- Primul rezidil in capacitatea de a partici­pa 1a procesul de schimbare a unei alte persoa­ae Tara a fi tentat de a mode1a acesta schimbaredupa propria inlagine. In termeni mai pozitivi,aceast.1 calitate se poate descrie ca flind capa­citatea §i vointa aute mica de d servi - nu dreptghid, judecator sau model - ci simplu rezonator

.~i ampHficator la efnrturHe de redresare aledientuluL Caei, nu trebuie uitat ca nu existaretete - fericirea, pacea interioara, satisfaqiapersona]a sunt fenomene subiective.

- A doua ealitate presupune 0 angajare aintregii persoane ~i este capacitatea de a secomporta in maniera "aseptica" in stabilirea §imentinerea legiiturilor afective stnlnse, darsubordanate unui scap care Ie depa~e§te. Maiclar, este puterea de a simti §i a comunica sen­timente autentie C<'"ilduroaserara ca acestea sase transforme pe ascuns intr-o cape ana pentruuna sau cealalta dintre persoanele in cauza saupentru amindouiL

o asemenea capacitate presupune, se pare,ca nevoile fundamentale ale terapeutului sa fieorganizate in jurul unor surse de satisfactie caredau sens §i valoare existentei sale. Este foarteimportant ca aeeste nevoi care sunt simtite cafundamentale sa aiba "descarcari" adecvate.Cand de sunt satisIacute, exercita un efectreglator asupra terapeutului, astfelincat satis­factiile §i necazurile vietii eotidiene tind sa seordoneze favorabil. Practicianul astfel aneoratva gasi ea erearea §i mentinerea unei relatiisanatoase se fae in general Tara efort excesiv,de§i eer 1l1totdeauna un efort real.

In afara stabilitatii care deeurge din satis­faeerea nevoilor fundamentale, maturitateaemotionala presupune securitate interna.Aceasta permite terapeutului sa vada vieisitu­dinile proeesului 'in perspeetiva lor proprie ~isapastreze seninatatea(egalitatea dispozi1iei I infata oscilatiilor inevitabile ale atitudinilor o:i­entului. Astfel echipat, nll se \"a Lisa j~n.:.:s.: ;:tulburat de detaliile nea§teptate ~i angCs.SE:ecare nu sunt rare in acest gen de ITli.:r_c2.

Terapeutul trebuie de ase'Y:e:ies. 5.".

face fata perioadelor sterile. C' ::';j ::o;i ..:'::'s. ss.+x v+"' " . ,.', .este lara eleete nrOlle.cs.::.: >e:::-..:. treC';;

mereu peste acelea~i t~r:-~~. 3.;'?~=-~:""-::-'le~~:["ln:­ficati\-e, se incapa1aTles.z.".5? :,.".s:~eze0 atiru­dine depende:1:a 52.i~ d j:;rulareanormala a prooes-Jlui. Pe c.e alta parte, tera­peutul trebuie sa :le C'apabil sa-~i pastrezeeehilibrul in fala .ldula;iei al carei obiect esteuneori. Fala un grad ridicat de securitate inte­rioarii, practicianul nu este capabil sa infrunteo asemenea varietate de situatii incarcate deemolie, menlinandu -§i totodata eficacitateaterapeutica §l slarea buna personala .

Toate acestea presupun ca terapeutul a ales§i exerseaza profesia pentru ca 0 gase§te utila,Tara efort §i In coneordanta eu 0 conceptieinalta despre om §i relatiile umane.

Page 93: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

96

Nu trebuie ca terapeutu1 sa ramana 'insaindiferent 1a sentimente1e pozitive pe careclientu1 i Ie dovede§te. Dar, pentm ca el sapoaHi sa se califice matur emotional, trebuie casatisfactia pe care 0 'incearca simtindu-se im­portant 'in atitudinea prezenta a clientului, safie subordonata dorintei de a pierde acesta im­portanta pe masura ce clientul descopera satis­factia de a fi §i de a se simti autonom. Cacidaca procesul este fecund, c1ientul ajunge saconsidere relatiile care il leaga de terapeut casemnificative, dar 'in mod secundar.

• Intelegerea de sine

Daca este adevarat ca "instmmentul princi­pal al terapeutului este personalitatea sa",rezulta ca a cunoa~te acest instrument de catrecel ce-l folose~te este de importanta primordiala.

Este evident ca, prin natura lor, comu­nidrile c1ientului contin sau due la anumiteerori de perceptie. Dadl terapeutu1 nu cunoa§­te tendintele sistematice - surse de erori siste­matice - ale perceptiei sale este incapabil saefectueze corecliile voite(necesare!). Altfelspus, nu are con§tiinla atitudini10r §i nevoilordominante care determina tendintele §i aversi­uni1e sale, prejudecali1e, temerile §i dorinte1esale, este incapabil sa-§i faca 0 prezentare rea1­ista a lucmrilor pe care i Ie poveste§te clientul.

o 'inlelegere aprofundata de sine nu esteatat de imperativa pentm terapeutul empaticrogersian ca pentru cel care-§i asuma functii1ede evaluare, explorare §i interpretare - §i deci ­direclia clientului. Pentru ca rogersianu1 sestraduie§te sa actioneze in cadru1 de referinta alclientului, riscurile de eroare sunt, evident,considerabi1 mai mici decat daca ar fi yorba sa

porneasca de la propriul sau cadru de referinta;deci riscurile de eroare sunt cu atat mai mari cu

cat procesu1 se sprijina mai mult pe factori caperceptiile §i teoriile practicianului; §i sunt cuatat mai mici cu cat procesu1 se bazeaza peexperienta vie ~i imediata a ce1ui interesat.

In ciuda faptului d un demers empaticreduce considerabil perico1e1e de «contagiu»interpersonal, 'inle1egerea de sine ramane unatribut important al terapeutului.

Dar, care este tipul de cunoa§tere de sine pecare trebuie sa-1 aiba un bun terapeut rogersian?

Aceasta intelegere nu presupune 0 imagineintelectuaHl a eu1ui, ci mai degraba ceva vital

Capitolul3

sau existential. Este 0 cunoa§tere a eu1ui a§acum actioneaza, 'in fiecare moment in situatiaimediata: este 0 "deschidere constanta la expe­nenta".

Contrar atitudinii de aparare, atitudinea dedeschidere permite oricarui excitant, de origi­ne interna sau externa, sa fie 1iber 'inlocuit prinorganism rora nici 0 deformare de actiuneamecanismelor de protectie, adica de aparare.Mecanismul prin care se avertizeaza or,ganis­mul de prezenla excitantilor ameninlatori inraport cu structura eului este inutil. Individu1are capacitatea sa traiasca reaqia sa 1a oriceexcitant. Toate date1e experientei au acces lacon§tiinta - 1a percePtie - fie d provin de laexcitatia nervilor senzoriali prin configuratii de"mase de sunete" sau de culori care emana dinmediul exterior, fie ca provin din mediul inte­rior - urme ale experiente10r trecute - sausenzatii viscerale de teama, placere, dezgustsau orice aha modalitate de perceplie.

Deci 'inlelegerea de sine despre care esteyorba aici se refera la 0 atitudine de disponibili­tate care permite intrarea, In con~tiinta, a to­talitatii datului organic. 0 observatie: aceastadisponibilitate nU''inseamna ca individul 'i§ireprezinta, cIar §i con§tient, toate proceselecare se desro§oara in el ca pe un ecran panora­mic realizand (inregistrand) fiecare moment aldesro§urarii. Dimpotriva, sentimentele §i sen­zatiile sunt fie subiectiv traite (§i exprimate incomportament) rora a fi c1ar gandite, fie lucid§i obiectiv reprezentate in con§tiila. adica,individul poate sa-§i simta dragostea, durereasau contrarietatea, sa-§i triliasca atitudini1esubiectiv. Dar, de asemenea, sa faca abstractiede aceasta subiectivitate §i sa constate in ceeace-l prive§te: "Ma doare", "Mi-e frica", "Iu­besc", "Sunt suparat". Ceea ce conteza nu estegradul de con§tiinla reflectata - este absentabarierelor, inhibitiilor SUSCel)tibilede a 'impie­dica perceptia completa a ceea ce este organicdat. Persoana perfect deschisa experientei sale§i total eliberata de manevre defensive traie~tein maniera existentiala, adica simte fiecareexperienta ca proaspata ~i noua.

In esenta, procesu1 terapeutic rogersianpoate fi sintetizat astfe1: "Daca ma arat capabi1de a crea 0 relalie caracterizata, din partea meaprintr-o autencititate transparenta, printr-o

Page 94: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia rogersiana centrata pe persoana - 0 experienla de "cre~tere"afectiva - 97

primire dHduroasa §i sentimente pozitive vis­a-vis de lucmri care fac ca personalitatea sa safie diferita de a mea, printr-o capacitate devedea lumea §i eul clientului a§a cum se vede elinsu§i, atunci persoana cu care intretin 0asemenea relatie ajunge in situatia de a vedea §ide a intelege prin ea insa§i aspectele pe care Ierefuzase pana atunci con§tiintei, evolueaza dince ill ce mai mult spre tipul de persoana a§acum dore§te sa fie; functioneaza cu 0 dezin­voltura §i 0 incredere crescute; se actualizeazaca persoana, adica ca fiinta unica care gande§­te §i actioneaza intr-o maniera care ii estepersonal caracteristica; devine capabila saabordeze problemele vietii intr-o manieraadecvata §i emotional mai putin oneroasa".(Carl Rogers et G.Marian Kinger, Psychoth6­rapie et relations humaines; Theorie et pratiquede la th6rapie non-directive, Paris 1965, voLl)

5. Trona concisa a terapiei centratepe persoana

~i pentm a intregi aceasta abordare te­rapeutica rogersiana, in final vom prezentateoria concisa a acestei terapii umaniste ..

be notat, in primul rand, ca aceasta teorieeste de ordin conditional. Se enunta dupaurmatoarea formula: daca anumite c::mditiisunt date (variabile independente) atLlci seproduce un proces determinat (variabiledependente). Daca acest proces (devenit vari­abila independenta) se produce; atun:i voravea loc anumite modificari ale personalitatii §icomportamentului (variabile dependente).

5.1. Conditiile procesului terapeutic

Pentm ca procesul terapeutic sa se producatrebuie:1) Doua persoane sa fie in contact;2) Prima persoana, pe care 0 numim client, se

afla intr-o stare de dezacord intern, de vul­nerabilitate sau de angoasa;

3) A doua pers08.na, pe care 0 numim terapeut,se afla intr-o stare de &cord intern-cel putinin perioada de§Ia§urarii interviului §i fata deobiectul relatiei sale cu clientul;

4) Terapeutul sa incerce sentimente de consi­deratie pozitiva neconditionata fata desubiect.

5) Terapeutul sa incerce 0 comprehensiuneempatica a cadmlui de referinta intern alclientului;

6) Clientul sa nu-§i dea seama decat intr-omasura minima de consideratia pozitivaneconditionata §i comprehensiunea empa­tidi pe care terapeutul i-o dovede§te.

Deci, acestea sunt conditiile necesare pen­tm a declan~a procesul terapeutic. Alte ele­mente pot sa ajute ca procesul sa se stabileascamai rapid, ca de exemplu situatia ill care clien­tul este anxios §i nu doar vulnerabil. De obser­vat, ca este necesar sa treaca putin timp pentmca procesul sa fie terapeutic veritabil. Deseori,procesul se schiteaza doar pe conditiile min­ime care au fost enumerate, dar niciodata el nuse produce in abseta acestor conditii.

Terapeutul nu-l informeaza pe client intr-omaniera explicita verbalii despre eonsideratiaempatica §i consideratia pozitiva neconditio­nata pe care 0 nutre§te fata de el. Ceea ce esteimportant este ea, elientul intelege existentaaeestor atitudini la terapeut (a§a cum aratapunctul 6) Deci, nu este necesar ca terapeutulsa-§i arate sentimentele intr-o maniera verbalafata de client. Comunicarea veritabila (ade­varata, autentica) se realizeaza intr-o manierasubtila prin cateva remarci sau cateva expresiifiziognomice spontane.

Se poate obieeta ca automl propune doar 0

serie de conditii terapeutice acelea~i, fara a linecont, aparent, de varietatea caracteristicilorindividuale a diferitilor c1ien1i. Experien1a aaratat (demonstrat) ca fiecar; client folosqtediferit, in mod personaL relalia care i se ofera.S-a constatat ca nu este nici mil. nici necesar

de a manipula rela1ia in vederea adapUlrii ladiferi1i c1ien1i. Ba din contra (dimpotriva), separe ca 0 asemenea manipulare dauneaza inmod eeft caracterului eel mai important §i maipretios al relatiei, §i anume, faptul ea ea repre­zinta 0 relatie autentica intre doua persoane incare fiecare se straduie§te cat mai bine sa fie«ea-insa§i» ill interactiunea eu eelalalt.

Elementul central al acestei teorii se referala acordul intern, adica la autenticitatea atitu­dinilor terapeutului. Pentru ca relatia sa fieterapeutica, trebuie ca experienta imediaUi aterapeutulului sa fie corect reprezentata sau

Page 95: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

98

simbolizata In con§tiin~a sa; altfel spus, estenecesar ca sentimentele §i atitudinile pe care Ielncearca fat a de client sa fie total disponibilecon§tiintei. De exemplu, dadi terapeutul credeca incearca (are) sentimente de consideratiepozitiva necondi~ionata, comprehensiuneempatica, - dar care slnt doar aparente - inrealitate neavlnd dedt angoasa §i jena, atunciel nu realizeaza acordul intern necesar eficac­

iHltii terapeutice; desigur ca relatia va suferi.Este ilnportam deci, ca in timpul interactiuniicu clientul, terapeutul sa fie total « el-insu§i »,Olicare ar fi sentimentele pe care Ie incearca Iaun moment dat.

o intrebare care se pune In acest momenteste: trebuie ca terapeutul sa arate clientuluinatura sentimentelor, oricare ar fi ele, pe careIe incearca rata de acesta?

Rogers afirma: "raspunsulla aceasta 'intre­bare nu este 'inca cunOSCllt. In stadiul prezental cuno§tintelor noastre, noi estimam ca pro­blema se poate rezolva dupa cum urn1eaza.Daca terapeutul constata ca sentimentele seimp un spiritnlni san astfelincat, este incapabilsa se concentreze pe client, este important cael sa exprime aceste sentimente. Intr-adevar,prezenta sentimentelor «straine» relatiei im­piedica manifestarea unei atitudini de compre­hensiune empatica - conditie necesara terapiei.De asemenea, daca terapeutul incearca sen­timente contrare consideratiei pozitiveneconditionate, este necesar ca el sa-i expliceaceasta clientuIui". (c. Rogers et M. Kinget,Psychotherapie et Relations Humains, 1965,pag.203)

Desigur ca pentm a §ti cu certitudine dacaaceasta maniera de a aborda difieultatea estebuna, trebuie verifieata, lueru roarte difieil.Curajul - daca nu insolenta - necesara uneiasemenea operatii poate duce la e§ec chiar laun terapeut desavar§it. Incontestabil, este difi­eil (penibil) sa exprimi ganduri ca: «Incep sacred ca in fond dumneavoastra sinteti psiho­tic». In concluzie solutia propusa nu este destulde verificabila!

o alta intrebare care se pune referitor laconditiile terapiei este urmatoarea: acordulintern al terapeutului este factorul terapeutieesential sau atitudinile sale de consideratiepozitiva neconditionata §i comprehensiunea

Capitolul3

empatica? Nici aici raspunsu1 categoric nu estecunoscut.

Totu§i, se poate afinna eu eertitudine caacordul intern al terapeutului este de 0 impor­tanta primordiala, dar acesta trebuie sainglobeze atitudini de consideratie pozitiva ne­conditionata §i de comprehensiune empaticaasa cum reise din teoria prezentata anterior., R propos de stadiul de acord intern al tera­

peutuIui, este important de subliniat faptul diprezenta aeestei conditii poate sa se limiteze Larelatia intretinuta cu c1ientul. Desigur, nu sepoate crede ca terapeutul realizeaza acest acordintr-o maniera constanta. Daca. permanentaacorduJui intern ar fi fost 0 conditie a terapiei,lucrurile n-ar fi fost a§a de simple! Pentm cafenomenul terapeutic sa se produca este sufi­cient ca aceasta conditie sa fie indeplinita Intimpul perioadelor de contact cu c1ientul.

La ora actuala, se poate sustine faptu1 cadaca conditiile 2) §i 6) sunt realizate, procesulterapeutic are mari §anse de a se realiza §i de aproduce efecte, iar pentm moment este impo­sibil ea aprecierile sa se faca ill termeni canti­tativi, raporturile neputand fi exprimate decatca1itativ.

~i alti cercetatori confirma importanta con­ditiilor stipulate mai sus, in particular acea aconditiei 5), ea Fiedler (1950) §i Quinn (1950).

Fiedler afirma ca - oricare ar fi orientarea

terapeutului - relatia terapeutica veritabilfecunda este caracterizata prin eapaeitateaacestuia de a intelege c1ientul a§a cum seintelege pe sine insu§i, mai precis prin capaei­tatea sa de a lntelege (prinde, patmnde) sem­nificatia personala §i subiectiva a cuvintelorc1ientului. De asemenea, eereetarile lui Quinnreleva ca factoml primordial al terapiei rezidain calitatea comunicarii realizata de terapeut.Aceste cercetari subliniind in concluzie imp or­tanta incontestabila a eomprehensiunii empa­tice.

Seeman (1954) a obtinut 0 eorelatie semni­ficativa intre simpatia pe care terapeutul 0ineearca fata de client §i succesul demersuluiterapeutic, §i lmpreuna eu Lipkin (1954)constata ca, clientii, care recunosc existentasentimentelor pozitive fata de ei la terapeut,beneficiaza din pHn de terapie. Aeeste cercetarisustin, in concluzie, elementul 4) §i anume,

Page 96: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia rogersiana centrati'i pe persoana - 0 experien~ade "cre~tere" afectiva - 99

consideratia pozitiva neconditionata §i ele­mentul 6) al teoriei - perceplia acestei atitudi­ni de catre client.

Cat despre punctul 2) vulnerabilitatea sauangoasa clientului, n-a fost pana In prezentobiectul cerceHirilor sistematice, dar acestatin de sa fie confirmat de experienta clinica a luiRogers §i a grupului sau. Studiile lui Gallagher(1953) releva ca, clientul care nu incearcadltu§i de putin stari de angoasa, nu manifestanici 0 angajare in relatia terapeutica §i tinde dea1tfel sa 0 abandoneze.

5.2. ProcesuI terapeutic

Cand conditiile enuntate la punctul prece­dent sunt prezente §i mentinute, un anumitproces se pune in mi§care. Acesta este carac­terizat prin:

1) Clientul se simte din ce In ce mai capabilde a-§i exprima sentimentele 1ntr-o maniera fieverbala, fie non verbala;

2) Sentimentele pe care Ie exprima seraporteaza din ce in ce mai mult la sine prinapozilie cu «non-sine», adicil la anturaj;

3) EI devine din ce in ee mai eapabil de adistinge obiectele de sentimentele §iperceptiilesale. Aceasta capacitate de sporire (cre§tere) adiscrimiwlrii se apliea atat notiunii de sine cat§i experientei sale, lumii exterioare, altor per­soane §i relaW pe care Ie Intretine. Perceptia safata de toate aceste aspecte devine mai putinrigida §i mai globala. Altfel spus, simbolizareaexperientei sale devine din ce in ce mai corec­ta, mai diferentiata;

4) Sentimentele pe care Ie exprima seraporteaza din ce in ce mai putin la stadiul dedezacord existent Intre anumite elemente ale

experientei sale §i notiunea so.despre sine;5) Realizeaza primejdia pe care 0 reprezin­

ta (comporta) stadiul de dezacord intern.Experienta primejdiei este posibil eliminata,gratie consideratiei pozitive neconditionale pecare terapeutul nu contene§te sa §i-o exprime;

6) Clientul incearca plenar anumite senti­mente pe care, pana atunci, Ie deformase saurenegase;

7) Imaginea de sine se schimba intr-omaniera care-i permite integrarea elementelorexperientei care fusesera deformate sau negate;

8) Pe masura ce se produce reorganizarea

structurii de sine, acordulintre acestalstructura§i experienta totala cre§te constant. Sinele devi­ne deci capabil de a asimila elementeleco.re,Inainte, ap<1reaudestul de amenintiitoare pentrua fi admise in cOJ1§tiinttLAceo.sta implica ca, pemasura ce nurnarul experientelor amenintatoarese diminueaza, numarul deformarilor expe­rientei scade egal, altfel spus, comportamentuldevine mai putin defensiv;

9) Clientul devine din ce In ce mai capabil dea Incerca consideratia pozitiva neconditiono.tape care terapcutul i-a aratat-o, tara a se simliamenintat de aceasta experienta;

10) EI incearca din ce In ce mai mult 0 ati­tudine de cOllsideratie pozitiv:l neconditionatafala de sine insu§i;

11) Ii da seama din ce in ce mai mult deceea ce este, de el 1nsu§i, centrul evaluariiexperientei sale;

12) Evaluarea experientei devine din ce Ince mai putin conditionata §i se efectueaza totmai mult pe baza experientei traite.

Diverse studE vin sa confirme aces1<:l

descriere a procesului terapeutic. NumeroaseInregistrari ale cazurilor confirma din plin ele­mentul 2) Studiullui Stock confirma elemen­tul3) care se refera 10. faptul ca sinele se exprimain maniera mai obiectiva §i mai putin emoli­onal:l. Cele ale lui Mitchell (1951) defiOD­

streaza ca perceplia devine mai discriminali\2..adicil mai putin ligida §i mai globala.

Marturiile elinice obiecti •.e s:Js1ir. ele­mentele 4),5) §i 6) existente sub forma. inregis­trarilor de caz de catre Rage:-s (19541

Vargas 1954) face mai mull:: COflsta.tarire­lative 10. elementul '7), tiniEd. a demonstra caimagine a de sine se reorganizeaza in funqie denoile percep~ii raportate ia sine. Hogan (1948)§i Haigh (1949) au demonstrat diminuareaprogresiva a comportamenmlui defensiv. Exa­menul aprofundat §i deta1iat al unui caz indi­vidual realizat de Rogers (op. eiL) releva 0cre§tere a acordului htre structura sine1ui §iexperienta total!L Faptul ca o.ceasta cre§tereeste 1.ilsotitade 0 diminuare a comportamentu­lui defensiv, este aratat §i de 0 cercetare con­dusa de Chodoroff (1954). Multi cercetatori,Snyder 1947), Seeman (1949), Raimy (1948),Stock (1949), Strom 1948), Sheerer (1949) §i

Page 97: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

100

Lipkin (1954), atesta aceasta cre§tere, la cli­ent, a consideraliei pozitive fala de sine. Ten­dinta clientului de a se considera ca centrulevaluarii experienlei reiese 'intr-o maniera par­ticulara din studiile lui Raskin (1952), i'n timpce cercetarile lui Sheerer. Lipkin §i Kesser(1947) sustin 'in egala masura caracteristicileacestui element al teoriei.

5.3. Efectele terapiei asupra personalitatii~i comportamentului

De§i 0 parte din propozitiile urmatoare aufost prezentate 'in rubrica precedenta, pentru 0clarificare, yom pl'ezenta sepal'at l'ezultateleprocesului terapeutic, adica ceea ce se vede dinexterior in comportamentul clientului. Schim­bariIe observabile in personaIitatea clientuluisunt de natura relativ pemlanenta §i se prezin­ta astfel:

1) Cientul .evolueaza spre un stadiu deacord intern "mai complet"; el este mai des­chis spre experienta sa §i mai putin defensiv.

2) Perceptiile sale sint mai l'ealiste, maidiferentiale §i mai obiective;

3) EI devine din ce 'in ce mai capabil de a­§i rezolva problemele;

4) Functionarea sa psihica se amelioreaza §ise dezvolUl 'in sens optimal;

a) Aceasta schimbal'e decurge dinschimbarile (modificarile) In struc­tura sinelui descrise de Stack §iStrom;

5) Datorita cre§terii acordului 'intre sine §iexperienta sa (5.3.4.), vulnerabilitatea laprimejdie se diminueaza;

6) Din (5.3.2.) rezulta 0 percePtie mai rea­lista a sinelui ideal §i in plus, mai realizabil;

7) Datorita schimbarilor descrise la (5.3.4.)§i (5.3.5.), acordul intre sine §i sinele-ideal(5.3.6.) cre§te;

8) Datorita acordului crescut Intre sine §isinele ideal (5.3.6.), pe de 0 parte, §i intre sine§i experienta, pe de aWl parte, se produce 0scadere generala a nivelului de tensiune, aHitpsihologica dit §i fiziologica, §i a tensiunii par­ticulare, difuze, numita angoasa;

9) Cre§te consideratia pozitiva fata de sine;10) Subiectul se percepe din ce in ce mai

mult ca centrul evaluarii

a) 'Datorita punctelor (5.3.9.) §i (5.3.10.),

Capitolul :.1

subiectul incearca 0 incredere crescuta In el

'insu§i §i se simte capabil sa-§i schimbe con­duita In viata;

b) Datorita punctelor (5.3.1.) §i (5.3.10.), va­lorile sale se bazeaza pe un proces de eva­luare «ol'ganismica,>;

11) Datorita punctelor (5.3.1.) §i (5.3.2.), elpercepe lumea exterioara Intr-o maniera mairealista §i mai corecta;

12) Din faptul ca el simte din ce In ce maiputin nevoia de a deforma experientele sale, Inparticular experientele sale relativ la alte per­soane, el Incearca fatil de ele 0 toleranta §i 0acceptare crescuta;

13) Comportamentul Sall se modifica Inmai multe privinle:a) Datorita faptului ca numarul §i varietatea

experientelor comparabile cu imaginea desine cre§te, numarul comportamentelor ac­ceptabile de catre sine cre§te In mod egal;

b) De asemenea, comportamentele care 'inain­te uu erau compatibile cu imaginea de sine,§i care erau denigrate, se diminueaza;

c) Subiectul se percepe ca fiind mai apt sa-§icontroleze §i sa-§i dirijeze (conducil)comportamentul;

14) Evaluarea comportamentului subiectu­lui de catre ceilalti este mai favorabila; el esteju.decat ca fiind mai matur §i mai adaptatsocial;

15) Din (5.3.1.), (5.3.2.) §i (5.3.3.) decurgeca subiectul apare (este, devine) mai creator,mai suplu, mai capabil de a se adapta la noileconditii, la problemele noi, ca 0 fiinta care-§iexprima mai plenal' scopurile sale §i valorileproprii.

Elementul esential alteoriei rezultatelorterapiei este :tara 'indoiala eel enuntat la pune­tul (5.3.1.) referitor la cre§terea acorduluiintern; celelalte elemente servind explicitariiimplicatiilor punctului 1) De§i aceste elementedecurg firesc din logica teoriei, au fost detali­ate pentru a reliefa rezultatele terapiei asuprapersona1itatii.

Desigur aceste rezultate ale terapiei aufacut obiectul a numeroase cercetilri, iar con­cluziile sunt 111 general pozitive, de§i criticilenu lipsesc.

Page 98: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia rogerslana centrata pe persoana - 0 experienta de "crel}ten~" afect!va - 101

lnainte de a :incheia acest capitol teoreticreferitor la conceptia psihoterapeutica roger­siana, yom prezenta cateva conc1uzii privindnatura umana, a§a cum reies din gandirea luiRogers, concluzii care decurg direct din teoriaterapiei, §i pe baza carora de altfel, Rogers aelaborat 0 teorie a personalitatii.

lata deci care sint concluziile relative la

caracteristicile «organismului» uman (privit intotalitatea sa!):

1) Individul este capabil sa devina con§tientde factorii disfunctionali psihologici - factoricare decurg din !ipsa de acord lntre notiuneade sine insu§i §i totalitatea experientei sale;

2) Individul are capacitatea de a reorganizanotiunea sa de sine intr-o maniera compatibiHicUlntregul experientei sale §i are posibilitateade a-§l exercita aceasta capacitate. Altfel spus,el este capabil sa substituie disfunctionalitateapsihica cu functionarea adecvata §i, el este pre­dispus (inclinat) sa faca (realizeze) acest lucru;

3) In cazurile in care aceasta capacitate §iaceasta tendinta nu exista decit in stare laten­

ea se dezvolta. in relatia cu 0 persoana care:- realizeaza, :in cadrul acestei relatii, un stadiu

de acord intern;-manifesta. 0 atitudine de considera!ie pozitiva

neconditionata §i 0 comprehensiune empati­ca;

- ajunge mtr-o anumita masura sa comuniceaceste atitudini.

Ipoteza privind capacitate a individului ­fundamentul acestor concluzii - este de 0 im­

portanla. primordiala pentru implica1iile salepsihologice §i filozofice. Din punct de vederepractic, ea imp!ica ca, psihoterapia consai sim­plu, m eliberarea acestei capacitati deja pre­zente :in stadiu latent. Altfel spus, ea implicaca, pacientul poseda potential, competentanecesara solutionarii problemelor sale. Unatare punct de vedere se opune deci direct con­ceperii terapiei ca 0 manipulare, prin special­ist, a unui «organism» mai mult sau mai putinpaSlV.

Din punct de vedere filosofic, aceste con­ceptii implica ca, individul are capacitate ainerenta de a se orienta, de a se dirija §i de a secontrola prin intermediul anumitor conditiicare pot fi definite.

Aceasta nu mseamna ca directia §i controlulextern sunt necesare pentru ca el sa-§i asume 0dezvoltare §i un comportament favorabil §iordonat.

"Psihoterapia centrata pe client, in formapura, este rar utilizata in zilele noastre, daraceasta orlentere a pus bazele unei multitudinide terapii orientare umanist, terapii care punaccentul pe problemele actuale af1ate in con­§tiinta clientului §i in cadrul carora acesta esteconsiderat personajul principal al procesuluicurativ, terapeutu1 actionand doar ca un cata­lizator". (I. Holdevici; I. P. Vasilescu, Psihote­rapia, tratament rara medicament, Ed. Ceres1993, Bucure§ti, p. 62).

In concluzie, aceasta terapie, face parte dincadrul larg al psihoterapiilor experientiale, alcaror demers urmare§te valorificarea potentia­litatilor §i disponibilitati1or fiintei umane, 0con§tientizare §i realizare a universalitatii sale,iar obiectivele terapiei fiind atat interpersonalecat §i intrapersonale (Frankl, 1966).

6. Exemplificari cazuistice

6.1. Strategia de lucri! a lui C. Rogers Incaml M. J. Tilden

Inca de la bun inceput Rogers recomandasa nu se diagnosticheze sau categoDseascaclientul (apud S. Morse, R. \Va:son Jr.,Psychoth6rapie, A. Casebook, 197"'),

• IIvom intreba mtr-o m~_niera nondirec­tiva care este scopul venirii lui ia terapeut si cecrede el despre problemele 1ui, Apoi terapeutulaplica tehnica de baza a ace5Leiterapii: clarifi­carea sentimentelor in mod d~rect (ac,eastatehnica se folose~te in prirr,ul interviu. Ince­pand cu al treilea imer;iu, tehnicile 'lor fiadecvate In funqie de afirma~ii (dinamicadialogului) ,

In primul imeniu terapeutul explica scopu­rile tratamentului §i metodele de baza utilizate .

• Incepand cu a1 treilea interviu el devinemai activ §i mai pozitiv in timpul §edintelor.Pacientul lncepe sa intre :in relaW Cll oameniidin afara. Este important sa fim in contactempatic ell clientul §i 8a-i demonstram aceasta.

Cazul T: varsta 20 de ani, sex feminin,necasatorita,

Page 99: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

102

Mama acesteia relateaza coterapeutuluiproblemele fetei:

• doarme tot timpul;• cand este trezita: se retrage in sine §i

mediteaza;• dupa ce se treze§te da drumulla radio §i

apoi se duce din nou in pat;• ura§te opiniile oamenilor despre ea;• ii este frica de nebunie.

Primul interviu: Abordare directa:

«T: ~tiu destul de putin despre motivelepentru care ai venit la mine. Ai vrea sa-mipoveste§ti ceva despre asta?

c: Este 0 poveste lunga. Nu ma pot gasi pemine insumi. Totdeauna am impresia ca suntgre§it orientata. Nu suport a1ti oameni. Dadima critica cineva nu pot suporta. Cand am avutservici daca cineva ma critica, era distrugatorpentru mine.

T: Simti ca toate lucrurile merg diu §i tesimti distrusa de criticism?

C: Da, nu e nevoie sa fii criticat. Asta teIntoarce inapoi. Uneori incerc sa fiu supe­rioara, dar cad din nou. Am vrut sa fiu profe­soara, dar n-am reu§it.

T: Lucrurile care s-au Intamplat stint rele §iprobabil ca tu le-ai simtit ea (anormalitate)fiind anormale.

C: Da, in §coala eram obi§nuita Cll notefoarte man, dar ered ca memoram mecanie.

T: larta-ma. Vorbe§ti prea repede §i nu potsa-mi notez ideile tale. Te superi dad amInregistra diseutia noastra?

C: Nu, ar fi foarte bine (este pomit caseto­fonul).

T: Obi§nuiai sa ai note foarte mari ...C: Aveam, dar ered ca memoram cartile.

~tiu ca studiam tot timpul. Nu ie§eam afara eummem.

T: Spui ea muneeai foarte mult?f' C: Da §i eand eram eu oameni nu masimteam eonfortabil. Cred ca nu am studiat cudorinta §i cu 0 atitudine corecta, asta este dile­ma mea. Aveam lumea mea particulara, ceeace studiam eu. Intelegi ee spun? Invatam.

T: Deci eeea ce ai invatat tu, notele foartemari obtinute, te-au separat de restullumii §inu te-au ajutat.

Capitolul3

C: Coreet. ~tiu ca nu a fost 0 atitudinecorecta.

T: Simti ca studiile §i munca ta au fost unmijloe de a ie§i afad din realitate (de ate retra­ge din lume, de ate izola de ceilalti).

C: Da. Toti se intrebau cum de-mi place sastau toata ziua sa studiez. Dar memoria mea nu

ma ajuta sa fiu buna la taate. De multe ori ra­ceam eforturi sa merg pe jos, pe strada, sa pri­vesc oameni. E un lucru nebunesc, intr-adevar.

T; Chiar §i lucrurile mici, 1ti dadeau 0mu1lime de griji.

C: Da. ~i niciodata nu eram sigma ca Ie potrezolva.

T: Deei in loe sa fad progrese, refleetai latreburi!

C: Da ... »

• Sentimente semnificative exprimate Inprimul internu:

«- Totul e rau cu mine. Ma simt anorma1.- Simt studiile mele ca 0 evadare pentru

mine.

- Nu pot face lucmri banale ale vietii.- Am pierdut eredinta in orice, in special

In mine.

- Nu voi reu§i nimic, sunt sigura. Suntinferioara.

- Sunt con§tienta di alte fete due 0 viatanormaUi, sunt disatorite, eu nu.

- Nu am un confident absolut.

- Nu pot actiona natural pentru di nu maplac pe mine.

- Ma gandese la sinueidere, pentru ca nu'lad 0 justificare pentru viata.

- Sunt un copil, dar oamenii ma pri'lesc cape un adult.

- Sunt anormaHL

- Sueeesul ma oco1e§te.- Ar trebui sa fiu mai matura deeat sora

mea, dar nu sunt.- Nu-mi pot gasi locul meu in societate.- Am un defect in caracterul meu.

- Simt ea altii pot coopera cu problemeleprin bunavoinla, eu nu pot.

- Realizez ea radacinile problemei melemerg eu mult Inapoi, dar ered ca nu pot facenimic pentru a schimba situatia.

- .Nu pot sa fae ce-mi place.- Am pierdut curajul.

Page 100: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

PSihoterapia rogarsiana centrata pe perso;;;l11i!- (I experienla de "cre~tere" afectiv2 - 103

- Sunt rea §i toti §tiu asta.- Ma Intreb dadi ma poti ajuta. Mil indoiesc.- ered d. voi pleca Inapoi.»

Sumarul celui de aXdoilea inter-viu

D-ra Tilden incepe interviul explorandre1atia sa eu oamenii. Simte ca nu poaterelationa, se terne. Terapeutul structureaza eelde al doiJea interviu la fel ca §i pe primuLInterviul se sfar§e§te astfel:

«C: Cred ca nimeni nu ma poate ajuta.Nimeni nu poate face nimie pentru mine.

T: Timpu1 nostru S-B. terminal. Vrei sa teintorcl sapUimana viitoare?

C: Chiar crezi crt ma poti ajuta?T: Dad crezl ca vei reu§i, atunc! sa vii sap­

tamana viitoare. Dad crezl di nu exista spe­ranta, atunei nimic nu poate fi Iacut.

C: Bine, ne intalnim saptamana viitoare.»

Al treilea inte:rviu

«T: Cum vrei sa folose§ti timpul azi?C: Bine, nu §tiu exact... (0 pauza lunga).

Citesc 0 carte, "Viata ta ca femeie".T: Poveste§te despre carte.C: Nu §tiu cum sa incep.»

Dupa a1 treilea interviu D-ra Tilden i<atelefonat mamei sale la serviciu sa-i spuna caeste bolnava. Cu putin inainte de a incepe apatra §edinta terapeutul a primit un telefon de1amama D-rei Tilden care anun!a ca aceasia enehotarata sa vina la §edinta. Se simte mai binedupa interviu, "dar acum a cazut Intr-o depre­sie, sUi numai la pat". Se intreaba dad con­silierea este suficienta Intr-o asemenea situatiein care este fiiea ei. Ilil1treaba pe consilier dacaar putea sa-i sugereze un psihiatru la care samearga. Acesta raspunse ca prefera sa nu segandeasca la aceasta posibilitate, dar dad Til­den dore§te sa 0 faca., el nu 0 poate ajuta. Cuto ate acestea se gande§te sa-i trim ita 0 scrisoa­reo Mama s-a oferit sa 0 cherne la telefon, darconsilierul a spus ca nu e nevoie.

Scrisoarea a fost scrisa cu grija, sugerandciHdura §i interes dar intr-o maniera non­directiva pe cat posibil:

"Dragii Domni§oarli Tilden,

Mama ta mi-a transmis mesajul refentor lanehotarCireade a revent ta §edtnla. Eu pot fntele­ge §oviiiala §i realizez ca te sim[i descurajata dincauza siluafiei tale. Nu doresc sa sa te inf1uenlezfntr-un fel .Jt daca preferi sa nu mat vii, (ltuncieste fom-te bine.

Pe de alta parte, am de gand sa-mi iau liber­tatea sa mai programez 0 fnt{Unire ta oraobt§l1utta, oricand fncepiind de marfi pan avineri. A§ aprecia daca mi-ai da un telefon sa-mtcomunici hotarCireata. 1n arice situatie prime§teprtetenia mea sincera" .

(T. a telefonat §i s-a dus 1a §edillt~L)

Sentimente exprimate QUpa al unsprezece­lea internu:

- Sunt gata sa dau un curs nou alegeriimele.

- Sunt intr-adevar schimbatfL- Am idei fmmoase despre mine illsami.-- Realizez d plae altar pemoane.- Cred d pot face ceea ce dorese sa fae.- Nu ma mai simt vinovata de senti-

mentele mele.- 1\-1£1 simt mai libera.

- Sunt ajutaHl de discutiile noastre. de pri-eteniile mcute.

- Pot accepta casatoria daca va veni sau sanu accept dadi nu va fi.

P ~ 1 ' ..- at lllte ege pe altcmey2c care ::-ece .oimacelea§i dificultati ca ~imine.

- Admir oamenii care-~; ac:eptJ limitele.- Ma intreb daca un barbat poate accepta

o femeie careia i1 lipse§te a.bilitatea..

- .'\u ma mai gandes: a,at de mult 1amine.- Vo:rbesc rm.i liber ded, 0 face am Inainte.

- ~vfasir1t :nai 'ci:1ein rrijlocul oamenilor.»

Dupa formularea concluzii1or interviului decatre camuieL Tilden continua sa-§i mentinapozilia. S-a angajat mai activ In viata socialiL Amers cu familia 1:ntr-o excursie unde a fost maiaetiva din puet de vedere social (a manifestatinteres pentm contacte sociale noi).

Un an mai tarziu domnipara Tilden a fostinvitaHi 1aun interviu. Recent renuntase la ser­viei, era descurajata §i depresiva. Mulie infor­maW pe care Ie diidea erau asemanatoare celor

Page 101: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

104

din primul interviu. Consilierul s-a oferit sa 0ajute; i-a dat un numar de telefon, dar nu a maisunat. OUeva saptamani mai tarziu consilierula vorbit Cll mama ei la telefon care i-a spus caTilden §i-a gasit servici §i este mult mai satis­racuta.

6.2. Exteriorizarea sentimentelor §i trilirilorpe 0 baza reala in relatiile de familie (douacazuri tratate de C. Rogers, preluate din "Onbecoming a Person", 1993, pag. 314-328)

Atunci dind lui Rogers i s-a cerut sa VOf­

beasca unui grup, subiectul fiind la alegereaacestuia, s-a decis sa vorbeasca despre com­portamentul clientilor sai in familie.

D n mare numar de terapeuti §i consilieri(terapie centrata pe persoana) s-au confruntatcu grupuri §i indivizi cu probleme §i au cawtde acord asupra faptului ca experienta roger­siana e relevanta §i are implicatii pentru J:ntrea­ga arie a relatiilor interpersonale. Domeniullacare am dori sa ne referim in continuare esteviata de familie, In lncercarea de a oferi aimagine cat mai clara asupra grupului familial,din punctul de vedere al terapiei centrata pepersoana. Nu yom prezenta aceasta problemala un nivel abstract sau teoretic, ci yom evi­dentia cate ceva din schimbarile suferite dec1ienti in ceea ce prive§te modul de relationarecu membrii familiei din care fac parte in urmacontactelor cu terapeutul. 0 observatie, aceas­ta nu se dore§te a fi un model de viata de fa­milie in general sau 0 reteta in legatura cumodul personal de traire al vietH de familie alfiecaruia. Prezentarea care urmeaza vrea sa

evidentieze ceea ce este esential in experientaanumitor oameni in situatii de familie dificile.

Care sunt deci, modurile in care clientii l§imodifid comportamentul in familie ca 0 con­secinta a terapiei centrata pe persoana?

Exteriorizarea sentimentelor

In primul rand c1ientii ajung, treptat, sa-§iexteriorizeze sentimentele fata de membriifamiliei §i fata de altii, ajung sa-§i exteriorizezeadevaratele lor sentimente, ajung la 0 mai mareexpresivitate a trairii, a simtirii. Cand vorbimdespre adevaratele lor sentimente ne referim§i la sentimente negative - ru§ine, gelozie,furie, plictiseala - §i la sentimente

Capitolul :3

pozitive ca - tandrete, admiratie, dragoste.Este ca §i cum c1ientul descopera in timpul§edintelor terapeutice ea este posibil sa renuntela aceasta masca §i sa devina el insu§i. Astfel,un sot furios pe sotia sa l§I exprima suparareape care Inainte 0 reprima sau credea d'i 0reprima. Este ca §i cum 0 harta a exteriorizariiemotiilor, sentimentelor se suprapune pesteexperienta emotionaHi actuaHL Parintii ~icapi­ii, soli §i sotH, se apropie de exteriorizarea sen­timentelor care exista eu adevarat in ei.

Poate ca unul sau doua exemple ar u§ura in­telegerea acestei probleme. 0 tanara solie, d-naM. vine pentru consiliere. Problema ei estelegatade faptul ell soWI ei Bill este formalist §irezervat eu ea, nu vorbe§te §i nu-§i impartegandurile cu ea. Fara indoiaIa, sunt incompa­tibili sexual, ceea ce adus la rapida lor separare.Ea §i-a exprimat sentimentul de culpabilitatein legatura eu viata ei dinaintea casatoriei,eand a avut legaturi eu un numar de barbali,majoritatea casatoriti. Ea realizeaza ca in timpce cu multa lume e spontana §i vesela, cu sotulei e rigida, controlata, rara spontaneitate. Deasemenea, ea se vede pe sine lnsa§i ca cerandde la sotul ei sa fie exact cum ar dori ea sa fie.In acest punet, consilierea a fost intreruptadatorita plecarii consilierului din ora§. Ea con­tinua sa scrie consilierului, exprimandu-§i sen­timentele §i adaugand: "Daca a§ putea spunetoate acestea sotului meu a§ putea fi eu Insamiacasil. Dar ce ar avea asta de a face eu incre­

derea lui in oameni? M -ati gasi repulsiva dadiati fi sotul meu §i ati afla adevarul? A§ fi doritsa fiu a "iubiUi, in loc de dildaca .... ". "P.mfacut a incurcatura. "

Aceasta a fost urmata de 0 scrisoare din care

un citat extra pare justificat. Ea spune desprecat de iritata, cat de dezagreabila a fost atuncicand prietenii s-au retras dupa 0 seara petrecutaimpreuna. Dupa ce au plecat ei «m-am simtitca §i cum a§ fi pierdut pentm ca m-am com­portat atat de rau ... M-am simtit in acela§i timpmorocanoasa, vinovata, suparata pe mine §i peBill. Astfel m -am decis sa fac ceea ce a§ fi doritcu adevarat sa fae, pentru ea am crezut ca astae mai mult decat m-a§ fi putut a§tepta de laariee barbat, sa-i spun lui Bill despre ceea ce m-adeterminat sa ma port astfel. A fast chiar maigreu decat mi-am imaginat, a fast foarte greu.

Page 102: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia rogersiana centrata pe persoana - \0 experienia de "cre?tere" afectiva - i05

Nu am avut cum sa-i explic totulin eiitevaminute, insa i-am Imparta§it sentimentele inlegatura eu parintii mei §i eu aeei barbatinenorocili. eel mai dragu! Iuem pe care I-amauzit din partea lui: "Ei bine poate pot sa teajut ... in legatura eu parintii mei". Pe urma afast foarte ingaduitor eu lucrurile pe care Ie-amfacut. I -am spus cat ma simt de stangaeeinatatea situatii - ehiar §i atunci cand ioc caI1i.Am discutat §i astfel am ajuns sa ne exprimampropriile sentimente. Nu i-am spus totul despreacei barbali, insa i-am dat 0 idee despre diti aufost. Ei bine, a fast atat de intelegator §ilucmri1e s-au clarificat aHit de bine indit amajuns sa ered in el. Nu mai imi este teama s1Hspun despre aeele lueruri stupide care maobsedau. Po ate ca in curand aceste Iucruri vorinceta sa ma obsedeze. In aWl.seara, am fost

aproape gata sa r~nunl, m-am gandit chiar saparasese ora§ul. Insa am realizat ca nu facdecat sa fug de aeeste probleme §i nu voi fi1ini§tiHipana nu ma voi confrunta eu ele. Amdiscutat despre copii §i de§i am decis sa a§tep­tam pana ce Bill va termina §coala sunt Iini§titacu acest aranjament. Bill a fost de acord cumine asupra lucrurilor privind copiii. Deci,daca nu iei scrisorile ca fiind disperate atuncitrebuie sa §tii ca lucrurile merg bine.

Acum ma intreb daca ai §tiut ca singumiIueru pe care l-a§ fi fileut pentru a-I apropia peBill de mine, este acesta. Acesta a fast singurulIuem pe care daca nu l-a§ fi meut, ar fi fastnedrept fata de Bill. M -am ga.ndit ca asta arruina lncrederea lui Bill in mine sau altcineva.A existat 0 bariera atat de mare intre mine §iBill incat 11sim\eam aproape ca pe un strain.Singurullucru care m-a determinat sa fac astaa fast con§tientizarea faptului ca, daca nu-i voivorbi despre lucrurile care ma obsedeaza, va finedrept pentru el, pentm ca l-a§ parasi lara sa-idau §ansa sa demonstrez ca pot avea inerederein el. EI mi-a dovedit mai mult decat atat. Mi-adestainuit ca §i el a Ineereat sentimente nega­tive in legatura cu parintii sai §i eu alte per­soane.",>

Rogers relateaza ca pentru e1 aeeastascrisoare inseamna pur §i simplu faptul ca d-naM. a experimentat in terapie satisfactia de a fi

ea msa~i, de a seoate la iveaHi cele mal adancisentimente.

A devenit imposibil sa se comporte altfe1 Cll

solul ei. Ea a descoperit di este esenlial sa-§iexprime cele mai adanci sentimente chiar euriscul desfacerii casatoriei.

Un alt element subtil in experienlac1ientilor terapeutului despre care acesta nevorbe§te este faptul ca ei au descoperit cat denecesar este sa.-§i exprime sentimentele, faptcare lntr-un trecut parea a fi distructiv sau de­zastruos. Diferenta este urmatoarea: atuncicand 0 persoana se ascunde in spate1e uneifatade, sentimentele neexprimate, care sunt inlegatura cu anurnite energii, se aeumuleazapana la un punct, pentru ca apoi sa izbuc­neasca in anumite incidente. Sentimentele iz­bucnesc in acest fel, in depresii, autocornpa ..­timire §i din neferieire au adesea un efectnefericit asupra cdor din jur. Supararea careizbucne§te in situalii neplacute e deterrninatilde acumulari ale unor energii negative, in tre­cut. Aeeste izbucniri sunt greu de inteles decatre cei din jur. In acest punet poate interveniterapia pentru a rupe cercul vicios. Daca esteclientul capabil sa se descurce in furie, dispe­rare, emotii pe care le-a trait §i i§i aceeptaaceste sentimente, atunci acestea i§i vor pierdedin intensitate. De acum ineolo va fi eapabil sii-§iexprime in arice tip de relatie familiala senti­mentele aparute in cadrul relaliei. Eliberandu-sede incarcatura ernotionala neplacuta a trecutu­Iui, el va putea stabili re1atii normale (au­tentice) Cll cei din jur. Individul va fi capabilsa-§i exprime sentimentele atunci cand seinHimpla §i nu mai tarziu.

e Relatiile pot fi trilite pe 0 bad reall!

Exista §i alt elect pe care consilierea 11determina in modul in care clientii sereialioneaza eu membrii familiei din care facparte. Ace~tia descoperfL spre marea lor sur-·priza, ca relaliile pot fi traite pe baza unor sen­timente reale. Exista 0 adanca semnificatiepentru asta cum deja am vazut, in cazul d-nelM. A.descoperi ca sentimentele de ru~ine ~ifu~rie put fi exprimate ~i9 ill ciuda acestora, rela­tia poate supravietui, da mcredere individului.A descoperi ca cineva i§i poate exprima teme­rile, tandretea §i sensibilitatea §i nu este tradatde eel earuia i se destainuie, da de asemeneaincredere in sine §i in celalalt.

Page 103: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

106

Motivul pentru care acest tip de consiliereda asemenea rezultate este, in mare masura,acela ca individul invata, in eadrul §edinIelorde terapie, sa recunoasca §i sa-§i exprime pro­priile sentimente ca fiind ale lui, nu ca pe Ull

fapt ce tine de 0 aWl.persoana. A spune unuiadintre soti "tot ee faci este gre§it", probabil cava duce la 0 discutie. Dar a spune "ma simtfoarte ranit de ceea ce fad", se refera la senti­mentele vorbitorului, un fapt pe care nimeninu-l paate trece cu vederea. Este a acuzatie Inlegatura cu 0 anumita persoana, Insa e un sen­timent care exista In fiecare. "Ma invinovate§tipentru sentimentele mele" este un punet carepoate fi dezbatut, insa "Ma simt prost cand tufad a§a §i a§a", cantribuie la clarificarearelatiei. Nu este vorba '1ns3. numai desprenivelul verbal. 0 persoana care l§i accepUi pro­priile sentimente, descopera ca 0 relatie poatefi traiHi pe baza unar sentimente reale. Yomilustra acest aspect Cll extrase din interviurileinregistrate ale lui Rogers eu d-na S.

D-na S. locuie§te eu mea sa de 10 ani §imama sa in varsta de 70 ani, care dominagospodaria folosindu-se de "saniHatea ei§ubreda". D-na S. era controlata de mama sa §iera incapabila sa se ocupe de fiica sa, Carol. Eaavea resentimente fata de sa, dar nu puteaexprima asta pentru ea "Ma simt §i m-amsimtit vinovata toata viata. Am erescut simtin­du-ma vinovata pentru arice am facut, mi s-aparut intr-un fel ca afecta sanatatea mameimele. Cu ditiva ani in urma am avut un vis incare 0 amenintam pe mama §i am avut senti­mentul ca intr-adevar doresc sa-i fac rau. ~i ...pot intelege cum se simte Carol. Ea nu arecuraj ... §i eu nici atat." D-na S. §tie ca foartemulte cuno§tinte de ale ei gandese ca aTfi maibine pentru ea daca s-ar separa de mama ei,dar nu poate. ,,~tiu ca dadi a§ parasi-o, n-a§putea fi fericita fiindca a§ fi ingrijorata tot tim­pul. M-a§ simti atat de prost fiindca am parasito femeie singura §i biltrana". Ea se pHinge defaptul ca e dominata §i controlata §i incepe sacon§tientizeze partea la§a din ea. "Ma simt ca§i cum maini1e Imi sunt legate. Poate ca suntmai vinovata dedit mama. De fapt §tiu ca sunt,insa am devenit la§~LFac orice pentru a evitaseenele pe care Ie face mama". Cu cat a inee­put sa se 'inteleaga mai mult cu atat a 'ineeput sa

Capitolul3

con§tientizeze mai des ca este bine sa triliascain concordanta cu ceea ce crede ea ca e bine §isa nu mai puna in primul plan dorintelemamei. Ea a specific at asta 1a J:!1eeputul unuiinterviu. "Ei bine am faCtit 0 descoperireextraordinara. Poate ca a fast vina mea 'in It'1tre­gime, 'illfaptul c3.am rasratat-o pe mama. M -amhotan1t cum sa fac in fiecare dimineata, §i credca de data asta va merge. Daca a§ putea fi

calma, lini§tita atunci cand incepe sa bom­bane, sa 0 ignor cum a§ ignora un copil careface 0 prostie numai pentru a atrage atentia.Am incercat asta. S-a suparat dintr-un nimic.A sarit de la masa §i a intrat in camera ei. Eibine, de data aceasta, nu m-am dus sa-i eerscuze §i sa 0 rog sa se l:ntoarca, pur §i simpluam ignorat~o. In cateva minute, s-a intors, s-aa§ezat la masa, a fost suparata putin, dar i-atrecut. Deci, 0 sa lncerc sa ma port a§a pentru. "o vreme §1....

D-na S. a con§tientizat clar ca noul ei com­portament se bazeaza pe acceptarea sentimen­telor sale fata de mama sa. Ea a spus, "Ei bine,de ce sa nu-i fac fata? Intelegi, m-am simtitatat de rau, m-am simtit J:ngrozitor §i m-amgandit la ce fel de persoana sunt sa resping pemama. Sa spunem, bine, 0 resping; §i imi parerau, Insa trebuie sa ma confrunt cu asta §i voiincerea sa fae cum e mai bine". Cu cat Incepeasa se accepte mai mult, cu atat venea mai mult'in '1ntampinarea propriilor ei nevoi §i ale ma­mei sale. "Exista 0 mu1time de lucruri pe caream vrut sa Ie fac, cu ani In urma, ins3 de abiaacum am Inceput sa Ie fae. Acum, mama poatesta singura pana la ora zece noaptea. Are un te-lefon langa patul ei §i dacaun foe incepe un-deva, exista vecinii Voi face deei cursuri se-rale §i n-,ulte lucruri pe care am vrut sa Ie fac, 0viata intreaga, insa alesesem sa fiu martiI' standacasa. £i bine, Ie voi face acum. M-am ganditprima data cfind am plecaLVa 11 bine!"

Noile sentimente ale clientei au fost ulteri­

or supuse unui test 'in relatie ell mama sa."Mama a avut un atac de inima §i i-am spus, ebine sa te duci Ia spital §i... eu siguranta ainevoie de spitalizare; am dus-o la doctor §idoctorul a spus ea inima ei e bine §i ca trebuiesa mai iasa sa se distreze putin. A§a va merge saviziteze 0 prietena pentru 0 saptamana, vamerge la spectaeole §i se va sim!i bine.

Page 104: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihcterapia rogersianii centratii pe persoana - I}experienli de "crelftere" afectiva - 1017

lmi dau seama ell am fost foarte dura eu ea,atunci cand s-a pus problema sa mearga la spi­tal, contrazieand-o ill fata flieei mele Carol, euprivjre la inchipuita ei boaUl de inirrJL I-amspus ca are 0 iniIna la fel de tare ca iniIna unultam. Totul este sa se distreze putLn".

Dupa aeest episod se pare d., in aeeastitrelalie, comportamentul d-nei S. s-a amelio­rat, msii, nu §i comportamentul mamei sale.Oricum acesta este al punet al problemei.

DoarrLna S. rnarturisea: "totu~i imi parefoarte rau pentru mam.a. N -~ suporta sa fiu caea. Imi dau seama di am ajuns la un punet il1.care chiar am urat-a; n-~ fi supar"tat sa.0 atillgsau ... vreau sa spun ... sa 0 atip.g ill tIecere. NuVIeau sa spun, di pentru moment am fastsuparata. sau altceva. Dar... am descoperit eaaveam putinii afeeliune pentru ea. De doua saude trei ad, rara sa IDa gandesc, am sarutat-o denoapte buna ~i...am simlit tandrele fata de ea;resentimentul pe care i-am avut falii de ea sedusese. Asta am obsevat-o intr-un moment

cand am ajutat-o sa se aranjeze; i-am aranjatparul §i atilt; aeeasta ... a aparut pe nea~teptate§i nu m-a preocupat nid 0 clipa; de fapt e unfel de a ma distra."

Aeeste extrase ilustreaza un model de scWm­

bare In relapile famillale care fie este foartefamiliar. D-na S. erede di, totu§i (eu greu adn::'teaeeasta pentru ea 1ns~i), resentimentele falii demama ei au :facut-o sa se simta ca §i cum nu aravea drepturi. Se pare ea nu se poate a§teptadecat la nepHiceri, expnmandu-§i adevaratelesentimente in eadrul re1aliei eu mama sa. Totu§iatunci cand i§i permite sa fie ea insa~i,aclioneaza eu mai multa. siguranyl. Relapa seameJioreaza mai degraba decat sa se detenoreze.eel mai surprfuzator este fuptul ca atunci candrelalia eu mama sa se bazeaza pe sentimentereale, resentimentele §i ura nu sunt singurelesentimente simtite futii de aceasta. In ace~itimp ea sirnte dragoste, afeeliune §ibucurie. Esteclar cii exista. momente de discordie, neplacere,tensiune, lnsii existl §i momente de respect,bucurie §i intelegere. Se pare ca., §i in acest caz,clienta a mte1es ca 0 relape flU trebme triiti peideea de aib sau negro, poate fi tr:Uti pe hamvarietapi de sentimente care sunt scoase la lvealii'in acele momente. Poate parea, dupa extraselealese, ca numai sentimentele negative sunt greu

de exprimat sau de trait. Acest lucru este departede adevar.

Dl. K. este un tanaf care a desccoperit diteste de greu sa-§i exteriorizeze atilt sentimente­Ie pozitive cat §i pe cele negative, ascullSe illspatele fatadei. Un lJ'ljc fragment poate ilustrasehimbarea calitativa suferita. detaniirul tata. illrelalia cu frica lui in varsm de 3 ani.

BI spune: "lucrulla care ma gandeam estemadul dlierit in care imi privesc acum fuca.M-amjucat cu ea asta.zi de dimineaYi §i am. ..ah, nu §tiu de ce imi este atilt de greu sa 111Jl

exprim! A fost 0 experienta Ir.munata, amsirnlit-a foarte aproape de mine. Inainte a§ fiputut spune muIte despre Judy. A-§ fi pututspune lucruri pozitive despre ea, a§ fi pututvorbi despre lucrurile caraghioase pe care IeIacea, a§ fi putut vorbi desprea ea ca §i cum a§fi fost un tam feridt, insii era ceva in nereguliL.ca §icum a~fi spus toate astea numai pentru caacesta era modul 'in care trebuia sa vorbeascaun tarn despre fiiea lui, w..sa,intr-un fei, nu eraaclevarat, ftindca simteam fata de ea §i senti­mente negative, un amestec de sentimente.Acum ered intr'-r;devar ca ea este eel mai min­unat copil din Iume."

«T: Inainte, simteai ca §i cum ai fi fast untata. fericit; ill dimineata asta c§ti un tata. feri­cit...

c: M -am sim-tit~a in dimineata asta. Ea s­a mvartit injurul patu1ui... ~ipe u:rma m-a intre­bat dad voiam sa ma due sa dorm din nou §ieuam spus, bine; §i ea a spus bine, 0 sa merg sa-miiau piiturile .... §i pe urmii mi-a spUS0 poveste ­de fapt trei pove§ti intr-·una - Ie-a amestecat.Am sllr~it ca. asta este ceea ce eu adevarat amvrut... VIeau sa am aceasta experieni3-. Amsimtit ea am crescut, ered. Am Sh'lltit ca suntMrbaL, Acum asta suna ductat, a fost ca §icum am devenit un tam iubitor, destul demare, destul de serios, destul de feridt pentru afi tatiH copilului sau. De fapt, mainte ma Slln­team slab §i poate, aproape rara [alas, neim­portant Este foarte important sa fu tam!"

Clientnl a descoperit ea este posibil sa aibasentimente pozitive rata de SL'1elnsU§ica tam bun§i sa accepte dragostea pentru fuca sa. E1 vapretinde ca §i ea sa-l iubeascli, eu teama ea unsentiment diferit sa nu cumva sa stea SCUllS.Domnul K a mai miirturisit ca a ajuns sa fie mai

Page 105: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

108

liber in a-~i exprima supararea fata de fiica sa.El a inviitat cii sentimentele sale sunt amt debune, incat pot sa existe.

• Ameliorarea comunicarii In dublu sens

Experienta terapeuticii a mai relevat 0 aitaschimbare privnd relatia clientului ell membriifarniliei din care face parte. Clien1ii au invatatceva despre cum sa inilieze §i sa mentilla 0relatie bazata pe comunicare in duhlu sens. ALllte1ege sentimente1e §i gandurile altei per­soane sau a fi Inteles de aWi persoana suntexperiente umane extraordinare dar, in acela§itimp sunt foarte rare. Indivizii care s-auadresat lui Rogers pentru terapie, adesea, aucomunicat bucuria lor in a descopcri ca. acestmod de comunicare este posibil Cll membriipropriilor lor farnilii. In mare parte aceastatransformare pare sa fie rezultatul relatiei pecare clientul a avut-o eu consilieml. Existii °eliberare de tensiune atunci cand ai gasi! pecineva care saaa te inleleaga. A gas) in relaliaterapeutica pe cilleva care po ate Jr,telege celemai teribile ganduri, cele mai bizare senti­mente, sperante §i vise ridicolc, este a expe­rientii extraordinara. Ace! cineva, care desco­peri en tereapentu! 0 astfe! de retatic, poatecrea Ia randullui, astfe! de relani cu eel din jur.

In urma descoperirii unei ~stfel de relatii,clientul poate mtelege comportamentul mem­britor familiei din care face parte. Atunci candtraim ill spatele unei fata-de, atunei cand Incer­dim sa actionam in moduri care nu sunt inconcordantii eu eeea ce simtim, suntem ineli­nati sa neglijam eeea ee simte celiilalt. Ne con­trolam tot timpul de teama de a nu patrundecelalalt sub fatada noastriL Atunei caud clien­tul i§i exprirna sentimentele reale, cand situatiacere manifestarea acestor sentimentc, atuncicand relatia cu ceHHalt se bazeaza pe expri­marea adevaratelor sentimente, atunci nemai­afiandu-ne in stare de aparare, nputem asculta§i pe celiilalt §i n putem illtelege. Ceea ce amspus poate fi ilustrat prin experienta d-nei. S.citata mai inainte. In ur:rnatoarele contacte,doarnnei. S. i s-a cerut sa-§i exprime reactiilereferitoare la experienta ei. Ea spune: "prJDadata nu m-amgandit ca sunt 1aconsilie!. Ma gan­deam doar ca stau acolo §ivorbesc, dar... gandin­du-:rna mai mult, am c011§tientizatca este yorba

despre consiliere ~i 0 consiliere foarte buna,pentru ea am primit sfaturi de 1a doc tori, fami­lie, prieteni §i nu a mers. ~i ma gandese di nupoti rezolva asemenea probleme dad nu e§ti tuL.'1suti.Dar m-am gaudit mult 1a asta §i amlncercat sa discut putin eu Carol. ~i... bunica i-azis: cum poli sa te porti ~a eu batrana fabunicii? ~i §tiu ce simlea Carol. Voia sa 0loveasca, pentru ca era ~a de rea. Am meercattotu§i sa nu 0 influenlez pe Carol, dar m-amstriiduit sa 0 fac sa se exteriorizeze ... lasand-o

sa creada, sa simta, ca sunt eu ea §i 0 voisustine ariee s-ar inmmpla. i\",J.'TI Hisat-o sii-IT'Jspuna ce simte §i a mers bille. Ea rrJ-a spus: oh,bunica a fost bolnava §i biitraxlli atil.ta timp!eu am spus, da. ~i nu 0 condamn, dar Did nuo laud §i, ea a inceput ill acest scurt timp, safaca unele lucruri lara aprobarea mea. Se pareefi §i asupra rr..amei mele a inceput 3a aihainiluentii schirnbarea mea." Cred di putemafuma ca d-na S., accepmndu-§i propriile sen­tLrnente §iexprimandu-1e, le po ate lntelegt maihiue pe man1H.§i fuca sa, CompOlllmentI;j (:~i

nemaibaziindu-se pe apiirare, este cap~hilii 3aasculte ~l sa sirota mOGul 'in care triHesc ele.Acest gen de schimbare pare a fi caracteristicpentm clien1ii care au pareurs §edinle de te­rapie centrata pe persoana.

Ii) Starea de bine este sa m autonom

Exista mea 0 tendintfi care a fost observatiila clientii ce au trecut printr-un proces te­rapeutic. Este vorba despre faptul ca ace§tiapermit iiecarui membrual familiei din care facparte sa fie 0 entitate separata. Pare ceva dudatmsii este eel 111airadical pas. Multi dintre noisuntem, probabil, illcoll§tienti in legihura ellpresirmea pe care 0 exercitiim asupra sotl10r,SOt-illOI, copillor, cerandu-le sa aiba acelea§isentimente ca §i nolo Adesea e ca s,i cum amspune: "dad. vIei sa te iubesc trebuie sa ai ace­lea§i sentirnente ca mine. Daca eu sunt deparere ca este rau comportamentuilliu §i tu tre­buie sa ai acec3.§iparere. Daci:'ieu sunt de parereca e necesara atingerea unul anumit scop §i tutrebuie sa cren la feI. "Se pare ca persoanelecare au trecut printr-un praces de tempie (cen­trata pe persoarJi) au 0 tendL1Y'¢opusa eelar demai sus. Existil dorinta ca celalalt sa aiba senti­mente, valori, scopuri diferite.

Page 106: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia rogersiana centrata pe persoana - G de ,~croD¥lereH t~fecthJ.a 109

Pe scurt exista dorinta ea cebHdt sa fie ()persoal1:l separatii, autonoma. Aceasta ten­dinta se poate releva, dupa parerea lui Rogers,Ia () persoana care descopera ca poate avea

Incredere ill proprlile sentimente ~i actiuni,descopera cii impulsurHe sale 1m sunt distrac­tive §i im are nevoie sa stell In pozitie deaparare, putand infrunta viata a§a cum este ea.Invaland sa creada ill el insu§i, in unicitatea sa,clientul devine capabil sa aiba incredcre insotie, copil §i sa acceptc scntimcntele uniee §ivalorile care existii In aWi persoana.

C~va din cele aflrmate mai sus po ate fi ilus­tmt cu ajutorui unci scrisori trimise de catre 0femeie ~isotui ei catre terapeut: "am realizat caI-am rejectat pe Philip (14 ani) pentm inducl'­enta 1ui in a realiza ceea ce doream eu ca el sarealizeze. Aveam pentru el anumite standarde.Dupa ce am incetat sa mai inli iau eea malmare responsabilitate pentm scopurile lui ~iaminceput sa il tratez ca pe 0 persoana cum tot­deauna am tratat-o pe Nancy(sora lui P.), esurprinzator ce schimbiiri au suferit atitudinilelui. Nu a fast yorba de un cutremur de pamantci de ciHdura sufleteasca. Nu am mal fast severiin legatura cu §coala §i Intr-o zi a luat un S(satisfacator) la matematid .. A fost priw..a data111acel an" .

CUeva lurn mai Hirziu, urmeaza scrisoa.:-eas01ului: "nu l-ai mai recunoa§te pe Phil ...Merge mult mai bine la §coala, de§i nu nea§teptam sa termine "cumlaude". Tu ai 0 marecontribulie la aceasta ameliorare, pentru ca e1ainceput sa mearga bine aiunci cand i-amdovedit ca am inceput sa cred in el ~iam ince­tat sa-1 modelez dupa il11aginea tatilJui lui laaceea~i varsw." .

Acest concept care se refera la 'increderea 'ioindivid, in capacitatea lui de a fi el insu~i a avuto mare importanla pentru Rogers. Sa umilirimce ar LTlSemnadadi un copil ar fi tratat astfel dela bun inceput, in viziunea terapeutului. Sa

presupunem ca, copilului, i s-ar permite saaiba §i sa-~i exprin'le propriile sentimente, sapresupunem cii niciodata nu ar trebui sarenunte la senth'llentele sale pentru a fi iubit.Sa presupunem ca §i parinW ar fi liberi sa-§iexprime proprille sentimente, care adesea ar fidueTite de ale copilului ~i, adesea, diferite deale celuilalt. Asta ar insemna ca., in acest caz,

.d",

copilul ar crqte respectandu-se pC sine caunid pcrsoana. Ar lnsemna ca §l atunci candcomportamcntul sau ar fi fi-ustrat, el ar fistapanul propriilor sale sentimente. Compor­tamentul sau ar avea un echHibru, lWlnd inconsiderare atat propriile sale sentimente, dar~i pc ale aHora. EI ar fi un individ responsabilpentm propria sa viala, el niciodata nu §i-ar as­cunde sentimentele de el ins~i, ilL! ar avea ne­voie sa traiasca in spatele unei fatade. Ar scaparelativ de cfectele dezadaptiirii.

lJl Concluzii

Dadi au fost identifieate coreet tendinteie inexperienta praetica se pare di terapia centratape persoana are multe implicatii in viata defarnilie. Se pare ca individul este satisfiicutatunci cand i§i exprima emotiile, sentimente1epersoanelor apropiate. Acest Iucru este mai sa­ti<,;filciitordecat sa se nege ca aeeste sentimentear exista sau, daea ar fi lasate sa se acumulezeintr-un grad foarte mare, sau ar fl exteriorizatein alte situatii dedit cele care Ie-au determinat.

. Se pare ca pentm individ este mai satisIaea­tor sa triiiasca relaliile familiale pe baza senti­mentclor care exista decat in spatele faladei(unei ~ti). Teama ca relatia va fi distrusadaea ies la iveala adevaratele sentimente estenefo nda tii.

Clienlii au mai descoperit ca, cu cat i~iexprirr:ui sentimentele mai Jiber, eu atat maimult masca dispare, 0 pot pune de 0 parte,comportamentul de suprafata urmand atitu­dinile fluctuante. Astfel clienlii ascultand 0persoana pentru prima data, pot inlelege ceeace simte ceHilalt §i de ce sinlte a§a. Relatiainterpersonala e guvernata de illtelegerea reci­proca.

o alta tendinta importanta este dorinta cafiecare sa fie el J.P.Su§i,daca "irni permit sa fiueu insumi, ii voi permite §i eeluilalt sa fie elinsu§i, cu tot ceea ce decurge de aici." Aceastainseamnii cii cercul familial tinde sa devina for­

mat din persoane unice eu scopuri ~i valoriproprii, insa stranse, legate de sentirnente po­zitive, reale, scntirnente care exista intre ei.

Relatiile dintre membrii familiei mai suntbazate pe inlelegerea reciproca a lumii privatea fiecaruia .

Page 107: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

110

Acestea sunt efectele pe care Rogers credecii Ie are terapia eentrata pe persoana. Indivi­dul devme in mare masura el lnsu§i, viala defamilie se amelioreaza. Fiecarui membru al fa­miliei i se permite sa descopere §i sa devina e1lnsu§i.

7. Terapia rogersiana de grup(grupul de 'intalnire)

Schimbarea terapeutica se poate produce §ila nivelul grupurilor, la fel de bine ca §i cea dinpsiho te rap ia individuaUL

Rogers afirma ca astfe! de grupuri au fostdezvoltate de Kurt Lewin lncepand cu 1940.Mi§carea gmpului a continuat. LaboratoareleNalionale de Training (NTL) ofera §edinle detraining pentru organizaliile de afaceri ill ve­derea cre§terli performantelor manageriale §iexecutive (Rogers, 1970). Adesea grupurileservese la ere§tera experienlei privind sanatateapopulatiei mai mult dedit ca mijloace de trata­ment ale problcmelor emotionale ale acesteia.

Rogers nume§te grupurile sale "grupuri deintalnire". Ele au ca scop imbuniitatirea relati­ilor interpersonale §i 0 lY'tilibuna cunoa§tere desine. Grupurile au un mediator care dirijeaza(orienteaza) participantii §i, se considera di 0forma rdativ nestructurata a gmpului ar fi ceamai buniL

Terapeutul ne descrie grupul ca 0 structuraextrem de simpla, §i se exprima adesea eu frazede genul: "suntem cu totii aiei. Putem face eaaceasta experienla de grup sa fie exact cumdorim noi". Acesta sustine ea 0 inaWi progra­mare a exercitiilor in cadrul grupului esteeselltiaHi doar pentru leaderul grupu1ui;responsabilitatea revme astfel acestuia ill loc safie impartita mtre membrii grupului. Grupul artrebui sa fie centrat pe membri a§li cum terapiae centrata pe client

Betty Meador (1970) a Iacut un studiuasupra unui grup de intiilnire ce a lucrat 16 oreintellsiv intr-un weekend. Au fost 8 partici­panti §i 2 moderatori. Ficcare participant a fostfumat ill secven!e de doua minute dirt 10, intimpul iieciireia din cele 5 §edinte de grup.Aceste secvente au fost puse apoi pe scaraRogers a proceselor". Redam mai jos tabelulcu cele 7 stadii ale proceselor (pag. 109).

Capitolul3

Caracteristicile comportamentului in cele 7stadii ale proceselor de grup

1. Comuniciiri despre realitatea exterioariimai mult dedt despre sentimentele propriicare sunt nerecunoscute sau prezente ca per­ceptii rigide ("constructe"):

• teama de relaW interpersonale apropiate;• lipsa dorintei de schimbare.

2. Problemele sunt vazute ca exterioare

sie§i; lipsa responsabilitatii privind problemele,cateva sentimente descrise in treeut sau caapaqinand altora:

• lleeol1§tientizarea contradictii1or;

3. Vorbesc mult despre sine §i despre senti­mente trecute:

• sentirnentele prezente nu sunt acceptate;• recunoa§terea contradicliilor, constructe

mai putin rigide;• §anse1evazute ca ineficace;

4. Sentimentele prezente sunt recunoseute§i exprimate, dar eu teanm §i partial acceptate

• mai mare deschidere a constructe lorprivind experienta;

• recunoa§terea incongruelltei intre sine §iexperientii;

• se recunoa§te pe sine ca responsabil pen­tm problemele avute.

5. Sentimentele sunt exprimate liber inprezent:

• sentiI-nentele sunt surprmzatoare §i ame­ninlatoare;

• sunt descoperite noi constructe personale;• dorinta de a fi "adevaratul eu", ciliar

daca hnperfect.

6. Experienta imediata a sentimelltelortraite fcarte aproape de momentul prezent,nevoia de experienta imediatii §i acceptarea ei:

• experientii personala a existentei traite inmomentul prezent, nu ca un obiect;

• "pierderi" psihologice (lacrimi, suspine,re1axare musculara);

• experienta subiectiva Inlocul "probleme­lor" definite;

7. Noi sentirnente traite din plL'1§i imediat:• experienta este noua §i prezentii, nu se

refera la situatii trecute;• smele este 0 recunoa§tere a experiell!ei

triiite, nu un obiect;

Page 108: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia rogersiani centrati pe persoana - 0 experienla de "crelltere" afectiva - 111

• eonstructele sunt tentante §i u§or deadunat, pot fi testate;

• sentimentele ajuta la formarea ideilor;• experienta bogata a §ansei.

Ca medie, participantii la grupul de intal­nire au crescut cu un stadiu §i 1/2 pe scala pro­ceselor in timpul acestui weekend. Nu Ii s-apus intrebarea cum aceasta schimbare Ieafecteaza comportamentul la intoarcerea inconditiile obi§nuite de viatii, de zi eu zi.

Rogers atribuie interesul crescut pentrugrupurile de intilnire. in mare parte, cre§teriisinguratiitii.

In figura de mai jos este evidentiatii cIarschimbarea

Relatiile interpersonale sunt mult mai su­perficiale decat in trecut §iunii oameni recurgla experienta de grup pentru inliiturarea singu­ratiitii cauzatii de conditiile modeme.

Terapia de grup a fost acceptatii pentru re­zolvarea unci varietiiti crescute de problemepersonale, inclusiv abuzul de alcool §i droguri.Daca psihoterapia individuala faciliteazaschimbiirile individului, terapia de grup pro­moveaza vindecarea. Cuno§tintele celorlaltimembri ai grupului pot ajuta alcooIicii sa-§i re­cunoasca. propriile probleme, acesta frind unpas important catre schimbare (Rugel & Barry,1990).

Schimhiirile proceselor in !impulgrupului de intalnire

scarul

proceselor

,III,edinta

Legendii: scorul mediu al proceselor

Page 109: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

112

Cele 7 stadii ale proceselor

Capitolul3

Stadiul Caracteristicile comportamentului

comunicari despre realitatea exterioara mai mult decfit despre sentimentele

proprii care sunt nerecunoscute sau prezente ca percepJii rigide1(" costructe 'J;• teama de relalii interpersonale apropiate;• !ipsa dorinlei de schimbare;• problemele sunt vazute ca exterioare sie~i;

2•lipsa responsabilitalii privind problemele;• ,ciiteva sentimente descrise m trecut sau ca aparJinfind altora;

• necon~tientizarea contradicliilor;• vorbesc mult despre sine §i despre sentimente trecute;3

•sentimentele prezente nu sunt acceptate;• recunoa~terea contradicliilor, constructe mai pufin rigide;• ~ansele vazute ca ineficace !• sentimentele prezente sunt recunoscute §i exprimate, dar cu teama ~i

pm1ial acceptate;4•mai mare deschidere a constructelor privind experienJa;• recunoa§terea incongruenlei mtre sine §i experienla;•

se recunoa§te pe sine ca responsabil pentru problemele avute;• sentimentele sunt exprimate fiber m prezent;5

•sentimentele sunt surprinzatoare §i ameninlatoare;•sunt descoperite noi constructe persona Ie;• dorinJa de a fi "adevaratul eu ", chiar daca imperfect;• experienla imediata a sentimentelor traite foarte aproape de momentul

prezent, nevoia de experienla imediata §i acceptarea ei;6•experienla personala a existenlei triiite m momentul prezent, nu ca un

obiect;• "pierderi" psihologice (lacrimi, suspine, relaxare musculara);• experienJa subiectiva m locul "problemelor" definite;• noi sentimente traite din p!in ~i imediat;• experienJa este noua ~iprezenta, nu se refera la situalii trecute;• sinele este 0 recunoa~tere a experienJei traile, nu un obiect;7

•constructe Ie sunt tentante ~i u~or de adunat, pot fi testate;•

sentimentele ajuM la formarea ideilor;•

experienJa bogata a ~ansei,

Page 110: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

t0l9:?i·'::!;!,-SJ

:1i i

,ISTENTIALA_ JCAUTARII

I~,REA DE SINE LA

DE SINE/olanda MitrofanDoru Buzducea

CUPRINS

1. Fundamente filosofice 114

2. Experienla anxieUi:lii existentiale - 0 "rampa de lansare"pentru un nOli "modus vivendi" 114

3. Impasul existential §i consecinlele sale 116

4. Analiza existentiala 119

5. Un caz paradigmatic - abordare din perspectiva existentiala 124

6. Alte studii exemplificative: 128

e Cazul unui pervers sadie 128•••Caml Walt sau "pentru ce sa traie§ti?" : 129e Ilinca sau "riltaciri §i dileme existentia1e" 130

7. Sugestii pentru antrenament f01mativ al terapeutului

- autoanaliza §i problematizare 132

Page 111: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

I

i 14

1. Fundamente fIlosofice:

Sorgintea acestei orienH'iri terapeutice seana in existentialismul filosofic european ceare ca principali reprezentanli pe: M. Buber,M. Heidegger, S. Kierkegaard, G. Marcel, J.P.Sartre, precum §i in filosofia §i pSllologia ori­entala ceea ce a dus la orientarea spirituala,transpersonala din cadru1 curentului umanist alpsihoterapiei.

Ace§ti filosofi existenliali§ti vorbesc despreomul singular ca entitate unica, irepetabila,activa §i cu 0 capacitate nelimitata de cre§tere§i dezvoltare, ca fiind 0 fiinta in devenire §in,iciodata "sfar§iHl".

Martin Buber (1878 - 1965): pomind de ladialogul biblic dintre Om §i Dumnezeu a elabo­rat dialogul dintre Eu §i Tu ea 0 condilie a cu­noa§terii §i a existentei autentiee. Coneeptelefundamentale ale filosofiei sale sunt: creatie,revelatie, mantuire. Accentueaza caracterulintuitiv §i relevant al intalnirii "hic et nunc" camodalitate de cunoa§tere a personalWitiiumane. Prin astfel de intftlniri pUne de spiritua­litate poate fi descoperita §i Instanta Suprema.

Martin Heidegger (1889 - 1976): afirma canelini§tea ontologica se datoreaza sentimentu­lui de temporalitate. A fiinta in Iume inseamnaa fi Iegat de Iume, a fi preocupat de Iume (veziM.Heidegger,1994).

Soren Kierkeggard (1813 - 1855): filosofdeorigine daneza, intemeietor a1 existenlialismu­Iui cre§tin. Considera ca adevaru1 se gase§te inom §i numai 1anivelul persoanei se poate vorbicu adevarat de existenta. Aceasta este expusatensiunii tragice dintre aspiratia atingerii eter­nitaW §i incertitudine in ceea ce prive§te 1umeainconjuratoare, plasata intr-un timp ireversibil.Drept solutie terapeutica, filosoful propuneasumarea din plin a tragicului, iar pentrurealizarea unui comportament autentic, omultrebuie sa parcurga mai multe stadii distincte §isuprapuse:

a. stadiul estetic: imperativul ciHauzitoreste: "bucura-te de c1ipa!". Subiectul uman seafla sub controlul imprejurarilor, sesizeazac1ipa dar recunoa§te repede vanitatea bucuriei.Personaje literare celebre aflate in acest stadiusunt: Don Juan, Faust, Evreul ratacitor, caretraiesc 'in p1acere, dar sfar§esc in e§ec.

Capitolu! 4

Solutia ie§irii din acest stadiu este ironia.b. stadiul etic: dictonul acestui stadiu este:

"sa-ti faci datoria!". Individul este supus legiimorale, duce 0 viata coerenta dar risca sa sepiarda sub povara obligatiilor etice unifonni­zante. Atunci, prin umor trece la un al treileastadiu, un stadiu divin, transpersonal.

c. stadiul religios: se trece de la imanenta latranscendenta, de la finit la infinit, de la tem­poral 1a atemporal. Spiritualu1 incepe aco10unde se deschide, tragicul, angoasa. Nelini§tea

..ontologica cauzeaza mutatia individului spresfere1e superioare ale existentei unde are locintalnirea cu supranaturalul.

Gabriel Marcel (1889 - 1973): postuleazaun transcendent absolut spre care omul tindepermanent. Acesta nu poate fi atins §i astfelapare "criza existentia1a" ce are ca remediuc6n§tientizarea conditiei umane.

Jean Paul Sartre (1905 - 1979): sustine caexistenta umana se afla ,,'incremenita ]'nproiect". De aceea omul devine persoananumai atunci cand descopera §i intelege sensu!existentei iar inte1egerea sensului existenteidepinde de con§tientizarea proiectului originalcare "comanda" in mod incon§tient determi­narea noastra.

2. Experienta anxieta!il existeupale- 0 "rampa de lansare" pentru un nOD

",modus vivendi"

A§a cum reiese din ideile expuse mai sus,individul "normal" fiinteaza in lume, esteparte din existenta §i ca atare se manifests. liber§i spontan, creativ §i natural. Prin procesul dealienare are loc "ruperea de lume", "taierea"din existenta; subiectul se indreapta vertiginosspre drumuri inchise, blocate, psihopatologice.In acest moment se impune interventia psiho­terapeutului pentru a acorda suport psihosocial§i pentm a participa la curatirea "psihosferei"§i "sociosterei" din care face parte clientul."Existentia1i§tii utilizeaza notiunea de empatiemediata pentru a intelege "lumea" depresivu­Iui, a maniacuIui, a obsesivului, a schizofrenu­lui etc. Pumlndu-se in situatia pacientului, eiincearca sa interpreteze simptomele individuale

Page 112: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psii"loterapia e;1:istenliaia sail e}{perie!1~a calltiirii sem.ului 'Wnie!De ia pien::!erea de sir;e ia regasirea de sine

11

pe baza conceptelor filosofice" (Y. Predescu,1989, p. 59).

Omul, ca fiinta libera §i creativ2.. constru­proiecte existenliale §i apoi se angajeaza ­

pentn} devenirea intru fiinta - pe drumulprevazut §i cuprins in proiect. E§ecurile, bloca-

sau orientarile gre§ite pe un astfel de"drum existential" 11 pot marca profund peindivid, uneori impingandu-l spre sfera psi­hopatologiei. De aceea terapeutul asigurac1ientului aflat 'in impas existential 0 puntesprerealitate, participa la eliberarea acestuia deteama §i complexe afective, redandu-i speranta~i libertatea. Psihoterapia conduce la 0 exis­tenta autentidl §i entuziasta. "Ea propune 0valoDzare a vietii pe care nevroza 0 contestil"(I 1075 n 31\-. ~j "h I'

A§adar profesia de psihoterapeut presupunevocatie §i pasiune in rostirea Logosului vinde­cator §i a crezu]ui umanist-existentialist pre­zent sub 0 forma sau in taate momenteleistoriei umanitatii chiar dadi nu a fost procla­mat eu tilrie dedit pe alocurea. "Majoritateapsihoterapeutilor provin din trei profesii carese ocupa cu sanatatea mentaUi: psihologie eli­nica, psihiatrie §i asistenta sociala clinic a saupsihiatrica'" (J.S.Simkin, 1978, p. 273).

Acest curent terapeutic aecentueaza poten­tialul psihic, energetic existent in fiinta umana;ceea ee trebuie sa fad elientul este sa declan­

§eze aceasta energie psihica latenHi prin eli­minarea barlerelor psihice constituite. Scopulterapiei exjstentiaHste este contracararea alie­narH, in feIuI acesta realizandu-se atat objec­tive il11trapersonale (autenticitate, creativitate,echilibru spiritual) cat §i obiective interperso­nale (spontaneitate 'in relatia eu semenii, per­ceptie §i integrare sociaHi).

Abordarea terapeutica existentialista con­sidera omul ca flind unic 'in felul Sall, 0 entitatesui generis, 0 valoare incomensurabila ce tre­buie perceputa ca atare. Se pune accent peautodeterminarea personalitatii, pe construireapropriului destin, pe creativitate, spontaneitate§i autenticitatea fiintei umane.

Nu exista boala psihica ill conceptia exis­tentialista, ci numai situatii problematice §i

impasuri existentiale, ceea ce lnseamna pierde­rea seasului existentei ca unl1are a scaderii §ireprlmi'hii potentialului uman.

Impasul existential este considerat unfenamen ontologic iar nevroza, expresia dis­perarii existentiale. An,xietatea, teama, panica§i sentimentul de culpabilitate apar datontaunei subestimari a propriei persoane sau aneacceptarii conditiei umane, fapt ce dvee 1adepersonalizare §i apatie, la "situatii-limW[" cedetermina 0 existenta umana alienata, absurda,izolata §i lipsita de sens.

In timpul Telatiei terapeutice dientul tre­buie sa-§i exprime dit mai elar §i lara echivocgadurile §i sentimentele, sa-§i exprime emotiile"hie et nunc", sa-§i caute singur un plan deaqiune, terapeutul asigurand climatul psiholo­gic necesar unei dezvoltari armonioase apersonalitatii. Climatul terapeutic este deacceptare neconditionaUi, inlelegere §i comu­nicare mutuala, valorizare §i incurajare. Tera­pentii de orientare existentialista imparta§esccHentilor propriile sentimente, valori, expe­rienle de viata. Deoarece se urmare§tementarea responsabilitatii in propriul sistemaxiologic, dientii trebuie sa mvete sa raspmuiaill mod autentic Ia realitatea prezenta, "piatraunghiulara" a psihoterapiei existentialiste flindexperienta imediata, aid §i acum. Se urmare§tetransformarea anxietatii nevrotice in anxietatenormala, con§tientizata, cat §i dezyoltarea ca­pacitatii de a trai in conditiile acesteia. Deasemenea se urmare§te metamorfozarea culpa­bilii:llii nevrotice intr-una normaHi pentru a 0utiliza in mod creatlv.

In limbaj clinic intelegem prin anxietateteama rara object, nelini§te, insotita de tensiuneintrapsihica, agitatie, iritabiIitate §i simptomesomatice de tipul echivalentilor anxioasepitalii, dispnee, etc). In conceptia exi§tentia~li§tilor, anxietl2tea este considerata a fi pozitiva,deoarece intemlediul ei individul

entizeaza faptul ca eXtst(m\,aestelimitatil§i de aceea individlJl! este singund res,po])]§t~bi! de§COpl!l §i vieti. Decl, aceastaeste vazuta - metaforic vorbind - ca "rampa delansare" spre cautarea §i conturarea unei noivieti, a unui nOli "modus vivendi". IVl.oduldeviata inautentic este lipsit de responsabilitatepersonala, se afl;"!.sub contrclul fOI1elor exte­lioare.

AtJtenticitatea cansta in informare corecta,realista §i se11irr1bareln conformitate en valorile

Page 113: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

116

recunoscute, Inseamna 0 dezvoltare reflexiva §i

nu 0 atitudine impulsivitCea mai mare importanta a are relatia te­

rapeutici'i care incepe printr-o "intiUnire", camodalitate de a piHrunde psihologic "unulintr-altul" realizandu-se astfel transferul te­

rapeutic, posibilitatea de a comunica unnl cualtulintr-o manied intuitiva, directa, empati­ca. Aceasta intalnire se produce "in moment"("aici §i acum"), dar §i in devenire. Speciali§tiiin domeniul §tiintelor socio-umane vorbescdespre dezvoltarea unui "al treilea sistem de.semnalizare" care sa insemne transmiterea

gandurilor §i sentimentelor mra ajutorul cuvin­telor. Experienla terapeutica existenlialistapoate insinua §i chiar dezvolta 0 astfel demodalitate metacomunicationala (vezi E. V.Doniken, 1970).

Prin intalnirea personaHi obtinem 0 imagineintrinseca a clientului, ni se dezviHuie printr-ocunoa§tere "intuitiva" §i "relevanta" chiaresenta fiinlei sale. J.L. Moreno vorbea despre 0astfel de intalnire: "momentul nu ca parte a is­toriei, ci istoria ca parte a momentului".Terapeutul nu fIxeaza obiective ce trebuie atin­se, nu inceardi sa-l schimbe pe client ci doar IIajuta sa-§i valorifice potentialul psihic latent,relalia f1ind de la am la am, terapeutul fIindconsiderat "ab initio" 0 f1inta omeneasca, nici­decum un specialist. " Idealul psihoterapiei estecrearea omului spontan, activ, creativ, auten­tic" (I.Holdevici,1993, p. 50), adidi lntoarce­rea f1intei la izvoarele sale regeneratoare.

Terapia existentialista nu lucreaza Cll anOf­malitatea, ci ell ceea ce mai este mca bun §isanatos In fIinta orneneasca. In spiritul acestaconsideram ca nu trebuie distrus universu1

existential al c1ientului, ci metamorfozat mtr~u­nul realist, autentic §i sanatos. Clientul trebuiesa fIe motivat pentru schimbare, sa doreascatransformarea propriei personalitati, sa fIeinteresat ~i capabil de re1ationare terapeutica.Psihoterapeutul actioneaza printr-o atitudineterapeutica deschisa, binevoitoare, autentica,lips ita de concepte abstracte ~i promisiuninerealizabile. Analistul se implica in modempatic dar c1ientul ia decizia schimbarii, te­rapeutul centrandu-se pe sentimente ~i nu pefapte. El se centreaza pe client §i nu pe proble­mele acestuia.

Capitolu! 4

Dialogul existential "se face", nu neaparatse vorbe§te. Se folosesc cuvinte potrivite §tiutfiind faptul ca Logosul are valente vindeca­toare. "Cuvantul e 0 taina sfanta ce trebuieadministrata cu maxima delicatete" (Ortega YGasset,1993).

Psihologia umanist-existentialista propuneinlocuirea ideii de "boala psihica" eu cea de

bl v ~" d ' . t t' I ""pro ema umana, . e j!mpas eX!s en~la. Cleconside{a ca maturizarea reprezinta 0 pre­condilie esentiala a liberta1ii §i realizarii desine, iar sinceritatea ~iumo!'ul sunt CQ:nditiialecre§terii autentice. Rolul hotarator in maturi­zare revine insa capacitatii de comunicare,pasiunii rostirii cuvantului, transmiterii mesa­jelor interumane, socializarii prin CllVJ,nt §iinformalie. "Nici un fenomen smuls, dezinse­rat din comunicare, Hn mai poate fi numit fe­nomen de adaptare psihologica" (Ed. Pamfil §i

D. Ogodescu, 1973, p. 140). ~i aceasta "pentruca alaturi de limbaju1 conceptual exista un lim­baj emotional; aEfturi de 1imbajullogic sau §ti­intific exista un limbaj a1 imagina~iei poetice.La origine limbaju1 nu exprima ganduri sauidei, ci sentimente §i emotii" (E.Cassirer,199{ p. 44).

3. Imp~su1 existential ~i COllse=

cintele sale

Incercarea eseistidi de cuprindere in con­cept §i definire a impasului existential se Inscri­e pe coordonatele psihopatologiei antropo­logice iar penlm 0 J:ntelegere mal clara a aces­tuia vom ape1a 1a modelul triontic (Eu- Tu- E1)de organlzare §i stmcturare a personaliLltii(Pamfil§i Ogodescu., 1976) care define&te indi­vidni eEl fiind sinteza dlnamica a trel rni§caricare se Implinesc 1ntr-o singura unitatc ontica.

Ipseitatea reprezinta palu1 formal,functia energetidl., imanenta §i creatoare, iartuitatea (Tu) reprezinta palul stmctural,funqia antientropidi, ordinea §i coerenta.Illeitatea (El) este polul sistemic, func!ia axio­logica, valoare §i. semnificalie. Aceste funelii(energetica, antientropica §i axiologica) asi­gura 0 existenla triunghiulara in mi§care §iagitatie continua, A.stfel se realizeaza 0 com­plementare deplina, echilibrata. §i spontani.'i.

Page 114: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia existenlia!a SeW experienla cautarii sem;u!ui fiirlieiDe la pierderea de sine !a regasirea de sine

117

Ipseitatea sau conditia arhaica, primitiva cegaranteaza conservarea, este energia secreta,vital a §i obscur~L Plin tuitate se realizeazaidentificarea (regasirea) iar illeitatea asiguradiferentierea, devenirea §i individualizarea."Elra Tu, nu am §ti niciodata daca existam saunu. Iar rara El, nu am §ti niciodata daca ammurit sau nu" (Ed. Pamfil §i D. Ogodescu,1976, p. 15).

Disolutia acestei organizilri triontice ducela impas existential, la boala psihica, ladepersonalizare §i pierderea echilibrului, indi­vidul devenind consumat, condamnat, spul­berat §i anihilat. 0 situatie limita duce la 0existentS. umana izolata, alienata, insingurata,absurd a §i lipsita de sens. Oriee subiect umanvine pe lume cu 0 lncarcatura ancestrala, psi­hologica §i biologica, fapt ce se exprima in bio­psiho-ritmuri precum §i in cosmoritmuri.Aceste energii potentiale trebuie cunoscute §icon§tientizate pentru construirea propriuluidestin. Deoarece viata capata sens prin intal­nirea cu altul, prin comunicare §i schimbinformational putem avansa ideea ca lipsatransmiterii informatiei duce la deficit afectiv§i energetic, la distorsiuni interne, la jena §iscadere a randamentului. Tuitatea exprimanecesitatea comunicarii deoarece Tu (repergnoseologic) este sursa afectivitatii, a iubirii 11a cunoa§terii. Prin Illeitate (El) se inliHuranesiguranta §i anxietatea, se asigura nesfiir§irea§i anticiparea. Aceasta instanta impinge per­soana spre angajare axiologica in lume, esteradacina generoasa a fiintei umane, asigurafiorul sacru al comunicarii, este forta solara adevenirii care regizeaza intreaga viata, instant apurtatoare de valente vindecatoare.

Modelul trion tic pe care I-am descris maisus este 0 psihologie antropologica eu profunderadikini axiologice, nu este un sistem ci 0ontologie dialectica, iar "principiul triontic nueste nici transcendent, nici magic, nici religios,ci imanent Iumii universale, traversand ariceorganizare ontid" (Ibidem, p. 46).

Antropologia existentialisUi, fenomenolo­gica accentueaza pe diferentierea fiintei, peindividualitate §i unicitate. Exista situatii psi­hopatologice intelese ca momente limitS. aleindividului care evidentiaza valoarea psiholo­giei antropologice in explicarea §i intelegerea

acestora precum §i valentele analizei exis­tentia1e in asistarea clien!ilor aflali in impasexistential. Uneori trairi fundamentale omuluica: anxietate, obsesia, tristetea, sentimentul devinovatie care au 0 intensitate mare eonduc lacomportamente aberante. "Dad un om aajuns sa fie depa§it de forte externe, interperso­nale sau intrapsihice (eu alte euvinte de nevoicontradictorii) atunci, 0 vreme, armonia estepierduta" (V. Coushed,1993, p. 60).

In concePtia psihoantropologului MirceaUizarescu (1989) impasul existential este 0stare de minus energetic ceea ce Inseamna 0stagnare chinuitoare a funqiilor psihice, 0inhibitie temporara a unor functionalitati ceeace duce la simplitate §i dizarmonie, la destruc­turarea personalitatii §i la dezimplicare, indi­vidul nemaiinscriindu-se pe axa antropologicaa deveniriL

Impasul existential'inteles ca §i situatie decriza poate duce §i la 0 regresie pe axa timpuluiantropologic, 1a 0 cadere in fazele primare,infantile, la Ingustarea campului liberUitii inte­rioare, la neputinta creativa §i la diminuareaautocontrolului, la pierdera spontaneitatii §i laprabu§irea devenirii. Omul parcurge "drumuri

. existentiale" care pot avea uneori aspectul unuiproces dramatic, incarcat de tensiune ~idinamism interior tragic, 0 stare de vifor laun­tric, de criza sufleteasca datorata e§ecului inconstruirea propriului destin. Impasul exis­tential se manifesta ca a "lncremenire inproiect", ca imposibilitatea depa§irii limiteiinterioare determinata psihogenetic, sau caimposibilitatea depa§irii maladiilor de destin:mutismul, lenea, qecuL incapa1anarea, ce duela 0 metamorfozare sufleteasca chinuitoare, 1ao "schilodire" psihica.

In sens antropologic, impasuI existential, informa sa grav:i duce la 0 zdruncinare puternicaa memoriei ontologice a persoanei, ceea cepoate lua forma alterarii reactiilor §i atitu­dinilor sale In raport ell diverse situati~ §iprocese dramatice de viata.

Astfel, prin aceste "parcursuri existentiale"sau procese dramatice apar trairi de neuitatcare sunt resimtite intens §i dau ad#ncimeprezentului. De fapt viitorul este continut inprezent p11n angajare imaginativa in diferiteproiecte, sperante, aspiratE, prin deschiderea'intru devenire.

Page 115: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

118

Exista situa~ii calld anumite evenimentesurprind omul total nepregatit pentm a Ie facefata, ca urmare este luat prin surprindere §i ast­fel se poate instala 0 stare reactiva psihopato­logica. "De exemplu, omul poate fi surprins deun eutremur de pamant, de un atae banditesc,de 0 surpare in mina unde Iucreazil, de 0 jig­nire, de vestea mo~ii nea§teptate a tatalui, deun accident rut1er, cand e ranit" eM. Lazares­eu, 1989, p. 33). Exista §i evenimente psiho­traumatice majore ca: inundatii masive,naufragii, incendii, violul unei fete sau moarteaiubitei care se vor manifesta plan psihic prinpresiune negativa §i stare tensionala. "Un omsupus unei acuze nedrepte poate sufed sap­tam ani de groaza" (Ibidem, p. 35). In acestecazuri se poate instsla anormalitatea prin"fixarea" persoanei intr-·un prezent unimod? 1,nedinamic §i lipsit de fundal, de adancimeatemporaIa, rura incadrare §i mra perspective.

De asemenea se intfilnesc §i situatii dedefonnare cognitiva a "testarii realitatii", carepoate deterrnina, intreline sau amplifica sHirldepresive, de suspiciune, obsesie sau anxietate.Acest fapt se datoreaza invatarii pato1ogiceprin scheme cognitive distorsionate care vaduce la fisuriin structura personalitalii, la Epsalibertalii interioare, iar mai tarziu se var ma-·nifesta prin raceala afectiva, ambiguitateamesajelar, neclaritatea wiurilor. In acest con­text am putea aminti §i imitalia anumitor pat­temuri comportamentale ale familiei de ori­gine. "Primele modele compartamentale derelalionare eu sexul opus §i de conduita fami­!iala marcheaza, rara indoiala, evalutia fiecaruiindivid. Relalia dintre parinti devine astfelreper con§tient sau uneori "incol1§tient"mereu reactualizat, eu voia sau fara voia adul­tului, in propriile lui relalii marita1e. Se institu­ie astfe1 de foarte timpuriu in vlata unui copilsupus climat familial dizarmonic, ostil sau anx­iogen, 0 "predispozilie" la repetarea in con­texte similare, mai t~rziu, a unar c'onduite §imoduri de reactie fixate adanc in "memoriaafectiva". Sensibilitatea fiecaruia dintre noi

pastreaza de cele mai muIte ori mai ales infor­matH dureroase, "cicatrici psihice" care se potredeschide in conditii asemanatoare eelor careIe-au dedan§at, chiar eu foarte multi ani inunna.

Capitolul 4

"Vocatia neferieirii conjuga1e" poate fiuneori anticipata prin analiza "istoriei" conju­gale zbuciumata a familiilor de origine ale fie­caruia dintre soti (1. Mitrofan §i N. Mitrofan,1994, pag. 128).

De cele mai muite on, deformarea realitatiieste cauzata de existenta unor falsuri inschemele cognitive constituite care intervinacHv in procesarea informatiei. Se vorbe§techiar §i de existenta unor scenarii cognitive deviata (M. Miclea, 1994).

Consecintele impasului existential in planantropo1ogic sunt: sentimentul e§ecului, sen­zalia de gol interior, amara nemulturnire desine, crisp are §i nelini§te, dezarnagire, anxi­etate, stranietate, perplexitate. Cea mai "dia­bolica" mrsa a impasului existential este e§eculunui proiect de destin in care ornul a investitsperanta §i energie, credinta §i a§teptare, pen­tru care s-a zb3.iut §i pentru care a luptat §i caredevenise un crez pentru implinirea flintei sale.§i de aeeea eseeul n3§te goliciune psihica, dis­perare §i deruta dar poate duce §i la 0 analiza asine1ui in perspectiva unor noi angajari pe par­cursuri existentiale de durata care sa a1unge §isa evite dezolarea, nemultumirea, furia §idepresia,

Toii oamenii au nevoie de dragoste §i iubireiar lipsa acestora poate na§te insatisfactie; sepoate vorbi §i despre "dragoste §i stare depre­siva" (M. Lazarescu, 1989). Daca sunt "fo~at"sa traiesc la distanta rata de iubita aiung sa: "numa mai identific acum nici ell rasa mea, nki euzeii mei, nici cu tribul din care fac parte; potsa-mi uit parintii §i pot sa reslmt numele saucasta care ma desparte de eel pe care TI iubescdrept un blestem. Pe de alta parte, pentru ca.ceea ce nu-mi apaqine devine a1 meu, eu potsa preiau zeii, numele, limb a sau eastaeeluilait. Sunt gata sa renunt 18.ceea ee madefine§te §i sunt gata sa ma definesc prin ce nueste a1meu" (G. Liiceanu, 1994, pag. 117).

Totu§i, criza sufleteasca ia na§tere dind in­dividu1 se dezke de propriu1 eu, de proprialimba §i de proprii parinti, de neamulln care afost a§ezat de catre zei. A.stfel, prin dedublarepsihica, ajunge sa se identifice cu iubita izvora­ta din marea tulburata a erizei existentia1e, unfel de imagine gen "sirena" care-I impinge ver­figinos spre prapastie psihopato1ogidL

Page 116: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia existentiala sal! experienta cautarii sensului fiinteiDe Is pierderea de ~ine la regasirea de sine '

119

Aceasta perspectiva duplicitara a eyjstenteisale declan§eaza procesul de autocondamnare§i autoblamare, de neacceptare de sine. Inaceste momente il apuca unltul, plictisul, §igoana dupa distraclii care nu-1 pot satisface.Existenta sa devine inutiHi, un vis urat, sper­anla i se scurge printre degete, devine extremde influentabil, nu are 0 conceptie stabiladespre lume, este lipsit de originalitate §i spon­taneitate, nu-l impresioneaza nici macardramele, nu-l mai bucura muzica, femeia fru­moasa, florile sau 0 veste buna, poate chiar"muri de inima rea" (M. Lazare5cu, 1989).

Impasul existential 5e poate prelungi Innevroza sau psihoza dar nu trebuie uitat faptulca de cele mai multe ori criza suf1eteasca poatefi §i un element des inti'ilnit pe ordinea de zi afiecfirei fiinte umane. "Omul poate deveni trist,depresiv, dad §i-a picrdut banE, daca i-a arscasa, dadi is-au inecat corabiile ... disperarea itizdrobe§te pieptul, te face sa-1i zmulgi parul dincap, sa pli'ingi in hohote, sa udi, sa te sinueizi"(ibidem, pag. 166). In general, impasul existen­1ial vazut ea dimensiune a suferinlei umaneconsubstantiala existen1ei orieui poate fi, desi­gur, un punet de pIecare pentru trairi patologi­ce. A§adar, situatia problematica bate insistent1aportile psihopatologiei dorind pardi 0 cedarea terenului in favoarea bolii psihice.

~i, in final, putem avansa ideea ca, anxi­etatea, reprezinta "calu! troian" trimis deimpasul existential In struetura (templul) per­sonalitatii, pentm ca, mai Hirziu, psihopatolo­gia (0 armat!! de osta§i necrutatori) sa invadezeintreaga fiinta a subieetului uman aflat 'in crizaexistentiala.

4. Analiza existen.tiaHi

Se bazeaza pe filosofia existentialista euprivire la natura umana §i de aceea, 'inainte dea ln1elege metoda terapeutica in sine se faeenecesara clarifiearea catorva concepte filosofi­ce fundamenta1e.

ConceptuI de eyJstenta (ex-sisiere) care 1n­seamna "a aparea, c. ie§i", acesta fiind scopulprimar al existentiali§tilor, descrierea omului caaparitie §i devenire in l:ntregime, ca un tot uni­tar. Rollo May afirma ca "dilema umana estedata de capacitatea omului de a se experimenta

ca subiect §i obiect m acehi§i timp. Ambeleexperimente sunt necesare - pentru psihologie,terapie §i pentru 0 viata indestulatoare" (1968,p. 8). Aeela§i psiholog vede libertatea umana cafUnd capacitate a individului de a experimentaambele modele, de a trai 1:ntr-o relatie dialec­tica, oamenii nefiind ma§ini eonstruite dupanecesitali sau reguli matematice.

Se impune sa facem diferenta dintre "exis­tentii" §i "esenta".

A inte1ege realitatea 1:nseamana efortul dis­cret de a 0 separa in partile eomponente. Con­ceptia dialectica asupra experientei individuluinu explica 1:nsace inseamna existenta auten­tidL Analiza existen1iala (Dasein Analyse) cametoda terapeutica a fost dezvoltata de catreLudwig Biswanger (1942), psihanalist, prieteneu Freud §i Jung, care abandoneaza freudismulin favoarea fenomenologiei lili E. Husserl, iar1:nultima parte a vietii e interesat de opera luiM. Heidegeer, construindu-§i astfel 0 veri­tabila antropologie. Acesta ajunge la concluziaca numai traind 1:nlume se poate1:nvinge dile­ma umana, "despicarea" subiect-obiect.

Conceptul Dasein ("a fi acolo") se traduceprin "existenta", ce permite intelegerea con§ti­entului §i ineon§tientului fiedlrui individ prin"existenta sa in lume". Conceptul de "exis­tentil in lume" arata ca existe moduri specifieede a trai §i de a te mi§ca intr-un spatiu, ideeextrem de importanta in analiza viselor. Atuneidind clientul are con§tiinta "dasein" -ului eeapabi! sa-§i schimbe via1a, sa ia decizii euprivire la proiectele sale existentiale, sa-§i con­struiasca propriul destin devenind astfelresponsabil de sistemul sau axiologic §i de ac­tualizarea energiilor latente.

3 Scopurile acestei modalitati terapeuticesunt urmatoarele:

a) con§tientizarea propriilor probleme §iactualizarea poten~ialului energetic latent;

b) eliminarea discomfortului datorat impa­sului existential in care se ana individul §i ma­turizarea personalitatii;

c) obtinerea unei imagini de sine autenticeceea ce duce la clarificarea identitatii personale~i armonizare relationala;

d) acceptarea de sine §i eliminarea conflic­telor intrapsihice;

Page 117: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

120

e) modificarea ~i metamorfozarea compor­tamentului neautentie;

f) rezolvarea crizei existentia1e 'ill care seaflil clientul §i con§tientizarea autodeterminariidestinului;

g) autodesavar§ire personala, dezvoltareaautenticitatii, spontaneitatii §i creativitatii ceeace duce la reconstructia fiintei umane.

L. Biswanger (cf. S.J. Morse §i R.J. Watson,jr., 1977, p. 165-166) consideracaexistentasu­biectului este formata din trei lumi diferite,lumi ce trebuie intelese de catre terapeut pentma-I putea asista pe client:

a) Umwelt (lumea nonpersonalil, mediulbiologic);. b) Mitwelt (lumea fiintelor, a indivizilor,mediul social);

c) Eigenwelt (lumea privata, a propriuluieu, relatia eu sinele §i propria identitate).

Aceste trei concepte sunt aplicate aHit com­portamentului uman normal cat §i comporta­mentului uman anormal: nevrotic sau psihotic.A fost apEcat schizofrenilor, maniaco-depre­sivilor, subiectilor aflati in criza existentiala(impas psihologic).

Analiza existential a pune accentul pe sitll­atia de viata a§a cum este ea triHta de individ.Istoria vietH clientului este vazuta prin relatio­narea sa cu lumea exterioara deoarece fiecare

individ i§i construie§te lumea interioara (psi­hosfera) prin concentrare asupra 1umii exte­rioare (sociosfera). Se eonsidera ca trecutul nudetermina viata prezenta. Terapeutii exis~tentiali§ti lucreaza cu emotii concrete, clientulfiind provocat sa-§i interogheze sensul exi§~tentei sale. In cadrul acestei relatH, terapeutuleste un partener pentru dialog, 'i§iImparta§e§tepropriile emotii, sentimente, valori, experientede viata, teluri personate. Clientii sunt invalatisa f:lspunda autentic 1a .realitatea "hie etnunc". Pentru a intelege mai bine situatiaexperienliala §i starea psihica a clientului D.Polkinghome propune examinarea eului prinanaliza a patru dimensiuni de baza ale exis­tentei umane:

1). lumea naturala: se refera la setul de ati­tudini ale clientului fala de hrana, sex §i pro­creere, 1a felu] cum l§i percepe propriul corp(senzalii fizice exteme §i interne), la modul deraportare fala de diferite boli, slabiciuni, etc.

Capitolul <\

Deoarece existenta umana este lntotdeaunaancorata In mediul fizic (actual), intr-o lumemateria]a, dimensiunea naturaHl este cea maiimportanta. Una dintre cele mai importantesarcini ale terapeutului este aceea de a asistaclientii in reflectarea propriilor lor evaluariasupra corporalitatii.

2). lumea publica: contine relaliile stabilitecu societatea, cu familia, ell rudele, cu castasociala din care face parte, pre cum §i relaliile cualte grupud sociale, De asemenea se refedi lalara §i regiunea din care face parte clientul, 1alimb a pe care 0 vorbe§te, la cultura tadi sale, lamunca prestaHL Un rol important 11 are ati­tudinea acestuia fala de autoritate §i lege.Dimensiunea publica a existentei este deseorisustinuta de evaluari polarizate, referitoare larelatiile cu ceilalti. Aceste polaritali includ con­structe dualiste: razvriHire versus supunere,acceptanta versus rejectie §i dragoste versus miLTerapeutul ajuta clientii sa extinda repelioriulde experimentare §i de intelegere a lumii pu­bIke. Ii incurajeaza sa-§i abandoneze limitele,eu/rara polaritatile pe care Ie au §isa se deschidaIn fata numeroaselor posibilitati existente illcontinuum pe axa supunere-dominatie.

3). lumea privata: se refera la relatia clien­tului cu sine§i la tot ceea ce este considerat ca

. parte a vietH private. Fad 0 experienta solida asinelui, clientul se simte la voia intamplarii,rara scop §i rara directie in viata. Trebuie sa ga­seasca un raspuns adecvat la intrebarea: "cinesunt eu?". Se lucreaza cu cJientii in scopul des­chiderii accesului la prbpriul ED, Ace§tia aunevoie de propriile resume inteme pentro a-§idescoperi propriile directii in via¢ (drumuriexistentia1e). Oamenii care nu-i intedorizeazape ceilalti ell pe 0 parte a personaUtatii lor, sesimt izolati §i despaqiti (rupti) de existenla.Aiung sa se raporteze la lume prin prisma rolu­rilor §i a scenariilor sociale. Din momentulincare clientii vor incepe sa accepte 0 relatie intimp §i securizanta cu ei In§i§i, inc1uzand para­doxurile lor, puterile §i slabiciunile, vor incepesa-§i clarifice modulin care ceilalti pot fi inte­grati in lumea lor interioara ca 0 parte a iden­titatii personale. Prin aceasta deschidere §idorinta de a-i inclu.de pe ceilalti, clienlii vortransforma aceste relatii, din obligatii persona­Ie in dragoste §i unitate.

Page 118: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia existenjiala ssu experienla cauti!i,ii sensuiui flinteiDe la pierderea de sine la regasirea de sine

121

4). lumea ideaHi aeeasta ultima dimensiunese refera la normele, valorile §i idealurile clien- .tului, la credinte, reguli etice §i spirituale, laceea ce da inteles §i sens vietii umane. Aceastadimensiune este 0 parte a esentei fiintei §i sedistinge de codurile §i regulile lumii publice.De cele mai multe ori clientii nu au 0 sfera devalori personale, §i de aceea se simt la voiaintampHirii, neavand nki 0 directie in viat!LTerapeutul ajuta la distinctia intre valorilepublice §i valorile care sunt expresia proprieiinterioritati. Dupa ce clientii devin constientide propriile idealuri, vom luera eu ei lareflectarea §i reconfirmarea acestor credinte §ide a construi pe baza acestora directiile §ioportunitatile pentru viat!!. (G.Corey, 1991, p.92-94).

In timpul procesului terapeutic, acestepatm dimensiuni ale existentei umane sunt in­terconectate, neputandu-se concentra exclusivpe una dintre ele.

In analiza existential a visele nu sunt inter­pretate, ci sunt vazute ca 0 experimentare avietii individului in lume, clientul fiind chiarincurajat sa viseze (J.L. Moreno). Studiind celetrei dimensiuni ale existentei: "mitwelt", "illl­welt" §i "eigenwelt" c1ientul poate astfel sa vada§i sa inteleaga propria existenta, sa 0 evalueze §iapoi sa paraseasca existenta nevrotica sau psi­hotka pentm 0 viata normala, autentica. Ceimai potriviti subiecti pentru acest tip de terapiesunt cei cu un IQ peste medie, inteligenti §i cucapacitate de verbalizare a emotiilor.

Un alt reprezentant al analizei existentialeeste psihologul american Rollo May (1967).Acesta a accentuat responsabilitatea c1ientuluipentm propria viata incurajand independentaumana in fata factorilor pseudodetermini§ticare par a obliga omul sa se retraga §i sa eviteimplicarea in social. R. May considera ca anxi­eta tea poate avea atat un rol pozitiv dH §i unulnegativ. Anxietatea se considera a fj pozitivaatunci cand c1ientul infrunta situatiile de viatacare-l fac anxios, atunci cand se arunca inlupta pentm a deschideposibilitatile vieW. An­xietatea are un rol negativ atunci cand subiec­wI evita aceste posibilitati, multumindu-se satraiasca limitat §i resemnat. Menlionam faptulca subiectul uman este format dintr-o in­

frastructura biologica, 0 structura psihica §i 0

suprastructura socialil. in fiecare moment §iparte a vietii. De aceea psihologia, medicina §isociologia se unesc in studierea acestei entitatiindivizibile, studiu ce are ca rezultat 0 viziuneantropologica completa asupra naturii umane,viziune pe care analiza existential a ovalorizea­za la maximum.

In viata, subiectul nu se poate conduce dupanevroza existentiala care impune reducerea sauchiar anularea autonomiei determinand insta­

larea anxietatii, lipsa valorii §i a sensului exis­tenSial. Prin analiza existentiaHi se consolideazaterenul clientului (inteligenta, educatia, tipolo­gia caracteriaHi,statut social, potential psL~ologic)."Se urmare§te nu atat eliminarea anxietatii cattransformarea anxietatii nevrotice in anxietatenormaEi cat §i a capacitatii de a trai in conditi­ile acestei anxietati nonnale" (I. Holdevici §iI.P. Vasilescu, 1993,p. 67).

Clientul va invata sa se confmnte cu propri­ile reaqii, emotE, sentimente, temeri §i anxi­etati intr-o maniera constructiva. Existentiali§­tii sus1in ca 0 persoana poate fi schimbatanumai printr-o viata schimbata. Iar pentruaceasta nu se face 0 analiza separata a compo­nentelor fiintei umane, deoarece analiza dis­truge fiinta, ci subieetul este vazut ca un totunitar, accentul punandu-se pe viziunea holis­fa asupra individului; analiza existen1iala se ba­zeaza pe faptul ca existen1a este iI1dividuala,reala, absoluta §i concreta.

Un alt reprezentant notabil al analizei exis­tentiale este Medard Boss, psihiatru elve1ian,adept allui Freud §i Jung Ua inceputul cariereide profesorat la Universitatea din Zurich), darcare, mai tarziu, a devenit un bun interpret aloperei lui Heidegeer §i a imbrati§at terapia luiL. Blswanger.

Acesta accentueaza lips a interpretarilorteoretice asupra experiente10r c1ientului. Deasemenea considera ca visul nu trebuie inter­pretat sau analizat, deoarece este 0 expresie arelatiei individului eu lumea in care traie§te, iarun simptom nu trebuie interpretat prin pnsmaincoll§tientului, a ideilor irationale, ci trebliieinteles §i vazut In termenii realitatii specifice,in care a fost expus de ditre client. Relatia din­tre analist §i client este vazuta ca 0 relatie sim­pIa illire doi indivizi. M. Boss se deosebe§te deFreud III privinta transferului terapeutic.

Page 119: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

122

Sentimel1tele c1ientului sunt vazute simpluca sentimente despre analist §i nu ca emo~iiconectate la figuri parentale, importante dinlrecutul vietii. Nu se cauta cauze In trecut ci seurmarqte realizarea insight-ului In situae~iaprezenta, "hic et nunc". Astfel Indepartareasimptomului este rezultatul revenirii clientuluiIntr-o existenta reaUi, autentica, potrivitnaturii sale individuale. Scopul analizei nu esteacela de a alina simptomul sau de a ajuta clien­tul sa se "ajusteze" la societate, ci de a ajutaclientul sa-~i descopere fiinta. sa devina depUncon§tient de propria existe~tit In felul acestaschimbarea este vazuta ell posibila, ajuta clien­tul sa ia 0 atitudine de angajare In viata, Inproiecte existentiale. Problernele emotionalenu sunt rezultatul depresiei, al diminuariienergiei vitale, ci sunt rezultatul incapacitatiide "a vedea" viata frumoasa, plina de sens. Seconsidera ca individul intra 111non-existentaatunci cand accepta anxietatea, ostilitatea §iagresivitatea. M. Boss a aplicat analiza exis­tentiaHlla problema perversiunilor sexuale §i lasimptomele psihosomatice.

Alti reprezentanti sunt Eugene Minkowski,Victor Frankl, Angel §i EUenbergIT. 0 variantaa anlizei existentiale este iogoterapia fondatade catre V. Frankl (psihanalist). Acesta orien­tare terapeutica pune accentul pe descoperirei<

sensului existential, ocupandu-se de lafun! spi­rituaHi a existentei nmane. Obiectivul principaleste focaiizat pe eliminarea conflictelor intra­psihice §i a eonflictelor axiologice, pe ci:tutarea§i descoperirea sensului vieW, pe eliminareacrizelor existentiale §i a impasurilor psihologi­ce. Se implementeaza responsabilitatea decizi­11or, actiunilor personale §i reaqiilor proprii.Mesajul fundamental allogoterapiei este: "cre­dinta neconditionata Intr-un sens necondilio­nat" (Y. Frankl).

Tehnici ~i proceduri terapeutice:

Este imposibil de stabilit anurnite tehniciterapeutice, specifiee analizei existentialedeoareee, aeeasta este mal mult 0 orientareditre a1tii sau a§a cum a cOl1siderat-o R. May,o "atitudine" pe care 0 adopta terapeutul falade alte persoane.

Terapeutul trebuie sa fie flexibilill utilizareatehnicilor, acestea fEnd alese de la caz la caz.

Capito!ul 4

Nu se utilizeaza 0 tehnlca. terapeuticaanume, dar majoritatea anali§tilor existentiali§tifolosesc ea §i tehnici acelea§i pe care Ie practiea§i terapiile de orientare dinamica. De altfel M.Boss considera ca procedurile dezvoltate deFreud §i psihanali§ti sunt cele mai importantetehnici pentru psihoterapie, inc1usiv pentruanaliza existentiala. In cawl acestei orientariterapeutice, a1egerea tehnici10r se face inconsens cu realitatea concreta, In funqie deproblema clientului §i de scopul urmarit. Aces­tea trebuie sa fie schimbiltoare §i flexihi1e, vari­ind de 1aun client la altul §ide 1aa faza 1aalta Intratamentul ace1uia§i client. Deoarecc analizaexistentiala este orientata mai mult spre "crize1etragice §i dramatice" ale vietH, terapeutul trebu­ie sa fi avut astfel de experiente de viata, In cazcontrar acesta poate t1 irelevant §i chiar dau­natar. Se pot imp rum uta tot felul de tehnici dinmulte tipuri de terapii pentru a explora gandi­rea, sentimentele §i comportamentul c1ientiloL

Accentul se pune pe feIul cum clientii 'l§idescriu experienta §i nu pe ceea ce au experi­mentat, reflecUind 1a felul cum ace§tia distorsi­oneaza htelesul §i semnificatia experientei.Terapeutu1ii ajuta sa-§i elimine confuziile, sa­§i ardaneze experienta §i sa gandeasca modali­talile creative de realizare a unei vieti noi §isemnificative. D. Polkinghorne (1n G. Corey,1991, p. 100-103) propune urmatoru1 phm deactiune In analiza existentiaEi:

1. Explorarea eului: 0 examinare amanunli­ta a celor patm dirnensiuni ale vietii clientului:lumea natural a , lurnea publica, lumea privata§i lumea ideala. Este descrierea propriei lumi, amemoriei, sentimentelor §i reaqiilor proprii.Clientul este incurajat sa recunoasca §i sadefineasca propria experienta a§a cum este eaIn realitate, sa accepte 0 pozitie criticist­constructiva pentru 0 ln1e1egere clara a rnodu­lui sau de existenta. Terapia se focalizeaza peviata interioara a clientului §i pe felul cumacesta l§i interprete~za propriile experiente.Astfelll ajuUlm sa-§i recunoasdi §i sa-§i identi­fiee prineipiile pe care se fimdamenteaza acti­unile sale, De ce1e mai multe ori, clientii suntfascinati de descoperirea propriului interior.Toate dimensiunile existentei sunt dezvaluiteprin investigarea eului, §i de aceea terapeutulva stimula cHentulla explorarea interioara prin

Page 120: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia ex!stentillliii sat! ,;)}q:;eriemta ~~utarii sem,;u!u!De is pierderea de sine Is regasirea diS sine

123

Intreb~hi pertinente de genul: "care este par­erea ta despre acest lueru?"; "cum vezl iuasta?"; "ce Inseamna asta pentm tine?"; "careeste experienta ta in acest domeniu?"; "de cete simti dezavantajat?"; "ce ai facut tu pentruasta?"; "cum raspunzi 1a acest 1uem?", "cumte afeeteaza asta pe tine?" etc.

2. Schimbarea direc1iei vie1ii: prin care se iadecizia de schimbare a propriei vieti.Terapeutul '11ajuta pe client sa analizeze~i saevalueze to ate altemati'vele posibHe ~i saselecteze apoi vananta optimal. In felul acestaare lac 0 restructurare a sistemului axiologicprezent, chiar daca vechile valori §i cutumesunt adanc inradacinate §i peste care s-a puspecetea timpului. Noua viziune de viata care sestmctureaza acum, 11va determina pe client sai§i accepte tfUpul sau biologic, sa accepteprezen1a semenilor, sa-§i constmiasci:'i gandurioptimiste §i sperante pentm vEtor. Se cOll§ti­entizeaza miul sau ill alegerea curentului exis~tentialin care se va angaja pentm a tnli 0 viat.!!libera §i responsabila.

3. Manifestarea noii vieti demne: se imple­menteaza §i manifesta noul sistem axiologic. Inaceasta etapa se stabilesc modalitatile de va­lorizare §i punere In actiune a talentelor clien­tului, a abilitatilor §i deprinderilor personale.Aeeentul este pus pe descoperirea talente1o.§inu pe indicatii privind folosirea lor deoarececeea ce suntem noi este rezultatul interaetiuniidintre intentii1e, deprinderile §i actiuni1e natu­rale, precum §i al interactiunilor eu mediulexterior. Acum clientul se amndi in lupta pen­tru construirea propriului destin §i de aceeatrebuie Incurajat. Dadi In faza initiaL'! subiec­tul este trist §i depresiv, aeum va fi pEn de spe­ranta §i eu 0 actualizare a energiei psihice care11va ajuta sa se elibereze de discomfort §i S8

evadeze din impasul existential, sa regan­deasca criza sufleteasca ell frind de domeniuitrecutului ~i ell 2vand parte a sa de l.!illOr ~i deamuzament. eu ajutorul analistului c1ientuldescopera libertatea fiin!ei sale §i bucuda uneivieti libere lipsite de cOilstrangeri §i limite false.Existenta ingusta §i restrictiva se tranSfOf1Yl8.intr-o existenta pUna de sens §i libertate. G.Corey (1991, p. 105-109) propune focalizareadialogului existential pe cateva teme marl alecondi1iei umane in timpul analizei existentiale:

a. Exarpjnarea vroblemelor maritale: se in­vestigheaza relatia eu partenerul de viata, eufamilie nucleara §i extinsa. C1ientul este J:ncu­rajat sa marturiseasca cateva din impulsurile §i

gandurile care II framantil §i-l infrico§eaza §ieste 'incurajat sa discute acasa en membrii fa­miliei problemele care il indispun §i-i provoacaalli'(ietate.

b. Stabilirea unlii nou sistem axiologie:vechile valori care I-au condus 1a impas exis­tential sunt Inlocuite eu altele noi care Ii eon­fera autenticitate §i libertate.

c. Tratarea anxieta1ii: se analizeaza cauzeleanxietatii clientului. Daca arudetatea este re­sim~ita ca un fapt negativ, terapeutul, Inschimb, 0 vede ca pe 0 posibilitate de schimba­reoAcesta trebuie i'ncurajat sa ia decizia pentruschimbare §i sa-§i asume responsabilitatea ale­gerii. De asemenea trebuie decodificate sem­nalele date de catre anxi"etate.

d. Explorarea sensuIui moqii: datorita anxi­etakii multi clienti resimt 0 iminenHi apropierea mortii. Subiectul trebuie ajutat sa-~i evaluezesensul §i calitatea vietH ~i sa experimentezesentimentul mortH. Dupa 0 vreme va admite caanumite sfere ale vieW sale sunt moarte §i ca vatrebui sa dezvolte altele noi.

A§adar, pentm analiza existen1iag ~i'pentmterapia umanista -in general situa~ia de impasexistential este un fapt poziri\ care ya duce larena§terea §i reconstnqi2: fiin~ei umane, Per­soana este considerata ca fiind ..existenp" §ideci, mul1 mai ill'..lltdeea: c det1ni1i­iIar §i pattemur'Joc cOI:cep'uale. Sensul holi§~tic al experientei C 0:11;r:emal multa infonnaliedecat po: percepe sim1ur'Je noastre §i din acestmotiv se aceenmeaza pe autenticitate care de­teJ.lniT'i diferen18-dintre fiintele umane.

Ter~.peutul flU analize2za trecutul§i nici mecanisrnele transferului sau contra­lramferului, flU stabile~te nici obiective §i nidscopurl, ci ofera clientului posibilitatea de a secontrola. In cazulin care apare contratransfe­ru] acesta se poate rezolva prin pozikia deneutralitate §i permisivitate a analistului.

folosite in analiza existentiala. a~acum am mentionat deja difera de la 0 §coala. laaHa. Se preiau 0 serle de tehnici terapeutice fo­losite §i In aite abordari. Cele mai 'intaJnitesunt:

Page 121: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

124

$ intentia paradoxaHi;

• dereflectia;• tehnici nonverbale;

• tehnica fanteziei ghidate;

• tehnici dramatice care presupun joe derol eu imaginatie dirijata;

~fantezia §i reveria, preferabile exprimari­lor seci;

e relaxare musculara pentru con§tientizareasenzatiilor musculare;

• tehnici de educare a vointei;

~ tehnici de concentrare a atentiei;8 tehnici de relaxare.

Durata analizei existentiale este intre §aseluni §i un an §i se aplica in cazurile de crizaexistentiaEi (impas existential).

Astfel, experienta suferinlei "pierderii desine" se recodifica in existenta insului ca 0 ex­perienla de re-intaJnire eu sine, de re-descope­rire de sine, de re-gasire a SENSULUI.

Pamdigma terapeutica existentialista pre­supune a§adar un proces asistat §i provoeat deautodezvaluire, autointelegere §i autorestruc­turare axiologica, prin redobandirea sensuluifiintei §i bucuria asumarii responsabiUtatiI §i

libertatii de optiune.Luerand asupra metaforelor impasului exis­

tential (anxietate, eulpabilitate, victimizare,etc), analiza existential a resimbolizeaza §itransgreseaza aceste "experiente" din planuldramaticului in planul umorului §i optimismu­lui intelept, bazat pe autoacceptare §i autore­valorizare.

5. Un caz paradigmatic - aborda=re din perspectiva existentialista-

Evaluarea initiala - de la supozitii la scopuriterapeutice:

In timpul tempiei de natura existentialistase accentueaza pe calitatea relatiei dintre client§i terapeut, pe profunzimea dialogului dintrecei doi parteneri, existand posibilitatea schim­barii atat 1a client cat §i la terapeut. Se impar­ta§esc emotii, sentimente, amintiri, experientede viata. Succesul terapiei este dat de implicare§i participare activ3.la dialog.

Capitolul4

In timpu1 acestuia terapeutul va comunicaparerea so.proprie despre problemele §i stilul deviata a1 clientu1ui.

De 0 importanta fundamentala este respectulpentru client, ceea ce implica Incredere ill capa­citatea 1ui de a-§i con§tientiza §i responsabilizapropriul ro1in schimbare. Acesta este ajutat sa-§ieva1ueze aspectele fundamentale ale vietii:alegerea, decizia, responsabilitatea, va10area,asumarea riscului.

In acest fel va fi pregatit sa-§i descopereresurse1e interioare pentru a putea face fatanoilor experientecare implica responsabilitate§i libertate. In cazul nostru diagnosticul a fostpus pornind de la biografia clientei (caz adap­tat §i prelucrat dupa G. Corey, 1991): varsta 39de ani, sex feminin, casatorita, statut socioeco­nomic mediu.

'" Aparenta: imbracata meticulos, supra­pondera1a, stanjenita in hainele sale, evita con­taetul vizual, vorbe§te repede.

* Situatia de viata: 'invatatoare intr-o §coa­la elementara, traie§te cu soWI (45 de ani) §icopiii sai (de 19, 18, 17 §i 16 ani).

* Problema prezentata: afirma insatisfaqiegenera1a. Spune ca viata sa este 'intocmai previ­zibila §i Taraevenimente §i simte un fel de pani­ca depa§ind varsta de 39 de ani. De doi aniprezinta probleme psihosomatice, acuze inclu­zand tulburari de samn, anxietate, ameteli,palpitatii §i dureri de cap.

* Istoria psihosociaHi: R. este cea mai maredintre cei patru eapii. Tata1 sau a fost preot fun­damentalist, iar mama casnica. I§i descrie taU'ilca fiind distant, autoritar §i rigid. Relatia ell elera una de supunere, aderente tematoare fatade regulile §i standardele Iui. l§i aminte§te demama sa ca flind critica §i crede ca ea nu ar fiputut sa faca niciodata destul pentru a 0 mul­tumi. Familia i-a oferit putina afeqiune. R. ajucat rolul de inlocuitor a1 mamei in ingrijireafratilor §isurori1or in speranta de a d.§tiga apro­barea parintilor. Aceasta tendinta de a avea grijaaItora a fast extinsa de-a 1ungul intregii salevieti. Un incident critic a avut lac cand R. avea§ase ani: "Tatal m-a prins judindu-ma de-adoctoru1 cand aveam opt ani. A refuzat sa vor­beasca eu mine mai multe saptamani. M-amsimtit extrem de vinovata §i fU§inata".

Page 122: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Fsihcterapia existenliala sa!.! experienta cauUirii sensu!l,l! fiinleiDe la pierderea de sine la regasirea de sine

125

§i-a purtat aceste sentimente de vinoya­tie toata adolescenta reprimadu-§i propria sasexualitate. Avea dificultilti in a-§i face §i a-§imentine prietenii. Se simtea izolata social decei din aceea§i generatie pentru ca ace~tia 0percepeau ca flind "stranie §i nefireasca". Lavarsta de nouasprezece ani s-a casatorit cuprima persoana pe care a Int<11nit-o§i care acerut-o de sotie. Clienta a fost casniea ~imamapan a cand eopiii au devenit adolescenti. Apoi aintrat la colegiu §i a obtinut diploma pentrnpatru ani de sudii. A inceput recent munca eucopii §colari. Prin intennediul eontactelor dela Universitate a devenit con§tienta de modulin care s-a limitat pe ea insa§i, de felulin carea intretinut dependenta fammei de ea §i cat demult i-a fost teamE! sa nu piarda rolurile demama §i so~ie. In ~cest moment R. prezinHiconfuzii asupra identitatii §i realizeaza ca nu§tie ce vrea pentru sine (pag. 24 - 25). R. pre­zinta urmatorul diagnostic (dupa DSM III):

Tulburari amdoase

In general R. prezinta evidenta unoI' tul­burari anxioase. Pattemul ei de simptome seincadreaza specific criteriilor diagnostice deatacuri de panica. Citeva dihtre simptomesunt: scurtarea suflului, ameteli, accelerareasuflului, tremur, transpiratii (dilduri §i transpi­ratii reci), frid. de muribunzi §i frica de a nuinnebuni. Atacurile generale de panica Incepca 0 navala imprevizi~ila a unei aprehensiuniintense a terorii.

Simptomele tipice asociate eu aeesteatacuri sunt: scurtarea respiratiei, ameteli, pal­pitatii, tremur, depersonalizare, valuri de cal­dura, frica de moarte §i frica de a nu innebuni.

TuHnlrari distimice

R. manifesta 0 depresie cronica, sau depre­sia face parte din caracterul sau dar nu estelntr-atat de mare h'1dit sa 0 putem considera 0depresie majora. Ea manifesta trasatmi aleunei personaliHiti lnfrante (autopedepsitoare)in sensul ca ea pune constant nevoile altorainaintea propriilor nevoi §i are o. sdidere aautostimei. R. manifesta· un numar de acuze

fizice, dfr ele nu necesita 0 supraveghere sanun tratament medical serios.

Tulburari de identitate

Pattemurile lui R. releva sindromul tulbu­

rarii de identitate. Acelea§i aspecte ale acesteitulburari inc1ud incertitudinea in privinta iden­titatii, incapacitate de acceptare a sinelui,inabilitate de dezvoltare a seopurilor pe termenlung, conflicte In privinta alegerilor privindeariem, eonrJzie In privinta dezvoltarii prieteni­ilar, incertitudine fata de orientarea §i compar­tamentul sexual, lipsa de claritate in privintaidentifidlrii religioase §i a sistemului de valari.

Multi pacienti raspund la aceste incertitu­difli prin anxietate §i depresie §i sunt preoeu­pati de "lipsa" sinelui. Aeestia sunt oameniicare se indoiesc de sine in orice situatie. Uniidintre ei i§i pun intrebarea "cine sunt eu?"(Corey, op. cil. pag. ~15 -316).

R. a inceput deja sa-~i puna Intrebari inle­gatunl eu sensul existentei sale, cu semnificatiavietii personale, §i referitor la ealitatea relatieieu sotu1 etc.

Incearea 0 nemultumire profunda fata destilul sau de viata confortabil §i plictisitor.Pareurge unele crize de evolutie, aHit perso­na1a, cat §i familiala. Relatiile cu sine insu§i §ieu sotul sunt total nesatisfacatoare, iar copiii seprega:tesc sa paraseasca "cuibul" familial. An­xietatea cre~te in intensitate eu cat con§tien­tizeaza mai mult aceste probleme. Raspunsurisau solutii la aeeste dileme nu are Inca. Doarproblematizeaza. A meeput sa 0 preocupe pro­pria viata mult mai mult dedit statutul de sotie§i mam~L Este evident rolul pozitiv pe care-Iare anxietatea In acest caz, deoarece a deter­mina la problematizare ~i cautarea posibilitati­lor de solutionare.

Solutiile existentiale pe care Ie illcearcasunt continute in noile decizii §i orientari: re­nun tare a Ia valorile religioase ill spiritul caroma fast crescuta, reilltoarcerea Ia colegiu pentrucompletarea studiilor, motivatia puternicapentru schimbare, increderea aeordata psiho­terapiei ill deseoperirea noului sens existential.

Abordarea existentialista nu urmare§te'"vindecarea" tulburarilor sau rezolvarea pro­blemelor ei, scopul acestei modalitati terapeu­tice este acela de a-I con§tientiza clienteipattemurile rigide §i limitele acestora, precum§i de a 0 motiva sa paraseasca pozilia sa de

Page 123: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

126

victima, terapeutului revenindu-i sarcina de aprovoca clientei " insight " -urile asupra uneivieti limitate §i asupra descoperirii §i folosiriilibertatii de care dispune. Se stimuleaza cre­ativitatea clientei §i impreuna, se tin de catre 0existenta responsabiHi §i semnificativa.

Telmicile utilizate

In explorarea gandurilor, sentimentelor §icomportamentelor prezente se imprumutadiferite tehnici ce apartin altor curente terape·­utice dar, nici 0 tehnica nu se aplica in modabsolut.

Calitatea relatiei terapeutice este data decapacitatea de integrare sistemidi il experien­

telor trecutului en cele prezente. Direqiile deexplorare manifeste in timpul procesului tera­peutic sunt date de urmatoarele intrebari:

" Descrie madul cum ai trait 0 experien~a"limitata"?

& In ce milsura ai trait conform deciziilor

tale personale §i in ce masuril ai trait sub influ­enta altor persoane?

• Ce alegeri ai facut §i cum te-au influenlatacestea?

• Care sunt alternative Ie eu care te con­

frunti acum?

• Cum influenteaza anxietatea alegc;rile pe

care Ie faci §i cum experimentezi relatia dintreanxietate §i libertate?

o Care sunt schimbarile pe care vrei sa Ie

realizezi §i ce obstaeole lntampini in calea lor?Clienta este pe cale de a se implica i11pro­

cesul de autodescoperire, iar aceasta expe­

rienta cauzeaza 0 suma de sentimente §iemotii: teama, frica, bucurie, entuziasm.

Vorbe§te despre volorile care i-au orientatvia1a in trecut, despre sentimentele sale deneputin~a, despre teama ce lnsote§te procesulde ]uare a deciziilor. Pe masura ce devine

con§tienta de ceea ce a fost §i ceea ce esteacum, va deveni mult mai capabila sa se deeidaasupra a ceea ce vrea sa fie in viiter.

Dialogul existential

Acesta se foealizeaza asupra a patm aspecte

fundamentale ale existentei sale: problerflelemaritale, un nou sistem axiologic, am:ietatea §isemnificalia martii. In continuare vom redacateva seevenle ale dialogului eyjstential pentrua develop a valentele constructive ale acestuia.

T""l' 1" 1 .• '" "l

txam1l1area prooleme,O[JJ12TIL3le:Clienta: De-abia acum, ]a 39 de ani, ma

intreb cine sunt. S-ar putea sa He prea tarzin.

Terapeutul: Cred ca exist a eel putin un mo­ment in viata in care ne punem astfel de Intre­bari. Ma bucur dHi fad asemenea probleme.

Clienta: Ceea ce §tiu eu, este faptul ca viatamea a fost limitata. Acum, aceasta nemultu­mire a crescut in intensitate §i 1113.face §i anxi­oasiC Ma intreb dadi intr-adevar doresc sa

renunt la acest mod de viata rigid pentm a facefata necunoscutului.

Terapeutul: Ma impresioneaza ceea ce-mispui §i-mi adue aminte de propriile meieframantari in fata necunoscutului. Ivl-ai ajutasa inte]eg mult mai bine anxie-tatea ta dacii mi­ai povesti despre unele momente san situatii incare ai simtit aceasta am(ietate.

Clienta: Uneori resimt anxietalea dind ma

gandese la relatia eu sotul meu. Am inceput sa-midau seama despre muIte lucmri care nu-miplae dar, imi este teama sa discut cu el desprenemultumirile mele.

Terapeutul: Ai putea sa-mi marturise§ticateva din nemultumirile tale in legatura ell J.?

Astfel, clienta a 'inceput sa vorbeasca qespreproblemele pe care Ie are en sotul sau, J. Intr-oatmosfera de siguran1a §i lipsita de critica,clienta este Incurajata sa disente despre situati­iie de care se teme. Este intrebata daca discutil

eu so~ul ciespre aceste lucmri §i care crecie c3~vafi reactia Iul daca va discuta ell e1 acesteprobleme. ~edil1ta se incheie 'incurajand-o 58.-}

abord(;:ze pe J. §i s~'l.-icornunice anumite h.1.r:::ru-ri

pe care Ie-a discutat in

Clienta: Am renuntat 121. religia mea eu dti­va ani in urma insa,nu am gasit nimic care sa 0inlocuiasca. Sper sa ma ajuti sa descopar a1tevalari. Ai mai multa experienta §i pari mu1tu­mit de ceea ce e§ti. Personal, 1mi estc teama sanu iau dedzii gre§ite.

Terapeutul: Ar fi 0 gre§eala din partea meadaca ti-a§ raspunde 121. aceasta provocare.

Page 124: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

PSihoterlilpla existr:mliala sam experienl;;\ cautlirii sensu!!.!i fih1leiDe Is pierderea de sine ia regasirea de sine

127

Ar fi ca §i cum n-a§ avea incredere incapacitatea ia de a-ti gasi propria cale. Poateca un mod de a gasi solutii este punerea pro­blemelor. ~tiu, din experienta ca, un mod de agasi raspunsuri este acela de a pune intrebari.

Clienta: Vezi, religia in care am fast cres­cuta imi spunea foarte c1ar ce e bine §i ce e niu.De exemp1u, am fost invatata di 0 data ce iecasatore§ti trebuie sfl ramfii casatorWi fiindca aiIaeut cea mai buna alegere, Ei bine, acum, numai pot gandi 3.§a.

Terapeutul: Adica?Clienta: Ma tern di experimentarea acestor

§edinte terapeutice ma va schimba atat de multincat, in cunlnd, nu voi mai avea prea multei:ncomun eu J., ceea ee sigur va duee la divort.

T£o'apeut!]l: Sunt con§tient de faptul ca.te-aigandit la acesie probleme dar, n-ar putea fivorba §i despre un efect pozitiv a1 terapieiasupra relatiei tale?

CHenta: Aj dreptate, nu m-am gandit ca arputea fi §i a§a. Cred ca am plecat din start de 1aidee a calui J. nu-i va placea schimbarea mea.De cele mai mu1te ori m-am gandit ca terapiama va detennina sa-l padisesc sau il va deter­mina pe el sa ma paraseasdi. Uneori imi do­ream Sa fug de 1a John dar, eram speriata deceea ce a§ fi putut sa fiu rara el.

Terapeutuf: Incearca sa-ti imaginezi ca.acest lucru s-a §i 'inUimplat Ii vorbe§te timp decateva minute despre cine ai putea fi daca J. nuar face parte din viala ia. Lasa-ti Iibere gan­durile §i imaginalia, nu te ingrijora de ceea ce­li vine in minte.

Clienta: Toata vial a allH mi-au spus cinesunt §i cine trebuie sa fiu. J. a aparut in viatamea atunci cand parintii §i biserica m-au lasatsingura. Nu §tiu sa fiu decat solie §i mama.Oare ce ar gfmdi copiii dad eu §i J. ne-amdesparti? Cum i-ar afecta acest lucru? Mil 'loruri? Am abasH sa traiesc in acest feI insa, nusunt sigura de ceea ce doresc. Sunt foarte spe­riata de moarte §i de schimbari. Sotul meu §icopii ma plac a§a cum eram inainte §i cred cas-ar supilra daca ar auzi ce-am spus.

Terapeutul: In tot ce al spus adineauri nu li­ai permis nici macar 0 vorba despre cum ie-aisimti tu in urma acestor schimbari. Ti-a fostmult mai u§or sa spui cum ar afecta acesteschimbari persoane1e din viata ta, dedit sa-ti

imaginezi cum ar fi viata ta rara ei. De ce nuincerci sa experimentezi aceasta situatie?Concentreaza-te asupra a ceea ce ai vrea sa fiitu insull §i nu asupra reactiilor pe care le-aravea familia ta ..

Abordarea anxietatii

Anxietatea apare atunci dind R. l§i imagi­neaza posibilitiltile de schimbare. Incepe saInte1eaga faptul ca nu trebuie sa ceara soluluisau altor persoane permisiunea schimbarii.Totu§i, 0 sperie libertatea §i asumarea respons­abilitatii. Mult timp a fast imobilizata in timpulprocesului terapeutic.

Clienta: Ma trezesc, adesea, in toiul noptH ensenzatia ca peretii cad peste mine. Am palpitatii.Uneon ma tern ca a sa mor. Mil simt groaznic.Nu pot sa donn, ma ridic §i fac cativa pa§i.

Terapeutul: Orieat de neplacute sunt acestestan, sper ca sa con§tientizezi mesajullor. Ele teavertizeaza ca ceva nu este in regula cu viata ta§i ca trebuie sa te pregate§ti pentru schimbare.

Ea resimte anxietatea intr-un mod nerativ,ca fiind ceva de care trebuie sa fuga §i nu ca peo posibilitate de schimbare. Trebuie sa inceapasa inteleaga semnificatia profunda a acestuisentiment §i sa-§i asume responsabilitateaschimbarii.

Explorand sensu.! mortii:

Clienta: Mil gandeam la ceea ce am diseu­tat mai inainte despre ce a§ dori de la viats. ina­inte de-a muri. Multi ani am trait teronzaUi degandul ca 0 sa mor ca 0 pacatoasa §i 0 sa ajungin iad. Cred ca aceasta teams. m-a impiedicatsa privesc moartea ca pe 0 realitate. Totdeaunami s-a parut ca fiind 0 tema bolnavicioasa.

TerapeutuJ: ~u trebuie sa 1i se pari:t mor­bida. A§a cum am discutat, daca nn te poticonfrunta cu propria fa moarte, nu ered ca 'leiputea sa te bucuri de viata din plin. Poti sa fii"moarta" chiar dad. biologic traie§ti.

Clienta: Cum adica?Terapeutul: Incearca sa vorbe§ti despre mo­

mentele din viata ta in care simti ca nu traie§ti.CHenta: Imi este mult mai u~or sa-ti

vorbesc despre momente1e in care ma simt pejumatate moarta. De exemplu, sunt "moarta"din punet de vedere sexual §i in ceea ce prive§tedistractiile.

Page 125: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

128

Terapeutul: Te poti gandi ~i la alte situatii incare te simti moarta?

A~a cum se observa, clienta este determi­nata, pe parcursul dialogului existential, la 0

evaluare a stilului de viata §i la experimentareasentimentului mortii. In cele din urma clientaadmite faptul di este "moarta" din punct devedere spiritual. Con§tientizarea sentimentuluimortii este conditia rena~terii.

Terapeutul: Crezi ca ti-ai putea imaginafaptul ca ai murit §i ea participi la propriainmormantare? Ce-ar spune oare persoanelecare participa la inmormantare despre tine?

In stare de relaxare, eu oehii 'inehisi, varelata eu voee tare absolut tot ce ar spunedespre ea sotul, parintii, fratii, surorile §i copiisai. Dupa aeeasta va sustine elogiul propriu.

Pentru a 0 provoea sa ref1ecteze asupramodului de viata i se pot pune urmatoareleintrebari:

• Ce ai faeut eu viata ta?

• Cine te-a inf1uentat eel mai mult?• Ce ai lasat in urma ta?

• Care sunt a§teptarile de la viata care nu tis-au indeplinit nieiodata?

• Ce regreti eel mai mult de la via~a?

• Ce proiecte existentiale ai Uisatneterminate?

• Ce altceva ai fi dorit de la viata?

• Dadi ai avea posibilitatea sa-ti refaeiviata, ce anume ai schimba in felul tau de trai?

Experimentarea imaginativa a "ceremonialu­lui mortii" proprii, este 0 tehnica larg utilizata interapiile experientiale. Ea prijeluie~te 0 meditatiefertila asupra rosturilor, semnificatiilor, intam­plarilor §i neimplinirilor propriei fiinte,provocand insight-uri benefice pentru schimbaride atitudine §i eomportament fata de sine.

Evaluarea §i. interpretarea efectelor terapeutice:

In eadrul §edintelor terapeutice, Intr-oatmosfera de siguranta, c1ienta a fost ineurajatasa experimenteze noi eomportamente §i noidimensiuni ale existentei sale. S-a manifestatin mod direct, uneori exprimandu-§i deschissentimentele §i parerile fata de terapeut.Aeeasta comunieare s-a datorat relatiei te­rapeutiee caracterizata de respect §i increderereeiproca.

Capitolul4

In timpul vietii de zi eu zi a 'ineereat sa seauto observe in diferite ipostaze, sa evaluezeposibilitatile pe care Ie are §i sa selecteze solutiaoptima. Cu timpul, con§tientizand faptul ca decele mai multe ori I§i neglijeaza propriile nevoipentru a Ie satisface pe ale altora, a mtelesmodul in care alegerile pe care Ie face con­tribuie la cre~terea anxietatii. In cele din urmaa inte1es rolul pozitiv pe care 11poate capMaanxietatea in dec1an§area anumitor schimbi'iri.Noua identitate §i noul stil de viata pe care-lmanifesta nu se mai centreaza in jurul familiei.Astfel ajunge sa accepte faptul ca in viata nuexista garantii §i ca trebuie sa-§i asume eon­seeinlele propriilor alegeri.

6. Alte studii de caz exemplificative

Seopul aeestei seurte eazuistiei este de acompleta viziunea cititorului asupra praetieiiterapeutice existentiale,

• Cazul· unui pervers sadie (adaptare dupaMorse, St. §iWatsonjr., l.R., 1977, pag. 188-197)

Clientul nostru are 25 de ani, comerciant §ieste internat In clinic a de psihiatrie. Relateazamedicului ca a fost la un pas de a comite 0crima. Cu diteva zile in urma a invitat 0 fata la

plimbare pentru a discuta impreuna catevaprobleme de afaceri. Seara tarziu se plimbau pemarginea unui rau, eand a simtit un impulsputernic sa sugrume fata eu ambele maini,neavand insa puterea sa fadi acest 1ucru. Dupaacest moment a fugit, lasand-o singura.

Investigand familia elientului s-a evidentiatexistenta mai multor cazuri de pato10gieindividuala:

• matu§a materna sufera de sehizofrenie;

• a a1ta matu§a este depresiva §i eu tentativede suieid;

e bunica materna a murit lntr-un azil psihi­atTic.

Tatal, un librar, da impresia unui om rece §istapan pe sine. Mama era mai afeetuoasa §i maieomunieativa. Este a1 doilea dintre eei §aseeopii. La varsta de doisprezeee ani a mers dinpropria-i vointa la un Seminar Catolic. A reu­§it sa tern1ine §coala in doi ani §i jumatate, cunote [oarte bune.

Page 126: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia existenliaia sau experien18 cautarii sensului fii!1}eiDe Is pierderea de sine Is regilisirea de sine

129

In copilarie, marturise§te c1ientul, relatiilesale cu parintii nu au fast afectuoase. TaUn erarigid §i cu tendinte impulsive, brutale uneori.Relatiile dintre parinti erau lipsite de armonie.Carenta afectiva s-a evidentiat §i in dinamicasexualitatii sale. Nu a fast capabil sa aiba senti­mente profunde pentru nici 0 fatiL Biologic,parea perfect normal, dar emotional ramanearece §i distant. La douazeci de ani s-a casatoritCll 0 femeie cu §aisprezece ani mal mare decMel, mariaj care mai Uirziu a capiltat trasaturisadomasochiste. Dupa distrugerea acesteirelatii, impulsul de a omori orice femeie carese afla in prezenla lUl s-a acutizat.

Este coreet orientat tempora-spatial, poatereflecta, gandi §i raspunde corect la illtrebari.Testele de inteligenta aplicate indica un nivelinte1ectual mediu. In schimb, starea sa emotio­nala este anormala (discomfort, agitatie, impul­suI de a ucide diverse femei proiectate in planimaginativ). La inceput a fost suspectat de he­befrenie dar, diagnosticul pus este de psihopatieschizoida, perversiune sexuala compulsiva.

A venit singur (din propia vointa) la psi­hoterapie. Allaliza existentiaUi s-a desIasurattimp de opt luni de zile (doua sedinte pe sap­tamana), chiar daca dupa §ase luni de zile tul­burarile emotionale in contextul personalitatiisale au fost depa§ite. La inceput s-a folosit ca §itehnica asociatia libera, dar cand a inteles roIulacestei tehnici a ramas indiferent, iar multu­mirea sa politicoasa de la sfaf§itul §edinlelorterapeutice era evident simulatiL

Cauza viselor repetate era una singura: sep­ararea de amanta. Atitudinea obedienta fata deterapeut era simulata toomai pentru a putea fieliberat din spital. Aceasta atitudine obedientaera aceea§i de ani de zile fata de toata lumea, 0masca in spatele cEireia i§i ascunde atitudinilemeschine §i compulsiunile de a ucide oricefemeie. Pe parcu.rsul evolutiei procesului te­rapeutic a con§tientizat blocajulin care se afla,radiicini1e sadismului fiind descoperite 'intotalitate iar compulsiile s-au diminuat mult 'inintensitate.

La SIaf§itul terapiei prin analiza existentialii,clientul era complet compensat. S-a casatorit euo fata mult mai tanara decat el, avand 0 relatie dedragoste ill limitele largi ale nomlalului, relatiecare a dat na§tere unui baietel.

* Cazul Walt san "peniru ce sa traie§ti?"(adaptare dupa Corey, G. 1991, pag. 111-11 7).

Clientul nostru este de §aptezeci §i patm deani §i in urma mortii sotiei sale §i-a schimbatcomunitatea emigrand intr-o alta tara. Depatm ani de zile de cand a murit sotia sa §i-apetrecut foarte mult timp intr-un laborator deigiena mentala din cauza perioadelor de depre­sie, dezorientare temporo-spatiala §i tendintelorsuicidare. Sedintele terapeutlce s-au desIa§uratbisaptiimanal timp de cateva luni dezile.

Dore§te sa moara pentm a nu se mai simt]singur §i nefericif A fast extrem de dependentemotional de sotie. Pierderea suferita este multprea mare pentm el. A..renevoie sa fie ascultat,sa vorbeasci1liber despre problemele luL Ii faceplacere sa experimenteze sentimentele de vina,regret, suferinta §i separare.

Procesul terapeutic s-a axat pe experimen­tarea modalitatii prin care §coala a contribuit 1aconstruirea sentimentelor sale fata de oameni.A fost un profesor de liceu foarte bun, agreat §isimpatizat de catre elevii saL

Terapeutul a abordat cazul pomind de laintrebilrile:

Ce §tiu despre client?Unde dore§te el sa ajunga?Ce dore§te el de la mine?Cum pot sa-i fiu de folos?

El a dezvoltat 0 atmosfera suportiva pentma i se comunica ce inseamna pentru clientulsau existenta 'in aceasw lume. Treptat clientul afast incurajat sa-§i schimbe optica fala de pro­blemele sale.

"Tu nu e§ti 0 victim a nefencita. Vreau sa tegande§ti la 0 lista eu aspectele di:l "iala ta pecare dore§ti sa Ie schimbi."

Este preocupat \\<'a1tde un suicid adevaratsau doar de unul imaginativ? A.re un plan sta­bilit in detaliu sau asemenea ganduri sumbreizvorasc din an:uetate? - iata ciiteva dintre in­

terogatii1e terapeutice carom Ii se cauta ras­puns pe parcursul terapiei. Clientului i se oferaun suport emotional ~i social chiar daca nu se§tie cand, cum §i unde se 'lor sfar§i §edintele deterapie.

Page 127: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

130

Ilinca san "rataciri ~i dilemeexistentiale"

(D. Buzducea - cazul a fast inclus intr-un pro­gram terapeutic de §ase luni, desfa§urat de autor subcoordonarea Dr. 1. Mitrofan. Vezi" Valentele terapieide natura umanist-existenfialista in asistarea tineriloraflati in impas existential"; lucrare de licenta, 1995,Universitatea din Bucure§ti).

• Biografia clientei este urmatoarea: varsta21 de ani, sex feminin, casatorita, statussocioeconomic foarte ridicat.

• Aparenta: uneori imbracata provocator(sexi), alteori decent. Limbaj elevat, se expri­ma clar §i coerent, vorbe§te rapid §i folose§tecuvantul potrivit la situatia potrivita. Atraga­toare dar, mai mult deeat atat, seduca.toare.Afi§eaza 0 autoIncredere ca §i cum "ar aveatoti bilrbatii la degetul mic". "Afirma ca poateoricand cuceri orice bi:irbat ~i chiar poate ani­hila pe ori§icine, deoarece loviturile ei iscusitelovesc unde trebuie, iar piciorul ei tinte~tedirect in bi:irbie" (Dobson). Vorbe~te impeca­bil, cu exagerata grija pentru exprimare §i oare­care ostentatie in limbaj (pretentioasa).Afi~eaza un apetit sexual inepuizabil. "Nu facegrqeli §i nu se face de ras in public". Mandra,nu accepta compromisuri, atotcunoscatoare §iomnipotenta. Aceasta este prima impresie pecare 0 poate face cu mare u§urinta - "mascademonstrativa" .

• Situatia de viatii: studenta la litere,locuie§te cu soWI, este insarcinata.

• Problema prezentata: acuza crize de an­xietate §i insatisfactie existentiala. Momentedepresive pasagere.

• Scenariul existential: se crede un "medi­urn" §i chiar marturise§te anumite experienteparanormale carora le-a fost martor sau pro­tagonist. Preia anumite povestiri, evenimente,experiente de la prieteni, Ie asimileaza §i Iepovesteste altora ca §i cand ea ar fi fost prota­gonistul acestor situatii, fapte, intamplari. Decele mai multe ori se face placuta datorita ta­lentului actoricesc nativ care 0 ajuta sa mintaffUmos §i sa se faca placuta §i acceptata.

Totdeauna, intr-un grup de indivizi aretendinla irezistibila de a-i domina ~i impre­siona. De§i este con§tienta de faptul ca minte ~ica 0 parte a grupului nu agreaza stilul ei,

Capitolul4

persevereaza m a mistifica realitatea (ca unexercitiu imaginativ-demonstrativ). Se consi­dera tipul de "persoana care vede §i simtetotul". Devine agresiva §iviolenta verbal atuncirand i se sugereaza sau i se developeazaexagerarile, ~i acest lucru se intampla mai alesrand este deja intr-o criza de anxietate.

Rareoreori se poate comunica cu adevaratcu ea, de cele mai multe ori abordeaza parte­nerul de discutie ca pe un "obiect temporar" .manipulat §i In§elat. Nu are "frane emoliona­Ie" ~i nici verbale. Vorbe~te placut, coerent,dar de cele mai multe ori distorsioneaza reali­

tatea §i aceasta 0 transform a intr-un actor pescena vietii, teatralizand de fapt cotidianul.

A inceput sa studieze actaria, pe care 0abandoneaza in favoarea studiilor literare.

Dore§te sa se into area la Academia de Teatrudar, incearca "furie §i groaza" dnd vorbqtedespre timpul petre cut acoio.

Afirma ca este In atenlia multor personal­itati din lumea teatrului ~i "ca multe" persoanedin lumea artistic a sunt interesate de ea.

Relateaza ca "tali barbatii care 0 curteaza pemama sa" 0 curteaza ~i pe ea sau au curtat-omai intai pe ea (complex de rivalitate). Bea ~ifumeaza cand vorbe§te despre asemenea situ­atii, reproducand probabil comportamentulpropriei marne fat a de care este ambivalenHi(mama este act:rita).

Uneori Ii place sa treaca drept un "copilsimpatic" alteori unul noncomformist, turbu­lent, neadaptat §i imposibil. Se teme de sin­guratate "ca de moarte", 0 deprima §i 0 speriegandul ca ar ramane singura in casa sau pestrada §i de aceea, ar face orice compromisposibil ca sa fie insotita §i "ocrotita". Nusuporta neputinta din partea sexului opus.

eu prietenii care 0 accepta §i 0 sprijina,care ointeleg §i au afiniHiti comune, oscileazaintre permisivitate §i rationalizare pe de 0 parte~i agresivitate pe de aWl parte. Inconstanta saemotionala traduce dificultati de acceptare aEului.

"Agitatia" manifestarilor este insolita deagresivitate ~i aroganla; se pare di acestea suntintretinute §i culbate de mediul familial.Mereu "posedata" de"dorinla §i necesitatea dea fi In centrulatentiei, este 0 "sugativa afec­tiva", totdeauna manipuland pe ceilalti pentru

Page 128: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia existenliala sau experlenta cauti:lrii sensului fiinteiDe la pierderea de sine !a regasirea de sine 131

satisfacerea propriilor interese. Pe de aW'ipartese pHlnge de incapacitatea de a iubi cu adevaratoamenii. In realitate structura histrioniea 0impiedica sa poata iubi, ea fiind impresionabilildatorita sugestibilitatii crescute, cautlndmereu proteetie §i sprijin. Devine dependentade IndaHl ce gase§te 0 persoana mai putemicadecat ea langa care sa se "cuibareasc::i"; in pre­zenta persoanelor slabe se simte in nesiguranta§i intra in "anxietate existentiala de circa trei­zeci de minute sau a ora", temandu-se ingro­zitor de moarte, uneori "pana la lacrimi". Dincand in cand are momente depresive de co­loratura isterica.

A renuntat pentru moment la carierateatrala pe motivtll ca nu se poate afirma"datorita invidiei celorlalti §i mai ales a profe­sorilor " . De notat este faptul ca mama sa este 0aetrita renumiti'i, eeea ee explica mai curande§eeul real in a-§i gasi propriul drum §i propriaconfirmare. 0 aWl observatie demna de luat inseam a este aeeea ea poarta asupra-i fotografiatatalui sau deeedat, pe care nu-l cunoa§te de­cat din spusele altora; saruta poza in situatiiposibile §i declara de nenumarate ori ca esteindragostita de acesta, ba chiar afirma exis­tenta unei eomunicari "magiee" eu tatal ei,vise in care aeesta apare in diferite ipostaze.

Relatia neclarifieata §i frustranta cu tatalabsent, rabufne§te in alegerea maritala actualil.(s-a recasatorit eu un Mrbat eu mult mai invarsta decat ea §i care seamana ca fizionomie §iprofesie cu tatal ei).

Istoria ei este destul de zbuciumata: unavort in adolescenta in urma raporturilor sexu­ale eu primul ei "iubit" (§i singurul declarat) decare se desparte mai apoi din cauza unui debutpsihotic al acestuia (schizofrenie). Din acestmoment intra intr-un "complex mesianic"(ideea ca te poti salva schimband la nesfar§itbarbatii).

Erotizeaza relatiile sociale, este energid'i §iimpulsiv~L Are a singura prietena adevarata pecare a "verificat-o in zed de situatii". 0 carac­terizeaza 0 emotionalitate excesiva, centrataegocentric, drept pentru care, cere mereuaprobare, lauda, sprijin §i acceptare. Incopilarie manifesta tentative de pseudosuicidpentru a obtine satisfacerea propriilor interese,stapanita fiind de pulsiuni §i de dorinta de a

obtine satisfacerea imediata a acestora. Pareatragatoare §i chiar seducatoare, exagereazarelatii1e interpersonale unde imaginatia bogata§i creativitatea i§i spun cuvantul. Capricioasa,egocemrica, impresionabila §i u§or de influ­entat. Extrem de increzatoare in anumite per­soane. Accese de furie §i violenta verba1a,deranjata de situatiile in care nu este in centrulatentiei.

Relatiile pe care Ie stabile§te sunt egocen­trice §i lipsite de consideratie, furtunoase §ilabile. Viata sa ar putea fi caracterizata prindoua cuvinte: vifor §i disperare, iar personali­tatea ca fiind structurata pe model isteric.

"Strategia terapeutica

Am incercat 0 aplicare a principiilor exis­tentialiste, 0 intarire a pattemurilor comporta­menta1e civilizate, a dezvoltare a comunicariiconstructive §i a unei viziuni pozitive a edu­caliei in scopul obtinerii, cat de cat, a contro­lului emotional §i social. S-a accentuat peimplementarea responsabilitatii §i a corectitu­dinii in alegeri §i re1atiile interpersonale. Amincercat §i discu(ii asupra unor atitudini §i ideiirationa1e §i distructive, pentru 0 posibila Iara­mitare a lor.

Ascultarea atenta a clientei, a sensului §i alogisticii vietH acesteia a fost una dintre tehni­cile folosite, tinand cont de structura sa extremde vulnerabila (imaturitate afectiva).

Relatia terapeutica a fost comprehensiva §isuportiva in limita posibilului iar forma decomunicare s-a axat pe dialogul deschis, clar §iadecvat situatiei. Dneori am apelat la 1aturaumoristica, la capacitatea de a rade de proprii­Ie grc§cli §i erori. De asemenea am fo10sit joculde rol Cll accent pe retriHrea nevoii ei de a fiactritil, de a-§i resocializa egocentrismul.

Analiza existen1ialii a relevat ca solutie opti­ma reintoarcerea Ia teatru pentru a secompensa prin arta, pentm a-§i resocializaegoismul §i nevoia de recunoa§tere, deoarecestructura psihica §i talentul, insotite de efort 0pot ajuta sa devina 0 foarte buna actrita.Aceasta i-ar permite §i depa§irea complexuluide rivalitate materna, conferindu-i 0 mai claraidentitate. A fost incurajata sa se puna in va­loare pe linie afirmativa, "sa dea a replica ma­mei sale" Intrucat problemele ei l§i au geneza

Page 129: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

132

in rivalitatea cu "instanta" materna. Casatoriasau schimbarea la nesfar§it a bihbatilor nu-i vorrezolva problemele.

In rest, va ramane instabila toata viata dar,solutia, singura solutie care i-ar conferi sellSeste reintoarcerea la teatru, la carient artisti­ca. In ceea ce prive§te viata sexuala, este dea§teptat, in conformitate cu structura sa, sa os­cileze intre frigiditate §i excese sexuale.

In cazul1n care nu se va realiza 1n arta, estepo sibil sa alunece pe panta nevrozei, a alco­olismului sau suferintei existentiale, iar viata sai se deruleze "ca un lant ale carui verigi suntnoi §i noi impasuri existentiale".

Toate aceste alternative existentiale au con­stituit miezul dialogului terapeutic, ceea ce acondus treptat, la 0 mai buna clarificare desine, la 0 diminuare a anxieHttii, la redimensi­onarea §i reevaluarea propriilor resurse.Impasul emotional a fost depa§it, iar eveni­mentele uslterioare (maternitatea, finalizareastudiilor universitare) au gasit-o mai pregatitiisa Ie fadl fata.

7. Sugestii pentru antrenamentulformativ al terapeutului existen­tialist - auto analiza ~i clarificareavalorilor (I. Mitrofan)

Terapeutul existentialist, prin scopurile §istrategii1e sale de analiza §i suport psihoterape­utic este implicat 1ntr-un proces de ref1ectieasupra vietii §i semnificatiilor acesteia din pers­pectiva suferintei fizice sau morale.

Cum poate depa§i clientul impasul exis­tential, ce motivatii 11anima sau 11blocheaza, cesemnificatii au evenimentele pentru modul incare l§i concepe, 1ntelege §i accepta viata,pentru optiunile §i atitudinile sale? Cum expe­rimenteaza el1n prezent alternative comporta­mentale care sa-i deschida 0 poarta spre viitor?lata cateva dintre interogatiile care ghideazaprocesul analitic existential. Dar, 1n egalamasura, accesulla "filosofia de viata" a c1ientu­lui §i posibilele restructurari benefice, presupuno con§tientizare, confruntare §iclarificare a pro­priei "filosofii de viata" de catre terapeut.

Intalnirea eu-tu care se petrece in timpulanalizei existentiaJe angreneaza un proces de

Capitolul4

dublil ref1ectie §i autorevelare. Terapeutul, pede 0 parte, se confrunta cu 1ntrebari de tipul:

• cum 11percep §i evaluez pe X in acestmoment al vietii lui?

• unde dore§te X sa ajunga §i 111cotro se1ndreapta, de fapt?

• ce dore§te X de la mine §i cum a§ putea safiu un suport pentru el?

• 'in ce mod li pot fi util §i de ce?• cum a§ putea sa-l ajut sa-§i schimbe vizi­

unea asupra situatiei lui de viata, acceptandevenimentele eu care se eonfrunta?

• cum a§ putea sa-l devictimizez?• cum traie§te §i ee semnificatie au pentru

el problemele esentiale: moartea §i viata, ura §iiubirea, mania §i iertarea, afirmarea §i renunta­rea, §ansa de a decide pentru sine sau de a seH[sain voia evenimentelor, a anxietatii existen­tia1e, autoabandonului?

• ce semnificatii au pentru mine acelea§iprobleme, 1n situatia 1n care m-a§ fi confruntatcu ele sau daca m-am eonfruntat, la randu-miCll ele? Dar in situatii asemanatoare, eu cum a§fi simtit, inteles, evaluat §i suportat evenimen­tul sau situatiile respective?

Pe de alta parte, clientul, pe langa J:ntre­biirile legate de propriile sale probleme, l§ipoate formula §i altele, rezultate din relatia sacu terapeutul, de tipul:

• ce crede el despre mine ca persoana? Dardespre problemele mele?

• ma poate e11ntelege §i ajuta?• gande§te el asemanator mie in aceasta

problema?• nu cumva povestindu-i despre suferinta

mea 1i fac §i lui rau? Nu cumva ma expunjudecatii lui?

• nu cumva ma evalueaza gre§it §i i§i imagi­neaza despre mine eu totuI a1tceva decat sunt §isimt eu 1n rea1itate?

• nu cumva va renunta la mine, dad ii voimarturisi tot adevarul, sau cutare aspect?

• oare el in ce crede §i de ce?• pentru el ee semnificatie au aeeste lueruri?

Marturisit sau nemarturisit, cOI1§tientsau par-tial eon§tient, e1ientul se confrunta 1n actulterapeutic, nu doar eu propriile lui prob1eme exis­tentiale, ci §i cu posibilele efecte imaginate saua§teptate ale acestora ill cadrul relatiei terapeutice.

Page 130: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

PSiihoterapia existentiaH!i SIU! experienta cautarii sensul!.!! fiinteiDe la pierderea de sinE! Is regasirea de sine '

133

SITUATIA~I RELATIA TERAPEUTICA'ilangreneaza intr-un proces dinamic de auto­confruntare pm dialogul existential. Se deblo­cheaza astfel autointelegerea, 0 mai corectaautoevaluare §i se activeaza preluarea raspun­derii propriilor sale resurse, optiuni, interesevitale, nevoi §i dorinte. Clientul descoperatreptat un mod natural de a se responsabilizapentru destinul sau, de a fi prezent §i con§tientde propria sa viata, de sensu] §i resursele sale.

Din perspectiva analizei existentiale, clien­tul este "activat" sa devina dintr-o persoanapasiva, ancorata in rolul de "victima", 0 per­soana con§tienta de participarea ei in cons­truqia acestui "rol", ca §i de libertatea sa de a­I restructura, J:ntelegand §i operand schim­barea semnificatiilor evenimentelor §i reacti­nor la acestea, precum §i propria imagine §iconceptie despre sine.

De§i analistul existential l1u-§i propune ex­plicit restructurarea personalitatii clientului, el11poate oferi suportul de dialog necesar uneialltoreflectii §i reorientari interioare.

Intalnirea terapeutica prilejuie§te imparta­§irea unor experiente, sentimente, amintiri §iasociatii semnificative, readuse in prezent §ireexperimentate de client din perspectiva sen­surilor Imbogatite, a intelegerii universului in­terior, dar §i a reactiilor unei alte persoane,care uneori se dezvaluie in dialog.

Astfel, partenerii dialogului existentialimparta§esc §i 111telegimpreuna 0 experienlade relatie din perspectiva semnificatiilor ei,integrand-o cu realism §i responsabilitate inJumea interioara a clientului, imbogatita §iextinsa in planul cunoa§terii.

Ei nu l§i propun sa "vindece" 0 anumitastare de suferinta, ci sa acceada impreuna laresorturile intime, ascunse, ale con§tiintei desine, indepartand pas eu pas, starea de victima,demoland argumente subiective; reexperimen­tand alternative de viat~i.

Dar a desIa§ura un astfel de dialog terapeu­tic, presupune din partea terapeutului un efortcontinuu de autocon§tientizare a propriilorreactii, optiuni, conceptii, atitudini. Acesta iicreeaza 0 disponibilitate de autoevaluarecorecta, dar totodata 0 conditie psihologicareceptiya la practica reflectiei existentiale tera­peutice. Sugeram in continuare, sub fonna

unor interogatii, cateva dintre punctele dereflectie (adaptate dupa G. Corey), asupra caro­ra terapeutul existential e bine sa-§i indrepteatentia §i exercitiul personal, pentru a capatacapacitatea de a sustine acest tip de dialog.

Suport de antrenament formativ ill analizaexistentiala

Seminarul se centreaza pe doua nivele:A. Lucrul. en formatorii - auto analiza §i

interanaliza pentru pregatirea disponibilitati1orpsihologice de a aborda un caz prin analizaexistentiala.

B. Alte cazuri exemplificative - suport deanaliza §i interpretare.

A. lntrebari suport ell caracter problemati­zant pentru trainingnl formativ al analistuluiexistential (cu centrare pe cazul R)

Se lucreaza ell fiecare membru al grupei destudenti §i fiecare lucreaza cu sine insu§i inafara seminariilor.

1. Ce alegeri importante ai facut? Gande§­te-te 1aun punct de rascruce din viata ta. Cumau afectat unele dintre alegerile tale viata pre­zenta?

2. Ce inseamna libertatea pentru tine?Crezi ca e§ti autorul vietii tale? Crezi ca e§tirezuHatul optiunilor §i alegerilor tale? Cumcrezi ca propria ta viziune asupra vietii vaint1uenta modulin care lucrezi cu cazul R?

3. In cazul R, terapeutul formaror s-aorientat asupra anxietatii §i amenticitalii. Ra­porteaza lucrul cu RIa aceste elemente in con­textul vietH tale. Poti sa-Ii reaminte~ti perioadedin viata ta cand ai resimlit arL\.ietate in faFnecesitatii de a face alegeri?

4. Privind asupra vierii tale. 1'1 ce grad liber­tatea ta s-a exprimat in asurnarea responsabilitatiiprivind alegerile tale? in ce moduri ai expe­rimentat an.xietatea in fa~a necesitatii de a facealegeri? Ce ai simrit atunci? Ce simti acum,cand readuci in prezent acele experiente?

5. In ce moduri ai resimtit anxietatea cand

~i-ai manifestat libertatea §i responsabilitatea?In ce masura raspunsurile tale la aceste J:ntre­bari sunt re1evante pentru modul in care aiabordat cazul R?

6. Ce experiente din viata ta iti permit sa teidentit1ci cu R? Ai Incercat unele din framan­tarile ei? Te-ai confmntat cu probleme similare?

Page 131: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

134

Cum te-ai descurcat cu aceste framantari §iprobleme similare? Cum se relationeaza aces­te experiente ale tale cu modul in caredialoghezi cu R? Ce experienta potentiala caterapeut te a§tepti sa ai?

7. Raporteaza-te la modul in care a lucratterapeutul formator cu R. Ce aspecte·aleaces­tui stil te-ar face sa tratezi cazul cam in aceea§imanien'l? Pe ce alte elemente te-ai putea con­centra? Ce tehnici diferite ai putea folosi?

8. Compara aceasta maniera de abordare cualta maniere terapeutice (nondirectiva, ges­taltterapeutica §i psihoanalitica). Ce diferentesesizezi?

Capitolul4

9. Ce simti tu §i ce crezi in legatura cumoartea, referitor la tine §i la cei pe care iiiube§ti? In ce masura crezi ca ai explorat pro­pria-ti anxietate in legatura cu pierderea §i cumoartea? Cum ai putea raspunde la aceastaintrebare astfel incat colnsilierea lui R sa fieeficientil?

10. Care sunt problemele existentiale pecare se centreaza analiza existentiala §i care aurelevanta personaHi pentru propria ta viata?Cum ai raspunde la intrebarea: "Pot terapeutiisa-§i orienteze §i asiste c1ientii in abordareaproblemelor lor existentiale dad nu au abor­dat aceste probleme in propria lor viata?"

Page 132: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

i~ '~'Q)R'li@nf' nn\ \.f7 Yci II 0 i i i 0 II i lJ ! I !~/~J! w...., ,-,\...:::...JULJ

r;=©

TRR

NSPARENTA, UMOR ~IPONSABILITATE -

IMUL PAS SPRE SCHIMBAREDoru Buzducea

CUPRINS

1. Scurta prezentare (istoric, fundamente, viziune §i domeniu aplicativ) 136

2. Modelu1 terapelltic 137

2.1. Principiile terapiei realitate 1372.2. Strategii ale relatiei terapeutice 1382.3. Metode §i tehnici terapeutice 139

3. Un caz paradigmatic - abordare din perspectiva terapiei realitate 140

Page 133: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

136

1. Scurta prezentare (istoric, fun­darnente filosofice ~ipsihologice)

Bazele acestui sistem terapeutic modemsunt puse de catre psihiatrul W,Glasser. Cupreocupari in domeniu s-au remarcat §i ],H.Pratt, p, DuBois, L. Welberg, H, Kaiser, L.Zuin §i altii, Incepand cu anii '60 §i-a extinsvertiginos popularitatea in randul comu­nitatilor terapeutice, Aceasta popularitate sebazeaza pe faptul ca este 0 terapie mai putintehnica, este u§or de inteles, se bazeaza pe bunsimt, este orientata spre succeS §i rezolvarearapida a problemelor §i nu in ultimul rand esteeficienta in cadrul coordonatelor timp­resurse-efort,

Se bazeaza pe dezvoltarea unei filosofii po­zitive a educatiei, pe implementarea unui stilde viata constructiv, transparent §i responsabil.Pentru obtinerea controlului social accentuleste pus pe autoanalizarea comportamentuluiprezent. Se implementeaza responsabilitateapersonalil asupra pattemului comportamental,in acest sens responsabilitatea fiind sinonimacu sanatatea mentalil, Ajuta clientul sa actione­ze pozitiv pentru realizarea unui comporta­ment de succes "aici §i acum", Reprezinta maidegrabi'i un praces de predare dedit unul devindecare, fiind mai curand 0 metoda preven­tiva decat una de restaurare. Terapia realitateofera 0 altemativa clientilor, terapeutilor §istudentilor intrucat pretinde implicare perso­nala, dinamism, responsabilitate, gandire pozi­tiva §i actiune,

Acest gen de terapie considera ca nevoiapsihologica transcendenta tuturor comu­niHltilor §i tuturor religiilor este nevoia de iden­titate, de individualitate care se dobande§teprin intEmelationare socio-umana §i se reflectain sistemul axiologic §i religios, in statusulsocio-economic §i in filosofia de viata, Oricefiinta umana are nevoie de libertate, respect,aprecieri pozitive sau negative, de a i se rostinumele §i de a fi cunoscut ca om. Cristalizarea§i consolidarea identitatii personale precedeperformanta,

Primul pas in schimbare este depistareaunui comportament autentic, cinstil, corect.

Capitolul5

Acceptam realitatea a§a cum este ea pentruca nu putem sa 0 schimbilm ill sensul rescrieriiistoriei personale. Principiul f1losoficfundamen­tal al terapiei realitate este acela ca indivizii suntauto-determinati. Intra-devar, presiunea psi­hosociala are efecte asupra ;,functionarii"emotionale dar, ill general, clientii sunt auto­nomi §i responsabili.

Se considera ca persoanele care-§i dezvolta 0identitate gre§ita tind sa fie singuratice, criticiste§i irationale, Se comporta rigid §i ineficient,deseori aratand sHlbiciune, iresponsabilitate §iJipsa confidentei. Uneori se simt bine ill practi­carea unor gre§eli deja cOllijtientizate, Nu seaccepta scuze pentru comportamentul irespon­sabli, iar daca un subiect i§i asuma responsabili­tatea propriului comportament atunci nu arenevoie de psihoterapie, Individul responsabileste autonom §i eu suficient suport psihologicpentru a obtine de la viata tot ceea ce dore~te Cll

adevarat. "Responsabilitatea individualii estescopul tratamentului iar nefericirea este rezulta­tul §i nu cauza iresponsabilitatii," CW, Glaser &L. Zunin, 1978, pag. 303),

Se urmare§te astfel eliminarea distorsiunilor§i a incongruentelor.

Procesul terapeutic se focalizeaza peprezent neacceptandu-se scuze pentru inau­tenticitate §i distorsiuni. Terapeutul trebuie safie autentic pentru dezvaluirea §i "developa­rea" distorsiunilor, incearca sa Ie sfarame,niciodata nu Ie intare§te, eventual1e discutadezvoltand puterea cIientului in realizarea uneicongruente intre sentimentele §i pattemurilecomportamentale proprii, Suferinta noastram"cea de to ate zilele" se datoreaza unei incon­gruente intre ceea ce simtim §i ceea ce facemiar peste Golgota no astra proprie se a§terneizolarea, intunericul, anxietatea de relatie soci­ala, plictiseala, insatisfactia, uraiul §i neputin­ta, Regula de baza a vietH nu este alta dedittransparenta. Terapia realitate este eea maisimpla forma de terapie, cea mai sensibilit §i

cea mai completa §i rationala dintre toatefonnele de terapie centrala pe realitate.

Se opune tuturor rationalizarilor, scuzelor:;au e'\plicatiilor distorsiunilor, urmarind sensul§i logistica vietii.

Page 134: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

137 Transparenla, urn"r i?i ,es[:loii1$8bmtate - !]rimul pas spre schimbare

Sorgintea acestei orientari se afla in traditie,

in faptul ca omul a diutat totdeauna adev3.lJlI,intelepciunea §i formarea, devenirea §icrqterea spre desavar§ire. Putem gasi §i punctetangibile cu teoria individuala a lui Adler

(subiectul cauta ratiunea §i nu misticismultranspersonal), cu mitologia lui C.G. Jung, ellterapia rational-emotionala a lui A. Ellis.

Se considera ea omul lara identitate, "rara

nume" este alLxios, depresiv, nesatisfacut §ineimplinit. Subiectii cu identitate se simt

iubiti, acceptati, sunt satisracuti, de tin speran­ta §i bucurie.

2. Principille terapiei realitate inliziunea lui W. Glasser

Va fi descris prin prisma pnncipiilor, a

strategiilor §i a tehnicilor utilizate.

2.1. Principiile terapiei realitate

Glasser si Zunin (1978, pag. 302-323) audezvoltat opt principii de baza ale acestei vi­

ziuni terapeutice:• Principiul personal sau "implicare persona­

1a in relatia cu clientul": atmosfera terapeuticaeste dilduroasa, comprehensiva, incurajatoare,supoliiva; se folose§te in mod frecvent pro­numele personal singular. Terapeutul estebinevoitor, prietenos, apropiat, admite imper­

feqiunea, dar este dinamic, urmare§te dez­voltarea §i maturizarea c1ientului. Nu se vorbe§tecontinuu despre incongruente §i incompetentaci, se discuta orice altceva, orice subiect dorit decatre "sistemul client". Aceasta implicare tre­buie facuta astfel incat clientului sa-i fie cat mai

clara cu putinta. Terapeutul devine un "supervi­lOr" in procesul de testare a identitatii clientului:valoare, competenta, umor, transparentil §i res­ponsabilitate. Implicare personala nu inseamna

dependenta patologid ci libertate §i autonomie.Acest prim principiu "deschide" noi parcursuriprincipiale de facilitare a implicarii, motivarii §isuccesului.

• Focalizarea pe comportamentuI prezent,,1 clientului, mai putin pe sentimente §i maidegrabii pe prezent decat pe trecut:

Con§tientizarea comportamentului are carezu!tat dobandirea identitatii.

Sentimentele §i comp01tamentul sunt in­terrelationate §i reimprospatate mutual. Deo­sebH de dlficilil este schimbarea sentimentelor

rara a schimba mai intai comportamentul.Terapia realitate se focalizeaza mai mult pecomportament pentm ca este mult mai u§or deschimbat, iar 0 sehimbare in aceasta sfera pre­cede totdeauna 0 schimbare in sfera senti­

mentelor. Cand clientii se simt mai bine atuncifae lucmrile mal constructiv. Cand fac

lucrurile bine, atunci se simt eel mai bine. Este

un fenomen psihologie circular. Nu putemhotari sa ne simtim eel mai bine dar putem tot­deauna sa hotaram sa facem lucrurile eel mai

bine; §i filcand lucruri1e eel mai bine ne yomsimti eel mai bine. Sentimentele bune §i pozi­tive sunt un adagiu al unui comportamentresponsabil, competent §i autentic. Spre exem­plu, daca clientul va spune: "ma simt mizerabil§i depresiv" atunci terapeutul in loc sa intrebe"de ce crezi ca te simti depresiv?" ii varaspunde: "ce fad tu de te simti a§a depresiv?", "cum te porti ? ". Terapeutul nu va spuneclientului: "spunem mai multe despre cum estesa te sim!i depresiv" §i nici "spunem, dnd tevei simti din nou depresiv?", ci se va concentrape ceea ce clientul face §i pe ceea ce poate el safaca eel mai IIva Intreba: "ce poti sa faeipentm a te mult mai competent';".Simpla disculie asupra problemeloL e~eeurilor§i sentimentelof negative nu \a putea sebi,"11bacomportamentul §i nici sentimenteie .. -\deseaclienlii fallan vimi;i §i mir3.Ii :a~1::i Ii se punastfel de lntrebari. Trebuie cO'-'.f:-:.lntqi eu real­itatea~ ell ceea ce ei ~~:.cif.•:-;~~Jjc:JI1cret. cum seCOITlpor;j.. ~~u acc~n:':..la:-;i errpatia ci spunem:'5acum inteleg ('e s:i:;rt~. .Jar h2.ide sa yedem cevrei sa faei aC.T.1'· ''';-e CDL:emram pe prezent,treCUL}l est:'.:5;'::"" rl:·:at §i nu poate firegaEdi-: saC' modif:':?t. Tet ceea ce poate fischir;;bat e5te ';)rezecul imediat. Con§tienti­zarea COlytp0I't",mentului prezent iresponsabil~ilrrv3.12Tea T:Jdurilor de a deveni responsabilisunt f:Otctorii:heie in dobandirea unei identitalide sucees. Se discuta trecutul cloar in masura in

care acesta influenleaza experienta aici §iacum. Ne focaliz3.m pe ceea ce poate clientulsa fadl mal mult, sa experimenteze inintregime sa incerce diferite alternative com­portamentale.

Page 135: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

138

e Evaluarea ~i realizarea unei Judedltiaxiologice asupra propriului comportament:fiecare subiect este responsabil de comporta­mentul sau ~i de aceea trebuie sa se implice'intr-un proces de evaluare ~i "judecare" a pro­priului comportament. Este capabil de decizie,de exploatare §i de modificare a stilului com­portamental. In procesul de evaluare terapeu­tul trebuie sa fie activ ~i obiectiv, nu este unjudecator ~i nici un "ghid moral".

• Asistarea clientului in planificarea ufilii

comportament responsabil: 'inseamna stabilireaunei strategii de trecere de la comportamentulautoprogramat pe e§ec la un comportamentautodeterminat pentru succes. 0 data stabilit,planul va fi sustinut 'in implementarea practicil.Acesta trebuie sa fie realist, 'inscrls in determi­natii1e psihogenetice ale subiectului, In interi­orullimitelor motivationale. Se prefera planurimlci dar sigure, cu un risc scazut de e~ec."Daca anticipezi e~ecul, 11 vei avea"(Hemingwey). Se discuta detaliile planului, seiau 'in calcul §i alternative!e posibile, se ceref1exibilitate, f1uiditate §i obiectivitate.lndividualitatea celor planifieate este vitala ~ide aceea este bine ea sa nu I se impuna clien­tului absolut nimic. Nici unui plan nu I serecunoa~te exclusivitatea §i niei sacralitatea.

•• Decizia angajarii in acthmi responsabiIe:reprezinta piatra unghiulara a terapiei realitate.Este imperios necesara decizia aplicarii planu­lui stabi1it. 0 angajare de moment poate sa-§ipiarda valabilitatea peste diteva zile, de aceeaeste necesar sa testam continuu realitatea

sociala in care traie§te §i se mi§ea clientul.Motivatia intru angajare asigura suceesul pla­nului. U neori un angajament scris este extremde important. Poate exista ~i 0 agenda in carese noteaza contractul, planui §i performanlelezilnice. Stabilirea comcrets. a actiunilor, a tim­pului, a locului §i a activitatilor ajuta foartemult la limpezirea lucrurilor.

•• Nu se accepta scuze pentru gre§eli si nidpentru !ipsa de performanta: noua paradigma,noul plan are inserat in el succesul. Cei doiprotagoni§ti (terapeutul §i clientul) sunt con­vin§i de succesul planului stabilit. Seuzele unuieventual' e~ec sau non-implicarea nu suntacceptate. Dificultatile circumstantiale nu scadcu nimie din responsabilitatea clientului.

Capitolul5

Terapeutul nu va deprecia sau blama clientulpentru un e§ec. "De ce merge rau? " este 0intrebare care nu se pune niciodata. In schimbyom 'intreba: "De ce ai c§uat'?"; "Nu te-amll1trebat de ee lucrurile merg rau. Te-am intrebatdind ai de gand sa fad ceea ce ai spus ca faci?".Este 0 disciplina terapeutica ce consta in abili­tatea de a nu accepta scuze, argumente §imotivepentru e§ecuri ~i cilderi, in scopul de a nu fi undetectiv programat pe lOdece-uri?". Terapeutulnu empatizeaza gre§elile c1ientului. Cea maibuna strategie este de a menline 0 implicare gri­julie §i spontana. Daca planul nu merge in niciun fel, deci se dovede§te a fi nerealistic, atunei sereevalueaza judeditile axiologiee anterioare §i seregandesc anumite componente ale planului.

e EUminarea pedepsei pentru e~ecurneclientului dar, tinandu-se totu§i seama de con­secinte1e ce pot sa apara: atunci cand clientulgre§e§te se elimina pedeapsa, deoarece aceastaea modalitate de schimbare duee la stabilizarea

valorica a e§ecului, acesta c3.patand identitate.Se elimina exprimari de genul: "Vad ca n-aifacut asta"; "Vei Incerca din nou" nieiodaHinu se renunVL Pedeapsa este un obstaeol inplus in calea succesului orice aluzie critic a Iaadresa clientului il poate face pe acesta sa se"simta" singur §i neputincios. Mustrarea nuechivaleaza eu responsabilitatea ci cu 'intarireaprofilului de victimizare. In schimb, concen­trarea pe consecintele unui comportamentiresponsabil este 0 solutie mult mai buna decatpedeapsa. Aceasta conduce la siguranta §i nu lapeirderea respeetului.

Pedeapsa reclama obedienla iar con§tienti­zare~ooConsecintelorconduce la perceperea scrum­baritca pe 0 necesitate. In analizarea consecintelorterapeutul trebuie sa fie extrem de atent.

@ Nu Sf remmta niciodati':!: chiar dadlclientul nu va obtine succes 'in to ate etapele sauin toate componentele planului, niciodata nuse renunla la stabilirea unui nou mod de viatamai transparent §i mai responsabil.

2.2 Strategii ale relatiei terapeutice:

Pe baza principiilor terapeutice se pot sabilianumite strategii ale relaliei terapeutice careasigura "fluiditate" §i continuitate procesuluiterapeutic (Gilliland, James, Bowman, 1989,pag. 225-228):

Page 136: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

139 Transparenla, umor Iii responsabilitate - primul pas spre schimbare

• Po;litivitate: terapeutul se concentreazape discutarea §i intarirea planurilor ce potdetermina comportamentele pozitive. De celemai multe ori, clientii care solicita psihoterapieered ca terapeutul vrea sa audil. in primul randnecazurile, problemele, e§ecurile, dezamagirile§i neimplinirile lor. Nimic mai fals. Asemeneadiscutii asupra aspectelor negative ale exis­tentei adancesc depresia §i nu contribuie laimbunaUitirea felului de a gandi sau de aactiona. Pozitivitate inseamna responsabilitate§i angajament.

• Controlul perceptiilor: se face prin proce­suI de meditatie. Planifidind cu regularitate 0activitate meditativa, clientul iti mare§te sub­stantial §ansele unei schimbari potentiale saupoate stabili la modul reflexiv anumite alterna­tive posibile de schimbare a modului de viata.

} .Confruntarea: este 0 strategie absolut nece­sara, bazata pe faptul ca terapia realitate pretinderesponsabilitatea c1ientului §inu accepta "scuze"pentru iresponsabilitate §i irationalitate. Clientulva fi confruntat in maniera in care se poate simtiacceptat §i puternic. Totdeauna confruntareapozitiva valorizeaza clientul. Mutatia spre uncomportament responsabil nu poate fi Tacutadecat prin confruntarea directa §i intentionata ascuzelor, explicatiilor §i rationalizarilor clientu­lui. Confruntarea nu vizeaza autonomia, nidintegritatea §i nici valorile personale.

• Planuri §i contracte: numarul sesiunilorterapeutice, costurile, responsabilitatile te-

. rapeutului §i clientului, scopurile intermediare§i pe termen lung §i actiunile specifice con­tureaza un proces structural §i rational pentrugarantarea reconstructiei fiintei umane §iimplicit dobandirea unei identiHiti de succes.Este extrem de important ca planul §i contrac­tul terapeutic sa fie scrise.

• Rezolvarea conllictelor. Trebuie sa dis­

tingem intre conflictele adevarate §i cele false.Conflictele adevarate sunt cele care conduc laschimbari comportamentale. Cea mai adecvatastrategie de reducere astresului este de a nuface nimic, ceea ce l:nseamna alegerea de a fipasiv, de a practivca un, comportament dea§teptare. Une1e conflicte se dezamorseazarara nici 0 interventie. De cele mai multe ori,ceea ce se crede a fi un conflict, nu este altce­va decatun fals conflict.

2.3. Metode si tehnici terapeutice:

Terapia realitate este un sistem de idei care"poate fi insu§it cu u§urinta de orice persoanaresponsabila. N.u este 0 terapie exclusiva §icentrata pe boli psihice, ci este focalizata peincompetenta §i iresponsabilitate. Este simpla,pe intelesul tuturor §i poate fi aplicata rara unefort prea mare, motiv pentru care nu necesitatehnici speciale. Se aplica de catre parintiicopiilor, de catre preoti enoria§ilor, de catresot sotiei, de catre patroni angajatilor, de catreiubit iubitei §.a.m.d.

Pentru prima data in istoria psihoterapiei,un sistem terapeutic bine consolidat, aduce indiscutie "inutilitatea" terapeutilor experti,ceea ce nu exclude forn1area §i responsabili­tatea celor ce practica psihotarapia.

Forma de comunicare este dialogul deschis,precis, clar §i adecvat situatiei. Se folosesccuvinte potrivite', evitandu-se pe cat posibilmetaforele §i limbajul ezoteric. Procesul te­rapeutic se desra§oara sub imperiullogisticii §ial obiectivismului.

Nu se accentueaza pe empatie. Umorul esteo parte a procesului terapeutic §i de aceea sedezvolta abilitatea de a vorbi liber §i a rade depropriile gre§eli §i erori. Rasul §i ullorulreprezinta bucm1e, fericire §i buna dispozitie.Se aplica in special psihoticilor, amio§ilor.adolescentilor cu probleme, delincventilor §i inconflictele maritale. Nu este indicata in

cazurile de autism §i retardare mimala. :\u seopune diagnosticului dar nici nu-l vecte ca pe 0necesitate. 0 tehnica des im§.lnita este "terapiaverbala de §oc" care nu va fi insa utilizatafrecvent. Exemplu:

Clientul: "Ce crezi m despre mine?"Ierapeutul: "Cred ca e§ti nebun".Dupa 0 pauza oarecare i se explica faptul ca

nebun este omul Tara responsabilitate. Dacaclientul prive§te pe geam terapeutulli va spune:"nu este niIT'ic interesant afara". Terapeutul esterational, didactic, directiv, instructiv §i implicatill procesul de reconstructie a fiintei clientului.Nu judeca §i nu sanctioneaza. Este contraindi­cam analiza viselor deoarece accentul este pus pecon§tient §i nu pe incon§tient. Responsabilitateapentru activitatile con§tiente duce la maturizare,respect, dragoste §isucces.

Page 137: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

140

Acest model terapeutic s-a bucurat de suc­ces in cazul unei categorii variate de clienti,Principiile sale sunt aplicate atai in scop pre­ventiv cat §i in scopul restaurarii personalitatiiumane. Se practica individual sau in gmp, in§coli sau alte institutii dar §i in viata de zi cu zi.

Adeptii acestei viziuni terapeutice incura­jeaza pe orice persoana responsabila sa practiceterapia realitate.

3. Un caz paradigmatic - abordaredin perspectiva terapiei realitate

Manny: un ratat? (cazul este preluat dupaCorey, G., 1991, pag. 236-241)

Evaluarea initial a - de Ia supozitii la sco­puri terapeutice:

Manny, 27 de ani, a ales cariera militara.Lucreaza la Baza Militara americana din

Germania. La prima §edinta de terapie prezin­ta un nivel ridicat de anxietate §i multemanierisme corporale. Dupa. ce s-au Tacutprezentarile, dialogul a decurs dupa cumurmeaza:

Clientul: Sunt aici nu din vointa mea, ci dinordinul comandantllIui.

Terapeutul: Daca nu ai vmt sa vii, cum seface ca totu§i ai venit?

ClientuI: Ce vrei sa spui? Am fast obligat savin pentm ca nu mi s-a dat posibilitateaalegerii.

Terapeutul: Dar ai intrat singur pe u§a. Ces-ar fi inUimplat dadi n-ai fi venit?

Clientul: Se considera ca aceasta a fast 0§ansa care mi s-a acordat inainte de a fi datafara.

Terapeutul: Dad! tu ai decis ca e mai bine sama vezi pe mine dedit sa fii dat afara.

Clientul: De§i nu §tiu eu ee m-ar putea ajutaasta, prefer sa incerc decat sa raman iara§i pedrumuri.

Terapeutul: Nici eu nu §tiu cu ee a§ putea sate ajut dad nu stabilim impreuna de ce anumeai avea nevoie. Dal' tu e§ti acum aiei §i de tinedepinde in cea mai mare masura cum 'lei folosiacest timp.

Clientul: N -a§ vrea ca ei sa ma dea afara, maiales dupa ce mi-am petrecut atatia ani fetras.

Capito!ul5

Terapeutul: A§ vrea sa aud mal mult despreconsedntele concedierii tale §i modaliHitile lacare te-ai gandit pentru a 0 evita.

Initial, c1ientul i§iexprimase dezacordulfata de faptul ca venise la tempie. Nu vomincerca sa-i infrangem rezistenta, ci i1 yomangaja ln discutii privitoare 1a posibilele con­secinte ale angajarii sau dezangajarii sale Inprogramul de terapie. In acest felli poate fi maiu§or sa vorbeasca §i se poate pune fundamentulpentru 0 implicare mai efectiva a lui in proce­suI terapeutic. De§i el se percepe ca un clientinvoluntar, este provoeat sa eon§tientizeze ca afast alegerea lui sa accepte terapia ca altema­tiva la concedierea din armata. Ar fi putut gasio modalitate de rezistenta mult mai dificila,spunand pur §i simplu: "Nu vreau sa vorbesc!"Exemple de remarci care ar putea u§urainitierea re1atiei terapeutiee ar putea t1: ,,~i cucine al putea vorbi mai u§or?" sau "Poate amputea discuta mal mult despre ce s-ar tlintam­plat daea nu veneai 1a conslliere."

"E§ti dispus sa spui de ce e§ti aid?". Dardin nou, dad este lasat sa-§i mentina rezis­tenta, se pot obtine mai u§or informatii despresine in situatia data. Este nevoie ca el sacon§tientizeze beneficiile de care s-ar puteabucura in urma consilierii.

Cu siguranta ca la un moment dat c1ientulva reaminti ca nu a vrut sa participe la §edinte.In acel punct i se va face cunoscut ce anumeurmeaza sa faca in §edintele de terapie §i careeste ralul terapeutului. I se va spune de aseme­nea ce se a§teapta de la e1. Terapeutul nu 11vaaeeepta neconditionat, niei nu 11 va privitaeand, niei nu-i va impune sa varbeasca.Probabil ca va fi nevoie de trei §edinte in tim­pul carora se va evalua pentm a ne face 0 ima­gine asupra a ceea ce Ii poate oferl luiconsilierea. Daca e de acord savina pentruaceste trei §edinte, vom [olosi timpul in eeamai mare masura pentm a-I invata in ce constaproeesul de consiliere, sa fie pregatit sa vadaceea ce face el aeum §i sa se evalueze in cemasura se poate lucra eu el. De notal ca. te­rapeutu1 nu-i va impune despre ce sa vorbeasca,darva insista ca la un mpment dat el sa se re­[ere 1aeomportamentul sau prezent. Daca va fide aeord eu aeeste limite, vom putea procedain prima §edinta dupa ( 1m urmeaza:

Page 138: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

141 Transparenla, umor lli responsabilitate - primul pas spre schimbare

DesIa~urarea procesului terapeutic

Terapeutul: A§ vrea sa discutam despremotivul pentru care ai fost trim is la terapie §i cebeneficii ai putea avea in aceasta prima§edinta. E§ti pregatit?

Clientul: Tu ai vrut-o, fie cum spui! Suntaici pentru ca arrnata crede ca am 0 problemaserioasa cu drogurile. Au presupus ca tu mapoti ajuta sa revin pe drumul cel bun. Problemamea de fapt nu e legata de droguri, ci de arrnata§i de toate acele reguli de Mickey Mouse.

Terapeutul: Ce e cu arrnata §i cu regulile ei?Se da astfel clientului posibilitatea sa spuna

ce probleme are. Face ca el sa fie con§tient caare 0 problema, una care este impotriva modu­lui sau de viata, el nu va fi preocupat sa-§ischimbe comportamentul. Pentru ca e cu totulalteeva ea ofiterul comandant sa sesizeze la el 0problema §i sa-i ordone sa vada un specialist §ie altceva cand el insu§i accepta ca are cu ade­varat acea problema. Acesta este punctul incare clientul este controlat din exterior. 0parte a impliearii clientului in terapie este sa-lfad sa di§tige controlul asupra propriei salevieti. Scopul terapeutului este sa determineclientul sa vada care parte din viata lui este subcontrol §i care nu. Acest proces poate fi facili­tat incurajandu-l sa l§i analizeze dorinte1e,nevoile §i perceptiile.

Clientul: Sigur ca am problemele mele. ~i tuIe-ai avea daca ai fi creseut a§a cum am crescuteu. BiHranul meu m-a alungat de acasa pe canderam eopil §i a trebuit sa traiese cu un unehi.Am intrat Intr-o ga§ca de infractori §i de atun­ci am inceput sa fiu un ratat. Am fast alungatdin §coala pentru trafic de droguri §i activitateainfraqionala. Niciodata nu am fast ill stare sa-mi pastrez 0 slujba. Am avut cu adevarat 0viata grea. Daca ar fi trebuit ca tu sa treci princate am trecut eu, poate ca nu ai fi reu§it nicicat mine. Sunt un ratat, dar cel putin sunt unratat in viata. Pe cuvint de onoare, nu aTiltideloc a fi unul care a trait intre gangsteri §i carea trebuit sa Infrunte tot ce am infruntat eu.

Cum ai putea intelege tot ce mi s-a intamplat?In acest moment este nevoie ca terapeutul

sa i§i ia unele precautii pentru a nu devenidefensiv, Mai mult decat atat, trebuie impusao directie pozitiva pentru ca §edinta sa nu se

transforrne intr-o lamentare in care clientul saargumenteze ca nu este de aczat pentru sufe­rintele sale. In terapia realitate nu incurajampatternul de invinovatire (blamare) in careclientul se absolva de orice responsabilitatepersonala pentru ceea ce este, nici nu incura­jam "recitarea" biografiei ca explicatie pentruceea ce reprezinHl comportamentul sauprezent. Pe de alta parte, c1ientul incearca saconvinga ca nu poate fi inteles felul in care atrait, mutand discutia de la comportamentulsau. In aceste conditii, va trebui abordatadirect problema capacitatii terapeutului de a-Iintelege.

Terapeutul: Ai dreptate. Dar asta nuinseamna neaparat ca nu· te pot intelege. A§vrea sa-mi dai aceasta §ansa. Chiar daca amavut experiente de viata diferita de ale tale, a§ fitotu§i in stare sa vad lucrurile la fel ca tine §i sasimt la feI. Mi-ar place a sa am posibilitatea sate cunosc mai bine, chiar §i doar pentru aceas­ta singura §edinta.

Clientul: Pai, inainte de a intelege ceea cesunt, ai nevoie sa §tii prin ce am trecut.Batranul meu nu a fost alaturi de mine la

nevoie §i am fost batut tot timpul, am ratat totce am incercat - sunt cu adevarat un ratat.

Un outsider din start. ~i asta, in cea mai mareparte pentru ca nu am avut lucrurile pe care ceimai multi copii Ie au.

Din nou se face apel la bogatie. Ne putemface 0 idee despre felul de a fi al clientului dacail lasam sa-§i povesteasd. viata detaliat, a§acum 0 vede el acum. Apare insa pericolul de apierde din vedere comportamentul sau preferat- ce· face el acum - daea staruim asupraadversitatilor intampinate §i cat de nefericit afast el in trecut. II vom face sa se concentrezeasupra prezemuluL examinand dad!. ceea ceface el acum il ajuta sau nu.

Terapeutul: ill munca mea, lucrez cu ceeace clientii mei fac in prezent §i cum i§i conducpropria viata. ered ca am putea fi cu u§urintaatra§i de viata ta trecuta dar, eu nu sunt foarteintereat cat de ratat ai fost tu in trecut ci, cat deinvingator vei putea fi. Mi-ar placea sa te audpovestindu-mi despre lucrurile §i fapteleasupra carora tu ai control in acest moment.

Clientul: Bine, dar vreau sa-ti arat motivelepentru care sunt atat de aiurit acum.

Page 139: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

142

Nu ai nevoie sa-mi cuno§ti copilatria pen­tru a ma ajuta? Nu trebuie sa §tiu mai intaicauzele problemelor meIe pentru a Ie putea re­zolva?

Terapeutul: Nu cred ca analizarea trecutu­lui este importanta acum. Eu nu cred ca tepoate ajuta prea mult lamenta~ia atata timp catnu discutam despre legaturile trecutului cuceea ce tu consideri a fi 0 problema a sa inacest moment. Ceea ce vreau eu sa te fac sa

analizezi, ceea ce merge sau nu merge in viatata. In timpul care ne-a mai ramas astazi a§prefera sa discutam despre ceea ce te deran­jeaza in comportamentul tau. E§ti pregatit?

Clientul: Ceea ce ma deranjeaza atat demult e gramada de necazuri pe,care Ie am. Amstat in pu§caria militara din cauza drogurilor,iar lucrurile nu se anun~a a fi mai bine nici pen­tru viitor. Sunt momente in care mi-a§ dori safiu altfel dar nu §tiu cum sa fac.

Evaluarea §i interpretarea efectelor terapeutice

Pentru ca i§i dore§te §i este pregatit sa l§iarunce 0 privire asupra propriului comporta­ment, 11yom intreba daca i§i asuma responsa­bilitatea schimbarii modului de viata.

Provocandu-l sa investigheze noile posibi­lita~i de schimbare va realiza §i distorsiunilecomportamentale care au generat e§ecul.Scopul nostru a fost acela de a-I determina savada ce pa§i ar trebui sa faca pentm a deveni 0persoana de succes. Pentru acest lucru proce­suI terapeutic s-a bazat pe ipoteza ca prin com­portamentul sau cauta sa-§i satisfaca nevoile debaza: apartenenta, putere, libertate §i dis­tractie. Nu i-am judecat comportamentul ci l­am provocat pe el sa 0 faca.

In felul acesta I-am adus la 0 interpretare

Capitolul5

realista a comportamentului.

L-am adus la punctul in care a con§tientizatca nimic din viata sa nu se poate schimba raraun angajament personal. A afirmat la unmoment dat ca dore§te sa fie altfel dar ca nu§tie cum sa 0 faca. Aceasta'afirmatie a oferit unsubiect de discutie pe marginea planurilorspecificate care ar putea determina schimbariconstructive pentru el. Am inceput prin a ana­1iza impreuna cateva dintre lucmrile pe care elIe poate modifica intr-o manied constructiva,cateva din lucrurile care i-ar plikea sa Ieschimbe precum §i modalitatile prin care arputea sa faca aceste schimbari. Aceasta a indus§i imaginea mentaHi pe care §i-a creat-o despreviata pe care i-ar placea sa 0 dudL Prin aceas­ta am sperat ca sa-§i reconsidere posibilitatilepe care Ie exclusese anterior. De exemplu, intr­a discutie am aflat d. §i-ar fi dorit sa se special­izeze in electronica §i chiar a admis ca ar fidotat pentru aceasta mundL I-am sugeratposibilitatea de a se inrola in programul deelectronica al armatei. Daca at lua in serios

aceasta sugestie, ar fi un prim pas catre 0 acti­une responsabila. In felul acesta nu se va mailamenta cu privire la ghinionul lui ci va faceceva care sa-§i schimbe soarta.

L-am ajutat sa-§i fadi planuri imediate §irealiste. Asemenea planuri au fast elaboratechiar pe parcursul §edintelor de terapie astfelincat la sfaqituI procesului terapeutic a fostcapabil sa-§i analizeze programul de actiune pecare I-am constituit. Aceste planuri au fostserise in detaliu §i realizate.

Page 140: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

~01 'RlOoll.o/;::.,.Jln n r~(SJ~ L1\Q)lJ~u®~

ANALIZA TRANZACTIONALA,DECODIFICAREA,DECON5PIRAREA 51~

INTERPRETAREAME5AJELOR A5CUN5EDoru Buzducea

CUPRINS

1. Varstele unei teorii - viziuni §i influente , , . 144

2. 0 posibila paradigma asupra personalitatii , , .. , . 1442.1. Modelul stadiilor eului , . 1442.2. Egogramele: analiza, functionare, patologie , , .. 1462.3. Comunicarea §i scenariile de viata 1492.4. Simbolistica, tranzactii §i jocuri psihologice , 151

3. Analiza structuraUi - a provocare pentru Don JuanPsihograma exemplificativa 155

4. Modelul terapeutic 1554.1. De la scopuri la strategii terapeutice 1554.2. Perspective in desIa§urarea procesului terapeutic , 1574.3. Metode §i tehnici terapeutice 157

5. Un caz paradigmatic - abordare din perspectiva analizei tranzaqionale 158

6. Un alt caz exemplificativ 163• Ada - "aproape un doctor" 163

7. Exemple c1asice de jocuri psihologice- E. Berne , . 165• "Te-am prins tidHosule" , , , . , , , . , .. , , , , , 165• "Femeia frigida" 166• "Pata" , , .. , , , . , 167• "Galceava" , ; .. , . , 167

Page 141: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

144

1. Varstele unei teorii ~ viziuni

~i influente

Analiza tranzactionala se bazeaza pe con­ceptia umanist-existentialistii asupra naturiiumane. Este in acela§i timp atat 0 teoriedinamica a personalitiitii, cat §i un sistem tera­peutic direct, contractual §i rapid. Obiectivulmajor este metamorfozarea §i maturizarea per­sonalita1ii umane.

Teoria l§i are sorgintea in lucrarile luiE.Berne (1950), fUnd continuata §i dezvoltatamai apoi de catre Th.Haris (1969), J.M.Dusay& K.M.Dusay (1978). Integrand-o in sistemulmai larg 0.1metodelor terapeutice, ramarcamasemanari cu terapia rogersiana in ceea ce pri­ve§te recunoa§terea potentialului psihic latent,dar totodata §i de diferenta de rol directionalce-i revine terapeutului. De asemenea se evi­dentiaza puncte comune cu analiza existentia­Hi, ambe1e punand accent pe calitati personaleco.:onestitate, integritate, autonomie §i auten­ticitate.

Conceptia lui Eric Berne asupra personali­talii umane sufera dubIo. influenla a psihanali­zei freudiene §i a ideilor lui Paul Federn desprestadiile eului, idei ce reprezinta a abordare fe­nomenologica asupra clientu1ui §i probleme1orsale. Teoria personalitatii ce sta 10.baza ana1izeitranzaqionale se aseamana cu psihologia in~dividuahi a lui A.Adler care considera ca fie­

care subiect l§i dezvolta un stH anume de viata,unic in ceea ce prive§te seturile emotionale,cognitive §i comportamental-aqionale. Fieca­re persoana este unica §i responsabila pentmpropriul destin.

Considera ca deciziile noastre au 10.baza

premise din trecut, premise care au constituitcandva un raspuns satisrad.tor pentm nevoilenoastre dar care nu mai sunt adecvate prezen­tului.

Analiza Tranzactionala accentueaza aspec­tele cognitive, ralionale §i comportamentaleale procesului terapeutic. Idealul acestei abor­dari 11reprezinta un stil de viata autonom ca­racterizat prin spontaneitate, con§tiinta de sine§i adecvare circumstantiaHL Este 0 incitare larescrierea scenariului de viata printr-o atitudi­ne activa §i asertiva.

Capitolul 6

-Conceptele §i tehnicile dezvoltate pot fiadapt ate terapiei individuale, de grup, maritale§i familiale. De asemenea, poate fi aplicata 10.un numar variat de clienti §i 1a 0 gama extremde cuprinzatoare de probleme.

2. 0 posibilii paradigma asuprapersonalitatii

2.1 Modelul stadiilor eulll.i

Analiza tranzactionala propune modelulstadiilor eului, model ce considera cii ill fiecareindivid coexistil trei stadii de baza ale eului,stadii active, dinamice si observabile: stadiul deparinte, de adult §i de copil. Fiecare stare exis­ta in mod real §i "opereaza"atat 1a nivel indi­vidual cat §i interpersonal, manifustandu-se 111

maniera de a simti, gandi §i actiona 10.un mo­ment dat.

\1) Diagrama structuralii a stadiilor elilui

P ~Stadiul EuluiPiirinte: comportamen­fe, ganduri §i sentimentereproduse din influ­en!ele parinplor sauprin imitafia altor {lguriparentale.

A - Stadiul EuluiAdult: comportamente,ganduri §i sentimente caraspunduri directe lasituafia "hie et nunc ft.

C - Stadiul EuilliCopil: comportamente,ganduri §i sentimenterejucate din copilarie.

Stadiul de parinte se imparte in parinte cri­tic §i parinte educativ, iar stadiul de copil sesubdivide in copilliber §i COp 11adaptat.

Page 142: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza tranzaclionala, decodificarea, deconspirarea ~i interpretarea mesajelor ascunse 145

• Analiza functionala a stadiilor eului

In continuare yom descrie caracteristicilefiecarui stadiu §i substadiu, pentru a Ie puteaobserva §i recunoa§te 'in viata de zi cu zi:

Stadiul Eului Copil: reprezinta 0 stare regre­siva a euIui, un psihic arhaic dominat de do­rinte copilare§ti. Gandqte, simte §ise compor­ta conform pattemurilor folosite 'in copilarie.Uneori este intuitiv, creativ §i spontan, alteorirebel sau nonconformist, alteori dependent §iconformist.

Copilulliber: este spontan, curios, judi­u§, distractiv §i natural. Nu da aten­tie regulilor sau limitelor impuse.Este Iiber, nerabdator, artistic, im­puisiv, neastamparat, rara control.

Copilul adaptat: este conformist, supus,adaptat. Po ate fi un "robot" depre­siv, Iipsit de speranta §i cu sentimentde vinovatie sau un pseudo rebel carese supune Ia tot §i la toate.

Stadiul Eului Adult: reprezinta raspunsul di­rect la situatia "hie et minc". Este un arbitru 'inrevendidlrile Eu1ui Parinte §i dorintele EuluiCopil. Se descopera ca 0 instanta obiectiva, 10­gica §i realista, rara implicatii de natura emoti­onala. Calculeaza, prelucreaza, pregate§te §iactioneaza obiectiv. Un "computer" putemicancorat 'in realitate care prime§te, proceseaza§i distribuie date despre sine §i mediul exterior.Este factual, functioneaza cIar §i precis, lipsitde toleranta, gande§te rational, lucid, rarapatima. Are un comportament adaptat. • Ordonarea secundara a modelului structural

• Adultul nu estesubdivizat

~. ~.: .:: •.~:~ -:~-,"': ':':;-''''-=1'",:=.£

• Parinte in Copil("Piirinte Magic",

Adult in Copil("Micul Profesor'?

Copilln Copil(Copil Somatic'?

• ':"->:;:-:':2-:;:-= ;'::"":17;:':.C"

;-::- .•..:'j~.,; :::..:-_~:r;:.2 .)1" s::::r::

F'_~:£ .. ~::'.:.''-:~f Ccpj/.

IT.,;=-.::::;~,;;; P i";,:,',,:,":jr,j,' c.ces-:crc;

;x.: <;---:.:; ;;"e ::: jr; i:>;dh-idlac/mI.

Adult !A1)

Copil (C2)

Parinte

(P2)

Parinte critic: acea parte a personalitatiicare critica, face reguli §i tine ladrepturile sale. Cauta §i gase§tegre§eli fiind asertiv, direct §i li­mitat. Folose§te un limbaj abso­lutist. Poate fi criticist la modulpozitiv urmarind protectia altorpersoane dar, §i criticist la mo­dul negativ, devenind despot. A­cesta va spune subalternului:"iara§i ai gre§it". Ii place sa fieopresiv, omnipotent, temator,dogmatic. Raspunde prin "da"sau "nu".

Parinte educativ: este afectuos, empatic,grijuliu si sufocant. Poate fieducativ 'in sens pozitiv oferindprotectie sincera §i autentica sauin sens negativ acordand un aju­tor devalorizant.

Pentru a evidentia continutul fiecarei stan aEului yom prelua urmatoarea diagrama struc­turala (Steward, I., Joines,V, 1987, p. 31/:

Stadiul Eului Parinte: de regula, este 0identificare cu unul dintre parintii biologici.Gande§te, simte §i se comporta in manierapropriilor parinti sau a altor figuri parentalepreluate 'in timpul copilariei. Este un stadiuoriginat familial §i socio-cultural, continandnorme, morala, atitudini §i credinte mo§tenite.

Piirinteeducativ

Copilfiber

- indivizibil

Piirintecritic

Copiladaptat

Adult

Page 143: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

146

In personalitatea fiecarui individ se inHil­ne§te 0 suma variabila de mesaje preluate de ladiferite figuri parentale. In diagrama citata,stadiul de parinte este format din mesaje trans­mise de la cele trei Stadii (P3, A3, C3) caracte­ristice unei anumite figuri parentale (de regulamama sau tatal). Aidoma se intampla §i cu sta­diul de copil.

o scurUl ~i directa analiza comparativa ara­ta ca cele trei stadii descrise de analiza tranzac­

tionaUi sunt entitati vizibile, observabile, pedind instantele propuse de psihanaliza (Id,Ego, Superego) sunt ipotetice §i pot fi observa­bile ca §i fenomen socio-compoltamental.

2.2 Egogramele: analiza, funcponare, patologie

Egograme1e sunt reprezentari grafice ale can­tita!ii de energie continuta in fiecare stadiu aleului. Acestea variaza de la 0 persoana la alta illfunqie de potentialul energetic ~i de distributiaacestuia intre cele cinci "momente" ale eului.

( PC I PE I A I CL I CA )

Stadiile coexista intr-o maniera latent.~l§i in­tretin un dialog dinamic §icontinuu in interiorulnostru, funqionand dependent unul de altul. Nuexista egograme bune §i nici egograme rele. Devreme ce fiecare individ are 0 egograma energe­tica a personalitatii, schimbarea §i arice modifi­care a acesteia poate fi reprezentata prin acestsistem grafic. 0 personalitate sanatoasa arenevoie de () dezvoltare armonioasa §i distincta atuturor stadiilor eului. Atunci cand apare 0schimbare intr-o anumita stare a eului aceasta vaantrena modificari §iin celelalte stari.

Jack Dusay considera ca atunci cand 0 sta­re a eului crqte in intensitate celelalte stari aleeului trebuie sa scada pentru a realiza compen­satia, schimbarea realizandu-se in a§a felincatcantitatea de energie sa ramana constanta.Schimbarea J:nseamna deci, cre§terea energeti­ca a acelui stadiu pe care dorim sa-l dezvoltam§i reducerea energetica a celorlalte stadii astfelincat sa se realizeze compensatia prin transferde energie. Spre exemplu, 0 persoana depresi­va va trebui sa-si dezvolte stadiul de copilliberprin diminuarea (descre§terea energetica) astadiului de copil adapt at. Ilustram prin urma­toarea egograma (cf.Holdevici, 1., 1999: 157):

Cap. 6

Persoana hipercriticii, supusii regulilor construite de alpi,incapabil de activiti'ifi spontane, egocentric §i chiar cinic.

Aceste cinci forte psihice sunt intalnite infiecare personalitate §i in procente diferite.Astfel, un actor are nevoie de un copil libermult mai dezvoltat decat alte persoane, iar undiplomat are nevoie de un Adult supradezvol­tat. Personalitatea terapeutului trebuie sa fiedominata de catre Parintele educativ in senspozitiv.

o egograma poate ramane a§a cum s-a"fixat" daca c1ientul nu ia decizia schimbariibalantei energetice. In analiza acestora deose­bit de importante sunt simbolurile, miturile §ifolclorul.

Exemplu de egograma completa (cf. Stewart,I. §i Joines, v., 1987: 28):

D pozitiv

D pozitiv

Page 144: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza tranzaclionalli, decodificarea, deconspirarea ,i interpretarea mesajelor ascunse 147

Egograma unei persoane obeze: parinte educativ ridicat,copil adaptat supradezvoltat, parinte critic scazut §i copi/liber {oarte scazut.

Egograma unui singuratic: parinte critic, adult §i capi/ adap­tat {oarte ridicat, parinte educativ §i capi/liber {oarte scazut.

Contaminarea Pitrinte/ui

(pareri/e sunt luate ca §i re­alitate. Exemplu: "Toti sco­

tienii sunt egoi§ti"

Contaminare dub/Ii(Copi/ul §i Parintele acoper(;

Adultu!)

Exemplu: P: "Su trebuie 5(;te increzi in oameni" (5{Of?;Cr.

parenta!). -C:"Nu pOl Gl'W in credere :nnimenj'-' (credjntc. intcr:ri/c).

Personalitate normaJli

Contaminarea Copilului(comportament halucinatordelirant. Exemplu: "Dame­nii incearca sa ma omoare

cu raze cosmice"

Slcd';':~ 2:,,';';' ,c .• '::

:}:_i;ij?::.:~ ~;: _~f::;r-::..-'2.

De asemenea, la nivelul unei egograme sepot I:ntalni §i fenomene patologice atat dinpunct de vedere structural cat §i functional.

Patologia structuralil

• Contaminarea reprezinta amestecul sta­diilor ducand la psihoze, delir §i alte tulburaripsihice.

• Incluziunea apare atunci cand a persoanaeste dominata de 0 singura stare a Eului. Semanifesta prin "osificarea" unui anumit stadiu .

• Excluziunea se refera la deconectarea

(excluderea) unuia sau mai multor stadii aleEului.

Page 145: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

148Capitolul6

Excluderea unui singur stadiu

, ,I

,I

\

, CI\

I

,I

,,

- ,

Piirinte exclus

Lipsa regulilor ~i normelor.i~i stabite~te propriile legi.

Pot fi buni politicieni, manageri sau ~elide Mafie.

Adult exclus

Dialog bizar fntre Parinte ~i Copit.Personalitate psihotica.

Copil exclusNu-~i mai aduc aminte de copitarie.Persoane reci, neprietenoase ~i chiar

dubioase.

Excluderea mai multor stadii

Specificam faptul ca exc1uderea nu este permanenta, ci se manifesta in situatii speeifice.Supravietuirea in societate eu un singur stadiu este praetie imposibiHL

A

•.. - ..•. "

I ,, \

: p :, I

... - ..•. ", ,, \, .

I P ,\ ,, I" ,

':,- .•....., ", ,I \I I

~ A "\ I, ,8

Piirinte constant. Eul Copit ~i eulAdult sunt excluse. in acest model sefncadreazii personalitatea para­noida (fixista). Tipul predicatoruluicriticist care cauta pacatele celor­lalJi, marturisind "adevarul abso­lut".

"T: .Cum crezi ca putem realizaacest proiect?P: Cred cif este un proiect bun.Pastreaza-l. Asta pot sa-Ji spun ".

II\\ ,, .­,-", "I ', \

~ C :\ I

, I......... '

8, "I ' \

II

II

Copil constant. Are loc excluderea Adultului ~iaParintelui. Se comporta, gandesc ~isimt a~a cum auliicut-o fn copiliirie. Sunt considerate a fi imature ~i

isterice.

Adult constant. Stadiile de Piirin­

te ~iCopit sunt excluse din egogramii.

Persoana este incapabita sa se bu­

cure de via{a, luncfioneazaa ca uncumputer see ~irigid. Este enervant depUctisitor.

,I

Ic

o.•. "

I \I \II\ ," .•.'--

Page 146: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza tranzacVonala, decodificarea, deconspirarea ~iinterpretarea mesajelor ascunse 149

Patologia (unc[ionalli reprezinta oscilatiilecomportamentale asociate cu treceri rapide dela 0 stare a Eului la alta. Este lntalnita la per­sonalitatile instabile, ambivalente sau la per­soane1e labile afectiv.

2.3. Comunicarea ~i scenariile de viata

Comunicarea umana deschisa §i onesta esterar lntalnita, at at din cauza unor dizarmoniisau tulburari launtrice, cat §i datorita unorcanstrangeri sau determinari exterioare. Fieca­re individ se lncadreaza lntr-un anumit scenar­

iu existential de pe pozitia caruia comunica §ise relationeaza eu celelalte persoane. Acestescenarii de viata iau na§tere in copilaria tim­purie in unna interactiunilor cu parintii sau cualte persoane, cristalizandu-se de-a lungulexistentei ca strategii de supravietuire. AstfelTh. Harris (1967) distinge patru scenarii exis­tentiale surprinse in manifestarile comporta­mental relationale:

En sunt O.K - tu e§ti O.K.: releva 0 bio­grafie (mentalitate) de ca§tigaior. Nevoile fizi­ce §i emotionale ale copilului au fost rezolvatecu dragoste §i acceptare. Atat eu cat §i celelaltepersoane suntem O.K.. Aceasta convingere seobserva din modul de relationare. Este 0 po­zitie de viata bazata pe realitate §i sanatoasa.

Eu sunt O.K. - tu nu e§ti O.K.: scenariuexistentialist din care persoana se raporteaza la

lume cu frustratie §i manie. Blameaza §i nu arelncredere In aite persoane. Este a pozitie "pa­ranoida". Individul aflat lntr-un astfel de par­curs existential a fost tratat In timpul copiElrieicu indiferenta §i ironie, devenind insensibil §iagreSlV.

Eu nu sunt O.K. - tu e§ti O.K.: reprezintaun scenariu de viata "depresiv". Persoanele ceexperimenteaza aceasta pozitie sunt cuprinsede teama, vinovatie, depresie §i inadaptabile.Se considera ca unei astfel de persoane nu is-aulndeplinit nevoile de baza In timpul copilariei,inspirandu-i-se un comportament defensiv §ineputincios. Se poate ajunge la nevroza, auto­distrugere sau suicid.

Eu nu sunt O.K. - tu nu e§ti O.K.: pozitiede viata ce exprima inutilitate §i zadamicie.Persoanele ce adopta 0 astfel de pozitie vorsfar§i In ospiciu, lnchisoare sau chiar morga. Incopilarie 0 astfel de persaana nu a avut parte dereactii pozitive din partea altor persoane cinumai de filspunsuri §i reaqii extrem de nega­tive. A experimentat renuntarea fortata §i lipsade speranta. Acest scenariu este specific per­soanelor psihotice.

Pozitiile de viata pot fi schimbate atatir.timpul insight-ului terapeutic cat §i sub aqi­unea unar factori externi. Idealul terapiei eSleoblinerea unui scenariu existential normal.

• Reprezentarea grafica a scenariilor existenfiale

/SCENARJUDEPRESIV

Tu e~ti O.R.

~FNAR'C

NORMAL~

~

" E:; ~t )\~;</

5CL\ARJUPARAYOID

Page 147: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

150 Capitolul 6

Nu de putine ori, aceste planuri de viata potfi fatate, schimoate sau imbunatatite.

Potrivit acestei viziuni, viata este vazuta cafiind rezultatul interactiunii dintre ereditate,evenimente exterioare, plan de viata §i deciziiindependente.

Mesaje1e biografice sunt transmise verbalsau nonverbal, sub forma imperativa (ex.Grabe§te-te!) sau sub forma afirmativa (ex. E§tiprost!). Poate contine evenimente traumaticerepetate, e!emente specifice din mituri, drameteatmle eu elemente de suspans, surpriza, tri­umf, bucurie, suparare, etc.

Matricea biografica reprezinta 0 diagrama;11 care transmiterea mesajelor biografice esteanalizata in termenii stadiilor eului.

Figurile parentale (de obieei parintii) trans­mit mesaje ciitre fiu/fiicii din toate cele treistari ale eului. Fiecareindivid are 0 matrice

biograficii specifici.'i., aceasta relevandu-se inmodalitatile de structurare a timpului, 'in tran­zaqii, jocuri psihologice, etc.

J. M. Dusay (in Corey, G., 1991, p. 160)reda matricea biografica a clientei tratate dejade noi in cadrul modelului paradigmatic de 0­rientare existentialista:

• Seturile comvortamentale §i afisarea acestora

in analiza tranzaqionala ,Jixarile" compor­tamentale reprezinta motivalia fundamentaiilpentru orice tip de interaqiuni socio-umane §isunt necesare pentm funqionarea nonnalii aegogramei individuale.

Viitoarea personalitate este conturata de tipul§i modul de oblinere a acestor "intariri" (fixiiri)comportamentale. In copiElrie, acestea provinde la proprii parinli sau de la alte figuri parentale,cristalizandu-se 'in timp plin actiuni sociale.Atunci dind recuno3§terea nu este obtinuta,subieqii se VOl' angaja in diverse strategii §ijocuripsihologiee pentru a ootine valorizarea.Recunoa§terile pot fi pozitive (aprobare, sus­t1nere) sa\! neg:1tive (dezaprobare. critidJ 1n­totdeauna recunoa§terile pozitive pot fi mai bu­ne deciit !ipsa aeestora.

Speciali~tii in analiza tranzactionalA sunt deparere cil fieeare dintre cele trei stadii ale euluiare nevoie de in1<:[rire(fixare).

Astfel, 0 persoana cu un stadiu de parintedominant are nevoie sa fie "fDmt" (motivat eaun bun aseultator, sfatuitor, protector. 0 altilpersoana aflata in stare a de Copil dominant arenevoie de 0 fixare a spontaneitiitii, creativitatii§i curiozitiitii iar, un individ aflat in starea deAdult dominant cere 0 intarire a com]?orta­mentelor de ganditor §i procesor (c.f. Gilli­land, B.E., James, R.K .., Bowman, J.T., 1989:117).

Mama Tata

• Planul de viatil §i matricea biograficil

Planul de viata se construie§te de timpuriuca cea mai buna strategie infantila pentru su­pravietuire intr-o lume care, adesea, pareostilii. Acesta se construie§te pe baza testariirealitatii §i este alcatuit din: deeizii, scenarii deviata, jocuri psihologice, roluri dramatice,mituri, interdiqii parentale, limbajul trupului,etc. Este origin at in eopilarie, intarit de catrefigurile parentaIe, justificat prin evenimenteleulterioare §i culminand cu 0 alternativa deschimbare.

Are inceput, desIa§urare §i deznodamant.De asemenea cuprinde §i diferiti protagoni§ti:eroi §i eroine, dllai §i victime, persecutori §isalvatori. Poate fi comic, tragic, fascinant,plictisitor, banal sau glorios.

Page 148: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza tranzaclionalii, decodificarea, deconspirarea ~i interpretarea mesajelor ascunse 151

Tata Mama Formele tranzaqiilor determina stoparea,eontinuarea sau alterarea eomunidrii. Acesteapot fi pozitive: de incredere, afeqiune, va­lorizare, apreciere sau negative: de dominare,umilire, ridiculizare §i se pot desIasura fie lanivel social (deschis) - reprezentate grafic prinlinii continue - fie la nivel psihologic (latent) ­reprezentat grafic prin linii discontinue.

D tipologie a tranzacfiilor ar putea fz elabo­rata asttel:

Tranzactii complementare: au loc atuncicand vectorii tranzaqionali sunt paraleli. Ras­punsul (reaqia) vine de la aeela§i stadiu aleului caruia i-a fost adresat stimulul §i se 1:n­toarce spre acela§i stadiu al eului care a trimisstimulul respectiv. Starile eului antrenate in di­alog sunt situate la acela§i nivel, sau la nivelediferite. Dad tranzaqia ramane complemen­tara atunci comunicarea poate continua timpnelimitat.

Se poate observa introieqia (In stadiul Eu­lui Parinte) valorilor §i normelor morale trans­mise de eatre mama §i tata. In aeela§i timp asu­pra Eului Copil se napustesc mii de interdictiitransmise 'in mod direct (reprezentat prin liniiingro§ate) sau in mod indirect (reprezentatprin linii intrerupte). Astfel, pe pareursu] exis­tential pe care s-a angajat, tatal va fi prototipultuturor barbatilor, mama inUirindu-i aeeastaidee, sugerandu-i sa faea voia tata]ui. Mai tar­ziu, in viata, realitatea fiind eu totul alta, cEen­ta se va angaja in diferite joeuri psihologice intimpu] comunicarii cu alte persoane.

2.4 SimboHstica, tranzactii ~ijocuri psihologice

II Tranzactiile reprezinta "unitati" de co­municare interpersonala bazate pe legatura sti­mul-raspuns (S-R) dintre doua stari ale euluiapa11inand la doua persoane diferite. Sunt in­teraqiuni sociale pe baz3 carora se realizezaprocesul de comunicare. Astfel, 0 conversatieimplicil 0 serie de tranzaqii. De exemplu, dadidoi oameni comunica intre ei, in fapt tranzae­tioneaza §ase stari ale eului (3 si 3).

Tranzaclie complementarii Adult-Adult

Eduard (Eul Adult): "Cat costa ceasul?"

Ilinca (Eul Adult): "Zece mii de lei.';

Page 149: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

152

Tranzacfie complementara Copil- Copil

Eduard (Eul Copil): "Sunt obosit. Ai fi 0draguta daca mi-ai da un pahar cu apa."

Uinca (Eul Copil): "Rasratatule!" ...

Tranzacfie complementara Copil-Parinte

Eduard: (Eul Copil): "Nu-mi gasesc cravata."Ilinca (Eul Parinte): "Te voi ajuta s-o cautio

Nu fi suparat."

Capitolul6

Tranzactiile incruci§ate: sunt tranzactiile incare vectorii tranzactionali nu sunt paraleli.Raspunsul (reactia) nu mai revine de la aceea§istare a eului care a primit stimulul, ci de la altastare §i este destinat unei anumite stari a eului,alta dedit cea care a trimis stimulul. In acestcaz comunicarea este intrerupta.

Tranzacfie fncruci§ata Adult-Adult,Parinte- Copil.

Eduard: "Cat este ceasul?"Dinca: "Uita-te la ceasul tau, uituculel"Tranzacfie fncruci§ata hazata pe modelul

funcfional

Eduard (prabu§it in fotoliu): "Oh! suntobosit! Ai vrea sa-mi dai un pahar cu apa?"

Ilinca (cu voce stridenta, privire incruntata,capul aplecat in fata): "E§ti nebun! Crezi ca amtimp de asta?"

Page 150: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza tranzaclionala, decodificarea, deconspirarea !}i interpretarea mesajelor ascunse 153

Tranzactii ulterioare: se desIa§oara pe douaplanuri simultane. Pe unul explicit, manifest,con§tient §i pe altul psihologic, ascuns, subin­1eles, implicit, secundar. Acest tip de tranzac1iiimplica mai multe stadii ale eului. Mesajelepsihologice 1intesc alte stari ale eului compara­tiv cu cele sociale. Sunt comunicate nonvebal,prin expresivitatea mimica, postura, dilatareapupilelor, gesturi §i pot genera jocuri psiho­logice. De regula con1inutul nivelului socialeste format din mesaje Adult - Adult, iar con­1inutul nivelului psihologic este format din me­sajele realizate intre stadiile Parinte-Copil sauCopil-parinte.

In majoritatea situatiilor acest tip de tran­zaqii se desfasoanl mai mult la nivel psihologicdedit social.

Modalitati de structurare a timpului ­strategii de supravietuire

In spectrullarg al simbolisticii comunicariiumane se inscriu §i modalita1ile de structurarea timpului care, in sens metaforic, pot fi consi­derate a fi strategii de supravie1uire. Eric Bernea elaborat urmatoarea tipologie de §ase modeledistincte de structurare a timpului:

Retragerea: reprezinta ,,0 muta1ie mentaHi"din sfera rela1ionarilor socio-umane. Aceastase poate realiza prin diferite mijloace: fan­tasme, meditatii, reverii, etc. Astfel, din punctde vedere biologic putem face parte dintr-unanumit grup social localizat spa1io-temporaldar, din punct de vedere mental sa retraim 0experien1a de via1a trecuta sau sa ne imaginamo experien1a viitoare. Durata retragerii este deo importan1a deosebita. Daca 0 persoana con­suma prea mult timp intr-o astfel de retragere,atunci poate deveni singuratica sau chiardepresiva. Cand aceasta stare se prelunge§tepeste 0 anumita limita stabilita in extremis seajunge la autism.

Ritualurile: reprezinta forme de comunicareprogramate cultural. Acestea difera de la 0regiune la alta, de la un model cultural la altul(model japonez, indian, chillez, european, etc.),de la a familie la alta. Pot fi !':imple(un anumit felde a spune "buna diminea1a") sau complexe(ritualurile religioase). De asemenea pot fi descurta sau lunga durata. Se inva1a in familia deorigine §i sunt folosite pe tot parcursul vie1ii,

agenda acestora puUind fi imbogil1ita saurestransa in funqie de contextul social. Dinpunct de vedere structural apar1in EuluiParinte care Ie direc1ioneaza catre Eul Copil.Acesta ascultil §i executa. Func1ional, ritualu­rile sunt indeplinite de catre Copilul Adaptat.

Discutiile tematice: sunt modalita1i nesem­nificative de petrecere a timpului intr-un anu­mit grup in care se schimba anumite opinii,idei, pareri despre diverse subiecte. Aceste dis­cu1ii se pot axa pe: stare a vremii, sport, inflatie,droguri, politica. De exemplu, in familiiletradi1ionale, femeile care-§i asumau rolul degospodine purtau discu1ii interminabile peteme de buditarie, iar barba1ii purtau discutiientuziaste in jurul subiectelor politice. Structu­ral, sunt conduse §i direqionate de catre EulParinte sau Eul Copil.

Activitatile: presupun 0 investire a timpuluiin realizarea unor obiective bine precizate.Acestea se realizeaza prin consumarea de efortfizic §i intelectual. Exemple: munca in uzine,cantatul la un instrument, practicarea unuisport, calatoriile, etc. Sunt coordonate de catrestadiul Eu-Iui Adult.

Jocurile (distractiile): se realizeaza in tim­pul comunicarii desIa§urate pe cele douanivele, social §i psihologic §i, nu sunt altce\adecat reactivari ale strategiilor folosite in tim­pul copilariei. Acestea nu pot fi jueate de catreAdult ci numai de catre Eul Copi'-\dapt2.t r:e­gativ, Parintele Critieist negati\ sau ParimeleEducativ negativ. Aeestea sunt deteIT-1~natedescenariul existential pe care este Poz~Iionatapersoana, planul biografic ~irelajionar'Je imer­umane. Fieeare indi\-id are UL re~ertoriu pro­priu de astfel de jocuri. selectate c~rcumstan1ial§i vizibile in timpul comunicarii, Joeurile nurezohii niciodata problemele. uneori chiar Iegenereaza.

Intimitatea: este eea mai placuta modaliatede strueturare a timpului, deoarece implicaexprimarea sineera ~j autentica a sentimentelor§i dorin1elor, a experien1elor §i gandurilor. Lip­se§te eenzura deoarece in acest caz comunicareasebazeaza pe incredere reciproca. Nu existamesaje secrete, iar cele doua niveluri ale comu­nicarii sunt congruente, aceasta tlind §i diferen1amajora dintre intimitate §ijocurile psihologice.

Page 151: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

154

In cadrul intimitatii fiecare partener l§iasuma propria responsabilitate deoareceaceasta nn este predictibila, pre-programata, cieste 0 relatie sinced Copil-Copil Tara jocurisau exploatare mutuaUL lntimitatea este prote­jata de catre Eul Parinte §i se realizeaza decatre starile Enlui Adult ale subiectilor impli­cati in tranzactie.

• Jocurile psihologice §i analiza lor

Un joe psihologic ia na§tere atunci candcele doua nivele ale comunicarii (social §i psi­hologic) sunt activate in acela§i timp. Astfel iauna§tere 0 serie de tranzactii ulterioare §i super­ficiale, plauzibile §i aparent nemotivate. Sunttrucuri, mecanisme defensive, strategii de­modate care confirma scenariul de viata in carefiinteaza individul respectiv.

Fiecare subiest are la dispozitie un reperto­riu de jocuri 1a care apeleaza circumstantial infunqie de rolurile care i se ofera pe scena vie­tii. Dialogul se realizeaza in realitate la nivelsocial dar "in spate" (1a nive! psihologic) seascunde un mesaj secret.

Jocurile psihologice se joad'. intre doi saumai multi parteneri. De regula, selectia jocuri­lor se face in functie de experienteJe de comu­nicare din copiHiria timpurie, dind s-a apelat ladiferite strategii pentru a obtine recunoa§terea§i valorizarea.

In continuare, yom ilustra cele afirmate maisus printr-un joe psihologic analizat de John §iKatherine Dusay (apud R.J. Corsini, 1978, p.374-428).

La nivel social (deschis) dialogul se des(a§oa-ra ast(el:

fjeful (Eu! Adult):" Cat este ceasul?"Secretara (Eul Adult): "Este treiff•

La nivel psihologic (latent) se desfa§oara ade­varata comun/care:

fjeful: " Tot timpul fntarzii".Seaetara: "MCi critici mereu ".

Ambii sunt con~tienti de mesajul ascuns §iin consecin!a fiecore va reactiona in mod ne­gativ. ~eful care de1ine puterea este suparat,simtindu-se jignit, iar secretara se simte atacata§i joaca jocul "lovqte-ma". Astfel, §eful se ale­ge eu 0 reaqie furioasa §i posibil agresiva, iarsecretara eu 0 reiClcti,edepresiva.

Capitolul 6

CaracteristicHe specifice jocurilor psiholo­gice sunt urmatoarele (cf. Stewart, J. §i Joines,V, 1987, p. 233):

Repetitivitatea: 0 data jucate, au tendinta sase repete circumstantial. Selectia lor depindede context, iar patternul (structura) jocului ra­mane aceea§i indiferent de partener sau de cir­cumstanta.

- Se joaca Tarain§tiintarea Eu-lui Adult: toc­mai datorita repetitivitatii jocuri10r, persoaneleajung sa nu mai fie con§tiente de ceea ce fac.

- Se termina cu experimentarea sentimen­tului de neimplinire.

- Determina 0 schimbare a tranzactiilorulterioare dintre parteneri: adevarata comuni­care fiind data de mesajul secret transmis lanivel psihologic.

- Contin un element de surpriza sau de con­fuzie: senzatia ca se inHlmplil ceva nea§teptat.

Eric Berne in "Games people play" (1964)prezinta §:lse tipuri de avantaje ale iocurilorpsihologice:

Avantaje psihologice interne: se refera lamentinerea §i consolidarea setului de convin­geri personale.

Avantaje psihologice externe: evitarea situ­atiilor neplacute (anxiogene).

Avantaje sociale interne: ofera 0 pseudoso­cializare.

Avantaje sociale externe: ofera teme de dis­cutii intr-un anumit grup.

Avantaje biologice: realizarea "intaririlor"eomportamentale.

Avantaje existentiale: confirma pozitia(scenariul) de viata.

Speciali§tii in analiza tranzaqionala consi­dera ca indivizii joaca intotdeauna unul din ur­matoarele trei roluri biografiee:

Rolul de persecutor. considera ca ce1elaltepersoane nu sunt O.K. §i ca urmare Ie deva­lorizeaza, Ie desconsideriL "Sunt mai bundedit tine; imi e§ti inferior".

Rolul de salvator. crede ca ceilalti nu suntO.K., drept pentru care Ie ofera sprijin. ,,~tiumai muIte dedit tine; imi e§ti inferior" ..

Ro/ul de victima: se considera a nu fi O.K. §ica urmare se simte infdlnt. "Sunt Tara ajutor".

In timpul vieW, victima va cauta tot timpulun persecutor care sa 0 invinga §i caruia sa-islujeasca. In acela§i timp va cauta §i un salvatorcare sa 0 ajute §i sa-i confirme neputinta.

Page 152: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza tranzactionaia, decodificarea, deconspirarea ~i interpretarea mesajalor ascunse

Drama triunghiulara a rolurilorjucate(Karpman, 1968)

Aceste roluri sunt strategii de a "smulge"valorizarea din partea celorlalti.

155'

n

4.1. De fa scopuri la strategti terapeutice

4. Modelul terapeutic

• un mare Copil Liber interesat in sexuali­tate §i distraqic, aceste interese reprezenUindsensul existentei sale.

• un Parinte Critic dezvoltat, §tiind cum sase introduca femeIlor (mandrie §i seductie);

• un Copil Adaptat exprimat in plan afec­tiv prin Jipsa culpabilitatii §i prin faptul ca nuface compromisuri de natura sentimentala;

• un Parinte Educativ §i un Adult subdez­voltat, lipsindu-i capacitatea de testare a reali­talii §i de a se supune la norme morala §i valori.

Dupa aceasta autoana1iza, Don Juan \2putea 'incepe terapia propriu-zisii.

Acest model terapemic 5e -:-?ze::z: ;,e unsistem teoretic format i:1Dr';,c::':.l j;;, ;1Codelulstadiilor eului §i din ,2i;Jgr2~1?, de \ia13..E -. dste onentat mal pU~T pe lr,slgc - ace5t?<111n

1 , -scopu anallzel 5tn:ct,:r?',e - ~l "',2.1 mull catremodificarea pla:1Llui de ":?~a. in sensul stabiliriiidentitatii ~i ",:tor.oil,:ei acestuia. Iste 0metoda contractuala materializata in relaliadintre terapeut-client printr-o forma scrisa, 1abaza camia sUiprezl1mpli2, conform careia totioamenii sunt O.K. Comunicarea este deschisil,"se vorbe§te aceea§i limbil", se folosesc cuvintesimple, se pune accent pe tonul vocii, pevocabularul folosit, pe gesturi §i atitudini.

Metoda se folose§te atat In gmp cat §i indi­vidual, puttind fi folosita Insa §ica procedeu te­rapeutic.

o nro-3. Analiza structuraHivocare pentru Don Juan

•. s

P·~~/1/V

Psihograma exemplificativa

Analiza structurala reprezinta efortul de au­toanalizare a personalitatii prin prism a mode­lului stadiilor eului, a dinamicii egogramei per­sonale §i a tranzactiilor folosite in timpul co­municarii.

lnainte de a lncepe procesul terapeutic funda­mentat pe viziunea analizei tranzactionale, clien­tul va fi invitat de carre terapeut la propria anal­iza structurala, modalitate prin care va lnvata saidentifice §i sa diferentieze diferitele stadii aleeului (modelul sau de personalitate) §i sa exam­ineze in detaliu toate posibilitatile existente(patologie structurala sau functionala, jocuri psi­hologice, modalitatile specifice de structurare atimpului), toate maniiestarile comportamental­actionak, atitudinile §i scenariul existential pecare-l parcurge. in felul acesta, c1ientul sepregate§te pentru a incepe investigarea §i meta­morfozarea propriei personalitiit,i.

Pentru exemplificare, ne prcpunem 521-1

provocam pe Don Juan la 0 analiza sincera apropriei personalitati. Portretul grafic, ce rele­va profilul psihologlc al clientului nostru esteurmiHorul:

Pentru rea1izarea unei comunicari autentice,toate aceste jocuri psihologice (Berne identificaaproximativ 36 de jocuri) trebuie decodificate §iinterpretate.

Page 153: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

156

Principale1e scopuri sunt:

• Evaluarea §ischimbarea scenariilor de viataprin dezvoltarea §i imp1ementarea unor deeiziipersonale. Practie se rescrie scenariul de viala.De obieei se folose§te tehnica regresiei de varsta.

• Realizarea unar tranzactii autentice princon§tientizarea, intelegerea §i interpretareajocuri1or psiho1ogice. Se examineaza seturilecomportamentale, afective §i cognitive (tehni­ca jocmiJor de rol).

Ii) Identifiearea stadii10r eu1ui §i recunoa§te­rea influen1;elor acestora ill timpu1 interaqiuni­lor sociale (tranzactii1or).Intelegerea moduluicum interactioneaza stadii1e §i formele de ma­nifestare ale fiecarui stadiu, obtinandu-se astfelautonomia persona1a §ipozi1;ionarea pe un sce­nariu de invingator.

• Echilibrarea egogramelor prin transferenergetic lntre stadiile eului (de 1ace1eputernicdezvoltate la cele slab dezvoltate). Totdeaunadinamica energetica trebuie contro1atii §i di­rijata in mod con§tient.

Orientarea clasica a analizei tranzactionale(E. Berne ) considera ca: "principalu1 scop alanalizei tranzactiona1e este ca§tigarea con­tro1ului social dobandind Stadiul de Adult care

pastreaza controlul executiv in to ate situatiilesociale" (Morse, S.l., Watson, R.J., 1977:175). Celela1te doua stadii vor intra in interac­tiune cu' Adultu1 dar, acesta va ramane respon­sabil pentm controlu1 dinamicii energetice.Terapeutu1 trebuie sa creada in Adultu1 din cli­ent §i sa-1 tina la curent cu progresul terapeuticpe care-1 inregistreaza §icu directia spre care seindreapta.

o aWl directie terapeutica din eadml ana­lizei tranzactionale (B.Goulding), ce combinaanaliza tranzactionala cu tehnicile gestaltterapiei, considera cii principalul scop este re­alizarea proeesului redeeizional prin care seexperimenteaza (tehnica joeului de roll decizi­ile de viata luate In eopi1aria timpurie. In cazulaceluia§i curent exista §i 0 abordare (Schiffs) ceconsidera ca adevaratul scop terapeutie este"coreetarea" mesajelor elaborate de catre sta­diul Eului Parinte (interdic1;ii).

Capitolul6

In ceea ce prive§te strategiile terapeutice,WooHams §i Brown (in Gilliland, B.E., James,R.K., Bowman, J.T., 1979: 228-233) conside­ra. ca procesul terapeutic se poate axa pe §apteposibilitati strategice:

• Strategii pentru dezvoltarea motivatieiclientului §i a con§tientizarii acesteia. Se urma­re§te con§tientizarea scenariului existential, ajocurilor psihologice §i a seturilor comporta­mentale, a interdic1;iilor §i rolurilor jucate. In­sight-ul asupra comportamentului verbal §inonverbal, asupra tranzactiilor dezvoltate intimpul comunicarii §i a disconfortului cauzatdezvolta motivatia necesara schimbiirii.

• Strategii pentru stabilirea contractului te­rapeutic. Acesta se stabile§te prin confnmtareastadiilor Eului Adult (client) - Adult (terapeut)urmarind pozitionarea c1ientului in scenariulexistential "Eu sunt O.K. - Tu e§ti O.K.". Peparcursul terapiei se realizeaza mai mu1te con­tracte lntre cei doi parteneri, de preferat In cu­vinte simple pentm a putea fi intelese §i decatre stadiul Eului Copil din client (emotii,credinte, ganduri, aCliuni),

• Strategii pentru "deconfuzia Eului Copil".In felul acesta, clientul va fi ajutat sa con§ti­entizeze §i sa exprime nevoile §i emotiileneimplinite. Sa utilizeze diferite tehnici §i me­tode (exemp1u: regresia de varsta) pentm ainva1;aprocesul responsabilizarii pracesu1ui de­cizional. Se folosesc lntrebilri de genul: "Carecrezi ca sunt deciziile timpurii care au cauzatproblemele prezente?", "Ce faci acum pentma lua 0 naua decizie?" etc.

• Strategii pentru redecizie. Acestea apartreptat pe parcursul §edintelor terapeutice tin­tind deciziile timpurii care au gene rat suferinta§i nefericire. Se clarificii interdictii1e, distribu­tia energetica intre stadii, aqiuni, etc.

• Strategii pentru reumltare. Implementa­rea noilor decizii este un proces continuu dedezvoltare a deprinderilor asertive. Clientul in­vata conceptele analizei tranzactionale, semni­fica1;iascenariilor, madu1 de funqionare al jo­curilor psihologice, tehnici specifice de aplica­re a reanva1;arii in viata de zi cu zi.

• Strategii pentru incheiere. Se evalueazaeficienta rezultatelor procesului terapeutic

Page 154: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza tranzaclionala, decodificarea, decolispirarea ~i interpretarea mesajeior ascunse 157

comparativ cu indeplinirea sau nel'ndeplinireascopurilor stabilite in contractul initial. Evalu­area determina continuare, redirectionarea sauincheierea terapiei. In general, §edintele tera­peutice se incheie in momentulin care c1ientula indeplinit scopurile §i obiectivele prevazutein contractul terapeutic.

4.2 Perspective in desfa~urarea procesuluiterapeutic

Plecand de la faptul ca relatia terapeuticilimplica perteneriat intre cei doi protagoni§ti,se impune sa specificam atat perspectiva tera­peutului cat §i perspectiva c1ientului asupra}:rocesului terapeutic, ambele viziuni av8.ndexpectatii §i responsabilitati specifice.

Perspectiva terapeutului

Responsabilitatile terapeutului sunt specifi­cate i11contractul initial:

• sa conduca §i sa dirijeje procesul terapeu­tic pentm a realiza scopurile stabilite decatre client;

• sa evite jucarea Tolurilor de victima, sal­vator sau persecutor, roluri cerute de laterapeut de catre client;

• sa participe activ, alaturi de client la ana­liza structurala, analiza tranzactionaHl,analiza jocurilor §i la analiza scenariilor deviata. Trebuie sa acorde un timp suficientpentru fiecare dintre aceste patm tipuri deanaliza;

• sa ajute c1ientulla i11vatarea limbajului §ia conceptelor analizei tranzactionale pen­tru a Ie putea utiliza in evaluarea propriu­lui comportament;

•• sa-l tin a pe client la curent cu direqia §irezultatele terapiei;

• sa asiste clientii la definirea contractuluieu ei in§i§i, terapeutul flind martor saufacilitator.

Perspectiva clientului

Se regase§te in urmatoarele responsabilitati:

• sa stabileasca ceea ce vor sa schimbe, princontract, ca partener egal cu terapeutul;

• Sa identifice potentele interioare care arputea fi antrenate in obtinerea schimbarii;

@l sa-§i asume responsabilitatea pentru pro­priile decizii §i ac~iuni;

fJ sa contribuie la stabilirea unei relatii te­rapeutice de siguranta §i il1credere;

8 S<1-lconsidere pe terapeut ca aliat alschimbarii §i nu ca pe un magician;

* sa fie pregatit sa-§i asume riscullegat deindeplinirea anumitor sarcini recomandate dec<ltre terapeut (exemplu: dezvoltarea anumitorcomportamente incongruente ell scenariullorde viata dar stabilite i11contractul terapeutic).

4.3 Metode §! tehnici terapeutice

Fiecare tehnica este aleasa i11 funqie deegograma individului §i de scopul stabilit incontractul terapeutic. Cele mai intiilnite tehni­ci terapeutice sunt:

An~liza regresiei de varsta: pentru intelege­rea Eului Copil din structura personalitiltii cli­entuiui. Se experimenteaza fenomenologiasentimentelor acestui stadiu, copilul insu§ivorbe§te §i experimenteaza. Terapeutul va luaralul copilului, interactionand eu clientul depe aceasta pozitie. Terapeutul §i clientulinval3.despre situatiile de viata din copiIaria timpuriecare afecteaza viitoarea personalitate.

Analiza sensa: poate fi folosita pentru identi­fiearea §i analizarea tranzaqiilor. a in!lufnlelorfamiliale, parentale §i culturale, Se 5~abiie~teU:1

plan de viata in scopul determinarii destim,;h:i,

Analiza joeurilor: se deccdi!!cd. rEesaieIeimplicite (ascunse) din cadre} ,elalionarilorstabilite cu alte perso2.rce. JccLr'lie ;Jsihologicetransmit 0 agenda ?,SCLnSaa ..confnmtiirilorsubterane" .

Jocurue intrerupte prin psihodrama: se joa­cii roluri imaginare dar care au tangenta eu ex­perienlele de viala individuala.

Tehnica schimbari1 e,gogramei personale: seurmare§te realizarea unui echilibru energeticprin intermediul compensatiei.

Realizarea de tranzactii al1tentice: posibiEimai ales prin intermediul jocului .

Opozipa Ulud stadiu al eului: prin care se re­alizeaza dezvoltarea §i "osificarea" unui stadiudeficitar din punet de vedere energetic, neglijat

Page 155: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

158

sau subdezvoltat. Transformari1e cogmtlVe §ieompOltamentale sunt obtinute prin aceentu­area metamorfozarilor din sfera afectiva a

personalitatii.

5. Un caz paradigmatic - abordaredin perspectiva analizei tranzac1ionale

Pentru a releva valentele metaforice aleprocesului terapeutic bazat pe analiza tranzac­~ionala precum §i 1egatura aeesteia eu analiza

ne vom [olosi de acela§i caz pe careI-am tfatat initial prin prisma modelului tera­peutic existentialist adoptat de P.G. Corey,

991 c,v, subcapitolul 5, capitolul IV).

Considenlnd cunoscute problemele clienteinoastre, yom purcede direct la procesul terapeu­

din care yom reda 0 secventa de dialog:Pentru a surprinde prescriptiile parentale

care au avut 0 influent a timpurie asupra c1ien-vom elabora un scenariu bazat pe dialog

interogativ din care sa rezulte biografia sa deviat<'LPe baza analizei acestui interviu terapeu­tic yom construi apoi contractul terapeutic alcarui scop este directionarea §i structurareaprocesului terapeutic.

«Terapeutul: Ce crezi tu despre tine lnsap?Clienta: Ca sunt 0 persoana care §i-a irosit

viata slujind altora.Terapeutul: Care sunt eele mai importante

lucmri pe care p-ai dori sa Ie sehimbi?Clienta: Sa primesc mai muM afectivitate;

sa fiu capabila sa ma distrez §i sa pot face totceea ce-mi doresc rara sentimente de culpabi­Etate.

Terapeutul: Ce te-a oprit sa faci schimbari?Clicnta: In primul rand simtul datoriei fata

de persoanele din viata mea §i apoi teama deconsecinte dad nu-mi duc la indeplinire inda­tonrile.

Terapcutul: Deci traic§ti conform expectati­ilor celorla1ti?

Clienta: Da, intotdeauna. Nu am 0 ideeclara despre ceea ce-mi doresc sa fac pentriillme.

Terapeutul: Cum 0 vezi pc mama ta?Clienta: Ca pe un martir care §i-a sacrificat

viata pentru aWi.

Capitolul6

TerapeutuI: Prin ce crezi ca te deosebe§ti demama ta?

Clienta: Nu sunt satisracuta de starea meaactuala §i vreau sa 0 schimb.

TerapeutuI: Cand mama ta voia sa te com-plimenteze, ee-ti spunea?

Clienta: Ca sunt 0 fata buna.

TerapeutuI: Dar atunci cand te critiea?Clienta: Ca sunt egoista §i ca nu ma stradu-

iesc destul.

TerapeutuI: Care a fost celmai importantsfat dat de mama ta?

Clienta: Sa traiesc conform Bibliei §i sa fiumodesta.

Terapeutul: Ce ai fi putut face ea sa 0 faei safie mandril de tine?

Clienta: Sa fac totul a§a cum se a§tepta, darnici atunci nu era mulwmita.

Terapeutul: Cum ai fi putut sa 0 deza­mage§ti? (Se refera la familia c1ientei)

Clienta: Sa arunc ru§inea asupra familiei; sanu respect imagine a dupa care se a§tepta sa-mighidez viata.

Terapeutul: Cum a fost tatal tau?Clienta: Era un om dur, autoritar, munci­

tor, gata oricand sa critice.Terapeutul: Exista vreo asemanare intre

tine §i el?Clienta: Suntem amandoi foarte preocupati

de parerea oamenilor.TerapeutuI: Dar deosebiri?Clienta: Eu imi doresc sa ma pot distra, dar

el crede ca a te simti bine este un pacat.TerapeutuI: Ce complimente ti-a racut tatal

tau?

Clienta: Complimentele lui au fost atat derare inciit nu-mi amintesc ce-mi spunea.

TerapeutuI: Ce iti spunea dnd te critic a?Clienta: Ca nu ma stniduiesc destul atunci

cand nu-mi reu§e§te ceva.Terapeutul: Care a fost cel mai important

sfat pe care til-a dat?Clienta: Daca vreau sa cunosc adevarata

fericire, sa fac ceea ce trebuie.TerapeutuI: Cum l-ai fi putut dezamagi?Clienta: Renuntand la religia mea.TerapeutuI: Care au fast cele mai impor-

tante lucruri pe care a trebuit sa Ie inveti §i sa Ieaccepti?

Page 156: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza tranzacjionala, decodificarea, deconspirarea ~iinterpretarea mesajeior ascunse 159

Clienta: Sa urmez preceptele biblice, sa-lrespect pe Dumnezeu, sa fac totul pentruceilalti Taraa a§tepta ceva in schimb, sa sUTarintacere §1 sa accept pacatele mele, sa traiesc1ntr-o maniera decenta §i morala §i sa fiucinstita.

Terapeutul: Ai putea sa-mi spui cateva din­tre cele mai importante interdictii care ti-aufost insuf1ate?

Clienta: Da! Spre exemplu: nu fi inchisa.Nu fi copilaroasiL Nu fi frivoHL Nu fi sexy. Nute mania. Nu fi egoista.

Terapeutul: Care a fost cea mai importantadecizie pe care ai luat-o cand ai fost copil?

Clienta: Sa ma straduiesc sa fiu perfectapentru ca intr-o bun a zi sa fiu iubita §iacceptatiL

Terapeutul: Care· este decizia timpurie pecare simti ca ai schimbat-o?

Ciienta: Este ceea ce mi-am dorit foarte

mult: sa primesc educatie.Terapeutul: Care este noua decizie pe care

vrei sa 0 iei?

Clienta: Sa ma port fata de mine a§a cumma port fata de ceilalti.

Terapeutul: Ce-ti place eel mai mult la tine?Clienta: Hotararea mea. Pur §i simplu nu

voi renunta.Terapeutul: Ce nu-ti place la tine?Clienta: Cat de speriata sunt de viata.Terapeutul: Ce ti-a spus mama ta despre

viata in general?Clienta: Ca trebuie sa-mi merit locul in

viata; ca viata este daruita de Dumnezeu; camoartea vine ca un hot §i trebuie sa fiupregatita mereu; ca prime§ti dragostea atuncicand 0 meriti; ca sexul este necesar procreerii;casatoria este cararea a§teptata §i 0 uniunesacra; ca nu trebuie sa fiu prea apropiata sauprea prietenoasa cu b~'irbatii;ca la na§terea meaa suferit foarte mult.

Terapeutul: Ce ti-a spus tatal tau direct sauindirect despre viatii?

Clienta: Ca eu nu am contat in viata lui; d.viala trebuie traita in acord cu cuvintele luiDumnezeu; ca moartea este aceea care ne con­duce fie in rai, fie in iad, ca dragostea nuimplica sex; ca sexul este sursa diderii multorpersoane; ca trebuie sa tratez casatoria ca pe unlucru foarte serios, de nedistrus; ca barbatul

este capul familiei; ca telul suprem al femeiieste de a na§te copii; nu am idee sa-mi fi spusvreodata ceva despre na§terea mea.

Terapeutul: Cum iti aminte§ti de tine ca §icopil?

Clienta: Eram Uicutii, ascultatoare, con­formista, muncitoare, ma stn'lduiam sa plac,speriata, i'nsingurata, pierdutiL

Terapeutul: Cum te-ai perceput caadolescenta?

Clienta: Am fost mereu speriata, Tara prie­teni, matura, responsabila, muncitoare, stu­dioasa, domica sa plac.

Terapeutul: Care era imaginea ta despretine acum 5 ani?

Clienta: Eram super-mama §i super-sotiacare racuse tot ceea ce se a§tepta de la ea.

Terapeutul: Cum ti-ar place sa fii peste 5ani?

Clienta: 0 femeie cu satisfactii deopotrivaprofesionale §i in familie.

Terapeutul: Cum te-ai gandit sa pui in prac­tica acest plan?

Clienta: Am inceput terapia, lucru deosebitde dificil pentru mine.

Terapeutul: Cum ar sun a epitaful tau daeaar fi sa 11scrii chiar tu?

Clienta: Aici se odihne§te Ruth. care.gandind la tali, a uitat de sine.

Terapeutul: Ce cuvinte te temi ea ar fi sensepe piatra ta funerara?

Clienta: Ma tem ca nu \OI a\ea [I piatriIfunerara, ca vor uita eu t01ii de n~ine.

Terapeutul: Cum 1i-ai t~ dent sA se fi punatmama ta?

Clienta: Sa-mi arate afeqiune §i sa-mi deade inleles ca apreciaza e:ortul de a-i ingriji pefrateie §i surorile mele.

Terapeutul: Cum 1i-ai fi dorit sa se fi purtattatal tau:

Clienta: Sa fi fost mai amabil, sa maimbn'lli§eze §i sa-mi spuna ca ma aproba.

Terapeutul: Ce ti-ai dorit cel mai mult inviala:

Clienta: Sa simt ca traiesc cu adevarat - sa

fie posibil sa ma distrez §i in acela§i timp sa facceea ce trebuie.

Terapeutul: Daca ti-ai pune trei dorinle,care ar fi acestea?

Page 157: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

160

Clienta: Ca sotul meu sa aprecieze schimbarilepe care Ie fac §i sa ma sustina; sa pot deveniprofesoara; sa-mi pot alunga sentimentul devinovatie pe care-l simt adesea.

Terapeutul: Care a fost un punet critic, deintoarcere, in viata ta?

Ciienta: Decizia de a ma inscrie la Colegiu.»

Scenariul parcurs descopera determinismulmesajelor parentale asupra propriei sale per­sonaliU1ti. Sinteza mesajelor din parte a tataluieste: 0 viata onorabila §i decenta; sa se roagepentru a-§i descoperi telulin viata §i sa nu deacale libera sentimentelor.

Mesajele din partea mamei converg catreinducerea urmatorului model psihologic: sa su­fere in tacere, sa faca 0 virtute din crucea pecare trebuie sa 0 poarte. Interdiqiile parentaleau dat na§tere urmatofUlui mottou de via~a:"Fii cinstita §i sa nu ne faci de ras!".

Contractul terapeutic amintit initial repre­zinta a procedura ce plaseaza reponsabilitateaasupra clientei. Ea insa§i trebuie sa fie un "arhe­olog" in propria-i viata, sa caute obiectestravechi, interesante. Vocabularul folosit intimpul terapiei este simplu. Vom recomandaclientei carti care sa a ajute sa inteleaga acestmodel terapeutic: filosofie, tehnici. proceduri.De asemenea yom analiza jocurile psihologice pecare ea Ie joaca, tranzactiile folosite In pre­venirea intimitatil. Sa investigheze in profunzimecalea prin care s-a autodeterminat §i conse­cintele, in plan comportamental, ale acestorprogramari.

In schimbarea substantial a a comporta­mentului ne focalizam pe experimentarea sen­timentelor (polul afectiv), precum §ipe dimen­siunea cognitiva (polul rational) a personal­itatii.

• DesIa§urarea procesului terapeutic:

Tehnica folosiHi:

Posibil sa inHimpinam rezistenta din parteaclientei care poate considera contractul te­rapeutic formal, logistic §i inutil.

«Clienta: Eu nu sunt foarte sigura ce anumevreau sa schimb in viata mea. Ma bazam pe tinesa-mi punctezi ce anume trebuie sa schimb intimp ce lucram la scenariul vieW mele.

Terapeutul: Acum yom discuta impreuna

Capitolul6

obiectivele acestui gen de terapie, yom detaliaresponsabilitatile fiecarua dintre noi §i yomface un angajament.

Clienta:Vreau sa fiu fericim. Sa-mi port de grija.Terapeutul: Exprimarile tale sunt prea glo­

bale. Nu Ie-am putea limita?Ce te-ar face fericita? Ce intelegi prin a-tf

purta de grija? Cum vei face asta?»Vom lucra cu clienta pana cand va veni cu

afirmatii mai clare cu privire la dorintele §iexpectatiile ei de la terapie. Dupa 0 perioada,va fi capabila sa vina cu 0 lista de schimbariconcrete in viata ei.

«Clienta: Sunt gata sa ma apropii de sotulmeu §i sa-i comunic ce simt in legatura curelatia noastra. Ii voi spune cum doresc sa fiuin viitor. Cei patru copii ai mei profita de mine§i intentionez sa schimb acest lucru.»

Deci aceasm lism este mai specifica decatprima, totu§i, se poate merge mai departe. Prinurmare yom intreba exact ce vrea sa schimbe in

fiecare dintre problemele mentionate. Spre exem­plu, sa-l invite pe sotul ei la 0 §edinta terapeutica.

• Jocul de rol In mariajul clientei

In §edintele urmatoare vom face catevajocuri de rol in care terapeutul va juca rolulsotului. Se poate observa teama §i nesigurantain a-§i exprima cerintele §i expectatiile sale. A:facut din sotul sau un Parinte Criticist §i ilsitueaza pe pozitia celui care 0 pedepse§teinvestindu-l cu puterea de a 0 face sa se simtavinovata §i speriata. Ca tema pentru acasa vatrebui sa-i scrie 0 scrisoare sotului in care sa-ivorbeasca despre problemele lor dar :fara sa i-odea sa 0 citeasca.

In cele din urma a fost de acord cu des:fa§u­rarea unei §edinte de terapie la care sa participe§i sotu1 sau. Vom reda in continuare dialogulterapeutic rezultat:

Clienta: Astazi I-am adus §i pe George, de§icred ca el nu a vrut ca sa vina intr-adevar.

Terapeutul: George, mi-ar placea sa §tiu dela tine care este pare rea ta despre participareala aceasta §edinta.

Sotul: Cand Ruth m -a intrebat, am fost deacord pentru ca am crezut ca pot sa-i fiu deajutor. Eu nu am nevoie de terapie dar nu amvazut nimic rau in a veni aici.

Page 158: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza tri!l1z.sctionala, decodificarea, deconspirarea ~j interpretarea mesajelor ascunse 161

Clienta: lata de ee este aiei. Nu §tiu c:e saspun ...

Terapeutul: Ai putea 'incepe prin a-i spunede ce ai vrut ca el sa vina. eu tine la terapie.

Clienta: Este vorba de disnieia noastra care

nu mai poate continua a§a. Felul'in care mergenu mi se pare satisracator. ~tiu ca atatia ani ammers a§a §i nu m-am plans niciodaUl §i totulparea ca merge foarte bine - dar in ce maprive§te, lucrurile nu merg a§a cum trebuie.

Solul: (intorcandu-se spre terapeut): Nuinteleg ce vrea sa spuna.

Clienta: Vezi, asta-i problema. eu Georgetotu-i 111 regula. Eu sunt cea nebuna! De ce eleS.2 atat de multumit iar eu sunt atat denemullUInita?

Terapelltul: Spune-i Iui George. E1 arenevoie sa auJ.a asta de la tine, nu eu.

Clienta: De ce, George, eu sunt singuracare se plange de ci:lsnicia noastra? Tu chiar nuvezi nimic rau 'in felul in care traim? Tu chiar

crezi ca totul merge bine in ceea ce te prive§te?De ce totul se refera la mine?

TerapeutuI: Stai un pic, Ruth, am auzlt 0gramada de intrebiiri. Decal sa ii pui lui Georgetm1te intrebarile acestea, mai bine spune-i cevrei de la el.

Ciienta (intoreandu-se din nou spre mine):Dar nu ered ca ma aude vreodata! Asta-inenoroeirea! Nu ered ea ma aseulta sau ce-ipasa cand 'ii vorbesc despre viata no astracomuna.

Terapeutul: Inteleg de ce s-ar putea sa nu teauda. Nu-i spui ee vrei §i nu-i oferi 0 §ansa. 0parte a problemei este ca nu-i spui despre tine.Daca la fel este §i acasa, 'imi dau seama de eesimti ca nu e§ti ascultata. E§ti pregiHita sa-ispui direet ceea ce vrei ca el sa auda?

Clienta (eu voeea seazuta §ifoarte emoliona­ta): George, am obosit sa fiu mama §i sotia per­fecta, tacand lntotdeauna ceea ce se a§teapta dela mine. Asta fae de cand m:1 §tiu; acum amnevoie de 0 schimbare. Simt ca sunt singura caretine familia. Totul depinde de mine §ivoi tali v-atiobi§nuit ca eu sa tin lucrurile pe linia de plutire.Dar eu nu ma simt sustinuta moral de niciunuldintre voi. Eu sunt eea eare alimenteaza, dar pemine nu ma alimenteaza nimeni. ~i suntmomente dind simt nevoia sa §tiu ca eel putineODtezpentm voi, ca voi ma apreeiati.

Solul: Pai, sigur - §i apreciez munca tasustinuta. ~tiu ea tu faci muIte in casa §i suntmandru de tine.

TerapeutuI: Cum te simti s.1-l auzi peGeorge spunand asta?

Clienta: Dar nu mi-ai spus niciodata a§a ­nu mi-ai spus ca ma apreciezi. Am nevoie saaud asta de la tine. Am nevoie sa ma sustiiemotional.

Terapeutul: Ruth, 'inca nu i-ai spus lui Georgein ce mod ai fost afeetata de eeea ee ti-a spus.

(Vom face apella atentia clientei deoarecepentru un scurt moment sotul ei i-a raspuns'intr-un mod 'in care ea sustine ca ar dori ea elsa 0 faca. Ea nu I-a recunoscut §i continua sa seplangiL 1neercam prin aceasta sa 0 facem saeon§tientizeze ca George ar putea tI mai dispusla sehimbare daca prime§te a intarire pozitiva).

Clienta: 1mi place sa imi spui ca e§ti m3.n­dru de mine.

SotuI: Nu sunt obi§nuit sa vorbesc a§a. Deee sa-1i spun atatea euvinte rara rost? Tu §tii cesimt pentru tine.

Terapeutul: George, tocmai aici este pro­blema! Tu nu-i spui ce sim1i pentru ea §i ee'inseamna ea pentru tine, iar ea nu §tie cum stHiceara sa-i spui. Amandoi sunteti zgarci1i ellcelalalt in a da raspunsuri.

Clienta: Da, sunt de aeord. I\Hi doare sa-mispui ca tu crezi ca acestea sunt vorbe inutile.Imi lipse§te afectivitatea ta. 1m: vine foartegreu sa-ti vorbesc despre viala noastra: (Genii is-au umplut de laerimi, ofteaza ~i apo: tace,)

Terapeutul: Nu te opn aeum: Cominua sa Iivorbe§ti lui George, Spune-i ce inseamnalaerimile §i oftatul tau i Banuia ca ea se simterespinsa §i se opre~!e a.desea.aiei. simlind ca nue inle1easa. Este incurajata sa ramana pe po­zilie §i sa i se adreseze in continuare luiGeorge. Chiar daca el prive§te ineurcat 'inaces! moment, pare sa tIe receptiv).

Sotul: eneori imi e greu sa-ti vorbesc pen­tru ca ma simt judecat de tine. Te porti ea §icum ai fi vietima insensibilitil1ii mele. Dar cumpot fi sensibil cand tu nu imi spui ce vrei?

Terapeutul: Pare a fi 0 cerere rezonabila. Iivei spune?

Clienta: S-ar putea ea tu sa nu §tii ce multinseamna pentru mine S3. merg la colegiu.

Page 159: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

162

Imi doresc atat de mult sa termin §i sa-miiau examenul de absolvire. Dar nu pot faceaceasta §i in acela§i timp sa am responsabili­tatea completa pentru casa. ,b,m nevoie cafiecare dintre copiE no§tri sa l§i poarte singurde grija. An"',nevoie de timp pentru mine -'timp in care pur §i simplu sa stau §i sa rna gan­desc. ;Ii mi-ar ph'icea sa starn de yorba dupacina, tu §i cu mine. Mi-e dor sa vorbesc cu tine.Tot ce ne-am spus pana acum a fast legat degospodarie.

Terapeutul: George, ce parere ai despre totceca ce ai auzit?

Sotul: Pai, trebuie sa vorbim despre muncain gospodarie. Nu inteleg ce altceva ne-amputea spune. (George continua sa-i vorbeascape un ton CritiClst, dominand-o. In cele dinunna admite ca totu§i copiii ar putea sa 0 ajutemai mult §i ca el ar fi dispus sa faea mai multedintre treburile casnice).

Clienta: 1\1i-ar placea mult sa mil. ajutati.Dar cum ramane ell petrecerea unui timpimpreuna? Ai vrea sa starn de vorba din cand indnd?

Sotul; Da, dar de cele mai multe ori amnevoie sa ma relaxez cand vin acasa dupa 0 zide munca obositoare. Imi doresc sa ma simt

bine acasa dupa 0 zi lunga la serviciu.. Terapeutul: Se pare ca amandoi va doriti sa

vorbiti cu celillalt. V-ar pHlcea sa stati de vorbaun timp saptamana viitoare tara a fi intre­rupti?»

Stabilim impreuna cu contract realist carespecifica unde, cand §i pentru cat timp vorputea discuta tara a fi intrerupti. Sotul este deacord sa revina pentru 0 aWl §edinta comuna.Ii cerem clientei sa noteze tot ceea ce face

acasa timp de doua sil.ptamani. Ii sugeram deasemenea sa tina 0 lista cu schimbarile speci­fice pe care dore§te sa Ie realizeze in familia sa,§i toto data cu modul in care crede ca le-arputea realiza.

Evaluarea §i interpretarea efectelor terapeutice:

Dupa aproximativ 0 jumatate de an de efor­turi terapeutice progresele vor putea sa apara.In timpul procesului terapeutic c1ienta a tinutun jurnal zilnic in care §i-a inregistrat evolutia.

Capitolul6

Ultime1e dowl-trei §edinte sunt destinateevaluarii §i discutarii schimbarilor produse pre­cum §i planurilor de viitor ale clientei. Va sunaterapeutul timp de 2 luni pentm a-I tine lacurent cu modul 1n care evolueaza. TaUt ce

nota ea In jurnal:

"Am lncheiat 8 luni de analiza tranzaction­ala §i ea unnare am schimbat cateva din decizi­i1e de viata pe care Ie luasem in copilarie.Multe din stadiile ulterioare ale terapiei s-auconcentrat pe munca de schimbare a decizi­ilor. Una dintre cele mai importante noi deciziia fost sa nu mai ineere sa fiu persoana perfec­ta, "fetita buna a tatei" - totulin speran1a cael1mi va acorda 0 parte din dragostea lui 1ntr-obuna zi. Terapia m-a ajutat sa inteleg ca nu-lpot schimba 1n mod direct intr-o persoanaiubitoare. Am vazut cum aUltia ani am "atar­nat" in nefericirea mea pentm a-I determinape tatill meu sa se schimbe. Acum vad ca suntresponsabila pentru mine lnsami §i pentm agasi dragoste in propria-mi viata; nu mai tre­buie sa a§tept la infinit ca el sa lnve1e sa-mi deaaeeasta dragoste.

o alta leqie importanta pentru mine este canu mai trebuie sa cred ca e ceva gre§it sau chiardiabolic 1n fiinta mea care sa ma faca de neiu­bit. Incapacitatea tatalui meu de a-§i arataiubirea este problema lui, nu a mea.

Am lucrat asupra multor mesaje parentalepe care Ie acceptasem §i am schimbat catevadin deciziile pe care Ie luasem ca raspuns laacestea. In acela§i timp acceptasem interdic1ia:"Nu gandi pentru tine!". Cine eram eu sa iaudecizii? Acum con§tientizam ca pot lua decizii§i, mai mult dedit atat, acestea pot fi valoroase."Nu fi sexyl" - asta inca se mai constituie cao problema pentm mine, dar fac progrese. Suntcapabila acum sa se spun Parintilor din mineca sunt liberi sa i§i men1ina pentru ei standar­dele, dar ca eu refuz sa Ie mai accept pentrumine. Am invatat ca sunt multe decizii pe careIe pot schimba - ca nu trebuie sa fiu urmaritade decizii luate cu mult timp inainte, pe vre­mea cand ma simleam deznadajduita ca §icopi. ~i am mai invalat ca pot sa cer mult maimult de la mine §i ca ma pot simti bine cen'in­du-mi §i realizand. ,,'

Page 160: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Analiza tranzaciionala, decodificarea, decollspirarell l1i interpretarea mesajelor ascunse 163

Am lucrat Impreuna la schimbarea propri­ilor ei atitudini §i comportamente care, in modinevitabil, vor conduce la schimbari ill relationare.

In cele din urma a inteles ca i§i transfor­mase sotul intr-un Parinte Criticist, ea deve­nind Copilul Adaptat din preajma lui. Un rolhotarator I-au avut jocurile psihodramaticejucate impreuniL A con§tientizat capeanele §ipiedicile delerminzirilor anterioare.

Deoareee analiza tranzaqionala este 0terapie didactica ee implici1 asoeieri de eveni­mente §i emotii, 0 yom ajuta sa inteleagacognitiv natura anumitor decizii timpurii cu,r;opul de a determina gradul (masura) in careacestea sunt inca funetionale. Cand lucram cuscene timpurii pe care clienta Ie cheama dincopilaric. ceea ee urmiirim este sa-i asiguramposibilittea de a retrai aceste situatii cu aceea§iintensitate emotionaL'l pe care a simtit-o lavremea respeetivii. Apoi munea noastra nu seopre§te la acest joc de rol §i readucerea eveni­mentclor trceute; 0 provocam sa se concen­treze asupra deciziilor luate in acele momenteprivind viitorul sau. Inainte de terapie ea nu eracon§tienta de mesajele parentale pe care Ieinteriorizase. La sfar§itul terapiei ea poate dis­tinge ambele tipuri de mesaje - implicite §iexplicite - pe care Ie acceptase de la parintiisai. De asemenea §i-a dezvoltat 0 perspectivamai clara asupra modului 'in care ea insa§i per­petua aceste interdictii §i 'incerca sa traiascapotnvit standardelor tatalui sau, Ii eer insistentsa-§i puna intrebarea" "Voi a§tepta la infinitaprobarea tatalui meu, sau voi luera la propria­mi aprobare?"

6. Un aU caz exemplificativ

Rolul acestora este identic cu al celorlalte

cazuri exemplificative de la 11lodelulterapeuticexistentialist.

Ada - "aproape un doctor" (adaptare dupaCorey, G., 1991, pag. 174-180),

o fata de 32 de ani din Orient vine in

America pentm studii. Obtine licenta in asis­tenta sociala, se intoarce acasa §i lucreaza camanager intr-o agentie de servicii sociale ceofera clientilor consiliere.

I§i continua studiile intr-un program dedoctorat, dar, in ciuda exigentelor profesoruluiconducator, §i-a inHlrziat tenninarea tezei euaproape un an.

Experienta negativa eu un alt terapeut vaface munca noastra extrem de dificila. Acestanu a fost sensibilIa matca spirituala din careprovenea clienta. Dar sa 0 lasam pe Ada sa seexpnme:

"Mi-a recomandat sa fac une1e lueruri pecare nu sunt pregatita sa Ie fae acum. Mi-a spusca este timpul sa ma maturizez, sa ma gandesc lamine §i sa uit de ceea ce vrea familia mea de lamine. Nu m-a ascultat cand am incercat sa-iexplic ca 111 familia chineza nu poti sa spui pur §isimplu ceea ce simti §i gande§ti tu, personal."

Este deosebit de interesata de analiza tran­zaqionaH'i §is-a decis sa 0 prezinte§i ca 0 partedin dizertatia de doctoral.

Inca de la inceput, prin contractul terapeu­tic stabilit, c1ienta i§i va planifica ce anume saschimbe in viata ei §i va specifiea §i moda­1itatile prin care 0 va face. dqi este confuza, i§idore§te sa "scape de inregistrarile parentale"pentru a-§i schimba biografia. A invatat analizatranzaqionala la nivel intelectual, dar nu §i-aintegrat insight-ulla un nivel emotional. De§i astudiat modele terapeutice, 1i lipse§te 0con§tientizare a propriilor conflicte interne.

Pentru a 0 invata sa gandeasca 111termenimai personali, ii yom pune intrebari de genul:

"Ce auzi acumca iti spun parintii tai?""Ce aspecte din viata ta nu-ti plac?"Dupa 0 anumita perioada c1ienta \ine cu 0

decizie concreta: " Vreau sa tennin lucrarea dedizertatie §i sa-mi pregiitesc examenele orale §iscrise pentru doctorat", De§i aceasta hotarareeste extrem de importanta, totu§i nu este raspun­suI totalla problemele sale, Deja §i-a recunoscutpatternul de a evita finalizarea propriilor proiecte.Initiaza cu foarte mult entuziasm proiectediverse, pentru ca apoi. exact ill punctul de a Ietermina cu sucees. sa gandeasca in mod tipie dea renunta la orice este necesar pentm finalizare.Ca parte a contractului ea dore§te sa examinezeinsemnatatea §i implicatiile acestui pattern decomportament.

In munca din partea finala a contractuluisau, rezolvand alegerea ei de a examina insem­niHatea renuntarii la finalizarea proiecte1or,revedem componentele biografiei sale.

Page 161: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

164

In aceasta biografie, multe dintre eveni­mentele de viala au avut un impact asupra ei.Ea acceptase §i invalase roluri determinate, iaracum ea reactualizeaza §i i§i asuma acesteroluri a§a cum reies din biografia sa. Biografiacontureaza drumul sau viitor in viala §i ati­tudinea ei in anumite situatii. Din perspectivaanalizei tranzaqionale exista 0 tendinta larenunlare care 0 determina sa abandonezepropriul sau plan de viati'LPartile semnificativeale biografiei sale includ mesaje parentale pecare Ie-a interiorizat, decizii timpurii pe carele-a luat in acord cu aceste mesaje, pattemuride raspuns pe care le-a primit, (colectii de sen­timente familiale vechi, cum ar, fi depresie,vinovatie §i manie) pe care Ie folose§te pentrua-§i justifica deciziile. Scopul terapiei prinanaliza tranzac~ionala va consta in munca cufactorii intercorelati din aceasta biografie.

Dorim cu siguranla sa luam in considerarefOTtaeu care interdiqiile culturale continua sase manifeste 'in viata Adei acum. De exemplu,simplul fapt de a se prezenta la terapeut s-adovedit a fi extrem de dificil. La inceput expli­ca: "In cultura mea, a vorbi despre problemelepersona1e este un semn de slabiciune. Esteru§inos pentru mine sa fiu nevoita sa cer ajutor.Am sentimentul ca relevandu-ti problemelemele devin vulnerabiHi. [mi e foarte greu sa-miexprim sentimentele §i cu atat mai greu sapHing in fata cuiva sau sa las sa se vada ceea ceeu consider a fi slabiciunile mele".

Dqi este acceptat ca ea sa studieze psi­hoterapia §t chiar sa 0 practice cu altii, pentrua-I ajuta, simte ca inacceptabil ca ea sa aibanevoie de ajutor sau sa-§i imparta§easca pro­blemele profunde. Experienla sa negativa cuprimul psihoterapeut 0 determina sa fie§ovaielnid in a explora propriul sau universpsihologic.

Dintre mesajele timpurii interiorizate amidentificat:

- Nu reu§i in viata!- Nu merge mai departe!- Educatia este mai mult pentru baieti decat

pentru fete.- Rolul femeii este .de a fi casnid.

- Sa fii loiala familiei traditionaIe!- Nu e necesar sa ai 0 profesie.

Capitolul 6

Clienta a fost dirijata (programata) sa nureu§easca, iar atunci cand inregistra un succes,nlspunsul auzit era: "nu-mi placi". Familia i-aincurajat pe cei doi frati ai sai in ceea ceprive§te §coala §i profesia, ace§tia avand suc­cese inalte §i au fost extrem de deranjati candea a hotarat sa mearga in Occident pentrustudii. "Planullor ultim pentru mine era mari­aju!. Orice aluzie din partea mea ca a§ vrea sa­mi iau doctoratul in asistenta sociala era deneconceput" .

Interdictia parentaHi: "nu face asta" seregase§te in viata Adei. Chiar daca ea aproapea terminat programul de doctorat, depa§indprin aceasta program area pe care parintii 0Iacusera pentru viata ei, gase§te totu§i 0 modal­itate de a nu termina in cele din urmiL Luase

decizia timpurie de a nu experimenta satis­faqia finalizarii proiectelor sale. Ii este teamade modul in care ar reaqiona ceilalti daca ea arreu§i cu adevarat.

Vom analiza puterea mesajelor culturalecare au intarit interdictiile parentale §i au decisasupra succesului sau profesional. Relevamcaile multiple prin care se autosaboteaza prinviziunea critica asupra jocurilor sale. Unul din­tre acestea este tendinta ei de a incurajaoamenii sa 0 impinga sa termine un proiect,moment in care ea rezista tot TIi.aiputemic,spunandu-§i ca nu va face ceva pentru ca a§avor altii. Un alt joc consta in autoconvingereaca acelor oameni care nu 0 imping, desigur, dnu Ie pasa de ea suficient pentru a 0 imboldi.Ca urmare ea nu face nimic, iar apoi iiinvinuie§te pe ceila1ti pe ntru ceea ce s-aintamplat.

Analizam cateva dintre jocurile tipice dincopilarie §i adolescenta §i vedem paralela din~tre acestea §i cele pe care Ie joaca acum. Deexemplu, ea vede conexiuni importante intretrecutul §i prezentul sau in presiunea exerci­tata de conducatorul §tiin1ific al tezei sale dedoctorat §i propria ei sfidare erescanda fata desupunerea la eereri rezonabile sau termene sea­dente.

Intelegerea pattemurilor care se lupta inbiografia clientei este 0 problema. Va trebui satreaca la actiune, sa apJice modalitatiJe prin careva provoca deciziile timpurii pe care Ie-a Juat.

Page 162: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

AnaHza tranzaclionala, decodificarea, deconspirarea ~iinterpretarea mesajelor ascunse 165

Putem examina teama sa in fata examinato­filor §i probIemeIe pe care Ie-ar putea avea cudactilografia.

Procesul terapeutic se orienteaza asuprapunctului culminant care implica intoarcerea,at at emotionala, dlt §i cognitiva, Ia 0 scenatimpurie, in care clienta a Iuat decizia de a nuse bucura de satisfaqia data de completareascopurilor semnificative pentru planul sau deviitor. Din starea psihologica a revenirii ea vaputea lua 0 alta decizie, de aceasta data multmai eficienta. In cazul sau aceasta ar putea fi:

"Voi reu§i profesional §i academic. Chiar dadasta nu este ceea ce aki vrut sau ati gandit pen­tm viata mea, este ceea ce-mi doresc eu sa fac§i ceea ce voi obtine". Chiar daca nu-i vaschimba radical viata, terapia va reu§i in acestmod sa 0 aduca mai aproape de capacitatea dea iua asemenea redecizii.

Un aIt punct critic al terapiei este sa 0 ajute peAda sa impace in mod satisIacatorvaIorile cultu­rale chineze §i americane intr-o noua sinteza. Sedore§te ca Ada sa fie capabila sa ramana fideIavalorilor insu§ite in Hong Kong, dar totodatasa accepte schimbarea unora dintre tradi1iile pecare nu Ie considera deosebit de importantepentru ea.

Dat flind ca va profesa in China, ea va trebuisa 1ina cont de concep1iile culturale chinezecare nu pun pret pe valori cum sunt accentu­area individualitatii, aUlOnomiei, sau a moda­litatilor de dezvoltare a propriilor personalitati.Dad dore§te cu tot dinadinsul sa integreze val­orile americane in viata de zi cu zi din tara sade origine, atunci aceasta decizie va constituiobiectul urmatoarelor §edinte de terapie.

7. Exemple clasice de jocuri psi­hologice

E. Berne

Aceste jocuri sunt prelucrate din volumul"Games people play - the psychology ofhuman relationships", Eric Berne, USA, 1964,in care snnt prezentate 36 de jocuri psihologicegrupate de autor dupa contextul social in careapar preponderent. Dintre acestea am preluat

diteva exemple pentru a familiariza cititorul cuceea ce reprezinta jocul psihologic §i a-§i puneIa indemana un instrument de apreciere acomportamentului uman.

• "Te-am prins, tidHosule"

E Berne (pag. 74-76)

Teza: Atunci cand cei doi jucatori au avut 0in1elegere §i aceasta a fost indlcata de unuldintre ei, celalalt se simte indreptatit sa il criti­ce §i sa-l blameze pe primul.

Intr-o situatie analoga, jocul de poker incare unul dintre jucatori are 4 a§i in mana,poate fi ilustrativ: eel care este sigur ca vaca§tiga devine dezinteresat de ca§tigulin sine §isatisIacut de ideea de a-I avea pe ceIalalt subcontrol.

La nivel social, tranzactia este Adult-Adult,iar la nivel psihologic este parinte-Adult.Prinderea in culpa a cuiva produce satisfaqiapsihologica a jucatorului care va reactionaextrem, nejustificat, conform Eului parinte.Cel care a gre§it va juca rolul "De ce asta mi seintampla intotdeauna mie?" (rolul victimei).

In forme mai mult sau mai putin subtile,poate aparea §i ca joc marital.

Uneori poate fi intalnit §i ca joc de 3 per­soane, in care" victim a" i§i cauta 0 a treia per­soana careia sa i se pliinga de nedreptatile lacare a fost supuS. "ConfidentuI" este deasemenea 0 persoana care joaca "De ce asta mise intampla intotdeauna mie?" §i se stabiIe§teintre ei 0 "competitie a ghinioni§tilor".

Antiteza: cea mai buna solutie este compor­tamentul corect. Orice contract cu un aseme­

nea jucator trebuie incheiat in cele mai micidetalii §i respectat cu strictete. In via1a de zi cuzi, situarea pe pozi1iile acestui joc implid'iriscuri.

Ex: Sotia unui asemenea individ trebuiatratata cu corectitudine, politicos §i trebuieevitate tendintele de flirt, galanterie etc., maiales atunci cand soWl insu§i pare sa incurajezealti barbati in acest sens.

Analiza:

Teza: Te-am prins, ticalosule!Scop: JustificareaRoluri: Victima-agresorul

Page 163: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Hl6

Dinamica: Criza de gelozieParadigma sociala: Adult-AdultAdultul: "Vezi ca ai gre§it?"Adult: "Acum ca mi-ai atras atentia, ',lad ca

am gre§it."Paradigm a psihologica: Pannte-Copilpm-iIl.te: "Te-am urmarit sperand ea ',leigre§i."Copil: "De data asta m-ai prins."Parinte: "Da, §i ie voi face sa simti toata

foI1a furici nlele."

Etape: (l) Provocare-Aeuzatie; (2) Defen-siva-Acuzatie; Defensiva- Pedeapsa.

Avantaje:{I psihologic intern - justifiearea furiei(2 psihologic extern - evitarea confnmtilrii eu

propriile limite(3) soclale interne - "Te-am prins, ticalosule!"(4) sociale exteme - ei sunt intotdeauna gata sa

te il1§ele(5) biologice - sehimbari beligerante, de obieei

ipsisexuale(6) existentiale - oamenii nu pot fi crezuti!

Exemple:(1) Te-a prins de data asta!(2) Sotul gelos

• "Femeia frigida" (E. Berne, pag. 85-88)

Teza: Jocul apare de obieei in euplurile careau la dispozitie suficient timp pentm a permitedezvoltarea lui §i in acela§i timp mentinerearelatiei.

Sotul ii face avansuri s01iei §i este respins.Dupa incereari repetate este iD\,:inuit eEl nu ariubi-o, sau nu pentru ea insa§i, ei ea singurulsau scop in relatie este satisfactia sexuala, El seretrage un timp, dar, Ia 0 noua i'ncercare, rezul­tatul este acela§i. Se resemneaza §i-§i impune sanu-i mai faca sotiei sale avansuri. in acela§itimp insa, ea devine tot mai provocatoare,putand merge chiar pana la a nirta cu alti bar­bati. Raspunzand provocarilor ei, sotulil1cear­ca din nou, dar este din nou respins. Situatiadegenereaza intr-un alt joc: "Giilceaya" careimpl1ca repro§uri legate de comportamentul.celuilalt, de alte cupluri, rude, finante, etc. §icare se termina cu ,,0 'lS1: trantita".

Capitolul6

Sotul decide sa gaseasca 0 modalitate de aconvi~tui rara a avea relaW sexuale. Incepedeci, prin a ignora parada provocatoare asotiei, din ce i'n ce mai acerba. Apoi sotia estecea care faee primul pas. In primul momentsotuli'ncearcil sa reziste, amintindu-§i rezulta­tul ultimelor sale i'ncerdiri. Dupa ce depa§e§teacest moment §i se ajunge in punctul critic,sotia se retrage din nou, acuzandu-l ca nu-ipoate oferi afectivitatea de care are nevoie, cae la fel ca toti ceilalti etc., §i de aici din nou"Galceava".

De obicei sotul e la fel de speriat ca §i sotiasa de intimitate, oricat de mult ar nega-o §i sebucura ca poate trece asupra ei vina pentru tul­burarile sale de potenta pentru care, in alteconditii, ar fi putut fi ironizat.

In forma Iui cotidiana, acest joc poate fi ini­tiat de doamne necasatorite de diferite varste,fiind continuat, de obicei, cu jocul indignanisau "Violul".

Antiteza: trebuie sa fie pe masura duritatiijocului. Gasirea unei amante ar putea fi a solu­tie ce implica riseul de a fi folosita ea probaincriminatorie in jocul "Te-am prins, ticalo­su1e". Cu toate acestea, sotia ar putea fi stimu­lata de ideea concurentei §i ar putea i'ncerca 0casnicie normala, adesea insa, mult prea tarziu.

o aWl solu1ie ar fi gasirea unui grup de tera­pie tranzactionaJa de cuplu ce poate conducela 0 "recasatorire psihologidi" sau eel putin, 0ameliorare semnificativa a sUlrii psihologice afiecaruia dintre soti.

Punctul crucial i'n "Femeia frigida" estefaza ultima, a "Ga1cevei". Odatil dec1an§ata,intimitatea sexualil iese din discutie, iar ambelepatti gasesc i'n ea 0 satisfactie perversa §i numai simt nevoia altei excitatii sexuale din par­tea celuilalt. De aceea, solutia ar putea fi evita­rea "Galcevei", astfelincat sotia sa simta acutlipsa satisfaqiei sexuale §i se ajunge la consens.

Dupa scopul "GiUcevei" se poate face dis­tinctia intre "Femeia frigida" §i "Bate-ma, ta­ticule!", unde aceasta ocupa locul excitatieisexuale. In "Femeia frigida", "Galceava" arerol de substitut de relatie sexuala.

Analog - Dickens - "Great Expecta­tions": Fetita bine imbracata 11roaga pe bilietelsa ii faca 0 placintica de lut.

Page 164: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Anali?'! tran>':!lciionalii, decodificarea, deconspirarea ~i interpretarea mesajelor ascunse 167

Cind prime§te plilcintica ii prive§te scarbitamainile §i hainele murdare, spunandu-i cateste ea de eurata in eomparatie eu el.

Analiza:

Teza: Te-am prins, ticaiosule!

Scop: RazbunareRoluri: Sotia einstita - Sotul nereeunosditor

Dinamica: Invidierea penisului

Exemple:

(1) Multumese pentru placinta de lut, baietelmurdar!

(2) Sotia frigida, provocatoare

11 Paradigma sociaHi: Parinle-Copil

Parintele: Iti permit sa-mi faci a phlcintieade lut (sa ma saru!i)

Copilul: Mi-ar pJikea.Parintele: Acum uiUi-te la tine cat e§ti de

murdar!

• Paradigma psihologica: Copil- Parinte

CoplinI: Vezi dad. poti sa ma seduei!Parintele: A§ ineerea, daca imi promiti ea

ma opre§ti la timp.Coplinl: Vezi, tu ai ineeput.

Etape:

(1) Seduetie - Raspuns(2) Rejeetie - Resemnare(3) Provocare - Rlspuns(4) Rejeqie - Zarva

Avantaje:

(1) Intern psihologie - eliberare de vina fan­tazarilor sadiee(2) Extern psihologie - evitarea temutei exhibi­

tii §i penetrari(3) Intern soeial- "Galceava"(4) Extern soeial- ee poti face eu baieteii mur­

dari (soti)?(5) Biologic - inhibitie sexualil §i sehimbari be­

ligerante(6) Existential -. eu sunt pura!

"Pata" (E. Berne, pag. 98-99)

Teza: Jocul este a sursa de disensiuni mes­

chine in viata de toate zilele. Este jucat de pepozitia Copilului depresiv: "eu nU sunt bun".Scopul tranzaqional al judecatorului este de a

dovedi teza ulterioara. Odata initiat jocul, pro­tagoni§tii nU se simt confortabil in companiaunei noi persoane pana in momentul'in care 'iigasesc acestuia din urma "pata" sa. In forma saextrema poate deveni un joe politic totalitaristjueat de personalitati "autoritare" §i atunei potavea repercursiuni istorice serioase.

In socletatea suburbana reasigurarea pozitivaeste obtinuta din jocul "Cum ma descurc?", 'intimp ce "Pata" ofera reasigurarea negativa. 0analiza partiala va face 0 parte din elementelejocului mai clare.

Premisele jocului se mscriu de la cele maitimide §i stranii, la cele mai cinice (sinistre),ezoterice, intime sau sofisticate. Din punet devedere psihodramatic, are la baza ca obicei inse­curitatea sexuala §i telul sau este reasigurarea.Din punct de vedere tranzactional mobilul estecuriozitatea morbidil sau pUicerea de "a trage euochiul " , uneori eu preocuparea caritabila aAdultului sau Parintelui mascand pofta Copilu­lul. Avantajul psihologic intern este ca 11fere§tepe jucator de depresie, iar avantajul psihologicextern este de a evita intimitatea care poateaduee la suprafata propriile "pete" ale acestuia.Astfel, jucatorul se simte indreptatit sa intoarcaspatele unei femei care nu este moderna (sesimte rara suport financiar), unui non-Adrian,unui iliterat, unui barbat impotent sau unei per­sonalitilti nesigure. In acela§i timp, curiozitateasa ii ofera unele posibilitati de aqiuni social­interne cu ca§tig biologic. Avantajul social ex­tern este din grupul "nu-i a§a ca e minunat?". 0parte interesanta a jocului este ca alegereapremiselor de catre jueator este independentS. decapacitatea sa intelectuala sau de aparenla sa so­fisticata. De exemplu, un barbat care se aflamtr-o oarecare pozitie de responsabilitate intr-unservieiu strain din lara sa. poate spune audienleica a alta tara este infelioara pentru cs., pe liings.alte lucruri, barbalii poans. sacouli cu maneciprea lungi. In stadiul Egoului Adult, acest barbatpoate fi foane competent. Numai atunci candjoaca un joc parental cum este "Pata"; el vaarata asemenea irelevante.

"G1Hceava" (E. Berne, pag. 114-115)

Teza: In forma sa clasica jocul apare infamiliile in care exista un tata dominant, fiicaadolescenta §i a mama inhibata sexual. Jocul sedesra§oara avand ca protagoni§ti pe tata §i fiieaadolescenta, astfel:

Page 165: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

168

TaHll vine de la serviciu §i li gase§te fiicei saleo vina oarecare, iar ea raspunde imprudent sau,fiica poate face prima mi§care fiind imprudenm,dupa care tatal gase§te vina. Incepe gfHceava:vociridicate §iconflictul devine din ce in ce mai acut.Deznodamantul depinde de eel care are ini­tiativa. Astfel exista trei posibilitati:

a) Taml se retrage in dormitorul sau §itrante§te u­§a;

b) Fiica se retrage in dormitor §itrante§te u§a;c) Amandoi se retrag §i tdintesc u§a.

In orice caz, sfaf§itul jocului este marcat deo u§a trantita. "Galceava" ofera 0 solutie caredistrage atentia dar este eficienta totu§i in re­zolvarea problemelor care apar intre tati §ifiieele adoleseente in anumite imprejurari.Daca locuiesc in aceea§i casa §i sunt ner/o§iunul pe celillalt, u§ile trantite reprezinta pentrufiecare dintre ei nimic altceva decat faptul ca autotu§i dormitoare separate. In familiile dezor­ganiz'lte, acest joc poate fi jucat intr-o formamai sinistra §i mai dezgustatoare in care tatal i§ia§tedpHt fiica de cate ori vine de la 0 intalnire §io examineaza foarte atent la intoarcere (maiales vestimentatia) pentru a fi sigur ca ea nu aaVUlun contact sexual. Chiar §i circumstantelecele mai putin suspecte pot da na§tere la celemai violente altercatii care se pot termina cuizgonirea fiicei din casa in toiul noptii.

Capitolul6

Jocul i§i va urma cursul in urmatoarelenopti. Suspiciunile tatalui sunt "justificate" §iexplicate mamei care in tot acest timp statea deo parte "neajutorata".

In general acest joc poate fi jucat intre douapersoane care incearca sa evite intimitatea se­xuala. De exemplu, "Galceava" poate fi §i fazaterminala din jocul "Femeia frigida".

"Ga1ceava" este intalnita, de§i, destul de rar,intre baietii adolescentini §i rude Ie lor de sexfeminin. De asemenea se intalne§te la varstefragede §i intre frati, ca un semn al luptei psi­hologice.

Antiteza: Jocul nu este atat de antipatic tataluia§a cum am putea crede §i, in general, fiica estecea care gase§te solutia antitetica printr-o casato­rie grabita, adesea prematura sau fortata. Dacaeste posibil, din punet de vedere psihologic,mama poate face mi§carea antitetiea "re­nuntand" la frigiditatea relativa sau absoluta. Jo­cuI se poate lini§ti daca tatal gase§te un interessexual in afara familiei dar aceasta optiune poategenera alte complicatii. In cazul cuplurilor casa­torite antiteza este aceea§i ca §i pentru jocurile"Femeia frigida" sau "Barbatul impotent".

In circumstante asemanatoare, "Ga1ceava"poate conduce in mod naturalla jocul "Curteajuratilor" .

Page 166: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

~ Dnl n 7;?\~EIDiQ)Dli@UQJJ LJ u

PSIHOTERAPIA COPILULUICENTRATA PE METODEEXPERIENTIAL· EXPRESIVE,Iolanda Mitrofan

Elena Otilia Vladislav

. CUPRINS

1. Desenul ca abordare diagnostica §i terapeutica a copilului 170

2. Alte mijloace expresive utilizate in psihoterapia copilului 175

2.1. Fantezia 1752.2. Modelajul 1762.3. Colajul 1--2.4. Jocul cu nisip 1--2.5. Realizarea de pove§ti §i povestiri 1--2.6. Metafora terapeutica 1-S2.7. Marionetele IS 12.8. Terapiaprinjoc IS1

2.9. Dramaterapia , . IS:

3. Demers expresiv-gestaltist in psihoterapia copilului , 1 , ~

3.1. Studiu de caz (un tic vocal sau tuse "psihogena") , , .. 1853.2. Studiu de caz (balbism) ' , . , , .. 190

Page 167: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

170

1. DESENUL eA ABORDAREDIAGNOSTIC~ SI TERAPEUTICAA COPILULUI

Cunoa§terea universului interior al copilu­lui beneficiaza de un ajutor considerabil dinpartea tehnicilor expresiv-ereative de investi­gatie §i terapie, dintre care desenul serial,modelajul, jowl eu nisip, exercitiul mimico­pantomimic ~i dramaterapeutic, improvizatiamuzicaUl, exprimarea prin dans §i mi§care,sunt ee1e mai frecvent utilizate de consilierii §ipsihologii specializati in probiemele copilului.

Desenul liber sau tematie constituie 0 foarte

potrivita. cale de evaluare a persomditatii informare a copilului §i a problemelor saleemotionale, precum §i a rebtiilor sale eu famil­ia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, anivelului de anxietate existentiala, a capac­Witilor §i a dificultatilor sale de a se adapta lamediul social.

Cum §i cat poate fi decriptata lumea subiec­tiva a eopilului mie prin desen? Pe ee sebazeaza valoarea diagnostica §i terapeutica aacestui mijloc expresiv?

Raspunsul acestor rntrebari este dat de va­loarea simbolica a desenelor ca "VEHICOLE"~i "ACTIV ATORI" de informatie psihologicaincon~tienta san de mesaje pe care copilul esteincapabil de a Ie exprima verbal, ci doar afec­tiv-imagistic prin intermediul liniilor grafice,culorilor, formelor, pozitiilor §i dimensiuni]orpersonajelor sau obiectelor desenate. Mecanis­mul psiho]ogic prin care conflicte incon§tientenerezolvate, probleme incomunicabile, atitudini

§i sentimente fata de persoanele importante dinviata sa, frustratii §i anxietati, blocaje §i suferintereprimate sunt devoalate - il constituiePROIECTIA. in alti termeni, problemeleascunse, necon§tientizate, reprimate sau negate,ingropate in abisurile ineon§tientului sunt expri­mate intr-o maniera simbolica, adesea transpar­enta, in produsele creatiei artistice ale subiectu­lui §i sunt atribuite (proiectate) in elementeleacesteia §i relatiilor dintre aceste elemente.Astfel, personajele unei povqti inventate decopil, dramatizate de el impreuna eu altii sau

Capitolul7

prin jocul cu marionetele, on pur §i simpluredate grafic, sunt investite eu semnificatii,emotii, sentimente §iganduri pe care copilulletraie§te in legatura direeUf cu evenimentelevietii sale, cu relatiile sale eu familia §i alte per­soane semnificative din viata sa.

Atat desenele, cat §ijoeurile sunt considera­te drept ce1e mai relevante modalitati de expre­sie ale primilor ani de viata, ele oferind dateimportante despre inteligenta §i afectivitateacopilului. In mod special, desenul liber, spredeosebire de desenul dupa model (preferat in§coala traditionaHl), indepline§te rolul unei ve­ritabile creatH, care exprima spontan viziuneapersonala a copilului asupra mediului inconju­rator §i prin aceasta, se instituie intr-un verita­bit test psihodiagnostic al personalitatii 1uL

Dintre testele proiective bazate pe desen uti­lizate in special in psihodiagnoza copilului sunt:

• testul .,omuletului" (F. Goodenough)care ofera indicii asupra nivelului intelectual a1copilului, in functie de nivelul sau de maturi­tate psihomotrica, percePtia propriei schemeeorporale §i proieetarea sa in desenul unuiomulet; pot fi semnificative pentru dezvoltareacognitiva, evaluata concret prin gradul de per­fectiune §i completitudine a desenului, echili­brul general, bogatia detaliilor.

• testul ..femeii plimbandu-se prin ploaie"(testul H. Fay) solicita 0 integrare mai eomple­xa a unor elemente ale desenului liber, ce per­mit evaluarea nivelului de inteligenta;

• testul desenului liber allui G. Minkowska

(reprezenUind personaje sau arice altceva)permite aprecierea modului particular depercePtie al copilului in doua tipuri distincte:tipul senzorial §i tipul rational. La tipul senzo­rial, modalitatea de realizare a desenului nueste prea precisa, dar detaliile sunt legate unelede altele printr-un viu dinamism. Tipul ratio­nal, dimpotriva, are 0 maniera mai precisa de adesena, fiecare element, object sau fiinta fiindriguros redate §i adesea simetric, dar fiecare

este izolat, imobil §i rara nici 0 legatura curestul desenului. Dar desenulliber ne ofera §i ~indicii privind viata afectiva a subiectului prinintermediul analizei continutului.

Page 168: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

171 F'sihoterapia copilului centrata pe metode experienlial-expresive

• restul ..desenului figuni umane" (K. Ma­chover)

Autoarea pleacii de 1a modificarea testului"omuletului" propunand desenarea succesivaa doua persoane de sex diferit.

• testu] "casa-copac-persoana" (H -T-Pengl. house-tree-person, al lui J. N. Buck)Imbogate§te situatia proiectiva, avand douaetape de lucru: momentul creator non-verbal:realizarea unui desen prin folosirea celor treielemente indicate §i momentul verbal, inter­pretativ, in care copilul este solicitat sa descrie,sa defineasca §i sa interpreteze ceea ce a dese­nat. Aceasta a doua etapa ereeaza asociatii1i~ere deosebit de relevante pentru cunoa§tereaprob1emeJor emotionale §i relationale alecopilului. Din acest desen po ate fi intelesmadul in care pereepe copilul mediul inconju­rator, proieqia propnului sau mod de a fi §isimti, in raport eu sine §i eu altii.

• testul ..desenului famiiiei" (utilizat demai multi auton c1asici - F. Minkowska, M.Po rot, Cain §i Gomila, N. Appel, F. Barcellos,N. Fukada) este relevant pentru eunoa§terearaportunlor pe care Ie are copilul eu familia, cadecisive in formarea personalitatii sale. M.Porot considera ca simpla observare a desenu­Iui unei familii permite cunoa§terea senti­mentelor reale pe care copilulle resimte fata deai sai, situatia 'in care el se plaseaza 'in cadrulfamiEei sale, relatiile dintre membrii familiei §iimpactul lor asupra copilului din perspectivaacestuia. Dimensiunile persoanjelor familiale,centralitatea sau excentnzarea lor in spatiu1grafic, distantele dintre membrii familiei §idintre figurile centrale §i copilul investigat,sunt elemente de diagnostic importante §itoto­data factori de suport pentru 0 discutie rele­vanta de con§tientizare §i chiar de optimizare araporturilor perturbate din familie. Din aceastaultima perspectiva testul familiei poate consti­tui §i 0 tehnicii provocativa utilizata in terapiacu familia copiJului eu tulburari emolionale §ide comportament. Utilizat mai ales ca probade cunoa§tere, testul familiei poate fi falositpentru declan§area unui dialog, ghidat de'intrebari de genul: "Poveste§te-mi desprefamilia pe care tu ai desenat-o ... Unde se aflaei? Ce fac ei? Hai sa vorbim despre fiecare per­sonaj din aeeasta familie ... Ce rol are fiecare?

Ce varsta? Ce sex? Ce face fiecare? Cesimte, ee gande§te fiecare? Ce vrea fiecare?Care este cel mai simpatic dintre toti? Dar eelmai antipatic? Care este eelmai amabil? Dareel mai putin dragut? Care este eel mai ferieit,dar cel mai putin fericit? Tu pe cine preferidintre ei? Se pot de asemenea, discuta situatiicare sa provoace proieqii interesante: "Dacatata propune 0 plimbare cu ma§ina, dar nu esteloc pentru toti, cine e eel care va ramane

v')acasa.

In timpul probei, se pot observa reaetiileafective ale copilului, mai ales inhibitiile §i

refuzul de a desena sau vorbi despre anumitimembri ai familiei sau chiar despre sine, jenasau teama fata de unele personaje, resentimen­te, ostilitatea. Se urmaresc oscilatiiIe afeetive,trecerile de la tristete 1aveselie, mania, nemul­tumirile fata de unele personaje, izolarea §isentimentul de autodevalorizare sau de inseeu­

ritate. Elemente ca egocentrismul §i autocen­tralitatea, redate grafic prin dimensiunileexagerate, sublinierile §i detaliile suplimentare,precizia grafica a trasaturilor unor personaje,precum §i estomparea, absenta, impreciziadesenarii altora, pot fi u§or identifieate §idecriptate ca semnificatie. Alegerea culorilorpentru sine §i anumite persoane nu este nici ea'intamplatoare. Desenarea in culori vii. lumi­noase sau terne, Intunecoase, este in direClillegiltura cu emotiile §i sentimentele copiluluifata de persoanele desenate. iar preferin~a Iuipentru desenul alb-negru ne poate sugera blo­cajele emotionale, elemente ce depresie,retragere sau lipsa de rezonanla afectiva, difi­cultati de exprimare a sentimentelor §i trairilor.La finele disculiei. capilul este intrebat dadeste multumit sau nu de descnul pe care I-aIacut §i daca ar dori sa schimbe ceva sau sa ilmai fadi 'J data. a§a cum i-ar pH'icea lui acum.)Joul desen poate aduee date suplimentaredespre relaliile eu propria familie, despre a§­teptarile copilului §i sperantele sale. Orice 0­misiune sau deformare a unui personaj intr-unsens sau altul ne aduee date pretioase din punctde vedere a1 cunoa§terii lumii sale interioare,dar §i al comportamentului sau in raport cuaceste personaje ce exprima simbolic realitatearelatiilor sale in familie.

Page 169: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

172

o aWl posibilitate este reprezentarea graficaa familiei prin simboluri sau animale, pe bazaunui exereitiu analogie. Copilului i se cere sa­§i imagineze membrii familiei sale altfel decatoameni §i s8.-i deseneze a§a cum dore§te el. Eipot fi pete de euloare, linii, forme, obiecte sauanimale, sau ariee l-ar ajuta pe eopil s3.-ireprezinte. Se pot provoca apoi dialoguri intreanumite parti din desen, aflate in contrast sauin opozitie (0 paUi colorata poate sta de yorbacu 0 paUl neagra, un animal mie intra in dialogeu unul mare §i putemic, unul suparat eu unulvesel, unul curajos eu unul frieas etc.). Atuneidind 0 anumita parte din desen este subliniatasau ingro§ata, ha§urata, i se aeorda 0 impor­tanta mai mare ininterpretare. In aeest seop seadreseaza Inlrebali ajutatoare copilului pentrua-§i clarifiea raportulile §i sentimentele eu ele­mentul simbolic respectiv dupa eaz:"Ce gan­de§te acest (triunghi, planta, animal)? Incotrose duce? Ce vrea sa faca? Ce i se va intampla?"etc. Valoarea acestor tehnici este nu numaidiagnostid, ci §i educational-terapeuticiL Co­pilulinvata sa-§i eomuniee mai adeevat §i inmod spontan sentimentele, dorintele, invatasa-§i con§tientizeze mai clar pozitiile §i atitu­dinile, dar §i sa-i inteleaga mai bine pe eei eucare intra in contact sau pe cei cu care are difi­cultati de contact §i de comunicare. HectulconsUl intr-o mai buna socializare §i matuliza­re emotionala.

Alte modalitati tehnice de investigare §iterapie eu suport expresiv (pietural, grafic) vinsa intregeasca registrul testelor de desen pra­priu-zise. Acestea asoeiaza exercitiile de fan­zatare, asoeiatiile creative §i sugestive curedarea prin desen sau prin pictura a sentimen­telor §i starilor traite "aeum §i aiei", a percepe­rii spatiuJui interior §i a identitatii proprii decatre copil. Redam in continuare cateva dintreaceste modalitati de lucru expresiv-metaforice:

• Desenullumii interioare, din linii, figuri§i culori

Copilul este rugat sa. inchida ochii §i sapatrunda In lumea lui interioara. ;,Vezi cum iti.apare lumea ta dinlauntru? Cum 0 poti reda pehiirtie folosind doar linii, curbe §i figuli? Veziee eulori apar in lumea ta, In spatiul tau interi­or ... unde este pIasat fiecare lucru §iunde te aflitu acolo. Acum deseneaza tot ce ti-ai imagi­nat. ..",

Capitolul7

• Pictura sentimentelor din acest moment.I se cere copilului sa realizeze 0 pictura cudegetele de la maini sau chiar de la picioare,care sa reprezinte starea lui de aeum sau stare alui cand e fericit or suparat (in funqie de sco­pul propus). Pictura cu degetele are calitatirelaxante prin angajarea tactil-kinestezica §iofera satisfaetie §i u§urinta 1'nexprimarea senti­mentelor, In mai mare masura decat pictura cuinstrumente. Culolile aIese, fluiditatea mi§carii,tonurile §i eonsistenta pete lor de vopsea oferaindicii interesante privind afectivitatea, invreme ce modalitatea grafica de explimarecoreleaza mai mult eu nivelul §i calitatea eogni­tiilar (pereeptii, reprezenUjri, idei).

• lmaginarea §i desenarea unei ..tufe detrandafili" (exerci1iu utilizat de V. Oaklander,1988, oag. 32\ I se sugereaza copilului salnchida ochii §i sa-§i imagineze ea este 0 tUIade trandafiri. Pentru ca asociatiile libere sa fiestimulate, psihologul orienteaza fluxul imagi­nativ al copilului plin 'intrebari de genul: "Cefel de tUIa de trandafiri e§ti tu? E§ti foartemica? E§ti foarte mare? E§ti groasa? E§ti subti­re? Ai flori? Daea da, ce fel sunt florile tale, ceeuloare au? Au multe flori sau cateva? Suntboboci? Au frunze? Cum arata ele? Cum sunt

radacinile tale? Sau poate nu ai? Sunt lungi §iputemice sau plapande? Sunt rasueite? Aispini? Unde te afli tu? 1ntr-o gradina, Intr-unpare, intr-un ora§, Intr-un de§ert? E§ti intr-unghiveci sau cre§ti direct din pamant sau princiment? Ce este in jurul tau? Sunt §i alte florisau tu e§ti singur? Sunt copaci, animale,pasari, oameni? Arati tu ea 0 tUIa de trandafirisau ca altceva? Este ceva In jurul tau ca ungard? Daea da, cum apare el? Sau e§ti Intr-unloc deschis? Cum este sa fii 0 tura de trandafiri?

Cum supravietuie§ti tu? Are cineva grija detine? Cum este vremea acum pentru tine?".Apoi, eopiii sunt rugati sa desehida oehii §i sadeseneze tufa lor de trandafiri. Se diseuta eu ei

ulterior, daca ceea ce §i-au imaginat §i repre­zentat prin desen are vreo legatura cu viata lorreala. Astfel sunt aduse la lumina 0 serie de si­

tuatii §i trairi din viata copilului, relevante pen­tru Intelegerea, evaluarea §i terapia sa, dindeste nevoie.

Page 170: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

173Psihoterapia copilului centrata pe metode experienlial-expresive

• Desenu1 serial este 0 metoda individualade lucru cu copilu1 cu dificultati comporta­menta1e §i de adaptare, practicaUi de l.A.B.Allan (1988), in scop psihoterapeutic. Metodaeste de inspiratie jungiana §i implica 0 serie de12 §edinte a ciite 20-25 minute fiecare, 0 datape saptamana, cand i se cere copi1ului sadeseneze un tablou, in prezenta consilieruluipsiholog. Desenul serial a fost utilizat intr-ovarietate de situatii: de la institutiile de ocroti­re, la practica privata de evaluare §i de con­siliere in §coli, dar poatc fi folosit §i pentrucunoa§terea §i psihoterapia copilului pre§colarcu probleme.

inca din 1959 C. G. lung accentua impor­tanla analizarii desenelor"in serie", de-a lun­gul timpului, analiza doar a uneia sau doua1ucrari fiind insuficienta pentru inlelegereapersoanei §i terapia sa. 1.A.B. Allan constata caatunci cand un copil deseneaza 1n prezenlaterapeutului, potenlialul de vindecare esteactivat, conflictele sunt exprimate §i rezolvatetreptat, iar terapeutul poate ca§tiga 0 clara §imai exacta viziune asupra incon§tientuluicopilului. Cadrul cabinetului de consiliere §iritmicitatea efectuarii desenelor in acest cadru,totdeauna la aceea§i ora, creeaza un ritual cufunqie terapeutica - un spaliu "sanctuar" §iun timp in afara timpului obi§nuit. Acestea,impreuna cu 0 alianta terapeuticil pozitivaincurajeaza cre§terea psihica§i transformarea.Din perspectiva jungiana, aceste condittiactiveaza in incon§tient mersul spre vindecare.

"Fantasmele §i imaginile produse astfel simbo­fizeaza §i concretizeaza prin fonne tangibile, cumar Ii desenele, dar §i modelajul, punerea In scenasau povestirea, facilitand astfel cre~terea psihica.Hartia devine astfel, locul sigur In care suntplasate proiecfiile, In timp ce simbolurile §i imagi­nile devin recipiente pentru emotii variate. Astfel,sentimentele pot fi exprimate In sigurmlfa §i prinaceasta, In incon§tient se produc noi imagini, sen­timente §i stari. Desenul In serie ;aloneaza drumul

copilului spre pacea interioara, In funcfie de natu­ra traumei sau a con(lictului psihologic"

(apud C. E. Schaffer, 1988, pag. 98).

Allan observa ca unii copii incep desenulserial prin a produce imagini de suferinla, altiiimagini reparatorii (ale vindedlrii), in timp ceallii VOl' reda doar imagini stereotipe 1n desen.

Unii copii petrec mult timp cu imagini du­reroase, in vreme ce altii se indreapta directspre imagini ale vindecarii, parand a nu aveanevoia de a-§i imparta§i durerea. Altii apar blo­cati, staruind intr-o ambivalenta intens con­flictuala, intre dorinta de a cre§te §i dorinta dedistrugere. Aceste patternuri expresive devinvizibile doar in timp, de aici rezultand naturaseriala a acestei abordari terapeutice.

Adesea, in desenul serial, un copil poate pre­zenta 0 tema simbolica, pe care 0 reia in maimulte desene, perseverent. Alteori imagineaaleasa se schimba de mai multe ori, in forma sauin functia ei, semn al unei evolutii, de la violenla§i distrugere la echilibrare §i funqionare sana­toasa. Astfel 1ntr-un caz citat de autorulmentionat, 0 fetita de 6 ani abuzata sexual,desena constant dormitoare §i bai in care seaflau persoane expunandu-§i organele genitale§i angajate in raporturi sexuale. La sfilr§itultratamentului prin desen serial, imaginea dor­mitoarelor §i bailor se mentine, dar persoaneledesenate "dormeau fiecare in patul sau, came:'rele pareau curate §i luminile aprinse".

Utilizarea desenului serial evidentiaza treistadii Drincipale in aplicarea metodei pe copiiicu tulburari §i dezorganizari moderate, Fieearestadiu reflecta anumite imagini sau teme tipiee.

in stadiul initial, intre prima §i a ..i-a ~eji:1­ta, desenele reflecUi:

• 0 viziune globala asupra lumii imerioc.re acopilului;

• pierderea controlului imerr. §i prezen~asentimentelor de disperare §i iezIJadeide:

• stabilirea unui rapen inilial ell consilie­rul. care uneori. es::e i:l.:o;-porat intr-un desenin forma simbo1i.:t aJria~ului prietenos, pilotde avion. doctor Sen.: asistent.

In stadiul imem1ediar, de la a 5-a la a 8-a§edin1a. con1inutul desenelor pare a reflecta:

• expresia unei emotii in forma ei pura;• cont1ictul intre contrarii (rau/bine) §i

izolarea sentimentelor ambivalente;• adancirea relatiei dintre copil §i ajutorul

sau. La sfar§itul acstei faze, copilul folose§tedesenul pentru a comunica direct despre pro­blema dureroasa sau pentru a dezvalui unsecret.

Page 171: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

174

In stadiul terminal, de la a 9-a la a l2-a

§edinta, copilul tinde sa deseneze:• imagini care reflecta sensul stapanirii de

sine, al autocontroluJui §i valorizarii;• scene ce reflecta (1 imagisticii pozitiva: ab­

senta razboiului, violentei, luptei ..distmgerii;• simbolul central a1 sinelui (autoportret,

fOffi1e de manda1el:

'il scene ll!TIoristice:

• tablouri ee refJeeta deplasarea legaturii de

ati:l§aInent de Ia consiIier catre alte pcrsoane.

Pentru a exemplifica modul1n care poate fifalosit:'! metoda desenului serial in cunoa§terea §i

psihotcrapia copiilor, 'lorn pre1ua de la J.A.B.Allan doua cazuri eu probleme severe de com­

portam.ent In co!ectivitatea pre§coJara §i §cola­ra. Exemple1e se refera la doi copii, unul de 6

ani §i ee1111altde 7 ani, care proveneau din fa­milii destramate.

BiiieteJul se mutase de 14 ori 1'nviata lui. iarfetita era abandonata de mama sa, nemaiavandnici un contact eu ea.

Continutul desenelor ill stadiul initial alconsilierii.

• Desenele din acest sfadiu ilustreaza lu­

mea interna a celor doi copii. Baietelul mfati­§eaza camioane izbind ma§ini mici, omorandpersoane, trecand peste benzile §oselei §i ra­candu-se praf In casele de pe cealalta parte a

§oselei. Desenele fetitei prezinta intreaga lume"in fEkari", vulcani peste tot, cutremure depamant rupand lumea in bucati, case aruncatein aer, oameni prin§i in ele, rachete §i bombeexplodand. Tema centraHi In ambele cazurieste devastarea §i dezastrul.

• Desenele reflecta sentirnente de deznadej­

de. Temele primelor trei desene sunt revelatoa­

re pentru efectul traumei legate de incompe­

tenta, incapacitate a §i insecuritatea copiiIorprovocate de adultii importanti ai vietii lor.Astfel, Jipsa ajutorului transpare clar din

desenele fetitei care se reprezinta prinsa intr­un munte in timpul unui cutremur. Apar uneleincerdiri rudimentare ale eroilor de a incerca

sa scape distrugerii sau sa faca ceva pozitiv.

Oricum, in aceasta faza, fortele distructive saunegative ca§tiga intotdeauna .

Capitolul7

Din comentariul copiilor rezulta ca per­soanele prinse, ies din munte, dar sunt ucise cu

pietre, iar pe §oseaua desenata de baietel, cioc­nirile intre ma§ini sunt neintrerupte.

• Desenele reprezinta un mijloc de stabiHre

a contactului initial ell terapeutul. Frecvent,copiii folosesc desenele pentru a incepe sa.eonstruiasca 0 relatie eu terapeutul. Biliatul ainceput sa deseneze multe elicoptere §iaeroplane. zburand peste §osea. Apoi el a desenatharti §i labirinturi §i a incercat sa provoace eonsi­lierul pentru a gasi ie§irea: " Pariez ca nu §tii cumse iese din Iabirint..." La randul ei, fetita a conti­nuat sa-i ceara consilierului: "Poti ghici ce amdesenat?" Parea ca de fapt, in subtext, copiii

intreaba: "Ma intelegi? ~tii ce mi s-a intamplat?

E§ti destul de de§tept ca sa ma ajuti?" Fetita iicerea totdeauna consilierului sa-i scrie numele

pe [at a desenuIui.

In stadiul intennediar, de Ia a 5-a la a 8-a,desenele tind sa ilustreze urmatoarele:

• Expresia unei emotii in forma pura. Estefaza In care anumite sentimente dureroase sunt

separate de celelalte sentimente §i exprimate infonna pura. De exemplu, baiatul a continuat sadeseneze autostrazi, dar §i-a simbolizat depre­sia Iui prin desen: "camionul a disparut 1ntr-ogroapa mare, in mijlocul §oselei". Fetita §i-aexprimat intensitatea furiei printr-un desen ceinrati§a un uria§ revihsandu-§i mania pe gura,iar 1ntr-o lucrare ulterioara a reflectat tristetea

§i mahnirea ca ,,0 annata a fumicilor care carao lac rima uria§a, intr-un lac sigur, ca sa poatafi sparta rara a rani pe cineva".

• 0 lupta Cll sentimentele ambivalente. De­senele urmatoare au aratat, deopotriva fortepozitive sau negative, coexistiind ca egale. Ast­fel, intr-un desen, apare un bu§tean prabu§in­du-se la pamant, lncarcat cu explozive, dar seprevine omorarea in aer a mii de pasari. Intr­un alt desen, un copac rau arunca 0 suI ita spreun erou, dar un om de zapada va pune repedeun scut intre acesta §i sulita.

• Adancimea relatiei Cll eel care ajuta:consilierul. Acesta apare acum intr-un desen ca

imagine a ajutorului, a salvatorului. Baiatul adesenat un om intr-un elicopter care aduce

butuci pentru a repara gropile din §osea, pre-. . ,-cum §l proVIZll.

Page 172: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

175 Psihoterapia copiiului centrata pe metode experienlial-expresive

Fetita a desenat un uria§ binevoitor caresalveaza un baiat din inundatia care a venit pepilmant, dupa foc.

• DestiHnuirea problemelor profunde. Prinstabilirea relatiei terapeutice, copi]ulincepe saaibe ineredere in eel ee-i ofera ajutorul §i im­parta§e§te unele ganduri §i sentimente pro­[unde. Baiatuli§i define§te stare a "sunt trist" §ivorbe§te despre supararea lui in legatura cudesele schimbari de domiciliu, ca i-a fast greusa-§i faca noi prieteni, ca apoi sa-i piarda §idespre teama pe care 0 inceard la noul camin,gradinita, §coala. Fetita a desenat un copil carea ~;lcercat sa se sinucida pentru ea mama lui aplecat definitiv §i a comentat ca elinca se gan­de§te ia sinucidere cateodata. In acest momentimportant al terapiei, consilierul i-a spus:"Cred ca atunc! dnd mama ta a pIecat de aea­sa a fost intr-adevar foarte dureros pentru tine,ca §i in momentele in care iti doreai sa mori casa nu mai sim!i atata durere. Imi pare bine caimi spui despre aceste simtaminte".

Studiul terminal, de la a 9-a la a 12-a §edinta

Odata ce sentimentele eeie mai adanei §idureroase au fost exprimate simbolie §idestainuite verbal, ele tind sa se mi§te repedespre rezolvare. Desenele tind sa reprezinte:

• Imagini ale stapanirii, autocontrolului §ivalorizarii. Pentru baiat, traficul pe autostradarevine la normal, toate ma§inutele §i camioa­nele vor merge lin, benzile §oselei nu sunt in­dIcate, reparatia drumului e terminata; aparchiar tumuri de control pentru a pastra ordinea§i a "tine un ochi atent asupra traficului".

• Manifestarea imageriei pozitive. Nu maisunt nizboaie, conflicte, explozii. Fetita dese­neaza 0 scena insorita, cu arbori exotici §izambcte pe toate fetele.

Dupa 0 serie de desene in care apar ele­mente de umor, copiii deseneaza 0 linie. Totacum apar §i mandale, sub forma cercurilor,patratelor sau triunghiuriior in jurul imaginiicentrale. Treptat ata§amentul se deplaseaza de]a terapeut catre alte persoane, lueru vadit indesene, dupa care copiii spun de obicei: "Numai vreau sa vin aici" §i terapia J:nceteaza.

Imaginile pozitive interioare au fost resta­bilite, iar problemele comportamentale nu aumai fast semnalate.

Din studiile eazuistiee mentionate mai susrezulta valoarea incontestabila a desenuluiserial, nu numai ca mijloc de evaluare a starilor§i problemelor copilului in dificultate, dar §i caun suport terapeutic de exceptie. Atragematentia insa, ca utilizarea acestei metode estein primul rand de competenta psihologuluianalist, ell formatie de psihodiagnostician §iconsilier, a carui prezenta in orice institutie euprofil educational este 0 necesitate. Desigur,pedagogii §i educatorii pot apela la randullor ladesene, ca mijloace promitatoare pentru sem­nalarea unor probleme ale copiilor, pentruexprimarea sentimentelor lor §i stimulareaeomumcarii nonverbale, dar nu trebuie sa sehazardeze in a interpreta sau provoca diseutiiirelevante §i chiar periculoase prin diletantism.Este bine ea ei sa fie deschi§i in a colabora euspeeiali§tii psihologi ai eopilului, pentru caimpreuna sa gaseasca cele mai adecvate mo­duri de evaluare §i asistenta.

2. Alte mijloace expresive utilizatein psihoterapia copilului

2.1. Fantezia

Tehnicile fanteziei presupun folosireaintregului potential imagistic §i ele pot 11imbi­nate sau nu eu desenui §i mi§carea 11zic8..Analiza unei fantezii este 0 problema [oartecontroversata. Se pare lI1sa. ca pot avea locschimbari semnificati\'t tara produeerea ne­unui insight.

In psihoterapia copilu}ui abunda ideiledespre famezie. Odata eu lamarea ideii stimu­larii emisferei drepte §i interesului pentrueducatia umanista s-a produs 0 proliferare aciirtilor care trateaza astfel de subiecte.

Descriem in continuare cateva astfel de

exercitii de fantazare, unele dintre ele rega­sindu-se §i in studiile de caz.

Un frumos exereitiu de fantazare, descrisdupa Violet Oaklander (1988, p. 16) se nume§­te "Lupta".

Page 173: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

176

Copilull§i imagineaza eu oehii desehi§i caeste un mic vapor in timpul unei furtuni puter­nice. "lncearca sa-ti imaginezi ca tu e§ti uniculvapor §i explidi ceea ee simti. Vantul este pu­temic §i incearca sa scufunde vaporul. Valurileil izbesc cu putere. Vorbe§te-mi despre modulcum diferite parti ale eorpului tau trebuie sa selupte cu furtuna.

Cum iti comunidi diferite parti ale corpuluitau dadi vei ie§iinvingator sau lnvins din furtuna?

Pe nea§teptate vantul a ataeat pentru ultimaoara micul vapor §i apoi moare. Vapora§ul adi§tigat lupta!

Ce experiente reale de viata ai avut tu, caresa fie asemanatoare cu situatia dintre vantu]muribund §i 'Japora§ul invingator?

Imagineaza-ti CEt tu e§ti micul vapora§ caretocmai a invins furtuna. Ce sim!i tu fata defurtuna?

Imagineaza-ti ca e§ti marea furtuna caretocmai nu a reu§it sa scufunde vapora§ul. Cesimti tu fata de el?

Acum fa un desen despre tine Insuti cavapora§ intr-o furtuna".

Din aceasta situatie imaginara se desprindinfomlatii valoroase despre locul copilului inlumea sa §i cum face el fata forte1or exterioare.

Un aIt exercitiu care pune In evidentastrategiile copilului de a face fata obstacoleloreste "fantezia zidului" (1. Mitrofan, 1995):"ImagineaziHi ca mergi pe un drum §i penea§teptate iti apare In fata un zid. Ce faei tu Inaceasta situatie? Cum iti apare zidul? Ce simtifata de el?"

In fantezia "Pe§tera" apar temerile §i con­flictele ascunse ale copilului.

"Imagineaza-ti ca te afli in fata unei pe§teri.Pe§tera are 0 u§a mare In spatele careia se aflaceva care vrea sa iasa. Mergi, deschide u§a §ivezi ce se poate intampla".

Acest gen de fantezii pot fi eontinuate cudialog gestaltist astfel incat copilul sa poata de­veni con§tient de trairile sale.

Li se poate cere copiilor sa-§i imagineze casUnt ani male §i sa se scoata sunete ca acestea.Apoi sa vorbeasca despre animalul respectiv §isa povesteasca 0 istorioara despre el.

Capitolul7

2.2. Modelajul

Materialele pentru modelaj pot fi lutul,plastelina, aluatul, fiecafe cu calitati diferite.

Lutul ofera atat experiente kinestezice, cat§i tactile. Flexibilitatea §i maleabilitatea lutuluise patrivqte unei varietati de nevoi.

EI pare sa sparga adesea blocajele copilului,putand fi utilizat eu sucees §i de cei care aumari dificultati in exprimarea sentimentelor.Capiii suparati pot exprima supararea lor in lutin diverse forme. Cei care sunt nesiguri §ifrico§i pot simti un sentiment al controlului §istapanirii de sine prin intermediul lutului.Capilul agresiv poate utiliza lutul pentru a-Ilovi §i sfarama.

Un astfel de exercitiu eu lutul este urma­toru! (C.J. Mills, J.R Crowley, 1986, pag. 69):

,,lnchide ochii §i inml in spafiul tau interior.Simte lutul cu ambele maini penfru cateva minu­te. Respira de doua ori profund. Acum eu dorescsa fad ceva cu lutuI, cu ochii inchi§i. Degeteletale incep sa se mi§te.

Observa dadi lutul pare sa doreasca sa urme­ze propriul sau drum. Sau poate ca tu vrei ca elsa urmeze drumul tau. Realizeaza 0 fomllJ, 0 fi­gura. Lasa-te sa fii surprins de ceea ce se intam­pM. Vei avea doar cateva minute pent.YUa faceasta. Cand ai terminat, deschide ochii §i prive§tela ceea ce ai realizat. intoarce obiectul §iprive§te-l din diverse pa11i§i unghiuri.

Acum fii aceasta bucata de lut. Tu e§ti lutul"

In aIte exercitii eu lutul, copilului i se spunesa realizeze, cu ochii l'nchi§i, un animal, 0 pa­sare, un pe§te, reale sau imaginare sau cevadintr-un vis, ceva ee i-ar place sa existe sau samodeleze din lut: familia sa sau problema sa sauo imagine simbolica despre el insu§i sau i sepoate cere sa faca 0 poveste, 0 scena cu lutu! sau.

Limita de timp este de trei minute pentrufiecare tema §i s-a constatat ea aeeasta eliminaperfectionismul §i adesea conduce la rezultate .mult mai interesante decat timpul indelungat.

Modelajul poate fi realizat de un singur co­pil sau in grup. In acest ultim caz, copiii pot lu­era pe 0 singura bucata de lut sau pe propria lorbucata, asambland apoi obiectele realizate.

Page 174: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

177 Psihoterapia copiiului centrata pe metode experiential-expresive

2.3. Colajul

Colajul este realizat prin lipirea sau ata~areade materiale de 0 mare varietate pe hartie saupanza. Pot fi utilizate in colaj: hartia de toatetipurile, variate texturi, lucruri moi §i aspre,nasturi, poleiala, celofan, cartoane de oua, ca­pace de sticla, macaroane, fire de Hina, frunze,coji, seminte de toate felurile etc. Se utilizeazaeu succes pozele decupate din reviste sau carti,fotografiile.

Un colaj poate fi realizat in multe felurisimilar eu pictura §i jocul eu nisip.

Copiii pot povesti despre colajulin sine, itipot da un titlu sau despre procesul de realizareal colajului.

Colajul ajuta la eliberarea imaginatiei §ipoate fi utilizat ca exprimare senzoriala §iiemo­tionala.

2.4. Joeul ell nisip

Este 0 tehnica terpeutiea de sorginte jungi­ana §i simbolul joaea un rol important.

In aetivitatea sa terapeutica eu eopiii §iado­lescentii Dora Kalff a descoperit analogii intrecopilarie §i dinamismul integrarii personalitatiidescris de Jung ca principiul totalitatii.

Descriem in continuare cum apare jocul cunisip in viziunea D. Kalff.

Ea utilizeaza 0 cutie de nisip eu dimensiunilimitate (57 x 72 x 7 em); limitele sale actio­nand ea factor de reglare §i de protectie pentruimaginatia celui care se joaca. Jucariile sunt deo mare diversitate, ele reproducand eam tot cese poate sa existe in jurul copilului.

Joculin nisip al uhui eopil poate fi interpre­tat ea 0 reprezentare tridimensionaUi a unei si­tuatH psihice. 0 problema incon§tienta se ex­prima in cutia cu nisip, jucandu-se acolo ca 0drama. Conflictul este transpus din viata inter­na a copiluJui in viata externa §i devine vizibilpentru terapeut. Acest joe al imaginatiei dina­mizeaza ineon§tient §i aqioneaza astfel asuprapsihicului copilului.

Terapeutul interpreteaza pentru el insu§isimbolurile aparute in seria de jocuri eu nisip §iin unele eawri, jocurile sunt explicate copilu­Iui prin raportarea in situ alii cotidiene de viata,in termeni u§or de inteles.

Gratie exteriorizarii sale prin joe, problemaintema a devenit vizibila §i evolutia psihid.face un pas inainte. Pe de alta parte, structurilejocului §i detaliile sale furnizeaza terapeutuluiliniile directoare pentru tratament.

Dora Kalff considera ca, adesea, primul joclamure§te deja situatia; el contine, inlauntrulsimbolului, te1u1 de atins: realizarea sinelui.Dupa aceea, sunt eliberate energii noi pentru aduce la dezvoltarea sigura a eului.

2.5. Realizarea de pove~ti ~i povestiri

Crearea pove§tilor este 0 practica de primaimportanta ]'n psihoterapia eopilului. Utiliza·­rea lor in terapie implica: realizarea pove§tilorde catre terapeut §i povestirea lor copiilor; co­piii realizeaza pove§ti; utilizarea unor lucruricare sa stimuleze pove§tile cum ar fi picturile,testele proiective, marionetele, desenatul, jo­cuI cu nisip; deschidereacatre fanteziile interi­oare sau utilizarea mijloaeelor video sau audio,microfon de jucilrie sau un set TV imaginar.

Din pove§tile pe care Ie realizeaza copilu!.terapeutul este eapabil sa faciliteze insigh tunasupra conflietelor, frustrarilor sau mecanis­melor de aparare ale copilului.

Se considera cil pove§tile copilului sun: :'~.:::u§or de analizat decat visurile. asoci,qiil~ lit~r~§i alte productii ale adultului.

Problema principala a tera;Jeu:"::..lij;: :o;-i: 2.rfi cum sa utilizeze insightunle sal~ :~r2:::~..::i:~.

Dr. Richard Gardner a c:-e::.:..~fi:<::: ?n;;;'Z!­

aM a realizarii de pove~Ti" ! 2:J''':: O"r,:~2. 19S9.

pag.211).E1 cere maiintii.:c=,=:'..~i'C: ~~ :'C:Y~SL~asca 0

istonoara ~i es:~ ,,:~r,:1" ;::r::Jsf~ra §i cadrulpo\estirii. r~:.q:;l~ ~rr.::';:o:'.2.}~ale copilului

.. j ." v fiatune] ea]~ ":JLn::: :::O\;:S:lr:::a,aetermlna 19U-

ra sau Eguri}:::car:::-l reprezinta pe eopil sau co­respund persccmelor semllifieative din mediulsau. Apoi Gardner spune propria sa povestepomind de la acelea§i personaje, atmosfera §isolu1ii initiate ea §i in povestirea eopilului darofera 0 rezolvare mai potrivita la cele mai im­portante confliete. Fiecare poveste se terminacu 0 leqie sau 0 moralil derivata din situatiapove§tii. Se lncearca astfel sa i se ofere copilu­lui mai multe alternative.

Page 175: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

178

Terapeutul trebuie sa deschida noi cai nelu­ate in considerare in schema de gandire a copi­lulului.

Copilul trebuie ajutat sa devina con§tient demultitudinea de optiuni care sunt disponibilesa inlocuiasca pe cele inguste, autodistructive,care au fost alese de el.

Si basmele ~i legendele ofera un materialfoarte bun de lucru cu copiii. Ele se refera laemotiile universale de baza: dragoste, ura, fri­ca, furie, singuriltate, sentimente de izolare §ide a fi rara valoare.

Au fost publicate numeroase lucrari cuprivire la structura, semnificatia §i valoareaeducativa a pove§tilor. Una dintre cele mai cu­noscute este cartea lui B. Betelheim (1976)"Psihoanaliza pove§tilor cu zane".

Autorul este de parere ,ca basmele se adre­seaza "eu-lui {raged" al copilului §i favorizeazadezvoltarea sa, toto data eliberand presiunileincon§tiente §i precon§tiente. Taramul basme­lor ii dezvolta copilului capacitatea de a-§iconstrui §i verbaliza trairile §i proieqiile, rarasa-l primejduiasca, nici esential, nici etic.

Copilul are nevoie "de ceva" care sa-l fadi savada toate avantaje1e unul comportament con­form cu morala nu prin intermediul precepteloretice clasice, ci prin spectacolul "aspectelor tan­gibile ale binelui §i raului" care iau atunci pen­tru el toata semnificatia lor. £1 poate sa inveteprin basme "ca lupta contra gravelor dificulHitidin viata este inevitabila §i face parte intrinsecadin existenta umana, dar ca in loc de a seascunde, el trebuie sa infrunte in mod fermincercarile nea§teptate §i adesea injuste, trebuiesa vina de hac tuturor obstacolelor, sfaf§ind prinobtinerea victoriei" (op. cit., 1976, pag. 24).

Ch. Vandenplas-Holper (1993) evalueazacalitatile pove§tilor pentru copii in vederea sti­mularii socio-emotionale.

Se urmare§te analiza pove§tilor in functiede structura §i continutul lor in vederea des­prinderii prablemelor pe care Ie abordeaza per­sonajele prezente in poveste, care sunt valorilepe care acestea Ie vehiculeaza §i cu care lecto­rul sau auditoriul sunt confruntati in final,modul in care paate folosi terapeutul acestepave§ti in vederea stimularii socioemotionale acopilului.

Capitolul7

Modul de folosire al pove§tii ar fi urmato­rul: capilului cu 0 anume tulburare socioemo­tionala i se cite§te 0 poveste ce abordeaza a

tema care sa-l ajute sa iasa din situatia sa.

De exemplu, unui copil care este fricas §inu are incredere in fartele proprii i se spune apoveste in care eroul este invingator, se carac­terizeaza prin curaj §inu are nevoie de ajutoareexterioare in atingerea scopului. Se a§teapta camicutul sa se identifice cu personajul principaldin paveste §i sa incerce sa-l imite.

2.6. Metafora terapeutica

a. Pove~tile metaforice

Un element pe care, atat metafora literaracat §i cea terapeutica 0 au in comun este co­respondenta (Jaynes, 1976): "Noi trebuie safim capabili sa experimentam 0 sincronieimediata intre 0 metafora §i referentul sau" .

In metafora literara, corespondenta dintremetafora §i "referentul" sau trebuie sa fie su­ficient de stransa ca sa evoce simtul uneifamiliaritati imagistice: cititorul trebuie sa fiecondus in interiorul unei bogatii a imaginii,oricat de straina sau indepartata ar fi expe­rienta descrisa.

In timp ce descrierea este functia principala ametaforei literare, tintele metaforei terapeuticesunt modificarea, reinterpretarea, remanierea.

Metafora terapeutica trebuie sa evoce ataifamiliaritatea imagistica a metaforei literare,cat §i familiaritatea rationala bazata pe 0inte1egerea experientei personale.

Povestea, insa§i personajele, evenimentele,locurile, trebuie sa vorbeasca despre viataobi§nuita a eelor ce 0 asculta §i ea trebuie saaiba un limbaj care sa fie familiar.

Pentru a funqiona in sens terapeutic, estenecesar sa se creeze ceea ce Rossi numea

"portiune de realitate fenomenologica", incare lumea creata prin metafora terapeuticaeste experimentata de catre copil. Aceastacreeaza trei cai de relationare empatica intrecopil, terapeut §i poveste, care Ii da posibilita­te'a copilului sa se identifice cu personaje1e §ievenimentele descrise. Acesta este sentimentul

identific~rii care contine puterea transforma­toare a metaforei (Gordon, 1978).

Page 176: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

179 Psihoterapia copiiului centrata pe metoda experienlial-expresive

Copilul trebuie sa creeze 0 punte de conecta­re personaiii mtre sine ~ievenimentele din poves­te. In metafora terapeutica aceasta este facilitataprin reprezentarea problemei copilului suficientde exact astfelindit el sa nu se mai simta singur§i suficient de indirect sa nu se simta stanjenit,ru§inat sau rezistent. Odata cu identificarea estestabilita mtre copil §ipoveste sentimentul de izo­lare al copilului din jurul problemei sale("Nimeni nu are problema mea") este mlocuit cuun sentiment alimpaI1irii experientei ("Ei au 0

problema ca a mea"). Totu§i conectarea dintreproblema metaforica §i problema copiluluiramane insufieient con§tientizata, aceasta mndfina deliratete a metaforei terapeutice.

Intrebandu-se cum poate crea cineva paI1i derealitate fenomenologica prin care metafora te­rapeutica obtine aceste efecte, J. Mills §i R.Crowley (1986) au pomit de la studierea compo­nentelor basmelor. Ei considera ca basmele suntun exemplu excelent despre cum metafora poatefi utilizata atat literar cat §i terapeutic. Intr-unmod sau in altul, multe basme c1asice:

1) Stabilesc 0 tern a globala a conflictuluimetaforic in relatie eu protagonistul.

2) Personifid procese incon§tiente in for­ma eroilor sau salvatorilor (reprezentand abili­tatile §i resursele protagonistului) §i tidlo§iisau obstructionari (reprezentand fricile §i cre­dintele negative ale protagonistului).

3) Personifica situatiile de invi1tare paralele,in care protagonistul este victorios.

4) Prezinta 0 criza metaforica in interiorulunui context de rezolvare inevitabila, 'in careprotagonistul i§i invinge sau rezolva pro­blemele ..

5) Dezvolta un nou sentiment al identi­ficarii cu protagonistul ca rezultat al victo­rioaselor sale "calGtorii eroice".

6) Culmineaza cu 0 sarbatoare in care esterecunoseuta vitejia protagonistului" (op. cit.1986, pag. 65).

Metaforele terapeutice pot fi create prindiverse strategii: preluerand teme din pove§tilepopulare sau cele S.F., pove§ti originale bazate pemotive din basme §i pove§ti originale bazatc pepropria imaginatie a copilului §ia terapeutului.

o aIta sursa bogata de creare a metaforeloreste experienta din viata reala.

Terapeutul solicita §i utilizeaza experientepozitive ale copilului - hoby-urile sale, filme­Ie, personajele din desenele animate, tovara§ide joaca, animale, evenimente, amintiri careau avut efect benefic. Aceste asociatii placutepot functiona ea "bilet de intrare" in lumearesurselor inteme ale copilului. De asemenea,ele ajuta formarea "structurii cadru" (Brink,1982) a metaforei, utilizand scene, activitati §ievenimente familiare copilului.

b. Metafora artistica

o alta aplicare a metaforei terapeutice ce seaUiturautilizarii pove§tilor metaforice, integrandsistemele senzoriale §i evodind schimbareaincon§tienta 0 constituie metafora artistica.

Metafora artistica utilizeaza strategii de de­senare, jocuri din carton, create de catre copil §idand 0 aWl dimensiune experientei terapeutice.

Atat metafora povestirii cat §i metaforaartistica se focalizeaza 'in special pe integrareafunctionarii creierului drept §i stang pe nivelecon§tiente §i incon§tiente prin abordari multi­senzoriale. Deoarece metafora artistica implicautilizarea obiectelor 'in spaliu este atat multi­senzoriaEi dit §i tridimensionala. Aceasta ajU!amesajul terapeutic sa se exprime i11 termenitangibili, fizici. Se transmit astfel 1ntr-o ex­presie exterioara sentimentele §i senziqiiIe in­terioare §i in acela§i timp mintea inc(m~tjen~apoate exprima §i rezolva problema COpilliJU:pecalea reprezentarilor con§tiente.

o sa ne referim 'in continuare 1:::jeu:': dinmetaforele artistice descrise de J. :\LJ1s ~iR.Crowley 'in eartea lOT ..\letat~Jre teEpeuticepentru copii ~icopilu1 interior.·· i. L9 S 6.1.

Metafora ..Curn sa fa:i mai bine sufe-

rintei" 0986. pag. 1--1-1a fost creata pentru a-Iajuta pe copii sa faca fClladurerii fjzlce. Scopulsau este de a fumiza un instrument artistic princare (l) senza\iile dureroase pot fi obiectivate §i(2) In acela§i timp se poate avea acces la resur­sele interioare. Aeeasta tehnica, folosita caadjuvant in demersul diagnosticului §i trata­mentului medical nu este utilizata sa maschezedurerea, ci mai degraba sa 0 controleze, sla­beasca sau ajuta copilul sa se disocieze de ea.

Ea presupune trei pa§i simpli in care copilul. este pus sa deseneze:

Page 177: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

180

1) Cum apare durerea chiar acum;2) Cum apare starea de bine (lipsa durerii);3) Cine poate sa ajute primul desen sa se

transforme In a1 II -lea desen.Aceste desene servesc mai multor scopuri.In primul rand, ele 11pot ajuta pe copil sa se

disocieze de durere prin transformarea ei Intr-oimagine pe hartie. Rolulincercarii de a aduce 0imagine vizua1a a durerii activeaza "nivelul se­cund a1 con§tiintei" (Rossi, 1972) eare-l ajutape capil sa se deconeeteze de la simtul durerii.

Jl.J doilea scop este acela ca redarea durerii1ntr-o imagine tangibiHi da eopilu1ui un sens alcunoa§terii care este In relatie eu sensul mi§cariide la necunoscut la cunoseut. Acesta este unpas important in a ajuta copilul sa ca§tige unsim! a1 controlului durerii

Ai treilea scop al desenarii este de a ajuta sase manifeste sistemul senzorial care este nefo­losh de catre capil. Copilul bolnav este blocatpe un dureros canal kinestezic,

Capitolu! 7

Toata atentia copilului este in mod obi§nuitcentrata pe sentimentul de a fi bolnav. Desena­rea modului cum arata durerea ajuta sa sa aeti­veze alte patti ale ereierului, care difuzeazaatentia §i furnizeaza 0 bogatie de resursepretioase.

AI patru1ea seop al desenarii este unul alputerii de implicare. Prin a-I cere eopilului sadeseneze cum arata 0 stare de "mai bine" tera­peutul sugereaza ca "mai bine" exista.

Cand copilulintelege §i ineepe sa deseneze,actiunea sa semnifidi ca "mai bine" este deasemenea 0 realitate potentiala. Incepe acumsa construiasdi un "pod" metaforie de la dis­eonfort la eonfort, utilizand propriul sau "me­dic incon§tient". Acest pod este produs in inte­riorul celui de-al doilea desen §i apoi devinereal §i concret in al treilea desen, care descriein mod simbolic abilitatile §i resursele copiluluipentru a-I actualiza.

j:.:ere3

2Pod metaforic

Sentimente mai bune

1. Deseneaza cum arata"Medicul incon~tient"2. Deseneaza starea de

durerea3. Desen ce va ajutabine

I

Pictura I sa se schimbe inImplicatii ale bineluiI

Pictura II!

Disoeiere de durere Simbolul vindecatoractiveaza resursele §ipotentele incon§tiente

0"

"

o alta metafora artistica ereata de J. Mills §iR. Crowley este "T erapia prin desen animat".Ei pornesc de la ideea ea personajele dindesenele animate §i aventurile lor sunt ipso

lacto, simboluri puterniee pentru multi copii §ide aeeea e1epot fi utilizate cu u§urinla ca alter­nativa metaforicil pentru lucrul ell frieile, anxi­etalile, conflietele copiilor.

"T erapia prin desen animat" poate fi utili­zata in conjunctie cu orice aWl interventie te­rapeuticiL

Astfel, personajul favorit din desenele ani­mate poate fi ineorporat intr-o povestire meta­forica, desenat sau deeupat ca scop sau ajutorin "joeul panoului resurselor", transpus intr-omarioneta ill "jocul magic al marionetelor"

sau desenat ca parte din "desenul resurselor in­terioare".

La nivelul con§tient, personajele din dese­nele animate pot deveni importanti prieteniimaginari ee aeompaniaza pe copilin eabinetuldoctorului (Gardner §i Ohness 1981) sau dandeopilului suport emotional in relatia cu "te­roarea" §eolii sau ajutandu-l sa faca fat a co§­marurilor.

La nivel incon§tient, ajutoarele din desene­Ie animate simbolizeaza f0rte1e §i resursele in­terioare ceea ce explica atraqia eopiluluipentru un anume personaj.

De exemplu, in eazul unui eopil cu eo§ma­ruri, tehniea terapeutica ar putea decurge astfel:

Page 178: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

181Psihoterapia copilului centraUi pe metoda experieflfial-expresive

1) Deseneaza cum arata co§maml;2) Deseneaza ce personaj din desenele ani­

mate te-ar putea face sa te simti In siguranta;3) Cum poate arata stare a ta de mai bine".

2.7. Marionetele

Este mai u§or pentru copil sa vorbeasca prinintermediul marionetei care spune In moddirect de ceva ce lui Ii vine greu sa exprime.Marioneta implica deta§are §i copilul se simte111 siguranta sa releve ceva din intimitatea sa 'inacest mod.

Ca §i aite materiale artistice, marioneteleservesc atat In scop diagnostic, dit §iIn terapie.In terapie ele pot fi utilizate in diferite moduri:1'n exercitii conduse de terapeut, spontan 111

timpul terapiei sau 1:n teatml de marionete.Mai jos descriem ciHeva dintre acestea (J. A.Malarewicz, 1992, pag. 105).

I se poate cere copilului sa aleaga marione­ta §i sa fie vocea marionetei: "Spune de ce aifast aleasa". Apoi copilul vorbe§te prin "inter­mediul marionetei despre sine.

Copilul alege una sau doua marionete care­i amintesc de el sau de cineva pe care-l cu­noa§te.

In orice situatie, terapeutul sau un alt copilsau chiar grupulii poate pune marionetei arieetip de Intrebare.

Un alt exerciliu de interaqiune esteurmatoml:

• In timp ce restul gmpului prive§te, copi­lul §i terapeutul sau doi copii aleg cate 0 mario­neta §i acestea comunica nonverbal una eualta.

Sau:

• Uti copil alege doua marionete §i eleinteraqioneaza nonverbal, apoi verbal, In timpce restul gmpului prive§te.

lVlarionetele introduc aite marionete sau

alti copii.Se constata cum copiii se exprima mult mai

u§or prin intermediul marionetelor §i chiareomunica mai u§or eu marioneta aleasa deterapeut decat cu terapeutul i'nsu§i (mai ales.... \copn mICl!.

In teatnd de marionete COplll povestescistoria lor prin intermediul marioneteJor.

Tema poate fi aleasa de catre sau decatre terapeut, care se bazeaza in alegere pc 0anume situatie problematica In viatu copiluluisau poate realiza un spectacoJ dedragul distractiei.

Se folose§te 0 varietate de marionete: unbarbat, 0 femeie, un euplu de fete, un cuplu debilie1i, un diavol, 0 vnljitoare, un crocodil, untigm, un bebelu§, un rege, un caine §i muiteanimale §i papu§i ce pot fi folosite ea mari­onete. Pot fi de ajutor adaugarea: unci papu§i­doctor, un lup, unele figuri de bunici, unpolitist, un §arpe.

Copiii nu numai ca pun in actiune situatiilede viala prin intermediul diferitlor marioneteoar ei Ie identifiea eu u§urinta eu variate"par'~i" din ei. Uneori, prin jocul marionetelor,ei sunt capabili sa-§i rezolve eonflictele inte­doare mai bine §i sa Ie echilibreze §i sa integre­ze multe aspecte din ei 1'n§i§i.

2.8. Terapia prin. Joe

Joeul continua sa fie una din caile principa­Ie de luem eu copiii in tempie. EI ajuta 12.

realizarea raportului necesar dintre terapeut ~icopil §i poate fiun bun instrument diagnostic_

Poti observa 1a copil dind se joaea m'11t:lueruri despre maturitatea, inteligenta, imagi­natia §i creativitatea sa, organizarea co ~::citi·.::.orientarea in realitate, volumul atem;iei. at'Hitile de rezolvare a problemdor. IL': ::>~:-'::­a intra in contact §i a§a mai departe C:::::.':

paate de asemenea sa seioace ;:<,~:::: s.:-~:exprime sentimentele §i ganGi.;ri;:

P'h l' M K1' - -_ S1 ana Ista~. ein pr:Ye~:e -::-c-..:_c:: -,.",

tip de reprezentare simbo:ic': :: ::':::-.::e:::::iincon§tientului §i-l interprete2.Z': :a ata::e.

Waelder declara ca ioci.:l a:::.:c: c

oportunitatea de a asirncl:: crepta: ceea ce lI'viata rea1.1ar putea Ii di::1cils::' ~ntegreze, iarErickson nume§Ie Joe:;' ..calea regaL.'!de intele­gere a eforturiior ego-c.iui infa::-ltilla sintez3.".

Se considera Cj-j~l ::2_ jocu] 2ste formalului de auto-terapie. prin care lucreaza adeseaasupra confuziilor, anxietatilor ~i confl.ictelorsale.

In terapie, jocul se poate realiza in acela§imod curn se utilizeaza 0 un desen, 0scenii din jocul ell nisip, un speetaeol eu ma­rionete sau un Joe dramatic improvizat.

Page 179: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

182

Violet Oaklander ne imparta§e§te ill eartea sa"Gestaltterapia la copil §i adolescent" manierelein care utilizeaza jocul 'in cadrul terapiei(1988, p. 60).

"Observ procesul copilului. Cum se joacael, cum se apropie de materiale, pe care Iealege, pe care Ie respinge? Care este stilul saugeneral de joaea? Este organizat sau dezorgani­zat? Care este paternul sau de joc?

Observ eontinutul jocului 'in sine. Se joaeael dupa anumite teme? Agresiune? Ingrijorare?Exista 0 seama de aeeidente de ma§ini, deavioane?

Observ modurile de contact ale copilului.Realizeaza el un bun contact cu sine §i cu joculdnd se joad? Realizeaza contact intreobiecte? Intra. oamenii, animale]e, ma§inile incontact unele eu altele? Se pnvese, varbescunele cu altele?"

Terapeutul po ate direqiona cOTI§tientizareacopilului asupra procesului jocului §i contactu­lui din joe. Ii poate spune: "Pari sa fii earnlent"; "Nu te-am observat niciodata sa Ie a­tingi"; "Acest avion este singur" .

Daca. partenerul se repeta in timpul joculuiterapeutul poate directiona intrebarile catreviata copilului. II poate Intreba: "Iti placIucrurile ordonate acasa?", "Iti murdare§tecineva camera ta?"

I se poate cere copilului sa se opreasca laorice punct a1jocului §i sa-l repete, sa accentu­eze sau exagereze aqiunea sa.

Sau i se po ate cere sa se identifice cu oriceom, animal, obiect §i apoi se aduce situatiaInapoi la copil §i la viata sa.

"Te-ai simtit vreodata ca aceasta maimuta?""Te-ai simtit vreodata ingramadit?""Te-ai aflat vreodata Intr-o lupta ca ace§ti

doi soldati?"Se produce un nivel de integrare tocmai

prin expJimarea situatiilor. sentimentelor. anx­ietatiloL In mod deschis. Integrarea se produceatat prin exprimarea desehisa, ce poate fi sim­bolid sau directa, cat §i prin experimentareade catre copil a situatiei de joc In siguranta,intr-o atmosfera permisiva.

9. Dramaterapia

Dramaterapia este 0 forma de psihoterapie acopilului In care spontaneitatea jocului dramatic

Capitolul7

ca §i interventiile terapeutului ajuta copilul sa seexprime, sa 'inteleaga §i sa lucreze asupra con­flictelor sale, sa produea insight-ul §i schim­barea. Prin utilizarea mijloacelor expresive cumar fi papu§i, marionete, material senzorial,jucarii care evoca imagini nonverbale §i sche­matice, copii eu tulburari sunt ajutati sa ajungala invoiala eu dificultatile lor.

R. Gardner, creatorul "tehnicii povestirii mu­tuale" a observat cum ill timpul povestirii, eopiiidoreau in mod spontan sa gesticuleze, sa into­neze, sa joace anumite roluri §i cum illtr-adevar,dramatizarea spore§te eficacitatea tehnicii.

El crede di terapeutul insu§i trebuie sa aibalibertatea de a se rostogoli pe podea, sa imitediferite animale etc. Terapeutul trebuie sa poa­ta inca mai mnIte roluri in acela~i timp §i saaiM capacitatea de a fi simultan actor, regizor,scenarist, coregraf.

Dramatizarea Imbogate§te comunicareaterapeutidi §i poate servi la antrenarea eopilu­lui in tratament. In acest eaz, importanta nueste in primul rand transmitera mesajului ver­bal, cat mai ales stimulii nonverbali (fizici,kinesteziei, vizuali, taetili, olfactivi §i uneorigustativi). "Astfel, expunerea multisenzorialaspore§te semnificativ §ansele ea terapeutul safie auzit §i ajuta ca sa fie receptionat mesajul"(Schattner, Courtney, 1981, p. 211).

In dramele creative, copiii pot dezvolta 0con§tiinta totala de sine-corp (prin mi§carileeorporale §i expresia faciala), simturi, imagi­natie, intelect). Ei joaca parti din ei in§i~i §i pemasura ce joaca devin mai con§tienti de ei in­§i§i, mai implicati, mai reali. Aetivitatea jocu­lui dramatic serve§te de asemenea sa transmitaideile §i fanteziile ascunse. In dramaterapia detip gestaltist stint prezcnte exercitiile de con~ti­entizare senzoriaHl, pantomima §i la un nivelmai Inalt improvizatiile dramatice in care inter­vine §i llinbajul verbal

Se eonsidera ca pantomimarea simplelorimagini senzoriale utilizand expresiile vocale §imi§cari1e corpului In afara cuvintelor-intensifi­ca con§tientizarea senzorialil. La un nivel maicomplex pantomima poate implica exprimareaactiunii §i interactiunii prin interrnediul mi§ca­rii corporale, comunicarea sentimentelor §idispozitiilor, dezvoltarea personajelor, jucareaunei pove§ti, totulln afara cuvintelor.

Page 180: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

183Psihoterapia copilului centratii pe metode experienlial-expresive

Copiii care au participat deja la mai multeexperiente pantomimice vor adauga cu u§urin­ta limbajul verbal in jocul dramatic.

Terapeutul poate observa cum i§i utilizeazacopilul corpul, observa rigiditatea sau u§urintami§carilor. Vede astfelin mod clar incurcaturilecopilului, ariile in care dezvoltarea sa a ramasIn urma, nevoile sale.

Sunt importante, in aceea§i masura, atatprocesul jocului dramatic, organizarea §i desIa­§urarea sa, cat §i continutul ce reiese din joc.

La terminarea unor exercitii dramaticecreative 11 putem intreba pe copil despre ceeace s-a intamplat, ce a fost pemru el, ce simte elaC'um etc.

Violet Oacklander gande§te insa caexperienta In sine determina schimbarea nudiscutia. "Copilul experimenteaza diferitc situ­atii in joc, con§tientizeaza diferile parti din ei,intr-un mod ce poate fi dificil sa-l exprime incuvinte". (op. cit., p. 40).

Jocul de rol direct §i inversarea rolurilorsunt tehnici dramatice ce pot fi utilizate interapia copilului. in prima situatie copilul sejoaca pe sine (l§i joaca propriul rol) fat a de 0alta persoana care joaca un alt rol.

in a doua situatie, eroul dramei joaca rolulcelui care i se opune In viata reala. Astfel, seproduce rapid §i eficient con§tientizarea,copilul se vede pe sine cu ochii altora §i invatasa se puna in situatia altuia.

in gestaltterapie este prezenta tehnicascaunului gol. Ea a fost creata de Fritz Peds caun mijloc de provocare a unei con§tientizariimportante §i mai multa claritate in munca te­rapeutica. Se lucreaza atat asupra situatiilorprezente, cat §i a celor neterminate din trecut§i a celor proiectate pentru viitor, toate fiindaduse in "aici §i acum".

Pe scaunul gol pot fi puse diferite persoane

din viata copilului, parti din personalitatea sasau simboluri ale cuiva. Tehica scaunului golc:ste un ajutor in clarificarea unei sciziuni §ipolaritati din personalitate, 0 c1arificare careeste esentiala in procesul de centrare.

Perls a creat jocul "cainele de sus" §i"cainele de jos" utilizabil §i in terapia copilu­lui, in care pacientul joaca pe rand cele doua

parti ale eului aflate in opozitie, prezentand §iargumentand punctele lor de vedere.

Tehnica poate merge mai departe, pacien­

tul proiectand In pozitiile 3, 4, 5 alte parti aleeului sau. Astfel, aflat in pozitia 3, eli§i comu­nica impresia pe care i-a Iacut-o dialogul din­

tre pozitiile 1 §i 2 §i ce gande§te §i simte despre

situatiile create.

Cu dit Inainteaza in pozitiile 4, 5 §i chiar 6pacientul exprima remarci §i impresii ce spo­resc in con§tientizare §i obiectivitate.

Acest exercitiu al metapozitiilor nu numai

ca determina un echilibru interior mai bun, ci

iti pune in valoare capacitatea imaginativa §i Jtiof era con§tientizarea faptului ca poti abarda aproblema din multiple pozitii, efectul imediatfiind activarea resurselor interioare.

In sistemul terapeutic allui Pearls se pune

un accent important §i pe analiza viselor,"diferitele parti ale visului nu sunt altceva

de cat parti ale personalitatii noastre".in general, visele servese 0 varietate de

functii pentru copii. Ele pot fi expresia anxi­

eUitii - lucmri care-l nelini§tesc. Ele potexprima sentimente pe care capilul se simte

incapabil sa Ie explime in viata reala. Ele pot

descrie dorinte, trebuinte, fantezii, Intrebari §icuriozitati, atitudini.

In gestaltterapie scopul este de a-I ajuta pe

capil sa invete despre el insu§i §i viat3 sa prLintermediul viselor sale.

Copilul poate juca diferite pal1) d:r. 'is. 52.'J

sa se angajeze in dialog sau sa des;:rie ;:adrul

visului. Terapeutul trebuie sa fie 2.tnt 1a respi­

ratia copilului, la postura copiL:lui. expresiafaciala, gesturi, inflexiunile yoc:i. Insa el nu

analizeaza §i nu interpreteaza 'isul. :\'umai co­

pHul singur poate deyeni con~tient de ceea ce,isul incearca sa-i comunice.

3. Demers ex-presiy-gestaltist Inpsihoterapia copilului. Studii de caz

Experienta noastra ne-a condus la cateva

observatii relevante de cazuri clinice in care

am aplicat tehnici de psihoterapie expresiva §i

gestaltterapie (E. O. Vladislav, 1996-1997).

In primul rand, au interesat motivele pentmcare copilul este indrumat spre psihoterapie.

Page 181: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

184

Copiii, afliindu-se aproape intotdeauna intr­o pozitie de stricta dependenta fata de parinti,~coalil sau autoritati, nu se prezinta spontan laconsultatii, ci sunt adu~i de catre altii, in urrnaunui §ITde incidente, conflicte latente sau man­ifeste. Putini parinti solicita ajutor psihologicpentm copiii lor in cazul cand ace§tia prezintau§oare elemente simptomatice in comporta­ment. Cei mai multi se indreapta spre cabinetulde psihoterapie atunci cand situatia incepe sa fiefoarte dificila, uneori insuportabila, atat pentrucopi, cat §i pentru parL.'1ti.Chiar daca parintii nusunt direct afectati de comportamentul copilu­lui, ei traiesc discomfort, anxietate sau simt catrebuie sa faca ceva in aceasta privintiL

Uneori parintii i§i aduc copili la terapie pen­tru ca ace§tia au suferit incidente traumatice(abuz, molestaf(', accident, llloartea sau irnbol­navirea cuiva drag) §i doresc sa fie sigun ca sen­timentele traite de catre copii nu-i 'lor cople~i §inu 'lor avea erect negativ pe tennen mai lung.

Cei care indruma adesea copiii spre psihote­rapie sunt medicii care selecteaza cazurile ce aunevoie de ajutor psihologic.

Doar in mod ocazional copiii se adreseaza eiin§j~jpsihologului §iei sunt mai ales adolescenti.

Din interesul preliminar, atat cu parilltii, cat§i cu copilul §i din evaluarea psihologica amdesprins obiectivele demersului terapeutic.Tehnicile expresive folosite in procesul tera­peutic releva permanent noi informatii cu privirela pacient. De aceea, obiectivele se pot modificape parcursul procesului terapeutic.

Initial, am desprins trei tipuri de obiective:- din perspectiva parintelui;- din perspectiva copilului;- din perspectiva terapeutului.In iIltegrarea §iaprecierea informatillor despre

tulburarea copilului, am tinut cont de remarca luiL. Kanner ca diverse manifestari "anormale"descrise de catre pannti in plangerile lor, nu re­prezinta de fapt simptome strict obiective pe caretrebuie sa Ie Iuam ca atare, ci descrieri mcarcatede un mare grad de subiectivitate. Manifestilri caobraznicia, irascibilitatea, agresivitatea ~inesupu­nerea nu reprezinta intotdeauna veritabile mani­festari dizarmonice ale copilului, ele sunt de celemai multe ori expresia unei rela!ii necorespunza­toare intre parinti §icopil.

Capitolul7

De aceea, expectatiile §i dorintele paThltilorconstituie doar 0 parte a obiectivelor procesuluiterapeutic.

Pentru copil, aducerea la cabinet semnifica decele mai multe ori un moment de mare tensiune,de criza, ei fiind prezentati ca "vinovati" in fataautoritatii. Aceasta pozitie de dependenta, deinferioritate, de culpabilitate §i teama de masurineplacute, genereaza a serie de manifesmri deintensitate variabiia cum ar fi plansul, refbgiul intacere, aroganta sau conformismul exagerat.

A fost necesar sa cream 0 atmosfera caIda,empatica, in care i-am ajutat pe copii sa-§i expu­na problema din punctul lor de vedere, sa-~iexprime sentimenteIe, gandurile §i credintelefata de aceasta situatie. Printr-un dialog cald,supOltiv §iprietenos, i11care copilul simte ca esteacceptat §i valorizat, se desprind obiectivele te­rapiei, a§a cum apar ele din perspectiva copilu­lui.

~tiut ftind faptul ca terapia psihologica presu­pune existenta relatiei lntre terapeut §i client, afost necesar ca prill dialog sa reiasa scopurile §iobiectivele comune care sa ghideze intalnirileterapeutice dintre mine §i copil.

Obiectivele terapeutice din perspectiva meaca terapeut au decurs pe de 0 parte din pozitiateoretica pe care ma situez §ipe de alta parte, dinanaliza datelor obtinute din anamneza, interviulpreliminar §i diagnosticul psihologic. Am con­statat ci:lintre cele trei tipuri de obiective existilgrade diferite de apropiere §i departare, eletinzand sa se apropie din ce in ce mai mult pemasura ce se avanseaza ill procesul terapeutic.

In studiile de caz de mai jos prezentam stra­tegia ~i demersul terapeutic, motivand alegereadiferitelor tehnici, precum §iefectele oblinute,ilustrand cu secvente din dialaguri §i desene alecopilului.

Secventa finala a studiului de caz va fi acor­data discutarii c3.§tigurilorterapeutice. Se poatevorbi de efeete de suprafata, direct observabile §imanifeste in comportamentul copilului §i efectede profunzime cu aqiune latenta, la nivelul dez­voltarii personalitatii acestuia §i care se instalea­zEiabia dupa un oarecare interval de la sfar§itulcurei terapeutice.

Principalul ca§tig, lnregistrat in taate cazurileclinice asistate, este imbunatatirea capacitatii deexprimare §i con~tientizare a trairilor interioare,ca§tigimplicat chiar de folosirea tehnicilor expre­sive §igestaitiste.

Page 182: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

185Psihoterapia copiluiui centraia pe metoda e}{per!el1~ial'expresjYe

3.1. Studiu de ca": (un tic vocal sau tuse"psinogena"?)

Andrei are 9 ani, este clasa a III -a §i a fostadus la cabinet de ditre mama lui din cauza

unui tic ce aparea ca 0 tuse deranjanta pentmel §i pentm cei din jumllui (familie §i colegiide §eoalil)

Acest tic apamse in urma cu doua luni dupao raeeala §i nu a fost deseoperita nid 0 eauzasomatica in urma analizelor.

Din anamneza reiese ca parintii au divortatin urma eu trei ani, Andrei asisu'ind la multecerturi dure intTe parinti. Tatal era a1coolie §il§i molesta sotia. In prezent parintii sunt iara§i:11 proces pentm ea tata'] 11pretinde pe Andrei.

Biliatul este foarte speriat de perspeetiva dea locui eu tatin san §i traie§tc momente de pa­nid ori de catre ori acesta da telefon .

Andrei mai are 0 sora mai mica cu trei anipe care nu 0 poate suferi pentm ca i se pare caseamana fizic cu tatin. Copiii sunt in penna­nent conflict §i mama are tendinta de a-I pro­teja mai ales pe baiat pentm ca este "bolnav".

In intervalul preliminar, Andrei mi-a spusca el tu§e§te ca sa-§i dreaga vocea. Simte 0 pre­siune in gat care-l apasa §i atunci nu mai poatevorbi. El uiHi ce a vmt sa spuna inainte sa aparatusea §i spune, adesea, anumite lucmri "candnu trebuie".

El are tendinta de a vorbi incet §i prezL·"!:.",

unele dificultati de exprimare §i de comunicare.La §coala are rezultate bune, fiind un copil

cu intelect peste medie §i silitor.Din "desenul omului" reiese ca este fixat pe

mama §i pe trecut, este introvertit, egocentric,activ §i imaginativ. Desenul mai indica §i ten­dinta de a fi impulsiv, nevoia exeesiva de secu­ritate afectiva §i nevoia unui suport solid.

Un prim obiectiv al demersului terapeutictinfmd cont de situatia familiaHi tensi0nala cenu poate fi inca rezolvata, a fost acela de a-Iajuta pe Andrei, prin tehnici expresive, sa-§iexprime sentimentele §i pozitia sa fata de tic,iar prin lucml imaginativ pe metafora §i simbolam intention at s8-1 ,tjut sa se deschida spre noicai de rezolvare a conflictll1ui interior.

In prima. ~edinta I-am mgat sa-§i desenezesimptomul, motivul pentm care i-a apamt, cumapare gatul lui atund cand are tusea §i cumapare atunci dlnd acesta va disparea, precum §icine 11ajuta sa scape de tensiunea din gat.

A desenat 0 pata galbenil ca a floare cucinci petale care spune ca ii acopera carzilevocale atunci cand apare tusea. Simptomuleste provo cat de doua maini de barbat, eare-iblocheaza gatul §i nu-llasa sa vorbeasca. Ceacare ii vine in ajutor este 0 mana buna care 5::'

lupta eu mainile (§i ea 11scapa pe Andrei cetensiunea din gat . figura 1).

,¥1~.,./ ~ if"'"'~~ L.,....)-'

~,. ".,'< 'v' t'

; ~.•.~ ~~:~.~

~,~\,.,.~Figura 1

~:~;e..~

"" ',y~~"'; ~. ~""J,,1~'

~~ .~~~~~!;J!. "--

.,.",. """,....,; .•..... ,....-

-~

•••..•.-. .•• -; •.. ), •.4"')~~. ,"";;-::;;

o

"<'.14p/f,h}' ,. ~Jl

\. 'JJ.(( f 't/'j ~:f1.;'L--/ ~LI

~n/J..... t....."J,f-"~,t:o --/, •• )1

",,'~~

'l-

=",J' n:.h··",( ~>:"1;.)

.,11> . ~ .... #'

N~\.··· {li11A1'1~, Z/',, f"" , .••. ' .

'~ .. -'.-",-..:.:~-<8'*'.-" \•...,,,,*,,' ""?:"Jo':" •.

fpJ~;#o.4:1it~:¥' -""~

.'. '*'..,;t'••.••.~''''.,."

~~~~. , .~"%f«.... .•••. f ~ i:c.'.'." 'li,'>~,.,.\)

~--~J>A Ni EL/} :;~'

,<'. " .

4.~lJ""..

l~"\'I '.~f I ,"\,<& \.;p

II

I

IL-- . _

Page 183: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

186

Am folosit 0 tehnica de fantazare rugandu-lpe copil sa inchida ochii, sa intre in spa~iul sauinterior §i sa-§i imagineze lupta dintre cele treimaini. El descrie foarte implicat §i nuan~ataceasta batalie §i spune ca mainile rele suntinchise intr-un patrat in interiorul gatului(camerele lor) §i prin faptul ca trag de col~urilepatratului se formeaza simptomul.

I-am sugerat sa-§i imagineze 0 lumina albacare vine §i mangaie mu§chii gatului ajutandu-isa se destinda. Aceasta vine in ajutorul mainiibune.

Dupa ce §i-a imaginat acest lucru, baiatul a

Capitolul7

semnalat apari~ia unor "lumini negre" pe careI-am STatuitsa Ie ignore.

Intrebiindu-l ce s-ar intampla dadi arinvinge mainile cele rele, Andrei mi-a spus cael ar mai putea sa vorbeasea foarte pu~in, dar elcrede ca 0 sa invinga mana cea buna in final.

L-am rugat sa Ie intrebe pe mainile cele reledaea au eeva impotriva sa-l ajut pe Andrei sa sevindece. Dupa un moment de tiiccre, el ml-araspuns ell acestea sunt indiferente fa~a deorice intervenjie de din afara §i stau inehise incamerele lor. Insa mana buna vrea sa 0 ajut. Eaare nevoie de ajutor pentru a invinge .

•..,.,.,'

'K '."..."'.... ,

.;('it .•.••.rflf'I..I..'"It .....?'"Iii·~ ..::':'::':':';'::':':::;.:.:.::.,';<:";:;:'\:::";:';:;:;:::;.

Figura 2

Page 184: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

187 Psihoterapia copiluiui centrata pe metode experienrial-expresive

In continuare, folosind tehnica fantazarii,

Andrei a reprodus 0 naua diseutie intre eeledoua tipuri de miiini. Din dialogullor au reie§iturmatoarele idei:

• miiinile rele au aparut prima oara dupa

o raceaUi, dar le-a mai simtit ca.nd Tacea tata]sau scandal in casa;

• mainile rele nu doresc sa-l lase peAndrei sa se vindece, ele vor sa-l determine sa

nu mai poata vorbi;

• presiunea din gat este un patrat care arvrea sa inchida mana cea buna.

Dupa ce I-am pus sa-§i imagineze luminaalba ce-i detensiona gatnl, Al1drei a declarat camainile rele ar putea deveni §i bune.

Am eonsiderat aceasta idee de transformare

ca un prognostic bun pentru terapie.In urmatoarea §edinta mi-a spus ca nu mai

tu§c§te a§a de des ci mai mult i§i drege vocea.Are dese conflicte cu sora mai mica. Bunica

spune ca Andrei plange din orice.Legat de "lucrul pe metafora", copilul mi-a

spus ca nu mai simte mainile a§a puternic pe gat.~edinta aeeasta nu am mai luerat ell imagi­

narea luminii albe, §i am mers pe ideea trans­formarii mainilor.

T: ,,Imagineaza-fi cum mainile rele devinu§oare, {oarte u§oare, se fndeparteaza de gatultau ca ni§te aripi de culoare gri deschis, se Inde­parteaza din ce In ce mai mult pana dispar((.

Am ales aeeasta euloare pentru ca se §tie caare efect sedativ.

L-am STatuit sa foloseasca acest exercitiu alindepartarii mainilor de gat ori de cate ori simtevreo presiune in gat §i vrea sa-§i "dreaga" vocea.

Apoi am realizat impreuna un desen prin

tehnica cooperarii §i I-am rugat pe Andrei sarealizeze 0 poveste plecand de la acest desen. A

numit-o "Povestea animalelor".

Pe scurt, pavestea era despre 0 ratu§ca pecare 0 urmarea un lup ce vroia sa 0 mananee.

A salvat-o ins a un ratai. In final, ratu§ca a sca­pat u§or vatamata (cateva pene rupte) din

ghiarele lupului §i s-a ales §i eu un prieten.

Andrei a dovedit ca are imaginatie §i simtulumorului §i gase§te solutii de rezolvare a situa­

liilor conflictuale.

In ~edi.'Iltaurmi'ltoare. Andrei a elaborat 0noua poveste dupa un desen realizat prin

tehnica cooperarii, care se numea "Copilul §imaseaua".

Aid copilul nu voia sa mearga la dentist,

insa I-a dus tatallui cu forta §i totul s-a sfar§iteu bine.

Am lucrat din nou exereitiul imaginativ eu

milinile ce se departeaza de gat §i tehnica

ha§urarii, prin care I-am pus pe Andrei sa-§iimagineze cil odata cu Iinia trasa eu creionul pe

foaie se elibereaza de tensiunea din gat care sescurge prin mana pana in vilrful creionului. :\

simtit cum, pe masura ce ha§ureaza, gatul s"'u

devine din ce in ce mai degajat §i detensio:".:.:

I-am spus sa faca acest exerci~i'"l de .,,":;~.'"

re ori de cate ori ii vine sa-§i dre2.g2. \o:e3-

'" d" t Vt ~ ..,,?e In a urma oare l§l 51:11Ie _. "c_ .•

degajat §i l§i drege vacea :liD :3.'-i ir. car.-=:. :\

+x d ...lacut un esen care repreZl'1t2. aceased. s,::.:,,::e

(v. figura 3).

r:=::~FI~ f'\~ ~~, 4:.

":oJ~~Jt..A~

\)+. a ,tl .. ~c~~ ~J~, I ,~; o.,,;~\<;,;:;l-<J (~,

--------,.-------------------------------.---.--.------- Figura 3

Page 185: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

188 Capltolul7

I-am spus sa deseneze patru copaci: unul fericit, unul trist, unul nemultumit, altul speriat §iin sfaqit unul multumit (v. figUlile 4, 5 §i 6)

Figura 4 Figura 5

Figura 6

Page 186: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

189 Psihoterapia copilului centrata pe metode experienlial-expresive

Am realizat apoi Impreuna un joe expresivde identitate eu copacul.

Notez In continuare elemente din dialog:T: "Fii un capac fericit, Ce sim1i?"C: "Am fruete, frunze".T: "Fii acum un capac trist. Ce simti?"C: "Sunt singur,maiuseat,nu am fmnze~ifmete".T: "Ce simti cand e§ti un copac speriat?"C: "Copacul e speriat de vant, pentru ca nu

a mai vazut vant pana acum. Mi-e frica, frig,ma simt rau".

T: "Dar un copac nemultumit ce simte?"C: "E nemultumit de roadele lui care sunt

stricate!"

T: ,,~i copacul multumit ce simte el?"C: "I s-au copt roadele".T: "Bun. Acum fa din nou copacul

bueuros. Imagineaza-ti ca vine furtuna. Cesimte copacul?"

C: "Este foarte suparat ~i Ii e teama, seindoaie din cauza vantului".

(Face gesturi de indoire §i se mi§ca dinmaini §i din trunchi).

T: "Sa ne imaginam ca trece furtuna acum.Ce simte copacul?"

C: "Este speriat §i trist ciAare impresia caceilalti copaci din familia lui au fast doborati".

T: "Uita-te In jurul tau §i cauta-ti familia.Ce simte copacul?"

C: "Se invesele§te treptat pe masura ce iivede pe cei1al1idin familia lui".

Prin acest joc expresiv de fantazare §imi§ca­re am urmarit sa-l determin pe Andrei sa expri­me diferite stari afective §i sa treadl, la nivelmetaforic, prin procesul de imbolnavire §i vin­decare. Am pus in evidenta sprijinul pe care i-Iofera membrii familiei, care nu vor sa-l para­seasca. Andrei iDCa se mai temea ca tatal vaca§tiga procesul si-l va lua de Hinga mama lui.

lntr-o aWl §edinta a desenat 0 familie.Membrii familiei erau: un baiat de 20 de ani,mama §i tata (v. figura 7).

<,\~~

"'.

~ £ <;'12 't-\ \j L .~ ~ '".\ \ L\ 'E. \

Figura 7

Page 187: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

190

A realizat apoi 0 povestire dupa desen pecare 0 redau mai jos pentru ca mi se paresemnificativa pentru modul cum apar senti­mentele lui Andrei fat a de membrii familieisale.

C: "Cei trei sunt pe strada §i ma§inile vinsa-i calee. Ei sunt speriali de moarte. Ma§ina iicalea. Cel mai rau 11love§te pe tata care estesperiat eel mai tare. El nu scapa. Pe ceilalti doinu-i love§te ma§ina.

~i baiatul §i mama se simt liberi, pard ar fiie§it dintr-o cu§ca.

Ei pleadl acasa §i pe taUi lliasa pe stradadlcat de ma§ina.

Ei se uita la TV. Au pus pe cineva sa Inregis­treze cum a murit tat a §i se uita la caseta.

Cel de la volan nu 0 sa fie pedepsit. A ple­cat de la locul faptei §i nu mai este de gasit.

Baiatul nu mai avea frati sau surori. Nu-iplacea sa aiba nici 0 sora §i nici un frate. Abiaa scapat de un nebun §i nu mai vroia un altnebun. Vrea sa fie singur. E mai fericit a§a.Vrea sa-l iubeasca numai pe el mama".

T: "Ce s-ar intampla daca ar avea un fratesau 0 sora?"

C: "Mama nu l-ar mai iubi. L-ar iubi numaipe cel mic. Pe tata ilinmormanteaza. Copilul§i mama sunt fericili".

I-am dat ca tema pentru acasa sa continueexercitiul de degajare a gatului §i sa realizezeprintre colegii lui de clasa un "reportaj cu titlul:"De ce este bine sa ai frati?" pe care sa-l discu­tam in §edinta viitoarc. Nu s-a aratat preaentuziasmat, dar a acceptat ideea.

Intr-o alta §edinta i-am indus 0 stare de re­laxare profunda. A lucrat §i tehnica "oglinzilorparalele" de origine NLP.

I-am spus sa-§i imagineze ca este a§ezat pcun scaun §i are in fata §iIn spate dte 0 oglinda.Privind oglinda din spate el se vede pe sinedregandu-§i vocea §i strcsat. L-am pus sa-§iimagineze ea respectiva imagine devine tot mai§tearsa, mai estompata, mai lipsita de culoare,tot mai mica §i se indeparteaza tot mai mult.

Apoi I§i imagineaza ca prive§te in oglindadin fata unde apare imaginea dorita: nu-§i maidrege vocea, nu mai simte tensiunc §i nervozi­tate. Aceasta imagine devenea tot mai mare,mai colorata §i mai stralucitoare §i in final el seidentifiea cu aceasta imagine.

Capitolul7

I -am sugerat, dupa ce a revenit dinrelaxare, sa faca exercitiul celor doua oglinzi,de 2-3 ori pe zi timp de doua saptamani. Amurmarit astfe.l sa lucrez direct pe disparitiasimptomului care mi s-a pamt ea putea fi pri­vit §i ca un comportament invatat §i intarit.

Nu am mai continuat lucml pe matafora.Mainile rele au dispamt. Andrei mai simte

inca tensiune §i greutate in gat, parca mainilear fi Hisat-o acolo, "ca 0 flegma".

Ultima ~edinta a fost dupa vacanta de vara.Mi-a povestit foarte volubil, cum a petrecut, peunde a fost §i nu §i-a dres vocea niciodata incabinet.

Mama mi-a spus ca Ii mai revine ticulatunci cand este pus sa-§i faea temele.

Deoarece am simtit ca progresul terapeutica atins un plafon §i cum ticul nu mai era deran­jant §i se diminuase mult §i avea pe de aHaparte §i un efect secundar de a atrage §i aJectiu­nea mamei, am incheiat aici demersul terapeu­tic, urmand sa revina la cabinet dupa 0perioada de timp mai indelungata.

Concluzii finale

In cazul Iui Andrei, procesul terapeutic adecurs pe 0 perioada de aproape 5 luni §i acuprins in speciaIIucrul pe metafora §i simbol,tehnici de expresivitate prin desen §i povestire.

Problema cu care venise initialla cabinet s-adiminuat considerabil, insa nu a disparut com­pIet, dat fiind stresul generat de procesul parin­tilor.

Ca§tigurile terapeutice constau §iintr-o maibuna capacitate de exprimare §i comunicare,detensionare §i seaderea anxietatii §i a starii denervozitate.

3.2. Studiu de caz (balbism)

George are 14 ani, este in clasa a opta §i arebalbism tonicoclonic. Urmeazil tratamentlogopedic de doua luni. Balbismul s-a accentu­at in ultimul an §i tot in aceasta perioada detimp au aparut §i mi§cari din cap disconforta­bile, prezente in momentele in care nu poatepronunta anumite cuvinte mai grele. Cand nupoate sa pronunte un anumit cuvant, baiatul seblocheaza, intra in panic a §i recurge la semnecu mainile pentru ca sa comunice cu ceilalti.

Page 188: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

191 Psihoterapia copilului centraUI pe metode experienlial-expresive

George se balbiiie mai puternic atunci candare emolii, este nervos sau prea obosit. Aretendinla sa vorbeasca prea repede.

El este inteligent, comunicativ, prezinta 0u§oara anxietate de a vorbi in public §i estemotivat pentm terapie.

Atiit tati'il, cat §i bunicul din partea tataluisunt balbici.

Mama are fata de baiat 0 atitudine critic is­ta, hiperprotectoare §i este foarte cicalitoare.

In schimb, relatiile cu tati'il §i sora mai maresunt bune, bazate pe intelegere.

Obiectivele demersului terapeutic accep­tate atiit de catre parinti, ciit §i de copil au fosturmatoare1e: reducerea nivelului de anxietate,eliminarea mi§carilor capului §i antrenarea dea vorbi mai calm §i mai controlat.

Demersul terapeutic a indus in specialtehnici de relaxare §i pentm reducerea anxie­tatii am utilizat tehnica imaginaliei dirijate,tehnici gestaltiste de con§tientizare ~i lucml cumetafora. In timpul relaxarii, George a vorbitcu voce tare pentru a asocia vorbirea rara,clara, cu stare a de calm §i relaxare.

Notez ill continuare illsemnari din §edintelemai importante din lumina progresului terapeutic.

In prima §edinta i-am indus 0 stare derelaxare profunda, cu imagine a unui loc incare se simte bine, relaxat, calm.

Spune ca se afla la munte.T: "Descrie tot ceea ce vezi, ~luzi§i simti".C: "Stau pe zapada. ° simt rece, primitoa-

reo Vad telecabina deasupra mea, schiori cecoboara partia. Este la Poiana Bra§ov...

Incep sa cobor §i eu, intiilnesc un hop, imisare un schi din piciol. "

T: "Ce simti acum?"C: "Ma sperii §i mi-e frica. Apoi recuperez

schiul §i cobor iar."

Am punctat siguranta de sine §i controlul decare a dat dovada pentru a-§i recupera schiul.

George descrie cum ajunge jos ultimul. Co­legii lui vor sa mai faca 0 tura. El nu mai vrea,simte teama §i de atunci ii este teama de schi.

L-am pus sa traiasdi din nou coboriirea"acum §i aiGi" §i sa descrie ce simte ciindi sedesprinde schiul.

C: "Simt groaza, frica" (Pulsul i se accele­reaza, retraie§te situatia in mod autentic).

T: "Din ce cauza s-a desprins?"C: "Legatura nu era bine prinsiL"T: "Oricui i se po ate intampla sa nu aiba

legatura la schi bine prinsa. Nu este vina ta. Ces-a infamplat mai departe?"

C: "Prind schiul din mers, il fixez pepiciol. "

T: "Auzi legatura cum se prinde de picior.Cum te simti?"

C: "Bine."T: "Ai dat dovada de siguranta de sine,

curaj §i control. Poti sa fii multumit de acestlucru. Cum simti schiul in piciorul tau?"

C: "II simt sigur."T: "Te simti sigur pe picioarele tale, incre­

zator, multumit. .. Descrie-mi mai departe."C: "Cobor eu 0 viteza foarte mare, ii intrec

pe colegii meu. Ajung primul jos. Colegii meima felicita pentru modul cum am reu§it sa-mirecuperez sehiul §i ma roaga sa-i invat §ipe ei."

T: "Ii inveti §i pe ei?"C: "Vreau sa fie secretul meu. Vreau sa fiu

eel mai bun."

T: "Cum te simti acum?"C: "Fericit, mandru de mine."T: "Urea din nou cu teleschiul §i coboara

panta din nou. "C: "Am urcat. Incep sa cobol. Ajung la

hop. Nu-mi mai este frica. 11 tree, ajung cubine jos. Mil simt fericit."

T: "Traie§te aeeasta stare de T,TCl~e ~l

simte-o cu intregul corp."C: Ofteaza, se vede mulpmirea pe :-E.jaSE..

In continuare, George a n~ai descris incadoua situatii imaginare din care al: reie~il:neincrederea in sine. dOri:lia de 2. f: eei rr~aibun, rezolvarea imaginara " liro:- r"'n:straliidinviata reala. dorinla de E.i se ac(>~da considera­tie de catre colegi, Timp de 0 orcL cat a duratrelaxarea. baJbaialE.a disparut complet.

In unnatoarea sedinta. George a afirmat ca" ~se biilb&iem2.itare ~iIn situa1iiJein care se eear-ta eu anumi;i eolegi. Atul1ci se simte neajutorat.

In stare de relaxare, I-am rugat sa aduca inprezent 0 situatie conflictuala eu colegii.

Mi-a descris 0 situatie din calsa a §aptea.L-am rugat apoi sa deserie situatia din nou,

eu mai multe amanunte, sa vorbeasca la timpulprezent §i sa spuna de fiecare data ce simte.

Page 189: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

192

Dupa ce mi-a descris mai amanuntit ceeace s-a intamplat, dialogul a urmat astfel:

T: "Acum retraie§te situatia pas cu pas, dara§a cum ai vrea tu in momentul acesta sa seinUimple. Este normal pentru George cel deatunci sa simta ura §i manie pentru colegullui,dar nu §i pentru George eel de acum.

II rog pe George eel de acum sa-i transmitalui George eel din clasa a §aptea cum saretraiasca evenimentele pentru a avea un efectpozitiv asupra lui. "

C: "Merg la banca prietenului meu. 11intreb de teme. Nu §i Ie Tacuse, ca de obicei.Ma 'impinge 'in gluma. Noi glumim a§a des. Numa supar. Intru in colegul meu ce se afla lacuier, care se love§te de ni§te haine. Ma'impin­ge §i el u§or, nu ma lovesc de banca. Ii cerseuze pentru ca. I-am lavit.

El spune d ma iarta, dar sa nu se mai'intample altadata. Colegul imi zambe§te 'intimpul orei. Ii zambesc §i eu. In pauza vorbimca ni§te prieteni.

Ma simt fericit."

Dupa revenirea din relaxare:C: "Maine ma impac cu prietenul meu."Adaug aici ca dupa cearta din clasa a §aptea.

George nu mai vorbise cu colegullui de clasa.Am urmarit prin acest dialog de factura ge­

staltista recuperarea energiei blocate de nerezol­varea acestui conflict din trecutul pacientului.

In urmatoarea ~edinta, am introdus lucrulpe metafora.

In starea de relaxare, George §i-a imaginatca este la munte §i se simte relaxat, fericit.

T: "Observa d 'in dreapta ta este 0 panta demunte pe care §tii ca trebuie sa 0 urci. Acestversant este drumul vindecarii tale.

Descrie cum urci aceasta panta §i ce simti."C: "Imi pregatesc instrumentele de escala­

dare. Bat doua piroane in stanca, ma agat deele §i 'incep sa urc. Uneori, 'imi mai alunecapiciorul, dar imi revin,merg mai departe ...Cand bat un piron, cade piatra 'in jos ..."

Il'incurajez sa remedieze situatia §i sa urce§l mal sus.

C: "Cand mai am 0 treime pana 'in varf numai pot sa urc, intru in panica."

Capitolul7

Observ acum ca incepe sa se balbaie §i i seaccelereaza pulsul.

T: "Inceard sa depa§e§ti aceasta stare depanid. Strange coarda mai bine pe langa tine,cauta sa-ti gase§ti 0 pozitie mai sigura §i maicomoda §i dupa ce te afli 'in siguranta, prive§tein jurul tau §i observa ce anume te sperie."

C: "In jos e abrupt §i 0 parte din mine numa lasa sa merg mai departe, iar 0 alta partedin mine vrea sa urc."

T: "Intreab-o pe acea parte din tine ce nu telasa sa mergi mai departe de ce vrea acest lucru."

C: "Ii este teama ca am sa cad."T: "Cine este aceasta parte din tine?"C: "Este formata din toate incidentele din

viata mea pe care Ie mai tin rninte sau pe careIe-am uitat."

T: "Sa 'inte1eg ca aceasta parte se teme deun nou e§ec?"

C: "Da."T: "Din cele ce mi-ai spus am 'inteles ca in

tine se afla 0 parte care este formata din to ateincidentele din viata ta urmate de e§ec §i carevrea sa te protejeze de un nou e§ec §i s-o nu­mim Aparatoarea §i 0 parte care vrea sa in­vingi, partea Vindecatoare, care te indeamna,te sustine sa mergi mai departe. Amandoua itivor bine1e, fiecare in felul sau. In tine maiexista 0 parte Creativa, care raspunde degasirea de noi solutii la situatia problematica 'incare te afli tu acum.

Te rog sa Ie inviti pe cele trei paTti din tinein subcon§tient §i roaga-Ie sa negocieze 0solutie la situatia problematica 'in care te aflicare sa Ie convina tuturor. Dupa ce au gasitsolutia, s-o transmita mintii tale con§tientecare s-o puna 'in aplicare."

C: "Cele trei paTti au gasit solutia sa mergmai departe §i chiar daca alunec, sa incep saurc din nou, pana ajung 'in varful pantei."

T: "Ce simti acum cand ai ajuns 'in varf?"C: "Fericire. Ma simt un invingator."T: "Traie§te stare a de fericire §i fil con§tient

de calitatile pe care ti le-ai pus in evident a 'inacest urcu§: perseverenta, curaj, 'incredere 'intine, dorinta de a te vindeca §i ele vor fi ca ni§teresurse care te vor sustine 'in evenimentele dinviata de zi cu zi.

~i ill aceasta §edinta, George a lucrat metafo­ric asupra fricii sale, reu§ind sa se e1ibereze de ea.

Page 190: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

193 Psihoterapia copilului centrata pe metode eli:perien!ial-expresive

In urmatoarea ~edinta, am revenit, in tim­pul relaxarii, la imaginea pantei de munte.

George mi-a relatat ca varful muntelui estemai jos, mai mic dedit prima oariL

I-am spus sa descrie urcu§ul §i sa-mi comu­nice ceea ce simte.

El se implica In fantazare, descrie cum setrage de rildacinile plantelor §i traie§te fericire,simte vindecarea foarte aproape.

I-am spus sa retraiasca impasul pentru camai are de Invatat ceva din acest eveniment §isa personifice cele doua parti care i-au aparutIn §edinta anterioara.

Partea ce vrea sa urce este "un Uinar de 18ani care ma Incurajeaza sa urc §isa continui dru­mul. Acesta vorbe§te perfect §isunt eu la 18 ani."

Partea care-I trage In jos este un copil de 11ani care Imi zice sa ma duc Inapoi ca voi dagre§, sa nu fie un alt e~ec. Sunt tot eu la II ani,varsta cand am cazut in prapastie §i clind bal­baiala s-a agravat §i a aparut ticu!.

"Prapastia e 0 gaura in mine creata de obo­seala, de stress de suparare, care la 11 ani s-aadancit §i s-a largit §i m-a facut sa cad In ea."

T: "Vorbe§te-mi de aceasta suparare pecare 0 simteai la 11 ani."

C: "Ma suparam pe profesori cand 1midadeau note mici §i mai erau desele certuridintre parinti."

T: "Ce Inseamna pentru tine varsta de 18ani?"C: "Varsta cand ma voi vindeca, voi scapa

de liceu, cand 0 sa ma odihnesc, a sa fie 0perioada foarte lunga."

T: "Lasa cele doua parti din tine sa intre indialog. "

C:. "Cel de 11 ani vrea sa ramana la stare aaceea de oboseala, de stress, pentru ca s-a obi§­nuit cu ea. Cel de 18 ani vrea sa-I faca §i pe celde I I ani sa se odihneasca, sa se simtii §i el bine§i llinvata sa priveasca spre viitor, spre bine.

Apoi ma 'lor Jasa sa-mi continui drumul, saajung in varf."

T: "Cum se simte George cel de 14 aniacum?"

C: "Un pic mai odihnit. Cel de 18 ani I-alnvatat sa nu 0 mai bage In seama pe mamacand 11cearta."

T: "Cum se simte George cel de 13ani acum?"C: "Foarte obosit, nu mai are timp de odihna

din cauza Invatatului pentru examen."

T: Jmi spune sa-mi fac timp §i de odihna§i sa nu 0 mai bag In seama pe mama."

Prin dialogul celor trei parti din el, Georgea lucrat pe de 0 parte asupra stressului trait lavarsta de 11 ani §i pe de alta parte, §i-a expri­mat trairile negative pe care Ie are fata demama sa §i modul in care vede el ie§irea dinsituatie. Varsta de 18 ani reprezinta pentru el §ieliberarea de sub tutela parintilor, din mediulfamiliei conflictual care, dupa parerea lui, Iimentin biilbaiala §i disconfortul zilnic.

In §edinta urmatoare, apare ca principalaproblema mi§carea din cap.

George mi-a explicat cum se ajuta deaceasta mi§care sa pronunte anumite sunete,mai ales consoane. I§i simte mu§chii gatuluicontractati, ii este jena, se gandqte ca ceilaltirad de el.

L-am introdus pe George in relaxare, prinimaginarea seurgerii tensiunilor din corp §i mi-aspus ca mu§chii gatului continua sa ramanalncordati, la fel ca atunci dind se balbaie §i dadin cap. Simte panid.

Intrebandu-l cum simte panic a a ales sa 0descrie in termeni vizua1i: are forma ovala, estemare, clara, se a§aza in tot corpul, are culoareamaron-ro§cat.

Am utilizat 0 tehnica NLP de transformare

a caracteristicilor acestei imagini.I-am spus sa transforme imagi!lea i::i;i.'-,':

intr-o sfera mica, mai putin dara. ;;a:1S:JJ;e:'.:':.de culoare verde-albastrui §i S:1-~: j::le~i::eze cC.

t' C v A.' - ....aceas a slera se mvarte 111 zc>::a.p:e:'L':.:.L "'-

sensul acelor de ceasornic jit: c::: i:: ce ::ca.i

repede, se miC§oreaza diE.::e ii' .::e Ta.. LLIL

pan~adispare ... , ..In finaL mu§chll c::::eJL;l "lei S'''::::: contnc­

tati §i panied d dispa~..::.In urmatoarea ~edinta. r::::-a spus ca mai

intra in panica. dar J' J ,a :'ei je pmemic ca intrecut. amnci ca:lc nu :::oa::::sa vonunte anu­mite cminte in dislogc:l CL: Sl1urlite persoane.

L-am rugat sa-~i iIEagineze cZ; in fata luieste 0 persoana importama ~isa spuna ce simtein momentul in care se inUimpla sa se balbaie.

El reda modul in care intra In panica, i secontracta mu§ehii gatului, ii este ru§ine §iciuda ca persoana rspectiva (un coleg de clasa)i§i va forma 0 parere gre§ita despre el.

Page 191: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

194

T: "Ce simti in aeeasta situatie?"C: "Dar nu ma intereseaza ee ered altii

despre mine."T: "Inte1eg ea in tine sunt doi de George:

• unuia ii e frica §i ru§ine atunei dnd sebalbaie in fata anumitor persoane;

• eeluilalt nu-i pasa de ee gandese altiidespre el."

C: "Da,"In stare de relaxare, I-am rugat sa-i cherne

pe cei doi George (eel Frieos §i eel Curajos) §isa-i lase sa dialogheze, sa-§i spuna punetul devedere §i sa-§i argumenteze parerile.

T: "Cum apar eei doi George?"C: "Pe eel Frieos il vad tremurand, pe eel

Curajos il vad mai inaIt, eu pieptul in fata."T: "Ce-§i spun ei?"C: "Cel fricos spune ca ii este ru§ine de ce

gandesc ceilalli despre el. Are §i el mandria lui.Celalalt spune ea nu-l intereseaza pare reaeelorlalti §i ea toti oamenii au §i ealitati §idefeete. "

T: "Cei doi §tiu ca exista persoane earoranu Ie pasa de cum vorbe§te George, ei suntinteresate de ceea ce comunica el?"

C: "Cel Frieos nu §tie. Cel Curajos §tie eaexista persoane care-l inteleg."

T: "Roaga-l pe George cel Curajos sa-ispuna §i lui George eel Frieos care sunt aeelepersoane."

(Un moment de pauza)T: "I le-a eomunieat?"C: "Da."T: "Poti sa Ie spui §i cu voce tare. Sunt din

familie?"

C: "Nu. Sunt prietenii mei de la §eoala.Colegul meu de banca, mai ales, care maintelege eel mai bine ca are §i el defectele lui."

T: "Ce simte George eel Frieos acum, eand aaflat ca exista §i persoane ce au 0 parere bunadespre el?"

C: "Se simte mai bine. Nu mai tremura a§ade tare."

T: "Roaga-l pe George cel Curajos sa-llini§teasea, sa-l incurajeze pe George eelFrieos. "

T: "Acum am sa-i rag pe cei doi sa se ia demana §i sa se indrepte spre ereasta de munte

Capitolul7

cunoseuta din §edintele anterioare §i sa 0 ureeimpreuna. Cum e urcu§ul?" Descrie-l!

C: "Este mai u§or. Acum sunt doi §i seajuta, se trag unul pe altul."

T: "Este mai u§or in doi."C: "Da. Ajung aeum sus."T: "Cum se simt aeum cand au ajuns in vaIf?"C: "Se simt fericiti, multumiti."T: "Nu mai pot sa-i disting, seaman a foarte

mult."

C: "Da.Sunt amandoi eurajo§i §i sunt totGeorge."

T: "Lasa-i sa se eonfunde unul eu eelalalt,sa devina unul singur §i intra tu in aceastaimagine. Nu 0 mai vezi din exterior, ci te con­funzi cu ea. Ce simti acum?"

C: "Ma simt mai bine. Ma simt unul shigur,mainte eram impartit m dowl. Aeum sunt mtreg. "

Dupa ce am revenit din relaxare, I-am rugatsa-§i imagineze ea vorbe§te eu 0 persoana §i sebalbaie.

T: "Ce simti in aceasta situatie?"C: "Nu mai simt paniea §i ru§ine. Pot sa ma

controlez §i sa vorbesc corect."T: "Foarte bine.Ie rag ea in conversatiile pe care Ie ai eu

diferite persoane, sa-ti observi reaetiile §i safolose§ti eeea ce ai ca§tigat in §edinta de te­rapie. "

Concluzie finaHl

George se afla in psiMterapie de pestedoua luni §i continua tratamentul.

In aeeasta perioada de timp anxietatea s-aredus, a invatat sa se relaxeze, sa vorbeaseamai calm §i controlat, sa-§i stapaneascami§carea din cap, care apare mai rar §i are maimulta incredere in el.

In cazul lui, am pus accent in special perelaxare §i am combinat tehnica expresiva defantazare cu eele gestaltiste de foealizare, delucru asupra partilor interioare §i luerul pemetafora. Am folosit §i exereitii de respiratieeompleta, ampla.

Un obiectiv principal in demersul terapeu­tie urmiHor va fi acela de a detensiona relatiiledintre baiat §i mama sa.

Page 192: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

©CID~D~@UQJJU ®

TERAPIA DE FAMILIEDE TIP EXPERIENTIAL (T.F.E.),lolanda Mitrofan

CUPRINS

1. Scurt istoric §i orienUiri 196

2. Seopuri 197

3. Tehniei §i modalitilti de lueru terapeutie ,'; 199

4. Tehniei expresive integrate In terapia experientialilde fan1ilie 201

4.1. Seulptura familialil 201

• Exercitii-suport pentru "sculptura familialil" 202

4.2. Coregrafia in grup de eupluri 2'='-'.

(terapia scurtil pentru cupluri - Peggy Papp). , -'-'-

4.3. Artterapia familialil ; ' ..

4.4. Tehnici bazate pe joc de rol §i dramaterapie '

Page 193: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

196

1. Senft istoric si orientari

Ramura experientiala a T.F. se dezvolta 'inbaza psiho1ogiei umaniste a anilor 1960, prelu­and din terapiile individuale umaniste princi­piul «experientei, aici §i acum».

Calitatea experientei traite este criteriulsanaHitii psihice §i obiectivul interventiei tera­peutice. Terapeutii experientiali de famiEeconsidera ca exprimarea sentimente10r §i sen­zatiilor este calea extinderii experientei §i sen­sul'imp1inirii personale familiale.

Terapia experientiala de familie s-a bucuratde cea mai mare popularitate 'in etapa "de tine­rete" a T.P., atunci cand terapeutii vorbeau deschimbarea In sistem, dar i'mpmmutau tehnicidin terapiile individuale §i de grup. Astfel, ei aupreluat sem':Jificativ de 1aGestaltterapie §i de lagmpurile de 'intalnire. Alte tehnici expresivecum ar fi "sculptura §i desenul familial" an va­lorificat influen1e tehnice din artterapie §i psi­hodrama.

Datorita utilizarii tehniciJor expresive nufoarte multi terapeuti au putut sa abordezeT.F.E., ci doar aceia care au abordat con­ceptele §i metodele sistemice cum ar fi; CarlWhitaker, Peggy Papp, Virginia Satir, WalterKempler, August Napier, David Keith, LeslieGreenberg, Susan Johnson, Fred §i BunnyDuhl. Ace§tia §i a11iiau introdus 0 serie de teh­nici experien1iale de familie pe care orice tera­peut Ie poate valorifica.

Liderii acestei orientari raman C. Whitaker§i V. Satir. Primul este decanul T.F.E., e1'incu­rajand 'membrii familiei sa fie ei 'in§i§i.Stilul saude viata (a copilarit la 0 ferma izolata din Ray­mondville - New York) I-a detelminat sa devinao persoana neconventionala, de§i probabil caizolarea i-a facilitat initial 0 anume timiditate §itristete. Dupa ce a terminat colegiul dinSyracuse §iMedicina (ell specialitatea obstetrica§iginecologie), a devenit psihiatru §ia fast fasci­nat de mentalul psihoticilor. £1 a i'nvatat dinexperienta sa c1inica sa asculte §i sa inteleagagandurile bizare ale acestor pacienli, identifi­cand §i "gandurile umane" pe care nonnalii nuIe dezviHuie. Carl Whitaker a format Clinic aPsihiatrica Atlanta (1953), 'in cadml careia a or­ganizat un gmp ereativ §i productiv, impreunacu T. Malone, J. Warkentin §i R. Felder.

Capitolul8

Psihoterapia experientiala s-a nascut dinaceasta gmpare (1955-1965). Ulterior, grupu1se large§te cu alti colaboratori: August Napier§i D. Keith din Atlanta §i New York (Syra­cuse). Pana la retragerea sa, 'in 1980, Whitakera calatorit mult, raspandindu-§i experienla §i'imparta§indu-§i convingerile §i munca.

a alta figura charismatica a terapiei expe­rientiale de familie este Virginia Satir. Ea a fostunul dintre membrii binecunoscutului grupMRI-Palo Alto. Ca asistent social, V. Satir a'inceput sa lucreze cu familiile 'in 1951 (capractician) §i in 1955 a fost invitata sa sustinaun training pentru rezidentii de la Illinois StatePsychiatric Institute (aici I-a avut student pe 1.Boszormanyi-Nagy). In 1959, V. Satir se ala­tura MRI (la invitatia lui Don Jackson). Eadevine primul director a1 programului §iramane aici pana 'in 1966) cand devine directora1 Institutului Esa1en din Big Sur, California(Centru de gestalt-terapie). Abilitatea ei stra­tegica deosebita, inventivitatea tehnica expe­rientiala, sensibi1itatea §i forta ei afectiva autransformat-o intr-o "legenda" a T.P. fiindconsiderata ea eea mai celebra terapeutaumanista de orientare experientiala §i de tra­ditie eomunicationala. Este considerata unuldin inovatorii terapiei familiale. Dupa 1970 re­cunoa§terea ei a intrat intr-un oarecare declin,nemeritat, mai ales ca unnare a disputei cu S.Minuchin. Acesta sustinea ca ar fi mai putinimportante iubirea, caldura §i credinta 'in trata­rea familiilor, ci mai cunlnd §tiinta "repararii"rupturilor familiale. V. Satir a continuat sacreada 'in puterea vindecatoare a iubirii §1 'in"salvarea" umanita1ii prin terapia de familie.Pe masura ce Minuchin se impunea tot maimult ill campul T.F., V. Satir s-a retras §i a de­venit purtatoare de cuvant a unei abordari spi­rituale (evanghelice). In 1988, ea moare.

Walter Kempler este un alt mare terapeut(californian) de famiEe, de model experiential,care a preluat multe tehnici gestaltiste §i din te­rapiile emotive 'in lucrul cu familiile. E1descrieprocedee folosite uzual in gmpurile de 'intalni­re §i terapiile individuale existential-umaniste,ce demonstreaza rildacinile T.F.E.

Fred §i Bunny Duhl, codirectori la BostonFamily Institute, au introdus un mare numarde tehnici expresive in T.F.E.

Page 194: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Terapia de famme de tip experieniiai (T.F.E.)

Ei folosesc semnificatiile nonverbale alecomunicihii, cum ar fi spatializarea §i sculp­tura (Duhl, Kantor §i Duhl, 1973), ca §i joculde rol §i "papu§ile (marionetele) familiale"(Duhl §i Duhl, 1981). Ei denumesc abordareaaceasta "terapie familiala integrativil" definindun amalgam de elemente apartinand llnorsurse numeroase, incluzand: psihodrama, psi­hoterapia experien -tialil, psihologia cognitiva,terapia familiala structuralil §i psihoterapiacomportarnentalil.

AliHuri de F. Duhl, cofondator al 1nstitutu­lui Familia din Boston (1969) este §i DavidKantor, care imp rum uta din formatia de psi­hodramaterapeut §i introduce abordarea "fa­miliei ca teatru" - metafora de baza in terapiade familie. (Kantor §i Lehr, 1975).

Printre cele mai recente abordari experientialeale T. F. se enumera §i terapia de cuplu focalizatilemotional (emotion-focused couples therapy)introdusa de Leslie Greenberg §i Susan Johnson,fundamentata pe principiile lui F. Pearls, V. Satir§i Grupu1ui MRI (Greenberg §i Johnson, 1985,1986,1988).

Toti ace§ti autori au drept caracteristici 1:nT.F.: spontaneitatea, creativitatea §i asumareariscului. In timp ce l§i lmparta§esc libertatea,individualitatea §i implinirea persona1il, expe­rientiali§tii sunt mai curand practici, decatteoretici (re1ativ ateoretici). Scopul utilizariidiversitiltii tehnice este sa "deschidil" indivi­dualitati1e proprii1or experiente §i sa "dezghe­te" interaqiunile lor familiale.

Capatand 0 mare popularitate in anii '60, a­bordarile experientiale au fost treptat inlocuitede noi dezvoltari - terapiile Olientate sistemic.Altadata, exprimarea sentimentelor ocupa unloc central in terapiile psiho10gice. Astazi,locul principal este detinut de comportament§i cognitie. Psihoterapeutii au descoperit caoamenii mai ales gandesc §i actioneazil. Aceas­ta nu inseamn8. ins8. ca trebuie sa ignoram ex­perienta emotional}! care este un concept debaza 1:nterapia de famiEe experien1iala.

2. Scopuri

Scopul declarat al T.F.E. este cre~terea ~inu stabilitatea.

Eliberarea de simptome, adaptarea sociala

197

§i munca sunt considerate importante, dar se­cundare in raport cu cre§terea integritatii per­sonale (congruenta intre experienta interioari't§i comportamentul exterior), 0 mai mare liber­

tate de optiune, mai putina dependenta §i 0mai mare extindere a experienlei (Malone,Whitaker, Warkentin §i Felder, 1961).

Simptomele durereoase cu care se prezintafamilia in terapie sunt doar "bilete" de intrarein terapie; problema reala este sterilitateaemotiona1a (Whitaker §i Keith, 1981).

Obiectivul terapiei este ca membrii familiei

(fiecare in parte) sa devina sensibili la nevoile §isentimente1e lor §i sa Ie 'imparta§easca in cadrulfamiliei. In acest mod, unitatea familial a sepoate baza pe 0 interactiune vie §i autentica, maidegraba dedt pe represiune §i autonegatie.

Exista doua orientari metodologice in te­rapia experientiala de familie:

• tendinla dominanta de concentrare §i ori­entare asupra indivizilor §i experientei lor td'ii­te in familie (in contactele interpersonale),mai mult decat asupra organizarii familiale.Kempler (1981) considera in acest sens ca res­ponsabilitatea principala a terapeutului este"fata de oameni, fat a de fiecare individ incadrul unei familii. §i doar secundar fata C~

organizatia numita familie" (p. 27);• orientare dominanta asupra sistemu'~l' ~~.o­

milial, mai mult decat asupra inch" iz: e:­"Cre§terea" - ca scop terapeutic - se r=f",:-~".~'1a "ca§tigul" interactional a1 siste 'm: l:"': ~':, .c.'

aI, 1a evolutic~intregii [ami:i: 28 0:-;8:,'=:.:.;:,

Aceasta tendinta apare in te:-api:: ::,:; C. '.'.:C',:.­ker, D. Keith §i G. Napier.C ft , .•eea ce au 111 eomun teL1J:'c.;:, e\:::,=-,e:;;:-- - + -

1· d ~ '1' 1 ... ' .ale lamlle cu a t1 Ierape~;;::'" ::-".::;:e e\.:5-· 1 . v ,.,'.ten11a -umalllsta este creG;:;;.' 2,~ ==--..:'::_" s;-·:-e

saanatatea emotional:". e5:e ,',~:::<.:. ,c.~ '::':'2' . .i~j'-;:. d ... ",§l escopenm unor TL\elU: :'.:': :,:2.:

de experienta - po~erl;i':'H'; i,: ',J: .zavorat in launt=--.:l :UJ:-OL '\:'.:1,a; ~eea ce seaflil inlauntrul r.05:-,;~=·;C:'" 2Z~.

Scopuri;e t':Le:Ji,:i d::: :'2.:Ei'ie enuntate de V.Satir inc:lui 3 5chimbari in sistemul familiei

(19'72. p. 12CI::1. fiecare membru a1 familiei sa devina in

stare de a relata congruent, complet §i onestceea ce \'ede ~i aude, simte §i gande§te despreel insu§i §i ceila1ti, in prezenia celorlalti.

Page 195: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

198

Cu alte cuvinte, fiecare trebuie sa fie el'insu§i in prezenta §i la adresa celorlalti;

2. tied.rei persoane din familie trebuie sa ise adreseze §i sa se raporteze la ea 'in termeniiunicita!ii sale, a§a ineat deeiziile sa se poata luamai eurand prin explorare §i negoeiere, deditin termeni de putere;

3. diferen~elemtre persoane trebuie sa fie eon­§tientizate in familie §itolosite pentm "ere§tere".

Cand metodele experientia1e se apliea ori­entat spre familie ea sistem §i nu spre indiviziasamblati intamplator intr-un grup familial,seopu1 cre§terii individua' e fuzioneaza euscopul realizarii unei ro .iternice eoeziuni(unitati) familia1e.

Practica lui C. Whitaker intmehipeaza intr-omaniera inedita acest scap dual. Potrivit eon­eeptiei IUl, cre§terea personalil. necesita in­tegrarea familialil §i viceversa.

Simtu1 apartenentei 1a famine §i libertateaindividuala se intereonditioneaza, "merg manain mana". Asfel, adeseori este neeesar sa serealizeze 0 mai mare apropiere intre parinti dinpunet de vedere emotional, pentru a faeilitapleearea eopiilor de aeasa ("desprinderea decuib"), intmcat multi eopii nu 0 pot face dad.nu simt ca parintii lor pot fi fericiti §i rara ei.Dobandirea autonomiei personale presupune,a§adar, satisfaeerea nevoii de apartenenta, uni­tate §i echilibm emotional, familial.

Pe langa scopul general al ere§terii ereativi­ta~ii familiei §i fiecarui membru al sau, terape­utii experientiali incearca, de asemenea, saajute fieeare familie sa-§i rezolve propriile pro­bleme particulare, "luerand" asupra acestora.Dar aceasta "munei'i" este realizata eu 0 min­ima conceptualizare sistematica ori planificare(anticipare). De fapt, multe dintre seopuri potfi ineon§tiente in timpul terapiei §ipot fi con­§tientizate numai printr-o retrospectiva(Napier, 1977).

T erapia experientiala include elementeRATIONALE §i NON-RATIONALE. Prime­Ie sunt necesare pentm a promova con§tien­tizarea §i in~elegerea, eelelalte pentm a ere§tespontaneitatea §i sinceritatea.

Experimentarea con§tienta a potentialurilorinterne (aspecte, fantezii, impulsuri) ii privea­21'1 pe oameni de influentele lor patogene §i Ieeliberea23: fct!a de viata.

Capitolul8

Rezultatul acestei ere§teri a eon§tientizariieste 0 reintegrare a partilor reprimate saudeposedate ale SINELUI.

Cei mai multi experientiali§ti accentueazalatura afectiva a naturii umane:

• ereativitatea;• spontaneitatea;• abilitatea de a se juea.Whitaker proclama "nebuniile, nonratio­

nalul, experimentarea creativa §i functionalita­tea" drept adevaratul scop al terapiei. Dacayom deveni eu noi in§ine, pentm noi in§inemai jucau§i, mai "trazniti", crede el, familiilese vor deschide spre emotionalitate, spontanei­tate, caldura, culegand roadele acestora.

Whitaker aecentueaza asupra valorii experi­enttel, "de dragul ei insa§l", iotreaga terapiefIiod un proces de extindere a experientei, careconduce, in conceptia lui, catre cre§tere. Nouaexperienta traita de familie in timpul terapiei seconsidera ea mpe confluenle1e subterane, dis­truge expeetatiile rigide §i deblocheaza con§ti­entizarea - toate acestea favorizand individu­atia (Kaplan §i Kaplan, 1978).

Alti autori i§i propun ca scopuri terapeutieeere§terea simtului competentei, a starii de bine§i autoapreeierii (F. §i B. Duhl, 1981).

Preluand ideea Virginiei Satir ca prine i­palele probleme §i cauze ale neferieirii tuturorfamiliilor sunt subaprecierea de sine §i comu­nicarea distmctiva, ei considera drept eheiaterapiei promovarea unui comportament flexi­bil, ca urmare a ere§terii eon§tiintei de sine §ide eei1alti. Extinderea experientei de auto §iintercon§tientizare poate astfe1 sa limiteze §i sa'inlocuiasca obi§nuintele §i automatismelestereotipe, cu eomportamente modifieate, cre­ative. Deoarece aeestea au consecinte direete'in viata de familie, Duhl define§te scopurileterapiei In eolaborare eu pacientii.

Cei mai multi terapeuti ai familiei sustin cao sensibilitate sporita §i 0 mai bun a maturizarea indivizilor servesc scopnl mai general al T.F.- intensificarea functionalitatii familiei.

Astfel maturizarea individuala este relatio­nata explicit eu maturizarea familiala, Unii te­rapeuti se axeaza mai mult pe maturizarea re­latiilor, actionand implicit la nivelu1 familiei casistem, altii se situeaza pe pozitii simetrice,ocupandu-se mai curand de indivizi pentm apromova schimbari in sistem.

Page 196: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Terapia de familie de tip experieniiZ1! (i,F,E.)

Duhl (1981) considera di "noua §i reinnoi­ta integrare" sunt experimentate in cadrul §i

intre membrii familiei - ca scopuri reciprocstimulative in tratament.

Se presupune ca familiile ajung in trata­ment pentru ca sunt incapabile sa fie deschise,

§i de aceea incapabile de individuatie (Whita­ker, 1976). Ajutand membrii familiei sa-§irecapete propriullor potential de experimenta­fe, se ereele ca ei sunt ajutali sa-§i recapete ca­pacitatea de a se ingriji unul de celalalt.

3. Tehnici ~i modaJiHiti de lucruterapeutic

Clinicienii experientiali fo1osesc tehnicieducative §i forta propriei lor personalitali de acrea intalniri terapeutice, regresie §i deconspi­mrea intimitiltii. Vita litatea intalnirii este alt­eeva. Aceasta putere deplini'1 a experienleipersona]e este considerata de ajutor in sta­

bilirea unei re]atii de atentie §i sprijin de 1a omla om intre §i pentru toti membrii farniliei. GusNapier (1978) considera ca riscurile de a fi infamilie atat "separati. divergenti §i furio~i", cat§i "mai inchi§i §i mai intimi" sunt provoca­to are de schimbare. In I.F.E., exprimarea sen­timentelor §i a experientei intime sunt cruciale,anxietatea este stimulata §i trai1<'i.Aceasta pen­tm ca s-a observat ca exprimarea furiei §i asupararii este intotdeauna urmata de 0 maimare intimitate §i ca'ldura, spre deosebire decazul in care acestea sunt reprimate. Re­primarea lor 1'i impiedica pe oameni sa-§idezvolte iubirea unii fat a de altii. Terapeutiiexperientiali sunt, alternativ, provocativi §icalzi-sup'ortivi. In acest mod ei ajuta familiilesa indrazneasca sa-§i asume riscul de a fi maianxio§i, cd putin temporar. Aceasta Ie permitesa dczvolte patternuri protective, defensive §i

sa s~ d:;c~1ida in mod r~alullii fata de a.ltii. u

IntaillJICa eXlstcn!lala este conslderatadrept f0rta escntia1:'i in proctsul psihoterapeu­tic (Kempler, 1973, Whitaker, 197G). AceastalDtiilnire treauie sa fie reciproca - terapeutultrebuie sa fie 0 persOana genuina care catali­zeazd schimbarea, folosindu-se de impacLUIsau personal asupra familiei.

Pentru V. Satir, demonstrarea grijii §i acccp­tilrii a fost eheia ajutOlarii persoanelor, dincolo

i9;

de frica, deschizandu-i fata de propria lorexpelienla §i unii fata de altii. Asfel, terapeutiiexperientiali incearca sa ajute familia sa -§iinteleaga mai pro fund experientele personale,dorintele §i fricile. Ei sunt pionierii tehnicilor

comunicarii spontane a sentimentelor depline(anxietate, furie, suparare, plictisealii, bucurie

etc.). Ace~ti terapeuti (in special Whitaker §icolaboratorii sai de ]a Atlanta PsychiatricClinic) adesea se manifesta in terapie, impul­

siv, adOI'm sau i§i marturisesc visele. Kemplersustine ca "a-ti exprima deplin i'ntreaga perso­m1litate ca terapeut in actu] terapeutic, creeaza

acea atmosfera incurajatoare pentru ca totimembrii familiei sa-§i exprime cat mai deplinsau total personalitatiJe". Printr-o extremaautodezvaJuire sunt pro\'ocate stari de maxima

deschidere familiilor. Cu timpul Kemplerdevine mai curand autoindulgent deditpravocativ.

Prin credinta sa de a fi ,,0 persoana reala",deschisa, onesta §i spontana, terapeutul Ii In­vata pc l'nembrii famiIiei sa fie la fel. Aceasta

presupune ca terapeutul experiential i§i asumaralul de model, nu numai sanatos §i matur, dar§i de persoana ale carei instincte sunt demne d;:

lncredere in sine, ca barometru valid in rapC'=-:eu care membrii familiei se pot evalua pe ein~i~i.

Potrivit lui W. Kempler (1968) in T. F E"nu exist a tehniei, ci doar perso:me" :'::= ..:­

individuale). Aceasta formula :;inte:ize.::=~ : :~

accentul pe care experientiali~tii i: P"::·. ;:= " ..­

terea creativa a personalitatii teL'::'e ..: ... ..:: ,,'u

conteaza atiH de mult ceea ce fac terapeuriLcat ~i ceea ce sunt ei, ce reprezlnta ei D:.:.'.

"terapeutul este rigid ~i sne:-. ·'-.'..:.:-::e:': ..: ;:.'.:-esa fie prea glacial ~i pro:·e5ciL2. " ;'-::'~:- .. :: ::-'.'-

1· I .. ,tea genera c lmatu e:1'~Ci:C';-2 ::~:e:~s. '::::;SCLlI

necesar1'n maturizared e:~' ::,,:~." Pc:':e aWl

parte, daca rerapeu::.:l e':ec ::,e:-50a:1d ';iraHi,cOll§stient& ~i sc::-s:oi:~.~: :;1 eJ. \0. t1 capabil(a) sa trezeCl.Sca 8.ce~:: ;=,=':~=-~:iJ-' in fanlilie.C. Whitake:- ;::',b:-,l;i~~o.zd ~ie1 aceasta pozitie,fjind el illS:.:,;i e\:en:plul paradigmatic al terape­

Lltu'ui SpO:1Ll:1 ~i c,c:ni'. Cu alte cuvinte, tera­peu1ii can: cioresc 52. sl]muleze deschidere §iautenticitate In comportamcntuJ pacientilor,trebuie sa 1:1eei In§i~i deschi§i §i autentici.

Page 197: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

200

Totu§i, terapeutii, orieme ar fi ei, trebuie safaca ceva. ~i chiar daca ceea ce fac nu esteintotdeauna structurat la un malt nivel sauplanifieat eu grija, poate fi eu toate aeesteadeschis.

In realitate, terapeutii experientia1i§ti tindsa faca 0 multime de lucruri, sunt foarte activi,iar unii folosesc un uumar mare de tehnici binestructurate (indusiv Kempler).

Dupa modul 'in care utilizeaza tchnicile, te­rapeutii experientiali§ti se grupeaza in douacategorii:

1) Tehnici structurate. Terapeutii angajeazafamilia in activitati bine structurate ca:sculptura de familie §i eoregrafia (dans) euscap de stimulare a intensitatii trairilor afectivepe parcursul §edintelor terapeutice.

Se utilizeaza, de asemenea, tehnici impru­mutate din dramaterapie §i artterapie (desenulfamiliei, modelaj etc.). ~edintele se struc­tureaza in acest caz pe una sau doua tehnici debaza, care antreneaza familia 1ntr-o activitatecomuna ce prilejuiqte deblocarea afectivitatii,spontaneitatii §i comunidirii autentice. Mem­brii familiei sunt activ ghidati de terapeut In a-§icon§tientiza propriile trairi, imaginile de sine §iperceptiile reciproce, gandurile §i atitudinilenemarturisite pe eare Ie au unii fata de aiW.Sunt utilizate §i 0 serie de exercitii de comuni­care in scopul c1arificiirii sentimentelor pro­prii, indepiirtiirii persoanelor de la lamentatiiin legatura cu trecutul, prin experinlentareaverbala §i nonverbala "aici §i acum" §i gasireade solutii chiar de catre membrii familiei. V.Satir a excelat in ciearea de asfel de exerdtii decomunicare ~i expresie clarificatoare, fJin.d eainsa§i un terapeut eu 0 abilitate deosebitii decomunicare clara, spontaneitate ~i autodezva­luire personala. Ea a avut 0 personalitate vigu­roasa, dinamid §i iubitoare, angajandu-§iclicntii de la prinla §edinta in mod autoritar,dar suportiv, sprijinind fiecare membru al fa­miliei in a-§i erqtc autoapreeierea, autores­peetul §i capacitate a de a-§i evidenlia inten!iilepozitive. Asfel, conotatiile pozitive in comuni­care au devenit un indicator strategic, cu multtimp inainte de a se fi dezvoltat orientareastrategicii In T.P. V. Satir a demonstrat printerapia sa cum pot fi "incalziti", induio§ati §icum pot deveni mult mai afectivi membriifamiliei unii cu altii.

Capitolul 8

2) Tehnici nestructurate. Se praetidi subforma §edintelor nestmcturate, nonstrategieein mod deliberat, insistand pe ideea de a fi cufamilia, mai mult decat pc a face ceva impre­una. Ace§ti terapeu!i, printre care C. Whitaker,se bazeaza pe spontaneitate §i creativitatea de afi pur §i simplu ei i11§i§iin prezenta §i cu famili­ile tratate. La baza acestui model terapeutic seafla convingerea imparta§itii cii terapia ar tre­bui sa fie 0 cxperien!a intensa, emotionala,"aici §i acum". Implicarea emotionala intensaactiveaza puternic reactii de transfer. Persona­litatea terapeutului §i relatia de coterapie(recomandata de aceasta orientare) sunt facto­rii care pot minimaliza potentialul distmctiv a1unor relatii de transfer. Rolul coterapeutuluieste de a observa reacttiile §i sentimentele tera­peutului fata de pacienti (transferul emotional)§i a Ie discuta eu acesta dupa §edinta. Pentm apreveni reaqiile de transfer, Whitaker reeo­manda men!inerea unei priviri de ansambluasupra intregii familli, privita ca un tot unital'.Imparta§irea deschisa §i libera a sentimentelor§i conlucrarea permanenta cu un terapeut suntcaracteristici de baza in terapia experientialiinestructurata. Stilul lui Whitaker a fost deli­berat excentric §i provocator (atipea in timpul§edintelor, se lupta cu pacientii, vorbea desprefantasmele sale sexuale. iar cand copm erauprezenti era alternativ cand model parental,candjuca elulsu§i ralul de copil, implicandu-ipe ace§tia intr-o maniera iubitoare §i disci­plinandu-i cu fermitate §i foyta). Stilul sau delucru era acela§i in lucrul cu indivizii, eucuplurile sau cu grupurile, favorizand intiil­plIea personalii §i intinlii, dincolo de teorii §itehnici trasate riguros. Pentm Whitaker, adec­varea persona Iii a terapeutului, abiiitatea de afi iubitor, grijuliu, fermitatea §i abilitatea de afi imprevizibil sunt ciH de schimbare cu multmal importante decat tebnicHe terapeutice. EIcrede ca experienta, mte1epciunea §i creativi­tatea terapeutului ii vor ghida intenliile multmai bine dedit orice plan preconceput saustructural. Terapeutii experientiali§ti nu aunevoie de 0 cale, pentru cii ei sunt calea. Eistimuleaza prin chiar modelullor de a fi expe­rientele emotionale §i interactiunea, ajutandfamilille sa devina mult mai reale, directe §ivitale prL'1modelarea comportamentului dupapropriullor compOltament.

Page 198: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Terapia de famiiie de tip experiential (T.F.E.)

Multi dintre ei sunt foarte provoeatori.Whitaker, de exemplu (V. Napier §i Whitaker,1978), intr-o §edinta intreba fiica-adolescentadadi ea s-a gandit vreodata ea parintii sai ar fiavut 0 buna viata sexuala.

Kempler concepe terapeutul ell. pc un cata­

lizator §i un participant activ Ill. interactiunilefamHiale. In calitate de catalizator, el face su­

gestii §i da directive. Directivele tipke inc1ud:• membrii familiei sa se priveasca unul pe

altul;• sa vorbeasd1 mai tare (CD voce patrunza­

toare);• sa repete anumite stari;• sa refrazeze remarcile eu mai multa par­

ticipare emotionaIa;• sa foloseasca sintagma "Eu" in expri­

marea stariIor, gandurilor, opiniilor.Kempler considera ca terapeutii trebuie sa­

§i limiteze impulsul de a presiona, de a instiga,de a foria pacientii. Ei pot fi spontani, dar nuimpulsivi. Majoritatea experientiali§tiJor suntde acord ca un terapeut foarte cald §i suportivseade riseul de a fi presant §i provoeativ. Echi­lioml mtre dHdura §i exercitarea puterii trebuiepastrat. A incerca sa actionezi provocativ inmaniera lui Whitaker, ciar in absen~a cilJdurii §i

puterii lui de control, poate conduce la e§ee.Fie ca sunt dominant provoeativi, fie domi­

nant suportivi, terapeu~ii experien~iali de fami­lie sunt de obieei. temperat activi §i directivi. Eise adreseaza freevent membrilor familiei cu:

"Spune-i (Iui sau ei) ce simti tu!" sau adresea­za intrebarea: "ee simti tu acum?"

Ei observa semnalele nonverbale ale trairi­

lor, sentimentelor exprimate §i neexpnmate,

noteaza cate interactiuni au loe, ce persoanesunt mobile san rigide §i se straduiese sa identi­flee reactiHe emotionale reprimate, aseunse. 0tehnica folosita frecvent este foealizarea CD

scop de con§tientizare (Kaplan §i KapJan.1978), prin direqionarea atentiei persoaneiasupra a eeea ee experimenteaza intr-un anu­mit moment, inducerea stoparii (opririi) gan­durilor despre emotiile tdlite §l provocarearevelatiei (insight) asupra "materialului" decon§tientizat. Cand membrii familiei par sa fiebJocati sau defazati, terapeutul foealizeaza dia­logul pe eeea ee pare a fi eel mal energizantpentru deblocare, ca in exempJul urmator:

201

«Terapeutul: Vad ca te uiti la tata, ori decate ori a intrebi pe mama ceva. De ce ?

Jonut: Nu §tiu.Terapeutul: Trebuie sa insemne ceva. Hai,

spune, ce simti ?

Immt: Nimic.Terapeutui: Trebuie sa fi simtit ceva .... Ce

anume?

Imm.t: Ei, uneori cand mama ma lasa sa faeceva, tata, pur §i simpl1..1, l§i iese din fire. Darin lac sa tipe la ea, tipa la mine.

Terapeutul: Spune-i tatalui tau asta.

Immt (fLinos la adresa terapeutului): Lasa-maA Im pace:

Terapeutul: Nu, este foarte important.Incearca sa-1 spui taticului tau ce simti.

IOnL1t (suspinand): Intctdeauna stai cu gurape mine. Nu ma la§i sa fac nimie.»

4. Tehnici expresive integrate interania experientiaHl de familie

T erapeutii experientiali utilizeaza un marenumar de tehnici, alegandu-le §i integrandu-lein terapie astfel incat sa corespunda SCOp.l1Li

de schimbare a interaqiunilor in sister:ll;ifamilial, potrivit neeesltatilor tuturo~ c::::v­brilor.

Cele mai frecvente tehnici 'ltiliza,: S.::"

• "sculptura familiala" iB. ~iF. DL.:~i. DKantor, 1973, V. Satir ~i B21d',,:rc. ; S.:: :

• interviul eu paru~J:: ~J.T:i;:,i: Ill"'i': ~iMalloy, 1975):

• artterapia fanliLaLi (J~:'j~s ~i\I~d\\·a.y.1977);

• desen'lllJ.n:ii::i ,B:ng, 1970):

• :e1-:.n:;:;1,::g:::stc.i:-t,::;apntice (KempJer,19:':: I.

T .... ,. 'J' 0 • de~::.pe'..;~llexpeneqJau utI ;zeaza 0 sene eaccesarii :l;:cesare (jucarii, cf.5csutepentru pa­

pu~i. c:·d;3c. lopsele ~i hartle etc.) pe care nu Ielimiteaz2 daar la terapia joc cu eopiii, ei Ie

imegre3za ca suport in dlferite jocuri ~i exer­ci~ii experien1iale eu toata familia.

4.1. Sculptura familiala (Family sculpture)este 0 tehniea conceputa de David Kantor §i

Fred DuhI, prin care terapeutul solicita tuturormembrilor famiEei sa se a~eze intr-un grupstatuar ell sens.

Page 199: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

202

Fiecarui membru i se cere sa-i a§eze peceilalti intr-un "tablou" semnificativ. Aceastasarcina portretizeaza in termeni de spatiu, pos­tura §i atitudine perceptiile fiecarei persoaneasupra familiei, redate prin sensul grafic(sculptural). Procedeul permite 0 con§tientiza­re putemica a ceea ce sunt membrii familieiunii fata de altii. V. Satir a utilizat aceastatehnica pentru a dramatiza constrangerilerolurilor familiale, adevilrate "capcane" psi­hologice redate postural printr-o gama deexercitii din seria "family sculpture". Ea de­monstreaza ~icon§tientizeazil membrilor fami­liei diferite tipuri de relalii care existil sau potexista intre eL eu avantajele §idezavantajele lor(Y. H. Lewis, H. S. Streitfeld, 1972, p. 250­256). Utilizand aceasta "sculptura " a viettii defamilie, V. Satir creeaza reprezentilri tridimen­sionale asupra raporturilcr dintre soti, parinti §icopn.

Adesea, partieipantii la joc rilspund ea §icum aceste roluri simbolice ar fi reale. Astfel,portretul "fizie" (postural-atitudinal) poate lualocul celui "emotional", sau prilejuie§te ex­perimentarea trairilor emotionale resimtite demembrii grupului sculptural, unii fata de altii.

Prezentam in continuare modelul tehnic

terapeutic utilizat in gama de exercilii maritale§i familiale concepute de V. Satir.

Instructaj-ghid al terapeutului:

"Priviti asupra urmatoarei liste de fraze.Alegeti una care ar putea descrie eel mai binemariajul dumneavoastra. lncercati sa adoptati,impreuna eu partenerul dumneavoastra 9 pozi­tie fizica, ce concordii cu afirmatia aleasa (caresa retlecte sensul acestei afirmatii). Dad! po­zitia fizidi adoptatil reflecta natura relalieidumneavoastra, 0 veli simli probabil, famili­ad\. fncercati, de asemenea, §i 0 aIta pozilie (0noua "sculptura"), Exp1orali-va senzatiile pro­prioceptive in fiecare experiment. Discutati:

• cum §i ce simtiti despre voi in§iva?• cum §i ce simlili fata de partenerul(a)

dumneavoastra:

• ce puteti face in fieeare pozitie acum §iaici?

• ce nu puteti face:• ce simtili nevoia sa faceti sau ce simtiti ca

§i cum ali face ceea ce ati avea nevoie?

Capitoiul8

Acum, adaugati §i copiii la sculptura famili­ala. Cum se potrivesc ei in cadrul acesteia? Cesimte fiecare copil?"

Exercitil-suport pentru "sculptura familiala"

1. Pozitia "Facem fata lumii i'mprel1na".

Stati spate in spate, cu bratele inlantuite.Pretindeti ea sunteti bucuro§i §i vioi. Putetiprivi fiecare in jur, infruntand lumea. Dacaunul dintre voi dore§te sa inconjoare camera,faceti-o fanl sa va dati drumul la maini.Spuneti, dadi puteti face §i altceva in afaradrumului pe care il strabateti impreuna, inaceasta pozitie ? Daca unul din voi vrea sa sea§eze §i Sa citeasca 0 carte in timp ce celiilaltstrabate drumul respectiv, 0 poate face? Vaputeti simti protejat, dar de asernenea, inlantuit,cramponat. Analizati tot ce simlili in legaturilcu aceasta pozitie.

Exercipu suplimentar: Ce se intampla candcopiii se adauga "sculpturii maritale"? V. Satiralege 6 voluntari, (doi soti, doi bihbati §i douafemei care sa joace rolul copiilor). Sotii sunta§ezati in pozilia "spate in spate inlantuiti".

Primul copil vine §i se a§aza intre picioareleparintilor sai, Iacandu-§i lac propriu. El incear­ca sa se sprijine de unul dintre parinti pentru asta cat mai confortabil (de exemplu, de tata).Cu cat se sprijina mai mult de acesta, cu atat"statuia" maritala se clatina mai mult, sedezechilibreaza (totul este putin balansat). V.Satir a observat cil pacienlii care manifestauacest dezechilibru, comentau frecvent, anteriorexercitiului: "Dupa ce mi s-a nascut primulcopil, totul a inceput sa se clatine ... "

AI doUea copil se adauga grupului. Pentru astabiliza grupul familial, el il va sprijini pe tatadin exterior, situandu-se in fala acestuia §isprijinindu-l Cll mainile pentru a se reeehilibra.In acest caz, presiunea asupra mamei cre§te.

Apare al III -lea copil care vine sa sustina po­zitia marnei, prevenind dezechilibrul acesteia §iprin ea, al intregului grup. El inconjoara eumainile talia mamei. Tatal se simte tras pespate. Sose§te al IV-lea copil care 11ajuta sa serestabileasca pe picioare. Datorita suportuluicopiilor, parintii sunt acum Intr-o pozitie stabila.

Intregul aranjament a fost perceput de fa­milie ca incredibil de inconfortabil.

Page 200: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Terapia de familie de tip experiential (T,F,E.)

AI III-lea nascut (inlan~uit cu bratele demama) paate fi considerat "copilul mamei". Elnu comunica direct decat ell ea, dupa cum aldoilea nascut nu comunica direct decat cu

tatal. Daca mama se intoarce catre ceilalti, areo viziune incompleHl asupra lor, la fel tata! pecare il sprijina. Mama spune: "Am avut 0 micaproblema respiratorie, m-am s1mtit prinsa"(anxietate datorata pe de 0 parte relatiei preastranse cu copilul al III -lea, iar pe de aHiIparteabsentei contactului afectiv cu ceilalti).Capilul de la baza (I-ul nascut) afirma: "Mi-efrica sa ma mi§e pentru ca s-ar putea dihthnatotul". Intr-adevar, prin§i intr-o pozitie cu un'upart precar, niei unu] nu se poate mi§ca pen­tm ca altfel se produce "colapsul" intregiifamilii. Tatal afirma: "Simt di sunt rasucit,sunt intors pe dos, spatele ma doare §i maclatin", AI IV-lea copil se simte neinclus, pedinafara, i§i cauti'[ mereu lowl. Primul capll setara§te u§or in dlrectia din fata sa, apoi se ridicape propriile-i picioare. Familia nu se danlma,dar el spune: "Nu mai vreau sa ma Intorcacolo! Mi-ajunge cat am stat ghemuit,"Treptat, familia se desface pana cand fiecareajunge sa stea pe picioarele sale, rara a se maisprijini pe nimeni alteineva. Dar efortul pos­turii fortate se resimte. Fiecare respira acum,in sfar§it, mai u§or. Sotia da drumul mainilorsotului. "Probabil ca el va fi tot acolo cand maintorc" l§i spune ea §i face ditiva pa§i pentru a­§i ,.vizita" copiii plecat!, Ei se imbrati§eaza. Infinal, sotul se simte eliberat, i§i intinde spatele§i picioarele, pentru a respira cat mai adanc §iIi se alatura.

Metafora posturala i-a ajutat sa-§i inteleagamai bine pozitiile relationale ~i emotionale,deficitele de comunicare §i interconditionarilecare Ie-am impus limitarii. Ei singuri §i-au mo­dificat pozitia pentru a se regasi intr-o posturamai confortabiHi, mai libera, mai matura. Inmod spontan familia a actionat pentru a-§i do­bandi siguranta, lini§tea §i placerea.

2. Po ziti a jjstapan-sclav"

Se practica pemru con§tienilzarea raportu­rilar dominare-submisie in relatia maritaliLSottia sta pe un scaun, dar avand un piciorsprijinit pe spinarea solului care se aflil la sol."in patru labe" ,

203

Ei experimenteaza pozilia, se autoobserva §iapoi schimba rolurile, Interesant este faptul cadaca salul supus incearca sa se tarasca "inpatru labe" imediat efectul este dezechilibrareacelui dominator, care poate "pica" de pescaun. De asemenea ei con§tientizeaza cat deputin se vad (se percep) unul pc celalalt (maiales cel de jos, care pentru a-~i vedea partialsHipanul, trebuie sa-§i rasueeasca gatnl foarteincomod. V. Satir comenteaza in cadrul aces­

tui exercitiu: "Sunt sigura ca ali abservat canimeni nu I-a fortat pe sclav sa se aseze in aceapozitie, ci ca s-a a§ezat el insu§i." Adesea, bar­batul-sclav va spune: "Ea m-a pus aiei ... "

- Cum? - Intreaba terapeutul, ceea ce pri­lejuie§te exprimarea sentimentelor §i con§ti-·entizenea relatiei.

TJn tata care face pc scIavul in sculptura, de­cide ca nu paate duce greutatea soliei §i a eo­piiIor in spinare §i se Uira§te, indepartandu-iunul cate unul. Exercitiul prilejuie§te comuni­carea autentiea §i inlelegerea raporturilar §isentimentelor nemarturisite.

3. Pozitia "Tu §i numai tu9'

Stand fata in fata, cu bralele inlantuite ("Cemai conteaza lumea din afara") este 0 poziliemetafora pentru eon§tientizarea relatiei excesivde posesive, eu distanta emotionala absenta.Relatia creeaza experimentarea limitelor auto­nomiei personale. La intrebarea: "Ce vrei safaci pe cont propriu ?" se praduc insight-urisemnificative privind dependenta sau presiu­nea psihologica ("sufocant"). Un raspuns tipicdin partea partenerl.llui inlantuit este: ,.Masimt imp ins in afara."

4. Pozitia In carra dragonului"

Sotul sta in picioare. drc:pt, Sqia aga;ata inspatele Iui, cu bra\ele incor"; ..w'm.iu-i gaJul §ipieptul. Ce se intam;:,:a caca sOlul vrea sa tra­verseze camera'; La inceput, ::1 paate sa sesimta desml de PUC':illic, mandru §i "barbat",dar dupa 5 rninute?: S01ia este §i ea intrebata cesimte in timp ce este transportaUL La InceputpHicere, apoi ...?! Dadl eo. dore§te sa schimbedirectia este po sibil rara sa schimbe pozitia incare se ami.. Acum, schimbati locurile. Cesim!iti in acest experiment?

Page 201: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

204

5. Pozitia "Ne sprijinim unui pe aItul"Stand faVi in fata, la distanta de un brat,

sprijiniti-va palmele reciproc. Acum unul din­tre voi se mi§ca din ce in ce mai tare ... Celalaltaproape ca va didea in fata. Analiza se practicilin acela§i mod. Se vor mi§ca fiecare, pe rand, §ivor analiza efectele.

6. Pozitia "Pe piedestal"

Sotul este a§ezat pe un scaun, iar sotia la pi­cioarele lui, pe podea. Explorati-va amandoisentimentele §i apoi schimbati-va rolurile.

o sotie afirma urmatoarele: "Nu putem re­aliza un contact ochi in ochi. Cu mult inainte

am resimtit faptul ca el era deasupra tuturor..."

7. Pozitia "oscilatie libera"

Stand fata in fata, apropiati-va atat dit sa vafie bine. Ce simtiti ? Mi§cati-vil liber in sens"du-te vina". Atingqi-va unul pe altuL Duce­ti-v3. fiecare pe drumul lui §i intoarce-ti-va.Casatoria voastra poate atinge acest ideal?!

Comparati-va sentimentele experimentanddiverse pozitii. Dadi una dintre ele este mode­lul casatoriei dumneavoastra, va puteti simti fiemai bine, fie mai anxio§i. Daca obi§nuiti sa fitiputernic dependenti de partener, va po ate facesa-l vedeti intr-un mod neconfortabii, capabilsa va paraseasca §i apoi sa se intoarca. Dacaunul dintre voi a fost intotdeauna pe piedestal,veti gasi ca este nepotrivit sa va situati la aeela§inivel amandoi. In felul acesta puteti afla natu­ra reala a relatiei dintre voi.

o Seulptura famiUala, coregrafia sau spati­alizarea sunt folosite, de asemenea, de Jefferson(1978) pentru a darifica anumite "scene" ceprovin din treeut. Instmetajul tipie este: "Am in­te§te-ti de tine cum stateai in fata casei tale dincopiHirie. Las~He in aceasta imagine, I!lergi §idescrie ce se inHlmpla." Cu aceasta tehnica selncearca prin "sculptura" §i "coregrafie"(mi§care) sa se portretizeze percepliile subiec­tului asupra vietH lui de familie din copilarie.Este foarte utila 'in asculirea sensibilitalii §ipoate aduce foarte multe inform alii tera­peutului. Este mult mai util daca se sugereazaanumite schimbari, care sa fie traduse in actiu­ni. "hi place cum stai, ce faci ? Daca nu,schimba pozitia a§a cum vrei tu ca sa-ti fie bine.

Capitolui 8

~i dad te preocupa asta in mod real, fa ce­va referitor la ea §i intre §edintele terapeutice(vezi pozitia corporala) ca un indicator tipic alreaqiilor emotionale la anumite evenimenteale vielii de familie).

4.2. Coregrafia in grup de cupluri (terapiaScufta pentru eupluri - Peggy Papp

Terapia scurta pentru cupluri este 0 apli­catie recenUi a abordarii comunicationale.

Peggy Papp, la Institutul Ackerman al fa­miliei a dezvoltat 0 forma a terapiei scurte pen­tru a fi folosita la grupurile de cupluri §i eareimplete§te abordarea comunicationala MRI cu"coregrafia familiaHi", 0 forma de sculpturafamilial a (Papp, 1976a, 1976b). Cuplurile seintalnese in grupuri de 4 cupluri pentru 12§edinte. In prima §edinta el i§i coregrafiazarelatiile. Coregrafia este un mod de comuni­care Kinetic §i analogic §i paate portretiza multmai bine decat cuvintele dilema centrala a

relatiei cuplului. Aceasta dilema devine unfocar al schimbarii.

In timpul §edinte1or urmatoare cuplurilesunt impartite in grupuri separate de soti §irespectiv de sotii a§a incat indatoririle sa fiefixate Tara §tirea celuilalt sot. Scopul acestuilucru este de a introduce un element de impre­vizibil §i de a fixa fundalul pentru flexibilitate §ischimbare. De exemplu, in timpul saptamaniisotul A trebuie sa ghiceasca dadl schimbarea incomportamentul sotului Beste spontana, pre­scrisa sau creata de sotul A. Contextul grupuluiajuta de asemenea sa se pastreze momentulschimbarii atat prin sustinere cat §i prin con­fruntare. Abordarea in intregime este desem­nata sa initieze §i sa sustina 0 schimbare rapida.

Primul pas este considerat eel mai impor­tant in acest pIoces de sehimbare; acesta scoatecuplurile din modelul previzibil §i repetat alinteractiunii lor §i Ie plaseaza intr-o nouadireqie aetiva. Rapiditatea sehimbarii creeazasperanla §iproduce un moment de autointarire(PAPP, 1976a, 362).

4.3. Art-terapia famHialii este 0 aWi tehnicastructurata prin exercitiu expresiv

Kwiatkowska (1967) instruie§te familiile sadeseneze 0 serle de seevente ordonate, incluzand

~~.k .-~':..~~~,~-,

Page 202: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Terapill de famiiie de tip experiential (T.F.E.)

"bucate!e de viata familiala" pe care fiecare per­soana sa Ie fad., urmand sa le includa intr-undesen unificat al fsmiliei (pictura familiei sautabloul familial).

Bing (1970) solicita familia sa se desenezepe sine, iar Rubin §i Magnussen (1974) ii cereca din bucatele de ceramica sa construiasca unportret hi sau tridimensional at familiei. Elisa­beth Bing descrie tehnica desenului conjugal cao modalitate de stimulare a dHdurii §i a expri­marii libere a sinelUl. Instructajul de baza este:"Deseneaza un tablou reprezentandu-va pe voica familie (a§a cum va vedeti voi pe voi ca fa­milie)." Rezultatul desenului poate dezvi'ilui;.erceP1ii care nu erau previlzute a fi discutatesau poate stimula persoana sa inteleaga cevaprin intermediul desenului, eeva la care nu segandise pana atunci niciodata, ca in exempleleurmatoare:

"'« U11 tat a a desenat un tablou a1 familiei

saie in care elaparea stand deoparte, in timp cesotia §i copiii, cu bra1ele incruci§ate, §edeau inpicioare. De§i aceasta pozitie era bine cunos­cuta sotiei sale §i lui insU§i, ei nu vorbisera ni­ciodata deschis despre semnificatia ei. Indatace a produs ,;tabloul" §i I-a aratat terapeutului,nu a mai existat nid un fel de manevra deevitare.»

!I>«Olnd terapeutul i-a rugat pe membmunei familii sa deseneze familia, 0 adolescenta(fiica) s-a dovedit cam nesigura eu privire lacum ar fi trebuit sa procedeze. Nu se gandiseniciodata prea mult la familia ei sau la rolul pecare il avea ea in aceasta familie. Pe masura celuera, desenul ei parea sa iasa din ce In ce maimult la lumina. Dupa ce a terminat, a fost oa­recum surprinsa sa descopere ca ea se desenasepe sine mai aproape de tatal §i de surorile ei,dedit de mama. Acest 1ucru a provo cat 0discutie aprinsa intre ea ~i mama, cu privire 1arelatia lor. De§i cele doua i§i petrecusen'l mu1ttimp l:mpreuna, fiiea llU se simtea apropiata demama, deoarece se slmtea tratata de aceasta ca"un copil", nevorbindu-i despre preocupari1eei §i manifestand doar un interes superficialpentru viata fiieei sale. Pe de aWi parte, mamaa fost surpIinsa, dar nu total indispusa, aflandca fiica ei dorea sa stabileasca 0 relatie baZalamai mult pe egalitate eu ea» (apud. M. Ni­chols, R. Schwartz, 1991, p. 301).

205

(j 0 aha tehniea menita sa ereasca expresi­vitatea este deselml simbolic al spatiu1ui vietHde familie (GEDDES §i MEDWAY, 1977).Mai Intai terapeutul deseneaza un cere mare.El cere familiei sa deseneze in interior numaiceea cc reprezinta interiorul familiei, alte per­soane sau institutii urmand sa fie plasate indesen in afara cercului. Fiecare membru a1fa­miliei trebuie sa se reprezinte printr:,un cer­culet in inteIioml cercului familial, in locul pecare il considera semnificativ pentru pozj~ia sain raport cu ceilalti. Terapeutul comenteazaapoi percepWle aparente ale membrilor familieica de exemplu:

,,- Oh, tu te simti in afara tuturor eelorla11i."Sau:

,.- Se pare ca sora. ta este mult mai des­ehisa fata de parinti dedit apari tu aiei".

T~imici bazate pe joc de rol ~i drama ~terapie

• Interviu1 ell papu§ile familiale este 0tehnica introdus3. de IRWIN §i MALLOY(1975), care consta in solicitarea unuia dintremembrii [amiliei de a pune in scena 0 povesteutilizand papu§ile. Aceasta tehnica, [0105it&initial in terapia prin joe cu copiii mici. s-apresupus a fi un vehicol pentru exprimarea ~'iluminarea putemica a conflictelor §i aliaqe­lor. Totu§i tehnica se limiteaza la luem} eL:copiii, pentru ca multi adu11ise doved::sc rezs­tenti in a "regresa" la nivelul aeestora ~i " seexprima in acest mod.

o Jocul de rol este 0 aha teh,",1c2r-2'::-::'" 2

terapeutilor experimenta:i. ReacL:ce'-e" sche­melor trecute sau a proiec;ii~c[· ii::Jc,[:' ~:1pr:'­zent ~i experirnentereCl le!;- .. 3.2l::-~·1 ~i aici« &

constituie obiecl:\ul de b::z? KE'.lPLER

(1968) incuraieaz:i s,~ ran:azeze §i sajoace roluri ~i scer:e traite ;11. copilarie. Mamapoate 11 solieitata pri:-j joeul de rol sa se com­porte a~a cum 0 racea in copilarie, iar tatal sajoace ,.dilema iiului sau", imaginandu-se pe·sine in locullui, drept un baial de varsta aces­tuia, sau el insu§i 1a acea varstiL

Prin aceasta tehnica se exploreaza blocajeleemotionale (rupimdu-sc dialogul familial §i lu­crandu-se eu individul), se investigheazaamintirile §i visele. Lui Kempler, lucrul indi­vidual intrapsihic in prezenta familiei ji ocupa

Page 203: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

206

o foarte mare parte din §edin!a terapeutica §i dinmajoritatea §edin!elor. Ra!iunea acestui mod delucru este convingerea ca "problemele personaleneincheiate, nerezolvate", impiedica intalnireaautentica cu ceilal!i membri ai familiei. Se uti­lizeaza de asemenea tehnica scaunului gol, pre­luata din Gestalt-terapie. Astfel, cand un copilvorbe§te despre bunicul sau, este pus in situa!iade a i se adresa chiar lui, personificat, substituitde Un scaun gal aflat in fa!a clientului. AceasHitehnica este deosebit de utila pentru intensifi­carea experientelor emotionale prin "spargerea"amintirilor §i a reaqiilor refulate, prin focalizare§iac!ionare. Aceasta tehnica "deschide" dialogulblocat intre membrii familiei.

WHITAKER (1975) folose§te 0 tehnica ajocului de rol pe care 0 nume§te "psihologiaabsurdului". Ea consta in accentuarea calitati­lor nerationale (nerezonabile) ale raspunsurilorpacientului pana la limita absurdului.

Exemplu:

"Sotia: - Nu mai pot sta cu so!ul meu.Terapeutul: - Atunci, de ce nu ai scapa de

el sau ia-ti un amant!"Efectul poate fi ca§tigarea de catre pacient a

unei distante obiective prin participarea lamodul de distantare al terapeutului. Pericoluleste ins a ca pacientul sa se simta ranit sau "luatpeste picior".

Evaluare. Ca §i liderii grupurilor de intalni­re, terapeutii experientiali de familie actionea­za ca agenti provocatori ai unei con~tientizariemotion ale intense ~i ai unei expresivitati cres­cute, care ofera familiilor in' dificultate §ansa

Capitolul8

unei revitalizari a rela!iilor, a unor interactiunimai autentice §i a unei comunicari de-blocate.Reducand rezisten!ele emotionale, terapeuWse focalizeaza mai curand pe valoarea deschimbare a experientei §i mai putin a inte­legerii.

Terapia prilejuie§te 0 experienta emotio­nala §i de comunicare intensa, §i nu atat 0 acti­une intelectuala, de tip interpretativ. Schim­barea produsa este evaluata prin efectul de ca­talizare a expresiei emo!ionale in afara sesiuni­lor terapeutice.

Rapoartele autorilor asupra validitatii re­zultatelor consemneaza efectele pozitive intra­terapie, cum ar fi capacitatea unei familii de aavea contacte direete eu fiul schizofren, sau sa­tisfactia familiei posttratament.

Rezultatele, in general, au fost greu deobiectivat in eomportamentele schimbate alefiecarui membru, terapeutii eonsiderand ca nueste neeesar ca fiecare sa se schimbe, cat maiales sa se experimenteze stari emotionaleintense care sa deblocheze impasul functionalal familiei in mod spontan. Un alt indicator desucces se refera la satisfactia §i caracterul activ­creativ al terapeutilor pe parcursul terapiei, incaz de insucces, ace§tia fiind plictisi!i §i nean­trenanti.

Desigur, una dintre contributiile majore aleT.E,F. este de a nu inceta sa ne aminteascaintr-o lume dominata de gandirea sistemica, cadurerile §i bucuriile individuale, atat de rarmen!ionate, nu trebuie neglijate §i ca nu trebu~ie sa pierdem din vedere "persoana" in sistem.

Page 204: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

n i

DE GRUPATIV

PSIHOTERAPIAEXPERIENTIA,GESTALT-CR

E~

Iolanda MitrofanDenisa Cristina Stoica

CUPRINS

1. Creativitate interpersonala §i terapie experienliala de grup 109

1.1. Creativitate interpersonala §i proiectie 1091.2. Experimentul ca intamplare creativa 11(I

1.3. Tipuri de terapii de grup "aici §i acum" 11-+

• Terapia de grup a Iui C. Rogers (Encounter Group) 114e Modelul'intalnirii deschise a lui W. C. Schutz 116

• Grupul gestalt-terapeutic 117• Psihodrama , , 210

1.4. Conflict §i creatiyitate interpersonali'i 'in terapia gestalt-creati\2l . , .. , . , 2221.5. Relatia terapeut-client §i creatiyitatea interpersonala 2231.6. Grupul experiential de tip gestalt creatiy (de la clasie ]a modem) 226

2. Instrumente de proyocare §i cre§lere a creatiyiti'itii interpersonale 'ingrupul experiential de tip gestalt - sugestii'metodologiee 228

2.1. Luerul eu metafora §i fantezia 2282.2. Lucrul eu visul. 239

2.3. Mi§carea ca provo care §i cxprcsie (luerul eu corpul) 2432.4. Rezultatele unar experiente romane§ti -- Terapia prin metafora corporalil 247

2.4.1. Studiu de caz 247

2.4.2. Metafam corpora1.1, sirua!ii §i seenarii metafotiee in formareaterapeutilor (1. Mitrofan §i grupul SPERl 249

Page 205: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

208 Capitolul 9

2.5. Metoda improvizatiei colective - sunetul ca instrument de provocare 2542.6. Metafora §i fantezia de grup - un scenariu transformativ colectiv

"Haos §i Big Bang" 255

3. Efectele aplidlrii unor metode §i tehnici experientiale de grup interapia §i optimizarea comportamentului (interpersonal) 259

3.1. Exercitii suport 260

• Nume noi - Prima impresie 260• Plimbarea oarbil - Moara 260

• Perceptia propriului spatiu 261• Grupul Statuar 263• Lucrul pe diade 266

3.2. Evaluarea efectelor resimtite de catre membrii grupurilorexperientiale 269

• Efecte asupra membrilor. 269• Efecte asupra grupului in ansamblu 270

4. Dincolo de concluzii Terapia experientialil de grup ca provocare la cre§tere 271

Page 206: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia .experienliala de grup gestalt-creativ - 0 provocare Is "cre~tere"- 209

1. Creativitate intpersonaHi ~iterapie experientiaHi de grup

"A crea fnseamna a da la ivealii"

M. Buher

Psihoterapia experientiala de grup ofera§ansa unei experiente care poate fi similaraunui drum initiatic. Acest tip de activitate tera­peuticil este, pana la urma, 0 aventura creativa .care poate schimba vieti (J. Zinker).

Psihoterapia experien!iala de grup ofera§ansa autodescoperirii, ofera §ansa autocreatieiprin inUilnirea cu celalalt. Ce poate insemnaintiilnirea cu celalalt? lntalnirea cu celalaIt

poate insemna provocare la cre§tere, provo­care la autocreatie, poate insemna provocare laautodescoperire. Partenerul se impline§te prinintalnire (M. Buber).

Intalnirea intre doi sau mai multi oamenipoate da la ivealil, poate crea, la fiecare dintreace§ti oameni, dimensiuni nebanuite, dimensi­uni pe care ei Ie pot accepta §i Ie pot integra saupe care Ie pot proiecta. Manifestarea acestordimensiuni nebanuite poate insemna inceputulautocreatiei, inceputul autodescoperirii. Griceinteraqiune intre terapeut §i membrii grupuluisau orice interaqiune intre membrii grupuluieste 0 posibila interactiune esentiala, interacti­une care te poate "crea" femeie, barbat, bufonsau credincios. Pentru a da la iveala barbatuldin el, un membru al grupului are nevoie de 0astfel de interactiune esentiala. Experimentulconstituie piatra unghiulara a terapiei expe­rientiale de grup (Zinker). Spre deosebire deexercitiu care este pregatit de terapeut inaintede §edinta de grup, experimentul rasare dintr-ositualie de grup la un moment dat. «Poate dacaa§ spune ca acum nu este deeat un punet,punctul zero, acesta este nimic §i acesta este"acum". In momentul in care am simtit caexperimentez ceva §ivorbesc despre acest ceva,acest ceva deja a trecut. Acesta este "acum"».A§a incepe un experiment §i el reprezinta posi­bilitatea unor interactiuni esentiale, posibili­tatea cre§terii interpersonale. Exista expe­rimente in care este dominant aspectul suportival interactiunii esentiale. Experimentul de tip

Rogers face parte din aceasta categorie.Terapeutul rogersian este vazut de unii autorica 0 figura materna care asigura suport, dacontur, stimuleaza coeziunea. In alte tipuri deexperimente dominant este aspectul provocatival interaqiunii esentiale. Acest aspect se referatocmai la activarea acelor dimensiuni ale per­soanei, a caror experimentare poate duce latransformare. Experimentul de tip Gestalt faceparte din aceasta categorie de experimente.Experimentele de acest tip "incep cu un sim­plu joc §i se deplaseaza catre revelatia de sine"(Zinker, 1977, pag. 18). Terapeutul poatefolosi ca instrumente de provocare metafora,visul, fantezia ghidata, jocul de rol, pove§tile.Acestea sunt "vehicule" cu ajutorul carora sepoate avea acces la fenomenologia interioara aclientului. 0 simpla translatie a metaforeiclientului intr-o experienta nOlia §i concretapoate provoca autodescoperirea. Grupul pre­supune nevoia de contact §i in nevoia de con­tact se manifesta nevoia elementara de a crea.

La experiment participa tot grupul. "Grupuldevine 0 comunitate creativa in care creativi­

tatea este emisa ca §i radioactivitatea", cumspune Maslow. "Experimentul se hrane§te dincreativitatea intregului grup". Creativitatea §ipsihoterapia sunt interconectate la un nivelfundamental: transformare, metamorfozii.schimbare.

1.1. Creativitate interpersonala §i proieqie

Instrumentele de provo care dau la i\eals.continuturi §idimensiuni ce tin de fenomenologiainterioara a individului. Atunci cane. indi\i.:i1..:lne:

recunoa§te aceste conlinumri ~i jimensijE~. C2.

fiind proprii, se l:ntampla proiec;;a ... Suictvorbind 0 proieqie nu se face nxiodata. ea semtampla, ea este, pur §isimplu acolo. in ooscuri­tatea unui lucru exteno, mie. regasesc tara a 0recunoa§te ca atare, plOpria-mi bme interioarasau psihicii.,. (lungl Proieqia poate fi patologicasau creatoare. Posibilitatea de a capMa controlasupra propriilor proieqii este data de terapia ex­perienliala de grup. Deosebirea mtre proiectiilecreatoare §icele patologice este aceea ca "proiec­tiile creatoare implica un dialog eu sinele, dialogal carui rezultat poate fi un concept, 0 pictura, 0sculptura sau un comportament." (Zinker)

Page 207: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

210

Proiectiile creatoare implica dialogul indi­vid-mediu. Proieqii creatoare au avut totimarii creatori. In procesul creativ terapeutic 0

pfoi@,*@ PQat@ d@v~ni ef~!ltiv~, Zink@f d@~eri~

trei PIli: mtti intii elilmtul Vii invattt ~a=~iatrlbu!~ e~@ae~ tttf!bu!~ d@{apt, lumU ~xt~rl{)a=f~, tn 1m: de !lC~e!l ee tm! pfOvo!lell () mafeti}&ffl& i}!\ti} ~Sfl?8ivit&tl?& lumH", l?1 Viii.tftvlittlil. ~&

spuna: "Ceea ce ma sperie foarte tare este pro­pria mea agresivitate". In pasul al doilea clien­tul va initia un dialog intre "agresivitatea" sa §i"bHindetea" sa. In acest mod va reu§i sa-§iintegreze aceste polaritati. In final, c1ientuli§iva transforma conflictul intr-un produs con­cret. El va scrie 0 piesa sau va intalni 0 politicasau va picta un tablou, toate acestea avand ele­mentul agresivitate, element pe care 11va cerc­eta, 11va intelege §i caruia va incerca sa-i facafata. Inproiectulcreativ, i§i folose§te conflictulpentru autocreatie §i autodescoperire. £1 seautodescopera cu ajutorul proiectiei.

Atunci cand proiectiile care se opun inte­grarii se transfera asupra terapeutului este yorbadespre tra~ier. Transferul este considerat un"factor creativ esential §i in acela§i timp 0 stareprovizorie care de§i contine promisiunea uneiposibilitati de vindecare nu reprezinHlin nici uncaz vindecarea in sine". Transferul este imp9r­tant din punct de vedere terapeutic insa nu esteindispensabil vindedlrii. In unele situatii poateconstitui chiar 0 piedica in calea vindecarii(Jung).Ca §i celelalte tipuri de proiectii §itrans­ferul poate deveni creativ. Fiecare dimensiuneproiectata poate fi integrata. Mijlocul integrariieste identificarea eu fiecare din aceste dimensi­uni. Individul va descoperi ca energia pe care 0a§teapta de la terapeut §i de la lume exista, defapt, 1n el insu§i. Rezolvarea eonflictului legatde transfer, intr-un mod ereativ, este un mijlocprin care individul poate invata sa-§i actualize­ze potentialul. In relatia de transfer nu esteafeetat numai c1ientul ci §i terapeutul. Zinkeraeeentueaza rolul pe care 11are terapeutul inrelatia terapeut-c1ient. In relatia terapeut-c1ienteste, insa, yorba despre 0 legatura §i 0 com­binatie care il afecteaza pe terapeut. "Atuncicand se combina doua corpuri chimice, ambe1esunt alterate. Acela§i lucru se intampla §i incazu1.transferului." (Jung, 1996, 133)

Capitolul9

1.2. Experimentul ca intamplare creativa

Experimentul este 0 intamplare creati'(Zinker) Q~re contine posibilitatea unor inter­llctiuni @~@nti!ll~l.Dupa eum !lm mai m@ntion~t@xt~Ulexpl\lfim~mtl\l in b1!lf@pfedom!nil !l~pl\letul~up{)rtiv al int@flleUunii @~@nUal@(l.?xp@rlm@nt

tip Rt'li\lf~) §i @xp@r1m@nt@ tn e!tf@ pfC?t:!.()minl\(aspectul provocativ al interactiunii esentiale(experiment tip Gestalt). Ne yom opri asupraexperimentului de tip Gestalt deoarece aspec­tul provocativ al interaqiunii esentiale estefoarte important pentru cre§terea creativitatiiinterpersonale.

"Caracteristica unica a terapiei Gestaltconstl:i1n centrarea sa pe modificarea compor­tamentului persoanei in situatia terapeutica, laun moment dat. Aceasta modificare sistemat­

ica de comportament, atunci cand se inte­meiaza pe experienta c1ientului se nume§teexperiment." (Zinker, 1978, pag. 123). Incadrul experimentului "a vorbi" se transformain "a face". Membrii grupului sunt provocati la"a face". Cu ajutorul instrumentelor provoca­tive (vis, metafora, joe de rol, fantezie) se potdezvolta experimente care vizeaza toate sfereleumanului. Ceea ce au in comun aceste experi­mente este posibilitatea scoaterii la iveala a

.•,ceva" interior §i exprimarea acestui "ceva".Acest "ceva" poate fi exprimat prin mi§careaunor paTti ale corpului, prin dans, prin cantec,prin sarituri, prin schimbarea vocii, prin joculcu perne.

Intalnirea cu celalalt in cadrul experimen­tului J:mi activeaza acel "ceva" interior §i ma"obliga" sa-l exprim. Experimentul 11provoacape individ sa se autoexploreze §i fiind yorbadespre terapie de grup putem spune ca experi­mentul it provoaca pe individ sa se exploreze prinintilnirea cu celalalt. Ofera astfel posibilitateaautocreatiei. Orice dimensiune neexplorata ac1ientului se poate manifesta "aici §i acum".

Experimentul se poate dezvolta pornindu­se de la experienta unui membru al grupului.VisuI sau fantezia unui membru al grupului estede ajuns pentru dezvoltarea unui experiment.Iara§i, un conflict intre membrli grupului poatedetermina aparitia unui experiment. Situatiidin viata de zi cu zi pot insemna puncte depIe care pentru dezvoltarea unui experiment,

Page 208: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliaia de grup gestalt-creativ -0 provocare la "crei?tere" - 211

probleme familiale, probleme privind educa~ia,co§maruri, situatii conflictuale nerezolvate.Situatiile pot fi inventate. lmaginatia grupuluie foarte bogata 'in acest sens. "Energia grupuluinu circula doar intre terapeut §i membriigrupului. Exista variate combinatii §i permu­tatii 'intre oameni." (Zinker, op. cit., pag. 169),Exista tot atiitea posibile interactiuni esentiale.Experimentul implica §i explorarea de sine aterapeutului. El se poate gasi 'in situatia sa-§ischimbe comportamentul sau obi§nuit. El nueste intotdeauna eel care inventeaza experi­mentul. El creeaza atmosfera necesara "emi­terii" creativitatii grupului. Folosindu -se deinstrumentele provocative terapeutul da tonulimprovizatiei care poate duce la transformare.De exemplu, folosindu-se de metafora poateprovoca interaqiuni, in cadrul grupului, caresa transforme grupul, care sa-1 orienteze intr-onoua directie.

Metafora este 0 modalitate de a pune ala­turi elemente care, de obicei, nu se "impaca"."Cheia consta 'in alegerea unei metafore sauimagini care este atat de noua incat siH pro­voace pe oameni la explorare §i nu atat de noua'incat oamenii sa nu fie capabili, sa se poataidentifica cu ea." (idem, op. cit., pag. 170)Scopurile experimentarii creative (Zinker, pag.126)sunt:- largirea repertoriului de comportament a1

clientului;- crearea conditiilor care sa permita autocrea­

lia, stimularea 'invatarii experientiale §i con­turarea unei noi concePtii de sine;

- rezolvarea conflictelor §i integrarea polari-tatilor;

- integrarea 'intelegerii cu expresia matorie;- con§tientizarea polaritatilor;- reintegrarea introiectiilor;- gasirea circumstante10r 'in care persoana se

paate simti puternica, competenta §i increza­toare in sine §i poate action a ca atare.

• Evolutia unui experiment

Un membru a1grupului comunica grupuluiun vis sau 0 fantasma. Comunicarea acestui vis

activeaza 'in fiecare membru al grupu!ui §i 'interapeut diferite dimensiuni ascunse sau fami­liare. Provocarea a fast mcuta.

lntregul grup este provocat sa panicipe laexperiment. "Se creeaza 0 drama intr-un anu­mit spatiu §i timp, 0 drama care adesea Ieschimba vietile." (Zinker, idem pag. 127).Visul comunicat de acest membru al grupuluiia viata in cadrul experimentului. Cu ajutorulgrupului visuI sau poate fi "pus ill scena".Elementele visului sau pot fi interpretate de el§i de difetiti membri ai grupului. Membriigrupului i§i pot alege roluri care sunt relevantepentru viata lor. Cineva i§i poate alege rolulunei marne dominatoare, altcineva i§i poatea1ege sa joace rolul unei case goale sau ralulunui gandac. Prin interventiile lui, terapeutulu§ureaza "punerea in scena" a dramei. Astfel,poate "rasari" un experiment. Se poate spunecii el rasare pur §i simplu: "S-a intamplat a§a,deodata". Lucrurile nu stau chiar a§a. Procesulde dezvoltare a unui experiment este foartecomplex §i este diferit de descris. ExisUi 10stadii de dezvoltare a experimentului (Zinker,pag. 128):

- identificarea de catre terapeut a bazei pe carese va dezvo1ta experimentul;

- negocierea consensului 'intre terapeut §iclient;

- gradarea;- aducerea 1a suprafata a capacitatii de cOIl§ti-

entizare a clientului;- localizarea energiei clientului:- concentrarea energiei clientu1t:i ca:re eel'. 01-

tarea unei teme;- generarea auto-suponu1ui (5e ];'-5UpCr:i aLlt

pentru client cat §i pentru terapeut;- alegerea unui experimem par::cu1ar:- interpretarea experimentului (,.trairea");- insight §i completare.

1. Identi:licarea, de catre terapeut, a bazeipe care se ya face experimentul

Acest stadiu se refera la identificarea "mode­1uluidespre iume" al clientu1ui(Gordon, pag. 10).Fiecare tlinla umana are propriul sau model desprelume, model "intemeiat pe 0 combinatie intre fac­tom genetici §i experientii" (Gordon, 1978, pag.10). "Modelul include toate experientele, toategeneralizarile corelate cu aceste experiente §itoateregulile care guverneaza aplicarea acestor genera­lizari" (Gordon, idem, op. cit.).

Page 209: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

212

Clientul i§i va prezenta situatia in temeiulpropriului Iui set de metafore. Daca terapeutulnu identifica acest set de metafore exista riscul

confuziei §i neintelegerii. "Metafora este unmod de a vorbi despre experienta" (Gordon,ibidem, pag. 9) §l fiecare om are propria luimetafora.

Identificarea metaforei c1ientului este esen­

tiala pentru stabi1irea contactului client-te­rapeut. Zinker recomanda ca, la inceputulterapiei, c1ientul sa fie lasat sa vorbeasca tara a-Iintrerupe prea des. Numai a§a se poate Identi­fica metafora c1ientului. Persoana este incura­

jata sa comunice spontan "aici §i acum". Astfelse va decanta "tema" c1ientului, tema care seva dezvolta intr-un experiment.

2. Negocierea consensului terapeut-client

Procesul de negociere eu c1ientul, in ceeace prive§te dezvoltarea experimentului, senume§te consens" (Zinker, idem op. cit. pag.131). Pentru unii terapeuti consensul reprezin­ta elementul de baza al muncii lor. Ei aunevoie de un acord sau un mini-contract in

virtute a caruia c1ientul se angajeaza sa executeo anum ita sarcina. in momentele eritice aleexperimentului terapeutul ii spune clar clien­tului ca poate fi de acord sau nu in a incerca 0sarcina noua. Maniera in care se contureazaconsensul este dependenta de stilul personal alterapeutului. Daca terapeutul a reu§it sa rea­lizeze cu clientul un contact real, nu mai estenecesara intarirea verbala a acordului cu cHen­

tul. Terapeutul il "aude" pe client §i clientul il"aude" pe terapeut. Consensul rezulta in acestcaz din situatia terapeutica la un moment dat.Clientul este pregatit de terapeut sa-§i exprimenevoile §i ceea ce traie§te din moment inmoment.

3. Gradarea

Gradarea se refera la ajutorul care trebuie a­cordat clientului pentru a participa la experi­ment la nivelul la care e gata sa participe la§edinta de terapie (Zinker, ibidem, pag. 132).Atunci cand experimentul 11solicita pe clientsub nive1ullui de functionare (experimentul nueste destul de provocativ pentm client), com­plexitatea experimentului va fi crescuta de te­rapeut (grading up).

Capitolul9

Atunci dind experimentul 11 solicita peclient peste nivelul sau de funqionare, com­plexitatea experimentului va fi scazuta (gradingdown).

4. Cml§tientizarea

Senzatii1e c1ientului §i con§tientizarea J:m­preuna eu observatiile terapeutului reprezinta"blocurile de baza pentru constructia experi­mentului" (Zinker, ibidem, pag. 137).

5. Localizarea energiei

Relatia intre energie §i personalitate estefaarte c1ar reflectata in individul depresiv(Lowen, 1975, pag. 47). Individul depresiv este"depresat energetic". Prezenta energiei poatefi reflectata de mi§care, de nivelul respiraliei,de culoarea fetei, pozilia corpului §i postura.

6. Concentrarea energiei

Dupa ce energia a fast localizata, ea va fiorientata in zona in care se poate dezvolta unexperiment. Orientarea energiei intr-un lacsau altul depinde de cursul experimentului.

7. Pregatirea auto-suportului

Clientul trebuie invatat sa-§i sprijine pro­pria activitate. Pozitia corpului, respiratia tre­buie modificate in functie de activitatea pecare 0 are de indeplinit clientul. Trebuie createcondilii1e atat in mediul exterior, cat §i in corp,necesare auto-suportului.

8. Dezvoltarea temei

"T ema este legata de continutul §edinteiterapeutice" (Zinker, ibidem, pag. 140),Instrumentele de provo care dau la iveala,activeaza 0 mare bogalie interioara a clientu­lui. Este un moment in care fiecare eontinut,fiecare dimensiune activata de 0 metafora, deexemplu, i§i are propriul sunet §i fiecareincearca sa se auda eel mai tare. E un momentde confuzie pentru client. Din aceasta dinami­ca a dimensiunilor se va contura, insa, tema.

,,~ Daca ai fi 0 muzicii, ce muzicii ai ti?,,- Nu §tiu,",,- Nu §tii?",,- Nu §tiu",,- Nu §tii sau nu vrei sa §tii?",,- Nu vreau sa §tiu."

Page 210: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "cre~tere" - 213

,,- Nu yrei sa §tii...!!".,,- Nu."

,,= Po~i sihui spui eum €l,rata €l,eest«nuvreau»?"

,,= Nu prea vad,",,= Are mims, are euloan~, are forma?",,- Nu are forma fUndea aItfel ar fi un CQrp.

Dar are euloare".,,- Ce euloare are?",,- E negru. E haos."

lata 0 posibiHi tema a experimentului.Haosul, nimieul, neeunoseutu1. Aeeasta temapoate fi abordata la diferite nivele de eomple­xitate. Poate fi yorba de necunoscutul din

interiorul c1ientului, poate fi yorba despre ne­cunoscutul din exteriorul clientului, poate fiyorba despre neeunoseut in general, poate fiyorba despre 0 stare conereta a c1ientului, situ­a1ie care nu are sens pentru client.

o tema poate fi dominanta, la un momentdat, in §edinla de terapie, ins a ea nu este izo­lata, ei este interrela1ionata eu alte teme caresunt posibile teme dominante. Zinker spune,in aeest sens, "temele se prezinta in diferiteunita1i sau marimi."

Aceasta dinamica a temelor ofera bogaliaexperienliala a unui experiment.

9. Alegerea experimentului

,,- Unde te situezi in raport ell aeesthaos?"

,,- Uneori ma situez in interior, alteori inexterior. "

,,- Cum 13dind e§ti in interiorul haosului?",,- E foarte interesant".,,- Cum e? Ce inseamna interesant?",,- E ca 0 furtuna in creier.""Fii furtuna din creier."

Aeesta este ineeputul unui po sibil experi­ment cu tema haos, nimic, necunoseut. Clien­tul se rote§te, da din maini. Mi§carile lui dega­ja putere.

,,- Cum 13furtuna ta?",,- Puternica, agresiva, haotiea".,,- Ce simli in raport eu aeeasta furtuna?",,- Aeeasta furtuna sunt eu".,,- A§adar, cum e§ti tu?",,- Puternic, agresiv, haotic".

Un alt experiment ar putea implica un dia­log intre forte neeunoseute din interiorul clien­tului.

,,= Atunci cand e§ti in apropierea haosuluicum te sirnti?"

,,- E fa$Clmmt.",,- E fascinant. Ce Inseamna pentru tine

faseinant?"

,,- E pur §i simplu faseinant. Nu 11simtnici auditiv, nici vizua1. IIsimt §i aHit."

,,- Poli ini1ia un dialog eu acest haos?",,- Nu 130 persoana. Sunt multe persoane

in 131."

" Ineepe un dialog eu una din aratarilecare sunt in 131."

Acesta poate fi inceputul unui alt experi­ment.

10. Experimentul propriu-zis

,,- E§ti in fata haosului. Poti initia un dia­log eu el?"

,,- Sunt in fala haosului. Se aude 0 muzieadodeeafonica §i uneori un cor greeese. Haosulapare ea 0 palnie eu gura intoarsa spre mine.Se rote§te aeeasta palnie §iin rotire apar §ini§tedungi gri-albastrui. Vad mi§carea."

,,- Vezi mi§earea?" "Palnia se rote§te darnu ma aspira. E ca un vartej negru. Muzica seaude in eontinuare."

,,- Ce ili vine sa faci acum?",,- Aeum nu se mai mi§ca nimic. E negru

peste tot. E rece.",,- Incearca sa dialoghezi eu haosul.",,- De ce ma sperii?" (transpunere in joe

de rol),,- Eu nu te sperii. A§a sunt eu.",,- E§ti reee §i infrieo§ator.",,- Cunoa§te-ma §i ai sa vezi ea nu 13a§a.",,- Cum a§putea sa te cunosc. Nu vad cum

a§ putea sa te eunosc?",,- Vino. Patrunde in mine. Vino.""Sar in haos. Sunt luat pe sus ea de un vant.

Ma rostogolesc. Ma rotesc. Apare 0 nuanlacenu§ie-albastruie. "

,,- 0 nuan1a cenu§ie-albastruie?",,- Se aude din cand in cando «Sunt aici,

sunt aici!». Eu plutesc. Acum 13albastru. E lini­§te. E armonie."

,,- Cum te simti acum?"

~ i

I

Page 211: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

214

,,- Excelent.,,- Ce 'iti vine sa faci?""Deocamdata 0 sa mai plutesc putin."

In acest experiment clientul a suferit 0transformare. El a ajuns sa sufere aceasta trans­formare 'in interiorul haosului §i viziunea luidespre haos, despre nimic, despre sine Ie necu­noscut s-a schimbat deodata cu transformarealui. De la 0 stare de teama, de frica, stare 'in­sotita de senzatii neplacute ("E rece.", "Enegru.") el a trecut la 0 stare de bine, chiar'ininteriorul haosului.

Zinker recomanda ca niciodata sa nu fii

sigur, ca terapeut. Clientul a 'invatat dintr-unexperiment ceea ce tu ai 'invatat. De aceea, estebine el sa fie 'intrebat despre ceea ce a 'invatat.Multe, din ceea ce a 'invatat clientul sunt foartedificil de exprimat in cuvinte. Pe de alta parteinsight-ul poate aparea dupa doua zile.Clientul "a ie§it la iveala" 'in timpul experi­mentului. Insa nu mereu integrarea se produceinstantaneu. Ritmul de integrare este diferit lafiecare om.

Modul 'in care protagonistul 'i§i rezolva unconflict po ate deveni semnificativ pentru aceimembri ai grupului care se confrunta cu acela§itip de conflict. Metafora haosului poate da laiveala' §i la alti membri ai grupului, teama denecunoscut, teama de nirnic, teama de haos. Eise pot confrunta cu acela§i tip de conflict ca §iprotagonistul insa ritmul de integrare estediferit. Orice interactiune de provocare este 0posibila interactiune esentiaHL

In acest mod poate "rasari" un experiment."A dezvolta un experiment este ca §icum ai dez­volta 0 opera de am" (Zinker, op. cit., pag. 153).

1.3. Tipuri de terapii de grup ;,Aici ~iAcum"

Atunci dind vorbe§te despre terapii "aici §iacum", Zinker se refera la terapiile umanisteexistential-experientiale, terapii bazate initialpe concepte psihanalitice §i pe modelul dina­mic al omului. El nume§te aceste terapii, tera­pii "aici §i acum" referindu-se la fenomenolo­gia asociata acestor terapii. Terapiile "aici §iacum", terapiile experientialiste sunt legateinsa de existentialism. Radacinile acestor tipuride terapie se gasesc, a§adar, in filosofia exis­tentialista.

Capitolul9

Pentru 0 viziune corecta asupra acestui tipde terapie, este important sa reamintim despreaceste radacini existentialiste. Termenul "exis­tenia", literal, Inseamna "a rasari". "A nlsari"eonstituie preocuparea de baza a existentiali§­tilor. Cum sa deserii omul rasarind, devenindin plinatatea lui? Terapia existentialista esteasociata cu nume1e lui Binswanger. Combi­nand psihanaliza cu fenomenologia, 'in speciala lui Husserl, Binswanger a realizat importantalui "a fi in lume". Analiza existential a inseam­na analiza lui "a fi aici". Multe dintre tehnicilefolosite in analiza existentiala sunt psi­hanalitice. Diferenta esentiala, 'insa, intre acesttip de terapie §i terapiile psihodinamice estefaptul ea viata pacientului este vazuta camodalitatea lui de a fi in lume. Nu este folosita

nici 0 teorie pentru a intelege viata pacientului.Fiecare individ este unic §i are 0 uniea istoriede viata, istorie care joaca un rol foarte impor­tant in viata lui prezenta. A§adar, abordareaexistentiala folose§te multe din tehnicile psi­hanalitice, insa, exista §i mari diferente in ceprive§te raportarea la vise, relatia cu clientul,transferul. Dupa Zinker, ea nu acopera totali­tatea relatiilor "aici §i acum" din situatia ter­apeutica. "Terapeutii existentiali§ti vorbescmult §i fac putin", comenteaza Zinker (pag.87).Cea mai pura forma de terapie "aici §iacum" este terapia rogersiana. Printre terapiileexistential-experientialiste, terapia dezvoltatade Rogers a avut cel mai mare impact.

• Terapia de grup a lui Rogers (EncounterGroup)

Este 0 terapie non-directiva §i se mainume§te terapie centrata pe client. Non-direc­tivitatea §i eentrarea pe client sunt dimensiuniesentiale ale aeestui tip de terapie. Terapia estenon-directiva fiindca terapeutul aecepta ceeace-i relateaza clientul neavand idei preconce­pute 'in raport cu el. Clientul sau grupul dacontur §edintei deterapie. Terapeutul roger­sian stimuleaza grupul 'intr-o maniera non­directiva, in sensul dezvoltarii unei atmosferede incredere §i suportive. E1se mentine 'in pro­eesul terapeutic, se mentine 'in situatie, maidegraba, deeM sa creeze, sa inventeze noi situ­atii de grup.

Page 212: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapiaexperienliala de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "crel?tere" - 215

Zinker vede grupul rogersian ca pe un cercde indivizi care au putere egala iar terapeutul secomporta ca unul dintre membrii grupului.

Terapeutul rogersian incearcil sa dea in­treaga putere grupului §i proceselor de grup. Ingrup el se autodezvaluie §i nu se prezinta ca 0sursa de putere. El crede in capacitate a clien­tului de a se raporta la via~a sa in mod cons­tructiv.

Centrarea pe client se refera la faptul ca te­rapeutulincearca sa perceapa lumea a§a cum 0vede clientul. Incearcarea de a avea acces la

fenomenologia interioara a clientului se intiil­ne§te §i in analiza existentiala.

Tehnicile rogersiene au 0 baza fenomeno­logicil. Campul fenomenologic al individuluieste foarte important. Terapeutul 11inva~a peclient acceptarea de sine. Relatia pe care 0 pre­supune terapia rogersiana este cel mai impor­tant factor pentru procesul schimbarii.

Rogers descrie un model de schimbare gra­duata a clientului sub influen~a rela~iei terape­ut-client. In primul rand, clientulincepe sa-§iexprime sentimentelein mod liber §iincepe sa-sic1arifice obiectele acestor sentimente. In ~l

doilea rand, clientulincepe sa sesizeze proprialui incongruenta. ~i, in al treilea rand, con­ceptul despre sine incepe sa fie restructurat,experientele §i sentimentele negate de clientfiind integrate.

Rogers a stabilit §i dud teme de baza alerelatiei terapeutice, relatie foarte importantapentru creativitatea interpersonala:

1. Clientul l§i exploreaza incongruentele.Incearca sa inteleaga de ce intr-un anumitmoment a simtit a§a §i de ce in alt moment asimtit altfel. Este foarte important ca el sa con­§tientizeze sentimente pe care a incercat sa Ierepnme.

2. Experimentarea sentimentelor de catreclient. Aceasta tema se refera la deblocareaemotionala. El poate experimenta emotiile incadrul situatiei terapeutice.

3. Experimentarea de catre client a accep­tarii neconditionate din parte a terapeutului. Else simte in siguranta in dezvaluirea celor maislabe puncte ale sale. Scad defensele §i incepesa se valorizeze.

4. In cadrul experimentului se contureaza 0DOUaimagine de sine, imagine pe care clientulo descopera. Mai intai experimenteaza 0 de­zorganizare a imaginii de sine dupa care ur­meaza reintegrarea. Noua imagine de sine cerezulta ca efect al reintegrarii este construita pepropria experienta §i nu pe idei preconcepute,ale lui sau ale· altora.

5. Clientul experilJlenteaza fiinta "nona" illaetiune. Fiinta "noua" este fiinta data la ivealain experimentul terepeutic. EI va observa caactiunile lui se modificil pe masura ce iese laiveala "noua fiinta".

Aceste cinci teme reflecta foarte bine

efectele terapiei centrate pe client. Acesteefecte se refera in primul rand la cre§terea per­sonala §i nu la adaptabilitatea sociala.

In experimentul de tip Rogers domina as­pectul suportiv al interaqiunii esentiale, con­ditiile auto-descoperirii fiind autenticitatea(genuineness), acceptarea neconditionata (un­conditional positive regard) §i comprehensiu­nea empatica (empatic understanding). "Inrela~iile mele cu ceilalti am descoperit ca nueste de nici un folos sa fiu ceea ce nu sunt."

(Rogers, 1993, pag. 16)La acest lucru se refera Rogers atunci cand

vorbe§te despre autenticitate. Terapeutul nu se

ascunde in spatele unei fatade profesionale, E:se prezinta in fata clientului a§a cum eSTeir~

acele momente. EI nu va pretinde ca §Tiean:.nc:cand nu §tie, nu va pretinde ca e \'esel an:.nc:cand este suparat. AceasUi congruen1a a ':er­apetului se bazeaza pe fapwl ca el §tie saasculte de el insu§i. ,.A.m descoperi: ca summult mai eficient ca terapeut awnci candascult de mine insumi §i cand pot tl eu insu­mi." (Rogers, idem, pag. 1-) Terapeuwl seexpune, ca §i clienwL la intreaga experientaemotionala implicata de relatia lor. Elincearcacompasiune awnci cand clientul este intr-ostare care necesita compasiune, teama candclientul reactioneaza violent fat a de consilier §ifata de a1tii.

Autenticitatea terapeutului presupune unmare curaj §i 0 mare tenacitate. "Am descope­rit ca e ceva extraordinar sa accepti 0 alta per­soana.

Page 213: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

216

Acest lucru nu este u§or." (Rogers, ibidem,pag. 20) Este foarte greu de comunicat. "Potpermite unei persoane sa simta ostilitate fata demine? Ii pot accepta furia? Pot sa-i accept vi­ziunea depsre lume, diferita de viziunea mea?Pot sa-i accept sentimentele pozitive fata demine §i faptul d vrea sa ma ia ca model?"(Rogers, ibidem, pag. 21) Toate aceste pro­bleme sunt implicate in acceptanta §i nu seintampHl u§or. "Am descoperit ca este de marevaloare sa-mi permit mie insumi alta per­soana." (Rogers, ibidem, pag. 18) Empatia esterealizata de capacitate a terapeutului sapatrunda interiorul clientului la eel mai adanenivel (Corey, 1988, pag. 75). "Am descoperitca ne putem imbogati dad ne deschidemcanalele pentm a ne eomunica sentimentele,lumea lor privata." (Rogers, 1993, pag. 19)"Intelegerea empatid inseamna contactulpermanent cu c1ientul pentru validarea per­cePtiilor §i nu blocajulla auzul "continutului"clientului." (Corey, op. cit., pag. 76) Simplaacceptarea clientului, reformularea, manieranon-directiva, clarificarea sentimentelor sunttehnici specifice terapiei rogersiene in grup, ca§i in cazul celei individuale.

. Tehnici

Empatia, autenticitatea §i aeceptarea ne­conditionata a clientului, constituie elementeasociate cu procesul creativ. Aceste elemente,manifestate de ciHre terapeut activeaza, dau laiveala cele mai ascunse dimensiuni ale perso­nalitatii clientului. Experimentarea sinceritatii,acceptarii neconditionate, autenticitatii tera­peutului fata de aceste dimensiuni determinaacelea~i atitudini din parte a clientului fata depropriile lui dimensiuni. Clientii vor experi­menta ei in§i§i acceptarea de sine. Maslow co­releaza acceptarea de sine cu creativitatea(1962, pag. 132). Iara§i, deschiderea catre ex­perienta este asociata de Maslow cu stare a decreativitate (Maslow, idem, op. cit., pag. 133).De altfel, una dintre "invataturile" lui Rogerseste: "Cu cat sunt mai deschis fata de realitatilemele interioare §i fata de ale altora, eu atat evitmai mult «lucrurile fixe.,>" (Rogers, ibidem,pag. 21) In terapia centrata pe client, foarteimportanta este relatia terapeut -client.

Capitolul9

Atmosfera de siguranta §i incredere facili­teaza dezvoltarea relatiei c1ient-terapeut.

Deorece terapia rogersiana e preocupata, inspecial, de realiH1tile fenomenologice ce tin derelalia terapeut-client, strategiile acestei terapiinu implica tehnici ce presupun a face ceva.Aspectul provocativ a1 acestei terapii estefoarte estompat. Nu exista tehnici sau instru­mente care sa determine un progres observabildHre un scop. AHit clienlii cat §i terapeutultraiesc experimentul terapeutic "aid §i acum".

• ModeM mtalnirii deschise al lui W. C.Schutz

Modelul lui Schutz este unul de tip En­counter Group. Format ca lider de T -Grup,Schutz devine treptat unul dintre promotoriimodelului intalnirii (alaturi de C. Rogers). Deasemenea, §i-a adus 0 contributie importantain delimitarea conceptului de creativitate §i indezvoltarea metodologiei de grup.

In 1967, Schutz pune conceptul de creativi­

tate in legatura cu funclionarea optima a per­sonalitatii, adica ceea ce Rogers denumea prinautoactualizare §i se traduce printr-un senti­ment de bucurie. In lucrarea sa "Joy": "Ex­panding human awareness" (1967), prezinta §imetodele specifice care permit manifestareaacestui sentiment de bucurie.

Creativitatea nu e doar 0 manifestare a ca­

pacitalilor unei persoane, ci implica patrunde­rea dincolo de aceste capacitali §i explorareaunor dimensiuni necunoscute. Esenliale pentrucreativitate sunt urmatoarele aspecte: achizitia,asocialia, expresivitatea, evaluarea §i perse­verenla.

Achizi!ia se refera 1a acumularea elemente­lor experienliale. Este 0 deschidere spre noiexperiente, 0 capacitate de a percepe mediulinconjurator §i de a cOl1§tientiza propriile ex­periente. Informalia §i experienta intemalizatede individ constituie punctul de plecare in pro­cesul creativ.

Persoana deschisa spre experienta, capabililde simtire, acumuleaza mai multe elementeexperienlia1e decat persoana rigida, care nupermite manifestarea propriilor sentimente.

Page 214: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creati\! - 0 pwvocare !~ "crel,itere" - 217

Asociapa este 0 aWi etapa a procesului crea­tiv, care se refera la combinatia in diferite mo­dalitati a elementelor experientiale. Se poatevorbi de asocierea informatiilor, a senzatiilorsau a emotiilor, toate acestea fiind foarte impor­tante in activitatea creativa. Esenta asociatieiconsta in realizarea de conexiuni intre elemen­

te care nu sunt relationate in mod evident.

Expresivitatea. Schutz insistil asupra facto­rilor care actioneaza la nivel con§tient sau in­con§tient limiUind expresivitatea persoanei.Considera ca existenta acestor inhibatii (edu­cationale, cuIturale, sociale etc.) impiedicaautorealizarea sa se intample. Un pas impor­tant in dezvoltarea expresivitatii se face princrearea in cadrul grupurilor a unei atmosferede explorare reciproca a laturii expresive apersonalitatii fiedirui membru al grupului.

Evaluarea §i autoevaluarea. Comportamen­tul rezultat din asocierea unor elemente expe­rientiale trebuie sa aiba §i 0 altil caracteristica,in afara aceleia de a fi creativ, sa fie util.

Evaluarea implica 0 doza mare de subiecti­vism §i blocaje emotionale (mai ales in autoe­valuare) Schutz propune tehnici specificepentru a cre§te capacitatea de evaluare §iautoevaluare a membrilor unui grup.

Perseverenta. Ideile creative §i comporta­mentul creativ nu sunt suficiente pentru 0 con­tributie creativa reala. Aceasta presupune §i 0atitudine de perseverenta; ideea creativa trebu­ie maturizata, traita inainte de a fi exprimata.Lipsa de perseverenta poate duce la pierdereaunei idei creatoare valoroase. Cauzele pot fiscaderea interesului, respingerea rutinei, pre­siunea sociaHi, atitudinea fata de autoritate etc.

Pentru fiecare dintre aceste cinci aspecteSchutz propune tehnici specifice, aplicabile ingrupurile mici

* *

Referindu-se la experienta de grup, Schutzapreciaza ca la baza formarii relatiilor interper­sonale stau trei nevoi fundamentale:

1. nevoia de apartenenta sau de incluziune;2. nevoia de control;3. nevoia de afectiune.

Nevoia de apartenenta apare foarte devremein viata grupului. Este legata de procesul deformare a grupului (procesul de intrare in con­tact). Aceasta nevoie poate fi foarte ridicata saufoarte scazuta la unii oameni.

Nevoia de control este urmatoarea nevoie

care apare in dezvoltarea unui grup, odata cenevoia de apartenenta este satis:lacuta. Dupa cegrupul s-a constituit apare diferentierea 'intremembrii lui, diferiti membri adopta diferiteroluri §i, din momentul acesta, lupta pentruputere §i competitia devin probleme centrale ingrup.

Nevoia de afecfiune apare in ultima faza adezvolUirii unui grup. Ea implica formarea delegaturi emotionale. Daca in faza de incluzi­une oamenii decid sa se intalneasca, iar in fazade control se incearca rezolvarea problemeiconfrunHlrii, in faza de afeqiune se cristalizea­za legaturile afective pe baza carora se pot inte­meia relatii de lunga durata.

;II Grupul gestalt terapeutic

"Gestalt terapia este 0 inUUnire existen1ia:aintre oameni." (Zinker, 1978, pag. 961. Permi­te persoanei sa se autodescopere. sa se autoc:-e­eze prin inUHnirea cu ceUHalt.

Dupa Zinker, Gestalt terapi" este UIi micexemplu de integrare a cure:1te1or. beha\iorist §i

fenomenologic. Ea abordeaza li:Hana 1adiferite niveluri de funqionare. Dupa cum su­gereaza §i numele. G esta't terapia se bazeaza peconcepte din psitologia gestaltista. 0 int1uentaesentiala asupra deZ\oltirii acestei terapii auanlt mi~carea psihanalitica §i lucrarile lui OttoRank §iYVilhelmReich. Tennenul Gestalt nu sepoate caciucein imregime insa poate fi tradusprin configura tie , intreg. Figura §i fundalul suntconcepte1e p11ncipale ale teoriei gestaltiste. Fi­gura se refera la tot ceea ce este in atentia indi­vidului ill timp ce celelalte elemente, care nusunt in atentia sa constituie fundalul. Gestaltterapia se bazeaza, in intelegerea clientului §i aproblemelor sale pe aceste doua concepte.

Page 215: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

218

Perls a folosit acest termen referindu-se la

integrarea partilor intr-un intreg. Aceasta inte­grare constituie 0 functie de baza a organismu­lui uman. 0 alta functie a organismului estepermanenta lupta pentru echilibru. Echilibrulorganismului este in mod continuu perturbatde nevoi. Prin gratificarea acestor nevoi echili­brul organismului se reface. Este yorba despreautoreglarea organica. Cre§terea implicaaceasta autoreglare. Inchiderea unui gestalteste urmata de aparitia altei nevoL Terapiagestaltista este fenomenologica, dupa cum ammai precizat.Organizarea lumii este definita derealitatea subiectiva a propriilor perceptii aleindividului. Gestalt terapia este de asemeneaexistentiaHL Ea este centrata pe ceea ce seinHimpla "aici §i acum" individului, este cen­trata pe ceea ce individul gande§te, face §isimte "aici §i acum", in grup. Terapia urma­re§te cre§terea responsabilitatii individuluipentru propriul comportament, sentimente,ganduri, inclusiv cele de care individul nu estecon§tient. Datorita acestor scopuri, terapeutiigestalti§ti evita cautarea cauzelor care se afla inspatele comportamentului, sentimentelor §igandurilor. Ei prefed experimentul ca mijlocde provocare §i integrare a unor dimensiunicunoscute sau necunoscute de client.

Zinker stabile§te ca scopuri ale terapiei degrup creativ-gestaltiste:

- deplasarea catre extensia con§tiintei de si­ne a trupului, a sentimentelor, a mediului;

- atribuirea propriilor experiente, evitandastfel proiectarea lor;

- a invata sa concretizezi propriile nevoi §icapatarea de deprinderi care sa permita satisfa­cerea propriilor nevoi Tara a-i viola pe ceilalti;

- deplasarea catre un contact complet cupropriile senzatii ( a invata sa miro§i, sa gu§ti,sa atingi, sa vezi, a te bucura de to ate aspectelecare tin de personalitatea ta;

- experimentarea propriei puteri §ia capaci­tatii de autosuport in loc de manipularea medi­ului;

- a invata sa-ti asumi responsabilitatea pen­tru propriile actiuni §i raspunderi;

- a invata sa te simti confortabilin raport cufantezia vietii §i expresia ei;

- dezvoltarea senzitivitatii in raport eu medi­ul in acela§i timp eu dezvoltarea unei "armuri"

Capitolul9

pentru situatii potential distructive sau "otravi­toare" .

Zinker specifica: "Acestea sunt cateva dinscopurile generale ale Gestalt terapiei." (op.cit. pag. 97) La baza terapiei gestaltiste stauconcepte ca:

1. orientare aici §i acum;2. natura experientiaHi a terapiei;3. responsabilitate;4. polaritatile;5. contactul;6. figura-fundal.

1. Experimentul gestaltist are dimensiunea"aici §i aeum". Elementele provocative in po­sesia carbra se afla terapeutul dau la iveala di­mensiuni ale individului care se traduc prinpostura, respiratie, gesturi, voce, expresiefaciala. Clientului i se cere de catre terapeut,sa traduca verbal semnificatia existentiala aposturii "Cum te simti?", "Ce faci?". Tocmaiaceste intrebari confera experimentului di­mensiunea "aici §i acum".

2. Natura experientiala a terapiei Sl; refera laposibilitatea experimentarii zonei necunoscutedar §i cunoscute a personaliUltii clientului prin"aducerea" in §edinta terapeutica (aici §iacum) a unor situatii din viata de zi cu zi, deexemplu conflicte nerezolvate. Experimenta­rea acestor dimensiuni poate insemna inte­grarea lor.

3. Responsabilitatea. Este yorba despre unconcept de baza al gestalt terapiei. A capatacontrol asupra propriilor proiectii in loc de a-iinvinovati pe altii pentru propriile sentimente,ganduri, a raspunde, a decide, a alege. Toateacestea inseamna responsabilitate. Responsa­bilitatea pentru propria viata este asociata cusanatatea.

4. Polaritatile. Activarea unor dimensiuninecunoscute ale personalitatii clientului poategenera conflicte intrapersonale §i conflicte in­terpersonale. Ganduri, trasaturi, valori, actiunipot reprezenta polaritatile care sunt in conflict.Integrarea acestor polaritati este primul scopterapeutic. Con§tientizarea acestor polaritati,con§tientizarea acestor aspecte care ii apartinimplica §i 0 dinamica fundal-imagine.

Page 216: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creati\f - 0 provDc<!re la "l;;relJitere" - ,>< "c,,;'7;f

Referindu-se la con§tientizarea §iintegrareapolaritatilor terapeutii gestalti§ti vorbesc detopdog (ceea ce Freud a numit superego) §iunderdog. "Topdog este autoritar §i drept; eleste cel care §tie cel mai bine. EI este uneoribun dar intotdeauna este drept. Topdog este unterorist, ellucreaza Cll "trebuie" " sau cu "nutrebuie". Topdog manipuleaza cu amenintareacatastrofelor. "Daca nu, nu vei fi iubit, nu veimerge in rai, vei muri." (Peds, op. cit., pag.19) "Underdog manipuleaza fiind defensiv,jucand rolul neajutaratului. El nu are putere.Underdog este Mickey Mouse. Topdog esteSuper Mouse. "Voi face tot posibilul", "Amintentii [oarte bune." (Peds, idem, pag.19 )

5. Contactul. Contactul este modul de

schimbare a celuilalt §i a modului in care elexperimenteaza lumea. Contactul se relizeazaprin intermediul a §apte modalitati de contact:a privi, a asculta, a atinge, mi§care, miros §igust (Polster & Polster, 1973, pag. 129-138)."Primele cinci modalitati de contact sunt indi­catori in cadrul §edintei terapeutice a stiluluiclientului de a face contacte. Persoana poate fiinvatata in timpul terapiei sa foloseasca acestemodalitati de contact §i sa foloseasca efectelecontactului. De exemplu, unii oameni incear­ca dificultati in a asimila experienta vizuali:l; eipot evita privirea sau pot privi aiurea. Cu aju­torul unor strategii terapeutice aceasta per­saana poate fi ajutata sa-§i asimileze experientavizuala (Polster & Polster, 1973, pag. 137­138).

6. Figura-fundal. Acest concept poate fiinteles in corelatie cu dinamica perceptiei. Celcare percepe i§i structureaza perceptiile intr-ofiguri:lcare se va deta§a din fundal." 0 caracte­ristica a acestei figuri este completitudinea, in­chide rea (closure). Exista §i in situatiile socialeo astfel de tendinta catre completitudine. Une­ori exista interpuneri pe drumul catre com­pletitudine. Situatia este neterminata. Ea vatrece in fundal (background) de unde va con­tinua sa influenteze comportamentul prezental persoanei. Este yorba despre 0 treaba neter­minata (Passons, 1975, pag. 18-19) (c. 98).

Conditii Decesare cre~terii ~i creathita:t',interpersonale

Posibilitatea creativiUitii interpersonale semanifesta in contact. Teama de contact, teamade implicatiile contactului ii determina pe unjjoameni sa intrerupa contactul mai degrab~ldedit sa-l initieze §i sa-l mentina. Ei nu au in­vatat sa faca fata, in mod creativ, contactuluLAsemenea oameni dezvolta astfel un stil deface contacte care limiteaza contactul la ceeace este familiar. Acest sti! de a face contacte U~

miteaza cre~terea §i creativitatea interperSollllUL

Terapeutul poate provoca, in cadrul §edinteiterapeutice, contacte care permit cre§terea §icreativitatea interpersonaHL Problema este C2

aceste contacte sa nu-l suprasolicite pe clientTerapeutul trebuie sa alba grija ca cllentul sa fiesolicitat in anumite limite. Polster (1985)descrie trei faze prin care terapeutul poatesa solicite clientul in limitele lui:

1. Descoperirea. Aceasta faza presupuncaducerea une! probleme in prim plan §i con§tj~entizarea ei de catre client.

2. Acomodarea. Se refera la adaptarea 12

descoperire.

3. Asimilarea. Se refera la integrarea a cee,ce a fast descoperit. Creativitatea interperso~nala presupune "a da la iveala" prin imerac;iunea de provo care intre memtr:i gn:puluipresupune experimentarea dimensi,uuor re\e .

late in situatia terapeutica §i preS.lpune intt·grarea. Experimentul de tip gestalt este predominant provocativ, Cu aiutorul instrumentelorde provocare sunt acti\ate diferite dimensiuniale c1ientului. dimensiuni care se traduc prindiferite componamente experimentate in situ~atia terapeutica, Activitatea clientului de ex­perimentare a unor compOltamente este inso­1ita de suportu1 fumizat de cadml terapeutic,Cea mal mare contributie a t;;;;J~aJlieigestaltisteeste natura sa experientialit Este treeut aecen··tul de pe a vorbi despre un contliet, 0 problema,pe experimentarea semnifieatiei existentiale aacestora." (Corey, idem p. 107)

o aWl. eontributie a gestalt terapiei esteluerul eu vise1e. "In Gestalt terapie noi Ill'interpretam visele.

Page 217: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

220

Noi facem ceva mult mai interesant. In loc

de a analiza visele, noi Ie aducem la viata.MijlQQUI d~ a Ie readuc~ Ia via~a este a III tril.i ca

§i cum !l~artntampla acum." (PliH'l$, 1969, 73)Mal d@partp Peds @xplica c~ tmeamna a imiun vis. " Lua1i fi~cl;H'e penoan~, fiecare lucru,

fiecare !!Iiare ~ideveni~i necare din el~l," (id\.HTIpag.74). Pentru ca visul este 0 ocazie excelentade a identifica golurile in personalitate. Inacest mod terapeutul 11ajuta pe client sa desco­pere mesajul existential al visului §i sa capeteresponsabilitate asupra continutului visului.

o a treia contributie a gestalt terapiei estefolosirea corpului §ia altor limbaje non-verbalepentru a provoca, con§tientiza §i integra laturineexploatate ale clientului, laturi care se pottraduce prin conflicte. Gestalt terapeutii folosesclimbajul non-verbal drept cheie a descopeririiunor semnificatii." Cea mai mare eontributie aterapiei gestaltiste este posibilitatea de a fi ere­ativ. Fata de cele mai multe terapii, care suntcentrate pe tehnici, terapia rogersiana §i terapiagestaltista sunt centrate pe proces. Gestalt te­rapia permite cre§terea creativitatii interper­sonale prin intiUnirea cu celalalt. In ceea ceprive§te tehnicile gestalt terapiei, Perls spune:"A§ avea 0 obiectie impotriva cuiva care s-arnumi terapeut gestaltist §i ar folosi tehnici. 0tehnica este un truc.

Un truc poate fi folosit numai in situatiiextreme. Cunosc destui oameni care colectio­neaza trucuri §i iar trucuri, Iacand abuz deele." (F. Perls, 1975, p. 1)

Zincker nu vorbe§te despre "tehnici",considenlnd ca ar fi limitativ sa vorbe§ti despremetode §i tehnici intr-un proces creativ. Elvorbe§te despre "vehicole" cu ajutorul carorapoti avea acces 1a fenomenologia interioara aclientului. Visul, metafora, fantezia, suntinstrumente de provocare a cre§terii §i suntintegrate in diverse strategii terapeutice.

• Psihodrama

Psihodrama a fost 0 adevarata mi§care re­volutionara pentru vremea in care a aparut.Moreno, cel care a elaborat acest tip de terapiea fost inainta§ in ce prive§te rezolvarea creativaa problemelor cu ajutorul dramei.

Capitolul9

Dupa Moreno psihodrama consta in elabo­rarea unui sistem de metode ce permite medi­QuIui §i egQurilor auxiliare Sa patrunclit inuniversul padlimtulul, tn tnQerc!:\reiil de fl~l PQ=

j:mIfl eu ima~ini interieH1~ate ce au aVantajul dea nU fi total HuzQni §i de a nu apaI1ine totalrl?aliUitii." (G. 10no$ou, p. 173). A§adar, More=no se refera la metodele psihodramatice ca lamodalitatile de provocare a acelor imaginiinteriorizate pe care noi Ie mai putem dimen­siona, contrarii, polaritati ce tin de "pata nea­gra" a personalitatii. Principiul psihodrameieste viata ca model terapeutic (G .Ionescu, p.174). Principalul obiectiv a1 psihodramei,devenit apoi principiu a1 metodei, consta inconstruirea unei situatii terapeutice care saintegreze toate modalitatile de viata §i exis­tenta, incepand cu cele universale (timp, spa­tiu, realitate, cosmos) §i pana la detaliile vietiipersonale. Un £lIt principiu al psihodramei esteactiunea, mi§carea. Rolulil solicita pe prota­gonist, atat verbal cat §i non-verbal. Eli§i exte­riorizeaza conflictele prin jocul dramatic §iexpresivitatea mimieo-gestuala. " ... psihodra­ma se instituie ca prima metoda terapeutica cerecurge la mijloace actionale." (G. Ionescu,ibidem, ibidem, p. 174). "Abordarea no astra afost cea de studiu al omului in actiune,momentul fiind nu 0 parte a istoriei, ci istoriafiind 0 parte a momentului." (ibidem, 174).Astfel, Moreno sugereaza al treilea principiu alpsihodramei, trairea experientei terapeutice inprezent "aici §i acum". Moreno vorbea incadin anull920 de "aiei §i acum."(Zinker, 161)

Toti membrii grupului pot beneficia deactiunea psihodramatiea. Fiecare membru algrupului se poate identifica cu personajele psi­hodramei. Ei sunt provocati de actiunea psiho­dramatica la experimentarea non-existenteilor, cum spune Peds.

In ceea ce prive§te jocul de rol, exista maimulte aspecte. Primul aspect se refera la prelu­area rolului (role taking). Protagonistul preiaun rol de la care se poate abate sau nu. El poateprelua rolul unar persoane semnificative inviata lui sau poate prelua mlul lui in situatiidiferite de viata.

Un £lIt aspect al jocului de rol se refera la in­terpretarea rolului (role playing). Protagonistulse poate lasa sau nu solicitat de rol.

Page 218: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliaiil de grup gestait-creativ - 0 provocare !a "cre~tere" 02"'"

Tehnicaimpro"o/izarii spont~,ne

''2,;:

, ~ ;;; r T

!u Dun

\....-cno\ (f', i-ehnici,:

a-eve;,! it lTlc-f

l~dndva, 0 culture]"accennwle

a fncepur 5(j sub semn de f~'ltrebore toaiEstruCluri/e inclusiv nevoia de yoluTi

fixe ~ide scopurl sau bine finis, 'tee b/l1>~

ifliiparite. Toate acestea au pus peoferit a cale liberd pentiu c)fnt8lnire, care a lost astl'el, inevitabild

Toate acestea au condus 1a redimensiona

rea grupului terapeutic 'intr-unul (lere, prin reCLllloa§terea §i stirnuJarea resulselcsale creative, reconstructive, sanogene

Interpretarea rolului

Se refera la interpretarea unar rolminate de care el, In general, a fast frustra'Bineinleles ca aceste roluri fictivemulte elemente din viata reala a protagonismlui. Ceea ce este important, ise cereIui sa traiasca evenimentul ca §i cum ,-21:- : l~

tampla in prezent.Pentru a incheia prezentarea ac::-s~'J=-~­

dele de grup "aid §i acum" 11\0'11 C:7?

pe J. Shaffer (1974): "Trebuif? j ',f? =

de fntalnire ca pe 0 exremi"inevitabilii a fehnicilor !!1CFi'Ci!,,' _;e ?I,

precedat acesf mode!. Ccmd,c, i7~~-':j~

mai liber fn a se expril,'u pe 5i,;;',,~ I e:c,:-e'

experienrialis!l1i co;;d'.':7.so. dranzarize::,e CT'.)c/e_-n]e:~f ;0:'", :.7_~~aC[U?i SU ;:'

in realitate Illol1l.'erbale Cie

Dupa Moreno, "acea experienta interioa:'simultana a doua rolmi opuse are 0 mare va~loare terapeuticiL"

Solilocviul terapeutic

Solilocviul terapeutic este un monolog EL

protagonistului intr-o anumita situalie.i se ofera §ansa protagonistului de asentimente care trebuiau sa fie exprimate 1ntr-oanumita situatie §i nu au fastSolilocviul este asociat eu catarsisul.

Se refera la dramatizarea spontana a UrlE1

situatii din viata trecuti'l, prezenta sau viitoarepacientului. In acest mod sunt date la iveaWfapte §i evenimente din viala pacientului,§i evenimente refulate pan3~ in mcmentu.lretdiirii lor.

In cazulin care se lasa solicitat de rol, efec­tul va fi spontaneitate §i creativitate. Ultimulaspect in ce prive§te jocul de 101 se refera lacrearea rolului de catre protagonist. El se lasaprovocat de rol §i resursele mobilizate serevarsa in creativitate. Protagonistul estepacientul central.

De cele mai multe orl el propune situatia pecare considera necesar sa 0 puna in scena. Elpoate alege dintre membrii grupului Ego-uriauxiliare. Situatia propusa poate fi prezenta,trecuta sau viitoare. Protagonistul, ca regizor,reprezinta 0 situatie re1ativ obi§lluita in psiho­drama. E1 propune scena, locul, timpul, elalege Ego-urile auxiliare. Terapeutul intervinepentru a spori autenticitatea psihodramatizarii.

Ego-ul auxiliar este definit de Sadock ca unmembru al grupului care reprezinta ceva sau pecineva din experienta protagonistului (G. 10­nescu, op. ci1., p. 179). Astfel, Ego-auxiliarpoate fi 0 persoana din viata pacientului, 0halucinatie, 0 idee deliranta, un simbol sau 0atitudine. Existenta acestor Ego-uri in situatiadramatica face lumea protagonistului reala §iconcreta. Unii terapeuti extind functia Ego­ului auxiliar de la aceea de interpret la aceea de"asistent terapeut" §ide observator al interacti­unii psihodramatice.

Dublura este Ego-ul auxiliar care dilataexperienta protagonistului provocandu-l inzona lui neexplorata. Dublura poate sta in spa­tele protagonistului sau poate mima comporta­mentul acestuia.

Acest Ego auxiliar actioneaza ca §i cum ar fipersoana pe care 0 dubleaza. Se poate recurge§i la dub Iura multipla. In acest caz sunt inter­pretate aspecte, dimensiuni ale personalitatiiprotagonistului. Po ate fi interpretata fiecareipostaza cronologica a pacientului.

Tehnici folosite in psihodrama

Inversare de rol

Este 0 tehnica psihodramatica in care pro­tagonistul joaca roIul unei alte persoane cucare interaqioneaza. Fiecare protagonist 1n­cearca sa adopte modelul comportamental alceluilal1. Aceasta "tactidi" provoaea conflicte­Ie legate de distorsiunile perceptuale interper­sonale.

Page 219: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

222

1.4. Conflict §i creativitate interpersonaHl interapia gestalt-creativa

"Declan§area conflictului e 0 virtute lucife­rica in ad(waratul sens al cuvantuluL Conflictulna§te focul afecte10r §i emo~ii1or §i ca orice foc,prezinta doua aspecte: acela de a arde §i ace1ade a lumina." (Jung - conferin~e Eranos)

In citatul de mai sus Jung se refera la con­flictul creator, la conflictul care poate lumina.Pe Hlnga vis, metafora §i fantezie, conflictuleste un instrument auxiliar de provocare. El dala iveaHi "focul afectelor §i emo~iilor" , foe care"arde" §i "lumineaza." Rezolvarea conflictuluiar fi asemenea integrarii contrariilor desprecare vorbe§te Jung. Pentru Jung declan§areaunui conflict con~ine posibilitatea autode­scoperirii, autocreatiei. Ca §i metafora, visulsau fantezia, conflictul da la ivealil. "Drumulspre sine e mai intai un conflict" (in Psihologie§i alchimie, 1996, idem, pag. 179 p.a.), spuneJung. "Fara trairea contrariilor nu existii expe­rienta totalitatii..." (Jung, pag. 23).

Pentru Zinker, ca §i pentru terapeutii gestal­ti§ti, in general, eonflictul este un fapt pozitiv dinmai multe punete de vedere. In primul rand,Zinker vede conflictul ca pe 0 posibilitate de a nute plictisi niciodata impreuna cu eelillalt (op. ci1.pag. 96). In al doilea rand, conflietul ofera posi­bilitatea de a ne con§tientiza propria grani~a inraport cu ceilalti. Conflictul poate fi §i nepro­ductiv §iin acest eaz este corelat cu doua mecan­isme de aparare: represia §i proieclia. lndividuleste un "conglomerat de forte polare." (Zinker,idem, op. cit., pag. 196) Zinker nume§te fortepolare ceea ce Jung nUIne§tecontrarii. Am maiputea numi fortele polare sau contrariile, dimen­siuni contradictorii. In procesul terapeutic aces­te forte polare, aeeste eontrarii sunt activateintentionat sau inHimplator. Terapeutul poateprovoca inten~ionat conflictul intern sau inter­personal sau conflictul poate fi generat ca urma­re a folosirii altor instrumente de provocare, visulsau metafora. Realitatea interioara a individului

consta in aceste polaritati care pot fi ego-sinton­ice (acceptate de con§tiin~a individului) sau ego­alienante (neacceptate de con§tiin~a individului)(Zinker, ibidem, pag. 197).

Interrelationarea intre aceste polarita~i esteeorelata eu stilul de percep~ie a propriei rea­litati interioare a persoanei.

Capitoiul9

Po1aritari1e ego-sintonice se pot transformain polarita~i ego-alienante iar polaritati1e ego­alienante se pot transforma in polaritati ego­sintonice. AeeasHi transformare depinde deextensia sau retragerea granite lor Eulu1. Lanivelul grani~elor Eu1ui se pot intampla douafenomene, identitlcare sau alienare. Extensiasau retragerea granilelor Eului e corelata cudinamica acestor doua fenomene. GranilaEului este foarte fluida. De 0 parte se afla secu­ritatea, siguranta. De cealalta parte se afla ceeace e necunoscut, inamicul. In interior estebine. In afanl este diu. "Propriul nostruDumnezeu este Dumnezeul cel drept. Cela.1altDumnezeu este Dumnezeul eel rau." (Perls,1975, pag. 19) Astfel ca Perls concluzioneaza:,jntreaga idee de rau §ibine este 0 problema degranili'L" Putem spune ca problema polar­italilor §i a conflictelor este 0 problema degran ita a Eului. Grani~ele rigide ale Euiui core­spund unui concept de sine patologic. Viziuneaacestui tip de persoana asupra sa este unilater­ala. Ea este totdeauna "a§a" §i "nu a§a".Con§tiinta multitudinii de polaritati existentein interiorul sau este limitata. Dedit sa

aecepte, decat sa se identifice cu polaritaticonsiderate negative de catre ea, acest tip depersoana preferil sa Ie proiecteze. CO!l§tienti­zarea acestor polaritati determina anxietateaacestei persoane. In acest caz este yorba deconflictul neproductiv.

Grani~ele fluide ale Eului §i posibilitatea deextindere a acestor granite corespund unulconcept de sine sana:tos. Acest tip de persoanaeste con§tienta de multitudinea polaritali1orexistente in sine §i este dispusa sa experimente­ze aceste polariUl.li, este dispusi'i sa dea la ivea­la aceste po1aritati. Ea este con§tienta ca a !:Iala ivealll cat mai mnIte polariHlti apartinand.zonei necunoscute a personaIitatU sale poateinsemna transformare. A da la iveala aceste

polaritati nu inseamna §i garantia integrarii lorinsa experimentarea acestor poiariUiti §i a con­flietelor generate de aceasta experimentare alor este necesara autodescoperirii, autocreatiei.

Aceste conflicte intrapsihice, generate decon§tientizarea, identificarea sau alienarea inraport eu polaritatile existente in noi in§ine,pot determina conflicte interpersonale.

Page 220: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapla experienliaUi de grup gestait-cn::lativ • 0 provOCare la "crel[itere" • 223

Conflictele interpersonale nu sunt intot­deauna determinate de conflicte intrapsihicedar adesea au la baza astfel de conflicte.

Incapacitat®a de a m~ idenHfica !iU a~;r@~ivi~tat®a m~a are ea ef®ct pmi~etia ae~~t®iasrl'l~i~viUlti in c~lllhiit. ACgi!l~t~pmi~cti~ determinliun conflict interper~onltL Nu !1mfil~mtdee~h ~ildeplasez conflictul de la nivelul intrapsihic lanivel interpersonal. Terapeutul poate readuceconflictul de la nivel interpersonal la nivelintrapsihic daca sesizeaza sursa conflictului.Cu ajutorul unui experiment c1asic, gestaltist,"scaunul gol", conflictul se poate rezolva inmod creativ.

Conflictul poate fi foarte putemic atuncicand 11provoc pe celeIalt in zona polarita1ilorego-alienate. Aceasta zona ii este necunoscuta.Confruntarea cu aceasta zona este tulburatoare

§i poate insemna un conflict putemic carepoate fi trait de individ la .livel intrapsihic saupoate fi proiectat §i trait ca conflict interper­sonal. Terapeutul 11 poate proyoca in moddirect pe individ in aceasta zona, intuind caproblema lui are de a face cu aceasta zona apolarita1ilor ego-alienante, insa, in cadrul§edin1ei de grup provocarea in aceasta zonapoate fi nea§teptaHL Terapeutul trebuie sa fiepregatit in orice moment sa asigure suportulnecesar confruntarii individului cu polarita1ileactivate.

Provocarea §i trairea conflictelor in situa1iaterapeutica este specifica experimentului de tipgestalt. Terapeutii gestalti§ti §tiu sa exploatezeconflictul ca posibilitate de autodescoperire §iautocrea1ie. Ei nu numai dl nu evita conflictul,dar it ~i provoaca ~tiind ca un conflict este 0posibila interactiune esentiala.

Exista doua experimente c1asice in terapiagestalt care abordeaza problema conflictului.Aceste experimente sunt "scaunul gol" §i "injurul lumii." Experimentul "scaunul gol" daposibilitatea c1ientului sa se confrunte cu aceledimensiuni contradictorii care, manifestandu­se, se genereaza conflicte. EI poate intra in dia­log cu aceste polaritati care-i apar1in. Avandsuportul grupului §i suportul terapeutuluic1ientul poate face fat a mai u§or poiariH11ilorcu care intra in dialog. El are ocazia sa capetecontrol asupra acestor polaritati.

Experimentul "scaunul gol" mai poate ofe­ri posibilitatea confruntarii cu 0 persoana, dintrecutul sau, cu care are, inca, un conflictmm~~Qlvat.Conflictul paal@ fi adus in simatiat@ntpl'lutidt ~i pallte fi l'l'ltr~Ht~xistand posibili­tatea r~wlvlirii.

Exp~rim~ntul "in Jurullumii" ofera posibi­litatea autodescoperirii pomind de la a carac­teristica cu care se identifica c1ientul. De

exemplu, 0 persoana poate avea 0 problemalegata de faptul ca este ironica fa1a de ceilal1i.Terapeutulii cere acestei persoane sa persistein aceasta ironie, ii poate cere persoanei sa fieironica fata de el. Ii cere, pur §i simplu,.sa-§iexacerbeze aceasta caracteristica cu care clien­

tul se identifica. Patrunzand in propria Iuiironie ~i relationandu-se cu ea, clientul i~ipoate descoperi contrariile ironiei. Poatedescoperi grija sa fa1a de celalalt, tandre1ea,suportul pe care 11 poate oferi celuilalt. ~iZinker propune 0 metoda de a aborda con­flictele interpersonale. Metoda lui se nume§te"persistand in acuza1ie" ("leaving into theaccusation.") In primul pas, Zinker invatii per­soana cum sa con§tientizeze acea zona necu­noscuta ei (the dark side of himself).

In al doilea pas:1) Cum pot auzi preocuparea ta fata de mine:2) Ce pot face in legatura cu aceasta preo-

cupare rara a te face defensiv;3) Cum putem lucra asupra acestei pre­

ocupari astfel incat sa nu te simti nebun. pen­tm ca m-ai acuzat sau ai vazut aceasta parte amea. Acesta este un mod de autoterapie,autoterapie care este pregatitoare pentmrezolvarea cOllflictului in mod creativ.

1.5. Rela!ia terapeut-client ~i creativitateainterpersonaHl

".Pentru mine a face terapie fnseamna a face arM. Omuleste posibilitatea mea de a face arta. "(Zinker)

Putem vorbi despre creativitate interperso­nala in relatia terapeut-client numai po mind dela premisa ca in procesul terapeutic nu suferatransformari numai clientul ci ~i terapeutul.

Zinker, ill cartea sa "Creative Process in Ge­stalt Therapy", accentueaza rolul de creator al .terapeutului ill raport cu clientul. "Chiar dacase admite sau nu, un terapeut adevarat creeazavieti", spune el (Zinker, pag. 37).

Page 221: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

224

Zinker face 0 apologie a terapetului creator,terapeut care dincolo de metodele pe care Iefolose§te are un impact esen~ial ca prezen~a invia~a altei persoane (pag. 38).

lung vede altfel relatia terapeut-client. Involumullui "Personalitate §i transfer" el vederela~ia terapeut-client ca pe 0 opera~ie a1chimi­ca. "Atunci cand se combina doua corpurichimice, ambele sunt alterate." (op. cit., p.133). "Factorul de transform are este ellnsu§itransformat." (conf. Eranos)

lung vorbe§te despre identitatea incon§ti­enta dintre medic §i pacient. "Legatura inter­venita este descoperita ulterior §i indirect prinintermediul consecin~elor sale." (idem, p. 143)Aceasa viziune a lui lung asupra rela~iei tera­peut-client are la baza experien~a lui terapeuti­ca." Raportul necesar pentru ca psihoterapia safie eficienta nu-i ingaduie medicului sa se sus­traga impresiilor puternice provocate de sui­§urile §i cobora§urile oamenilor suferinzi. Acestraport consta In comparalia §i adaptarea per­manenta in confruntarea dialectica a celor

doua realita~i psihice care sunt opuse una alte­ia". (in "Amintiri, vise, ret1ectii", Ed. Huma­nitas. 1996, p. 155).

Fiecare caz este unic §i fiind unic, reac~iileterapeutului sunt diferite de la caz la caz.A§adar, unicitatea fiecarui client este capabilasa dea la iveala, de fiecare data, alt terapeut.

Chiar §i cel mai experimentat terapeut sevede mereu obligat sa descopere ca, datoritaul1ui incon§ti(fnt camun, a luat na§tere 0 com­bina~ie §i 0 legatura care il afecteaza". (Perso­nalitate §i transfer, Ed. Teora, 1996. p. 139).Rutina nu poate fi asociata en 0 psihoterapieadevaratiL "Fiecare caz nou care necesita untratament serios reprezinta 0 munca de pio­nier, iar orice gest de rutin a se dovede§te a fi 0eroare". (idem, op. cit., 139). Procesul terapeu­tic, relatia c1ient-terapeut 11solicita, a§adar, peterapeut ca om intreg. Astfel ca, nu numai caclientul este provocat la cre§tere de catre tera­peut, ci §i terapeutul este provo cat la cre§terede catre client. "Daca doctorul §i pacientul nudevin 0 problema, unul pentru celalalt, atuncinu se va gasi nici solu~ia." (lung, 1996, p. 155)Rela~ia cu clientul este 0 posibila interactiuneesentiala §i pentru terapeut. ~i, continua lung:

Capitolul9

"Pacientii §i anali§tii mei mi-au adus atit deaproape realitatea vie~ii omene§ti, Incat n-amputut sa nu at1u de aici lucruri esentiale."

Atunci dnd vorbe§te despre lucruri esenti­ale lung nu se refera la date §tiintifice ci la lu­cruri care au permis "sa dobandesc 0 in~eIegerea propriei fiinte." lung sugereaza 0 relatieclient-terapeut care permite creativitatea in­terpersonala, aceasta rela~ie fiind 0 posibilainteractiune esentiaHi, atat pentru terapeut cat§i pentru client. Exista provo care la cre§teredin parte a ambelor parti. lung nu accentueazarolul creator pe care 11are terapeutulln rapOltcu clientul fiindca §tie ca " ... artifexul este slu­jitorul care trudeste §i ca nu el, ci natura estecea care lnfaptuiqte opera." (v. "Personalitate§i transfer, Ed. Teora, 1996, p. 211).

Pentru Rogers, ca terapeut, relatia cu c1ien­tul este 0 aventura. Terapeutul rogersiangande§te. "Aici este 0 alta persoana, clientulmeu. Imi este pu~in teama de el, lmi este teamade adancul din el cum lmi este teama §i deadancul din mine." (1993, pag. 66) Rogerssugereaza ca adancul din ceialait este 0 provo­care pentru el (totu§i aceasta teama nu il 1mpiedica In lncercarea Iui de a-I da la iveaEi peceHilalt). Zinker critic a terapia rogersiana dinpunct de vedere al relatiei terapeut-client sauterapeut-grup. Terapeutul, In grupul rogersian,se comporta Ga §i cum ar fi un membru algrupului. El este expus Ia auto-dezvaluire §iintreaga putere este lasata In seama grupului §ia proceselor de grup. Terapeutul nu se prezin­ta ca 0 sursa de putere sau ca un expert, elapare ca un fel de figura materna care are ca rolcrearea unei atmosfere de lncredere ~i suport.

Zinker critica maniera nondirectiva In care

terapeutul abordeaza gmpul tocmai pentru cael accentueaza roM terapeutului ca principalfactor de transformare, in procesul terapeutic.Adesea, terapeutii nu sunt one§ti In ceea ceprive§te puterea lor de a int1uenta pe a1tii.Pentru a nu face abuz de aceasta putere, ei tre­buie sa 0 con§tientizeze §i sa-§i asume respon­sabilitatea." A lucra cu vietile umane este unprivilegiu §i acest privilegiu trebuie onorat cu§tiinta, respect §i umilinta." (Zinker, ibidem,pag.38).

In procesul terapeutic creativ terapeutul ia, maimtai, contactul cu clientul ca integritate.

Page 222: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experientiala de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "cre~tere" - 225

Fieeare persoana intra in terapie eu 0 persona­litate unica, personalitate dezvoltata de-alungul timpului. EI are un anumit mod de aaborda lumea. Aeest mod de a aborda lumea

con1ine, insa, §i elementele care lmpiedicaschimbarea. Ce inseamna a lua contact cu

aceasta personalitate. Inseamna a identifieametafora elientului in ce prive§te lumea,lnseamna "a intra in postura clientului fata delume." (Zinker, ibidem, pag. 21). Dupa ce aluat contact cu integritatea clientului, terapeu­tul va Iua contact cu acea zona neexplorata a

personalita1ii, acea zona care e disponibilapentru experimentare.

In viziunea lui Zinker, terapeutl.ll creator

este esential In terapia adevarata. Modul ineare treze§te, in care da la iveala acele dimensi­uni neexplorate reprezinta arta §i arta adevara­ta necesita munca. T erapeutul creator pleaca indrumul sau de descoperire a celuila!t cu 0 expe­

rienta personala foarte bogata nu numai in sen­suI unei maturitati emotionale §i intelectuale.dar §i in sensul expunerii sale unei game largi deexperiente de viata. Ca §i cIientul sau, el este 0personalitate unica, cu zane neexplarate, care

a§teapta sa fie date la iveala. El §tie ca relatia cucelalalt, cu c1ientul sau cu grupul ii paateprovoca manifestarea acestor zone neexplorate.El §tie ca relatia cu eelalalt ii poate revela mis­tere ale celuilalt sau ale lui. Ce ii confera putere

asupra grupului? Terapeutul creator a capatatautosuport. Asta inseamna ca el se po ate eon­fmnta eu zonele neeunoseute din el sau ale

celuilalt fara teama. Po ate explora, poate

provoea fara teama. EI se auto-suporta §i iiasigura suport §i elientului sau grupului, atuneicand exista eonfruntare eu neeunoseutul.

Starea de ereativitate in eare se gaseste terape­

utul este 0 premisa pentru crearea unei atmos­fere creative in proeesul terapeutic. Simtulumorului, dragostea pentru joe, capacitate a dea te bucura de ceea ce descoperi in celalalt.

Starea de creativitate presupune "contactulde sine". Numai atunci cand c§ti in contact CLI

tine te poti in'l:alni cu celelalt. Contactul cusine insu§i, al terapeutului creator 11impiedicasa exploreze in mod deta§at in celalalt. "Cel

mai mare du§man al terapeutului este stareain care se identifica cu clientul, !mpot­

molindu-se in pielea psihologica a celuilalt."

(Zinker, ibidem, pag. 46) Este yorba despre

starea de eonfluen1a sau pierderea diferen1ieriiintre doi oameni. Terapeutul creator este in

contact cu sine insu§i, ceea ce il apara de con­fluen1a §i ii permite sa fie atent la propria luifenomenologie interioara, in acela§i timp eusurprinderea fenomenologiei interioare a celui­lalt. "T erapeutul creativ este experimental."(Zinker, pag. 48) El orienteaza experimentul infunc1ie de cum i se descopera elientul. EI are unrol esential in conturarea experimentului nece­

sar J1lanifestarii §i exersarii ace lor dimensiuni

descoperite. EI folose§te visul, metafora, fan­tezia atat pentru provocarea la autodescoperire

cat §i pentru rezolvarea problemelor. Atitudineacreativa a terapeutului se traduce in doua moda­

litati de a fi 'in lume (Zinker, pag. 59):

- activism §i, in acela§i timp, pasivitate §i capa­citate de a se mira de ceea ce deseopera;

- a eontrola §i, in acela§i timp, a lasa procesulsa curga;

- siguranta §i in acela§i timp permite experienlaconfuziei;

- seriozitate §i sim1 al jocului §i al umoruIui:- curiozitate §i permite experienta plictiselii:- experien1a dorintelor §i perceP1ia intregulc:i

secvential;- limbaj §i imaginatie spa1iala;- inteleetivitate §i intuitie.

Creativitatea terapeutului po,' L:::., ., c.

in doua moduri: retragerea i:L: S::'2:L::::::L:'

profesionale §i 0 viziune gre;iL\ .L:S.l::'-.,:re.,:<'tv" V' .. - ' , . ,.VI atn. lzmnea gre§Ha asc;::-r2: :r:: ..L::\:L:.L:~::se

refera la faptul ca uni; ter2.:'::'.:~: "" \.'.:' lL:;:i 0

legatura intre am'. §i T:L:,er. ilL::J.r:e?, saC . P . ~ .~' .. ,.,. reat]\'e roce" l'L: LJeSLL:lL:l,leraD\' . 11

citeaza pe Ed ;i SO'li: '\:: ...eis care au facutcercetari aSLlpra ::::0: in creativitate, Ei austabilit 111ai Elulte -Jlocaje in creativitate:

I, Teama de a gre;i: ..Retragerea; neasuma­rea riscurilor i11 \ederea evitarii unor dureri po­

sibile sau ru§inea gre§elii;2. Respingereajocului: "Teama de a nu pa­

rea ridicol experimentand neobi§nuitul.

3. Miopia resurselor: "lncapacitatea de a

percepe punetele tari ale unei persoane."4, Suprasiguranta: "Rigiditate in rezolvarea

problemelor; reaqii stereatipe."

Page 223: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

226

S. Evitarea frustratiilor: "A renunta repedeatunci cand se confrunta cu obstacole; evitareadurerii sau discomfortului care este, adesea,asociat cu schimbarea."

6. Obi§nuintele: "Centrarea pe moduritraditionale de a face lucrurile; tendinta catreconformare §i atunci cand nu e nevoie".

7. Fantezie saraca: "Neincredere §i igno­rare a imaginilor interioare; supraevaluareaa§a-numitei lumi obiective, lumii reale; lipsade imaginatie".

8. Teama de necunoscut: "Evitarea situati­ilor lipsite de claritate; nevoia de a cnnoa§teviitorul inainte de a merge mai departe".

9. Nevoia de echilibru: "Incapacitatea de atolera dezordinea, confuzia, ambiguitatea;excesiva nevoie de ordine §i simetrie".

10. Evitarea exercitarii influentei: "Teamade a nu parea prea agresiv in a influenta pecelalalt; nu se face auzit."

11. ~ovaielnic in a lasa sa se intiimple:"Fortarea clientului catre rezolvarea pro­blemelor; incapacitate a de a lasa lucrurile sa seintample in mod natural; lipsa de incredere incapacitatile umane".

12. Saracia vietii emotionale: "Neapreciereaputerii motivationale a emotiei; folosirea e­nergiei pentru represia spontaneitatii; necon§ti­entizarea rolului emotiilor in mobilizarea efec­tului clientului sau membrilor grupului".

13. Neintegrarea polaritatilor (yin-yang):"Nefolosirea polaritatilor in cunoa§terealucrurilor; lipsa perceptiei intregului".

14. Amortirea simturilor: "Nefolosireaadecvata a simturilor prim are in cunoa§tere;contact partial cu sinele §i cu mediul; senziti­vitate saraca". (Zinker, pag. 63-67).

Aceste blocaje in creativitate se pot mani­festa atat la terapeut cat §i la client.

1.6. Grupul experiential de tip gestalt-crea­tiv - de la clasic la modern

Grupul gestalt este atat 0 "comunitate deinvatare" cat §i 0 "comunitate creativa." Esteun lac unde se pot testa limitele de cre§tere aleunei persoane, un lac unde oamenii suntprovocati la crestere, exist and posibilitatea caei sa dezvolte potentialla eel mai inalt nivel.

Modelul clasic de grup gestalt este asociatcu Fritz Perls.

Capitolul9

Perls lucra cu un membru al grupului situatin centru. Grupul nu era implicat in lucrul cuacest client. Perls era de parere ca membriigrupului pot invata prin observare, putand avea§i experiente de cre§tere. El nu era interesat ince prive§te procesele de grup.

James Simkin a creat un model de grup ge­staltist care implica tot grupul In procesul tera­peutic. Modelul sau este puternic, concentrat §ielegant. Membrii grupului se angajeaza in a lu­era asupra unei probleme dupa care se perindaunul cate unul in centrul grupului. Exista 0mica interconexiune intre membrii grupului,insa toti membrii grupului sunt conectati lacentru, sunt conectati la actiunea din centru.Totu§i, puterea acestui sistem consta in faptulca, atat terapeutul cat §i clientul beneficiaza desuportul intregului grup." Punctul slab al aces­tui sistem este ca ideile, sentimentele §i talen­tele membrilor grupului nu sunt exploatate catar trebui in vederea cre§terii creativitatii inter­personale. In modelul lui Simkin, terapeutuleste autoritatea care de tine controlul procesu­lui terapeutic. Prezenta sa este simtita tot tim­pul de membrii grupului.

Principii care stau la baza proceselor degrup gestalt:

1. trairea experientei de grup in prezent, "aici§i acum";

2. extensia constientizarii de grup;3. importanta contactului intre participanti;4. Folosirea experimentului de grup de catre

un lider care se implica;

1. Acest principiu "aici §i acum" se refera lacentrarea pe fiecare moment al experientei in­dividului. Nu conteaza tipul experientei.Important este ca aceasta experienta sa fie cla­rificata in grup. Nici un comportament nu tre­buie etichetat sau interzis. Nu trebuie reprimatceea ce "da momentulla iveala." In orice mo­ment se poate inUimpia 0 interactiune esentia­la. Problema unui membru al grupului solicita,in prezent, pe toti membrii grupului pentru caproblema lui nu poate fi izolata de 0 problemacomuna a grupului. Experimentarea problemeilui in situatia de grup solicita pe toti membriigrupului. "Grupul devine astfel 0 microsoci­tate care are, nu numai capacitatea de a recreasistemul ce are legatura eu problema lor, ei §i

Page 224: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienlia!a de grup gestalt-creativ - 0 provocare Is "cre~tere" - 227

sistemu1 ce are 1egatura ell problema lor, ci §icapacitatea de a modifica acest sistem in dife­rite maduri, problema putand fi rezo1vata in

v d' " IZ' k 't 16')nenumarate mo un. tIller, op. Ck, p. ~

2. Con§tientizarea de grup se refera la faptulca individul se lasa purtat de experienta sa.Anumite teme sau probleme pot dominagrupul 1a un moment dat. Con§tientizareaacestor teme sau probleme se refera la con§ti­entizarea de grup care inseamna mai multdedit suma con§tientizarilor individuale 1a unmoment dat.

3. Un alt principiu in terapia gesta1tista serefera la faptu1 ca cre§terea are loc 1a granitadintre individ §i mediu. Contactul cu ceea ceeste non-Eu ma provoaca 1a cre§tere, ma pro­voaca 1a noi raspunsuri date mediului §i laschimbare. Terapia gesta1tista este centrata peint~nnirea §i contactul intre indivizi. La nive1ulgrupului contactul este trait in sensul unicitatiiceluilalt §i in sensul con§tiintei deosebirilor §iaasemanarilor intre membrii grupului. Experi­enta individualitatii §i experienta comunitatiise intrepatrund intr-un astfel de grup. Fiecarepersoana din grup este provocata la autodesco­perire §i, in acela§i timp este sustinuta in con­fruntare ei cu provocarea. Experienta de grupdescrisa mai sus este diferita de experienta dingrupurile clasice gestaItiste. In ace1e grupuriexperienta comunitatii era foarte estompata. incomunitatile reale fiecare este con§tient cacomportamentul sau poate 11, in orice mo­ment, 0 provocare pentru celalalt sau pentrumembrii grupului. E1 trebuie sa-§i asume res­ponsabilitatea pentru acest comportament,con§tientizand §i rolul pe care elil are in grup.Comportamentullui are 0 semnificatie sociala,chiar daca se reduce la tacere.

4. Ultimul principiu se refera la rolul foarteimportant pe care il are terapeutul in dezvol­tarea unui experiment de grup. E1trebuie sa fiecon§tient de puterea §i autoritatea lui in cadrul

1 •grupU,Ul.

Reguli pentru participantii la grupurile ge­staltiste:

- a avea responsabiiitatea propriului limbaj§i comportament. A evita "eu" inseamna a evi­ta responsabilitatea propriului comportament§i limbaj;

- a da prioritate experientei "aici §i acum";- a imparta§i gandurile §isentimentele prezente;- a invata sa-i ascu1ti pe ceilalti;- a pune intrebarea intr-un mod cat mai se-

curizant pentru cel<llalt.

Exemplu: in loc de a spune "Cred ca tu nudai doi bani pe mine", poti spune "E§ti pre­ocupat de binele membrilor acestui grup?"- a face eforturi de a vorbi direct cu 0 aWLper­

soana;- a §ti sa asculti de sentimentele celor1alti

membri ai grupu1ui, neincercand sa cauticauze sau sa faci interpretari;

- asumarea confidentialitatii (E. Nevis) asu­marea riscurilor in cazul participarii ladiscutii (C. Jackson).

Grupul este un laborator unde pot fi experi­mentate §i comportamente pe care Ie consideriinacceptabile. Aceasta experienta poate fi foar­te importanta pentru cre§tere. Iti poti imaginaca "Daca 1mi manifest furia acel om va fi dis­trus." roti experimenta efectul pe care aceastafurie il are asupra celuilalt. Vei observa ca esteintr-adevar speriat, insa este viu §i respira;

- a inv3_1a"sa pui in paranteza" sentimente­Ie sau expresiile care ar putea intrerupe un ex­periment foarte important pentru grup:

- a respecta spatiul psihologic al celL:ilal~:a§a §i tu ai pretentia ca celalalt sa ri-1 respe.:tC'.Daca cineva este retras sau in depresie. =-espe.::­ta-i dorinta de a fi lasat in pace.

Experimentul de tip gestalt modern a fost

abordat §i ea un seenariu metaforic de grup.Z· k " . ,.m er propune cate'.'::;. e:\perl:ne:1te Ge upgestalt pe care k-2. e:\peri:ne:L:.t de-a lungulanilor (Op. ciT.. pag. 1-9,

1. Grupul este 0 ;~2.\,1spa1iala sau alt vehicul.2. Grupu1 reconstruie~te memoria unuia dintre

h'- -'mem~I1: sal.

3. Gmpd c[eeaza "maartea, ingroparea §i in­vierea" unui membru preoeupat de "moar-tea sa.

4. Grupul este un trib primordial care sarbi:l­tore§te ceva foarte important pentru viata sa

5. Grupul interpreteaza un rit de na§tere careincepe eu dragostea intre doi membri ai gru­pului.

Page 225: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

228

6. Grupul este a casa sau a cladire in care fie­care membru al grupului este un anumit as­pect al casei sau al cladirii.

7. Grupul este gradina zoologici1 in care mem­brii grupului sunt un anumit animal.

8. Grupul ca animal. Fiecare membru al gru­pului este 0 anumita parte a animalului.

Aceste experimente s-au dezvoltat intot­deauna pomind de la a tema a grupului, de lao problema a grupului.

Coeziunea ~i creativitatea ill grupul Gestalt

Un factor foarte important in cre§terea cre­ativitatii de grup este coeziunea. Creativitateade.grup poate fi crescuti'i sau scazuta in functiede coeziunea de grup.

Cum se traduce coeziunea de grup intr-ungrup Gestalt? Contactul vizual, contactul fizicpot reflecta unitatea unui grup. Contactul fizicpoate fi §i mijloc de impiedicare a conturariiuniUltii grupului, dar poate reflecta §i unitateaunUl grup.

Faptul ca cineva a concentrat atentia intre­gului grup asupra sa poate fi un semn al coezi­unii de grup.

Membrii grupului s-au mobilizat energeticpentru a asculta §i eventual sustine sau limitaacea persoana. Faptul ca cineva i§i poate expri­ma sentimentele §i preferintele de grup este unindicator al instalarii atmosferei de incredere

care este core1ata eu eoeziunea de grup.

Metafora "grupului statuar"este relevanta catehnici1 de explorare §i con§tientizare a coeziu­nii de grup, a relatiilor §isensului comunicant algrupului. In ce consta acest exercitiu? Terapeu­tul solicita grupul: "Alci1tuiti din trupurile voas­tre un grup statuar eu sens. Denumili apoigrupul statuar pe care l-ali construit. Urmeazaapoi analiza intregrupala jalonata de intrebarica: "Ce parte a statuii ai fost ? Ce ai simlit §igandit despre tine? Dar in raport cu ceilalli, dingrupul statuar?" Observatorii vor comunicagrupului care a experimentat semnificatiiIe sim­bolice ale "statuii", a§a cum Ie-au perceput ei.

Adesea, analiza prilejuie§te insight-uri im­portante privind pozitiile fiecaruia in grup §iatitudinile mutuale, coeziunea §i dificultatile

Capitolul9

de relatie, nivelul de integrare §i respectiv, dez­integrare al fiecaruia in grup §i al grupului castructura.

2. Instrumente de provocare ~icre~tere a creathitatii interper­sonale in grnpu.l experiential detip gestalt

- Sugestii metodologice -

Instrumentele de provocare, denumite demii de terapeuti §i "vehicole" sunt folosite interapia experienliala in vederea accesului lafenomenologia interioara a individului. Cuajutorullor, sunt activate, experimentate ~iinte­grate acele dimensiuni ce tin de "pata neagra" apersonalitatii individului. Aceste dimensiunipot fi polaritatile ego-a]lenate/ego-sintonice decare vorbe§te Zinker, pot fi "contrariile" luilung, pot fi resurse nebanuite. Cert este caaceste instrumente, folosite in terapia ex­perientiala, provoaca "ceva" ce line de feno­menologia interioara a individului §i acest"ceva" experimentat§i integrat de individpoate insemna rezolvarea problemei lui, poateinsemna 0 transformare.

Metafora, visul, fantezia, mi§carea, desenulsunt folosite in interactiunea de provocarepentru "a da la ivealil". Instrumente de provo­care pot fi considerate ins a §i un simplu gest alunui membru al grupului, reactii con§tientesau incon§tiente ale membrUor gmpului, con­flicte. Acestea sunt instrumente auxiliare de

provocare §i pot fi foarte importante dacil tera­peutnl §tie sa Ie exploateze. Pana Ia a Ie exploa­ta, terapeutul trebuie sa Ie identifice §i sa fiecon§tient de importanta lor,

2.1. Lucrul ell metafora §i fantezia

Metafora, analogia, fantezia sunt instru­mente care permit transformarea familiaruluiin neobi§nuit §i invers.

W. Gordon a identificat patru mecanismeprin care ceca ce este familiar poate devenineobi§nuit: analogia personala, analogia direc­ta, analogia simbolica, analogi a fantastici1 (W.Gordon, 1978, p. 37-38).

Page 226: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creatlv - 0 prolfocare ia "crel?tere" - 229

e Analogia personalil se refera la identifi­care cu elementele prob1emei sau cu unconcept semnificativ in raport eu situatia indi­vidu1ui. "Dad a§ fi 0 planta, a§ fi una cu tepiea sa ma pot apara ... "; "Eu sunt aeeasta

ma§ina §i gonesc cat pot de tare ... " etc.I'l Analogia directa se refera 1a relatia intre

fapte para1ele, euno§tinte sau fenomenologiiparalele. De exemplu, dad problema elientu­lui este definita printr-un anum it element, se

pot inventaria toate luerurile care contin aeestelement. Problema clientului "rasuna". Se il1­ventariaza toate 1ueruri1e "care rasuna".

fl Analogia simbolica se refera 1a oportuni­tatea persoanei de a folosi imgini impersonalepentru a descrie 0 idee. De exemplu, "sa negandim 1a 0 imgine care de§i tehnologic estel1epotrivita este satismdtoare din punet devedere estetic." In terapia gestalt analogi apoate fi urmata de 0 personificare a imaginii.De exemplu: "Fii haosul."

1'1 Analogia pe care 0 implica fantezia. I secere persoanei sa-§i imagineze ca este un numi!lucru. Pe masura ce se deru]eaza fantezia, per­

soana comunica experienta avuta.Stimu1area gandirii analogice este frecvent

f010siHi in terapia experientia1a de grup. Ea per­mite surprinderea unor conexiuni intre dife­ritele elemente experientiale. "Ce iti amil1te§teaeest lueru?", "Cu ce crezi ea seaman a asta?",sunt intrebari care pot atrage dupa eIe co­nexiuni intre diferitele elemente experiel1tia1e.

Analogia este inclusa in diferite joeuri tera­peutice. Li se cere membri10r grupului s~i-§imanifeste reactiile in raport cu 0 anumita per­soana, in termeni analogici. Li se pun intrebaride genul: "Dadi el ar fi 0 culoare, ce culoare arputea fi?", "Ce fel de maneare ar fi?", "Ceperioada din istorie ar putea fi?" 1ntr-o altavarianta a acestui joc este incurajata analogiadirect~ .. Sentimentele sunt exprimate prin ana­logie directa. Sentimentele ill raport Cll grupuLde exemplu, sunt exprimate in termeni de cu­loare, in termeni de sunete san senzatii tactile.

T erapeutii adapteaza analogia la situatie.Schutz, In cartea sa "Joy, expanding the humanawareness", descrie 0 situatie de grup foarteinteresanta. Un grup de oameni de afaceri aveaudificu1tati in eOl1§tientizarea §i exprimarea senti­mentelor lor in raport eu liderul grupului.

Liderul a realizat ca rezistenta in a exprimaaceste sentimente po ate insemna stagnareagrupului, astfel ca el le-a eerut membrilorgrupului sa se a§eze la 0 mas8. pe care eraua§ezate ee§ti de hartie. Intrebarea a fast refor­mulata. Liderulle-a cerut membrilor sa identi­

fiee cea§ca de hiirtie eu el. Provocarea a fastmeuta §i deblocarea s-a produs. Ce ar face ei cuaceasta ceasea? lmediat trei dintre membrii

grupului au turtit cea§ca din fata lor. Un altmembru a1 grupului §i-a exprimat dorinta de apune cea§ca pe un piedestal. Altii au vrut sa beadin cea§ca, altii au imp ins cea§ca mra sa se uite1a ea iar aItul §i-a exprimat dorinta de a urina inea. In acest feI sentimentele membri10r grupu­Iui fata de ]ider au ie§it 1a iveala (Schutz, p. 75).

• Fantezia. In unele situatii, oamenii audefensele atat de putemice incat atat 1nstru­mentele verbale cat §i cele non-verbaIe suntneputiineioase in a-I debloea. Fantezia ea ins­trument de provocare este faarte eficienta inaces! caz. Jung in "Personalitate §i transfer"'(1996) §i in aIte carti ale sale subliniazaimpotanta terapeutica a acestei metode."Con~tientizarea continua a fantasme]or as'lfelincon§tiente §i participarea]a evenimentul 1'2­tasmatic are drept conseeinta, a~a C~ll'~ ,,'-:-_vawt intr-un mare numar de cazuri. I1~,':::-:.:

o hhgire a con§tiintei clatorita fapcuLi c~. :-::- ..,­marate eontinuturi incol1§tiente :iC"

ente, iar, in al doi]ea rand. di:;:::-,,2.r::.: :r:::':_.:.:. fl . d' .a 111 uenteJ ommante a 1'1:::0::;:::::':·,, . ~.

al treilea rand, faptul d arC' :eee ': 'e>'i::.:. -e .:.::personalitate" (op. eit.. p. >.:: fameziapoate functiona a~adar ca factor de transfor­mare. "Metodaeel mai imporT1: il: ' ,~.::eestor canII-

ea sa Z1e a§a,imediat sut rei'.e ::1 e.)::~:ie:1tului §i ciaea suntactliate sunt elemente care invadeaza

spont8.rl con~:ientul," - spune el in «L'f~me et1C' Soi. R::naissanee et Individuation», Ed.Albi:: "LelleL 1990. subliniaza impor­

tanta esenliala a imagina~iei actj\re ca instru­ment de provocare, de activare. El face deose­bireaintre fantezia activa ~i fantezia pasiva.Dar ee lnte1ege lung prin fantezie? "Prin fan­tezie, In acceptia de fantasma i111eleg un com­plex de reprezentari care se deosebe§te de alteeomplexe de reprezentari, prin ?ceea ca nu iieorespunde un continut exterior, rea!."

Page 227: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

230

in cazul fanteziei active este yorba de 0 ati­

tudine con§tienta care este inclinata catre pre­luarea de sugestii sau fragmente de corelatiiincon§tiente, relativ slab accentuate §i de a Ieconferi, prin asocierea cu elemente paralele, 0depliml claritate. Este yorba de 0 participareobiectiva a con§tiintei. Atunci cand functio­neazil ca factor de transformare, "fanteziapoate fi expresia suprema a uniHitii unei indi­vidualitati." (idem, op. cit.) 0 fantezie poatesolicita omulin intregimea lui.

In legatura cu importanta terapeutica ametodei fanteziei, Jung specifica " ... nu inter­pretarea §i comprehensiunea fantasmelor estein primul rand esentialul ci, mai degraba trai­rea lor." (cit, pag. 96 ), caci "prin con§tientiza­rea §i triiirea fantasmelor funqiunile interioare§i incon§tiente sunt asimilate de con§tient."(Pt.I03) "Este de 0 importanta hotanltoare capacientul sa triiiasca complet fantasmele sale §isa Ie inteleaga ill masura in care 0 comprehen­siune intelectualil tine de totalitatea trilirii."A§adar, pentru Jung, fantezia ca instrumentterapeutic este foarte importanata din punct devedere al trilirii ei §i nu din punet de vedere alinterpretarii ei. Acest mod de a utiliza fanteziain activitatea terapeutica it apropie pe Jung deterapeutii experientiali§ti. Cei care au dezvoltataceasta metoda §i au pus bazele ei teoreticesunt considerati Leuner in Germania §iDesoille in Franta (Schutz, pag. 101-102) insa§i Jung in d1rtile sale sugereaza importantafanteziei ca metoda sau ca instrument deprovocare.

Schutz descrie modul in care decurge unexperiment bazat pe fantezie. Fantezia pre­supune 0 stare de relaxare. Din aceasta cauzacea mai indicatii pozitie este statuI pe podea. Inaceasta pozitie fiind, persoana este introdusa infantezie de catre terapeut, eu ajutorul uneiimagini. Ea inchide ochii, lasa imaginile sa sederuleze §i comunica terapeutului experientape care 0 are. Procesul imaginativ nu trebuiefortat de catre cel care fantazeaza, el nu trebuiesa caute in mod intentionat anumite imgini. Eltrebuie sa se lase in voia propriei imaginatii.Terapeutul intervine atunci cand persoana carefantazeaza se confrunta cu dificultati, stari deteama, relaxare, veselie. Terapeutul va permitepersoanei sa paraseasca fantezia atunci cand ea

Capitolul9

se va af1a sub inf1uenta unor sentimente pozi­tive (Schutz, idem. p. 101-102). Fantezia degrup poate incepe cu doi sau trei oameni foarteapropiati afectiv unul de altul. Ei stau pe podeaspate in spate, sprijinindu-§i capetele reciproc.Aceasta pozitie este foarte relaxantiI §i permiteparticipantilor sa se auda unul pe altul chiar §iatunci cand vorbesc foarte J:ncet. Li se cereapoi membrilor grupului sa inchida ochii.Unul dintre cei care stau pe podea incepe prina comunica celorlalti arice imagine '1ivine inminte. Fiecare intra pe urma in fantezia careincepe sa se deruleze pomind de la acea imagi­ne. Aceasta nu este 0 incercare de a fabric a 0

poveste ci incercarea ca aceea§i fantezie sa fieimparta§ita de cat mai multi oamenl. Fiecarepersoana de pe podea va intra in fantezieoricand dorqte. Ceila1ti membri ai grupului,dad doresc sa participe la fantezia eelor de pepodea trebuie sa se a§eze pe podea. Atuncicand interventia lor s-a terminat se pot ridicade pe podea §i se pOl duce la locullor. Fanteziase va opri atunei ciind partieipantii vor sa seopreasca. Terapeutul poate intra spre sfiir§itulfanteziei incercand sa-i lase pe clienti subinfluenta unor sentimente pozitive. De multeori fantezia este 0 experienta foarte puternicadin punct de vedere emotional, ceea ce face caoamenii sa nu doreasea sa vorbeasca imediat

dupa illcheierea experientei.* Metafora este unul dintre vehiculele

foarte des folosite de terapeutii experientiali§ti.In mod incon§tient, terapeutii au folosit intot­deauna metafora pentru a-i ajuta pe clienti."Metafora este un mod de a vorbi despre expe­nenta." (D. Gordon, 1978, p. 9) D. Gordon incartea sa "Therapeutic metaphors" subliniazaimportanta povestirilor, miturilor, anecdotelorca factori terapeutici. Toate aceste mituri, po­vestiri, anecdote continand in ele "relatii §ipatternuri de adaptare care opereaza in proble­ma «reala»." (op. ciL, p. 20), provoaca in indi­vid acele resurse asociate eu aceste relatii §ipattemuri de adaptare continute de metaforii.Activarea acestor resurse poate insemna rezolva­rea problemei. D. Gordon il citeaza pe Bettel­heim eu un fragment foarte semnificativ privindimportanta terapeutica a pove§tilor, a basmelor(idem, p. 18). "Basmele sunt terapeuticepentm ca clientul descopera propriile sale

Page 228: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experientiala de grup gestalt-creativ • 0 provocare la "cre~tere" - 231

salutii, identificand elementele basmului carepot fi asociate cu problema lui. Continutul bas­mului ales, in mod obi§nuit nu are nimic de-aface cu situatia reala a pacientului, Insa, arede-a face cu problemele interioare care par denelnteles §i de nerezolvat." (Bettelheim) Interapia care utilizeaza metafora ca instrumentde provo care §i cre§tere a creativitatii interper­sonale este yorba despre mtalnirea a doua salfmai muIte metafore. Pe de-o parte exista meta­fora fiecaruia dintre membrii grupului, iar pede alta parte exista metafora terapeutului,metafora construita §i propusa in functie deproblemele membrilor grupului. Fiecare clientvine In terapie cu un model propriu asupra lu':'mii. Experienta fiecaruia In legatura cu dragos­tea, ura sau prietenia este unica; astfel §imetafora lui in legatura cu aceasta experientaeste unica. (ibidem, p. 11-12). Metafora luieste modul lui de a vorbi despre experientaproprie. Terapeutul trebuie sa Inceapa a§adarterapia eu un lucru esential: identificareametaforei clientului. Numai In acest fel va reu§isa construiasca 0 metafora care "sa Intalneascamodelul despre lume al clientului." (ibidem, p.19) Este vorba despre regasirea de catre client,In structura metaforei propusa de catre terape­ut, a relatiilor §i patternurilor de adaptare pro­prii. Binelnteles, aceste relatii §i patternuri deadaptare sunt relationate cu problema c1ientu­lui. Continutul metaforei nu este foarte impor­tant, important este ca metafora sa contina Instruetura ei relatiile §i patternurile de adaptareale clientului raportate la problema lui. Gor­don nume§te 0 astfel de metafora, metaforasemnificativa. A§adar, pentru a construi 0 me­tafora efieienta din punet de vedere terapeutic,terapeutul trebuie sa identifice metafora cli­entului §i Impreuna cu clientul sa stabileascaproblema. Problema bine pus a lnseamna 0 me­tafora eficienta propusa de terapeut.

"Caracteristica fundamentala a metafareieste izomorfismul." (Ibidem. p. 40) Prinizomorfism, D. Gordon Intelege echivalentaevenimentelor §i personajelor din povestireapropusa, Cll cele din situatia reala a clientului.Astfel, fiecare persoana semnificativa dinpunct de vedere al rezolvarii problemei esteprezenta In metafora. Situatia clientului este §iea reprezentata 1n metafora, relatiile §i proce­sele implicate de aceasta situatie.

Gordon da exemplu 0 metafora construitiipornind de la contextul din "Cavalerii mesei ro­tunde". Problema clientului pentru care a con­struit metafora este ca l§i petrece foarte putintimp cu sotia fiind foarte ocupat din punct devedere profesional (v. tabelul de mai jos).

Situatia Metaforaclientului

1. Samuel

1. Laneelot

2. Kate

2. Guenevere

3. Samuel §i Kate

3. Laneelot §i Gueneveresunt iubiti

sunt iubiti4. Amandoi au de

4. Lancelot este cavaler,lueru

Guenevere este regina

5. Samuel a preluat

5. Regele Arthur 11trimitenoi responsabilitali

pe Laneelot sa dea 0 manade ajutor in razboiul dinFranta6. Samuel 0 vede din ce

6. Lancelot 0 vede dinin ee mai rar pe Kate

ee in ee mai rarpe Guenvere7. Relatiile dintre

7. Ei se simt inconfortabilei devin tensionate 8. Ineearea sa diseute,

8. Laneelot spera eainsa incercarea

lucrurile se vor aranjasfaf§e§te prin eearta

dar pleaea in cruciadadezamagit

Situatia lui Samuel este camuflata In meta­fora construita de D. Gordon. Relatiile §i e\e­nimentele care tin de situatia reala a clientuluise regasesc 1n metafora lui Gordon. C!ientul ~iterapeutul se IntaInesc pe "terenul" acesteimetafore. Aceasta 1ntillnire da la iveala resurse­Ie necesare rezolvarii problemei. Resursele c1i­entului ies la iveala pe masura ce se cerule2.zjdlutarea transderivationaHi. D. Gordon nu­me§te cautare transderi\alionala procesul princare clientul eauta sa integreze n:perienla lega­ta de continutul metaforei in modelul sau des­pre lume. IIcauta in modelul sau despre lumeacele pani care dau sens noii experienle.

Acest concept de cautare transderivationaHleste foarte important pentm a 1n~elege cumfunqioneaza me cafora ca factor terapeutic.

• :\letafora situationala constituie 0 moda­!itate de autoexplorare provocatoare de insight,pe care noi am conceput-o ea tehnica terapeu­tiea §i am experimentat-o eu rezultate semnifi­cative , atat cu paeienti psihici §ipsihosomatici,cat §i cu grupuri de optimizare.

Page 229: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

232

Tehnica este relevanta pentru con§tienti­zarea de catre client a strategiilor pe care elleutilizeaza In anumite situatii de viata, limitati­ve, frustrante sau incerte, Pentru evaluarea §irestructurarea terapeutica a modului in careface fata situatiilor problematice, obstacolelorde tot felul, am practicat exercitiul "ZiduI" ­metafora ale carei valente provocative sunt re­levante pentru 0 foarte larga categorie de per­soane, indiferent de cultura §i varsHL Pentruraportarea la situatii de izolare, frustrare, de­privare, noi am utilizat metafora "Cubul" §imetafora "Pe§tera" (aceasta din urma fiindpracticata §i de Schutz).

Clientii, individual §i in grup, sunt provo­cati sa-§i autoexploreze §i developeze, aici §iacum, reactiile, emotiile, gandurile §i aqiu­nile, in eonfruntarea lor eu elementul-suport(zidul, cubul, etc.). Tehnica se bazeaza pe vi­zualizare in imaginar §i aqiune corporala mi­mieo-pantomimiea.

Instuctaj terapeutic: Te afli in fata unui zid.Descrie-l... Cesimti.? ...Ce gande§ti? ... Cefaci? Spune §i aqioneaza ca §i cum te-ai aflafata in fata cu zidul...

Clientul con§tientizeaza propia strategie re­zolutiva, asociind spontan explieatii, idei, con­vingeri, emotii semnifieative pentm eeea ceeste el in realitate, pentm imaginea sa de sine §imai ales pentm ceea ce nu §tia pana acumdespre sine in situatii problematice sau care potfi pereepute ea un obstaeol. Evident, unii pot fiincitati §i sa experimenteze diverse tipuri desolutii, altii sunt blocati §i ajutati sa con­§tientizeze cauzele bloeajului sau sa-§i activezeresursele de a face fata, descoperind ei in§i§ipropriile solutii sau primind sprijin efectiv de lagrup atunci cand sunt din nou in imp as

Se urmareste strategia rezolutiva personala:• activajpasiva (initiativa personala versus

absenta initiativei, inhibitie, blocaj);• independentajdependenta (relevant pen­

tru autonomie, maturitate afectiva versusdependenta emotionaHi, imaturitate);

• directa (agresiva, primara)jindiecta (oco­lita, subtila, rafinata, diplomatica , evitanta, etc;

• stilul de rezolvare (ci:ltararepe zid, incran­cenare, fisurare, ocolire, erodare, topire, trans­formare, transparentizare, cadere, alunecare,abandon, retragere, solicita ajutor - plange,

Capitolul 9

striga, implora, sau respinge ajutor, se ambi­tioneaza, iritare, enervare, criza, etc.). Toateaceste "metode metaforice" sunt tot atatea caipsihologiee eu corespondent in realitate, mo­dalitati comportamentale proprii clientului.

• creativitate, inventivitate, pozitivitatejinhi­bitie, stereotipii, sterilitate, negativitate;

• urmarirea scopului, tenacitatejabandon, do­cilitate, anxietate;

• motivatia escaladariijmotivatia renuntarii;

Clientul ia cuno§tinta prin aceasta metodaexperimentala bazata pe situa!ia provocativa,metaforica, subtila §i neagresiva, pe jumatatejoc - pe jumatate realitate, de ceea ce este el defapt, de ceea ce simte, crede, se teme, ignorasau neaga. Pe masura ce se deruleaza exerciti­ul, el descopera spontan §i aite moduri de a fi,de a incerca, de a se experimenta pe sine insu§iintr-o maniera mai constructiva, mai avanta­joasa, mai pozitiva. El se redescopera treptatmult mai bogat decat se credea, in resurse,devine mai flexibil §i mai increzator in sine, sedeschide unei noi optici [ata de viata. Exerci­tiul este nu doar un pretext de autoexplorare §ide autocon§tientlzare, ci §i 0 cale de autore­programare, de restmctuare personaliL CLI­ENTUL INTELEGE SPONTAN cA POA­TE DECIDE EL INSU~I CUM sA FIE,CUM sA ACTIONEZE POZITIV ~I EFI­CIENT, ATAT FAyA DE SINE CAT ~IFATA DE ALTI!. El intelege ca schimbareatine de el, ca este capabil sa 0 provoace, ca aretoate resursele necesare pentru a face fata §i caa experimenta e§ecul nu este un fenomenanormal §i definitiv blocant, el, dimpotrivapoate cleveni 0 resursa de imbogatire interim!.­ra, de cre§tere.

A te reprograma "pe §ansa" sau "pe e§ec"este in ultima instanta 0 chestiune de optiunepersonaEl, de libertate de manifestare autoasu­mata.

Exercitiul "cubul" se bazeaza pe urmatorulinstructaj:

"Team lnchis lntr-un cub ... Descrie cesimti, ce gande§ti, ce faci. .. Daca ar fi sa iei cutine ceva sau pe cineva, ce sau pe cine ai lua incub? etc."

Page 230: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experiel'lllali!l de grup gestalt-creat!y • 0 provocare ia "cre~tere" • 233

Exercitiul "pe~tera", se poate desIa§ura inmod similar, mul.:lndu-se instructajul dupa caz:"Ai patruns lntr-o pe§tera §i s-a b10cat intra­rea ... Ce simti ? Ce gande§ti ? .. Ce faci? .. etc.

PrezenUlm in continuare ciiteva exempli­ficari.

Exemplifieare 1.Lucrul ell metafora - confnmtarea ell. obsta·

colul interior ("zidul") (secvente dintr-unseminar fonnativ experimentat de noi cu stu­denti In asistenla sociaEi, martie 1995 - grupde 14 persoane).

«Terapeut: Acum, dadi ne-am a§ezat cutotii confortabil sa ne continuam munca deexplorare 'in noi lil§ine ... Observati-va fiecarepozitia §i starea interioara .. , relaxati-va §i con­tinuati sa fitti foarte atenti la ceea ce se intam­pHi 'in interiorul vostru chiar acum, aici... Des­

pre ce anume din ceea ce ati observat doriti savorbim?

E: (se foie§te1:n scaun, i§i verifica pozitiaumeri10r, incearca sa-§i intinda picioarele §isuspina u§or) ... Da, simt 0 tensiune interioara,inca de ieri §i nici acum nu pot scapa de ea ...

C: A§a ca un fel de neliniite, de apasare, mise intampHi §i mie, foarte frecvent.

T: Mai simte cineva la fel?

Grupul: murmure de Incuviintare, mi§cariale capului aprobatoare, mimica interesata ...

T: Ema, Incearca, te rog, sa vizualizezi ceeace simti acum. ImagineadHi un ecran mentalpe care la§i sa se deruleze ceea ce simti. Prive§­te ecranul interior §i spune-ne ce vezi ... lasa sase intample ceea ce se intampUi §i observa-tipropriile imagini..,

E: Da ... imi tree prin fata ochilor globuriluminoase .. ,

lk~€£uloare au?t:··Mit ~iu,' sunt mai mult reci §i luminoase,bm ...

T: Cum se deplaseaza ele pe ecranul mental?E: Tree din toate parti1e, haotic ...T: Incearca sa Ie grupezi in partea dreapta

de sus a ecranului tau ... Ai reu§it?E: Da ..T: Ce simti acum?E: Simt ca Ie pot cotrola ... (zambet de satis­

factie).T: Acum Incearca sa Ie Impingi catre partea

stanga de jos a ecranului, Incet, incet, cat mai

jos §i cat mai spre stanga, a§a, .. §i dincolo deecran ... (in acest moment se angajaza intregulgrup in experiment, ca modalitate de activare aresurselor empatice §i suportive, dar §i de con­§tientizare §i de transformare a propriilor stariprin utilizarea §i preluarea controlului asupraimaginilor metaforice ce exprima simbolicstarile experimentate in directa corelatie cusimptome sau comportamente dezadaptative.In cazul de fata, "globurile reci §i luminoase","haotice", ce indue senzatia de discomfort("brrr ... ) exprima .simbolic in limbaj senzitiv­imagistic starea de anxietate, tensiunea inte­rioara de care E. nu Doate sa scape.)

T: Incercati cUAt~tii sa vizualizati ceea cesimte Ema acum. Incercati sa simtiti ce simteea, cum vede ea §i ce face ea acum ... Faceti unefort imaginativ, Inteleg ca nu toti puteti safaceti acest efart imaginativ. Cei care nu putetiface aceasta yeti fi observatori ai propriilorvoastre stari. Acum '1ncercati sa vizualizatiaceste globuri §i sa Ie impingeti de pe ecran;incercati mai intai sa Ie adunati de la stanga ladreapta SUB §i apoi de la dreapta la stanga jos,Indepartati-Ie incet, '1ncet, catre stanga, jos, §i

dincolo de ecran ... A reu§it cineva?E.: Da, am reu§it (alte voci din grup se aso­

ciaza).T: ~i ce a ramas?E: Un ecran alb, ca 0 coala de harti~ albcL

opaciL ..T: Ce simti acum '1n fata 1ui?E: Ma simt lini§tita, relaxata. c21:-n:'

D (intervine spontan): ~i eeran,. L~.: ~g,:'l.alb, dar ma nelini§te§te pentn: c,~ :,"-u ,:iL C ~ ~ i:-.

spatele lui ...T: Ai vrea sa vezi ce e d,..cc'c '::e eCTa:1~':

(ml'ml'cae"prn;;i\'3 pa'-":':,...":'.i; ',.: T'"> __ '\. I".-~'-"-;"';" .i..·.~l-'-'-'__•.-"- '-'- '-'" c·_~ L/ I- "

... Imdgineazi-ki cd ~:\"i:1~ :r2.rspa::-ent ca 0coala de celc:s.n, C2.'-. :Je:-e:e de stic1a... Ceeste din,colo de el';

D: L-1: hat: gri.

T: Ce sim~i in fa12.lui?D: \fa atrag~ §i in acela§i timp e respinga­

tor.. .T: VezL ana ce te atrage §i ce te respinge,

clarifica-te ....

D: Imi incita curiozitatea, e misterios, e

interesant, dar poate fi §i periculos, imi poateface rau, mi-a§ putea pierde controluL..

Page 231: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

234

T: Alege ce vrei sa facioD: Am sa zbor pu1in in haul acesta, sa vad

cum e...T: Cum este?

D: E cam pustiu, nu sunt prea multe lueruripe aici, nu e nici un pericol, totul pare eunos­cut, pare ca se repeta, de§i nimie nu e prea clar,ar trebui sa fie mai multa lumina ... ma simt ca

atunci cand sunt singura. Imi place sa fiu sin­gura de obicei, dar ered ca ma plictisesc §i masimt neimportanta, neiubita, cenu§ie ...

Aha! .... (surade, insight) haul asta seamanacu starea mea. de§i AM TENDINTA sASTAU MAl MULT SINGURA, SA-I EVITPE CEILALTI, DE FAPT NU-MI PLACEDE LOC ASTA. CHIAR DACA PRETINDcA NU-MI PREA PLACE CONTACTUL

SOCIAL. Dar ceilalti sunt ea un zid greu aece­sibil pentru mine, §i atunci prefer haul cenu§iual singuratatii mele uzuale ...

T: Ce simti nevoia acum?D: Sa luminez putin haul, sa revin dincoace

de ecranul transparent §i sa escaladez zidul.T: Foarte bine, incearca sa faci asta acum

(D. lucreaza mentaL).D: Cu haul am rezolvat, dar cu zidul imi e

mai greu. PUR ~I SIMPLU SUNT BLOCA­TA IN FATA LUI...

T: Sa vedem ce fac ceilaW cu zidurile lor.Ana, imgineaza-ti un zid, zidul in fata caruia teaf1i tu, vorbeste-ne despre el §i despre tine ...

A: E un zid care seduce §i se intoarce. Imicreeaza inceltitudine. A! este yorba de nevoiamea de a ma autocontrola. Ori de cate ori ma

confrunt cu 0 problema nu ma pot decide u§or,pentru ca nevoia mea de a ma controla estefoarte mare. De aceea ma simt nesigura §iincompetenta.

T: De ce simtim nevoia de a exagera auto-controlul?

Voci din grup: Pentru ca ne temem de e§ec...Ca sa ne aparam de ceva neprevazut. ..Pentru ca nu avem incredere in noi in§ine,

pentru ca ne subapreciem ... Pentru ca avem 0imagine gre§ita despre posibilitatile noastre dea face fata, pentru ca nu ne cunoa§tem sufi­cient pe noi in§ine.

T: Va propun sa experimentam fiecare cesim1im §i ce putem face in fata unui zid.

Capitolul9

R: Ma simt incorsetat; impiedicat, §i mi-efrica, pentru ca zidul meu ma inconjoara dintoate partile. La fel ma simt §i in lift sau intr-unspatiu inchis, sau cand mi se impune sa fac sausa actionez altfel' decat simt nevoia, atuncicand nu sunt liber ... (subiectul developeazaprin metafora zidului 0 simptomatologie par­ticulars., marginal nevrotica de tip claustrofo­bic, ca raspuns de aparare la un conflict nere­zolvat cu autoritatea, cu constrangerea).

T: Ce simti acum, fata in fa1a cu zidul pecare 11vizualizezi?

R: Ma apasa... A§ vrea sa scap de aieLT: ~i cum po1i scapa de acest zid, ce crezi?R: Incerc sa trec prin el, rara sa ma simta,

difuzez .... (subiectul opereaza m plan psihologico prima autotransformare adaptativa - proiec­teaza §i experimenteaza m imaginar 0 solutie,dar de a carei semnifi.catie mea nu este con­§tient).

T: Ihm, inteleg, asta spune ceva despre felulin care te gande§ti sa rezolvi problema ta. Treciprin el fara sa-§i dea seama, bland, te scurgiprin el, difuzezi ...

R (ezita): Da, trec prin el, 11pacalesc, dar...UNEORI FAC ASA SI CAND CINEVA MISE OPUNE, DAR EFORTUL ACESTA MA."COSTA.".

I: Este §i modul meu de a aborda "zidul".T: Asta ce inseamna?

I: Diplomatie. ~I POT SPUNE CA. SUNTRECUNOSCUTA. CA 0 PERSOANA. DI­

PLOMATA. IN RELATIILE CU CEILALTI.T (catre un alt membru al grupului, care

asista rezervat la discutie): M., cum te simti infata "zidului" tau?

M: Eu nu aqionez, eu stau in asteptare.T: Ce simti de fapt?M: Ma sperie zidul.T: Ce anume te sperie?M: Faptul ca nu-l voi putea depa§i.T: Ce crezi despre tine?M: Ca nu sunt in stare ... n-am incredere in

mine.

T: ~i atunci ce faci?M: Stau, ma blochez ...T: In1eleg ca te blochezi pentru ca te gan­

de§ti ca nu e§ti capabila ...M: Da. Eu gandesc a§a, dar s-ar putea sa

gandesc gre§it. De fapt nu incerc.

Page 232: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experientiala de grup gestalt-creati\! • 0 pro\!ocare !a "crel(itere" - 235

voci din grup: E defensiva, e pasiva .T: M., hai sa vorbim despre zidul tau cum

este el. Spune-ne trei defecte ale luLM: (ezita destul de mult, rezistenta este evi-

denta) P~li, culoarea ...T: A§a, deci ce culoare are zidul tau?1\1: E gri ... E inutil... aa ..T: Alt defect?M: E prost construit.T: Foarte bine! Si daca e prost construit

lnseamna ca ...M: Inseamna ca pot sa-l daram ...T: Desigur, e-n regula! Fa-o chiar acum !

Darama-l ... 1a ridica-te ... (M. se ridica la su­gestia terapeutului §i aC1ioneaza ell §i cum·arimpinge zidul - exercitiul include componentakinestezica, pantomimica, ea suport al restruc­turarii in plan mental. Terapeutul sustine §iincurajaza, impreuna cu grupul, care i se al8:­tura spontan, aqiunea de doborare a "zidului"intelior. M. aqioneazil vadit incurajata, din cein ee mai expresiv, i§i intensifica mi§carile, res­piratia devine ampla, rade, se dezinhiba. Gru­pul stimuleaza verbal §i mimico-gesticular,"performanta" §i siguranta lui M. cre§te simti­tor. Imbujorata §i zambitaare, eauta privirilecalegi10r sai).

T:. Bravo! L-ai demolat. Ce faei aeum eucaramizile, cu gunoiul?

M: Le transport.T: 1a roaba §i transporUHe .. Intai pe cele

din dreapta ... acum §i pe cele din stanga, vezieEl mai sunt cateva in spatele tau, in fata, a§a...(M. mimeaza transportul). 1a prive§te acum injur. Cum este?

M: E curat, e bine.T: Cum te simti, ee-ti treee prin minte?M: Sunt surprinsa ca am putut sa fac toate

astea, :farasa ma simt ridieola... Teama de ridieolill-a :facut de multe ori sa renunt §i dind n-ar fitrebuit. De fapt, acum ffiteleg ca este mult malsimplu sa fad eeva, dedit sa nn fad nimic, §i ca emult mai bine sa scapi de 0 tensiune pe care 0 aidedit sa ti-o repriwJ nerecunosdind-o ... (M. vor­bqte pentm prima oara In grup despre ea §idespreee gande§te, depa§ind earacterullaconic §iimper­sonal pe care 11au interventiile ei de obicei).

C: A§ vrea sa spun §i eu ce fac in con­fruntarea cu zidul...

T: Spune ...

c: Eu ma catar pe ellT: Cum te eateri?C: Cu mainile §i eu pieioarele.T: Ce simti in contact eu zidul?C: Simt ea mi-e greu, mai §i alunec, dar nu

mi-e teama de contact.T: Ce simti cand aluneci?C: Nevoia de a ma ridica din nou. Nu ma

simt prost, pentru ca §tiu ca voi ajunge sus.Voci din grup: 0 inver§uneaza alunecatul,

se ambitioneaza dupa e§ec...C: Nu neaparat, dar vreau sa ajung sus.T: Bine, vrei sa ajungi sus ... ehiar ai ajuns

sus, pe zid. Ce simti acum?C: Mil simt bine. Respir aer curat, pot vedea

un camp larg, pot explora mai mult.T: Ce faei in continuare?C: Cred ea 0 sa stau aiei un timp, apoi 0 sa

cobor, ea sa pot merge mai departe ...T: Bine, mergi mai departe ... S., tu ee faci

eu zidul tau?s: IIsap pe dedesubt!T: De ee?S: Ca sa vad ee e dincolo ... Nu-mi plaee sa

stau aici singur, izolat.T: Deci fad asta pentru a scapa de izolare ...S: Da. Fac orice pentru a ajunge dineolo,

ehiar §i caile oeoEte, sau cele mai grele, ered casunt foarte perseverent ciind e vorba sa nu fiusingur.

R: Asta inseamna ca depinzi de allii Imr-i:­tat incat nu suporti absenta lor?

S: (surprins §iu§ormeurcat) Nu §ti'J.nL m-lE-"gandit la asta, dar se prea poate 52 ai ::ireptl:::'

T: De ee crezi di R ar avea c."eptc.te':'S P v •• , - •: cntm ca pentru mme :ntr-2,Cle\'ar .:e1-

lalti conteaza mal mul: decat cine ,:,1ie2..vreau sa spun ca ei sunt mal importanri. iar eunu sunt la fel de important.

T: Ce sim!i c;hie~ti Si:1g"r"S: :\la sir:1t mi.: ~i sA n:o descurc,

sa fac fat:?. nesipr ..T: Dar eand e§ti cu ceilal!i?S: E:: a:t.inci cred ca vor prelua ei din greul

unor siLua1)i.cit '.or face mai bine decat mine,ma sinH proteja!. dar. ..

T:Dar...S: De rapt, tot eu imi rezalv problemele, dar

acum mte1eg d am mai multa nevoie de aproba­rea lor. ~i in copilarie 8.§teptam aprobarea pa­rintilof mei ca sa fiu sigur ca procedez bine, deaItfel, mama adesea acliona in Iocul meu pentruea ea "facea mai bine" dedit mine. Ha, ha!

Page 233: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

236

Am mte1es! Acesta este de fapt obstacoluImen interior, frica de mine msumi, de neputin­ta mea presupusa. Ar trebui mai curand sa masprijin de zidul acesta §i sa invat eeva de la el:sa ma bizui mai mult pe mine, sa fiu eu zidul.

T: Acum e§ti zidul. Cum te simti?S: Solid, rezistent, semeL stabil, puternic,

nu ma daram cu una eu doua ...

B (zambind ironic, provocativ): ~i daca inspatele zidului e alt zid ? Daea apare alt zid?

S: Foarte bine, am alcatui impreuna 0 casa...N: Ba eu a§ darama toate zidurile care imi

stau in cale.T: Dar po ate ca zidul acela are nevoie de

tine, de proteqia §i de iubirea ta ...N: Atunei m -a§ lipi de el.T: Lipe§te-te de el! Cum este la atigere?N: CALD.

T: Cald ... Ce simti aeum fata de zid?N: Atractie. Ma pot sprijini eu spatele de el,

e incins la soare, e chiar bine §i placut.B: Eu totu§i a§ canta 0 fisura, cat de mica ill

zid. Punetul vulnerabil. A§a, a§ ineerea s-o lar­gesc cu 0 piatra, incet, incet, chiar daca m-a§enerva §i a§ surpa pana la urma ziduJ.

0: Eu imi infrumusetez zidul. II pictez Cll

flori galbene.T: ~i ai ramane a§a in fata zidului tau pic­

tat? N-ai inceTca sa treci dincolo?0: Depinde.Voci din grup: Nu e§ti curioasa sa vezi din­

colo?

0: Ba da, dar depinde de ceea ce se afla peparte a cealaltiL ..

T: (razand) Iar eu iti spun ca dincolo de else afla inca 99.000 de ziduri, 0 infinitate deziduri ...

(0: basculare corporala, ezitare, mimiciisurprinsa)

Vocidin grup: Eu a§trece cu mice pret dincolo...P: Eu m-am concentrat putemic §izidul men

s-a transformat in sticIil, ACUM APARE SI aFEREASTRA ~I TOCMAI TREC PRIN EA...(exercitiu spontan mimico-gesticular), apoiradioasa: Gata, §inici m,kar llUa fost greu, doarm-am concentrat asupra obstacolului.

T: G. dar tu, ce faci?G: Eu m-am lovit de atthea ziduri, lncat

pentru mine orice zid e 0 bucurie.T: Sa inteleg ca lti place competitia?!

Capitolu! 9

G: Da!T: Ce simti cand te afli 1:ncompetitie?G: Ma simt mai puternica, mai sigura ...T: A1tfel?..G: ,\ltfel, ma indoiesc de mine, parca nu a§

avea valoare ... (pauza introspectivi1) Asta 1:n­seamna ca am nevoie de ceilal!i pentru a maconfirma?!

T: Tu ce crezi?

G: ered ca da. Dar asta ma face 1:nace1a§itimp sa depind de altii §i nu cred ca e bine ...Nu-i a§a?

Exemplificare 2. Lucnd ell rnetafora "zidul"mtr-un caz ell tulburare nevrotica conversiva,diagnostic at dupa DSM-III ca dUiere somato­fonna (307.80) §i dupa DSM-IV ca tulburaresomatofonna. - 300.81 sau tulburare conversiva-300.11) (I. .Mitrofan, 1991).

L. S. este 0 Uinara de 28 de ani, inginera,nedlsatorita. Locuie§telmpreuna cu mama §icu tatal ei vitreg, parintii sai fiind divortati incade cand L. avea 12 ani. Imediat dupa divort,mama sa se recasiHore§te. OrientaTea sa profe­siona1a nu 1:1apartine, flind mal curand stabili­ta de mama sa, iar insatisfaqiile legate deangajarea sa ca inginera 1ntr-o fabridi sunt im­portante. De cca. 6-7 1uni acuza "probleme customacul", pentru care a solicitat de mal multeori consultatii medicilor interni§ti, dar ace§tia,de fiecaTe data au infirmat orice afecliunesomatid in sfera gastro-intestinala, pe bazaunor analize atente §i repetate. L. continua sase ingrijoreze din cauza durerilor frecvente §igreu supol1abile in zona epigastrica, la care seadauga dispozilia afectiva negativa, iritabilita­te, scaderea interesului §i initiativei, nelini§te,problematizihi multiple pe tema unei boli pre­supuse nedepistate, tristete §l discomfort cvasi­permanent. Dupa mai muite lntalniri centratepe anamneza ~i [ormu]area "problernelor" decatre pacienta, am introdus in cadrul unui pro­ces terapeutic mai complex, orientat gestaitist§i tehnica metaforei obstacolului interior.Scopul utilizarii acestei tehnici este 0 mai bun aautocon§tientizare §i practicarea l!llui exercitiude autorestructurare a imaginii de sine, in bazaunei clarificari a propriilor sentimente, atitudi­ni §i a§teptari rata de eei apropiati §i [ata desine-insa§i. Redam in continuare un fragmentde dialog terapeutic:

Page 234: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia <;xperienlia!a de grup gestalt-creathl - 0 prollocare Is "cre~terl"" . 237

«T: Imagineaza-!i ca te am aeum, aiei, infata unui zid, spune-mi, te rag, cum este zidul

..•••-1 • + /". • +pe care 11 aI eU m mmle ...L:.Hmm ... (ofteaza prelung)T: Spune-mi trei earaeteristici ale zidului.L: E transparent, reee §i neted.T: Deei e transparent... §i ce se vede prin el?

Ce este dincolo?L: Apa. daar apa. (i§i crispeaza umerii §i i§i

eoboara tonul) (atragem atentia eititoruluiasupra semnifiea!iei mateme a acestui element- apa, a§a cum este cunoseuta din analiza sim­bolurilor §i din psihologia proieetiva).

T: Apa .., ~i ee ai de gand sa faei eu acest zid?L (prompt §i ferm ) ; Pai nu fac nimic. Stau.T: Nu e§tieurioasa sa vezicum e dincolo de zid?L (grimasa de lehamite §i refuz) Pai, dineolo

e apa ...T: ~i?L: (bruse, preeipitat) §i mi-e frica de apa,

asta e... Mi-e frica sa tree.T: Cum te sim!i in fata zidului?L: Bine. Ma simt in siguranla. Nu vin in

contact eu ea, doar 0 vad .... La fel fae §i cumama mea, Evit sa mai vorbese eu ea, nu arerost, pentm ca imedia1 ne-am i'nfrunta, darsimt nevoia s-o vad ... Ii spun doar cand madoare stomacul. Atunci ma asculta.

T: Sa inteleg ca te sim!i irnportanta pentruea, doar cand te doare stomaeul?!

L: Carn a§a ceva ...(zambe§te sarcastic) lasasa §tie ca are eopil, nu?

T: A.Jtfe1?L: Altfel, nu are decat so!, adica pe tata]

meu vitreg ...T: Pe taUn tau vitreg ...L: Credeti ca sunt geloasa pe el?T: Tu ce erezi, ee sim!i?L: (tacere incordata, i§i framanta degete1e)

intr-un tarziu, eu voce masurata, u§or taraga­nata: Ei, bine, ered ca da, sunt geloasa uneori,ii acords. prea multa atentie §i nu merita, ii eprea supusa §i asta ma macina ...

T: Te macmi'i, te roadIe ... Cum simti maci­narea asta, unde 0 simti?

L: (Cll vadita satsfactie §i oarecare u§urare)Uite aiei 0 simt, chiar aid (l§i apasa manastanga in zona plexu1ui solar) E ca 0 piatra demO~lra,grea.

T: Incearca sa localizezi mai elar "piatracare te macina", fii foarte atenta la zona aceea,a§a, te poti [010s1de palma ta, simte-o u§or subpalma... pipaie atent piatra, simte-o mai clarsub podul palmei, sub degete, strange-o u§or.

Stop! Ce simti acum?L: Acum pare ea a incetat sa se mi§te, sa se

illvarta, acum s-a fixat. Mi-e mai bine a§a, dare grea, e mare ...

T: Observ-o cu atentie, concentreaza-titoata fiinta ta acolo §i descrie-i mental contu­rul, clar, cat mai clar... Ai reu§it?

L: Da, acum am control pe forma ei §i pegreutate.

T: Foarte bine. Aeum inconjoara lent,foarte lent, de la stanga la dreapta, conturu!pietrei tale, miqorand-o cu fiecare cere pecare il descrii in mintea ta. Palma ta stangaunneaza aceea§i mi§care ca §i a mintii tale.Continua sa-ti macini piatra dinspre exteriorulei spre interior, §i spune-mi ce obtii...

L: Am miC§orat-o la jumatate, e mai supor­tabila ...

T: Continua, te rog, pana la dimensiunileunui sambure de piersica §isimte ciHdura pHicutacare seAdegaja in timp ce tu miC§orezi piatra ...

L: Incepe ehiar sa-mi placa, e din ce in cemai ca1d §i mai yUieut. A~ INTENSIFICARITMUL DE ]'\:lACINARE ...

T: Fa-o daea dore§ti, dar ramai foarte aten··ta la dimensiunile pietrei, vizualizeaza totul,fieeare fir care se elibereaza, haloul de pulbere,u§oara, foarte u§aara, pana se pierde, pamldevine doar un abur u§or, §i cald, doar 0 u,n::de abur, daar 0 impresie ... UI111are§tecum pi2­tra devine cat un simbure de cirea§8.. cae ,.:,.sambure de mar, dit un bob de grau. C2" uc: 'c:cde mei, cat un fir de nisip: acun ur J:::t:~roua, transparenta spala find de rlS:p. ii i:>moaie, il disipeaza...

L: Acum nu mai e deCal r:S.:care Tacest punet, de altfel foarte . 2-CUT Eel 0

mai pot percepe. Chi~lr e ...~ ~~r:·~?,-c'~ntcat::astea?

T: Chiar tu fad toate astea ell tine lnsati.Numai tu deciie ~i,:ontroia ceea ce l1ipropui sa facio Eu doar !i~am aratat cum salucrezi asupra La. focalizandu-te §i simtindceea C:: cL: insa:i produci. eu propriile taleresurse, ,>

Din se2\eqa de dialog de mai sus rezultaclar ca metafora zidului exprima analogicsimptomu1 de baza (durerea de stomac psiho­gena), precum §i functia de autoprotectie,aUloaparare patologica pe care acesta 0 inde­pline§te in sistemul perturbat a1relatinor paci­entei ell ea insa§i §i Cll familia sa.

Page 235: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

238

Utilizarea metaforei "zidului", ca suportprovocativ §i restructurant-optimizator antre­neaza transformari in planul reprezentarii men­tale §i al corelatelor emotional-motivationaleale simptomului echivalent. La nindul sau,simptomul este 0 metafora, 0 exprimare sim­bolica a sentimentelor de frustralie §i a uneiimagini de sine negative, necon§tientizate.Tehnica terapeutica experimentata de noi ~ipropune sa restructureze 0 metafora patologicaprin intermedinl unei alte metafore-cheie, carede§i exprima 0 situatie potential frustranta,echivalenta ell prima, poate fi dirijata sanogenill procesul terapeutic. Cu alte cuvinte, me­tafora-cheie devine 0 cale de acces la intele­gerea adevaratei semnificatii a simptomului, lareevaluarea lui prin experienta fenomenologi­ca, acum §i aici, §i in consecinta la dizolvareasa ca simptom prin reintegrarea semnificatiiloreOll§tientizate mtr-ull plan mai malt, evolutiv,deblocant §i deschis. Persoana se poate astfelautoaccepta, reevalua §i depa§i impasul. Ineonsecinta, simptomul devine un fenomen con­trolabil, deci §i modificabil. Devenind inutil,simptomul se autoelimina prin pierderea sem­nificatiei. Un lucru deja cunoseut poate fi inte­grat ca 0 experienta utila §i schimbandu-i-seastfel, semnifieatia, persoana devine libera de"corvoada exprimarii indirecte", metaforicedezadaptative. 0 metafora de substitutie tera­'peutica utilizata ell vehieol de con§tientizarepoate destructura ~i elimina spontan 0 metafo­ra patologica eu mecanism ineon~tient. Altfelspus, 0 metafora eombate 0 aliil metafora, eli­minand-o sau extragand un sens non. Aceastamodalitate de lucm terapeutie demonstreaza 0data ill plus, ce resurse de autoreglare inteligen­ta §i creativa, subtile §l elegante, detine fiin1aumana. Psihoterapia nu face altceva decat saactiveze §i sa actualizeze aceste resurse, faci­litand prin mijloace speeifice, analogice stme­turilor §i functionalita1ilor psiho-mentale pro­cesele de reorganizare §i evolutie adaptativa.

In exemplul de mai sus, "zidul" vizualizat'in imaginar este metafora terapeutica aflata 'inraport analogie eu metafora patologica ("du­rerea de stomac").

Corespondenta dintre cele doua metafore,ambele construite §i experimentate mental de

Capitoiui 9

ciHre pacienta, rezuWi din urm~hoarele:- ambele au 0 funqie autoprotectiva - de

evitare a unui conflict sau discomfort in raporteu eeva, respectiv cineva, [at a de care paeientaare nevoi emo1ionale. Ambele metafore COI1­

duc la developarea unei relatii ambivalente ellmama (elementul simbolie matem/feminin ­apa). lata corespondentele: zidul, prin carae­teristicile sale (" transparent, fece §i neted") pede 0 parte, 0 separa de apa, de care se teme, §iaeesta este motivul pentm care nu dore§te satreaca dincolo de zid, in cadrul exercitiuluiterapeutic, pe de alt!'!.parte, ii permite printransparen1a sa, "sa vada apa", adiea. 51:i rama­na intr-o relatie eu aceasta;

- durerea de stomac (simptomul-metafora),pe de 0 parte, nu se vede din exterior (adicileste trasparenta ca §i zidul imaginat de pacien­ta), dar pe de alta parte 0 protejaza de confrun­tarea directa cu mama - daca 0 doare, mamava evita sa-i fad\. repro§uri sau sa 0 eerte, §i 1arandul ei, niei pacienta nu-i mai poate repro§animic mamei, avand 0 problema personalamult mai presanta. Astfel, durerea de stomac seinterpune intre fiiea §i mama ca un zid trans­parent, reee §i neted (elar) care evitil, detur­neaza §i modifica relatia autentica decomunicare, in detrimentul ambelor, dar maiales al fiicei. Funetia de evitare a conf1ietului,ancoreaza paciema in simptomul psihosomaticde tip eonversiv, dar aeest "avantaj" iluzonufaeiliteaza in acela§i timp aeumularea fmstrali­ilar, care hranesc §i dezvolta simptomul. lataun cere vicios care trebuie J:ntrerupt prin con­§tientizare §i restrueturare in cadrul exercitiu­lui terapeutic. Aeesta "scurtcircuiteaza" 0re1atie intrapsihica neprofitabila, blocant2, §ireface prin clarificarea sentimemelor §i atitudi­nilar, mecanismele unui compoflament opti··mizat, autoasumat, responsabil.

Maniera gestaltisd de a lucra eu L. s-acampletat ell jocul de rol, tehnica "seaunuluigol" (dialoguri imaginate §isustinute de L. prinjoe de rol eu persoanele-cheie din viata sa ­mama, tatal absent §i taHUvitreg, §i evident, cuea 'insa§i 'in doua, trd §i patru ipostaze ale eu­lui sau prin tehnica armonizarii polaritatilor §i

respeetiv, prin tehnica metapozitiilor). Pe par­cursul mai multor §edinte L §i-a clarificat §idepa§it conflictele afective care 0 bloeau insimptomul metaforic (durerea de stomac).

Page 236: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienlialii de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "cre~tere" - 239

Dupa cca. trei luni de psihoterapie, lara su­port medicamentos asociat, pacienta renun1ala acest limbaj expresiv simbolic corporal §i de­vine mai afirmativa §i mai dispusa sa ofereafec1iune §i suport mamai sale. Autoacceptan­du-se §i revalorizandu-se de pe 0 noua pozitie,ea se dovede§te mai flexibila §i mai generoasafa1a de tatal vitreg, cu care I§i normalizeazarelatia, in limitele conditionarilor socio-cul­turale specifice.

2.2. Lucrul cu visul

Cu toate ca terapia experien1iala a integratmulte tehnici din terapia dinamica, abordareavisului ca instrument terapeutic este diferita decea proprie terapiei dinamice.

Terapia existen1iaHl, de pilda, vede visul camanifestare a modului de a fi In lume al indi­vidului. Boss accentueaza ideea ca In analiza

existentiala trebuie restransa utilizarea oricareiinterpretari simbolice sau teoretice. Este foarteimportant ca visele sa nu fie interpretate sim­bolic. Visul trebuie abordat ca un aspect alexisten1ei individului. EI trebuie lasat sa vor­beasca pentru el In8u§i. Daca pacientul comu­nica un vis in care el se simte prins in capcana,terapeutul va corela acest vis cu sentimentelepacientului din via1a de fiecare zi (Jung, 1996,p. 166-167).

Nici gestalt-terapia nu interpreteaza visele."in loc de a Ie analiza §i de a Ie fragmenta, noiIe readucem la via1a" (Perls, 1974, p. 73). ,,~imodul in care la readucem la viataesle retrai­rea visului ca §i cand s-ar intampla aeum"(idem op. cit. p. 73). Pentru Perls, visul este 0excelenta ocazie de a identifica "golurile" per­sonalitatii. Aeeste "goluri" sunt evitate de oa­meni pentru ca ele inseamna ceva necunoscut,inseamna confuzie. "A in1elege visul Inseamnaa realiza eand eviti ceea ce este evident" (Perls,idem. op. cit. p. 75). Important este ca indi­vidul sa descopere singur ceea ce el evita.

Cum Iucra Peels cu viseie? "Lua1i fiecarepersoana, fiecare lueru, fiecare stare §i lucra1icu ele, Fiecare buca1idi din acest mozaic, pusaalaturi cu eealalta, va intregi personalitatea."(idem. op. cit. p. 74)

Elementele visuluj sunt de fapt, aeeledimensiuni care fac parte din "pata neagra" apersonalita1ii. Perls se exprima foarte frumos in

acest sens: "A lucra cu visele In manieragestaltista este un fel de atac central, chiar Ininima non-existen1ei voastre" (op, eit. p. 75). aretrai visulin situatia terapeutica inseamna arevela acele dimensiuni ce 1in de "pata neagra"a personalita1ii.

Prezentam in continuare 0 secventa de dia­log terapeutic exemplificativ pentru lucrul cuvisui In maniera gestaltista. Este yorba de unprogram de optimizare comportamentaUl apli­cat de noi unei persoane tinere, de sex mas­culin, introverta, cu conduita evitanta.

«Fantasm a cu ursuI» - (I. Mitrofan, sep­tembrie, 1995)

«"C: Aveam 3-4 ani, poate 5, cand a ince­put sa ma bantuie urmatoarea fantasma, careimi revine periodic §i in ultimul timp inspecial: visez ca ma trezesc noaptea §i ca la pi­cioarele mele §i ale mamei sta un urs pe scaun§i gafaie din greu. Curios, ursul are un cap eeaducea mai mult a lup, cu urechile ciulite.Atunci simt nevoia sa ma lipesc mai mult demama ca sa 0 trezesc, sunt foarte speriat. Staunemi§cat pana spre diminea1a §ipHn de groaza.

T: Incearca sa retraie§ti scena, acum, ca §icum s-ar petrece aiei. Vizualizeaza intregultablou §i opre§te-te cu aten1ie asupra ursului,Prive§te-l atent §i descrie In amanum ce face,,,

C: Respiri1 foarte greu, precipitat §i 5e ui:2.foarte atent la mine, cu urechile ciuEte". (1';,:­

tus de perplexitate, mica nelini§te Downe. :§:cauta pozi1ia in scaun, se foie§te §i-§: incordea­za u§or ceafa)

T: Spune-mi ce sim!i acum. ce o1=se:\i:a Line:C: Sunt nelini§tiL palm de :ILi t:-a:1spira.

respir greu. Vreau sa-mi ating mama, 5-0trezesc ca sa dispara urs'lL

T: Fa asta acum. Atinge-ji mama, lipe§te-limana de ea". acum Epe§te-te de ea. Ce sim1i?

C: Placere.:'13. simt bine. 0 mare placere".(miqoreaza fama palpebrala, destinde obrajii§i schi!eaz3. un 5uraS nesigur, u§or tremur albarbiei)

T: Incearca acum, te rog, sa te abandoneziacestei senza1ii placute, intensifica stare a deplacere, tri1ie§te-o cat mai adanc, cat mai in­tens, amplifica din ce in ce mai mult, experi­menteaza placerea, simte-o in tot corpul tau,in sufletul tau."a§a" ... In timpul asta observaursu1... Spune-mi ce face el?

Page 237: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

240

c: Se uita la mine §i sunt speriat, parcaputin vinovat, nu §tiu...

T: Cum te simti fata de el?C: Mic, neajutorat, ma tern ca ma ataca ...T: Ce ar putea sa te lini§teasca putin?C: Daca nu s-ar putea ridica de pe scaun,

daca l-a§ imobiliza ...T: Fa-o.! ... E§ti in deplina siguranta, e§ti

Hinga mama §i ai 0 funie groasa la dispozitie.Folose§te-ti imaginatia §i vezi ce poti face ...

C: A§ vrea sa-l leg de scaun, dar...T: Inainteaza un pas §ivezi ce se Intampla ...C: Nu se 'intampla nimic, sta §i ma prive§te.T: Foarte bine, lasa-l sa te priveasca §i mai

Ia doi pa§i catre el. Acum e§ti foarte aproape deel, 'ii simti rasuf1area §i el continua sa steanemi§cat. Cum te simti acum?

C: Ceva mai lini§tit §i foarte curios ... L-a§lega aCLtm,dar tot 'imi mai e frica ...

T: Ridica-te te rog de pe scaunul tau §i pro­cedeaza ca §i cum ai lega strans ursul de scau­nul acesta gol din fata ta. Inconjoara-l cu 0funie groasa, de mai multe ori, mi§candu-te injurul lui, a§a... foarte bine, din ce in ce maistrans, verifica legiltura, 'innoada bine funia ...Ce simti acum?

C: Mai bine, dar nu foarte bine, ma inco­modeaza ceva ... Da, §tiu acum, mi-e frica sa-lpnvesc.

T: Verifica inca 0 data legatura. E binelegat? E imobilizat? ...

C: (Se reasigura pantomimic §i respuau§urat, apoi se rea§aza spontan in scaunul sau;privire 1:ntrebatoare §i u§or surprinsa ...)

T: Acum prive§te-l, prive§te-l 'in ochi,direct §i atent, calm Ai reu§it?

C: Da, 11pot privi .T: Ce simti 'in privirea lui? Ce descifrezi?C: Un fel de curiozitate, de nelamurit, 0

luminita care se stinge, acum parca nici nu mavede, trece prin mine ...

T: Trece prin tine, adica un fel de indife­rent~···

C: Oarecum, ma ignora...T: Iti propun sa Incerci sa 'intorei scaunul

cu urs cu tot, cu spatele la tine. Prive§te capulursului din spate. Ursul e bine legat in scaun,rote§te-l pan a nu-i mai zare§ti fata. Ce vezi?

C: Ii vad urechile ciulite ... §i ma-nfioara...T: Sa inteleg ca te temi sa nu te auda, sau ca

trage cu urechea la tine?

Capitolul 9

C: Da!T: Atunci spune-i ce ai de spus ...C: Pleaca, du-te de aici!T: Nu poate face asta decat dad il ajuti;

aminte§te-ti ca tu cotrolezi acum situatia, tu l-ailegat de scaun. Ce poti face?

C: Pot sa-l imping, cu scaun cu tot, pan a 1:1scot din camera (executa spontan pantomima,initiativa rezolutiva cre§te) ... prive§te intreba­tor spre terapeut, d'iutandu-i privirea; focaliza­rea privirii care solicit a interactiune este unprim cii§tig terapeutic In decristalizarea condu­itei evitante, proprii subiectului.

T: E-n regula! Ai reu§it sa-l scoti 'in afaracamerei? ... (C raspunde nonverbal, aprobativ)

Inchide u§a acum. Ce simti? .. (subiectulexecuta scenariul mental lent, concentrat §iparticipativ, 'in mod pantomimic, pe masura ceterapeutul1:ncurajeaza §i sugereaza discret firul"actiunilor" transformative "ale scenariului".)

C: Mult mai bine ... da ... (respira adanc).T: hi propun sa-ti imaginezi acum ca te afli

dincolo de u§a, in spatele scaunului cu ursul"exilat". Impinge scaunul mai mult, 5, 10,20de metri ... din ce 'in ce mai departe, din ce 'ince mai departe ... , 100 de metri. Acum ramai peloc §i 'intinde ambele maini (C preia pan­tomimic sugestia terapeutului). Vizualizeazacum forta mainilor tale intinse in fatateleghideaza scaunul din ce In ce mai departe,din ce 1:n ce mai departe, experimenteazaaceasta ...

C: II vad din ce in ce mai putin. Vad doarun punct.

T: Ce simti acum?C: (zambet u§or amuzat, partial ironic, apoi

mimica serioasa, nota de gravitate. Mi-e teamaca l-a§ putea aduce 'inapoi ...

T: Ai putea aduce imaginea 'inapoi?! Foartebine. Este imagine a ta, de care dispui cum vrei,adu-o 1:ndarat!... Fa-o! ...

C: (surade cu malitiozitate, apoi ca un copilprins cu minciuna, partial amuzat, partialvinovat; se joaca tragandu-§i degetele ...

T: Aha! fnteleg ca te joci cu fantasmele ...(razand) Vara-ti degetul intr-o fantasm a §ivezi, ce simti ...

C: E goala.T: A§a, rote§te-o! Ce simti?C: Ca sunt putemic. Pot sa rotesc fantasmele

(destins, satisIacut). Puternic, Imi place puterea.

Page 238: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de giU!) gestalt-creath!' - 0 prolfocare !~,"cH~~'!ere" -,.., .~ ..;"'~,

aproape, e ca mine. ma inteielse. :5t2 2U

aid, lini§tit. ~i eu sunt un urs.T: Ce-li place la el aeum?C: Puterea §i lini§tea. E b1). \1G~~~

planul clim!Oa~iterii §i

viduaL Tehnica aplicat2i a opeTm a,;',fel 0 trans­form are terapeutica adeblocarea capacitalii clientului cie 2_ evo1ua pecont propriu.

catre terapeut). Cum credeti ca se peate: ~e:=:~­va aceasta fantasm a sexuali'i din eopi12.~e::Pentm ca §i acum visez repetat acest vis?

T: (ton calm §i egal): Prive§te ursul §i STJU­

ne-mi ce sim1i aeum ...C: (amuzat) Ursul e doar unT: Adu-l mai aproape, mare§te-l atiit cat lti

convme ...

C: Ha ! Ha! e un urs cumsecac1e, e doar unurs cumsecade, putemie, greoi §i serios,stangaci, doar atat.

T: Ce simti fata de el?C: Apropiere.(Apoi brusc, ell ton , dar us,or

searrtana. IvI:-f:nat, inmuiat~ confesiv):

In exemplul anterior, noi am folasheu visul" In maniera clasica a lu1 F. Perls. }\st···

fel, am Ineercat sa provocam clientu1 intr-unproces de re-asin1ilare §l e[,;o,131i72ire aunei p~lJ1i"alienate" a sine1ui, centrate pc fric?de autoritatea pedepsitoare 1afantas-ma atrac1iei sexuale EI a experimentato decompresie emotionala, 0 clarificare ~icon§tientizare a modului in care se Tapana .2­

obiectele prim are ale iubirH §i a open, cmutatie atitudinaHl pozitha de obie~td CI

""re sta'-l!;"", " reJafl'", '!l'H"'''I1T,eS'' h~7a"6~u ~Jl!..li.ll;:j'" IV' I ~\:;J..-'L ~Ut"'-Lt.;.""'j~~ ~"-'£.... ~!.-i-

sentimentul respRngerii ~i pi: culpabilitate. "1

consecinta, nivelul tensiculii 2c,'c<l'c,e;·.e~o:l:\eincon§tiente s-a redus. inc?g.,.e? Cle:s';',e S-8.

echilibrat In baza unei m2; c.:;;:" ?,,,

§i a autoacceptiirii. A-::.::?dl: If:''lllti.J \;5.prezentul experime'lIcH. cliemulreevalua ~j inte:gra cont1ictdereproiecla;1da-~i pas eu pclS .,s,cenari "expe-riential. simu]ran in plan §iafe:::ti\'. Parghb de afost imaginarul, corelat parJ-tomin1ica, de natura sa c.re\~ze Jr;oli§tr~~€:tEl~i

T: Iii place puterea, e§ti puternic. Ei, cemai face ursul? Ce mai §tii despre el?

c: ~tiu co. e 1a distant a mare §i ca nu maivine Inapoi. Imaginea lui mi-e putin neclara,chiar neclara, s-a risiplt ...

T: Ce-1i trece prin minte acum?C: Chipu1 tatalui meu ... Imi amirrtesc acum

ca pana pe ]a 7-8 ani, §ichiar mai tarzitl, mereuImi spunea: "tu e§ti biliat, nu-i frumos sa telipe§ti a§a de mama, nu trebuie sa stai a§a deaproape de ea, nu e bine ... " Mereu ma gan­deam ca tata e fe.'iu,nu J'ntelegeam de ce nu ebine, din moment ce eu sim1eam ca e bine ...Acum ma gandesc ca probabil, e1 dorea sa fiumai independent, mal curajos, mai afirmativ ...

T: Cum te simleai atnnci?C: Respins, nu prea iubit... neaceptatT: ~i ce Taceai, in acest caz?C: Ma temeam de e1 sa nu ma surprinda

atingand-o pe mama, ma simteam vinovat §ioarecum intr-un pericol iminent. De altfe1,mai t<lrziu , nu prea am fost ata§at de mama, ciam preferat-o mai mult pe bunica mea, cu carem-am In1eles bine. Cu ea puteam fi libeL ..

T: Ce crezi acum despre asta?C: Cred ca de fapt, am iubit-o pe ea mai

mult, 111 locul mamei. Pe ea aveam voie s-oating, s-o imbrati§ez, nu-mi interzieea nimeni,nu observa nimeni. Nu mi se putea inHimplanimic rau ... (insight! fata i se lumineaza intr-unzambet larg, neretinut, de surpriza) Aaa!! Deeiursul din vis ... e 0 legatura lntre e1 §i tata, celcare m -ar fi putut pedepsi pentm 0 vina pe carenu 0 intelegeam. Tata ... cel cu urechile dulite,care, chiar daca nu m -ar fi vawt, ar fi auzitoricand mi§carea mea de a ma lipi de mama ...(zambe§te) Ce curioasa e mintea omului! Dar111ielmi era frica, asta e! §i orice copil cand seteme se lipe§te de mama. lar ca baiat, tata madorea neaparat curajos. Da. Ce voia el §i ce aml11teles §i simtit de fapt eu atunci! ... (hi schim­ba pozi1ia, l§i intinde picioarele §i I§i sprijinaspatele comod In fotoliu. Vizibil relaxat, apoiusar amuzat): ... §i atunci bunica a devenitf~arte importanta pentru mine ... da, aa ... 111clasa I am vawt 0 poza de-a mea- dind erambebelu§ - lmpreuna cu ceila1ti din familia mea,iar fotografia flind prost Iacut2L bunicii mele Iilipsea capul din cadtu ... Am suferit 'ingrozitor,credeam ca buniea este moarta (apoi brusc,

Page 239: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

242

"Eu cred ca in vis, camenta F. Perls, in,«Gestalt Therapy Verbatim», 1974, p. 77, noiprimim mesaje existentiale clare despre te1tilpecare 11avem in viata, despre ce trebuie sa facem§i sa experimentam. In vis exista un prinos dematerial de re-asimilat §i re-cunoscut, re-stii­panit §i re-personalizat, provenit din paI1ile a­lienate, respinse, negate ale fiintei, ale sinelui.Folosim termenul sine rara majuscula, pentmca el desemneaza doar "tu insuti, la bine §i larau, In boala §i in sanatate §i nimic alteeva."

F. Perls focalizeaza experienta terapeutidlindividual, dar beneficiarii acestei metode sunt~ialte persoane (eea. 10-15 - grupul de fundal,asemenea unui cor din drama antica). Aeesteapartieipa la doua tipuri de aetivitati: seminarul§i workshopul sau atelierul de lueru. Parintelegestalt-terapiei porne§te de la ideea di se poateInvata mult prin Intelegerea a ceea ee se intam­pIa eu alte persoane. Prin identificare potiinvata ca multe dintre conflictele altora sunt §iale tale §i aeeasta te poate ajuta sa te autode­scoperi. Sensul acestei descoperiri de sine estetrezirea.

Daca seminarul din weekend este doar un

prilej de familiarizare eu terapia, incluzand §ileeturi demonstrative, workshopul devine insao "seena" a restructurarii §i transformarii desine. In centru1 experientei se afla diteva per­soane care se ofera sa lucreze eu terapeutul.Acesta este reponsabil doar pentru el insu§i §ipentru nimeni a1teineva. "Nu-mi iau nici 0responsabilitate pentm nici unul dintre voi.Voi sunteti singurii responsabili pentru voiinsiva" i§i c1arifica, de la bun ineeput, Perk.pozitia. El se considera un catalizator: "Func­tia mea de terapeut este sa te ajute sa te trezes,ti,sa te con§tientizezi ~i sa te frustreze in orieeineercare a ta de a te opune aeestei treziri (n.n.aluzie 1a rezistenla) ..'. dadi vrei sa 0 iei razna,sa te sinucizi, ori sa IDeerei orice aha expe­rienta care-ti va sehimba viata, asta depinde detine. Eu Imi fac treaba mea s,i tu pe a ta."(op.cil.p.78)

Motivarea clientilor in terapie ereeaza de laineeputul terapiei eonditiile pentru autoimpU­

care §i cre§tere liber consimlita, pentru auto­restucturare autoasumata: "Cine nu vrea sa-§iasume responsabilitatea pentru terapie sa nu seintegreze In ea. Vii aici din propria ta dorinta.

Capito!ul9

f~u §tiu cum va decurge cre§terea ta" daresenta «cre§teriix}oricarei persoane este asuma­rea propriei responsabilit:W asupra gandurilor,emoliilor, sentimentelor. ,.

In opinia 1ui sunt doua categorii de cli-enti, cu rezultate difelite in terapie.

Unii vin din buna-credinta, animati sincerde dorinta de schimbare. A1tii vin pentru casunt inteligenti s,iincearca sa-s,i l!lti1reasca ima­ginea de sine, din acest punet de vedere. Cei"inteligenti" mnt recunoscu~i de obieei prh'1tr-unmod specific de a z8.mbi, care poate sugera:,,§tiu foarte bine ca de fapt qti un idiot" §i arieeargumente ai incerca, nimic nu-i poateconvinge, a§a cum spa nll. poate uda spateleunei rate". Perls afinna ca 90% dintre ace§tianu se due 1aterapeut ca sa fie vindeeati, ci ca safie cat mai adecvati in nevroza lor. Daca sunt"nebuni serio§i" vor doTi sa fie §i mai "serio§i".daea. sunt inteleetuali vor dori sa aibe cat maimult material de ruminal. Ei aleg, de fapt, sa

ramana suparatL manio§i, autodistmcrivi, etc,a§a incat, se autoexclud de 1a experienta trans­formarii prin cre§terea cOl1§tientizarii de sine.

Visu1 unui membm a1 grupu1ui poate fif010sit in beneficiul intregu1ui gmp, pentm caintregul gmp participa la drama care se contu­reala. ComimlatorH lui Perls, in special Zil1~ker, vor combina "lucrul en 'tlsul"cl1 metodelepsihodramatice. Fiecare mambru a1grupului sepo ate identifiea eu orice element a1 visului - acasa, un pa.ianjen, 0 mas,ina, un avion, 0 piatra,etc. Fieeare l§i paate alege rolu1 care este maiapropiat de situatia, de problema sa reala. eelcare relateaza visul ajuta grupul sa inteleagaelementele visului, iar terapemul faciliteazaconturarea visului ca 0 experienta dramaticapentru intreguJ gn.lp (Zinker, op. cit. p. 171).

Membrii pot aIege sa fie alter-ego-u1'iale diferitelor personaje. Alter-ego-uI expri­ma 0 forta, un motiv sau un sentiment pe careprotagonistul il trece cu vederea, dar pe careun alt membru al grupului Ie cunoa§te din pro­prie experlenliL Fiecare membru a1 grupuluiimplicat 'in aceasta drama devine 0 provocarepentru celalalt (idem. p. 172-173).

Perrtru ca drama s:1 capete mai mult rea­lism, pot interveni in derularea ei, rude §l pri­eteni apropiali, profesor:i, mi.'itu§i,unchi, §efi,etc. ESle vorba despre persoane semnificativedin viata clientului.

Page 240: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia C9xperh,mlilliiJide grup g!'lstalt-crsi'lthf • 0 pmlfocare 12 "cre~tem" - 243

Creatoml dramei, eel care a oferit visulgmpului, l§i traie§te visuL El poate inter-veniprecum un regizor, puHind schimba aqiunea.Poate prelua und dintfe rolmi demonstnlndu-l1n detaliu, El pailte experimenta diferite dez­nodamanturi, polariHiti, contrarii, resurse sumactivate in interiom] lui. Acum are oeazia sa Ie

experimenteze, are oeazia sa-§i rezolve eon­fliete din trecut. ~i nu numai e1. Acela§i lueruse 'intampHi §i eu ceilal!i. Rolul pe care 11in­terpreteaza ii solicita, ii provoaca in miezulnon-existentei lor, cum spune Perls. Interpre­tarea unui vis poate fi modificata nu numai deposesorul visului ci §i de grup insa numai dupace posesorul v1sului a ajuns la 0 intelegere,dupa ce s-a contmat 0 tema §i aceasta temaeste relevanta pentm toti membrii gmpului.Astfel eombina Zinker modul clasic de lueru

eu visele eu metodele psihodramatice.

2.3. I\1:i~carea ca provocare ~i expresie

AUituri de vise, de fantezie, de metafora,mi§earea provoaca §i in acela§i timp reflectadimensiuni ce tin de "pata neo.gra" a persona­litatii individului. Ne putem rMen la mi§care cala 0 fhnctie (mi§care fOlosita pentm executareo.unor sarcini specifice), ne putem referi 10.

mi§care ca la tensiunile despre care vorbe§teReich, sau ne putem referi 10. mi§care in legatu­ra eu utilizarea simbolica a posturii, a gesturilor(Feder, 1986, p. 166). Centrarea pe fiecare din­tre aceste dimensiuni ale mi§carii ne poate situo.in tot atateo. "universuri" terapeutice. Indiferentde abordarea terapel.l.nca a mi§dlrii, ea continein ea posibilitatea de deblocare, de integrare, decre§tere ~i creativitate. Exista terapeuti careaecentueaza aspectul restmcturant al mi§carii,terapii care au la baza ideea ca producerea unormodificari in corp, 10. nivel neuromuscular nuproduce numoi modificari fiziee ci §i mentale.Mo.joritatea acestor tempii sun! intemeiate pete01iile Iui W. Reich §i folosesc in mod deosebitmanipularea extema. Aspectul provoeativ 0.1

mi§carii, in sensul in care provocative sunt §ivisele, fantezia, §i metafora, este accentuat interapia prin dans ~iprin mi~care care are in mareparte 0 baza psihanalitica. Aeest tip de terapieaccentueaza posibilitatea mi§c3.rii de a activa,provoca §! exprima 8.cele dimensiuni ce tin denon-existenta individului.

Terapeutii care au aceasta orientare ,-emfamiliari eu ideile lui Reich insa, in timp ce tera.­piile intemeiate pe teoriile lui Reich (body the­rapies) folosese foarte mult manipularea, terapiaprin dans §i prin mi§care folose§te mi§careautodirectionaHf (self-directed mouvement),(Levy D. K, apud Stanton-Jones, 1992, pag. 5)

"Body Therapies sugereaza mi§carea caprovo care §i expresie, insa terapia prin dans §iprin mi§care este intemeiata pe mi§care cavehicul de acces Ia fenomenologia interioara aindividuhIi. Diferitele terapii prin dans §i prinmi§care sunt influentate de diferite terapii ver­bale, freudiana, junghiana, gestaltista, psi­hanalitica. In terapia experientiala, indeosebiin gestalt terapie sunt coneetate tehniei ce tinde dans terapie cu terapie verbala. Astfel, acolounde cuvantul nu patmnde, patrunde mi§carea.A§adar, in terapia experientiala mi§carea poatefi folosita co.instrument plincipal de provocaresau ca instrument auxiliar pc Htnga metafora,fantezie sau vis. Schutz in "Joy, expandighuman awareness" propune ni§'te tehnici carefolosesc mi§carea Cd instmment de provo care 10.

cre§tere. Prin viziunea sa asupra m1§carii co.instrument de provocare 1a cre§tere, Schutzlnc1ina catre body-therapies §i anume catreLowen §i Ida Rolf. "De§i nu s-a incereat inca 0combinatie intre tehnicile lui Lowen §i Rolf arfi faarte promitatoare. 0 combinalie lntre aces­te doua abordari ar permite conturarea omuluiideal, eu un organism care funqioneaza hber §icu 0 intelegere de sine insu§i care i-ar permitesa identifite senzatii1e corporale nepotri\ite. ,.(op. cit. p. 38-39)

Trebuie sa mentionam ca Lo\\en a incercatsa gaseasca ni§te corda!ii intre starik emotio­nale §i manifestarile fiziee, ,.Viala emotionala apersoanei depinde de motilitatea trupului sau."(Lowen, p, 53), in munca lui terapeutica a in­eereat !ntegrarea mi§ciirii ell analiza. Ida Rolfera de parere ca redobandirea motilitatii infiecare ligament, in fiecare articulatie, "deter­mins. c;permanenta schimbare a personalitatii,atat la nivel fizic cat §i psihologic." De§i nuspun clar, ci numai sugereaza, tehnicile luiSchutz care folosesc mi§carea co.instmment deprovocare la cre§tere, incearca sa 1mbine me­toda lui Lowen §i Rolfing, cum se mai nume§temetoda ldei Rolf.

Page 241: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

244

Schutz folose§te tehnici ce implica mi§ca­rea, nu numai in problemele legate in primulrand de postura, de pozitii incorecte. Schutzfolose§te astfel de tehnici §i in probleme legatede control, de afectivitate, In legatura cu senti­mentele de apartenenta. Sa luam, de exemplu,postura. Terapeutii de orientare body-the-ra­pies vorbesc despre 0 "memorie a mu§chi-lor",care se formeaza foarte devreme in existentasubiectului ("muscles memory"). Nu numaim§chii, trupul insu§i este creat de experientaindividului. Ca §i psihicul, §i trupul are 0 "pataneagra" care trebuie identificam §i integrata §ine referim la blocaje fizice, la tensiuni mus­culare, la mi§cari dizarmonice, elemente carenu sunt straine de "pata neagra" a persona­liHitii umane. Schutz este de parere ca uneledintre blocajele fizice pot fi abordate aici §iacum, in terapia experientiala. 0 simplaschimbare in postura individului poate activaelemente blocate ale psihicului acestuia.

Pentru unii oameni, tensiunea devine 0stare atat de frecventa incat ei nu mai sunt

con§tienti de faptul ca sunt tensionati. In acestsens putem vorbi de "pata neagril" a trupuluiindividului sau "umbra" trupului, cum 0 l1U­mesc dans-terapeutii junghieni prin analogiecu umbra psihicului. Tensiunea il impiedica peindivid sa se deschida la experienti'L Cum a­bordeaza Schutz tensiunea? I se cere fiecarui

membru al grupului sa mearga in cerc, rar §i sase simta relaxat cat se poate de mult. Pe urmaIi se cere sa creasca tensiunea, in mod gradual,in fiecare mu§chi al corpului incepand cu fata§i gatul, continuand cu umerii, bratele, maini­Ie, stomacul, pelvis, picioare, degete. Ei vorincerca sa creasca tensiunea cat mai mult po­sibil. In final, tensiunea este eliberata u§or, de13 degete pana la cap. Prin aceasta metodamulti oameni con§tientizeaza gradul de tensio­nare §i capata instrumentul prin care sa se eli­bereze de tensiune.

Folosirea mi§carii ca provocare §i expresieeste evidenta in modul in care Schutz abor­

dcaza sentimentele de ostilitate §i agresivitate.Societatea in care traim inhiba manifestareaacestor sentimente, astfel ca indivizii nu numaica i§i inhibil manifestarea lor, dar devin §iincon§tienli in raport cu ele. 0 experienta tera­peutica care ar provoca aceste sentimente §i

Capitolul9

care ar permite manifestarea lor i-ar ajuta peindivizi sa c1arifice §i s~i-§iintegreze aeeste sen­timente. Schutz propune 0 astfel de experientaterapeutica in care folose§te ca instrument deprovocare ml§carea.

Cea mai eficienta metoda in acest sens este

lovirea unei perne sau und canapele, insaSchutz mai menlioneaza §i "taierea aerului","torturarea prosopului" (wringi:wg a towel) §i"boxul cu umbra" (shadow boxing). "Cu cattrupul este implicat mai mult, eu atat expe­rienta este mai eficienta". (op. cit., p. 48). Dinaeeasta eauza este de preferat lovitura in careeste implieat Intreg eorpul, loviturii in caresunt implicate doar bratele sau mu§chiispate1ui. Pentru a impliea intreg tmpul, Schutzpropune ca individul sa stea in fa1a canapeleicu degetele putin orientate catre interiomlpalmei §i cu picioarele departate. Bratele suntridicate deasupra eapului §i putin in spate.Maxilarul inferior este orientat inainte §i pcfata exista 0 expresie de furie. Odata eu initie­rea mi§carii, tmpul va pomi in mod naturalinainte, picioarele curbandu-se 'in a§a fel incattot corpul este implicat in mi§care. Aceastami§care poate fi insotita de tipat sau alt sunetcare iese la iveali'i ill mod natural. Loviturile

vor continua pana cand individul va fi epuizat.In urma unei asemellea experiente terapeutice,prin mi§care individul i§i poate con§tientiza §iintegra sentimentele de ostilitate §i agresivitate,sentimente pe care nu numai ca evita sa Iemanifeste, dar nici nu este con§tient 'in raportcu ele. Ce ar putea sa-i J:mpiedice pe ace§tioameni sa con§tientizeze §i sa manifeste astfelde sentimente? Teama ca aceste sentimente arputea duce 1a distrugere sau chiar la omucid.Experienla conversiei acestor sentimente inmi§care ii poate clarifica individului faptul camanifestarea acestor sentimente nu este unlucm chiar atat de ingrozitor cum credea eL

Schutz continua experimentul punandu-l peclient sa ia aceea§i pozitie ca 'inainte, Illsa sa seimpiedice de 1a a lasa mi§carea sa se intample,reprimandu-§i in acest mod sentimentele. l',;len­tinerea in aceasHl pozitie este repetata de catevaori. Acest experiment Ie va permite sa ex­perimenteze controhd voluntar. Schutz a obser­vat ca persoanele pot discuta mai deschis despresentimentele lor dupa ce au experimentat

Page 242: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creativ " 0 provocare la "cre~tere" - 245

controlul voluntar. Intr-o aWLvarianta a aces­tui experiment descris de Schutz, in caz ca per­soana nu-§i poate manifesta agresivitatea fatade 0 perna, i se cere sa aleaga 0 persoana dingrup in raport cu care simte agresivitate.Aceasta l§i va tine perna in fata §i persoana valovi (idem, p. 47-50).

"Aceste experimente au la baza principiulca sentimentele sunt reprezentate de partispecifice ale corpului." (ibidem, p. 55) Schutzabordeaza eu ajutorul tehnicilor ce implicami§carea §i probleme legate de nevoia deapartenenta, legate de nevoia de control sau denevoia de afeetiune.

Problema contactului este una din marileproblame ale societatii coiltemporane, tocmaipentru ca contactul trebuie sa se integreze inspatiul normelor sociale. Nevoia umana decontact este enorma, ins a posibilitatile de con­tact care se integreaza in spatiul normelorsociale sunt foarte putine la numar. Astfel, aparmari blocaje, atat fizice cat §i psihice, careimpiedica adesea satisfacerea acestei nevoi.

Influentat de terapia prin mi§care §i prindans, Schutz propune ni§te metode ce continca instrument de provocare mi~carea, prin carese poate invata mtalnirea eu celiHalt, contactulCll eelalalt.

• Un exercitiu' care deschide conflictulintre dorinta de a fi singur §i dorinta de a fi cuceilalti este "A simti spatiul". Li se cere mem­brilor grupului sa se adune impreuna, pe podeasau pe scaun, sa inchida ochii §i sa intindamainile pentru a simti propriullor spatiu. Spa­tiul de deasupra, spatiul din fata, spatiul dinspate §i spatiul de sub ei. Fe urma trebuie sa fiecon§tienti de contactul lor cu ceilalti. Acestexercitiu poate provoca a varietate de reactii.Unii oameni vor con§tientiza ca prefera saramana in propriullor spatiu §i ca, pe oricineintra 'in acesta, il considera un intrus. A1tii vorcon§tientiza ca teama de rejectie ii impiedicasa patrunda in spatiul celuilalt. Alte persoanevor ca.uta contactul cu ceilalti.

• "Plimbarea oarbil" permite explorareacelorla1ti membri ai grupului, in mod neverbal.Li se cere membrilor grupului sa se ridice, sainchida ochii §i sa inceapa sa mearga in jurulcamerei. La intalnirea cu celalalt, membriigrupului se pot explora cat timp vor.

Acest exercitiu permite cre§terea coeziunii§i con§tientizarea celorlalti ca fiinte umane .

•• "Imbrancirea" (Bumping) a fost creaHiinmomentul in care un membru al grupului a pusproblema ca nu este con§tient de 0 parte a gru­pului. Incercarea terapeutului §i a grupului de arezolva aceasta problema a dus la conturareaacestei metode. Membrilor grupului Ii s-a cerutsa formeze un grup, cu persoana "cu proble­ma" in centru. In urmatorul pas i s-a cerut per­soanei cu problema sa-i imbranceasca peceilalti in stilul coco§-de-lupta. Ceilalti auinceput sa-l imbranceasca §i ei. Imbrancirea ainceput sa se intensifice §i persoana cu proble­ma s-a simtit libera sa atace §i ea. Acest exerci­tiu bazat pe mi§care I-a pus pe H (persoana cuproblema) fata in fata ell sentimenteie legate deinsignifianta persoanei lui. "M-am simtit liber,puternic §i nu m-a mai interesat ce gandeadespre mine cel Cll care incercasem sa comu­nic, dar e§uasem. "

o asemenea experienta nu are pretentia dea fi rezolvat conflictele lui H In legatura ellsemnificatiile lui ca persoana, ins8., provocareaa fast facuUL Sentimentele de izolare §i de alie­nare pot fi abordate §i cu ajutorul mi§dlrii. ,In­trarea ell forta" \ Break-in) abordeaza astfel desentimente de izolare in raport cu un gmp G-l

care Iti dore§ti sa intri, in care IIi dore~ti sa fiintegrat. Acesta este un sentiment impa~j~;:de foarte multi oameni. "Intrarea 2U 'Cor;a"permite confruntarea cu sentimente;e ;ega.:e :':enevoia de apartenenta.

Cum decurge acest experimem:Cei care sunt deja integra\i ~1.gfUP\9T IOffila

un grup prin inlan;uirea bralelor lor. Ei se \oropune din interior sau din n:terioT persoaneicare vrea sa rupa cercul. Strategia de rupere acercului este a1easain funqie de cum Ii vede per­soana pe cei care formeaza cercul. Se consideraca persoanele integrate se vor opune "outsideru­lui" din interior dad acesta face deja parte dingrup i115anu este integrat. "Outsiderul" ii va per­cepe pe membrii grupului ca flind preocupatiunii de a1tii, aceasta flind cauza ignorarii lui decatre ei. Se considera ca persoanele integrate sevor opune "outsiderului" din exterior dadi aces­ta nu face parte din gruP. In acest caz outsidemlpercepe membrii grupului in care dore§te saintre, ca "tinandu-lla distanla".

Page 243: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

246

In funqie de ac'este perceptii asupra mem­brilor grupului, outsiderul va incerca sa rupacercul in orice mod, in timp ce membrii'grupului incearca siH tina la distanta,

Intr-o aWi varianta, outsiderul incearca sarupa cercul §i sa-§i ia un lac in cadrul cerculuica un membru obi§nuit. Schutz propune §itehnici care abordeaza probleme legate de con­trol, telmici care implica mi~carea.

Schutz mentioneaza faptul ca competitia ~iostilitatea interpersonaHi sunt probleme caretrebuie abordate cu grija. Este foarte importantca ele sa fie bine intelese. Adesea, represiaacestor sentimente lnseamna reprimarea intre­gii personalWiti.

• "Rasucirea daneza a degetelor" (Danishthumb-wrestling), "Rasucirea bratelor" (Armwrestling), "Presa" (The press), "Impingerea"(Pushing), "Izbucnirea" (Breaking out) sunttehnici sau exercitii care foiosesc mi§carea ellprovocare §i expresie a sentimentelor legate decontrol. "Rasucirea bratelor" permite explora­rea aspectelor legate de putere. Este 0 activitateveche §i consta in a§ezarea celor ce se con­fmnta pe podea, pe coate, §i confmntare cuaiutorul bratului in cotul caruia se sprijina. Ceidoi sunt a§ezati ca-n oglinda.

• "Presa" este foarte eficienta 'in cazulunor conflicte nerezolvate. Cei ce se confrunta

i§i pun mainile unul altuia, pe umeri §i incear­ca sa se impinga catre podea .

• "Impingerea" presupune a sta palma inpalma §i atunci cand cei ce se confrunta vor fide acord, incepe impingerea, fieeare ineercandsa-l pun~\ pe celalalt jos.

• "Izbucnkea" presupune formarea unuicerc, persoanele care formeaza cereul avandbralele legate unele de altele. Daca grupul estcprea mare se recomanda formarea a doua eer­curi concentrice. In mijlocul cercului este situateel cu problema de inhibilie. El va incerca saiasa, mpand cercul; eei care formeaza cereul vorface tot posibilul sa-l tina in interioml cercului.

Intr-o aWt varianta a acestui exerqiu, per­soana care constrange va inconjura persoanacare se simte constransa. Persoana constransava incerca sa scape de stransoare. Aceste tehnicicare au ea instrument de provoeare mi§careasunt foarte eficiente in abordarea problemelorlegate de control.

Capitolul9

Mi§carea utiUzata In cadrul acestor tehniddia Ia iveala dirnensiuni legate de putere, decompetitie. de eficienttt Individul se confruntacu aeeste dimensiuni, Ie con~tjentizeaza §i

exista posibmtatea integrarii. El va descoperiresurse nebilmdte, va descoperi ca poate facefata unor situatii In fata carora se bloea.

e Sentimentele legate de nevoia de afectiu­ne pot fi abordate eu ajutorul metodei Roll andRock (Bahmsa:rea). Grupul va forma un cere injurul persoanei care simte nevoia sa-§i testezecapacitatea de 'incredere in ceilalti. Aceastapersoana va fi trecuta de la un membru a1gru­pului la altul, de-a lungul eercului. Persoanatrebuie sa inchida ochii, sa-§l relaxeze fiecaremu§chi a1corpului §i S3. se lase pe seama mem­brilor grupului. Ea va 11 tree uta de ciiteva oride-a lungul cercului. Ea va in cepe sa se relaxe­ze pe masura ce activitatea continua. Urmato­rul pas consta in ridicarea acestei persoane decativa membri ai grupului la nivelul pieptului §iparalel eu podeaua. Capul trebuie lasat sa cadain mod natural, mainile lasate pe piept sau pestomac. Pentru a reduce tensiunea de la nivelul

gatului va fi nevoie de doua degete. Persoanava incepe sa He leganata. Leganatul va fi con­tinuat pana ce persoana va fi a§ezata pe podea.lntr-o alta variailta, dupa cobonlre se face 0pauza scurtil, dupa care persoana e Cl§ezataina§a fel incat tensiunea musculara sa fie redusa.Pe urma persoana e apucata de glezne §i deincheieturile mainilor. Un membru a1grupululii pune mana sub cap; alt membru al grupuluiii pune mana sub barbie §i altul va directionami§carea. eei trei membri, implicati in intimi­dare a persoanei vor incepe sa traga din mijlo­cuI corpului. Tragerea poate fi putemica dar nu§i dureroasa. Ea va continua p,ina cand, ceiimplicati in intinderea persoanei l§i Iasamainile sa cadil asupra ei.

Toate aceste metade, care implica mi§ca­rea, §i care sunt folosite de Schutz pentruabordarea problemelor legate de afectivitate §ide control, au la baza cmlVefsia sentimentelorin mi§care. Mi§care2 e provocare ~i expresie.Acolo unde cuvantul nu patmnde, patnmdemi§carea.

1\111 spus ca Schutz, in viziunea lui asuprami§dirii, ca provocare §i expresie, se apropie inprimul rand de bodyterapii insa, dupa cum el

Page 244: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experlen1iala de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "cre;;tare" - 247

'insu§i mentioneaza, in elaborarea tehnicilorsale a fost influentat §i de terapia prin dans §iprin mi§care.

Modulin care este folosita mi§carea 'in te­rapia prin dans §i prin mi§care, accentueazarolul ei ca vemcul de acces la fenomenologiainterioara a individului. Cu toate ca nu respin­ge ideile reichiene, terapia prin dans §i prinmi§care evita manipularea externa, folosita debodyterapeuti.

In terapia prin dans §i prin mi§care, indi­vidul descopera singur mi§carea §i se descoperain mi§care. Mi§carea fiind abordata, 'in acesttip de terapie, mai ales din punct de vedere psi­hanalitic, ea "serve§te ca legatura lntre 1umeainterioara §i lumea exterioara" (K. Jones,idem, pag. 30).

Din perspectiva psihodinamica mi§careaeste folosita "ca instrument prin experientapreverbala §i experienta nediferentiata esteadusa in con§tient" (Fletcher, apud de K.Jones, pag. 25).

In terapia junghiana mi§carea este instru­ment a1 individuatiei. In timp ce 'in terapia psi­hodinamica mi§carea este in mare parte spon­tana, ill terapia junghiana mi§carea poate fifolosita pentru explorarea viselor, fanteziilor,imaginilor artistice (mandala) transferului (K.Jones, op. cit., p. 30). Whitehouse a accentuatrolul mi§carii ca vehicul de acces la incon§tient,1a arhetipuri, la elementele de transformare alepSh~icului (idem, p. 20). Ea a folosit termenul deimaginalie activa pentru a descrie procesul princare mi§carea spontana accede la incon§tient.

Pentru accentuarea mi§carii ca instrumentde provocare ni se pare foarte important samentionam deosebirea pe care 0 face Chodo­row intre oamenii care folosesc mi§carea pre­dominant ca expresie sau ca impresie (ibidem,pag. 30). Expresia se refera la traducerea uneisHiri interne prill mi~care, iar impresia se refer a

la capadtatea mi~carii de a activa, de a pro­voca emotii. "Mi§cari1e pot reprezenta, simul­tan, 0 realitate interpersonaHi §i intrapsihica §ipot provoca 0 amintire sau un pattern de rela­tionare eu ceila1ti" (ibidem, pag. 127). "Estefoarte important, J:nsa, de realizat ca nu to atemi§cari1e sunt 'insotite de imagini." (ibidem,pag. 123) Poate ca numai jumatate sau maiputin de jumatate din mi§cari sunt 'insotite de

imagini, simboluri, metafore. Unele miscansunt foarte bogate 'in asociatii §i capteaza ima­ginatia grupului, permitand membrilor grupu-­lui sa 'imparta§easca 0 experienta simbolica.Alte mi§cari sunt prea concrete pentru a fi J:n­sotite de imagini sau au §emnificatie numaipentru anumite persoane. In acest caz Impor­tanta este 1asarea in voia mi§carii, mi§careafiind valoroasa prin ea insa§i pentru coeziuneagrupului, pentru dezvoltarea empatiei.

Chodorow este de parere ca cei ale carormi§cari sunt insotite de obicei, de imagini, auIacut conexiuni intuitive 'intre experienta mi§­carii §ivietile lor (apud Kristina Stanton-Jones,1994, pag. 30). Ea concluzioneaza ca cele maibogate experiente d~ mi§care implica atilt sen­zatii cat §i imagini. In dans-terapia junghiana,mi§careanu este numal provocare §i expresie ci§i factor de integrare al polaritaplor ~i contrari­Hor provocate. 0 asemenea viziune asuprami§carii este unica 'in spaliu1 dans-teraplel.Mi§carea da, adesea, la iveala. teme arhetipale(paradisul, sfantul Graal). Atat Whitehouse dit§i Chodorow, terapeuti de orientare junghiana,viid "mi§carea ea pe un instrument foarte pu­temic de acces la ineon§tient §i de integrare acontinuturilor incon§tiente in con§tient." (i­dem, pag. 31) A§adar, 'in viziunea junghianami§carea este ca §i celelalte instrumente de pro­vocare, factor de activare a contrariilor §i, ir_acela§i timp de con§tientizare §i integrare a lor.

Dans-terapeutii de orient are gestaltista puraccentul pe [olasirea mi§carii ill exerci1ii S~=--.l2­

turate, cu scopul integrarii. Gilberm2.:1 - DieL§i Komisaruk, care au combina, eler:-_eI~~e~epsihanaliza cu elemente de gesL!:~~i ~LP. E-U

introdus conceptul de ..melafc,r2. cc~0:-2.1d."(Body Metaphor), referind:.l-se _2- se:l(Te:l:elepe care individul e incapabil S2.Ie expnme 'eroal.Aceste ,.metafore corpor::le" po: ::; mi~cari.posturi. inhibarea unor misc2.ri si semimente.Terapia prill dans ~i prin mi~care'de natura ge­staltista Se centreaza pe aceste metafore cor­porale, care sum manifestiiri ale dimensiunilorincon~tiente represionate.

2.4. Rezultatele unor experiente romane~ti.Terapia prin metafora corpora.Hi

2.4.1. Studiul de caz - Duren~a de stomac(terapeut Carmen Ponovescu)

Este cazul unei studente care, In cursul unei§edinte de terapie prin mi§care, acuza 0 senza­tie persistenta. de tensiune §i durere in zonastomacu1ui.

_______ I---

Page 245: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

248

Aceasta durere, spune ea, a are de multi ani§i e aproape permanenta. Analizele !acuteinfirma existenta unor cauze organice.

Pa§ii interventiei au fost urmatorii:

(1) Amplificarea senzatiilor nepHicllte §i

identificarea ell organul dureros:

T: Incearca sa-ti amplifici tremurul. Con­centreaza-te asupra stomacului §i !a-I sa tre­mure §i mai tare. Tremura, tremura tare? Cume dlnd stomacul tremura a§a tare?

Maria: Simt intestinele.

T: Foarte bine. Fii intestinele ... tremura ...fii stomacul... lasa-te sa tremurioo.

Cum e "stomacule", cand tremuri a§a? Cene poii spune? Ce se Intampla eu tine?

Maria: Ma Incolacese. Ma unduiese.

T: Incolace§te-te. Unduie§te-te. Tremura.Ce simti eand te Ineolace§ti §i te unduie§ti?

Maria: Durere.

(2) Trecerea £IeIa nivelulorganic (senzatiade durere In abdomen) la nivel psihologic, maiintai cOnfjtient (senzatia de Incorsetare), apoiinconfjtient (simbolul gelatinei):

Durerea de stomae pare a fi consecinta, inplan somatic, a unui conflict incon§tient mtreo dorinta puternica de autonomie §i libertate §i"ceva", la fel de puternic, care se opune aces­tei libertati. Acest "ceva" ramane, pentrumoment, necon§tientizat §i apare la nivelulcon§tiintei intr-o forma simbolidl: paralizeazaarice initiativa de mi§care.

T: Fa 0 mi§care, astfel incat stomacul §iintestinele sa se simta mai bine! Ce le-ar placelor sa faca? Ce vor ele?

Maria: Simt nevoia sa-mi desfac un nasture(nasturele de la pantaloni).

T: Da, descheie-ti nasturele. Ce mai vorele?

Maria: Ar vrea sa iasa din incorsetarea de .acolo.

T: Vor sa iasi:L Sunt Incorsetate. Ce Ieincorseteaza?

Maria: E ca 0 crusta (oo.)ca 0 gelatina.T: Atinge gelatina asta §i spune-mi ce simti

cand 0 atingi (vizualizare in imaginar eu anga­jarea componentei tactil- kinestezice).

Capitolul9

Maria: Se unduie §i, in acela§i timp, scunduie §i intestinele.

T: Cum e cand gelatina se unduie ill jurul tau?Maria: Nu sunt libera.T: Nu e§ti libera. Gelatina nu te lasa sa fii

libera (oo.)Unde a simti? Ce e in faka ta?Maria: Un perete de gelatina.T: Dar in dreapta?Maria:~i in dreapta.T: Dar in stanga?Maria: ~i In stanga.T: In spate?Maria: In spate nu-mi dau seama, e eeva gol.T: Mi§ca-te catre spate §i spune-mi ce se

Intampla.Maria: Se apropie.T: Ce simti cand se apropie?Maria: Nu pot sa ma mi§c.

(3) Actiune prin non-acthme: Crearea uneibre§e ill "gelatina":

"Lupta eu gelatina" s-a dovedit foarte difi­cila, pentru ca ariee mi§care atragea dupa sineo noua impotmolire. Am recurs, prin urmare,la instructiunea inversa; i-am cerut Mariei sastea nemi§cata, neelintita. Consecinta a fastaparitia unei "bre§e In gelatin a" , undeva infata, in partea de sus, prin care ea putea primilumina §i vedea ceml. Tentativa de a marideschiderea n-a avut succes. Dar, cum ea l§idorea mai multa lumina, a fost intrebata: "Potisa facl ceva ca sa ai mai multa lumina?"

Raspunsul a fost: "Nu §tiu daea-mi da voie dinspate". A !acut totu§i un pas inainte, apoi aafirmat descurajata: "Vine dupa mine".

(4) Operationalizarea simbolului: transfor­marea "gelatinei" ill "scutece":

Cum gelatina parea invincibila, ne-am ori­entat atentia catre ceea ce se vedea prin bre§a,in speranta ca 0 salvare numai de acolo puteaveni. Si chiar a venit, la Inceput sub forma uneisenzatii de dlldunl.

Maria: Simt ceva pIacut in ochi. Simt di seincalze§te.

T: Unde simli caldura?Maria: Tot In ochi.

T: Las-o sa circule prin oehi §i sa coboare mcorp ... In cap In gat... In brate ... In torace ...In abdomen In picioareoo. Lasa cilldura sa

Page 246: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experieniiaia de grup gestalt-creatlY - 0 provocare la "crs'\'tere" - 249

eoboare §i sa-ti cuprinda tot corpul... sa te'invaluie ... dHdura 'iti 'inviHuie tot corpu1... Cesimti acum?

Maria: Sunt inIa§ata.T: E§ti 'inla§ata. Cum e sa fii 'inIa§at?Maria: E bine ... dar nu prea. A§ vrea sa ma

illl§C.

T: Ai vrea sa te rni§ti... Incearca sa scapi descutece, desla-Ie!

(5) Lupta ~u dependentele. Remmtarea la"scutece":

Exista un element cornun intre gelatina §iscuteee. In ambele eazuri, Maria este lipsita deposibilitatea de a se rni§ea. Scuteeele au totu§iun avantaj: sunt deta§abile. Prin transiormare,simbolul a fost operationalizat. Gelatina eramai greu de abordat. Seuteeele, Maria §i Ieseoate cu efort, dar §i Ie seoate, unul cate unul.Prirnul este alb §i-l arunca Hinga ea. AI doileaeste ro§u, 'i1sta§ie §i 111asa sa cadii. AI treileaeste orange, 11 rupe in doua §i-l dihuie cerului.AI patrulca e de euloare nedefinita, ilingroapain pamtint, dar e nemulturnita, a§a d 11dez­groapa §i-l da apei. Pe tot parcursul §edintei,Maria pastreaza 0 atitudine ambivalenta: pe deo parte, plina de curaj, se implica real §i sincer,pe de alta parte pasiva (exercitiul se desla§oarapantomimic §i verbal simultan).

(6) "Gelatinal' se personifica. Dialog fata infata ell mama:

T: Du-te §i da-i-l! (i-l day Cum te simtiaeum? (se uita in spate) Ce simti? (Exercitiulcontinua prin tehnica jocului de rol, axat peproblema dependenta rnaternajautonomie).

2.4.2. Metafora eorporalil. Situatii ~i see­narti metaforice in formarea terapeutilor (Ex­perienta grupurilor experientiale romane§ti deorientare gestaltista)

lolanda lv/itrofan §i grupul SPER*

Timp de 9 luni am desta§urat un programintensiv formativ, in practicapsihoterapieiexperientiale de grup, impreuna eu 25 de

traineri, psihologi §i asistenti sociali, cu §i laramaster in psihoterapie. Ei au condus, in echipeformate din terapeut §i eoterapeut, supervizatesaptamanal de coordonatorul programului - 26

de grupuri de optimizare comportamentala,formate din cate 10-12 studenti ai facuItatilorde psihologie, asistenti:l sociala, pedagogie, psi­hopedagogie §i sociologie, din UniversitateaBucurqti (peste 250 de persoane).

Avand i11 vedere ca beneficiarii programuluinostrn de asistenta terapeutica §i optimizaresunt tineri ce se pregi'itesc pentru profesiuni cuspecializari In psihoterapie, consiliere, consul­tanta psihosociala, am plecat de la principiulca disponibilitatile psihorelationale, maturi­tatea §i echilibrul emotional constituie conditiiesentia1e in exercitarea eu succes a acestorprofesiuni, ali:lturi de formatia teoretica §i me­todologica, pe care 0 asigura programa actualade invatamant, in special pentru psihologi §iasistenti sociali.

"Experimenteaza, aid §i acum, autoexplo­reaza-te, autocunml§te-te optimizeaza-ti com­portamentul §i activeaza-ti propriile resurse, fiicon§tient de tine; pentru a-i putea asista pe altii§i problemele lor" constituie crezul nostru me­todologic, care postuleaza di, rnainte de a teimplica ill profesia de psihoterapeut, trebuie safi fost beneficiarul mud stagiu de psihoterapiesau de optimizare comportamentalil §i de igienamentaliL Evident, asistarea terapeutilor in aqi­une, prin metoda grupului imeracti\ expe­riential §ijsau a psihodramei Balim. cOrlstituieo necesitate cvasipermanenta. ce~ putin in pri­mii ani de exercitare a profesiei,

Seopul general a1 experirr.endui a fastoptimizarea dispanibi~itqi~or relationale decomunicare, empatie ~i dez\oltarea capacitatiide autocunoa~tere. prin auroexplorare §i expe­rimentare, jar efectul scantat a vizat 0 cre§tereobiecti\abila a m::tturitatii emotionale, a capa­citalii de a.utocomroL a Imbuniltatire a imaginiide sine. a autoacceptarii, 0 scadere a anxietatii§i a altar tendinte nevrotice.

* Grupui SPER include 25 de tineri terapeup, membri ai Societdlii de Psihoterapie Experien{iaia Romone, ale ciiror numeie men{ionam aid: Roxana Anghel, Victor Badea, Adriana Br'idoiu, Monica Calenic, Daniela Constantinescu, DianaChiriacescu, Angela Ionescu, Raluca Iosi(, Andreea Ion, Bogdan Cezar Ion, Cristian Lazar, Gana Lefter Scoda, GabrielaLeu, Adrian Luca, AnC'GNicolae, Adrian Nura. Andreea Petrescu, Gvidiu Alexandru Pop, Carmen Ponovescu, (Beyer) DenisaStoica, Sandu Joana, Laura Surdu, Diana Vasile, Elena Vladislav, Silviu Vladislav.

Page 247: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

250

Considerand ca absolut necesare pentruexercitarea profesiunilor cu impact socia-uman,'in special a acelora de consilier §ipsihoterapeut,disponibilitati de personalitate cum ar fi creanv­itatea interpersonalli §i tlexibilitatea, echilibml,maturitatea §i rezonanta afectiva sanogena,spontaneitatea, empatia §iumorul, expresivitatea§i capacitatea de auto analiza, nivelul de con­gruenta psihologica, am abordat 0 strategieexperientiala, orientata dominant gestaltist,multinivelara:

1. Asistarea §iformarea terapeutilor prin me­tode interactive de con§tientizare §i restruc­turare, precum §i prin tehnici psihodramaticeaxate pe situatii §i scenarii metaforice, comuni­care nonverbala §i tehnici expresive corporale §icu suport artterapeutic; acest prim nivel de lucrua fost asigurat de coordonatorul programului ­(supervizor) §i s-a srrijinit substantial in antre­namentul formativ pe mregistrarile audio-videoale tuturor §edintelor psihoterapeutice desta§u­r~te de traineru-eursanti co propriile lor gru­pori, ca §ipe 'inregistrari1e unora dintre §edintelede supervizare §i antrenament formativ.

2. Aplicarea de catre echipele de terapeutiin formare a programelor experientiale exer­sate §i 'imbogatirea lor 'intr-o manier8. creativa,in conformitate cu stilul de lucru al fieci:lrei

echipe §i cu receptivitatea participantilor lagrupuri: fiecare grup a parcurs 12 intalniriexperientiale, saptamanal, timp de 90 deminute, pe parcursul a trei luni. Dintre cele 26de grupuri, 2 au fost 'in stagiul 2 (6 luni), cagrupuri de viitori practicieni, selectate in func­tie de aptitudinile §i disponibiliHltile de perso­nalitate, prin teste §i prin 'inregistrarile video.

3. Evaluarea dinamicii de grup §i a modi­ficari10r psihologice individuale (ca§tigurileterapeutice) prin metode obiective (inventarulde personalitate CPI, chestionarul de empatieemotionala A. Mehrabian §i N. Epstein,scalele de assertivitate, optimism, impulsivitate§i 'incredere 'in sine ale lui Vernon Coleman),tehnici audiovizuale, metode de autoevaluarecomportamentala §i 'inregistrarea opiniilor par­ticipantilor beneficiari.

Strategia de lucru experiential a respectatprincipiile exprimarii libere §i autentice, expe­rimentarii "aici §i acum" cu sine §i ell grupul,

Capitolul9

autoexplorarii §i interexplodirii cu ajutorulexercitmor~suport sau provocative, in special acelor bazate pe metafora corporaHi - grupulstatuar sau sculptura de grup, exercitiiIe decomunicare nonverbaUf prin diverse modalitatisenzoriale, situatiile §i scenariile metaforiceprovocative de insight. AT utilizat, de aseme­nea jocul de rol in toate variantele sale, telmi­cUe de restructufare de tip gestaltist - tehnieascaunului gol, luerul eu parti1e eului (polarita­tile) §i am introdus tel1nki artterapeutke:desen in grup §i modelaj in lut, improvizaliamuzieala §i comunicareprin ritmuri, dans-te­rapie §i constructia grupului din obiecte aflateIa indemaniL Toate aceste tehnici au fostfolosite ca suport pentru con~tientizare de sine,cre§terea autoafinnilrii §i cooperarii, stimula­rea expresivitatii §i creativitatii, restructurareaimaginii de sine §i a relatiilor intragrupate,cre§terea empatiei.

Prin caracteristicile sale, grupul expe­riential corespunde in cea mai mare masuranevoilor membrilor de a se autocunoa§te §iautoafirma, de a se perfeqiona sub aspectrelational, prin experimentarea de modalitatide interactiune inedite, sincere, deschise,autemice.

Tehnicile provocative de tip metaforic, ver~bal §i corporal sunt prin procesele de activare,proiectie ~irestructurare, atar la nive! simbolic,cat §i actional - 0 cale excelentii: de dinamizare§i dezvoltare a resufselor individuale §i de gmp.Participantii Ia gmpuri au devenit progresivcon§tienti ca participa la 0 experienta de"cre§tere lmprellna", en scop formanv, atiltpentru ei, cat §i pentru terapeotii care au con­dus efectiv gmpurile de optimizare. Aceasta aavut un cert efect facilitator al rela~iei forma­tor-moderatori de grup-practicanti, intr-unparteneriat egalitar la procesul terapeutic, spe­cific modelului experiential.

Pe de alta parte, am avut in vederecagmpulin sine este un factor terapeutic §i opti­mlzator. Elementele terapeutke pe care chiardinamica interaclionalil Ie-au dec1an§at sunt:

• comunicarea efectiva §i autodezvaluireacreata in grup, fiecare con§tientizand di nueste singurul care are 0 anumita problema;

• reducerea rezisten1elor §i defenselor, princhlar fo.calizarea demersurilor terapeuticeasupra acestora §i asimilarea §i resemnificarea

Page 248: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia de grup gsst~lt·creativ - " provocare I;;;"cre9~$re" • 251

experientelor traumatizate ca 0 modalitate deextindere a experientei de sine, de autoac­ceptare §i de autorezolvare;

• dobandirea unei experiente de a luera eusine, prin sine, asupra sie§i, eu §i prin inter­medinl gmpului, ceea cc crc§te implicarea §iconfera afirmarea §i recunoa§terea libertatiipersonale §i a responsabilitatii;

• disponibilitatea de a primi §i oferi ajutor§i cre§terea autostimei prln capacitatea de a-Iajuta pe altii;

• efectul securizant al grupului §i posibili­tate a abandonarii distorsiunilor cognitive prinfeedback-ul grupului cu valente corective;

• posibilitatea de a adopta §i experimentanoi atitudini, conduite §i comportamente, rarateama de rise; confirmarea §i stimularea 1:ngrupa asertivitatii, a importantei personale pentruceilalti, a recunoa§terii capaciUitilor personale§i a resurselor de care dispune fiecaTe.

Am puteo. spune ca, 1:nfinal toti particip2!i­la experiment ~i~a!lcon~tieiltizat ~i dezvo!tll.t

capacitatile de a se autoexp!ora §i de a-jCllnO&§te pe a1tii, de a se reevahm ~i debloca ~ide a oferi suport comprehensiv, empatic §i sti­nmlativ ill relatHle interpefsonale.

Una dintre tehnicile de baza a fast ceo. ametaforei corporale - sculptura corporali'i s1m­bolica In gmp §i autoexplorarea prin metafora,In cadrul unor seTii de situatii §i scenarii expe­rientia1e concepute de noi §i uneori ehiar desubieqi, ce au eonstituit calea de aeces 10. auto­analiza §i autocoll§tientizare, pre cum §i un su­port imaginativ, perceptual §i actional 'in bazadtruia s-au putut produce restructurari benefice§iuneori surprinzatoare ale mentalului. EfecteJeacestor exerci~iide restmcturare psihologica s-auabiectivat in corectii ale imaginii de sine dinperspectiva descoperilii resurselor §iposibilitaii­lor rezolutive, in moditlcarea self-gestalmJui inspontaneizarea comunicarii verbale §i nonver­bale, in cre§terea expresivitiltii personale §i a 51­

gurantei de sine, In modificarea atitudinilor fatade ceila1ti 1n sensul unei receptivitati compre­hensive §i a unui suport empatic.

Evaluarile repetate §i InregistriiriJe videocomparative iiltre inceputul §i finele progra­mului, relatarile multora dintre subiectii careau resimtit tfectele pozitive ale experimentarii

situatiilor §iscenariilor metat:0rice prin rezolvaricreative, spontane ale unora dintre problemelesau apasarile lor suflete§ti, ale confuziilor, anxi­etatilor sau deficitelor de contact interpersonal,aduc argumente certe 'in favoarea posibiliUitilorsemilificative ale Iuerului eu metafora. Avan­tajul utilizilrii acestor tehnici consUl in ca­racterullor indirect, subtil provocativ, bazat pemecanismul analogiei §i proiectiei, ceea cepemlite sub forma mascata a jocului expe­riential, developarea §i con§tientizarea unorprobleme ale subieclilor, atat individual, cat §i1:ngrup. Insight-mile reallzate pe aceasta caleau stimulat procesele de autodezvoltare §i ana~'Iiza transfolTl1ativa, structurand jocul de ro1 §itranspunandu-J 1:ntr-o zona a imaginamluicomplet lipsiUi de risc, dar in acela§i timp pre­dispusa la reproiectare de sine constmctiva.

Lucrul eu metafora este nu numai deblo­

cant §i activator in procesul analitic §i auto­transformativ, ci §i un excelent "diluant a1rezistenlelor" §i un catalizator a1 autonomieiexperimentaIe a subiectului, 0 cale de a-I facesa se simla nu doar in siguranta -, autoexplo­randu-se §i autocon§tientizandu-se, ci §i :-e,­

ponsabil de deciziile sale §i auter a1 om: :--::::­sale strategii de rezolvare a probleJL:c:- co.:':ccO­sumate. Astfe1, se produce crepe,c ece;c .. ;:'e

"cre§tere sau maturizare ,0 e', ,C:-':',

du-se orice dependel11;a Le:-ape:.::ic~. ,,' .. __.pc parcursul procesului :e:-2.::,::: __:-::'-=~:

1:llvalasa devina ei-ir:§i~i. j~, c~:',,':.' ::- ~e,..':-:'e­

Ie lor personale ~i S2. Ie e>:;e:-:i:-:'.e:':eze ie', :-e,,::­

tatea lor existen;:2cL s~.. :: :::: z __:~: ::: =

de propriile ~o=- 2.2 ~>:'J:.l:~;~c.-eri!lcate ~

in consecirc.;a. s~ ~-= 2'~~~,=:';a~,='~z~z~ ~l sa aC1io-

neze llcer. r-:'::'~·J:-. ~:"2.p:c__:i~..i\letafara este daar creuzetuI terapeutk in

care se akhimizeaza treptat ~i ill deplina con~§tientizare de sine starHe, atih:idiniIe, cognitiiie~i comportamentele 13erSiClK'l!ldE~. concepandu-seproiectul deyeniriTI de sine, penmitii.nd §ul3iectu­tui sa se ,experinl1ellie,ze pe in (;aHtate de

autor §i personaj at pll'Opriilor gale scenarii, deregizor §iactor, de martor §i de evaluator §i evi­dent, de sratuitorul cel mai avizat al proprieifiinte. Toate aceste ivostaze alternative suntexperimentate prin tehnici ca eea a meta­pozitiilor, Qrin tchnica scaunului gal sau prin

Page 249: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

252

~negocieri ale' partilor Eu"'-lui. Integrate proee­sului analitie d~ eOh§tientizare §i restructurarementaEL Se pregate§te astfel §i se experimen­teaza terapeutic terenul comportamentuluicreativ, ajustat rea1itaW §i resurselor personale,disponibilizand persoana pentru cre§tere '§ioptimizare, pentru autoreglare.

Tehnicile §i meta dele noastre de Iueru nu i~ipropun sa Gfefe §i sa impuna corectii, modele §i"hrana" emotionala sau informationaHl, cicreeaza chiar mecanismele psihologice princarepersoana poate obtine pe cont propriu toateaceste achizitii. satisfadindu-~i nevoile decre~tere nu doar in cadru] limitat 0.1 terapiei, cimai ales ulterior, in eonformitate eu viata, eucotidianu1. Parafrazand un veehi proverb chi­nez, noi nu oferim solutii, ci initiem subiectulin modalitatea de a-§i deseoperi, erea §i evaluapropriiIe solu~ii, "nu-i oferim pe§tii, ci il ajutamsa devina pescar". Dar, ca orice pescar, el poatepescui mai mult sau mai putin, in functie detimp, de loe, de pricepere §i rabdare ...

Vom prezenta in continuare cateva dintresituatiile ~i seenariile metaforice elaborate denoi §i experimentate in grupurile terapeutice,cu mentiunea ca ele fae parte dintr-o succe­siune de exercitii structurate sub numele "Saexperimentam lumea", care cuprind joeurisimboliee interaetive 4e grup, pleeand de laelementele fundamentale:

- aer (vibratie, sunet, ritm, mi§care - antre­nand exercitii adeevate cu suport sonor-kines­tezic-posturalin grup);

- foc (constructia in comun a unui mic sis­tern solar - autoasumarea de roluri ale elemen­telor constitutive: soare sau sari, planete,comete, sateliti, pulbere stelara, gaura neagra,spatiu intergalactic etc - exercitiu de tip sculp­tunl corporala cinetica de grup, eu develop arearelatiiIor intragrupale, a poziliilor §i sensurilorpersonale in sistemy;

- apa (exereilii de reprezentare eu suportkinestezic-auditiv-respirator in grup, eu vali­ante provocative afective:

Q oceamll - exercitiu de tip sculntura cine­tieiLde grup eu sonorizare. eu experimentareastarilor polare - furtuha §i ealmul; trezirea­rllsaritul soarelui §i acalmia - asfintitul, viul ­forfota vietatilor §i neviul - distrugereavietatilor prinpoluare;

Capitolul9

• fluviui - exerciliu de reprezentare postu­ral-kinestezic-auditiv-vizuala, eu variante pro~vocative pentru experimentarea starilor afectiveindividuale §i colective de tip-limita: seeeta,inundatia, barajnl (schimbarea cursului fluviu­lui sau bloeajul in dezvaltare), poluarea fluviu­lui. Experimentarea stihi]or developate deaeeste metafore corporal-afeetive de grup seinsote§te de insight-uri relevante pentru reactiala constrietie, agresare, manie §i frustratie, sen­su] libertatii individuale §i al unitatii coleetive,reactia la impunere, maltratare, artifieialitate,aparare §i agresiune (v. inundatia versusretragerea, evaporare-seceta); rezistenta laagresiune prin subminare (apa eare erodeaza,distruge barajul pe dedesubt), sensul regenera­tor §i puterea de a persevera; problema liberta­tii de mi§care, Inerederea §i neinerederea insine; resursele de autovindecare versus resurse­Ie de autoimbolnavire; cum facem fala instare a de imboinavire, starea de inseeuritate,neputinta, depresia §i autodistrugerea; P91u­area §i pierderea sentimentnlui viului versusautoregenerarea, vindecarea, cura!irea, purifi­carea etc.

"lacul - exerciliu de reprezentare postural­statica in grup; en sunort respirator §i asoi1or,eonstituie un seenariu metaforie pentru lucruleu elementul apa, l:n varianta stagnare, sigu­ranta, 1:alm, lini§te, protectie, identificare.Starile evocate prin experiment sunt in core­latie eu na§terea, relatia cu mama, identitateafeminina §i proieqia eu-Iui feminin, imagine ade sine, autoacceptarea, autoconfirmarea,dedublarea §i transfigurarea, atat in forma po­zitiva, cat §i negativa - distorsionarea, schi­monosirea, mistificarea.

- pamantul sau relieful constituie urmatorulelement cu valoare simbolica in jocul expe­riential in grup. In legatura eu acest elementnoi am conceput 0 serie de 3 exercitii corporal­postural-afeetive de con§tientizare a sinelui §i

relatiilor sale eu lumea, cu identitatea mas­culina §i feminina, cu obiectele parentale §i eustrategiile de integrare in mediu §i in reIa!iileinterumane, Acestea se sueeed l:ntr-o ordine

natural a §i totodata logica, in directia cores­pondenta cu devenirea fiintei in ecosistem.

Experimentarea spatiului, l:ntr-o manieraordonatoare, constructiva §i diferentiatoare se

Page 250: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia exp"r1enliaia de grup gesta!t-creativ • 0 provocare I~ 253

comportamentallt §bn.lJi.lt~nVizionarea casetelor video in dil1arnica evo Iu­

tiei gmpurilor poate fi mal relevanta decat argu­mentarea observaWlor noastre experimentale,chiar §i decat remltatele semnificative 1a testelep<;ihologiceaplicate. Ea cOllstituie ~ipentru par­ticipantii 1a grvpuri 0 modali1:ate suplimentari,i

grupului. Experimentarea UDorroluri alese lic':'~de subiecti, apartinand unor elemeillte din regnulm1,eral, vegetal (samanla, planta sau copaeulpreferat), animal sau chiar din con§trt!jt~social (strada, casa, intcriorul unei case, ofa§ulsau comunitatea), apol experLmentarea illnOf

persoane alcs£ §i start psihologice - teama,supararea, mania, agresivitatea,

~~., h" ~o •• t .li§e]!hl!meIh.~li VlJlOVll!lteJl, ru~mea, .eam;<i. lUie

ob§tacol~ blocajnl, ne!n1crederea m sme, ~i d;dara 'tlll0r simptome nevrotice - faoii, an:xietate,dubitatia, obsesia, tendinta 1aizolare, senzitivis­mul §i suspiciunea, imaginea de sine negativa,fobia sociala etc, cOIl.stituie tot atatea posibilitatide localizare a demenmlui terapeutic gestaltist §itransfoITnatlv. 0 serie de alte situatii metaforiceprovocative7 CUll1 ar:5 perceperea §patiu!M1

rior ~iderularlOlt unei dlHitorii h"I,a~~imiar'e"alel §1aCUil1a, expelinlentarea il10dului in care te con­frunti ell obstacolul sau ell interioare ­prin exerci~iul "zidul", ori cum fad fata difi­cultiltilor de a intra ill contact eu altii, problemeiautoizoJiirii sau excluderii sociale - prin ex:el'citlul "cubul;', s:m cum iti poti activa resursde §ireevalua constructiv - prin exercitiul "darurile",constituie modalitil.ti freevent utilizate de nol,avand toto data §i avantajul de a suscita spontanoptimizari tehnice profitabile terapeutic, dinpartea subieqilor participanti, Desigur, tehnicll::trebuie aplicate in 'intampinaTea ne\oLo:subiectilor §i ale gmpului ca intreg expercec;ial.Toti experimenteaza eu sine §i lrnpreUll2.. ceeace faciJiteaza procese1e de co::§tiemizare §i destimulare creativii, eoeziunea c':' gnp, dez­voltand 0 experienF" de CU:l;)2.~tere sporita, 0

activare a resurselor ,:ecdn:i3 ~; 0 integrarearmonica in dinamica de grup. Fiecare devineimportant pentm to;i. ~ipin 8ceasta l§i recon­struie§te, extinde ~iintegreaza imaginea de sine,componamemul §l relatil1e eu Reevalu­andu-se mal realist §l mai responsabil, membriigrupurilor Darticina () 0x:)1}{;I'ieIDita COmlli'1it de

sprijina pe reprezentarea postural-senzoriala,afectiva ~i relationala in grup a 5 elemente­simbol:

1Jluntele ("construiti Impreuna dintrupurile voastre un munte stancos") - expen­enta ee prilejuie§te ulterior insight-un rele­vante pentm relatia eu masculinul, autontatea,principiul ordonator, proteqia, dar §i critieis­muL dominaTea, intoleranta, rigiditatea etco

• pe§tera - suport simbolie pentro principiulmatriceal nefertilizat §i raportul eu femininul,atraetiejrespingere, neeunoseutjcunoseut, pro­tectie, adapostjinsecuritate, abandon, i201a­rejsoeiabilitate, retragerejimplicare.

Exereitiul este relevant pentro reactia laambivalenta, pentn.! dificultatile de adoptare aidentitatii feminine, dar este interesant §i pentmcon§tientizarea de catre subiecti a eapacitatii §ialimitelor in a oferi §i a primi proteqie, de aatrage §i a respinge, seduetie versus blocare,raeeali1 (inspira teama).

• dealul - suport simbolie pentm principiulfertilizant masculin, patemitate, relevant pentruinsight-uri privind relatia eu tatal adecvat,securizant, bland, protectiv, accesibil, suportiv,caId, prlmitor, constmctiv, annonios, vitalizantversus taHHinadeevat (aspru, reee, arid, nepl1­mitor, alunecos sau uscat, steril, nesigur, impre­vizibil, greu de abordat, abrupt, dizannonic,devitalizant, parjaHt, mortificat).

• campia - principiu feminin fertilizant, ma­tern - matrice genninativa; simbolic earespundeuterului §iactiveaza trairi §iexperiente in 1egaturaeu raporturile cu maternitatea, acceptate, respin­se sau ambivalente, Exercitiul permite con§tienti­zari privind: dHdura emotionala, suport,empatie, generozitate, altruism, maleabilitate,cooperare, blandete, reeeptivitate, ereativitate,tenacitate, perseverenta, toleranta, rabdare, sta­bilitate, siguranta, atractie versus sterilitate,raceala, !ipsa de suport, de rezonanta afeeti­va, egoism, egocentrism, rigiditate, uscaciune,instabilitate, illdipalanare, neperseverenta, im­pulsivitate, h'1toleranto'l,respingere.

Seria acestor exercitii de baza se continua eumulte aIte scenalii metaforice, cum ar fi "con­structia" l.lJmi "peisaj" de catre grup, extrem derelevant aHlt pentru relatiile dintre diversele ro­luri asumate in peisaj, cat §ipentru jocurile de rolpe care Ie antreneaza terapeutulintre membrii

tran§flgurare~ de matTIJlrizzHre"n ~ .cog~lihva~l

Page 251: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

254

de con§tientizare de sine, de lucm ell sine §i deautomodificare, dincolo de sentimentul placut,marturisit, a1 parcurgerii unei experientebenefice, cu valente transfQrmatoare.

2.5. Metoda improvizatiei eoleetive - sunetul ellinstrument de prQvoear~

Acceptarea muzicii disonante in lumea mu­zicala moderna a dus la conturarea unei noitehnici terapeutice in care se pune accentul peimprovizatie. Juliette Alvin a introdus "metodaimprovizatiei colective".

Metoda improvizatiei colective numita §i"muzica de moment" nu necesita un talentmuzical special. Ceea ce da, in primul rand, laiveala aceasta metoda este spontaneitatea.Julienne Brown scria in British Journal ofMusic Therapy: "Improvizatia de acest geneste mai mult dedit 0 experienta muzicala. Eane pune in legatura cu fenomenologia no astrainterioara. Aceasta autorevelare este uneori

Infrieo§atoare dar uneori este extraordinar defmmoasa." (apud Feder, pag. 130)

• Un experiment de comunicare prin sunete(D. Stoic a)

Am folosit aceasta metoda intr-o §edinta cugrupul A §i Intr-o §edinta eu grupul C. Experi­mentele cu cele 2 grupuri au fost diferite subraportul participarii membrilor grupului la im­provizatie,

In primul experiment Ii s-a cerut tuturormembrilor grupului sa participe la improviza­tie. Improvizatia a pomit de la un membru algmpului. In continuare is-au alaturat pe randtoti membrii grupului. Rezultatul a fast 0 me­lodie asemaniHoare muzicii din Oas. Trebuiementionat ca neavand instrumente muzicale,am folosit ni§te improvizatii. "Instrumentul"poate t1 orice lucru 'in care se poate "bate".Astfel, am folosit sticle de plastic, caiete,scaune, chei, etc.

Dupa expelienta sonora a urmat 0 discutiein care fiecare a vorbit despre cum a traitaceasta experienta. Majoritatea membrilor s-ausimtit integrati in grupul muzical §i au afirmatca. au participat cu pHicere la aceasta experien­ti1.Au existat §i doi membri care nu s-au inte­grat armonios in grupul muzical. V spune: "Num-am simtit bine. Nu m-am simtit in armoniecu ceilalti" .

Capitolul9

Po mind de la aceasta traire ne-am deplasatcatre problema lui. "Eu ma integrez foarte greuintr-un grup, mai ales intr-un grup necunos­cut. De fapt, nici nu tin a§a de mul! sa ma inte­grez." De fapt nu caut grupurile; ma. simt bine§imra grup". V a avut ocazia sa se confrunte euoscilatia ei intre a fi singura §i a fi cu ceilalti.Un alt membru al gmpului, care nu a trait po­zitiv aceasta experienta, a fost M, Ea a afirmatca s-a sim!it indiferenta fata de experiment §i 10.

un moment dat a etichetat experienta co. fiindridicoUL Spre sfiir§itul §edintei M s-a confrun-­tat cu una din problemele ei: toleranta scazutala joe, la irelevant, co.blocaj 0.1 creativitatii. Eo.§i-a motivat aceasta toleranta scazuta la joe:"De fapt eu nu m-am jucat niei dind erammidi pentru ca am stat numai in spitale. Mi separe ridieol tot ceea ce faeem aid". Au inter­venit membrii grupului care i-au spus dit e deplacut sa te joeL fv1nu a raspuns 10. intervenli­ile grupului. Aeeasta §edinVi a fost ultima 10.

care a participat M. ~i in §edintele anterioare apredominat eomportamentul ei de rezistenta.

In experimentul cu grupul C improvizatiamuzicala a pornit de 10. comunicarea, prinsunete, intre doi membri ai grupului. Nu eraobIigatoriu sa Ii se alature toti membrii gmpu­lui. Rezultatul experimentului nu a fost 0melodie ca in cazu1 experimentului eu grupulA. Rezultatul a fast un foarte mare zgomot.Experimentul a inceput eu comunicarea intreV §i S. Comunicarea §-a facut prin ritmuri ellajutorul unor stic1e de plastic, cutii §i chei. Lo'rIi s-a alaturat D care a ineercat sa comunice cu

amandoua. Pe urma au intervenit G, A §i Si.Dupa trairea experientei a urmat 0 analiza

la care au participat protagoni§lii §i observa­torii. Mai intai, ne-au comunicat cum au traitexperienta, observatorii.

«Si: "Mie mi s-a parul ca intre S §i V este 0disputa. S i-a spus lui 'l«Mai lasa-ma in pace».Pe urma a batut in retragere, dupa care s-aegalizat fo11a. D a intervenit pentm a aplanaconflictul. "

A: "Nu mi s-a parut 0 comunicare con­structiva. Tu ai intervenit ( catre D) §i ele s-aumobilizat. G mi s-a parui faarte zgamotoasa.

G: "A§a am §i vrut sa fiu."P: Mie nu mi se pare ca S §iV §i-au comuni­

cat ceva. Ma a§teptam sa fie ceva ca 0 orchestra.

Page 252: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihotera.pia experienliaia de grup gesta!t-creativ ~ 0 provocare ia "cre~t~reU ~ ~;;lO

2.6, Metafora §J fantezia de grup, ':4 1;,['P­

nariu transformatiY colecth

Li s-a eerut Inembnlor samcerce

experienta haosuluL spun§,ndu~lHe ca In mo-meniu1 Ar"'l '~a"evo,. aU71' T~,ia_J:{aniJ ,e •,nr

J:.. •• A • .1" """' . .l ... ~ L... .L-',-,b ~~'-' .J...J.<;j ~ • 'f OJ'

"Suntet1 In haas, Incerc-a~l sa slm11~1

Am descris mel9.fora ~l lantezia ea instn.I­

mente de pro\ocare i:l terapia experiential<l degrup. P1'ezentaD1 0 secventa semnificativa descenariu metaforic tnm~;t(JTnJ.al11vdin expe­

rienka practlc8:[2~ de D. Stoica s,i Ru i\,n2:hel subcoordcnarea 1. Mitrofa:n.

"Haos ~i

operarea. lata cum 51:

male ~i relatiHe iililteliti\:e deexperiment.

A§ada1', metoda improvizatiei coleC"'\:; c<

functionat ~a provocare, putandu-se face d€~plasarea catre problemele re21e (nrobJ"'Fi'. d",integrare a Iui V §i problemaranta fata de joc a lui M). ," ~Ice, "'--. "~

±1ectand 1'elatii1e intre membrii g::-<'P"'l.ll ,,'. oc-': c:

moment, a functionat ca pTi:(~,·;t 0~11;~11C:'<',.:Z2

acestora.

grupului, exper~~mt:l:l. cnle;:;tive.Daca in experimentul eu gmpul analiza

s-a centrat pe problemele a doi membri ai gru­puIui, V §i M, 1n expe1'imentul ell gmpul C

analiza a fost centrats. pe relatiille Intre mem­brii gmpului.

Una dintre cauzele acestor difeE'ente estelegata de coeziunea de gmp. Faptul ea il1 expe­rimentul ell grupul A s-a obtinut 0 melod.ie nuinseamna ca era meti c1'escuta coeziunea in

grupul A de gmpuJ C, la momentulrii metadei improvizatiei. Membrii grupuluiau intervenit, in grupul muzical, formal,1'espectuos, din datorie. Aceasta atitudine estespecificil grupului care are printre trasaturileIui definitarii §i pe aceea de aconfUctele.

Din contra, in grupul C, ITlembriisunt gata de il.U[Odelv;il.h.ire. Ei suntde rela1iile dintre ei iar conflictele sunt rnanj­feste. Membrii acestui grup sunt Gamic! sit intrein relatie. "Fiecare voia sa se impuna ...

De iapt, fiecare \Toia sa se faca

G: "Da",

V: "Eu a lineam pe a mea. Nu comunicameu S. Atunci a intervenit D ca §i cum ar fi spus:"Nu are rost sa va Iuati la bataie". Cand auintrat ceilalti a fost ea un joe. Am simtit bunadispozitie. "

A: "Conversatia lor mt s-aparut anosta §ima 'intrebam cum de nu se plictisese. Eu de

asta am intervenit. M-am gandit sa adue pu1i­na melodie. Am vrut sa schimb nota."

T: "Eu am ince1'cat sa bat la chestia aia darn11 111-ai lasaL ,.,

Ad: "Ba te-am lasat pan~a 13 urma. Am sim-tit dl flla dneo/a. In rest, nu prea amputut intra in rdatie.·'

T: ,.Cu cine voiai sa intri in relatie?"Ad: "Cu S §i eu D."A.r: "Eu nu m-am afent, nu am int1'at In joe,

pentru ca am simtit prea multa agresivitate. Euam repulsie de agresivitate. "Comunicarea" adebutat violent, s-a mai aplanat cand a intrat

D, dupa care vio1enta a aparut din nou.»aces! mod a trait, tieeare dintre membrii

Eu nu am mai intervenit pentm di nuaveam de ce sa intervin. Dad. era 0 melodie a§fi intervenit".

S: "Fiecare voia se impuna §i nu ascultala ceHalti.'j

R: "P, ai simtit nevoia sa intli?"P: "In haa~, nu. Nu era nevoie de mine. Era

un I'ei de comunicare a surzilor. Fiecare era

preocupat sa se audi pe el".Si: "Da. Fiecare I'Hl coneentrat pe mesajul

illi. Nu cred ca a fast 0 comunicare."

V: "Nai, In general, mai degraba suntemobi§l1uiti sa vorbim dedit sa ascultam."

S ~i V yorbesc despre experienta lor, ca ini­tiatoare ale improvizatiei.

S: "Am venit sa... Ceea ce am comunicatcu ... Am 'Venit sa transmit un mesaj, dar aflan-

in fata une! ostilitliti am intensified §i

eu. Am inceput eu un salut. Pe urma a interve­nit, a creat pun1i de comunicare dupa care a Uf­mat un taIme§-balme§. Fieca1'e pe limba Iui".

V: ,,5 nu mi s-a pamt violenta."G: " Iv1ie mi s-a pamt dialogul vrabiilor. La

un moment dat ma gandeam de ce nu ,,0 dau"

pe instrumentul celuilalt."R: "Simteai nevoia s~Hi schimbe instru­

nlentele?"

Page 253: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

256

La majoritatea membrilor gmpului haosul afost 0 "plimbare oarba", Tara directie. Estefoarte interesant ca ace§ti membri ai grupuluiau experimentat haosulimpreuna, haosul fiecil­ruia dintre ei, implicand haosul celuilalt. R s-aoprit la un moment dat pe scaun. P nu a parti­cipat la "haosul colectiv" ramanand pe vine,intr-un colt. In momentul in care au auzit Big­Bang, membrii gmpului aflati in mi§care, auramas pe loc. Fiecare a fost intrebat cum s-anascut §i ce s-a nascut.

G s-a nascut copac tropical, R s-a nascutstea, Si s-a nascut cer, C s-a nascut zapada, As-a nascut romanita, P s-a nascut stanca pefundul marii, V s-a nascut primul om iar S s-anascut parau rece de munte. In urma trairiiexperientei haosului §i a na§terii a um1at 0 dis­cutie centrata pe felul cum a simtit fiecareaceasta experienta.

«G: Mie mi s-a parut ca a fast un haos inau­tentic.

T: Ce ar fi insemnat pentru tine un haosautentic?

G: Un haos autentic inseamna ciocnire,mi§care browniana.

T: A mai simtit cineva ceea ce a simtit G?R: Da. Eu. Nu §tiu daca ati observat ca la

un moment dat m -am oprit. N -am reu§it sa masimt in haos autentic. Eu asociz haosul cu li­

ni§tea, cu odihna.Si: Eu am reu§it sa traiesc acest haos. Hao­

suI meu a fast ceva cu fa§ii de albastru.T: Doriti sa reluam experienta haosului

pentm a da ocazia §i celor care nu au trait unhaos autentic sa-] traiasca?

Si: Nu, pentm ca nu va mai fi ceva spontan.~i ceilalti membri ai grupului au fast de acordeu [aptul ca reluarea experienlei haosului nu vamai fi ceva spontan, ceea ce inseamna ca,anterior, trairea experienlei haosului a fast ca­racterizata prin spontaneitate. In partea a douaa §edintei am l'ncercat sa centram disculia peexperienta na§terii §i pe semnificatia metaforeifiecarui membru al grupului.

Fragment de ~edinta

«P: Eu m-am nascut 0 stanca.T: Unde?

P: Pe fundul apei. In mare.

Capitoiul9

T: Cum te simti acolo?P: Apa e calda. Imi ofera protectie.T: Ie simti bine acolo?P: Da.T: Ce mai vezi acolo?

P: Pe§ti.T: Ce-li vine sa faci acum?P: Nimic. Ma simt bine pe fundul marii, ca

stanca.T: Foarte bine. Sa zicem ca apa marii s-a

evaporat.P:DaT: E§ti descoperita. Cum te simli?P: 0 sa-mi fie greu, dar incerc sa ma

adaptez.T: La ce incerci sa te adaptezi?P: La caldura, la nisip.T: Nu ai nevoie de nimic?P: Deocamdata llU. A§tept sa ploua.T: A§tepli sa ploua. Pioua. PIaua. S-a nas­

cut un parau langa tine. Parauie (catre S) vinolanga stanca (S vine langa P).

T: Cum te simti acum?P: Nu ma acopera de tot. lmi ramane 0

parte descoperita.T: fti ramane 0 parte descoperita. Cum te

simti descoperits,?P: Mil simt bine. Fac parte din peisaj.

Lumea trece, ma prive~te.T: Inseamna ca e§ti ~ piatra deosebita. Cum

arati tu ca piatril? Ce culoare ai?P: Pai, Imi schimb culoarea In functie de

omul care e langa mine.T: Eu sunt Janga tine acum. Ce culoare ai?P: AlbastriL

T: AlbastriL Ce inseamna cand e§ti albastru?P: Nu inseamna nimic. ~a sunt eu acum,

albastru.

T: Bine. V vine Ianga tine. Ce culoare ai acum?P: Gri.T: Ce inseamna pentm tine gri?P: Nu lnseamna nimie. Sunt pur §isimplu gri.T: Da. Ce ti-ai dori acum?P: Un capac In fata mea.T: Copacul. Era §iun capac aid (adresandu­

se unul membru al gmpului).T reci, te rag, infata stancii. Cum te simti P, cu copaculill fata?

P: Am §l eu la ce sa ma Ult.T: Ai §i tu la ce sa te uiti. Dar fata de parau

cum te simli?

Page 254: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "cre~tere" - 257

P: Stiu Cll ma poate eroda. Ds.r Imi da ~iracoare.

T: Paraule, ce ai de spus?S: Deocamdata 0 ocolesc. Dar e bine ca e

cumme.V: Eu am nevoie de stanca. Vreau sa stau la

soare §i sa ma odihnesc. 11a§tept pe Adam de lavanatoare.

(V se suie pe un scaun §i se sprijina peumerii lui P)

T: P, cum te simti cu Eva sprijinindu-se detine?

P:· Preferam sa treaca mai inHii Adam pe lamine. Nu 0 simt. Mi-e indiferentiL

T: Eva, cum te simti pe piatra?V: Ma simt bine. Stau la soare §i ma odih­

nesc.

(Apare §i Adam de la vanatoare. Se a§aza inapa, langa piatra.)

T: P, cum te simti cu Adam Hinga tine?P: Mi -e indiferent.

T: Da. Adam are nevoie de ni§te unelte. Vaavea nevoie de 0 bucata de piatra.

(Adam incepe sa ciopleasca piatra. Piatraincepe sa se dezechilibreze.)

T: Ce simti acum? Cum te simti cioplita?P: Simt ca §i cum m-ar gadila cineva.

Un moment semnificativ al acestui dialogs-a intamplat atunci cand piatra se transform ain vulcan §i erupe. Paraul e murdarit, e otravit,insa, vulcanul nu observa.

«T: P, ai murdarit paraul!P: Nu am observat, nu e vina mea. Eu doar·

am izbucnit.

T: Paraule, cum te simti murdarit cu lava?S: Sunt, deja, limpede. Lava am carat-o in

alta parte.»

In continuarea dialogului cu P, la sugestiaterapeutului, P face 0 caHltorie in interiorulstancii. In ciuda rezistentei pe care P a opus-o,s-a conturat semnificatia pietrei ca loc de 0­dihna pentru ea (metaforic, exprima; cobora­rea in sine §i relatia cu sine).

«P: Cand vreau sa ma odihnesc revin ininteriorul pietrei.

T: Cum e piatra in interior?P: E piatra.T: ~i tu unde te situezi in aceasta piatra?

P: Exista un spatiu care are forma mea. Eupot ie§i oridnd din piatra.

T: Ie§i.P: Am ie§it. Zbor.T: Se vede piatra de sus?P: Da. E mica. Straluce§te.»

Dialogul cu P reflecta cIar rezistenta pe careea a opus-o, insa, ill ciuda acestei experientte, cuajutorul metaforei, au ie§it la iveala unele pro­bleme §i contlicte nerezolvate. Peste stanca decare nu are nevoie nimeni. Contactul ei cu ex­

teriorul este mediat de mama sa, de a carei pro­tectie are 0 mare nevoie §i pe care aceasta i-oofera. Ea prefera singuratatea §iprotectia mater-na, contactului deschis cu exteriorul. .

Este pusa insa in situatia de a fi descoperitaea incearca sa simuleze adaptarea. "Ma simtbine. Fac parte din peisaj. Lumea trece, maprive§te". De fapt, ea nici acum nu e descope­rita pentru ca face parte din peisaj. E protejatade faptul ca face parte din peisaj. Tot nevoia deaparare §i de protectie 0 determina la cameleo­nism. Ea i§i schimba culoarea in functie deomul care se a§aza langa ea. Ea nu e dispusa larelatii autentice cu ceilalti pentru ca acesteaimplica autodezviHuire. "Cum anlti tu ca pia­tra? Ce culoare ai?", "Pai imi schimb culoareain functie de omul care este langa mine". Eanu simuleaza numai adaptarea, ea simuleaza §iindiferenta in raport cu ceilalti. Teama derejectie a impiedidl sa caute interaqiunea cuceilalti. Atunci'cand este fortata de imprejurarila interacliune ea afi§eaza indiferenta fata decei cu care interaqioneaziL Ea nu observa dacaIi rane§te sau nu pe cei din jur, ell atitudinea. ei("Ai murdarit paraul." "Nu e vina mea. Nu amobservat. Eu doar am izbucnit.")

P. este un caz tipic de persoana care evita re­latille ce implica afectiune §i autodezvaluire cutoate ca, ill mod incon§tient §i-ar dori 0 astfel derelatie. Teama acestui tip de persoana este ca 0relatie apropiata cu celalalt, li va descoperi aces­tuia din urma ca nu e demna de iubire. "Este 0persoana care nu poate fi iubita". Teama derejectie detennina acest tip de persoana sa-i tinala distanta pe ceilalti §i sa-i evite.

Nu este sigur daca P §i-a con§tientizat proble­ma de relationare, important este ca metafora adat la iveala elemente legate de aceasta problema.

Page 255: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

258

Consider un element pozitiv faptul di Pestedispusa sa mai paraseasca din dind in cand pia­tra (semnifi.cand starea ei de ascundere).

"Eu pot ie§i orid,nd din piatra."La experienta lui P a participat intreg gru­

pul. Astfel ca fiecare a avut §ansa sa se confrun­te cu probleme sau conflicte. Experimentul nua fost provocativ numai pentru P. Ne-am cen­trat pe dialogul cu P pentru ca ea a fost prota­gonistul principal. Am descris §i experientahaosului pentru a pune in evidenta fenomeno­logia experimentului.

o experienta a haosului relevanta, pentrumodulin care, se capaUi acces la fenomenolo­gia interioarii a individului, a fost traita de unsubiect al grupului B. Aceasta experienta estedescrisa mai sus, in capitolul: "Experimentulca intamplare creativa."

In acea §edinta cu grupul B pornisem de lastimularea gandirii analogice. "Daca a§ fi 0 mu­zica ..." A a opus 0 rezistenta foarte putemica."Nu §tiu ce muzica a§fi." "Nu §tii sau nu vrei sa§tii." "Nu vreau sa §tiu." "Cum arata acest nu§tiu?" Prin descrierea lni "nn ~tin", A ajunge laideea de haos. De fapt, acel "nu §tiu" este haosullui. El ajunge sa con§tientizeze acest lucru.Pomind de la teama de a se confrunta cu propri­ul sau haos el ajunge sa sufere 0 transformare,chiar in interiorul acestui haos. Pe masura ce se

rostogole§te in haos, haosuli§i schimbil culoa­rea, de la negru la albastru inchis, albastrui.

A eon§tientizat ea se poate teme nnmai deceea ce nn cnnoa§te. Haosul'ii spune 1aun mo­ment dat: "Incearca sa ma cuno§ti." (prin teh­nica jocu1ui de ro1). Incercarea de a cunoa§tepropriul haos poate fi riseanta, lnsa, e neeesaratransformarii. De experienta 1uiA au profitat §iceilalti membri ai grupului B.

Metafora nu numai ca activeaza prob1eme§i conflicte nerezolvate dar il §i "obliga" peindivid la rezolvare. Cu ajutorul metaforei, in­dividul poate da la iveala noi mbdalitati deabordare a unor obstacole care marcheazaviata de mult timp.

Fragment de §edinta:

«T: Ai un obstacolin fata.M: E 0 piatra.T: Ce marime are?M: Nu e foarte mare. E la nivelul meu. E 0

chestie de care poti sa te impiedici daca nu §tii

Capitolul9

cum sa 0 iei. Fie 0 dai la 0 parte, fie 0 ocole§ti.Eo piatra cu care trebuie sa ma lupt. Trebuie sao mut din drum.

T: lncearca.

M: Piatra e grea. 0 simt. Imi trebuie muMforta.

T: Ce simti fata de ea?M: Vreau sa ma lupt cu ea. Mi-ar mai tre­

bui ceva.T: Ce anume?

M: Experienta. Po ate ar trebui sa mai capatexperienta §i pe urma sa ma intorc.

T: Ce §tii despre piatra?M: ~tiu ce ma lasa ea sa §tiu. Nu 0 cunosc.

Ar trebui sa comunic eu ea.T: Abordeaz-o!?

(Se introduce joc de rol pantomimic cu dia-log interior).

M: Ma respinge.T: Unde e?M: In mijlocul drumului.T: Treci pe langa ea §i vezi ce se intampla.M: Nu pot sa tree pe langa ea fiindca nu-mi

rezolv problema. Pe urma nu §tiu cum sa abor­dez piatra urmatoare.

T: Bine. Atunci tu e§ti piatra. Cum te simtica piatra din drum? Fii piatra!

M: Nu ma simt bine. Sunt ca 0 chestie careimpiedica pe cine va (insight).

T: Pe cine?

M: 0 chestie care impiedica alte persoane.T: Prive§te in tine §i vezi ce e acolo?M: 0 ehestie in dezechilibru. Ceva pus la

intamplare. Dar pot face ordine pentru ca eunu sunt piatra (prima autotransformare).

T: Cum arata acum interioru1?M: Acum sunt 0 piatra organizatii (autore-

definire).T: Ce culoare ai?

M: Cenu§iu, albastru.T: Poti sa ie§i din piatra?M: Da. Eu sunt cea care a mcut ordine

(con§tientizarea noii achizitii §i autoresponsa­bilizare ).

T: Acum ce §tii despre ea?M: Acolo este un punct vulnerabil (autore-

definire).T: Acum poti elimina piatra?M: Da (decizie §i actiune).T: Cum ai reu§it?

Page 256: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "cre~tere" - 259

M: Am rostogolit-o cu piciorul (autodeblo­care rezolutiva). Initial am vrut sa 0 ridic darmi-am dat seama ca la aceasta piatra trebuie 0alta abordare. De asta, cu piciorul. Importanteste sa te mu1ezi pe piatra, s-o cuno§tibine.Sunt pietre §i pietre §i nu trebuie sa ma implicmereu.

T: Nu §tiai 1ectia asta?M:Nu.»

In timpul acestei experiente de transfor­mare M a con§tientizat ca fiecare obstacol tre­buie abordat in mod diferit §i pentru a gasimodalitatea de abordare trebuie sa cuno§ti catmai bine obstacolul, trebuie sa cuno§ti dificul­tatea obstacolului. " Important este sa te mulezipe piatra. S-o cuno§ti bine. Sunt pietre §ipietre ... "

M a mai con§tientizat ca obstacolul ei esteun obstacol, m primul rand, de ordin interior.Obstacolul este situat in interiorul ei. "Acoloeste un punet vulnerabil." Ea ineearca sa facaordine in interiorul ei §i reu§e§te.

Transformarea ei a avut loc in momentul in

care a con§tientizat ca obstacolele ei prineipalesunt de natura interioara. Ea i§i proiecta pro­priile blocaje in exterior. Atunci cand a intelesca obstacolele ei sunt de natura interioara, s-aintors acolo, a rncut ordine §i a eliminat "pia­tra". A§adar, identificarea cu piatra i-a permislui M sa se confrunte cu 0 problema esentiaHipentru ea, proiectia obstacolelor sale interioare§i blocajele in care acestea se traduc.

Concluzii: Care sunt efectele aplicarii acestormetode §i tehnici experientia1e? Cum actionea­za mecanismul activare-descoperire-deplasarecatre problema reala, ill sensul cre§terii crea­tivitatii interpersonale? Chiar dad nu, mtot­deauna, exist a §ansa unor interactiuni esentialesau a unor transformari spectaculoase, pro­vocarea la cre§tere este 0 dimensiune esenpala aterapiei experienpale de grup.

Chiar daca nu este yorba despre transformarispectaculoase, fiecare provo care la cre§tere,oriciit ar fi de slaba ca intensitate, este un pascatre autodescoperire. Experienta mea terapeu­tica cu grupurile A, B, C este semnificativa inaeest sens.

3. Efectele aplicarii unor metode~i tehnici experienpale de grup interapia §i optimizarea comporta­mentului interpersonal

In activitatea terapeutica cu grupurile de ti­neri am incercat sa observam modul in care

instrumentele de provocare, metafora, mi§ca­rea, sunetul, capata acces la fenomenologiainterioara a individului, modulin care dimen­siunile ce tin de "pata neagra" a personalitatiisunt provocate la manifestare, modul in careintalnirea eu eelalalt devine 0 interaetiuneesentiala.

Provocarea este rncuta: "Fii piatra!" M. pri­me§te provocarea §i se lasa data la iveala, seautodeseopera prin interactiunea cu celalalt.I§i descopera propriile obstacole interioare,proiectate in acea piatra.

Chiar §i atunci cand provoearea nu este pri­mita, metafora, unul dintre instrumentele tera­piei experientiale are puterea de a topi rezis­tentele. A. ajunge singur sa descopere ca "Nu§tiu" §i "Nu vreau" reprezinta de fapt haosuldin el. Numai prin apropierea de acest haos sepoate transforma §i el ajunge singur, sa inte­leaga aeest lucru.

A§adar, instrumentele terapiei experienpaleactiveaza mai mtai §i dau la iveaHl "ceva" cetine de zona nonexistentei individului, cumspune Perls, §i pornind de la acest "ceva".ex­perimentul se poate deplasa catre confruntareacu problema reala a individului. Ce inseamnadeplasarea catre problema reala? Inseamnacrearea §ansei de confruntare cu aceasta pro­blema. In urma trairii unei experiente de im­provizatie colectiva, V. spune: "Eu nu m-amsimtit bine in grupul muzical. Nu i-am auzit peceilalalti." Astfel, pornind de la improvizatiacolectiva se poate face deplasarea catre proble­ma reala a lui V.: integrarea dificila in grupuri.

In activitatea terapeutica cu grupurile A, B,C am observat acest mecanism, activare-des­coperire-deplasare catre problema reala adicaactivarea dimensiunilor necunoscute sau acontrariilor, cum Ie nume§te Jung, pe urmadescoperirea (a da la iveala) acestor dimensiuni§i deplasarea ditre problema reala.

Page 257: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

260

Pentru a scoate in evidenta acest meca­nism, care aqioneaza in sensul cre§terii creati­vitatii interpersonale, prezentam fragmente din§edintele de terapie experientiala cu grupurilede tineri.

3.1. Exercitii suport

• "Nume noi" - "Prima impresie"

Sedinta 1 - grup A "Nume noi" asociat cu"Prima impresie". Li se cere membrilor grupu­lui care inca nu s-au cunoscut, sa-§i spuna uniialtora numele pe care ei cred ca Ii se potrive~te§i sa emita cateva adjective sau, sa spunem, ca­teva impresii determinate de aparenta individu­lui. "Fiti atenti la constitutia corpului, lapostura, la expresia fetei, la modul de mi§care§i la tensiunea sau relaxarea reflectata de mi§­care §ipozitie. Puteti merge acum sa-i atingeti,sa-i simtiti tensiunea, marimea, rigiditatea.Impingeti-l, testati rezistenta lui."

Observam ca dialogul care va urma, des­prins din aceasta §edinta de grup, este relevantpentru ceea ce s-a intamplat in grup la aplica­rea acestei tehnici.

«T: A§a. Tu spui ca ei i se potrive§te numeleClaudia. Poti sa spui §i de ce?

C: Da. Cred ca seamana cu veri§oara mea.Cred ca are ceva din ea.

T: Ce crezi ca are din ea?C: Are ceva din interiorul ei, din felul ei de a fi.T: Cum este veri§oara ta?»

Asocierea pe care a Iacut-o C. intre nume §icineva cunoscut i-a influentat §i pe ceilaltimembri ai grupului. Membrii grupului nu aumai fost centrati pe prima impresie ci pe lega­tura mtre numele dat ~i persoana cunoscuta lor.care poarta acest nume. Este posibil ca postu­ra, constitutia corpului, expresia fetei ale unuimembru al grupului sa fie asociate de alt mem­bru al grupului, cu 0 persoana cunoscuta de el,insa, centrarea pe relatia nume-persoana cu­noscuta e reflectata de faptul ca toti membriigrupului au facut aceasta asociatie.

Ei au con§tientizat cum transferi experientade cunoa§tere psihologica de la 0 persoana laalta (atribuire) pe baza unor elemente nesem­nificative (subiective) §i care este riscul ca prinetichetare sa iti creezi 0 imagine preconceputaasupra uneI persoane,

Capitolul9

In consecinta, sa-ti "mode1ezi" comuni­carea §i interactiunile in conformitate cu ea.Riscul erorilor §i blocajelor comunicarii a fostastfel inteles cauzal.

"Nume Noi" (New Names) §i "Prima Im­presie" (First Impresion) sunt tehnici propusede Schutz pentru a u~ura contactul. Se §tie cacontactul reprezinta una din mariIe problemeale societatii contemporane. Datorita faptuluica posibilitatile de contact care se integreaza inspatiul normelor sociale sunt foarte putine.

"Prima impresie" se refera la faptul ca noinu suntem con~tienti de toate dimensiunilecomportamentului unei persoane. ReaqiiIe laanumite informatii comunicate de prezentaunei persoane sunt mai degraba incon§tientededit con§tiente. Totu§i exista reaqii la acesteinformatii, reactii incon§tiente, dar exista.

Un mod de a explora acele dimensiuni alecomportamentului care sunt receptate in modincon§tient se practica la inceputul vietii ingrup; fiecare membru vine in fata grupului.Membrilor grupului Ii se va cere sa emita cate­va impresii bazate pe aparente. Este de preferatca persoana sa inceapa sa vorbeasca dupa ceimpresiile au fost emise. Comunicarea impre­siilor se poate face verbal sau neverbal.

• "Plimbarea oarba" - "Moara"

~edinta 2 - grup A. ~edinta 2 - grup C

o combinatie intre "Plimbarea oarba" §i"Moara". Li se cere membrilor grupului sa seadune impreuna.

"Inchideti ochii! Intindeti mainile §i incer­cati sa simtiti propriul vostru spatiu. Incercatisa simtiti spatiul din fata voastra, spatiul dinspatele vostru, spatiul de deasupra voastra,spatiul de sub voi! Acum con§tientizati contac­tul cu ceilalalti! Incercati sa va atingeti!"

Aceasa metoda deschide conflictulintre do­

rinta de a fi singur §i dorinta de a fi cu ceilalti.Metoda "Moara" permite explorarea celorlaltimembri ai grupului in mod neverbal.

"Ridicati-va, inchideti ochii §i incepeti samergeti in jurul camerei! Cand va yeti mtalniunii ell altii va puteti explora in ce mod doriti§i cat timp doriti."

Discutiile care au urmat acestor experientecu grupul au fost ill legatura cu sentimentul dejena care lnsote§te intrarea ill spapuI celuiIaIt §i

Page 258: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experientiala de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "cre~tere" - 261

eu sentimentul de siguranta ~i nesigurantaraportat la a sta Cll spatele sau cu fata la grup.Conduitele evitante §i motivatiile lor suntcon§tientizate, analizate §i integrate expe­riential.

Am folosit mi§carea ca instrument de pro­voeare. Sentimentul de jena este asociat cu tea­ma de rejeelie. Acest exerciliu, care folose§teca instrument de provocare a fost foarte efi­cient in con§tientizarea propriului spaliu psi­hologic.

Am folosit acela§i experiment intr-o §edinlacu grupul C. Problema dominanta nu a mai fostspaliul psihologic a fost legata de senzitivitate.

A. spune: "Nu e prea confortabil sa defilezia§a pe hinga ni§te oameni pe care nu-i cuno§tiprea bine. E ca §i cum m-a§ expune §i nu imiplace sa ma expun."

Pornindu-se de la aceasta tniire a lui A, aurmat 0 disculie privind experienta de a fi ex­pus. Membrii grupului s-au confruntat cu pro­bleme, cu conflicte privind expunerea.

• "Perceptia propriului spatiu"

~edinta 3 - grup A. ~edinta 1 - grup

B: PercePlia propriul spaliu are la baza fap­tul ca "perceptia vizuala este direct relationataeu modul in care gandim §i simlim." (Feder)In acest caz imagine a este folosita ca instru­ment de provocare.

Fragment de §edinta

«T: Cum ili imaginezi spatiul tau?G: Eu vad spatiul tridimensional §i albastru.T: In ce relatie e§ti tu cu acest spatiu?G: Eu sunt in afara lui, 11 privesc din afara.T: De la ce nivel prive§ti? Prive§ti de jos in

sus, de sus in jos sau prive§ti la nivelul ochilor?G: De jos in sus.T: Prive§ti spre stanga sau spre dreapta?G: Privesc spre dreapta.D: Eu nu pot sa-mi imaginez spatiul decat

in relalie cu ceva. In relalie cu sunete, cu ...T: Tu unde te situezi in acest spatiu?D: Ell sunt ill centru.

E: Pentru mine spatiul este tot ce nu sunt eu.T: Spatiul este, deci, ceva exterior tie.E: Da.T: In ce relatie e§ti tu cu acest spatiu?E: Ma inconjoara.

T: Aha! Ai spus ca spatiul este ceva exteriortie §iin acela§i timp este ceva care te inconjoani.

E: Da.

T: Asta inseamna ca faci parte din acestspatiu.

E: Hm! Da.

T: Ai con§tientizat acest lucru?E:DaM: Pentru mine nu exista spatiu. Nu ma in­

tereseaza ce este In jur. Pentru mine totul esteneant.

T: Dar tu unde te situezi in acest neant?M: Nicaieri.T: Ce culoare are neantul tau?X: Neantul nu are culoare. Daca e neant nu

are culoare.G: Eu vad neantul negru.M: Neantul meu nu are culoare.T: Coloreaza-l. Incearca sa-i dai 0 culoare.

M: Pentru mine nu exista spatiu §i neantulmeu nu are culoare. Nu ma intereseaza ce esteill jur.T: De ce crezi ca nu te intereseaza ce e injur?

M: E 0 enigma.T: Crezi ca aceasta atitudine te face mal

deosebiHi?M:Da.L: La mine spatiul e mi§care. Totul e mi§care.T: Tu e§ti in mi§care?L: Da §i eu sunt in mi§care.T: Simti nevoia sa te mi§ti tot timpul?L: Da.T: Te simti bine in mi§care?L: De obicei ma simt bine insa cand obo­

sesc a§ vrea sa pot sa ma odihnesc.T: Cand obose§ti ai vrea sa poti sa te odih­

ne§ti. Ili este greu sa te odihne§ti?L: Da. Eu sunt in mi~care §i cand ma odih­

nese.T: Incearca sa te mi§ti §i sa te odihne§ti in

acela§i timp.(L. se ridiea in picioare, merge.)T: Mergi pe unde iti vine §i in acela§i timp

lasa-ti mintea sa se mi§te unde-i vine. LasiHedusa de trupul tau.

(L. merge cum ii vine.)T: Lasa mintea sa se mi§te ca §i trupul.(L. merge in continuare §i inchide ochii.)T: A§aza-te. Cum te simti acum?L: Ma simt destul de relaxam, amt pot sa spun.

Page 259: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

!i-~--------------------------------

262

N: Eu vad spatiul ca pe un camp rara mar­gini. Cerul este instelat §i ma simt ca un nimie.

T: Te simti ea un nimie.N: De fapt ma simt extraordinar. Mil sirnt

ca un nirnie §i in aeela§i tirnp parte a acestuicer instelat.

c: Eu simt spatiul ca pe ni§te energii.T: Cum mai este spatiul tau?c: Este §i colorat in culori terne.T: Cum simti acele energii?C: Ca pe 0 presiune. Atunci cand un om in­

tn! in spatiul meu 11simt ca pe 0 presiune.T: Atunci dind un om intra in propriul tau

spatiu il simti ca pe 0 presiune.C: Acestea sunt energiile despre care vor­

beam.T: G., intra in spatiul ei, te rog. A§aza-te in

locul ei. L. ridica-te!C: Nu simt ca a intrat in propriul spatiu

fiindca acum am alt spatiu.T: G. a§aza-te langa ea. Cum vrei tu.(G. se a§aza in spatele ei.)T: Cum il simti pe G.?C: Acum, intr-adevilr simt 0 presiune in

ceara.

T: A§azil-te in fata ei.C: Acum presiunea e in fata.T: Langil G. Sa se a§eze inca trei oameni.

Incercati sa 0 inconjurati.C: Mil simt ca intr-un spatiu-presiune. Un

cilindru.T: Cum este acest cilindru al tau?

C: Este transparent. Din plastic alb.T: Cum te simti in interiorullui?C: Presionatil.

T: Ai dori sa ie§i de acolo?C:Da.T: Incearca.C: Fiind de plastic, pot sa ies foarte u§or.

(lese din cere.)T: Cum te simti acum?C:. Presiunile au scazut. Sunt in spatiul meu.0: Eu plutesc §i la un moment dat ma

risipesc §i nu mai sunt sigura dacil sunt eu inace1spatiu sau nu.

T: Ce forma au bucatile in care te risipe§ti §ice culoare au?

0: Sunt ca sticla §i au forma de borcane.T: Incearca sa stai in postura in care te

aduni §i e§ti 0 unitate.

Capitolul9

(0. sta cu mainile prinse de scaun.)T: Acum stai in postura care sa concorde cu

stare a de risipire.(0. stil cu cotul pe scaunul vecin intr-o pos­

tura relaxata.)

T: Cand ai avut prima data aceasta senzatiede risipire?

0: In gradina la bunica mea §i m-am simtitfoarte bine.»

In acest fragment de §edinta este prezentatmodul 1n care "percePtia propriului spatiu"functioneaza ca instrument de provocare. Ima­ginea e folosita ca instrument de provo care dar§i ca instrument de reflectare a propriului modde a gandi §i de a simti. "Perceptia propriuluispatiu" poate da informatii in legatura cu auto­perceptia individului in raport cu exteriorul, inlegatura cu modullui de a se situa in lume.

Pentru terapeutul experiential este foarteimportant sa identifice sistemul preferential dereprezentare al clientului.

Sistemul preferential poate fi auditiv, vizualetc. Clientul poate sa "opereze" §i in imagini,in sunete, 1n culori, in modalitati tactile,kinestezice, proprioceptive.

Exemplu

«T: Cum iti imaginezi spatiul tau?G: Eu vad spatiul tridimensional §i albastru.

Alt membru al grupului nu §i-a putut imaginaspatiul decat in relatie cu sunete.»

"Perceptia spatiului" ne poate decodificamodul de a se situa in lume al clientului.

Ex. 1:

«T: Tu unde te situezi in acest spatiu?D: In centru.»

Ex. 2

«A: Pentru mine spatiul este undeva unde semi§ca multi oameni.

T: Tu te mi§ti?A: Eu stau pe loc.T: Acei oameni se mi§ca in jurul tau?A: Da.

T: E§ti 1n centrullumii?A: Da.»

(§edinta 1 - grup B)

Page 260: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "cre~tere" - 263

lata cum se poate decodifica modul de a si­tua in lume al clientului folosind "Perceptiaspatiului". Acest exercitiu reflecta modul de agandi §i de a simti.

Fragment ~edinta 1 - grup B

«D: Pentru mine spatiul este reprezentat dedrumuri care reprezinta drumuri din viata mea.Eu §tiu ca 0 sa 0 iau pe unul din drumuri.

«T: Sa inteleg ca e§ti la 0 rascruce?D: Da.

T: Cum te simti la rascruce?D: Inconfortabil.Un alt membru al grupului

are 0 viziune asemanatoare cu a lui D.

N: Pentru mine spatiul e format din alei §ieu trebuie sa 0 iau pe una din ele.

T: E§ti la 0 rascruce?N:Da.

T: Cum te simti la rascruce?N: Ma simt bine pentru ca am posibilitatea

sa aieg. Mil intorc la D.T: EI se simte bine la rascruce. Tu cum te

simti?D: Eu ma simt ca §i cum a§ fi la loterie.T: Vrei sa spui ca nu ai control asupra situa­

tiei?D: (Rade) Uneori da. Uneori nu.»

In urma acestei experiente D. §i N. §i-aucon~tientizat modul de se raporta Ia viitor, laobstacole, la viata. Este foarte interesanta mo­dalitatea prin care se capata acces la una dinproblemele importante ale clientului.

«A: Eu sunt absent. Cand ma simt bine,cand sunt calm, sunt intr-un spatiu rare fiat.Cand nu ma simt bine sunt ca strans undevaintre gratii.

T: Intr-un spa1iu inchis?A:Da.

T: Cum aratil acest spatiu al tau?A: E ca 'il1tr-un cub?T: Cum e acest cub?A: E 'intunecat.

T: ~i cum te simti acolo?A: Sufocat.

T: Sa inteleg ca ai 0 senzatie de c1austrofobie?A: Da.

T: Ti se 'intampla des sa ai senzatii de c1aus­trofobie?

A: Nu, numai acum 'in interiorul cubului.

T: Poti ie§i din cub?A: Da. Cand ma simt bine, cubul dispare.T: Cubul a disparut.A: Nu, acum nu ma simt bine.T: Acum te afli in cub. Te simti sufocat. In-

cearca sa ie§i.A: A disparut cubul.T: Te sim1i mai bine inseamna.A: Da.» .

Acest dialog s-a inUimplat in prima §edintacu grupul B. ~edintele ulterioare cu acest grupau demonstrat ca A. avea, 'intr-adevar, proble­me de integrare in colectivitate, probleme 'inte­meiate pe 0 situatie familiala deosebita (tata]decedat, mama anxioasa) §i pe 0 structura depersonalitate fragila.

"Perceptia spatiului" ca §i alte instrumentede provo care ofera terapeutului posibilitatea dea avea acces la fenomenologia interioara a cli­entului mtr-un mod subtil §i lipsit de agresivita­te.

• "Grupul statuar"

~edinta 3 - grup A. ~edinta 5 - grup C.

"Grupul statuar" este 0 metafora corporala.EI poate fi folosit 'in activitatea terapeuticil indiferite moduri. Li se poate cere membrilorgrupului sa formeze un grup statuar pomind dela 0 tema. De exemplu, Ii se poate ceremembrilor grupului sa formeze un grup statuarnumit "Libertate" sau "Umilinta" sau "Res­ponsabilitate" .

o alta varianta ar consta 'in cerinta ca mem­brii grupului sa formeze 0 statuie, 'in modspontan, dupa care observatorii ar da 0 denu­mire statuii. Membrii grupului pot forma chiardoua grupuri statuare care sa dialogheze.

"Grupul statuar" este, pe de 0 parte, instru­ment de provocare ~i pe de alta parte, esteretlectarea relatiilor mtre membrii grupului.Cre§terea sau descre§terea coeziunii de grup potfi inregistrate folosind grupul statuar intr-unadin primele §edinte §i pe urma 'intr-una din ul­timele §edinte.

"Grupul statuar" - grup A

Li s-a cerut membrilor grupului sa se a§ezespontan 'intr-un grup statuar. Ce s-a intam­plat?

Page 261: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

264

N. merge catre centru. SUi in picioare. I§isprijina fata intr-o mana al carui cot este spriji­nit de aM mana. Capul e orientat in jos §i douadegete pe nas. ° pozitie de om suparat. G. sea§aza la distant a de N. V. se a§aza in fata lui N.L. sta pe piciorullui N. §i T. sta Intoarsa dltreN. cu privirea in gol.

Singurul contact fizic din acest grup statuarexista Intre L. care se a§aza jos sprijinindu-sede piciorullui N.

Dupa experienta grupului statuar a urmat 0analiza la care au participat protagoni§tii §iobservatorii. Fiecare protagonist §i-a motivatpozitia pe care a ales-o in grupul statuar. Deexemplu V. §i-a motivat situarea in fata lui N.:"Am vrut sa-i atrag atentia ca exist. Cred ca po­zitia lui voia sa spuna ca nu vrea sa aiM de-aface cu nimeni". N. a confirmat aceasta presu­punere a lui V: "Sunt foarte obosit §i, intr-ade­var, nu prea ma intereseaza contactul la oraasta."

Protagoni§tii nu s-au simtit integrati in gru­pul statuar. In urma analizei atat protagoni§tiicat §i observatorii au conc1uzionat ca grupulstatuar, caruia nu i-au gasit nici un nume, re­flecta coeziunea de grup, foarte scazuta, de laace I moment. Upsa contactului fizic §i vizualdintre protagoni§tii grupului statuar nu era in­tamplatoare.

"Grupul statuar" - grup C

Li s-a cerut membrilor grupului sa se a§ezein mod spontan, intr-un grup statuar. Ca §i in§edinta cu grupul A, 0 parte din membrii gru­pului au participat la grupul statuar §i 0 parteau fost observatori.

M. se a§aza pe podea. R. vine §i se a§azaspate in spate cu ea. C. vine §i se a§aza spate inspate cu ele. S. intervine in grup. Ramane inpicioare punand 0 mana pe capullui C. §i 0mana pe capullui M. V. se a§aza lateral de blo­cuI rncut de M., C., §i R. Ultima care intervinein grup, P., care se a§aza pe 0 masa, stand cupicioarele incruci§ate.

Am rugat observatorii sa dea un numegrupului statuar. S a denumit grupul statuar"Supravegherea", A s-a gandit la "Suveranita­tea parinteasca", G §i A, "Singuri Impreuna" §iB ,,0 pilda a lui Isus."

Dupa experienta grupului statuar a urmat 0analiza la care au participat §i protagoni§tii §iobservatorii.

Capitolul9

Protagoni§tii §i-au motivat interventtia ingrupul statuar §i pozitia aleasa.

«M: "M-am a§ezat pentru ca era conforta­bil §i voiam sa mai fie cineva langa mine."Cum s-a simtit M in relatie cu ceilalti protago­ni§ti? Am simtit ca S vrea sa ma protejeze. PeV nu 0 prea vedeam. Am simtit contactul fiziccu R§i cu G.

R: "M -am gandit ca daca ma a§ez in spate­Ie ei 0 sa-mi fie §i mie bine §i ei. Mi-a parutrau, totu§i ca am stat cu spatele pentru ca nuaveam contact vizual cu ea. Mi-ar fi placut caS sa puna mana §i pe mine. De obicei 0 simtaproape pe S, in grup. Mi-ar fi placut sa 0 simtaproape §i in grupul statuar. P ne privea de sus,V a incercat sa fie cu noi dar incerca sa nepriveasca din afara.

T: Ce-ti comunica V?R: Pe V nu 0 simteam in statuie alaturi de

mine.

C: M-am a§ezat cum mi s-a parut mai con­fortabil. Intr-adevar nu mai vedeam ce se in­tampla.

T: Cum simteai aceasta incertitudine?C: Pe V n-am vazut-o pana n-a inceput sa

vorbeasca. Am simtit contactul cu R §i M §i S.Imi dadea speranta.

T: Te-ai simtit ca rncand parte din grup?R: Da.

s: M-am a§ezat a§a fiindca am simtit ca nuera comunicare. A§ fi vrut sa fiu in mijloc ca safiu aproape §i de R. Am venit sa fiu un liant.Am simtit 0 raceala.

T: Ai simtit raceala?S: Da, pentru ca nu erau fata in fata.

Raceala prin directie.T: Totu§i, ele au vorbit despre contactullor

fizic.S: Da, dar nu era suficient.»

In acest moment au interveni protagoni§tiicare au afirmat ca au avut contact fizic.

«M: Era alt tip de comunicare, dar era.S: Justifica pozitia ei in care a pus mainile

pe capetele lul C §ilui M. "Am luat distanta ceamai mica. Daca puteam, 0 cuprindeam §i pe R.Simteam nevoia sa ofer caldura §i afectivitate."

P: "Eu ma simteam foarte bine. Toata lu­mea era pe jos §i eu pe sus. Aseara m-am uitatpe un canal unde era un reportaj despre modulin care se apara animalele.

Page 262: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "cre\itere"- 265

T: Asta li-a sugerat statuia?P: Da. Fiecare avea bucatica lui de aparat.

A§ denumi statuia "Pericol".T: Te simleai in afara statuii?P: Nu. Eram §i eu acolo. Statuia era carac­

terizata de vulnerabilitate. Toli eraU vulnera­bili. Era blocul de trei §i pe lateraHi putea venioricine.

T: De ce te-ai a§ezat a§a?P: A§a mi-a venit mie. A§vrea sa fiu un ani­

mal care se poate apara singur. Nu pot depin­de de altcineva.

T: Inainte sa te a§ezi, ai avut acelea§iralionamente?

P: Nu. Cineva a denumit grupul statuar "Lapa§une". A§a il vad §i eu dar n-a§ vrea sa fiuoara.

I: Nu faci parte din grup?P: Ba da. Dar eu sunt un fel de mediator

intre exterior §i interior. Daca vin lupii. Pentruo aparare mai bun a a§ fi pus-o pe V cu spatelespre grup.

T: Erai sistemul de siguranla al grupului?P: Asta m -am simlit eu.I: Ar fi fost interesant sa dezechilibram sta­

tuia pentru ca tu sa intervii ca sistem de sigu­ranla.

V: Pentru ce m-am a§ezat in acest mod?Era simetrie §i eu am vrut sa rup simetria. Elemergeau pe contact corporal, eu am vrut samerg pe contact vizua1.»

Modul in care protagoni§tii si-au motivatintervenlia in grupulstatuar, precum §i poziliaaleasa a intarit ceea ce exprima metafora cor­porala. Prin alegerea poziliei lor, protagoniltiiau cautat fie contactul fizic, fie contactul vizu­al. Acest grup statuar a reflectat coeziunea degrup in acel moment. Chiar §i P care voia sasugereze ca nu face parte din grup s-a descope­rit pana la urma in rolul de sistem de siguranlaal grupului. Modul in care aceasta metaforacorporala a functionat ca instrument de provo­care a ie§it foarte bine in evidenla atunci candobservatorii au incercat sa 0 denumeasca.

"Supraveghere", "Singuri impreuna", "Su­veranitate parinteasca", ,,0 pilda a lui Isus"sunt proiectii ale observatorilor, care puteau fifolosite ca pretexte de cre§tere, de rezolvare aunor probleme.

A fost foarte relevantil, in acest sens, proieclialui Si care a vazut in grupul statuar 0 familie incare P era tatill, S era mama §i ceilalli erau copi­ii. Intre mama §i tata nu prea existil comunicare.Tata era sever, mama era blanda §i degaja multacaldura. Mama §i tata nu eraU egali. P era pemasa iar S stiltea in picioare.

Pomindu-se de la aceasta proieclie a lui Si aurmat 0 discutie in care s-a retlectat atitudineafiecarui membru al grupului fata de famille, fatade parinti, fata de rolul mamei §i al tatalui.

Pentru R, de exemplu, Grupul statuarreflecta 0 familie perfecta. "Tatal nu e tatadaca nu este sever." V, din contra, (V statea, ingrupul statuar, a§ezata pe podea, lateral deblocul celor trei) §i-a exprimat nemullumireaca nu poate comunica cu tataI, cu P. "Trebuiesa vina mai aproape. Trebuie sa coboare de pemasa." P a coborat de pe masa. E la acela§inivel cu mama. Cineva intervine spunand caintre mama §i tata sunt copiii. Din aceastacauza nu pot ei sa comunice. C, V §i R careformau blocul de pe podea au spus ca nu potcomunica cu tata] (cu P), atunci cand acestasta in picioare. P s-a suit din nou pe masa.

Ceea ce a fost important, in toatil aceastil cen­trare pe familie, pomind de la proieclia lui Si, serefera la faptul ca membrii grupului §i-au expri­mat atitudinile fala de familie, fala de parinli §ifala de rolurile parentale. Membrii grupului auavut ocazia sa-§i c1arificesentimente, conflicte inlegaturil.cu propria familie sau parinlii.

lata cum, pornind de la 0 metafora, experi­mentul terapeutic se poate deplasa catre pro­bleme concrete ale membrilor grupului.

Experimentul "Grupul statuar" a fost sem­nificativ, pe de-o parte pentru ca ne-a oferitinformalii despre coeziunea de grup §i desprerelaliile intre unii dintre membrii grupului, laun moment dat, §i pe de alta parte pentru ca,functionand ca instrument de provocare a ofe­rit ocazia membrilor grupului sa se confruntecu unele dintre problemele lor reale.

Am folosit acest experiment intr-o §edinla cugrupul A §i intr-o §edinla cu grupul C. In grupulA, coeziunea de grup fiind foarte redusa (coezi­une reflectata in grupul statuar) §i comunicareaulterioara experienlei, a fost foarte redusa, astfelca §ansele confruntarii cu probleme reale ale

Page 263: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

266

membrilor grupului au fost foarte sc~lzute. Im­portant este ca membrii grupului A au con§ti­entizat scazuta coeziune de grup.

In grupul C, la momentul utilizarii experi­mentului "Grupul statuar", coeziunea de grupera destul de mare, ceea ce a §i fost sugerat demetafora corporala. Astfel, a existat atmosferanecesara deplasarii catre prob1eme reale alemembrilor grupului, pomindu-se de la metafo­ra corporala.

• "Lucrul pe diade"

Grup A - ~edinta 8 - Grup C

Lucrul pe diade - retrairea unui evenimentplacut sau neplacut §i observatie.

Faza 1 - A. protagonist, B. observator.Faza 2 - B. protagonist, A observator.

Cum se procedeaza:

I se cere Iui A sa-§i aminteasca un eve­niment pLlcut. Lui B. i se cere sa-1 observe peA In timp ce acesta trilie§te evenimentul pla­cut. i se cere lui B. sa observe postura lui A,pozitia ochilor, inc1inarea capului. Acela§iexercitiu se poate desTa§ura cerandu-i -se Iui A.sa-§i aminteasca un eveniment neplacut.

Dupa incheierea experientei de observare i secere observatorului sa spuna ceea ce a observatiar celui observat i se cere sa spuna cum a simtittrairea evenimentului placut sau neplacut.

In partea a doua a §edintei am folosit 0 aWlvariant a a acestni exercitiu. I se cere lui A sa­§i aminteasca un eveniment Tarasa mentionezedaca e placut sau neplacut. I se cere Iui B. saspuna ce fel de eveniment traie§te A. orienUin­du-se dupa postura, dupa mimica fetei, dupadirectia privirii.

Analiza care a urmat acestui experimentne-a oferit informatii privind sistemul prefe­rential de reprezentare al fiecarui membru algrupului §i a con§tientiz8.rii propriei capacitatide a emite impresii pe baza observarii posturii,mimicii fetei, pozitiei ochilor celuilalt.

Este foarte important pentru terapeut saidentifice sistemul preferential de reprezentareal clientului, sistem care poate fi auditiv, vizualsan kinestezic (v. tehnica NLP). In descriereamodului in care au trait evenimentul placut sauneplacut ei pot folosi, predominant, termeni cesunt in relatie cu un anum it simt.

Capitolul9

Acest experiment este semnificativ §i in ceprive§te forma rea deprinderilor de observatii acomportamentului non-verbal al celuilalt. For­marea acestor deprinderi de observatie acomportamentului non-verbal tine de laturaformativa a programului de psihoterapieexperientiala "Aid §i Acum".

Daca in acest experiment Ii s-a cerut obser­vatorilor sa verbalizeze ceea ce au observatintr-o varianta a acestui experiment Ii s-a cerutsa exprime prill mi§care stare a celui observat.Acest experiment a avut loc intr-o §edinta cugrupul C.

Fragment de §edinta- Grup C. - §edinta8

«1. G. observator §i C. observat.G exprima prin mi§care 0 stare de indecizie,

o stare §ovaitoare. Dupa ce a exprimat prinmi§care starea Iui C., i s-a cerut lui G. sa verba­Iizeze ceea ce a observat.

G: A§ vrea sa fac ceva, dar mai stau §i maiobserv.

C: E retinuta, incearca sa nu se manifeste.T: Ai putea eticheta stare a respectiva?G: Retinere. Dorinta de relationare §i co-

operare, dar retinere, expectativa.T: Nu vrea sa faca ea primul pas.G §i C: Da.T ( dltre C.): Te-a decodificat bine?C: Da.

2. A. observator, P. observat. A se plimMagitata prin camera, cauta ceva.

A: P. este preocupata de ceva anume, econcentrata asupra unui gand §i...

T: Cum ai defini stare a ei?A: Preocupare.T: P. e§ti de acord?P: Da.T: De ce e§ti preocupata?P: De 0 tema.

3. V. observator, S. observat.V sta pe scaun§i se uita ganditoare in sus. In acest mod aexprimat stare a lui S.

V: Cred ca e yorba de meiancolie. Poatepentru ca e primavara. Era departe. I-am vazuto fata pe care nu i-am vazut-o niciodata.Deconectata de tot ce e in jur.

T: S, ce parere ai?S: Nu neaparat melancolie. Poate, putina

amaraciune. Ma gandeam la 0 discutie anterioara.

Page 264: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "crelltere"- 267

4. A. observator, Si observat.A 0 saruta pe Si, 0 ia de mana §i de umar, se

plimba prin camera §i pe urma se a§aziLA: Ea este azi gata sa vorbeasca cu cineva

despre ceva mai mult personal.E ingandurata. Vrea sa se simta bine. Are 0

predispozitie catre a se deschide.Si: Intr-adevar, ma simt foarte bine. Nu

sunt ingandurata. A urmat schimbarea roluri­lor. Si observator. A observat. Si se plimba, seopre§te din cand ill cand, se mai uita pe sus pejos, voind sa sugereze preocuparea.

Si: 0 lini§te impusa care nu i-a reu§it. Peurma s-a gandit la altceva. Initial, a fost stanje­nita. Pe urma a relaxat-o gandulla altceva. 0u§oara nemultumire, 0 razvratire interioara. Laun moment dat a illcercat sa fie absenta. Mi-a

ocolit putin privirea.T: 0 lini§te impusa ai spus? Vrei sa spui ca

pe A nu 0 caracterizeaza lini§tea?Si: Cred ca A e 0 persoana nelini§tita, dar in

sensul bun.A: Azi nu ma simt bine fizic. Eo chestie fi­

zica. Trebuie sa uit ce ma doare. Intr-adevar,eu nu pot sa dorm niciodatiL Bineinteles, insens metaforic.

Si: Eu 0 vad pe A ca pe un caine cu urechileciulite.

T: Ce inseamna acest caine pentru tine?Si: Cautare. Asociez acest caine cu un om

activ care vrea sa §tie multe.A: Nu-mi place indiJerenta, ci activismul §i

nu asociez activismul cu agresivitatea.

5. S observator, V observata.S: Am observat la V un mare disconfort,

pentru ca era observata. Nu-§i gasea locul pescaun pentru ca eram cu ochii pe ea.

V: Da. Simt §iacum disconfortul pe care I-amtrait in autobuzul 336, venind aici. Aveam im­presia ca toate mainile sunt in capul meu.

T: Cum te-ai simtit cand ai observat-o pe S§i cum te-ai simtit cand ai fost observata?

V: Cand am observat-o pe S distanta mi s-aparut prea mica. Cand m -a observat ea amincercat sa fac abstractie. Cand am observat-omi s-a parut ca sunt prea aproape §i ca 0 de­ranjez.

S: Nu m-am simtit a§a.T: Cand ai observat-o pe S ti s-a parut ca e

prea aproape §i ca 0 deranjezi.

V: Da. Era jenata ca 0 priveam prea aproa­pe. Am simtit nevoia sa ma dau mai departe.Pentru lini§tea mea.

T: Pentru lini§tea ta.V: Da, pot sa 0 observ in lini§te.T: Cum te simti cand observi mai de

departe?V: Vad mai mult §i nici persoana pe care 0

observ nu-§i da seama ca e observata. In gene­ral 0 persoana fixata asupra ta deranjeaziL

S: Cred ca-ti place sa pui la distanta.V: Nu-mi place sa deranjez.

6. P observator, A observat.(P imita foarte bine modulin care merge A.)

P: A este suparata, e nemultumita. Are cevaprobleme. Cred ca la ora asta i se potrive§te unmaf§ funebru.

T: Asta e stare a ei generala?P: Tot timpul e agitata. Tot timpul se joaca

cu mainile, nervoasa.T: Prin mi§carea ta ai reprodus foarte bine

modul ei de a merge. Asta e stare a ei in general?R: La ce te face sa te gande§ti mersul ei?P: Po ate pica casa pe ea. ~i ce daca?S: Mie imi sugereaza dezordine.A: Nu cred ca e yorba de dezordine.

T: Cu ce mai asociati mersul ei?S: RasIat.P: La pian e cu totul alta.T: Exprima prin mi§care cum e ea la pian.(P 0 imita pe A la pian.)

T: Picioarele bine illfipte in pamant.P: Da. Nu da explicatii in timp ce canta. E

transpusa. E in muzica. E alta.T: A, cum ti-ai caracteriza stare a de la pian?A: Ma concentrez exclusiv. Ma deranjeaza

cineva. Imi perturba starea. Concentrare a§numi stare a mea de la pian.

T: Exprima concentrarea prin mi§care.A: Acum nu sunt in starea mea de la pian.

Acum am ill cap punk-trash. Sunt intr-o stareviolenta.

T: Exprima violenta.A se agita. Da din maini §i din picioare.T: Ce simti acum A?A: Ma gandesc la Intamplari §l persoane

care ... Nu vreau sa povestesc.T: De ce?

Page 265: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

268 Capitolul9

A: Pentru ca daca le-a§ povesti, nu ar sunacum suna pentru mine.

T: Alege pe cineva care sa reprezinte per­soana cu care e§ti in conflict.

A: Nu simt nevoia sa comunic cu cineva dingrup.

T: Dar ce simti nevoia sa faci?A: Nu simt nevoia sa exteriorizez.T: Simte cineva ce simte A?

A: E intr-o stare de agitatie. La ea e cevamai mult interior. Imi dai voie sa-ti pun 0intrebare? Daca vrei raspunzi, daca vrei nuraspunzi.

A:Da.A: Ce crezi tu despre mama ta?A: 0 intelectuala care se limiteaza la 0 viata

de familie.Ar: Ce inseamna asta?A: Se limiteaza, din motive obiective, la

preocupari casnice. Eu m-a§ ocupa mai multde mine, de viata mea.

T: Mai simti violenta acum?A: Nu chiaro

T: Dar ce simti?A: Ma simt observata, disecata.T: Cum e sa fii disecata?A: Nu e confortabil. E ceva ce nu mi se

inHimpla des.T: Ce nu ti se intampla des?A: Sa ma exprim §i sa fiu In centrul atentiei.

Eu cu altii vorbesc despre altii.

7. C. observator, G observat. C se plimba §ise uWi pe sus.

C: Nu se gandea la ceva personal. Se simteaciudat. Zambea. Afi§anepasare dar in realitate segandea sa afi§eze 0 stare. Nu era starea ei reala.

G: Nu eram afectata. Nepasarea era afi§ata.ma uitam la celelalte. V i§i aranja cocul. Nu§tiu cine se uita la ceas. Nu ma uitam la Cfiindca §tiam ca 0 perturb.

T: ~tiai ca 0 perturbi?G: Da. Am observat asta din expresia fetei

ei. Incercam sa fiu cat mai fireasca.

c: ~i totu§i afi§ai...G: Probabil.»

Se pare ca in experimentul cu grupul C,asocierea mi§carii eu verbalizarea a avut unmai mare impact asupra grupului, In sensulprovocarii la explorare.

S-au creat conditiile pentru deplasareacatre probleme reale ale clientului. Este rele­vat, in acest sens, cazullui A care pornind de laconfruntarea cu propria ei violenta a ajuns laproblemele de comunicare cu mama ei §i cuceilalti. "Nu comunic cu mama" §i "Eu cu altiivorbesc despre altii" sunt afirmatii ale lui Acare se refera la aceste probleme de comuni­care. Ea nu vorbe§te cu altii despre ea. Ea e eainsa§i numai in fata pianului. Mi§carea §iatmosfera grupului au reu§it, insa, sa 0 scoatadin ea. Au reu§it sa 0 dea la iveala. Fiind unsubiect senzitiv, ea s-a simtit inconfortabil inpozitia de a fi in centrul atentiei. Dincolo deaceasta senzatie de inconfortabil, experimentuli-a oferit §ansa de a se confrunta cu una dintreproblemele ei esentiale, problema comunicariicu ceilalti. Ea s-a confruntat cu aceasta provo­care beneficiind de suportul grupului. Faptulca a venit §i la §edintele de grup ulterioaredovede§te ca senzatia de inconfortabil a fost 6senzatie de moment care nu a blocat-o.

V a pus problema propriului spatiu psiholo­gic §i a distantei psihologice. Ea §i-a proieetatpropria senzitivitate In S. "Cand am observat-ope S mi s-a parut distanta prea mica. Mi s-aparut ca sunt prea aproape §i ca 0 deranjez". Si-a raspuns ca nu s-a simtit a§a §i V continua":"Am simtit nevoia sa ma dau mai departe.Pentru lini§tea mea". Este foarte clar ca V §i-aproiectat propria jena, atunci cand e privitafoarte aproape, in S. Jena, nelini§te, nesigu­ranta. Ea a incercat sa evite confruntarea cuaceasta proiectie a ei in doua momente, atuncicand S pune in mod deschis problema senziti­vitatii lui V "Am observat la V un mare discon­fort pentru ca era observata. Nu-§i gasea loculpe scaun pentru ca eram cu ochii pe ea." V sejustifica in felul urrnator, evitand confruntareacu problema ei: "Da simt §i acum disconfortulpe care I-am trait in 336." Un al doileamoment in care V putea sa se confrunte cuproblema ei a fost urrnatorul. S ii spune: "Credca iti place sa pui la distanta." §i V raspunde:"Nu-mi place sa deranjez". Aceste momentein care V se putea confrunta cu problema eiputeau fi exploatate de terapeuti dar cu risculblocarii lui V.

Page 266: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "crel1tere"- 269

Un scop secundar a1 acestui experiment afost 1egat de formarea §i exersarea deprinderiide observatie psihologica §i ere§terea eapaeita­tii empatice. Experimentul a demonstrat ca fi­ecare membru al grupului avea 0 capacitate deempatie crescuta. Majoritatea observatorilorau decodificat corect starea celui observat.

A§adar, pe de 0 parte experimentul a func­tionat ca provocare, activand §i dand la ivealaprobleme reale ale membrilor grupului §i pe dealta parte, a oferit ocazia manifestarii §i exersa­rii deprinderii de observatie a comportamentu­lui non-verbal §i a capacitatii de empatie.

3.2 Evaluarea efectelor resimttite de catremembrii grupurilor experientiale

Experienta terapeutica cu grupurile A, B, Cs-a l'ncheiat cu 0 §edinta de evaluare l'n caremembrii grupului au avut ocazia sa evaluezeefectele programului de Psihoterapie Experi­entiala de Grup, asupra lor in§i§i, asupragrupului in ansamb1u, asupra unor membri aigrupului care Ie-au atras atentia in moddeosebit §i asupra terapeutilor.

• Efeete asupra membrilor grupului

Cu ce motivatie au venit la grup'? Conform§edintelor de evaluare membrii grupului auparticipat la programul de Psihoterapie Expe­riential de Grup din curiozitate, din dorinta dea participa 1a experiente noi, din dorinta de acunoa§te §i invata lucruri noi. "In facultateaasta se face multa teorie. Eram deschisa catre

orice era practic, eram deschisa catre experien­ta.", spune C., 0 membra a grupului C. Moti­vatia de autocunoa§tere a fost secundara lamajoritatea membrilor grupului, pe de-o parte,pentru ca nu §tiau despre ce este yorba in acestprogram §i pe de alia parte pentru ca nu au in­draznit sa-§i propuna scopuri atat de l'nalte.

Ce au di§tigat sau ce au pierdut'? Cu toateca motivatia de autocunoa§tere a fost secun­dara di§tigurile majoritatii membrilor grupuluiau fost legate, in primul rand, de autoeunoa§­tere. Comunicarea membri10r grupului, in le­gatura cu ca§tiguri1e lor, s-a referit, l'nsa §i lacrearea posibi1itatii de a capata experienta pro­fesiona1a §i 1a 1egarea de noi relatii.

Un caz aparte este A (student de etnie arab aaflat 1astudii in Romania), membra a grupu1uiC, care a vazut experienta de grup ca 0 moda­litate de cre§tere a adaptarii sale la culturaacestei tari. "La mine mai era §i problemaadaptarii 1aun mediu foarte diferit. Alta cultu­ra, alta 1imba. Consider ca l'n grup s-a realizato continuare, a aprofundare a adaptarii mele."

In ce prive§te autocunoa§terea, membriigrupu1ui s-au referit 1aposibilitatea de a dipataacces la ei in§i§i. "Ce am obtinut? La fiecare§edinta aveam mai mult acces la mine, cu toateca aveam, mai putin, in cap ideea de autocu­noa§tere.", spune S, membra a grupului C. R,membra a celuia§i grup, spune: "Am l'ncercatsa vad un pic din interiorul meu. Am illvatat safiu, un pic, creativa. Ma temeam de chestiaasta. Imi era frica sa visez. Mi-a pHicut multchestia asta. Sa zbori, sa plute§ti, sa dansezi, safii deschis." V pune cunoa§terea de sine l'n1egatura cu autoacceptarea. "Am l'nvatat sa masimt mai bine, sa ma percep mai bine, sa fiumai l'ntelegaioare fata de mine." - spune ea, §iconc1uzioneaza: "Acum am ajuns sa spun:«Imi place cum e§ti.»"

Dar autocunoa§terea, ,autodescoperirea,implica illta1nireacu ce1a1alt§imembrii grupu­lui au con§tientizat §i acest 1ucru.

"Mi s-a parut extraordinar sa te descoperil'n persoane pe carenu Ie cuno§ti" , spune S iarSi spune: "Am l'ncercat sa privesc l'n fiecarepo mind de 1amine."

Toti membrii grupu1ui au avut §ansa desco­peririi prin celiHalt, l'nsa, nu toti au con§tienti­zat acest lucru. S §i Si, membre ale grupului C,au trait aceasHi experienta.

Cre§terea creativitatii interpersonale §i ca:..piltarea de experienta profesiona1a au fast in­terdependente in acest experiment. " ... aminvatat despre puterea metaforei. 0 metaforaspune molt mai muUe despre un om. Si omuluiIi e molt mai u§or sa se deschida printr-ometafora." (Si) "Am invatat sa fiu creativa. Matemeam de chestia asta." (R)

Aceste afirmatii ale lui R §i Si refleeta unefect secundar al cre~terii creativitatii inter­personale. Este yorba despre cre~terea toleran­tei la joe, la irelevant.

Page 267: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

270

Teama de joc §i de irelevant este 0 caracte­ristica a oamenilor care se tem de necunoscut,care se tem de ceea ce nu 1ise pare logic.

Cre~terea ereativitatii interpersonale este Ininterdependenta eu ere§terea tolerantei la joe.

Majoritatea membrilor au acceptat provo­carea prin metafora, prin mi§care sau, pur §isimplu, prin joe dar au fost §i situatii care aupus in evidenta toleranta scazuta la joc. M, 0membra a grupului A spune: "Mi se pare ridi­col tot eeea ce facem aici". M respinge, incadin prima §edinta, provocarea prin joc §i aban­doneaza experimentul in §edinta 5. M este uncaz aparte. Experienta cu grupurile A, B, C ademonstrat toleranta, crescuta, la joe, a mem­brilor grupurilor §i aeceptarea provoearii prinjoc. Ei au inteles ca aceasta provocare este mij­locul prin care experimentul se va deplasacatre problemele lor reale. Din §edintele de e­valuare eu grupurile A §i C reiese ca membriigrupului au Inteles acest mecanism: provocare­activare-descoperire-deplasare eatre proble­mele reale. "Ce mi se pare un ca§tig e ea i'nvetisa pui Intrebari. Inveti sa intri in sufletul omu­lui, subtil §i fin. Te deschizi §i 11inveti §i pe elsa se desehida. E 0 arta sa pui intrebari." (G,grup C) Cre§terea capacitatii de relationarereprezinta un alt ea§tig mentionat de membriigrupului.· "Am reu§it sa eunose pe altii §i sa-midezvolt capacitate a de a ma relationa cu altii."(A, grup C)

Autoeunoa§terea, autodescoperirea princelalalt, cre§terea capacitatii de relationare §iimplicit cre§terea creativitatii interpersonaleprecum §i eapatarea deprinderilor de a-i cu­rtoa§te §i observa pe ceilalti sunt elemente in­terdependente In terapia experientiala de grup§i acest lucru a ie§it 'in evidenta §i in aetivitateanoastra terapeutica cu grupurile A, B, C.

• Efecte asupra grupului In ansamblu

In ce prive§te grupul in ansamblu, membriigrupurilor A §i C §i-au exprimat parerea inlegatura eu coeziunea de grup, cu gradullor deintegrare in grup §i in legatura cu efectul tera­

peujilor asupra grupului in ansamblu.In §edinta de evaluare a grupului A, membrii

grupului §i-au exprimat nemultumirea in le­gatura cu slaba coeziune de grup. Ce a dus laslaba coeziune de grup? " ...faptul ca unii veneauazi §i maine nu mai veneau." (F, grup A).

Capitolul9

A§adar, absenteismul este unul din factoriicare au dus la conturarea unei slabe coeziuni in

grupul A.Un alt factor care a actionat in grupul A in

sensul conturarii unei coeziuni de grup superfi­dale a fost confuzia membrilor grupului inlegatura cu scopurile activitatii noastre. "Necu­noscand ceea ee se intampHl aici §i ilieand teh­nici care se bazeaza mult pe imaginatie, mi-atrebuit mult timp ca sa pricep ca nu e yorba dechestii de astea cu sugestionari." (G, grup A)

Intr-adevar in grupul A, coeziunea a fostscazuta §i membrii grupului au resimtit nepla­cut acest lucru. "A§ fi vrut ea grupul sa fie maiunit, sa ne cunoa§tem mai bine ... "

In grupul C coeziunea a fost mult crescutafata de grupul A §i acest lucru este reflectat de§edinta de evaluare a grupului C. In sprijinulacestei observatii vin afirmatii ca: "Am simtitca pot da ajutor. Am simtit ca oricare din acestgrup poate face asta." (G, grup C) sau: "Amsimtit ca pot comunica cu fiecare, ceea ce m-afacut sa ma deschid." (S, grup C). C spune:"Am simtit grupul foarte apropiat §i pe voi lafeI." Foarte relevant este raspunsullui Si, la'in­trebarea referitoare la gradul ei deintegrare 'ingrup: "M-am simtit bagata in seama §i ered eatoti au fost bagati in seama."

Ce a dus la cre§terea coeziunii in grupul C?In primul rand claritatea scopurilor. Membriigrupului au demonstrat clar, in §edinta de eva­luare, ca erau con§tienti de seopurile grupului,autocunoa§tere, cre§terea eapacit,Wi de relati­onare, capatarea unor deprinderi profesionale.In al doilea rand, este yorba despre respectareaunei norme de grup, frecventa. In al treilearand este yorba tot de respectarea unei normede grup, aducerea conflictelor In prim plan §idiscutarea lor. In ce prive§te efectele experi­mentului asupra grupului 'in ansamblu, mem­brii grupului au tinut sa vorbeasca §i despreimpactul terapeutilor asupra grupului. Ei auresimtit negativ momentele in care terapeutiinu comunicau eficient. "La 'inceput relatiiledintre voi doua nu au mers bine §i toata atentiagrupului s-a concentrat, la un moment dat,asupra relatiilor dintre voi." (A) Tot A spune:"Cred ca grupul se simtea nesigur."

Page 268: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creativ • 0 provocare la "creij1tere"- 271

Au existat mai multi membrip ai grupuluicare au sesizat impactul negativ asupra grupu­lui al unor momente dind echipa terapeuticanu este intr-un consens semnificativ. Membrii

grupului au invatat, in acela§i timp ca con­flictele se pot rezolva creativ. "Am inteles cavoi nu ati lucrat impreuna in primul semestru§i la inceput s-a cunoscut acest lucru dar, peurma v-ati compatibilizat. Stilurile voastre secompleteaziL" (V, grup C)

4. Dincolo de concluzn. TerapiaexperientiaHi de grup ca provo­~are la cre~tere

Dupa cum reflecta fragmentele de §edinta §i§edintele de evaluare prezentate, precum §i,fi§ele de evaluare §i autoevaluare, membriigrupurilor au trait experienta autodescopeririiprin intiHnirea cu celalalt, au trait experientarezolvarii creative a conflietelor ~i proble­melor, experienta confruntarii eu propriile lorproiectii. Prin acceptarea provocarii, prin me­tafora, prin mi§care, prin sunet, ei au participatla cre~terea creativitatii interpersonale. Ei auacceptat provocarea la cre§tere §i prin asta auacceptat confruntarea cu ei in§i§i. Ce a insem­nat confruntarea cu ei in§i§i? Confruntarea cuacele zone tabu ale personalitatii lor sau, cumspune Perls, confruntarea cu non-existenta pecare fiecare 0 avem in noi. Aceasta confruntare

nu a fost intotdeauna placuta dar, "cre§tereanu inseamna, intotdeauna gratificatie." (Mas­low) Din acest motiv, experientele noastre aucondus la acceptarea provocarii la cre§tere.Teama de non-existentul din ei in§i§i ii poatedetermina pe unii sa respinga provocarea lacre§tere.

Desigur, am intiilnit §i asemenea cazuri,insa, terapia experientiala are un mod creativ dea aborda pe "Nu vreau" §i "Nu §tiu". Cu ajuto­rul metaforei "Nu vreau" §i "Nu §tiu" s-autransform at in simboluri ale "haosului" §inecunoscutului din fiecare. Urmatorul pas afost confruntarea cu acest "haos" §i acceptarealui ca realitate interioara. Clarificarea proble­melor, autoorganizarea, preluarea autocon­trolului §i reintegrarea in sine a "partilor"negate, ignorate, reprimate sau alienate.

In acest mod abordeaza terapia experienti­ala rezistentele. A urmat con§tientizarea resur­selor, activarea §i testarea lor in imaginar §i inrealitate.

Membrii grupurilor au inteles ca acceptareaprovocarii ii poate deplasa catre confruntareacu rezolvarea unora dintre problemele lorreale. Cum spune un membru al unui grup, eiau invatat despre puterea metaforei, desprecapacitatea acesteia de a deschide porti binezavonlte.

In acest experiment, autoexplorarea, auto­descoperirea prin celalalt §i capatarea deprin­derilor de a-i observa §i a-i cunoa§te pe ceilaltiau fost interdependente.

Caracteristicile grupurilor au fost foartebine reflectate de "Tehnica grupul statuar" §ide "Metoda improvizatiei colective", de situa­tiile §i scenariile metaforice de grup.

Ele au reflectat §i con§tientizat la partici­panti coeziunea de grup superficiala, relatiileformale intre membrii grupului §i camuflareaconflicte1or, ca §i implicatiile acestora in viatade zi cu zi.

Acelea§i metode au reflectat, in cawl altorgrupuri, coeziunea crescuta, relatiile apropiateintre membrii grupului §i abordarea deschisa aconflictelor.

Ce a dus la diferenta de coeziune mtre unelegrupuri analizate comparativ? Frecven1a §ipunctualitatea sunt norme fundamentale alegrupului. Nerespectarea acestor norme funda­mentale, in faza initial a a vietii grupului,precum §i nerespectarea altor norme, ca abor­darea deschisa a conflictelor, au avut ca efectconturarea unei coeziuni superficiale de grup.

Spre deosebire de aceste grupuri, altele s-aucaracterizat prin frecventa, punctualitate, con­§tiinta clara a scopurilor §i abordarea deschisaa conflictelor. A existat 0 faza initial a a grupu­lui in care conflictualitatea nu era abordatadirect, insa, aceasta problema a fost pusa deunii dintre membrii grupurilor §i, din acelmoment conflictele au fost abordate deschis.

Coeziunea ~i creativitatea sunt interdepen­dente. Fad un minimum de coeziune §i co­operare efortul terapeutilor de a da 0 nota cre­ativa experimentului nu va avea succes.

Cum s-a reflectat ~oeziunea in grupurile cuevolutie pozitiva?

Page 269: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

272

Contaetul vizual, eontaetul fizie, expri­marea unor puterniee sentimente de afeqiune§i afiliere §i acceptarea eonfruntarii eu proble­mele reale §i importante precum §i con­fruntarea intre membrii grupului, mtr-un modpozitiv, sunt indieatori ai eoeziunii §i progresu­lui terapeutic.

Crearea coeziunii implica crearea unorpunti intre membrii grupului.

A§adar, incerearea terapeutului de a ereaimpreuna eu grupul un experiment ereative§ueaza atunci cand nu exista cooperare §icoeziune in grup, dupa cum e1e cresc pemasura ce se deblocheaza creativitatea inter­

personala.Neabordarea deschisa a conflictelor creea­

za, in grup, tensiuni §i inchidere §i acest lucrus-a intamplat in cazul grupurilor cu progresemodeste.

Important este ca aeeasta problema a fostpus a in §edinta de evaluare, eeea ce a avut unimpact pozitiv asupra grupului.

In ce prive§te receptivitatea fata de anumitetehnici experientiale §i raspunsul la anumiteinstrumente de provoeare, a existat 0 preferint~a grupurilor cu efect cert de cre§tere pentrutehnicile de profunzime transformative, cumar fi metafora.

Experienta eu grupurile de optimizare demon­streaza ca in dezvoltarea personala, eoeziunea §icreativitatea interpersonal a sunt interdependente§iconstituie indicat0l1 esentiali ai integrarii holisteeu sine §icu lumea, ai evolutiei §isanatatii, ai efi­eientei individuale §isociale, deopotriva.

• Terapia experientiala de grup ~i serviciileumane

Terapia experiential a de grup e legata de 0abordare holistica a serviciilor umane. Clientul

este vazut, in acest tip de abordare, in intregi­mea lui. Este vazut ca trup, minte §i spirit.Aceste dimensiuni majore ale persoanei suntvazute in interdependenta. Centrarea procesu­lui terapeutic respecta ierarhia nevoilor clien­tului, a§a cum le-a vazut Maslow. Este yorbadespre interdependenta intre dimensiunea fizi­ea a persoanei, dimensiunea cognitiva §i di­mensiunea spirituaHl.

Capitolul9

Interdependenta nevoilor impune necesita­tea unei echipe care sa Ie abordeze §i dinaceasta echipa poate face parte terapeutulexperiential, ca faetori integrativ, catalizator §ideclan§ator de resurse.

"Serviciile umane reprezinta un camp inter­disciplinar care are ca preocupare mediul extern§i intern al persoanei." (M. J O'Neill, 1984).

• Terapia experientiaHi: de grup §i interaeti­unea esentiaHi:

Omul nu poate fi invatat spontaneitatea.Atat spontaneitatea cat §i capacitatea de a iubipot fi date la iveala printr-o interaqiuneesentiala. Uneori este necesara 0 astfel deinteraqiune pentru ca omul sa descopere caare capacitatea de iubire.

Oricare int3.lnire cu celalalt este 0 posibilainteraqiune esentiala. Ce transforma intal­nirea cu cela.lalt intr-o interactiune esentiala?Este yorba tocmai de actualizarea posibilita!iide autocreatie §i de intercreatie continuta inintalnirea cu cehllalt. Ada la iveala noi dimen­siuni, a reconstrui in celalalt dimensiuni caretin de "nonexistenta" (Peds). Aeesta este ince­putul autocreatiei, autodescoperirii princeliHalt. Este inceputul drumului catre omulcreativ allui Maslow.

In viata cotidiana interaqiunile esentialeapar mai mult sau mai putin intamplator.Exista numeroase obstacole in ealea intam­plarii unor astfel de interactiuni. Este yorba, inprimul rand, despre teama profunda pe care 0manifesta societatea in raport eu ereativitatea.

Perls vorbe§te in acest sens despre 0 teamaepidemica a societatii, de creativitate §i spon­taneitate. "Societatea pare sa puna un premiupe relatiile bazate pe ipocrizie §i superficiali­tate." (Schutz) In aceste conditii, §anseleintampHirii unor interactiuni esentiale scadfoarte mult. Omul este condamnat la "per­sana", in spatiul societatii. In terapia expe­rientiala de grup, §ansele intamplarii unorinteracthmi esentiale sunt crescute in raport eu§ansele oferite de viata eotidiana. Cre§terea§anselor intamplarii unor interaqiuni esentialeinseamna posibilitatea cre§terii creativitatii in­terpersonale, autenticitatii: Eu ma autocreezprin celalalt §i el se autocreeaza prin mine.Aceasta e valabil nu numai in cuplu (1. Mitro­fan, 1989) ci §i in familie §i in societate."

Page 270: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala de grup gestalt-creativ - 0 provocare la "crelitere"- 273

In terapia experiential a de grup, omul eon­damnat la "persona" este provocat la cre~tere.Experimentul de tip provocativ 11pune pe indi­vid fata in fata eu propria salOna tabu.lnstrumentele de provocare (metafora, fan­tezia, mi§carea, culoarea) activeaza aceledimensiuni ce tin de zona tabu, atat de vulne­rabila a personalitatii individului, experimen­tarea acestor dimensiuni putand insemnatransformare. lnstrumentele de provocarecreeaza posibilitatea unor interactiuni esentialecare pot da la iveala bufonul ca §i inteleptul dinfiecare, capacitatea de iubire, de restructurare,barbatul ori femeia din noi, mereu perfectibili.

eu ajutorul instrumentelor de provocare ~ial transformarii prin metafora, accesulla span­taneitate §i autentieitate este sigur. Aeesta estemecanismul prin care poate fi crescuta creati­

vitatea interpersonala in eadrul terapiei experi­entiale de grup §i al gestalt-terapiei in special.

Orieare dintre interactiunile intre membrii

grupului sau dintre terapeut §i membrii grupu­

lui sau dintre terapeut §i client, este 0 posibila

interactiune esentiahl, interactiune care il

poate depIasa pe individ inca un pas catre omulcreativ allui Maslow.

Page 271: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

© 0:1, 11 ,nRFHw n1 [i'61l i [ill i I~L U U~LJ U1J©

GRUPUL EXPERIENTIAL, -CENTRAT PE PSIHODRAMA- UN MODUL DE OPTIMIZAREA DISPONIBILITATILOR,PENTRU CONTACT UMANVictor Badea

CUPRINS

1. Perspective teoretice asupra psihodramei moreniene 276

1.1. Scurt istoric al psihodramei clasice 2761.2. Specificul psihodramei moreniene 278

2. Terapia experien1iala de grup §i integrarea tehnicilor psihodramatice 280

2.1. Locul jocului de rol in cadrul tehnicilor experien1iale 2802.2. Importan1a metodei in antrenamentul formativ pentru contactul uman 283

3. Rezultatele unui experiment de optimizare personala prin terapie experien1ialade grup centrata pe tehnici psihodramatice , . 288

3.1. Obiective 288

4. Evaluarea §i validarea programu1ui de optimizare experimentat 300

4.1. Rolul tehnicilor audio-vizua1e 3004.2. Prelucrarea statistic a §i interpretarea rezultatelor ob1inute la 300

instrumentele psihodiagnostice 3014.3. Evaluarea rezultatelor ob1inute 3064.4. Observa1ii §i conc1uzii practice 307

Page 272: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

276

10 Per§pe~tive teoretice asupraDsihodramei moreniene

1.1. §curt istoric al psihodramei daske

Daca pentm Aristotel drama este 0 oglindaprin intermediu] careia se paate studia naturaumana, el consemnand in premiera efectulcathartic al aqiunii dramatice asupm specta­tomlui, lui Jacob Levy Moreno ],irevine rolul dea con cepe 0 metoda stmcturata, psihodrama, ]'ncare beneficiar este, de aceasta data, actomi.

Naseut in Romania, la Bucure§ti, pe 18 mai1889, cel care avea si{fie numit "parintele psi­hodramei, sociametriei §i terapiei de grup" lasaIn urma sa 0 metoda care aZl 'i§i gase§te largiaplicatii proresionale 'in mediul clinieo-te­rapeutie §i 'in eel educativ-rormativ. iue 0capmirie neIini§tita (la 6-7 ani ramilia sa semuta In Viena) §i 0 tinerete rebeliL Astfel, in1912, dupa ce asisUi la a lectie a lui S. Freud,cei doi se intaJnesc §i Freud il intreaba peMoreno eu ce se ocupa. Acesta li raspunde: "Eibine, doctor Freud, eu lncep acolo unde dum­neavoastra terminati! Dumneavoastra intalnitioamenii in decorul artificial al cabinetului, eu iiintalnesc pe strazi §iin casele lor, in mediile lor.Dumneavoastra Ie analizati viseIe, eu Ie daucurajul sa viseze in continuare. DumneavostraIe analizati §iIe descompuneti, eu consimt la a­§ijuca rolurile conflictuale §i],iajut in a-§i com­pune partile separate". (Moreno, apud. BoriaG., 1996, p, 27). De aid se poate extrage cuu§urinta principiul psihodramei: viata ca modelterapeutic (Ionescu G., 1990, p. 174). De aItfel,Moreno afirma ca "psihodrama vietii mele aprecedat psihodrama ca metoda. i\m fastprimul pacient al tempiei psihodramatice, pro­tagonist §i conducator in acela§i timp"(Moreno, apud. Boria G., 1996, p. 9).

Psihodrama este 0 rezultanta a preocuparilorlui Moreno pentm teatm, vazut ca modalitateterapeutica. Intre 1921-1924 el descopera val­oarea cathartica §i terapeuticil a reprezenta1i­ilor teatrale, §i da viata unul teatm improvizat:teatrul §l-lOntaneitatii. "El vedea in teatmdecoml ideal pentm a intmpa rantasme intra­psihice §i pentm a Ie pune in actiune intr-unmod care sa Ie ofere valori ea aeelea aprtinand

Capitolui 10

lumii experientei sensibile: 0 lume care permiteexpresia, comunicarea, cunoa§terea prin toatefacultatile perceptive §i care implica persosna §iprin corporalitatea sa. eu avantajul ca in teatmtoate acestea puteau sa se indeplineasca rarariscurile §i limitele impuse de realitatea cotidi­ana." (Boria G., 1996, p. 46). Teatml permitetransformarea imaginilor exprimate in modobi§nuit cu povestirea, in aqiune scenica.Datorita teatmlui e posihil sa se dispuna de 0scena pe care sa se intruchipeze ni§te imagini §isa se interactioneze cu ele, sa fie recunoscuteprin perceptie §i, eventual, modificate. Morenoa ajuns sa creeze 0 meroda psihoterapeuticaparcurgand calea reprezentatiei teatrale,metoda care permite explorarea continuturHormentale prill pllnerea lor in scena In loc ca elesa fie exprimate numai verbal.

In 1924 Moreno publica editia original a aulterioarei lucrari mai cunoscute "TeatmlSpontaneitatii". In aceasta carte incepe saprindil contur conceptia lui cu privire Ill. legatu­ra dintre terapie §i teatm. De asemenea, aiei seface 0 referire speciala Ill. cele doua concepte­eheie ale gandirii moreniene: spontaneitate §imtiilnire. Moreno prezinUi patm forme deteatm intre care existS. 0 anumita interdepen­denta: teatml de conflict, teatml spontaneitatii,teatml terapeutic §i teatml creatorului.

Teatrul de confl.ict se na§te din intiUnireadintre teatml pe scena §i teatml publieului; arein actiune doi poli: teatml care cauta sa fixezeo arta dramatic a hazata pe trecut §i un teatmrondat pe principiile momentului. Teatml pescena este teatml trecutului, iar teatml publi­wlui este teatml spontaneiUitii. Aceste douaforte ostile, aduse la expresie, nasc un a1 treileateatm: acela al conflictului. Actarii nu suntunii din oamenii "oarecare", oameni inabstract, ci sunt oamenii "no§tri", mamele §itatii "no~tri", fratii §i surorile, prietenii,vecinii. Dramele in care ne gasim implicati nusunt cele care se maturizeaza in mintea acto­

rilor, ci acelea care se nasc din viata de zi cu ziin inima oamenilor simpli, mult Inainte de aatinge sensibilitatea arti§tilor.

Teatrul spontaneitatii este constituit dinceea ce se intampli'i "aici §i acum" §i din ceeace se creaza in timp ce viata se desra§oari"i.

Page 273: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experiential centrat pe psihodrama- Un modul de ~Ptimizare a disponibilitatilor pentru contact uman -, 277

Acesta este teatrul care conduce spre cre­ativitate trecand prin imaginatie §i intamplarespontaniL Este yorba de 0 drama totala: fiecareeste parte din ea, ca actor §i ca protagonist(Boria G., 1996, p. 55). "Toli cei prezenli inacest teatru se simt provo cali §i se transpundintr-o stare de con§tienta intr-o stare despontaneitate, din 'lumea faptelor concrete agandurilor §i sentimentelor concrete, intr-olume imaginara care cuprinde §i realitatea inpotenlial (Moreno, apud. Boria G., 1996, p.55). Este 0 situatie in care se manifesta pedeplin spontaneitatea individului, mai alesatunci cand este pus sa joace roluri striline.Moreno vorbe§te chiar de un coeficient despontaneitate care urmeaza coeficientul deinteligenta al unei persoane.

Teatrul terapeutic permite sa se reprezintepe scena fantasmele ascunse in minte, sa Ieobiectiveze §i sa interactioneze cu ele. Conti­nuturile mintale devenite, in acest fel, obiectde experienta sensibila, cQnstituie 0 sursa destimuli care provoaca percePtii reale. Contex­tul lini§titor in care se intampla reprezentaliaprovoaca 0 stare de spontaneitate in persoana,permitandu-i sa trateze in mod creativ propri­ile continuturi mentale §i sa Ie reinteriorizezeintr-un mod mai potrivit noilor nevoi.

In tulburarile menta1e, comportamentulspontan este inlocuit doar de comporatemen­tul repetitiv. Anxistatea invadeaza persoana §io obliga la comportamente defensive care suntstereotipe, repetitive, distrugatoare. Acolounde este anxietate nu-§i gasesc spaliul spon­taneiteatea §i comportamentul creativ. Pentrua reface 0 stare de spontaneitate e necesar sa seconstruiasca 0 situatie de mediu (in psiho­drama avem 0 situatiede grup) care sa facapersoanele mai intai sa experimenteze senti­mente de retinere §i de protectie: sentimentecare vor permite aparitia unor senzatii vechi defuzionalitate. Cheia pentru a intra in fortarealaderanjului mintal este gasita de Moreno inexperienta de relatie, de fuziune cu aliil per­soana. Relalia de fuziune lasa spatiul maximspontaneitatii §i predispune la un trai tara anxi­etate §i faze succesive catre separare §i indivi­dualizare" (Boria G., 1996, p. 62).

Teatrul creatorului este forma de teatru careconstituie baza autorealizarii in fiecare din noi.Este vazut de Moreno ca un miracol continuu de

"a face" in prezent; creatia este mi§care, schim­bare, existenta. Este un proces neintrerupt careprive§te pe fiecare din noi ca §i creator(Marineau, apud. Boria G., 1996, p. 64).

Cand cineva poveste§te 0 intamplare, realasau imaginara, face deja schila unei puneri inscena. "Avand intuitia geniala ca nu numaimemoria §i imaginalia creeaza drama, dar cajocul dramatic insu§i poate adauga note noiintrigii - petrecute aievea sau imaginare ­Moreno a creat psihodrama. Este yorba, prindefinilie, de 0 tehnica de grup unde protagonis­tul, eu ajutorul eelorlalti participanti §i al"direetorului" de psihodrama, pune in seen a 0i'ntamplare din viata lui." In jocul dramatic i sevor releva trasaturi noi ale situaliei, ramasepana atunci oculte" (Anne C.,1996, p.l0).

Experimentand aceste forme de teatru,Moreno i§i pune la punct baza conceptualil aviitoarei metode. Doua din conceptele-cheieale psihodramei moreniene ii confera acesteiaindividualitate in raport cu ce1elalte psihote­rapii de grup : spontaneitate §i intalnire.

Spontaneitatea este inleleasa ca 0 tendintanaturala a conlinuturilor noastre mentale de ane organiza in forme adaptate, fie nevoilorinterioare, fie cererilor realitatii. Pentru a seactualiza are nevoie de un mediu facilitator.Facilitarea este determinata mai ales de relatiaempatica cu "altii", capabili sa transmita unsentiment de lncredere in sine §i in ceilalli.Spontaneitatea este 0 stare interioaril (prezen­ta in mod variabil §i care oricum se schimba incontinuu), care pune individul in conditia dea-§i folosi propriile inzestrari decreativitate.Conceptul de creativitate apare ca nedeta§abilde eel de spontaneitate, insa Moreno face 0distinctie intre aceste doua concepte legatereciproc, dar diferite. Creativitatea este 0potentialitate legata de genotip: no toti eei instare de spontaneitate identiea pot fi la fel deereativi. Spontaneitatea poate fi indusa, intimp ce creativitatea poate doar sa fie verifi­cata. Noi focalizam interesul asupra dinam­icii spontaneitalii pentru ca numai starea despontaneitate poate fi stimulata sau facilitatain mod con§tient §i numai datorita ei putem

Page 274: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

278

ajunge la creativitate (Marineau, apud. BoriaG.,1996,56). "Impreuna, creativitatea ~i spon­taneitatea, reprezinta - dupa Moreno - prin­cipiile universului mental ~i social fiindprezente pretutindeni: in jocul dintre douapersoane, dintre persoane §i lueruri, dintrepersoana §i opera sa, dintre 0 societate §i altasocietate. Spontaneitatea nu opereaza in vid, cifie asupra creativiHi1ii, fie asupra modelelorculturale. Energia psih010gica inmagazinata in

individ §i eliberata prin intermediul spon­tcineiHiW, devine material de construqie pen­tru actul interpersonal" (Golu P., 1974,207).

Fara spontaneitate, creativitatea ramane"rara viata", intensitatea ei vital a cre§te sauscade proportional cu participarea ei la spon­taneitate.

Pe de aWl parte, rara creativitate, spon­taneitatea este "goala §i sterila" (Moreno,apud. Boria G., 1996, p. 76). Spontaneitatea,prin urmare, face pe individ capabil sa se orga­nizeze in mod autonom, a§a inciit sa fie adec­vat fie nevoilor interne, fie cererilor externe.Interventia terapeutica asupra unui individ con­sta m a-i face posibila 0 stare de spontaneitatecare sa-i declan§eze un astfel de proces deautoorganizare.

Intalnirea pune in valoare situatiile inter­personale drept agen1i primari pentru dez­voltarea personalita1ii, aUit in perimetrulnormalitatH psihologiee, eat §i in eel al patolo­gie1." InUilnire inseamna mai mult deeat unvag raport interpersonal. Inseamna ca doua saumai multe persoane se intiilnesc nu numai pen-

. tm a se pune una in fata celeilalte, dar §i pen­tm a trai §i a faee 0 experienta reeiproca. Nuinseamna 0 intalnire profesionala (0 consul­ta1ie la un medic) ci 0 mtalnire a doua per­soane. Intr-o intalnire, cele doua persoanesunt prezente in spatiu eu toate fortele, slabici­unile §i defectele lor, doi actori umani care sevor infirbanta de spontaneitate,doar in partecon§tien1i de scopurile lor reciproce"(BoriaG.,1996, p. 31). Valoarea terapeutica a intll­nirii sta in relatia interpersonaia empatica ce sestabile§te intre terapeut §i pacient, relatie cefaciliteaza apari1ia unei stari de spontaneitate §istimuleaza creativitatea.

Capitolul 10

1.2. Specificul psihodramei moreniene

Cea mai buna definitie a psihodramei este,desigur, cea pe care 0 da Moreno: " ... §tiintacare studiaza adevarul prin metode dramati­ce ... Ea se ocupa de relatiile interpersonale §ide lumea interioara a individului" (ChesnerA.,1994, p. 115). Este "metoda care, prin acti­une, confera autenticitate sufletului" (More­no, apud. Ionescu G., 1990, p. 173).

Inca de la inceput, s-a afirmat ca 0 alterna­tiva la psihanaliza clasica, Daca in terapiapsihanalitica, instrumentul principal este rela­tarea verbala, "psihodrama are ca element debaza jocul scenic, prin care individul inter­preteaza diverse roluri sociale, reale sau imagi­nare, ceea ce permite exprimarea libera §ispontana a cauzelor ce au dus la dereglarea luipsihica §i sociala" (Golu P., 1974, p. 366).

In psihodrama, problemele pot fi revelate §ireexperimentate ca 0 cale prin care participan­tii pot examina cum situatii trecute Ii afecteazauneori, cum le pot mca influenta comporta­mentul. Limitele verbalizarii sunt depa§ite prinmi§care, prin actiune. Actiunea este "u§a des­chisa" prin care conflictele tree In expresivita­tea mimico-gestuala ~i jocul dramatic. Prin jocde rol individul poate invata abordari ale unorsituatii §i roluri noi, pe care Ie poate aplica apoiin viata.

Conceptul de rol are 0 insemnatate deosebi­ta pentru psihodrama. Moreno il define§te ast­fel: "Forma actuala §i palpabila pe care 0 po a­te lua sine Ie individual, ... mod de functionarepe care individul il asuma intr-un momentspecific, dind reactioneaza la 0 situatie specifi­ca, in care aite obiecte sau fenomerie sunt im­plicate" (Chesner A., 1994, p. 114).

Originea acestui concept trebuie cautata intraditia dramatica, dar Moreno il aplica inviata de zi eu z1. EI descrie trei gmpe de roluri:psihosomatice, sociale, psihodramatke.

• Rolurile psihosomatice evidentiaza felulcum individul functioneaza Ia nivel fizk, deexemplu: "somnoros", "mandlcios, Iacom","neingrijit" .

• Rolurile sociale descriu individul in

relatia cu altii, de exempIu: "mamaneprimitoare", "frate vitreg competitiv", "pro­fesor confident".

Page 275: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experiential centrat pe pSihodrama• Un modul de ~Ptimizare a disponibilitatilor pentru contact uman -, 279

• Rolurile psihodramatice exist a mai multca ni§te imagini interne ale sinelui In relatie cua1tii, care nuanteaza interaqiunile noastreactuale, de exemplu: "victima, acuzat", "fatabuna", "om care nu prezinta incredere"(Chestner A., 1994, p. 115).

in teoria lui Moreno, rolurile se pot schim­ba de la caz la caz, in acord cu contextul,specificul §i obi§nuintele individului. U neleroluri developeaza mai muh decat altele.Aceasta este tendinta anumitor roluri ce devinrigide, servind mai bine In anumite situatii, iarin altele dovedindu-se disfunqionale §iproble­l'iatice. Un numax mare de roluri mai putinfamiliare pot ti jucate in afara sau in cadru1spatiului terapeutic. Astfel, intr-un scenariupsihodramatic, "actorul" poate juca rolul uneipersoane implicate in existenta sa, invatandcum functioneaza aceasta in rolul respectiv.Mai departe, individul respectiv poate aplica inviata noile roluri experimentate.

"Joeul de ro1 este personificarea unei formede existenta straine eu ajutorul jocului ... Este 0forma particulara de joc ... EI consUl in a puneindivizii (actorii) in diverse situatii, in roluristraine de eul lor §i de viata lor partieulanl"(Moreno, apud. Zlate M. §i Zlate Camelia,1982, p. 95). in dezvoltarea repertoriului derol, individul are un mare grad de libertate inalegerea fieearui moment. Spontaneitatea inraport cu rolul este un concept de baza al te­oriei lui Moreno despre ro1.

"Moreno analizeaza jocul de rol, in princi­pal. sub doua aspecte: ca metoda experimen­tala, de diagnostic, de apreciere cantitativa §icalitativa a comportamentelor desTa§urate inraport cu 0 cultura data, relevand gradul dediferen!iere la care a ajuns 0 cultura determi­nata la un individ §i interpretarea data de elculturii respective; ca metoda terapeutica, tin­zand spre ameliorarea relatii10r dintre oameni,spre schimbarea formulei sociometrice a unuiindivid in urma jucarii rolurilor, spre cre§tereagradului de adaptabilitate la viata sociala a gru­pului"(Zlate M. §i Zlate Camelia, 1982, p. 95).

Intr-o §edinta de psihodrama moreniana sesucced trei momente distincte: incalzirea,reprezentarea scenica §i discuti a finala.

Incalzirea este faza initia1a, in timpu1 careiaconducatorul de joc depune eforturi pentru ase produce 0 ambianta de spontaneitate, prinactivitati specifice §i prin discutii·cu membriigrupu1ui. Primu1 factor de lncalzire pentru spon­taneitate este raportul empatic cu 0 aM persoana,

care se gase§te deja intr-o stare de sp~ntaneitate.Terapeutul care folose§te metodo1ogiapsihodra­matica trebuie, pentru a actiona in mod eficace,sa aibe un acces u§or la propria spontaneitate.

Reprezentarea scenica este faza intermedi­ara in care 0 persoana din grup (protagonistul),exteriorizeaza continuturile sale menta1e prinpunerea lor In seena In colaborare cu Eul sauauxiliar.

Discutia finala incheie §edinta de psiho­drama,la acest moment participand intregauditoriu1. Fiecare din cei prezenti comunicilprotagonistului ce imagini §i emotii a suscitatin ei reprezentatia acestuia.

Rolurile in psihodrama sunt bine delimi­tate, pe scena urmand sa evolueze: protagonis­tul, Eul auxiliar, conduciHorul terapeutic §iauditoriu1.

Protagonistul este acel membru care, cu co­laborarea conduciltorului terapeut, al Eu-rilorauxiliare §i al auditoriului, este angajat sa ex­ploreze pri actiune, propria lume intrapsihicil.

Eul auxiliar poate fi oricare din membriigrupu1ui, ales de protagonist pentru a juca unrol in reprezentarea ce se desTa§oara pe scena.

Conducatorul este terapeutul-§ef, promo­torul actiunii, "regizorul" reprezentatiei, ana­listul materialului emotiv pe masura ce apare.

Auditoriul este reprezentat de ceilalti mem­brii, care, atunci cand a aparut un protagonist,se retrag in spatiul (numit §i el auditoriul) re­zervat celor care nu sunt implicti direct inreprezentatie.

o realizare valoroasa a lui Moreno este pune­rea la punct a unor tehnici psihodramatice, careau fost preluate §iadaptate de un numar mare deorientari terapeutice. Esentiale pentru specificulpsihodramei, sunt urmatoarele tehnici:

- inversiunea de rol este tehnica prin care 0persoana joaca rolul alteia, cu care, de obicei,

Page 276: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

1"-----------------------------------------iIIII

I

280 Capitolul 10

interactioneaza in viata de zi cu zi. Morenoafirma ca "experienta interioara simultana adoua roluri opuse are 0 mare valoare terapeu­tid" (Ionescu G., 1990, p. 181);

- dublul - tehnica prin care 0 persoana(condudtorul terapeut sau un membru algrupului), identificandu-se cu protagonisulexprima (dubleaza) ceea ce acesta nu reu§e§tesa puna in cuvinte. Dublura poate sta in spateleprotagonistului sau poate mima cOl1)porta­mentul acestuia. Patrunzad mai profund inpsihplogia pacientului, acest Ego auxiliaractioneaza ca §i cum ar fi acea persoana,ajutandu-l pe pacient sa sesizeze §i sa con§tien­tizeze propriile-i probleme.

- oglinda este tehnica prin care protagonis­tul prive§te din afara 0 scena in care el esteimplicat, in timp ce un alter ego interpreteazacomportamentul protagonistului incercand saexprime sentimentele lui, prezentandu-i-le caintr-o oglinda. Percepandu-se prin intermedi­ul unei imagini oferite de altul, individul i§idescopera aspecte care pana atunci i-au fostnecunoscute.

Psihodrama constituie un modalitate efici­enta de exprimare a conflictelor interpersonale,"un mijloc neanxiogen, deoarece exteriorizarease face intr-un mod ludic" (Norbert S., 1995, p.245), §i in acela§i timp "lucid". Gralie acestuifapt subiectul se inlelege §i se transforma inacela§i timp cand el se recunoa§te. Se utilizeazanu numai ca tehnica terapeutica, ci §i ca mijIocde perfectionare personala. Metoda de cerce­tare §i diagnostic a personalitalii, jocul liberofera cerceUitomlui posibilitatea de a inregistragandurile, sentimentele, dispoziliile §i pre­cuparile subiectului §i astfel, de a-§i forma 0imagine asupra stmcturii lui suflete§ti, a parti­cularitiitilor de tip normal §i patologic"(Popescu-Neveanu P., 1978, p. 569).

Psihodrama se poate utiliza "ca adjuvant alaltor metode de psihoterapie sau ca parte aunui program complex de resocializare.

Aplicatiile psihodramei au in vedere uneleprograme de instruire in vederea relatiilorinterumane, in care oamenii trebuie sa invetemoduri eficiente de funqionare in situatii deviata reale. Ea permite cunoa§terea §i invatareaunei game largi de abilitali comportamentale

necesare integrarii armonioase in variategrupuri sociale" (Ionescu G., 1990, p. 183).

2. Terapia experienpala de grup ~iintegrarea tehnicilor psihodramatice

2.1. Locul jocului de rol in cadrul terapiei degrup experientiale

• Combinarea tehnicilor ~i modalitatii"privilegiate"

In psihoterapia experienliala de grup se uti­lizeaza 0 gama variata de tehnici, accentuldlzand nu pe tehnica in sine, ci pe responsabil­itatea individului, oferindu-i-se acestuia posi­bilitatea de se implica activ in procesul deauto"indecare. Vom aduce in disculie catevadin elementele de specific ale tehnicilor expe­rienliale, pentm a sublinia modul in care seinscrie jocul de rol pe directia scopurilor vizatede aeestea.

o parte din aceste tehnici l§i propune c1ari­ficarea sentimentelor §i gandurilor. Prin inter­mediul fanteziei, 0 persoana i§i poate clarificaelementele psihologice implicate Intr-un con­flict interior. Atunci cand individul trebuie sa

ia 0 decizie, aceasta tehnica 11ajuta sa con§ti­entizeze sentimentele §i gandurile implicate.Persoanei aflate in dificultate, i se cere sa per­sonifice elementele psihologice ale conflictu­lui. P~ntru aceasta, trebuie sa-§i imagineze Ininteriorul sau doi oameni, intre care exista undialog. Fiecare din cei doi, Inceard sa-lconvinga pe celalalt. In final, unul din ei vaca§tiga. Elementele psihologice implicate Inconflict, iau chipul mamei, tatalui, profesoru­lui sau al unui prieten. Unele persoane "nuvact" pe nimeni in fantezia lor, in schimb"aud" voci1e celor imaginati. AIte persoane, seimagineaza pe ele insele in cei doi oameni.Aceasta tehnica, permite producerea de in­sight-uri cu privire la "spaliul interior".

In "luerul cu corpul", individul trebuie sase concentreze asupra posturii, starii de tensi­une a corpului, poziliei §i mi§carii mainilor,senzatiei resimlite la nivelul stomacului. Con­centrarea asupra corpului §i asupra emoliilorrelalionate cu aceasta pozilie, are ca rezultat

Page 277: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Schutz (1969) deserie 0 situatie in care poatefi utilizata tehnica psihodramatiea In grupul deterapie experientiala. Daca unul din membriigrupului a pierdut in copilarie 0 persoana foarteimportanta, acesta poate avea dificultati inrelatiile sale ca adult. Tehnica psihodramaticapoate fi utila in depistarea acestor dificultati. Inaeest caz se folosesc tehnica alter-egoului §itehnica schimbarii rolului. Protagonistului i secere sa aleaga dintre membrii grupului pe cinevacare, pare sa semene cu persoana pierduw.

Tehnicile nonverbale sunt foarte eficiente §iin cazul problemelor legate de nevoia de con­trol. Ele au la baza eonversia sentimentelor In

mi~eare fIzica. Aceste tehnici ofed membrilorgrupului ocazia de a-§i mobiliza §i exteriorizaintreaga energie. Ei i§i pot elarifiea sentimente­Ie legate de putere, de eompetitie sau eficienta.Practicarea lor, permite revelarea propriilorresurse, con§tientizarea capaeiUitii de a facefata problemelor sale cu competenta. In cadrulacestor activitati, se ofera participantilor posi­bilitatea de a face lucruri pe care in trecut Ieconsiderau peste capacitatile lor. Ii descoperaca pot face fata "du§manului imbatabil". Toateaceste descoperiri au ea efect intarirea propri­ului Eu §i inbunatatirea imaginii de sine.

Adesea, doi oameni incearca sa-§i explicesentimentele verbal, incearca sa explice 0 anu­mita situatie sau incearca sa se explice pe ei

Grupul experiential centrat pe psihodrama- Un modu! de ~ptimizare a disponibilitiitilor pentru contact uman - 281,

extensia con§tientizilrii de sine. Oamenii pot in§i§i, dar nu reu§esc. Aceasta lipsa de intelege­invata sa receptioneze §i sa decodifiee mesajele re este cauzata de lipsa de congruenta cu eieorpului. In~i~i~i contlictele care rezulta de aiei. Fuga de

propriile lor sentimente sau incercarea de a Ieascunde, sunt efecte ori a lipsei de familiaritateeu aceste sentimente, ori a intelectualizarii. Incazul intelectualizarii, cuvintele sunt folosite inmod defensiv. Eliberarea oamenilor de;;greu­tatea cuvintelor" permite sentiment&[o[ realesa iasa la suprafata. Pentru aceasta, i!grupurileexperientiale sunt utilizate tehnici de comuni­care nonverbala. In acest mod are loc clarifi­

carea sentimentelor. Dupa ce sentimente1e aufost clarificate, se poate folosi din nou comuni­carea verbala pentru ca, de aceasta data,cuvintele vor fi folosite pentru exprimarea sen­timentelor c1arificate §i nu pentru aparare.A§adar, verbalizarea nu este totdeauna defen­siva. Comunicarea verbala care urmeaza uneiclarificari nonverbale, este de aIta natura decatverbalizarea folosita in scop defensiv.

Combinand "luerul eu corpul" §i "lucrullanivel imaginativ", se pot clarifica sentimentelepe care Ie au oamenii, unii fata de altii, precum§i doza de contact Cll care ei se soot confortabil.Sunt tehnici de autocunoa§tere §i autointe1e­gere care, in acela§i timp, permit cre~terea ca­padtatii de a reaUza eontaete umane. AceastaInseamna ere§terea autoaprecierii §i a increde­rii in propria capacitate de a realiza contact.

Unele tehnici, pemit cre§terea capacitatiic: a-i intelege pe ceilalti, a capacitatii de aempatiza Cll ei. Membrii grupului trebuie saimite postura unei pesoane, §i sa incerce sasimta ceea ce simte persoana respectiva. Pot fiimitate §i alte aspecte: repetarea cuvintelor §i aint1exiunilor vocii, imitarea expresiei facialesau a rasului. Dupa consumarea exercitiului,are loc 0 discutie intre cel care a imitat §i eelcare a fost imitat, discutie care poate c1arificasentimentele implicate in aceasta experienta.Se poate facilita at at cunoa§terea altora, cat §iautocunoa§terea §i manifestareaperseverenteiin relatiile interpersonale. Fieeare va incercasa-l inteleaga pe celalalt, sa invete "cum sadea" §i "cum sa ia", sa invete sa dezvolte 0relatie ereativa ell celalalt. Se creaza astfel,conditiile ca fiecare participant sa invete sa seexprime pe sine §isa invete sa primeasca modulin care se exprima celiilalt, in a§a fel incat sa sepuna bazele crearii unei relatii. Timpul pemispentru aceste activitati (lntre treizeci §i §aizecide minute), vine in sprijinul depa§irii difi­eultatilor de relationare. Regula este ca partici­pantii sa incerce sa faca fata situatiilor dificile,apamte in relationarea cu celalalt, ceea ce estecontrar comportamentului lor obi§nuit, com­portament de evitare §i retragere.Cerinta de acontinua dialogul, indiferent de dificultatearelatiei, ii pune in situatia de a gasi noi moda­litati de a aborda dificultati1e, modalitati carenu au fost folosite inainte sau au fost folositefoarte rar.

Page 278: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

282

Cu acest membru al grupului, el va inscenao intalnire cu persoana pierdutiL Dad! per­soana pierduta este decedata, el va merge in raisa 0 intalneasca. Jocul de rol debuteaza cu 0convorbire in care este yorba despre senti­mentele pe care protagonistul Ie are fata depersoana pierduta. Dupa 0 perioada de joc derol, protagonistului i se cere sa comunice dacapersoana care interpreteaza rolul persoaneipierdute face fata acestui rol. Daca protagonis­tul nu este sigur de acest lucru, se va folositehnica schimbarii rolului.

Tehnica schimbarii rolului se utilizeaza decate ori se urmare§te ca protagonistul sa simtaceea ce simte aWl persoana. Din cadrul grupu­lui se aleg persoane care sa fie alter-ego. Rolullor este de a sta in spatele interpretilor princi­pali §i de a spune, la momentul potrivit, lucruripe care ei cred ca interpretii principali Ie simt,dar nu Ie spun.

De obicei, combinarea acestor doua tehnici,alter-ego §i schimbarea rolului, permite pro­tagonistului §i celorlalte persoane implicate sacon§tientizeze principalele elmente ale proble­mei cu care el se confrunta. Protagonistul poa­te alege singur actorii cu care va interpretajocul de rol. Daca protagonistul e capabil sa in­terpreteze doua roluri in acela§i timp, se poateutiliza tehnica scaunului gol.

Jocul de rol ocupa un loc aparte printretehnicile utilizate in psihoterapia gestaltista alui Fritz Perls. Ideea de la care pleaca acestasustine ca omul este un fntreg, 0 unitate a1ciltu­ita din parti inter-relationate (senzalii, per­ceptii, emotii, ganduri), fiecare parte putand fiinteleasa numai in contextul intregii persoane.Pentru ca omul sa devina ceea ce poate fi cuadevarat, el trebuie sa aiba con§tiinla integrali­tatii sale. Calea catre integrarea partilorcomponente in cadrul personalitatii este con­§tientizarea prezentului, trairea experienlei"aici §i acum". Con§tientizarea este 0 sursasigura de informatii §i ghideaza individul spre 0evaluare certa a propriilor sale experiente,evitand explicatiile §i interpretarile. Ea includecunoa§terea mediului, acceptarea responsabi­litatii pentru alegerile tacute, autocunoa§terea,autoacceptarea.

Capitolul 10

Atunci cand diferitele parti ale eului se aflain conflict, pacientul este inyitat de terapeut sajoace rolul fiecarei parti, prezentand pe randpunctele de vedere ale acestora. Jocul continuapana cand se ajunge la un consens.Aceasta estetehnica scaunului gol.

"Perls incurajeaza pacientul sa se angajezeintr-un joc de rol intre fetele discrepante alepersonalitatii sale, sau va ruga pacientul sapovesteasca un vis, §i apoi sa lase fiecare partea visului sa vorbeasca despre sine. Pacientul vaexterioriza fiecare detaliu al visului, facandu-lo persoana, un scaun, 0 parte a corpului, 0casa" (Cohn R.c., 1970, p. 165)

Scopul este reunirea diferitelor parti aleviselor, care fiU sunt dedit fragmente ale per­sonalitatii paciemuluL

Perls considera ca multe din percepliilenoastre sunt proiectii. "Un pacient poatespune: Nu am fncredere fn tine ... Alt pacient sepoate plange terapeutului: Nu e§'ti cu adevaratinteresat de mine. Faci acest lucru pentru bani(Perls P., Abraham L., 1970, p. 233 ).

In aceasta situat)e, pacientul este invitat sa-§ijoace proieqia §i apoi este intrebat dacfi ace as­ta nu este 0 posibilii trasiltura a Jui.

o modalitate prin care terapeutul gestaltistabordeaza anumite simptome sau deficiente,este sa ajute pacientul sa manifeste un compor­tament exagerat, care reprezinta in modobi§nuit opusul impulsurilor sale. Pentru arealiza acest lucru se folose§te tehnica inver­sarii. Astfel, "dadi pacientul pretinde ca suferade inhibitie sau timiditate excesiva, va fi rugatsa joace rolul unui exhibitionist. Fadind acestlucru, cu anxietate, el realizeaza contactul Cll

acea parte a sinelui ce a fost de multa vremeignorata. Sau poate , pacientul va dori salucreze eu alHi extrema: sensibilitatea la criti­cism. Va fi rugat sa joaee rolul unui aseultatorfoarte atent la tot ce i se spune, 1:nspecial cri­tica, tara sa manifeste dorinta de a se apara."Un pacient neasertiv §i prea dragut, va fi invi­tat sa joaee rolul unei persoane necooperante §idispretuitoare (Perls F., Abraham L., 1970, p.234).

Page 279: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experiential centrat pe psihodrama- Un modul de ~Ptimizare a disponibilitatilor pentru contact uman -, 283

In grupurile de psihoterapie -experien1ia1a,tehnicile utilizate nu constitue un cadru "dat"in care sa fie abordate problemele membrilorgrupului. Terapeutul alege acea tehnica sauacea combina1ie de tehnici care serve§te eelmai bine intereselor §i nevoilor din grup.

JocuI de roIi§i pastraza calitatea de mijIoc"privilegiat" de exprimare a Eu-Iui, fiind uti­lizat atat in autocunoa§tere §i autoin1elegere,cat §i in cunoa§terea §i acceptarea celorla1i.Experimentand situa1ii noi, individul acu­muleaza elementele experien1iale necesareconstruirii unor modalita1i actionale eficiente,in relatii1e cu sine §i cu cei din jur.

2.2. Importanta metodei in antrenamentulformativ pentru contactuI uman

Personalitatea, "realitatea complexa §idinamica a fiecaruia dintre noi", este 0 reali­tate "zamislita", "construita progresiv de catreom prin incorporarea dimensiunilor sociale"(Zlate M., 1994, p. 55-57). Procesul sinuos aldevenirii personalitatii presupune, printrealtele: a deveni con§tient de lume , de sine §idea11ii; integrarea armonioasa §i utila in colecti­vitate; a te pune in valoare, pentru a firecunosct de al1ii (Zlate M., 1994, p. 126-127).Re1atiile interpersonale sunt expresia omuluidefinit ca fiin1a sociala, care nu se poate formaniciodatil ca personalitate, izolat de semeniilui. Con§tiinta de sine inseamna sa §tii cereprezin1i pentru tine, dar §i pentru al1ii, §iacest Iucru se realizeaza "numai prin raporta­rea critica la propriile acte de conduita, la pro­priile dorinte §i plilceri, prin compararea cualtii: aplicarea la sine a acelora§i criterii,condi1ii §i ingrildiri (respectiv, permisiuni) pecare individul Ie aplicil altora" (Mihai Golu,1993, p. 31).

Devenind con§tient de sine, de propriilesale posibilita1i §i limite, individului ii va fi maiu§or sa se puna in valoare, sa se fad. recunos­cut de altii. Aceasta inseamna §i 0 buna inte­grare in grupul social, inteles nu doar ca un"refugiu", ci ca un mijloc de de satisfacere aunor importante nevoi sociale (afiliere, afir­mare, realizare de sine, protectie, securizare,siguran1a etc.)" (Zlate M., 1994, p. 127). Inorice relatie, in masura in care aceasta se struc­tureaza §i se deruleaza intr-un context social,

protagoni§tii emit reciproc exigen1e §i expec­tatii, i§i fixeaza obiective §iscopuri, i§i elabore­aza opinii §i aprecieri unul despre celalaIt, seinUimpina cu incredere sau suspiciune, seapropie sau se indeparteaza, i§i faciliteaza saui§i fnineaza reciproc atingerea scopurilor, serespecta sau se dispretuiesc, se simpatizeazasau se urasc, reciproc sau unilateral, se consi­dera pe pozitii de egalitate sau de subordonare§i dominare unul fa1a de celalaIt, etc. In oricerela1ie interumana nu numai se manifesta, darse §i elaboreaza continuturi psihice (cognitive,afective, motiva1ionale) §i pattemuri compor­tamentale, astfel incat se poate afirma rarateama de a savar§i 0 eroare metodologicagrava, ca personalitatea exista, se formeaza §ise manifesta in §i prin rela1ionare" (M.Golu ,1993, p. 21-22).

Una din marile probIeme ale societatii con­temporane este realizarea contactelor umane.Dupa Schutz (1969), dificultatea in realizareaacestor contacte, este gene rata in primul randde existenta normelor sociale in spatiul carorase integreaza putine modalita1i de a realizacontacte. Presiunea exercitata de aceste nor­

me, poate avea ca efect renuntarea la contacte§i alienarea persoanei. Schutz considera ca labaza formarii rela1iilor interpersonale stau treinevoi importante. Luand in considerare acestenevoi, se pot contura metode prin folosireacarora se poate obtine inbunatatirea relatiiIorinterpersonale. Autorul se refera la nevoia deapartenenta, nevoia de control §i nevoia deafectiune.

Nevoia de apartenenta este nevoia careapare foarte devreme in viata unui grup.Aceasta nevoie este legata de procesul de for­mare a grupului. Procesul de formare a grupu­lui implica procesul de intrare in contact.Nevoia de apartenen1a este foarte ridicata launele persoane, in timp ce la alte persoane estemai scazuta. 0 persoana la care nevoia deapartenenta este scazuta tinde catre introversi­une §i retragere. In mod con§tient, acest tip depersoana impune distanta intre ea §i ceilalti,sustinand ca nu dore§te sa-§i piarda intimitateaprin contactul cu ceilaI1i. Totu§i, la nivelincon§tient, ea dore§te foarte muIt ca ceilaltisa-i acorde aten1ie. Cea mai mare teama a eieste aceea ca ceilalti 0 vor ignora §i 0 vor parasi.

Page 280: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

284

Incon§tientul acestei persoane spune: "Nueste interesat de mine, a§a ca nu voi risca pen­tru a fi ignorat. Voi sta departe de oameni §i numa voi baza decat pe mine 'insami". Se obser­va, 'in acest caz, 0 putemica tendinta catreautosuficienta, ca tehnica de a exista lara cei­lalti. In spatele izolarii sale sta sentimentul ellceilalti nu 0 vor intelege.

Cea mai mare teama a persoanei cu nevoiescazuta de apartenenta decurge din propriaimagine de sine; ea se considera rara valoare.Aceasta imagine de sine se bazeaza pe rationa­mentul ca, dadi nimeni nu a considerat-o panaacum ca fiind demna de atentie, 'inseamna ca elipsiH'ideyaloare. Se pare ca teama de izolare §ide abandon este cea mai putemica teama ma­nifestata 'in relatiile interpersonale.

Persoanele cu nevoie crescuta de aparte­nenta au tendinta catre extroversie. Acest tipde persoana gase§te omul ca fiind 0 fiintaextraordinara. El dore§te ca ceilalti sa-l cautepermanent §i-i este teama ca ceilalti 'il vorignora. Are, a§adar, aceea§i teama incon§tien­ta ca §i persoana retrasa. Reaqia persoanei cunevoie scazuta de apartenenta, la teamaincon§tiena de abandon, este diferita de reaqiapersoanei cu nevoie crescuta de apartenenta laaceea§i teama. Ultimul tip de persoana areurmatoarea atitudine incon§tienta: "Chiardaca nimeni nu este interesat de mine, ii voiface pe oameni sa-mi acorde atentie prin oricemijloc voi putea". Este tipul de persoana carenu suporta singuratatea. El i§i structureazaactivitatea 'in a§a fel 'incat sa fie cu ceilalti, safie racuta ,,'impreuna". Comportamentul per­soanei sociofile incearca sa atraga atentia; eaforteaza grupul sa-i acorde atentie. Exista 0tehnica foafte subtila pentru a forta grupul,care are la bad ori acumularea de putere (con­trolul), ori lncercarea persoanei de a se facepHlcuta (afectiunea).

Pentru indivizii la care nevoia de aparte­nenta a fost satisIacuta 'in copilarie nu existaprobleme in ceea ce prive§te interactiunea cuceilalti. Ei se simt bine §i 'in singuratate §i cuceilalti, pot participa sau nu la grup, sunt capa­bili de 0 putemica angajare, 'insa, 'in acela§itimp, se pot retrage daca considera ca estenecesar. Incon§tient, ei §tiu ca sunt persoanevaloroase.

Capitolul 10

Nevoia de control

Odata ce grupul s-a constituit , apare dife­rentierea. Diferiti oameni, adopta diferiteroluri §i din acest moment, lupta pentru' pute­re, competitia devin probleme centrale 'incadrul grupului. Este vorba de confruntare.

Nevoia de control variaza de-a lungul unuicontinuum, care are la 0 extrema dorinta deputere §i control in raport cu altii §i la cealaltaextrema nevoia de a fi controlat, corelata cufuga de responsabilitate. Astfel, 'in functie denevoia de control, deosebim doua tipuri depersoane: la 0 extrema, tipul cu 0 nevoiescazuta de control ("abdicratul"), iar lacealalta extrema tipul cu 0 nevoie crescuHi decontrol ("autocratul ").

"Abdicratul" tinde catre supunere §i abdi­care de la putere §i responsabilitate; el adoptapozitia subordonatului care nu are nici 0responsabilitate in luarea deciziilor, aceastasarcina cazand in seama ahora. In modcon§tient, el dore§te ca ceilalti sa-l elibereze deobligatii. El nu-§i va exercita controlul asupraaltora nici atunci cand va avea ocazia, deexemplu, el nu-§i va lua responsabilitatea niciin situatia in care este singurul adult intr-o§coala in flacari. Abdicratulnu va lua niciodatao decizie atata timp cat altcineva 0 poate lua inlocullui. Marea lui teama este ca ceilalti nu-lvor sustine 'in luarea deciziei, astfel responsabi­litatea lui crescand. Acest tip de persoana este,de obicei, un executor de ordine, este cel mailoiallocotenent, rareori luandu-§i responsabi­litatea pentru a lua decizia finala. Incon§tient,are sentimentul ca este incapabil sa-§i asumeresponsabilitati de adult. El se simte incompe­tent §i iresponsabil; a evita ce este dificil con­stituie comportamentullui obi§nuit. In spateleacestui comportament se afla ostilitatea §i lipsade incredere in ceilalti.

"Autocratul" se dore§te varful unei ierarhiicreate de putere; el este competitorul, este celcare cauUi puterea. Marea lui teama este caoamenii nu se vorlasa controlati de el, existandriscul ca el sa fie cel dominat. Motivatiaincon§tienta a comportamentului "autocratu­lui" este aceia§i ca §i a "abdicratului". "Auto­cratul" are sentimentul ca este incapabil de a firesponsabil de ceva §i ii este teama ca ceilaltivor afla.

Page 281: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experiential centrat pe psihcdrarna- Un rnodul de ~ptimizare a disponibilitatilor pentru contact urnan -, 285

AstfeL el incearca tot timpul sa infirmeincapacitatea lui de a lua decizii, gandindu-se:"Nimeni nu crede ca pot lua decizii pentrumine insumi, dar Ie voi arata eu. Voi lua, intot­deanna, decizii pentru ceilalti". Acest mod dea gandi este intemeiat pe 0 mare neincredere inoameni, neincredere in capacitatea lor de a luadecizii, precum §i pe presupunerea ca ceilaltinu au incredere in el.

Pentru individul care §i-a rezolvat incopilarie conflictele legate de control, puterea§i controlnl nu reprezinta 0 problema. £1 se vasimti bine §i i11situatia de a da ordine, §i atuncicand nu 0 face. La nivel incon§tient, el §tie caeste a persoana capabilil sa-§i asume respon­s<.bilitati §i ca nu este necesar sa demonstrezepermanent acst lucru. Fata de "abdicrat" §i"autocrat", nu este obsedat de propria ne­putinta, de propria incompetenta.

Nevoia de afecth:m.e.apare in ultima faza dedezvoltare a unui grup, implicfmd formarea deleg<Huri emotionale. Daca in faza de inc1uzi­une oamenii decid sa se intalneasca unii cua1tii, iar in faza de control se incearca rezolva­rea problemei, in faza de afectiune se crista­Jizeaza legaiurile afective pe baza carora se potintemeia relalii de lunga durata.

Avand in vedere nevoia de afeqiune, putemdeosebi doua tipuri extreme de persoane. La 0extrema se aflil tipul caracterizat de tendinta dea evita implicarea rntr-o relatie la nivel pro­fund. in mod con§tient, ei doresc mentinereadistantei emolionale fata de ceilalti §i se simtconfortabil atunci cfmd §i ceilalti fac 1a feI.Insa, 1a nive1 incon§tient I§i doresc 0 relatieafectiva care sa-i satisfadi; ei nu doresc sa seimplice emotional, dar triliesc cu teama canimeni nu-i va iubi vreodata. In cadrul unui

grup ei sunt marcati de teama de rejeqie.Aceasta persoana are mari dificultati in a-Iplacea 0 persoana §i nu are incredere in senti­mentele manifestate de ceilalti fata de el.Atitudinea acestui tip de persoana poate fiexprimaUi 3stfel: "Relatii1e bazate pe afectiunepot fi foarte dureroase fiidca ele implicarejeqia. 0 sa fac tot posibilul ca sa evit acest tipde relatie pe viitor". El reu§e§te sa tina distant aemotionala in primul rand, printr-o "tehnicadirects.", care consta in evitarea §i rejectiaoamenilor.

Folosind aceasta tehnica, el reu§e§te saprevina implicarea emotionala, chiar cu risculde a deveni un izolat. In al doilea rand,folose§te 0 "tehnica subtila", care consta In ate imprieteni superficial cu toata 1umea.Specifica pentru acest tip de persoana esteconvingerea ca ea nu poate fi iubita. Consideraca, daca oamenii 0 vor cunoa§te, 0 vor evita,deoarece vor descoperi trilsaturile unei persoa­ne pe care este imposibil sa 0 iube§ti. La acest .tip de persoane exista 0 permanenta anxietate,anxietatea de afecliune. Dad! anxietatea deincluziune se refera 1a lipsa de valoare apersoanei, iar anxietatea de control se refera lairesponsabilitate, anxietatea de afectiune serefera la convingerea unei persoane ca aretrasaturi care nu permit sa fie iubita de cineva.

La cealalta extrema se afla tipul caracterizatde tendinta de a deveni extrem de apropiat deceilalti. In.dividul care face parte din aceastacategorie are pretentia ca §i ceilalti sa-l tratezein acela§i mod in care ii trateaza eI. La nivelincon§tient, e1"rationeaza" astfe1: "Prima mearelatie afectiva a fost foarte dureroasa. Dacaincerc din nou poate ca lucrurile vor mergebine de data asta". A fi placut de ceilalti are 0extrema importanta pentru el. Ca §i celalalt tipextrem de persoana, are anxietate de afeqiune,legata de convingerea ca el nu poate fi iubit.Comportamentul determinat de aceasta an.xi­etate este diferit la cele doua tipuri. In camltipu1ui cu tendinla excesiva de apropiere existatot doua tehnici pentru a se face placut: tehni­ca directa consta in lncercarea de a ca§tigaaprobarea celorlal!i, iar tehnica subti1a, maimanipulativa, con5ta in comportament posesivcare implica "pedepsirea" subtila a parteneru­lui, ori de cate ori incearca sa-§i faca noi pri­eteni.

Pentru indivizii care §i-au rezolvat incopilarie conflictele legate de nevoia de qfeqi­une, implicarea emolionala, nu este 0 pro­blema. £i se simt confortabil §i in relatiile carenecesita implcarea emotionala dar §i in celecare necesita distanta emotionala. Binenteles,a fi placut e important §i pentru ei, dar potaccepta faptul de a nu fi placut de 0 persoana.

Referindu-se la experienta de grup, Zinker(1976) considera ca aceasta este in acela§i timp§i una individuala. La nive1ul proceselor de

Page 282: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

286

grup, contactul este experimentat ca sens alunicitalii individului, al diferenlierii intrefiecare membru al grupului §i ceilalti §i, deasemenea, in scopul gasirii unor similaritali.Intr-un grup in care sunt stimulate contacteleintre membrii, 0 persoana retrasa va capatacon§tiinla sinelui ill relalie cu allii, i§i va puteamanifesta creativitatea §i va putea experimentastrategii pe care sa Ie aplice in diverse situalii.Prin contactul cu celalli, oamenii devin con§ti­enli de rolul pe care-l au §i realizeaza ca rolu­rile lor exista §i sunt definite de faptul ca allioameni s-au acomodat la ele. In grup se aducexperienle de viala, oferindu-se oportunitateaca fiecare sa se descopere pe sine §i sa se 'lnle­leaga intr-o realitate sociala. ExperimenHind ingrup se poate dezvolta experienta fiecarei per­soane. Sarcina grupului este de a experimentasituatii din viata curenta: conflicte intra §iinterpersonale, aspiratii, realizarea unei maibune comunicari. Utilizand imaginalia, creati­vitatea §ispontaneitatea grupului, fiecare expe­rimenteaza situatii diverse, obtinand atatrezolvarea problemelor personale cat ~i cre~te­rea propriilor disponibilitati.

In acest context, al experientei de grup,jocul de rol l§i dovede~te valentele sale deinstrument de sondare a capacitatii de relatio­nare interumana ~i de metoda de formarepsihologica §i psihosociala. "Cel put in douaimprejurari din viata sociala reala impliea eunecesitate apelulla jocul de rol, ca instrumentde sondare nu doar a capacitatii de transpune­re a unui individ in pielea unor personaje di­verse, dar §i a celei de relationare interumana.

Prima deriva din aceea ca de§i numarul vir­tual al rolurilor pe care Ie-am putea juca estefoarte mare, praetie nelimitat, numarul roluri­lor pe care Ie judlm este mai restrans, practiclimitat. De multe ori omul ar vrea sa fie ceea ce

nu este, sa joace roluri care nu-i apaI1in, eelputin pana la un anumit moment dat. JocuI derol da posibilitatea intrarii mai devreme, mairepede in posesia diferitelor roluri sociale, ca §ipe eea a satisfaeerii dorintelor adultilor de a secomporta intr-un anume fel, determinat.

Cea de-a doua imprejurare costilill aceea cauneori, datorita lipsei unor informatii corespun­zatoare despre anumite roluri, apare, fie §itempo­rar, ori tendinla de blamare sau de subapreciere,

Capitolul 10

ori cea de exagerare, de supraapreciere a sem­nificaliilor rolurilor sociale ... Alteori, omulindepline§te eu mare rigurozitate anumite pre­scriptii ale propriului rol, devine prizonierullor§i, ca urmare, incapabil sa inteleaga §i sa tra­duca in eomportamentul sau §i alte preseriptiiale aeeluia§i rol social. Un profesor care secomporta rigid, dogmatic, autoritar, rece, dis­tant, nu va putea intelege, eu aUit mai putinaeeepta, alte preseriptii ale rolului sau deprofesor, cum ar fi: flexibilitatea, calduracomportamentului, apropierea §i cooperarearelationala etc. Jocul de rol ar putea facilita in­telegerea corecta §i a altor roluri sociale decatcele pe care la delinem. De asemenea, el ne-arputea scoate din "chingile" prescriptiilor rolu­lui interpretat adeseori grqit sau unilateral,dandu-ne posibilitatea sa achizilionam noimodalitali comportamentale.

...JocuI de rol i§i dezvaluie §i alte virtuti,indeosebi ca metoda de formare psihologica §ipsihosocialii a membrilor grupurilor, cu largiaplieatii in cele mai diverse domenii ale vietHsociale (industriale, comerciale, pedagogiceetc.) §i cu finalitati de ordin educativ (sensibi­lizarea §i pregatirea oamenilor pentru viata degrup, educarea lor pe directia intelegerii altora,facilitarea contactelor interpersonale etc.)(Zlate M., Zlate Camelia, 1982, p. 94 -96).

Unul din aspectele eele mai importante,care conditioneaza procesul formarii oamenilorm scopul mtelegerii altora §i al facilitarii con­tactelor interpersonale, 11constituie antrenareaempatiei inleleasa ca reprezentand "conduitaretrairii starilor, gandurilor, actiunilor celuilalt,de catre propria persoana prin intermediul unuiproces de transpunere substitutiva in psihologiapartenerului" (S. Marcus, 1997, p. 17).

Stroe Marcus (1997) desprinde catevafunctii de baza eu consecinte benefice inadaptarea psihologiea a personalitatii umane.

Funcfia cognitiva vizeaza faptul ca prin trans­punerea psihologica ill sistemul de referinta alaltuia se realizeaza un act de cunoa§tere empiricaa partenerului, act utilizat cu sau tarn intentie deorice persoana ill relatia interpersonala.

Functia anticipativa rezulta nemijlocit dinfunctia cognitiva §i presupune efectuarea uneipredictii corecte a posibilului comportament al

Page 283: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experiential centrat pe psihodrama- Un modul de optimizare a disponibilitalilor pentru contact uman - 287

partenerului §i implicit 0 anticipare a strategieide cornportarnent al celui ce empatizeaza.

Func{ia de comunicare este legata de nevoiade empatie coroborata de cele mai multe ori cunevoia de dialog, cu schimbarea temporara apropriei perspective cu a celuilalt, "ca 0 conditiea unei benefice comunicari interpersonale".Comunicarea de tip empatic favorizeaza uncomportament cooperant, de intelegere reci­proca intre parteneri.

Funcfia de contagiune afectiva se refera lafaptul ca punerea temporara in situatiaceluilalt, atrage dupa sine un proces de conta­minare a starii celuilalt.

Func{ia performan{ialCi este cea prin careempatia fovorizeaza realizarea cu succes a uneiactivitati ce implica relatH interpersonale. InaCeasta ipostaza, empatia insa§i dezvolta un ni­vel superior de manifestare, asigurand retraireastarilor,gandurilor §i actiunilor celorlalti, infelul acesta "mijlocind atingerea unor perfor­mante inalte in profesiuni ce reclama relatiiinterpersonale" .

Vazuta prin prisma functiilor sale, se poateconchide ca empatia "favorizeaza procesuladaptarii sociale a personalitatii, avand un rolmajor in intretinerea relatiilor interpersonale,in abordarea unor atitudini tolerante, deascultare §i intelegere a motivelor §i starilorpartenerilor, ca 0 conditie necesara a unei be­nefice comunicari interpersonale" (S. Marcus,1997, p. 27-28).

Intr-o viziune predominant formativa, S.Marcus considera empatia un "fenomen per­fectibil, supus influentelor spontane in proce­suI perceperii interpersonale sau comunicariiimplicite cu ceilalti, sau al exercitarii unei pro­fesii cu cerinte de interactiune, dar §i supusunor antrenamente dirijate, unor programe deinvatare §i perfectionare a conduitei empatice.Prin urmare, fie experiential, prin practicaconvietuirii sau a jucarii unor roluri sociale, fieprin modalitati formative, organizate in modspecific, empatia se structureaza, se organizea­za, se "maturizeaza", devenind un instrumentoperational eficient in structura de personali­tate socializata" (S. Marcus, 1997, p. 77) .

o serie de autori apreciaza ca dezvoltareacapacitatii empatice este direct dependenta deposibilitatea de insu§ire a rolurilor, de con­tactare a unor relatii sociale bogate, de traire asituatiilor sociale diversificate care sa permitafrecvente preluari de roluri, de stabilire a unorrelatH de comunicare intima cu coloraturaafectiva puternica, de analiza a motivelor acti­unilor proprii §i ale altora(A.E. Weinstein,1973; G. Mead, 1934 apud. Marcus S., 1997,p.77).

Exista preocupari privind punerea la puncta unor programe de antrenare a conduiteiempatice. Astfel, s-au Iacut progrese in privin­ta sistemelor de antrenament empatic lapersoanele care rec1ama prezenta acestei capa­citati in activitate. In aceasta directie, W.F.Shaffer §i T.J. Hummel (1979) propun un an­trenament empatic pentru consilierii psihologi:un program necesar pentru incepatori, in ve­derea ca§tigarii unui control rapid asupra com­portamentului empatic.

In privinta antrenamentului terapeutilor §i allocuM ocupat de empatie in aceasta pregatire,Carl Rogers apreciaza ca orice incepator, peHinga insu§irea tehnicilor specmce de terapie,trebuie sa se supuna unei experiente terapeuticepentru a cunoa§te trairea pe care 0 incearcasubiectul, Iacandu-l mai empatic fata de acesta.

Ceea ce este important de observat, noteazaS. Marcus (1997) este "faptul ca in cadrulempatiei sunt implicate la nivel individual 0serie de predispozitii care se constituie ca unfundament necesar, cu program ereditar pestecare se c1ade§te viitorul comportament empa­tic §i care se organizeaza pe masura dobandiriiunei experiente, in practica sociala,ca §i pemasura instituirii unui antrenament dirijat".

In literatura de specialitate, sunt citateexemple de programe pentru deprinderi de aju­tor interpersonal.

Irina Holdevici (1996) afirma ca "aceste pro­grame sunt destinate terapeutilor §i altor cate­gorii de persoane care doresc sa ajute oameniipentru a Ie cre§te propria eficienta in calitate desustiniltori ai celorlalti. Ele cuprind, de pilda,deprinderi de sratuire, de raspuns activ, de inter­pretare a celor spuse de pacient, deprinderi deinterogare, de tacere, de acordare a unei atitudi­ni incarcate de cilldura afectiva.

II

I

.1

Page 284: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

288

Acestea nu sunt altceva decat "ingrediente"ale psihoterapiei.

Metodele de antrenare a acestor deprinderipsihologice de viala au la baza modele oferitede teoria invalarii cat §i de psihologia c1inica.Ele se caracterizeaza prin:

1. Participarea activa a c1ientului sau a celuicare este instruit (psiholog, profesor, asistentamedicala) in procesulinvatarii.

2. Presupun acordarea unei atenliideosebite conceptualizarii §i formalizarii unorcomportamente specifice (interioare §i exte­rioare), stapanirii §1 fixarii acestor comporta­mente.

3. Programele se bazeaza pe respectareaprincipiilor invatarii: modelare, observare, dis­criminare, intarire §i generalizare etc.

4. Fiecare program cuprinde e1ementedidactice §i elemente experienliale.

5. Programele sunt bine structurate6. Obiectivele sunt clare §i precise7. Programele sunt inregistrate §i se trans­

mit sub forma de feed-back-uri.

In cadrul acestei orientari, psihoterapeutuldevine mai mult un profesor decat un medic,problemele clientului fiind abordate maidegraba ca ni§te comportamente dezadaptativedecat ca simptome, pacienlii fiind consideralicapabili sa-§i direclioneze propriul proces deinvalare §i nu sa primeasca in mod pasiv trata­mentul.

Se porne§te de la premisa ca fiecare subiect(pacient) are in el insu§i 0 serie de disponibil­itati latente, iar psihoterapeutul trebuie sa fiesuficient de abil pentru a-I ajuta sa aduca lalumina aceste disponibilitati, inlaturand obsta­colele, care stau in calea autorealizarii per­soanel.

Abordand problemele c1ientului ca deprin­deri deficitare §i dandu-i acestuia instrumentulde a corecta respectivele deficite, psihoeduca­torulil ajuta sa-§i ia raspunderea propriului tra­tament §iprin extindere a propriei sale vieli. Depilda, un client care a inviltat ni§te strategii derezolvare a unor probleme de viata devine maicapabil sa rezolve problemele proprii aparute indiverse situapi dedit un client care a rezolvat 0singura problema cu un psihoterapeut.

Cheia succesului acestei abordari psihote­rapeutice educationale consta in aceea ca se

Capitolul 10

acorda respect c1ientului, capacita1ii acestuiade a-§i propune scopuri §i de a Ie atinge" (I.Holdevici, 1996, p. 221-222).

3. Rezultatele unui experimentde optimizare personaHl prin te­rapie experientiala de grup cen­trata pe tehnici psihodramatice

3.1. Obiective

Obiectiv teoretic

Acest program §i-a prop us evaluarea valentelorfonnative ale tehnicilor psihodramatice, utilizate catehnidi centralii In psihoterapia expenenpalii de

grup, pentru optimizarea disponibilitaplor rela­ponale ale viitonlor profesioni§ti In relapile umane.

Obiective practice

1). Cre§terea illcrederii ill sine, a spontaneita­1ii§iexpresivitalii personale.

2) Optimizarea capacita1ilor de autocunoa§­tere, relationare §icomunicare.

3) Antrenarea empatiei in relaliile interu­mane.

3.2. Ipoteze

Ipoteza generala

Avand in vedere ca in psihoterapia expe­rienliala de grup se urmare§te valorificareapotenlialului de care dispune £Iecare membrual grupului §i ca tehnicile psihodramatice per­mit experimentarea unor situalii din vialareala, ne-am a§teptat ca prin acest program deoptimizare a disponibilitalilor relationale, saoblinem 0 cre§tere a scorurilor la acei parame­trii care definesc disponibilitatea de relationa­re, relevata prin diferenle statistc semnificativeintre testarea initiala §i cea £Inala §i suslinutaprin autoevaluarea subieclilor.

In acest scop, am stabilit urmiHoare1eipoteze de lucru:

1). Am presupus cain urma aplicarii acestuiprogram, yom obline 0 diferenla statistic sem­nificativa intre medii, la acele scale ale Inven­tarului de Personalitate California (C.P.!).,care indica afirmarea persoanei, siguranla desine §i adecvarea interpersonala (atlate in pri­ma grupa a profilului c.P.!.).

Page 285: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupui experienlial centrat pe psihodrama- Un modul de optirnizare a disponibiiitiililor pentru contact urnan - 289

2). Cunoscand faptul ca prin jocul de rol serealizeaza 0 transpunere a subiectului 'in psi­hologia diferitelor "personaje", n-am a§teptatsa obtinem 0 cre§tere semnificativa a capa­citatii empatice a subieqilor, inregistrata prinintermediul Chestionarului de empatie emoti­onala Mehrabian -Epstein.

3.3. Selectia subiectilor

Seleqia membrilor grupului de optimizares-a realizat pe baza de voluntariat, fiind vizatistudentii anilor II §i III ai seqiilor Facultatii deSociologie, Psihologie, Pedagogie din cadrulU niversitatii Bucure§ti. Astfel, studentii care;cJU dorit sa participe, au completat un formularde inscriere, care cuprindea urmatoarele rubri­ci: nume, prenume, varsta, sexul, sectia undeeste Inscris, adresa §i motivele pentru caredore§te sa participe la acest program.

Pentru formarea grupului, am seleqionatdin cei 'inscri§i, zece subiecti, conform urma­toarelor criterii:

• exprimarea dorinlei de a-.ji optimizacapacitatea de relafionare, comunicare, auto­cUlwa§tere§i fncrederea fn sine;

• interesul declarat pentru pregatirea profe­sionalii.

Am. exclus de la selectie persoanele care.argumentau dorinta de a participa la acest pro­gram de optimizare prin curiozitate sau pentruca l§i imaginau ca va fi ceva interesant. Amurmarit In acest fel, selectionarea acelorsubiecti care sa asigure grupului omogenitateasub aspectul compatibilitatii Intre nevoi1emembrilor grupului §i scopurile pentru careacesta a fost format.

3.4. Instrumentele de evaluare

Pentru a evalua efectele acestui Program deoptimizare asupra participantilor, am utilizaturmatoarele instrumente psihodiagnostice:Inventarul de Personalitate California (C.P.!.),Chestionarul de empatie emotionala Mehrabi­an -Epstein §i 0 Fi§a de autoevaluare.

Inventarul de Personalitate California

(C.P.I.) cuprinde 18 scale 1:mpartite1:n patrugrupe eu semnifieatii psihologice (M. Minules­cu, 1996).

Prima grupa cuprinde ace1e scale careindica mai ales dimensiuni1e personalitatii ceintervin In afirmarea persoanei: siguranta desine, imaginea de sine ~i adecvarea interperso­nala, dominanta, capacitatea de statut, socia­bilitatea, prezenta sociala, acceptarea de sine,stare a de comfort sau bine psiliic.

A doua grupa cuprinde scale care indica op­tiunile valorice §i maturitatea interpersonalil,astfel: responsabilitatea, socializarea, autocon­trolul, toleranta, tendinta de a face 0 Im.na

impresie ~i alinierea la modeM comun san co=munalitatea.

A treia grupa de scale masoara mai alesnivelu! motivational 'in sensu] potentialului derealizare personaHl §i al focalizarii pe valori in­telectuale: realizarea prin conformism,realizarea prin independenta §i eficienta inte­lectuaHl.

A patra grupa cuprinde scale ce surprindunele modalitati intelectuale, ce modeleaza unstH interpersonal, astfel: scalele de intuitie {)5i­

hologica, tlexibilitate §i feminitate.

Am apelat la acest instrument de evaluaredeoarece, prin construqie, este destinat nor­malitatii psihice §i, 1:n speciaL pentru cc'iaceasta normalitate Inseamna persoana, l1U inipostaza ei statid, ci 1:ncea reala, dinamica.adicii 1:n interrelationare. Conform autorului,Harrison Gough, acest test este creat pentrusubiecti normali, fara tulburari psihiatrice.Scalele sale se adreseaza 1:nprimul rand acelorcaracteristici ale personalit<'itii care suntimportante pentru convietuirea sociala §irelationare interpersonala. Are 0 1arga aplica­bilitate, fiind intens utilizat 'in evaluarea edu­cationala §i vocalionala pentf]l problematicadin §coli §i colegii sau din acele institute me­dicale §ibirouri de consiliere care sunt axate peprobleme de neadecvare sociala.

Chestionarulde empatie emopo:nala(Q.M.E.E.)apartine lui A. Mehrabian §i N. Epstein. Acestinstrument surprinde fenomenul de activare acapacitatii de substituire emOlionala, ce ofera 0tendinta generala de a fi activat in situatiidiferite, ca masurand relalia empatica.

Page 286: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

290

Chestionarul cuprinde 33 de atlrrflatii eucare subiectul poate fi sau nu de acord, acesteafirmatii reprezentand subscaie intercorelatecare masoara aspectele relationale ale empatieiemotionale. Subscalele se refera la: susceptibi­litatea la contagiunea emotionala (ex. "Oameniidin jur au 0 mare int1uenta asupra dispozitiilormele suflete§ti");

- aprecierea emotiilor unei persoane necu­noscute sau Indepartate (ex. "Gamenli singu­ratici sunt probabil neprieteno§i");

- reactivitatea emotionala extrema (ex."Uneori, cuvintele unui cantec de iubire mapot impresiona pana la 1acrimi");

- tendinta de a Ii impresionat de experien­tele negative ale altora (ex. "Ma tulbura sa vadoameni plangand");

- tendinta de simpatizare (ex. "Copii miciplang uneori fara motjv");

- dOlinta de a fi In contact CD eei care auprobleme (ex. "Cand un prieten Incepe sa-m!vorbeasdi despre problemele lui, eu caut saschimb vorba").

Raspunsul la fiecare afirmatie poate fi datpe scala de la +4 (acord foarte putemic) la -4(dezacord foarte putemic). Totodata, pentm ase putea calcula scoml total al capacitatii deempatie emotional a, se tine seama ca Ja uneleafirmatii se raspunde eu semnul (-) iar la altelecu semnul (+). Rezultatul se obtine ca1culandsuma algebrica, numai dupa ce experimenta­tomJ schimba semnul la 0 serie de afirmatii(semnul - devine + §i invers). Proba permite,In final calcularea unui scar total de empatieemotionali:L

ScomJ total se poate situa liltre -132 §i + 132de puncte, §i se Inscrie in urmatoarele cate­gorii:

Scornl obtinut ICategoriaNivelul deIempatie

~Imtre -]32 §i -33

]neempaticI

fntre -33 §i +33

I2 I slab empaticII

~fntre +33 §i +66

3mediu empatic I~fntre +66 §i +99

4I bun empatic I

mtre +99 §i +132

5extrem empaticl

Capitolul 10

Fi§a de autoevaluare cuprinde 0 serie delntrebari care se refera la efectele programuluide optimizare, a§a cum Ie-a perceput necare,asupra sa, asupra altor rnembrii ai grupului §i1supra grupului in ansamblu, vizand aiataspecte pozitive c,h §i negative. De asemenea,fiecare subiect trebuie sa se autoevaJueze, pe 0scalii de la 0 la 4, In funclie de 20 de para­metrii, in doua momente: Inainte de incepereaprogramului de optimizare §i la sfiir§itul Jui.

3,5. Structura m.oduh.dui de optimizare adisponibHitatiior reiationale

Am aptat in concretizarea acestui programde optimizare a disponibilitalolor reJationale,pentru 0 strategie experientiala. Prin caracte­risticile sale, grupul experiential corespunde In

• ~ 0 <1 "1 v'eea mal mare masura nevo110r memon,or salde se autoafirma, de a se perfectiona sub aspectrelational, prin experimemarea unar modali­tati de interaqiune sincera §! deschisa.

Pe de 0 parte, am vizat crearea unei atmos­fere in care fiecare sa se simta acceptat, prinpromovarea comunicarii Jibere, prin atentiaacordata In mod egal §i vaJorizarea experienleifieeami membm aJ gmpului.

De altfel, acestora Ie-a fast Tacut cunoscutfaptul cil participa 1al.m experiment de jjcre~te­re" i'mpreuna, cu scop formativ aHit pentru ei,cat §i pentm eei care urmau sa condud pro­gramul de optimizare,(tineri terapeuti, super­vizati de specialistul formator, coordonatomlprogramului de psihoterapie experientiaJa. 1.Mitrofan, 1996-1997).

Pe de aliil parte, am avut in vedere ca gm­pulin sine este un factor terapeutic. EJemente­Ie terapeutice pe care Ie-am vizat, consider<lndgmpul un factor terapeuric, sunt: comuniuneaafectiva intalnita in gmp, fiecare con§tien­tizand ca nu este singuml care prezinta 0 anu­mita problema; impresia, care se transformaapoi in convingere, ea ceiialti prezinta disponi­bilitatea §i dorinta de a-I ajuta; cre§terea auto­stimei prin posibilitatea de a-i ajuta pe altii;atmosfera securizanta a grupuJui, din care afost exclusa arice atitudine impusa; posibi1ita­tea reevaluarii sau abandonarii distorsiunilorcognitive prin feedback-ul gmpului eu valentecoreetive; posibilitatea de a adopta §i experi­menta (fara teama ea va risca) noi atitudini,

Page 287: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experiential centrat pe psihodrama- Un modul de ~ptimizare a disponibilitatilor pentru contact uman -, 291

conduite §i comportamente, pe care nu §i le-apermis in experienta anterioara; feedback-ulpe care il ofera grupul asupra comportarii lorinterpersonale.

3.5.1. Tehnicile utilizate

In acest program de optimizare a disponi­bilitalilor relalionale am utilizat urmatoareletehnici: tehnica jocului de rol, tehnici expe­rienliale de grup §i tehnica audio-vizuala.

Tehnica jocului de rol a constituit tehnicacentrala in acest program. Aceasta presupuneca subiectul sa "se joace pe sine" sau sa joacerolul unei persoane apropiate, 0 anum itapC'rioada de timp, "ca §i cum" situatia ar firealiL

• Prin intermediul acestei tehnici pot fiatinse mai multe obiective:

- observand modul in care pacientul joaca,terapeutul poate primi informatii cuprivire la natura §i extensiunea problemeipacientului, cu privire la modul in careacesta opereaza, gande§te sau simte(metoda de psihodiagnostic);

- urmarindu-i pe ceilalti cum joadi roluri,pacientul invata sa abordeze diverse situ­atii (modalitate de instruire);

- angajandu-se in jocul de nol, pacientulpo ate obtine un insight cu privire la e1insu§i §i poate invata sa-§i controleze maibine sentimentele §i sa dezvolte noi abi­liHiti de a face fata existentei (modalitatede antrenament).Tehnica presupune capacientul sa joace 0 perioada de timp ca §icum situatia ar fi reala. Deoarece in timpce joaca, subiectul gande§te, simte,actioneaza in interactiune cu stimulii psi­hosociali, jocul de rol actioneaza la toatenivelele importante: cognitiv, afectiv,comportamenta1. El 11imp lid pe individtotal, fiind 0 reprezentare apropiata deviata. Alte caracteristici ale jocului de rolsunt: prezinta observatorilor un tablou inlegatura cu modul in care se comportasubiectulin situatii reale; datorita carac­terului dramatic, fixeaza atentia asupraproblemei; permite individului sa se per­ceapa pe sine in actiune, fiind in acela§i

timp neutru; reprezinta 0 metoda natura­la de a asimila diferite deprinderi de viata.

In acest experiment am utilizat urmatoarelevariante :

-jocul de rol direct, caracterizat prin aceeaca persoana i§i joaca propriul rol;

- jocul de rol inversat, in care eel in cauzajoaca rolul unei persoane cu care inter­actioneaza in viata reala;

- tehnica oglinzii, care presupune ca subi­ectul sa priveasdi in timp ce alte per­soane joaca scena in care acesta esteimplicat.

Pentru a reduce anxietatea §i a cre§te gradulde implicare in jocul de rol am utilizat lainceputul §edintei un scenariu metaforic .

Scenariul metaforie este 0 tehnica indirec­ta, provocativa, bazata pe mecanismul analo­giei §i proiectiei, ceea ce permite developarea§i con§tientizarea unor probleme ale subiectu­lui.(lolanda Mitrofan, 1997). Scenariilemetaforice structureaza jocul de rol §i iltranspun intr-o zona a imaginarului care nuprezinta pentru subiectulin cauza nici un rise.

Vom prezenta in continuare scenariile uti­lizate:

• CiHatoria. "lmaginati-va ca tocmai v-aliurcat intr-un tren pentru a face 0 calatorie.Fiecare vine dintr-o lume, 0 lume pe carenumai e1 0 cunoa§te §i pe care 0 lasa ih urmapentru a se indrepta spre alta. In tren v-atiintalnit cu totii pentru prima oara, deci nu vacunoa§teti. Pe rand,fiecare dilator i§i va spunepovestea lui. Va descrie lumea din care vine, ceia cu el de acolo §i ce lasa in urma, care suntmotivele pentru care 0 parase§te, cum estelumea spre care se indreapta §i care sunt a§tep­tarile lui in legiHura cu ea. Apoi ne va spune cesimte fata de ceilalti calatori"

• Construetia. "Impreuna yeti construiceva care sa reprezinte grupul vostru. Putetifolosi pentru aceasta orice obiect doriti dinaceasta camera. Regula este ca voi sa realizatiaceasta constructie mra, sa vorbiti intre voi."

Dupa ce membrii g'rupului termina "con­structia", !iderul invita pe unul din membriigrupului sa spuna ce a construit el acolo §i cuma colaborat eu ceilalti din grup.

Page 288: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

292

Dupa aceasta, protagonistul va alege dinconstructie obiectul care ii place cel mai mult§i liderulii va invita sa "tread" in locul obiec­tului respectiv. Trainer-ul va juca rolul uneipersoane care tocmai a ajuns la locul respectiv§i va intra in dialog cu "obiectul" (in fapt,subiectul care I-a ales).

• Magazinul magic. "Imaginti-va ca existaundeva, pe un tan1m magic un magazin cu cal­itati umane. Puteti gasi aici orice calitateumana doriti §i puteti cere cat vreti, deoarecenu exista preturi. Daca doriti, puteti Hlsa inschimbul celor cerute aHit dit doriti din ceaveti voi in surplus, sau lucruri de care nu maiaveti nevoie §i va deranjeaza. Exista 0 singuraproblema: fiind pe un tan1m magic, magazinulnu este accesibil decat personajelor din basme.Fiecare din voi, va trebui sa aleaga un personajdintr-o poveste, care sa vina la magazin §i saceara acele calitati pe care Ie doriti."

Trainer-ul, care joaca ralul celui care ges­tioneaza "magazinul magic", va intra in dialogcu personajele, jucate de persoanele respective.In final, fiecare participant spune ce simte §icum gande§te 0 persoana care poseda acelecalitati (Tehnica a fost pre1uata §i adaptatadupa E. Leventon, 1992, p. 101).

• Peisajul. " Incepeti sa va plimbati princamera, in orice directie doriti... Inchipuiti-vaca sunteti elementele unui inceput... Rand perand, fiecare dintre voi va deveni elementulunui peisaj. Atunci cand cineva se hotara§te ceelement al peisajului va fi, i§i va alege un loc,va lua pozitia respectiva §i va a§tepta ... Acumincepe sa bata vantuI. .. Vantul bate prinpeisajul nostru ...

Acum rasare soarele. Deasupra peisajuluinostru straluce§te soarele ... Dintr-o dataincepe sa ploua. Acum ploua peste peisajulnostru ... Ploaia a incetat §i de sub ape aparepamantul. "Peisajul" ia contact cu pamantu1...Sunteti elementele unui peisaj viu, un peisajcare traie§te. Ce se intimpli1 oare cu voi?.."

Fiecare "element" va spune povestea evo­lutiei lui. Liderul grupului incurajeaza ineracti­unea intre "elementele" peisajului.

• Lumea ideaH1. Membrii grupului dese­neaza impreuna, pe 0 singura plan§a, 0 lumeideala, in care §i-ar dori sa traiasca.

Capitolul 10

Protagonistul va intra in rolul unui personajdin acest desen, §i va purta in dialog cu ce1e­1alte "personaje" §i cu trainer-ul.

Tehnici experientiale de grup. Am utilizatdin suportul tehnic al Pogramului dePsihoterapie Experientiale de grup "Aiei §iacum" (I. Mitrofan §i grupul SPER, 1996­1997), acele tehnici care permiteau mani­festarea expresivitatii personale:

• Tehnici de Illcru ell corpul (metaforacorporalil):

- tehniea "seulpturaHl": partieipantilor li secere sa eonstruiasd( cu corpurile lor un grupstatuar. Pentru aceasta, unul din mebrii grupu­lui va fi baza statuii, eeilalti urmand sa i sealature, adoptand arice pozitie dorese. Partie i­pantii nu trebuie sa vorbeasca intre ei. 0 partedin membrii grupului vor ramane observatori.Cei eare formeaza grupul statuar, sunt instruitisa se concentreze asupra pozitiei §i starii detensiune a eorpului lor, asupra sentimentelor §igandurilor pe care Ie incearca in acel moment.Analiza se face incepand cu cei care au fostobservatori, dupa care fiecare "parte a statuii"Va spune "povestea" ei, aducand in discutiestare a pe care a experimentat-o in acelemomente;

- in diada: fiecare membru al diadei, perand, va exprima prin postura stare a emotion­ala pe care 0 experimenteaza in acel moment.Celalalt va imita postura partenerului, incer­cand sa simta ceea ce simte partenerul sau.

41 Tehnici de comunicare nonverbaHl:

- in diada: partenerii vor sta fata in fata.Fiecare, pe rand, va incerca sa afle cat maimult despre celalalt, punandu-i intrebari lacare va primi numai raspunsuri nonverbale;

- in cerc: salut nonverbal §i transmitereaunui mesaj nonverbal de ramas-bun.

• Tehnici de familiarizare a participantilormtre ei §i cu spatiul camerei nnde se va derulaprogramul (utilizate in prima §edinta):

- exercitiul numelui: fiecare membru al grupu­lui i§iva spune numele, cum dore§te sa i se spunain grup §icateva lucruri care 11caracterizeaza.

Page 289: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experiential centrat pe psihodrama- Un modul de ~ptimizare a disponibilitatilor pentru contact uman -, 293

Apoi, fiecare va invata numele celor dingrup, cu ajutorul unui obiect care se transmitede la un membru al grupului la altul. Cel careprime§te obiectul, i§i va spune numele;

- familiarizarea cu spaliul camerei.

• Tehnici de ascultare activa (utilizate detraineri):

- parafrazarea: a transpune in propriilecuvinte ceea ce crezi ca tocmai s-a spus, pen­tru a intelege ceea ce vrea sa spuna celalalt §ipentru a-I ajuta sa treaca peste blocaje;

- clarificarea: a pune intrebari pentru a aflahformatii suplimentare in scopul formarii uneiimagini asupra discutiei §i a-I face pe celalat sainteleaga ca e§ti interesat de mesajul sau;

- autodezv~nuirea: a vorbi despre reactiiletale, a-ti face cunoscute gandurile §i senti­mentele tale rara sa dai impresia ca judeci,oferind celeilalte persoane posibilitatea sa inte­leaga efeetul comunidirii sale. In felul aeestaceIalalt poate corecta erorile §ipoate afla un noupunet de vedere asupra problemei in discutie.

• Tehnica audio-vizuala constituie unul dinelementele-cheie al derularii acestui program.Suportul audio-vizual a constat dintr-un unaparat de filmat, un videorecorder §i un aparatTV. Prin intermediul acestei tehnici amurmarit:

- oferirea posibilitatii membrilor grupuluide a-§i analiza §i, in functie de situatie, eorec­ta diferite aspecte ale manifestarilor lor com­portamenta1e;

- feedback pentru grup §i pentru lideriprivind evolutia membrilor grupuIui;

- posbilitatea ca aeest program sa fie super­vizat de catre coordonatorul §tiintific;

- utilizarea materialului filmat pentru eva­luarea finala a programului.

3.5.2. Desfa~urarea programului

Programul s-a derulat timp de 12 sap­tamani, cu frecventa de 0 §edinta pe sap­tam ana. Durata unei §edinte a fost de 90 deminute. Locul de desra§urare al programului afost 0 camera amenajata special in acest sens,

fiind utilata cu accesoriile necesare (suponaudio-vizual, scaune). Conform procedurii delucru in grup, am luerat in echipa (terapeut­coterapeut, impreuna cu psiholog Diana Vasi­le, coordonati de prof. dr. Iolanda Mitrofan).

Instrumentele de evaluare, respectiv Inven­tarul de Personalitate California §i Chesti­onarul de empatie emotionalil Mehrabian-Ep­stein, au fost aplicate la inceputul §i la sfar§itulProgramului de optimizare. In plus, la §edintafinala am aplicat fi§a de autoevaluare. Materi­alul filmat a fost analizat si utilizat ca baza pen­tru coreqiile formatiye ale psihoterapeutilor, incadrul sedintelor de supervizare. Mentionam catehnicile utilizate au fost in prealabil aplicate §ipsihoterapeutilor, in grupul formativ, de catresupervizor. Programul s-a desIa§urat astfel peprincipiul ,,§tafetei" experientiale.

3.6. Dinamica grupului experiential ~ireactia la tehnicile utilizate

Pentru a prezenta modul cum a evoluat gru­pul de 1a prima la ultima §edinta, am prelucratmaterialul filmat in timpul §edintelor de op­timizare. In acest sens, am considerat operativao prezentare globala a dinamicii grupului, caresa contina principalele coordonate ale moduluicum s-au integrat subiectii in grupul de opti­mizare §i reactiiile lor la tehnicile utilizate,

Criteriile dupa care am sistematizat materi-a]u] filmat, sunt urmatoarele:

- atmosfera in grup;- nive] de participare al subieqilor:- manifestarea initiati\elor:- disponibilitatea de a oferi supon emo1ional;- coeziunea grupului:- reaqia ]a tehnicile utilizate.

Am exclus din aceasta prezentare reactiasubieqilor 1a tehnica audio-vizuala, pe care 0yom trata separat.

De asemenea, in acest subcapitol yom pre­zenta doar reaqiile subiectilor fata de tehnicain sine, urmand ca modul efectiv de lucru cutehnicile utilizate sa fie abordat intr-un subca­

pitol ulteriorIn linii generale, pot fi delimitate trei mo­

mente importante ill evolutia grupului experi­mental, pe care Ie-am denumit: de tatonare, deacomodare §i de cre§tere.

Page 290: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

294

Faza I (de tatonare)

Aceasta prima faza cuprinde §edintele deinceput (1-3).

Atmosfera din grupul experimental a fastuna "J:ncarcaHi", caracterizata de u§oara anxi­etate §i a "prezenta afectiva" redusa din parteasubiectilor. Cel putin in primele doua §edinte,a fast nevoie de omobilizare a resurse10r desuport afectiv ale liderilor pentru a crea 0atmosfera "caIda".

Nivelul de participare la activitatea dincadrul §edintelor a fast relativ sdizut, fiecareparticipant incercand sa-§i indeplineasca"sarcina" cat mai repede, lara un aport perso­nal. La intrebari se raspundea, de obicei, scurt§i rara comentarii.

Initiativa era preluata Cll intarziere, uneoriaparand momente de H'icere oarecum jenanti'ipe care trebuia sa Ie intrerupem, preluand noidiscutia.

De§i familiarizarea intre participante* aevoluat treptat, am observat manifestarearezistentei la autodezval uire, aceasta fiindsuper£lciala in cele mai multe cawri.

Nu se poate discuta de 0 coeziune a grupu­lui in aceasta prima faza, acest aspect £lindcompensat ins a prin acceptarea declarata aideii ca lucrand impreuna putem ca§tiga toti.Astfel, de la inceput am sesizat 0 "bunavointa"oarecum "de fatada", dar care, exprima infond disponibilitatea de a lucra in grup.

Reactia subiectilor la tehnici a purtatamprenta unui anumit conformism, de un de §io spontaneitate redusa §i blocaje in comuni­care. Am observat "activarea" puternica a"rolului de §colar", adica cineva care trebuiesa asculte §isa invete. Intrarea in rol se Iacea cuun anum it grad de dificultate, iar expresivitateaera redusa la majoritatea participantelor. S-aputut constata ca centrarea pe experientaimediata se lacea cu greutate, existand la mem­brele grupului tendinta de a vorbi despre expe­riente trecute sau despre experientele altorpersoane. Trebuie remarcat ca un rol deosebitde important in depa§irea acestei situatii I-auavut acei subiecti care au manifestat 0 inhibitiemai redusa §i 0 mai mare disponibilitate de a-§icomunica tdirile, constituind adevarate"resurse" pentru grup.

Capitolul 10

Incepand cu §edinta a treia, odata eu adan­cirea familiarizarii intre participante, stare aafectiva a grupului a inceput sa capete valentepozitive. Autodezvaluirile au Iacut ca £lecare sacon§tientizeze faptul ca celelalte au "proble­me" asemanatoare §i s-a creat prin aceasta unprim nivel al intimitatii grupului. S-a pututintari astfel un sentiment de securitatein grup,ce a influentat cre§terea initiativei in comuni­care §i 0 mai buna implicare in jocul de ro1. Caurmare, au aparut primele con§tientizari illlegatura cu trairile experientiale.

Faza II (de acomodare)

Aceasta faza, ce cuprinde §edintele 4-6, estecaracterizata de manifestarea unor fenomene"paradoxale", cel putin la prima vedere.

Pe de 0 parte, a ereseut nivelul de partici­pare al membrelor grupului, comunicarea sin­cera inlocuind treptat "bunavointa de fatada".Pe acest fundal, s-a ajuns la 0 "egalizare" aprestatiilor membrelor grupului. Cele care inprima faza au manifestat retineri, au devenitmai dezinvolte, mai deschise la autoexplorare§i autodestainuire, ceea ce a dus la scadereaputernica a anxietatii de relatie. Din parteaunor subiecti s-a manifestat receptivitate pen­tru problemele altora §i dorinta de a oferi su­port afectiv.

Pe de alta parte, pe acest fond al deschiderii§i autodestainuirii, a inceput sa se manifeste unfenomen de "auto delimitare " , exprimat prininfruntari de intensitate mica §i medie, care auprovocat in anumite momentente 0 atmosferaincordata, tensionata.

Credem ca acesta este un fenomen "para­doxal" doar la prima vedere. In esenta, este unfen omen normal, atata vreme cat urmeazadupa 0 perioada in care autodezvli1uirile aufacut sa fie con§tientizate 0 multitudine deaspecte comune. Este posibil ca acest lucru sa £lcreat 0 senzatie de "dizolvare" a propriei iden­titati 'in uniformitatea grupului §i care, maideparte, a provocat 0 faza de "repliere".Aceasta s-a manifestat in planul discutiilorprintr-o tendinla de a-§i afirma puternic ­propriile opinii, dublata de 0 toleranta "decompromis" fata de pozitiile celorlalte partie i­pante. In aceste condi1ii, unele membre alegrupului au suferit u:~oare frustrari.

* Mentionam ca acest grup a fost format din 10 pal1icipante, de sex feminin (N.A.).

Page 291: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experiential centrat pe psihodrama. Un modul de optimizare a disponibilitatilor pentru contact uman • 295

Luat In ansamblul sau, aces! fenomen s-asoldat cu di§tiguri in planul evolutiei grupului.Astfel, s-a produs 0 dinamizare a vietii de grup,a crescut spontaneitatea in exprimare §i maiales autenticitatea participarii. Am constatat 0mai mare responsabilitate in abordarea proble­me10r discutate, un interes crescut pentru teh­nici §i 0 preocupare pentru ca§tigurile pe careIe puteau obtine. Spre sfar§itu1 acestei faze, su­bieqii au con§tientizat responsabilitatea ce Ierevine pentru ceea ce se intampHlln grup, ceeace a dus 1a 0 cre~tere a coeziunii grupului.

Consideram ca, din punctul de vedere alliderului de grup, aceasta a fost perioada ceamai solicitanUi, deoarece acceptarea §i va­lorizarea fiecarui membru al grupului trebuiausa fie in echilibru cu respingerea "propune­rilor" de "coalizare" venite din parte a lor. S-amanifestat 0 putemicil tendinta de a cauta 0"inti'irire" din partea trainer-ilor in 1egaturacu proprii1e opinii.

Dupa §edinta 6, 0 participanta a renuntat samai vina 1aintalniri.

Faza III (de cre§tere)

Este faza In care am Inregistrat 0 cre§terecontinua in privinta ca§tigurilor pentru grup §ipentru fiecare subiect in parte.

Atmosfera in grup a devenit din ce In ce maidestinsa, propice pentru manifestarea auten­ticitalii, spontaneitalii §i punerii In va10are aca1iti'iti10rparticipantelor. Receptivitatea pen­tru probleme1e ce10rlalte, disponibilitatea de aoferi solulii §i suport afectiv, sunt aspecteledominante ale activitatii grupului. In acesteconditii, putem afirma cil grupul a inceput sase manifeste ca 0 unitate, de multe ori rolullideri10r fiind preluat de participante.

"Distanla emotionaHi" dintre participante ascazut in funqie de cat era dispusa fiecare sarenunle la "spaliul" sau.

Un salt calitativ I-am inregistrat In aportulpersonal 1a repertoriul jocului de rol. Dintreaspectele ce1e mai importante, notam: 0 ex­presivitate nuantata, empatizare ell personajul,note de creativitate personala, placerea jocului.Membrii grupului au inceput sa colaboreze"spontan" atunci cand aparea 0 problema derezolvat, Iacand de multe ori dovada unui nivelridicat de intelegere a celuilalt.

Inversarea de rol a produs cele mai multecon§tientizari, precum §i exersarea eapaeitati­lor empatice, lucru ce s-a repercutat In relati­ile dintre subiecli. Am constatat la participanteo mare u§urinla de a vorbi despre sine, 0disponibilitate de se "oferi" grupului, pe fon­dul unei increderi in celelalte. Anxietatea derelalie s-a redus mult, dar situatia a fostvalorificata In mod diferit de participante, 0mica parte dintre e1e mullumindu-se, uneori,cu rolul de "observator".

3.7. Evolutii individuale

Vom prezenta in continuare evo1ulii1eindi­viduale a doi din subieclii care au participat laexperiment. Cazurile lor sunt edificatoare pen­tru modalitatea in care, doi subiecli aflali lainceputul programu1ui pe trepte diferite aledezvoltarii capacitali10r vizate de noi, au avutde ca§tigat impreuna. De asemenea, sunt 0exemp1ificare a modu1ui cum a fost valorificatatehnica jocului de ro1.

Cazul 1 - Subiectul Alice

Motivatia pentru care acest subiect a doritsa participe la acest program a fost: "cre§tereaincrederii in sine, optimizarea capacitalilor decomunicare, sa ma cunosc mai bine".

In prima parte a programu1ui a Iacut impre­sia unei fiinle "fragile", manifestand anxietate,1ipsa iniliativei in comunicare, spontaneitateredusa, participare redusa la activitalilegrupu1ui §i 0 tendinta marcata de a evita auto­dezva1uirea. Cu to ate acestea, pe parcursulprogramului, s-a implicat din ce in ce mairesponsabil in jocul de rol, ceea ce a permisdeveloparea §i con§tientizarea de catre subiecta unor probleme cu care sa confrunta.

Prezentam in continuare, un fragment dinjocul de To1a1 subiectului, fragment care evi­denliaza functia psihodiagnostica a acesteitehnici. Subiectul a trebuit sa aleaga un per­sonaj din basme pentru a-I reprezenta la un"magazin magic" un de se puteau gasi toatecalitatile umane, dar unde oamenii obi§nuilinu au acces (prin T am notat intervenliiletrainer-u1ui).

Alice: Eu sunt un gnom ... un spiridu§, un felde vrajitor ...Unuia carnia Ii place mai mult satraiasca 1ntr-o lume fantastica.

j

Ii

I

I

I'j1

Page 292: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

296

Nu presupune ca el ar face ceva ... leacuri,vrajitorii, ci mai mult faptul ca-§i inchipuiefoarte multe lucruri §i nu intodeauna core­spund cu realitatea. Avand 0 statura mica, demnIte ori nu este Iuat in serios ...

T: Ce simte el atunci cand nu este luat inserios?

Alice: Simte ... §i chiar se resimte foarte pu­ternic §i chiar riibufne§te!

T: Rabufne§te ...Alice: Rabufne§te, are accese de furie §i, la

randullui, ii suparii pe ceilalti. Dar acest lucruse intiimpa §i din cauza ca are 0 doza prea marede naivitate ... cum v-am spus, vrea sa traiascaintr-o lume deosebitiL.i-ar trebui mai multrealism, sa poaHi vedea lucrurile a§a cum sunt.~i mai este foarte inchis in el §i foarte anxios §isuperstitios. }i fiind tot timpulinchis in el, i se'inUimpla uneori sa aiM unele rabufniri.

T: Ce dore§ti pentru Alice de la acest ma­gazin magic?

Alice: Cred ca deja v-am spus (aiei subiectulcon~tientizeaza identifiearea eu personajuljucat). Mai multii:stapanire de sine, dar totodaUicred e-a§ vrea §i0 capacitate de a se bucura maiintens. Pentru ca, de la un timp s-ar parea caentuziasmul ei este de suprafata, ea ar vrea sa sebucure dar nu reu§e§te... In sehimb a§vrea sa lasdin nelini§te, din anxietate ... las jumatate dinnelini§te. Mi se pare importanta §i nelini§tea, easa poli sa ere§ti trebuie sa fi un pic nemullumit.Mai mult realism a§ vrea, sa nu mai fie a§a'inchisa in ea §i... ehiar un pic ascunsa, a§ vrea safie mai deschisa §imai hotanlta pe ea.

T: Inleleg ca pe Alice 0 nemultume§te fap-tul ea este ascunsa in ea.

Alice: Da, intr-o oarecare masuriL ..T: Ce pierde ea atunei?Alice: Faptul ca nu este luata 'in serios §i nu

este luata in considerare a§a cum ar vrea.T: Deci, asta este din cauza ei, pentru ca

este'inchisa?

Alice: Da, §i pentru ca este a§a de anxioasa §ivrea tot timpul ca lucrurile sa iasa intr-un anu­me fel, sa iasa bine ... §iatunei 'ii este teama de ees-ar putea 'intampla daea ar fi, deci, desehisa ...

Pe "ecranul" jocului de rol apare proiec­taUi., eu destula c1aritate, imagine a despresine a subiectului. Subieetul apare ca 0 per­soana careia ii place sa traiasca intr-o lume a

Capitolul 10

imaginatiei, lucru ce poate fi asimilat dorinteide a evada din lumea reala, care probabil, nu-iaduce mari satisfactii. Aeest lueru se confirmamai departe, Alice identificiindu-se cu ungnom: 0 fiinla care intr-o lume fantastic a poatefi un fel de vriijitor, dar fiind mica, ascunsa,poate fi usor neluatata 'in seama in lumea reala.In conse~inta, ea nu va fi luata 'in serios a§acum ar vrea. Acest lucru 0 face uneori sa"rabufneasca", sa aiba accese de furie, ceea ceproduce suparare celor din jur, care, in conti­nuare, nu 0 iau in considerare. Subiectuleon§tientizeazii ca pentru a intrerupe acest"cere vicios", are nevoie de mai mult "rea­lism", de 0 "ie§ire" din ea insa§i, pentru ascapa de anxietate §i a preveni "rabufnirile".

Intr-un alt scenariu metaforic, Alice a tre­cut "la actiune", fiind stimulata de grup sa iasadin "universul" propriu §i sa se faca luata inseama. Redam in continuare un fragment din§edinla, elocvent pentru calitatea jocului de rolde a se "mula", prin variantele sale, pe situ­alia-problema §i, mai ales, pentru modul cumsunt valorificate funqiile sale.

In scenariul "Peisajul", Alice a ales sa fie 0"ciupercula, foarte aproape de pamant". La unmoment dat , ea i§i dore§te in jur alte "ciuper­cule", dar cu care nu reu§e§te sa comunice.Celelalte "ciupercule" sunt subiectii Irina §iAna, care s-au oferit voluntar.

Ana: ...Niciodata nu ne-ai spus nimie. Noiam aflat cum te cheama, dar mai mult nu amaflat despre tine. Ili place sa fii singura?

Alice: (zambe§te) Nu ..Ana: ~i de ce nu ne spui nimie?Alice: Nu §tiu...probabil ca nu am curaj.Ana: La ce-li trebuie curajul?Alice: Mi-e teama ca nu ... ca nu 0 sa fiu

luata a§a cum sant.Ana: Cum e§ti tu? Cum suntem noi ca ciu­

percule §i cum e§ti tu ca eiupercula?Alice: Tocmai, ca eu nu am curaj, fala de

VOl, §l. ..

Ana: De unde §ti ca noi avem curaj?Alice: (zambe§te) Nu §tiu, a§a mi se pare mie

ca voi sunteli mai puternice §imai sigure pe voi.Ana: }i mie mi se pare ca tu qti puternica!Irina: Da, e§ti puternica! Ai vorbit cu noi!

Pan a acum n-ai mcut-o! Te 'inlelegem §i teacceptam a§a cum e§ti!

Page 293: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experiential centrat pe psihodrama- Un modul de ~Ptimizare a disponibilitatilor pentru contact uman -, 297

Alice: ... (tace ~izambe~te)T: Acum spune-Ie tu ceva!Alice: A§ vrea sa ma ascultati mai mult!

Oar, probabil ca ar trebui sa vorbesc §i eu maimult. Problema este ca nu sunt ascultata atunci

dind vreau sa spun ceva ~i ca..., deci, ca nusunt aseultata eu adevarat.

Mai departe, Irina propune sa joace rolulunei "ciupercute" care nu 0 intelege pe "ciu­percuta" Alice. Propunerea este acceptata.

T: Ea este 0 ciupercuta care te ignora, carespune ca problemele tale nu sunt serioase.Spune-i ce crezi tu ca ar trebui sa-i spui unei2c,emenea ciuperci!

Alice: pai, ... hm ... (se uita in jos §i are 0voce scazuta) §i problemele mele sunt la fel deserioase ca ale tale din moment ce eu mi Ie pun~i mie imi provoaca stari destul de nepUkute.Pentru mine sunt probleme! (se uita la cealalta)

Irina: (indiferenta) Sunt probleme minore,pentru ca tu e~ti mica. Eu am probleme multmai mari, ce-mi pasa mie de problemele tale?

Alice: (rade incurcata §i se uita la trainer)T: Raspunde-i! A§a este?Alice: (prive§te in jos) Nu, deci.. ..din

moment...deci, cred ca exista probleme ~iatat,nu probleme mici §i probleme mari ... (tace)

T: Argumenteaza!Alice: (tace §i zambe§te incurcaHl)Irina: (u§or iritata) Ce, crezi ca eu nu am

probleme?Alice: Ba da ... , deci, eu cred ca §i tu ai pro­

bleme ...§i toate celelalte au probleme!Irina: ~i eu cred ca tu ai probleme!Alice: (uimita) Cum, crezi ...? Pai, spuneai

ca nu conteaza...

Irina: N -ai probleme mari, dar cred ca aiprobleme intradevar. Crezi ca nu-mi dauseama ca §i tu ai probleme? Dar §i eu am pro­blemele mele!

Alice: (zambe§te intelegator) A! A§a!...Da ...

Subiectul a con~tientizat ca pentru a fi luatIn serios, mai intai trebuie sa "rupi tacerea",~i important a faptului de a recunoa~te ca ~i ce­Ialalt poate avea propiile probleme ~i ca, sepoate simti la randul sau ignorat.

In continuare, grupul a fost interesat sa-iofere subiectului Alice cateva strategii pentru ase face ascultata. Subiectul Ana propuneschimbarea rolurilor: Alice sa fie "ciuperca"neintelegatoare §i ea, Ana, sa joace rolului luiAlice. Propunerea este acceptata.

Alice:Problema ta nu ma mtereseaZll!Lasa-ma

pe mine in pace! Eu §tiu care sunt adevarateleprobleme ... §i... §i problemele tale sunt proble­me de copil de cinci ani!

Ana: Bine, in primul rand eu am douazecide ani §i eu cred ca lucrurile pe care Ie simt cafiind probleme, chiar daca percepute din exte­rior, de tine §i de ceilalti, nu sunt...

Alice: (0 intrerupe ironic) Fugi de-aici!(rade)

Ana: Bine, dar eu ma simt foarte rau dindimi spui lucrurile astea ...

Alice: (ironic) Nu ma-nnebuni!Ana: (u§or iritata) Bine, chiar nu vrei sa te

pui in situatia mea §i sa ...Alice: (0 intrerupe) Hai sa fim serio§i!

(zambe§te)Ana: Bine, eu cred ca tu §ti sa tai orice fel de

comunicare, cred ca e§ti 0 ciupercuta care nuse considera prietena cu mine. Din momentulin care refuzi ...

Alice: (catre lider) Nu §tiu...aici cred ca arfiurmat 0 u§a trantita in nas, sau ceva de genulasta!

Ana: (hotarata) Eu a§ veni §i m-a§ agata detine §i pana n-ai sa accepti ca am probleme §in-o sa accepti dialogul §i n-o sa ma accepti pemine, nu 0 sa ma desprind de tine, 0 sa stauagatata!

Alice: ... (tace §i zambe§te)T: (catre subiectul Ana) Spune-i ce simti in

momentul asta! Tot ce simti fata de ea!Ana: ...Foarte trista ca nu poti sa ma-ntele­

gi §i foarte furioasa ca ma refuzi. Cred c-aiputea, dar nu vrei sa ma-ntelegi! ~i nu intelegce te-ar costa daca ai incerca!

Alice: ... (tace incurcata)

Ana: ~i daca ai lasa u§ile netrantite, c~ s-arintampla?

Alice: ... (tace)T: (catre Alice) Raspunde-i!

Page 294: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

298

Alice: De ce sa-mi pierd eu timpul cu pro­blemele tale?

Ana: Dar asta e un timp pierdut?! Chiar nu­ti pasa?

Alice: ... (tace incurcata)Ana: Bine, am sa vin odata dnd mananci,

pentru ca atunci oricum 11 pierzi, ori, §tiu eu,dnd ai sa stai, cand ai sa vrei sa stai. Spune-mio zi cand vrei sa pierzi timpul §i am sa vin eu!

Alice: (prive§te in jos §i zambe§te) Bine!T: Ai s-o accepti §i ai sa-i asculti problema?Alice: 0 sa-ncerc!Aceasta "lectie" de perseverenta a surprins­

o pe Alice, care era obi§nuita sa renunte u§or,dupa primul refuz. Dovada este §i faptul ca,pus a in fata insistentelor se bloca, ne§tiindcum ar fi reaclionat "ciuperca" neinlelega­toare intr-o asemenea situatie.

Nu acela§i lucru se poate spune desprestrategia urmiHoare, propusa de subiectul Mo­na, in aceasta situatie subiectul Alice dand im­presia ca-§i cunoa§te foarte bine "rolul".

Mona (cu voce de copil suparat): Vai, am 0problema! Poti sa ma ajuti §i pe mine?

Alice: (autoritar) Ce problema, dom'le !Tu, problema?

Mona: Am 0 problema ... imi vine saplang ... §i cred ca dadl nu ma ajuti ...

Alice: (0 intrerupe, iritata) Ce-i cu com­portamentul asta infantil?

Mona: Pai, nu sunt §i eu un copil ca toticopiii?

Alice: Da! Tocmai ca e§ti un copil! §i tu ceprobleme sa ai? E§ti un cocolo§it! (rade)

Mona: Da, da, sunt! Dar §i eu am proble­ma mea, §i uite, am venit la tine! Sunt neaju­torat §i trebuie sa ma ajute §i pe mine cineva.Sunt un copil, da ...trebuie sa mai cresc ... Darsunt neajutorat, §i trebuie sa ma ajute §i pemine cineva, caci nu pot singur!

Alice: Da, dar eu n-am timp de tine, inte­legi? N-am timp!

Mona: Pai, poti sa ma asculti §i daca n-aitimp!

Allce: (surprinsa) Cum?Mona: Ce faci tu acum, de exemplu?Alice: Sunt ocupata! Am foarte multe pe

cap ... probleme adevarate, nu a§a...Mona: Treburi? Ai treburi?Alice: Da, da ,da! (dde) Tot timpul am tre­

buri!

Capitolul 10

Mona: ~i tu dind ai treburi, trebuie savorbe§ti?

Alice: (serioasa) Nu, dar trebuie sa fiu con-centrata pe munca mea!

Mona: La toate treburile?Alice: (nesigura) Da ...Mona: Bine, atunci ma la§i §i pe mine sa

stau Hinga tine, sa vad cum faci treburile?Alice: (un pic nehotan'ita) Da, te las ...Mona: Ca poate ... daca vad eu a§a cum faci

tu treburile, ma gandesc §i eu la ceva pentrutine, nu? }i pot sa stau tot timpullanga tine,dnd faci treburile?

Alice: (oarecum ;dezarmata") Da.Mona: Bine, mie-mi place sa stau langa

tine cand faci treburile!

Alice: ~i mie!(rade)Mona: Bine. Atunci, daca mai zic §ieu cate

ceva, in timpul treburilor, te superi?Alice: Nu, deloc.Mona: Pai, atunci n-o sa mai plang!

Subiectul Alice a afirmat ca a utilizat, deja,aceasta strategie "afectiva " , dar, probabil canu a incercat destul.

In aceasta secventa de protocol, tehnicapsihodramatica i§i demonstreaza, prin celedoua variante: jocul de rol direct §i jocul de rolinversat, calitatile de:

- metoda psihodiagnostica (prin informati­ile pe care subiectul Alice le-a furnizat despredificultiltile sale de a se face ascultat);

- modalitate de instruire (prin "strategiile"pe care ceilalti subieqi i Ie-au propus);

- modalitate de antrenament (jucandu-se"pe sine" in situatii pe care pana atunci Ierefuzase, subiectul a con§tientizat cat deimportant este sa ai curajul sa vorbe§ti atuncicand vrei sa fi ascultat §i, deasemenea, saaccepti ca §i celalalt poate avea probleme §i sepoate simti ignorat).

La evaluarea final a, subiectul Alice a afir­mat ca, la inceput, ascultand-i pe ceilalli cumspun atatea despre ei, ,l1u-§iputea imagina capoate fi §i ea in stare sa 0 faca. Dupa ce areu§it, a simtit ca pleaca de la §edinte cu unsentiment de u§urare. De asemenea, a confir­mat efectele acestui program in afara grupului.Apreciaza ca a d§tigat "in domeniul cunoa§­terii de sine §i al sigurantei de sine in cadrulunui grup, in exprimarea imaginativa".

Page 295: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experienjial centra! pe psihodrama- Un modul de optimizare a disponibilitajilor pentru contact uman - 299

De remarcat, ca intr-o §edinta ulterioara s-aoferit pentm prima data voluntar, "jucand"impreuna cu un alt subiect, "problema" uneimembre a gmpului, care a ~preciat ca Alice"s-a descurcat bine".

Cazul 2: suhiectul Irina

A dorit sa faca parte din gmpul de opti­mizare "pentm a §ti §i, mai precis, a invata sama relationez mai bine cu persoanele cu carevin in contact. Sa inteleg mai bine comporta­mentul oamenilor, ceea ce se ascunde inspatele vorbelor, a afirmatiilor §i negatiilor lor,sa pot comunica mai bine, mai u§or, sa inteleg§i sa accept comportamentul persoanelor cul,are ma relationez".

Spre deosebire de subiectul Alice, subiectulIrina a prezentat de la inceputul programuluiun bun nivel al participarii la §edinte, 0 bunatoleranta fat!:'ide celelalte §i spirit de cooperarecu terapeutii. Dotata cu 0 buna expresivitate,intra u§or in jocul de rol, in care se implicaprofund (de altfel, dupa testarea initiala, aobtinut eel mai ridieat scor la empatieemotionala).

Dificu1tatea acestui subiect consta intr-oemotivitate accentuata, care 0 facea, de muIteori, sa nu=~i gaseasca cuvintele (se bloca, seinro§ea la fata).

Prezentam un fragment dintr-un protocol cuvaloare psihodiagnostica pentm acest subiect(tehnica "magazinul magic", imbogatita deautor)

T: Cine e§ti tu?Irina: Alba-ca-zapada.T: Ce ne poti spune despre tine, Alba-ca­

zapada?Irina: Sunt 0 persoana foarte buna, imi plae

fiintele fragile, mici ... (face 0 pauza mai lunga)T: A§a...Irina: Am treeut prin ni§te perioade foarte

grele, am copilarit cu mama vitrega, dar prinbunatate §i prin incredere, vointa, am reu§it satrec peste aceste perioade vitrege ...

T: De ce ai acceptat sa 0 reprezinti peIrina?

Irina: Penru ca §i ea e la fel ea mine ... Areincredere in oameni, vrea sa se damiasca lor,sa ajute.

T: Ce dore§ti pentm ea?Irina: Uneori e cam serioasa §i nu are umor

(zambe§te). A§ vrea sa iau putin umor. Inacela§i timp, e putin nervoasa... a§a, cand nu-iconvine ei ceva ... e cam irascibila. A§ vrea sadau nervozitatea aceasta in schimbul umoru­

lui... ~ vrea sa dau ~i timiditatea in schimb.Nu §tiu insa, daca pot s-o dau toata odata...(tace)

T: In schimbul ei ce dore§ti?Irina: Putin curaj.Se poate observa cil subiectul Irina, este pe

deplin con§tient de calitatile §i de defectelesale, pe primul plan, in acest caz, trecand valo­rificarea acestor calitati.

Capacitatea de a se transpune in "pielea"personajului, u~urinta de a schimba "perspecti­va" , iese in evidenta in urmatoml fragment, incare jocul de rol devine modalitate de antrena­ment. Secventa face parte din scenariulmetaforic "Peisajul", in care subiectul Irina aales sa fie a margareta.

Irina: ...Am fost 0 margareta. 0 margaretaintr-un camp de flori ...

T: Inteleg ca in juml tau erau flori.Irina: Da; dar nu ma inconjurau ...in juml

meu era pamant §i apoi, dupa aceea erau flori.Eu eram solitara, singura.

T: Erai 0 floare solitara?

Irina: Da ... Si atunci cand a inceput sa batavantul, am mceput sa ma inc1in, dar am simtitca rezist. Fiind solitara, am §tiut sa fiu mai \1­guroasa decat celelalte, care se sustin una pealta ...§i-am putut sa rezist.

T: Inteleg ca a fost un avantaj ca ai crescutsingura.

Irina: (nesigura) Da ... ~i apoi a \enit ploa­ia. Sim!eam ca petale1e mele se strang sa maprotejeze de ploaie.

T: Sa te protejeze de ploaie?Irina: Da! Era rece ploaia §i trebuia sa ma

acopar. .. (aluzie simbo1ica la relatia cu mamavitrega - ploaia ca simbol matern). Dar atuncidnd a apamt soarele (zambe§te) mi s-au des­chis peta1ele §i mi-am indreptat privirea sprecer ... vroiam sa vina cat mai mult soare ... Atuncidnd pamantul a ie§it de sub ape, era a sem:atiede bine, eram mai bine infipta in pamant.

T: Inteleg cil ai crescut singura, solitara fatade celelalte. li-ai dorit vreodata apropierea lor?

Irina: (zambe§te) Da, normal! Simteamsinguratatea!

Page 296: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

300

T: Ce simte 0 margareta singura intr-uncamp deschis?

Irina: Se gande§te cum a ajuns acolo, sa fiesingura? Din ce cauza celelate flori, surorile ei, erau impreuna §i ea era singura?

T: Vino putin aici, in centru, §i fii margare­tal (subiectul se ridica §i vine in centrulcamerei) Spune-mi ce-i in jurul tau!

Irina: Sunt celelalte flori, dar nu sunt langamine!

T: Sunt departe?Irina: ... (tace)T: Cat de departe sunt?Irina: Am impresia ca sunt in mij!oc §i se

face un golin jurul meu!T: Le vezi?Irina: Da, Ie vad.T: Poti sa vorbe§ti cu ele? Te-ar auzi daca

le-ai striga?Irina: Da.

T: Spune-Ie ceva! Striga-le!(vom nota cu Irina A, atunci dind subiectul

se joaea pe sine, §i eu Irina B, cand joaca ralu!celorlalte)

Irina A: Ma vedeti de acolo, de unde sun­teti?

T: Mergi unde sunt ele §i raspunde-ti!(de fiecare data cand schimba rolu!, subiec­

tul schimba §i locul de unde se adreseaza)Irina B: Da, te vedem! Dar e§ti singura,

acolo ... §i tu niei nu vorbe§ti cu noi dadi tu nuvii la noi ...

Irina A: Dar a§ vrea sa vin la voi! Chiar dacasunt eu stapana pe mine, a§a... §i viguroasa...am nevoie sa-mi poarte cineva de grija. (trista)A§ vrea sa vin la voi ... ma primiti?

Irina B: (relaxata) Da, eu muM placere!Dar. .. dar vino tu la noi ... Acolo, in locul acelanu ne place ... Vino tu!

Irina A: (emotionata) Dar am nevoie sa maajutati! Sunt singura §i am intepenit aici inlocul asta! Daca mi-ati da 0 mana de ajutorpoate a§ reu§i sa vin mai repede ...

Irina B: Dar Ia §i tu un efort! Incearca!Vite, noi te yom ajuta, dar noi ne sprijinim unape alta ... Tu, daca zici ea poti sa te sprijini sin­gura, de ee nu poti sa vii?

Irina A: (trista) Daea m-ati vedea ea pe 0prietena, m-ati ajuta ...

(i se umezesc ochii, §i vorbe§te foarte Incet)

Capitolul 10

Dar, probabil ca nu sunt prietena voastra §in-aveti nevoie ...

Irina B: (u§or dojenitor) Ba cred ca suntemprietene, dar tu n-ai fost aceea care sa facaprimul pas! (zambind) Hai ca te-ajuUim! Vreisa vii? Sigur, vrei sa vii?

Irina A: (zambe§te) Da, am nevoie sa fiu cuvoi, sa fiti In jurul meu, sa tIu imprejurulvostru ...

Irina B: Bine, vino!Irina A: (catre terapeut, zambind) Am

ajuns!T: Ai ajuns. Bine! Cum te simti acum?Irina: Bine! (zambe§te) Cu atatea flori pe

langa mine ...T: Cum Ie simti tu acum, pe ele?Irina: Le simt prietene. Apoi ... daca Ie

vedeam de la distanta! Acum Ie simt ']ntr-ade­var, §i ma simt bine!

Cu ocazia acestui joc de rol, s-a produs 0"descarcare" a emotionalitatii" subiectului,acesta invingadu-§i, In mod simbolic, timidi­tatea (efectul cathartic al teh nicii psihodrama­tice). Cu timpul, a manifestat un controlemotional din ce in ce mai bun, feu§ind sa-§ipuna ']n valoare capacitatea de a oferi sprijincelorlalti subiecti (in Cazul I, prezentat maisus, subiectul Irina apare prezent de mai multeori). Consideram, de aceea, di subiectul Irinaa fost a "resursa" pentru ceilalti membrii aigrupului.

La evaluarea tInala, a declarat di in urmaaeestui program "mi-am dat seama ca poteomuniea mai bine §i, ca pot sa ma integrezmai bine §i mai repede in diferite grupuri. Potisa ai ineredere in oameni ca te ']nteleg".Considera ca a ca§tigat experienta in luerul cupersoanele aprapiate.

4. Evaluarea ~i validarea progra­mului de optimizare experiment at

4.1. Rolul tehnicilor audio-vizuale

Primita la inceput eu u§oara anxietate,tehnica audio-vizuala a devenit in scurt timp un"lueru comun" pentru grup, eeea ee a permismanifestarea autentiea a reaqiilor subiectilof.Din punctul de vedere al liderului de grup,suportul audio-vizual a jucat un ral deosebit de

Page 297: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experiential centrat pe psihodrama- Un modul de ~ptimizare a disponibilitatilor pentru contact uman -, 301

important in desIa§urarea acestui experiment.Prezentam in continuare, argumentele caresus1in aceasta afirma1ie:

Rolul tehnicilor audio-vizuale ill supervizare

Faptul ca acest program a fost supervizat§edin1a cu §edinta de catre coordonatorul pro­gramului, ne permite sa afirmam ca amindeplinit 0 conditie esen1iaHipentru grupurileconduse de formatori "in formare". Trebuie saprecizam ill acest context, ca supervizarea nu s-alimitat la vizionarea casetei §i analiza celorintamplate in grup. Aceasta a vizat §i experi­l1lentarea §idiscutarea tehnicilor ce urmau sa fieaplicate, dupa aceea, in grupul experimental.

Prin vizionarea materialului filmat, coor­donatorul programului a avut posibilitatea safie in contact "direct" cu dinamica vietii dingrup §i, dupa caz, sa orienteze atentia trainer­ilor asupra unor aspecte ce trebuiau abordatein §edintele urmihoare. In acest fel, tehnicaaudio-vizuala a permis valorificarea mai efi­cienta a informa1iilor primite de la subieqi §iorganizarea §edin1elor urmatoare in acord cunecesitatile de moment ale membrilor grupu­lui. Tehnica audio-vizuala a fost de natura sa

compenseze experien1a redusa a liderilor §i saofere, in acela§i timp, 0 garantie pentru serio­zitatea acestui program.

Rolul de feedback al tehnicii audio-vizuale

Materialul filmat a fost utilizat ca material

de lucru pentru grupul experiential. Prezenta­rea imaginilor cu subieqii in aqiune, seconstituie ea insa§i intr-o tehnica cu valenteformative. Avem in vedere, aici, rolul de feed­back al observarii "din afara" a propriuluicomportament, cu efecte directe in planulautocunoa§terii §i autoreglilrii comportamen­tale. Materialul filmat a fost prezentat numaipartial in cadrul §edintelor, urmand ca cealaltaparte sa faca obiectul unor intalniri ulterioarecu grupul, avand ca scop intarirea efecteloracestui program de optimizare.

Rolul tehnicii audio-vizuale in evaluareafmaUl a programului

Prin sistematizarea materialului filmat, amputut ob1ine 0 viziune globala asupra evolu1ieigrupului §i, am surprins principalele modificariin interactiunile dintre membrii grupului §i alachizi1iilor realizate de fiecare subiect in parte.Acest lucru a fost posibil prin analiza compar­ativa a §edintelor, in succesiunea lor initiaHLInforma1iile oferite de materialul filmat seconstituie intr-un instrument de evaluare al

acestui program de optimizare.

Un lucru care trebuie men1ionat aici, esteaprecierea pozitiva pe care au Iacut-o subiectii,la finalul acestui experiment, fata de utilizaretehnicii audio-vizuale, con§tientizand rolululacesteia §i cosiderand-o un exemplu al profe­sionalismului cu care au fost trata1i.

4.2. Prelucrarea statistica §i interpretarearezultatelor obtinute la instrumentele psihodi­agnostice

Pentru a ne asigura ca modifidirile sur­prinse de rezu1tatele la C.P.I. se datoreaza pro­cedurii experimentale aplicate §i nu lipsei defiabilitate test1retest a probei, am calculat coe­ficientul de corelatie Bravais-Pearson intrecele doua serii de masuratori (rezu1tatele pot fivazute in Anexa, tabelul nr.l).

Avand in vedere ca la 14 din cele 18 scale

ale C.P.I. am obtinut corelatii statistic semni­ficative, consideram ca putem avea increderein fiabilitatea probei.

Prin ca1cularea notei t de semnifica1ie adiferen1ei intremedii (vezi Anexa, tabelul nr.2) pentru date perechi, am obtinut 0 diferentastatistic semnificativa la trei scale C.P.!.: socia­

bilitate (Sy), prezen1a sociala (Sp) §i eficien1aintelectuala (Ie).

Valoarea negativa a notei t arata ca scoruri­Ie-retest sunt mai mari decat scorurile-test.

Astfel, putem afirma ca exista cre§teri semnifi­cative, in medie, ale scorurilor finale pentruintregul grup, la variabilele Sy, Sp §i Ie.

Page 298: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

302

Sociabilitatea (Sy) este 0 scala ce diferenti­aza oamenii participativi, exteriorizati, socia­bili de cei retra§i, care evita afi§area sociala.Continutul manifest al itemilor sai afirma:

- placerea pentru interaqiuni sociale;

- sentimentul de echilibru §i 'incredere 'insine 'in relatii1e cu ceilalti;

-' interese culturale §i intelectuale;

- toleranta fata de ceilalti, asociata cu stan­darde stricte pentru sine.

Individul sociabil are un comportamentparticipativ, intreprinzator, ingenios, seata§eaza u§or, fluent in gandire §i original.

Prezenta sociala (Sp) contine itemi legatide echilibrul social, verva §i spontaneitateacomportamentului. Ace§ti itemi vizeaza:

- placerea pentru interactiuni sociale;

- 0 incredere bine afirmata;

- spirit deschis;

- atitudini aerisite fata de regulile §i pro­hibitiile sociale, paralel cu accentul pus peindatorire, moderatie, conformism.

Individul cu 0 buna prezenta sociala are uncomportament spontan, imaginativ, neforma­lizat, rapid, cu 0 natura expresiva §i creativa.

Se poate observa, parcurgand continutulaeestor scale, ea ambele contin doua caracte­ristici deosebit de importante pentru disponi­bilitatea relationala, §i anume: pHicerea pentruinteraqiuni sociale §i increderea in sine inrelatii1e cu ceilalti. Aceste doua dimensiuni seconstituie in "preconditii" ale realizarii unuicontact uman, presupunand lipsa anxietatii derelatie §i deschiderea catre celalalt,dublate deincrederea in fortele proprii, ceea ce conferapersoanei sentimentul de echilibru in relatie cualtul.

Spiritul deschis, atitudinile aerisite fata de

Capitolul 10

regulile §i prohibitiile sociale, deseriu 0 per­soana capabila sa-i accepte pe ceilalalti a§acum sunt, cu valorile §i experientele lor §i, deasemenea, denota 0 capacitate de adaptareflexibila §i originala la situatii diverse. Se con­stata de asemenea capacitatea de a se manifes­ta spontan §iin aceea§i masura expresiv, creativ,imaginativ.

Deschiderea catre ceilalti este sustinuta detoleranta §i, de un sentiment al responsabilita­tii, reflectat prin indatorire, standarde strietepentru sine, deci disciplina de sine §i con§tiin­ciozitate.

Eficienta intelectuala (Ie) este 0 scala con­struita pentru a indica interesul pentru valoriintelectuale, opus celui pentru valori practice.Continutul manifest al itemilor se refera laaspecte precum:

- capacitatea de a face fata unor situatii deindeterminare §i ambiguitate;

- sentimentul adecvarii §ieficientei personale;

- interesul pentru activitati de cercetare;

- place rea de a face planuri §i a Ie realiza;

- importanta acordata problemelor intelec­tuale §i de cunoa§tere;

- un comportament, in genere, flexibil.

Indica, deci, gradul de eficienta personala §iintelectuah'lla care a ajune individul.

Mai intai, putem observa ca primul aspect,legat de capacitatea de a face fata unor situatiide indeterminare §i ambiguitate, este in acordeu increderea in sine, cu capacitate a de a seadapta flexibil unor situatii diverse, cu inge­niozitate §i fluenta in gandire, aspecte relevatede primii doi factori, sociabilitatea §i prezentasociaHL In aHa ordine de idei, se poate consi­dera ea a face fata unor situatii indeterminate §iambigui presupune 0 autocunoa§tere adecvata,deci a §ti sa-ti pui in valoare calitatile pentru arezolva cu bine 0 situatie.

Page 299: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experiential centrat pe psihodrama- Un modu! de ~ptimizare a di~ponibmtlitilOr pantru contact uman - 303

Acest Iucru este intarit ~i de sentimentuladecvarii §i eficientei personale, in sensul caacest sentiment descrie 0 persoana care §tie sadecida in ce situatii se po ate implica, a§a incatsa obtina succese. Se poate opta pentru ideeaca aceste doua aspecte, Insotite de incredere insine §i de sentimentul de echilibru, reflectacaracteristica persoanei de a-§i cunoa§te posi­bilitatile §i limitele §i, drept urmare, de a se va­loriza indiferent de situatie. Toate acesteaspecte sustin ideea ca autocunoa§terea a fostsensibil inbunatalita.

Mai departe, incerdim 0 interpretare aaspectelor legate de: interesul pentru cercetare,placerea de a face planuri §i a Ie realiza, impor­tanta acordata problemelor intelectuale §i decunoa§tere. Primul Iucru pe care dorim sa-l evi­dentiem este faptul ca subieqii experimentu1uinostru au filcut deja 0 optiune privind ori­entarea catre valori inte1ectuale, odata cudecizia de a absolvi 0 forma de lnvatami'mtsuperior cu profil socia-uman. In acest sens, neputem sprijini §i pe practica socia1a care ne per­mite sa afirmam ca aceste domenii de activitate

nu sunt recunoscute ca fiind profitabile dinpunct de vedere material. Cu alte cuvinte, vremsa spunem ca subiectii experimentu1ui nostrnerau deja orientati catre va10ri intelectua1e.

Consideram ca acest experiment, prinunele din tehnici1e sale, ( avem in vedere aiciscenariile metaforice), a favorizat deb10careaunor strategii creative, a capacitatii de a plan­ifica, aplica §i verifica anumite strategii rezolu­tive, cu aplicare la relatii1e umane deficitare.De asemenea, aIte tehnici au favorizat strategiide autocunoa§tere, autoeva1uare §i auto­coreqie, ce presupune de fapt, crearea unordisponibilitati de a lucra cu sine §i de a-~irecunoa§te §i rezolva propIiile probleme. Prinumlare, in primul pas, subieqii §i-au recunos­cut §i acceptat prob1eme1e emoliona1e §i derelationare, iar In pasul urmator, prin situatiimetaforice, au lnvatat sa descopere strategii §iresurse propIii In a depa§i obstac01ele psiho­logice respective. Eficienta inte1ectuaHi estecentraUl, mai ales pe deprinderea unor abilitatide rezolvare a prob1emelor psihologice perso­nale §i interpersona1e.

'.

Aceasili presupune, rara indoiala, cre§tereamve1u1uiintelectual. Astfel, programul a favorizatdezvoltarea unor strncturi cognitive rezolutive inplanul prob1emelor psihologice (cunoa§tere,autocunoa§tere §ischimbare). Tehnica bazata peanalogie, expresivitate §i joc de ro1 au condus §i1a0 modificare semnificativa in ceea ce prive§tepattern-urile cognitive de autoevaluare §i intere­valuare (schimbarea gestalt-ului autoperceptiei§ipercePliei sociale).

Ceea ce credem noi ca am surprins prinaceasta cre§tere semnificativa a scorului 1a efi­cienta intelectuala, poate fi §i 0 con§tientizare aposibi1itatilorde a pune in practica expectatiile inlegatura cu viitoru11orprofesional. Sa nu uiilim diprimii ani de facultate sunt ani de cautan, deu§oara confuzie, amplificate de presiunea nega­tiva a starii de indeterminare in ceea ce prive§testatutu1 de specialist in relatii soclo-umane, inspetii a statutului de consilier sau psihoterapeut.Este posibil, ca acest modul de optimizare adisponibilitatilor relationale, sa fi oferit subiectiloro altemativa viabila, in legiitura cu ceea ce sepoate face practic in acest domeniu. Acest Iucru,credemnoi, a fast denatuta sa stimu1eze interesu1pentm activitatea de cercetare, de cunoa§tere.

Adaugam aici §i dorinta exprimata de paric­ipantele 1a acest program de a continua cu unstadiu superior, precum §i interesul de a 1ucraefectiv intr-un asemenea program. Cosideramca un factor ce a contribuit hotarator la acestrezultat, este acel criteriul uti1izat 1a seleqiasubiectilor care se referea 1a interesu1 pentrupregatirea profesiona1a.

Chestionarul de etnpatie emotionaHl (Q,M.E.E.)

Pentru a calcula semnificatia diferentei din­tre medii, in cazul scorurilor obtinute desubiecti1a acest instrument psihodiagnostic,am aplicand proba Wilcoxon, pentru ranguri §idate core1ate (pereehi). Am obtinut 0 diferentaintre medii statistic semnificativa (p < 05).

Variabila pragul de semnificalie-empatieemotionala inseamna, prin urmare, ca scornlfinal a surprins un nive1 superior de activare acapacitatii de substituireemotionala, ce conferao tendinta generala de a fi activat in conditiispecific-e. Aceasta substituire emotionalamasoara relal1a errip~tid.

Page 300: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

304

In tabelul nr. 3 se poate observa modul cums-au repartizat cei noua subiecti, in functie descorul obtinut, in cele cinci categorii specificeacestui chestionar.

Se poate afmna ca s-a obtinut, in medie, peansamblul grupului, 0 imbunatatire semnificati­va, a capacitatii de "transpunere" a eului intr-unmodel obiectiv de comportament uman, prinretrairea starilor, gandurilor §iactiunilor celuilalt

Capitolu! 10

§i, deci, 0 optimizare a capacitatii de a intelegemodul in care celalalt interpreteaza lumea. Acest

aspect, se poate interpreta atat ca 0 optimizare acapacitatii de a prelua §iimparta§i starile afectiveale altora, cat §i a procesului de autocunoa§tere.

Astfel, capacitatea empatica presupune 0continua raportare la ceilalti prin raportare lasine. Ea ofera subiectului bun empatic §ansaunei mai corecte autoevaluari.

TABELeu scorurile obtinute de subiecfi la instrumentele

psihodiagnostice

Variabila Test/SlS2S3S4S5S6S7S8S9

retest Do

testretest364134364738545243404147435266645756

Ls

testretest3Y4/2~3U413/))4~lY3U4147030155554143

Sy

testretest555534434960525740415047496058574755

Sp

testretest505027273950566032433253655950563750

Sa

testretest365333367153676550535361616761675361

Wb

testretest514934273042445221354845373032371428

Re

testretest525536355039343937315856373949432737

So

testretest555747475150455351444955425353511238

Sc

testretest474947474647364535345347353840273234

To

testretest505029314552384334314148433631313138

Gi

testretest434347385550343030345057454248463437

em

testretest514219324751454636373839514642392442

Ac

testretest615247384752435636364345355450363438

Ai

testretest4861383352605856.40285052403850384252

Ie

testretest465033404044424721265558384642444854

Py

testretest504750394359465734475454445744576464

Fx

testretest395056474767675936365667675839535364

Fe

testretest475347506253596753486248535050535950

Empatie

testretest3741308044783277606460589387475359100

Page 301: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupui experiential centrat pe psihodrama- Un modul de ~Ptimizare a disponibilitatilor pentru contact uman -, 305

Prin optimizarea empatlel, se poate sustineca am obtinut §i 0 inbunatatire a capaciHitii decomllnicare, deoarece orice act de comunicare,verbala sall nonverbaIa, dintre parteneri, pre­Sllpune §i 0 comunicare implicita, de tip empa­tic, care sa 0 completeze pe prima.

Fi~a de autoevaluare

Fi§a de evaluare aplicata la sfiir§itul progra­mului de optimizare, ne permite sa facem 0 ie­rarhie a principalilor parametrii, pe care subieqiiexperimentullli i-au perceput ca fiind moditlcati'ill sensul optimizarii.

Grupul: .Data: .

Era de a§teptat ca cel mai mare ca§tig sa fieconsiderat cuno§tintele de psihoterapie experien­tiala, deoarece nivelul de informare al subiectilorin acest domeniu era faarte redus sau absent.

In rest, putem remarca acuratetea autoperce­perii modificarilor Inregistrate de catre subiecti,tati ace§tiparametrii regasindu-se, sau fiind expre­sii, ale aspectelor evidentiate de scalele c.P.!.

Putem afirma ca prin cre§terile semnificativeale scorurilorinregistrate la variabilele Sy, Sp, Ie§i empatie, ipotezele de IllCru au fost confir­mate, aparand modificilri statistic semnificativela scale din prima grupa a profilului c.P.I. (Sy,Sp §i, in plus, Ie) §i a cre§tere semnificativa ascorului vizand capacitatea empaticil.

FI~A DE EVALUARE

Va rugam sa evaluati dectele acestui program de optimizare asupra:1) Dumneavoastra personal (ati ca§tigatjpierdllt cevajati aflat ceva nou despre dvs.\altii)

2) Grupului in ansamblu .

................................... ., .

3) Unor membri ai grupului, care v-au atras atentia .

I\cest program a reu§it .

Acest program nu a reu§it .

Pe viitor ar trebui .

Luand 'in considerare reu§itele §i nereu§itele, nota pe care ati acorda-o este:o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Va rugam sa va autoevaluati, pe 0 scala cu valori de la 0 la 4, in functie de parametrii enume­rati mai jos, in doua momente:

- inainte de inceperea Programullli de optimizare §i- acum, la sfiir§itul lui.

Page 302: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

306 Capitolul 10

INAINTEACUM

1) incredere in sine

0123401234

2) autenticitate

0123401234

3) inhibitie

0123401234

4) autoacceptare

0123401234

5) re1atii interpersona1e

01234012,.,4.)

6) spontaneitate0123401234

7) cunoa§terea ce1orla1ti

0123401234

8) afirmarea propriilor

0123401234

opmn 9) exprimarea propriilor0123401234

emotii 10) autocunoa§tere

0123401234

11) comp1exe de

0123401234inferioritate 12) folosirea imaginatiei

0123401234

13) increderea in cei1a1ti

03401234

14) con§tient de propriu1

0123401234

corp 15) tensiunejnelini§te0123401')34k,

16) bine interior0123401234

17) con§tient de proprii1e

0123401234resurse 18) u§urinta incomunicare

0123401234

19) simtu1 umorului

0123401234

20) cuno§tinte de terapie experientiala

0123401234

4.3. Evaluarea rezultatelor obtinute

Pentru eva1uare, yom apela 1a 0 prezentareglobala a tuturor rezu1tate1or obtinute, uti­lizand in acest sens:

• rezultatele furnizate de instrumentele psi-hodiagnostice aplicate;

• pre1ucrarea materia1ului filmat;• evaluarea programu1ui de catre subieqi.

Deoarece 0 parte din aceste aspecte au fostabordate mai sus, Ie yom relua aici pe scurt,urmand sa insistam asupra unor informatii noi,oferite de subiecti la §edinta de evaluare finala.

In urma prelucrarii datelor obtinute prinaplicarea instrumentelor psihodiagnostice, s-aputut constata 0 cre§tere semnificativa, peansamblu1 grupului experimental, in ceea ceprive§te pHicerea pentru interactiuni sociale,

sentimentu1 de echilibru §i incredere in sine inre1atiile cu cei1a1ti, tolerata pentru ceilalti,capacitatea de a face fata unor situatii de inde­terminare §i ambiguitate, sentimentu1 adecvarii§i eficientei personale, interesul pentru activi­tati de cercetare, pentru prob1eme intelectua1e§i de cunoa§tere, flexibilitatea comportamen­tala, autocunoa§terea, capacitatea de comuni­care, capacitatea empatica.

Materialul obtinut prin fi1marea §edintelorne-a permis sa constatam ca la fina1ul acestuiprogram, subiectii prezentau 0 mai bun acapacitate de a se autoafirma, de a-§i comuni­ca ganduri1e §i sentimente1e, de a oferi suportafectiv, de a coopera cu ceilalti, de a fi spon­tani §i autentici, 0 disponibi1itate de a-iintelege §i accepta pe cei1alti.

Page 303: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Grupul experiential centrat pe psihodrama- Un modul de ~Ptimizare a disponibilitatilor pentru contact uman -, 307

De asemenea, subiectii au manifestat uninteres crescut pentru tehnicile utilizate, pecare Ie abordau creativ, §i dorinta de a se per­fectiona in continuare printr-un asemeneaprogram.

Fi§a de autoevaluare a evidentiat ca§tigurilecon§tientizate de subiecti, ca efecte ale par­ticiparii la acest program. Subiectii considera ca§i-au imbogatit cuno§tintele de psihoterapieexperientiala §i §i-au optimizat: autocunoa§te­rea, anrmarea propriilor opinii, increderea insine, autenticitatea, cunoa§terea celor]alti, fo]o­sirea imaginaliei, con§tientizarea propriilorresurse, u§urinla ill comunicare, autoacceptarea.

Evaluarea acestui program de eatre subiectiiparticipanti s-a racut prin comp1etarea unein§e de evaluare §i prin §edinta de evaluarefinala. Consideram edificatoare in acest sens,continutul celor afirmate de subiecti, pe care i]yom reda in continuare, avand in vederereu§itele §i nereu§itele acestui program, pre­cum §i propuneri pentru un program viitor.

Din punctu] de vedere al studenti]or, acestprogram a reu§it: "sa ne faca sa comunicammai bine, sa intelegem mai bine problemelealtora, sa evaluam problemele in mod obiectiv§i nu critic, personal am con§tientizat uneles]abiciuni pe care am incerct sa Ie rezolv, sa-mistapanesc emotivitatea, sa ma integrez maibine in grupul de prieteni, colegi"; "sa arateasemanarile §i deosebirile dintre noi, sa creezeo solidaritate a grupului, sa existe 0 comuni­care buna de necare data, am ca§tigat 0u§urinla de a ma exprima, prieteni"; "sa sti­muleze creativitatea, cunoa§terea de sine, saofere 0 experienta inedita, exprimarea imagi­natiei"; "sa-mi atinga anumite laturi ale interi­orului meu, racandu-ma sa-mi con§tientizezcalitatile §i defectele, m -am simtit inteleasa decatre ceilalti"; "sa-mi ofere 0 modalitate de avedea lucrurile mai profund, sa renunt la 0parte din frica §i anxietate"; "sa ma faea sa amam multa incredere in mine §i in ceilalti, maimu]ta inte]egere pentru mine ca persoana, sa­mi mentina interesu] pentru domeniul psi­hoterapiei"; "sa ne faea sa ne inte]egem maibine intre noi, sa fim mai deschi§i unii fata dea]tii, sa avem incredere in noi §i in cei]alti";"sa ne atraga atenlia §i mai mult sa ne distruga

anumite idei conform carora omul nu are

prob]eme, 0 atitudine mai deschisa fata deceila]ti, cred ca am ca§tigat 0 mai buna capaci­tate de a observa ce se mtampla §i cu ceila]ti".Toti subiectii au afirmat ca "fiecare dintre noia avut ceva de ca§tigat".

Adaugand la acestea evaluarea pozitiva aprogramu]ui de catre subiectii participanti,consideram ca acest program de optimizare adisponibilitatilor re]ationale §i-a atins obiec­tivul propus.

In conc1uzie, se poate afirma ell tehnicilepsihodramatice, utilizate ca tehnica centrala Inpsihoterapia experientiala de grup, I~i dovedescvalentele formative pentru optimizarea dis­ponibilitatilor de contact uman, ale studentilorIn ~tiinte socio-umane.

4.4. Observatii ~i concluzii practice

Vom prezenta recomandarile practice aleunui asemenea program, pomind atat de ]arezultatele obtinute, cat §i de la cateva obser­yaW, prilejuite de experienta noastra de lucrucu doua gupuri de optimizare.

Prima observatie se refera la faptul ca 0buna parte a studenti]or care i§i doresc sa de­vina speciali§ti in domeniu] relatiior amane, auo imagine nerealista a persoanei care poate sapractice aceasta profesiune. Se poate vorbichiar, de un "mit a] psihoterapeutu]ui perfect".Cu aIte cuvinte, ei i§i inchipuie ea psihoterape­utul este 0 persoana care nu a avut niciodataprobleme de autocunoa§tere, de relationare, deineredere in sine etc. §i, mai mult dedit aUit, arposeda ni§te calitati "deosebite", pe care stu­dentii in cauza nu prea §tiau sa ]e defineasea,dar care ar face din aee§tia ni§te superdotati. Inconsecinta, a§a cum au afirmat in cadrul §edin­telor de optimizare, studenW i§i eonstruiesc 0imagine negativa a posibiliH'itilor lor de a de­veni speciali§ti in domeniul re]atiilor umane,deoarece ei i§i con§tientizeaza une]e dificultati(neincredere in sine §i in ceilalti, timiditate,relatii dificile cu parintii, abilitati scazute de a-§iface prieteni, de ase face apreeiat intr-un grupde eunoscuti). Multi dintre ei au reeunoscut eEtau tendinta de a-§i ascunde aceste dificultati, §ide a prezenta celor din jur 0 imagine "artifi­eiala" , de om perfect echilibrat care nu poate fi"acuzat" ca dore§te ceva peste posibilitatilesale.

Page 304: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

308

Acest Iucru are doua consecinte negative. Pede 0 parte, 0 stare de discomfort psihic, deincongruenta cu ei In§i§i, 0 incapacitate de a fiautentici §ispontani, ceea ce-i face -afirma ei- sasa intrebe dad acest Iucru nu este cumva efectulunor "probleme psihice". Pe de alta parte, cre­dem ca aceasta po ate fi explicatia faptului caintre studentii aceluia§i an de studiu (ca §i mtreani de studiu diferiti sau sectii diferite), exista 0atmosfera de "raceaIa" afectiva, 0 lipsa de inter­cunoa§tere, de eomunicare, de cooperare, ehiarde autenticitate (acest lueru I-am constatat per­sonal pe parcursul studiului universitar §i mi-afost intarit prin discutii eu un numar mare decolegi din ani diferiti §i din sectii diferite).

Consideram ca aceasta "competitie neloiaUleu sine", poate avea repereusiuni negative inprocesul formarii profesionale, cel putin inplanul antrenarii abilitatilor de contact uman.

a a doua observatie este Iegata de eeea ce s-arputea numi "inertia rolului de ~colar". In am­bele grupuri cu care am Iucrat, 0 buna parte dinstudenti se comportau Ia inceput, ca §i cum arfi trebuit doar "sa aseulte atent, sa inteleaga §isa retina". Mobilizarea subiectilor in spiritulactiunii s-a facut cu oarecare greutate, de§i aufost informati despre program §i I-au acceptatca atare. Credem ea acest lucru se dlltoreaza

accentului care se p.une in invatamantul preuni­versitar pe invatare teoretica, nesustinutit prinactivitati practice care sa formeze Ia viitoriistudenti deschiderea catre invatarea prin acti­une ~i acel spirit de independetit in actulinvatarii, care ar trebui sa defineasca statutulde student.

Capitolul 10

La evaluarea finala, studentii participanti incele doua programe de optimizare pe care Ie-amsustinut, au dovedit ca depa§isera aceste"obstacole". Constatand cat de greu este, une­ori, sa "Iuerezi" cu tine, studentii au devenitmult mai responsabili 'in ceea ce prive§tepregatirea pentru profesie §i mult mai interesatide actvitatea practica, atat de importanta informarea §i perfectionarea profesionala.

Consideram, de aceea, ca pe liinga activitati­Ie practice specifice programei de invatamantuniversitar in profesiile centrate pe contact umanin special, este binevenita extinderea ~i per­manentizarea programelor de dezvoltare perso­nalit cu orientare experienpala, ca 0 modalitatede stimulare a autoeon§tientizarii §i ere§terii abi­litatilor interpersonale, In mod deosebit a celorpentru consiliere, consuitanta psihologica, psi­hoterapie, asistenta sociala, precum §i in alteactivitati cu impact medical §i educational, carenecesita 0 igiena mentala adecvata.

. Avand in vedere valentele psihoeducatio­nale ale programelor de optimizare a compor­tamentului, ele pot fi extins, cu adaptarile derigoare, la orice facuItate, ca §i in mediul pre­universitar, ineepand eu anii terminali deliceu.

Fiind, in fond, 0 "invitatie la autocunoa§­tere §i autoperfectionare", grupul experien­tial centrat pe psihodrama poate avea atiltseop formativ cat §i psihoprofilactic, de pre­ventie a "naufragiului" social al tinerilor §i

~adolescentilor.

Page 305: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

~c::--,~~8-l

UMORUl CA FORMA DETERAPIE - «A TRANSFORMASUFERINTA PRIN RAS»,Anca Nicolae

CUPRINS

1. Repere teoretice 310

2. Catre 0 clarificare a functii10r umorului 312

3. Cum apare simtu1 umoru1ui? Este e1actspontan sau deprindere? 318

4. Conditii pro §i contra umoru1ui terapeutic 319

5. Tipologia pacienti10r receptivi 1aumor 321

6. IYlodele teoretice §i aplicative ale umorului in diferiteorientari terapeutice. Sugestii pentru trainingu1 formatival terapeutului 322

7. Umorulln terapia de grup - studiu exemplificativ 327

Page 306: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

310

1. Repere teoreticePentru 0 definitie a umorului ne oprim la

dictionarul MACQUARII: "Umorul este ca­litatea de a fi amuzant, facultatea de a percepeceea ce este amuzant sau comic ori facultatea

de a exprima amuzamentul sau comicul."

"Calitatea de a fi amuzant" se poate referila 0 situatie, 0 gluma sau 0 persoana.

"Facultatea de a percepe sau exprima ceeace e amuzant sau comic" s-ar referi mai mult laun individ.

I\1ergand mai departe, care este diferen1adintre comic, gluma §i umor ?

Primele tentative de clarificare ii apartin luiFreud in ,.CuvintuJ de spirit ~i raporturile luicu inColl§tientul", II sugereaza ca eliberareade energie, care este uneori exprimata ca ras,este derivata dintr-o economie de efort din alta

parte. In glume (vorbe de duh) aceastaeconomie de efort rezulHi dintr-o comparare arealitatii cu a idee prelucraUi rapid de incon§ti­ent. In"comic sau caricatura aceasta economie

§i pli:icerea subiacenUi provin din percepereaunei exagerari nenecesare in mi§carile, aqiu­nile sau trasaturile de caracter ale unei persoa­ne. Prin mecanisme ca imitatia, demascarea,parodia - comicul stame§te rasul degradandobiectul - tinta sau evidentiind disproportiaexistenta.

Umorul pe de alta parte ca cel mai inaltproces defensiv - e un mijloc de retragere aenergiei din stari afective negative ca: furie,durere, nelini§te §i transform area ei intr-oemotie acceptabila §i producatoare de placere,U morul implicii transformarea fara efortcon§tient a durerii in placere, aceasta din urmaaparand ca energie valabila pentru realizareaaltor scopuri. Umoru] e vazut ca un procesexistent la un nivel mai matur de dezvoltare

deciit gluma sau comicu!. E] este in mod pri­mar 0 atitudine fata de un eveniment sau situa­tie care fac amuzant ceea ce ar fi putut fi a]tfe]trist. Umorul e considerat deci un semn a] ma­

turitatii emotionale (Haig, ]986),o seama de alti autori vin in sprijinul aces­

tei idei: dupa Maslow indivizii autoactualizati,normali au un simt al umorului (Nevo, 1986),

Capitolul 11

In contrast cu pacientii psihiatrici, indiviziinormali poseda un umor filozofic obiectiv ­Allport (apud Leventon, 1992). Vaillant deasemenea considera umorul ca tip de apararematura - ce poate sta alaturi de sublimare, su­primare, altruism §i anticipare, Umoml poatefi astfel utilizat ca strategie de a face fatagreu~atilor.

Oricat de multe incercari pentru elaborareaunei teorii complete asupra umorului s-ar fifacut, inca ramane imperioasa cerinta aunificarii §i integralizarii lor, in 1972 Kieth ­Spiegel constata: "Multe afirmatii sunt maidegraba descrieri ale conditiilor sub careumorul poate fi experimentat dedit incercari

de a explica umoru!." (Foster, 1978)

Totu§i, inca de atunci se incearca 0 siste­matizare a factorilor comuni ce apar inmultitudinea teoriilor vremii. Spiegel conclu­zioneaza ca umoml poate fi conceput:

a) in termeni de simt al superioritatii carepoate fi ca§tigat prin ridiculizarea, batjocorireaaltora;

b) ca aparand dintr-o juxtapunere de ideisau perceptii discordante sau incongruente;

c) ca raspuns la surpriza;d) ca rezultat al mixtarii unor emotii sau

sentimente opuse (cum ar fi simpatia §i ani­mozitatea) ;

e) ca eliberare a unei tensiuni sau incordariexceSlve;

f) in termeni biologici, instinctuali sau evo­lutivi - aparand ca mecanism adaptativ, in­nascut;

g) ca insight asupra unor lucruri panaatunci neintelese;

h) in termeni psihanalitici - ca descarcareprovocatoare de placere a energiei psihiceobi§nuite'.

Insa, dupa cum lnsu§i autorul remarca, aces­te conceptii nu se exclud unele pe altele, chiar sepot rearanja dupa alte criterii. Important este cafiecare contine un sambure de adevar.

o alta incercare de sistematizare 0 face ],

Foster in 1978 elaborand urmatoarele presu­pozitii privitoare la umor.

Page 307: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Umorul ea forma de terapie - «8 transforma suferinla prin ras» 311

1. De§i umoru] poate fi 0 caracteristica uni­versaHi, modul in care fiecare individ ilpune in practica §i 11intelege ar trebui safie considerat dintr-un cadru fenomeno­

logic. Nu exista absolutizari. Fiecareindivid i§i are propriile masuri pentruaprecierea umorului.

2. Umorul poate con~ine elemente de natu­ra afectiva sau cognitiviL

3. Umorul poate fi folosit constructiv ­pentm dezvoltarea persoanei sau dis­tructiv - pentru a di§tiga superioritateaasupra altora.

4. De§i e recunoscut faptul ca umorul poatefi angajat in mod defensiv de catre con­silier, el e mai ales gandit ca expresiecreativa - ca ceea Ce Koestler numea

"domeniul activitatii creative". In acestsens umoml apare in mod spontan §ionest.

5. Se poate argumenta ca umorul poatemasca depresia, nefericirea, suferin~a.Umoml, a§a cum e conceput aici serefera la 0 stare mentala placuta la carese poate ajunge doar dupa ce 0 stareneplacuta s-a depa§it sau s-a risipit prinutilizarea umorului §i a altor tehnici te­rapeutice.

6. eu toate ca frecvent izbucnirile in ras §iexprimarea umorului pot masca tul­burari emotionale, mai ales cand acesteizbucniri sunt nepotrivite, in generalvorbind, simtul umorului §i in specialabilitatea de a rade cand §i cand de tineinsuti e considerata un atribut alsanata~ii. Allport are in acest sens 0 po­zi~ie similara. El vede umorul ca "indis­pensabil sanata~ii mentale". Umorulapare astfel nu doar ca indice al saniHa~iimentale, dar §i ca vehicul prin careaceasta poate fi conservata.

o perspectiva §i mai clara ni se contureazadadi raportam aplicatiile practice ale umoruluila marile orientari teoretice din psihologie. Dinacest punct de vedere se disting:

- abordarea psihanalitica - reprezentata deFreud (1860), Grotjahn (1957), Kris(1953) §i Kubie (1970). Aceasta abordaresubliniaza potentialul diagnostic al

intelegerii umoru1ui pe care 11 folose§tepacientul - umor vazut ca 0 abreaqie aimpulsurilor instinctuale, mai ales a celoragresive. Oricum, folosirea activa aumorului de catre terapeut nu este in modobi§nuit recomandata (Kubie) pentru caaceasta este inconsistenta cu rolul pasiv alterapeutului psihanalist clasic. Exista ins a§i cateva excePtii printre psihanali§ti caresprijina folosirea umorului: Bloomfield(1980) Rosenheim (1974) - focalizandu-sepe aspectul social-afectiv alcomunicariiprin umor. "Umorul este 0 experienta in­terpersonala folosita in serviciul largiriicon§tientizarii de sine a pacinetului (§ianume in imbunatatirea abilitatii sale de ase vedea obiectiv pe sine §i pe ceilalti) §ipentru dezvoltarea starii de pregatire pen­tm 0 reactivitate afectiva completa §i}ibe­d." (H Rosenheim, 1974)

Umorul este vazut ca 0 cale de stabilire a

unei relatii spontane, calde cu clientul, descadere a anxietatii §i a sentimentului de dis­tanta sociala dintre terapeut §i client.

- abordarea behaviorista - in care umorul e

vazut ca un raspuns ca oricare altul cepoate fi invatat §i modificat, de aici valen­tele lui in educatie, in atragerea atentiei §imen~inerea vigilen~ei, in facilitareainvatarii (Ziv, 1988).

- abordarea cognitivista - in care umorulapare ca mijloc de a ajuta oamenii sa-§ischimbe gandurile §i percep~iile. Se con­sidera ca oamenii i§i pot schimba com­portamentele §i i§i pot rezolva problemelelor emotionale schimbandu-§i ideile pro­fund irationale pe care Ie au (Ellis, 1977).Un factor comun al acestor idei este a lua

viata prea in serios §i a 'exagera semnifi­ca~ia lucrurilor. Ellis (1977) vede psi­hoterapia ca mijloc de a ajuta oamenii salupte eu seriozitatea lor excesiva §i cugandirea absolutista. Acest lucru poate firealizat de catre terapeut prin folosireaunor exagerari umoristice intentionate aleideilor §i situatiilor, avand drept rezultatfaptul ca paeientul percepe irationalitateapropriilor expectatii.

Page 308: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

312

AIte incercari de sistematizare s-au indrep­tat catre alcatuirea unor modele ale umorului.

Hickson descrie doua dintre acestea (apudHaig, 1986).

1. De reducere a pulsiunii - ill cadrul caruiaamenintarea sau disconfortul provenite dela pulsiunile primare de natura sexuala sauagresiva sunt modificate prin mecanismuleliberator de anxietate al umorului, deve­nind astfelilltariri secundare produditoarede placere - ill termenii teoriei invatarii.

2. Cognitiv-pereeptual, ce presupune rezol­varea unei incongruente sau paradox (aprinde sensul glumei - care e sursa deplacere) §i juxtapunerea J:ntelesurilor §isimbolurilor 1:ntr-o noua relatie - cuimportanta in restmcturarea §i reorgani­zarea campului perceptual.

In pofida acestor 1:ncercari de sistematizareo 1:ntreaga serie de intrebari 1:§iasteapta in eon­tinuare raspunsul.

- Este umorul 0 calitate universala ee sta in

putinta fiecaruia de a 0 dezvolta mai multsau mai putin ori este doar un dar, 0inzestrare rara - a§a cum 0 vede Frwd ?

- Daca acceptam eu ineredere universali­tatea sa, cum anume, prin ce mijloace,tehniei 0 putem noi spori ?

- In ce prive§te umoml in psihoterapie ilputem considera un lucru apriori bun sauapriori rau? Care sunt conditiile care iipun in valoare aspeetele pozitive ? Caresunt acelea ce-l fac contraindieat ? Poate

fi el aplicat oricami client?

- Ce factori anume influenteaza receptivi­tate a pentru umor ?

- In care dintre directiile psihoterapeuticear putea avea el mai lesne §anse de reu§ita?

- Actioneaza altfel1:n grup decat 1:nterapiaindividuaUi ?

- ~i in cele din urma care e ratiunea lui de afi - pentru terapeut, pentru client, pentruun om al zilelor noastre in general?

Capitolul 11

Pentru a putea raspunde in mod sincer §inepartinitor la toate acestea trebuie mai intaisa admitem fata de noi in§ine ca de orieare alttip de terapie existenta se poate abuza inacela§i fel ca §i de umor. De aeeea, ea §i ineawl oricarei alte tehniei psihoterapeutiee,legitimitatea §i efieaeitatea utilizarii umoruluivor depinde de un numar de parametri calita­tivi - §i anume: cine face, ce face, de ee, cand,eu cine, cum. ~i mal de ajutor ar fi sa eonside­ram ullorul - metaforie vorbind - in chip deJanus cu doua fete - eea luminoasa §i cea intu­necata, reflectarea lor depinzand de maiestriano astra de a Ie manui.

2. Caire 0 clarificare a func!iilorumorului

o trecere in revista a literaturii de speciali­tate ne atrage atentia asupra a cinci functiimajore ale umomlui:

1. ca forma de comunicare;2. ca experienta coreetiva;3. ea eliberare de afect;4. ea mijloc psihodiagnostic;5. ea §i cadru de confruntare apacientului;

eu sine §i cu dificultatile existentei.

2.1 Umorul ea forma de comunicare

Cu siguranta umorul este 0 parte integrantaa dialogului uman. Jar psihoterapia, fiind un felspecial de interaetiune interpersonala, poateutiliza umorul pentru facilitarea cre§terii ego­ului prin insight-uri succesive §i pentru imbu­natatirea deprinderilor sociale ale pacientilor.

Umoml eonstructiv terapeutie poate fidefinit ea mesaj comunieat empatic de dltreterapeut, intr-un stHumoristic. Scopul sau estede a atrage atentia asupra proceselor intrapsi­hice obi§nuite ale paeientului sau a scoate1:nrelief anumite aspeete ale 1:ntalnirii lor inter­personale. Imparta§ind eu pacientul aspectenonformale §i nonrationale ale proceselorinterne - sau externe, terapeutul 1:ncearca satreaca prin platoul de rezistenta al paeientuluisau sa reduca anxietatea.

A fi un terapeut eu umor impliea In primul randa fi pregatit pentru 0 mutualitate eu elientul.

Page 309: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Umorul ell forma de terapie - "a transforma suferinla prin ras"

~

313

A§a se face ca acei terapeuti §ovaielnici in aadmite umoml in interaqiunile terapeuticepretind adesea ca el subrnineaza "distanta te­rapeutica". Acest argument poate fi foarte bineo rationalizare a aceior terapeuti care se tem deapropierea prea mare ce apare in relatie.

Urnoml terapeutic se departeaza de acelefeluri formale de clarificari §i interpretari invirtute a acestei participari apropiate cu pacien.:.tul intr-o experinta interioariL Umoml e ca­racterizat printr-o rnasura a caldurii ~ilibertatiiafective care-i demonstreaza pacientului caterapeutul il poate tolera mtr-un mod firesc,natural.

Urnoml este intimitate. El ii expune peamandoi participantii -de aceea cei doi trebuiesa se fi cunoscut in prealabil §i sa fi dobanditdeja 0 anum ita incredere in capacitatea de a-§iimparta§i un inteles comun al comunidlrilorverbale sau nonverbale (Rosenheirn, 1974).

In mod frecvent urnoml comunica un rnesajdublu nivelat, continutullui verbal poate fi cri­tic, in timp ce aluziile nonverbale exprirnasuportul §i incurajarea.

Kubie (1971) - unul din criticii cei maivehementi ai locului umomlui in terapierecunoa§te totu§i ca umoml poate avec 0 influ­enta umanizatoare, uneori poate fi un lubrifi­ant social - in diminuarea tensiunii §i jenei oripoate facilita initiativa in comunicare §i con­versatie. La fel de bine insa 0 atmosfera imper­sonala de jovialitate poate inhiba. Mai departe- spune el - e' adevarat ca umoml uneoriexprima caldura §i afectiune. Alteori prinaceasta el mascheaza ostilitatea. S-a argumen­tat faptul ca - indreptat catre "oponentii" dinviata pacientului, umoml comunica 0 atingereumana, un contact, crescand apropierea intreterapeut §i pacient. eu toate acestea, existauneori la pacient indoiala ca de fapt el ar fitinta indirecta a acestui atac.

In cazurile cele mai rele, in lac de a facilitacomunicarea, umoml se transforma 1ntr-o ten­tativa de constn'ingere a pacientului in a reacti­ana cu umor - ceea ce nu poate dedit s11-1blocheze pe acesta, sa ii anuleze cu totul expri­marea sentimentelor negative fata de acestlucm §i in tInal sa subrnineze terapia. Se ajungeastfel in penibila situatie in care "se profita" depadent.

Problema ne aminte§te de binecunoscutulclovn de la curtea regala care avea "incetateni­rea" de face haz, chiar §i de catre monarh, darsub amenintarea ca oridind furia regelui s-arputea abate asupra lui. Aici - clientul e monar­

hul care i§i poate pierde calmul, iar terapeutul- cel care face exercitiul de echilibristica. Pe dealta parte, daca modul normal de comunicare

al pacientului include tachinaria §i hazul, te­rapeutul trebuie sa fie capabil de reciprocitate,§i de a participa in acest fella inceput pentm aajuta terapia.

Exista de alifel 0 categorie speciala depaeienti Ia care pericolui respingerii unui astfelde inceput umoristic e mult mai riseant - eyorba despre adolescenti, la care dificultatea deintegrare in terapie poate fi depa§ita tocmairaspunzand pozitiv unei astfel de atitudiniumoristice. in plus, printr-o asemenea atitu­dine, ei pot de fapt incerca abilitatea terapeu­tului de a-i intelege. Desigur, aceasta tendintapoate exprima §i 0 evitare a adevaratelor pro­bleme - iar atunci terapeutul isi va-asuma deloeu§oara sarcina de a-I ajuta pe adolescent sadelimiteze comicul de seriozitate, distractia deangajament (Rosenheim, idem op. cit.).

Nu e deloc de prisos sa amintim potentiaIuldestmetiv pe care umoml ii poate avea incomunicare; bataia de joe, sarcasmul, discredi­tarea, ironia sunt doar ciiteva exemple. Elpoate fi la fel de bine a "arma care rane§te" insituatii unde nu exista respect mutual.

2.2. Umorul ca experienta corectiva

Egala in importanta cu prima, functia.soreetiva a umomlui vizeaza in fapt capaci­tatea de testare a realitatii, "ego-ul observator"al pacientului. In acest sens, pacientul e invitatsa aiba 0 privire alternativa a modurilor sale dea percepe sau reaqiona - prin intermediulremarcilor hazoase, a glumelor, a anecdotelor.

Reactia umoristica a terapeutului prezintade regula 0 dubla provocare fata de fermitateacapacitatii de testare a realitatii a pacientului;in primul rand fata de "ego-ul observator alacestuia, apoi fata de perceptia pacientului inlegatura cu motivatiile altora - in acest caz aleterapeutului.

Page 310: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

314

Scopul remarcilor umoristice ale terapeutu­lui este de a extinde abilitatea pacientului de a­§i examina propriile atitudini §i comportamen­te1:n mod critic §i realist. Regasim aceasta 1:ndefinitia lui Sullivan asupra umorului drept"capacitatea de a mentine un sens al proportieiraportat la importanta situatiilor de viata 1:ncare cineva se gase§te".

Atunci dind acest "ego care observa" se pri­ve§te pe sine 'insu§i cu umor este ca §i cand "arprivi la ceva pana atunci ascuns §i acum l-arrecunoa§te ca pe ceva familiar".

Nu mai putin important decat capacitateade auto-observare este aspectul interpersonalal testarii realita!ii 'in abordarea umoristica. EItesteaza Increderea §i deschiderea care pre­domina 1:n alianta terapeutiea. Aproape prindefinitie, 0 persoana care vine Ia psihoterapiesufera intr-un fel sau altul (con§tient sauincon§tient) de dubii in legatura cu valoarea sa§i de nesiguranta 1:n legatura cu soliditatearelaliilor sale. Ea se simte oricum vulnerabiia'intr-o anumita masura. Deci cand terapeutuldireqioneaza 0 rem area umorisitiea spre aceapersoana e foarte probabil sa-i starneasca unlant 'intreg de 'intrebari. "Ce crede terapeutuldespre mine? I§i rade de mine? Vrea sa se dis­tanteze de mine?" Rezultatul acestor deliberariinterioare (exteriorizate sau nu) va depinde 'inmare masura de increderea pacientului inbunavointa terapeutului §i in motivatia lui de aajuta. De aceea e crucial pentru terapeut sadiagnosticheze capacitatea pacientului de atrece printr-un asemenea test (ca el nu e para­noic - de exemplu). Daca pacientul percepeumorul terapeutului ca zeflemea, un pas eIacut inapoi. Oricum, daca pacientul poateaccepta natura suportiva a abordarii prin umoramandoi au ceva de ca§tigat. E de ajutor aexplora in anumite momente ce simte pacien­tul despre remarcile umorisitiee adresate lui.Adesea se pot ivi asociatii §i sentimente utiledespre terapeut (Rosenheim, ibidem)

Ce mai Inseamna acesta testare a realitatii ?Inseamna un fel de deta§are prin umor a lua

distanta fata de §i a-ti putea stapani lumea fan­teziilor.

Insemna eliberarea individului din mcrusoarea

modelu1ui sau mgust asupra realitatii §i deschide­rea catre 0 noua 1ibertate cognitiva §i afectiva.

Capitoiul 11

Conceptualizat, inseamna "reframing" - 0reincadrare ce face posibila con§tientizareamarii varietati de alternative deschise in fatanoastra §i a abilitatii noastre de a alege.

Un pericol pe care Kubie il subliniaza aieieste tocmai afectarea vigilentei acestor mecan­isme de auto-observare ale terapeutului ­atunci dind relatia pacientjterapeut nu se maipastreaza in liniile clasiC'e.

Poate ca §i acest aspect a fost avut in vedereatunci cand Heuscher (1980) intemeiazaumorul ca forta deconstitutiva 1:n viata indi­vidului.

Folosita judicios, poate fi ins a element decre§tere, element al unei schimbari necesare. Ise recunoa§te ca trasatura universahi aceastacalitate de "schimbare brusea sau largire a ori­zontului experiential al receptorului prin reve­larea de noi oPtiuni." (Henscher, 1980)

De§i 1:nconceptie psihanalitica gluma sauumorul apar doar ca eliberari ale dorintelor sauimpulsurilor incon§tiente, de buna seama elecuprind mai mult. 0 schimbare a orizontuluiexperiential al individului cu siguranta poatedescoperi continuturi altfel reprimate. Dar numai putin reveleaza bogatia de sentimente,idei, atitudini care inca nu sunt ori nu mai suntparte din realitatea curenta a individului.

"Starea de nerealitate" creata prin situati­ile urnorisitice este astfel perspectiva unui nOll"construct despre lurne". Modelul despre lumeal subiectului, adica modul in care i§i structuraexistenta, este brusc - chiar daca temporar ­modificat, ca rezultat al esentei unei glume.Aceasta conceptie despre lume este un aspectcrucial al identitatii individuale §i schimbareaei ar putea fi sursa unei puternice anxietatidaca s-ar produce altfel decat prin umor. Acestmodel despre lume nu se reduce la identitateapersonala, ci cuprinde, a§a cum am mai spus,§i aspecte interpersonale - §i anume acelerelatii intersubiective autentice, adevarate ceexclud aspectele tehnice, manipulative.Tocmai in cadrul unor astfel de coordonate: de

respect mutual, permisivitate, ealdura, absentaoricarei exploatari umorul are mai multe §ansede a fi constructiv (Henscher, idem op. cit.).

Umorul, clovneria rituala, jocul de rol nefac sa sesizam in mod critic stilurile noastre de

viata obi§nuite.

Page 311: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Umorul ca forma de terapie • "a transforma suferinla prin ras» 315

Aducfmdu-ne inainte lumi alternative,diferite, largite, ne ajuta sa constientizam ideilede baza pe care ne-am constmit lumea, sche­mele bine ascunse cu care traim. Avem liberta­tea de a alege vreuna din alternative ori chiar sanu ne schimbam stilul de via1a.

Insa§i faptul de a realiza ca lumea no astraindividuala sau culturala e. intotdeauna unaselectata, restransa §i de a reeunoa§te ea amputea alege alteeva ne adue intr-un nOli raport- mai liber eu Iumea noastra prezenUL Uneoripsihoterapia se eentreaza prea mult pe sehim­bare, cre§tere, exploatarea poten1iaJiU11ilor,uitand ca pentm unii dintre indivizi angajarea~on§tienta, Libera intr-un camp restrans deinterese poate fi la fel de autentica.

In ipostaza ei nereu§ita, a glumi in psihote­rapie inseamna "a te juca de-a schimbarea" - §ide fapt a ramane in siguran1a agitata a exis­tentei tale de nesehimbat.

Despre ealitatea rebela a umomlui Levine(apud. Henscher, ibidem) afirma odata careprezinta ,,0 retragere voluntara din realitate ­in contrast cu retragerea involuntara, neadap­tativa, patologica din nevroze §i psihoze.

E ca §iun ragaz de destindere in holospa1iu;starea de nerealitate creata de catre situa1iileumoristice poate fi vazuta ca 0 noua realitatepotentialil. Prin adoptarea uuei atitudiniumoristice suntem liberi sa gandim sau safacem lucruri neortodoxe, sa experimentamsentimente neortodoxe, sa contemplam actiunineortodoxe ~i sa ne bucuram de eIe lara a nesimti vinovati. Ca~tigam astfeI 0 perspectivaHlrgita a realitatii noastre personale §i socialede zi eu zi.

Traduse in viziunea lui Rosenheim, acestecuvinte ar suna a§a: "Umoml da posibilitateaindividului de-a adopta 0 pozitie in care vacilesacre §i tabuurile sunt luate mai pu1in in serios,chiar daca. temporar. In timpul aeestui ragaz 0reorganizare de atitudini poate fi initiat~l".

2.3. Umorul ca eliberare de afect

Trecand la cea de-a treia functie a umom­lui, nu putini sunt aceia care reeunose:

"Prea adesea intalnim 1i1terapie oameni al cararton afectiv e excesiv de intunecat, moho rat - fietempomr - ca in depresia reactiva, fie penn anent ­ca in personalitatea schizoida sau eea obsesiva.

Nu e niei un motiv pentru terapeut sa se deabatut printr-o atitudine defensiva sau de izo­lare afectiva.

Nici ei nu doresc cu adevarat pe cineva cucare sa imparta disperarea proprie in ceea ceprive§te "abilitatea" lor de a experimenta via1a§i pe ei in§i§i mai vivace. Paptul ca ei in modobi§nuit vad via1a In negru §i cenu§iu nuinseamna ca ei nu pot fi ganditi In termeniiunei viziuni colorate a vietii. Rolul nostm cusiguranta nu e de a amuza, dar ace§ti pacientiau nevoie sa Ii se arate §i partea luminoasa avieW - pentm a folosi cuvintele din Ecclesiast(3,4): "Vreme este sa plangi §i vreme sa razi.Vreme este sa jele§ti §ivreme sa dantuie§ti"."Invatarea unei asemenea modulari em01iona­Ie se poate face prin aplicarea unor doze gra­date de umor in terapie. Se poate incepe prinsimpla Imparta§ire a unei glume cu pacientulsau prin a face 0 remarca umoristica fa1a detine Insu1i decat una direqionata spre paci­ent." (Rosenheim, ibidem)

Umorul intr-adevar poate avea un rolimportant in modularea dispozitiei ce carac­terizeaza §edinta respectiva §i ca manipulatoral starii afective in general. In sprijinul acesteiidei vin alte cateva afirmatii.

Kubie - de exemplu subliniaza ca 0 abor­dare mohoriiUi, excesiv de serioasa dauneazade asemenea, mai ales cand in istoria pacientu­lui intalnim antecedente de acest gen. Seimpune astfel ca imperativ, modelarea folosiriiumorului pe parcursul terapiei, in funqie depacient.

Nelson (1987) adauga in acela§i spirit: "Prinumor se obtine 0 diferen1iere §i 0 modulare lar­gita a formelor de expresie em01ionala, in con­trast cu descarcarea polara, bifazica frecventintalnita in starile maniacale §i depresive".

2.4. Umorul ca mijloc psihodiagnostic

~i iata cum umoml i§i face intrarea peterenul psihodiagnozei ea mijloc de monitori­zare a rezultatelor programului terapeutic, inevaluarea starilor statice §i dinamice ale clien­tului, la inceputul sau sfar§itul terapiei sau ingeneral, ca ajutor in aprecierea multitudinii deefecte ale mediului asupra clientului.

Page 312: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

316

De asemenea, i se recunoa§te rolul demecanism diagnostic In identificarea ariiiorconflictuale §i a stilnrilor de a face fata greuta­tilor In general. La fel de bille raspunsurilepacientului la umor §i folosirea umomlui depacientul insu§i pot indica gradul maturitatiisau regresiei acestuia.

o seanJa de date empirice suslin aceste afimntii.Rosenheim de pildi'l, subliniaza ca "intro­

ducerea atenHi a remarcilor umoristice ca un

"balon de probii" in interviul initial poate aveao valoare diagnostica in valorizarea capacitatiipacientului de spontaneitate §i de pregi'ltirepentru 0 autoexplorare activi'l". Domash(1975) adJ11itevaloarea umorului ca indice alprogresului tratamentului in cazul particular alunui copil psihotic borderline.

Hickson S0 refera la patm terapeuli care auraportat 0 corelalie 1.11treaprecierea umorului§i nivelul fo11ei eului §i folosirea raspunsurilorumoristice ea important indicator diagnostic alschimbarii pacientului - mai ales ill depresie(Haig, 1986). Pe aceea§i linie, Nussbaum §iMichaux (Cassel, 1994) considera raspunsuliaumor ca valoros indicator diagnostic al schim­barii pacientului §i inca - mai ales la pacientiidepresivi umorul e util in:

a. diagnosticul profunzirnii depresiei lainceputul terapiei;

b. observarea unui raspuns timpuriu aldepresiei;

c. obtinerea unui prognostic asupra evoluti­ei terapiei;

d. obtinerea unor indicatii pretioase de lapacient in legaturi'l cu dinamicile ce stau labaza deprcsiei lor.

Alti doi autari, Hanelson §i Stroud Cassel,idem, ap. cit.), subliniazi'l valoarea umorului eaindicator al schimbiirii pentru pacientii diag­nosticali ca schizofrenici. Si, in fine, Strother,Barnett §i Apostalakos, ibidem) discuta efica­citatea benzilor de desene animate ca procedeeproiective de a provoea raspunsul clientului.

2.5. Umorul eadru de confruntare ell sine ~icu dificultatile vietH

In eea de a cincea sa ipostazi'l majora,umorul devine cadru de confruntare al indi­

vidului cu el insu§i §i cu dillculti'llile existenlei.

Capitolul 11

Prin aceasta inlelegem ca acel contextumoristic 11 doteaza pe pacient cu aparareanecesara pentru a se confrul1ta cu senti­mentcle, ideile sale neacceptabile intr-un modproductiv.

In aceea§i directie, umorul poate ajutapacientul in dezvoltarea unei toleranle cres­cute pentru suferinta care adesea insolc§te pro-

cesul de autorevelare (Allen, Reynes, 1987)Prin ceea ce are el esenlial, umomi permite

individului sa spuna lucmri pe care altfelnu le-arspune sau sa ia lucurile altfel decat Ie-ar fi luat

in mod obi§lluitin final devine foarte greu de racui 0 dis­

tinclie neta intre toate aceste aspecte aleumorului; cognitiv, comunicational, afectiv,diagnostic, suportiv - astfel indit pastrandu-neo viziune globaUi asupra fenomenului in cauzane alaturam cuvintelor Iui J. Cassell (1994):"Umorul este un fenomen social atotpatrunza­tor. El apare in mod natural §i spontan inprezenla altora §i astfel se trans mite printreindivizi in mod primar ca tip de comunicare.Vmoml rara un referent clar - de exemplucand un individ rade de unul singur - e per­ceput ca deviant in cultma noastra §i de aceeaevitat ca mod de exprirnare §i comupicare. Cadispozitie de a face fata greuilllilor, umorultransrnite informatii care ar fi dificil de trans­mis intr-un alt fel (avem in vedere aici tabuuriculturale despre sex, boala, moarte, conflicteinterpersonale, etc.)".

Coser (apud. Cassel 1994) de pilda, intr-oinvestigatie asupra functiei umomlui intr-unspital psihiatric gase§te ca pacientii Intr-adevarfoloseau umorul ca 0 forma de ,,lDtelegere", caun mijloc de a se adapta noilor roluri depacienti §i de a comunica personalului fricile §iingrijori'lrile lor despre boala, dirninuareaautonomiei §i identitalii lor ca persoane.

Desigur ca §i aici exista un revers al proble­mei; la fel de bine umoml poate fI folosit §icatre evitarea problemelor importante §i aschimbilrii. Sill in putinla terapeutului de aevita 0 asemenea capcana §i a nu intari un ast­fel de comportament.

S-ar putea ere de ca toate acestea [rind spuseam epuizat in Iinii mari fLlnctiile umomlui.

Page 313: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Umorul ca forma de terapie - «a transforma suferinla prin ras» 317

Ne simtim insa datari sa trecem in revista ­fie §i rezumativ - bogl1tia implicapilor pe careumorulle poate mea avea ill procesul terapeutic.

Mai intai de taate umorul reduce anxietateape care adesea clientii 0 experimenteaza in te­rapie. S-a speculat in acest sens ca folosirea luipoate demonstra clientului cii terapeutul il vaaccepta §i trata ca pe 0 persoanii mai degrabadedit ca pe 0 problema. 0 lumina asupramecanismului intim al relatiei umor - anxietatene-o aduce Wolfenstein (Domash, 1975) careface 0 comparatie interesanta intre folosireaambigua a cuvintelor in glume §i poezie; inpoezie intelesurile multiple ale cuvintelor seintaresc unele pe altele - aproximativ Ia fel cumse face fuziunea imaginilor in vise, astfel inten­sificandu-se impactul emotional. In glume,utilizarea dublului inteles al cuvinte10r reduceimpactul imaginilor prin incompatibilitatea lorreciproca §i scade anxietatea. Cu valentii nega­tiva, umorul poate, pe de alta parte doar samascheze anxietatile terapeutului sau pacien­tului, mai ales pe cele greu tolerabile.

o aM contributie de amintit este umoml capotentator al aliantei terapeutice (Haig, 1986).Prin aceasta el da posibilitatea pacientului de a seimplica intr-o experienta interioara ce pre­supune naturalete §i intimitate §i ii poate facilitacontacte mai gratificante cu altii mai ales dindapare spontan in terapie. In ipostaza de avocat alacuzarii, Kubie (1971) este de parere ca umorulsubmineaza de fapt relatia terapeutica, incogni­to-ul necesar terapiei analitice care presupunesepararea relatiilor profesionale de cele socialepentru a proteja pacientul fata de slabiciunilemorale ale terapeutului. De pe pozitia uneiobiectivitati riguroase, trebuie sa spunem aici capsihoterapia in general §i psihanaliza trebuieprivite diferential. Caci in psihoterapie relatiapacient-terapeut e mult mai tranzactionala §iremediabila cu accent pe interactiune, iar inter­actiunea poate fi facilitaUi prin umor.

Un aspect surprinzator al umomlui este acelade a facilita folosirea a§a numitei "arii tran­zitionale". Astfel, 0 gluma sau umoml apamteintr-un context interpersonal pot fi vazute cafenomene aparand intr-o arie tranzitionala pecare Winnicott (apud, Haig, op. cil.) 0 descrireca "spatiu potentialintre mama §i copil in careapare posibilitatea de joc, schimburi reciproce §iimparta§irea realitatii".

Umoml spontan poate facilita folosirea nneiasemenea arii tranzitionale In psihoterapie.

Umoml mai apare de asemewea ca 0 caleacceptabila de evacuare a sentimentelor deostiIitate (Haig, 1986) §i ca moderator al ten­dinteIor intrapunitive. De multe ori Insa, eleste ambivalent §i foarte greu de separat inintentiile sale ostile sau binevoitoare. Pericolulse dubleaza cand luam In considerare precauti.,unea ca adeseori aceasta ostilitate poate apareincon§tient fie prin simpla imitare a pacientu­lui, fie chiar §i prin a-I filspunde la tacere culikere.

Intr-o alta ipostaza duala, umorul poatereprezenta un element de intarire a fortei euluicand urmare§te triumful individului asupralumii periculoase §i transfonnarea durerii santristetii in stari pozitive sau un element deslabire a fortei eului dind are ca finalitate tri­umful narcisismului. Aceasta capcana e vala­bila §ipentru pacient, §i pentru terapeut, astfel,terapeutull§i poate dori sa demonstreze abili­tatea lui §i Inzestrarea Iui utilizand umorulintr-un mod exibitionist. La randullui, pacien­tul ajunge la 0 negare a realitatii, Ia reprimareasau suprimarea conflictelor §i durerilor lui §iizolarea egoului sau narcisic. Ba chiar, printr-oatitudine exagerat centrata pe umor ajunge sa-§isubaprecieze triisiiturile §i capacitatile sale celemai bune, adacindu-§i astfel nevroza §i cres­cand In mod sigur ostilitatea.

Legata de aceasta, 0 alta utilizare a umoruluiare ca scop a face 0 impresie buna terapeutului,a placea, a-I ca§tiga acceptabilitatea. Reciproc,terapeutul poate recurge §i el1a aceasta pentru ase face placut, a-i ca§tiga admiratia pacientului,a se prezenta pe sine favorabil.

Revenind pe domeniul psihanalizei, umo­rul poate in plus facilita acceptabilitatea inter­pretarilor §i stimula asociatiile libere (Haig,1986), fisurand platoul de rezistente al indi­vidului. Astfel in prima etapa face posibila eli­berarea fata de apiiriiri1e rigide, apoi il ajuta peindivid sa se conducii spre propriile resurseinterioare, sa ia contact cu zone intime de carenu a fost pe deplin con§tient §i sa-§i largeascarepertoriul de a face fala vielii. Pe de aM parte,unii autori aduc contraargumentul ca tocmaiumoml poate devia fluxul de ganduri §i senti­mente ale pacientului de pe fiiga§uIlor spontan§i chiar Ie poate bloca. Exista insa amenda­mentul ca In circumstante speciale al areaceasta functie facilitatoare.

Page 314: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

318

Este inca de specific at umorul ca un cadru deobtinere a insightului atat de catre pacient, careulterior folose§te aceste insighturi in limitarea,ghidarea, controlul exprimarilor sale simpto­matice, cat §ide catre terapeut in illtelegerea maiprofunda a problemei pacientului.

Folosit In varianta lui malefica, umorulpoate ajunge mijloc de a submina incrderea inInsu§i profesionaismul terapiei (Kubie, 1971).Astfel el pune sub semnulintrebarii seriozitateaterapeutului §i confuzioneaza pacientul.

Am Eisat la final problema relatiei Intreumor §i contratransfer, cu aspectele ei multi­ple; mai I11taiumorul poate fi un indicator alcontratransferului sau chiar il poate facilita,fiind probabil cea mai seduciHoare forma a lui,apoi In situatiile in care terapeutul devineexcesiv de anxios la umorul pacientului sauevita cu orice pret umorul, acest lucru e impor­tant in intelegerea contratransferului. Larandullui contratrasnferul poate influenta uti­lizarea terapeutidi a umorului In doua moduri:in forma inabilitatii terapeutului de a avea 0atitudine umorisitica atunci cand situatia 0cere sau din contra, a avea 0 astfel de atitudinein mod nepotrivit situatiei.

3. Cum apare Simtul umorului?Este el act spontan san deprindere?

Pentru a raspunde la 0 asemenea Intrebarene Intoarcem asupra originilor umorului.

Copilul inca de devreme zambe§te - caraspuns la vocea sau figura mamei, la atingereafizica §i la alte percePtii familiare care ii suntprobabil provocatoare de placere.

Intr-o etapa mai avansaU'i a copilarieijocurile "de-a v-ati ascunselea" devin 0 sursade amuzament. Ele Ii produc 0 tensiune sauanxietate momentana - cand mama dispare,care e probabil asociata cu dificultatea copilu­lui de a mentine constanta obiectului. Aceastatensiune se elibereaza cand mama reapare §ielibetrarea tensiunii se exprima prin ras.Copilulinvata a§a ca poate controla disparitia§i aparitia mamei prin mi§cari ale capului sauascunzandu-se el insu§i §i aceasta Ii da un sensal controlului asupra realitatii §i abilitatea de aaltera produce rea §i eliberarea tensiunii.

Capitolul 11

Jocurile de felul acesta sunt un mod jucau§de a-1pregati pe copil pentru perioadele de maitarziu, cand va fi separat de mama. Jocul setermina intotdeauna cu aparitia mamei saucopilului. Aceasta manifestare timpurie deplacere e precursoarea umorului omuluimatur. ~i de fapt aceste jocuri "de-a v-atiascunselea" nu sunt departe de ceea ce sepetrece In psihoterapie.

De§i copilul mic prinde sensul comicului,c1ovneriei, desenelor animate sau grotescului,abilitatea de a 1ntelege glumele verbale nu eprezenUi inca pana cand nu se produce 0 dez­voltare ulterioara a deprinderilor limbajului.Jocurile de cuvinte §i rimele sunt provocatoarede ph'lcere pentru copilul mic, de§i aceastaplacere apare datorita repetitiei §i familiarului- mai degraba decat ca urmare a unei gim­nastici mentale complexe.

ConcePtia freudiana despre umor §i capaci­tatea de a adopta 0 atitudine umoristica presu­pune existenta abilitatii de a gandi In termeniabstracti §i existenta unei experiente extinseasupra lumii. Cu toate acestea, individulmatur, pentru a se putea bucura de umor, arenevoie sa pastreze ceva din prospetimea copi­lului de a se incanta §i a rade (1976, Haig).

Apare In acest context, inevitabil, problemaspontaneitatii umorului.

Iar raspunsurile care s-au dat pina acum laaceasta acopera un intreg continuum: de laafirmatia ca el poate fi planificat, structurat,conservat §i servit sub forma de "pastile" lamomentul potrivit, pana la aceea ca este un actintegral spontan, un efort creativ prin exce­lenta §i ca orice incercare de a-I folosi in modplanificat are foarte putine §anse de eficienta.

S-a observat de pilda ca gluma deliberatinitiata de catre pacient nu mereu lasa loc uneiinterventii terapeutice imediate. De obicei i seraspunde prin ras sau alta gluma. In contrast cuglumele, umoml apare de cele mai multe orispontan In relatia terapeutidi.

Care este Insa mecanismul intim de functi­onare al acestui proces?

Specificiirilelui Kris (apudAllen, Reynes, 1987)ne sunt aici foarte de folas: "procesul creativ, spuneel, cu aspectul sau particular umoristic, necesita maimult decat 0 consimtire de a permite contactul cuaspectele primitive ale experientei noastre.

Page 315: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Umorul ca forma de terapie • "a transforma suferinla prin ras» ~'319

AI' parea ca umorul este un vehicul ce per­mite simultan individului venirea in contact cu

aspecte putin accesibile ale experientei sale,dar ii ofera §i un cadru imbogatit, largit, ininteriorul caruia 0 stare experimentata initialca relativ nedefinita sau nerecunoscuta sa

poata fi articulata".~i mai departe: cum ajungem in contact cu

ace a parte creativa din noi?"In joc §i numai in joc copilul sau adultul

este capabil de creativitate sau i§i poate folosiintreaga sa personalitate. Legat de aceasta estefaptul ca numai in joc comunicarea este posi­hila, cu exceptia comunicarii directe care tinede psihopatologie sau de 0 imaturitate extre­ma." (Winnicott, idem, op. cit.)

Jocul este 0 caracteristica universala §iapaI1ine sanatatii, el fiind eel care faciliteazacre§terea, imbogatirea individului.

Prin functia esentiala pe care 0 are: aceea dea permite imaginatiei sa se extinda, ellasa indi­vidul sa i§i dezvolte acele potentialitati, functii §icontinuturi mentale care in inHUnirea cu reali­tate a cotidiana au fost sacrificate in mod repetat§i care au dus la 0 structurare inadecvata a per­sonalitatii. Jocul in scop psihoterapeutic are 0

functie liberatoare ~i experimentalil. Persoana,datorita eliberarti creativitapi se afla in stadiulcautarn unei noi cai pentru a-~i consolida rolurinoi, adecvate realitatli.

Pe de alta parte jocul este legat de placere, des­tindere. El are de-a face cu starea de copil, cu pro­cesele primare, cu incon§tientul. Jocul ne permitesa redevenim copii sau, cel putin, sa accedem lapartea noastm "de copil" §i sa atingem aceleforme de creativitate pe care cu timpul Ieinabu§isem. In plus, jocul este intim conectat cuspontaneitatea. Aceasta intensifica jocul, care larandul lui spore§te spontaneitatea celui care 0actioneazaAcest factor S este cel care stimuleazatransformarea realWltii, care ajuta la rupereaschemelor §ievitarea cristalizarilor.

~i unul dintre cele mai potrivitecadre de aaduce impreuna to ate aceste realiUl!i §i de a IedClviq!il in cadrul procesului terapeutic este ac­tiunea psihodramatica.

~i aceasta pentru ca a face psihodramainseamna permisiunea de a te juca, de a expe­rimenta noul §i necunoscutul, incurajarea de acre§te, de ate schimba, de a fi diferit, sa invingiteama de a fi ridicol ori de a te expune §i sarenunti la distanta critica fata de ceilalt,i, liber­tatea de a te juca §i totu§i de a participa cu 0intensitate serioasa in terapie.

Prin marea flexibilitate a tehnicilor sale ­nu amintim decat incalzirea, dublul, jocul derol sau inversiunea §i a instrumentelor de caredispune (scena, protagonistul, auditorul), psi­hodrama devine una dintre cele mai adaptabile§i permisive modalitati terapeutice.

In acela§i spirit G;ete Anna Leutz in lucra­rea "Reprezentarea vieW" spune: "Datoritajocului, care se dezvolta intr-o maniera spon­tana, Tara constrangeri, intr-un mod aproapeinvoluntar, psihodrama a depa§it una din ba­rierele considerate tabu de catre medicina.

S-a depa§it bariera dintre lumea deseoridura, incarcata de idei preconcepute §i puter­nic a-spontana a adultilor §i mediul copilului,plin de spontaneitate, lipsit de prejudedlti §i cuo mare flexibilitate §i autenticitate a exis­tentei ... calita!i ale copilului, care - mai tarziu- din cauza unor relationari perturbatoare §i aconstrangerilor realitatii, sunt abandonate. Negandim in specialla spontaneitate §i autentici­tate, la incredere §i la aductiunea ludica. Inlocullor apar, in prim plan, frica, neincrede­rea, pragmatismul, rezerva, lucruri ce caracte­rizeaza viata adultului §i a universului sau ...

Daca psihodrama, prin jocul spontan, serefera la acest mod de a fi al copilului, nu tre­buie sa interpretam acest lucru ca 0 invitatie lafuga din fa1a realitaW. Dimpotriva, cheamaindividulla 0 confruntare spontana, autentica§i creativa cu realitatea, pentru ca in conceptiaantropologica a acestei metode, 0 astfel deconfruntare se dezvolta in principal in campulinterpersonal." (pag. 33-34).

4. Conditii pro ~icontra mnoruluiterapeutic .

Intorcandu-ne la una din intrebi:1rile initialecare i§i cautau raspunsul putem noi spuneacum care sunt conditiile in care umorul e binesa fie experimentat §i care sunt cele contrain­dicate?

Page 316: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

320

In mod sigur e mult mai u§or sa vorbe§tidespre ceea ce nu trebuie sa faci dedit sa pre­cizezi eum poate fi umorul tolosit efectiv. Nuexistl nici un plan de urmat pentru consiliersau pentru terapeut. Dtilizarea potrivita aumorului e intotdeauna 0 problema de bungust §i de buna sincronizare. A§Zlcum unuichirurg experimentat nu trebuie sa i se reamin­teascd diferenta dintre apendectomie §iamigdalectomie, a§a §i terapeutul §tie (invata)nuantele umorului.

Totu§i, cateva indica~ii concrete se pot da:Kubie (1971), de exempJu, recomandil a

raspunde la umorul spontan al pacientului cuaeeea§i anna, mai ales 111perioada ulterioara aterapiei, dind s-a lnregistrat deja un progressau la sfar§itul terapiei ori la 111treruperea ei.Exista 1nsa §i aiei riseuri:

- ea terapemul §i pacientul sa se lasepadlliti de faptul ca finalul terapiei e malaproape decat e 1n realitate;

- ca pacienl.ul sa ascunda astfel unele simp­tome Inca persistente §i alte probleme nerezol­vate san eonflicte neeon§tientizate.

Singura solulie ramane vigilenp terapeutulul.Alli autori eonsidera aceste inalniri ell

umarul de preferat atunei eand paciemul arenevoie de 0 deta~are temporara de credin!ele,sentimentele sau valori1e lui exeesiv de rigide.

In schimb Greenwald (1977) atrage atentiadind sa nu folose§ti umoml - ca terapeut,atunci cand nu-ti place paeientul respectiv ­pentru cd 111aceste conditii umorul are toate~ansele sa devina destructiv.

Pe aceea§i directie se inscrie afirmalia iuiAlexander (1974) cii umorul e posibil doareand egoul se simte relativ In siguran!a.

o alta categorie de autori gasese convenabilIn a adauga umorul ea simpla conditie facilita­toare 'in terapie, ea §i empatia, confruntarea,autodezvaluirea.

Pentru eei mai mulli dintre ei Insa calitatearelatiei terapeutice este eel mai bun criteriu deevaluare (Henscher, 1980). Extinzand, O'Con­nel (apud Rosenheim, op. eit.) afirma: "Dmo­rul, ea ~igluma, nu poate fi Inteles monadic, eidoar diadic - acolo unde oamenii se influ­

enteaza unii pe altii. De aeeea explicatia trebuiesa vina de la intrapsihic eatre interpersonal.

Capitolul 11

Pan a cand umoml nu produce 111oameni 0cat de nelnsemnata ere§tere. elnu este deloeumor, chiar dad monadic el s-a intenlionatasa."

, In fapt, elientul ramane in mare masura ar­bitrul efeetivitiitii terapiei, dar terapeutul diag­nosticheaza starea de pregatire a clientuluipentru un astfel de raspuns. E nevoie deasemenea sa se ia in considerare nevoile clien­

tului ~istruetura sa de personalitate.Mindess (I 971) e0l1c11ideineurajator: "eea

mai bunii cale pc care a prcconizez pentru noiCd terapeuti pemru aincuraja 0 atiwdine umo­risitica 1a padentii no§tri este de a mentine 0asUel de atitudine 1n noi 111§ine."

De par1ea opusa Kubie afirma ea de§i esteun instrument sigur §i efieaee in mana terape­ulilor experimentati, pentru terapeutii incepa­tori umorul este un pericol complex, subtil ~iadesea impredictibil. Mal ales pcntru aee§tia ­spune el - poate parca mult mai usor sa intro­cluCd anumite teme de discutie dureroase (§ipentru terapeut, §i pemru client) prin inter­rnediul urnorului deetH pe aIle cai.Pentruonce incepator a hlce f'cl!cl unei situatii terape­mice nOl inseamncl a-li asuma responsabilita­tea printr-o eombinatie de teroare maseau'i §ifurle - umorul aparand atunci simultan ca 0scapare ~i ca 0 defensa.

~i, consecvent pozitiei sale negativiste, con­tinua: lON-amvazut niei macar un paeient pen­tru care umoml in tratament sa reprezinte unajntor sigur, valoros ~ineeesar." (1971, op. eit.)

Luandu-ne precauliunea de a nu spune inlegatura cu nici un lucru "nieiodata" sau ,,'1n­totdeauna" , credem ca un prim pas pentru ori­cine ar fi reeunoa~terea faptului ca umoml i~iare uneori loeul in terapie. Al doilea pas - a tesil111iconfortabil folosindu-l - vine cu timpul.

Sintetdind toate cele spuse pana aiei,putem vorbi in termeni polari despre aspectelepozitive sau negative ale umorului prin urma­toarele sintagme: "a rade eu (a rade Impreunaeu)" vs. "a rade la". lata ee Inseamna efectivfiecare din ele :

"A rade eu":

1. a dori a dispozitie vesela;2. atitudine bazata pe grija §i empatie;3. eonstruie§te Inerederea;

Page 317: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Umorul ca forma de terapie - "a transform a suferinla prin ras» 321

4. include pe ceilalti In "veselia generaL'l";5. persoana alege voluntar sa fie tinta glumei

(ca In a rade de tine Insuti);6. a te amuza - invatand oamenii sa rada;7. suportiv;8. apropiind oamenii;9. duce la replici spirituale pozitive;10. ia in ras slabiciunile general umane.

"A rade la":

1. atitudine bazata pe nepasare §i insensibili-tate;

2. distruge increderea;3. exclude anumite persoane;4. persoana nu are de ales (e obligaUi sa fie tillta

glurnei);5. a abuza - ofens and oamenii;6. sarcastic;7. divizand oamenii;8. duce la un cerc vicios de replici negative;9. intare§te stereotipurile- selectand un anum it

grup restrans ca "tinta".

Deviza general a care ne-ar u§ura dis­cemamantul despre cum sa manuim umorul arfi: umorul Inseamna "a transforma suferintaprin ras" §i nu "a produce suferinta prin ras."(Goodman apud Goldstein, McGee, 1983)

o ineercare de operationalizare §i un ajutor'in evaluarea umorului terapeutic 0 face J.Foster alcatuind 0 scala pe cinci nivele:

Nivelul 1: Incercarea umoristica a terapeu­tului e evident ostila, jignitoare sau sexuala canatura §i Incetine§te in mod considerabilrelatia terapeutica provocand la pacientretragerea, tacerea sau un feedback explicit alnemultUInirii §i chiar ranirii lui.

Nivelul 2: Remarcile terapeutului, dc§i nusunt malitioase, CLl toate acestea afecteazarelatia terapeutica mascand de fapt anxietatileterapeutului sau clientului ori fiind inoportune- fapt observat prin aceea ca pacientul nu Ie iain seama sau "nu se prinde de poanta" glumei.

Nivelul 3: Remarcile terapeutului suntdestul de hazoase pentru a provoca 0 aprecieremoderata din partea clientului, dar nu conducla 0 Intelegere de sine mai adanca a acestuia.

Clientul poate in asemenea situatii zambisau fi de acord cu ceea ce s-a spus, dar nuexista nici 0 evidenta ca a experimentat proble­ma intr-un nou mod sau ca are 0 intelegere desine mai adanca.

Nivelul4: Umorul terapeutului este profundapreciat de catre client. Acesta raspunde inmod spontan la remarca §i exista un indiciu carelatia a fost imbunatatita prin aceasta.Dispozitia §edintei devine mult mai relaxata §i

c1ientul mult mal cooperant in exploatareaprobJemei sale.

Niveiul 5: Umorul terapeutului Ii permitepacientului sa piHrunda dincolo de ras §l saperceapa problema sa Intr-un fel completdiferit §l folositor. Clientul confera un nOliinteles situatiei sau comportamentului propriu§i exista evidente cil a avut un insight profund.

5. Tipologia pacientilor receptivila umor

Despre categoriile de pacienti la careumorul se aplica, datele empirice ne spun:

Mai intai ca exista 0 interactiune semni­ficativa intre tipul de umor preferat §i persona­litatea pacientilor: cei depresivi §i obsesivi pOlavea dificultati In acceptarea invitatiilor umo­ristice de a-§i shimba viziunea neagra asupravietii. (Rosenheim, Golan, 1974)

Greenwald gase§te pe de alta parte ca rasule incompatibil cu depresia (apud Dimmer,Caroll, Wyatt, 1971):

Informatii eontradictorii exist a desprepacientii paranoiaci. Pe de-o parte se afirma caaceia dintre ei care au 0 slaba organizare - de§ieu 0 structura de personalitate vulnerabiHiemotional, sunt mai putin rejectivi la umordecat pacientii neparanoiaci. Alti autori con­sidera ca pacientii paranoid pot percepeumorul sau chiar zambetul ca un atae osti1 al

terapeutului (Haig, 1986).In legatura cu subiectii care sufera de bal­

bism sau au defecte de articulare §i care suntsensibili in raport cu conditia lor aflam caace§tia reaqioneaza foarte negativ la subieeteumorisitice legate de aceasta conditie (Cassel,1994).

I

Page 318: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

322

Mai muite detalii gasim despre 0 categorieaparte, copiii psihotici borderline. In mod par­ticular, comieul are la ace§ti pacienti un efeetde inti3rire a eului. Comienl §i umomi suntvehicule naturale prin care pacientul border­line i§i poate exprima sentimentele sale puter­nic ambivalente lntr-o forma destul de mascatapentm a-i fi iui insu§i acceptabile umorul iipermite sa exprime dualitatea impulsjaparareanecesara lmpotriva lui. Acestor pacienti Ielipse§te capacitate a de tolerare a anxietatii ~idepresiei - dupa observatiile Ini Zelzel, 1975).Intarirea tentativelor'Ior umoristice are undublu efect: cre§te fOl1a wIui §i reprezinta 0cale de confnmtare a disperarii lor din spatelecomediei. Se sugereaza astfel, d1ill starile bor­derline, daca u1l1Grul apare, poate fi folesit camecanism de fortitlcare - 'in contrast eu pa­cien~ii nevrotici care 11utilizeaza ca rezistenttLCopiii borderline au in plus aceasta inclinatieumoristica mai dezvoltata decat a11icopii dato­rita accesului lor rapid u~or la incon~tiem.Accesul !a inColl§tient asigurat de dHre COll­trohd egoului reprezinta baza creativitatiil pen­tru care umomI este un exemplu particular. Pemasura ce egoul pacientului borderline devinemai puternic, aceasta accesabiIitate se consti­tuie intr-o valoroasa resursa pentm terapeut §ipacient in cursul procesului terapeutic.Folosirea umorului §i comicului poate fi 0aparare "naturala" pentru dezvoltarea acestuitip de copil, un mecanism adaptativ pentm in­tarirea resurselar personale (Domasch, ]975).

Luand in considerare toate acestea neraliem pozitiei lui Scarles care declara: "Maidegraba tind sa ma lntreb in timpul unui inter­viu nu daca pacientul are simtu1 umorului, cicum se manifesta in prezent acest simt alumoru1ui 1apacient §i dad este el predominantcOll§tient sau incon§tient. (apud Allen,Reynes, 1987)

Desigur ca exista diferente de receptare aumorului datorate unar variabile ca: varsta,sexul, antecedentele din prima copilarie, dife­rentele interculturale.

Cu toate acestea credern ca se poate vorbidespre umor ca 0 caracteristicii universalumana, ca potentialitate pe care tlecare §i-opoate dezvolta mai mult sau mai putin - infunctie de mediul, educatia §i zestrea geneticace ii circumscriu existenta ..

Capitolul 11

6. I\1odele teoretice si apiicative-ale umorului in diverse orientari

terapeutice. Sugestii pentru trai­llh'lgul formativ al teraneutului

In istoria psihoterapiei sunt putine cai dejabatute in aceasta directie; doar diteva dintreorientari s-au ocupat in mod sistematic de pu­nerea 1n practica a acestei variabile §i de urma­rirea efectelor lor 'in timp - §i pe "trei dintreacestea e important sa Ie mentionam.

• Prima ar fi t(:rapia provocativa - inte­meiata de F. Farrelly §i J. Brandsma in 1974).Ea porne§te de la doua ipoteze de baza:

1. La provocarea terapeutului (umoristica,perceptiva §idin interiorul cadrului de referintapropriu al clientului), clientul se va direqionain sens opus definiliei pe care lerapeutul 0 facedespre client ca persoana.

2. In urma indemnurilor insistente ale tera­

peutului de a-§i continua comportamentelesale deviante, dezadaptative, clientul se va an­gaja intr-o imbunatatire a comportamentelorsale - conform normelor societale.

Ratiunea de a fi a umorului 'in terapie estejustificata in acest mod: "Umorul este uningredient esential in terapia provocativiLDeparte de a fi folosit la intamplare, el este uninstrument tactic §i strategic, ce indepline§tefunctii specifice." (F. Farrelly in Fry, Sala­meh, 1987)

Clientii accepta mult mai probabil mesajeleterapeutului dnd acestea sunt comunicateintr-un stil umoristic (direct sau indirect).Terapeutul provocativ in mod tipie nu-§icomunica grija sau simpatia fat a de clientexplicit. CHdura este comunicatil implicit,prin umor, atingeri fizice, expresia ochilor.

Multi terapeuli cred in a§a numita "cre§tereprin suferinla" - ca §coalit de gandire. Sigur caun anumit discomfort e inevitabil in anumite

sarcini (a curata aragazu1, a te angaja intr-oschimbare psihoterapeutica ori a 'invata saciinti la pian). eu to ate acestea, terapiaprovocativa crede in posibilitatea de cre§tereprin bucurie §i nu prin tristete.

Page 319: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Umorul ca forma de terapie • "<l transforma suferiora prin ras» 323

Cici - la fel cum parintele FrancisMacNutt seria in cartea sa "Vindecarea"(1974) - "majaritatea balilar sau suferin1elorsunt nemiltuitaare" .inse§i situatiile de viata dureroase aleclientilar pot fi modelate pe calea umorului, curezultatul unei perspective largite asupra vietii§i a unei eliberari de energie ce poate duce lavindecare.

Procesele noastre cognitive obi§nuiteimplica colcctarea datelor senzoriale desprenoi ill§ine §i despre lame, apoi interpretarea §iorganizarea lor in perceptii. Aceste perceptiidetermina ceea ce noi vedem §i ceea ce nuvedem §i tind sa delimiteze experientele §icomportamentele noastre. Una din functiileumorului este aceea de a-I extrage pe pacientdin perceptiile sale fixe disfunqionale §i a-ioferi 0 perspectiva mai folositoare, mai Iargita§i mai flexibiLl.

"Umorul este irezistibil §i influent. El areimpact. EI schimba parerile oamenilor.Banuim ca aceste calitati apar datorita naturiiprofund paradoxale a existentei noastre;oamenii sunt mai sugestibili §i complianti prinorgasmul rasului. Banuim ca 0 afirmatie umo­ristid este la fel de bine retinuta ca §i una seri­oasa. Umorul continua sa ne influenteze pestetimp." (Fry, Salamah, 1987)

De§i umorul este un instrument major interapia provocativa, el nu este un scap in sineal tratamentului. Metaforic vorbind, terapeutulprovocativ nu urmare§te cu arice pret "bom­bardarea" clientului cu umor. El este maidegraba alaturi de client (in interiorul eadruluiintim de referinta al acestuia) §i folose§teumorul pentru a-I elibera din inchisoarea pro­priilor patemuri de gandire disfunttionale. Eleste acolo pentru a-i demonstra c1ientului caiEchisoarea lui mentala are mai multe ie§iri, ,. ·ct .oecat ZI. un.

De fapt se mentioneaza explicit ca in eazulin care clientul nu rade catu§i de putin 111intal­nirea terapeutica initiala, terapia provocativanu poate decat sa ii fie nepotriviUi unui aseme­nea individ §i deci nu se apeleaza la ea.

Acest tip de terapie ofera in plus un marenumar de tehnici ca (dupa Fry §i Salamah,op. cit.):

a) Exprimarea gandurilor neverbalizate sal!implicite ale dientuiui. Prin aceasta teh11iciiterapeutul este pus in postura de a gandi ceeace este de negandit, de a simti ceea ce este denesimtit, de a spune ceea ce este de nespuspentru a aduce in lumina ceea ce a stat ascuns.Umoml este adesea simultan cauza §i efeetulacestui proees. Un mativ pentru care aceastatehnica provoaea umorul sta L'1 aceea ea multedin argumentele noastre subsidiare dupa carene ghidihn sunt adesea aproape de ridieol §inonsens. Pe dHa vreme nu Ie eon§tientizamabsurditatea doar daca ne gandim 1a ele,devenim profund eon§tienti de irationalitatealor cand Ie auzim verbalizate de altcineva sau Ie

pereepem ea reaetii ale altora. In extindereaacestei tehnici sta §i sarcina ea terapeutul saexprime ceea ce clientul gande§te sau simte,dar este §ovaielnic in a Ie spune.

b) Accentuarea negativului. Este probabil eeamai frecveDt folosita tehnica. Aici, terapeu­tul dramatizeaza jumatatea negativa dinambivalenta clientului §i chiar 0 duce Iaextrem - invocand cele mai stupide argu­mente pentru a-I sprijini clientulu.i cre­dintele sale irationale. 0 tehnica legata deaceasta este a propune motive §i a oferiscuze pentru ea pacientul sa nu se sehimbe.o varianta similara este a aecepta raracomentarii p1angerile clientului de neaju­torare §i Epsa de speranta (de exemplu te­rapeutul poate spune: "Nu ineerc sa vindecpe nimeni de nimic. Doar incerc sa te ajutsa-1i acceP1i limitele. Se spune de obicei caai in tine toata puterea de a te vindeea, darevident nu s-au Iuat in considerare oamenii

de soiul tau.").

c) Sublinierea aspectelor i'nfrico~iltoare aleschimbarii §i a aspectelor pozitive ale status­quo-ulni Se are in vedere aici incurajareaschimbarii ajutand clientul sii-§i interiori­zeze functiile importante din personalitateasa de la care a abdicat sau pe care le-aproiectat asupra altora. De regula cu catc1ientul inainteaza in vindecarea sa, cu totatatia pa§i se retrage terapeutul - este un feide "inmanare de responsabilitati".

Page 320: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

324

d) Oferirea unui feedback imediat. A-i ofericlientului un feedback imediat se face in

terapia provocativa adesea intr-o manieraumoristica §i uneori indirecta.

e) Listarea. Scopul listiirii este de a obtine aperceplie obiectiva a clientului asupra luiinsu§i, eventual 0 dorinta de schimbare insens cantraL Terapeutul poate face aceastafie descriindu-l pe pacient in termeniexagerat de negativi, tie intarindu-i prinargumente absurde, ridieole iueile saleautodenigratoare. Un seop secundar este dea provoca pacientul sa-§i demonstrezeautoafirmarea ~i asertivitatea de care dis­pune. mod diplomatic, clientul este aju­tat sa se focalizeze asupra calitatilor §i

sale pozitive, Jn variantele salecele mai tafinate, terapia provocativa sepaate manifesta §iin forma unei transc intreterapeut §i client. Experienta terapeuticapoate fi asemanata foarte bine eu 0 excursieintr-un teatru de comedie real, creat dedHre terapeut printr-un amestec viu coloratde imagerie §i Uillor. In aceasta calatoriesemireaIa, terapeutul este de fapt spiridu§ulcare te insote§te in pelegrinarile tale prinlume. 0 descriere foarte sugestiva vine sa nelamureasca:

"Eu, c1ientul, patrund in biroul terapeutu­lui impreuna eu anxietatea mea, cu stare a meade jena, furie §i depresie, §i pe masura ce Iidescriu toate aceste simptome §ipovestea vietiimeIe 1ntr-o maniera matura §i adecvata incepsa realizez ca ceva nu e in ordine. Povestea

vietii mele devine deodata un film tri-dimen­sional ce se deapana rapid de-a lungul §i de-alatul, urmand 0 logica nebuneasca de tip"Alice in Tara Minunilor". Devin intrigat,suparat §i incerc sa ma abtin sa nu rad. Simt unnod in gat, iar oehii mi se umplu de lacrimi §iiata ca ma descopar razand. Ma straduiesc samentin controlul emotional §i inte1ectual inaceasta conversatie nebuneasca, 0 conversatiedespre cele mai importante aspecte din viatamea. ~i iata-l aici, langa mine, pe acest clovncare cumva pare sa §tie exact ceea ce gandesc §isimt eu, cum traiesc §i actionez. Pare sa fi fastacalo, cu mine, in toate eerturile mele cuparintii, sotia sau capilul.

Capitolul 11

Dumnezeule! Este infioriHor §i inspaiman­tator! ;Ma simt complet dezgolit §i viata meaeste ca 0 carte deschisa pe care acest strain 0poate frunzari dupa bunul sau plac. ~i deja fap­tul ca eineva ma poate intelege aUit de bine mazdruncina din izolarea mea. 0 alinare pro­funda ma face sa simt ca nu sunt singur. Acestom, acest semen de-al meu ma cunoa§te a§acum putini altii au reu§it §i acum cateva minuteera doar un strain. IIaseult §i pe masura ce elvorbe§te, to ate acele sentimente mai vechiincep sa capete sens. ~i atunci ma gandesc:poate chiar a§ putea ajunge sa fiu inteles decatre ceilal!i §i la randul meu sa-i inteleg peaceia care sunt importanti pentru mine. Dejavorbe§te atat de surprinzator §i de jenant pen­tru mine incat imi vine sa opresc totul §i saprotestez: "Stai putin! Asta nu e gluma, este achestiune serioasa!" Dar in acela§i timp hohotede ras ma inunda. "Serioasa ?", zice el."Eibine, §tiu ca este serioasa, tu e§ti cel care radecu lacrimi!" Ce s-a inU'implat cu lini§tea measufleteasdi §i eu lucrurile pe care mi Ie prega­tisem sa Ie spun? Asta nu seamana deIoc cuinterviurile la care am fost pana acum. Nu potsa-mi dau seama ce va urma el sa spuna, mairau, nu §tiu nici macar ce am sa spun eu. ~ideodata filmul vietii mele plin de culori §iincarcat de un amestec de sentimente zboara

undeva in viitor §i vad cu ajutoml acestui dovncum viata mea ar putea fi transformata incioburi daca ma pastrez cel de pana acum. ~idaca el are dreptate ? Toate incercarile de a-Iignora §i de a ma ignora se intorc impotrivamea; aeum nu exista nici a seapare. ~i pe candeu ma aflam impreuna eu agoniile, emotiile,ideile mele stupide in aceasta "Tara aMinunilor", deodata filmul depa§este cadmlproieetomlui §i ma treze§te la realitate: astaeste viata mea ! ~i asta este terapia provoeativ~L~i nimeni nu mi-a vorbit astfel pana acum, num -a inteles in acest fel sau nu mi -a faeut viataatat de reala. Pe masura ce imi revin imi dau

seama ca au ramas 0 gramada de spus §i ea mavoi intoarce. Cobor din cladire §i in timp ceimi scot cheile de la ma§ina izbucnesc din nouin ras. Un cuplu treee pe Ianga mine, nici num-ar crede daca le-a§ spune." (Fry, Salamah,1987)

Page 321: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Umorul ca forma de terapie • «a transforma suferinta prin rasl> 325

• 0 a doua directie psihoterapeutica 0

reprezinta interventia paradoxala. Studiuleficientei interventiei paradoxale asupra paci­

entilor cu un 'inalt, respectiv scazut simt alumorului a demonstrat ca tocmai aceia cu un

scazut simt at umorului se dovedesc a fi mai

complianti, mai receptivi la terapie. Probabil

pentru ca iau sarcinile mai 'in serios §i nu 'inte­leg ratiunea spre care de fapt tintqte acest tipde interventie (Newton, Dowd, 1990). Pe alta

parte pacientii cu simtul umorului pot avea un

insight mai rapid asupra disproportiei §iexagerarii din propriile idei, sentimente 'in

urma unei astfel de interventii paradoxa1e.

o aWl tentativa 0 gasim pe terenul consilie­

rii vocationale care propune ca tehnica de bazaceea ce Koestler numea "bisociation" - adica

"perceperea unei situatii sau idei In doua cadre

de referinta autoconsistente, dar In mod obi§­nuit incompatibile." (Nevo, 1986)

<::1"

~o

Patternul logic al proeesului ereativ ]'n

umor, arta, §tiinta ar fi aeela§i: deseoperirea

un or similaritati aseunse. Din aeest punet devedere bisociatia - ea meeanism e baza al

umorului - presupune unirea a doua contextesau coduri Intr-un singur obiect sau idee.

Procesul conduce la percepera disimilaritatilorca fiind similare. Dam spre ilustrare urmatorul

exemplu: "Un detinut juca poker cu paznicii

lnchisorii. Descoperind ea tri§eaza paznicii 11dau afara din lnehisoare". In acest caz cele

doua reguli care vin 'in contradictie prin meca­

nismul bisociatiei sunt: vinovatii se pedepsesc

cu Inchisoarea §icei care In§eala sunt dati afaradin Inchisoare.

Bisociatia este folosita astfel ill alegereacarierei, 'ill rezolvarea de probleme, 'in clarifi­carea sau confruntarea clientului cu pro­

blemele lui irationale.

lata un scurt exemplu de bisociatie creata

intre ideile irationale ce pot apare In dragoste §icele din a1egerea vocationala:

Aceasta este profesia mea ... Nu este asta ... Este ... Nu este ...

• 0 ultima directie, dar nu In ordinea im­portantei, 0 reprezinta abordarea eognitiv­comportamentala a lui J. Goodman:

Fondator al proiectului HUMOR In anul1977, Goodman are In vedere doua mariobiective; aajuta oamenii sa 1nvete §i sa prac­tice umoml ca pe 0 deprindere ca oricare alta§i a instrumenta diferite eategorii profesioanlecu aceasta abilitate, adaptata la specificulmuncii §i stilului lor de, viata. Pana In prezent30 000 de persoane au partieipat la aceste pro­grame - desIa§urate In forma unor grupuri delueru, cursuri, seminarii de training, servicii deeonsultanta (Goldstein. Me Gee, 1983).

Autorul pleaca In acest proiect de amploarecu motto-ul: "Exista trei lucruri reale: Dumne­zeu, prostia umana §i rasul. Primele doua suntdincolo de Intelegerea noasta. A§a ca trebuie safacem ce putem cu al treilea." (John F.Kennedy).

Page 322: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

326

Si puncteaza mai intiE de toate motivelepentru care umorul trebuie privit co. 0 proble­ma serioasa:

- pentru sanatatea din el, caci umoml esteco. un fel de "jogging interior" san co. un"doctor invizibil". E1 are efeele asuprapresiunii sanguine, oxigenarii sangelui, inmasajul organelor vitale, in facilitareadigestiei, in eliberarea endorfinelor 10.

nivelul creierului. Pe scurt, este un forti­fico.nt 0.1 sanatatii fizice §i mentale.

- pentm faptul co. reprezinta un "Aikido " .Aikido este 0 forma a artelor martiale ori­entale care nu presupune 0 pozitie ofen­siva (de atac). Este simuItan respingereaagresivitatii §i apararea gratioasa in fata ei.Aikido este 0 metafora pentm cum sepoate folosi ullorul in detumarea uneiconfruntihi, in dezarmarea atacatorului §itransformarea situatiei din abuzanta inamuzanta.

Dam un seurt exemplu: ill timpul unei piesede teatru, un telefon, care lacea parte din recu­zita lara insa a avea 'lreun rolin piesa, incepe sasune. Actrita principala, banuind ca in spateleacestei farse se afla partenerul ei de scena, rididreeeptorul §i dupa cateva clipe i-I inmaneazaacestuia, spunandu-i "E pentru tine!"

In aceasta perspectiva, a-ti constmi tuinsuti simtul umorului este scopul final nuu§or, dar niei imposibil de realizat. Patruingrediente cheie u§ureaza in buna masuraacest efort:

1. a tine permanent deschis un ,,0.1 treileaochi" asupra realitatii;

2. <:l descoperi spiridu§ul din tine;3. "a rade eu";4. A urma regula celoT cinci Pc (NB, adica

"praetici").

1. U mom1 este cu siguran1a 0 problema deperspectiva §i percePtie. ~i dad 11cauti cu totdinadinsuI, umomi te va gasi pe tine. Orice s-arzice, conditia umana este 1n mod inerenthazoasa s,i nu-!i rarni'me dedit sa pastrezi acesta1treilea ochi deschis.

Coneret, aeeasta ar putea Iua urmatoareleforme:

Capitolul 11

- sa eoleetezi "perle" din viata de zi eu zi §isa Ie afi§ezi in jurul biroului in care Iucrezi.Exemp1e din acestea sunt muIte:

"Un verb activ arata actiune; un verb pasi'larata pasiune"."U n functionar insarcinat eu recensaman­

tul este un individ care merge din casa incasa sporind populatia".

"Un triunghi care are un unghi de 135grade se nume§te triunghi obscen".

~i nu putine sunt de asemenea exemp1eIe pecare Ie gasim In alte arii de activitate, inbuletinele bisericqti de pilda:

,}vIarti la ora 8 va avea loc 0 intalnire ac1uhului Tinerelor Marne. Toate aceleacare 'lor sa devina Tinere Marne sunt

rugate sa se prezinte Ia biroul preotului." ­sa tii un jumal zilnie eu ceea ce ti s-ailltamplat ridieol in acea zi.

In final, sta in putinta naastra sa ne alimen­tam intentionat aceasta abilitate de a pastra 0perspeetiva eomica asupra vietii.

2. A-ti dezvolta simtul umorului presupunein primul rand sa te concepi pe tine insuti easursa de umor. Este doar 0 problema de aprovoca spiridu§ul din tine sa se joace. Umoruleste un dar minunat de a trai eu imperfectiu­nile noastre, este legatura dintre perfectiuneape care ne-o dorim §i imperfectiunea pe care 0avem. Sa-ti dai 'loie tie insuti sa fii imperfecteste una din caile de a descoperi spiridu§ul dintine. In esenta: "ia-ti slujba sau rolulin serios,dar nu te Iua pe tine insuti prea in serios".Pentm asta nimic nu e mai u§or decat sa noteziin fiecare zi in jumalul tau umoristic 0 lista cupropriile defecte, scapari, slabiciuni, sa te jocicu propria realitate creandu-ti propriile taleIegi de tip Murphy.

3. Deja discutata, aceasta seziti'litate pentmumor constructiv 0 Poti dezvolta pur §i simpluintreband oamenii: "Care e cel mai putin pli'i­cut fel de umor pentm tine §i ce anume nu-tiplace la el? Ai observat vreodata pe eine'la caresa aiba: 0 experienta negativa in legatura cuumoru1? Ce era nep1acut in situatia respectiva?Cum poti detuma 0 situatie umoristica nega­ti'la? Fa 0 lista cu raspunsurile posibile!".

Page 323: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Umorul ca forma de terapie - "8 transforma suferinta prin ras» 327

4. Umorul - nimic mai mult decat un set de

deprinderi, atitudini §ighidaje pe care Ie putemconstrui con§tient - se aplica cel mai bine prineterna regula: practica... practica... practica...

~i aici intervin 0 serie de tehnici specifice:

- exagerarea, care ne ajuta sa minimalizam,sa deturnam problema respectiva, sa 0punem in perspectiviL ~i cu cat mai marefaci 0 problema, cu atat ea devine mai micain ochii tai;

- reflectarea realitalii, a obi§nuinlelor, ticuri­lor, rutinelor, evenimentelor triviale dinviata de zi cu zi;

- a te juca cu situatiile, cu cuvintele;

- inversiunea: a intoarce cu 180 grade pers-pectiva, cand lucrurile par sa mearga dinprost in mai prost. ~i 0 cale foarte simplapentru a inte1ege aceasta este a exageracum nu trebuie facuta 0 deprindere nouapentru a ajunge sa Intelegi cum trebuiemClita.

o altemativa la aceasta se nume§te "para­noia inversa" - oameni care cred ca lumea

cauta binele cu orice pret. ~i iata cateva idei inacest sens:

III Trimite 0 vedere umoristica cuiva care nu se

a§teapta la asta din partea ta, dupa ce te-aiasigurat ca nu e aceea ziua lui de na§tere.

• Spune "Salut!" sau zambe§te la zecenecunosculi;

• 1ntr-o parcare plate§te pentru ma§ina dinspate1e tau la ie§ire.

III Aranjeaza 0 petrecere surpriza pentru uncoleg, prieten sau membru al familiei.

• Fii un "prieten secret", trimite cuiva unbiletel anonim pozitiv sau glumel care sanu se departeze insa de realitate.

• In timpul unei conversatii spune "Ca sa fiufoarte sincer cu tine ... " §i apoi terminapropozilia cu ceva pozitiv in loc de eevanegativ.

Creeaza noi idei, caci umorul §i creativi­tatea "sunt eel putin veri§ori". Una conduceadesea la cealalta, a§a de exemplu ideile nosti­me pot aduce 0 solutie noua la problema In

cauza sau ideile creative au tendinta sa antre­neze rasul. Pentru aceasta ineurajeaza-ti ideile,oricat de neobi§nuite ar fi ele §i fii productiv!Cu cat mai mulie, cu atat spore§te §al1sa ca­liHllii lor.

Probabil ca aceasta viziune asupra umoruluieste §i cea mai generoasa care s-ar putea emitede catre un adept al umorului.

7. UmoruI in tenmia de grup.Studiu exemplificativ

Aplicarea umorului in terapia de grupimplica 0 serie de aspeete diferentiate. Aieiinteraqiunile, dinamica, termenii de referintasufera modificari considerabile fata de terapiileindividuale. ~i pentru 0 claritate a perspeetivei,yom diseuta In termeni de avantaje §i dezavan­taje ale umorului relativ la terapeut, la pacient§i la grup ca intreg (prelucrare dupa Bloch,Browning si McGrath - 1983, p. 89).

III Relativ Ia terapeut

Umorul ii permite terapeutului sa fie vazutIntr-un mod diferit de ciitre pacientii sai, ceeace serve§te unor scopuri terapeutice specifice §iapoi ii da posibilitatea de a face interpretaricare altfel ar fi fost incomod de pus in evidenta.

1. Umoml are m primul rand deci 0 functiede modelare - prin atitudini afi§ate de terapeut.Acesta are 0 mare influenta In grup mai multimplicit, prin comportamentele pe care Iemanifesta. Intregul sau repertoriu comporta­mental sta ca exemplu pentru 0 ulterioaramodelare a comportamentului pacientilor.Mult din ceea ce se petrece in grup are de-aface cu promovarea spontaneitatii partici­pantilor, cu dezghelarea obi§nuitei lor inchis­tari. Abilitatea terapeutului de a actiona inmaniere spontane §i pline de umor cand ecazul poate fi un model valoros pentru mem­brii grupului §i ii poate stimula in comporta­mente similare. Aceasta imitatie depinde deatitudinea de baza afi§ata de care terapeut maidegraba decat de optiunea pentru 0 strategieplanificata §i poate fi comparabila cu concep­tullui C. Rogers de "autenticitate" sau "con­gruenta" - ca 0 calitate necesara a terapeutuluipentru 0 relatie terapeutica eficienta.

Page 324: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

..

328

Modelarea poate fi in special importanta inafara §edintelor, adica inainte de inceperea sauin pauza lor, cand atmosfera invita la multeinterventii de acest tip.

2. Transparenta realizata prin umor

Se refera la gradulin care terapeutullasa safie evidente aspecte ale personalitatii sale catrepacienl. Exista puncte de vedere diferite asupratransparentei In diferite §coli psihoterapeutice.Unele considera ca aceasta ar interfera cu pro­cesul terapeutic. Altele insa vad reveH(rile dis­crete §ibine gandite ale terapeutului in legaturacu umanitatea, caldura, vulnerabilitatile oriincertitudinile lui ca 0 sursa a intimitatii §i caajutor in demistificarea procesului terapeutic.In acest context capacitatea terapeutului derade de sine 11lSU§iTara ru§ine sau jena repre­zinta 0 valoare importanta pentm grup.

3. Facilitarea interpretarilor

Un important element al umorului este in­congruenta: juxtapunerea unor imagini §iconstructe care nu se asociaza in mod normal

una cu alta. Umorul prezinta 0 priveli§te noua,nea§teptata asupra unui aspect al existentei,care este insotita de tensiune §i eliberata prinfC1s.Introducerea unei incongruente §i surprizepotrivite in terapie se pot dovedi mijloace folo­sitoare de depa§ire a rezistentelor, de c1arificarea "blocajelor logice" §i de stimulare a curio­zitatii membrilor grupului. De obicei dinaceasta poate apare 0 vie reprezentare colecti­va ale carei efecte sunt mult mai profundedecal ale unei interpretari explicite. Pe langaprocesul de autoexplorare, ea atrage dupa sine§i 0 cre§tere a coezivitatii §i inimitatii in grup.

• Relativ Ia pacient

Umorul ii poate deschide acestuia noimoduri de autoexprimare §i flexibilitatea de ase privi intr-o lumina noua. A-ti dezvoltasimtul umorului §i in particular a-I aplica petine insuti Tara indoiala contribuie la cre§tereaautostimei §i la reducerea rezistenlei fala deschimbare. A§a cum Allport comenteaza,"nevroticii care invata sa rada de ei in§i§i dejase gasesc pe calea vindecarii."

Capito!ui 11

1. DezvoItarea unui sirnt ai propoIiiei

Chiar §i celor mai dureroase §i tragiceevenimente Ii se poate da un iz al comediei.Umorul, inc1uzand ironia §i satira, poate fi 0forma de acceptare a faptului ca disperareapoate fi alinata §i speranta se poate ivi din nau(Mindess, 1976).

2. Depa~irea seriozitatii exagerate

Aceasta seriozitate, adesea cuplata cuinflexibilitatea §i amandoua folosite ca aparariimpotriva ambiguitatii, schimbarii §i nepre­vazutului incetinesc intergrarea pacientului ingrup. Cu ciitiva astfel de membri in grup coe­ziunea se stabile§te incet §i laborios. A§a incatintroducerea unui ton jucau§, umoristic po atefisura defensele ~i ajuta la modificarea lor.

3. Incurajarea deprinderHor sociale

Toate aspectele umorului, incluzand abili­tatea de a zambi §i a rade, aprecierea uneiabsurditati §i capacitatea de a intelege §i aspune glume sunt importante deprinderi inter­personale folosite in diferite situ alii sociale.Promovarea umorului in interiorul grupuluiajuta la instituirea sau imbunatalirea acestordeprinderi.

4. Facilitarea autodezvaluirii

A divulga informatii strict personale, adeseajenate, umilitoare sau dureroase este un impor­tant factor in terapia de grup, atat pentruautodezviHuirea pacientului, cat §i pentrucre§tera coeziunii grupului. Strans legata deautodezvaluire este eliberearea unar senti­

mente intense ca furia, ru§inea, vina sausupararea. Pacienlii nevrotici sunt adeseaambivalenli in legatura cu descarcarea acestorsentimente datorita efectului lor impredictibilpe care I-ar putea avea. Oricare ar fi motivulinhibarii, cand catharsisul apare, el este 0 bine­venita eliberare §i ii permite pacientului sareflecteze la ceea ce tocmai a experimental.

Autodezvaluirea §i orice eliberare emotio­nala intima este in cele mai multe cazuri un

proces dificil, solicitant pentru pacient §i elpoate recurge indirect la moduri deghizate decomunicare, printre care §i la umor.

Page 325: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Umorui ca forma de terapie - «a transforma suferinla prin ras» 329

Pereeperea senzitiva §i ineurajarea uneiasemenea comunicari vor oferi ulterior un ma­terial de Iuem valoros.

e Relativ la grup

Umorul poate juea un rol important in vialagrupului ca intreg, fiind 0 forta eoeziva, ajuHindpaticipantii sa apreeieze dinamica proeeselor degrup §i eontribuind la reducerea tensiunii.

1. Coeziunea grupului

Este larg raspandita printre terapeuti opiniaell grupul lucreaza mu1t mai eficient candmembrii siii il gasesc atractiv §i aceasta obser­vatie este sustinuta prin cercetari empirice.Rasul sau amuzamentul impreuna dau na§tere

unui sens al i~timitatii, apartenentei §i priete­niei in grup. In acest sens, sarcina primara aterapeutului este aceea de a promova un climatsuportiv, de acceptanta, sarcina in care umoruli§i poate gasi cu u§urinta locul.

2. Insight In legatura eu dinamiea grupului.

In grupurile mature de lucru pacientii suntangajati in confruntarea cu problemele lor §i cucele ale celorlalti membri. Mult din ceea ce seinvata depinde de focalizarea pe ACUM §iAICI, pe ce se petrece in grup, intre pacienti,intre pacient §iterapeut §i intre pacient §i grup.Capacitatea membrilor de a recunoa§te §iintelege relevanta proceselor dinamice de gruppoate fi imbunatatita observand cum apareumorul. De obicei, 0 gluma, 0 remardi hazliesau 0 izbucnire in ras are semnificatie pentruintregul grup.

3. Reducerea tensiunii

Anxietatea este 0 trasatura comuna oricarei

terapii de grup. In masura in care se mentineca fortamotivatoare ea este un ingredient va­10ros, dar dincolo de 0 anumWi limita devineantiterapeutica §i poate chiar inhiba grupul.T erapeutul poate prin diferite strategii sareduca aeest nivel intolerabil de anxietate §i sapermita factorilor cauzatori sa fie tratati.·UmoruJ folosit in mod corespunzator este unadin aceste strategii.

Utilizari neadeevate ale umorului in psiho­terapie

Umorul se poate dovedi in anumite situatiiun mijloc antiterapeutic §i daunator, blocandcaile de progres, facilitand sau reintarind com­portamentele dezadaptative.

• Relativ la terapeut

Terapeutul poate utiliza umorul pentru a-§isatisface mai degraba propriile nevoi decat pecele ale pacientului sau grupului ca l'ntreg.

1. Ca aparare lmpotriva propriilor anxietati

Umorull'i permite terapeutului sa se retragadin fata problemelor dificile sau dureroase pecare nu se simte sigur ca Ie poate stapani §ipoate deveni astfel model indezirabil pe carepacientii 11 preiau. Din fericire, un co-terapeutvigilent poate restaura echilibrulla timp.

2. Mascheaza agresivitatea

Umorul devine aici un vehicul pentm agre­sivitatea terapeutului §i in acela§i timp illipse§te pe receptor de oportunitatea unuiraspuns adecvat.

3. A face impresie buna cu orice pret

Nevoia terapeutului de a fi admirat §iplacutsau de a devia furia §i ostilitatea pacientului lasine pot conduce la 0 gre§ita folosire a umoru­lui. Un asemenea comportament narcisicgaranteaza insensiblitatea terapeutului fata denevoile pacientului sau mai rau, ii poateprovoca suferinta acestuia din urma.

4. Confuzionarea

Grupul ajunge sa se indoiasca de seriozita­tea terapeutului in anumite conditii. Adoprareafrecventa a unei atitudini umoristice sauamuzamentul excesiv pot masca scopul real altratamentului. Psihoterapia de grup este in pri­mul rand 0 intreprindere serioasa §i depinde deterapeut sa 0 mentina a§a. Aceasta nu implicaneaparat 0 maniera de lucru excesiv de solem­na, dar nici cealalalta extrema. Deruta §i frus­trarea ce apar in cawl din urma pot miC§orasau anula orice alte interventii serioase ale te­rapeutului§i pot interfera sever munca grupu­lui pe ansamblu.

Page 326: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

330

" Relativ la pacient

Pacientul se poate servi de umor ca de 0 stra­tegie de a evita sau bloca influentele potentia1eale proceselor terapeutice de grup asupra luL

1. Clovneria

Pacientulla randullui poate folosi umorulpentru a ca§tiga atentia grupului §i, chiar dacatemporar, caldura §i afeqiunea lor. Ulteriorgrupul se poate distant a de un astfel de mem­bru - care nu gase§te aliil cale de a face fataproblemelor sale de cat luandu-se in ras ­sporindu-i astfel sentimentul de alienare.

2. A deveni tinta glumelor

U nul dintre pacienti poate fi perceputnecorespunzator ca posibil receptor al senti­mentelor ostile din grup. Fara a fi atacat direct,devine obiectul unor ironii repetate la care nupoate raspunde lara a face impresia ca iilipse§te umorul. In acela§i mod se pot exprimadeghizat alte sentimente nedec1arate - mai alescele de natura sexuala.

3. A te lua in zetlemea pe tine insuti, evi­Hind probleme importante sau prevenind posi­bilele explorari. In acela§i timp, pacientuldevalorizeaza §i atributele sau abilitatile sale oriminimalizeaza importanta remarcilor autore­velatoare. Daca grupul se amuza de acest com­portament, sentimentul inadecvarii personale§i lipsa de speranla sunt rdintarite.

" Relativ la grup

Grupul ca intreg poate abuza de umor maimult glumind decat lucrand. Grupul poate alu­neca intr-o dispozitie frivola, nepasatoare.Ocazional aceasta poate constitui un respirotemporar dintr-o sesiune solicitanta, dar extimapeste aceasta limita ea reprezinta 0 evitare amunCH senoase.

Conc1uzionam prin cuvinte1e lui Grotjahn(1983):

"Terapia nu e 0 problema de ras, dar niciuna de plans. Rasul in terapie este la fel de binevenit ca oricare alt semn se spontaneitate, pu­tere, stapanire §i libertate".

Capitolul 11

• Studiu exemplificativ - aplicarea umoru­lui in terapia de grup in cadrul unui experimentde 3 luni (desfa~urat de autor sub coordonareaDr. I. Mitrofan, 1996)

In cadrul grupului (format din studenti aianilor terminali - specialitatea psihologie) amaplicat 0 serie de tehnici psihodramatice, cuaccent pe abordarea umoristica a situatieiproblematice In vederea oblinerii unor infor­matii semnificative despre eficacitatea §iefectele unei asel1lenea abordari.

Efectele direct observabile pe parcursul§edintelor ale acestui tip de abordare au fost:

- facilitarea cOl1lunicarii §i cre§terea progre­siva a profunzimii acesteia;

- oblinerea unei implicilri, deschideri §icooperari crescute din parte a participantilor;

- formarea unei coezivitati a grupului, pefondul acestei atmosfere de intimitate fiind

posibile mOl1lente succesive de catharsis aleprotagoni§tilor.

Prezentam succint desla§urarea experimen­tului terapeutic.

Dadi la Inceput existau dificultali in exer­sarea capacitatilor empatice §i in asumareaanumitor roluri propuse ca material de lucr.u,ulterior cre§te relaxarea In rol, capacitatea de aoferi solulii creative in munca cu protagonis­tul, ca §i spontaneitatea §i originalitatea"eurilor auxi1iare".

Dat fiind ca exista un grad scazut de struc­turare a sarcinii terapeutice, subiectii apeleazaspontan la tehnici generatoare de umor ca exa­gararea, ironia, caricaturlzarea, e drept avanduneori dificultilti in dozarea acestor atitudini.

Se fac pa§i impOltanti pentru fiecare parti­cipant in ceea ce prive§te achizilia anumitordeprinderi de contact social, ca §i In realizareaunei relationari autentice cu ceilalti.

Momentele de abordare umoristica a situa­

tiei u~ureaza con~tientizarea unor tnliri perso­nale semnificative, ca ~i acceptarea acestora.

Cre§te posibilitatea de exprimare mimica,gestica §i verbala pe parcursul diversificariiproblemelor abordate §i a amplificilrii carac­terului surprinzator, incitator al sarcinilor delucru.

Page 327: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Umorul ca forma de terapie - «a tnmsrorma suferlnf8i prill ras" 331

Apar in pardel §i rezistentele vis-a-vis deaceasta sarcina, tendinle de teoretizare, diva··gare, abstractizare excesiva; unul din membrise retrage din grup §i aparc un nou membru.

Se creeaza In urmatoarea etapa 0 atmosferasuportiva a grupuIui, In care elementeleumoristice devin 0 constanta.

Se cOD§tientizeaza valoarea deosebita pccare continua sa 0 aiba pentru fiecare din par­ticipanli copilul dinHhmtrul lui, eu multiplelesale fatete: hazlie, jucau§a, amuzanta, eu gustullui pentru glum a §i nazdravanii.

Jocul se dovedc§te a fi 0 tehnica extrem deeficace in inducerea unei atitudini spontane §ioeschise iT: care umoml se poate manifesta. Inacela§i timp, acesta duce la forrnarea unui di­mat destins al grupului, benefic pentru lucrululterior ell protagonistul,

In aceasta eiapa se Inregistreaza 0 slabire adefenselor, 0 mai mare deschidere in relatii §i aaprofundare a schimburilor reciproce.

Se instaureaza astfel cadrul pentru 0 per~cepere §i 0 evaluare mai rcalista ii obiectiva acelorlalti §i a propriei persoane.

Sociogramele ideale arata dorinta generalaa membrilor de a se apropia §i mai mult unii dealtii 'in ceea ce prive§te cUnoa§terea interper­sanala §i de a pastra a atitudine democratica defond, In care toti sa aiba statute egale.

Utilizarea efectiva a umorului in StOp tera­

peutic a reu~it in principal pe doua directii:

- ca §i posibilitate de a face fata unei situaliistresante prin miC§orarea anxietatii;

- ca mijIoc acceptabil de evacuare a ostil­itatii, In privinta acestui aspect Inregistrando mare adecvare §i complianta Ia sarcina atuturor subwctilor.

S-au cOI!§tieniilat In grup doua idei impor­tante:

" PrirrFi este aceea ca depinde foarte multde personalitatea terapeutuJui faptul de a puteasau nu practica 0 asemenea atitudine Ul1~oris"·tica cu pacientul, dar ca este tCJtu§ia compo­ncnta care se po ate dezvolta prin antrenamel1t§i pe baZd experienlei cii~tigate.

e A doua a fast recnnoa§terea faptului ca auexistat (la unii din membri) expecta1ii preamari In cceea ee prive§te idealul unel terapiiprin umor: di de fapt umorul nu e cevagrandios, ci mai degraba 0 scameiere prin carete decentrezi, it! schimbi cadrul, te focalizezi pcalte aspecte.

Ultima §edinta a oterit un feedback complet§i adecvat asupra efectelor pe care experimen­tulle-a inregistrat.

Astfel, fiecare subiect a con~tientizat trans­formarile pe care le-a suferit in decunml aces­tui experiment - foarte mare parte din acestecon§tientizari confirmandu-se prin mijloacelepsihodiagnostice aplicate ulterior.

In plus s-au analizat cu 0 obiectivitate sur­prinzatoare dinamicile grupului, ractorii per­turbatori care au intervenit In bunul mers al

muneii de gmp: rezistentele, inhibitiile, digre­siunile, lipsa de experienta a directorului, tim­pullimitat al experimentului, variabile interne- ca oboseala, proasta dispozilie, submotivarea§i, in fine, dificultatea problemei in sine §igradul mare de solicitare implicata.

S-au apreciat de asemenea schimbarilemajore petrecute aHit la nivelul climatului degrup: in di§tigarea unui plus considerabil decaldura, acceptanta, autenticitate, sinceritate,empatie, cat §i la nivelul perceptual-cognitiv almembrilor sai; in forrnarea (dezvoltarea) unarpercePtii reciproce mai corecte, mai adecvate§i mai flexibile (atat in ceca ce prive§teaspectele pozitive, dit §i cele negative).

~i nu In ultimul rand s-a recunoscut relatiaintima existenUl intre evolutia directoruluigrupului pe de 0 parte §i cea a grupului caImreg coeziv pe de alta.

Daca pentru grup 111 ansamblu, efectele aufost cele descrise mai sus, pentru fiecare parti­cipant a existat un traseu strict particular pecare I-au avut ameliorarile in urrna experimen­tului - §i acesta in sensul reechilibrihii perso-;nalitatii la un nivel supericr de adaptare - Inraport ell acele componente ale ei care Ii erauafectate.

Drept conduzie spunem despre umor ca:

- eSlc ill. rnecanism adaptativ de baza alfii11leiumane;

Page 328: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

332

- orice individ are in mod potential acces la el;

- este prin excelenta un act spontan §i trebuielasat pe acest raga§ natural al sau pentru aavea efectele dorite;

- cea mai buna cale de a-I atrage in dimpulexperimental este de fi indirect solicitat insarcina;

- folosit in mod predominant sau numai caadjuvant de catre terapeut el este inainte detoate 0 atitudine §i abia apoi se transforma111 tehnica, strategie terapeutica;

- pentru un psihoterapeut are in mare masurade-a face cu experienta acestuia §i depindeesential de expecta1;iile care inso1;escpunerea lui in practica.

- avem toate motive Ie pentru a ne dezvoltaaceasta poten1;iaJitate §i de a ne dezvoltanoi in§ine prin ea.

In baza experien1;ei in formare se indica:

• pacientilor cu reactii anxioase datoratestresului;

Capitolul 11

• unor categorii mai largi de nevrotici.

Ne exprimam rezerva utilitatii in cawl de­presiilor anxioase, date Ie nu ne permit deduce­rea unei contraindicatii ferme.

Ne exprimam pe de alta parte rezerva inceea ce prive§te eficienta sa, in cazul ace lorsubieqi deja echilibrati §i stabili care nu pre­zinta in mod obi§nuit 0 asemenea inclinatie.

Sub aspect metodologic recomandam folo­sirea experimentuJui psihodramatic cu compo­nenta umoristica ori a terapiei de gmp ingeneral, chiar in fonna gmpurilor deschise,dad este posibil.

Consideram c3. viitoml acestui model

experimental s-ar putea regasi cu succes nudaar in domeniul terapiei, ci §i in acela alinvatamantului ori al pregatirii potentialuluiuman. Pentru ca scopul sau ultim este asistareaindividului de-a lungul dobandirii maturitatiisale in ipostaza lui de terapeut, profesor sauasistent in rela1;iileintemmane.

Page 329: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

~ ~G L---1

LA DEZVOL TAREAERSONALA LA DEZVOL TAREA

ANSPERSONALALaurenfiu lilitrofan

CUPRINS

1. Perspectiva umanista asupra dezvoltarii persoanei 334

2. Dezvoltarea transpersonaHl §i psihoterapiile spirituale 337

3. Principalele contributii teoretice §iaplicativein domeniul dezvoltarii transpersonale 334

3.1. Psihosinteza §idezvoltarea transpersonala 3393.2. Stanislav Grof - de la perspectiva psihanalitica la cea

transpersonala 3403.3. Institutul de Psihologie Transpersonala de la Palo Alto

- preocupari §i principalii reprezentanti 345

Page 330: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

334

3. Principalele contributii teoretice~i aplicative In domeniul dezvoltariitranspersonale

1. Perspectiva umanista asupra dezvoltariipersoanei

Abordarea umanisUi in teoriile personalitiltiireprezinta ,,8 treia forta", i'ntrucat l§i propunesa combata tendintele fragmentate §i determi­niste ale psihanalizei §i behaviorismului.

La Inceput, a existat 0 retea informala depsihologi ce schimbau intre ei idei ce nu eraubinevenite In publicatiile de specialitate alevremii. Prima Intalnire a psihologilor careaveau sa §ocheze 0 mare parte a lumii st1i111i­fiee, a avut loc in 1957, Insa organizarea for­mala a avut loc abia In 1961, cand s-a InfiintatAsociatia Psihologiei Umaniste.

Printre primii membrii se numarau: GordonAllport, Erich Fromm, George Kelly, AbrahamMaslow, Rollo May, Henry Murray §i CarlRogers. Inainte ca organizatia sa se Infiil11ezeoficial, psihologii umani§ti l§i exprimau ideile §iconceptii1e In revista de orientare adleriana "American Journal of Individual Psychology",pentru ca in 1961 sa-§i continue activitatea in"Journal of Humanistic Psychology".

Caracteristicile distinctive ale abordariiumaniste pot fi sintetizate in:

1. focalizarea pe aspectele de varf ale expe­rientei umane, printre acestea fiind creativi­tatea §i toleranta;

2. valorizarea experientei subiective a indi­vidului (abordarea fenomenologica);

3. accentuarea dimensiunii prezentului, cuminimalizarea celei trecute sau viitoare, inabordarea terapeutica;

4. postularea responsabilitatii fiecarui individpentru tot ceea ce se petrece in viata sa, trecutulneinfluentand prea mult prezentul §i ill nici uncaz predeterminandu-l. Asigurandu-i-se conditiifavorabile, individul se va dezvolta in conformi­tate cu directia dorita §i cu alegerile sale.

Sinele este conceput de psihologii §i tera­peutii umani§ti ca fiind potentialul cre§terii §idezvoltarii optime.

Capitolul 12

Ei i§i propun sa extinda continutul tematical abordarilor clasice (psihanalitica §i compor­tamentaIa) cu studiul experientelor umaneunice - dragoste, ura, speranta, frica, fericire,extaz mistic, umor, raspundere, sensul vielii.

Conceptele de baza cu care opereaza " atreia fOl1a" in psihologia contemporana se ga­sese ill midi masura in celelalte tearii ~isisteme. Ele sunt, a§a cum rezulta din "Crezul psiho­tempiei umaniste", formulat in "The Articlesof Association of the American Association for

Humanistic Psychology" (apud M. Lee Hod­nett, 1973):

* iubire; * creativitate;* Sine;* cre§tere; *organism; * gratificarea nevoilor bazale; *acmalizarea Sine-lui(Self- actualisation) ; *valori superioare; * fiinlare; * devenire; *spon­taneitate; * joc: * umor; * afeqiune; * natu­ra1e1e; *dildura; * transcendenta ego-uIui; *obiectivitate; * autonomie; * responsabilitate; *sens; * fair-play; * experienta transcedentala; *experienta de varf (peak experience); * eon­cepte interrelationate.

Orientarea psihologiei umaniste se bazeaza pe:- respectul pentru valoarea persoanei;- respectul pentru diferentele de abordare;- extinderea con§tientizarii §i deschiderea

(trezirea) con§tiinlei sau a mentalului, cuacceptul persoanei;

- interes pentru explorarea de noi aspecteale comportamentului uman.

Umani§tii aduc in psihologie §i terapie unsuflu nou, rezultat al unei conceptii profundoptimiste §i pozitive asupra naturii umane,structurata in cea mai mare masura ca 0 replicala limitele abordarilor psihanalitice §i compor­tamentaliste asupra dezvoltarii personalitalii,pe de 0 parte, precum §i ca un model alternativterapeutic, ce depa§e§te clasicul model medicaloccidental, pe de aIta parte. £i inlocuiescfreudianul "inlelegere de sine" cu conceptul"implicare a Sinelui". Pentru umani§ti, per­soana dispune de resurse cvasi-nelimitate in ase realiza, implini, autodezvolta §i auto regIa,de un potential de autodevenire care se poateautoactiva §i direqiona responsabil.

Page 331: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

De 113 dezvoltar;;;a personala la dezvoitarea transpersonala 335

De aceea ei neaga punctu1 de vedere a1psi­hanali~tilor §i behaviori§tilor, care sunt tenta!]sa trateze fiinta umana ca pe 0 structura pasiva,supusa actiunii fortelor exterioare, fie prede­terminata de trecut, 'in caw] primilor, fieconditionata de stimulii externi din prezent, incazul ultimiior.

Cn toate ca acordil 0 importanta ]a fel demare incon§tientului, ca §i psihanali§tii, de lacare preiau luerul eu teme psihodinamicecaraCLeria!e §l apetenla pentru lucrul eu sim­boluri, IHnani~m prefera sa aduca trecutul illprezent. Pentru ei important este sa ajute clien­tt'l, S8. con§tientizeze ceea ce este aseuns,reprimat, uitat, fara a se preoeupa de inter­pretari sofisticate §i abstracte, straine expe­rientei tralte. A face acceptat, inte1es, asimilat§i depa§it trecmul §l prezentul experimentat desubiect, prin integrare21 polaritatilor, prinunificarea cu Sine §i deblocarea spontana, na­turala a resurselor creative, rezolutive, reglato­rii, constituie principalul obiectiv al terapHlorumaniste.

Ca §i behaviori§tii, multi umani§ti neaganeeesitatea cautarii cauzelor actualelor sufe­

rinte in traume §i evenimente trecute, conside­rand ca astfel, odata intoarsa problema spreoriginile sale, nu ar face decat sa se reitereze §isa se fixeze prin interpretari, trairile §i strategii­Ie comportamentale alienate sau infantile. Inacest mod paeientul este ajutat, mai cunlnd,sa-§i retraiasc3 aeelea§i confuzii §i e§eeuri, dedata aceasta, in cadml relatiei terapeutice,decriptandu-Ie semnificatiile simbolice, darnegarantandu-se prin aceasta modificareacomportamentala in prezent, §i eu atilt maipu~ill, dezvoltarea personala in viitor.

"Trecutul este amintire, scrie F.Perls,parintele gestalt-terapiei, §i amintirile mint. .."El il citeaza pe Nietzsche care spunea:

[vlemoria §i mandria se lupta". Memoriaspune: "A fost a§a... ", iar mandria spune: " Nuputea sa fie chiar a~a." Psihanali§tii fac 0 mareeroare cand 1§iasuma convingerea ca memoriaeste realitate §i continua astfel: "Toate a§a­l1umitele traume care sunt presupuse a fi rada­cinile nevrozelor, sunt 0 inventie a pacientilorpentru a-§i salva autostima.

Psihanali§tii ered ca acest trecut, din stadiu1infanti1 este responsabi1 de boaHt. Pacientul nueste responsabil, ci trauma e responsabiHl,complexul Oedip este responsabi1, §.a.m.d. Nuavem nici 0 idee despre importanta acestoramintiri inventate, dltil vreme se presupune caboala, in totalitate, se bazeaza pe aeesteamintiri. "

Izvoarele filosofice ale psihologiei umanistese identifica in trei surse: psihologia fenome­nologica a lui Edmund Husserl (1859-1938);existenlialismul ateu al lui Martin Heidegger(1889 -1976) §i Jean-Paul Sartre (1905-1979)§l existentialismul cre§tin al lui SorenKierkegaard (1813-1855) §i Gabriel Marcel(1889-1973). Daca Husserl avanseaza teonaconstituirii transcedentale a obiectului, con­fornl careia unica realitate a obiectului se afla

111actul "intentional al con§tiintei", exis­tentiali§tii cre§tini sustin ca "exista un tran­scendent absolut spre care omul tinde perma­nent", iar confratii lor atei afirma, chiar maimutt - ca "omul este transcendenta" (apudI.Manzat, Istoria universala a psihologiei, curs,1994, p.129).

Psihologii §i terapeutii umani§ti sunt multmai interesati de schimbare §i de procesul ei,decat de masurarea §i diagnosticarea diferen­telor individuale, evitand pc cat posibil saformuleze diagnostice, opunandu-se deterrni­nismuJui cauzal §i preferind abordarea holista.

Dintre psihoterapeutii umani§ti, CarlRansom Rogers s-a impus prin elaborarea con­ceptelor de " self actual" §i" self ideal" , care sepot afla in relatii de congmentii sau incongru­enta, cu impact asupra dezvo1Uirii personale,stabilind §i conditiile favorabile acesteia (con­sideratia neconditionata - ca singura modali­tate de satisfacere a nevoii de respect, simpatie,acceptare, incredere §i valorizare; empatia §icongruenta in relatiile interpersonale). DarRogers este toto data §i eel care depa§e§te sferapsihologiei umaniste, anunland zorii celei de­"a patra forte in psihologie" - transper­sonalit

In 1979, Rogers sugera ca dimensiuneamistica, spirituala a experientei, fuseseintmcatva subestimata. Citandu-l in luerariJesale pc Fritjof Capra - eel care a filcutnenumarate comparatii intre tlzica moderna §i

Page 332: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

336

misticism - Rogers se declara convins de com­

patibilitatea dintre experienla subiectiva §i

§tiinta. De asemenea, el se preoeupa §i defenomenele paranoffilale, 'in raport cu care

sugereaza ca ar trebui abordate §i explorate'intr-o maniera empirica.

Pornind de la teoria lui Rogers. a fast ela­

borati:( §i 0 scala de masurare a convingerilorreferitoare !a puterile mentate transcendente(Cartwright, 1989).

Va!orile au 0 importanta deosebita 'in teoria

rogersiana. Argumentele care se refera !a faptul

ca valorile se dezvoltapentru fiecare individ §i

pentm 'intreaga omenire ca un tot ce emerge

din procesul experiential, sunt dificil de com­biltut. Acest aspect i-a of ens at intrueatva pe eei

care eonsiderau §tiinta ca pe ceva lipsit de va­lori, ea flind ceva supremo care nu line cont de

principii morale precul1l binele §i rau!.Abraham Maslow (1908-] 970) este consi­

derat in istoria psihologiei ca t1ind eel mai

important cerceU(tor 'in probiemele motiva!ieiumane. Una dintre teoriile originale introduse

de el, in cadml psihologiei umaniste, este

"piramida trebuintelor umane" cu eele §apte

niveluri §i trei paliere. Palieml de baza al tre­

buintelor fundamentale are doua niveluri:nevoi tiziologice (foame, sete, sexuale) §i nevoi

de securitate ca cele de adapost, siguranta.

Palieml superior de bali! al trebuintelor funda­mentale are patru niveluri: nevoia de proprie­

tate §i dragoste; nevoia de stima §i apreciere;

nevoi cognitive; nevoi estetice, de fmmusete,ordine §i simetrie. In van, se am al treilea pa­lier, cu un singur nivel: actualizarea sinelui

(self-actualization), adica implinire la maxi­

mum a propriului potential. Maslow introduce

pe langa nevoile umane obi§nuite, fiziologice §ipsihologice §i conceptul de "metanevoi" de

realizare a Sine-Iui. Acestea il plaseaza pe indi­

vid dincolo de cotidian, imbogatindu-i viata

prin valori mult mai inalte: fmmusete, unici­

tate, ardine, perfect1une, transcendenta §i do­r1nta de a crea. Studiind dezvoltarea nevoilor

de implinire ale Sine-lui, 'in special in cartea sa

"Motivatie §i personalitate" (1954), Maslow

pune in relatie cu acestea 0 serie de caracteris­

tici §i manifesUlri personale cum ar fi:

Capitolul 12

- 0 mult mai eficienta perceptie a realitatii;- toleranta (de sine, de altii §i fata de natura);- spantaneitate;

- centrarea pe probleme §i pe rezolvarea lor;- prospetime §i vitalitate continua;- experienta mistica;- lntelegere manifestata fata de ceila!!i;- relatii intcrpersonale profunde;- stmctura caracterialll democratica:

- discriminare 'intre sens §i scopuri, semnifi-catii §i finalizari;

-sim! al umorului manifest at neostil;- creativitate;

- rezistenta la enculturatie (v. §i RobertMay, 1993, p. 242).

Maslow folose§te terminologia freudianapentru a exprima faptul ca in cazul persoanelorrealizate, autoimplinite, unificate eu Sine,

exisla 0 relcqie de eolaborare intre ld, Ego §iSuperego, aceste instan~e armonizandu-se si­nergic, neluptandu-se una cu cealalta, a§a cumse intampla in cazul persoanelor nevrotice.Aceasta Ie creaza un anume sentiment de pace

interioara, de serenitate §i de autoincrederecorelata Cll deschidere neconditionata fata de

ceilalti §i disponibilitate altruista.Aceasta abordare a personalitatii 'in terme­

nii psihanalizei pare deosebit de interesantaputand induce ideea unor apropieri intre cele

doua abordari teoretice, dar ea contine de faptchiar elementul diferentiator dintre psihologiafreudiana §i cea umanista: viziuea despre om §idezvoltarea sa ca fiinta. Daca in viziunea luiFreud, omul apare schilodit emotional, nevrQ:tic, sfii§iat 'intre conflicte de natura abisala §iconstrangeri exterioare, la Maslow, nevoia de

implinire a SINE-LVI unifica §i salveaza,energizeaza §i restmctureaza, este 0 continuasursa autotransformativa, avand atributuladaptarii creative. Intr-un anume fel, gandindin spiritul lui Maslow, am putea spune ca

nevoia de dezvoltare §i implinire de sine estechiar nevoia de adaptare creativa perpetua,prin a carei satisfacere omul devine consonant

cu lumea, cu mediul §i cu viata 'in sens largoViata insa§i este devenire creatoare §i omul nupoate fi altfel decat 0 parte a universului, con­

stmit §i funqionand dupa legile naturale aleacestuia.

Page 333: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

De l"l dez\!oltarea personalli !a dez\!oltarea transpersonalli 337

In viziunea noastra, bazata pe terenul fertilal conceptiei umaniste-experientiale, inte­grarea in ecosistem este conditionata funda­mental de autoreglare §i schimbare, de evolutiecon§tienta §i responsabila, in care sensul sana­tos nu poale fi decat moral §i cognitiv simultan,directia de evolutie spirituala §i transpersonaHi,iar actiunea- eficienta doar in masura in careeste creativa.

2. Dezvoltarea transpersonaHi ~ipsihoterapiile spirituale

Cea mai noua direqie in psihologie esteabordarea transpersonala, uneori numita §i "apatra forta"

Unii psihologi, cum ar fi de pilda, AnthonySutich, fondatorul Asociatiei PsihologieiTranspersonale, au rezistat tentatiei de a defini§i delimita campul transpersonal. Sutich a in­tentionat ca psihologia transpersonaia sa fie undomeniu deschis tuturor posibilitatilor §i a con­siderat ea a da 0 definitie transpersonalului nu arface decM sa-i limiteze posibilitatile §i sa-i deao nuanta de rigiditate.

Tentativa lui Hendrick din 1982 de a defini

psihologia transpersonala, nu face decat sa-iprecizeze esenla, fara sa-i delimiteze margini­Ie. Astfel, dupa spusele lui Hendrick, depa§e§tecu mult nucleul conceptual al psihologiei c1a­sice, fiind axata pe esenta tuturor persoanelor,pe ceea ce se situeaza dincolo de sfera perso­nalului In sine.

Conceptia de baza a psihologiei transperso­nale este ca dincolo de individ exista mai mult

decat personalitatea acestuia. Personalitateanu este deciit una din fatetele intregii identitatiindividuale. De aceea, unul dintre scopurileterapeutice ale abordarii transpersonale este dea pune ill corespondenta personalitatea eu Self­ul total. Aceasta presupune mai mult decat'intelegerea personalitatii in termenii activitatiipersonale, de zi cu zi.

Daca acest lucm este inteles, "Sinele total"va ie§i la iveaE'i§ii§i va asuma 0 pozitie mult maidominantiL Astfel, va exista 0 mai mare unitatemtre minte §i corp, intrudt sinele este eliberatde restriqiile personalitatii.

Ca rezultat, individualitatea va fi capabila sase bucure de ceea ce ofera lumea, rara sa fieata§ata acesteia (conform principiului non-ata­§amentului din filosofia §i practica spiritualayoga (v. Patanjali, Yoga Sutra, edit.Soc. Infor­matia, 1993).

Psihologia transpersonala i§i asuma 0 pers­pectiva extensiva in abordarea persoanei ca fIinta1..11 dezvoltare §i integrare perpetua. Ea lncorpo­reaza contributiile esentiale ale primelor trei fortein psihologie (psihanaliza, abordarea cognitiv­behaviorism §iforta umanism) §i asimileaza con­structiv, discriminativ, reargumentind dintr-operspectiva moderna, §tiintifica bazata pecercetari de varf in domeniul fizicii, biofizicii §ineuropsihologiei - 0 serie de fenomene §imetodeabordate in disciplinele sapientiale orientale §ioccidentale, cum ar fi: dezvoltare spirituala §iexperienta mistica, cunoa§tere,comunicare §iactiune paranormala (fenomene PSI), inmitie §istari modificate al con§tiintei, tehnici de medi­tatie §i extinderea resurselor cognitive §i creative,auto control §i auto transform are psihosomatica,trezire spirituaHL

Psihologia §ipsihoterapia transpersonala sunt

influentate de concepte provenite pe de 0 parte,din Yoga, Zen Buddhism, Taoism, Sufism, iar pede alta parte, se struetureaza pe teoretizari §iargumentatii lansate in lucrarile mai multorautori remarcabili: Carl Gustav Jung (cel carea folosit pentru prima data termenul de"transpersonal" in 1916), Allan Watts,Abraham Maslow, William James, FrancesVaughan §i Roberto Assagioli - autorulpsihosintezei. Fara a ne propune aici de a intramai adic in universul conceptual fascinant, dardifieil de asimilat (rara riscul unor confuziiregretabile) de catre mintea inlantuita inpragmatism §i giindire carteziana a occiden­talului, punctam in continuare ideile defini­torii ale surselor orientale, care au coagulatinteresul §tiintific al transpersonali§tilor.

Sistemul disciplinelor Yoga are ca obiectivautorealizarea personala prin unificarea Cllcon§tiinta universala, experimentind pas ellpas, posturi secifice (asanas), controlulrespiratiei (pranayama) §i tehnici variate demeditatie.

Page 334: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

338

Zen Buddhismul descopera iluminarea prinmeditatie §i intuitie. Taoismul gase§te desavar­§irea prin depa§irea contrariilor sau integrareapolaritatilorin unit ate (Tao -refacerea intregu­lui primordial §i perpetuu autoregenerator).

Sufismul cauta sa ajunga la conoa§terea desine prin explorarea modului in care pot fidepa§ite limitele rationalului.

Multe dintre metodele moderne ale psi­hoterapiei transpersonale au preluat §i adaptatla spiritul omului contemporan cele mai valo­roase §i evident, accesibile concepte, metode §itehnici orientale, gasindu-Ie uneori chiar §isuport sau instrumentatie tchnica adecvata.A§a de pilda, descoperirea biofeedback-ului,ca tehnica de invatare a autocontrolului psiho­somatic, cu ajutorul unor dispozitive electroni­ce este 0 varianta moderna dar simplificata §isimplista a tehnicilor orientale de concentrarepe propria corporalitate, eu suport extern.

In tehnica biofeedback-ului subiectul experi­menteaza posibilitatile sale de autoreglare pecale mentaEi, a unor functii fiziologice pertur­bate sau de control §i reducere a anxieU"i!iisau aaltor stari emotionale perturbate, prin asocierealor cu anumi!i stimuli sonori sau vizuali, emi§i decatre dispozitivul -suport la care este conectatsubiectul. Dispozitivul electronic, care suscitaconcentrarea asupra propriei funqionalitati psi­hosomatice, folose§te de fapt acela§i principiu alintegrarii funqionale a corpului cu mintea, princoncentrarea percePtiei fenomenologic. Pacien­tul con§tientizeaza prin focalizarea atentieiasupra relatiilor dintre psihic §i fiziologic §i Iearmonizeaza, prin cre§terea controlului volun­tar. Pacientul poate sa descopere astfel cumpoate lucra cu sine asupra propriului corp §iasupra propriilor stari emotionale, invatand. saparticipe §i sa decida con§tient in procesul deautoreglare. Nimic nou sub soare ... Tehnicileyagyne de concentrare a mentalului asuprafunqionalit'ltii psihofizialogice (respiratie,relaxarejtensiune musculara, reglaj cardiovascu­lar, etc), de control con§tient §i reglare subtila,informational -energetica - realizeaza acela§ilucru, de mii de ani, cu deosebirea ca angajazapersoana intr-un proces de autodezvoltare con­§tienta mult mai activ §iautonom, comparativ cufacilitatile de Invatare cu suport extern care potcrea dependent~L

Capitolul 12

Desigur, spiritul pragmatic modern estecentrat pe u§urarea pana la substituire a efortu­lui con§tient uman de catre noile tehnologii,dar aceasta cre§te riscul alienarii de sine §i alblocarii resurselor de autodezvoltare prin expe­rienta fenomenologica, chiar daca aparent,invatarea rara participare (ca de pilda cea subhipnoza sau chiar autoconditionarea cu aju­torul tehnicii biofeedback-ului) pare a fi multmai economicaasa.

o alta importanta contributie moderna, carea asimilat izvoarele gandirii orientale este psi­hosinteza terapeutica, elaborata de R. Assagioli,conceputa de autor ca un proces de combinarearmonioasa a elementelor componente alemin!ii umane pentru a forma 0 personalitatetotala, angajata pe calea dezvoltiirii spirituale.

Psihologia transpersonala implica I'nvatareaacceptarii ~i iubirii tutnror "partilor" §inelui,a~a cum sunt acestea, precum §i crearea posi­bilitiltilor persoanei de a simti §i accepta ceeace en adevarat simte, adicil de a deveni congru­enta, autentica, nemistificata, pur:'i. Recunoa§­tern in acest abiectiv al transpersonali§tilorinfluenta profunda §i prea putin subliniata, dinpacate, a parintelui gestalt-terapiei - F. Perls §ia confratelui sau umanist, fondatorul terapieicentrate pe client - c.R. Rogers.

Psihologia §i terapiile transpersonale l§ipropun sa exploreze noi teritorii ce transcendego-ul. Ken Wiber a J:ncercat, de pilda, sa dez­volte un sistem comprehensibil al intregiicon§tiinte. EI considera con§tiinta asemeneaunui continuum cu mai multe niveluri, asociatecu nivelurile corespondente din psihoterapie:ego-ul, biosocialul, existentialul §i transperso­nalul.

Dinamica nivelului ego-ului vizeaza ima­ginea de sine, fiind inspirata de scrierile lui S.Freud.

Nivelul biosocial reprezinta aspecte aleimprejurarilor situatiilor sociale ale persoanei,cum ar fi: influenta relatiilor familiale, traditi­ile culturale etc.

Nive1ul existential incorporeaza conceptiileabordarilor umaniste §i existentiale §i concepeorganismul uman dintr-o perspectiva holista.

Nivelul transpersonal depa§e§te limitele con­ventionale §i extinde campul con§tiintei umaneincluzand experienta mistica §i spirituala.

Page 335: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

De la dezvoltarea personala la dezvoltarea transpersonala 339

Parcurgerea acestor niveluri realizeaza, lacaparul continuumului - unitatea perfecta cuuniversul.

Ceea ce se repro§eaza inca psihologieitranspersonale, este insuficienta definire aconceptiilor §i 0 redusa baza de cercetari. Cri­ticii acestui domeniu, il acuza, in general, cafiind prea esoteric".

Adeptii acestei abordari mentioneaza faptulca studiile §tiintifice asupra ultimei dimensiunia experientei personale ofera intelegerea ceamai profunda a naturii umane §i traseaza caileprin care oamenii i§i pot dezvolta intregullorpotential. Acest domeniu este inca intr-un}Jroces de conceptualizare. F. Capra (1983)este de parere ca deocamdata, el include maimulte modele conectate, idei §i tehnici te­rapeutice. Progrese in domeniu s-au inregistratatat inauntrul, cat §i in afara institutiilor aca­demice. De exemplu, Institute of Noetic Sci­ences, fondat de astronautul Edgar Mitchellsutine importante cercetari privind telepatia,extinderea capacitatilor umane, precum §i car­acteristicile emotionale ale persoanelor cu 0sanatate perfecta. Une1e dintre aceste cerceUiride varf au fost realizate sub egida unor univer­sitati prestigioase cum ar fi Stanford §iHarvard.

3. Principalele contributii teoretice~i aplicative in domeniul dezvoWiriitranspersonale

Vom gmpa principalele contributii in sferatranspersonalului in trei directii de analiza,urmarind activitatea celor mai importanti teo­reticieni ai domeniului:

* R.Assagioli §i psihosinteza;* S.Grof §i experimentele sale sub L.S.D.,

precum §i tehnica respiratiei holotropice;* Ch. Tart, §i alti cercetatori importanti,

gmpati in cadrul Institutului de PsihologiaTranspersonala de la Palo Alto, California.

3.1. Psihosinteza §i dezvoltarea transpersonaHl

• Roberto Assagioli (nascut la Venetia in1888, decedat la Capolna in 1974) este automla trei importante lucrari: "Psihosinteza: pentmarmonia vielii" (Mediteranee, Roma, 1965;

"Principii §i metode al psihosintezei ter­apeutice" (Astrolabio, Roma,1973); "Actulvointei" (Astrolabio, Roma, 1977). In plus, ela lasat in urma un numar imens de scrieri pro­duse de-a lungul anilor, cea mai mare partenedatate. In cadml acestora, sistemul psiho­logic care a fost formulat §i dezvoltat de el subnumele de psihosinteza este expus sub toatabogatia sa. In volumul publicat sub numele"Transpersonal Development, The DimensionBeyond Psychosynthesis" (AquarianjThor­sons, An Imprint of Harper Collins Publishers,1991), la un centenar de la na§terea fondatom­lui, Institutul de Psihosinteza, valorifica toataaceasta bogalie de idei.

De timpuriu, din 1909, cand a publicat arti­colul "Psihologia ideilor-forta §i psihagogia",in Revista de Psihologie aplicata, Assagioliaducea in prim plan 0 viziune asupra omului §ia disciplinei psihologice, pe care el insu§i 0recuno§tea in 1971 ca deja conti nandpunctele-cheie ale Psihosintezei in forma saembrionarii.. In cadml volumului mentionat,autorul valorifica lntr-un mod mult mai coor­

donat §i sistematic studiul §i investigatiile saleasupra experientelor supracon~tientului, care I-aupreocupat de-a lungul anilor §i asupra caroraeste focalizata intreaga psihologie §i terapietranspersonaliL

Intr-un anume sens, to ate scrierile luiAssagioli sunt spiritualiste, dar atributul acestaal spiritualitatii apare in special in ace a parte aoperei sale care trateaza, in exprimarea sametaforica - "aventuri lungi §i inflacarate, ca §icalatorii prin spatiile extraterestre" - ce descriudezvoltarea spirituala a omului. Acest psihiatm§i psihoterapeut, observa ca termenul "trans­personal" a fost folosit aproape de toti umani§­tii, dar in special de Maslow §i de cei a caror§coalii se poate numi "spirituala". ~tiintificvorbind, este un cuvant mai bun, mult mai pre­cis §i intr-un sens, neutm, exprimand clar ceeace se se situeaza dincolo de abordarea

obi§nuita a personalitatii.De asemenea, termenul evita eonfuzia eu

muIte fenomene care acum sunt denumite spiri­tuale, dar care de fapt sunt pseudospirituale sauparapsihologice.

Page 336: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

340

In concep~ia automlui, folosirea predilecta atermenului "spiritual" nu se reduce doar la expe­riente religioase specifice, ci include toate eta­pe1e con§tiintei §i include toate acele f11l1qiuni§iactivitati care capata valoare normativa: valorietice, estetice, eroice, umaniste §i altmiste. Cuminsu§i Assagioli a spus, "dezvoltarea spiritualiiinclude toate experien~ele conectate cu trezireacontinuturilor supracon§tientului, care poatecuprinde sau nu experienta Self-ului".

In lucrarea sa "Dezvoltarea transpersona­Iii", (1993) structurata pe trei pa~i, el prezintain prima parte, dintr-o perspectiva cognitiva,tema lumii realitatilor supracon§tientului, pen­tru ca in partea a doua, sa desTa§osre etapele §iproblemele inglobate in procesul dezvoWlriispirituale. A treia parte se refera la aplicareaefecte10r acesteia in viata de zi eu zi. Pentrufiecare proces psihic exista doua momenteinseparabi1e §i distincte: primul - con§tienti­zare §i Intelegere §i al doilea - aplicarea lor §iaprecierea spirituala a vietii §i a diferitelor salemanifestari. Departe de a fi teoretice §i neprae­ticabile, ele sunt eminamente revolutionare,dinamice §i creative.

3.2. Stanislav Grof - de la perspectiva psi­hanalitidlla cea transpersonalil

S. Grof a debutat ca cercetator al starilor

alterate ale con§tiintei in 1956, in eadrul servi­eiului de psihiatrie al ~colii de Medicina aUniversiti:itii Charles. din Praga, sub indm­marea dr. Roubicek, care experimenta efecteleLSD-ului in tratamentul tulburarilor psihice.EI a fost fascinat de studierea modificarilor psi­hice sub administrarea drogurilor psihedelice,pina la a decide sa-§i consacre intreaga viataacestor studii. I§i va continua activitatea peteritoriul Americii, ca psihanalist §i va evoluatreptat catre terapiile transpersonale, in urmaexperimenteJor §tiintifice laborioase §i extensi­ve pe care Ie intreprinde cu ajutorul Fundatieipentru cercetari psihiatrice din New Haven,Connecticut §i a Centrului de cercetari psihia­trice din Maryland, unde intra in contact cupersonalitati ale orientarii umaniste, ca A.Maslow, A.Watts, A. Sutich etc. Este un psihi­atru cu aproape 40 de ani de experienta in cer­cetare §i psihoterapie.

Capitolul 12

In evolutia sa profesionala sunt de retinutperioadele in care este profesor la Universita­tea John Hopkins, §eful cercetarii psihiatricede la Centrul de cercetari din Baltimore §i rezi­dent la celebrul Institut Esalen, Big Sur,California.

Grof este unul dintre principalii teoreticieniai psihologiei transpersonale §i fondatorulAsociatiei Internationale Transpersonale (ITA).In prezent locuie§te in Mill Valey, California.Printre publicatiile sale cele mai cunoscute senumara peste 100 de articole §i 0 serie de carticum ar fi: "Taramurile (regatele) incon§tientu­lui uman" (Realms of the Human Un­counscious, 1976), "Psihoterapia LSD" (1980),"Dincolo de moarte: po~ile con§tiintei"(cuChristina Grof,1980), "Dincolo de creier:na§tere, moarte §i transcendenta in psihotera­pie" (1985), "Aventura autodescoperirii"(1987), "Emergenta spirituala: dind transfor­marea personalil devine eriza" (1989, cu Chris­tina Graf), "Mintea holotropica: trei niveluriale con§tiintei" (1992), "Cartile mo~ilor: ma­nuale pentru a trai §i a muri" (1994).

Grof a dezvoltat un intreg sistem de idei pebaza extensivelor sale cercetari asupra psihote­rapiei sub LSD sau sub alte droguri psihoacti­ve. El a traversat de la perspectiva psihanaliticainitiala, la cea transpersonala. Ca rezultat alcelor 3000 de §edinte cu suport psihedelic §i inurma celor 200 de §edinte similare efectuate decolegii sai, Grof a construit ceea ce s-ar puteanumi "cartografia ineon§tientului".

Inca de la descoperirea sa de catre AlbertHofman, LSD-ul a constituit obiectul unorindelungi controverse. Posibilitatea simulariisimptomelor schizofreniei pe subiecti normalidin punct de vedere psihic §i somatic, posibili­tatea inducerii unei psihoze experimentaletemporare, deschidea noi po~i catre intelege­rea maladiilor mentale. Pe de alta parte, unnumar semnificativ de subiecti carora Ii s-aadministrat LSD au raportat trairea unor expe­riente estetice, asemanatoare celor ce stau labaza proceselor creative de varf. Pictori, sculp­tori §i muzicieni, sub inf1uenta LSD-ului aucreat opere deosebit de interesante, completnecol1ventionale, foarte indepartate de modullor de expresie obi§nuit.

Page 337: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

De la dezvoltarea personal1i la dezvoltarea transpersonal1i 341

Experimentele au avut a puternidi impli­catie 1n psihologia §i psihopatologia artei.

Utilizarea LSD-ului a demonstrat ca subi­

eqii pot avea trairi religioase profunde, expe­riente mistice, ajungiindu-se sa se vorbeascadespre un "misticism instantaneu". Acesta adeclan§at 0 disputa apriga intre cercetatori, pede a parte, §i filosofi §i teologi, pe de alta parte,la baza acestei dispute stand afirmatia conformcareia, daca misterele religioase §i-ar gasiexplicatia in termeni fiziologici §i biologici,sacrul §i-ar fi pierdut ratiunea de a fi.

Anumiti consumatori de LSD au semnalatmodificari spectaculoase in structura persona­litaW lor, sub aspectul credintelor religioase,valorilor, conceptiilor filosofice §i a moduluide viala, in general.

Consecinlele negative ale consumului deLSD sunt cunoscute (depresie, tentative desuicid) §i de aceea, dinamica acestor fenomenetrebuie supusa unei abordari riguroase. Analizaminu1ioasa facuta de Grof asupra experi­mentelor cu LSD a eviden1iat faptul ca aceastasubstan1a este un amplificator non-specific deprocese mentale, "favorizand emergen1adiverselor elemente din profunzimile incon§ti­entului" (S. Grof, 1976).

Efectele LSD-ului asupra fiintei umane

LSD-ul a fost sintetizat in laborator pentruprima data de catre Stall §i Hofmann in 1938.Ace§tia au lncercat sa gaseasca un medicamentpe care sa-l poata folosi in obstetrica-ginecDlo­gie, dar observand ca la testele de laborator s-adovedit ineficient, au abandonat cercetarile.Hofmann constata in 1943 proprietatile salehalucinogene. Hazardul a facut ca acesta sa seintoxice cu a cantitate mica de LSD, in urmacaruia a constatat modificarile profunde alefunqionarii normale a mentalului sau: "calato­ria" pe parcursul mai multor ore lntr-un universfantastic, calatorie presarata cu a gama larga deem01ii, trairi deosebit de intense, 1.'1 tot acesttimp, fiind inconjurat de forme mi§catoare, toatepe fundalul unor culori stralucitoare.lmpresionat de cele experimentate, i'i relateazalui Stall (psihiatru la c1inica din Zurich).

Acesta manifesta un vi1ditinteres §i decide saconduca 0 serie de studii §tiinlifice pe subiectinormali §ipe pacien1i cu tulburari psihice.

Fenomenele legate de LSD sunt extrem dediverse §i vizeaza deopotriva atat fizicul cat §ipsihicul:

1) Simptomele somatice. Se exprima inmanifestari neurovegetative datorita stimulariisistemului nervos simpatic, cat §iparasimpatic.Calea simpatica include: accelera1ia pulsului,dilatalia pupilelor, instabilitatea concentrarii,transpira1ii puterniee, vasoconstric1ie periferi­ca, piloereqie. Efectele parasimpatice: sali­va1ie excesiva, secre1ie lacrimala, ameteli,voma. Alte simptome: dureri, senza1ii derace ala, oboseala, alternanta frisoanelor eubufee de caldura. Efecte motorii: tensiune

musculara, contraqii, crispari. Exista uniisubiec1i care resimt 0 senza1ie de relaxare mus­culara totala.

2) Transformarile din sfera perceptiva. Suntcele mai frecvente . Subiectul descrie apari1iaunor viziuni fabuloase, figuri geometricemi§ciHoare, varia1ii iluzorii ale mediuluilnconjurator, viziuni complexe antropomorfe§i zoopsice). Se inregistreaza, de asemenea,dificultati In diferen1ierea stimulilor auditivi,iluzii §i halucinatii acustiee. Gustul §i mirosulsunt in principal inhibate. Sensibilitatea tactmiprezinta unele distorsiuni.

3) Modificarea perceptiei spatiuiui §i timpu­lui. Subiectii percep cateva minute echivalandcu trecerea unar secole, milenii, iar perioadelungi de timp sunt percepute ca trecand incateva clipe. Distorsiunile perceptive con­stau,deci in dilatarea sau condensarea timpuluiscurs obiectiv. Modificarea temporala nu esteatilt cantitativa, cat dimensionaHi -"timpull§iopreste zborul, iar natura secventiala a eveni­mentelor dispare; trecutul, prezentul §i viitorulse lntrepatrund, pierzandu-§i grani1ele", co­menteaza Grof. Regresia temporaHi. constituieo categorie particulara a modifidirilor de na­tura temporala.

No1iunea de spa1iu, ea §i cea de timp,cunoa§te 0 serie de defonnari: distan1ele suntsupra sau subestimate, volumul obiectelor numai este in corespondenta cu masa reala aacestora, intreg spatiul se poate condensa peverticaHi sau pe orizontala.

Page 338: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

342

Unii subiecti relateaza pierderea sensuluiperspectivei, altii relateaza fluctuatii ale struc­turii spatiului (rarefieri, sau condensari aleaerului). In raport cu existenta continuumuluispatiu-timp, perceputa in mod obi§nuit deoamenii normali, cei supu§i tehnicii de provo­care experimentala cu LSD l§i creeaza propri­ul spatiu, microcosmosuri individuale, paralele§i independente, §i experimenteaza con§tiintaeternita!ii §i a infinitului (v. in acela§i context§i experimentele naturale relatate de CarlosCastaneda cu privire la efectele complexe alepeiotei*, utilizata de catre indienii Yaqui pecalea cunoa§terii initiatice a "celeilate realitati".Intregul periplu experiential initiatic al cunos­cutului antropo1og, acceptat ca ucenic de JuanMatus - un "brujo" (vrajitor sau §aman dinMexic) care 1:idevine maestru - este prezentatin celebrele sale carti, dintre care unele traduse§i in limba romana: "Invataturile lui Don Juan.a cale Yaqui de cunoa§tere" (Edit. Iri, 1995),"CealalUl realitate", "Povestiri despre putere"§i "Calatorie la Ixtlan", (public ate in edit. Rao,1995).

4) Modificarile comportamentului afectiv.Apar la abso1ut toti subiectii ce au urmat§edinte cu LSD. Euforia capata diferiteaspecte: exaltare insotita de rasete intempesti­ve, 0 bucurie exuberanta, sentimente de paceinterioara, un extaz orgiastic, stari hedonice, 0multitudine de senzatii voluptoase. Dupa unanum it timp, subiectii incearca stari de panica,angoasa, totul transformandu-se intr-o fricaprofunda de moarte. Subiectii depresivi resimto imensa tristete, urmata de agitatie insotita demanifestari cum ar fi tendintele suicidare. Deasemenea, subiectii incearca sentimente puter­nice de inferioritate §i culpabilitete.

5) Modifidlrile din sfera gandirii §i memo­riei. Acestea sunt greu de evidentiat cu ajutorultestelor psihologice clasice. Asociatiile de ideide natura onirica sunt carcteristice celor care

au urmat §edinte cu LSD. Subiectii au tdliriintense de tip artistic sau incearca trairiasemanatoare iluminarii de geniu a savantuluisau inventatorului.

* N. N. Ciuperca eu proprietati halueinogene

Capitolul 12

6) Modificarile psihomotrice. Comporta­mentul subiectilor capata aspecte curioase: radfara motiv, tendinte manifeste de agresivitate,teatralism, nonexistenta cenzurii in satisface­rea oricaror impulsuri.

7) Modificarile de con§tiint1l. Con§tiintasubiectului sUTera 0 modificare calitativa de

natura oniricil. Aceasta po ate transcende limi­tele obi§nuite ale ego-ului, reu§ind sa inglobe­ze fenomene ce tin de incon§tientul profund,nonaccesibil in mod natural. "Putem vorbi deexpansiunea con§tiintei" dupa Grof.

8) Sexualitatea este influentata in manierediferite, uneori este complet inhibata, astfelineat subiectului i se pare ca nimic nu-i estemai strain ca propriul sex; alteori, sexualitateaindividului este atat de exacerbata 'incat acesta

pare a fi devorat de fantasme erotice (suntimplicate elemente de tip sadic sau pervers).De cele mai multe ori, aceste fantasme, iauaspectul unor veritabile orgii.

9) TrlHrile artistice. Experienta artei repre­zinta un aspect important al unei §edinteexperimentale LSD. Perceptia unica a culo­rilor §i formelor, uneori sub impactul muzicii,favorizeaza experiente artistice deosebit de ori­ginale, sentimente §i trairi unice. Potentialulcreativ al naturii umane este stimulat, dinami­zat, dupa doar 0 singura §edinta experimentalacu LSD. Aceasta constatare nu este ins a 0

regula absoluta.

10) Experientele religioase §i trairile mistice- reprezinta categoria cea mai interesanta §icea mai stupefianta din seria manifestarilorLSD. Incidenta lor este direct proportionala cunumarul §edintelor la care a participat subiec­tul §i cu doza administrata. De asemenea estedirect proportionala cu circumstantele, cadrul§i tehnicile tratamentului psihedelic.

In timpul §edintelor experimentale, subiec­tii traiesc experienta mortii, a rena§terii §i auniunii cosmice; ei relateaza trairea incarnari­lor anterioare.

Page 339: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

De la dezvoltarea personala la dezvoltarea transpersonalii 343

Cercetarile initiale s-au focalizat In jurula§a zisei "psihoze experimenta1e". Descoperi­rea accidenta1a a acestei substanle (LSD), pre­cum §i primele studii au demonstrat faptul ca 0cantitate infima din ea poate produce modi­ficari profunde, spectaculoase ale func1ionariiindividu1ui. S-au Incercat 0 serie de compara­tii Intre simptomele schizofreniei §i mani­festarile subieqilor ce au urmat §edin1e cuLSD, similitudinile constatate fiind semnifica­tiv mult mai numeroase decat diferenlele.Literatura consacrata cercetihi10r despre LSDsugereaza existenta unui model de reaqie stan­dard, Descrierea clasica a acestui model se

axeaza pe trei faze: a) 0 faza de latenta cedureaza Intre 30 §i 50 de minute; b) 0 fazaJlumitii autonoma sau vegetativa, acompaniatade diferite manifestari fiziologice; c) "faza psi­11otica".

Modificarile ce afecteaza regiunea optic a ­intensificarea perceptiilor culorilor, imaginilorabstracte, iluziile §i pseudohalucinatiile suntconsiderate a fi caracteristicile de baza ale

§edintelor LSD.Cercetarile lui S. Grof au aratat ca exista

indivizi ce nu cunosc modificarile optice Intimpu1 §edin1elor. Pentru a11ii,§edin1a LSD nueste decat 0 succesiune de stari de rau extremde puternice, iar pentru unii, nu este decat unepisod veritabil de excitatie erotica deosebit deintensa (persoane1e interogate afirma caaceasta substanta este mai putemica decattoate afrodisiacele). Unii indivizi au 1nsareaqii ce par a justifica ipoteza "psihozei expe­rimentale", traversand perioade de angoasaterifianta, panid §i au 0 puternid tendinta dea interpreta experien1a In termeni ce amintescde ideatia deliranta a unui paranoid.

Un fapt constatat este acela, ca In unelecazuri, §edinta ia fom1a unei autoexplonlri psi­hologice profunde. Subieqii regreseaza ladiferite stadii ale existentei lor, retraind eveni­mentele traumatizante din copilarie. In fine, Inaceleasi circumstante, unii subiecti traiescexperiente mistice profunde, au sentimentul111011ii§i al rena§terii, au senzatia de uniunecosmica sau cea de comunicare cu divinitatea.

Experientele abstracte ~iexperientele estetice

Aceste fenomene se manifesta in special, In

faza initiala a §edintei LSD, intensitatea lorscazand In finalul acesteia. In comparatie cuperceptiile obi§nuite, sunt [oarte bogate Incontraste §i nuante intense. In anumite cazuri,mozaicul deosebit de dinamic,viu colorat esteasimilat unor imagini cuprinzand scene fantas­tice §i exotice: jungle misterioase, insule tropi­cale,paduri submarine §i impresionante recifu­ri de corali. Secventele evocate se petrec intemple, In eatedrale gotice sau in eupolelemoscheelor; subiectii descriu speetacolecaleidoscopice extraordinare, fintani magice,jocuri de apa §i foeuri de artificii feeriee. 0zona fixata 111campul vizuall§i pierde relatii1espatiale logice eu mediul, devenind un micro­cosmos autol1om. Modificarile perceptive celemai interesante sunt fara 1ndoiahl, iluziileoptice. Astfel, obiectele cele mai diferite l§ipierd forma obi§nuita, aflandu-se 1ntr-o starede instabilitate §i fluiditate. In cursu1 acestuiproces, acestea par a se transfor11la, par a capa­ta nuante de disproportionalitate. Corpulsubiectului, precum §i trupurile altor persoane,capata forme grote§ti: unele detalii anatomicesunt miniaturizate §i altele sunt 11larite saualungite. Mediul inconjurator sufera mutatiieapatand aspectul unei pieturi cubiste. Ele­mentul optic al experientelor estetice estedeosebit de impresionant, intensitatea trairilorfiind maxima. De aceea unii subiecti asimi­leaza experienta unei orgii vizuale, 1n care aparadesea suprafete inconsistente. Textura obiec­telor sau a zidurilor formeaza imaginea unoranima]e famastice, a unor fete grote§ti saudiferite scene exotice.

Capacitatea de a diferentia sunetele este dease11lenea afectata, aparand iluzii acustice.Astfel, stimuli monotoni, preeum un robinetcare curge, un aparat electric care biizaieInfundat, devin pe nea§teptate melodiideosebit de suave.

Experientele psihodinamice. I§i au origineaIn zonek profunde ale incon§tientului uman.Fenomenologia experientelor psihodinamiceintiilnite 111cursu] §edintelor LSD este 111maremasura COl1ectata Cll conceptele de baza alepsihanalizei clasice. Grof introduce un con­cept operational nou in intelegerea functiona­rii §i devenirii personalitatii - sistemul Coex.

Page 340: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

344

Sistemul Coex este 0 constelatie specifidlde amintiri formate din experienta condensatadin diferitele perioade ale vietH individului. Celemai importante sisteme Coex sunt acelea carerezum~> §i condenseaza conflictele, confrun­tarile cu situatiile ce au periclitat viata, sana­tatea sau integritatea psihica a subiectului.Putem diferentia sisteme Coex negative (sis­teme ce condenseaza experiente neplacute,dezagrebile) de sistemele Co ex pozitive (sis­temc ce condenseaza experiente p1iicute dinviata individului).

In timpul §edintei terapeutice, regresia psi­hid'l sub doze infime de LSD, controlata deterapeut, poate activa informatii provenite dinetape!e anterioare ale vietii §i chiar din stadiulintrauterin, incluse in sistemul Coex care con­stituie un fei de "banca informationala aincon§tientului" organizata 1n scheme-depozitpolarizate de acelea§i tipuri de trairi §i expe­riente emotionale. Reactivarea §i patrundereain profunzimile sistemului Coex ii oferasubiectului experienta cOi1§tientizarii §i reinte­grani unor train §i evenimente traumatizantesau beatifice legate de intreaga perioada a con­ceptiei, a dezvoltarii intrauterine §i travaliuluidin timpul na§terii.

Cu unii subiecti, Grof aobtinut §i rezultatemult mai greu de explicat deocamdata, ca depilda retrairea unor vieti anterioare, ceea cevine sa confirme pe baze experimentale teoriareincarnari10r succesive pe care 0 cunoa§temdin filosofia §i mistica orientala, dar infavoarea careia argumenteaza §i alte experi­mente de regresie temporala efectuate subhipnoza (B.Weiss §.a.). Experientele transper­sonale pe care subiectii lui Grofle relateaza audat na§tere multor dispute, Taraa lipsi detracto­rii §i contestatarii atat a manierei experi­mentale, dit §ia implicatiilor etice, religioase §ifilosofice ale acestora. Dincolo de prejudeca­tile unora, ori de entuziasmul suspect de nedis­criminativ al altora, contributiile §tiintifice aleIui Grof §i ale §colii transpersonale pe care acreat-o produc §i in prezent uimire §i anxietatede cunoa§tere multor minti din lumea §tiinti­fica actuala, ale caror scheme rationalist­rigide, pozitiviste se cantoneaza in teoriineincapiHoare pentru adevar, in special eelcare se refenlla psihicul uman atat de putin

Capitolul 12

cunoscutinca in devenirea, resursele §i trans­fonnarile sale evolutive.

Practica respiratiei holotropice ~i explorareaSine-Iui

Fascinat de universul atat de bagat §iimprevizibil al incon§tientului §i supracon§ti­entului, adica de to ate fenomenele de cunoa§­tere care se situeaza dincolo de limitcle con§ti­entului obi§nuit, Grof a incercat inca din 1976sa puna la punct a metoda de explorare a Sine­lui, adica a tot ceea ce se extinde dincolo deEgo, flind fie ignorat, fie latent, fie scapandcontrolului acestuia. Astfel, impreuna cuChristina Grof a creat pmctica respiratieiholotropice, ca a metoda de explorare a sine­lui, ce illtegreaza elemente din cercetarilemoderne ale con§tiin~ei, antropologiei, psi­hologiei abisale, psihologiei transpersonale,practicilor spirituale orientale §i misticismului.Termenul holotropic vine din limbo. greaca ­"holos = intreg, tot §i "trepein" = a inainta, amerge catre) insemnand respiratie tatala,intreaga, completa

Metoda se bazeaza pe potentialul spontande vindecare al psibicului care devine disponibilI'n starile neobi~nuite (non-ordinare) ale con­~tiintei, induse de respiratia accelerata, pe fondde muzica provocativa (inductiva), intr-unambient special amenajat. Focalizarea energiei§i desenul mandalei sunt de asemenea ele­mente importante in procesul holotropic.

Tehnica respiratiei holotropice mediazaaccesul catre diferite niveluri ale experienteiumane, incluzand amintiri]e rdevante dincopilarie, secvente ale monii §i rena§teriipsihospirituale, 0 gama larga de experientetranspersonale. Teoria §i practica acestei teh­nici sunt prezentate in lucrarea "Beyond theBrain" a dr.-lui S.Grof.

Autorii practicii respiratiei holotropice, aufolosit-o in sute de ateliere formative, in 11or­dul §i sudul S.U.A., dar §i in Europa, Australia§i Asia. Ca raspuns 10. cererea foarte mare depregatire in acest domeniu, fonadatorii aucreat GPT (Grof Transpersonal Training) - 0organizatie cu scopuri formative, cu sediul laMill Valey, California.

Page 341: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

De la dezvoltarea personaia Is dez1toitarea transpemonala 345

Acest program faciliteaza mai cunlnd da­bandirea unoI' deprinderi de practica person­

ala, dar nu of eta participantilor 0 diploma caresa Ie garanteze ulterior conducerea terapiei deacest tip,

Programul teoretic ~iexperiential in "Ho­1atropic Breathwork" este fundamentat pecuno§tintele de psihologie transpersonala, cadisciplina ce integreaza §tiin1a modema Cllmarile traditii spiritudle ale lumii. Cursurilesunt axate pc explorarea filosafiilor spirituale

orientale, nona paradigma in §tiin!a, psiholo­gie arhetipaHi, astrologie §.a. Un programcomplet inc.lude 5 stadii, iar un training arer10ua niveluri: un stagiu educational, adresatunui numar larg de persoane interesate(antropologi, arti§ti, oameni de §tiinta, stu­denti, tuturor eeior interesati de introspeqie,experiente eu respiratia holotropica §i psiholo­gie transpersonaHi, STari alterate ale cOl1§tiinIci);un stagiu formativ numai pentru praetieieni,destinat eeior care 'lor lucra 'in domeniul

transpersona1. Ace§ria din um1a au nevoiepentru a obtine un certifieat de atestare 1n do­meniu, de a fi lucrat sub indrumarea unui

practician acreditat in domeniu, care sa asigu­re supervizarea §i feed-back-ul practic.

T raining-ul de baza consUl in 150 de ore deexperienta generalii in praetica respiratieiholotropice sub indrumarea lui Grof, sau a for­matorilor sai §i include 7 module §i un seminarde doua saptamani, eu atestat. Durata total a aprogramului este de minimum 2 ani de lamomentul implidirii profunde in practica pro­gramu1ui.

Am prezentat toate aceste detalii privindpractica fom1ativa in domeniul psihoterapieitranspersonale, pentru a atrage atentia cititoru­

lui, avizat, §i mai ales neavizat, asupra specificu­

J.ui§i seriozitapi pe cere () Lmplica forman~a unuipsihoterapeut ill general, ~i a unuia co: orientaretranspersonah'!:, in speciaL Aceasta, in sperantaca yom reu~i sa temperam, cat de dit nerab­darea, entuziasmul §i atraqia b,lzate pe motivatiitacile, pueriie sau stnline eticii psihoterapeuticea multoI' veleitari sau aspiranti ai acestui dome­niu, de diverse specia1ita!i, care din pacate, sunt

lipsi1i de pregi3.tirea de baza - psihologica, psiho­pawlogica §i psihoterapeutica, efectuata in cadruacademic (universitar §i postuniversitar).

3.3. Institutul de Psihologie Transpersomdade la Palo Alto - preocupaIi §i prh.,cipalli repre­zentan1i

Institutul de Psihologie Transpersona1a dela Palo Alto, Califomia este rara indoiala, eel

mai prestigios laca§ a1 teorlei §i practicil trans­personale,la ora acruala. El constituie "inima"cercetarilor §i formarii profesionale in acestdomeniu, sustinand programe de doctorat §imasterat, in domeniu1 psihologiei §i consilieriitranspersonale.

Este fondat in 1975 de catre prof.dr. Robert

Frager, aJaturi de care l§i desIa§oara activitateaformativa, de cercetare §i teoreticii numedevenite deja foarte importante In lumea

§tiintifica: Charles Tart, Arthur Hastings,William Braud, Rosemarie Anderson, Kath­icen Wall, Jill Mellick, Paul Roy, RobertSchmitt, Irene Lazarus, Michel Hutton, Ar­lene Mazak, Hillevi Ruumet.

Din perspectiva grupului de 1a Palo Alto ­ITP, psihologia transpersonaHi creaza 0 conex­

iuneintre domeniul §tiintific al psihologiei §ispiritualitate, privind dincolo de individ §iavand un punet de vedere muJt mai larg asupra

lui, 0 viziune 1101ista. Baz6.ndu-se initial pe

contribuliile cele mai valoroase din psihana­liza, behaviorism §i psihologia umanista dome­niul transpersonal a incercat sa Ie extinda §i sa

Ie depa§asca.

Experien\ele ~ll avut unefect profund transformativ ~l:J.vletHe celor careie-au trait, adudnd (J nona ill.telegere :aiubirii,compashmii, precum §i 0 cunoa~tere dedincolo de obi~nuit - s1.rpracunoa§terea. Ei audevenit mai deplin cmJ.§tienti de limitele ~i dis­torsiunile lor ill cUJ:1oa~tere ~i comportament,puHind sa lucreze asupra acestora pentru 0 maideplina dezvoltare psiho10gica §i spirituala.

Obiective1e declarate ale transpersona1i§ti­lor de la ITP sunt dialogul desehis §i explorareaeu mintea treala, in scopuJ extinderii posibili­tatilor de cunoa§tere ~i autotransfoTmare.Psihologia transpersonala devine astfel 0 calede explorare ~i stimulare a poten!ialu1ui pentrutransform area sine-Iui §i a lum]i, a noilor idei §l

a creativitalii umanc, in slujba binelui indivi­dual §i co1ectiv, a respectil.rii echilibrului eco­logic §i a dezvoltarii spirituale.

Page 342: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

346

"Ca unul dintre pionierii educaliei trans­personale, ITP §i-a ca§tigat un respect pro fundpentru caliatea sa academica. El aduce 0 con­tributie majora 1a schimbarile din con§tiintanoastra care ne vor ghida 'in viitor", este deparere W. Hartman, (pre§edintele Institutuluide ~tiinte Noetice).

Alte scopuri sunt:• sa 'invete cursantii sa 'incorporeze valorile

transpersonale 1n fiecare aspect al vietii lor:• sa contribuie prin cursuri, stagii de mas­

ter §i doctorat la formarea formatorilor 'indomeniul psihologiei §i dezvoltarii transper­sonale:

• sa contribuie 1a 1mbogalirea experienteicognitive §i sa lntampine nevoile lumii cucompasiune §i eficienta;

• sa incurajeze dezvoltarea personalil prininvatare experientiala, autoobservatie §i intro­spectie creativa.

• sa ofere aten tie §i sprijin individualizat,precum §i un mediu in care sensul comunitarsa fie in egala masura dezvoltat §i cultivat .

Intreaga activit ate §tiinlifica a ITP se inte­meiaza pe convingerea ca cerecetarea riguroa­sa, academica, trebuie insotita de 0 implicarepersonala profunda. Principalele domenii pecare se axeaza programu1 educational §i forma­tiv sunt: 1) domeniul intelectual (teoretic §icercetare): 2) domeniul expresiv creativ; 3)domeniul emotional -clinic: 4) domeniul spir­itual; 5) domeniul fizic -corporal; 6) domeniulcomunitar §i organizational.

Exercitiile experientiale completeaza pro­gramul teoretic al institutului, a carui tematicamodulara include printre altele:

- Abordari transpersonale ale expresiei cre­ative (axat pe contributia expresiei creative inprocesele de vindecare §iin dezvoltarea psihos­pirituala, inclusiv practicare de diverse moda­litati expresive cum ar fi mi§care, arte vizuale,poezie, proza §i colaj);

- Abordarea in grup a cresterii personale §iprofesionale, invatarea utilizilrii principiilortranspersonale 'in cre§terea persona1a §i schim­barea atitudinilor (incluzand aici lucrul cuvisul, dezvoltarea intuitiei §i a percePtieiextrasenzoriale - ESP );

Capitolul 12

- Dezvoltare psiho-spirituala §i consilieretranspersonala (Training experiential intensivin tehnicile de consiliere transpersonalil);

- Terapii psiho-corporale, axate pe explo­rarea unei varieUiti de abordari alternative,neconventionale in vindecare §i studii psiho­neuroimunologice;

- Perspective spirituale (examinarea abor­darilor psihologice, mistice §i spirituale aledezvoltarii §i cre§terii personale, inclusiv exer­citii aplicative ale principiilor invatate);

- Arhetipuri, mituri §i simboluri (explorareatemelor §i ideilor jungiene in mituri §i sim­boluri universale; dezvoltarea arrilitatilor derecunoa§tere a arhetipurilor care sunt operantein vieli1e proprii );

- Disciplina §i practicil transpersonala(folosirea practicilor de autoobservatie §iraportare in scop de disciplinil spirituala, peparcursul dobandirii bazelor teoretiee §ipsihologice ale practicii);

- Familia ca vehicol spiritual (explorareaaspectelor transpersonale ale vieW de familie,ineluzand tehnicile hipnotice in luerul cufamilia, puterea viselor familiei, starile alteratein care intram cu familiile noastre §i puterea pecare acestea 0 exercita in viata personala afiecarui individ, caile de dezvoltare sau dementinere a sensului identitatii de sine incadrul familiei).

- Relatiile cu lumea (explorarea §i extin­derea relatiilor cu mediul. Intelegerea intene­latiilor cu traditiile indigene §i explorareacailor de de extindere a identificarii cu altioameni, animale, plante, arbori, natura §iplaneta.);

- Psihologia meditatiei (metodele de medi­tatie, focalizate pe aplicatiile fiziologice §i psi­hoterapeutice ale meditatiei)

- Teorii occidentale §i orientale ale perso­nalitatii;

- Psihologia starilor de con§tiintil;- Psihologia sufismului, misticismului

cre§tin, a §amanismului §i dimensiunile spiri­tuale ale comportamentului uman;

- Psihologia corpului, vindecarea prin arta§i corpul;

- Comunieare transpersonalil §i aplieatiisociale ale psihologiei transpersonale, etc.

Page 343: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

De la dez'Ioitarea personals la dezvoltarea transpersonaUI 347

Am trecut in revista preocuparile teoretico­metodologice §i formative ale ITP, pentru aoferi cititorului 0 imagine cat mai cuprinzatoareasupra acestora, spatiul prezentei lucrari neper­mitandu-ne sa detaliem, pe cat s-ar fi cuvenit,aspectele legate de tehnicile §i meta dele de dez­voltare §i terapie transpersonala, de tehnicile demeditatie §i transformare, in special.

- Un alt grup de cercetatori, derivat din ITPeste constituit sub numele de "Centrul de cer­cetare William James", infiintat in 1994.Proiectele acestui centru se refera la: - experi­entele umene exceptionale, atat psihice, cat §i::1istice; - transformarea psiho-spirituala; ­cre§tere §i bunastare fizica §i psihica. Centrulare in yedere cercetari aplicatiye ale psihologieicranspersonale in consiliere, terapie, ghidarespirituala, relatii umane §i afaceri.

Nu putem incheia acest capitol Tara amentiona contributiile remarcabilei lucrariromanesti "Psihologia simbolului arhetipal"(edit. I.N,I. Bucure§ti 1996) apartinand lui IonManzat §i M, P. Craiovan, care aduce inatentie conceptul de transcon§tiinta (a patrastare de con§tiinta), prin care autorii exprima«depa§irea funqiilor cunoscute ale con§tiintei(stabilite de Henry Ey in 1963), cre§terea Taralimite a potentialului psihic uman, "con§tiintade yarr'.

Transcon§tiinta (con§tiinla transcenderii)este, mai intai, trans-descendemta, intrucatforeaza in subcon§tient de unde i§i trage seya §iapoi, trans-ascendenta, pentru ca urca deasu­pra nivelului con§tiintei de un de erupe ca 0lava vulcanica" ...

Simbolul arhetipal este una din modalitatilede favorizare a integrarii psihismului in Totuluniversal.

Simbolul, ca orice alt act creator uman estetranscendent in raport cu lumea, intrucat elcontine "ie§irea din lume" §i deci, ie§irea dincunoa§terea comuna §i din con§tiinta ordinaraDatorita sinergiei cosmice exista in om 0 rude­nie cu intregul cosmos. Simbolul arhetipal esteun argument in favoarea sustinerii transcen­derii §i cosmizarii, ca performante posibi1e alespiritului omenesc. Transcon§tiinta umana as­cunde in sine secretullumii §i dandu-i omuluiacces la acesta, il inalta deasupra tuturorlucrurilor lumii,) (op. cit. p. 352). "Transcon­§tiinta nu este cu totul altceva decat con§tiinta,nu este 0 negare sau 0 sfidare a con§tiintei, pre­cizeaza aceia§i autori, ci doar 0 amplificaremaxima a acesteia. Con§tiinta umana este uni­tara, iar incon§tientul, subcon§tientul, con§ti­inta §i transcon§tiinta sunt doar diverse niveluriale potentialitatii psihice." (idem. p. 353).Functionand ca 0 cooperare §i coevolutie atuturor functiilor, de la toate niyelurile psihis­mului uman §i apartinand omului ridicat la celmai inalt nive1 de spiritualitate, transcon§tiintaeste sursa intregului potential creator al omului,cea care" 11inalta la 0 noua con§tiinta de sine, ladobandirea capacitatii de autototalizare §iautodepa§ire a sistemului OM in corelatie cuintreaga existenta, este cutezanta suprema aomului de a bate la portile absolutului. Printranscon§tiinta, psihismul devine spirit." (ibi­dem, p. 353).

Page 344: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala (0 paradigma a autorestructurarH !ji dezvoltarii personale)

BibHografie

349

1. Allan, J. - Serial drawing: A therapeutic approach with young children, Canadian Counsellor, 12,

]978, p. 223-228.

2. Allan, and Reynes, Robert L. - Humor in Psychoterapy: A View. Amelican Joumal of

Psychoterapy, Vol. XLI, No.2, ]987

3. Alto, CA. - Science and Behavior Books, 1983.

4. Appelbaum, S.A. - A psychoanalyst looks at Gestalt therapy. In C. Hatcher §i P. Himelstein

(Eds). The Handbook of Gestalt Therapy, New York: Iason Aronson, 1976.

5. Assagioli, R. - Transpersonal Development. The Dimension beyond Psychosynthesis, The

Aquarian Press, 199].6. Beme, E. - Analyse transactionelle et psychotherapie Payot, 197]/1977

7. Berne, E. - Games people play, Penguin Books, 1964.

8. Berne, E. - "Intuition and ego states" (edit. Mc Comlick P.), San Francisco} T A Press} 1977.

9. Bettelheim, B. - Psychanalyse des contes de rees, Robert Laffont, Paris, 1976.

10. Bing, E. - The con;oint family drawing, Family Process, 9/p. 173/194, 1970.

] 1. Bloch, S.; Browning Sally and Grath, G. - Humor in group psychoterapy. British Journal

of Medical Psychology, No. 56, p. 89-97, 1983.

12. Boria, G. - Spontaneitate §i intatnire} trad. de Fermeta Jude, Timi§oara, Universitatea de

vest, ]996.

13. Erendy, !vI. - A role model of dramatherapy and its application with individuals and groups,

in The handbook of drama therapy, London and New York, Routledge, 1994.

14. Bubel', M. - "Eu §t Tu {(/Ed. Humanitas, ]992.

15. Burton E.R, - Self-Remembering, Prior Page, 1997.

]6. Cain, A. - Psihodrama-Balint; Metoda, teorie, aplica{ii, trad. de Ora§anu B., Bucure§ti, Editura

TREI, 1996.

17. Cain, 1. D. - A Person Centered Therapist's Perspective on Ruth, in Case Approach. to

Counseling and Psychotherapy, G. Corsey, ]991.

18. Capra, F. - Taofizica, Ed. Tehnica, Bucure§ti, 1995.

19 Cardine, M, Meyer R., Chambon, O. - "Psychotherapies. L 'approche integrative et eclec­

tique {(,Ed. Le Coudrier/Somattherapies, 1994.

20. Cassel, .JackL. - The FunctionofHumor in the CounselingProcess.Rehabilitation CounselingBulletin,

No. 17, ]994.

21. Cassirer, E, - Eseu despre om, Edit. Humanitas, Bucure§ti, 1994.

22. Chermet, C. - Comprendre votre enfant parses dessins. PUF, 1986.

23. Chestner, A. - Dramatherapy and psychodrama: similarities and diferences) in The hand­

book of dramatherapy, London and New York, Routledge,1994.

24. Chodorkoff, 13,- Self-perception, perceptual defense and ad;ustrnent.J. Abnonn & Soc. Psychol,

]954 (49),508-512.

25. Chodorow, J. - "Dance Therapy and Depth Psychology «, England, J99 1.

Page 345: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

350 Bibliografie

26. Cloninger S. C. - Theories of Personality, Prentice Hall, Upper Saddle River, New Jersey,1996.

27. Cohn, R. - Therapy in Groups: Psychoanalitic, Experiential and Gestalt, in Gestalt

Therapy Now: Theory, Tehniques, Applications, Penguin Books Ltd., Harmonsworth,

Midllesex, England, 1970.

28. Corey, G. - Case Approach to Gestalt Therapy in Case Approach to Counseling and

Psychoterapy (3-rd Ed.), Wadsworth Inc., Belmont, California, 1991.

29. Corey, G. - Theories and Practice in Counseling and Psychoanerapy, Ed. Brooks, Cole,

California, 1990.

30. Corey, G., Groups - Process and Practice, Brooks/Cole Publishing, Corey, L., Company,

Montery, California, 1988.

31. Corman, L. - Le test du dessin de famille. PUF, 1977.

32. Corsini R. J. - Current Psychotherapies, F.E. Peacock Publishers, Illinois, 1978.

33. Corsini, R., Wedding, D. - "Cun'ent psychotherapies", Fourth Edition, F.E. Peacock Publishers,

Inc., llinois, 1989.

34. Costaneda, C. - "Cealalta realitate", Ed. RAG, 1995; "Calatorie la Ix tlan (~Editura RAG,

1996; "Povestiri despreputere(~ Ed. RAG, 1995.; "Jnvataturile lui Don Juan - 0 cale de cunoa§tere

yaqui(~ Ed. Univ. Encicl., Buc. ]995.

35. Cousheld, V. - p'ractica asistentei sociale, Edit. Alternative, Bucure~ti, 1993.

36. Dafinoiu, L - "Sugestie ~i hipnoza", Edit. St. ~i Tehnica, 1996.

37. Diiniken, E. V. - Amintiri despre viitor, Edit. Politica, Bucure~ti, 1970.

38. Davis, M.; Eshelman Robbins E.; Mckay, N. - "The Relaxation and Stress Reduction

Workbook", New Harbinger Publications, Inc., 1988.

39. Dechimaru, T. - Jntrebari pentru un maestru Zen ", Ed. Teora, 1996.

40. Dimmer, S.A., Carroll, J.L., and Wyatt, G.K. - Uses of Humor in Psychoterapy.

American Journal of Psychiatry, No. 128:7, 1971.

41. Domash, L. - The Use of Wit and the Comic by a Borderline Psychotic Child in

Psychoterapy. American Journal of Psychoterapy, No. 29, 1975.

42. Dryden, rv. (Ed.) - "Individual Therapy in Britain (~Harper and Row, Publ., London, 1984.

43. Duhl, B.S. - From the inside out and other metaphors. New York, Brunner/.Mazel, 1974.

44. Duhl, F.J., Kantor, D., Duhl, B.S. - Learning, space and action in family therapy: A

primer of sculpture. In techniques of Family Psychotherapy, D.A. Block, ed. New York:

Grune and Stratton, 1973.

45. Dymond (Eds.) - Psychotherapy and Personality Change, Cap. XV University of Chicago

Press, 1954.

46. Dusay, Y. - "Egograms (~New York, Harper and Row, 1977, 1980.

47. Feder E. & B. - "The Expresive Arts Therapies ", Prentice Hall, New York, 1986.

48. Eliade, M - "Techniques du yoga ", Gallimard, 1948.

49. Fagan, I., Shepherd, LL. (Ed.) - Gestalt Therapy Now, Palo Alto, CA.: Science and

Behavior Books, 1970 ~i Penguin Books, 1972.

50. Feder, B.; Ronald, R. (Eds) - Beyond the hot seat, New York: Brunner/Mazel, 1980.

Page 346: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experiemliaia (0 paradigma a autorestructurarii 91 dezvoltarii personalel 351

51. Fiedler, F.E. - A comparative investigation of early therapeutic relationships created byexperts and non-experts of the psychoanalytic, non-directive and Adlerian Schools, 1949.

52. Foster, A.I. - Humor and Counseling: Close Encounters of Another Kind. Personnel Guidance

Journal, No. 57, 1978.

53. Frankl, v,E. - "Man -s Search for Meaning", Publ. by Pocket Books New York, 1963.

54. Freud, S. - Totem §i tabu, Ed. St. 1992.

55. Freud, S. - Introducere /n psihopatologia viefii cotidiene, EDP, 1991.

56. Fry, W.F., and Salameh, J¥.A. - Handbook of Humor and Psychoterapy. Sarasota, ProfessionalResource Press, 1987

57 Gallagher, 1.1. - The problem of escaping Clients in non-directive counseling In W.U Snyder

(Ed.), Group report of a program of research in psychotherapy. Psychoterapy Reseach Group,Pensylvania State University, 1953, p. 21-38.

58. Gedees, M., 1~1edway, Y. - The symbolic drawing offamily life space. Family process 16;p.219228, 1977

59. Geenberg, L.S., Johnson, S.M. - Emotionally focused therapy for couples. New York,Guilford, 1988.

60. Gilliland, E.; James, E.; Richard, K.; Bowman, J.T. - "Theories and Strategies in

Counseling and Psychotherapy ((,Prentice Hall, New Jersey, 1989.

61. Goldstein, J. -" The Experience of Insight". Schambala, Boston, London, 1987.

62. Goldstein, J.jlf.; McGee P.E. - Handbook of Humor Research. New York, Springer- Verlag,cap. L 1983.

63. Goldstein, I., Baker, Rruce, L., Jamison Kay, R. - "Abnonnal psychologyu.

Experiences, origines and interventions, Little, Brown and Company, Boston, 1986.

64. Gola, M. - Dinamica personalita/ii, Bucure§ti, Editura Geneze, 1993.

65. Golu, P. - Psihologie sociala, Bucure§ti, Editura Didactica §i Pedagogica 1974.

66. Goodenough, F. - L'intelligence d'apres Ie dessin, P. UF., Paris, 1951,

61, Gordon, D. - Synetics The Developement of Creative Capacity Collier Books, London, 1969.

68. Gordon, D. - Therapeutic Metaphors. Cupertino, California,Meta Publications, 1978.

69. Greenberg, L.S. - Resolving splits: Use of the two-chair technique. Psychotherapy:

Theory, Research and Practice, 16, 1979, p. 316-324.

70. Grot, S. - Royaumes de l'lnconscient humain, Editions du Rocher, Monaco, 1983.

71. GUCllOll,R. - "Simboluri ale Stiin/ei sacre «, Ed. Humanitas, ]99772. Gurdjieff - y,lntalniri cu oameni remarcabili, Ed. Ram., 1996.

73. Gurmall, A.S.; Kniskern, D.P. - Handbook of Familly Therapy, New York,

Brunner/Mazel, 198].

74. Haig, R.A. - Therapeutic Uses of Humor. American Journal of Psychoterapy, Vol. XL, No.4,]986. .

75.Haigh, G. V.- Defensivebehaviorin client-centeredtherapy.1 Consult.Psycho1.l949(13), 181-189.

76. Harris, T. - I'm OK, you OK, Harper Row Pub!., 1969.

77 Heidegeer, M. - FUn/a !ji timp, Edit. Jurnalulliterar, Bucure!jti, 1994.

78. Henschel', J.E. - The Role of Humor and Folklore Themes in Psychoterapy. American

Journal of Psychiatry, No. 137: 12, 1980.

Page 347: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

352 Bibliografie

79. Hobbs, N. - Group- Centred Psychoterapy, fn Client Centered Terapy: its Curent

Practice, Implications and Theory, London, Coustable and Company Limited, 1992.

80. Hogan, R.- The development of a mesure of client defensiveness in the counseling rela-

tionship. Theses doctorale, University of Chicago, 1948.

81. Holdevici, L - Psihoterapie, Edit. Ceres, Bucure§ti, 1993.

82. Holdevici, L - Autosugestie §i relaxare. Ed. Ceres, Bucure§ti, 1995.

83. Hol.devici, L - Elemente de psihoterapie, Bucure§ti, Editura ALL, 1996.

84. Holdevici, L, Vasilescu, P. - Psihoterapia, tratament fara medicament, Ed. Ceres,

Bucure:jti, 1993.

85. Iamandescu, B.!. - "Manual de psyhologie medicala", Ed. Infomedica, 1995.

86. Ionescu, G. - Tratat de Psihologie Medicala:ji Psihoterapie, Ed. Asklepios, 1995.

87. Ionescu, G. - Psihoterapia, Bucure:jti, Editura Stiinfiflca, 1990.

88. Jung, e.G. - Psihologie §i alchimie, Ed. Teora, 1996.

89. Jung, e.G. - Amintiri, vise, reflecfii, Ed. Humanitas, 1996.

90. Jung, e.G. - Personalitate §i transfer, Ed. Teora, 1996.

91. Jung, G.G. - Tipuri psihologice, Ed. Humanitas, 1997.

92. Kalff, D. - Le ;eu du sable. Methode de psychoterapie, Epi s.a. Editeurs, Paris, 1973.

93. Karlins, M.; Lewis, A.M. - "Biofeedback. Turning on the Power of your Mind", AbacusEd. 1975.

94. Kempler, J¥. - Experiential family therapy. The International Journal of Group Psychotherapy,

15; 5771, 1965.

95. Kantor, D., Lehr. J¥. - Inside the family. San Francisco: Jossey Boss, 1975.

96. Kempler, W. - Principles of Gestalt family therapy. OIso, Norway, Nordahls, 1973.

97. K~ler, e. - Semantics and non-directivecounseling.Committeeof Human Development, University

of Chicago, 1947.

98. Kepner, J. - Body process: A gestalt approach to working with the body in psychoterapy,

New- York, Gardner Press, 1987.

99. Kogan, J. - Gestalt therapy resources, (3rd ed.), Berkeley C.A.: Transformation Press, 1980.

100. Koch, e. - Le test de l'Arbre. Emanuel Vitte, Editeur Lyon, 1964.

101. Kubie, L.S. - The DestructivePotential of Humor in Psychoterapy. American Journal of Psyhiatry.

No. 127.-7, 1971.

102. Laban, R. - "The Language of Movement", Ed. Plays Inc., Boston, 1974.

103. Liiziirescu, M. - Introducere fn psihopatologia antropologica, Edit. Facla, Bucure:jti, 1989.

104. Leventon, E. - A Clinician -s Guide of Psychodrama, New York, Springer Publishing

Company, 1992.

105. Lewis, H.R., Streitfeld, H. S. - Growth Games, National General Company, New York, Bantam

Book, 1972.

106. Liiceanu, G. - Despre limita, Edit. Humanitas, Bucure:jti, 1994.

107. Lipkin - Clients' feelings and attitudes in relation to the outcome of client-centered thera­

py. Psychol Monogr., 1954 (68) no. 1, 1-30.

108. Lowen, A. - Bioenergetics, Coward Me, Cann & Georghegan Inc., New York, 1975.

Page 348: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala (0 paradigma a autorestructurarii ~i dezvoltarii personale) 353

109. Lowen, A. - Depression and the Body, Coward-Mc Cann, Inc., New York, 1972.

110. Lowen, A. - Love and Orgasm, New York, Macmillan, 1965.

]] 1. Lowen, A. - Plesure, New York, Coward-McCann, Inc., New York, 1970.

112. Lowen, A. - The Betrayal of the Body, New York, .Macmillan, 1967.

113. Lowell, A. - The Language of the Body, New York~ Macmillan, 1971.114. Liischer, M. - Le test de coU/eurs de Max Liischer. Ed. Ambanel, Paris, 1973.

] 15. McKay AI., Davis j}f" Fanning, P. - "Messages The Communication Skills Book (~New Harbinger

. Pub!. Inc., 1990.

116. 1\.lalarewicy, J.A. - Quatorze ler;ons de therapie strategique ESF Editeur, Paris, 1992.

117. Manzat, /., eraiovan, ALP. - Psihologia simbolului arhetipal, Edit. IN!, 1996.

118. 1'rJanzat, L - Istoria universala a Psihologiei, Curs, Univ. TituMaiorescu, 1994.

179. Marcus, S. - Empatia §i personalitatea, Bucure~'ti; EdituraATOS, 1997.

120. ~Alarman, R. - Gestalt Therapy with groups, couples;'sexualy dysfunctional men and

dreams. New York, C. C. Thomas, 1989.

121.1\1.aslow, A. - Toward of Psychology of Being, B. Van Nostrand Company, 1962.

122. NJay; R. - Cosmic Consciousness Revisided. USA, Great Britain, Australia, 1993.

123. iv/ay, R. - Psychology and Human Dilema, by D. V.M. Company, Canada, 1968.

124. Meyer, R. - "Etudes Cliniques psychotherapiques et somatotherapiques(~ SIMEP, Paris, 1993.

125. Mendelsohn R.M. - "The Manifest Dre(JJ11and its use in Therapy(~ Jason Aronson Inc.,

London, 1990.

126. Miller, A. - The untouched Key, Tracing Child/wad and Destmctiveness, Publ. by ViragoPress

Limited, London, 1990.

127 lvIills,. c.J. and Crowley, J.R. - Therapeutic Metaphors for children and the Child Within.

Bruner/Mazel Publishers, NY.> 1986.

128. Minulescu, M. - Chestionarele, de personalitcitein evaluarea psihologica, Bucure§ti, Garell

Publishing House, 1996.

129. Miichell, F.H. - A test of cel1ain semantic hypotheses by application'to client-centered cousel­

ing ,caSeS:,Intensionality-extensionality of clieflts, in therapy. Theses doctorale, University of

Chigaco, 1951.

130. Mifrofan,1 . .,- Persolw;litatea if psihoterapta bolnavuluiinvalid prin torticolis (de etiologie

~l expresie psihogena) -Un model recuperator orientat gestaltist, in Revista de Expel1izii

Afedicalii §i Recuperare a Capacitatii de Munca, nr. 2, vot. f; 1995, p. 137.

131. Mitrofllll, 1. - Rezistente'!jicapacitafi compensatorii ale familiei §i reintegrarii socioprofe­

sionale a.invalidului psihic «, in R~v. Exp. Med., Rec. Cap. de Muncii, nr. 1/1995.

132. lUitrofan, I --"De la dezvoltarea transperSonalii.la parapsihologie«, in Rev. Psihologia, nr.

special, novo 1995.

733. Mitrofun, I. - "Familia bolnavului psihic - patologie individu aIii sau interpersonala ?«,

Rev. de psihologie, nr. 3-4/1991.

Page 349: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

354 Bibliografie

134. Mitrofan, I. (in colab.) - "Dimensiuni compensatorii ale potenfialului psihic restant §i

prognoza oscilaliilor capadtalii de munca in afecfiunile psihice, in Rev. Neurologie,

Psihiatrie, Neurochirurgie, nr. 3/1981.

135. Mitrofan, 1. - "Configurafii psihopatologice spedfice fn schizofrenii relevate prin testul

Luscher, Rev. de psihologie, nr. 3/1981.

136. Mitrofan, 1. - "Implicatii psiho-socio-economice ale Muzicii funclionale fn activitalirepetitive (~ Rev. Analele Univ., Bucure~ti, 1981.

137. Mitrofan, 1. - "Sup0l1 de tehnid experienfiale, in Program de psihoterapie experienliala

«Aid §i Acum'~ Bucurqti, 1996.

138: Mitrofan, 1. - "Schita unui model de invatare formativa a unor no/iuni literar-a/1istice,in Rev, Pedagogie, nr. 1/1985.

139. Mitrofanj L - "Criterii de utilizare a tratamentului psihoterapeutic in scopul prevenirii §i

ameliorarii starii de invaliditate psihica. Proiect de ghid metodologic ((, in vol. Sinteze de

cercetare, Min. Mundi, INEMRCM, 1984, sub coordonarea prof. dr. N. Sirji/a.

140. "Mitrofan, L - ,).!odel recuperator experimental in schizofrenii (coord. colectiv) in vol.

"Sinteze cercetare, INE~!RCl1, 1988.

141. flrfitrofan, L - J,!Jtudiul tehnicilorde psihoterapie familiala in afecfiunile psihogene invalidante

§i cu potential invalidant (coord.), in vol. "Sinteze ale lucrarilor de Cercetare {~Min. Mundi,INEMRCAf; 1984.

142. Mitrofan, 1. - "Reintegrarea comunifara a bolnavului psihic invalid. Jt,!odalitali §i posi­

bilitafi actuale, in vol. colectiv "Aspecte actuale privind evaluarea !ji recuperarea capacUa{ii

de munca a defidenfilor psihici((, Pife§ti, sept., 1995, p. 21-23.

143. Mitrofan, I. - "Bolnavul psihic fntre §omaj §i invaliditate (co lab.), fn vol. Aspecte actuale

privind evaluarea ~i recuperarea capacita/ii de munca a de(icien/ilor psihici, Pife§ti, 1995,p. 105-110.

144. Mitrofan, I. - Desenul serial - ca abordare diagnostica §i terapeutica in vol. "Copilaria,

fundament al personalitafii« (coord. S. Dima), Edit. Inv. Pre§c., Bucure§ti, 1997.

145. Mitrofan, I. - "Psihoterapia gestaltista in afecfiunile psihogene cu potenjial invalidant((,

Rev. Exp. Med. §i Rec. Cap. de Munca, vol. 2, nr. 1/1996.

146. Mitrofan, I. - "Bolnavul psihic invalid §i psihologia sUua/iei de boala. Implica{ii fn recu­perare ((, in vol. " Viitorul psihiatriei - adaptare, integrare, recuperare, sub red. P. Brfmzei,

Ia§i, 1980.

147. Mitrofan, I. ~ Psihosociodiagnoza §i psihoterapie familiala in evaluarea §i recuperarea bol­

navi/or invalizi prin psihogenii'(, in vol. "Psihiatriaazi, actualitati # perspective in asistentaboli/or psihice, sub red. T. Pyroy}'nSkl~ Ia§i, 1985.

148. Mitrofan, I. (in colaborare) - "Model experimental polifocal privind recuperarea la un lot

de bolnavi schizofreni ((in volumul Psihiatria azi, actualitati §i perspective i'nasisten/a boWorpsihice ((,sub red. T. Pyrozynski, Ia§i, 1985.

149. Mitrofan, I. - "Stn/ctura §i rezultatele experimentarii unui model de psihoterapie cu scop

de reintegrare sociala in schizofrenii, in vol. "Psihologia in Romania, Acad. de St. soc. pol.,

Bucurc§ti, 1984.

150. Mitrofall, 1. - "Modele interacjionale fn evolufia cuplului conjugal-parental'~ fn vol.Psihologia in Romcmia ((,1984.

Page 350: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

Psihoterapia experienliala (0 paradigma a autorestructurarii ~i dezvoltarii personale) 355

IS]. j\;fitrofan, 1. - "Stabilirea unoI' criterii de utilizare a diverselor tehnici de psihoterapie indi­

viduala ~i de grup In scopul reintegrarii saciale a deficientilor psihici". In vol. Sinteze ale

lucrarilor de cercetare, INEMRCM, ]982, 1983.

152. Mitrofan, l - "Asistenta ~i terapia familiei(~ In lucrarea: "Dragostea ~i casatoria" (N

Mitrofan), Ed. St. encicl. 1984.

153. j}[itrofan, 1. - Comunicare senzitiva ~i analiza bioenergetica In terapia cuplurilor cu dis­

funCfii sexuale psihogene, in "Calitatea vietii familiale. Estimari. predielii ~i solulii ", Rev.

'JCalitatea viefii, an 6, nr. ]-2/1995, p. 71-80.

154. Mitrofan, L - Cuplul conjugal - armonie:ji dezarmonie. Ed. St. enciel. ]989.

]55. Mitrafan, 1., Mitrofan, N. -.,Elemente de psihologia cuplului ({.Ed. $ansa, 1994 ~i

,.Elemente de psihologia cuplului - revizuita ~i adaugita 1996.

] 56. Mitrofan, 1., Ciupercii, C. - "Psihologia rela/iilor dintre sexe ". Ed. Alternative, 1997.]57. Mitrofan, L. - "Dezvoltare transpersonata(~ Rev. Psihologia, nr. 5/1995.

158. !¥iitrofan, L. - "Supracon~tientul ~i crea/ia artistiea", Rev. Psihologia, nr. 6/1995.

159.1Horse, S.1.; Watson R.I. Jr. - Psychotherapies. A Comparative Casebook, Holt Rinehart

and Winston, New York,1977.

160. Necnlau, A. (coord.) - "Psihologie sociala, Ed. Polirom, Ia~i, 1996.

161. Nevo, O. - Usesof Hwnor in Career Counseling. Vocational Guidance Quarterly, No. 34, 1986.

162. Newton, G.R. and Dowd, I.E. - Effect of Client Sense of Humor and Paradoxical

Interventions on Test Anxiety. Journal of Counseling and Development, July/August, 1990.

] 63. Nichols, ftf.P., Schwartz, R. G. - Family Therapy. Concepts and Methods, Allyn and

Bacon, 1991.

164. Oaklander, V. - Windows to our children: Gestatltherapy to child and teenager. The

Gestalt Journal Press, Highland New York, 1988.

165. Oancea, C. - Psihoterapia infantila, In Psihiatria. Vol. I, sub redacfia V. Predescu,

Editura Medicata, Bucure~ti, 1989.

166. O'Connor, I., Seymour, I. - "Introducing Neuro-Linguistic Programming, Aquarian

Press, London, San Francisco, California, 1990.

169. Osho - " Vijmana Bhairava Tantra « - eartea secreta esenfiala a cait tan trice, comentata

de Osha, Ed. Rom., vol. 1 ~i2, 1997.

168. Osho - "Meditafia Calea Perfecta". Ed. Herald, Bueure~ti, 1996.

]69. Patanjali - "Yoga Sutra ((- Documente spirituale, Edit. Societ. Infonnafia Bucure~ti, 1993.

170. Pantajali - ..Yoga Sutra. $tiinta sufletului(( (vol. 1,2,3), Ed. Rom., comentata de Osho, 1997.

171. Pamfil,Ed.; Ogodescu, D. - Psihologie ~i informafie, Edit. $tiinlifiea, Bueure~ti, 1973.

172. Pamfil, Ed.; Ogodescu, D. - Persoana ~i devenire, Edit. $tiinlifica, Bucure~ti, 1976.173. Peris, F.S. - The Rules and Games of Gestalt Therapy, in Levitsky, A., Gestalt Therapy

Now: Theory, Tehniques, Applications, Penguin Books Ltd., Hannonsworth, Midllesex,

England, 1970.

"174. Peris] F.S.; Hefferline, R.F.; Goodman, P. - Gestalt Therapy, Excitement and Growth

in the Human Personality.

]75. Per/s, F.S. - Ego, Hunger and Agression, London: Allen A Unwin, Random House (Paper

back edition, New- York: Vintage (1947, 1969).

Page 351: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

r"" _~======~o=~ _I

356 Bibliografie

176. Perls, F.S. - Gestalt Therapy Verbatim. Moab UT. Real People Press, 1969.

177. Poland, S. Jv. - The Place of Humor in Psychoterapy. American Journal of Psychiatry, No.

128:5, 1971.

178. Polster, EI.; Polster, 1~1.- Gestalt Therapy integrated, New York, Brunner/Afazel, 1973.

179. Popescu-Neveanu, P. - Dictional' de psihologie, Bucure~ti, Editura Albatros, 1978.

180. Porot, M. -- Le dessin de la famille, Rev. Psych. Appliquee, 1965, nr. 35.

181. hecker (Eds.) - Success in Psychotherapy, Chap. VI., New York, Grune & Stratton, 1952.

182. Predescu, ~: -Psihiatrie, Edit. MedicalG, Bucure~ti, 1989.

183. Quinn, R.D. - Psychoterapists' expression as an index to the quality of early therapeutic

relationships establisheshed by representatives of the non-directive, Adlerian and psychoan­

alytic schools, 1950.

184. Racmnier, P. C. - "Les schizophrenes ", Ed. Payot, 1990.

185.1?aau, L; Jrliclea, JIr!.; Albu, .M.; "Moldovan, 0.; Neme~, S.; Szamoskozy, S. - NIetodogie

psihologicd §'ianaliza datelor, Cluj-Napoca, Editura Sincron, 1993.

186. Raimy, V.C. - Se!freference in counseling interviews. 1. Consult Psychol, 1948 (12), 153-163.

187. Reicll, W. - }JLa fonction de 1'orgasme ': L 'Arche Editeur, Paris, 1972.

188. Ramaekers, 1. - Terapia Goldstein - ,Jmbunatatirea camunicarli prin fnvalare struc­

turata ", Ed. Alternative, Bucure~ti, 1995.

189. Rogers, CR. - A Way of Being, a Houghton Mifflin Company Boston, 1980

190. Rogers, C.R. - Client-centered therapy. Its current practice, implications and theoty,

Constable London, reprinted 1965, 1973, 1979, 1981, 1986, 1987.

191. Rogers, C.R., Killget, G.M. - Psychotherapie et relations humaines. Theorie et pratique

de la therapie non-directive, Publications Universitaires de Louvain, Paris, 1965, vol. I-II.

192. Rogers, CR. - On becoming a Person, Constable and Company Ltd, London, 1993

(copyright 1961).

193. Rosalig, RD. (Eds) - Psychoterapy and Personality Change, Cap.¥, University of' Chicago

Press, 1954.

]94. Rosenheim, E. - Humor in Psychoterapy: An Interactive Experience. American Journal of Psy­

choterapy, No. 28, 1974.

195. Satif, V.M - "Peoplemaking", A Condor Book, Palo Alto, 1972.

196. Satir, V.M., Baldwin, M. - Later step by step: A guide to creating change in families, Palo

Alto, CA.: Science and Behavior Books, 1983.

197. Salir, V.M. - Conjoint family therapy, Palo Alto, CA.: Science and Behavior Books, 1964.

198. Satir, V.M. - The new peoplemaking, Palo Alto, CA.: Science and Behavior Books, 1988.

199. Schafer Ch., Eo - Innovative Interventions in Child and adolescent Therapy, John Willey

Sons, Ne.v York, Chichester, Brisbane, Toronto, Singapore, 1988.

200. Schatther; Courtney, R. - Drama in Therapy. Vol. I, II, Drama Book Specialists (Publishers),

New York, 1981.

201. Schiff, 1. >iicolab. - "The Cathexis reader: transactional analysis treatment of psychosis,

New York, Harper and Ron, 1975.

Page 352: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

PSihoterapia experienliala (0 paradigma a autorestructurarii ~i dezvoltarii personale) 357

202. Schutz, J¥. - Joy Expanding Human Awarness, New York, Ever Green Black Hat, 1969.

203. Sisman, J. - A study of theprocessof non-directive therapy. S. Consult Psychol, 1949 (13), 157-168.

204. Sism(m, J. - Counselar judjments of therapeutic process and outcome In Carl Rogers and

Rosalind F. Dymand (Eds), Psychoterapy and Personality Change, Chap VIJ University of

Chicago Press, 1954 ..

205. Shaughnessy, M., and Wadsworth, T. - Humor in Counseling and Psychoterapy: A 20

year Retrospective. Psychological Reports, No. 70, 1992.

206. Sheerer, E. T. - The relationship between acceptance of self and acceptance of others. J.

Consult. Psycho!, ]949 (3), ]69-175.

207 Side/sky, R.- " Puterea creatoare a gandirit", Ed. Colosseum, Buc., 1995.

208. Simon, RJvl. - Sculpting the family, Family Process, 11, p. 4951, 1973.

209. Simkin, 1.S. - Gestalt Therapy, in R.J. Corsini (Ed. Current psychoterapy (2nd ed.),

Itasca, fR, F.E. Peacock, p. 273-301, 1979.

210. Snyder, U~U. -- Caseboak of Non-directive Counseling Boston, Houghtan Mifflin Co., 1947.

211. Stanton, J.K. - "An Introduction to Dans? Mouvement Therapy in Psychiaoy", Tawis­

tok/Rondledge, London, New York, 1992.

212. Steere, D. - Bodily expression in psychotherapy, New York, Brunner, 1\fazel, 1982.

213. Steven, J.; Jl1orse, R.; Watson ;1'. - nPsychoterapies, a Comparative Case Book, Holt,

Rinehm1, ,Yinston, 1977.

214. Stevens, J.D. (Ed.) - Gestalt is, Moab UT: Real People Press, 1975.

215. Stevens, 0.1. - "Awareness, exploring, experimenting, expeniencing, Eden Grove Ed., Great

Blitain. 1989.

216. Stevens, B. - "Don't Push the River", Real People Press, 1970.

217. Stewart, 1.; Vann, 1.S. - "TA. Today - A New Introduction to Transactional Analysis ",

Lifespace Publ., Nottingham, England, 1987.

218. Stock, D, - The selfconcept and feelings towards others, J Consult. Psychol, 1949(13),176-180.

219. Thompson, F.; Allan, 1. - Active art counseling in the elementary schools, in Guidance and

Counseling, 1 (2), 1985, p. 63-73.

220. Thome, B. - Person-Centerd Therapy, in Individual Therapy in Britain} Ed. By W

Dryden, Harper and Row Ltd, London, 1984, p.102-128.

221. Tian, Dayton Ph. D. - The Drama Within - Psychodrama and Experiential Therapy.

Deerfield Beach, Health Communications, Inc., 1994.

222. Tiberiu, M-. - Familia - De la fantasma la nebunie, Editura Marineasa, 1994.

223. Uspensky, PD. - .,A patra Cale ", Ed. Rom., Bucl!re~ti, 1997.

224. Vandenplas-Holper, eh. - Les coutes classique sup0l1s de I 'education socfo-emotionnelle

de i'enfant au de la de Bettelheim. LaUl'fan fa Neuve, 1993.

225. Vasilescu, J.P. - Statistidi informatizatii pentru §tiin/ele despre om, Bucure!iti, Editura

Militara, 1991.

226. Vianu,1. -lntroducere in psihaterapie, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1975.

227. Vladislav, E. O. - "Demers expresiv in psihoterapia copilului !ii adolescentului ({dizena/ie

MASTER (coord. §t. Iolanda Mitrofan), 1997.

Page 353: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

358 Bibiiografie

228. Weiss B.L. - "Many lives, many masters", SUA, 1987 (in trad. Ed. Lotus, Buc., 1992).

229. Watts, A. - "Psychoterapy East & West". Forst Vintage Books Edition, 1975.

230. Watts, A. - "Calea Zen ", Ed. Humanitas, 1997.

231. Watts, A. - "Dao. Calea ca 0 curgere de ap{f", Ed. Humanitas, 1996.

232. Watson, R. - An Introduction to Humanistic Therapy, New York, 1986.233. Warner, D.G. - Psychodrama Training Tips.Hagerstown,Maryland, Psychodrama Institute, 1975.

234. Weiner, .fIB. - Drama in Therapy. New York, Drama Book Speciality Publisher, Vol. II, 1981.235. Jf/hitaker, CA.; Keith D. V. - Symbolic experiential family therapy. In Handbook offa-

mily therapy, Gurman, New York. 1981.

336. Yontef, G. - Gestalt Therapy: Clinical phenomenology. In V Binder, A. Binder:ji R.Rimland (Eds), Modern therapies, New York: Prentice Hall, p. 65-79, 1976.

337. Yontef, G. - Gestalt therapie als dialogische Methode. Integrative therapie, 9, p. 98-130, 1983.338. Yontef, G.M.; Simkin. J.S. - )J Gestalt therapy" in R.J. Corsini, D. Wedding" Current

psyclzoterapies" (4rd ed.), Peacock Publ. p. 323-261, Inc. 1989.

339. Zinker, J. - Creative Process in Gestalt Therapy, New York, Bnmel; & Maze! Publishers, 1976.

340. Zip, Avner - Teaching and Learning with Humor: Experiment and Replication. Journal ofExperimental Education, No 57, 1988.

341. Zlate, C; Zlate, lvl.- CUl1OQ:jterea§iactivareagmpurilorsociale,Bucure:jti,Edir"traPolitica, 1982.

342. Zlate. M. - Fundamentele psihologiei, Bucurqti, Editura Hyperion XXI, 1994.

Page 354: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

PSIHOTERAPIA EXPERIENTIALA

(0 PARADIGMA A AUTORESTRUCTURARII $1 DEZVOlTARIl PERSONAlE)

Tabelul nr.lCoeficientii de corelatie Bravais- Pearson

(scale C.P.!.)

359

Nr. crt.

I

Variabila NumarTest/Coeficiellfiipde

Retest de

perechi

corelatie!

1. DfJ 9test .8506.0041-

retestI" Cs 9test .9188.000.540 ! retest! :;r Sy 9test .7219.028~.

i

retest

4.Sp 9test .7651.016

IIretest~ 5. Sa 9test .6806.044! I

retest6.

Wb 9test .6990.036retest7.

Re 9test .7805.013retest8.

So 9test .7360.024retest9.

Se 9test .6682.049retest10.

To 9test .8441.004retest11.

Gf 9test .8221.007I

retest-- .6911.03912. em 9testi retest13.

Ai 9test .7132.031retest14. I

Ie 9test .9810.000

I

retest

---_._-------._. __ .•.~

Page 355: Iolanda mitrofan   psihoterapia experientiala

I" ----------

PSIHOTERAPIA EXPERIENTIALA

(0 PARADIGMA. A AUTORESTRUCTURARII ~i DEZVOLTARII PERSONALE)

Tabelul nr. 2Valoarea notei t ~i a pragului de semnificatie

(scale C.P.I.)

Nr. VariabilaNumlirTest/MediaNotatpcrt.

deRetest

perechi1.,Do 9test46./ !/~-.30

Iretest

47.3333 .7702.

Cs 9test42.4444-.92retest

44.2222 .3853.

SJII9

test48.2222-2.52retest

52.7778 .0364..

Sp 9test43.1111-2.43retest

49.7778 .0415.

Sa 9test53.8889-1.08retest

57.3333 .3106.

Wb 9test34.5556-1.30retest

38.3333 .2307.

Re 9test42.2222.31retest

41.5556 .7648.

So 9test44.5556-1.65retest

49.7778 .1399.

Sc 9test41.2222.16retest

40.8889 .87510.

To 9test38.7778-.79retest

40.0000 .45111.

Gi9test42.8889.60retest

41.8889 .56512.

em9test39.2222-.82retest

41.5556 .43413.

Ai 9Atest46.4444-.07retest

46.6662 .44314.

Ie 9test40.5556-7.72retest

4504444 .000

360