Vacarestii, palat domnesc, manastire si temnita

adevarul,

Mavrocordat, ,,un despot si un tiran",  a ctitorit Vacarestii. Ceausescu, alt despot si tiran, a daramat-o .

Intemeierea Manastirii Vacaresti este legata de numele lui Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot al Tarii Romanesti. Iar sfarsitul ei - de Nicolae Ceausescu, ultimul lider al Romaniei comuniste. Istoria manastirii devenita inchisoare s-a scris intre 1716, anul cand s-a pus piatra de temelie, si 1986, cand Vacarestii au fost demolati. Ctitorul, ,,despot si tiran",,Tiran" i s-a spus lui Ceausescu dupa 1989. Dar la fel s-a scris si despre Nicolae Mavrocordat. ,,Despot si aprig tiran", il caracteriza preotul Marin Dumitrescu, autorul lucrarii ,,Istoricul a 40 de biserici din Romania", in patru volume, aparute in jurul anului 1900. Preotul Dumitrescu n-a avut multe cuvinte de lauda pentru fanarioti, chit ca erau crestin-ortodocsi, si au inaltat biserici devenite ulterior fala si emblema in orasul lui Bucur. Prelatul dadea glas, de altfel, opiniei majoritatii elitelor autohtone: domnii ,,nepamanteni", grecii venetici, i-au scos din dregatorii pe boierii neaosi si i-au instalat pe fidelii lor. La cumpana dintre cele doua veacuri, cand si-a scris preotul Dumitrescu lucrarea, parea sa conteze mai putin ca fanariotii fusesera tot crestin-ortodocsi, ci doar ca nu fusesera romani. Fiul ministrului de externe OtomanNicolae Mavrocordat a ajuns la Bucuresti in ianuarie 1716. Primul domn fanariot al Tarii Romanesti se nascuse in cartierul Fanar din Constanti-nopol, intr-o familie influenta. Dinspre tata, se tragea din insula Chios, iar dupa mama - din Petru Rares, scrie A.D. Xenopol in ,,Istoria romanilor din Dacia Traiana", vol. IV. Tatal lui, Alexandru Mavrocordat Exaporitul, fusese mare dregator otoman (dragoman al Portii, demnitate asemanatoare celei de ministru de Externe).

Ambitios si lacom, ,,toata viata lui nu umblase decat dupa bani, onoruri si glorie", il portretizeaza Xenopol pe parintele primului domn fanariot din Tarile Romane. Pentru ca religia le interzicea otomanilor sa invete limbi straine si sa intre intr-un teritoriu altfel decat cu sabia in mana, sarcina diplomatiei Imperiului le-a revenit grecilor din Fanar. Culti si abili, acestia s-au remarcat in slujba sultanilor. Dintre acestia au fost recrutati ulteriori domni pentru Tarile Romane. Pe Nicolae, tatal lui l-a vrut domn. Si a reusit sa-l impuna mai intai pe tronul Moldovei, de doua ori, apoi si in scaunul de la Bucuresti.Prima ctitorie De-a lungul secolului al XVIII-lea, domnitorii fanarioti au ridicat multe biserici. Dar au si grecizat cultul. Abia ajuns la Bucuresti, noul domn a inceput ridicarea unui palat pentru folosul domnului si a unei biserici. Viitorul ansamblu Vacaresti s-a ridicat pe o mosie donata domnitorului de boierul roman Constantin Vacarescu. Ca o ironie a sortii, o veche familie de boieri autohtoni a dat numele ctitoriei unui ,,nepamantean". Mai mult de nevoie, decat de voie, si-a donat Vacarescu terenul domnului, lasa parintele Dumitrescu sa se inteleaga. Pamanturile se aflau in marginea de miazazi a capitalei, pe malul drept al luncii Dambovitei. In continuare, preotul Dumitrescu explica de ce-a preferat Mavrocordat acest amplasament: ,,ca sa fie mai la adapost de poporul Bucurestiului, care nu-l voia, si sa fie si mai in apropiere de Dunare, ca la un semn de rebeliune sa fuga mai repede la Constantinopol". Nu poporul Bucurestiului, indiferent la treburile celor mari, avea nemultumiri fata de Voda, ci boierii tarii, ingrijorati de propria lor soarta sub noua stapanire. ,,Cetatuie cu ziduri groase"Dar spre capatul anului, incepea razboiul austro-turc, sfarsit in 1718 prin pacea de la Passarowitz. Nicolae Mavrocordat, omul turcilor, a fost luat prizonier de trupele austriece, care au ocupat Bucurestiul. Astfel, lucrarile au fost intrerupte pana in 1719, cand domnitorul a revenit din captivitatea unde fusese tinut la Sibiu. La ansamblul Vacaresti s-a mai lucrat trei ani, pana in septembrie 1722. Tarnosirea (sfintirea bisericii) a avut loc la 24 septembrie 1724, cu mare pompa. Noul lacas a fost inchinat Patriarhiei Ierusalimului si avea hramul Sfanta Treime.Primul egumen al manastirii a fost mitropolitul Anania, de la Bethleem. La origine, ansamblul Vacaresti avea aspectul ,,unei cetatui cu ziduri groase", scrie Al. Falcoianu in ,,Calauza istorica a Manastirei si Inchisorii Centrale Vacaresti", aparuta in 1929. Zidurile solide protejau atat obstea monahala, cat si palatul domnesc ridicat in acelasi perimetru. La restristile pricinuite de om sau de furia naturii, populatia Bucurestiului isi gasea refugiul in ,,cetatuia" Vacarestilor. La poarta exista o clopotnita solida din zid. A rezistat deselor cutremure care s-au abatut asupra Bucurestiului in veacul al XVIII-lea. In clopotnita existau patru clopote de marimi diferite. Ce n-a izbutit natura, le-a reusit oamenilor. Sub ocupatia germana din timpul Primului Razboi Mondial, clopotele au disparut. In anii '20, sotii Mitica si Elena Dona au donat manastirii doua clopote mai mici.

In mijlocul incintei era biserica cu hramul Sfanta Treime. Palatul domnesc se afla in spatele curtii. Dupa transformarea manastirii in temnita, palatul lui Voda a servit drept spital al inchisorii. Dupa obicei, noul lacas a

fost inzestrat de ctitor cu bunuri din belsug. Carciumi si mori cu apa, averea manastiriiUneori, a apelat la mijloace mai putin crestinesti, sustine Falcoianu. ,,Dupa zidirea Manastirei, Nicolae Mavrocordat a inceput sa o inzestreze cu bogatii imense luand din dreapta si din stanga averi, pe care i le harazea, incepand cu luarea mosiilor din jurul Manastirei, ale mostenitorilor lui Constantin Aga Balaceanu, pe care-l deposeda. An de an ingramadea si daruia Manastirei si Egumenilor greci, ce-i pusese in capul ei, nenumarate averi, locuri in mahalalele Sarbi si Tabaci, pravalii si case in mahalaua Sf. Gheorghe Vechiu, vii in dealul Vacarestilor si dreptul de a avea carciumi pana si pe podul Beilicului (azi, Calea Serban Voda). Veniturile cele mai mari le avea de la morile ce stapanea pe malurile Dambovitei si cari produceau mai mult decat mosiile". Teoretic, inzestrarea manastirii cu felurite averi avea scop nobil caritabil. In hrisovul solemn dat de domn scria ca, din veniturile sale, manastirea trebuia ,,streinii sa-i primeasca, pre goi sa-i imbrace, flamanzii sa-i sature, bolnavii sa-i caute, pre cei din temniti sa-i cerceteze cu mila" (Constantin C. Giurescu, Istoria Bucurestilor. Din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1966). In realitate, majoritatea profitului scos de pe urma administrarii uriasei averi a manastirii lua calea Patriarhiei Ierusalimului, careia ii fusese inchinati Vacarestii de catre ctitor. In 1730, Nicolae Mavrocordat murea rapus de ciuma. A fost inmormantat in biserica manastirii. Dupa moartea lui, sfantul lacas a ramas in grija fiului sau Constantin, domn al Tarilor Romane in mai multe randuri, care a continuat daniile si a adaugat noi constructii. De la mijlocul secolului al XIX-lea, Manastirea Vacaresti a devenit inchisoarea centrala a Bucurestiului. A fost dezafectat in 1973. Cutremurul din 1977 a afectat serios biserica. Ansamblul Vacaresti a fost demolat intre noiembrie 1985 si ianuarie 1987.  Sfintirea Vacarestilor, cu mare pompaSfintirea Manastirii Vacaresti a fost descrisa de cronicarul Radu Popescu. Au luat parte mitropolitul Daniil, Stefan, Episcopul de Buzau, arhierei straini, egumeni si preoti nenumarati. Inaltul cler l-a primit pe domn la poarta asezamantului, Mitropolitul avand pe cap moastele. Nicolae Mavrocordat (foto) a descalecat si a inconjurat biserica de trei ori, urmat de stralucitul alai. Cu acel prilej, s-a savarsit prima liturghie si s-a dat un mare praznic.Din manastire, temnitaPentru prima oara, Manastirea Vacaresti a fost folosita ca temnita in 1848, pentru capii revolutiei din Tara Romaneasca. Ulterior, spatiile sfantului locas au servit drept loc de detentie pentru alti detinuti politici. Inchisoarea centrala a capitalei functiona intr-o cladire primitiva, din Piata Sf. Anton. Incendiul din 1847 a afectat-o serios, astfel ca s-a pus problema gasirii unui alt loc. Prima optiune a fost pentru Manastirea Radu-Voda. Insa acolo functiona o scoala teologica.

In plus, cheltuielile pentru adaptarea spatiului pentru noua functie s-au dovedit a fi prea mari. Transformarea manastirilor in inchisori a fost favorizata de secularizarea averilor manastiresti, in vremea lui Cuza-Voda. Atunci, averile manastiresti au intrat in proprietatea statului roman, care a decis sa dea spatiilor astfel capatate o noua destinatie. In acest fel, Vacarestiul a devenit inchisoarea Capitalei. Victoria ortodoxiei O buna bucata de vreme, veacul al XVIII-lea si domnii fanarioti au fost descrisi in cele mai sumbre culori. La inceputuri erau greci, deci ,,nepamanteni", straini de datinile tarii. Navaleau in Principate cu suite degraba dornice de imbogatire. Si curtenii, dar si domnul, interesat sa recupereze cat mai repede ,,investitia" facuta la cumpararea tronului. Grecizarea administratiei de stat si indepartarea boierilor pamanteni din functiile importante au fost alt motiv de frustrare pentru elitele autohtone. Desele razboaie intre turci, austrieci si rusi duse pe teritoriul Tarilor Romane au accentuat instabilitatea. Pentru ca, de cele mai multe ori, din fata ostilor straine, domnul grec scapa cu fuga. Pentru oamenii de rand, ,,vacanta" mai lunga sau mai scurta a tronului n-avea mare importanta. Contau mai mult epidemiile de ciuma, aduse cel mai adesea de ostile otomane. Calamitatile naturale - cutremure, inundatii, desele incendii -completeaza tabloul unui secol complicat, unde haosul si dezorganizarea pareau a fi regula. Cu timpul, opiniile despre fanarioti s-au mai nuantat, iar in timp li s-au recunoscut si unele merite. Cei desemnati de sultan sa ocupe tronul Tarilor Romane erau la origine diplomati. Grecii din Fanar reprezentau interesele sultanului in marile capitale europene. Vorbeau mai multe limbi straine, erau inzestrati negociatori, unii posedau o cultura temeinica.

Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Ioan Caragea, Scarlat Callimachi s-au straduit sa puna ordine in administratie, finante, justitie si au incercat reforme. In general, cu putin folos. Insa nici talentul diplomatic si nici cultura inalta nu i-au calificat pentru a ocupa tronul Tarilor Romane. Grecii din Fanar erau crestini si

ortodocsi. Aveau, asadar, religia majoritara a populatiei din Principate, pe care sultanul nu le-a vrut islamizate. Cucerirea de noi teritorii presupunea costuri administrative importante pe care Poarta, intrata in declin, nu si le mai permitea la inceputul veacului al XVIII-lea. Si a socotit ca, dand Tarile Romane pe mana fanariotilor, putea scoate maximum de profit, cu minimum de efort.  Cele sapte taine ale Bisericii In 1940, Constantin Radulescu-Motru a publicat ,,Catehismul mititel cuprinzand dogmele si tainele bisericii Rasaritului pentru invatatura pruncilor", scris de Eufrosin Poteca. Lucrarea ii fusese daruita tatalui filosofului de Poteca insusi, si s-a aflat in posesia familiei mai multe decenii. Radulescu-Motru a fost cucerit de claritatea si simplitatea ,,fara pereche" a manualului, pe care-l considera ,,un giuvaer al literaturii noastre bisericesti". Redam, in continuare, un fragment din lectia despre tainele Bisericii, asa cum le erau ele explicate copiilor in secolul al XIX-lea. ,,Cele sapte taine ale Bisericii Ortodoxe sunt Botezul, Mirul, Cuminecatura, Pocainta, Preotia, Nunta, Maslul. Botezul e o taina, intru care, cand trupul celui ce se boteaza se spala cu apa, atunci sufletul lui, prin credinta se spala de pacate pentru preacuratul sangele lui Hristos, care s-a varsat pre cruce pentru mantuirea noastra. Prin aceasta taina, cel ce se boteaza intra in sotietatea Hristianilor, care e turma lui Hristos. Insusi Domnul Hristos a asezat aceasta taina, cand a zis ucenicilor sai: <<Ducandu-va invatati toate neamurile, botezandu-i pe dansii in numele Tatalui si al fiului, si al Sfantului Duh>>.Noi la botez ne fagaduim inaintea lui Dumnezeu sa fugim de toate faptele cele rele, si sa facem cele bune, dupa pilda Domnului Hristos. Aceasta e ceea ce marturiseste cel ce se boteaza: ca el se leapada de Satana si se impreuna cu Hristos, adica leapada raul si alege binele.Mirul e o taina, intru care, cand se ung cu mir partile trupului celui ce se boteaza, atunci prin credinta se revarsa peste dansul darurile Sfantului Duh, zicandu-se de catre preot cuvintele acestea: Pecetea darului Duhului Sfant. Aceasta ungere se face indata dupa botez de catre preot. Nota bene: Catolicii nu dau aceasta ungere pana nu invata pruncul Catehismul lor".