Amurginvv.

manastlre

VIAIA CUVIOASEISTARETE TAISIA

scmsA DE EA iNsAst

ediyia a doua

in romAnegte de Anca SArbulescu

EDITURA ILEANA / EDITURA SOPHIA

Bucuresti

CUPRINS

Cuu,Lntinainte.....

l.Familiagicregterea .......92.Necazurilagcoali. ......153. O chemare delaDumnezeu .........204.Pregitirideviaginoui.. .......325.Amigirilelumii. ........406.inoragulBorovici. ......45T.CaIeaspre ministire... .......50S.PelerinajlaTihvin ......589. Un ajutor de la Maica Domnului. . . . .66

10. indrumirile pirintelui Lavrentie . . . .74

l l. Spre Golgota .

12.incerclri..... .........8313. Rugiciunea unei monahii . . . .90

lL.Botezul Crucii ........9515. Adusi acasi de SfAntul Alexie, omul luiDumnezeu

16. Chiliaministireasci.... ....108

l7.Oispitlgrea.. .......11218. Calea hirilzitl.de Dumnezeu ... ...124

19. Amurg in ministire , miez de noapte

in lume

r97

...130

CUPRINS

20. Despirgireadepirintele Lavrentie. ...... .135

2l.Spovedanieintreagi ........1422L.DrepttiSimeon ......14923.Catapeteasmas-arupt ......157Z4.inpragdeafistaregi ........16025. Mijlocirea impiritesei cerurilor gi a SfAntului Ioan

inaintemergitorul pentruobgteadinLeugino .......16426. Minunata ridicare dintr-o boali grea sivir;iti de

citre Arhanghelul Mihail, cipetenia ostilor ceregti . .170

27.CeadintAicilugirire. .......18328. AritareaMaicii Domnului pe locul de

zidire abisericii noastre. . . . . . . . .185

zg.lnbiserica cea mare . . .190

30.,,O, Maiciprealiudati'. .....191

31. AritareaArhimandritului Veniamin . . . .... ... .193

IFAMILIA SI CRESTEREA

Pirin;ii mei se trigeau amAndoi din familii vechi, de

stirpe nobill.Tata,pe numele siu W. Salopiv, nobil din

nastere, era mo;ier in provincia Novgorod, din EinutulBorovici. Mama fhcea parte din familia Pugkin de la Mos-

cova. Nu-gi prea amintea de piringii sii, mai bine zis nu

voia si-gi aduci aminte. Ori de cAte ori o intrebam cAte

ceva despre ei, se intrista gi ocolea rispunsul.

inci din copilirie fusese luati in griji de bunicul ei, Io-

sif A.V., un om in virsti, ciruia ii spunea tati. $i cu ade-

virat bitrAnul a ocrotit-o gi i-a fost ca un pirinte iubitor.

Acest bunic triia singur; ri.misese viduv gi era de-acum

bitran. Tot restul vie;ii gi l-a lnchinat cregterii acestui co-

pil. Iar stridania i-a fost intregiti gi de cea a unei doici mi-

nunate, care gi ea era o femeie in vArsti. CAnd a implinitopt ani, bunicul a dus-o pe fetigi la cea mai buni gcoali

din Moscova acelei vremi, institutul doamnei Delsalle; la

doringa lui, pe copili a urmat-o acolo gi doica, aga incit sipoati fi cit mai bine ingrijiti. Nu gtiu daci a9a era obiceiul

pe atunci sau dacl era doar o ingiduingi aparte. in anul

l834,IavArsta de paisprezece ani, mama a absolvit gcoa-

la, primind o diplomi pe care o pistrez pAni astizi. Apoi,

impreuni cu doica, s-a intors in casaprimitoare gi linigtitia bunicului, insi micugei orfane nu i-a fost dat sI se bucu-

re prea multi yreme de tihna gi de cildura acestui cimin.

AMURG INMANASTIRE

Din leagin gi pAni la mormAnt, n-a ayut parte de fericire.

Bunicul, temltor de starea slnltigii sale, privea orice boa-

li ca pe-o ameningare a mortii. De teami ca orfana si nurimini de tot singuri pe lume, s-a gribit si-i rAnduiasci

viaga - adici s-o mirite.Din pricini necunoscute, bunicul nu a dorit ca fata si

rImAni la Moscova, gi de aceea s-a murar impreuni cu ea

si cu tot ce avea la Petersburg. Dar iati ce spune chiar ma-

ma, inflgigindu-si cu propriile cuvinre soarra:

,,De-abia implinisem cincisprezece ani, inc5. mi maijucam cu pipugile, cAnd in jurul meu se gi vorbea despre

logodne si nungi. Bineingeles ci nimeni nu mi intreba 9i

pe mine daci imi plicea sau nu cineva. Nu stiam cum srau

lucrurile, eram cu totul nestiutoare intr-ale cisniciei. Pe

sog mi-l inchipuiam ca pe un fel de al doilea tati; buniculimi intirea si el aceastipirere. Plin de mirinimie, mi-a fb-

cut zestre, mi-a pus deoparte gi bani. Dar zestrea cea mai

nepretuiti a fost scumpa mea doici, de care nu mi despir-geam niciodatl,; erasingurul meu prieten, martorul vietiimele.

Cind am dat fagi cu cisi.toria, ce simgeam penffu soE

era mai mult frici decAt dragoste, sentiment nemaiincer-

cat pAni atunci. Congtiinga situagiei mele fhrl iegire mIaducea in pragul disperirii. PlAngeam si mi tAnguiam ne-

mingAiati. Soacra, o femeie aspri gi nelnduplecatl, ca-

re locuia impreuni cu noi, md. certa si mi repezea mereu

pentru aceste lacrimi, pe care i le tilcuia birbatului meu

ca fiind semn al lipsei de dragoste penrru dAnsul.

CAnd il vedeam pe bunicul, abia agteptam alinare, ni-dljduind sl-mi pot virsa inaintea lui amarul. insi, in ur-

10

YIATA CUVIOASEI STARETE TAISIA

ma perelor ce i se aduceau impotriva mea, nu giseam la

dAnsul decAt discursuri reci gi moralizatoare.

Dupi un an, am arrut un copil. CAt timp am a;teptat

acest prunc, m-am mingiiat cu nidejdea ci el va fi inge'

rul meu, care si mi aline, ci imi voi inchina lntreaga viagi

cregterii lui. Domnul insi nu a socotit ci-i drept si-mi im-

plineasci doringa. Copilul, plipAnd, nu a avut parte decAt

de cAteva ceasuri de viaEi, 9i cAt pe ce si nu fie timp de-a fibotezat. Peste doi ani, la fel s-a intAmplat. imi pierdusem

nidejdea si-mi afu mAngAiere in copii - singura mAngA-

iere la care mi se pirea ci a9 putea gi eu ajunge. Mi rugam

adesea fierbinte lui Dumnezeu si nu mi lipseasci de aceas-

ti bucurie, si ingiduie ca micar un copil si triiasci. Mirugam mai cu seami Maicii Domnului. Am fhcut anume

multe pelerinaje pe la biserici inchinate ei, rugAndu-mi

inaintea icoanelor ftcitoare de minuni, virsAndu-mi infaga lor lnlicrimatele mele rugi, aducAndu-i aminte ci gi

ea esre mami, gi ci trebuie si aibi mili de durerea mame-

lor de pe pimAnt care, degi picitoase gi nevrednice, nu au

alti nidejde tare decAt pe dAnsa.

$i Preasfbnta Doamni, nidejdea celor fbri de nidejde,

mi-a ascultat rugile; mi-a diruit un prunc, o copilipe ca-

re, drept mulgumire, am numit-o Maria.'

Chiar eu, nevrednica scriitoare a acestor rAnduri, sunt

acea Marie indelung-doriti, fiica diruiti de Dumnezeu

unei mame indurerate - eu, care in cilugirie am primit nu-

mele Taisia, ;i acum, atingAnd aproape vArsta de gaizeci de

ani, am ajuns si 6u starega unei ministiri din pustietigi.

Nici unul dintre copiii niscu,ti lnaintea mea, sau cAEi-

va ani dupi mine, n-a rimas in viaEi. CAnd aveam opt ani,

lt

4.MURG INMANASTIRE

a venit pe lume un biiar, Nicolae, dar n-a riit decAt zece

luni si apoi s-a dus,lisAndu-ne zdrobigi de durere.La vremea cAnd se ruga lui Dumnezeu si-i triiasci un

copil, mama a fhcur, dupi cAte mi-a povestit, multe fhgi-duinge. Una dintre ele a fosr cI se va stridui din toate pu-terile si sideascl in inima copilului frica lui Dumnezeu,siJ deprindi si iubeasci pe Domnul gi pe aproapele, sifie, cu alte cuvinte, un crestin adevirat. $i intr-adevir s-a

striduit si-gi implineasci fbgiduinra, cu tot zelul de care a

fost in stare. Din cea mai fragedi pruncie m-a luminar cuinvigiturile cregtinesti, ciutAnd pe potriva minEii mele decopil si mi faci sI le triiesc in viaga de zi cu zi. imi aducpAni astizi aminte de inrAmpliri legate de aceasri cregrere

crestineasci; gi se poate spune ci, in misura in care se dez-volti un copil, si-a atins pe deplin scopul.

Am mai spus ci., pAnI la opt ani, am fost singuri.la pI-ringi. Tata era tor timpul la datoria sa de militar, fiind ade-sea plecat pe mare. O buni bucatl de vreme bunica nu amai stat cu noi, aga ci. mama si cu mine am fost nedespir-gite pAni in ziua cAnd am intrat la pensionul de fere. imicumplra uneori o mulgime de bunfuigi, si fac, chipurile,ce yreau cu ele. Apoi, totugi, mi indemna si le ingir pe ma-si ca si le vid bine. FicAndu-se ci trece din intdmplare pelingl mine, arita spre masi zicAnd:

- Ia te uiti, Masenka, ce bogati esti tu, ce norocoasi!Ce de bunltiEi mai ai! $i cAnd re gAndegti ci-s atAEia copii,siracii de ei, care n-au nici o bucigici de pAine! Ce-ar fi sile dai gi lor din bunititile asrea? Ei au si se roage penffutine, gi si stii ci rugiciunea unui copil ajunge mai repedela Dumnezeu!

12

VIATA CWIOASEI STARETE TAIS IA

Migcati de vorbele mamei, ii dideam inapoi toate cele

clpitate ; fbri si se impotriveasci, le lua zicAnd cI;rie ea

o gramadl de copii sirmani cirora si le imparti pe toate.

l)upi cAtiva vreme, mi chema si-mi didea iar cAte ceva

(poate tot din aceleagi sau aseminitoare) spunAnd:

-Yezi, e9d o fetigi cu inima buni; ai impirgit ror ce

rrveai cu copiii siraci, si uite ci Dumnezeu ti-a trimis acum

gi mai multe. Si-I mulgumegti cAnd te rogi! Si dai mereu

aga, gi Domnul o si te iubeasci!

Altidati mi-a diruit o pusculiti, in care mai cipitimcAte un binuE de argint de cinci copeici. Cind iegeam la

plimbare cu doica, mama imi amintea totdeauna:

- De ce nu-gi iei la tine nigte binugi de-ai tii? Daci-Ei

iese in cale vreun cergetor gi n-ai nimic si-i dai, o si plan-

gi, gi Dumnezeu o si Se supere ci nu l-ai ajutat cu ceva,

bierul de el.

Astfel, din frageda pruncie mi-a insufat o mare virru-te : milostenia si dragostea de aproapele. Nu indriznesc sispun ci slmAnga aceasta a adus cine gtie ce recolti imbelgu-

vtf,gati, dar trebuie si recunosc, spre slava lui Dumnezeu, ciuneori luam chiar din hainele de pe mine 9i le dam siraci-lor, gi ci oricAt a9 fi avut de pugin, impirgeam cu acegria.

Mama gtia 9i cum si-mi migte inima ca sI mI obignu-

iasci cu rugiciunea. Bunioari: eram cu ea la o ,,sirbitoarea pomului de Criciun"; eram foarte mici, aveam cam ueiani. Mi-a plicut tare mult petrecerea, gi intorcAndu-ne

acasi o tot rugam pe mama si fie gi la noi o astfel de serba-

re de Criciun. Ce credeti ci mi-a spus?

- Magenka, numai copiii care se roagi stiruitor luiDumnezeu au parte de aga ceva. Roagi-te si ru, gi o sI ai o

L3

AMURG iNMANASTIRI,

serbare la pomul de Criciun. Domnul e bun. El totdeau-na ne implinegte cererile gi rugiciunile.

A9a imi vorbea rnereu, lndemnAndu-mi si mi rog.

imi istorisea 4desea intAmpliri sfinre, mai ales legate

de patimile MAntuitorului. Stitea la fereastra iataculuisiu, cosAnd ceva, iar eu ascu.ltam, ghemuiti la picioareleei pe un sciunel. La vArsra de patru ani puteam si citesc,rar, ce-i drept, dar fbri a silabisi, gi cunogteam din Sfbnta

Scripturi toate cele legate de viaEa de pe pimAnt a MAntu-itorului, afari de pilde gi de inviEituri. AvAnd o mernoriefoarte buni, care nu m-a pirisit nici astizi, tineam minretot ce mi se spunea.