NATURAREVISTĂ PENTRU R Ă S P Â N D IR E A ŞTIINŢEI

R E D A C Ţ I A Ş I

B U C U R E Ş T I

A P A R E

A D M I N I S T R A Ţ I A

STR. DOAMNEI, 1

L U N A R

D octorul Istratila P a r i s în 1890 alături de marele chimist francez A n t o in e B d c h a m p , care a copilărit în Bucureşti până în 1834, care a învăţat şi scris româneşte cu litere cirilice şi a studiat şi practicat farmacia în Bucureşti. D o c t o r u l I s t r a t i i-a descris pe larg vieaţa în B u le t i n u l d e Ş t i in ţ e F i z i c e , anul III, No. 1 şi 2, Ianuarie— Februarie 1894,

pag. 4— 41.

No. 715 I U L I E 1 9 2 7

A N U L A L Ş A S E S P R E Z E C E L E A

C V L T V R A N A Ţ I O N A L Ă

LEI 25

N A T U R AR E V I S T Ă P E N T R U R Ă S P Â N D I R E A Ş T I I N Ţ E I

APARE LA 15 A FIECĂREI LUNI S U B Î N G R I J I R E A D - L O R

G. Ţ IŢE IC A G.G.LONGINESCU OCTAV ONICESCUProfesor Universitar Profesor Universitar Profesor Universitar

CUPRINSULf VASILE PÂRVAN de Octav Oni-

cescu .................................................... 1MIŞCAREA ŞTIINŢIFICĂ LA NOI

de G. G. Longinescu ......................... 3DOBÂNDA IN VECHILE AŞEZĂ­

MINTE ROMÂNEŞTI de IonIonescu................................................... 15

DRUMURILE ROMANE IN BANATde inginer Adam C ucu ....................21

CERCETAREA HELIULUI IN GA­ZELE NATURALE de Dr. D. Bu- tescu ......................................................24

ELEFANŢII de Grigore Sălceanu.. . 28 ROMÂNIA LA AL 8-lea TÂRG DE

MOSTRE DELA MILANO . . . . 30 CĂRŢI BUNE DE CETIT de G. G.

Longinescu.......................................... 31PENTRU MONUMENTUL DOCTO­

RULUI ISTRATI de G. G. Lon­ginescu................................................. 33

NOTE ŞI DĂRI DE SEAMĂ . . . 34 ÎNSEMNĂRI . . ................................37

VOLUMELE II, III, IV ŞI VI—VIII, PE PREŢ DE 60 LEI FIECARE, SE GĂSESC DE VANZARE LA D-L C. N. THEODOSIU, LABORATORUL DE CHIMIE ANORGANICĂ

S P L A I U L M A G H E R U 2, B U C U R E Ş T I VOLUMUL XII—XV PE PREŢ DE 220 LEI VOLUMUL

S E G Ă S E S C L A A D M I N I S T R A Ţ I A R E V I S T E I

A B O N A M E N T U L 250 LEI ANUAL / NUMĂRUL LEI 25 A B ONA ME NT U L P E NT RU INSTITUŢII 400 LEI ANUAL— REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. DOAMNEI, 1

TELEFON No. 357/62

NATURAREV ISTĂ PENTRU R Ă S P Â N D I R E A ŞTIINŢEI

SUB în g r ij ir e a d o m n il o r g . ţ iţ e ic a , g . g . l o n g in e s c u ş i o . o n ic e s c u

A N U L X V I 15 IULIE 1927 N U M Ă R U L 7

t VASILE PÂRVANDE O C T A V O N I C E S C U

Du m i n i c ă 27 iunie, spre seară, s ’a stins din această vieaţă Vasile Pârvan,

profesor de Istorie Antică la Universita­tea din Bucureşti, Director al Muzeului de Antichităţi, Secretarul General al A ca­demiei Române, Director al Şcoalei R o ­mâne dela Roma, Preşedintele Societăţii de Editură «Cultura Naţională».

Se coboară în mormânt la vârsta de 45 ani cel mai de seamă reprezentant al generaţiei noastre prin virtuţile sale m o­rale şi prin marile sale calităţi de om de ştiinţă şi cugetător.

O vieaţă încordată ca un arc veşnic în­tins, de îndoita sforţare a creaţiei şi a în­frângerii trupului. Â tât e de adevărat că orice bun cucerit de om îl costă sânge şi vieaţă, pe cât e de adevărat că Vasile Pârvan nu mai trăeşte. Cu vieaţa lui a cucerit o frântură de cunoaştere, a des­prins din văzduhul gândurilor rătăci­

toare minuni de înţelepciune, a înfipt în canavaua scrisului românesc formu­lări de admirabilă preciziune şi simplitate. Cu vieaţa lui de continuă durere a cucerit un drept nou ştiinţei româneşti, culturii româneşti în convieţuirea universală a popoarelor, pentrucă a făcut ştiinţa cu generozitate, cu patimă, şi m ai presus de toate cu un superior spirit ştiinţific. Linia mare a cugetării şi actelor lui îi afirmau o valoare universală, adâncirea gândului său şi cele mai puternice ale lui imbolduri îl ţintuiau de acest pământ ale cărui secrete om e­neşti le-a vroit mereu mai puţine, ale cărui taine de gândire şi de civilizaţie şi le-a apropiat cu o tot m ai adâncă intensitate.

Mare profesor, însufleţinâd şi mânând cu prietenia aceea viguroasă şi aspră a virtuţii simple care aşâ de m ult impresiona când il apropiai, el depăşeâ cu m ult pe profesor, prin marea lui generozitate, prin marea lui dragoste pentru lucru,

N A T U R A

I

pentru treaba care se face, pentru operă, pentru cugetare. Deaceea a putut fi aspru, dar niciodată duşmănia şi ura, niciodată gândul meschin al amintirilor răsbunătoare acest mare moldovean nu le-a cunoscut.

Indrăsneţ şi sigur de marile lui rosturi trăia retras ca să poată mai bine lucră, ca să-şi poată mai bine ciocăni gândurile mari. Curagios premergător care vedea în cultura ştiinţifică izvorul binefacerilor vieţii, şi care prin ea vroia să pregătească drumurile viitorului, Vasile Pârvan a murit ducând cu sine nu doar amintirea noastră şi mulţimea titlurilor oficiale, dar virtuţile şi posibilităţile viitoare care erau departe de a-şi fi adus întreaga lor realizare. Pentru acei care l-au cunoscut mai deaproape, Pârvan eră una din marile rezerve ale mo­mentelor grele prin care ar putea să treacă Patria noastră. JFie ca pierderea lui să nu însemne dezastru.

Pentru toată înălţarea sufletească a acestei nobile vieţi, pentru înalta lui idee despre rosturile ştiinţifice ale culturii, pentru slăvirea şi amintirea lui Vasile Pârvan, pentru toată durerea pe care o încercăm, sa ne reculegem în faţa mormântului proaspăt şi din acestea să scoatem pildă, pentru binele şi înăl­ţarea patriei, şi răscumpărarea jertfei sale. ' .

Fie-i ţărâna uşoară şi odihna veşnică. O C T A V O N I C E S C U

N O T E Bl O - B I B L I O G R A F I C EV a s ile P â r v a n s ’a n ă s c u t la 1882 în c o m u n a H u r u e ş ti, ju d . T e c u c i.S tu d iile lic e a le le -a fă c u t la B â r la d , ia r p e cele su p e rio a re l a B u c u r e ş ti şi B e r lin .I n a n u l 190 9 a f o s t n u m it p ro fe so r a l U n iv e r s it ă ţ i i d in B u c u r e ş ti la c a te d r a d e is to r ie

a n tic ă .C u râ n d a p o i a f o s t a les m e m b ru a l A c a d e m ie i R o m â n e , a l c ă r e i S e c r e ta r g e n e r a l a fo s t

p â n ă în c lip a m o r ţii.S t r ă in ă t a t e a re c u n o scâ n d u -i m a r ile în s u şiri d e o m d e ş t i in ţ ă , P â r v a n a f o s t a le s m e m b ru

a l d ife rite lo r s o c ie tă ţi d e în v ă ţ a ţ i . In tr e a lte le e l e ră a g r e g a t la S o r b o n a . .A co n d u s c a d ir e c to r M u ze u l d e a n t ic h it ă ţ i şi e ră d ire c to r şi a l Ş c o a le i ro m â n e d e la

R o m a . D e a s e m e n e a a f o s t p re şe d in te a l c o n siliu lu i d e a d m in is tr a ţie a l so c. « C u ltu ra N a ţio n a lă » .

I a t ă d iv e rs e le lu c r ă r i ca ri c o n s titu e s c o p e r a d e în a lt ă v a lo a r e ş t i in ţ if ic ă a lu i P â r v a n , O r g a n iz a ţ ia p r o v in c ie i D a c ia (1906). S a ls o v ia (1906).D ie N a t io n a li t ä t d e r K a u fle u te im R o m a n is c h e n K a is e r r e ic h e ; B re sla u (1909). M a r c u A u r e li u (1909).Is t o r ia c re ştin ism u lu i d a c o -r o m a n (19 12 ).C e t a te a T r o p a e u m (19 12 ). C e t a te a U lm e ţu m , 4 v o i. (19 1 2 — 1 9 14 ).D e sc o p e riri n o u ă î n S c y t h i a M in o r (19 1 4 ).C a s tr u l d e la P o ia n a şi D r u m u l ro m a n p r in M o ld o v a d e jo s (19 13 ).

Ş t ir i n o u ă d in D a c i a M a lv e n s is (19 13 ).A rc h ä o lo g is c h e F u n d e in R u m ä n ie n , B e r lin 19 13 , 1 9 1 4 , 1 9 1 5 .Z id u l c e t ă ţi i T o m is .H is tr ia I V (19 1 6 ).P a r e n ta li a (19 1 9 ).G â n d u r i d esp re lu m e şi v ie a ţ ă la G r e c o -R o m a n ii d in P o n tu l s tâ n g (1920).S u lle o r ig in i d e lla c i v i l t â R o m e n a . ( R o m a 1922).I p r im o r d i d e lla c i v i l t â ro m e n a alle fo c i d e l D a n u b io , R o m a 19 22' (e x tr a s d in r e v is t a

A u s o n ia ).I d e i ş i fo rm e is to r ic e .M e m o r ia le . . .în c e p u tu r ile v i e ţ i i ro m a n e la g u r ile D u n ă r ii .G e tic a .C o n d u c e a r e v is t a «D acia», o r g a n a l I n s t it u t u lu i A r h e o lo g ic R o m â n .

N A T U R A

2

MIŞCAREA ŞTIINŢIFICĂ LA NOICE-AM FOST ODATĂ, CE SUNTEM AZI, CE VREM SĂ FIM

DE G. G. LONGINESCU

Conferinţă ţinută la Societatea Română de Ştiinţe, Duminică 3 Aprilie X927, ora J7, în amfiteatrul «Spiru Haret» din Facuitatea de Ştiinţe.

III

GE O M E T R IA . Deşi dela Inginerie până la Geometrie nu e nici

măcar un pas, spune Gion, totuş în ţara noastră puţine sunt spicele de cules pe brazdele lui Pitagora.Secolul al X V III-lea singur aude pomenindu-se numele de geometru şi Geometrie.

Mitropolitul Stamate afirmă că o şcoală fără Geometrie nu e şcoală. Spătarul Milescu vorbise despre Geometrie, dar departe de ţară, tocmai la Peking cu Jezuitul Verbiest.

Ea Bucureşti şi la Iaşi, se predă Geometria după cărţile vechi, fără să se pomenească de descoperirile noui făcute în Geometria plană sau cea descriptivă.

Ioan Forneul Thesaliotul tradu­sese din franţuzeşte în greceşte rezumatul geometriei lui Vlod, iar un iubitor al neamului grecesc tra­dusese din latineşte în greceşte tri­gonometria englezului Scot. Geome­tria trebuia paradosită, adică predată pe franţuzeşte, în cazul când pro­fesorii nu ştiau greceşte.

Matematicile au fost cunoscute întâia oară la noi, tot de Spătarul Milescu, care în 1672 a scris o A rit­metică. In teoria numerilor el găseşte cu cale să introducă şi ceva părţi cabalistice, adică un fel de amintiri din matematicele arabe ale evului mediu. Nicolae Cercel traduse în secolul al X V III-lea m atem aticele germanului Christian Wolff. Arhimandritul Bălan din Ianina şi Ambrachit scriu iarăş

G. I . Ionescu Gion

Născut la P i t e ş t i la 14 Octomvne 1857, mort în B u c u r e ş t i la 29 Iunie 1904. A învăţat liceul la S f â n t u l S a v a , universitatea la P a r i s şi a luat doctoratul în litere la B r u x e l le s . A fost pro­fesor de istorie şi limba franceză la Ş c o a la N o r m a lă d e I n s t i ­t u to r i şi la liceele M a t e iu B a s a r a b şi L a z ă r . A publicat L u ­d o v ic a l X l V - l e a şi C . B r â n c o v e a n u , D i n I s t o r ia F a n a r io ţ i lo r , R o m â n ia î n s e c o lu l a l X V I I - l e a , S im a S to ln ic e a s c a , I s t o r ia B u ­

c u r e ş t i lo r , M a n u a l d e P o e t ic ă R o m â n ă şi m ulte alte scrieri is­torice, critice şi didactice. A fost profesor şi scriitor de frunte şi era considerat ca urmaşul marelui A le x a n d r u O d o b e s c u .

M A T U R A

3

cărţi de matematici. Algebra franceză a lui La Caille e tradusă în greceşte la 1780 de Ioan Spermiodis. Aritmeticile erau uneori tipărite la un loc cu Geo­grafia. -

Aceste epistimuri, adică ştiinţe, erau considerate ca materii universitare şi se învăţau în al 10-lea, al n -lea şi al 12-lea an în şcoalele din Iaşi şi Bucureşti.

De limbă românească nici vorbă nu eră în aceste şcoli greceşti şi ai fi făcut, spune Gion, pe un efor al şcoalelor sau pe un Bey fanariot să înmărmurească şi să cadă pe spate, dacă i-ai fi spus că s’ar putea să se predea ştiinţele în limba ţării noastre.

Fizica începuse a fi predată încă din sec. X V II. Copiii lui Dumitru Cantemir au învăţat fizica. Antioh Cantemir a făcut studii speciale asupra luminii şi a tradus cartea lui Fontenelle, Pluralitatea lumilor. Manase Eliad fusese trimes de A lex. Ipsilante să cumpere instrumente de fizică de prin Germania, spune Doctorul Istrati, după ce el însuş fusese elevul profesorului Alexandru Turnavitul la Bucureşti şi-şi terminase studiile în Italia şi în Germania.

Elladius pomeneşte că se făceau experienţe de fizică prin şcolile delâ Iaşi şi dela Bucureşti. Ioan Comnenul, protomedicul lui Brâncoveanu, a făcut, după unele documente, dela 1689 până la 1710, un curs neîntrerupt de ştiinţe fizico- matematice, pe care l-au urmat între alţii şi copiii lui Brâncoveanu, Constantin, Ştefan şi Radu. Aceştia, spune Gion, au fost şi elevii lui George Maiotis,.predica­torul Curţii Domneşti, pentru compunerea discursurilor panegirice. Da diferite zile onomastice şi ocaziuni solemne, Radu Brâncoveanu rostea cu mare talent oratoric discursurile compuse de Ştefan Brâncoveanu. Şease din lucrările lor au fost tipărite în Bucureşti. '

Tipografia a înflorit în vremurile acelea în ţara noastră. Antim, mai întâiu călugăr, apoi arhimandrit şi în urmă episcop şi mitropolit, spune tot Gion, a făcut ca Bucureştii să fie centrul artei tipografice şi al ştiinţelo'r ei ajutătoare, pentru tot Orientul european şi pentru multe din ţările Asiei şi Africei.

Ba sfârşitul sec. X V II şi la.începutul sec. X V III, în timpul lui Antim, s’au tipărit la Bucureşti şi la Snagov, cu litere slavone, latine, greceşti şi arăbeşti, cărţi pentru ţări ca Georgia sau Ivirul, pentru oraşe ca Alexandria Egiptului, pentru Ierusalim, Antidhia şi Constantinopole. Da 1710, găsim în Caucaz, în Ivir, câţiva tipografi români şi anume dintre dânşii pe M ihail Ştefan şi pe Gheorghe Radovici; elevi ai lui Antim, cari tipăresc acolp o Biblie şi alte cărţi în limba georgiană, In muzeul din Tiflis, se păstrează o Biblie cu litere geor- giane. Da sfârşitul acestei cărţi, atât de preţioasă, tot cu litere georgiane, sunt următoarele versuri în limba română:

Precum cei străini doresc moşia să-şi vază,Când sunt într’alte ţâri de nu pot să şeazâ,Ş i ca cei ce’s pe mare bătuţi de furtună,Ş i roagă pe Dumnezeu de linişte bună,Aşa tipografii două cărţi sfârşiră, ,Laudă neîncetată dau şi mulţumiră.

Cărţile tipărite de Antim te uimesc şi astăzi prin calitatea cea bună a hârtiei şi a cernelei şi prin trăinicia lor, spune Gion. Fără să fi urmat cursuri de chimie, de care nici nu se vorbea peatunci, Antim şi cu ai lui, mai cu principii chimice

N A T U R A

4

adunate de prin popor, mai cu cele cetite prin cărţile de chimie ce aveau la îndemâna, au ştiut să lucreze tot atât de bine, şi chiar mai trainic decât cei de azi. Comparaţi hârtia uneia din cărţile lui Antim, spunea Gion acum 33 ani, cu hârtia «Monitorului Oficial» şi spuneţi care e mai bună. Ce să mai zicem noi, despre hârtia de după răsboiu?

Chimia. Amănunte multe asupra chimiei din trecutul nostru a dat Doctorul Istrati în conferinţa sa dela 24 Martie (5 Aprilie) 1891.

Le voiu arătă după ce voiu sfârşi cu prescurtarea conferinţei lui Gion.Nu- am să adaug nimic alt, spune acesta, decât că, în timpul Mavrocordaţilor,

acest epistim, adică această ştiinţă, nu fu bine văzută la Curtea Beilor Fanarioţi. Ba, Nicolae Mavrocordat, într’o carte a sa scrie cam următoarele spurcăciuni în contra chimiştilor, într’o grecească sofocleică.

«O chimişti! oameni răi, pentru ce schingiuiţi natura ? Turburători ai păcii fenomenelor, de ce puneţi elementele la chin? Lăsaţi, perverşilor natura în liniştea-i eternă! Lacomi de aur şi de argint, vreţi să scoateţi aceste blestemate metale din morcovi şi din alte alea»...

Ceva la fel, cetisem pe vremuri, spune Gion, într’o disertaţie a unui elev din şcoalele greceşti în contra urzicei în genere.

«Pentru ce, Urticineă blestemată, înţeleaptă Fire ţi-a dat această putere de a ustură atât de crunt, şi a face tânărul meu suflet să plângă durerea corpului meu, bolnăvit de tine. Ce zeu nemilos te-a înzestrat cu lichidul caustic care pifteşte din tuberculu-ţi glandulos şi aleargă, râu infernal, pe pelea-mi rumenă de Efeb iubit de Muse. Dar îmi voiu răsbunâ şi eu fără milă şi fără cruţare. Voiu depune pe altarul lui Febus-Apolline, rozele cele mai frumoase ale gră­dinilor tatălui meu, şi voiu rugă pe Zeul Luminei-Strălucitoare cu lacrimi pro­vocate de usturimea ta, să vă usuce rădăcinele şi ţie Urtica urens, şi ţie, haină Urtica dioică!»

Această pornire a lui Mavrocordat în contra chimiei e cu totul neînţeleasă, spune Gion. Pe de o parte, pentrucă Nicolae Mavrocordat eră fiul lui Alex. M a­vrocordat, doctor în medicină, care cel dintâiu în Orient, a răspândit adevărul asupra circulaţiei sângelui, pe de altă parte fiindcă el însuş eră om de înaltă învăţătură. Deasemenea e neînţeleasă ura lui Mavrocordat în contra chimiei, fiindcă teoriile noui pe tărâmul cercetărilor chimice cu Van Helmont şi Boer- haave erau cunoscute în ţara românească. învăţatul Dumitru Cantemir le cunoştea.

Ce să-i faci, urmează Gion mai departe, astfel erau obiceiurile la Curtea lui Nicolae Mavrocordat. Se făceau discursuri în vânt, deşi unele nu erau urîte de loc. Printre cele răuşite eră un Elogiu al Tutunului, făcut de Mitrofan Grigoraş, poet dela Curtea lui Nicolae Vodă, şi făcut atât de bine încât cei ce nu fumau începură să fumeze, iar cei ce fumau se afumară ca o pipă în fumul delicioasei solanee.

Geologia. «Sulzer, vorbeşte de un boier, marele logofăt Dumitrache, care avea mania fosilelor. Am oniţii şi Belemniţii, Ostreele bellovacine şi măselele de masto­dont îl încântau. Nu eră deal sau muche de deal, care să se povârnească şi să cadă, fără ca logofătul Dumitrache să nu alerge la faţa locului, pentru a vedea dacă vreun fluer, vreo coastă de străvechi oseminte n’a ieşit la iveală. Pentru acest al lui geologic amor, generalul von Bauer şi Sulzer îl laudă foarte în operile lor. Acest logofăt Dumitrache seamănă cu acel boier despre care a vorbit Doctorul Istrati, după călătorul francez Flachat, şi care boier avea la casa-i dela moşie o bibliotecă de chimie foarte completă şi cu cărţi foarte bine alese».

N A T U R A

5

Bibliotecile. «Cărţi de ştiinţă, litere şi filozofie, erau foarte numeroase în ţările noastre. Din secolul X V II, delà Udrişte Năsturel, învăţatul frate al învă­ţatei Doamne Elena Matei Basarab, şi pe masa căruia Mitropolitul Varlaam al Moldovei găsiâ la 1645 publicaţiunile cele noui de prin Ungaria şi de prin Tran­silvania, delà Vornicul Udrişte Năsturel şi până la Stolnicul Constantin Cantacu- zino, geograful, pe care Del Chiaro îl laudă foarte mult, şi mai târziu, delà Constantin Brâncoveanu, cu a cărui colosală bibliotecă Turcii se încălziră o iarnă întreagă la Rusciuk şi la Nicopole şi tot mai scăpară din cărţi o parte, pentru a alcătui biblioteca Mănâstirei Hurezul, delà Constantin Brâncoveanu şi până la Constantin Mavrocordat, boierii Munteni şi Moldoveni, avură cărţi şi reviste fran­ceze, germane şi italiene. Ceteau, scriau, se aflau în limitele restrânse ale posi­bilului- deatunci, în corespondenţă amicală şi ştiinţifică cu învăţaţii Europei. Nicolae Mavrocordat scrià lui Bergler şi multora din redactorii celebrei reviste, numită Acta Eruditorum din Lipsea, iar fiul său, Constantin Mavrocordat, eră prieten de scrisoare la toartă cu unul din duşmanii lui Voltaire, cu faimosul pamfletar, abatele Guyot-Desfontaines, care îi şi închină o traducţiune în versuri franceze, nu tocmai rele a epopeei latine, Eneida lui Virgiliu».

Cât este Sulzer de îndărătnic întru a lăudă pe Români într’a sa Geschichte des Transalpinischen Daciens, şi tot nu se poate opri, de a nu declară că totuş sunt în Muntenia şi în Moldova boieri cărora le plac ştiinţele şi se ocupă cu ele.

E l spune lucrul acesta, după ce cu răutăcioasă plăcere constată că aceia cu care vorbise într’un rând despre castrele şi căile romane din ţara românească, nici nu pricepuseră ce voiă să le spună. Eucrul acesta nu probează nimic alt de cât că pentru castre şi fortificaţii romane, Sulzer se adresase la nişte neştiutori.

Oare un ministru de instrucţie al Franciéi, n’a întrebat mai acum vreo 18 ani (adică acum 51 ani), mergând să viziteze trisecularul Collège de France, unde sunt dormitoarele?

Şugubeţe, mai sunt uneori greşelile făcute de om. Munceşte cineva o vieaţă întreagă, şi nimeni nu ştie şi nu vorbeşte de el. Apucă însă de spune o prostie, atunci toată lumea vueşte de ea. Şi dacă prostia e răuşită, atunci au parte şi nepoţii lui de celebritatea şi tristă şi veselă a bunicului lor.

Acum o sută de ani, urmează Gion, pe lângă boierii învăţaţi cu adevărat, puteau să fie şi de aceea cari nici habar să aibă despre castrele romane, de iarnă sau de vară.

Unor astfel de boieri le plăcea în schimb ştiinţa amuzantă. Erau acum o sută treizeci de ani în Bucureşti păpuşi Vancanson şi canari cari cântau după ce îi întorceau cu cheia. Acestor boieri, cărora nu le plăceâ să-şi chinuească min­tea, le plăceau bibliotecile vopsite pe zid. Această modă vrednică de râs a ţinut până pe vremea lui Vodă Caragea. O mulţime de tineri boieri aveau biblioteci bogate, cu cărţile cele mai rari, dar numai cu cotoarele vopsite pe zid de zugra­vii greci, moldoveni sau nemţi.

Cu aceste amănunte se opreşte Gion în pragul secolului al XIX-lea şi închee precum urmează.

«Eu unul vă rog să primiţi cu bunătate şi să judecaţi cu fiească lumină, nă­zuinţele şi încercările strămoşilor noştri pe tărâmul ştiinţific al trecutului. Atât puteau, atât făceau şi, nu ştiu zău! dacă, date fiind circumstanţele în mijlocul cărora a trăit poporul român el nu a făcut mai mult decât multe alte popoare europene. Petru Rareş, sau Petru Cercel, Nicolae Milescu, sau Stolnicul Constantin

N A T U R A .

6

Cantacuzino, Dumitru Cantemir, sau Antim Ivireanul, şi în aurora secolului nostru George Assachi şi George Lazăr, toţi astăzi pot zice cu formula consa­crată din bătrânele foi de zestre ale moşilor şi strămoşilor noştri: dela noi puţin, dela Dumnezeu mult. Şi Dumnezeu a dat, Domnilor, a dat mult, a dat din bel­şug, căci, dacă astăzi d-voastră şi eu care cunoaştem trecutul, ne uităm dealungul şi dealatul Regatului României, şi vedem prin toate părţile patriei noastre dăscălime şi tinerime universitară, oameni de ştiinţe şi oameni de litere, m un­cind de zor la ogoarele feciorelnice ale bogăţiilor noastre ştiinţifice şi literare, şi mai vedem roadele strălucite ce au ieşit la iveală după câteva decenii de muncă entusiastă, dar conştientă, şi mai vedem toate minunile ştiinţei împământenin- du-se în ţările române cu aceeaş voioşie ca şi în ţările cu civilizaţiuni bătrâne şi seculare, atunci Domnilor, mărturisiţi împreună cu mine, că în valuri de cre­dinţă, încrederea pătrunde în inimile domnielor-voastre, că pieptul vă saltă de o nobilă mândrie, şi că nu puteţi să vă opriţi de a nu zice în adâncul sufletelor d-voastre că suntem meniţi să trăim muncind azi, pentru un splendid viitor de mâine».

Aşa a grăit Gion în ziua de 26 Aprilie 1894 la societatea de Ştiinţe Fizice din Bucureşti. A făcut o faptă bună. Dumnezeu să-l puie printre cei drepţi. Şi nu i-a fost uşor. Cum spune el însuş, noi nu avem memorii, nici însemnări, nici ziare familiare, ca Francezii, Germanii şi a lte popoare ale Apusului. Cercetătorii cari cu pioasă iubire şi înflăcărat entusiasm caută să reînvie trecutul patriei române, osândiţi fi-vor să alerge în toate direcţiunile, să scotocească prin toate bibliotecile, şi acolo unde nici cu gândul n ’ai gândi, să dea peste notiţe şi amănunte privitoare la ţările noastre, la Domnii şi boierii şi călugării noştri cei învăţaţi.

A scotocit Gion prin tot felul de cărţi şi a aşternut pe hârtie amănuntele de mai sus. Scotocind şi eu prin Buletinul Societăţii Doctorului Istrati, am dat peste ele şi le dau din nou la lumină. In conferinţa mea am trecut peste multe din aceste amănunte, fiindcă prea puţin puteam arăta în cincizeci de minute. N u mă rabdă însă inima să le dau uitării. Be-am aşternut pe hârtie şi le public în «Natura» spre a sluji tineretului nostru drept icoană a trecutului nostru, icoană la care să se închine cu smerenie.

Să ascultăm acum şi Sfânta Evanghelie dela Doctorul Istrati cetire, cuvân ­tarea sa, cu ocaziunea aniversării primului an dela înfiinţarea Societăţii de Ştiinţe Fizice, rostită în şedinţa dela 24 Martie (5 Aprilie )i8 9 i.

In tim p ce Gion a plecat în conferinţa sa dela Aurelian şi s ’a tot apropiat de timpurile noastre, Doctorul Istrati porneşte, din contra, din chiar ziua con­ferinţei şi se îndepărtează în trecut.

Se împlineâ, un an de când Doctorul Istrati înfiinţase Societatea de Ştiinţe Fizice, care trebuia să unească într’un singur mănuchiu pe toţi aceea care se ocupau la noi cu fizica, chimia şi mineralogia.

Ca Secretar general al Societăţii, Doctorul Istrati a făcut o dare de seamă despre ce s'a lucrat în cel dintâiu an al Societăţii. Societatea nu s’a m ai în­trunit dela 23 Maiu 1890 până la 10 Februarie 1891. Cauza acestei opriri a fost dărâmarea Institutului de Chimie din strada Pensionatului, cu ocazia prelun­girii Bulevardului.

N A T U R A

7

A fost nevoie de o jum ătate de an ca Laboratorul de chimie organică să se mute în splaiul Magheru No. 2.

N u mă pot opri de a nu reproduce strigătul dat acum 36 ani de Doctorul Istrati şi pe care îl scoatem şi noi azi, tot cu aceeaş durere şi cu aceleaşi puţine speranţe de înfăptuirea dorinţelor noastre. «Să sperăm cu toţii că vocea noa­stră va fi auzită şi că cei în drept, dela care depind liniştea şi activitatea noastră, vor binevoi a realiză această mare dorinţă a tuturor, de a se clădi con­

strucţii speciale şi moderne pentru laboratoriile învăţământului nostru superior.»

Dar, adaug eu, decât să se clă­dească, aşâ cum s ’a început, pe rin loc neîncăpător, cu surle şi trâmbiţe, şi cu rea credinţă, mai bine să se aştepte vremea când vom putea clădi toate laboratoarele pe o moşie întinsă, cu aer şi lumină, cu loc îndeajuns, prin bună înţelegere între toţi şi fără tragere pe sfoară şi înşelăciuni ruşi­noase. Spre onoarea ştiinţei româneşti, trebuie să avem în Bucureşti Cetatea Ştiinţei, despre care vorbesc mai pe larg la sfârşitul conferinţei.

In totul, Societatea ţinuse 8 şedinţe în loc de 12 cât trebuiau să fie după Statute. Patru şedinţe au fost ocupate cu lucrări ştiinţifice originale, din cari unele fusese prezentate şi Societăţii de Chimie din Paris, spre a fi mai curând cunoscute lumii ştiinţifice. Autorii lor erau Istrati, Negreanu, Saligny, Hepites, Petricu, dintre cei ce nu mai sunt, Georgescu şi Edeleanu. Au fost câte 7 lucrări originale de şedinţă,

D o c t o r u l C . I . I s t r a t i în 18 8 9 lucrul aproape de necrezut pentru ţaranoastră, cum spune chiar Doctorul

Istrati. Două şedinţe au fost ocupate cu nomenclatura în chimia organică, pro­blemă cu care Doctorul Istrati s’a ocupat toată vieaţa şi despre care, după 20 de ani de muncă, a publicat un volum mare şi de valoare. Doctorul Istrati făcea parte din Comisia internaţională aleasă de congresul de chimie ţinut la Paris în 1889.

In urmă, Doctorul Istrati se ocupă cu întrebarea dacă în ţară erau elemente destule pentru a alcătui această societate şi dacă ea corespunde unei nevoi ade­vărate. «Numărul persoanelor cari posedă titluri, graţie cărora pot fi clasificate între fizici, chimişti şi mineralogi, este mai mare decât ne-am putea aşteptă, spunea Doctorul Istrati. In afară de d-l M arin, venerabilul nostru preşedinte, şi de d-l Bacaloglu, distinsul profesor de fizică, ambii la Universitatea din B u ­cureşti, şi cari au jucat un rol im portant în desvoltarea noastră culturală,

N A T U R A8

ştiin ţif ic ă , desp re c a r i v o m v o rb i m a i la u r m ă ; în a fa r ă de d-l Poni, d is tin su l profesor d e la U n iv e r s ita te a d in Ia ş i, ş i .d e d-nii p ro fe so ri Cobălcescu şi Gr. Şte­fane seu, d istin şii şi d in n en o rocire a p ro ap e sin gu rii r e p re z e n ta n ţi a i m in e ra lo ­g ie i în s o c ie ta te a n o a stră , a v e m p e n tru m o m en t în ţa r ă 4 lic e n ţia ţi în ştiin ţe le fiz ic e d ela U n iv e r s ita te a d in Ia ş i şi 8 lic e n ţia ţi în a ce le a ş i ş tiin ţe d ela U n iv e r ­s ita te a d in B u cu re şti. U n iv e r s ită ţile stră in e n e-au d a t d easem en ea p â n ă în p re ze n t 16 lic e n ţia ţi şi 25 d o cto ri în a ceste ş tiin ţe . D ea sm en ea 4 a b so lv e n ţi

D o c t o r u l I s t r a t ila P a r is în 1890 alături de marele chimist francez A n t o i n e B â c h a m p , care a copilărit în Bucureşti până în 1834, care a învăţat şi scris româneşte cu litere cirilice şi a studiat şi practicat farmacia în Bucureşti. D o c t o r u l I s t r a t i i-a descris pe larg vieaţa în B u le t i n u l d e Ş t i in ţ e F i z i c e , anul III, No. 1 şi 2, Ianuarie— Februarie 1894,

pag. 4— 41.

a i şcolilo r p o liteh n ice , cu a ce ea ş s p e c ia lita te , şi 16 p erso an e c u d ip lom e s p e ­c ia le d iferite , o cu p â n d u -se c u c h im ia , p re cu m şi m a i m u lţ i a s is te n ţi în d ife r ite la b o ra to rii d in c a r i u n ii a u fă c u t lu c r ă r i o rig in ale în ţa r ă . A d ă u g a ţ i la a c e ş tia şi m arele n u m ăr d e lic e n ţia ţi în fa rm a cie , sp e c ia lita te a t â t de a p r o p ia tă de a ce a a ş tiin ţe lo r fiz ice . P u te m d ea sem en ea v e d e a că ţa ra a c h e ltu it în an u l 1890 — 18 9 1 p e n tru ş tiin ţe le fiz ice , la licee , şcoli sp ecia le , u n iv e r s ită ţi şi la b o ra to rii, e x c e p tâ n d to a te ca te d re le d e ştiin ţe fiz ico -n a tu ra le a t â t de n u m ero ase şi c h ia r pe cele d e geo lo g ie şi m in era lo g ie d ela u n iv e rs ită ţi, p re c u m ş i la b o ra to riile d e ­p e n d e n te d e ele, fru m o a s a c ifr ă d e 8 4 9 .132 le i d in care 409.392 le i p e n tru p la t a p e rso n a lu lu i şi 339.740 le i p e n tru la b o ra to rii. V e d e ţi, d o m n ilo r, c ă din m o m - m e n tu l câ n d ţa r a îş i im p u n e aşa de m a ri sa cr ific ii, c â n d 7 la s u tă d in b u g e t u l - ţă r ii, e x c e p tâ n d d a to r ia p u b lică , o c o n su m ă m noi, tr e b u ie la râ n d u l n o s tru să fa ce m to t u l p e n tru a p lă ti, c u a c t iv ita te a n o a s tră , a ce ste sa cr ific ii, c ă c i a ră m â n e sim p lii fu n c ţio n a ri a r f i să lip sim d e re sp e ct fa ţ ă cu ş t iin ţa şi c u noi în ş in e . E s te e v id e n t, c ă p rin n u m ă ru l sp e c ia liş tilo r d e m a i sus şi a l c re a ţiu n ilo r

N A T U R A

9

bugetare, care le înlesneşte activitatea, o societate de ştiinţe fizice, mai ales când toţi ar căuta să lucreze, ar putea există cu multă facilitate. E trist a spune însă, dar am datoria morală a o face, că mulţi tânjesc şi nu produc ceeace ar trebui; mai mult ca atâta, par a fi ostili chiar mişcării noastre! Avem speranţa însă că focul sfânt al datoriei şi iubirea de ţară şi de ştiinţă vor avea ultimul cuvânt».

Ea întrebarea dacă Societatea de ştiinţe fizice răspundea unei nevoi, Doc­torul Istrati răspunde precum urmează. Mai întâiu din punct de vedere cultu­ral şi ştiinţific, e cu neputinţă ca un număr atât de mare de specialişti, arătaţi mai sus, să n’aibă dorinţa spre a-şi comunică vederile şi lucrările proprii. Să nu uităm deasemenea că Românilor le place chimia. Ilustrul chimist francez Wiirtz a spus că în fiecare Român e stofă de chimist, fiindcă studenţii români din Paris se distingeau la examenele trecute la el. Wurtz aveă mare dreptate, căci în io ani au învăţat chimia peste 30 de Români. Alexandri a scris pe vre­mea lui că Românul e născut poet. Imaginaţia joacă rol foarte mare în chimie, aşâ că Românul poet din naştere, găseşte în chimie câmp liber pentru închipui­rile sale. Aceste închipuiri dau naştere în chimie nu la vedenii şi arătări, ci la corpuri, cari servesc la trebuinţele noastre de toate felurile.

E poate şi mai mult decât atât, e chiar moştenită dela strămoşii noştri, fiindcă chimia, cel- puţin ca practică dacă nu ca ştiinţă, spune Doctorul Istrati mai departe, a existat din timpuri ce nu se mai ţin minte în ţara noastră, în familiile noastre. Am avut chiar industrii chimice, destul de răspândite şi des- voltate ce se practicau nu în uzine mari, dar în numeroase familii. Aşâ, teste- melele fabricate în Bucureşti, după cum spune loan Ghica, nu se lăsau mai pe jos decât cele din Ţarigrad.

Cu două, trei, tipare de lemn, spuneâ Io an Ghica, cu câteva burueni colorante, băcan, şofran, paţachină şi scumfie, adevărată policromotipie, se da în comerţ un lucru de o valoare însutită. Se mai găsesc încă femei la ţară, cari vopsesc cu colori făcute de ele, de o vioiciune mare şi de o rezistenţă cu mult superioară colorilor de sinteză. Din nenorocire, aceste cunoştinţe se pierd neculese şi ne­ştiute de nimeni, oftă Doctorul Istrati. Abiâ avem Chromatica poporului român de Marian, din Bucovina, ca discurs de recepţie la Academia Română în anul 1881.

Intr’o excursie făcută în 1888, Doctorul Istrati a rămas uimit de frumuse­ţea cărămizilor smălţuite dela biserica Sf. Ioan din Piatra, zidită de Ştefan- cel-Mare. Cerând lămuriri dela Ionescu Gion, a aflat dela acesta că ţiglele co­lorate dela biserica protestantă dela Sibiu au fost făcute în Valachia, la Argeş, după spusa lui George Craus în lucrarea sa Fontes rerurn Austriacarum, apărută la 1619 Iunie 10.

Cu ocazia Moşilor dela 1889, Doctorul Istrati a constatat că pe o largă fâşie de pământ din Argeş, Dâmboviţa şi Prahova, mai toate satele se ocupau cu olăria. De sigur, adaugă Doctorul Istrati, că ţiglele colorate dela Sibiu şi poate şi cele dela Piatra au fost făcute în această regiune.

Pentru a vedeâ ce rol mare e menită să aibă chimia la noi, spuneâ profetic Doctorul Istrati, acum 37 ani, e destul să ne gândim la importantele noastre zăcăminte de petrol şi de sare, ce aşteaptă o exploataţie mai întinsă, şi o prelucrare chimică mai bună, la faptul că porumbul nu va mai puteâ fi exportat decât ca alcool, scrobeală, etc., la fabricarea zahărului, sticlei şi alte mărfuri mărunte de resortul chimic, la toate industriile varurilor, olăriilor, uleelor, scrobelei, glucozei şi în fine la părţile propriu zise metalurgice.

N A T U R A .

1 0

Sunt multe localităţi în ţară numite glăzârii, unde se fabrică sticla, ce se vindea în toată ţara de tolbaşii ce se mai văd încă şi azi.

Tot dela Gion, căruia îi aduce mulţumiri în conferinţă, Doctorul Istrati a mai aflat şi următoarele fapte. Sub Ghica al III-lea, se află câte o fabrică de stofe la Pipirig şi la Filipeşti, fabrici ce au trebuit să aibă vopsitoriile lor. Ta 1646 Aprilie 4, Mateiu Basarab, printr’un chrisov, porunceşte cămăraşului dela Ocnele-Mari a lăsă nesupăraţi de cârpa de hârtie pe oamenii din Câlimânesti, pentru că ei au lucrat la moara de hârtie până au isprăvit-o.

Prin chrisovul lui Alexandru Moruzi din 1796, se dă voie Mitropoliei să ţie fabrică de hârtie pe moşia Ciorogârla. Ta noi, s’a consumat multă hârtie în tre­cut, tipografia fiind ajunsă la cea mai mare înflorire, sub Antim Ivireanul, cum a arătat Gion.

Ta 1767, a apărut la Lyon o carte în două volume de Flachat, în care se descriu povernele noastre (povarne). Ta pagina 229 a acestei cărţi, autorul spune că a cunoscut un boier care trăia ca un filozof la ţară, care se ocupă cu chimia şi în a cărei bibliotecă cumpărată de el, autorul a găsit multe cărţi bune de chimie.

Constantin Mavrocordat, care a domnit de cinci ori în Muntenia şi de şase ori în Moldova, aveă una din cele mai bogate biblioteci, pe care a vândut-o la Constantinopole, unde a reuşit să fie numit din nou domn, cu banii căpătaţi pe ea.

Kesarfe Daponte scrie următoarele în această privinţă: «Biblioteca lui Ia- covache Constantinopolitanul, ce ajunsese mare spătar şi socru a doi Domni, lui Grigore Ghica decapitatul, şi lui Alexandru Ghica, vărul aceluia şi a lui Şuţu şi a altor boieri şi arhierei, s’a format din o bibliotecă-a lui Alexandrul Exapori- tul, Nicolaz-Vodd şi Constantin-Vodâ, care s’a vândut trăind Constantin-Vodă, ca să plătească datoria lui . . . , iar această bibliotecă aveă mii de cărţi».

Epoca de renaştere care reîncepe cu Vasile Lupu şi Mateiu Basarab coincide, urmează Doctorul Istrati, cu dispariţia slavonismului, care ne-a adus numai întuneric şi cu preponderanţa elenismului reprezentat în ţara noastră prin oa­meni cu deplină cultură occidentală, dintre cari unii cu erudiţie aleasă.

Ta 1644, s a fondat în Iaşi la mănăstirea Trisfetitele, sub Vasile Lupu, şi în Bucureşti la Sf. Sava, la 1680, sub Şerban Cantacuzen câte o academie gre­cească.

C. Erbiceanu, după multe cercetări la mitropoliile din Iaşi şi Bucureşti, în diferite mănăstiri, precum la Constantinopole şi în alţe centre din Orient, a dat la lumină un adevărat tesaur de manuscrise şi imprimate, din care pu­tem să ne dăm seama de starea noastră culturală în secolul al X V II şi al X V III. Din 90 de manuscrise, 11 sunt de fizică, elemente de chimie', botanică, zoolo­gie şi unul de medicină practică.

Aceste şcoli ajunseseră aşa de departe, spune Doctorul Istrati după Erbi­ceanu, încât bărbaţii erudiţi ai Greciei libere, profesori ai Universităţii din Atena, le numesc «vetre de lumină» şi recunosc de asemenea că renaşterea lor naţională se datoreşte mult ospitalităţii Românilor.

Dacă , urmează Doctorul Istrati, cultura greacă are meritul de a ne fi scă­pat de slavism, şi teribilele sale urmări, ucisese însă şi ea orice cultură română în adevăratul sens.

Iată şi câteva însemnări, urmează Doctorul Istrati, privitoare la cele mai de seamă persoane ştiinţifice de pe atunci. Ioan Comnen, profesor de ştiinţele fizico-matematice, în Academia domnească Sfântul Sava din Bucureşti, dela 1680

N A T U R A

II

până la 1700 şi protomedicul lui Constantin Basarab Brâncoveanul. A fost me­dic renumit şi filolog însemnat şi a ajuns mitropolit al Distriei. Iliade Manasi a fost profesor în Bucureşti dela 1759 — 1785. Fusese trimis de Alexandru Ipsi- lante în Italia şi Germania spre a studia ştiinţele fizico-matematice şi ca să cumpere instrumentele necesare pentru experienţele ştiinţifice. Grigore Costanda, care luase la 1790 la Universitatea din Halle, doctoratul în filosofie, matematici şi ştiinţele naturale, a fost profesor în Bucureşti pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Constantin Vardalah, doctor în medicină, a fost profesor de matema­tici în Academia domnească până la 1815. Veniamin din Lezwin, matematic excelent, a fost director al Academiei din Bucureşti sub Vodă Carageâ, dela 1815 — 1821, când s’a şi desfiinţat această Academie. Academia din Iaşi se stinge ceva mai târziu la 1826.

Pe la 1750 se învăţă fizica lui Blenind şi cursul de matematici a lui Ambra- chit, iar pe la începutul secolului al XlX -lea profesorul Psalida întrebuinţa me­todul lui Kant.

Fa 1807 August 19, s’a făcut autopsia şi îmbălsămarea generalului M ichel- sohn, iar la August 27 «l-au pus într’un cosciug cu spirt şi l-au pornit în Ru­sia» (Daponte). ,

Pela 1834 ar fi murit otrăvit cu brom un farmacist, probabil neamţ, care avea spiţăria cam pe unde e poşta, făcând cercetări privitoare la fotografie. Acest fapt e interesant, fiindcă bromul fusese descoperit de Balard numai cu 8 ani înainte.

Doctorul Istrati numeşte academii greco-române pe cele din Iaşi şi Bucureşti, fiindcă elevii ce le urmau erau în cea mai mare parte români şi mulţi profesori erau români din Macedonia ca Nicolae Chiriak Cercel, mare matematic, Ioan Forneiu din Thesalia muntoasă, care a tradus geometria lui Vlot din limba franceză, Dr. Ioan Comneanu şi Teodosie Coridalis.

Odată cu stingerea Eteriei se perdură şi cele două academii. Deatunci în­cepu să se desvolte adevărata cultură românească. In ce priveşte ştiinţele fi­zice dela această dată încoace, Doctorul Istrati dă următoarele amănunte. «M a­nualul meu, carte de obşte folositoare pentru economii de casă şi de câmp, dată la lumină de A . Factor, profesor de chimie. Bucureşti 1837.» Din cele 34 de reţete, Doctorul Istrati pomeneşte următoarele: Cerneală pentru însemnarea rufelor, scrob pentru a lipi porţelanuri, sticlării şi alte lucruri sparte, gătirea săpunu­lui spornic, lumânări în care nu intră nici seu, nici alte părţi unsuroase, făcute din spermanţetă şi ceară albă. Dela acestea, a rămas numele de lumânări de spermanţetă pentru lumânările de stearină, care au apărut în comerţ după 1836.

Acum 45 ani, spunea Doctorul Istrati acum 36 ani, lumânările de stearină, care ardeau fără nevoia de a li se tăia mucul cu-mucările, au făcut un efect mai mare decât luminatul electric. Familiile bogate dau de ştire cu mândrie că în cutare seară va fi bal cu spermanţetă. Acum 30 de ani, urmează mai de­parte Doctorul Istrati, mama sa făcea multă chimie în casă, pregătind singură după reţete cari treceau din tată în fiu săpunul, lumânările de seu, pomadă, praf de dinţi, ape de gură, ape de flori de soc, de castraveţi, de trandafiri, etc., rachiu de prune, oţet şi oţet de trandafiri, cerneală, scrobeală, doctorii de casă şi o mulţime de băuturi dulci şi conserve alimentare.

Calendarele lu i Assaky, începute în 1835 şi urmate până aproape de moar­tea sa în 1869, cuprindeau articole ştiinţifice ca telegraful electric, repeziciunea

N A T U R A

1 2

luminii, aerul, atmosferic. Tot Assaky a mai! publicat Icoana lum ii între 1840 şi 1846 pentru Moldo-Români cu articole despre microscop, refracţiunea atmosferică, aerostate, termometrul sau caldomăsorul, fizica poporană şi des­fătătoare, astronomia populară, indigo şi cultura sa, telegraf electric, etc. De- asemenea mai apăreau M inunile naturei de lu liu Baraş în Bucureşti în 1852, în care găsim articolele, Ceva despre Newton, Lavoisier şi alţi născocitori fizici, despre puterile chimice, explicaţiune de 4 elemente antice, despre compoziţia aeru­lui, despre gazul carbonic, asupra electricităţii, magnetismului, chimiei organice, acusticei, etc.

Colecţia de mineralogie dela muzeul nostru, se datoreşte Doctorului /. N . Mayer care a sfătuit să o cumpere pe M ihail Ghica şi pe P . K . Poenaru.

Doctorul Istrati pomeneşte apoi că la 18 Martie 1833, guvernul princiar al Moldovei a sancţionat decretul de înfiinţare a Societăţii de M edici si Natura- lişti din Iaşi, fondată de doctorii Zotta şi C i hac senior.

Aceasta a avut onoarea să numere printre membrii ei pe marele chimist suedez Berzelius, care a mulţumit de primire prin următoarea scrisoare.

«Domnule, Primesc atât epistola ce mi-aţi făcut onoare a-mi adresa cu data de 3 Februarie şi care’mi anunţă onoarea ce’mi face societatea curioşilor naturei din Moldova, numindu-mă membru corespondent, cât şi diploma accestei societăţi ce este alăturată. Vă rog de a fi bun să-mi serviţi de interpret a viei mele recunoştinţe pe lângă societatea al cărei demn secretar sunteţi.

Primiţi asigurarea consideraţiunei mele foarte distinse cu care am onoarea de a fi, Domnule, al vostru prea supus şi ascultător servitor. Iacob Berzelius.

Paris (în timpul unei călătorii) la 21 August 1835».Scrisoarea adresată Domnului Frederic Bell, secretar al societăţei curioşi­

lor naturei, a ajuns în Iaşi după 4 luni, la 14/26 Decembrie 1835.Sigiliul societăţii din Iaşi poartă scris: Sigilium societatis Medicinalis et

naturae curiosorum in principatum Moldaviae.Peste 8 ani se împlinesc o sută de ani dela înfiinţarea acestei societăţi, care

a avut pe vremuri o însemnată activitate ştiinţifică la noi. Alegerea Domnito­rului Cuza s’a făcut într’o cameră din muzeul acestei societăţi.

Doctorul Istrati se opreşte cu istoricul său la 1860, lăsând altora continuarea lucrării, pentru cei 3a de ani în urmă, în care timp nemuritorul Davila şi Doc­torul Bernath, au înfiinţat laboratorul de chimie al şcoalei de medicină, iar la Iaşi Petre Poni, care a creat un fericit curent în aceeaş direcţie, în junimea stu­dioasă, dând la lumină valoroase lucrări originale de chimie şi mineralogie.

Eram student, când a rostit Doctorul Istrati cuvântarea de mai sus. Par’că a fost ieri, deşi au trecut deatunci treizeci şi şase de ani. Doctorul Istrati avea numai patruzeci şi unu de ani, iar eu, elevul lui deatunci, mă apropii azi de cinci­zeci şi opt de ani. Mi-a plăcut mult această cuvântare şi, cum ar spune Eminescu,

De-or trece anii cum trecură,Ea tot mai mult în va plăci,Căci în întreaga ei făptură,E-un nu ştiu cum şi-un nu ştiu ce.

NATURA

E în ea sufletul care se mistuia pe el spre a ne încălzi pe noi. E glasul care ne chemă la muncă pe ogorul ştiinţei. E inima care băteâ pentru trecutul nostru de atâtea ori mare şi strălucit. O ! scump trecut al ţării mele! Cât am fi noi de tari de te-am cunoaşte mai bine şi te-am preţui mai mult! Doctorul Istrati ţinea mult la tine.

Odihniţi-vă în pace figuri măreţe ale trecutului nostru. Curat va fost gândul, prea cinstită munca şi chinuită vieaţa. Aţi suferit voi ca să fim fericiţi noi.

Scumpă să ne fie amintirea voastră, a Doctorului Istrati şi a lui Ionescu Gion.

(Va urmă).

L E G Ă T U R A D I N T R E A D Â N C I M E A ŞI, C U R B U R A C U R S U R I L O R DE A P Ă

H . C. R ipley s ta b ile ş t e p e n tr u p r im a o a r ă

(P ro c e d in g s o f t h e A m e r ic a n S o c . o f C i v i l

E n g in e e r s , D e c e m v r ie 19 2 5 , p a g . I 9 ° 7 ) fo r* m u la g e n e r a lă a le g ă tu r e i d in tr e a d â n c im e

şi c u r b u r a c u rs u r ilo r d e a p ă . (S e ş tie c ă

a d â n c im e a m a i m a r e a c u rsu rilo r d e a p ă se în tâ ln e ş te l a c o t it u r i ş i a n u m e în c ă e

m a i m a r e sp re c o n c a v ita te d e c â t s p r e -c o n - v e x i ta te .) «

A u t o r u l d ă d o u ă fo r m u le :

X 2 5 . 3 4 X 2

(I) Y = 1,4 4 5 D (1 — + 1 , 4 4 5 DR

( r - ^ - 2) X

X 2 8,01 X 2

(2) Y = 1,6 5 D (1 — + 1,6 5 D~ r T ( I - W 2> x

în c a re X ş i Y s u n t c o o r d o n a te le p r o fit u lu i

a c ţiu n e i n o rm a le re fe r ite l a o o r ig in e a

a x e lo r a le a s ă p e s u p r a fa ţ a a p e i în p u n c tu l d e m ijlo c a l c a n a lu lu i; R e ste r a z a d e c u r ­b u ră (în m etri) a m a lu lu i c o n c a v , W s e m ilă r - g im e a c u rsu lu i, D e a d â n c im e a m e d ie a c a n a lu lu i. F o r m u la (1) s e a p lic ă l a cu rsu rile d e a p ă c a re o c u p ă t o a t ă a lb ia , (2) p e n tr u

ace le c a re o o c u p ă n u m a i în p a r te .

D i n a c e s te fo r m u le r e z u ltă c ă d ru m u l c e l m a i b u n a l u n e i a p e p e u n t e r e n c u o în c lin a r e d a t ă tr e b u ie s ă a ib ă fo r m a d a tă d e (r). C u r b e le c u rsu lu i c u o r a z ă m a i

m ic ă c a d e 40 o r i r ă d ă c in a p ă t r a t ă a se c-

ţiu n e i s u n t n e s ta b ile şi a u t e n d in ţ a s ă m o ­d ific e a lb ia .

(Ingegneria, 19 2 6 ).

0.

„Să ne ridicăm cât m ai sus pe scara civilizaţiei şi să ne pregătim pentru ziua cea mare întrevăzută de Alexandru Odobescu.

Marele nostru scriitor aveâ credinţa neclintită că făclia civilizaţiei, care'a fo st purtată de Latinii din

Apus, va trece o dată şi în mâinile noastre,Latinii dela Dunăre. Ziua aceea se

apropie.“ „Natura“ pregăteşteaceastă zi strălucită. g . g . l .

N A T U R A

14

DOBÂNDA IN VECHILE AŞEZĂ­MINTE ROMÂNEŞTI Inginer Inspector General

OD UL Calimachi26) are omulţime de dispoziţiuni relative ladobânzi Intr’ânsul sespune că dobânzi iertate de legi sunt zece la sută pe an. In acest cod se opreşte

anatocismul şi luarea de dobânzi prin anticipaţie, adică micşorarea capitalului la împrumutare cu dobânda cuvenită până la scadenţă. Se vede că în aceste două din urmă coduri dobânzile se exprimau prin procente fără însă a se între­buinţa acest cuvânt. Metoda aceasta întrebuinţată în apusul Europei a fost adusă la noi de refugiaţii revoluţii franceze, dintre care' unii au fost profesori ai copiilor de boieri. Aceştia au făcut manuscrise de aritmetici după metodele franceze, însă adaptate la unităţile de măsură dela noi. După manuscrisele lor

26. Codul lu i Calimachi ( 1 8 1 7 — 18 3 2 ). A r t . 13 2 6 . S e d a u c u îm p r u m u t b a n i s a u a lte lu c r u ri c h e ltu ito a r e , c u d o b â n d ă s a u fă r ă d o b â n d ă ; c â n d s e d a u c u d o b â n d ă , a tu n c i s e n u ­

m e ş te îm p r u m u tu l tocmeală cu dobândă.1 3 2 7 . D a c ă c r e d ito r u l s ’ a a lc ă t u it s ă i a b a n i îm p r u m u t a ţ i d e d â n s u l î n s o iu l m o n e z ii

care i - a d a t , a tu n c i tr e b u ie s ă u rm e ze p la t a lo r t o t în t r ’a c e s t s o iu .13 2 8 . L e g iu it e le p re fa ce ri a le ce lu i d in a f a ră p r e ţ a l m o n e d e lo r se s o c o te s c în c â ş tig u l s a u

p a g u b a c r e d ito ru lu i, d e c i d a c ă e l v a p r im i p la t a c a p e te lo r î n s o iu l m o n e d e lo r d a te d e d â n ­s u l a fa r ă n u m a i d e s ’a r f i a lc ă t u it în t r ’ a l t c h ip , fă r ă d e o se b ire , d a c ă î n t r ’a c e s t te r m e n s ’a s u it o r i s ’ a s c ă z u t a c e s t p r e ţ ; ia r d a c ă p r ile ju l c e l d in ă u n tr u a l m o n e d e i s ’a p r e fă c u t, a t u n c i d a to r n ic u l n u se s u p u n e l a v r e o în d a to r ir e p e n tr u a c e a s ta .

13 2 9 . D a c ă m a i în a in t e d e te r m e n u l p lă ţ i i s ’a o p r it în c u p r in s u l S t a t u lu i d e c ă tr e S t ă ­p â n ire c ir c u la r e a a ce le i m o n e d e în c a r e s ’ a f ă c u t îm p r u m u ta r e a , a tu n c i d a to r n ic u l t r e b u ie

s ă p lă te a s c ă d a t o r ia în a l t s o iu d e m o n e d ă , care d u p ă s o iu ş i b u n ă t a t e s ’a r a p r o p ia c ă tr e s o iu l m o n e d e i lu a t e d e d â n s u l p e n tr u c a s ă i a c r e d ito r u l p r e ţ u l d in ă u n tr u ce a v e a m o n e d e le

îm p r u m u ta te d e e l în v r e m e a d a rii îm p r u m u tu lu i .1330 . D a c ă se v o r îm p r u m u tă a l t e lu cr u ri c h e ltu ito a r e c u to c m e a lă ca’ să se în t o a r c ă

a lte lu c r u r i t o t d e a c e la ş s o iu , b u n ă t a t e ş i a ce ea ş c â tim e , a t u n c i n u se i a î n b ă g a re d e s e a m ă n ic i s u ir e a , n ic i s c ă d e r e a p r e ţu lu i lo r, u r m a t în a c e e a ş vre m e . •

1 3 3 1 . D a c ă c r e d ito r u l p r iv in d c ă t r e so iu l, b u n ă t a t e a s a u c â tim e a lu c r u lu i, s ’a a l c ă t u i t

s ă i a m a i m u lt d e c â t s ’ a îm p r u m u ta t a t u n c i n u m a i î n t r ’a t â t a a re tă r ie t o c m e a la în c â t n u v a

tr e c e p e s te ie r ta te le d o b â n z i.13 3 2 . D o b â n z i ie r t a te d e c ă tr e le g i. s u n t z e ce l a s u tă p e a n , şi c â n d l a to c m e a lă n u s ’a r

f i h o t ă r ît c â tim e a lo r, c i s ’a r f i p o m e n it n u m a i c u v â n t u l d o b â n d ă .13 3 3 . A s e m e n e a d a c ă n u d in to c m e a lă a n u m e h o tă r îtă , c i d in le g i s e c u v in e c u i v a d o ­

b â n d a , tr e b u ie s ă se d e a lu i z e ce l a s u t ă p e an.3:334. D a c ă lo c u l u n d e ş i te r m e n u l c â n d tr e b u ie să se p lă te a c ă îm p r u m u ta r e a n u s ’ a

h o tă r ît , a tu n c i tr e b u ie a se a p lic ă re g u le le c o p rin se în art. 1 2 1 0 — 1 2 1 7 .1 3 3 5 ' D a c ă p e lâ n g ă h o tă r îr e a lo c u lu i şi a te r m e n u lu i p e n t r u p la t a c a p e te lo r ş i a d o ­

b â n z ilo r s ’a r f i a l c ă t u it s u b o r ic e fe l d e c h ip ş i n u m ir e în c ă a lte în d a to r ir i, p e n tr u a l t e fo lo - s u ri a le c r e d ito r u lu i s a u a le a lto r a , a t u n c i s u n t n e p u te r n ic e a c e s te în d a to r ir i, în t r ’a t â t a n u m a i

în c â t a c e s te a s o c o tin d u -s e l a u n lo c v o r tr e c e p e s te le g iu it a m ă s u r ă a ie r t a te lo r d o b â n z i.13 3 6 . D o b â n d a v a a se p lă t i o b iş n u ite îm p r e u n ă cu c a p e te le t o t l a a c e a s tă v r e m e s a u

p e a n c â n d s ’ a în c h e ia t to c m e a la p e n tr u m a i m u lţ i a n i şi n u s ’a h o tă r ît te r m e n u l p lă ţ i i lo r .1 3 3 7 . N u s e cer d o b â n z i p e n tr u d o b â n z i ce n u s ’au p l ă t i t la te r m e n .13 3 8 . D o b â n z ile se p lă te s c în a c e la ş fe l d e m o n e d ă în c a r e se p lă te s c ş i c a p e ta le .

C o m u n ic a r e f ă c u t ă la S e c ţiu n e a M a te m a tic ă a S o c ie t ă ţ ii

R o m â n e d e Ş t i in ţ e în s e a ra z ile i d e 22 F e b r u a r ie 1 9 2 7

IV

N A T U R A

s’au făcut apoi traduceri de aritmetici în româneşte. In acele manuscrise chestiu­nea dobânzilor este neglijată, căci se văzuse că la noi asemenea chestiuni nu prezintă mare importanţă practică. Astfel într’un manuscris de aritmetică de pe la începutul secolului trecut, care se găseşte în biblioteca Seminarului Vmiamin din Iaşi la chestiunile de dobânzi se spune: «mărunţişuri care nu pot fi de nici o greutate», deatunci a rămas însă la noi cuvintele de capital, procent, interes, scont, scadenţă şi notaţiunea %.

Cu traducerea cărţilor franceze pentru şcolile noastre şi cu trimiterea de tineri în Franţa pentru a-şi face studiile s’au răspândit şi mai mult cuvintele şi metodele franceze de calcul privitoare la împrumuturile cu dobânzi. Nu au prins însă toate. Intr’un manuscris tradus, intitulat Elemente de matematică găsim următoarele:

«Regula de interes. Se numeşte interesul unei some mulţimirea ce se face pentru împrumutul aceştii some, sau preţul închirierii aceştii some pe oarecare vreme; soma aşezată se numeşte şi capital. Nartul sau dobânda le­giuită... mai de obşte nartul este o facere de bine ce o aduce o sută împrumutaţi un an.

Deci nart —procent ̂ =unime de interes». ,Acolo se dă notaţia de % , se vorbeşte de camătă şi de cămătamic.

1 3 3 9 - S p re d e s ă v â r ş ita d o v a d ă a t o c m e lii îm p r u m u tu lu i cere t r e b u in ţa c a s ă s e a r a te c u r a t ş i lă m u r it în s in e tu l d e d a to r ie c e l a d e v ă r a t c r e d ito r şi d a to r n ic , o b ie c tu l s u m a ş i s o ­iu l îm p r u m u tu lu i, şi p e lâ n g ă a c e s te a t o a t e în d a to r ir ile ş i c o n d iţiile p r iv it o a r e c ă tr e p la ta c a p e te lo r ş i p e n tr u d o b â n z ile ce p o a te o a r e a se p lă ti , d a t a , a d ic ă a n u l, lu n a şi z iu a c u m şi

is c ă litu r ile d a to r n ic u lu i şi a d o u i s a u tr e i m a r to r i v r e d n ic i d e c r e d in ţă d e v a f i d e t r e b u in ţă .13 4 0 . O p r ită c ă m ă tă r ie se fa c e în c a p e te : a) C â n d c r e d ito r u l s u b o r ic e fe l d e n u m ir e

v a o p r i o p a r te d in c a p e te le s cr is e în s in e t ş i b) C â n d sp re o c o lir e a le g ilo r se f a c t o c m e ­lile e co n o m ic o a se .

1 3 4 1 . I n d o b â n z i se fa c e : a) C â n d se i a d o b â n z i m a i m u lte d e c â t ce le ie r t a t e ; b) C â n d

se ia d o b â n z i d in d o b â n z i; c) C â n d r o d u r ile ce se i a d e la a m a n e tu l lă s a t sp re lu a r e a v e n i t u ­rilo r tr e c p e s te i e r t a t a d o b â n d ă ş i d) C â n d în v r e m e a îm p r u m u tu lu i se i a d o b â n z ile în a in te .

1 3 4 2 . î n d a t o r ir i ş i î n c o n d iţ ii se fa c e : a) C â n d a f a r ă d in p l a t a d o b â n z ilo r şi a c a p e te lo r

în te r m e n u l h o t ă r ît se în s ă r c in e a z ă d a to r n ic u l s u b o r ic e c h ip şi n u m ir e cu a lte în d a to r ir i lă tu r a te , s a u c â n d se v o r to c m i lă tu r a te fo lo s u ri p e n tr u c r e d ito r u l s a u p e n tr u u n a l t r e i l e a ; b) C â n d se fa c e to c m e a lă c ă d u p ă tr e c e r e a te r m e n u lu i p lă ţ i i s ă r ă m â ie a m a n e tu l s a u ip o t e c a

la c r e d ito r în lo c u l d a t o r ii f ă r ă c e r c e ta r e p r e ţ u lu i lo r s a u c a s ă a ib ă e l v o ie a în s tr ă in a a c e ste a m a n e te , c u u n p r e ţ în t â m p lă t o r o r i h o t ă r ît .

A r t . 13 4 3 . D i m p o t r iv ă v in o v a ţ i s o c o te ş te le g e a p e a ce i ce c u ş ti in ţ ă a u lu c r a t îm p r e u n ă l a

o p r it a c ă m ă tă r ie , s u b n u m e d e c h e ja ş i s a u c u m p ă r ă to r i, o r i v â n z ă t o r i , s a u d e m u tă to r i d a to r ii a s u p r a a lto r a , o r i d e m u t a ţ i s a n d e m ij lo c ito r i şi c e le la lte .

13 4 4 . O p r it a c ă m ă tă r ie u r m a tă în c a p e te se p e d e p s e ş te : c ă u n a s e m e n e a c ă m ă ta r să se lip s e a s c ă şi d o b â n z ile le g iu ite ş i să d e a ş i îm p lin e a lă p e n tr u t o a t ă s u m a s cr is ă î n s in e t ,

lu â n d fă r ă d o b â n d ă s u m a c â t ă c u a d e v ă r a t a îm p r u m u ta t.1 3 4 5 . C ă m ă tă r ia o p r ită în d o b â n z i se p e d e p se şte c u a c e a s t a c ă m â r ş a v u l c r e d ito r a r e

să p ia r z ă t o a t e d o b â n z ile c ă te a lu a t p e v r e m e a tr e c u tă p e s te d o b â n d a le g iu it ă ş i s ă d e a şi îm p lin e a lă .

13 4 6 . P e d e a p s a o p r irii c ă m ă tă r ii fă c u t ă în c o n d iţ ii s a u c u în d a to r ir e v a u r m a d u p ă. d e o se b ire , d a c ă a c e s t e a v o r p r i v i d u p ă c ă m ă tă r ie î n c a p e te s a u în d o b â n z i în t o c m a i d u p ă h o tă r îr e a a r tic o lu lu i d e m a i su s.

17 6 0 . P a g u b a p e care d a to r n ic u l a p r i c in u it c r e d ito r u lu i s a u p r in p r e lu n g ir e a a lc ă tu ite i, p lă ţ i a c a p ita lu lu i se ră fu e ş te c u p la t a d o b â n z ilo r le g iu it e .

18 6 2 . D a c ă c r e d ito r u l a lă s a t s ă c e a ră d o b â n z ile p â n ă la s u m a c a p ita lu lu i, n e c e r â n d u -le

p r in ju d e c a t ă , i se s t in g e d r e p tu l d e a m a i cere d o b â n d ă d u p ă c a p ita l, ia r d in z iu a a c e e a d in . c a re a p o r n it ja lb a , p o a te s ă c e a r ă d e is n o a v ă d o b â n d ă .

NAT URA

In alt manuscris intitulat «Elementuri de matematică» găsim relaţia

procent i

# ioo a

a este dinarul. Francezii numeau dinarul unui împrumut cu dobândă suma care producea unitatea de valoare ca dobândă. Astfel pentru dobânda de 5 % dinarul este 20. Acest mijloc de a arăta dobânzile a fost dat şi în prima aritmetică 27) tipărită la noi în 1832 de către Ion Heliade Rădulescu şi în aritme­tica lui Gheorghe Asachi 28) tipărită ceva mai târziu, la Iaşi. Această metodă de a arăta dobânzile nu a prins la noi. Din contră, cu toată influenţa franceză introdusă prin traduceri de cărţi de matematici şi cea germană prin profesorii ardeleni, metodele vechi româneşti au continuat până la jumătatea secolului trecut. Intr’o aritmetică de clasele primare 29) găsim pe lângă cuvintele noni capital, uzură şi expresiunea de dobândă la pungă pe lună.

Cuvântul uzură a fost adoptat la noi în sensul cuvântului camătă, căci dobân­zile mari uzează repede pe debitori. In dicţionarul său, Petrache Poenaru, spune că uzura este dobânda mare, mai presus de cea legiuită prin pravile sau de cum s’a făcut obiceiu printre negustori de a se luă dobânda dreaptă, iar despre uzurier spune că este un cămătar cumplit, acela care profitează de nenorocirile şi trebuin: ţele altuia ca să-şi mărească starea, ca să se îmbogăţească. In algebra sa, tra­dusă după Appeltauer 30), tratează probleme de dobândă compusă.

2 7 . Aritmetica lu i Ion Heliade Rădulescu, B u c u r e ş ti 18 3 2 . Regulă de dobândă. S c o p u l a c e s te i re g u li e ste d e a a f lă s u m a d e p l ă t i t p e n tr u b a n i îm p r u m u ta ţi d u p ă o a re c a re î h v o e l i : d o b â n d a a c e a s ta se a ş e a z ă în d o u ă c h ip u r i: s a u a r ă t ă m c e e a c e d ă 100, c a r e s e a r ă tă p r i n

v o r b e le 4, 5 , . . . l a o s u tă (şi s e s c r ie a ş â 5 1 s a u h o tă r în d s u m a care t r e b u ie s ă d e a d o ­

b â n d a u n u l; dinarul 14 în s e m n e a z ă c ă 1 4 fr a n c i d a u u n fr a n c .

28. Aritm etica lu i Gheorghe Asachi. P e regula de interes sau de dobândă. R e g u la d e i n ­te r e s e ste o o p e r a ţie p r in care, c u n o s c â n d in te r e s u l c e a d u ce o s u m ă ş t i u t ă î n cu rsu l u n u i t im p d a t, se h o tă r îş te in te r e s u l s a u d o b â n d a , ce o r ic a r e a ltă s o m ă tr e b u ie î n p r o p o r ţie s ă a d u c ă ia r ă ş în c u r s u l u n u i t im p d a t . C u v â n t u l d e f i n a n ţ , dinar, e s te n u m ă r u l ce în s e a m n ă

d e c â te o ri a t â t a l a s u tă e ste c o p rin s î n t r ’o s u tă . A ş â d a r a îm p r u m u t ă c in c i l a s u tă s a u c u

dinarul 20 e s te t o t u n a . îm p r u m u t â n d c u fo lo s d e 20 d in a r i e s te l a fie ca re 20 le i a so m e i î m ­p r u m u t a t ă a lu a 1 le u d o b â n d ă . A îm p r u m u tă c u fo lo s d e 5 l a s u tă e ste l a fie c a r e 100 le i

a lu ă 5 le i d o b â n d ă . R e g u la d e in te r e s e s te s im p lă ş i c o m p u s ă . (P r in a c e a s ta d in u rm ă A s a c h i

în ţe le g e c a z u l I I d e la a s o c ia ţie ).29. M anualul pentru întrebuinţarea Şcoalelor. C n t a b le p e n t r u în tr e b u in ţa r e a ş c o a le lo r

p r im a r e . 18 4 3. D o b â n d a u n e i s u m e se c h ia m ă c â ş tig u l care p r o p r ie ta r u l a c e le i su m e s c o a t e

d in îm p r u m u tu l ce fa c e c u d â n s a p e n tr u o a re ca re v r e m e . S u m a îm p r u m u t a t ă se n u m e ş te c a p ita l. D o b â n d a p r a v iln ic ă e s te 10 la % p e a n în tr e p a r t ic u la r i (se m n u l % în s e m n e a z ă

s u tă ) , ia r d o b â n d a p r a v iln ic ă d e c o m e r c iu e ste 12 la % . Se o b iş n u e ş te şi d o b â n d a la p u n g ă

(500 lei) p e lu n ă c â t e 5 le i, s a u 6 le i, s a u 6 le i % , s a u 7 le i. O d o b â n d ă m a i în s e m n a tă c â n d

e s te s ig u r a n ţ a d e s ă v â r ş ită în p a r t e a îm p r u m u tă to r u lu i se c h e a m ă uzură (c a m ă tă ).I a t ă o p r o b le m ă d in a c e a s tă c a m ă tă .O a re c in e a lă s a t 3 lu n i î n t r ’o ca să d e c o m e rc iu o s o m ă d e 15 .0 0 0 lei c â t e 6 le i la p u n g ă

p e lu n ă . D o r e ş te c in e v a a ş ti ce s o m ă tr e b u ie a se cere d u p ă îm p lin ir e a a c e ste i som e.30. Algebra după Appeltauer. T r a d u s ă d e Petrache Poenaru l a 18 4 1. Probleme. U n c a ­

p i t a l C . s ’a p u s la d o b â n d ă c u c o n d iţ ia c a în t o ţ i a n ii d o b â n d a s ă se a d a u g e la c a p ita l, se

ce re a c u m a se ş t i c â t v a f i c a p ita lu l d u p ă u n n u m ă r h o t ă r ît d e a n i.I I . D a c ă u n c a p ita l C . in m . a n i s ’a f ă c u t C. c u c â t la s u tă a f o s t p u s ă c a m ă ta .I I I . U n c ă m ă ta r ş i-a îm p ă tr it c a p ita lu l în 12 a n i ; c â tă c a m ă tă a lu a t e l la % .

N A T U R A

17

Aritmeticile tipărite după 1850 menţin ideile franceze de a se exprima dobân­zile prin procente şi părăsesc metodele vechi. Slugerul G. Pop în aritmetica sa31 32) din 1850, vorbeşte de regula de interes şi zice că dobânda se hotărăşte: «la 100 care se arată prin zicerile, atât la sută (cinci procent sau aşa 5 1 %). Vestitul profesor de matematică Pavlidi spune în aritmetica sa sa) din 1855 că: «procentul este folosul anual pentru 100». E l mai ne spune că procentul legal pe atunci eră 10, iar cel obişnuit 12 ,15, 18. De pe atunci încep şă se găsească şi acte făcute între particulari în care găsim cuvântul procent şi notaţiunea %.

Prin Regulamentul Organic nu se luase măsuri în contra dobânzilor se cerea însă ca judecătorii să dea toată atenţiunea chestiunilor de această natură când se prezintă la judecată, iar apelurile în contra sentinţelor referitoare la împru­muturi nu erau încuviinţate dacă datornicul nu depunea capitatalul şi do­bânda la care fusese condamnat de prima instanţă, sau dacă nu dădea garanţii suficiente pentru plata lor, în caz de a i se respinge apelul33).

Codicile civile, puse în aplicare la 1 Decemvrie 1865, conţin dispoziţiuni pri­vitoare la dobânzi34); articolul 1589 fixează procentul legal astfel: «se defige o

3 1 . Aritm etica lu i G. P o p . R e g u la d e in te re s.. S e cere a s e a f lă s u m a ce t r e b u ie s ă se p lă te a s c ă p e n tr u b a n i îm p r u m u ta ţi s u b o a re ca re c o n d iţ iu n i. A c e s t in te r e s se t o c m e ş te d u p ă

c u m u r m e a z ă : h o tă r în d d o b â n d a d e la 100, care se a r a tă p r in z ic e r ile : atât la sută (c in c i p r o ­c e n t, s a u a şa , 5 1 % ) .

3 2 . Aritm etica lu i D . P . D o b â n d a e s te fo lo s u l în b a n i l a u n t im p h o t ă r ît c u v e n i t celu ice b a g ă o s u m ă d e b a n i în în tr e b u in ţa r e a ltu ia , ia r procentul e ste fo lo s u l a n u a l p e n tr u 100,

P r o c e n tu l se f i x e a z ă d e le g i s a u d e o b ic e iu . D a n o i p r o c e n tu l le g a l e ste 10, ia r c e l o b iş n u it 12 , 1 5 , şi 18 . .

33. Regulamentul Organic. (18 35 — 36). C â ţ i d u p ă în fă ţiş a r e ş i hotărâre se v o r o sâ n d i l a p la t ă d e a se m e n e a d a to r ii, n u s u n t p o p r iţ i d e a se în a in t a c u a p e la ţii în s o r o c u l le g iu it ,

d u p ă ce în c ă m a i în t â i u v o r d e p u n e în ju d e c ă to r iile d e î n t â i a ce r c e ta r e s u m e le ce v o r f i d a to r i, * a d ic ă c a p e te ş i d o b â n z i, p â n ă î n z iu a a c e e a , s a u d e n u v o r f i a v â n d s ta r e , v o r a s ig u r ă p e îm -

p r u m u tă to r i c u d e s to in ic ă c h e z ă ş ie p e n tr u p la ta d a to r ie i ş i a d o b â n z i, p r e c u m ş i a c h e ltu e - li lo r ce se v o r p r ic in u l a c e s to r a p â n ă l a c e a d in u r m ă h o tă r îr e ju d e c ă to r e a s c ă .

P o m e n ite le ju d e c ă t o r ii s im t în d a to r a te c a d u p ă c e v o r d a h o tă r îr e a p e n tr u p r i c in a d a to r ii, s ă c e r c e te z e îm p r e u n ă c u îm p r u m u tă to r u l p r in s c o d ir i ş i s ă d o v e d e a s c ă a d e v ă r a t a s ta r e a

d a to r u lu i sp re a s e p u t e a a d u n ă t o t d e a u n a m a i în a in t e a îm p lin ir ii p r a v iln ic u lu i so ro c d e p a t r u lu n i, lă m u r ită ş t i in ţ a d e sp re a c e a s ta , şi a s e a s ig u r ă în v r e m e d r e p tu l p r in m ijlo a c e le

c e le v o r s o c o ti m a i c u v iin c io a s e .3 4 . .Codul C ivil. A r t . 10 4 6 . C e re re a d e d o b â n d ă fă c u t ă în c o n tr a u n u ia d in d e b ito r ii

s o lid a r i, fa c e a c u rg e d o b â n d ă în c o n tr a tu tu r o r d e b ito r ilo r .

1 0 5 1 . C r e d ito r u l care p r im e ş te s e p a r a t ş i fă r ă r e z e r v a s o lid a r it ă ţi i p o r ţiu n e a u n u ia d in c o d e b ito r i d in v e n i t u l r e n d ite i s a u în d o b â n z ile u n e i d a to r ii so lid a re , n u p ie rd e s o lid a r ita te a

d e c â t p e n tr u v e n i t u l şi d o b â n d a t r e c u tă , ia r n u şi p e n tr u ce le v iito a r e , n ic i p e n t r u c a p ita l,

a fa r ă d a c ă p la t a c e r u tă n u s 'a u r m a t î n cu rs d e z e ce a n i c o n s e c u tiv i.

1088. D a o b lig a ţ ii le c a r i a u d e o b ie c t o su m ă o a re c a re , d a u n e le in te r e se p e n tr u n e e x e c u -

ta r e n u p o t c u p r in d e d e c â t d o b â n d a le g a lă a fa r ă d e re g u le le s p e c ia le î n m a te r ie d e co m e rc iu ,

d e f id u ju s iu n e ş i d e S o c ie ta te . A c e s te d a u n e in te re se se c u v in e fă r ă c a c r e d ito r u l s ă fie ţ in u t a j u s t i f i c ă d e sp re v r e o p a g u b ă ; n u s u n t d e b ite d e c â t d in z iu a ce re rii-în ju d e c a t ă , a fa r ă d e c a ­z u r ile în care d u p ă le g e , d o b â n d a c u rg e d e d re p t.

1089. D o b â n d a p e t im p u l tr e c u t p o a te p r o d u c e d o b â n d ă s a u p r in cerere î n ju d e c a t ă

s a u p r in c o n v e n ţiu n e s p e c ia lă , n u m a i c a s a u în cerere, s a u în c o n v e n ţiu n e s ă fie c e s tiu n e d e d o b â n d ă , d e b it a c e l p u ţ in p e n t r u u n a n în tre g .

D e g e a d in 20 F e b r u a r ie 18 7 9 a a d ă u g a t : c la u z a p e n tr u c a re d e m a i în a in te şi în m o m e n tu l

fo r m ă r ii u n e i c o n v e n ţiu n i a l t a d e c â t o c o n v e n ţiu n e c o m e rc ia lă , s e v a s t ip u lâ l a d o b â n z ile d a t o r it e p e n tr u u n a n , s a u p e n tr u m a i p u ţ in o r i m a i m u lt d e u n a n , s a u la a lte v e n itu r i

v iito a r e , se v a d e c la r ă n u lă .

N A T U R A

18

dobândă de 10% în toate cazurile în care nu s’a hotărît altfel». Prin legea din io Decemvrie 1882 s’a scăzut acest procent la c'nci pentru civili şi 6 pentru comercianţi. Codul comercial conţine dispoziţiuni privitoare la dobânzi 35) fără a se ocupa de procente. Prin aceste legiuiri s’a fixat definitiv medul de expri­mare al dobânzilor, prin procente, iar metodele vechi au dispărut aproape com­plet până la începutul secolului actual.

Cu toate acestea în ultimul sfert al secolului trecut, tot mâi întâlnim urme din vechile obiceiuri. Astfel, într’un manual de aritmetică publicat de mini­sterul de răsboiu în 1876, găsim următoarele:

1090. C u t o a t e a c e s te a v e n itu r ile p e t im p u l t r e c u t p e n tr u are n zi, c h ir ii, v e n it u r i d e r e n d ite p e r p e tu e s a u p e v ie a ţă , p r o d u c d o b â n d a d in z iu a cererii s a u a c o n v e n ţ iu n ii. A c e a s t ă

r e g u lă se a p lic ă la r e s titu ţiu n e d e fr u c te , ş i la d o b â n z ile p lă t i t e d e o a t r e i a p e rso a n ă c r e ­d ito r u lu i în c o m p tu l d e b ito r u lu i.

1 1 1 1 . D e b ito r u l u n e i d a to r ii p e n tr u care se p lă te ş te d o b â n d ă s a u o r e n d ită n u p o a te fă r ă c o n s im ţă m â n tu l c r e d ito r u lu i s ă îm p a r t ă p la t a ce fa c e p e c a p ita l c u p r e fe r in ţa a s u p r a

r e n d ite i s a u a d o b â n z ii. P l a t a p a r ţ ia lă fă c u t ă p e c a p ita l şi d o b â n d ă se im p u t ă m a i î n t â i u a s u p r a d o b â n z i.

1 2 4 1 . D o t a c a r e c o n s is tă în c a p i t a l p r o d u c e d e d r e p t d o b â n d ă d in z iu a c ă s ă t o r ii în

c o n tr a c e lo r ce a u p r o m is -o c h ia r d e -a r f i u n te r m e n p e n tr u p la t ă d a c ă n u e ste s t i p u la - ţ iu n e c o n tr a r ă .

1 2 7 8 . D o b â n z ile şi fr u c te le d o te i s u n t d e d r e p t d a to r ite d e b ă r b a t s a u d e m o ş te n ito r ii s ă i d in z iu a e v e n im e n tu lu i c a re a d a t n a ş te r e l a o b lig a ţ iu n e a r e s titu ţiu n ii .

15 8 7 . S e p o a te s t ip u la d o b â n z i p e n t r u u n îm p r u m u t d e b a n i, d e d e h a r ia te (zăh ărele)s a u d e a lte lu cr u ri m o b ile . " *

158 8 . îm p r u m u t u l care a a p u c a t d e 'a p lă t i d o b â n z i ce n u s ’a u s t i p u la t , s ’a u m a i m u lt d e c â t s ’ a u s t ip u la t n u m a i p o a te a le r e p e ţi n ic i a le im p u t a a s u p r a c a p ita lu lu i.

15 8 9 ( T e x t v e c h i) . S e d e fig e o d o b â n d ă d e z e c e l a s u tă în t o a t e c a z u r ile u n d e n u s ’a h o - t ă r î t d e p ă r ţ i q u a n tu m u l.

( T e x t u l d u p ă le g e a d in 10 D e c e m v r ie 1882). S e d e fig e o d o b â n d ă de c in c i l a s u tă p e a n p e n tr u a fa c e rile c iv i le şi d e ş a s e la s u tă p e a n p e n t r u cele c o m e r c ia le îh t o a t e h a z u r ile u n d e n u s ’ a h o t ă r ît d e p ă r ţ i q u a n tu m u l lo r. D o b â n z ile le g a le , în c e p u te , ceru te p r e c u m şi cele a m â ­n a t e p r in h o tă r îr i d e f in it iv e se v o r c a lc u lă c o n fo r m le g ii v e c h i p â n ă în m o m e n tu l p r o m u l­g ă r ii le g ii d e fa ţ ă . ‘

_ 1590 . A d e v e r i n ţ a d a t ă p e n tr u c a p i t a l fă r ă o r e z e r v ă a d o b â n z ilo r , e s t e o p r e z u m ţie d e" p la t ă a lo r ş i s c u te ş te d e d â n sa .

16 9 2 . D a c ă s ’ a d a t d r e p t a m a n e t o c r e a n ţă c a r e p ro d u c e d o b â n z i, c r e d ito r u l tr e b u ie s ă ţ in ă s e a m ă l a a c e ste d o b â n z i a s u p r a d o b â n z ilo r ce aj- f i d a to r ite . D a c ă d a to r ia , p e n tru a c ă r e i s ig u r a n ţă s ’a a m a n e ta t o c r e a n ţă , n u p r o d u c e e a în s ă ş d o b â n z i, a tu n c i d o b â n z ile c r e a n ţe i a m a n e ta te s e ţ in în s e a m ă a s u p r a c a p ita lu lu i d a to r ii.

16 94 . D e b ito r u l n u p o a te p r e tin d e r e s titu ţiu n e îm p r u m u tu lu i d e c â t d u p ă ce a p l ă t i t î n în tr e g c a p ita lu l, d o b â n z ile şi sp e z e le d a to r ie i p e n tr u a cărei s ig u r a n ţ ă s ’a f o s t d a t a m a n e tu l.

3 5 . Codul Comercial. A r t . 4 3 . D a to r iile c o m e rc ia le lic h id e ş i p lă tib i le în b a n i p r o d u c d o b â n d ă d e d r e p t d in z iu a c â n d d e v in e x i g i b i l e .

370 . C o n tr a c tu l d e c o n t c u r e n t p r o d u c e : 1 ) ............ ; 2 ) .............. ; 3) c u r g e r e a d e d o b â n z ip e n tr u s u m e le t r e c u te în c o n tu l c u re n t î n d e b it u l p r im ito r u lu i d e la d a ta în s c r ie r ii. D o b â n z i le s u n t cele co m e rc ia le şi se s o c o te s c p e z i d a c ă p ă r ţile n u s ’a u î n v o i t a ltfe l.

3 7 1 . E x i s t e n ţ a c o n tu lu i c u r e n t n u e x c lu d e d r e p tu l d e c o m is io n şi p l a t a c h e ltu e lilo r p e n tr u a fa c e r ile în s e m n a te în c o n tu l c u r e n t.

3 72 . în c h e ie r e a c o n tu lu i c u r e n t şi lic h id a r e a d ife r e n ţii v o r a v e a lo c la s c a d e n ţa te r m e n u ­lu i s t a b i l i t p r in c o n v e n ţiu n e , î n lip s ă l a 3 1 D e c e m v r ie a l f ie c ă r u i an . D o b â n d a d ife r e n ţii se- tr e c e la d a t a lic h id ă r ii .

N A T V R A

19

«Regula de interes. Tot venitul este un capital. Interesul este beneficiul (câştig) ce reţine dela capitalul său o persoană care-1 dă cu împrumutare. Se numeşte nari (dobânda legiuită) suma care dă dobânda a ioo lei pe an. Se va indică astfel: nart 4%, 5% , care se va ceti 4 pentru sută, 5 pentru sută. Chestiu­nile de interes se rezolvesc prin metodele reducerii la unitate».

Cum se vede autorul acestui manual militar practicase bine chestiunile de dobândă; el ştia din experienţă că dobânda se opreşte la facerea împrumutului. El pune ca principiu elevilor militari acest mod de a se luă dobânda practicat de cămătari; adică el admite dobânda anticipativă pe care legîuri vechi, ca de exemplu Codul lui Calimachi, le interzicea complet.

Pentru ca să ne dăm seama de efectele dobândei anticipative să presupu­nem că împrumutăm un capital C. cu procentul p pe un an.

Imprumutătorul ne va opri sumaC p . . „ „ r Cp. .------ si ne va da m mana C ---------- iar la100 ’ 100

scadenţă va trebui să-i plătim C. Fie p' procentul real al acestui împrumut; dobânda sumei primite pentru un an va fi

i c — — ] V — — Deaci rezultă ecuaţia: l 100 J 100

( c - ^ UV 1 0 0 ) 1 1 0 0 ) 1 0 0

De aci scoatem: 100 p. 100 — p

Când procentul p este mic, p ’ nu diferă mult de p ; pe când în caz contrar diferenţele sunt considerabile, şi conduc chiar la absurdităţi. Tabloul următor arată aceste diferenţe:

p = * ; 5 ; 10 ; 20; 30 ; 40 ; 50 ; 100 ; 200>̂’ = 1,01; 5,26; 11,11; 25; 42,85; 66,66; 100; 00 ; — 200

Se vede că dacă procentul cerut este 50, procentul real este 100. împrumuturi cu dobândă de 100% deşi ar fi neumane, nelegale, etc. nu ar fi imposibile, însă cu dobânda anticipativă, duce la faptul ca debitorul să nu primească nimic şi să dea la scadenţă capitalul împrumutat! Tot aşa n’ar fi o imposibilitate un împrumut cu 200%, însă prin dobânda anticipativă ar urmă ca debitorul să dea împrumutătorului un capital şi la facerea împrumutului şi la scadenţă.

Pentru ca să se arate efectele dobânzilor anticipative s’a imaginat următoarea anecdotă:

Un cămătar dă 500 lei împrumut unui tânăr risipitor şi-l pune să iscălească o poliţă de 1000 lei plătibilă într’un an. Acela se duce povesteşte la masă soţiei sale această ispravă. Dânsa îi răspunde: «Eşti un nătâng, trebuia să-i dai pentru doi ani împrumutul, pentrucă atunci nu-i mai dădeai nimic şi primeai după doi ani o mie de lei.»

Cu această termin comunicarea pe care mi-am propus să v-o fac în astăseară. Ar mai fi trebuit să spun ceva şi despre dobânzile din secolul al XX-lea, însă în această privinţă aşezămintele nu mai sunt vechi, şi deaceea las această sarcină unui membru al Societăţii de Ştiinţe din secolul al XXI-lea.

N A T U R A

2 0

DRUMURILE ROMANE DIN BANATDE INGINER ADAM CUCU, TIMIŞOARA

Studiu la harta istorică a Banatului de azi, Dacia Ripensis (Ripensia)din trecut ■

DUPĂ tabula Peutingeriană şi datele istorice aflăm orientări şi precizări referitoare la drumurile romane din Banat.

Ne amintesc de drumuri (şosele) principale şi laterale.i. Şoseaua întâia principală este: Trans-Tierna (Orşova) peste Ad Mediám

(M ehadia), Practorium (Plugova), A d Pannonios (Domaşnia), Gaganis (Tere- gova), Maselianis (Slatina), Tibiscum (Tibiscu-Jupa), Agnavis (Zăvoi), Pons Augusti (Voislcva) la Sarmisegethuza sau Ulpia-Traiana-Augusta (Grădişte) cu o lungime totală, după Tabula Peutingeriană, de 105 mii paşi romani, adică 155,40 Km. depărtare, iar după distanţele de azi de 147 Km. Se iveşte 8 Km. diferenţă în minus în distanţa Orşova-Tibiscum, fiind aceea în vechime de 68.000 pasuum, egal cu 100,64 Km,, de fapt numai de 93 Km.

Distanţa dintre Tibiscum-Sarmisegethuza corespunde la 37.000 paşi egal cu 54,76 Km., verificat tot la atâta.

Punctele de reper la şoseaua Trans-Tierna-Tibiscum-Sarmisegetkuza sunt: cetatea A d Mediám şi Sarmisegethuza, localităţi vechi identificate şi azi. Tabula Peutingeriană ne indică distanţa dintre Trans-Tierna-Ad Mediám la 11.000 paşi romani egali'cu 16,28 Km., cáré este de fapt 25 Km.

Tot aşa între A d Mediam-Practorium 14.000 paşi romani egali cu 20,72 Km , de fapt cu 4 Km.

Practorium-Ad Pannonios 9.000 paşi romani 13,32 de: fapt cu 15,5 Km,Ad Pannonios-Gaganis 9.000 » 13.32 » 12,0 »Gaganis-Masclianis 11.000 » 16,28 » 12,0 »Masclianis-Tibiscum 14.000 » 20,72 » 25,0 »

Din cele arătate, vedem că cetatea Trans-Tierna sau Zerna o aduc cifrele la nord de Orşova cu ca. 9 Km, adică deasupra de comuna Coramnicu pe la strâm­toarea Bratna, iar Practorium nu cade la comuna Plugova, ci între Cornea şi Domaşnia. Ad Pannonios în loc de Cornea-Domaşnia cade deasupra Teregovei, Gaganis nu la Teregova ci la Slatina, iar Maselianis în loc de Slatina undeva la Cârpa se cere, precum şi Tibiscu din jos de Cavaran.

2. Şoseaua doua principală este: Lederata (Rum a), Apo (Grebenaţ?-Oreşaţ), Arcidava (Vărădia), Centrum Puîra (Surdtic), Berzovia-Azizis (Furliug?-Iziriş?), Caput Bubali (între Delineşti şi Valeaboul),-Tibiscum. Aici punctele de reper ar fi Lederata şi Berzovia şi confruntând datele vechi cu distanţele actuale, se poate verifică numai distanţa Berzovia-Centum Putea, Lederata-Apo, celelalte se abat până la 10 Km. Şi având în vedere, că şoseaua doua în mare parte trece prin şes, nu se poate menţine, ca la şoseaua primă, în o direcţiune fixă, ca să putem cumva aduce în armonie părerile diferite în chestie.

Da şoseaua dintâi am dat precizări numerice, fiind vorba de o şosea dintre munţi, care în decursul veacurilor la nici un caz nu se putea schimbă, având di­recţia naturală fixă, bine determinată de munţi şi văi.

N A T U R A21

Şosele laterale sunt: i) Canania (Vârşeţ), Potula (între Deta-Denta), Zuro­bara (Timişoara) ; 2) Zurobara-Bacaucis (Foeni) ; 3) Moldova-Veche-Ciclova-Dog- necea-Bocşa-Berzovia,

Afară de drumurile aici arătate şi culese delà istoriografi trebuie că au fost încă alte drumuri ce legau cetăţile de pe timpurile romane. Dovadă sunt cetăţile vechi romane, şi anume: 1) Anibis (Buziaş), care a fost între cetatea Azizis (Fărliug) şi Zurobara (Timişoara) şi între Zurobara şi Tapae (T ap ia), deci aceste trebuie să fi fost legate de celelalte cetăţi prin drumuri; 2) Zurobara- Radna; 3) Radna-Marisenum (Cenadul-Mare)-Pasiicum] 4I Radna-Ziridava (B ulei) ; 5) Bacaucis-Licisis (Becicherecul-Mare) ; 6) Licisis-Pamica (Panciova) ; 7) Panuca-Caslra Augusta Flaviensia (Cuvin)] 8) C. A . Flaviensia-Genucla; 9) Trans-Tierna-Sviniţa-Liubcova-Coronini-Baziaş-Genucla] 10) Tibiscum-Tapae] 11) Tapae-Ziridava; 12) Tapae-Sarmisegethuza.

Drumurile de şes au fost supuse repede schimbării şi uitării prin faptul, că la şes uşor se poate schimbă înfăţişarea terenului în conformitate cu interesele locale.

Mai cu greu se puteă schimbă — precum amspus — configuraţia între munţi, unde natura determină locul de comunicaţie, pe care numai tehnica timpurilor noui a putut-o modifică, dar nu întru toate şi schimbă.

Cetăţile de pe culme şi piscuri se menţin mai bine şi durabil, decât cele delà şes, de cari numai urmele lor subterane ne dau posibilitatea de a le imagină.

Drumurile romane delà şes uşor s’au putut utiliză şi mai departe de popoa­rele succesoare dominante,- care nu au avut interes, ori nu au vrut să le păstreze şi mai departe sub numirèa de drumuri romane. *

Dar că au existat cu ramificaţiile, aşa precum le-am înşirat, ne sileşte să cre­dem cetăţile de pe vremea aceea, care trebuie să fi avut legătură de comunicaţie între ele, ceeace e foarte natural.

îndeosebi drumul Tapae-Sarmisagethuza aveă, dinpunct.de vedere strategic, importanţă mare şi de aceasta tot aşă nu vorbeşte nimic Tabula Peutingeriana.

Istoricii ne spun că la Tapae de două ori s’au luptat Romanii cu Dacii. în­tâia dată generalul lui Domiţian, Tertius Iulian, a repurtat o victorie catastro­fală pentru Daci, într’atâta că ponificele lor, Vezinas, numai făcându-se mort, a putut scăpa ' cu viaţă.

«Da anul 100 — 101 Traian trecând Dunărea pe la Viminacium (Costolaţ) pe un pod de dobase, peste insula Ostrovo, s’a îndreptat peste Lederata, Arci- dava, Centum — Putea, Berzovia, Azisis, către valea Timişului, din care trecând în urmă pe acea a Bistriţei (?) trebuia să ajungă pe o cale bătută deadreptul sub zidurile Sarmisegethuzei. Da Tapae, în acelaş loc unde generalul Iulian a lui Do­miţian bătuse pe Daci». «Apoi apucând delà Azizis spre răsărit cătră Tibiscum şi Sarmisegethuza, Traian întâlneşte; înainte de a ajunge la Tibiscum, pe duşman la Tapae sau Tapia delà nordul Lugojului (Xenopol I. 139)».

Precizarea e confuză, nu se spune cu exactitate pe ce anume drum au mers oştirele lui Traian delà A zizis începând spre Tapae.

Una însă e cert că pe timpurile romane erau drumuri spre Tapae ceeace fără îndoeală ne dovedesc datele culese la faţa locului şi legendele păstrate de lo­cuitorii români din părţile acelea.

Traian, după luptele crâncene de la Tapae cu Dacii, a ordonat să se ridice, în amintirea celor căzuţi şi a victoriei repurtate un altar şi să se ducă acolo în tot anul sacrificiu. Câmpul din faţa Tapiei se numeşte şi azi câmpul zeului.

N A T U R A

22

(Popovici Dr., Istoria Românilor Bănăţeni, 37). Dar să ascultăm ce ne spun sătenii din comuna Sărăzani, comună rnr departe de Tapae {Tapia de azi).

«In comuna Sărăzani se află drumul lui Decelai; de când se resboiâ cu Romanii adică cu Traian, venind Decebal cu oastea lui din Ardeal din ce­tatea' Sarmisegethuza. Ei au făcut un drum, care se vede şi azi în hotarul nostru

' -şi a comunelor vecine: Surducul-mic, Secenii-mici cu direcţia spre Tapia. Pe- , , trişul lui se află şi azi prin arături, unde cu 25 ani înainte erau păduri seculare

care au păstrat bine' urmele drumului.Tot în comuna Sărăzani în izlazul comunal la capul satului de către comuna

. Bolineşti se află 3 moghili (gamili) de care se vorbeşte de bătrâni că au fost făcute de Decebal, care având la Tapae lupte crâncene cu Romanii, aici şi-a aşezat tru-

• pele sale rezerve şi perindu-i mulţi soldaţi, aici i-a îngropat, sub aceste trei mo- ■ - v gliile, după obiceiul lor. Movilele se păstrează şi azi şi se vede că sunt făcute de

-mâini omeneşti., Tot afâ confirmă şi locuitorii comunei Sacul, ce cade între Tapae şi Tibisc, că' prin hotarele comunei lor au trecut «drumul lui Traian».

Din toate rezultă că drumurile Tapae-TiMscum, Tapae-Zindava şi Tapae- Sarmisegethuza au existat, iar urmele drumului Tapae-Sarmisegethuza fiind la

.deal şi munte — se văd şi azi şi se păstrează în legendele apucate dela bătrâni.Cu chestia noastră cine să se fi ocupat până acum în mod intensiv?In timpurile de restrişte pentru noi preocupările ştiinţei vechi era ca să sus­

ţină interesele naţionale maghiare şi numai .române nu. Pe toate alte popoare le-a susţinut, că au fost pe aici băştinaşe, numai pe noi nu.

Noi, lipsiţi de sprijin material şi moral, chiar huiduiţi şi alungaţi, un singur ajutor am avut, dar acela a fost puternic, mai* puternic decât convenţiile străi­nilor,'precum era wmo trium gentium— decât întreaga literatură anume creiată, decât prigonirea şi temniţele, toate contra noastră, ajutorul acela era

,ţăranul român. Şi intenţiunile străinilor nu au avut să lupte cu un popor dârz, rău de fire ori răsbunător, nu pentru că poporul român aveâ, precum scrie în

.istoria Banatului Fr. Griselini, «virtuţile sale sociale».«Cea dintâiu este incontestabil ospitalitatea faţă de călători, (pag. 167) deşi

sărac,, oferiâ tot ce avea:mai bun...».- ’ ' - Adecă poporul nostru a fost sărac, lipsit de pământ, dar nu răutăcios şi răs-

.bunâtor, ci bun de inimă primitor şi înţelegător.învăţaţii lui, — că aveâ, tot la fel, săraci ca el, după ce au terminat, şcolile

— ca vai de ei, trăind cu mălai şi apă rece — cu cărţile în desagi cutreerah satele, să culeagă date, să arate lumei mari, că poporul român trăieşte. . . . Şi pentru îndrăsneala lor cât au suferit!. ' {Va urmă)

„Ştiinţa, fiind calea spre Adevăr, e singura care ne apropie de Dumnezeire, spre binele Ţării şi al

Omenirii".Moş Delamare

(Ziarul Ştiinţelor şi al Călătoriilor)

N A T U R A

23

CERCETAREA HELIULUI IN GAZELE NATURALE DE DR D. BUTESCU

A începutul secolului al XlX-lea, se ştia că atmosfera e formată din oxi­gen, azot, urme de bioxid de carbon şi vapori de apă, iar după o sută de

ani se arată de Lord Rayleigh şi Sir William Ramsay că în atmosferă se află şi alte gaze, care exprimate în volume la ioo părţi aer sunt: Argon 0,93%; Neon 0,0018%; Heliu 0,0005%! Krvpton 0,0001%; Xenon 0,00001%. Toate aceste gaze mi ard, adică nu se combină cu oxigenul şi nici cu alte corpuri. Ele se nu­mesc «gaze nobile>> şi din cauză că sunt în cantităţi mici se mai numesc şi «gaze

Aceste gaze se cunosc cu ajutorul analizei spectrale: Spectrele lor în tubu­rile Plucker sub influenţa descărcărilor electrice sunt foarte frumoase şi carac­teristice.

Din toate aceste gaze acel care are o aplicaţie mai mare este heliu. Acesta în tubul Plucker arată o linie mare galbenă, foarte frumoasă, foarte strălucitoare, apoi alte două roşii destul de vii, alăturate, o linie frumoasă verde deschis, lângă una albastră ca cerul şi înfine una slabă albastră, nu departe de una violetă.

Existenţa heliului e cunoscută, din 1868 August 18, de când cu ocazia unei eclipse de soare astronomul francez Janssen examinând chromosfera soarelui observă aproape de liniile sodiului din spectru o altă linie foarte strălucitoare de coloare galbenă, rază care a fost găsită în spectru şi mai târziu de Lockyer şi numită de către Frankland ca aparţinând unui element nou numit heliu.

In 1882, Palmieri a observat la spectroscop prezenţa heliului în produsele Vezuviului. Mai târziu Nasini remarcă heliu în gazele soffionilor din Toscana. In 1895, Ramsay, apoi independent de el Langle în laboratorul lui Cleve din Upsala, cercetează gazul considerat ca azot obţinut prin încălzirea minereului cleveit şi găseşte că este heliu. Deatunci se cercetează cu multă atenţiune gazele ce se obţin prin încălzirea minereului şi se poate obţine din nisipul de monazit (cu toriu 5— 7%) heliu ca produs secundar în fabrica germană Thorium până la 250 m. c. anual. Prezenţa heliului în aer a fost observată de Kayser în 1895. Cantitatea de heliu conţinută în aer este mică. Un metru cub de aer cuprinde până la 5 cm. c. de heliu. Astfel că o scoatere a heliului din aer nu poate fi ren­tabilă. Heliul există şi în ape minerale. Prezenţa sa a fost cercetată de Moureu (1895) şi Biquard, apoi de Moureu şi Lepape. In gazele naturale din America existenţa heliului a fost dovedită de Cady şi Mc. Farland. Aceştia au găsit heliu în unele gaze în proporţie de 1,84%. Gazele naturale din Canada din provincia Ontario, au fost cercetate în privinţa heliului de Mc. Lennan care a găsit heliu până la 0,34%. In Japonia gazele naturale au fost cercetate în privinţa heliului de Jamada,. care a găsit-heliu 0,2%. Gazul natural din Neuengame, aproape de Hamburg, a fost analizat în privinţa geliului de către Voller şi Walter care au găsit că acest gaz conţine heliu până la 0,05%. In România gazul metan dela Sărmăşel şi acel dela Bazna (Mediaş) a fost examinat de E. Czakă, care a găsit că aceste gaze metanice conţin heliu 0,0014%. Gazele din sondele petrolifere dela noi se cercetează cu multă asiduitate dacă conţin heliu şi cât la sută.

rare».

N A T U R A

2 4

Fig. I

Acest gaz care interesează radio-activitatea apelor minerale, care serveşte de a trage concluziuni asupra vechimii rocilor, ce conţin elemente radioactive, are o mulţime de întrebuinţări, astfel în tuburi sub descărcări electrice dă o lu­mină intensă galbenă, iar prin faptul că nu arde, fiind şi fără culoare, şi fără miros, având şi o putere de înălţare numai cu 8% mai mică ca hidrogenul devine prin aceasta gazul cel mai propriu pentru umplerea baloanelor în aviaţie.

In timpul răsboiului s’a încercat să se extragă heliu dinsuffionii din Toscana analizaţi de Porlezza, în care se află heliu în procente de 0,26%, iar în America uzina Fort-Worth a reuşit să scoată din gazul de petrol din Petrolia (Texas) gaz

analizat de Cady şi Mc. Farland zilnic 1100 rn. c. cantitate dată aviaţiei. Gazul din Cal- gary (A Iberta-Canada). studiat de M c. Lennan dă heliu până la 30.000 m. c. anual.

Exportul de heliu din America e pro­hibit în interesul apărării naţionale. Guver­nul francez a instituit în 1919 o comisiune de heliu sub preşidenţia d-lui Profesor Moureu şi din analizele gazelor ce emană din apele minerale şi din alte izvoare din Franţa s’a dedus că anual s’ar putea strânge până la 200 m. c. de heliu Cum vedem problema exis­tenţei heliului în gazele naturale şi în cele emanate din sondele petrolifere interesează atât ştiinţa cât şi industria şi mai ales pentru noi apărarea naţională.

Cercetarea analitică a gazelor necombu­stibile şi în special al heliului se face cu aju­torul aparatului schiţat în figura alăturată (fig. 1) (luată din «Sur la presence de l ’helium

dans les gaz qui émanent des sondes pétrolifères par Dr. D. Butetescu et V. Athanasiu»).

Gazul curăţit în V. de bioxid de carbon, în T. de vapori de apă, în C. de gazo­lină în D. de oxigen, azot, metan, este cercetat în P. spectroscopie. — S. şi G. sunt pompe de făcut gol, iar M. şi B. sunt instrumente de măsurat presiunea.

Dacă în gazele naturale se constată prezenţa heliului atunci fie că se obţine din ele gazolina prin una din cele trei metode amintite (vezi pag. 23 din «Natura» No. 6, Iunie 1927) şi gazul rămas este utilizat pentru obţinerea heliului sau dacă natura gazului nu arată procente apreciabile de gazolină (cum sunt gazele ameri­cane) atunci gazul este întrebuinţat direct pentru obţinerea heliului, întrebuin- ţându-se pentru aceasta una din următoarele trei metode.

Procedeul Linde care este cel mai răspândit şi întrebuinţat pentru obţinerea oxigenului din aer şi pentru izolarea heliului. Figura de mai sus (fig. 2) arată o coloană pentru lichefacerea şi rectificarea oxigenului, coloană ce poate fi între­buinţată cu mici modificări şi pentru obţinerea heliului. Principiul pentru obţinerea heliului este următorul: gazul natural ce conţine heliu este comprimat la 100-200 armosfere, apoi se destinde brusc (în figură la robinetul R.). Gazul răcit prin destindere răceşte la rândul său gazul comprimat ce intră şi proce­sul se repetă până când apar primele picături de lichid, amestec de oxigen, azot,

N A T U R A

26

0. metan, fiecare din acestea cu temperatura de fierbere diferită. Metanul fierbe

la — 164 grade, oxigenul fierbe la — 183 grade, iar azotul la — 196 grade, pe când heliu rămâne gazos chiar sub — 253 grade. Amestecul gazos dela prima co­loană de lichefacere şi rectificare este trecut apoi succesiv în trei coloane de rec­tificare aşezate în serie pentru a da produs gazos 87% heliu, iar pentru procente de puritate de heliu mai mari produsul gazos este trecut până la 6 coloane de rec­tificare (Jurnal of the Chemical Society, Voi. n y , 1 1 8 No. 693, July 1920).

In Martie 1917 s’a obţinut heliu de 27 procente în America, cu acest sistem, iar în Octombrie 1917 s ’a reuşit a se obţine heliu de 70 procente şi apoi cu 93 pro­cente heliu curat. .

Procedeul Claude care se deosebeşte de procedeul Linde, căci gazul este com­primat numai la 30-—-40 atmosfere, dar gazul se destinde într’un motor astfel că el efectuează un lucru şi se răceşte începând o parte din gaz să se condenseze. Restul de gaz necondensat trece printr’o serpentină unde se destinde complet şi răcit astfel răceşte la rândul său gazul comprimat la 30 — 40 atmosfere şi intră în aparat.

Procedeul Jafferies - Norton care Şe deosebeşte de procedeul Claude căci 'întrebuinţează mai multe destinderi.

Astăzi în Statele-Unite se strânge heliu după aceste din urmă două sisteme. In 1918 cantitatea de heliu disponibilă în Statele-Unite eră de 16.200 m. c. cu 92% heliu., . O instalaţie nouă ar da astăzi zilnic, până la 2500 m. c. heliu cu 90%. Preţul

■ heliului în 1919 era de 61.000 dolari metrul cub, iar astăzi în America după moneta noastră nu ar valoră mai mult de 33 bani metrul cub (Zeit, für Ang. Chemie 55 (1922), pag. 120 — 125).

% Iva noi în ţară care are bogăţii mari de gaze naturale se cercetează după cum am spus cu insistenţă aflarea acestui gaz ca şi probabila sa întrebuinţare în na­vigaţia aeriană.

Răspândiţi NATURA

Nici o şcoală fără abonamente la „Natura“.

Numai piin şcoală şi numai prin ştiinţă, România Mare poate să ajungă România Tare.

N A T U R A

2 7

E L E F A N Ţ I I

A marea ce se ’ntinde masivă, nesfârşită,Nisipul roş scântee departe ’n lut?g şi’n lat.

Tăcut se desfăşoară pământul ondulat In zarea arămie de Negri locuită.

Pustiu... Nici o vieaţă. Tăcere ’ngrozitoare.Toţi leii dorm în peşteri, sătui şi obosiţi.Departe, sub curmalii deapururi înfloriţi,Girafe şi pantere s’adapă la izvoare.

O pasăre nu trece cu âripa-i să taie Văzduhul de un soare imens încercuit.Din când în când un boa, de arşiţă răsbit, Spinarea învelită de solzi şi-o încovoaie.

Atât de arzătoare e bolta de opal.Şi ’n timp ce totul doarme pe ’ntinsul nesfârşit, Agale, elefanţii cu mersul ostenit Se duc să-şi regăsească ţinutul lor natal.

Din fundurile zării tăcutul lor convoi S’apropie şi 'n urmă tot praful îl stârnesc.Spre a-şi tăia o cale mai dreaptă, prăbuşesc Giagnticele dune sub paşii lor greoi.

In frunte, călăuza păşeşte gânditoare.Ca scoarţa de pe arbori e trupul său crăpat.Şi capu-i ca o stâncă; iar spatele arcat Puternic se ’ncovoaie la orişice mişcare.

Ea poartă tot convoiul spre-o ţară mai frtimoasă, Cutreerând pustiul cu paşi neobosiţi.Urmând-o, pelerinii tăcuţi şi prăfuiţi In urma lor despică o brazdă nisipoasă.

Cu trompa între dinţii de fildeş sclipitor,Cu ochii duşi în zare, ei merg neîncetat.Un abur se ridică din trupul asudat Şi sute de insecte roesc în jurul lor.

DUPĂ LECONTE DE LISLEDE GRIGORE SĂLCEANU

N A T U R A

2 8

Dar ce înseamnă setea şi musca ’nţepătoare Şi soarele ce-i arde cu suliţe de foc.Acuma ei visează la ţara cu noroc,Ea ţara cu smochinii din văi răcoritoare.

Vor revedea cascada în ale cărei ape Mugind grozav înnoată hipopotami enormi;Şi ’n care ei pe lună se oglindeau diformi, Când, seara, printre trestii veniau să se adape.

Aşa, pierduţi în prada adâncii nepăsări, Străbat cu îndrăsneală pustia nesfârşită.Şi zarea se aşterne pe urmă neclintită,Când tainic călătorii se şterg în depărtări.

Leconte de Lisle (Charles) 1818— 1894, s’a născut în insula Bourbon din Africa, insulă ocupată de o colonie franceză.

Priveliştele exotice, natura populată de animale din cele mai curioase, au lăsat în sufletul lui urme adânci.

Poezia de faţă face parte din seria întitulată: '«Portraits d’animaux». Ea redă coloarea, forma, conturul lucrurilor cu pre-

ciziunea care erâ una din legile scumpe ale şcoalei parnasiene pe care a ilu­strat-o Leconte de Lisle. Pe lângă tablou, ea mai are şi un înţeles adânc, acela că animalele au şi ele un suflet care palpită de dor şi care îşi poate aminti de locurile natale.

După mulţi critici, această poezie simbolizează geniul care străbate cu nepă­sare şi îndrăsneală Sahara nesfârşită a vieţii, spre â ajunge la ţelul dorit.

C e t i f i N A T U R A

R ăspândiţi N A T U R A Abonaţi-vă la NATURA

N A T U R A

2 9

ROMÂNIA LA AL 8-lea TÂRG DE MOSTRE DE LA MILANO

DRUMUIy străbătut de România de când a început a se aşeză şi organiză ca Stat modern este în adevăr impresionant. Cu patru ani abiâ înainte de zilele

mari ale răsboiului Independenţei, de care ne desparte numai o jumătate de secol, Principatele-Unite luau parte pentru prima oară la o Expoziţie internaţi­onală. Intr’un modest colţ în Expoziţia dela Viena din 1873 produsele naturale ale pământului românesc vorbiau cumpărătorilor sau vizitatorilor despre drep­turile de existenţă liberă a unei naţiuni vrednice. Acum, după cincizeci de ani numai, luăm parte însemnată la toate Expoziţiile şi Târgurile mari inter­naţionale şi nu numai cu produsele naturale ale solului, dar cu prelucrările lor industriale de toate categoriile şi chiar cu o producţie industrială, mecanică, de­stul de însemnată.

E drept că foarte adesea hotărîrea participărilor noastre se ia în pripă, că pregătirile sunt făcute în grabă şi că participarea, este făcută într’o scară redusă, dar aceasta ţine de împrejurări, de sigur repede trecătoare.

Intre oamenii acelei generaţii care a muncit mai cu înţelegere pe câmpul producţiei industriale d-l Dr. Ştefan Cerkez, Preşedintele Camerei de Comerţ, mare industriaş, controlând el însuş o bună parte din industriile de tăbăcărie din ţară, are merite de fruntaş îndrumător. Deaceea atunci când a fost vorba de participarea României la Târgul de Mostre din Milano din luna Aprilie a acestui an, tocmai în momentul când guvernul român se gândia cu multă stăruinţă la întărirea legăturilor economice cu Italia, a fost însărcinat d-sa să prezinte produsele româneşti. Din misiunea extraordinară mai făceau parte d-nii Cezar Popescu, Dr. Mircea, Ing. Demetrescu, Ioaniţiu.

In ziua de 20 Aprilie, d-l Dr. Ştefan Cerkez a dat în primirea inginerului Puricelli, comisarul Expoziţiei, secţiunea românească, care se prezintă în pro­porţii reduse din motive asupra cărora nu e locul să vorbim aci, dar ca un semn de atenţie faţă de piaţa italienească aşa de interesată în ce priveşte pro­dusele noastre.

Un film de 2400 metri a rulat în Palazzo della Mode, ca să deie o imagine mai completă a bogăţiei şi a muncii româneşti.

Prietenia efectivă română italiană se aşează pe temeiuri solide.N.

(După presa italiană).

„Ajutaţi revista „Natura", candelă în care arde unt- de-lemnul prea curat a l ştiinţei şi a l dragostei

de neam. Ea luminează multe minţi şi în­călzeşte multe inimi, dar vitregia vremei

încearcă să o stingă. De va muri „ N a t u r a “, le va f i ruşine

urmaşilor să ne zicănouă oameni“. g . g . i ,.

N A T U R A

30

CĂRŢI BUNE DE CETITDE G . G . L O N G I N E S C U

v f x R I G I N I L E şi evoluţia spiritului ştiinţific de A l. I . Alexandrescu, Bucureşti, \ J editura autorului strada Polizu No. 21, 1927, preţul 120 lei.

' . 6 carte bună, de 178 pagini, care îţi zâmbeşte prieteneşte decum îţi arunciprivirea pe paginile ei şi care, foaie cu foaie, te ademeneşte să o to t ceteşti până o isprăveşti. Aşa m ’a prins pe mine în mrejele ei şi n ’am scăpat de ea până ce n ’am ajuns cu cetitul la sfârşitul ei. Am cetit-o cu plăcere fiindcă am găsit în ea m ult din ce ştiam, dar şi mai m ult încă din ce nu ştiam. M’am plimbat cu au-

• torul de mână, prin ţările dela soare-răsare, unde a răsărit ştiinţa, prin Asiria, Babilonia, Egipt, Grecia, prin vrem uri îndepărtate pe când omul se mulţumiâ

- , să-şi astâmpere foamea şi setea, să aibă un adăpost pe când mâna eră singurul instrument al omului şi pe când, spiritul omenesc eră încătuşat.

Rând pe rând, am văzut cum s ’a emancipat spiritul omenesc, care sunt asemănările şi deosebirile între religie, ştiinţă şi magie, definiţia ştiinţei, apo­teoza cugetării, lupta oamenilor de ştiinţă cu spiritul religios, cum raţionalismul grecesc a dus la crearea matematicilor. Autorul stărueşte asupra metodei expe­rimentale, asupra ipotezei şi asupra însemnătăţii lor. Uimitoare sunt profe­ţiile călugărului Roger Bacon (1214— 1292?) care spunea cu o intuiţie genială ca va veni ziua când se vor fabrică instrumente pentru navigat fără ajutorul vâslaşilor; trăsuri care vor merge cu o iuţeală de neînchipuit, fără animale înhăm ate; instrumente de zburat în care se v a aşeză omul şi numai atingând un

: ’ resort va pune în mişcare aripi artificiale care vor lovi aerul ca şi aripile păsă­rilor; aparate de umblat pe fundul mărilor şi fluviilor fără nici o primejdie. Rolul lui Francisc Bacon de Verulam (1561— 1626) în metoda experimentală e

1 arătat pe larg şi pe înţelesul tuturor. Ideile lui Claude Bernard sunt arătate pe larg şi desluşit cu privire la observaţie şi experienţă. Amintim pentru a sfârşi numai numele problemelor care urmează. Ipoteza atom ică cu atomismul indian şi grec, cu Lucreţiu, Gassendi (1592— 1655), Robert Boyle (1625— 1691) şi cu

- Dalton (1766— -1844). Vin în urmă ipotezele cosmogonice cu Philolaus, Heraclit din Pont, Aristarh din Samos, Kepler, Newton, Kant, Laplace, Faye, Norman Lokyer, Arrhenius şi H. Poincare. Cartea e împodobită cu pozele lui Newton, Laplace, Kant, Copernic şi Poincare, cu piramidele lui Kheops şi Kefren şi cu nebuloasa în spirală din «Câinii de vânătoarei).

E a are la sfârşit o bibliografie bogată, o listă alfabetică de nume proprii, o tablă de materii amănunţită şi nenumărate însemnări în josul paginilor despre cărţile cetite. Cartea d-lui Alexandru Alexandrescu m erită să fie cetită de toţi învăţăto'rii şi profesorii de toate gradele şi specialităţile. Ministerul de Instrucţie are datoria să o pună pe lista cărţilor din bibliotecile tuturor şcolilor. E levii de liceu trebuie s ’o cetească pentru pregătirea examenului de capacitate. Stu­denţii dela Ştiinţe, cu deosebire, trebuie să o studieze cu deamănuntul, fiindcă această carte, aşâ de desluşit scrisă, leagă cunoştinţele atât de împrăştiate pe care le învaţă în diferitele cursuri universitare. De m ult am părerea că atât în liceu cât şi în Universitate trebuie să mai fie câte un curs de istoria ştiinţelor. Cartea de faţă e un început de împlinirea gândului meu. Autorul este un

N A T U R A

3i

îndrăgostit al cărţilor pe care le ceteşte cu nesaţ în ceasurile care îi mai rămân libere după împlinirea slujbei sale de subdirector la Ministerul de Instrucţie. Cei care îl cunosc, l-au văzut şi-l văd cetind mereu. Cetitul nu ajunge însă. Suntem datori să spunem şi altora ce am cetit noi. Autorul îşi împlineşte această datorie cu cartea de faţă, iar eu o împlinesc cu această dare de seamă din revista N a­tura, pe care o scriu din toată inima şi cu toată admiraţia pentru un funcţionar român care scrie şi ceteşte cărţi atât de interesante.

Acum e rândul cetitorilor Naturii să răsplătească pe autor cetindu-i cartea şi răspândind-o printre prietenii lor.

S C R I S O R I D I N P A R I S

A flu cu nespusă bucurie, că fac i p arte dintre in telectu alii cari v iz itează regu lat pe scum pii m ei d in Sf. A postoli.

D e m ult m ă to t gândeam să-ţi scriu , dar... nu ştiam cum să încep, căci a n ii şi în vă ţă tu ra au m ărit to t m ai m ult d ista n ţa care ne separă, aşa în câ t sunt în gro zit la gândul că s ’ar p u tea să n u ne m ai înţelegem . Ş i to tu ş pentrucă trebuie să încep od ată şi pentrucă m ă adresez unui poet, v o iu face şi eu ca p oeţii şi vo iu începe cu o am intire.

In tr ’o seară, pe m alul m ării — ţi-ad uci am inte ? sunt câ ţiv a ani de-atunci — p riv in d spre luna, care răsăriâ, m i-ai spus că eşti m un cit de gândul, că ea răsare totd eaun a la aceleaşi ore, m inute şi secunde şi asta nu de azi, de ieri, ci de m ii de veacuri. Ca şi m ine rămăsese-şi nedum erit în fa ţa Mi- nunei. N ecunoscutul îţ i frăm ân tase m intea şi-ţi în fiorase firea. Sublim ul îţ i răscolise su ­fletu l.

O clipă ne 'ntâlnisem . Părea că vom m erge m ereu pe acelaş drum , d ar... în m om entul urm ător m i-ai v orb it cu groază, că form ulele astronom ice d istrug to t farm ecul, cu toate că p u ţin m ai înainte în trebuinţase şi ex ­presia de «preciziune m atem atică»... şi atunci a i în ceput să-m i vorbeşti de coloritul razelor reflectate de valu ri. Poetul învinsese pe m e­ta fiz icia n . Frum osul trecuse în ain tea N e­cunoscutului. D in clip a aceea, drum urile noastre s 'a u to t depărtat.

Pe când m isticism ul d-tale ascundea pe un m ânuitor a l versului şi pe un slu jito r al Frum osului, a l m eu n ici nn eră m isticism propriu zis. E ră m ai m u lt un entuziasm pentru ştiin ţa exactă. Şi astfel, deatunci ră tă ­cesc mereu în dom eniul nesfârşit al ştiin ţii, brăzd at de două feluri de drum uri. Unele sun t drepte fără cotituri, de le vezi d in tr ’o- dată până 'n cap ăt şi netezi, de ţi-i mai m are dragul să m ergi pe aceste şosele b ă tă ­

to rite de acei cari, «en fa isan t une route royale» le-au con stru it d in tr ’odată,, cum au făcu t A ris to t cu U ogica, D escartes cu Geo­m etria analitică, C arnot cu Term odinam ica.

A lte drum uri în să sunt p oteci înguste şi în tortoch iate, în care te îm piedeci la to t pasul de fe l de fel de liane, care te obosesc adesea ca şi pe cutreerătorul d in pădurile A m azonului, drum uri întunecoase în care raţionalism ul n ’are ce căută, unde o in tu iţie se substitue logicei şi raţionam entelor, unde răbdarea şi aten ţia, m âna şi ochiul, v ăzu l şi p ip ă itu l însem nează m ai m u lt decât cea m ai sclip itoare argum entare. A ic i m intea n u poate face n ici un pas în ain te, dacă nu e precedată de sim ţu ri. «Nihil est in intel- lectu quod non p riu s fu e rit in sensu», de­v iza experim entatorilor, cari u ită adausul lu i U eibnitz: «nisi ipse intellectus». Ş i în tim p ce eu mă to t scufund — ca m ii şi mii de a lţi ucenici anonim i ai A devăru lu i, în acest dom eniu, în care lin ia orizontulu i larg e în locuită cu m igăloasa adăugire a petrice- lelor m ai m ici sau m ai m ari la clădirea to t m ai uriaşă a ştiin ţei p ozitive, d -ta graţie t a ­lentulu i, te rid ici fără greu tate în rândul acelora, cari de pe în ălţim i olim pice au da­ru l să m işte deopotrivă şi in im ile plebei şi pe ale aristocraţiei şi au norocul să conducă pe cei d in tâ i şi adesea şi pe cei d in urm ă, aşa cum v or ei.

Cu speran ţa to tu ş că drum urile noastre se vo r m ai întâlni, căci m unte cu m unte se în tâlneşte dar m i-te om cu om , te fe lic it pentru to a te izb ân zile şi m ai ales pentru u ltim a poezie originală din «Natura» în ale cărei şase versuri, ai reuşit să p rin zi «nes­fârşitul» de idei şi sentim ente ce se adăpos­tesc în tr ’un su flet m are.

R ăm ân cu to ată dragostea a l tă u fost coleg de-acum 15 ani.Paris,. Iu n ie . I o n e l N . L o n g in e s c u

N A T U R A

S3

P E N T R U , M O N U M E N T U LDOCTORULUI ISTRATI DE G . G . L O N G I N E S C U

' - După informaţiile primite de mine au mai adunat bani pentru monumentul Doctorului Istrati persoanele mai jos arătate, pe care le rugăm să primească' si pe această cale toate mulţumirile pentru osteneala ce şi-au dat şi toată recuno­ştinţa Comitetului.

D-şoara Viorica Ana Neculce, absolventă în ştiinţe, a adunat 50.000 le i ; d-şoara Aurora Scurtu, profesoară, 5.120 lei; d-1 inginer A . Cwcu, din Timişoara, 2.830 lei; d-na Ecaterina G. Tăcu, Bucureşti, 2.170 lei; d-1 Gheorghe Tăcu, Secretarul Şcoalei superioare de comerţ din Bucureşti, 2.375 le i; d -1 E. Paşcanii, directorul Şcoalei superioare de comerţ din Bucureşti, 600 lei; d-na Severa Sikleanu, 3.300 lei dela sătenii din comuna Ocina, pe care Doctorul Istrati, că medic, i-a îngrijit fără parale; d-1 Gheorghe Boţea, profesor la liceul Sf. Sava, 1940-lei; d-1 Nicolae Pop, 2.830 lei; d-şoara Venera Stoenescu, profesoară la externatul Societăţii ortodoxe a Femeilor Române din Bucureşti, 3.250 lei şi d-1 Alexandru Ispas, profesor la liceul Unirea din Focşani, 7.125 lei, adunaţi dela profesorii liceului şi dela elevii din clasele V, V I, V II.

, Din scrisoarea d-lui profesor Alexandru Ispas, desprindem următoarele ini­moase cuvinte.

«.. .Sun t destul de mâhnit, că liceul nostru nu poate să stea alături de alte licee în aducerea obolului pentru nemurirea marelui Român, Doctorul Istrati.

- Sunt aici, în şcoala noastră copii de ţărani nevoiaşi, peste cari a trecut prăpădul răsboiului. Apoi, învăţătura de carte în licee astăzi cere pentru bieţii părinţi sarcini materiale peste puterile lor. In schimb, în ce priveşte contribuţia oraşului

'■ Focşani, cred că stăm în frunte printre toate oraşele ţării. Prin neobosita şi . entuziasta stăruinţă a d-lui General Palade, care a avut o listă, s ’a strâns peste • 45.000 lei. Este o sumă destul de însemnată care arată - totodată profunda şi

unanima veneraţie a publicului faţă de gigantica personalitate a Doctorului Istrati» ...

Trăiască oraşul Focşani, locul meu de naştere, capitala judeţului care a dat 'României Mari opt profesori universitari., Cu aceasta ocazie, arăt că d-şoara Viorica Gr. Nicolescu, profesoară a adunat suma de 10.605 lei dela Liceul Lazăr şi Moteanu şi nu dela Externatul Carmen Sylra, cum am publicat greşit în Natura No. 5, din Maiu 1927.

„Minunata revistă de popularizare ştiinţifică „ N a t u r a “

reprezintă cel mai bun mijloc de educaţie ştiinţifică şi de răspândire a culturii adevărate în tara noastră“.

Gr. Tăuşan(Viitorul)

N A T U R A

33

NOTE ŞI DĂRI DE SEAMĂO V I Z I T Ă L A D O C T O R U L R O U X , D I R E C T O R U L

I N S T I T U T U L U I P A S T E U R ‘

A m avu t m area cinste să fiu p rezen tat m arelui în v ă ţa t cu renum e m ondial Dr. Roux. M ’a condus d -1 D r. Levadili care avea să-i prezinte o n otă pentru Academ ie. A m in tra t în tr ’una din cele două clădiri ale Institutului Pasteur din rue Dutot. A m mers până în fundul curţii, unde e sp italu l, şi am urcat cele două rânduri de scări, ca să ajungem la locuinţa m arelui în v ă ţa t. O ri­cine s ’ar aştep tă ca directorul In stitu tu lu i Pasteur să aibă un apartam ent cu to tu l şi cu to tu l luxos. R ealita tea este însă alta. A cest m are în v ă ţa t locueşte în tr ’un a p arta­m ent cum nu se poate m ai m odest. Pusesem p reven it şi to tu ş am răm as surprins de cele ce-am văzu t. D upă ce-atn u rcat cele două rânduri de scări, pătrundem în tr ’o încăpere unde ne iese înainte sora de caritate care-1 îngrijeşte. Ne pofteşte în tr ’o odăiţă de vreo 2 m etri lărgim e şi 4 lungim e. Doctorul Le- vaditi se aşează pe unul din scaune'; mă pun şi eu pe ce lla lt scaun. D eşi nu su n t un observator dibaciu, căci din firea m ea sunt ded at m ai m u lt in trospecţin nii, to tu ş de astăd ată un ce m ai pu tern ic d ecât mine mă silea să observ cele din ju r : un birou, un dulap, un foto liu şi cele 2 scaune pe care stăteam noi. O odăiţă cu cele câtev a mobile sim ple, ia tă locuinţa urm aşului genialului P a steur ! Doctorul Levadili, cunoscut şi el a tâ t de bine, îm i povesteşte în acest tim p că D r. R ou x a fo st colaboratorul prin cipal al lu i Pasteur, că l-a a ju ta t în lucrările lui cele m ai im p ortan te (turbarea, etc.) şi că a făcu t singur lucrări de mare valoare.

In sfârşit se aud paşi pe scară. A b ia am vrem e să v ăd silueta a tâ t de cunoscută din fotografii, căci şi trece în odaia de alătu ri. Fusese el. D ar v eţi zice: D r. R oux n ’are n u­m ai o singură odăiţă, ci două... L a un m o­m ent d at tuşeşte. în g rijito a re a face un sem n ca să arate că aşa îi e felul acum la bătrân eţe: are 75 ani aproape. Iată-1 cum apare. E aşa cum mi-1 închipuisem . în a lt şi uscat, are un cioc^albit, merge în cet şi do­m ol. P o artă o tich ie de acelea cu care e foto grafiat Anatole France. In clip a aceea îm i trec p rin m inte versurile.

U scă ţiv aşâ cum este, gârb ovit şi de nim ic, U niversul fără m argini e în degetul lu i m ic.

Pui prezen tat. D ar deşi prezent, deşi d ă ­

deam m ân a cu unul din cei m ai m ari în v ă ­ţa ţi ai vrem ei, gândul m i-erâ departe. Mă gândeam la existen ţa acestor supra-oam eni, acestor in teligen ţe superioare care-şi jertfesc în treaga lor v ieaţă binelui obştesc. Intre el, om ul superior, şi inipe e o ju m ătate de veac... O lum e mă desparte de Doctorul Levadili, în vă ţa tu l rom ân, cel a tâ t de cuno­scut prin num eroasele şi valoroasele lui lucrări. D ar cât de mare e d istn aţa dintre mine şi acest su p ra-o m ! Pentru el e o ju ­m ătate veac. Pentru mine e nesfârşitul.

S 'a aşezat pe fo to liu , şi-a în tin s picioarele pe un scăunel, acoperindu-le cu un pled. In spate şi-a pus un şal. A ceste pregătiri îm i am intesc pe «bătrânul dascăl» a l lui Em inescu....«îşi îndeasă câp u ’n blană şi bum bacul în

urechi».îş i pune un şervet la gât. în grijito a rea îi

serveşte piurea şi grisă. Cere Doctorului Levaditi n ota pentru A cadem ie. M ănâncă şi ceteşte în acelaş tim p. A poi vorbeşte rar şi cântărind fiecare vorbă. îm i aruncă şi mie câteva în trebări şi apoi continuă cu Doctorul Levaditi o discuţie m ai m u lt bio­logică, aşâ că pot din nou şă-mi urmez şirul ideilor şi a reprezentărilor interioare. M i-am intesc cum în copilărie vedeam ade­sea ori o a ltă întrupare a «bătrânului dascăl». 11 v ăd p a r ’că şi acum cum se p lim bă prin străzile din lena, sprijinindu-se în baston: erâ FLaechel, vestitu l biolog. Ş i gândul, tre­când dela unul lâ altul, se concentrează în ju ru l m agiştrilor om enirei, cunoscuţi încă şi sub num ele de eroii lu i Carlyle. Pentru ei, care trăesc m ai m ult în lum ea ideilor p la to ­niciene, decât în lum ea noastră a umbrelor, le e destul, spre a face o operă durabilă, să a ibă o sim plă odăiţă, atun ci când altora nu le a ju n g cele mai lu xoase p alate spre aşi petrece v iea ţa în deşertăciuni.

D upă ce plecăm , Doctorul Levaditi îmi spune că. ori de câte ori i se p lânge cineva că n ’are ce-i trebue, Dr. R ou x se dă pe sine de exem plu. Ferice de e l! Fericirea, a zis cineva, stă în p uterea cu iv a de a se m ulţum i cu ceeace are şi a nu dori ceeace nu ştie dacă poate avea. C ât de m u lt s ’ar schim bă lum ea în spre bine, dacă astfel de v ie ţi ar fi urm ate de c â t m ai m u lţ i !

I . N . LonginescuParis, 4 Iulie 1927.

N A T U R A

V A L O A R E A F Ă I N U R I L O R ÎN F A B R I C A R E A P Â IN II

E xp erien ţa a a rătat că m ăsura procen­tu lu i de gluten d in tr ’o făin ă nu e suficientă pentru a. o c lasifică exact în legătură cu pâinea pe care o dă. D upă Jessen Hansen o m ăsură bună e dată de raportul

__ gluten uscat gluten umed

D upă H offm ann, chim ist şef la Y ard B akin g, valoarea acestui raport trebuie să fie cuprinsă între 3 şi 3,1 pentru cele m ai bune făinuri de pfdne. Braun a propus să se determ ine raportul

, azotul din gliaduriY.-' J\ = -------------------azotul din gluten

dar pare că această form ulă n ’a dat re­zu ltate satisfăcătoare. R ousseaux şi Sirot au propus să se determ ine în schim b ra ­portul

m aterii azotate to taleK = ----------------- ------------m aterii azotate solubile

După aceşti autori acest rap ort trebuie să aibă, pentru făin urile bune, valoarea 5,72 cu abateri în plus sau în minus pană la 0,30. A utorul studiului ce urm ărim aici,

Bernard D ’Arbyut, observă în să că în d e fi­n itiv ceeace in tervine efectiv în tran sfor­m area fainei în pâine este o pastă a glu- temrlui şi că trebuie să ţin em seamă de toate caracteristicele ei fizice.

D eci din 1848 R olan d a propus un aparat num it aleurom etru con stitu it în esenţa d in tr’un cilindru în care se pun 7 gram e de gluten extrase prin sp ă lă ri; cilindrul se încălzeşte în tr ’o baie de ulei la 150°, tim p de zece m in u te ; după a lte zece m inute se ceteşte creşterea de vo lu m m ăsurată de m işcarea unui pistonaş care închide cilindrul. După D ’A rb ru t o m ai bună c la ­sificare .se poate obţine cu aju toru l acestui aparat dacă se ţin e seamă .şi de regu lari­ta tea secţiunei axia le a cilindraşului copt, de m irosul răspân dit şi de d u ritatea lui.

Cliopin a propus în 1921 un a lt aparat destul de bun pentru pâinea simplă (fără adaosuri de grăsim i, etc.). Se măsoară d e­form area şi efortu l dc coptură a unui disc de cocă de 58 m m . diam etru şi 3 mm. g r o ­sime. Coca. are o com poziţie determ inată ; 333 gr. făină ; 166 cm c. apă la 250 şi 5 gr. sare.

A lte metode ca aceea colorim etrică sau potenţiom etrică iTau dat în că rezultate destid de precise.

(.Science at Industrie şi Ingegneria, 192O).o.

T . S. F. E S T E D E M A R E A J U T O R M E T E O R O L O G I L O R P E R M I Ţ Â N D

T R A N S M I T E R E A R E P E D E A H Ă R Ţ I L O R .

S e ştie că meteorologii întrebuinţează foarte m ult hărţile isobarice pe care sunt înscrise lin iile de presiune egală sau iso- barele, după cum pe o hartă topografică se înfăţişează curbele de n ivel constant. R eprezentarea acestor curbe le dă o im a ­gine lăm urită a stării atm osferice la un moment hotărît, im agine preţioasă pentru prevederea tim pului.

D ar, această ştiinţă delicată trebuie, mai în tâ iu de toate, să se servească de aparate repezi. O zi de întârziere aduce o observaţie prea veche pentru a fi întrebuin ţată.

M o n th ly Weatker Review a p u blicat de curând un interesant articol, cu privire la transm iterea acestor hărţi isobarice prin telefotog ra fie.

A p aratu l în trebu in ţat a fost transiniţă- torul lu i Jenkins. Prim ele experienţe au a vu t loc în toam na trecută. E m isiunea a fost făcu tă prin staţiu n ea de radio din Arlington pe o undă lungă de 8,30 m . şi cu- 40— 80 kilo va ţi. A cest post care depinde

de M inisterul m arinei am ericane a fost până aci specializat în trim iterea veştilor elim a- to logice obişnuite. Dl este acum însem nat prin experienţe noui de aceeaş regulă.

Transm iterile hărţilor au fo st prim ite de două corăbii ale marinii naţionale, Treton şi Kittery. A ceasta din urmă se află în tr ’un golf m ic al insulei Cuba.

D in prim ele cercetări s ’a observat că starea m arii influenţează puţin asupra prim irii im a ­ginilor. [Experienţele din urm ă vor fi făcu te între postul em iţător Jenkins şi Weather Bureau (oficiu m eteorologic), amândouă s i­tu ate în Washington, însă de data aceasta pe o distanţă m ai m ică, num ai de 45 metr*. Se m ai fac deasem enea în tre Washington şi Chicago.

Principiul tran sm iterii e ste u rm ătorul: se de semnează m ai întâiu h a rta cu cerneală neagră pe .o foaie specială. D upă aceasta se scoate un n egativ prin contact. A cest n eg ativ este tran sp ortat im ediat la postul radio- te lcgrafic şi aşezat în transm iţător. T rans-

N A T U R A

35

m iţătorul constă d in tr ’un cilindru de sticlă pe care se încolăceşte n egativu l. A cest cilin ­dru conţine o lam pă mică dar p uternică. In exteriorul cilindrului se orândueşte o celulă foto-electrică, aşezată în aşa fel ca să se m işte în tim p ce acesta se în vârteşte cu o iuţeală constantă: Celula în aintează cu ju m ă­tate de m ilim etru pentru fiecare în vârtitu ră a cilindrului. - Lam pa înaintează în acelaş tim p în in teriorul cilindrului în aşa fel că ea şi celula se găsesc mereu una în fa ţa alteia.

In acest fel, punctele transparente ale pe­liculei n egative nu pot să se găsească între cele două elem ente decât în tr ’un singur m om ent. A ltern ativele de întuneric şi lu ­m ină ale celulei provoacă variaţiu n i în in ­ten sitatea curentului. »

In d efin itiv , semnele emise sunt la fel cu semnele Morse cu singura deosebire eă ele sunt lipsite de orice sem nificaţie. Iile sunt prim ite în acelaş fel ob işn uit cu am p lifica­toarele necesare şi transm ise la .«reproducă­

torul» de hărţi. Reproducătorul este un c i­lindru de aceleaşi dim ensiuni ca şi em iţă­torul. Pe el este încolăcită o foaie de hârtie albă. Cei doi cilindrii au o m işcare de rotaţie de aceeaş perioadă. In acest tim p cilindrul a l doilea în vârteşte o pană m agnetică pusă în mişcare de variaţiu n ile curentului şi re­produce în puncte negre contururile tran s­parente ale n egativu lu i original.

Bine înţeles, p ana înaintează în fa ţa cilin ­drului cu aceeaş iuţeală ca şi celula sensibilă în fa ţa e m iţăto ru lu i.

D acă cele două m aşini nu sunt m işcate cu o aceeaş iu ţeală , im aginile vor ieşi d i­form e. Pentru a îm piedecă aceasta, recep­toru l este a lcă tu it în aşa fel în cât să nu poată începe n ici o în vârtire până nu p ri­m eşte un sem nal dela postul em iţător.

D upă cum vedem T . S. P. este de mare folos m eteorologiei căreia i-a şi o ferit atâtea servicii.

(Sciences et Voyages).

SITUAŢIA ECONOMICĂ A LUXEMBURGULUID in raportu l Camerei de Comerţ a ducatului

de Luxemburg se poate vedea eă in du stria m inieră şi-a m ărit producţia în cursul anului 1925. D ela 5.333.500 tone în 1924, extra cţia a trecut la 6.762.092 tone în anul urm ător.

D easem enea in dustria m etalurgică îşi continuă înflorirea. T otuş siderurgia luxem - burgieă liu şi-a atins încă situ a ţia ce o avea înainte de răsboiul m ondial. Prod ucţia m i­nereului de fier, a fontei şi a oţelului este reprezentată p rin urm ătoarele cifre (ton e):

192519241913

M inereu

6.672.032 5 -333-5807 -333-372

F on tă

2-363-2532-157-1702.547.861

Oţel

2.075.154I.88O.8OO 1 .882.227

A vâ n tu l nou lu at de in dustria construc­ţiilo r de clăd iri dela 1924 a avu t mare in ­fluenţă m ai cu seam ă asupra carierelor,

cărăm idăriilor, industriilor ceram ice şi de lemn, construcţiilor m etalice, m ecanice şi electrice.

In schim b se constată o scădere în in ­d u stria p ielăriilor din cauza în cetării lib e ­rului im port în Germ ania. Industria textilă , din aceeaş cauză, îşi caută p ieţe de desfacere m ai în depărtate.

N . G.

I N N E G R I R E A O B I E C T E L O R D E O Ţ E LObiectele de oţel se înnegresc pentru a le

feri contra ruginii, pentru a le acoperi luciul m etalic, în cazul armelor de răsboiu, sau pen­tru a le face să aibă un aspect, o culoare p lă­cută. Sunt diferite metode pentru înnegrire după obiect şi după rezultatul la care vrea să se ajungă. Dintre m ultele procedee, iată câteva după Meysahn (Chem iker-Zeitung).

Orice ar fi procedeul întrebuinţat, obiectul trebuie m ai în tâiu să fie curăţat de cele mai m ici urme de rugină şi de grăsime. In acest scop, se trec obiectele la frecat cu perii me­talice, apoi se cufundă în esenţă de petrol sau benzină. Câteodată curăţirea de grăsime se face cu o soluţie caldă de sodă caustică 10 % ,

In E lveţia frum osul negru m at de pe ca­pacele ceasornicelor, oţelul oxidat, se obţine după ce obiectul a fost curăţat eu acid sul­furic, acid clorhidric sau acid fluorhidric. Aceste soluţii se pun în căzi de gresie sau de lemn, de unde obiectele se scot apoi cu cleşti de lemn. Trebuie să se ţină seamă că orice atingere cu mâna provoacă neapărat o pată.

Obiectele perfect curăţate şi lustruite p ri­mesc un strat subţire fie de uleiu de in, fie de lac de uleiu de in şi sunt puse în vase de păm ânt, pentru 'ca flacăra să nu v ină în atin­gere cu obiectele, sau deasupra unui foc in ­candescent de m angal sau cocs. Pentru a se în lătură form area de pete,, cari vor apărea

N A T U R A

36

m ai .târziu, piesele trebuesc încălzite mai în ­tâ iu moderat, pentru a se descompune uleiul, terminândii-se apoi lucrarea prin tr’o încălzire scurtă, dar intensă. D upă aceasta, se. freacă

' bine obiectele cu o cârp ă. Aceste operaţii se repetă de mai multe ori.

; ' , Se poate obţine acelaş rezultat, încălzind: m ai întâiu obiectele pe un foc de cărbune de

. păm ânt (huilă), apoi se freacă cu perii m eta­lice. cari au fost mai dinainte m uiate în

. itieiu sau lac.D acă e nevoie să se înnegrească obiecte

prea m ici, atunci ele se pun în tr ’o tobă de tinichea în care se află ta laş de lemn şi o can­titate de uleiu de in de io ori m ai mare (în greutate). Această tobă se învârteşte încet deasupra unui foc de lemn.

I n loc de uleiu de in, se poate întrebuinţa îtilt-de-lemn, uleiu de mac) de nuci, uleiu mi-

;• ueral. Se poate deasemenea înlocui toba cu • u n . vas deschis, avându-se grija însă ca să

se mişte obiectele.Un alt procedeu de înnegrire consistă de a

v cufundă obiectele de m ai multe ori în tr’o solHţie de i gr. tanin şi i gr.-acid acetic în tr ’o jum ătate de litru de apă şi apoi a le lăsă să se, usuce la aer, înnainte de a se procedă la

, vopsirea care urmează.,/ Un rezultat destul de bun se obţine prin

, ungerea obiectelor cu acid azotic şi apoi prin Spălări cu apă multă.

In aceste, cazuri, nu poate fi vorba de un depozit de a lt metal pe oţel. Este mimai o m odificarea stării suprafeţii; căci e deajuns

în se m n ă r i— 0 mască de gaz pe un vulcan. Până acum

niâştile de gaz nu erau în trebu in ţate decât în tim pul răsboiului şi în unele îm prejurări excepţionale ca: explozii, incendii, etc.

G uvernul din Nicaragua a a vu t idea de a se pune o m ască unui vulcan, pentru a-1 îm piedeca sa m ai răspândească gaze vată- .mătoare. Populaţia din jurul vulcanului M assaya se plângea, în tr ’adevăr, de m ult tim p, că e stingherită de gazele răspândite de către vecinul lor, care ca un balaur din poveste le aruncă afară în ta lazuri.

^»S<?C*e*a*e germ ana a prim it să facă toate lucrările trebuincioase. Pentru aceasta ea v a trebui să construească îm prejurul şi mai susi de craterul vulcanului în chestie, o mască

% .solidă în zidărie. Lân gă aceasta v a fi instalată apoi o uzină, care v a avea m isiunea de

1 a . am e s te c â . gazele vărsate de Massaya - n işte produse chim ice potriv ite, cu scopul

de, a le faee nevătăm ătoare. V or fi dease-

ca să se modifice foarte puţin suprafaţa obiec­tului, pentru a se schimba com plet coloarea. A cest lucru nu se m ai întâm plă când se în ­trebuinţează săruri de metale.

Pentru a se obţine o coloare albăstrue, piesele se pot c u ră ţă în tr ’o baie, care conţine pentru 200 părţi apă, i parte clorură ferică şi t parte fericianură de potasiu sau m ai biiie în tr ’un amestec făcut din următoarele soluţii: 260 gr. hiposulfit de sodiu în 2 litri de apă, şi 70 gr. acetat neutru de plumb în acelaş volum de apă. Baia trebuie să fie în ­călzită la 8o°.

Pentru a se obţine o frum oasă coloare brună, se cufundă piesele bine curăţate în tr ’o soluţie de: 10 gr. azotat de argint în tr ’un litru de apă. După uscare, piesele trebuesc frecate bine cu o cârpă de lână. Se repetă, aceste operaţii de m ai multe ori.

Pentru a se bruna ţevile de puşcă, mai întâiu se curăţă de grăsime şi se lustruese. Apoi în tr ’o cameră caldă, se, acoperă ţevile cu un strat de pastă form ată din 2 părţi tri- clorură de antim on, 2 părţi clorură ferică cristalizată, 1 parte acid galic şi 4 părţi apă, După aceasta, ţevile sunt uscate în tr’o c a ­meră foarte caldă frecate şi lustruite cu o cârpă de lână. Câteodată lustruirea e te r­m inată cu un corp gras, cu unt-de-lemu de exemplu. Aceste operaţii sunt repetate, dacă nevoia cere.

(După E. Lem aire, nl.a Nature»).v. c

menea in stalate ven tilatoare puternice şi vor mai fi p regătite în clădiri şi supape de s ig u ­ranţă pentru cazurile când s ’ar produce vreo erupţie.

(Sciences et Voyages).A DFJ.A HAI,CHINI

Clasa V B.Kxternatul Carmen Silva.

— Cea mai veche pendulă din lume m erge încă foarte bine. Ha a suferit num ai câteva reparaţii. E vorba de orologiul bisericii p a ­rohiale din R ye . A fost fă c u t în 1515 .şi a costat pe vrem ea aceea aproape 200 franci. Acele pendulei sunt de fier fă u rit şi pendulul are o lungim e de 6 m etri şi jum ătate . A ceastă pendulă trebuie întoarsă de două ori pe zi.

(Sciences et Voyages).VIO RICA I.FDUNCÂ

Clasa VI B Şcoala Centrala

N A T U R A

37

— - Cum se măsoară gradul de umiditate al aerului. P s ih o m e tr u l e s te u n in s tr u m e n t

fo a r te in te r e s a n t, care s e r v e ş te la m ă s u ra re a

g r a d u lu i d e u m id ita te . E l e ste b a z a t pe p r in c ip iu l c ă p r in e v a p o r a r e a u n u i lic h id se p ro d u c e o s c ă d e r e d e t e m p e r a tu r ă . D e ­a ltfe l e ste u şo r să se v e r if ic e a c e s t p r in ­c ip iu u d â n d u -s e m â in ile c u u n lic h id v o la t il c u m e ste d e p ild a e te ru l. I m e d ia t s e v a s im ţi

o ră c e a lă d a t o r it ă re p e z ii e v a p o r ă r i a e te ­ru lu i. D a c ă se ia u d o u ă te r m o m e tre d in tr e

c a r i u n u l u s c a t ia r a ltu l în c o n ju r a t c u o c â r p ă m u ia t ă în a p ă se v a c o n s ta ta c ă ele n u m a i a r a t ă a ce ea ş te m p e r a tu r ă .

D in c a u z a e v a p o r ă r ii a p e i te r m o m e tru l

u d a t a r a tă o te m p e r a tu r ă m a i jo a s ă . A c e a s tă

e v a p o r a r e e s te cu a t â t m a i e n e r g ic ă cu c a t a e r u l e ste m a i u s c a t, A ş a d a r în a tm o s fe r a

m a i u s c a tă d ife r e n ţa d in tr e ce le d o u ă te r m o ­m e tr e e ste m a i m are. E d e a ju n s a t u n c i d e a se r a p o r ta la ta b le le s t a b i l i t e o d a t ă p e n tr u to td e a u n a p r in m ă s u r ă to r i d re p te p e n tr u a c u n o a ş te u m id ita te a a e ru lu i.

A D E LA HAI.CITINl Clasa V B.

Externatul Carmen Sylva.(Sciences et Voyages).— Un ascensor m unicipal. I a t ă o in s t a la ţ i e

p e care o g ă s im în t r ’u n o răşel, Oregon City, s it u a t la r ă s ă r itu l A m e r ic ii .

C a r tie r u l c o m e rc ia l e ste a ş e z a t p e o fâ şie

s tr â m t ă d e p ă m â n t la m a r g in e a r â u lu i Willa- mette, p e c â n d a ş e z ă m in te le p a r tic u la r e ale lo c u ito r ilo r se a d u n ă p e în ă lţ im e a un ei c o a ste

s tâ n c o a s e d e 60 m . d e a s u p r a m ă r ii. A c e s t

a scen so r d u c e în fie ca re zi o m ie d e p e rso an e

l a o în ă lţ im e d e a p r o a p e 35 m . ş i le c ru ţă a s tfe l o b o s e a la d e a se u r c ă la ei.

e m i l i a b u r i l e s c uClasa V I B.

Şcoala Centrală(Sciences et Voyages).

-— Dela Academia de Ştiinţe din Paris. C o n ­d i ţ i a d e e f ic a c ita te a m e ta le lo r tr ip a n o c id P * T r e iz e c i şi p a t r u d e e le m e n te a u fo s t s tu d ia te

d e D -ru l Levaditi d in p u n c t d e v e d e r e al a c ţiu n ii lo r a s u p r a s ifilis u lu i şi a tr ip a n o -

so m ilo r. D - n ii Levaditi ş i Longinescu a ra tă ,

în t r ’o n o tă p r e z e n ta tă d e D -rul R oux, ca n u e n ic i o le g ă tu r ă m u lţu m ito a r e în tr e cele

o p t e le m e n te c a r i s ’a u a r ă t a t a c t iv e şi în tre s is te m u l p e r io d i c a lu i Mendeleiew. I n le g ă ­tu r ă c u c la s if ic a r e a e le c tr o -c h im ic ă a e le ­m e n te lo r şi c la s if ic a r e a a n a lit ic ă , to a t e ace ste

e le m e n te i a u lo c în u r m a h id r o g e n u lu i, a u o

te n s iu n e d e p o la r iz a r e c u m u lt m a i m ic ă d e c â t ace sta , d in u rm ă şi p r e c ip ită c u h id ro ­g e n u l s u lfu r a t. S e p a re c ă a c e s te a s u n t c o n ­d iţ ii le n e c e sa re c a u n e le m e n t să a ib ă în ­su şiri bu n e d e le ac.

- (Le Temps, 6 Iu lie 1 9 2 7 ).

— Un anim al marin care-p cloceşte ouăle intr’un buzunar al pântecelui.. A c e s t a n im a l

e s te c a lu l d e m a re. E l are fo a r te m u lte c u ­r io z ită ţ i . N u m e le îi v in e d e la g â t u l s ă u care e ste fo a r te lu n g . O c h ii s u n t lib e r i u n u l d e

c e lă la lt . C u a ju to r u l co zii, care se în c o lă c e ş te c a a c e e a a şe rp ilo r şi a m a im u ţe lo r , se a tâ r n ă d e a lg e şi p la n te m a rin e . B ă r b a tu l are un

b u z u n a r în p â n te c e , în fe lu l a c e lu ia ' d e la

m a r su p ia le , şi în care c lo c e şte o u ăle .(Sciences et Voyages).

v. LEDUNCA Clasa VI B.

Şcoala Centrală

— Câţi kilometri de cale ferată sunt în lume. C ă ile fe r a te au în t in s r a m ific a ţiile lo r p e p ă m â n t în t im p d e 80 de a n i. I n 1840 e ra u

n u m a i 770 0 k m .d e c ă i fe r a te şi 30 d e a n i

m a i t â r z iu în 1870 , re ţe le le m o n d ia le se în tin d e a u p e 210.000 k m . D e a tu n c i, în t in ­d e r e a c ă ilo r fe r a te se d e s v o ltă re p e d e . In 1900, 800.000 k m . A c u m a tr e c u t d e 1.500.000 k m . R ă m â n în s ă în A s ia , în A fr ic a şi în

A m e r ic a d e S u d te r ito r ii în tin s e care n u s u n t în c ă în z e s tr a te cu a c e st m ij lo c d e lo co - m o ţiu n e care ră m â n e u n u l d in cele m a i b u n e .

(Sciences ei Voyages)TÎM UŞ N IN A-ESPEEAN TO

Clasa VI Şcoala Centrală

— Ce este galvanoplastia ? G a lv a n o p la s t ia e ste o p e r a ţiu n e a p rin care se d e p u n e p e u n o b ie c t

o a re ca re , fo lo s in d u -s e d e u n t ip a r , u n s tr a t

d in tr 'u n m e ta l d is o lv a t î n t r ’u n l i c h id ; d e ­p o z it, care r e z u ltă p r in tr e c e r e a u n u i c u re n t e le c tr ic c o n tin u u p r in s o lu ţie . G a lv a n o p la s tia

se b a z e a z ă p e u r m ă to ru l fe n o m e n : d a c ă se in tr o d u c d o i c o n d u c to r i (n u m iţi e le ctro zi),

în t r ’o s o lu ţie d in tr ’u n sin g u r m e ta l şi u n in d

fie c a r e e le c tro d la p o lii u n u i iz v o r d e c u re n t

e le c tr ic c o n tin u u (pile s a u a c u m u la to r i) se c o n s ta tă c ă e le c tr o d u l u n it c u p o lu l n e g a t iv d e la iz v o r se a co p e ră cu o p o jg h iţ ă s u b ţir e

d e m e ta lu l d is o lv a t, p e c â n d o x ig e n u l se d e s v o ltă la p o lu l p o z it iv .

în lo c u in d e le c tro d u l n e g a t iv (catod ) p r in - t r ’u h t ip a r , u n c o n d u c ă to r , a s tfe l se v a o b ţin e

u n s tr a t m e ta lic , care se p o a te în d a t ă d e s ­p ă r ţ i d e t ip a r p e n tr u a o b ţin e u n o b ie c t m e ta lic a v â n d în fă ţiş a r e a t ip a r u lu i. S e în ­tr e b u in ţe a z ă u n t ip a r o a re ca re , d e c a u c iu c , t ip s o s , care se fa c c o n d u c ă to a r e , a c o p e rin d u -le

c u u n s tr a t d e g r a f it . F iin d c ă m e ta lu l sării în s o lu ţie se d e p u n e re p e d e , se i a ca e le ctro d

p o z i t i v (anod) o p la c ă g r o a s ă d e m e ta l p e n tr u a f i d e p u s ă . *

( Sciences et Voyages).PR ISLO FEA N II ANA

Clasa VI B.Şcoala Central

N A T U K A

3 « -

— Aparat pentru umplerea automatică a ba­lerinelor sondă şi pilot. C e r c e ta r e a c u re n ţilo r d e aer, la d ife r ite în ă lţ im i ale a tm o sfe re i, se

fa ce a s tă z i cu b a lo n a şe m ic i d e c a u c iu c , cu fo r ţă a sce n sio n a lă c u n o s cu tă , care se p o t

în ă lţă p â n ă p e ste 30 k m .' U rm ă rire a d ru m u lu i cu te o d e o litu l, a u n u i

a s tfe l d e b a lo n a ş n e d ă în o r ic e m o m e n t d ir e c ţia ţ i iu ţe a la c u re n tu lu i d e aer d in ace l p u n c t, a t â t d e n ece sa re a r tile rie i şi m e te o ro ­

lo g ie i.A p a r a tu l, pe' c a r e -1 p r e z in tă d -1 Jobelot,

m e te o ro lo g is t la O b s e r v a to r u l M ontsouris, A c a d e m ie i d in P a r is (C. R ., N o . 2, 19 2 7, p . 58)

ş i d escris în La Nalurs N o . 2 7 1 1 , 20 m a rş

19 26, p . 1 9 1 , p e r m ite a se u m p le a u to m a t b â lo n a şu l, e x a c t p â n ă câ n d a tin g e fo r ţa a s ­cen s io n a lă v o ită . O p e r a ţia se fa c e re p e d e , c o m o d şi se e v it ă a s tfe l s p a rg e r e a p rin u m ­fla r e g r ă b ită .

A p a r a t u l a c e s ta se c o m p u n e d in o p â r g h ie

c u d o u ă b r a ţe . P a u n c a p a l a c e s te ia e ste

u n ro b in e t, p e u n d e v in e g a z u l m a i u şo r c a ae ru l şi in tr ă în b a lo n a şu l, care se a d a p te a z ă

la ro b in e t. I ,a c e lă la lt c a p p â r g h ia p o a r tă o c o n tr a -g r e u ta te , care o m e n ţin e o r iz o n ta lă .

■ De ro b in e t se a tâ r n ă o g r e u ta te e g a lă cu fo r ţa a sc e n sio n a lă v o ită . D â n d d ru m u l g a ­g u lu i b a lo n a şu l se u m p le şi câ n d fo r ţa a s c e n ­s io n a lă a tin g e l i m it a d o rită , c a p u l p â rg h ie i se r id ic ă şi ro b in e tu l se în c h id e d e la sin e.

c. p.

— De când datează origina hârtiei. O r ig in a h â r t i e i u r c ă în tim p u r ile cele m a i d e p ă r ta te . R o m a n ii se s e r v ia u d e p a p ir u s u l d in Egipt, care p a re a fi fo s t în tr e b u in ţa t în a in te d e A le- xandru-cel-M are ş i a l că ru i c o m e rţ c o n s titu ia

u n a d in cele m a i p r in c ip a le b o g ă ţii ale v e ­c h iu lu i Egipt. C u t o a t e a c e ste a d u p ă 1000 a n i, h â r tia de b u m b a c ia lo c u l p a p iru s u lu i

d in Egipt, a p o i în seco lu l X I Y - l e a a p a re

h â r tia d e c ârp ă a că rei în tr e b u in ţa r e fu a d u s ă d in O r ie n t în E u r o p a d e Sarazinii d in Spania, cee ace d e v e n i b a z a fa b r ic a ţie i h â r tie i. I n 179 9 fu c o n s tr u ită p r im a m a ş in ă d e fa b r ic a t h â rtie în d im e n s iu n i m ari.

(Sciences et Voyages).M YA DUMITRESCU

Clasa V I B.Şcoala Centrală

Cele mai mari oraşe din Statele-Umte. O s ta tis t ic ă o fic ia lă , d e c u râ n d p u b lic a tă ,

a r a tă c ă Statele-Unite au p a tr u o raşe c a re tr e c d e u n m ilio n d e lo c u ito r i. N u tr e b u ie

s ă ,m ire p e u im e n i a c e a s ta p e n tr u c ă în c u rsu l u ltim ilo r tr e iz e c i d e a n i p o p u la ţ ia o raşelo r am e rica n e a c r e s c u t u im ito r. New -York-ul

e ste o r a ş u l cel m a i p o p u la t d in America cu

6 .10 9 .3 8 9 de lo c u ito r i. Iu lu m e sin g u r o r a ş u l Londra î l în tr e c e . D u p ă c l v in e Chicago cu

2 -9 9 5-739 lo c u ito r i, cu 100.000 m a i m u lţ i c a în Paris. F iladellia v in e în al tr e ile a râ n d cu 1.9 79 .3 0 4 de lo c u ito r i. Détroit a l

p a tr u le a , a v e â la în c e p u tu l seco lu lu i a b ia 300.000 lo c u ito r i, ia r a c u m a are 1.250.000. E s t e u n a d e v ă r a t o r a ş -c iu p e r c ă u n d e l i . Lord, regele a u to m o b ile lo r , are uzin e u r ia ş e . D a c ă în s ă in d u s tr ia a u to m o b ile lo r a f ă c u t să m ă re a scă re p e d e oraşu l Détroit, in d u s tr ia

c in e m a to g r a fic ă a fă c u t să c re ască v ă z â n d cu o ch ii o ra şu l Los-Angelos. A c e s ta care n u a v e â la în c e p u tu l se c o lu lu i d e c â t 100.000

lo c u ito r i, a s tă z i a rc p e ste 900.000 de lo c u i­to r i. E l a b ă t u t re co rd u l o ra şe lo r-ciu p e rci

şi n u p e ste m u lt t im p p o a te s ă tre a c ă p e s te m ilio n .

(L a Nature).o c t . 51.

— Curpenii viţei de vie ar putea fi între­buinţaţi la fabricarea alcoolului. C u r p e n ii de v i l ă s u n t p ro d u ş i în c a n t it a t e m are în r e ­g iu n ile v it ic o Ie Nşi p r o d u c u n re st care e ste ars d e o b ic e iu .

P . .Variot a s tu d ia t în tr e b u in ţa r e a lo r la p re p a r a r e a a lc o o lu lu i in d u s tr ia l.

C u rp e n ii c o n ţin în m o m e n tu l cân d se ta ie

v i ţ a : 2 1 % m a te r ii a m ila ce e şi 3 2 % c e lu lo z ă ,

în t o t u l 5 3 % m a te r ii care se p o t în tr e b u in ţa la fa b ir c a r e a a lc o o lu lu i. C u r p e n ii su n t s fă r â ­m a ţ i m ă ru n t, a p o i su n t f i e r ţ i în t r ’o b a ie de a c id s u lfu r ic d ilu a t .

S u b s t a n ţ a a m ila c e e d ă d e x tr in ă , a p o i g lu - c o z ă . L i c h id u l e s te e x tr a s ş i c u rp e n ii s u n t

d in n o u p r e s a ţi. T o t lic h id u l g iu c o z ic a s tfe l

o b ţin u t este n e u tr a liz a t cu v a r , în s e m â n ţa t cu d r o jd ie şi lă s a t să fe rm e n te z e . P rin d is tila r e

se o b ţin d in 1000 k g . puse în lu crare, 140 li tr i

d e a lc o o l de go°.R ă m ă ş iţa n e t o p ită a a c e s te i p rim e o p e r a ţii

e ste c e lu lo z a ; se s fă r â m ă d in n ou ; u n a lt t r a ta m e n t a p r o a p e la fel c u p rim u l p e r m ite

să se m a i s c o a t ă o c a n t it a t e , a p r o a p e t o t

a t â t d e m are d e alco o l.R e z u lt a t u l t o t a l ar fi d e c i d e 300 l i t r i de

a lc o o l la o to n ă de c u rp e n i. S au , în v ii le

d in su d u l F r a n ţ e i, se c u le g e , la m o m e n tu l t ă ie r ii, 3 to n e d e cu rp en i la h e cta r, c e e a c e

c o re sp u n d e l a ggo li tr i d c alco o l de 9 0 0 la

h e c ta r .A r fi in te r e s a n t să se v a d ă a c e st p ro c e d e u

r ă s p â n d it.NICOI.ATJ SA N D A

Clasa V I B.Şcoala Centrală.

(Sciences et Voyages).

N A T U R A

39

„ P R E M I I L E N A T U R E I “

DE O A R E C E în tâ ia n o astră ch em are a răm as fă ră răsu n et, în cercăm d in n ou să în d em n ă m pe iu b ito rii de ş tiin ţă să ia p a rte la co n cu rsu l d esch is de re v is ta

«Natura» p e n tru p rem iu l d-!ui In g in er N. N . Cane.C a în d ru m are p ro p u n em d escrierea u n u i fen om en n a tu ra l din localitate:

Z o ologic, B o ta n ic , G eo lo gic , G eo g ra fic , E tn o g ra fic . *N e gâ n d im la d escrierea un ui a n im a l m a re sau m ic, d e câ m p sa u de p ăd u re,

a u n ei p la n te , a u n ei s tâ n ci, a u n u i m u n te , a u n ei ap e, e tc ., ca re v a p reze n tă un in teres ştiin ţific c u p r iv ire la ţa r a n o astră .

P rem iu l de 3000 le i v a p u te a fi u n ic sau îm p ă rţit d u p ă v a lo a re a lu cră rii. A cee aş perso an ă p o a te tr im ite m a i m u lte lu cră ri. F ie c a r e 'lu c r a r e p o a te a v e a ca în tin d ere ce l m u lt tre i p a g in i d in «Natura».

Articolele trimise în acest scop vor purtă însemnarea . anumită «pentru concurs».

Natura

Î N D R E P T Ă R I

T î'C p rea fru m o a sa p o ezie «Nemurire» a d -lu i pro feso r C. T. Roibănescu, care a p lă- -L cu t la t o ţ i c e tito r ii a s c ă p a t u n vers. şi o greşa lă .d e t ip a r la cu legere . D ea ce e a p u b lică m u rm ăto are le p a tr u ve rsu ri a le po eziei, care cu p rin d şi v e rsu l r ă tă c it la t ip o g ra fie şi greşa la a cu m în d re p ta tă :

P ă m â n tu ’ în tre g n u -i sca p ă şi ste le le ch ia r p ier In g o an a "lor n eb u n ă , cio cn in d u -se în c e r ;O ri pulbere,, p u r ta te de în săşi a lo r ra ză S e p ră b u şesc în go lu ri şi u rm a să şi-o p ia rză .

Natura

Î N Ş T I I N Ţ A R E

După cum am spus în repetate rânduri, N a tu ra apare cu mari greutăţi şi numai zece numere pe an. Cu numărul de faţă, N a tu ra ia vacanţă două luni, pe August şi Septemvrie. Num ărul opt va apare la / 5 Octomvrie.

Rugăm încă odată pe abonaţii noştri, cari n’au plătit încă abonamentele pe anul acesta şi pe anii trecuţi, să se gândească la binele ce-l pot face plătindu-şi datoriile cât mai de grabă. N a tu r a le va fi recunoscătoare.

E nespus de dureros să se ştie că din 18 milioane de cetăţeni din România Mare, N a tu ra nu poate avea mai mult de 3.000 de cetitori şi nici măcar aceştia toţi buni de plată.

T I P O G R A F I A

C V L T V; R A

l e g A t o r i a

N A Ţ I O N A L A

CVLTVRA NAŢIONALĂSTR. DOAMNEI No. i * B U C U R E Ş T I * TELEFON No. 57/62

CATON THEODORIANB U J O R E Ş T I I

P ie s ă în p a tru acte

C e a m a i e m o ţio n a n tă p ie să rom ânească , d e s p rin să d in v ie a ţa p lin ă de p o ez ie ş i de p ito resc a b o e r im ii m îin ten e . L u c ra re a care a s ta to rn ic it fa im a l ite r a r ă a a u to ru lu i.

L E I 42

ADRI AN MANI U

L Â N G Ă P Ă M Â N TV o lu m u l d e f in it iv a l ce lu i m a i m a re poet d in g en eraţia actu a lă . L e i 35 e d iţia o b işn u ită . L e i 50 e d iţ ia de lu x .

I O N P I L L A T

P E A R G E Ş I N S U SS lă v ire a g lie i s trăm o şeşti in v e rs u r i cu a d e vă ra t n o u ă .

L E I 40

I. A G Â R B I C E A N U

D O U Ă I U B I R IC e le m a i fru m o ase p a g in i ale v ig u ro s u lu i p ro z a to r

a rde le a n . L e i 60

IONEL TEODOREANU

U L I Ţ A C O P I L Ă R I E I9A u to r u l m u lt lă u d a tu lu i rom an L A M E D E L E N I zu g ră ­veşte în acest volum » care i-a fă cu t m area fa im ă l it e ­rară» câteva crâm pee de v ieaţă cu o ra ră fră g e z im e de

n u a n ţe . L e i 40

C O R A I R I N E U

S C R I S O R I B Ă N Ă Ţ E N EO m ică „ R o m â n ie p ito re a s că “ a B a n a tu lu i: chipuri»

p r iv e liş t i , su fle te şi o b ice iu r i. L e i 35

STR. DOAMNEI No. i * BUCURI: ŞTI * TELEFON No. 57/62

C V L T V R A N A Ţ I O N A L Ă

CVLTVRA NAŢIONALĂSTR. DOAMNEI No. i * B U C U R E Ş T I * TELEFON No. 57/62

B IB L I O T E C A M A N U A L E L O R ŞTIINŢIFICE

T R . L A L E S C U

CALCULUL ALGEBRIC, 100 LEI

G. D E M E T R E S C U

D E P Ă R T Ă R I L E C E R E Ş T I ŞI ÎNTINDEREA UNIVERSULUI, 150 LEI

E R N E S T A B A S O N

EXERCIŢII DE MECANICĂ, 120 LEI

DR. GH. MARINESCU

INFECŢIA GONOCOCICĂ, 120 LEI

DR. EMIL GHEORGHIU

MANUAL DE MEDICINĂ OPERATOARE, 150 LEI

P U B L I C A Ţ I I L E A C A D E M I E I R O M Â N E

T Z I T Z E I C A G.

GÉOMÉTRIE DI F F ÉRENTI ELLE P R O J E C T I V E DES R É S E A UX , 120 LEI

I N E D I T U R A C A S E I Ş C O A L E L O R

D A V I D E MMA N U E L

LECŢII DE TEORIA FUNCŢIUNILOR, 250 LEI

STR. DOAMNEI No. i » B U C U R E Ş T I * TELEFON No. 57/26

C VL TVRA NAŢIONALĂ