neaguioana-proza

6
Apus la răsărit Neagu Ioana Colegiul Național “Aurel Vlaicu”, București Dragă jurnalule, Această filă i-o încredințez iubitei mele. Lacrimi, tristețe și nostalgie. Cu toate astea, nicio urmă de regret. Au fost, ce-i drept, momente când eram geloși, supărați și nervoși, dar mereu deschiși unul celuilalt și gata să ne iertăm; la început timizi, mai târziu mai îndrăzneți și în cele din urmă, ne-am obișnuit unul cu celălalt. Prezența ta a ajuns să fie de la o senzație eternă de neliniște, la acel sentiment de confort și iubire. N-a durat mult până să începem să ne vizităm unul pe celălalt, să ne ținem mereu de mână și să ne facem publică relația. Într-adevăr, așa cum mi-ai mai spus, timpul schimbă – într-un fel sau altul – oamenii. Ne-am întâlnit, am visat, am făcut compromisuri, însă nimic nu a fost în zadar, iar asta mă face să mă simt mai bine. Indiferent de cât de rău ne-a fost din cauza veștilor primite, ne-am conformat și am început să prețuim și să căutăm tot mai des ocazii de a fi împreună. Am plâns, mai mult tu decât eu, dar nu pentru că nu simțeam la fel, ci pentru că încercam să fiu puternic și să te fac să zâmbești, așa cum se presupune că trebuie să facă un iubit. Nici nu-ți închipui cât de greu mi-a fost și mie, știind că aspirațiile mele erau motivul despărțirii noastre. Aproape un an de la primul sărut, atingeri tandre și emoții. De atunci, am avut parte de atâtea clipe minunate împreună, încât aproape că aș vrea să le trăiesc din nou, dar nu atât de mult pe cât aș vrea să mai am ocazia de a experimenta și lucruri noi. Îmi aduc aminte când am făcut împreună un lanț la fel ca al meu. Chiar dacă nu era originalul, pentru noi însemna mai mult ca luna de pe cer sau apa din pământ. El e semnul unirii noastre spirituale. Nu-ți închipui cât am tânjit după cel puțin încă un an în care să-ți fi fost aproape.

Upload: nicoletabriciu

Post on 16-Sep-2015

212 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Apus la rsritNeagu Ioana

Colegiul Naional Aurel Vlaicu, Bucureti Drag jurnalule,

Aceast fil i-o ncredinez iubitei mele.

Lacrimi, tristee i nostalgie. Cu toate astea, nicio urm de regret. Au fost, ce-i drept, momente cnd eram geloi, suprai i nervoi, dar mereu deschii unul celuilalt i gata s ne iertm; la nceput timizi, mai trziu mai ndrznei i n cele din urm, ne-am obinuit unul cu cellalt. Prezena ta a ajuns s fie de la o senzaie etern de nelinite, la acel sentiment de confort i iubire. N-a durat mult pn s ncepem s ne vizitm unul pe cellalt, s ne inem mereu de mn i s ne facem public relaia. ntr-adevr, aa cum mi-ai mai spus, timpul schimb ntr-un fel sau altul oamenii.

Ne-am ntlnit, am visat, am fcut compromisuri, ns nimic nu a fost n zadar, iar asta m face s m simt mai bine. Indiferent de ct de ru ne-a fost din cauza vetilor primite, ne-am conformat i am nceput s preuim i s cutm tot mai des ocazii de a fi mpreun. Am plns, mai mult tu dect eu, dar nu pentru c nu simeam la fel, ci pentru c ncercam s fiu puternic i s te fac s zmbeti, aa cum se presupune c trebuie s fac un iubit. Nici nu-i nchipui ct de greu mi-a fost i mie, tiind c aspiraiile mele erau motivul despririi noastre.

Aproape un an de la primul srut, atingeri tandre i emoii. De atunci, am avut parte de attea clipe minunate mpreun, nct aproape c a vrea s le triesc din nou, dar nu att de mult pe ct a vrea s mai am ocazia de a experimenta i lucruri noi. mi aduc aminte cnd am fcut mpreun un lan la fel ca al meu. Chiar dac nu era originalul, pentru noi nsemna mai mult ca luna de pe cer sau apa din pmnt. El e semnul unirii noastre spirituale. Nu-i nchipui ct am tnjit dup cel puin nc un an n care s-i fi fost aproape.

mi amintesc, de asemenea, i ziua aceea friguroas de la sfritul lui decembrie cnd ne-am spus la revedere. Dei toat lumea avea motiv de srbtoare, noi aveam impresia c a venit apocalipsa. Mergeam singur pe strzile din cartierul nostru, cu rucsacul spnzurat de umr, n mna dreapt innd un trandafir, iar cu cea stng trgnd un troller ce acompania cu zgomotul su de roi vntul i zpada ce strbteau mprejurimile, croindu-mi drum spre gar unde aveam s-mi iau rmas bun de la tine. La un moment dat, de pe un stlp, cade o mic sfer foarte uoar de omt n cuibul format de gluga hanoracului meu ce ieea din geac. Mi-am scuturat zpada de pe mine n timp ce ateptam s pot traversa trecerea de pietoni. Ct ateptam, m-am decis s studiez centrul interseciei pentru a mai uita de frigul de afar ce m fcea s tremur din toate ncheieturile i de nelinitea din mine.

O mulime de beculee strlucitoare i colorate m orbeau indiferent n ce parte priveam. Zpada zbura pe lng mine din cauza curentului destul de puternic, o parte dintre fulgi gsindu-i sfritul pe pielea sau geaca mea. iruri imense de nori de abur alb ieeau din nasu-mi nroit de gerul iernii i se fceau nevzute pn s apar altele. Bradul frumos mpodobit cu o mulime de globuri, beteal i o stea palid ce sttea prins n vrful acestuia, lumina i mai mult oseaua i mprea n dou panoul publicitar pe care se afla aa zisul Mo Crciun ntr-o sanie plin cu nite pachete n care se aflau de fapt pungi i cni promoionale de cafea. Totul prea att de monoton spre deosebire de anii precedeni. Acel spirit al Crciunului ntotdeauna m fcea s m simt att de bine, nct pe strad cntam fr nicio jen colinde alturi de tine, iubito. tiu. E nostim cum de pn i atunci cnd ncercam s-mi alung gndul de la tine, eu mi aduceam aminte exact de asta.

n cele din urm, observnd cum lumea trecea mhnit pe lng mine, am traversat pe partea cealalt a oselei i mi-am continuat drumul cu minile ncruntate ce strngeau acel troller i trandafir. Capul mi era de neclintit i lsat n jos. Revenisem la concepiile mele despre viaa pe care am avut-o pn atunci i viaa pe care aveam s o am din momentul n care i voi strnge mna i voi urca n trenul ce simboliza un sfrit dureros la un nceput promitor. n astfel de momente mi-am dat seama c sunt o persoan cu adevrat profund. Am sesizat c nu puneam prea mult pre pe zile pe ct puneam pe triri, dar am ncercat s le dau i lor atenie, ns doar pentru tine, iar n cele din urm, gseam motive s stau cu tine chiar dac acestea erau banale.

Recunosc, n acel moment, m-am nmuiat ca un burete n ap, dar sunt sigur c nu am fost singurul. n scurt timp, ajunsesem n faa grii unde am aranjat ultima ntlnire a noastr, ns nu una oarecare, o ntlnire ce m-a fcut s mi amintesc doi ani de cuvintele ce ni le-am spus i de gesturile ce ni le-am oferit. Am rezistat att doar gndindu-m la ziua n care voi putea s te mbriez ca nainte i cnd ne vom aminti cu zmbetul pe buze de acel moment, aparent trist.

Stteam acolo, blngnindu-m, respirnd cu greu aerul aspru i tremurnd din toate ncheieturile din ce n ce mai mult, deseori fiori insuportabili anunndu-m c vntul se nteea, n cele din urm burta strngndu-m din cauza frigului. M uitam la ceas la fiecare minut creznd c nu mai vii sau c s-a ntmplat ceva. Decisem s ne vedem cu douzeci de minute nainte de timpul plecrii trenului, iar tu ai ntrziat zece minute. n acel interval de timp, suspinam mereu ce e de fcut? punnd la ndoial sosirea ta. Acum mi pare c nu am crezut n tine. Spre a m ierta, a arunca vina pe ger i pe emoii, ns tiu c nu a avea o scuz elocvent.

Ai ajuns, ntr-un final. Te ateptasem, suferisem, m-ai salvat. i eu pe tine. Te urmream cum te ndreptai grbit spre mine, auzind cum zpada scria sub picioarele ce se micau grbite spre mine. Fr s ezit, am dat drumul acelui troller, am pus trandafirul pe el i m-am ndreptat spre tine. Ct ai clipi, ne-am trezit mbriai, tu plngnd, eu strngnd din dini, iar asta din cauza dorului ce deja l simeam. Voiam s te iau cu mine, dar cine eram eu s-i fur visul. Aa cum tu mi l-ai respectat pe al meu, aa i eu trebuia s-l respect pe al tu. Trebuia ca din acea zi s ne dm cale liber, s fim doar unul, nu doi, cu alte cuvinte, s ne desprim. Pentru a nu avea nicio mustrare cnd stteam cu alte persoane de gen opus nou, am zis de multe ori nainte c vom face asta, dar gestul nostru de atunci trda dorina de a nu se ajunge la asta, dei... trebuia. Am vrut s cred c mai erau anse pentru a schimba ceva, dar amndoi tiam c am avut de ales ntre dou opiuni: facultate sau relaie.

Voiam s-mi fi putut exprima mai bine sentimentele pe care le simeam. ntotdeauna am vrut asta. Mereu eram cel care nu arta vreo urm de slbiciune, mereu cel care era tare ct pentru amndoi. Ei bine, atunci chiar nu am mai putut s fiu. Cu toate c mi doream s plec, te voiam i pe tine. tiind c aveam s ne desprim pentru mult timp, speram s i spun ce vreau, ns dac i spuneam, tot ce fceam era neg faptul c-mi doresc cu adevrat s studiez la acea facultate. n timp ce stteam mbriai, m gndeam la ce i-a fi putut spune. Nu tiam ce se presupunea c ar fi trebuit s i spun n acea circumstan, dar era clar c nu puteam pleca fr a ne spune nimic. Pn la urm, acesta era scopul ntlnirii.

Puteam simi un nod insuportabil n gt ce m fcea s nu-mi pot drege vocea, iar astfel tot ce am putut face a fost s nghit n sec. Eram mut. Cred c mi-ai simit emoia, corect? Atunci, te-ai decis s ncepi tu acea conversaie, iar cu glasu-i ca de clopoei, mi-ai zis:

- Te rog, nu fii trist! tiu c nu m vei uita. Nici eu. Relaia noastr cu termen de valabilitate a fost poate cel mai frumos lucru pe care l-am trit pn acum. Dar tii care e cel mai bun lucru care ni se putea ntmpla? Ai ntrebat tu n timp ce te-ai desprins de mine ct s m poi privi n ochi.

Am fost uimit de ceea ce mi-ai spus i modul n care cuvintele i-au ieit att de natural, nct aproape c uitasem s respir. Tot din cauza asta, nici nu apucasem s m gndesc la ce ar fi putut s fie acel lucru. ntr-un fel, eu eram dator s vin cu vorbele de alinare, ns chiar dac tiai asta, sunt sigur c tot mi le-ai fi zis. Cred c ai presupus c nu tiu ce s-i rspund. Dac ai gndit asta, aveai dreptate. Chiar nu tiam rspunsul pe care mi l-ai dat:

- Desprirea.

Atunci mi-am dat seama la ce te refereai. Voiam s i spun att de multe lucruri, ns nu eram sigur dac a fi vorbit ndeajuns de clar nct s m nelegi. Voiam s-i scriu ce simt, ns mi era ruine de propriul scris. Voiam s-i desenez ct de mult in la tine, ns nu am deloc talent. Mi-am lsat capul n jos. ncepusem s m simt inutil. Mi-am revenit repede i i-am luat minile ntr-ale mele, apoi am decis s-i zic ceva ce mi-a venit pe moment, ce nici eu nu credeam c o voi spune n acel moment de tensiune:

- Aa e. Dac toi acei te iubesc, mi-e dor de tine i eti perfect pentru mine pe care ni i-am tot optit erau adevrai, acetia vor fi la fel de valabili i n timp; dac vom ti s ne regsim, ce-i drept. Iar desprirea noastr, la fel ca i relaia pe care am avut-o, nu va fi dect o perioad cu dat de expirare. Iar dac nu va fi s fie aa, am ncredere c vei gsi ceva ce i se va potrivi mai bine. Promit s fac la fel.

i-am simit braele cum mi trngeau i mai tare talia, iar la cteva secunde de atunci, mi-am auzit trenul care s-a oprit n staie. Urma ca eu s plec. Un bilet de tren amnat ar fi nsemnat mai muli bani, iar eu i familia mea voiam s evitm orice cheltuial n plus. Ne-am ndreptat spre bagajul solitar ce prea a fi martor la acest eveniment important, apoi am luat trandafirul i i l-am dat cu un zmbet mare, dar trist. L-ai luat cu grij, ca i cum i-ar fi prut ru c se va ofili la fel de repede pe ct am avut noi impresia c a durat acel an. tiu c nu voiai s ari c eti trist, prin urmare mi-ai zis:

- Fii bucuros c ne-am desprit! Sunt sigur c asta ne va face s fim puternici i s ne dorim ca timpul s treac la fel sau poate chiar mai repede dect pn acum, mi spui tu srutndu-m, ns doar pe obraz, apoi dndu-mi drumul la mini.

Ai avut dreptate. Asta chiar m-a fcut s-mi doresc ca data viitoare cnd ne vedem, s te pot sruta i s te pot ine strns de mn. Cu toate astea, am acceptat situaia i am decis s-i dau lanul meu original cerndu-l pe al tu n schimb.

- Aa nu vom uita niciodat unul de cellalt, zic eu tremurnd la contactul pielii ei cu mna mea n timp ce i luam i i puneam lanul. Acestea le vom avea pn ne vom rentlni, i zicnd asta, te pup dulce pe obraz, apoi urc n tren.

i-am putut vedea zmbetul aprobator de dup geamul vagonului, apoi cum mi-ai fcut cu mna. Am visat la acea scen toat noaptea aceea ct am cltorit. M nvinuiam pentru c i-am stricat Crciunul, ns orict de mult ncercam s aduc drept consolare discuia noastr, tot nu cdeam de acord c sunt nevinovat. Prin urmare, m-am hotrt s fac materia a trei ani de facultate n doar doi ani.

Eti surprins? Te cred. Ar trebui. Mi-a fost greu, ns nu m plng. A meritat. Faptul c-i pot scrie aceste rnduri n trenul ce m va aduce din nou la tine este, poate, unul din cele mai satisfctoare momente pe care le-am trit. Niciodat nu m-am simit att de mplinit. Dac a putea s descriu aceast experien prin care am trecut noi doi n mai puin de cinci cuvinte, cred c a numi-o apus la rsrit.