NATU RAREVISTĂ PENTRU RĂSPÂNDIREA ŞTIINŢEI

Stepa africană

650 No. 915 N O E M V R I E 1 9 3 1

A N U L A L D O U A Z E C I L E A

¥ • ArwAriEM K e!\t Radio82-CALEA VICTORIEI ( Peste drum de Palatul Cegal)Telef::336/68

CU MICA DIFE- . Preschimbaţi-vă instalaţia dv. veche printr’un electrodynamic RENŢÂ DE PREŢ ■ «V O C E DE A U R » A t w a t e r K e n t . Citiţi coperta finală.

N A T U R ĂREVISTA PENTRU RĂSPÂNDIREA ŞTIINŢEI

A P A R E L A 1 5 A F I E C Ă R E I L U N I S U B Î N G R I J I R E A D - L O R

G. ŢIŢEICA G. G. LONGINESCU O C T A V ONICESCltProfesor Universitar Profesor l'niveisitar Profesor Universitar

C U P R I N S U LUN PREFECT PERFECT d e G. G.

L o n g i n c s c a .............................................. 1SFATURI PENTRU SĂTENII

PUTNENI d c Jean S to cn e s cu D u­năre ........................................................ 2

PARCUL ZOOLOGIC DE LA STELLINGEN - HAMBURG d eDc. R. 1. C ă l i n e s c u ......................... 5

EDISON A MURIT d c A. B ou ta ric,trad. d e C. A. B ..................................... 9

PREISTORIA. V IA T A OMULUI PRIMITIV IN VECHIUL ŢI­NUT AL SUCEVEI (BAIA DE AZI) d e Pco{. V. d u c e a . . . . 1 0

TAINA MUNŢILOR d e D c. P.C o sa c ................................................. 17

IN CĂU TAREA SOARELUI d cC on stan tin B e l c o t ............................ 21

ÎNSEMNĂRI CU PRIVIRE LA ORAŞUL FOCAŞNI d e I. M.D u m i t c c s c u ............................................24

D'ARSON VAL după Pr. H. B o rd icr d e In g . I. I. P rund eanu . . . . 32

NOTE ŞI DĂRI DE SEAM Ă . . 36BIBLIOGRAFIE d e D c. R. C. . . 39 COLŢUL COPIILOR „RADIO-AS-

CULTĂTORI" d e T an te R ad io . 39 O ÎNTÂMPLARE d e C ireş ica Iri-

m escu -H aq u e ................................. 40

VOLUMELE II ŞI V I — VIII, PE PREŢ DE 60 LEI FIECARE, SE GĂSE SC DE VAN ZARE LA D. C. N. THEODOSIU, LABORATORUL DE CHIMIE ANORGANICA

S P L A I U L M A G H E R U 2, B U C U R E Ş T I VOLUMELE XII—XIX, PE PREŢ DE 200 LEI VOLUMUL S E G Ă S E S C L A A D M I N I S T R A Ţ I A R E V I S T E I

A B O N A M E N T U L 250 L E I A N U A L / N U M Ă R U L L E I 2 5 A B O N A M E N T U L P E N T R U I N S T I T U Ţ I I 400 L E I A N U A L

REDACŢIA ŞI AD M IN ISTR AŢIA: BUCUREŞTI 6, STR. ROZELOR 9. TELEFON No. 371/03.

NATURAREVISTĂ PENTRU RĂSPĂNDIREA ŞTIINŢEI

SUB ÎNGRIJIREA DOMNILOR G. TITEICA, g . g . l o n g i n e s c u ş i o . o n i c e s c u

ANUL XX 15 NOEMVRIE 1931 NUM ĂRUL 9

UN P R E F E C T P E R F E C TDE G. G. LONGINESCU

De şase ani, delà moartea Mamei, Dumnezeu s’o erte, nu ma» fusesem prin Focşani. De douăzeci şi doi de ani nu mai străbătusem

. Putna, nu mai fusesem la Vizantea şi Soveja. Nu credeam să mai trec vreodată prin meleagurile acestea şi nici prin gând nu-mi trecea să calc pământul sfânt delà Mărăşti, plămădit cu atâta sânge.

Şi totuşi, pe când mă gândeam mai puţin la această fericire şi pe când nu m’aşteptam deloc la durerea grozavă care m’a lovit în ziua de 2 August, când Dumnezeu mi-a luat pe fratele meu iubit şi ilustru, am străbătut cu o caravană de automobile pline de excursionişti, drumul delà Focşani la Mărăşti şi înapoi. In zilele de 13 şi 14 Septembrie am mai trecut odată prin: Odobeşti, Crucea de Jos, Crucea de sus, Panciu, Străoane, Varniţa, Câmpuri, Soveja, Gura Văii, Vizantea, Răcoasa şi Mărăşti.

Am trecut pe sub arcuri de triumf pregătite pentru Primul Ministru cane împreună cu membrii Ligei Culturale avea să facă acest drum, după congresul deda Focşani. Peste tot sătenii îmbrăcaţi în haine de sărbătoare salutau prietenos pe prefectul lor iubit pe oare îl însoţiam noi. Mi-a fost dat astfel să văd minunea minunilor, drumuri şi şosele bune, poduri întărite ori făcute din nou, troiţe frumoase cu însemnări duioase despre luptele care s’au dat prin partea locului, sate curate cu case văruite, cu ogrăzile măturate şi gardurile întregi. Peste tot pre­fectul ̂judeţului vorbia cu blândeţe şi prietenie sătenilor care-i ascul­taseră sfaturile de a fi harnici, de a fi curaţi, de a lega banul cu nouă noduri, de a se închina şi merge la biserică şi de a fi astfel vrednici să trăiască în România Mare, pe care la nevoe o vor apăra tot ei. Se cunoştea că pe scaunul starostiei lui Miron Cosim se găseşte un prefect mai presus de orice laudă prin întinsa lui cultură ştiinţifică şi literară, prin pregătirea lui inginerească, — în Franţa şi America, .— prin dragostea lui de popor şi de cei mici, prin nespusa lui dorinţă de a

N A T U R A1

vedea pe sătean ducând o viaţă mai omenească şi mai presus de toate printr’o putere de muncă fără seamăn şi printr’o cinste atât de rar de întâlnit la un dregător, în vremea din urmă.

In ce priveşte cinstea şi ajutorul dat celor nevoiaşi, Domnul In­giner Jean Stoenescu-Dunăre, prefectul de Putna poate spune împreună cu Pericle: „Toţi m’au văzut dând, nici unul luând”.

SFATURI PENTRU SĂTENII PUTNEIde JEAN STOENESCU DUNĂRE

Prefectul Judeţului PutnaSĂTENI AIPUTNEI !

Vă sic la toţi sănătate şi voie butnă.

Voi pământeni ai Ştarostiei de Putna, care moşteniţi delà străbuni o zestre încărcată de fapte mari, pe cari Voivozii, Domnitorii şi Marii Regi împreună cu poporul an cucerit-o cu lupte duse dealungul vea­curilor....

Voi cari v ’aţi păstrat graiul şi datinele strămoşeşti, tot aşa precum le-aveau înaintaşii voştri, atunci când viaţa ţinuturilor Româneşti era cernită de jalea şi prăpădul pustiirii, pe vremea când Neamuri străine de pământul şi credinţa Ţării, au fost isgonite peste graniţe de oştile noastre.... ;■$§!■;j

Voi cari n’aţi uitat şi nu aţi părăsit biserica, acolo unde în faţa altarului, bunicile şi moşnegii voştri înălţau rugile către Domnul....

Voi care aţi trăit povestea siguduitoane a Neamului şi care azi vedeţi cu ochii voştrii înălţarea Ţării Mari Româneşti....

Voi care aţi luptat, aţi suferit şi v’ăţi jertfit în bătălii crunte şi aţi cucerit isfoâmda, pe care aţi închinat-o Altarului Patriei....

Voi oare păstraţi cu adâncă dragoste şi cu plecată cucernicie, cea mai curată şi cea mai hotărâtă iubire şi supunere către Măria Sa Carol II, falnic urmaş al Voivozilor şi Marilor Regi....

Voi cari priviţi cu încredere Augustul Suveran, Purtător înţelept al Destinelor Ţării....

Sunteţi chemaţi, ca prin iubirea şi profundul devotament pe care cu toţii îl avem pentru Rege şi Ţară, să puneţi în serviciul românismu­lui, munca orânduită, muncă fără preget şi călăuziţi de cinste, de ome­nie şi de iubire de aproapele, să atingeţi voi sătenii, o situ'aţiune mai bună, să trăiţi mai înstăriţi şi să vă mândriţi de orânlduiala gospodă­riilor voastre.

Prin muncă dusă cu socoteală şi cu chibzuinţă în actele fiecăruia, prin economii în toate şi conduşi de datoria respectului către autorităţi şi de aceia delà om la om, se fac progrese şi se înalţă o Naţiune.

N A T U R A2

IUBIŢI SĂTENI !

încredinţat că şi voi sunteţi pătrunşi de înţelesurile arătate mai sus şi convins fiind de dorinţa pe care o au toţi bunii Români de a vedea Ţara lor aşezată pe temelii sănătoase, mulţumită de bunurile i ei, înstărită liberă şi neatârnată în hotarele ei,... vin azi să mă adresez vouă — săteni harnici, stăruitori la muncă, paşnici şi înţelegători — aducându-vă la cunoştinţă sfaturile ce le veţi ceti mai jos şi pe care vă îndemn să le aşezaţi cu grijă în minţile voastre, să nu le daţi uitării, ci din potrivă să le aplicaţi în viaţa de toate zilele.

1. Supunerea faţă de Rege, ascultarea de legile Ţării şi respectul datorit Autorităţilor de Stat, sunt adevărate podoabe cetăţeneşti, pe care voi să le desăvârşiţi cu cel mal cu/rat crez.

2. Pe copii voştri, cari vor fi cetăţenii de mame ai Ţării, să-i hră­niţi bine, să-i ţineţi curat la trup şi Ta schimburi, să-i daţi la învăţătură, să-i îndemnaţi la meserii, să-i iubiţi şi să le însuşiţi dragostea de muncă. Ei au aceste drepturi şi voi aveţi îndatorirea de a le îndeplini.

Ţara are nevoie de voinici sănătoşi la trup şi la minte.Să vă hrăniţi şi voi cu mai multă îndestulare.Să aveţi grijă de curăţenia trupului vostru.Omul muncitor are nevoie de hrană bună, de curăţenie şi de odihnă

la vreme.3. Să ţineţi casele voastre curate, văruite cât mai des pe dmămitru

şi pe dinafară.In odăi să puneţi duşumele de scânduri.Ograda casei voastre să o lucraţi aşa fel ca ea să apară ca o fru­

moasă grădină, cu pomi roditori, cu zarzavaturi, cu stupi de albine, cu flori şi fără urmă de burueni.

Băligarul din ogradă să-l strângeţi şi să-l întindeţi pe lanurile voastre. El îngraşă pământul şi voi veţi avea recolte mai bune.

4. Să iubiţi şi să îngrijiţi animalele de muncă.Aceste anim,ale vă sunt tovarăşe supuse; ele vă ajută şi vă folo­

sesc la treburile ce aveţi ca plugari şi săteni.Să le faceţi grajduri, să le nutriţi din belşug, să le adapaţi la

vreme, să nu le bateţi şi nici să le împovăraţi peste puterile lor.5. Să lucraţi pământul la sorocul lui.Araţi de îndată miriştile.In toamnă, toate ogoarele să fie răsturnate de pluguri.Soarele, ploaia, zăpada, îngheţul şi desgheţul, hrănesc pământu­

rile cari au fost arate în toamnă.6. Să nu vă dedaţi la băutură.Alcoolismul este vrăşmaşul Naţiunei.Pe cel ce-1 prinde băutura, îl pândeşte sărăcia, n urmăreşte boala.

El sfârşeşte în ruină. Praful şi pulberea se alege de casa lui.7. Banul câştigat de voi cu atâta trudă, să-l păstraţi în pumgă,

legată cu nouă noduri.

N A T U R A3

Să cheltuiţi mai puţin decât câştigaţi.Să aveţi economiile voastre. Ele vă asigură viaţa: ele vă conduc

la situaţiuni mai înstărite.8. Portul naţional al ţinuturilor româneşti, nu are pereche pe lume

ca frumuseţe.Bărbaţi, femei, flăcăi, fete şi copii, iubiţi-vă portul vostru de

săteni.Să reveniţi de îndată la ce era odinioară meşteşugul gospodăresc

al satelor.Rufăria şi îmbrăcămintea să o faceţi voi.Lâna, inul, cânepa, bumbacul, matasa să fie mânuite de voi şi ele

să fie trecute prin fuior, prin vârtelniţe şi prin răsboiu.Nu lăsaţi să se strecoare în zadar zilele de iarnă, împliniţi-le cu

iuerul casnic.Cu aceste munci făcute în case, voi veţi stăpâni gospodării înze­

strate cu tot felul de strae şi lucruri folositoare.9. Duminicile şi sărbătorile să mergeţi cu toţii la biserică.Sfânta slujbă este aceia a credinţei noastre româneşti.Toţi strămoşii au cinstit-o. Ei au crezut în Dumnezeu şi Dumnezeu

i-a ajutat.Mergeţi şi voi pe calea luminată a credinţei în Dumnezeu.Prin biserică, şi în faţa altarului, sufletul vostru se întăreşte, iar

prin smerită credinţă voi veţi cinsti Sfânta Evanghelie.10. Să îngrijiţi de cimitirele satelor.Acolo sunt îngropaţi bunicii şi bunicele voastre.Acolo dorm liniştit părinţi de părinţii voştri.Mormintele lor să fie presărate de flori, şi candele aprinse să spună

celor duşi că ei nu sunt uitaţi.

Doresc să ajungeţi la o viaţă mai, înstărită.Doresc ca satele judeţului să apară ca nişte grădini, curat între­

ţinute, bogate în arbori roditori, pline de verdeaţă şi de flori.Ele să servească ca o pildă pentru alte ţinuturi.Veţi şti că munca bine orânduită, cinstea între oameni şi economii

făcute la toate, sunt virtuţi omeneşti.O Naţiune se ridică pe măsură ce înaintează numai atunci când

acea naţiune aplică zi cu zi tot ce are mai preţios în însuşirile ei.Voi Săteni aveţi comori de bogăţii sufleteşti. Sarviţi-vă de ele

pentru binele vostru.

IUBIŢI SĂTENI păstrez neclintită credinţă că veţi şti să răspun­deţi din toată inima la chemarea ce vă o fac prin sfaturile arătate.

Ele toate sunt isvorâte din grija şi dorul ce am de a vă îndrepta pe calea binelui.

Vă urez la toţi sănătate şi vă zic spor la muncă.

N A T U R A4

PARCUL ZOOLOGIC DELA STELLINGEN-HAMBURGde Dr. R. I. CALINESCU

G ră d in ile zoo lo g ice , a c e s te p re ţ io a s e a n e x e a le in s t i tu ţ i i lo r p il ' b lice de c u ltu ră , fo rm e a z ă în ţ ă r i l e c u lte o b ie c tu l u n o r p re o c u p ă r i dintre cele m a i s e r io a se .

Fig. 2.—Marele lac al pasărilor tropicaleD eşi o rg a n iz a re a ş i în t re ţ in e re a în s ta r e d e b u n ă fu n c ţ io n a re a

u n ei g ră d in i zo o lo g ice n e c e s ită c a p ita lu r i a d e se a de m a i m u lte zec i de

M A T U R A

Fig. 1.—Stepa africană

5

m ilio a n e le i, g ră d in ile zo o lo g ice a b u n d ă în o cc id e n t, u n d e a u ş i o r e v is tă a lo r . N u m a i în G e rm a n ia s u n t p e s te 2 0 , d in tre c a re , cea m a i c e le b ră e s te g ră d in a sa u P a rc u l Z oo log ic d e la S tellingen-Hamburg, c re a t ş i d es­c h is în 1 9 0 7 de n e g u s to ru l die a n im a le Car ol Hagenbeck, în v e d e re a e x - p u n e re i sp re v â n z a re , a a n im a le lo r . T a tă l a c e s tu ia , Gotfried, d e m e s e rie

Fig. 3. —Stânca maimuţelor

p e sc a r , în cep u se p r in e x p u n e re a u n o r F o ce, în t r ’u n b u t o i ! C u t im p u l e l a ju n s e s ă c reeze u n a d e v ă r a t n e g o ţ de a n im a le să lb a tic e , cu p r ă v ă l ie în re g u lă , p e c a re f iu l să u o t o t m ă r i p â n ă cân d o t r a n s fo r m ă în f i r m ă m o n d ia lă ! A c u m a n im a le le nu m a i în că p ea u în c u r te a n a ta lă a lu i Carol d in H a m b u rg , d in c a re c a u ză p r ă v ă l ia s'e m u tă în t r ’a l t lo c m a i sp a ţio s ş i ap o i d e f in it iv la Stellingen, lâ n g ă Hamburg, cum a r f i Băneasa lâ n g ă Bucureşti. A z i p a rc u l de a n im a le a r e o în t in d e re de 2 3 h a . ; în e l a n im a ­le le se exp u n în s p a ţi i la rg i, în p e rsp e c tiv e b in e s tu d ia te , cu o a reca re

N a t u R Â

6

a p a re n ţă de lib e r ta te , g ru p a te pe c â t se p o a te pe m ed ii n a tu ra le ; R ă p i­to a re le d e s p ă r ţ ite b in e în ţe le s de Ie rb iv o re .

P a rc u l s e com p u n e d in d o u ă p ă r ţ i , d e s p ă r ţ ite în t r e e le p r i n t r ’o şo sea p este c a re tre c e u n pod c a re le le a g ă . P o rţiu n e a d in s tâ n g a cu ­p rin d e m a i m u lte s tâ n c ă r i i m a r i, a r t i f ic ia le , c a r i c o n s titu in d c a ra c te ru l ce l m a i is b ito r a l p a rc u lu i s u n t a s t fe l d isp u se în c â t d e là re s ta u r a n tu l p rin c ip a l se p o t p r iv i to a te d e -o d a tă , în o rd in e a sc e n d e n tă . In f a ţ a s tâ n - c ă r i i lo r ş i în d re p tu l r e s ta u r a n tu lu i p rin c ip a l, se în tin d e u n la c m a re , p o p u la t cu p ă s ă r i a q u a tic e t ro p ic a le , c a re c o m p le c te a z ă o p a n o ra m ă sp len d id ă . D in co lo de la c se în tin d e „ S tep a a fr ic a n ă ” (F ig . 1 ) , s e p a ra tă de s p e c ta to r p r in t r ’un ş a n ţ la rg , m a sc a t de v e rd e a ţă — ş i m ă rg in ită în fu n d cu g ra jd u r i le an im a le lo r, m a sc a te de asem en ea cu s tâ n c i a r t i f ic ia le ;

Fig. 4.—Grota leilor

a cest sp a ţiu este p o p u la t cu Ie rb iv o re de step ă , sa va n e ş i d e se rtu ri. în a ­p o ia „ S tep e i a fr ic a n e ” ş i ceva m ai su s se a f lă g ro ta le i lo r şi t ig r i lo r (F ig . 4 ) , în c o n ju ra tă de asem en ea cu ş a n ţu r i iz o la to a re , c a ri nu se v ă d d ecâ t n u m a i cân d ne a f lă m la u n pas de ele. In d o su l g ro te i R ă p ito a re le se în a lţă cu v â r f u r i sem eţe o m a re s tâ n c ă rie a r t i f ic ia lă , p o p u la tă cu Ie r- b iv o a re a lp in e (o i ş i c a p re s ă lb a tic e ) . L a s tâ n g a „R eg iu n ea a lp in ă ” este în v e c in a tă cu „ P a n o ra m a M ă rii în g h e ţa te ” ş i ace ia a „P o lu lu i S u d ” , p o p u la te cu M a m ife re le ş i P ă s ă r i le (P in g u in i) te re s tre ş i aq u a tice c a ­ra c te r is t ic e a c e s to r ţ in u tu r i . M a i la o p a r te se r id ic ă s tâ n c a M a im u ţe lo r, d easem enea iz o la tă p r in t r ’u n ş a n ţ c irc u la r (F ig . 3 ) . C lă d ire a c e n tra lă cu p rin d e g ra jd u l E le fa n ţilo r , S a la "de d re su ră , C a sa C a rn iv o re lo r , g ra jd u l C o p ita te lo r , Volierele P ă s ă r i lo r ş i o C a să a R e p tile lo r . In p o rţiu n e a din d re a p ta p o d u lu i, în a fa r ă de „ P a ra d isu l M a im u ţe lo r” , „P am p asu l a rg e n -

n a t u r a7

t in ia n ” , C a sa M a im u ţe lo r A n th ro p o id e , A q u a r iu l e';c., se m a i a f lă u n m a re sp a ţiu re z e rv a t e x p o z iţ ii lo r de p o p o are să lb a tice . T o t a c i se a f lă un fru m o s la c , îm p o d o b it la m a rg in e cu o r u in ă a r t i f i c i a lă d e te m p lu B irm a n . L a co ad a a c e s tu i la c ră m â n e m m u ţi de a d m ira ţ ie în f a ţ a ,,Lu-

Fig. 5.1—Caprele de munte

m ei g eo lo g ice” , com p u să din im ita ţii le d in p ia t r ă şi în m ă rim e n a tu ra lă , ale d i fe r i te lo r R e p tile m ezozoice, p r in tre ca ri se tâ ră s c u r ia ş e B ro a ş te ţe s to a s e v i i ce îm p ru m u tă p a r ’e ă v i a ţ ă şi c e lo r d in tâ i. A z i p a rc u l zo o lo ­g ic d e la S te llin g e n es te p ro p r ie ta te a f i i lo r lu i Oarol Hagenbeck: Hein- rich ş i Loanenz.

Plătiţi abonam entele la „ N A T U R A “

N A T U R A8

I

E D I S O N A M U R I Tde A . BOUTARIC

Profesor la Facultatea de ştiinţe din Dijon

Edison, care muri în vârstă de 84 ani, a avut toată viaţa demonul cercetării şi patima experienţelor. Le-a făcut din copilărie, în pivniţa părinţilor săi, pe care o prefăcuse în sală de lucrări, până la limita extremă a bătrâneţii, în laboratoarele măreţe ce şi le-a clădit.

Avea o putere de lucru extraordinară, dormind şi mâncând puţin, era în înlregime devotat cercetărilor sale. Când îl preocupa o idee nouă, petrecea nopţile în laboratorul său, întinzându-se câteva ore pe o masă când' îl doborâ osteneala. înzestrat cu o pătrundere de spirit rară şi slujit de un dar de observaţie cu totul deosebit, Edison a înfăptuit un număr cu adevărat de neînchipuit de născociri, în domeniile cele mai felurite. Pe drept cuvânt, a devenit în ochii mulţimii însuşi tipul des­coperitorului.

Primele încercări le face asupra telefonului, tocmai descoperit de un alt american Graham Bell, dar care nu putea funcţiona decât pe distanţe foarte scurte. In câteva luni, Edison a născocit microfonul cu cărbune, recunoscu trebuinţa de a pune pe linie o bobină de inducţie şi de a o alimenta cu curent de baterie. Telefonul eră de acum înainte pus la punct şi publicul îl putea folosi.

Invenţia cea mai populară a lui Edison este fonograful, pe care-1 născoci în 1877. Cel dintâi modei erâ foarte rudimentar: era alcătuit dintr’un cilindru pe care erâ înfăşurată o foae de stamiu şi care, tot învârtindu-se, înainta în lungul axei sale. Pe foaia de staniu se spri­jinea un vârf prins de membrana unui fel de cornet acustic: când vorbeai în faţa cornetului, învârtind cilindrul, vârful trăgea un fel de şanţ în spirală, ale cărui scobituri şi ridicături urmăreau vibraţiile membranei. Când se sfârşea înregistrarea, erâ destul să se aşeze acul la capătul şanţului şi să se repună în mers cilindrul. Vibraţiile membranei duse de acul, ce urma şanţul cu neregularităţile lui, reproducea vocea în­registrată.

Fără îndoială, acest aparat este deparle de cele de azi, ce redau atât de bine muzica şi vocea; dâr principiul aparatului şi progresele la care însuşi Edison a colaborat toată viaţa, urmau repede. In aceiaşi vreme născoci şi lampa electrică cu incandescenţă. Munci la ea timp de zece ani, toate felurile de fire le încercă, mai întâi metalele ca platinul, apoi fire de bumbac şi fibre de bambus îmbibate în cărbune. Obţinu cele mai bune rezultate cu un filament alcătuit dintr’o pastă de hârtie trecută prin filieră şi acoperită cu grafit. Lampa cu imcandeiSicenţâ erâ născocită. Edison, după ce o văzu răspândindu-se în lumea întreagă, putu lua parte la sărbători măreţe prin care America îşi sărbătorea cen­tenarul.

N A T U R A9

Cinematograful, dinamurile, drumurile de fier electrice, acumu­latorii, au fost apoi ţinta descoperirilor, din care una singură ar fi de ajuns spre a face ilustru un nume. îmbunătăţirile sau născocirile lui Edison, consfinţite prin brevete se numără cu miile.

Succesul şi gioria n’au atins niciodată modestia aceluia, căruia omenirea îi datoreşte atâtea progrese materiale însemnate. Ii plăcea să spună că taina operei sale e munca, perseverenţa şi bunul simţ. Dar posteritatea va gândi fără îndoială că era în el, afară de aceste însuşiri trainice, mult din acea flacără misterioasă şi dumnezeiască care este esenţa gemului.

(Traducere după UIntransigent din 19 Oct. 1931 de C. A. B.)

PREISTORIA. VIAŢA OMULUI PRIMITIV IN VECHIUL ŢINUT AL SUCEVEI

(BAIA DE AZI)de Prof. V . CIUREA

Directorul muzeului Fălticenilor

IV.

Staţiunile Preistorice pe Stânga Şiretului.

Din târgul Lespezi, la 3 Vii Km. depărtare, se găseşte satul SiriţeZ. Pe teritoriul acestui sat şi anume pe proprietatea d-lui M. Ştefănescu din Corim-Siriţel, s’au aflat:

1) Un toporaş de silex, lung de 9y2 cm. şi lat de 2 ţa cm. (Fg. 1, No. 20; Natura No. 7 Iulie).

2) Un toporaş de piatră neagră (Fg. idem No. 19).3) Un cuţit de silex negru, arcuat, frumos lucrat în faţete cât

mai regulate, lung de 12 cm. (Fg. idem No. 16).Tot în colecţia muzeului, se găseşte un topor-ciocan de piatră

(gresie) lung 12 cm. şi lat. 6% cm. perforat la mijloc pentru coadă. Este dăruit muzeului de Sf. Sa preotul Pienescu, parohul satului Hâr­toape, pe teritoriul căruia s ’ia găsit toporul în 1925. (Fg. 1 No. 18; idem). , , \ l

Pe teritoriul Corn. Stolniceni-Ghiţescu, s’au găsit două piese, de formă conică, dar trunchiate, înalte de cm. şi grosimea la cele două baze, fiind între 7—8j^ cm. Ambele de piatră densă şi bine

N A T U R A10

şlefuite. Se poate spune eu toată siguranţa că sunt făcute pentru mă­cinatul seminţelor şi a grăunţelor. Sunt donate Muzeului în 1928, de d-1 G. Ghiţescu, avocat şi senator.

Staţiunea Ruginoasa.

Pe muchea dealului ce străjueşte marginea sudică a satului Rugi. noasa, fosta proprietate a lui Vodă Alexandru Cuza, care-şi doarme somnul de veci în cripta bisericei, se găseşte o „eetăţuie” eu urme neo­litice, foarte interesante. Sunt câţi-va ani, de când Muzeul naţional de Antichităţi din Bucureşti, a întreprins săpături sistematice, în acest loc. Materialul bogat, eşit la lumină în urma acestor cercetări, va fi dat publicărei în numărul ce va apărea al revistei„Dacia, recherches et découverts archéologiques en Roumanie’1, astăzi sub directa îngrijire a D-lui Profesor I. Andrieşescu, delà Universitatea din Bucureşti şi direc­torul Muzeului Naţional de Antichităţi.

Staţiunea Paşcani—Fântânele.

Târgul Paşcani, cu gara lui principală şi cu atelierele mari ale C. F. R. este aşezat pe o terasă ce domină valea Şiretului, pe partea dreaptă. Oa suburbie azi, a acestui târg, este satul Fântânele, la o dis­tanţă de 1 Km. şi ceva. Pe marginea terasei, pe care e situat şi acest fost sat, se găseşte urma unei vechi aşezări neolitice care dă azi la lumină, cioburi frumos colorate, făcute dintr’un aluat rezistent, iar coloraţiunea se vede, culm a fost făcută pe (ambele feţe. Pe lângă cio­buri, tot de aici, s’au recoltat bucăţi de silex colorate; apoi un topor de silex, aflat azi, în colecţia gimnaziului din Paşcani.

Muzeul Fălticenilor, din această staţiune posedă, din 1927, un număr de cioburi colorate cât şi un pumnal de os, făcut dintr’un corn de cerhiden, lung. de 24 cm.

Aflându-ne în această regiune a Ruginoasei, Lespezi şi Paşcani, nu se poate să lăsăm nepomenită „cetăţuia” de la Cucutmi, aflată cam la 12 Km. de Ruginoasa şi la hotarul dintre Judeţele Baia şi Iaşi. Cetăţuia dela Cucutem este aşezată pe teritoriul satului sau mai bine zis, a moşiei Cucuteni, în partea S. V. a Corn., Băiceni, plasa Bahluiului, Jud. Iaşi. Pentru a ajunge aici la „Cetăţuie11, se vine de obiceiu la Tg. Frumos, de unde, după 8 Km. de drum, pe o şosea bine întreţinută, ajun­gem la Corn. Băiceni. Comuna Băiceni, este aşezată într’un amfiteatru de dealuri, ce prezintă în acelaş timp, o poziţie romantică şi strategică. In partea apuseană, apare la orizont ca un deal lung, marginea unui platou, împădurit în parte cu stejăriş, dar bogat în cariere de piatră albă, bună de construcţie. Platoul înaintează, dela un loc, ca o penin­sulă bine definită, spre satul Băiceni, sub acel nume de „Cetăţuia11. De sus. de-pe „Cetăţuia” se desfăşoară ochilor, o privelişte minunata.. In sus Cotnarul, cu podgoriile sale renumite şi cu dealul „Cătălină11 ce

N A T U R AII

înalţă cu mândrie culmele sale aurite de amintiri istorice; în jos, de o parte lanţul de vâlcele ce se întind până spre Tg. Frumos, pe de altă parte, şesul Bahluiului ce se pierde în orizontul Iaşilor, iar mai în vale, satul Băiceni, cu vechea lui bisericuţă.

Pe acest platou-peninsulă, s’au făcut cele dintâi săpături la 1884,

luna Mai, de către prof. N. Beldiceanu iar mai târziu la 1909 şi 1910 de către D-nul H. Schmidt, profesorul german şi trimisul Muzeului din Berlin.

Profesorul ieşan Grigore Buţureanu, tovarăşul de muncă „archeo- logică” a lui N. Beldiceanu, în micul său tratat p reistoria şi Popoa­rele Arice”, apărut la 1897 m Iaşi, ne dă o schiţă fugitivă a posiţiei geografice a acestei localităţi. Staţiunea Cueuteni din Jud. Iaşi. Această staţiune ocupă înălţimea cea mai mare a dealurilor din împrejurimi,

N A T U R A

12

cum se poate prinde din schiţa aăturată (Fig. 1 ) ; lungimea ei, e dată prin linia M N (Fig. 2) şi lăţimea prin P Q 1). Pe secţiune are straturile dispuse astfel: deasupra un strat de pământ negru (A, B, C), apoi un strat de pământ amestecat cu cenuşă şi cu felurite obiecte: silexuri, hârburi, oase lucrate, oale, topoare de grez, etc. (Fig. 3, lit. D, E, G), şi în fine un strat dedesupt, grosime circa 2 m. şi ceva, din piatră cal- earoasă (MN). Asia dar, ,în pătura mijlocie a staţiunei Cucuteni, se găsesc resturile omului primitiv.

Din această staţiune — cum arată prof esorul N. Beldicegnu, în lu­crarea sa „Antichităţile delà Cucuteni, Iaşi 1885” — el a recoltat peste 160 bucăţi : oale, arme de piatră, oase de ammale, idoli de lut, silexuri, fusăioale, greutăţi rotunde şi conice, brăţare de metal, pământ ars cu impresiuni de îngrăditură, cenuşă, cărbuni, oase calcinate şi mălai mă­runţel. Interesantă este colecţiunea şi sculptura de pe vase ; unele făcute dintr’un aluat mai grosolan; altele ceva mai delicate şi la formă şi la pasta din care sunt alcătuite.,

Despre această localitate preistorică s’ia aflat în străinătate, după 1889 când s’a ţinut la Paris, un mare Congres de Archéologie preisto­rică şi antropologie, România fiind reprezentată prin profesorul ieşan, Grigore Buţureanu. Ce importanţă ştiinţifică, prezintă specialiştilor străini, această staţiune românească, s’a văzut la 1909. In vara acelui an, d-1 Dr. Hubert Schmidt, profesor la Universitatea din Berlin, este trimis de către Muzeul die Archéologie de acolo, să facă cercetări în această localitate. Cea dintâi cerere die a face săpături, a fost adresată de d-1 Schmidt, Ministrului de Instrucţiune de atunci, nemuritorului om al şcoaiei Româneşti Spkru Hmret. Acesta s’a cam opus, desigur gân- dindu-se că mai întâi trebueşte cercetată această staţiune de către specialiştii noştri, ce-i aveam în acea vreme. In urma insistenţilor făcute de profesorul german, acuma pe cale diplomatică, a obţinut cu­venita permisiune a ministrului român care l-a recomandat Prefectului

1) Op. citat, pg. 14.

N A T U R A

13

de Iaşi, Nicu Geme; trimiţându-l şi acesta, proprietarului locului, Const.V. Gheorghvu, din satul Cucuteni.

Dr. H. Schmidt începe săpăturile sale, în Iulie 1909, fără a fi asistat de cineva din partea Statului nostru. După o lună şi ceva de cercetări, pleacă cu 17 (!) lăzi, pregătite pentru muzeul din Berlin. Pe cât i-a fost posibil, propietarul Gheorghiu şi-a făcut şi el o mică colec- ţiune, dar destul de interesantă, cu ocazia lucrărilor lui Schmidt.

In vara lui 1910, Dr. Schmidt, îşi mimează planul săpăturilor, secondat de data aceasta, de reprezentantul Ministerului Instrucţiunii, D-l G. Dascalu, eminent elev — pe atunci, — al Prof. Schmidt la Uni­versitatea din Berlin, astăzi profesor de Istorie, cu multă autoritate ştiinţifică, la liceul Romcm-Vodă, din oraşul Roman. Şi în acel an, re­coltează Dr. Schmidt, v reo 14 lăzi, cu obiecte de foarte mare valoare archeologică. Cine vizitează Muzeul de Archéologie Preistorică din Ber­lin, va rămânea uimit de frumuseţea obiectelor ce împodobesc vitrinele muzeului Berlinezl ) cât şi de importanţa ştiinţifică a acestor piese, ee-ar fi putut face parte din colecţiile muzeului nostru naţional din Bucureşti, iar pe de altă parte, ar fi înălţat în ochii străinătăţii, însem­nătatea istorică a pământului Ţării Româneşti.

Cine au fost locuitorii acestei localităţi şi cu ce se ocupau ei, nu cred că n’ar fi interesante, în această privinţă, părerile lui N. Beldi- cecmu, ce şi le-a spus în lucrarea sa, citată mai sus „Antichităţile delà Cucuteni”. Iată ce zice BelÆoecmu: „Oricare ar fi însă originea locui­torilor preromani, delà Cucuteni, din cercetările de până acuma, se pot face următoarele deduceri” :

„Vetrele şi rămăşiţele de pământ ars cu impresiuni de nuele, „arată că pe platforma Cetăţuia, erau un număr de Colibe făcute din ,,gard de nuele, teneuit cu lut. Zona de pământ ars, cărbuni şi cenuşă „aflătoare între pământul negru ce s’a depus deasupra în timpuri mai „nouă şi între temelia naturală de piatră calcară, cum şi vasele sparte „ce formează grămezi de hârburi identice în privirea ornamentară; „aşa că s’ar putea lesne reconstrui şi din care fapt se vede că ele au „fost sdrobite prin năruirea colibelor distruse de foc, — arată că acele „locuinţi s’au nimicit printr’un incendiu provocat probabil, de nişte -,cete de duşmani, ce-ar fi năvălit fără veste, asupra nenorociţilor lo­cu itori care trăiau pe înălţimea dealurilor delà Cucuteni”.

„Dar faptul istoric cel mai important pentru noi, rezultă din idolii „de lut în formă de taur, cum şi acei cu figura omenească şi umerele „eşite şi ascuţite în forma coarnelor de bou şi care luate la un loc, re­prezintă comurile Semi-lunei. Ca să putem veni la însemnătatea isto- „rică a acestor idoli, revenim la studiul făcut de SchMemann asupra .,idolilor delà Tirynth şi Mikena. Iată ce zice el în această privire : „Hera,

1) P. Constantinescu-Iasi: H. Schmidt ..Vorläufiger-Bericht über die Ausgrabungen in Cucuteni bei Jassy” in „.Zeit, für Ethnologie” 1911.

N A T U R A

14

F .

„sub numele său de Io sau zeiţa Luna, avea un templu celebru la By- „zanţ şi se spune că această cetate fusese fondată de fiieă-sa Keroesa, „astfel zis „cea ce poartă coarne”. Semiluna, simbolul Byzwitulw în „antichitate şi tot timpul veacului de mijloc şi care acuma este simbolul „imperiului turcesc, e un eritagiu direct de la personajul mitic care „fundă Byzanţul, Keroesa fiica zeiţei-luna, 10 (H era); căci este sigur „că Turcii nu au adus semiluna din Asia, ci au găsit-o existând ca etm- „blemă a Byzanţului. (Micenes, pg. 72).

„Rezultă dar, că stema Moldaviei reprezentată prin capul de Bou, „cu semiluna la o parte şi uneori cu soarele, de altă parte, nu derivă „nici din legenda lui Dragoş, nici de la capul de Taur, de pe scuturile „romane, nici este simbolizarea agriculturei în Moldova, la care s’ar „fi adăogat în urmă Semiluna, ca semnul Suveranităţei, ce avea impe- „riul Turcesc asupra Moldovei. Stema Moldovei, capul de bou cu semi- „luna la o parte, este mai probabil derivată din simbolul religiunei ,,geto-dacice, ce după cum am văzut, se înrudeşte cu cel Traco-fougian, „adică boul şi luna”.

Aceste sunt părerile personale a lui N. BeLdiceemu, bazate pe istorie şi mitologie, ca imul ce era profesor de această materie, bun cunoscător şi priceput cercetător al trecutului; păreri expuse în lucra­rea, pomenită mai sus.

In legătură cu cercetările prof. H. Schrmdt, arătasem că proprie­tarul „Cetăţuiei”, C-tin V. Gheorghiu (azi decedat) reuşise să-şi alcă­tuiască o colecţiune de vre-o sută şi ceva, piese preistorice, anume: unelte de silex, fragmente de ceramică colorată şi sculptată, instrumente de os, idoli (animale şi figuri omeneşti), fragmente de vase şi material din fostele locuinţi; ghiulele de piatră şi silex, vase întregi, diferite ca formă şi aluat. Pe toate acestea le-a fotografiat, alcătuind planşe pe care le-a reuşit într’un album, intitulat: Staţiunea Archeologică-Pre- istorică, Cetăţuia Băiceni (Cucutemi). Colecţia Const. V. Gheorghiu.

Ca anexă a Albumului a scris şi-o broşură; tipărită la Tg. Frumos, la 1910 cu explicaţia — pe cât puterile l’au ajutat — a staţiunei şi a vieţei omului de pe ea.

Cu ocaziunea primei mele vizite, ce-am făcut-o acestei staţiuni preistorice în luna Mai 1915, am cunoscut în casa sa şi pe proprietarul Gheorghiu. Tot atunci mi-a dat şi aceste două ale sale publicaţiuni; oferindu-mi pentru Muzeul din Fălticeni — ce-1 începusem în acel an — colecţia sa, compusă din piesele arătate mai sus, cu preţul de 200 (!) lei.

Cum pe acele vremuri, suma cerută era aproape egală cu salarul meu de profesor pe o lună şi nici n’aveam vre-o posibilitate s’o obţin din altă parte, oolecţiunea n’a intrat în posesiunea Muzeului. Târziu am aflat că def. Gheorghiu a vândut-o sau a dăruit-o — nu ştiu pre­cis — profesorului Erbiceanu, pe atunci suplinitorul catedrei de Archeo- logie la Univ. din Iaşi. Dânsul, încetând din viaţă, am urmărit această

N A T U R A15

coleeţiune prin 1918 ca s’o cumpăr pentru muzeu, dar cu toate stă­ruinţele depuse, atunci, n’am reuşit a-i da de urma e i 1).

J Staţiunea aceasta preistorică, consacrată ca o localitate neolitică românească, îşi are asigurată însemnătatea ei, în Preistoria Europei. D-l I. Décheleite, în tratatul său „Manuel d’Archéologie Préhistorique, Celtique et Gallo-Romaine” Vol. I, 1908, citează cu abundenţă de amă­nunte olăria, idolii şi locuinţele omului primitiv delà Cucuteni.

La noi, în tânără noastră literatură Ştiinţifică de acest fel, a apărut în anii din urmă, sub directa îngrijire a D-lui Profesor 1. Si- mionescu, minunata publicaţiune ,,Cunoştinţele folositoare” scrise pe înţelesul tuturora şi menite să ajute răspândirea cât mai largă a multor cunoştinţi ştiinţifice, geografice şi economice. In broşura No. 11 seria A, d-l profesor Simionescu, acest neobosit şi maestru popularizator al Ştiinţei româneşti, fostul meu profesor la Univ. din Iaşi, descrie în mod atrăgător „Omul delà Cucuteni” în lumina celor ştiute astăzi, des­pre viaţa acestor locuitori primitivi.

De asemena, d-l profesor P. Constantimescu-Iaşi, în lucrarea sa „Arheologia Preistorică” din 1929, citează staţiunea Cucuteni, ca cea mai importantă în idoli, ceramică, locuinţi, alături de multe alte sta­ţiuni Moldovene şi Basarabene, noi descoperite.

Muzeul din Fălticeni, posedă în colecţia sa, din această staţiune, multe cioburi pictate şi silexuri ca săgeţi, — recoltate de scriitorul ace­stor rânduri, cu ocazia vizitării acestei staţiuni. De menţionat, fru­moasa donaţiune făcută muzeului, de d-l Petru G. Văsescu, azi magi­strat în Fălticeni, compusă din idoli (figuri omeneşti) ciocane, săgeţi de silex, arme de os, piese recoKate de D-sa din această staţiune pe când locuia la Tg. Frumos.

Nici elevii liceului din Fălticeni, nu sunt lăsaţi în vacanţă, până nu li se atrage cuvenita atenţiune, asupra acestei localităţi, mai cu seamă dacă trăesc prin apropierea ei. Recomandările făcute, să viziteze şi să cerceteze cu atenţie noile rupturi ce se fac eventual pe Getăţuie, nu rămân fără folos. Chiar în toamna aceasta, elevul iiceal Mironescu, a adus muzeului câteva piese interesante printre care un idol de piatră, silexuri lucrate, bucăţi de ceramică, etc. Exemplul unuia e imitat de altul şi aşa cu încetul, muzeul a ajuns să-şi aibe bogata sa coleeţiune.

1) Notă. In timpul din urmă, am aflat c'ar fi fost dată, Universităţii din Iaşi, de către familia prof. E rbiceanu .

N A T U R A16

TAINA MUNŢILORde Dr. P. COSAC

Ce im bold a m â n a t pe p re m e rg ă to r ii tu r is m u lu i la n o i c ă tre m u n ţ i : pe Ga/rol S. Gold in g in e r h o ta rn ic , J. A. Vaillatnd p ro f . şi p u b lic is t f r a n ­c ez ; B. Catargiu; b a ro n u l de Talleyrand Perigord, c o m isa ru l F ra n ţe i în V a la c h ia în 1 8 5 7 ; J. Beclard, co n su lu l g e n e ra l a l F ra n ţe i în P r in c ip a te în 1 8 5 8 ; în v ă ţa tu l b o ta n is t m o n d ia l d r . D. Brândza în t o v ă r ă ş i t d e A. Sturdza; b o ta n is tu l D. Greceanu, Regele Carol I, M a re le V r ă j i t o r , — cum îl n u m eşte Nestor Ureche; Nicolae Gelepeanu, u n m a e s tru în a le C a rp a t is m u lu i ; N. Bogdan, p a s io n a t a lp in is t ; d-rul P. Gold — Haret, m a re iu b ito r a l m u n ţ ilo r B u ceg i ş i p e ţă r a n u l, c io b a n ro m â n , c ă ru ia d o a r

Fig. 1.—Mun(ii Bucegi. Casa «Peştera». In fund se văd mun(ii Doamnele şi Obârşia.

m u n ţilo r i-a m a i ră m a s cui s ă -ş i sp u e d u re re a ş i b u c u ria în doinele s a le p lin e de d o r, lâ n g ă b â rs a n e le lu i o iţe ş i m u n ţii c e i d ra g i, — c io b an u l, — m o d e stu l ş i ce l m a i n o b il p u r t ă to r a l la t in i tă ţ i i n o a s tr e d in m u n ţii C a r- p a ţ i ş i p â n ă în m u n ţii P in d u lu i.

D a r ce d iv in e se n tim e n te a m â n a t c ă tre m u n ţi pe Fanny Seculici, a l c ă re i p seu d o n im Bucura Dumbravă — ne a r a t ă ce d ra g o s te n e m ă rg i­n i t ă p u r ta ea p e n tru c o d rii ş i n a tu r a a lp in ă . A c e a s tă p a s io n a tă a B u ce- g i lo r a fo s t o a d o ra to a re p â n ă la v e n e ra ţ iu n e a m u n ţilo r n o ş tr i i , p e c a re zec i d e a n i i - a u rc a t , i - a p r e a m ă r i t ş i c â n ta t cu m in u n a tu l e i ta le n t p o e ­tic , în c â t s ’a id e n t i f ic a t cu ei.

D a r ce a m â n a t c ă tr e m u n ţi p e d. M. Haret, m a re c u t r e e r ă to r a l m u n ţilo r ş i p r o te c to r a l n a tu r i i ? D in ce a m ai f r a g e d ă c o p ilă r ie ş i p â n ă

N A T U R A17

în z iu a de a s tă z i în a d o r a ţ ia m u n ţ i lo r a în t re p r in s s u te de a sc e n s iu n i ş i a c e a s ta î n t r ’o v re m e cân d m u n te le nu o fe r ia a t â t a o s p ita li ta te c a p â n ă acum . >

D e c â ţ i -v a a n i, D o m n ia S a a d e s f ă ş u r a t o a c t iv i t a te u r ia ş e . P lin de in i ţ i a t iv ă , a p ă ş i t d e là e n tu z ia sm la o p e ra p o z it iv ă fă u r in d c e a m a i s o lid ă ş i de v i i t o r a s o c ia ţ ie d in ţ a r ă , T. C. R.-ul, a l c ă ru i p re ş e d in te e s te ş i t a r e a .lu a t în s c u r t t im p u n a v â n t u im ito r .

C eeace a în d e m n a t p e to ţ i a c e ş t ia s ă u rc e c u lm ile a lp in e a f o s t n u m a i ta in a m u n ţilo r .

*

M u n te le e s te tem p lu l u n d e ta in ic a tă c e r e î ţ i u m p le s u f le tu l de p io- ş ie ş i m u lţu m ire , u n d e b ra z ii su n t n iş te fă c li i u r ia ş e îm b ră c a te în h a in e de s ă rb ă to a re .

Fig. 2. — Muntele Obârşia şi cascada.

C eace-1 fa c e p e t u r i s t s ă a p a r ţ in ă m u n ţ i lo r ş i s ă se îm p ă r tă ş e a s c ă cu d u h u l lo r , e s te v e ş n ic ia s fâ n tă ce se s im te d in to t ce-1 în c o n jo a ră , este e x ta z u l p o e tic e i n a tu r i, a a c e stu i g e n ia l a rc h ite c t , c a re v e şn ic m o ­d e lează , t a ie ş i c io p le ş te , p re fa c e ş i t r a n s fo r m ă , în c â t în n ic i u n m o m en t în fă ţ i ş a r e a ei nu e s te a c e la ş . V r a ja c o lo ş ilo r m ile n a r i se e x e rc ită p r in p e rsp e c tiv e le , g ig a n te sc u l ş i to a t ă g a m a se n tim e n te lo r, d e la se n z a ţiile

N A T U R A18

p lă c u te a le u n e i m in u n a te p r iv e li ş t i p â n ă la f io r u l s ă lb a tic e i 's tân ci g o ­la ş e ş i a p r ă p ă s t i i lo r în f r ic o ş e to a re .

C eace-1 v r ă je ş t e p e tu r is t , îi ‘fa r m e c ă s u f le tu l ş i- l p u r i f ic ă e s te m i­n u n a ta n a tu r ă p lin ă de p o e z ie ; m ă re ţe le c a sc a d e sp u m eg ân d e ş i sg o - m o to a se ; p ie u rişu l t r e m u r ă to r a l a p e lo r, — sp e c ta c o lu l fru m o a s e lo r p oen i de m ă ta s e v e rd e îm p o d o b ite de f lo r i s u râ z ă to a re , -— ta in ic a p o ­te c ă ce şe rp u e ş te p r in t r e c o d rii r ă c o r i t o r i ; — b râ n e le s ă lb a tic e unde p a s c o iţe le la în ă lţ im i a m e ţito a re , — d o in a b a c iu lu i ce -ş i m â n ă m io a re le şi d u lă ii s ă i ; — fa rm e c u l z idu lu i de p ia t ră ca ri te în d eam n ă să -l c u c e re ş ti, — fe e r ic u l sp e c ta c o l a l ză p ez ii a lp in e cu co am ele m u n ţilo r a lb ite d e z ă ­p a d ă ş i n in so r i, — su n e tu l tă lă n g i lo r v i te lo r d e pe p la iu r i ce se în to rc

Fig. 3.—Muntele Horoaba

d e la p ă sc u t, — v ă i tă ia te 'de to re n te p u te rn ic e , — în fr ic o ş e to a re le v â r ­fu r i d in ţa te a le m u n ţ ilo r asem en ea u n o r b a la u r i în c re m e n iţi de v e a ­cu ri, — p is c u r ile m ă re ţe u n d e d o m n eşte p r iv i r e a a g e ră ş i re g a lă a v u l­tu r i lo r p u te rn ic i, — c re s te le s tâ n c o a s e c a ri p â lp â ie sc la m â n g â ie re a so a re lu i în ta b lo u r i im p re s io n a n te , — r ă s ă r i t u l p u rp u r iu ş i p lin d e v e ­se lie cân d so a re le -ş i a r a t ă m a n tia r e g a lă p lin ă de s t ră lu c ire , — a p u su l p lin de d u io şie cu ra z e le ‘s a le p a lid e , — n o a p te a când sc lip esc b la j in e p ie t re le scu m p e a le b o lţii de a zu r ş i unde re g in a n o p ţii în v e s tm â n ta tă în g iu lg iu l d ia fa n a l n o r i lo r îi în v ă lu ie în p â n z a a rg in tie , — v i s a r e a la c a re te în b ie tă c e re a p lin ă de v r a j ă a n a tu r ii, — v is a r e a — unde p a c e a s e c o b o a ră eu u n b a ls a m l in iş t i to r a s u p ra s u f le tu lu i n o s tr u în m ă rm u rit .

...Ş i în o ric e a n o tim p î i v e i u rc a , m u n ţii î ţ i r ă s p lă te s c din b e lş u g o s te n e a la că c i în B u ceg i p o ţi t r ă i c lip e le cele m a i s ă lb a tic e ca şi ce le m a i

N A T U R A19

m ă r e ţe ; i a r de su s se d e s fă ş o a ră fa n ta s t ic a p a n o ra m ă a v ă i lo r s t r ă ju i t e d e m u n ţi fa ln ic i c a în b asm e, a ş e s u r i lo r , unde s tă p â n e ş te r ă u t a te a o m en ea scă . T u r is tu l ră m â n e în m ă rm u r it în s in g u r ă ta te a n a tu r i i v irg in e . V r ă j i t el a s c u ltă c â n tec u l n a t u r i i : f r e a m ă tu l b ra z i lo r c a re te m â n g â e . — c ir ip i tu l p ă s ă re le lo r c a r i t e în ve se le sc , — ş ip o tu l r ă c o r i t o r ş i d ă tă t o r de f o r ţ ă , — s u s u ru l g in g a şu lu i is v o r c r is ta l in c a re c u rg e sg o m o to s d in p ia t r ă în p ia t r ă s ă r in d v e s e l d in s tâ n c ă în s tâ n c ă şi sp u n â n d u -ş i p o v e ­s te a d e v e a c u r i , — ap e le la c u r i lo r lim p ez i în c a r i s e o g lin d esc b ra z ii, a n in i i ş i f a g i i , — g â z e le c a r i ro ie sc , — o id e a lă s im fo n ie .

In m u n ţi p o ţi a d m ira ş i n a tu r a d es lă n ţu in d u -se . D u p ă z ile de a r ­ş i ţă , v â n tu l în cep e s ă d o m in e 'cu lm ile , ş u ie ră cu p u te re , — n o r i i se adună Îa o riz o n t, — fu lg e re le b ră z d e a z ă ce ru l, t r ă s n e te le se p re c ip ită ş i p lo a ia b in e fă c ă to a re cad e în r o p o t în v io râ n d n a tu r a a rs ă .

D u p ă p u ţin t im p S o a re le , m â n d ru ş i p u te rn ic , îş i fa c e ia r ă ş i a p a ­r i ţ i a ră sp â n d in d v i a ţ ă ş i lu m in ă .

.. .I a r î n t r ’u n tâ r z iu s o a re le apune, — c re p u sc u lu l v e s te ş te v e n ire a n o p ţii, — tu rm e le s e c o b o a ră în v a le la s tâ n ă , — u m b re le su b c a re se ş t e r g m u n ţii la o r iz o n t d is p a r cu râ n d în în tu n e c im e a n o p ţii c a re s t ă ­p â n e ş te acu m a tm o s fe r a re g iu n ilo r a lp e s tre , — lu n a s t ră lu c e ş te t o t m ai m u lt a rg in t ie p e b o lta s lc â n te e to a re în m ir ia d e de n e s im a te , — c â te u n

lă t r a t ră g u ş it a] v re u n u i câ ine se m a i aude d in tim p în tim p , — l i ­n iş te a dom neşte , — e s te p acea e- te m ă a u n ive rsu lu i...

O s fâ n tă şi m ă re a ţă n a tu r ă !— p re a p u ţin i m u r ito r i cunosc fa rm e c u l d e sm ie rd ă r ilo r ta le . S u ­f le tu l n o s tru d e s b ră c a t de to t ceeace e om enesc d ev ine m a i bun— se a p ro p ie de d iv in ita te , f i in ţa n o a s tră ab ia acu m c u g e tă la d u m n ezeeasca p u te re a acestu i U n iv e rs a t â t de a rm o n io s a lcă-u it. A b ia acu m om ul îş i d ă s e a ­

m a că e s te o b ia tă f i in ţă m ică şi n ep u tin c io asă , su p u să ş i ea a c e ­lo ra ş i leg i fa ta le a le U n iv e rsu lu i.

N a tu ra n e fa rm e c ă p rin m ă re ţ ia ş i p ito re sc u l ce num ai p o e ţii a u ş t iu t s ă le c â n te , n a ­tu r a n e u m ile ş te p r in p ro b lem ele ş t i in ţ i f ic e ş i fi lo z o fic e ce le în fă ­ţişe a z ă ş i în f a ţ a c ă ro r m in tea

„ om en ească se s im te în gen u n -ch ia tă , n a tu ra n e sen sib ilizează în t r ’a t â t s u f le tu l în câ t f i in ţa n o a s t r ă se ad ap ă d e la a c e s t is v o r a l n a tu r ii-m a m e ş i p leacă m ai p u r if ic a t , m a i bun,, m a i to le ra n t, m a i ie r tă to r .

n a t u r a

i ’ iy. a . — oascada j loroaba

20

I!SI CAUTAREA SOARELUIde CONSTANTIN BELCOT

II

„Coasta de argint”, „ţara Bascilor”, „Beam”... Trei regiuni cu to­tu l diferite, plăji, colnice şi munţi, — dar cărora o înrâurire misterioasă le dă o unitate ascunsă. Dealungul acestui „Sud-West” domneşte Atlan­ticul, zeu bătrân cu lumina ochilor verde-albastră şi barba plină de nă­mol, a cărui răsuflare umedă împinge turma dublă a valurilor şi gră­mezilor de nisip, face să tremure pădurile de stejari şi să cânte pădurile de pini, aduce fără odihnă pe cerul meridional asaltul cenuşiu al norilor.

Poetul Amaury de Cazanove a sintetizat vremea de melancolie .şi de toamnă a acestor pământuri prin versul:

„Le vent vient de Bayonne et de St.-Jean-de-Luz”.Căci, nu trebue să facem greşala, atât de obişnuită, de a cuprinde

tot „Sudul” în aceiaşi viziune strălucitoare şi însorită. De la stâncile golfului Gasconiei, până la aceea scobitură a pasului Naurouze pe unde vântul de miază-zi' (băltăreţul de la noi) aduce pe malul drept al Garonei suflările enervante şi calde ale Mediteranei, nimic nu reaminteşte cerul de azur, pietrile luminoase, limpezimea şi umbrele Provenţei, Soarele a întâlnit aci un protivnic puternic care, deşi-1 lasă să coloreze cărămizile şi marmura, a îmbibat această ţară ou un fel de răcoare interioară, care se împotriveşte furiei uscătoare şi opune mereu străvechilor ziduri aurii, oaze de verdeaţă şi pârae.

Prin urmare există la marginea oricărei călătorii către „Extremul Sud-Vest” un zeu înfricoşetor pe care trebue să-l venerăm, împotriva căruia au luptat şi luptă încă rase răbdătoare, energice şi voinice. Une­ori au trebuit să smulgă mării pas cu pas pământurile lor; alteori, să lupte pentru a păstra intrarea liberă a porturilor lor; să-i sufere cu linişte nazurile şi supărările, să se adapteze unei clime adesea rece, a- proape mereu udată de apă şi să ridice deseori ochii către orizonturi încărcate cu nori. Praviel zice că nu trebue să uităm că: dacă aceste •ţări sunt astăzi primitoare şi râzătoare, dacă „Coasta de Argint” cată să se desfăşoare, ca o panglică lungă, brodată, de la Souktc la St. Se- bastian şi Landes-ele devin roditoare şi se îmbogăţesc, dacă Beam, din ce în ce, atrage o colonie engleză numeroasă şi rivalizează cu „Riviera”, aceasta se datoreşte faptului că ţinuturile, înainte de a fi pământ de plăcere şi sărbătoare, au fost câmpuri de bătălie şi biruinţă.

•* *

Regiunea sulbpirineiană cuprinde ,£andes”, podişul gascon, valea Garonei şi masivul Corbieres*).

1)„Midi").

D atele sunt luate din „Ghidul albastru" şi din „Mersul trenurilor“ (Com pania

N A T U R A21

Lcmdes. Sub acest nume se înţelege câmpia întinsă ce mărgineşte Oceanul, între Gironde şi Adour pe o lungime de 230 km. şi care înain­tează în triunghiu în interior, până către NeraCj pe o adâncime maximă de aproximativ 100 km. cu o suprafaţă totală de aproximativ 1400 km.2 Acest curios ţinut natural a fost, până la sfârşitul veacului XVIII, imul din cele mai desmoştenite din Franţa. Pe coasta mării, o plaje lungă de nisip neospitalieră şi pustie, înaintează dune mobile fărâmiţate în va­luri paralele, către interior, cu aproximativ 20—25 m. pe an,̂ acoperind sate, împingând apele ce se întind la picioarele lor sub formă de lacuri şi bălţi. In interior, pământul are la suprafaţă un nisip silicios, ce nu se poate cultiva, şi la o adâncime mijlocie de 50 cm. un strat de gresie sau ciment organic impermeabil, numit „alios”, ce făcea ca ţinutul să fie înecat complet iarna; ca urmare locuitorii întrebuinţau picioroange. Afară de aceasta, tot ţinutul era foarte nesănătos. Din evul mediu se cunoştea sistemul de prindere al dunelor prin plantarea pinilor; însă nu s’a aplicat pe o întindere mare decât în veacul al 18-lea, mai ales în urma studiilor şi încercărilor lui Buch, Ruat (1772 şi 1776), abatelui Desbiey (176) şi baronului Charlevoix de Villers, inginer în marină (1778). Deci, Bremontier inginer de poduri şi şosele, care o înfăptui în mare, începând dela 1788, n’a fost cel dintâi ce avu această idee. Mersul dunelor fu oprit deabia în 1865 şi azi, la adăpostul dunei de pe coastă, unde sunt plantate 3000 de hectare, o întindere de 88.000 ha. de păduri minunate prind dunele, dând siguranţă perfectă populaţiei întregi,

Către mijlocul veacului 19-lea, inginerul Chambrelent începu altă operă strălucită pe domeniul său dela St. Albans (lângă Pierroton): „însănătoşirea” ţinutului şi pregătirea pentru rodire. Făcu un plan ge­neral de drenaj şi arătă ce se poate scoate din terenurile desţelenite şi plantate.

Astăzi „Lcmdes”, „însănătoşite” şi păduroase, au devenit unul din ţinuturile cele mai bogate din Franţa, cu o industrie specială, născută în pădure: tăerea plutei pinilor1), fabricarea produselor răşinoase, joa- găre, fabrici de dopuri, creşteea măgarilor şi boilor.

Podişul gascon (azi judeţul Gers) este alcătuit din resturi mari de calcar argilos smuls din munte de ghieţarii preistorici. Formează un evantai întins de văi divergente al căror centru este cunoscut sub nu­mele special de Lamnemezan. Ga/rona a trebuit să facă un semi-cerc uriaş spre a-1 înconjura. Din pricina aşezării terenului, legăturile nu sunt uşoare de cât dela N. la S., dealungul râurilor; dela E. la V., drumurile, tăind văile, nu sunt decât un şir de suişuri şi coborîşuri foarte drepte. Pe creste se găsesc sate primitive; cele din veacul al 13-lea ocupă văile. Locuinţele sunt risipite dealungul câmpiei şi în fiecare casă se poate ve­dea toate părţile hărniciei dela ţară: cereale, poame, fâneţuri, legume, vii, creşterea vitelor, pasări, ceeace explică bogăţia şi felurimea bucă-

1) Numită ,,gemmage".

n a t u r a22

tăriei gascone. Peisajul gascon n’are măreţie şi caracter, dar e graţios şi Verde şi în armonie deplină cu dulceaţa climatului.

Dela Montrejean, Garona, eşind din munte, curge în fundul albiei uriaşe ce şi-a săpat odinioară şi ale cărei maluri prăpăstioase sunt acum însemnate prin orăşele sau cetăţi. Uneori apele fluviului cresc mult. Dar această albie veche, lată de 8 sau 10 km., ar trebui numită câmpie şi rodnicia ei e foarte mare, astfel că se văd, pe alocuri, case ţărăneşti. Cât vezi cu ochii se întind câmpii cu grâu, porumb, tutun, monotonie întreruptă numai prin grădinile şi viile ce înconjoară casele. In definitiv e un ţinut monoton, plin de noroi iama, acoperit de praf vara, însă nu fără măreţie, având, pe vreme limpede, vederi minunate către Pirineii acoperiţi cu zăpadă: un fel de câmpie lombardă Ia picioarele Alpilor.

Corbieres sunt un masiv muntos despărţit de Pirinei prin scufun- dătura prin care curg Boulzanne, Maury şi A gly; aci se înalţă şi punc­tul culminant al masivului Pech de Bugaraeh (1231 m.). Ocupă un pa­trulater mare, cu vârfurile: Carcassonne, Narbonne, Perpigncm şi Axat şi laturile alcătuite din drumuri naţionale foarte umblate; din acestea pleacă un labirint de drumuri stâmpte şi ramificate bizar. Sorre zice: „e o ţară frământată care, cu stâncile sale cenuşii şi roşii, cu pădurile de stejari, cu văile tapetate cu vii, începe să aibă un accent' meditera- nian”. Ruini numeroase şi frumoase de cetăţi reamintesc însemnătatea militară a acestui ţinut, paza Lmiguedoc-ului, împotriva Spaniei câtă vreme Roussilon fu spaniol şi mărind încă sălbăticia naturală. Peste tot peisagii severe şi colorate, foarte simţitoare la jocurile de lumini.

&

* #

Acest ţinut este străbătut aproape în întregime de „Reţeaua de Sud” în legătură directă cu a „Statului”, P. O. şi P. L. M. La nord e mărginit de marea linie Bordeaux, Agen, Montauban, Toulouse şi Nar­bonne, exprese ce vin din toate unghiurile Franţei.

Delà Paris la Bordea/ux, pe reţeaua P. O., 588 km. prin Tours, Poi­tiers, Angoulème, drumul ţine 9 ore cu expresele ordinare, 7 ore cu ra­pidele şi ceva mai puţin cu trenul de mare lux „Sud-Express”. Se poate merge şi pe reţeaua „Statului” prin Chartres, Saumur, Thouars, Niort şi Sainte,dar drumul e mai lung, 615 km. şi ţine 9%—12 y2 ore, după rangul trenului. Cele mai frumoase trenuri din Europa, poate, după spusa englezilor, americanilor şi spaniolilor, chiar din lume, sunt în acest ţinut: „Sud-Express”-ul şi „Pyrénées-Côte d’Argeant”, ale „Com­paniei W. L. & Cook”.

„Sud-Express”-uI circulă zilnic : ziua în Franţa şi noaptea în Spa­nia, având vagoane salon „Pullmann” între Paaris şi Imn (frontiera spa­niolă). Vagoane cu paturi între Irün, Madrid şi Lisboa (Lisabona)

N A T P B A

23

„Pyrenees-Cote d’Argent”, tot zilnic este tren de noapte în Franţa. (Va­goane directe Paris, Bayonne, Biarritz, etc.); iar la Irun e în legătură . cu expresul spaniol pentru Madrid.

Afară de aceasta, marile şosele ale regiunii: Bordeaux-Narbonne, Bordeaux-Toukmse, Tovlouse-Bayonne, Narbonne-Cerbere sunt în foarte bună stare, acoperite cu „bitulit” sau gudron; drumurile secundare sunt bune, afară de regiunea Landes, unde sunt nisipoase şi în Gasoogne (pa­tria lui d’Artagnan, „al patrulea muşchetar”) unde simt pline de pietre. In Landes o fâşie acoperită eu ace de pin, uşurează circulaţia bicicletelor.

Drumurile de munte simt relativ bune afară de cele din apropierea trecătorilor (Aubisque, Tourmalet, Aspin, Portei d’Aspet), care sunt mediocre şi chiar rele. Bineînţeles, îngustimea, curbele şi pantele foarte mari, cer maşini foate suple, foarte uşor de condus şi în stare perfectă.

Pe povârnişul spaniol drumurile sunt adesea în stare rea — sub regim monarhic sau republican, afară de cele dela St. Sebasticm, care sunt foarte bine îngrijite.

Pe aceste drumuri, când se face marea cursă anuală „înconjurul Franţei” se văd cei mai buni biciclişti. (Anul acesta „auto”-ul lui „Le Matin” trimetea prin „belinograf” ziarului, fotografii ce apăreau la Paris a doua zi).

Serviciile publice de autobuse se perfecţionează din an în an, exis­tând azi în multe părţi reţele adevărate foarte bine organizate, care înlocuesc lipsurile căilor ferate.

Biaritz, 4 Septembrie 1931.

ÎNSEMNĂRI CU PRIVIRE LA ORAŞUL FOCŞANI DE I. M. DIMITRESCU

V I

1 9 1 3Opinia publică extrem de agitată pe chestia evenimentelor din Balcani,

unde aliaţii creştinii aiu înfrânt definitiv armatele turceşti.Noi ce facem?In ziua de 13 Ianuarie 1913, se ţine o mare întrunire, în acest scop, în

sala de solemnităţi a Liceului „Unirea“ . Oamenii politici, din, toate partidele, cad dle acord pe această chestiune. întâlnim, la întrunire, pe D-nii: N. D. Chir- ca tescu , N. S. Rairtu, Ş tefan Graur, T eodor Basarabeana, Irinuţă Pană, pe regretatul T eodor Ienibace, prefectul judeţului şi pe negustorul G heorgh e An- ton escu , care ,puin mult zel şi suflet în strângerea acestor fonduri. E de faţă şi D-l N. D. P en ciu lescu , prim-preşedinte al Tribunalului.

Pe când bătrânii, sfătuiau asupra mijloacelor de realizare a acestor fon­duri, o d e lega ţie d e e le v i ai Liceului, aduc cea dintâi contribuţie, 200 tei, din

N A T U R A24

fondul unei excursii, la Paris, renunţând a mai vizita acest oraş, din pricina ati- tudinei duşmănoase a presei franceze, împotriva noastră. Cei prezenţii sub­scriu 6280 tei.

Pentru acelaş scop, se dă un bal în sala „Paşilor pierduţi“ a tribunalu­lui, cu succes „moral şi material“ .

La Odobeşti, corpul didactic organizează serbare culturală. D-na Elena Rachtivan, directoarea şcoalei de fete No. 3, din oraşul nostru, ajutată de cor­pul didactic, dau cu elevele o piesă de teatru, şi adună 352 tei. La serbare, se asociază şi corul şcoalei No. 4 de băeţi, de sub conducerea institutorului Bănică S to ice seu , cântând întâia oară, în Focşani, marşul „La Arme“ al Iui St. O. lo s i f , muzica de Castaidi. A fost un succes şi noutatea zilei.

Tot pentru flotă, la 3 Iunie, pe câmpul de exerciţiu al Regimentului Putna No. 10, se dau mari serbări, însoţite de concursuri: alergări de bicicletă şi călărie.

* m

La 28 Aprilie, se pune temelia noului Palat Administrativ, cu mare fast. Prefect e Th. Ienihace, bun gospodar aî judeţului.

** *

Liga Culturală, B ib lioteca Publică, S o c, Filarmonica „Doina Vranaei", desfăşoară o vie activita te, ţinând conferinţe, dând serbări culturale şi patrio­tice, pregătind astfel sufletul şi energiile obşteşti pentru ziua cea mare, care se apropie.

Printre conferenţiarii, pomeniţi mai sus, întâlnim acum pe D-nii: Ale­xandru Lascarov-M oldouanu, scriitor şi avocat, Jean Naum, avocat.

#* *

La 23 Iunie, MOBILIZAREA. Vestea aceasta deşteaptă un entuziasm, de-o rară măreţie. ,

Semnalul, a fost dat de nouii ab so lven ţi ai Liceului „Unirea“ . In rându­rile lor iau loc: pro fesorii, apoi Liga Culturală, întreg oraşul şi satele vecine.

Muzica lui „Luciu', se află înaintea tuturor, înflăcărând până la fana- tizare, această uriaşă coloană însufleţită de cea mai puternică conştiinţă, dra­goste cte Ţară şi Neam. Un veteran poartă steagul „L igii” . Alaiul se îndrep- tează sp re căzărmi. La Regimentul 11 d e Artilerie, entuziasmul întrece orice margini. Delà etaj, D -l C olonel S tere Palade, rosteşte cuvinte pline de foc, stârnind adevărat delir şi lacrămi de cea mai curată emoţie!

Rând pe rând, manifestanţii străbat în cântece războinice curţile cazăr­milor de P îoneri şi Infanterie.

La înapoere, manifestanţii ovaţionează, la divizie pe D-l G eneral C. C ostescu şi la Prefectură pe D-l P re fe c t Ienibace.

Noaptea, au sunat clopotele mobilizării. Armata şi populaţia a făcut o ne­uitată retragere cu torţe, pornind delà Liceu. In centriul oraşului, la „Podu di

N a t u B a

25

Chiatră”, cum se zicea altădată, coloana s a oprit. Muzica a intonat Imnul Regal. Mii de oameni s au descoperit în semn de respect. Apoi, în frunte cu preotul Pantelimon Romane seu, au continuat marşul spre cazărmi.

In faţa Ligii Culturale, muzica şi corurile de cetăţeni au cântat: ,,P e alnostru S tea g” şi ,,D eşteaptă-te R om âne”. D-niî: profesor I. P. R ădulescu şiavocat Ştefan Graur, au vorbit mulţimei. Trupa şi ofiţerii, cari erau de faţă, aufost îndelung ovaţionaţi şi bătuţi cu flori.

• ••

A doua zi, în coloane nesfârşite şi pline de avânt, au venit satele în frunte cu preoţii şi mai ales învăţătorii. Ceata Vrâncenilor, călăuzită de bătrâ­nul învăţător Vasile Iftim escu, din Soveja, prin însufleţirea ei a întrecut orice închipuire.....

Peste câteva zile, plecam la războiu...•k

* *La 26 August, ofiţerii Regimentului Putna, în frunte cu muzica, duceau

la gară pe demobilizaţii din Vrancea, purtând un steag, pe care era scris: ,,Am fo st, am văzut, am învins” .

Lume multă pe străzi. Valuri de flori se revarsă spre coloana luptătorilor, reîntorşi la vetre.

In gară, sosise un tren militar, cu trupe din ,,15 R ă sbo iem '. întâlnireaplăeşilor dela Cetatea Neamţului, cu cei din Vrancea lui Ştefan Cel Mare, este prilej de mare şi înflă­cărată însufleţire. Sunau trâmbi- ţaşii, cânta famfara, chiotele de bu­curie şi voe bună, nu mai conte­nesc. Se prind la joc, şi dudue pă­mântul. Când încetează muzica Regim entului 10, cei din ,,15 Răz- boeni“ nu se lasă mai prejos. Scot şi ei la iveală pe singurul lor mu­zicant, un biet ţigan scripcar. Se umflă în pene cioroiul şi-i trage un taxăm de se miră Vrâncenii. Apoi se prin'd din nou la joc, cu cei dela Neamţ.

Şi au petrecut cu toţii, pânăs’a nopfiat, până a plecat trenul,însoţit de chiote voiniceşti.

** *

La 8 Noembnie, loan I. C. Brătianu, în întrunire publică, a-

Fig. 1. — Theodor lenibace, fost publicist, nuntă cele două reforme sociale :magistrat, decan al baroului şi prefect al exproprierea si Colegiul unic.

judeţului Putna. împreuna cu Nicolae rilipescu r r > oau făcut parte din falanga marilor luptători *

pentru idealul naţional.

N A T U R A26

In ziua de 22 N oembcie, cu fast deosebit se face deschiderea Teatrului M aior Gh. Pastia. Sunt de faţă toate autorităţile locale, întreg oraşul, artiştii teatrelor naţionale, familia actorului loan Lupescu al cărui teatru fusese dărîmat la 1906, şi nobilul dona tor al noului teatru. S’au ţinut cuvântări de către D-l T eodor Basarabeana, primarul oraşului, T eodor len iba ce , prefectul judeţului, M aior Gh. Pastia şi alţii. Seara, s’a reprezentat, de către artiştii Teatrului N a ­ţional din Iaşi, un fragment din „Fântâna Blanduziei” de Alexandri, „P e malul gâ r le i” de Dumitru Ohănescu-A scanio, un „vod ev il” de loan Lupescu.

*# *

M aiorul Gh. Pastia a dăruit comunei, o mare parte din averea sa, pen­tru ridicarea acestui local de cultură, iar mai târziu în 1926, pentru ridicarea Ateneului. La moarte, a lăsat un nou legat, de aproape două milioane lei, tot pentru opere de cultură, încât cu drept cuvânt este numit „Ctitorul cu ltura l al o ra şu lu i'. Consiliul comunal i-a conferit pentru aceste fapte titlul de „cetă ţean d e onoare, iar în ziua de 17 Octombrie 1929, la moartea sa, cu o pompă mă­reaţă, a fost dus la locul de veci de către: autorităţile civile, armată, şcoli şi mii de cetăţenii. Nenumăraţi vorbitori, în frunte cu D -l Alexandru Alevra, pri­marul oraşului, prin cuvinte, i-au slăvit fa p te le şi numele.

MIŞCAREA CULTURALA.IN PREAJMA MARELUI RĂSBOIU

In anii 1914— 1916, se produce în oraşul nostru cea mai însu fleţită acti­vitate culturală ş i d e înălţare su fletea scă . Vremurile sunt mari, de covârşitoare însemnătate istorică, trebue ca să fim la înălţime.

In sala, dela etajul „Băncei M ilcov”, îşi au acum sediul: Liga Culturală, Biblioteca Publică, larg deschisă cititorilor şi Societa tea Filarntpnică „Doina Vrancei” . In fiecare Sâmbătă seara şi în ajunul marelor sărbători naţionale, se desfăşoară în faţa sutelor de ascultători programe de o covârşitoare însemnă­tate instructivă şi sufletească. E demn de remarcat că în seara de 21 N oem - brie 1915, se număra a 50-a şezătoare culturalăt

In numele acestor instituţii, în acest timlp, au ţinut iconferinţe printre alţii D-nii profesori: I. P. Rădutescu-Râmnic, despre „R ege le Car o l”, (în memoria neuitatului Rege); C, Chifu: „Conştiinţa Naţională”; Spiridon Lăduncă: „Viaţa P lantelor”; V. V. H aneş: „Cei trei M ihai' (M ihai Viteazul, Cogălni- ~eanu şi Eminescu); Sîmion M ehedinţi: „Rostul B ib liotecilor Publice” .

D-nii avocaţi: Alexandru L ascarov-M oldovanu: „Rostul cultural ş v edu ­cativ al B ib liotecilor P ub lice”; „C e trebuie să fa cem în v ed e r ea tiâzbbiuÎul';1. P rofiriu: „Intrăm în războiu?” 1

Militari, D-nii: M aior Victor Bacaloghu: „Patria şi simbolul e t ' (trei conferinţe); Căpitan Gh. M uscalu: „Educaţia su fle tu lu i'; Căpitan Dr. Virgit Bălan: „ în grijirea răniţilor, în răsiboiu"; Sub-locot. Poet Volbură Poiană, despre: „Aurel Vledcu”; D-na Dr. Buteanu: „Frumosul şi sublimul în natură”, „Arta în g en era l', „Leonardo D ’Avinci şi opera sa Gioconda” .

D-l I. M . Dimitrescu : „Exproprierea, o n ev o ie socială" . „D escreşterea

N A T U R A27

populaţiei rom ân eş ti' din ora şele M oldovii“ . Iarăşi d-1 profesor R ădulescu- Râmnic: „3 Maiu 1848“ şi „24 Ianuarie 1859“ .

Pe lângă conferinţe, şezătorile sunt complectate cu bucăţi de lectură, din autori români şi cântece executate de către D-nele: Eliza C. Lupu, Matilda Nicolau; D-rele : C oca R obovid , Paula şi Eugenia Boiu (piano).

D-1 Alexandru Zira, profesor la Conservatorul din Iaşi şi D-ra Maria Dumitrescu (voce); D-nii: Aurel A lexandrescu, N iculescu, H. Chirulescu, D.

Fig. 2. — Maiorul Gh. Pastia, erou dinrăzboiul „Neatârnării", nobilul şi neîntrecutul ctitor al oraşului, pe care l-a înzestrat cu două

monumentale palate culturale : Teatrul şi A- -teneul, Cetăţean de onoare al oraşului Focşani.

Fig. 3. — Bustul marelui artist P e tr e Liciu, născut în Focşani, fiu al judecătorului Liciu.

Rădulescu, Davila Elian (instrumente de coardă), G heorgh iu (flaut), corul Filarmonicei, al Regimentului Putna No. 10, etc.

Pe lângă şezătorile din localul Ligii, în acest timp s’au ţinut conferinţe la Teatrul Pastia de către D-nii: profesor N. lo r ga : „Onestitatea profesionala" (pentru bustul lui P etre Liciu); Ş tefan Graur: „Războiul fa cto r d e civilizaţie

N A T U R A28

sau elem en t d e d istru gere?“; N. D. Chircu lescu : „România în con flic t Euro­pean"; Al. Lascarov-M oldovanu, la 13 Noemlbrie 1915, despre: „Petru Liciu".

La această serbare, au dat concursul Filarmonica „ Doina V ranceî‘ şi, artiştii D uţulescu, B elcpt, D-na şi D-l Zaharia Bârsan, dela Teatrul Naţional din Bucureşti. Beneficiul realizat, s’a dăruit pentru terminarea lucrărilor bu­stului „Liciu".

In aceşti ani, maj funcţiona în localitate, o societate culturală: „ Cultura. poporu lu i' care s'a stins curând. In numele ei, în ziua de 23 Februarie 1914, a vorbit la Teatru, istoricul-profesor universitar D. A. X enopol, despre: „Noi şi U ngurii'; iar la 12 Aprilie 1914, D-l N. N. Săveanu, raportor al Constitu­antei, la Senat, a vorbit în localul şcoalei primare de băeţi No. 1, despre: „Ex­propriere“ .

In preajma războiului, din îndemnul D-nelor A postoteanu, Vârnav, Lupa, M iciora, etc., a luat fiinţă Soc. O rtodoxă a F em eilor Române, care la 19 Ianuarie 1914, a avut o mare serbare inaugurală printr’un serviciu divin la Ca­tedrală; şi serbare la teatru. Au luat cuvântul: Prea Sfinţia Sa Episcopul T eo - do s ie al Romanului. D-ra Livescu-l&şi, Eliza C.-Lupu; D-nii: p ro fe so r S. M e­hedinţi, Dr. Bofesen-Bucureşti, Ş tefan Graur, Arhimandritul luliu Scriban şi alţii.

** *

Pe lângă, aceste manifestări culturale, trupele teatrului Naţional din Bu­cureşti, în mai multe rânduri, au jucat piese patriotice, ca: „S e fa c e ziuă" de Zaharia Bârsan şi „Domnul N otar“ de Octavian G oga.

Trupele teatrale, sunt primite în gară, pe străzi şi la teatru cu mari ma­nifestaţii. După reprezentaţie, cu muzica în frunte, sunt conduşi la gară, sti- muilându-se priin acestea, sentimentul naţional, pentru marea jertfă , care ne aş­teptă. Prin sate, Liga Culturală, în fiecare Duminică şi sărbătoare, ţine de ase­menea nenumărate întruniri culturale şi patriotice.

** *La 25 Ianuarie 1916, A. S. R egală P rin cipele Carol, vizitează pentru

întâia oară oraşul nostru, luând jurământul cercetaşilor, E găzduit şi ospătat la D-l General Dr. I. M acridescu , prefectul judeţului.

*• *

In primăvara anului 1916, R eg e le Ferdinand, cheamă în audienţă pe D-I . Anton Ataci, prefectul judeţului, cerându-î un raport, în legătură cu agitaţiile podgorenilor, ale căror vii sunt ameninţate de peronosporă, din cauza lipsei de piatră vânătă pentru stropit. Hotarele sunt închise din cauza răsboiului, nu e posibil aprovizionarea cu acest material. R ege le trimite cuvântul de încurajare podgorenilor, stăruind pe cât posibil, podgorenii să fie ajutaţi.

LA MONUMENTUL „INDEPENDENŢII"La 29 Iunie 1916, în faţa unui mare număr de cetăţeni, a autorităţilor,,

armatei, şcoalelor ş; unui grup de veterani, s’a inaugurat monumentul „Inde­p en d en ţe i', ‘

N A T U R A29

După serviciul religos, au vorbit Generalii: G heorgh e M acazovici, Ion Raşcu; D-nii: Ştefan Graur, Primarul oraşului, un veteran şi apoi D-l N. N. Săveanu.

Acesta, face mărturisiri semnificative, spunând:,,Monumentul nu trebuie să fie numai o evocare a trecutului, dar şi o rază

,,de speranţă în viitor, mai ales astăzi, când după doi ani de războiu, lumea se „întreabă ce s e fa c e vasul nostru, rămâne veşnic în port sau s e va avânta p e ,,talazurile mării ?

„Să evocăm amintirea Maiorului Şonţu şi al celorlalţi viteji ai Putnei. Să „ne închipuim că-i vedem o clipă. Suntem siguri că ei ne vor spune: ,,a sosit „momentul vostru“ .

Fiq. 4. — Serbarea depunerii jurământului cercetaşilor din Focşani, în prezenta A. S . ii. Principele Carol. la 25 Ianuarie 1916. Prima dată când actualul Rege a vizitat oraşul Focşani.

„Acest monument, se va înălţa deapururea spre acelaş cer românesc, tot „aşa de senin ca şi cel de astăzi, dar de sigur, cu orizonturi mai largi".

„Tinându-se seamă, de rolul însemnat politic, ce juca în Stat şi raportu­rile D-lui Săveanu cu Cercurile O ficia le , discursul său, a produs un mare ră­sunet şi multe comentarii. „Libertatea“ din Orăştie, l-a publicat întocmai. Că­tuşele neutralităţii începeau să se sfarăme“.

*

30

In ziua de 8 Iulie 1916, ora 9 dimineaţa, cu un tren regal soseşte în loca­litate M. S. R egina Maria, însoţită de P rin cip esele Elisabeta şi Marioara. In grădina publică, au împărţit ajutoare la 215 săraci.

Au vizitat apoi: Spitalul Militar, O rfelinatul d e surdo-muţi, Spitalul P ro ­fe tu l Samoil, şi casa unei bătrâne paralitice. Populaţia a ovaţionat cu multă în­sufleţire pe Suverană şi Domniţe. La roa 11, au părăsit oraşul.RĂSBOIUL CEL MARE

14 sp re 15 A ugust 1916, noaptea la ora 12 mobilizarea şi războiul cu „Centralii". O mare parte a regimentelor focşănene, erau demult pe graniţă, astfel că acest eveniment s a desfăşurat în oraş cu puţin entuziasm. Chiar în noaptea aceea, R egim entu l Putna, prăbuşise „hotarul n edrep tăţii’’, din marginea Vrăncii.

Au început apoi, zile grele de jertfă, multe necazuri şi la urmă bucurie,In ziua de 18 D ecem brie 1916, vin aeroplanele germane. Se aruncă cele

dintâi bombe, căzând chiar în faţa localului Ligii Culturale, ale cărei geamuri sunt sfărâmate, dulapurile cu cărţi răsturnate.

Proectilele duşmane, lovise tocmai acolo, unde fusese atâta însufleţire. Au nimicit lucrurile, sufletele neatinse vibrau pe câmpiile de bătălii.

In ziua aceea, au fost sfâşiaţi şi omorîţi de bombe, mulţi, foarte mulţi, semeni de ai noştri.

Dela 25 D ecem brie 1916, până Ia 10 N oembrie 1918, Focşanii stau sub trista şi dureroasa ocupaţie germană. Multe umilinţi şi multe lipsuri! Au răbdat ăi noştri şi au sperat. Cinci vrânceni în frunte cu Vasile Chilian, sunt executaţi de justiţia militară germa­nă, pentru fapta patriotică rom â­nească, de a fi trimis răvaşe şi in­formaţii trupelor noastre din tran­şee.

DUPĂ RĂSBOIU

înapoiaţi, din răsiboiul cel mare, am găsit în oraş multă sufe­rinţă şi stricăciune : concetăţenii noştrii îmbătrâniţi, slabi, nişte um­bre din pricina regimului de ocu­paţie, gospodăriile ruinate, curţile fără garduri, autorităţile desorgani- zate. Biblioteca publică, distrusă complect şi jefuită de tot ce avu­sese.

Judeţul, palancă, un maremutilat de războiu plin de răni si c . c c. ., -c- j i • i r ig . 5. — Mausoleul tamiliei cumionescu-sdrenţe, dar zeificat de glorie . Râmniceanu dela cimitirul sudic, opera marelui

profesor architect Ioan Mincu.N A T U R A

31

La 10 Decembrie 1918, gloriosul Regiment 50, al cărui steag purta acum decoraţia „Mihai Viteazul'', se înapoia acasă. Pe străzi, populaţia ovaţio­nează pe ostaşii cari se mai găsiau în rândurile acestuia. Câte mame, câte vă­duve şi câţi orfani mu căutau cu ochii în lacrămi, pe scumpii lor. Cine ştie, îşi ziceau ei,, poate o minune Dumnezeiască, îi aduce înapoi cu cei cu cari au plecat ?!

La 19 Iunie 1931, Colegiul Franţei şi-a serbat al patrulea cen­tenar. Cu această ocazie Domnul Mano Rouston, Ministrul Instrucţiunii Publice, a adus mulţumiri iluştrilor profesori ai Colegiului, pentru munca lor nepreţuită în serviciul patriei şi a propus pe Domnul d’A r-

sonval pentru Marea Cruce a Legiunii de Onoare. La această sărbă­torire profesorul Bordier din Lyon a descris în semn de omagiu viaţa şi opera marelui profesor. In rândurile care urmează prescurtăm cu­vântarea profesorului Bordier.

Ceeace caracterizează viaţa ştiinţifică a oamenilor mari este o sforţare continuă pentru descoperirea adevărului.

Ca şi Pasteur, d’Arsonval a fost condus în cercetările sale de stu­diul unei chestiuni, care a fost punctul de plecare, pentru toate desco­peririle sale; este studiul fenomenelor fizice, electrice şi meoamce la muşchii striaţi.

In jurul acestei direcţiuni de studiu, D’Arsonval a făcut nume­roase descoperiri, cu care s’a clădit piramida din vârful căreia, lumi­nează gloria ilustrului profesor. Pentru a duce la bun sfârşit problema propusă, D’Arsonval a avut nevoie în afară de geniu, de calităţi spe­ciale şi de technică neîntrecută.

Această îndemânare a câştigat-o D’Arsonval fiind alături de marele profesor Claude Bermsrd, al cărui preparator a fost, înainte de a-1 urma la catedra sa dela Colegiul Frnţei.

D’Arsonval a fost fundatorul Fizicei biologice şi a Terapeuticei cu agenţi fizici. Graţie lui, învăţământul Fizicei la medicină, a fost mult îmbunătăţit.

Pentru uţmărirea cercetărilor sale, d’Arsonval a trebuit să facă aparate foarte sensibile şi metode noi de cercetare. Aparatele con­struite de el constituie un adevărat arsenal.

Dwpă Pr. H. Bordierde Ing. I. I. PRUNDEANU

N A T U R A32

Odacă cu studiul fenomenelor electrice ale ţesuturilor v ii ş i ale muşchilor, d’Arsonval a inventat electrozii nepolarizabili cu clorură de argin t topită, care au devenit clasici. El a construit apoi galvarnmetrul cu cadrul mobil, pentru aprecierea curenţilor electrici foarte slabi des- voltaţi în muşchi. Acest fel de galvanometru care nu există până atunci, a adus un progres însemnat nu numai în electro-fisiologie dar şi în la ­boratorul de fiz ică şi în industrie.

Măsurarea temperaturii ţesuturilor, la suprafaţă şi în adânrimp care până atunci se făcea cu termometru, ordinar, a devenit graţie ap a­ratu lu i termo-electric a lui D’Arsonval de o precizie şi sensibilitate ne­cunoscută până atunci.

Tot lu i se datoresc sondele termo-electrice, comparatorul termo­electric, termo-galvanometrul, etc.

Inspirat totdeauna de nevoile cercetărilor sale, d’Arsonml a in­ventat, un telefon care serveşte şi azi ca receptor la te legrafie cu sau

i fă ră fir, un voltmetru, ccmlombmetru, şi pile necesare pentru studiul fe­nomenelor electrice din ţesuturile vii.

Pentru a cunoaşte secretul termogenezei animale d’Arscmval a construit calorimetre ingenioase, penitru om şi an im ale ş i preţioase ter- mostate care aduc m ari servicii laboratoarelor de fiziologie şi bacte­riologic.

D’Arsonval atacă apoi problema curenţilor electrici proprii mu­şchilor în repaos şi în fumcţwme. Dacă se ştia că funcţionarea ţesuturi­lor desvoltă căldură, electricitate, ş i lum ină d’Arsonval a găsit că : fenomenele de nutriţie produc curenţi electrici constanţi, a căror tran s­formare ^n energie calorică, este cauza principală căreia i se datoreşte căldura animală. In ce priveşte problema curenţilor e lectric i din muş­chi, d’Arsonval a g ăs it c ă : dacă curentul electric dintr’un muşchiu în repaos este rezultatul acţiunilor chimice, acel produs în timpul activ i­tă ţii se datoreşte unei cauze fizice. Aceste descoperiri au fost în tărite cu numeroase experienţe. Condiţiunile experienţii lu i IÂpprrumn cu apă şi mercur se găsesc întocmai în muşchii s tr ia ţi şi în toate corpurile semi- fluide de origină organică, cu suprafeţe separabile în mod mecanic, după cum a găsit d’Arsonval în experienţa care urmează.

El a rea lizat un muşchiu schematic dintr’un tub de cauciuc se­parat în numeroase compartimente prin discuri poroase. In aceste com­partimente a pus mercur ş i deasupra un s tra t de apă ac idu lata Dacă se întinde acest tub cu amândouă mâinile deodată de cele două capete ale lui se sim t sguduiri, datorite curenţilor electrici cari au lu a t naştere

• în tub. Deformaţia mecanică a modificat tensiunea electrică. Mai mult, dacă se leagă unul din capete ale muşchiului schematic cu centrul unei diafragme şi legând capătul liber cu un telefon, sub influenţa curenţilor din telefon, aparatul reproduce vorbele spuse la te le­fon în altă parte. Ou aceasta el demonstrează că şi variaţia ten­siunii electrice este însoţită de deformaţie mecanică. Aceste fapte

N A T U R A33 3

de ordin fizic i-au serv it lu i d’Arsowual pentru a explica oscilaţia negativă în muşchii s tr ia ţi. Experienţa cu muşchiul telefonic este de. o ingeniozitate ra ră după cum urm ează: E l ,a lu a t un muşchiu de broască cu nervul său. Nervul este excitat de curenţii ondulatorii a i unui telefon sau microfon în fa ţa căru ia se vorbeşte. Tendonul muş­chiului este legat în centrul unei membrane ş i de celălalt capăt cu un telefon cu fir . Cu un tub acustic se ascu ltă lângă membrană ş i se constată că muşchiul reproduce vocea cu o c laritate perfectă. El s ’a ocupat apoi cu descărcările electrice ale torpilei ş i a găsit că or­ganul electric este muşchiul S tr ia t care funcţionează ca in experien­ţele pomenite m ai sus. D’Arsonval a tă ia t nervul care merge la organul electric ş i prin deformarea mecanică a acestui organ a obţinut o des­cărcare electrică. După m ăsurătorile sale această descărcare a torpilei poate da un curent până la 7 amperi sub 300 de volţi sau o putere de peste 2000 de w aţi.

După toate aceste descoperiri, d’Arsonval cercetează efectele elec- truÂtăţn asupra muşchilor şi găseşte că aceste excitaţii produc reac- ţiuni cinetice diferite după felul curentului care poate f i : descărcarea unui condensator, trecerea unui curent de p ilă sau de bobină sau un curent alternativ. E l a adus aici noţiunile de undă electrică şi caracle- ristica excitaţiunei. Aplicând curenţi alternativ i e l a constatat că mă­rind progresiv frecvenţa, încordarea muşchiului are loc până la o anu­m ită frecvenţă. Peste 5000 excitaţii pe secundă contracţia muşchiului nu se m ai produce. Pe m ăsură ce frecvenţa creşte, organismul nu mai reacţionează. Această descoperire a făcut-o d’Arsonval îwianntelcti lu& Tesla. Curenţii de înaltă frecvenţă nu m işcă nici nervii motori nici pe cei sensitivi, în schimb ei activează nutriţia , m ăreşte m ult elim inarea de acid (carbonic şi se produce o mare cantitate de căldură care aduce o transp iraţie abundentă. Pentru a obţine o frecvenţă mare, d’Arsonval a întrebuinţat undele dela descărcarea oscilantă a unui condensator, care da o frecvenţă de m ai multe milioane pe secundă. Descoperirea curenţilor de înaltă frecvenţă î l pune alături de Herz şi Brardy în do­meniul te legrafie i fă ră fir. Printre proprietăţile curenţilor de mare frecvenţă d’Arsonval a g ă s it că: dacă un om se aşează în ax a unui m are solenoid, ia naştere un curent în propriile sa le ţesuturi. Efectele fiziologice ş i terapeutice ale acestor curenţi sunt foarte interesante. Cu unde puţin întreţinute, căldura desvoltată în ţesăturile pătrunse poate deveni aşa de mare jcă d’Arsonival' ‘a văzut cum s’au carbonizat labele unui iepure ale cărui picioare erau prinse în două vase puse în legătură cu aparatul de înaltă frecvenţă. Aplicarea curenţilor de în altă frecvenţă, în scop terapeutic a fost pe drept numită d’Arsonvalizare. Intensitatea curenţilor este urm ărită pe miliampermetru term ic aşezat în circuitul întrebuinţat. Cantitatea de căldură care ia naştere in ţesuturi, nu este în raport cu intensitatea c itită pe miliampermetru. Deci ap licarea aces­tor curenţi în terapeutică nu trebuieşte condusă după citirile făcute pe miliampermetru ci după cum a a ră ta t d’Arsonval prin m ăsurarea

N a t u b »

34

cantităţii de căldură produsă în ţesuturi. Când curenţii de înaltă frec­venţă sunt produşi de unide puţin amortizate sau întreţinute, întrebuin­ţarea lor se numeşte diatermie sau m ai bine zis d’ArsonvoMtsare disdfter- mică. întrebuinţările şi rezultatele abţinute prin aceste metode la vin­decare bolnavilor a ra tă m area importanţă a acestor descoperiri. Tot cu aceste unde întreţinute care au ca electrod activ un ac, acesta poate tă ia foarte uşor ţesuturile ş i astfel se întrebuinţează în chirurgie sub numele de „M ariu l electric”. D’Arsonal a mai inventat un cronometru electric cu care m ăsură iuţeala excitaţiei. El a putut deasemenea s ă m ă­soare durata excitaţiei muşchilor şi nervilor după moarte. A stud iat anoi mecanismul morţei prin electricitate industrială şi spunea : sunt două moduri de a muri prin trăsnet — ceresc sau industrial: 1) prin dezorganizarea ţesuturilor, 2) prin acţiune reflexă sau prin oprire. Ini primul caz moartea este definitivă şi îfn al doilea caz cel lovit mai poate scăpa tratându-1 ca pe un înecat. Lucrând astfel au putut să scape mulţi oameni delà moarte g raţie lui d’Arscmxü. In a ltă ordine de idei, d’Ar semmi a stud iat acţiunea tem peraturilor foarte scăzute asupra muşchilor şi ţesuturilor vii întrebuinţând c'a itsvor de răcire oier lichid pe care îl fabrica singur în laborator şi-l păstra în vase ou pereţii dubli numite „termos”. 5 ani mai târziu, Dewar a arg in tat suprafaţa ex teri­oară a peretelui interior a acestor vase. In urma, cercetărilor nume­roase asupra curenţilor electrici şi efectele lo r asupra organismului, d’Arşonval a fundat terapeutica cu agenţi fizici care joacă astăzi un mare rol în vindecarea diferitelor boaîe. El a inventat-o ş i a genera li­zat-o, luptând contra întrebuinţării medicamentelor care otrăvesc cor­pul şi-l slăbesc. A lu cra t m ult şi a diat mult. Peste toate acestea a dat şi elevi buni ca George ClOtu.de care nu poate 'decât să m ărească gloria ilustrului profesor, spre fericirea ţă r ii lor şi binele omenirei, care îi cheamă ca salvatori în clipele cele m ai .grele şi mai dureroase.

,,La Nature”, 15 Septembrie 1931.

„M inunata revistă de popularizarea ştiinţifică „N A T U R A "

reprezintă ce l mai bun m ijloc de educaţie ş tiin 0 ică

şi de răspândire a culturii adevărate

în tdra noastră“.

N A T U R A35

N O T E Şl D Ă R I DE S E A M ĂRADU BELLER

Sep tem vrie 1911... C la s a III a liceu lu i „Gh. L az ă r" ... U n in fern ... P rim ele 2 c la se le fă ­cusem la lic eu l „S f . P e tru ş i P a v e l” d in P loeşti, renum it p rin d isc ip lin a lu i, (fiind condus de p rof. de m atem atic i Lăzărescu şi subd irecto ru l, Herizcl, p rofesor de g erm a­n ă) . A c i, n im ic. D -l Marin Demetrescu, cu s ilu e ta lu i R. Poincare, a v e a un zâm bet a tâ t de bun, că nu im punea...

Ş i totuşi nu m i-a trebu it p re a m u lt sp re a m ă sim ţi a tâ t d e b ine in aces t ia d . E ra a tâ t de p o triv it cu f ire a n oastră . D isc ip lin a de ac i, căci totuşi exista, se e x e rc ita sub a ltă form ă, m odernă. F ie c a re e le v e ra lib e r să fa că ce v re a , d a r In lim ita b un ei cuv iin ţe , pe ca re d acă o trecea , îş i lu a p ed eap sa . S im ţ de co leg ia lita te c a la „ L az ă r” n 'am v ăz u t în m ulte p ărţi, ia r în cursu l an ilo r, când a fost nevoe, au to r ita te a D-Iui Marin Deme­trescu s ’a sim ţit. N ic i unul d in c e i ce eram la o la ltă în 1911 şi d in cei ce s ’a u a d ă o g a t în 1913 în c la s a V , n ’au răm as în urm ă, o- cupând az i lo cu ri de cin ste în lite ra tu ră , z ia ­r is t ică şi p rofesii lib ere , m ilita r i, etc.

D in cele d in tâ i z ile l-am cunoscut pe Radu Beller, to v a ră ş de note p ro aste la ... v e rb e le n eregu la te nem ţeşti. N ic io d ată n ic i e l n ic i eu n ’am putut su fe ri g ram a tic a ; c h ia r az i cu ­noştin ţele m ele sunt foarte su p e rf ic ia le în a stfe l d e d irec ţii, d eşi se p are c ă posed d es­tu l d e b ine câ tev a lim bi europene. ‘

E ra un b ă ia t d istin s, v isă to r , b in e crescut, d e lica t.

îm p re ju ră r ile v ie ţii n e-au d esp ărţit . In p lus am fost se r ia ce în an u l 1916 sfâ rşeam c la sa V II . N ’am izbutit să ne adunăm n ic i după 5 an i, n ic i dup ă 10. U n ii au m urit, fie pe

front, fie răp u ş i de boli, cum sunt Ing . Hagi Tudorache şi D r. Dimolescu.

A cum 2 an i, cu p rile ju l con g resu lu i a - sisten ţilo r, am rev ăzu t laşii, A d o u a z i de S f . D um itru, m ă p lim basem la „ C o p o u ', g răd in a în ca re c iteam zi cu z i, a lă tu r i de răn iţi, com unicatele în 1917.—1918, şi cobo­ram pe str. C aro l. D in tr’o m aş in ă coboară Beller. E ra în su ra t cu f iic a prof. Matei Can- facuzino ş i lo cu ia ac i. F ăcu se stud ii de p ilo ­taj la P a r is ... N u m ai sbura .. Ş i ia r ne-am despărţit.

A po i, în p r im ăv ara a c ea s ta o te leg ram ă din Paris an un ţa m area în ce rcare rom âneas­că : U n sbor Paris-Saîgon, ,sub conducerea D -lui Valentin Bibescu, cu m aio ru l Burdu- loiu, Beller şi un m ecan ic eng lez . A ştep tam cu n erăb d are izbânda. N u se p u tea a ltfe l, n ’aveam d rep tu l să credem a ltfe l. D ar, în locul te leg ram e i ce treu ia să anun ţe aceas ta , v ine o a lta . N enorocul ş i n ep revăzu tu l s ’au pus to tdeauna d ’acu rm ez işu l ac ţiu n ilo r celor m ai b ine stud ia te . D e n ’a r fi cu putin ţă v ic ­tim ele, n ’a r ex ista ero i. Radu Beller e un erou a l a v ia ţ ie i noastre, şi fiindcă e a l nos­tru. e m ai m are decât Nungesser ş i Coli, le Brix şi a tâ ţ ia a lţ ii . E l ş i-a lă s a t căm inu l, ş i-a lă sa t ţa ra . fă ră să - l s ile a scă n im eni, punân- du-şi to tu l în joc , nu pen tru o am b iţie d e ­şa r tă — u ităm a tâ t d e u şo r pe „oam en ii z i­le i” , când nu sunt oam eni po litic i — ci pen­tru g lo r ia ţă r ii.

A căzut, a fost în g ro p a t în Ind ia . L -am u ita t: ,,L es m orts vont v ite ” z ice F ran cezu l. L -am u ita t ş i noi şi to tuşi, fap ta lu i e cea m ai m ărea ţă , p ân ă azi, d in is to r ia av ia ţie i rom âne.

C O N S T A N T IN B E L C O T

P A R A Ş I O R T O -H ID R O G E N U L

H idrogenu l considerat corp sim plu p ân ă astăz i, este form at la tem peratu ra norm ală din 75 părţi ortohidrogen si 25 p ărţi para- hidrogen.

A ceas tă descop erire este consecin ţa obser­v a ţ iilo r făcu te a tâ t asu p ra spectrului mole­cular câ t şi a su p ra cătdurei specifice a h i­d rogenu lu i. E x p lic a re a ştiin ţif ică este d a tă prin noua teorie a quantei, n ă scu tă d in me­canica ondulatorie.

în c ă d in 1925, în v ă ţa tu l g erm an Mecke, a o b serva t în spectru l m o lecu lar a l h idro- qenulu i. a lte rn an ţe de in tensitate în lin iile spectra le , ca şi cum a r fi fost em ise de două corpuri d iferite .

Bonhoefţer şi Harteck au a r ă ta t că li­n iile sp ectra le m ai putern ice p ro ven iau dela ortoh idrogen ia r cele m ai slab e d e la p a ra - h id rogen . D em onstraţia a fost făcu tă prin izo la rea p arah id ro gen u lu i: lin iile spectra le

N A T ü R A

Ü

t

presupuse sistem ulu i orto, de ob iceiu foarte intense, d isp ăru seră cu totul.

D u p lic ita tea h id rogenu lu i s ’a d o ved it şi prin m ăsu ra rea că ld u re i specif ice la tem pe­ra tu r i foarte m ici. S e ştie că pen tru a în ­c ă lz i, sub vo lum constant, o m o lecu lă-g ram de un g az d iatom ic, trebue să - i dăm o can ­tita te de că ld u ră care se descom pune în două p ărţi: una ca re se rveşte la creşterea iu ţele i d e translaţie a m oleculei şi este e g a lă cu 3 ca lo rii; a lta care se rveşte la c reşterea iu ţeli de rotaţie a m oleculei şi poate fi c a lcu ­la tă cu a ju to ru l form ulelor d a te d e Einstein şi Debye; ea este n u lă la zero abso lu t (— 273°) şi creşte p ro g res iv cu tem peratura , ap rop iindu-se de v a lo a re a 2 . D ar ce se în ­tâm p lă? C ă ld u ra sp ec if ic ă a h id rogenu lu i nu v a r ia z ă conform curbei teo retice, la c a re se supun a lte g az e m onoatom ice.

Eucken a cerce ta t cu foarte m u ltă răb ­d a re fenom enul: şa se lun i d e -a rân d u l a ţ i­nut h id rogen în tr ’un v a s ră c it cu a e r lich id (— 185°) şi p rin m ăsu răto rile făcu te a ob­se rv a t cum că ld u ra sp ec if ică a aces tu i h id ro ­gen creştea o d a tă cu tem peratu ra .

C erce tă r ile lu i Eucken au fost continuate de Bonhoeffer şi Harteck; pentru a grăb i în să fenom enul, ei au în treb u in ţa t cataliza-

C U R Ă Ţ IR E A A P E L O R IN D U S T R IA L E

P rocedeu l curen t ap lic a t în industrie pen­tru cu ră ţ ire a ap e lo r n ecesare m ai a le s c ă ld ă ­r ilo r cu v ap o ri, consistă în a ad ă o g a aces­to ra , deoparte un lap te de v a r care n eu tra ­liz eaz ă b icarb o naţii şi apo i carbonat d e 's o ­d iu , ca re prin dub lă descom punere în p re­zen ţa su lfa tu lu i de ca lc iu p rec ip ită ap ro ape în în treg im e v a ru l sub form ă de carbonat neu tru de ca lc iu . E ste fo arte g reu de a se­p a ra p rin a c ea s tă m etodă to ta lita te a conţi­nutu lu i în v a r ş i m agnez ie a ap e lo r indus­tr ia le . T o t a şa m etoda cu perm utiţi, care prin s im p lic ita tea în treb u in ţării sa le a adus m ari se rv ic ii, p rez in tă n ea jun su l c ă in tro­duce în ap ă o anum e can tita te de c lo ru ră de sodiu , care a re de m ulte ori o acţiune d ăun ătoare .

F o sfa tu l neu tru de sodiu, din con tră , p re­c ip ită în în treg im e v a ru l ş i m agn ez ia sub form ă de fosfaţi in so lub ili. D acă se pune un m ic exces d e fosfat, p rec ip ita rea este com­p lectă p rin fie rbere în tr ’o că ld are unde se a şe ază ca un p ra f în tim p ce excesu l de fosfat desface p ia tra form ată d in carbonaţi, su lfa ţi ş i s ilic a ţ i, reac ţio nân d prin d u b lă des-

tori, corpi ce a ju tă re a c ţiile chim ice, fă ră să in tre în să în reac ţie . C a ta liz a to ru l în treb u in ­ţa t pentru tran sfo rm area h id rogenu lu i nor­m al în p ara -h id ro gen a fost cărbunele ac tiv .

In tr’un v a s răc it la — 252°, s ’a pus căr­bune ac tiv , pe urm ă s ’a d a t drum ul la h id ro ­gen care a fost absorb it d e cărbunele ac tiv ; d up ă câ tev a m inute s ’a putut su ge cu o pom­pă d in a c e s t cărbune a c tiv , p arah id rogen 99 ,7% , a c ă ru i că ld u ră specifică e s te mai m ică şi a l c ă ru i spectru nu conţine, d e c â t ju ­m ătate d in lin iile o bserva te la h id rogenu l norm al. S ’a a jun s deci să se cun oască v a ­r ie ta te a para în s tare ap ro ap e cu ra tă . Form a stab ilă la tem peratu ra norm ală (15 °— 2 0 ° ), conţine 7 5% o rto-h id rogen şi 25% p a ra h i­drogen .

în treb u in ţând cărbunele ac tiv ş i v a r iin d tem peratura , putem c ă p ă ta din h id rogenu l norm al .c an tită ţ i vo ite de p a ra sau o rto -h i­drogen .

A şa d ar, de az i în a in te , chim ia a re dea- face cu o nouă isom erie, ap lic ab ilă co rpu ri­lo r sim ple, în tru câ t se prevede ca şi o x i­genul. sod iu l, clorul, iodu l, etc., sunt corpi com puşi.

Dr. L O C O T . M . Z A P A N

C U F O S F A T N E U T R U DE S O D IU

com punere. A ceastă ac ţiu n e a su p ra s ilic a - ţ ilo r trebue re ţin u tă în sp ec ia l, d eo arece a- p e le s ilic io ase se cu ră ţă foarte g re u . C âte o d a tă se p o ate p rec ip ita şi fieru l, d a c ă este nevoe.

C u ră ţire a se poate fa ce în a p a ra te obiş­nu ite cu ş ic an e lucrând la 70° C . T im pu l n ecesar re ac ţiu n ii com plecte este cuprins în tre 2— 3 o re .

In urm ă a p a cu ră ţită se filtrează .D acă a p a conţine m a te r ii în su sp en sie , la

f iltra re sunt ş i ele în d ep ărta te . In a c e s t fel se obţine o a p ă foarte lim pede, c h ia r d acă a p a este m u rd ărită d in cauza u le iu lu i de uns.

D easem enea, se o b serv ă dela în cep u t, că aces t p rocedeu , prin u şu rin ţa ap lic a f iu n ii ■ s a le şi rezu lta te le sa tis făcă to a re pe c a re le d ă 'în tim pu l cel m ai scu rt, m erită s ă fie ţinu t în seam ă şi a p lic a t în in d u str iile co­resp un zăto are .

(L a N a tu re ) 15 A u g . 1931.

I. I . P R U N D E A N U

n a t u r a

37

C Â R G Ă IA C U L S A U U R E C H E L N IT A(Scolopendra cingulata~Latreille )

In sudul judeţu lu i V la şc a în p r im ăv a ra a - n u lu i.1931 am g ă s it lân gă com una A rs'ache un M ir iap o d ra r : Scolopendra cingulata Latr. (sc. morsitans Gerv.).

A n im alu l d escoperit în cu ibu l său la c a ­pătu l unu i ogo r unde se depozitau gunoae le de în g răşăm ân t, p u rta pe p a rtea v en tra lă p rinşi de p ic ioare , num eroşi pu i de cu loare castan ie desch isă .

In a c e la ş an la sfâ rş itu l lu i Iun ie, am g ă ­sit un a lt exem p lar de d a ta a c e a s ta scos de p lug d in păm ânt negru .

S c . c in g u la ta L atr . m ai e c ita tă în V la şc a (p ăd u rea C om ana) de către M . Jaquet (B u let. soc. de Ş tiin ţe , v . 8, 1898 ); e a m ai se g ă se şte în O lten ia (C ă lin escu , 1922) şi D obrogea. In ju ru l com. A rsach e am găs it a cea s tă specie pe o ra z ă d e 20 km . sp re W . şi E .

P o p u lar i se z ice „ C â rc ă ia c ” şi m ai ra r , ca o a lte ra ţ ie i se z ice „ C â rc â ia g ” . E ste un rep rezen tan t a l faunei m ed iterane în R o ­m ân ia.

G R . P O P E S C U

SC O R P IO N I D IN R O M Â N IA

Scorp ion ii d in R om ân ia ap a rţin specie i Euscorpio carpathicns L . E i sun t de d im en­siun i d estu l d e reduse fa ţă de congenerii lo r d in ţă r ile ca lde , corpu l îm p reun ă cu coada m ascu lu lu i av ân d în m edie o lungim e de 46 m m .iar a l fem elei 42 mm.

V en in u l pe care aces t an im al î l in troduce în corpul p răze i sau duşm anu lu i, p rin tr ’un gh im pe ce se g ă se ş te la p a rtea term in a lă a cozii, pe c a re scrop ionul o în d o a ie peste corp, sp re p a rtea sa an te rio ară , nu este p rea pericu los pen tru om, în c â t Sco rp ion ii de la noi se pot cu lege ch ia r cu m âna.

E ste un an im al de ţinu turi ca lde , aride , care tră ie ş te în tot S ud u l E urop e i, d in P o r­tu g a lia p ână în T u rc ia şi A s ia M ic ă — şi

care, în R om ân ia nu se poate în tinde, din cauza frigu lu i, m ai Ia N ord de D ev a (jud . H u n ed o a ra ) . S e g ăseşte în schim b în ţin u tu ­rile noastre m ai sud ice şi p rin u rm are m ai calde, ca în m unţii şi d ea lu r ile B an atu lu i (L ăpuşn ic . O rav iţa , B ă ile -H e rcu lan e ) , a le O lten iei (T .-S ev e r in , B a ia de a ram ă , Bum - beşti, C ăp ă ţin a , L a in ic i, R unc, T ism an a , B rezo i) o m ică p a rte d in A rd ea l (T u rn u - Roşu, D ev a ) şi apo i în m unţii B u zău lu i (B e- ceni T r e s t ia ) .

(P en tru am ănunte v .: R. ş i H. Călinescu: S y s t .— zoog. B e iträo e zur K enntnis des S ko r­pions R um äniens. A cad . Rom ., B u ll, de la S ect. S c ien t., X III . 3 ) .

D r. R . I. C Ă L IN E S C U

Ş A C A L I IN R O M Â N IA

Ş a c a lu l (Caius au reu s L .) este un M a ­m ifer carn ivo r d in neam ul câ in ilo r, av ân d form a corpu lu i ş i cu lo area b lăn e i in term e­d ia ră în tre a c e ia de L up şi d e V u lp e . E ste un an im al a l ţin u tu r ilo r ca lde , sud ice ş i e s­tice —■ şi m ai a le s a l desertu rilo r . C um a a s ­fin ţit so are le , în cep să se au d ă d in toate p ărţile şi d in ce în ce m ai ta re , u r le te le re ­p etate ş i p lân g ă to a re a le şac a lilo r , făcând im posib il som nul celo r ce dorm sub ceru l liber. S e h răn esc cu de toate ş i de pretu tinden i, u rm ărind ad esea f ia re le m ari p en tru a se h răn i cu restu r ile ospeţe lo r aces to ra . C â te o d ată în so ţesc c a rav an e le , p en tru a fu ra din la g ă re , în tim pul nopţei, to t ce se poate fu ra . In aceste îm p re ju rări Ş a c a l i i m erg în ­cet, tip til, la d is tan ţă , oprindu-se des, u r­lân d d in când în când , ascu ltân d ş i p riv in d cu aten ţie . D acă în tâ lnesc un om, e i se r i­sip esc şi d isp a r im ed iat, pentru a se re în tâ ln i

d in nou ca să u rm ărească apo i m ai d eparte caravana^ T ră ie sc pe ţărm u l o rien ta l a l M e- d ite ra n e i,. a tâ t în E uropa (P en in su la B a lc a ­n ică, R u s ia sud ică , C rim e ia ş i C a u c a z ia ) cât şi în A fr ic a (E g ip t, A lg e r ia ) ş i A s ia (A s ia M ică , A s ia o cc id en ta lă ş i In d ia ) .

P rim ele exem p lare care se cunosc sigur, din R om ân ia , se p a re pen tru prima dată. sunt cele 2 îm p uşcate în N oem brie 1929 şi D ecem brie 1930, în ap ro p ie rea com unei Ghi- d ic i ( ju d . D o ljiu ) ş i anum e în O stro v u l D u­n ăre i; a lte 2 exem p lare a u fost v ăz u te în p lan ta ţiile de sa lc âm i a le com unei. E le vin d in B u lg a r ia , trecând D unărea fie pe gh ia ţă , fie înnot.

(P en tru am ănunte v .: R. I. Călinescu, S ch ak a le in R um änien , Z e itsch rift fü r S ä u ­getierkunde, V , 6 p. 373 B erlin , 193 0 ).

R . C Ă L IN E S C U

N A T U R A38

B I B L I O G R A F I E(P u b lic a ţiu m p rim ite ) .

Borza H., D esco perirea p lan te i P o ly g a la cham ae buxus în B uceg i. F lo a rea R e ­gelu i F erd inand , can tribu ţiun i botan ice, C lu j, T . I. F . 10, C lu j, 1928.

Borza H., Prob lem a pro tecţiunei natu re i în R om ân ia, I C on gres a l N atu r, d in Rom ., C lu j, 1928, pp. 94— 127, pl. II-IX , 32 fig ., o h artă , C lu j, 1929.

Borza H., O b servaţiun i fito socio logice pe Insu la Ş erp ilo r , 1 C o n gres a l N atu r, d in Rom., C lu j, 1928, pp. 78— 93, pl. I, C lu j, 1929.

Borza H„ D ie V eg e ta tio n und F lo ra R u ­m än iens, G uide de la six ièm e , e x cu r­sion p h yto géo g rap h iqu e in te rn a tion a le , Roum anie, 1931. I. P a r t ie . C lu j, 1931.

Borza H., B otan ischer F ü h re r durch die U m gebung von H erku lesbad b is a u die D onau. Id., I. P artie .

Borza H„ D ie E xku rsio nsru te durch die D obrogea und d as D onaudelta , Id., IX . P a rtie .

Borza H., B otan ic excursion trough „T he C âm p ia” , Id .,/ X V I. P a rtie .

Borza H., B o tan isch er A u sflu g in d ie S ch ­lucht von T u rd a , Id. X IX . P artie .

Borza H., P rin tre flo ri, B ib lio teca de popu­la r iz a re a G răd inei botan ice d in C lu j, N o. 1, C lu j, 1931.

Călinescu R. V o n e in igen S äu g e tie renR um änieus, Id., pp. 364-366.

Călinescu R. /., C ontribu ţiun i la stud iu l V ev e r iţe lo r d in R om ân ia , I C o n g res a l N atu r , d in R om . C lu j, 1928, pp. 152-155.

Căliinieiscu R. M u ste la eversm ann i Less.în R om ân ia , Id. pp. 156-158.

Călinescu R. M etoda g eo g ra f ic ă în cer-

c e tşr ile b io log ice , B u l. Soc. R e g . Rom. de G eogr., X L IX (1 9 3 0 ), pp. 5— 17, cu 5 hărţi.

Călinescu R. M an u a l pen tru d eterm in area A m ph ib iilo r şi R ep tile lo r din R om ân ia , C a sa Ş co a le lo r . B ib lio teca de p o p u la ­r izare a ştiin ţei, 1930.

Călinescu R. /., C ontribu ţiun i sistem atice şi zo o geo grafice la s tud iu l A m ph ib iilo r şi R ep tile lo r din R om ân ia , A cad . Rom., M em . S ec t . S t., S e r ia III, T . V II , M em . 7, pp . 119-291, eu 15 figuri şi 21 hărţi.

Călinescu R. /., M am ife re le R om ân iei, Bul. A g ric . I, 1— 2, 1931.

Călinescu R. L a d istribu tion et Ies in v a - sions du C rice tu s c rice tu s neh rin g i M at- sch ie en R oum an ie. B u l. S o c . d e S t. C lu j, T . V I , F . 1, p p . 91-94, cu 1 h artă .

Pop E„ Institu tu l geobotan ic R übel d in Z ü ­rich, R e v . S t. A d am ach i, X V II , 1.

Pancă M., A lo sa N ordm anni A n tip a aus dem P ontien von T â rgu -J iu , A cad . Roum., B u ll, de la S ec t. S c ien t. X IV , 3— 5, 2 p ag in i, 2 p lan şe .

Popescu-Spineni M., P rim ele m an u a le de g eo g ra f ie în şco a la rom ânească , R ev . gen. a în v ă ţăm ân tu lu i, 2/1931.

Wachner Enric, Urm e de gheţari în m unţii B uceg ilo r, A n uaru l Inst. G eol. a l R o ­m ân iei, X IV , 1931, pp. 63— 77, 6 fi­guri, 1 p lanşe .

Wachner Heinrich, R um änien , H andbuch der G eograph ischen W issen sch a ft, A k a ­dem ische V erlag sg ese llsch a ft A the- naion M . B. H . W ild p a rk - Postdam , L ief. 31, 32, 34. H eft 2, 3, 4.

Dr. R . C .

COLŢUL COPIILOR „RADIO-ASCULTĂTORI“Iată-ne dragii mei nepoţi, reîntorşi din minunata vacanţă, ia r la

gura sobei.... Ş i vorbele sfătoase vor veni din nou, să ne mângâie auzul şi poveştile vor picura iar, duioşia, în sufletele noastre.

A fost o dată (şi.... bucuria sfârşitu lu i bun, va face să lucească lu ­miniţele ochilor voştri, de la începutul fermecatei poveşti. Aici, în re ­vistă, voi ş tiţi, că vom da: poşta copiilor, chipurile, ce-mi le veţi trim ete şi încen'cări de ale vodştire, în care voi vedea licărind, tainicele însuşiri, ce sălăşluesc în fiedare dintre voi ş i ne vom bucura cu toţii, când vom citi, cirip irile dulci, ca şi voi. Bine v ’am găsit d rag ii m ei şi acum, să c itiţ i ce vă v ’a istorisi, o fetiţă , cuminte, despre o întâmplare a e i şi.... a voastră. TANTE RADIO

N A T U R A39

O Î N T Â M P L A R Ed e C IR E Ş iC A IR IM E S C U -H A Q U E

Era în vară. Cald, cald, aşa de cald că toată ziulica şezusem în gârla ce curgea în m arginea satu lu i Zorieni, unde mă dusesem cu toţi a i mei. . , ,

Grădina casei, e ra foarte maré, gospodărească, plină de flori, dar şi de zarzavat, ia r în fund, două idăi m ari de fân, se înălţau falnice, de par’că erau piram idele Egiptului, ce le văzusem prin cărţile de istorie. Unchiul meu, era director la Orf elinatul Ferdiuand ş i avea sub direc­ţiunea lui, v r’o 30—40 de elevi, ce urmau cursurile de agronomie.

In toate serile , şedeam în grădină, ia r unchiul, povestea întâm­plările zilei, pe le avea cu „năstruşnicii de copichii”, cum zicea el, ap ă­sa t moldoveneşte. Mama, care-i de fe lu l e i m iloasă cu copii, î i zicea :

— Ei lasă, Toderiţă, că’s icopii ş i nu ş tiu de cât de tinereţea lor!Ş i cum începui, şedeam în seara aceia, cu capul în braţele mamei,

ia r ceilalţi toţi împrejur, admiram, orizontul roşiatic ş i c lăile cu fân, când deodată auzim pe unchiul strigând:

— I-r-r-r-r-gaa! Ia te u ită ce blestemaţi de copchii, tii.... vedeţi colo în vârful c lă ii din dreapta ? S’a su it unul.... Măi.... dă te jos, ghia- vole, c’acuş o pătim eşti, împeliţatule....

Unchiul, serios de tot, se scoală după scaun şi porneşte strigând: — Măăă....

Mămica îngălbenise şi-i spuse, trăgându-1 binişor înapoi:— L asă Toderiţă, nu te supăra, nu ţip a la el aşa, că se sperie

sărapu, să nu cadă, u ite s ’o şi ap lecat în tr’o parte.Ş i-şi puse m âinile la ochi, m ămiţa b iata că ea îl ş i văzuse căzând,

pe copilul cel cocoţat, eu, nici nu mai suflam de frică, încremenisem în pielea mea, ce mi se părea ş i mai* m ică, de cât îm i trebuia.

Ş i a tâ ta sfa t au ţinut icu toţii, cum şi în ce fel, să-l a ju te pe copil, să se dea jos, că am adormit, oibosită de joaca zilei şi de prea multă chibzuinţă ce-mi dam ş i eu, pentru bunul sfârşit, cu m intea odor opt ani, ce abia îi împlinisem. ........................................................... ..... . . .

Când m ’am deşteptat dimineaţa, i-am văzut pe toţi râzând. Oare, ce se întâm plase?

Moş Toderiţă ne păcălise pe toţi, căci ce văzusem noi pe cl'ae sus, era un om de pae îm brăcat cu haine, sperietoare de păsări, să nu mă­nânce fructele.

Nu ştiu cum s ’au speriat păsările, dar noi ştiu că ne-am speriat cu toţii, a fa ră de unchiu icare z icea:

— Ei... cu voi nu-i de glumit, ta re sunteţi mămăligi.... şi râdea din toată inima şi râde şi azi când îşi aduce am inte, ia r noi tăcem....că de... are drepate.

T I P 0

I. E.

G R A

T O R O

F I A

U T I U

r...7-W " « В U C 0 V I

B U C U R E Ş T I

S T R. G R I G 0 R Й Ш . ALEXANDRESCU NO. 4

G. G. L - O N G I N E S C U

CRONICI ŞTIINŢIFICEV O L U M U L 'III TIPOGRAFIA COPUZEANU

BUCUREŞTI, OCTOMBRIE 1931

C U P R I N S U Lînchinare electronului. — Iarna. — Industria rămăşiţilor din fabrici. —

Primăvară vecinică. — Din trecutul materiilor explozibile. — Greutatea inimei şi greutatea corpului. — Experienţele lui Sir William Ramsay. —Un secret al plantelor. Pericolul galben. — O lecţie a doamnei Curie. — Nemărginitul. — Zidirea lumei. — Ceva despre heliu. — Industria chimică în ‘Germania. — Ceva despre şcoala de azi. — In amintirea lui Darwin. — Câteva despre cauciuc. — Terra Sigillata. — Ylang-Ylang. —Hârtia de ziare şi pustiirea pădurilor în Statele-Unite. — Chimia în servi­ciul arheologiei. — George Stephenson. — Sir Humphry Davy. — Apo­logia chimiei şi a omului de ştiinţă. — Atomi şi molecule. — Circulaţia materiei în lume. — Trăim în zile mari. — Dela liceul Unirea din Foc­şani. — Profesorul. — Cărţile de şcoală. — Revistele. — La monumentul Doctorului Istrati.

PREŢUL 60 LEI

DEPOZITUL G-RAL: OFICIUL DE LIBRĂRIEB U C U R E Ş T I VI, S T R . R O Z E L O R N o . 9

□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□aa□□□□□□□□n

G. G. L O N G I N E S C UC R O N I C I Ş T I I N Ţ I F I C EV O L U M U L II, E D IT U R A „ C V L T V R A N A Ţ IO N A L A ”

B U C U R E Ş T I 1 9 2 2

!□□□□□□□□□□□□□□□£□□□nea

11Ii1I1H

M. S. REGELE A FĂCUT CADOU MARELUI VOEVOD MIHAI,

CU PRILEJUL ONOMASTICEI SALE, UN APARAT DE RADIO ATW A-

TER KENT „VOCE DE AUR”. ESTE A ŞASEA INSTALAŢIE DE RADIO

FURNIZATA MEMBRILOR FAMILIEI REGALE DE CĂTRE CASA

RADIO-ELECTRICA, REPREZENTANTA GENERALĂ A UZINELOR

ATWATER KENT RADIO.

NU căutaţi mai eftin că vă costă mai scnmp !Nu ocoliţi deci cumpărând la întâmplare, ci cum părati'V ă deadreptul un

electrodynamic Golden Voice „Voce de Aur" Atwater Kent, indiscutabil superior oricărui alt aparat. La aceasta vă îndeamnă preturile şi neasemănatele calităţi ale aparatului Atwater Kent şi anume:

10 circuite acordate.7 LĂMPI DUBLE (cu ecran, pentodă şi variable-mu); SELECTIVITATE

din 10 în 10 kilociclij REGULATOR de redare antiparazită; COM ANDA prin- tr’un singur buton; VORBITOR electrodynamic „voce de aur” făcând corp ca aparatul; CONTROL de volum şi întrerupător unic; ETALONAJ în Idlocicli şi cadran luminat; DIRECT ŞI INTEGRAL la priză, cu consumaţie redusă; M O­BILĂ ELEGANTĂ DE NUC american stil gotic.

Superheterodyna

E l e c t r o d y n a m i c ă

„VOCE DE A U R “ Model de curent alternativ

L E I 19.500

Superheterodyna

E l e c t r o d y n a m i c ă

.V O C E DE A U R “

. Model de curent continu

L E I 21.500

instalată complect la domiciliu instalată complect la domiciliu

Pentru cei ce NU au curent electric!Superheterodyna electrodynamică Mod. 84 Q pe baterii speciale „VOCE

DE AUR" (Golden Voice) este cea mai senzaţională descoperire technică pentru anul 1932! FĂR Ă REINCĂRCAREA şi F Ă R Ă SCHIMBAREA bateriilor. Super­heterodyna Mod. 84 Q funcţionează 1.000 (UNA MIE) ORE AD IC Ă = 1 A N ÎNTREG A 3 ORE PE ZI.

D A C A P O S E D A Ţ I A L T A P A R A T V E C H I , Ş l R Ă G U Ş I T ,de care nu sunteţi mulţumit, C U O M ICĂ DIFERENŢĂ DE PREŢ îl puteţi preschimba, oricare ar fi starea sa, printr’un electrodynamic „Voce de aur" Atwater Kent.

Pentru evaluarea diferenţei, de preţ arătafi-ne în scris amănunţit: marca, tipul şi starea instalaţiei dv. şi a accesoriilor, data când aţi cumpărat-o şi preţul de atunci. Vom fi foarte culanţi în evaluare.

ArwAriEJit K emt R adio89-CALEA VICTORIEI 1 Peste drum de Palatul Regal )Te!ef 330/68

TIPOGRAFIA «BUCOVINA», I. E. TOROUTIU, BUCUREŞTI III LEI 25