nastratin - · pdf filehogea, vlad abecedarul de umor nastratin / vlad hogea, mihai matei. -...

AB

EC

ED

AR

UL D

E U

MO

RN

astr

atin

Dr. VLAD HOGEA • MIHAI MATEI

ABECEDARULDE UMOR

Nastratin

�� AADDRRIIAANN MMÃÃRRÃÃCCIINNEEAANNUU �� DDrr.. EELLIISS RRÂÂPPEEAANNUU �� GGEEOORRGGEE CCOORRBBUU �� HHOORRAAÞÞIIUU ªªEERRBB �� IIOOAANN SSOORRIINN RROOªªUU

�� MMAARRIINN CCRREEÞÞUU �� MMAARRIIUUSS CC.. RROOMMAAªªCCAANNUU�� MMIIRRCCEEAA CCOOªªEEAA �� NNIICCOOLLAAEE--PPAAUULL MMIIHHAAIILL

�� OOSSTTAAPP MMAARRDDAARREE �� SSOORRIINN SSÃÃRRAARRUU �� ªªTTEEFFAANN SSUUCCIITTUU

La realizarea lucrãrii au contribuit (în ordine alfabeticã):

Toate drepturile asupra ediþiei aparþin autorului. Nu este permisã reproducerea parþialã sau integralã fãrã acordul prealabil al deþinãtorului.

EDITURA: Theodor Speranþia nr. 14, sector 3, BucureºtiTel.: 0742.303.623www.nastratin.ro • [email protected]: 978-606-92913-5-1• COPERTA: Dr. Tees • ÎNGRIJIREA EDIÞIEI: Dr. Claudia Daniliuc • CORECTURÃ: Raluca Iosifidis • DTP: Omni Press & Design (www.opd.ro)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale aRomânieiHOGEA, VLAD

Abecedarul de Umor Nastratin / Vlad Hogea,Mihai Matei. - Bucureºti : Business Adviser, 2012

ISBN 978-606-92913-5-1

I. Matei, Mihai821.135.1-7

Nastratin nu e doar strã-moºul lui Vlad Hogea. E unspirit complex, care se întru-peazã cum îi vine mai bine.Revistei „NASTRATIN“ (înfi-inþatã în februarie 2011), i-aurmat Almanahul „NAS-TRATIN“ 2012 (ediþia I –noiembrie 2011; ediþia a II-a– decembrie 2011). Acum, în2012, a venit rândul Abece-darului de Umor „NASTRA-TIN“. Nu ºtiu ce ne rezervãviitorul. Poate Calendarul„NASTRATIN“? Manualul„NASTRATIN“? Cotidianul

„NASTRATIN“? Desigur: Nastratin sunt

eu - Vlad Hogea - (ca sã-lparafrazez pe Flaubert) ºi, dindecembrie 2010 încoace(când am pus la cale Proiectul„NASTRATIN“), Mihai Mateia devenit, ºi el, Nastratin.Semnãm împreunã aceastãcarte. Ne-am tot jucat cufuncþiile ºi cu rolurile. La Re-vistã Vlad Hogea era DirectorGeneral, iar Mihai Matei –Art Director. La Almanah,Vlad Hogea era Coordonator,iar Mihai Matei – tot ArtDirector. La Abecedarul deUmor suntem (co)autori.Probabil vor mai urma ºi altelucrãri în aceeaºi formulã.Avem resurse inepuizabile deumor. Noi ºi distinºii noºtricolaboratori, care ne onore-azã cu prezenþa lor constantãîn „NASTRATIN“.

Nu ºtim dacã „NASTRA-TIN“ ne va supravieþui nouã,ori noi îi vom supravieþui lui„NASTRATIN“. Însã un lucrue cert: dupã mulþi ani decrispare, românii au reîn-vãþat sã râdã cu lacrimi de

când cu „NASTRATIN“ (Re-vistã / Almanah / Abecedarde Umor). ªi credem cã, defapt, asta conteazã. Restul etãcere.

Autorii

NNASTRAASTRATINTINSE ÎNTSE ÎNTOOARCEARCE

4

Nastratin (chinuit de uncârcel care aproape îl anchilo-zase de durere!) se smulse dinpat cu avântul specific sinuci-gaºilor. Nu, hotãrât lucru, nuera pregãtit pentru o nouã zi.Dar alarmele de la cele douãtelefoane mobile sunau, iste-ric, la nesfârºit, aºa cã Nastra-tin ºtiu, instinctiv, cã nu aveaîncotro. Þara îl voia.

Dormise o orã ºi ceva (ºise resimþea din plin!), aºa cãdemersul lui de a ajunge latimp la o întâlnire programatãpeste 24 de minute, la celãlaltcapãt al Capitalei, pãrea sortiteºecului. Însã Nastratin nu eragenul care sã capoteze. „Vinuleste cel mai mare duºman alomului“, îi spusese cândva un

moºneag pântecos, adãugândºiret: „Iar omul nu trebuie sãfugã niciodatã din faþa duº-manului!“…

Mã rog, pe Nastratin nuvinul îl doborâse, ci obosealacronicã a nopþilor active, cã-reia îi opunea un rest de tine-reþe ºi 3 kile de inconºtienþã.Hainele sport se mularã per-fect pe corpul lui de atlet spe-cializat în poker ºi snookertelevizat, iar picioarele butu-cãnoase se grãbirã spre liftulcare refuza sã aparã. Niºte pã-rinþi ºi copii nevrotici foiauascensorul între etaje, iarNastratin (aflat în stand by laetajul 5!) apãsa maniacal, darfãrã sorþi de izbândã, pe buto-nul roºu. Liftul nu venea, aºacã, în crizã de timp, o luã pe

scãri, sãrind câte 2-3 odatã.Cârcelul îl þinea de gleznã

aºa cum þine un plod piºor-cos de fusta maicã-sii.

Nastratin scãpã de 5rânduri de scãriduble, dar nu scãpãde cârcel, care îl chi-nui pânã la taxiulcare, nici el, nu venise.

Pãºi grãbit pelângã mãgarul caredormea cu burta lasoare, certându-le la

telefon pe fetele dela dispecerat. Pani-cate, acestea îi pro-miserã solemn cãmaºina salvatoa-

re va ajunge „în-tr-un minut“. Trecurã10, pânã când taxime-trul îmbâcsit de þigãriproaste ºi parfum

ieftin îl umflã, cu tot cu picio-rul beteag, spre a-l duce lanoul loc de întâlnire (stabilitad-hoc, cu prietenul sãu, un-deva la jumãtatea distanþei).ªoferul tuciuriu se scuzã, spã-ºit, pentru întârzierea-record,de 20 de minute (prilej cu careNastratin îi trecu în revistã, îngând, la apelul de dimineaþã,pe majoritatea sfinþilor pãrin-þi!), apoi reuºi contra-perfor-manþa sã se blocheze de vreo3-4 ori în trafic.

Nastratin (care fierbea caun samovar rusesc, bãgat înprizã) aruncã o bancnotã po-trivitã ºi coborî (aproape dinmers!) la un semafor care în-þepenise pe roºu. Cârcelul îlchinuia rãu de tot, aºa cã ºon-ticãi pânã la cafenea, cu miº-cãri dezordonate. Îi era foame,dar nu aveau croissante, aºacã se mulþumi cu un cappuc-cino numai spume. Finalizãcu succes întâlnirea ºi o zbu-ghi cãtre firmã cu entuziasmde clãtitã pe care o întorci pepartea ailaltã. Era viguros ºisprinten, în ºchiopãtatul luialert, aºa cã ajunse la birou înaceeaºi zi.

Se puse pe corespondenþã(chisat ca un arhivar încuiatpe dinãuntru în subsoluriigrasioase) ºi rãzbãtu în con-fruntarea cu e-mailurile, dupãzeci de minute de adâncire înproblemã. Când sã dea gata ºitextul pentru ABECEDAR(amânat de sãptãmâni în-tregi!), venirã în ospeþie doidomni, cu care Nastratin sepuse pe râs, bârfe ºi parafãride contracte. Omul stã, vine,

CÂRCELULCÂRCELULNNASTRAASTRATINTINluiluilui

6

7ABECEDARUL DE UMOR Nastratin

dar mai ºi pleacã, aºa cã, la unmoment dat, se eliberã de vizi-tatori ºi rãmase singur cuc însomptuosul sãu birou.

Dãdu telefoanele pe si-lenþios ºi, fiind trecut de

douãsprezece ziua, îl bãtugândul la un fel de somn deamiazã. Cu strângeri de inimãºi mustrãri de conºtiinþã,renunþã la plan în ultimulmoment. Privi visãtor pe fe-

reastrã ºi dãdu cu mâna prinbarba creaþã ºi deasã. Ar fivrut sã se ducã dupã niscaivamerdenele, dar îºi amintibrusc cã îl þinea un cârcel.

Vlad Hogea

8

V-aþi întrebat vreodatã ces-ar întâmpla dacã vecinul ºi-ar cumpãra un Ferrari?În An-glia, dacã Tom ar vedea cã încurtea vecinului a apãrut unFerrari, probabil cã ar excla-ma: „Ridiculous! A investitîntr-un Ferrari?! I am affraidit’s a mistake. Oare nu a vãzutla televizor, la Fifth Gear, cãLotusul britanic este net su-perior acestei maºinãrii ita-lieneºti?”

În Germania, dacã Wolf-gang ar vedea cã în curteavecinului a apãrut un Ferrariprobabil cã ar cere voie vecin-ului sã deschidã capota moto-rului, sã îi studieze carteatehnicã, sã se informeze asu-pra consumului dupã care arafirma: „Majoritatea compo-nentelor sunt ori concepute,ori fabricate în Germania,deci este o maºinã bunã, poa-

te chiar la fel de bunã ca unagermanã“...

În Franþa, dacã Pierrear vedea cã în curtea vecin-ului a apãrut un Ferrari,probabil cã s-ar înfuria, arînjura guvernul, politicieniiºi chiar pe Sarkozy cã nusunt în stare sã ridice salari-ul mediu ºi sã scadã preþulbiletului de metrou, dupãcare ar da telefon lideruluide sindicat, pentru a-i prop-une sã organizeze un mitigde protest împotriva po-luãrii atmosferei de cãtre

motoarele mai mari decât celede la motoreta sa. Evident,dupã aceste acþiuni, va lua osticlã de Beaujolais ºi va cioc-ni cu vecinul în cinsteaFerrari-ului, interesându-secu ce dobândã a luat creditulºi de la ce bancã.

În China, dacã Li ar vedeacã în curtea vecinului a apãrutun Ferrari, probabil cã nu vaface ºi nu va zice nimic, fiindconvins cã nu este un Ferrariadevãrat, ci doar o copie, unfals Ferrari. Dapã ce îºi vamânca cele douã boluri deorez cu legume, fiind la siestã,s-ar putea sã-i treacã prin capca a doua zi sã mãnânce doarun singur bol ºi cu baniieconomisiþi sã-ºi cumpere ºiel o maºinã, dar nu un Ferra-ri, ci o copie de Rolls Royce.

În America, dacã John arvedea cã în curtea vecinului,

lângã grãtarul de barbecue,aapãrut un Ferrari, probabil cãs-ar gândi cã acestuia i-a venitvãrul îndepãrtat din Italia,fiindu-i imposibil sã admitãcã bunul sãu prieten, vecin ºipartener de tuns iarba ºi mân-cat hamburgheri ar fi înstaresã nu cumpere produse ame-ricane, trãdând ideea de „Buyamerican“...

În Ungaria, dacã Janos arvedea cã în curtea vecinului aapãrut un Ferrari, ar judecaîndelung ºi ar ajunge la con-cluzia cã poate fi o maºinãbunã, chiar dacã nu este fabri-catã la uzina de autobuzeIkarus, dar ceva tot nu ar fi peplacul lui. Ar considera cã esteurât vopsitã, fiind nu numaifãrã personalitate dar ºi fãrãautonomie. Ar fi trebuit sã-ivopseascã botul roºu, aco-periºul alb ºi spatele verde.

În România, dacã Dorelar fi vãzut în curtea vecinuluiun Ferrari, ar fi sperat din totsufletul sãu ca maºina sã fie orablã luatã dintr-un cimitirde fiare vechi. Enervat laculme cã maºina pãrea nouãnouþã, ar fi spus printre dinþi:„Ia uite, al dracului! Dacã luaLogan, tuºea?“ Apoi, ar fistrigat la nevastã-s: „Închide,dragã, geamul, sã nu audãnimeni ºi dã-mi telefonul, cãvreau sã-i fac ãstuia o ano-nimã la DNA“.

Mircea Coºea

FFeerrrraarrii--uullvveecciinnuulluuii


Inima Melaniei ardea înfocul unei iubiri necruþãtoare.Vorbindu-i, Vasile nu fãceadecât sã mai punã câteva sur-cele pe foc.

- Ai sã mã uiþi George, aisã uiþi pânã ºi cum mã chea-mã, suspinã Elvira.

Vã cer iertare doamnã, darnu mã cheamã George, rãs-punse rece Gustav.

- Oh, dacã ai ºti cât demult te iubesc... încearcã An-gela cu voce timidã sã înviore-ze puþin o conversaþie careîncepea sã lâncezeascã...

Matilda sãrutã scrisoareaprimitã de mii ºi mii de ori.Din fericire, Robert, prevãzã-tor, îi scria ca întotdeauna peo hârtie de împachetat de 6mm grosime bine ceruitã.

La vederea asistentei,inima doctorului Constanti-nescu începu sã batã atât denãvalnic, încât abia cu maregreutate, reuºi sã-ºi pãstrezeochelarii pe nas.

Cu privirea înceþoºatã delacrimi, cu un zâmbet amar încolþul gurii, cu ºtreangul pe-trecut în jurul gâtului, Tãnasestãtu aproape patru ore coco-þat pe scãunelul pe care-l aºe-zase sub grindã. Zadarnic, îndupã-amiaza aceea, Maria numai veni sã-l vadã...

Despãrþirea a fost tristã.Urcând la volan, Marius aveaochii înceþoºaþi de lacrimi. Înmod reflex, dãdu drumulºtergãtoarelor de parbriz.

Scenariu TV de Mihai Matei

16

EELLIISS RRÂÂPPEEAANNUU

DESTÃINUIREEu nu ºtiu de-am atât talent,

Încât sã-nfrunt cu versu-mi anii,Dar cred cã am suficient

Sã intre ciuda-n toþi duºmanii.

***

RESTITUTIO IN INTEGRUMSe zice cã ªtefan cel Mare

Aflat-a de retrocedareªi, de la Putna, cere-ndatãSã i se dea Moldova toatã.

***

TINERII LA TEATRUOchi în ochi, iubire mare,

Vorbe dulci îºi tot ºopteau...Doar actorii-i deranjau,

Cã vorbeau ceva mai tare.

***

FUNCÞIILE LUMÂNÃRIIO lumânare-i ca un titirez -

Se-nvârte dupã clipa cea festivã:Aci e lumânarea de botez,Aci e lumânarea pe colivã.

***

AUTOEPITAF DE ADULTERIN

În raclã sã te-nvârþi ca un turbat,Mãcar de câte ori m-ai înºelat-

M-a blestemat nevasta pân’ sã morªi am ajuns în Iad ventilator.

***

CINSTIREA fost un scriitor – NigrimPe care ºi-astãzi îl cinstim,

Da-n epigramã a zburatCu aripi de la Cincinat!

***

UNUI DON JUAN TRECUT

Te dai ºi azi bãrbat cu falãªi zici cã merge giugiuleala,

Dar ce faci la orizontalã,Când îþi lipseºte verticala?

***

ARME DE CUCERIRE

Politica de azi e pradaVânatã de mai toþi, sãraca!

Bãrbaþii-o cuceresc cu spada,Femeile-o supun cu teaca.

***

ÎN ªAUA POLITICIITipa suplã ºi stilatã

A ºtiut, pe vreme rea,Sã se lase-ncãlecatã

Ca s-ajungã azi în ºa.

***

PIPIÞACu-anatomii rãscolitoare,

Cu cont doar pentru cei solvenþi,Ea are banca... unde-o are

ªi-atrage noaptea deponenþi.

***

ADAOS LA UN ADAGIU

Timpul azi înseamna bani - Spun barbaþii-americani,

Dar ºi unele femeiCând agaþã pe alei.


DOMENIU FÃRÃ CRIZÃPe criza asta nu e crizã

Când strãzile-ºi refac tiparul:Luând lucrarea-n antreprizã, Vezi fetele fãcând trotuarul.

***

MUNTELE GÃINAPe munte au rãmas regrete

ªi versurile din baladãCã renumitul târg de fete

S-a cam mutat la colþ de stradã.

***

UNUI BEÞIVÎn tinereþe nu prea beai,ªi doar de fuste te þineai;Acum pahare dai pe gât,Te þii de garduri ºi atât.

***

ADEVÃR VECHIªi-n Europa te intrigã

Un fapt ce nimeni nu-l mai neagãO coadã de topor câºtigã

Mai mult decât pãdurea-ntreagã.

***

VIZA DE INTRARECând turcul, cel cu-ntinsa împãrãþie,Cãlcatu-ne-a, în vremuri, pe moºie, Românul, dupã ce ºi-a rupt uluca,

I-a aplicat o vizã cu mãciuca.

***

GÂND DE DIRECTORªtiu cã vinul nu-i ca apa,

Nici friptura nu-i ca ceapa, Iarna-i clar cã nu-i ca vara,

Soaþa nu-i ca secretara.

***

SFAT DAT PE TIMP DE MOLIMÃ

Nivelul dacã se ridicãªi energia-þi dã pe-afarã,

Fereºte-te de pãsãricã,Sã nu iei gripã aviarã.

UNUI PROFESOR DE LA NEFEROASE

Valoarea minþii-i un tezaurCe-i moºtenire din pãrinþi

ªi-oricât ai scrie despre aurTu stai cu gândul la arginþi.

***

DOUÃ VALORIPe cãi ce sunt adeseori abrupte,Deosebirea pare cã-i fireascã:

În general, bãrbaþii ºtiu sã lupteFemeile - sã supravieþuiascã.

CARACTERULLINGUªITORILOR

Sunt mulþi linguºitori de soiCe fac statuie din lichea -O laudã-n exces ºi-apoi

Mânjesc statuia cu vopsea.

***

ETAPE ÎN DEVENIREAOMULUI

Pân’ la ºapte ani, treptat, Sã vorbeascã a-nvãþat;Viaþa îl învaþã minte

Cã tãcerea-i mai cuminte.

***

INFLAÞIEVersul peste vers tot creºte,

Strâns în cãrþi de poezie;Nimenea nu le citeºte,Însã toatã lumea scrie.

32

„Nord peste Sud“(„North OverSouth“ – filmistoric, producþieSUA, 2012)

File sângeroase din vre-murile rãzboiului de secesiu-ne. Nordiºtii le prind pe sud-iste ºi le supun cu brutalitatela perversiuni sexuale. Sudiº-tii nu se lasã mai prejos ºi leobligã pe nordiste la perversi-uni ºi mai ºi. Epopeea naºteriipoporului american modern.

„Monstrul“ („The Monster“ –film SF, producþieSUA, 2012)

1518. În hrubele Castelu-lui Chateaunoir, contele Al-fons creºte în tainã un mon-stru din Jurassic, cãruia i-agrefat creierul unui temut oc-naº. Panica se rãspândeºte

printre locuitorii þinutului. Însemn de protest, sãtenii refu-zã sã mai iasã la prãºit, daufoc la conace ºi ameninþã cugreva foamei. Sora contelui,Madeleine, încearcã sã me-dieze conflictul. Este prinsãde hoardele dezlãnþuite ºi su-pusã celor mai teribile perver-siuni sexuale cunoscute înEvul Mediu. Alfons se salveazãîn ultima clipã, evadând îm-preunã cu monstrul în viitor.

„Destin“(„Destiny“ – filmde dragoste, pro-ducþie SUA, 2012)

Vicontele Robert se în-drãgosteºte nebuneºte deAdelaide, idioata satului. Dra-gostea lui este sincerã ºi purã,de aceea perversiunile la careo supune pe fatã sunt pline degingãºie. Pentru cã îºi negli-

jeazã îndatoririle rangului,Robert va fi dezmoºtenit.Obligat sã-ºi câºtige existenþaca simplu vidanjor, încearcãzadarnic sã urmeze o facultatela seral. Devine alcoolic ºipederast ºi se va stinge lanumai treizeci de ani, bolnavde tuberculozã, pe o mânã depaie umede ºi murdare. Ade-laide fuge în Canada, împre-unã cu groparul satului, ajun-ge multimilionarã ºi va fiînnobilatã de regina Angliei.

„Fatalitate“(„Fatality“ – filmpsihologic, pro-ducþie SUA, 2012)

În vreme ce spãrgea lem-ne, bãtrâna Constance are bi-zara senzaþie cã doi ochi ha-ini, galbeni ºi sticloºi, o pri-vesc din spatele magaziei.Tulburatã, intrã în casã, unde


un tânãr extrem de sumar îm-brãcat o înhaþã de beregatã,pentru a o supune celor maidezgustãtoare perversiuni se-xuale. De fapt, tânãrul, o per-sonalitate în medicina psi-hanaliticã, urmãrea, ca prin-tr-un ºoc foarte puternic, sã ovindece de melancolie pe soraConstancei, octogenara Hor-tance. Rezultatul e cã, înurma traumei psihice, Con-stance îºi pierde minþile, învreme ce Hortance, oripilatãde cele vãzute, devine les-bianã.

„Rãzbunarea“(„Revenge“ – filmde aventuri, pro-ducþie SUA, 2012)

ªase tinere superbe suntcapturate de cãtre piraþii con-duºi de Dragonul Negru. Vorfi supuse de cãtre întregulechipaj la cele mai bestialeperversiuni sexuale ºi apoi,rând pe rând, aruncate la re-chini. Fãrã mâini ºi fãrã pi-cioare, una dintre ele reuºeºtesã scape traversând Atlanticulînot. Se va rãzbuna fãrã milã.

„Dracula“ (film degroazã, producþieSUA, 2012)

Acþiunea se petrece înTransilvania. Contele Draculaterorizeazã þinutul ºi, pentru aputea fi distrus, este necesarca inima lui sã fie strãpunsãcu un par ascuþit. Douã tinerepãtrund în castel ºi reuºesc sãajungã pânã la sicriul în carevampirul se odihneºte pe tim-pul zilei. Nu vor apuca sã-iþintuiascã inima pentrucãdeja s-a înserat. Contele setrezeºte ºi, înainte de a le sugesângele, le va supune pe fetecelor mai oribile perversiunisexuale cu putinþã.

Cronicã cinematograficã deMihai Matei


� Zizi Corcodel din Cra-iova ne scrie cã ºi-a otrãvit so-þul cu sticlã pisatã. Vrea sãºtie dacã poate beneficia depensia de urmaº.

� „Urmare a unui violbestial, pigmentat cu cele maiimaginabile perversiuni, amnãscut, în urmã cu cinci ani,un bãieþel. Acum el îºi doreºtefoarte mult o surioarã. Ce mãsfãtuiþi?“

� Spãlãþelu Costel, dinBrãila, are 40 de ani, dar nuare copii ºi ar vrea s-o înfiezepe Madonna. Ne întreabã ceacte îi sunt necesare.

� „Pentru cã soþul meuera impotent, l-am îndopat,timp de un an, cu cele mai efi-cace vitamine. Acum, el e totimpotent, dar fiind mult maiviguros, mã bate cumplit înfiecare searã. Fifi“

� „Sunt paraliticã ºi am90 de ani. Doresc sã-i mulþu-mesc tânãrului care m-a aju-tat în august 1990 sã traversezstrada ºi-l rog sã mã treacã

înapoi. Baba Monica“� Ilie Ciuculete este

handicapat, având ambele pi-cioare amputate. Ne întreabãdacã poate beneficia de unabonament gratuit pe trenu-leþul din Orãºelul Copiilor.

� Întreþinând zilnic ra-porturi sexuale cu vaca sa, Tã-nase Serafim (din comuna Vi-ºina Veche) a constatat cãaceasta dã de douã ori maimult lapte. Ar dori sã breve-teze metoda.

� „Soþul meu a muritanul trecut. Nu am bani sã-l în-mormântez. Oare cât o sã maitrebuiascã sã-l þin pe balcon?“

� „De ce publicaþi nu-mai poze cu femei dezbrã-cate? Am vrea sã aparã ºi bãr-baþi în aceastã posturã ºi sãîncepeþi cu Brad Pitt“. Sem-neazã: un grup de la APACA

� „Am sã vã dau în jude-catã! De când aþi publicat înalmanahul vostru murdar fo-tografia Monicãi Bellucci,l-am surprins de nenumãrate

ori pe fiul meu dedându-se laacte de onirism!“ – ne scrietatã scandalizat.

� „Bãuturile au ajuns sãfie atât de scumpe, încât tre-buie sã munceºti o lunã ca sãte poþi îmbãta mãcar într-osingurã zi ca lumea. Cum sãnu emigreze românii pe ca-pete?“ Gigi

� „Vecina de deasupramea are 18 pisici ºi 14 câini.Nu mai suport: urina a înce-put sã se infiltreze prin tavanºi sã formeze stalactite ºi sta-lacmite. La mine în aparta-ment“.

� Efendi,La mine mult plãcut fata

ghiaur care Lola estem. Datmult ban ºi deschideam firmã„Sugiuk“, unde ea vindeamTopi Top ºi Jelibon, care, laStanbul, om cu minte arunca.Dar Lola bãgam bani chimir ºifugeam, aman, aman ºi pri-eten Mustafa a învãþat la minedam sictir la ziar. Ahmed

A consemnat: Mihai Matei


Într-o searãrãsfoiam o cartecu poveºti recentapãrutã sub egidaunei distinse edi-turi de speciali-tate. Am fost ºocatîntr-un mod ne-plãcut de modulsuperficial în caresunt tratate teme-le, de lipsa totalãde dramatism, deslaba conturare apersonajelor, pescurt, de manieraintolerabilã în care se trateazãacest gen de literaturã. Cumputem spera, seara la culcare,sã ne adormim copiii cu astfelde poveºti? Am luat atunci, laîntâmplare, urmãtoarea po-vestioarã:

Era iarnã. O vrãbiuþãzgribulitã de frig a venit pânãlângã uºa unde bunica puseseo strachinã cu mãlai pentrugãini. Vrãbiuþa a început sãciuguleascã bucuroasã. Deo-datã, motanul Vasile s-a re-pezit sã o înhaþe.

Bunica a ieºit cu un mã-turoi în curte:

– Nu-þi este ruºine? N-ovezi cât e de micã? a spusbunica ºi atunci motanului i-afost foarte ruºine pentru faptasa urâtã...

***Am rescris-o într-o ma-

nierã nouã, dramaticã, plinãde nerv ºi tensiune. A ieºitceea ce urmeazã:

Era o iarnã neobiºnuit degeroasã. Copacii mai ºubrezise prãbuºeau sub povarazãpezii, iar aerul era atât derece, încât numai cu greu îlputeai respira. Vântul suflatãios în toate direcþiile. Tre-murând din toate încheietu-rile, în curtea bunicii a pã-truns o biatã vrãbiuþã bãtrânã

ºi bolnavã, desculþã ºi cu ca-pul gol, icnind la fiecare pas,pentru cã bietele ei picioruºesângerau cumplit, sfârtecatede crusta de gheaþã care aco-perise pãmântul. De zburat,nu putea zbura, fiindcã sãr-manele ei aripioare erau atâtde îngheþate, încât cu greuvrãbiuþa noastrã ar fi pututspune care îi este stânga ºicare dreapta. În afarã de pu-þinã zãpadã nu mâncase ni-mic de aproape douã sãptã-mâni ºi, din cauza foamei,penele îi cãzuserã una câteuna, lãsând-o ºi mai expusãfrigului. Zadarnic se chinuiasã se înfãºoare într-o biatãzdreanþã peticitã, gãsitã înspatele unei latrine. Crivãþul oizbea, fãrã milã, peste tot, iarpielea ei, din roz-trandafiriecândva, era acum de culoareavinetei coapte. Cu ochiiînecaþi în lacrimi, tuºindmereu ºi abia mai rãsuflând,vrãbiuþa noastrã cãuta disper-atã cu privirea un ungher maiascuns unde sã se poatã odih-ni, feritã mãcar o clipã devârtejurile de zãpadã, cândvãzu, ca prin ceaþã, strachinacu mãlai, pe care bunica opusese în cerdac pentru gãini.Adunându-ºi ultimele puteri,poticnindu-se ºi gemând lafiecare pas, biata vrãbiuþã

reuºi cu greu sãajungã la strachi-na salvatoare, dar,vai, ajunsã acolo,nu mai avu put-erea decât sã cadãîntr-un leºin pro-fund. Zgomotulcãzãturii l-a trezitimediat pe mota-nul Vasile, caredormea îmbuibat,dupã o masã copi-oasã, somnul fãrãde griji atât de ca-racteristic indivi-

zilor fãrã ocupaþie. Vasile seîntinse de-i trosnirã toateîncheieturile ºi se uitã leneº îndirecþia strachinei. Acolo, ozãri întinsã goalã pe zãpadã,pe biata fãpturã cãreia crivã-þul nemilos îi smulsese ºibruma de veºmânt pe care omai avusese. La vedereatrupului gol, ochii lui Vasilesclipirã luminaþi lãuntric depofte mârºave. Gândul uneimese îmbelºugate îl fãcu sãscoatã un geamãt de plãcereºi, cu pupilele dilatate, cunãrile fremãtând, rânjind sa-tanic, se apropie cu o înce-tinealã înnebunitoare destrachina fatalã. Lividã despaimã, strãbãtutã prin totcorpul de fiori reci, biatavrãbiuþã trezitã din leºin derãsuflarea lui fierbinte, pri-vea neputincioasã la mustã-þile lui îngãlbenite de tutun(bunica era o fumãtoare în-rãitã), la dinþii lui mari custrungãreaþã, la trupul luimasiv, bãrbãtesc, fãrã a pu-tea schiþa nici cel mai firavgest de apãrare…

N-o sã mã credeþi, dar,din lotul de o sutã de copiicãrora li s-a citit seara, la cul-care, aceastã poveste, nici-unul nu a rãmas treaz pânã laacest punct al naraþiunii.

Mihai Matei

42

� Oamenii trec, pro-blemele rãmân. Ce ne facem,însã, cu oamenii-problemã?

� Ne naºtem obligato-riu, trãim opþional, murimfacultativ.

� Absolutizarea provi-zoriului este egalatã numaide relativizarea definitivului.

� Nu ne mai poate revitaliza decât oiluzie în format suprarealist.

� Nemãrginirea ducerii-n ispitã...�Vreau un mod de folosinþã al întâmplãrii.� Menþionez cã m-am nemurit pânã la

epuizare.� Întâmplarea este soacra destinului.� Fericirea mea? Absenþa memoriei se-

xuale.� Mi-am pierdut emoþiile pe drum. Le

donez alter ego-ului gãsitor.� Înmormântând Adevãrul, Minciuna a

intrat în categoria vãduvelor frivole.� Licitaþi neliniºtile mele: sunt autentice!� Fiecare ar trebui sã dispunã de contor

de inteligenþã pentru a-ºi monitoriza involuþia.Aºtept inventatorul respectivului aparat.

� Solicit întotdeuna câte ceva; de pildã,în acest moment, dreptul la inexistenþã.

� M-am împrietenit cu o iluzie ºi amdeclanºat dezastrul interior.

� Dilema mea: sã mor sau sã nu mor deoptimism.

� Nenorocirea este cã tinereþea este datãpe mâna altora.

� Fereascã Dumnezeu sã aiacces la bani înaintea educaþiei!

� Fizicã sau psihicã, dur-erea îþi calcã în picioare demni-tatea.

� Neliniºtile se scurg din omca apa dintr-o ciuturã spartã.

� În puþinãtatea lor, te ºimiri cum ideile îºi mai iau zborul.

� Fragilitatea trupului, îndãrãt-nicia sufletului.

� Nicãieri ubicuitatea nu estede gãsit, deºi ea este peste tot.

� Cordul se trateazã cu uncard.

� Nenorocirile tunã, feri-cirea fulgerã.

� Întrebãrile comandã, iar rãspunsurilese (nu se) conformeazã.

� Moartea este una din întâmplãrileesenþiale ale Vieþii.

� Visurile – pãsãri migratoare.� Sã mulþumim cerului cã absurdul este

mediul nostru cotidian.� Întâmplarea imitã cauzalitatea.� Avem prea mulþi navetiºti ai ideilor.� Ajutor! Sunt într-o mare suferinþã de

culturã.� Marile necazuri sunt compensate cu

mici(le) bucurii.� Vã adresez toatã ura mea!� Ãºtia suntem! Nu putem importa

Români!� Sunt reglat pentru a face faþã, cu aceeaºi

solicitudine, ºi la inteligenþã ºi la prostie.� Viaþa – purtãtoarea de cuvânt a ano-

nimatului.� Omul bea ca sã-ºi înece necazurile din

el, dar, ale dracului, au învãþat sã înoate.� Fan vine de la fanatic?� Mi-a trimis unul vorbã cã mã cuþitea-

zã. Accept, în consideraþie faþã de verbulcãruia i-aº cãdea pradã.

� La întrebarea dacã sunt antisemit,rãspund: sunt antesemit!

� Dacã mor, nu crãp din caza bolii, cipentru cã mi-a expirat termenul de vala-

bilitate.� Informatiza-

rea a devenit obsesi-vã, dincolo de unele

formulãri sintagmatice.�Oamenii, ca ºi cãr-

þile, circulã restricþionat.� Forma de res-

pect a cuiva este sã dearãspuns la bunã ziua.

� A fost un bãiat deschemã. (Epitaf)

� Cu toatãaceastã zãpãcenie,avem în comun un

copil.� O discuþie cu

tine este ca o zi la Si-naia.

� Un matriar-hat de domniºoare

UNDEUNDE CORBIENECORBIENE


bãtrâne...� Fermã de calculatoare!� Ca femeie, întâi îþi schimbi

coafura, apoi prefixul ºi, la urmã,numele.

� Eu sunt doamnã în retragere ºidomniºoarã în refacere...

� Democraþia nu înseamnã sã-ipui unuia cartea sub pernã.

� Simbolurile educaþiei sunt în(de)cãdere.

� Învãþãmântul este foarte bes-tial.

� Rãul este provocat ºi promova-bil.

� Toate problemele se rezolvãprintr-o discuþie... electronicã.

� Când se va acorda sporul defidelitate pentru prostie?

� De la faimoasa formulã creatãde comunism: „Sã trãiþi, cã ne tre-buiþi!“, s-a ajuns astãzi, reîntorºi încapitalism, la una profund opusã: „Sãplecaþi, cã ne deranjaþi!“

� Am pierdut întodeauna dispu-ta cu oficialitãþile.

� ªtiindu-mã corb, mulþi au vrutsã-mi închidã pliscul.

� Americanii sunt stresaþi pringena lor. Românii, dimpotrivã, sunt stre-saþi pur ºi simplu.

� Când sila a devenit visceralã, sã o bine-cuvântãm.

� Când eram mic ºi plin de visuri ca debube...

� Românii au devenit vânãtori; vânã-toarea – sport de masã (naþional); toþi împuº-cãm francul!

� Sã faci astfel încât, în afarã de Dumne-zeu, sã nu-þi fie fricã de nimic ºi nimeni!

� Infirmitãþile vin din etic, pentru a mo-lesta esteticul.

� M-am sãturat, de când ne cunoaºtem,sã tot facem schimb de traume!

� Cinsteºte-mã, uitându-te în ochii mei!� În spital vezi atâtea adevãruri, câþi bol-

navi sunt, dar mai ales adevãrul suprem sprecare ne îndreaptã, cu tact, boala, ºi pe care nu-l cucerim decât odatã cu moartea.

� Ne-am îndrãgostit, poate cã ne vom ºiiubi... Sã stricãm utopia asta?

� Sunt lucruri care nu se pot sfârºi, pen-tru cã sunt de adâncime.

� Fãrã miracole nu se poate trãi.

� Prietenia este aliatul fidel ºi de duratã.� Aº vrea sã apuc – fie ºi de coadã – niºte

iluzii.� Eºti bine cât eºti în viaþã ºi poþi sã-i dai

sens.� Factori distructivi pentru educaþie:

anturajul, televizorul ºi democraþia.� Aristocraþia nu este totdeauna un

defect, dar nici o calitate.� Sã mori la timp este o virtute.� Calmul - fie el ºi aparent – se impune

din motive de demnitate. � În virtutea spiritualitãþii ºi a evidenþei,

omul poate duce mai mult decât îi dã Dum-nezeu.

� O Românie curatã, sãnãtoasã ºi edu-catã e noul imperativ categoric.

� S-au prins pânã ºi strãinii cã ne vin-dem ieftin pielea.

� Luciditatea – antidotul iluziei!� N-am crezut cã voi fi scriitor: învesti-

tura aduce blestem!George Corbu


O camerã întunecatã, laînceput de veac. El ºi ea staufaþã în faþã, aºezaþi la o masãpe care ard cuminþi, în supor-turile lor, douã lumânãrigroase, din cearã albã. În faþaei, o carte deschisã îºi arcu-ieºte paginile înfoiate. Cei doise privesc în tãcere. Peste untimp, unul dintre gânduridevine cuvânt, iar el rosteºte:

- Ehei, ce þi-e ºi cu minteaasta a omului! Scormoneºte zide zi dupã lucruri noi, caremai de care mai folositoaresau mai trãsnite! Uite, depildã, curentul electric.Cine sã îl vadã, cine sã îlaudã atunci când cãlã-toreºte, nestingherit,prin fire? Cine sã ºtiecâtã putere zace în elpânã în clipa în careîntâlneºte maºinãriilecãrora le dã viaþã? Tepoþi gândi la vremea încare aproape nimic dintot ceea ce te înconjoarãnu va avea vreo utilitateîn absenþa curentuluielectric?

Tãcerea se aºternedin nou, cuprinzând cameraîn care pâlpâirile firave alecelor douã lumânãri groase,din cearã albã, se cãzneau dinrãsputeri sã-ºi împrãºtie puþi-na luminã. Ea îºi coboarãochii peste cartea pe care ociteºte ºi, cu un suspin uºor,îºi reia lectura. Parcã fãrã sãobserve aceasta, el îºi contin-uã ºirul gândurilor:

- Sã zicem cã, din motivenecunoscute, pana de curentnu se va remedia prea curând.Sã presupunem, aºa, de drag-

ul discuþiei, cã nu va existaelectricitate luni de zile deacum încolo. Oriunde te uiþiîn jurul tãu, vezi lucruri ce îþifãceau viaþa uºoarã ºi comodãîn prezenþa curentului elec-tric, devenite complet inutileîn absenþa acestuia. Nu teîntreb ce poþi face în aceastãsituaþie, asta e o altã discuþie,ci te întreb ce utilizare poþi daunor aparate devenite, înabsenþa electricitãþii, decorfãrã sens?

Privindu-l iscoditor, eaîndrãzni timid:

- Am putea creºte ham-steri în maºina de spãlat? Aurotiþa pentru joacã gata insta-latã ºi, în plus, au ºi hublou,prin care pot vedea lumea ºilumea îi poate privi pe ei.

- Sau am putea pictaecranul televizorului cu peisa-je vesele ºi luminoase, pe carele-am schimba în fiecare lunã!îi rãspunse el, cu patimã jucã-uºã în glas. Da, da, fãrã îndo-ialã cã am putea gãsi ºi alte lu-cruri de fãcut: ornamentepentru bradul de Crãciun din

becuri electrice pictate, covo-raºe pentru masajul tãlpilordin taste de computer, tavanefalse din monitoare plate, su-porturi de creioane din tele-foane mobile, dulãpioare dincuptoare cu microunde, ºifo-niere pentru haine din frigi-dere…

ªirul nãvalnic al ideilorsale fu întrerupt de întrebareaei, sositã pe neaºteptate ºiparcã nãscutã dintr-o marefrãmântare:

- Dar cu fierul de cãlcat ceputem face? Cã ºi el e tot elec-

tric!Dupã o clipã de

gândire, el rãspunse:- Cred cã îl putem

atârna laolaltã cu robot-ul de bucãtãrie, cu aspi-ratorul ºi cu uscãtorulde pãr pe verandã, ca sãfacem clopoþei de vânt!

Pana de curent durade multã vreme. Farme-cul discuþiei se risipise.Deja i se pãrea cã lumi-na electricã era o dulceamintire. Ridicându-ºiprivirea cãtre lustra din

tavan, el se gândi, preþ de oclipã, cã nu gãsise încã osoluþie inteligentã de refolo-sire a acesteia în lipsa curen-tului electric. Gonind acestgând, trase mai aproape unadintre lumânãri, murmurând:

- Mda, se pare cã n-avemaltceva de fãcut decât sã aº-teptãm!

Apoi, cu miºcãri domoa-le, deschise larg laptop-ul,pentru a putea citi comod zi-arul pe care îl sprijinise de el.

Marius C. Romaºcanu

Amintiri dintr-o viitoare panã de curent

50

Aþi ajuns acasã seara târziu, dupã o micãpetrecere cu prietenii, ºi, nu vã daþi seamacum de soþia dumneavoastrã ºtie unde aþi fost.

Pãi e destul de simplu:� Parcurgeþi suprafeþele plane ca ºi cum ar

fi ondulate ºi invers.� Aþi încercat sã descuiaþi uºa cu o cheie

francezã.� Pronunþaþi cu dificultate absolut toate

cuvintele care conþin vocale.� Deºi este ora douã noaptea, vã exprimaþi

dorinþa de a merge la vecinul de apartament ºide a-i interpreta la acordeon câteva piese muz-icale de mare succes.

� Întrebaþi dacã ºi-au fãcut copiii lecþiile,deºi dumneavoastrã nu aveþi copii.

� Vã opriþi mult timp în sufragerie, undeadmiraþi cu voce tare mobila ºi tablourile.

� Dacã nu vã tremurã genunchii stândprea mult în aceeaºi poziþie, e pentru cã numai puteþi sta prea mult în aceeaºi poziþie.

� Izbiþi câteva farfurii scumpe din porþe-lan de gresia din bucãtãrie dorind sã aflaþidacã se sparg. Se sparg.

� Vã îmbrãcaþi pijamaua direct peste cos-tum ºi pardesiu.

� Vã culcaþi fãrã sã spuneþi „Noapte bunã!“...Pentru conformitate: Mihai Matei

FFrraattee,, ccuunnooaaººttee--ttee ppee ddiinnããuunnttrruu!!

52

� Pe strada principalã amultor oraºe europene civili-zate, pietonii sunt obligaþi sãmeargã pe jos, cu excepþia ce-lor care se aflã în maºinã sauîn autobuze.

� Sã nu ne facem iluziineadevãrate, cãci sfârºitul ne-cazurilor noastre se aflã abiala început.

� Secretele duc o viaþãsentimentalã foarte regulatã.

� De douã sãptãmâni,vulcanul Vezuviu a intrat dinnou în erecþie, zeci de tone delavã fiind zilnic ejaculate asu-pra culturilor de grâu din juruloraºului Pompei.

� Operaþiile financiare nuar fi fost, în fond, prea grele,daca nu ar fi fost extrem dedificile, din care cauzã deficit-ul economic s-a dublat cu celpuþin douãzeci-treizeci la sutã,în timp ce creºterea niveluluide trai a cetãþenilor a ajuns laminus zece la sutã.

� Din punct de vedere purteoretic, mã consider un antial-coolic înveterat, deºi sunt con-vins cã nimeni nu se poate bu-cura de viaþã bând numai apãplatã sau derivatele acesteia.

� Cine vrea sã fumeze peholurile muzeului sã stingãimediat þigara sau sã se ducãîn curte, cã ºi acolo e interzis.

� Deºi îi spusesem sãaducã bãutura la ora unspre-zece ºi jumãtate, a venit cu eala douãsprezece fãrã douãzeciºi cinci! L-am concediat ime-diat, fãrã preaviz.

� Din cauza reumatismu-lui mai vechi, când plouã, pegeneral îl dor ambele picioaredin spate.

� Cumnata-mea e convin-sã cã datoria ei de femeie e sãajute cât de mulþi bãrbaþiaflaþi în impas. Iar ca educa-toare a permis multor tinerisã depãºeascã problemele lorde adolescenþã cu brio. ªi, înplus, au fost ºi destui bãrbaþide vârsta a treia sau a patracare au beneficiat de sugesti-ile ºi încurajãrile ei deosebitde competente.

� Inspectoarea era tandrãca statuia lui Venus din Milloºi amabilã ca o pãpuºã gonfla-bilã.

� Poetul ne-a citit unpoem atât de înãlþãtor, cã nune venea sã credem cã a fostscris de o mânã omeneascã.

� Profesoara era franþu-zoaicã dupã mamã, dar ro-mâncã get-beget dupã un bunprieten al tatãlui sãu.

� Nu l-am mai vãzut ju-când multã vreme dupã ce aîncetat din viaþã.

� Dupã propriile-i mãr-turisiri, colonelul Bocanceaera orfan din naºtere încã dela vârsta de 4 ani, întrucât ºibunicii din partea mameimuriserã cu 20 de ani înaintede venirea sa pe lume.

� Chiar în primele luni dela naºterea sa, tatãl sãu, carelucra în strãinãtate, primisevestea cã la spitalul din locali-tate i se nãscuse un bãiat desex masculin, în etate de treiani, care semãna cu el ca douãpicãturi de apã.

� Pãrinþii lui se cãsãtoris-erã din dragoste, la maturi-tate, îndatã dupã absolvireaprimelor patru clase de liceu,renunþând chiar sã mai deaexamenul de capacitate.

� Dotat cu o inteligenþãremarcabilã ºi cu o ambiþie ie-ºitã din comun, colonelul Bo-cancea, încã din liceu, seînscrisese la câteva cursuripost-universitare, pe care nua mai apucat sã le termine,cãci înscrierile nu erau legale,iar pe el, pânã una-alta, îlluaserã în armatã.

� De la tatãl sãu, Dumne-zeu sã-l ierte, moºtenise câte-ve principii serioase: sã nu tebagi în tãrâþe cã te mãnâncãporcii; dacã nu poþi sã cârpeº-ti ciorapul, nu lãrgi gaura; fie-care pãsãricã pe limba eipiere; dacã mãnânci rahat,taci dracului din gurã!...

� În afara acestor prin-cipii fundamentale, era cãlãu-zit în viaþã ºi de alte reguli decomportament inspirate dinvasta lui experienþã militarã:un domn adevãrat nu uitãniciodatã sã tragã apa dupãel; soarele ºi tenisul influ-enþeazã psihicul; ºi, nu parcãniciodatã într-un loc de undesã nu te poþi cãra fãrã sãplãteºti loc de parcare.

� În timpul unei anchete,constatase cã agresorul trã-

CCUUGGEETTÃÃRRIILLEE CCOOLLOONNEELLUULLUUII

BBOOCCAANNCCEEAA


sese cinci gloanþe în victimã,din fericire nu toate cinci fus-eserã mortale.

� Cu un avocat iscusit,criminalul reuºise sã scape depedeapsa cu moartea, carenici nu era prevãzutã în CodulPenal.

� Cu toate performanþelesale, ºeful lui direct îl rãcea cuou ºi cu oþet ori de câte ori aveaocazia. Dar, dupã ce acestapleca din birou colonelul Bo-cancea îi întorcea ºi el spatele,declarând cã ºeful sã zicã mersicã nu i-a dat ºi vreo douãdupã ceafã. (Ei, al dracului!)

� La micul dejun, colone-lul comanda totdeauna niºteham and eggs cu ºuncã ºi ouã.

� În privinþa cinemato-grafiei, colonelul Bocancea selãsa cãlãuzit încã de mariiînþelepþi ai socialismului mul-tilateral dezvoltat, care spu-neau: „Cinematografia este artacea mai importantã pentrunoi“ (Vladimir Ilici Lenin);„Arta cea mai importantãpentru noi este cinematogra-fia“ (Iosif Vissarionovici Sta-lin); „Cât de importantã pen-tru noi este cinematografia!“(Gh. Gheorghiu-Dej) ºi „Pen-tru noi, nicio artã nu e maiimportantã ca cinematogra-fia!“ (Nicolae Ceauºescu). Ca-cofonia fusese acceptatã deAcademie, cãci autorul ei erachiar preºedinte al acestuiînalt for.

� Iar în capitolul dragos-te, colonelul Bocancea pãreasã fie un misogin ºi un scepticincorigibil, cãci adoptase pãr-erea lui Jupân Antifer, per-sonaj pitoresc din romanelelui Jules Verne: „Nu voi credeîn iubirea unei femei decâtcând am s-o vãd murind dedurere deasupra mormântu-lui meu“. Situaþie cam greu deimaginat!

Pentru conformitate:Nicolae-Paul Mihail


Fiica miliardarului texanRalf Anderssen, Jane Ander-ssen, declarã pentru sãptãmâ-nalul „Sex Business“: „Ajun-sesem în pragul disperãrii.Pentru cã eram urâþicã, bãieþiimã ocoleau. Am încercat dedouã ori sã mã sinucid. Primaoarã am înghiþit douã duzinide ºuruburi. A doua oarã - ocutie întreagã de pioneze. N-am pãþit nimic, pentru cã amo digestie perfectã. Plângeamzi ºi noapte. În acele zile, soar-ta mi l-a scos în cale pe Raul.El m-a fãcut sã înþeleg cã înviaþã nu frumuseþea fizicã ecea care conteazã. Nu-mi pasãcã e impotent. Raul mi-a spuscã nici asta nu conteazã. Amrenunþat definitiv la carierape care pãrinþii mi-o hãrãzis-erã în avocaturã. Raul m-atransformat într-o adevãratã

femeie, punându-mã sã-ispãl, sã-i gãtesc, sã-i cârpescciorapii ºi, de ce sã nu recu-

nosc, bãtându-mã de câte orivine beat. Acum sunt feri-citã!“

Mãr: rãzuirea unui mãrse va face numai dinspre ex-terior spre interior (art.37.3).

Soare: În Sahara, în zile-le foarte cãlduroase ºi fãrãnori, soarele va fi aºezat pecer la loc vizibil (art. 45.2).

Meteoriþi: Oamenii vorcãuta, pe cât posibil, sã nustaþioneze în locurile undecad meteoriþii (art. 423. b).

Pantofi: Pentru a obiº-nui mai uºor copiii sã nu in-verseze pantoful stâng cucel drept, este bine ca obunã bucatã de timp sã-iîncãlþãm cu pantofi diferiþi(art. 397, c).

Scarã: Scãrile vor fi, înmod obligatoriu, prevãzute cutrepte (art. 513.3)

Tren: Se interzice tra-versarea liniei de cale feratã,trenului fiindu-i permisãdeplasarea numai de-a lun-gul acesteia (art. 520.19)

Paraºutã: La aterizare,paraºutistul poate ºti cu cer-titudine dacã i-a funcþionatsau nu paraºuta (art. 9)

Umbrelã: Din fabricaþie,umbrela va avea mânerul si-tuat într-un loc uºor accesi-bil, iar deschiderea ei se vaface înspre afarã (art. 293.7)

60

Ne-a vizitat la redacþieRomicã Eusebiu. În Colenti-na, el este cunoscut sub maimulte porecle. Casanova, Gi-nericã, Alain Delon sunt doartrei dintre ele. Domnia sapretinde cã este un rafinat cu-noscãtor al femeii. În numaiºase ani de carierã, crede cã azdrobit inimile a douã sute decopile, a dezbinat peste o sutãde familii ºi a fãcut sã suspineo armatã întreagã de vãduve.Discutând cu el, am aflat lu-cruri uimitoare. Romicã credecã aceia care îºi imagineazã cão femeie poate fi cuceritã cuvorbe dulci, flori ºi gesturitandre „ie ãi mai mari fraieri“.Împreunã cu Romicã, am ela-borat aceste ºapte sfaturi prac-tice pentru cucerirea unei femei.

Sfatul numãrul 1 :Creeazã-i obligaþii

R: Sã moarã mama dãnu-i aºa! Io o invit pã gagicã lacârciumã, comand douã pa-hare dã fernet ºi unu i-l pun eiîn faþã ºi îi zic: ia, fã, dã bea,cã þi-o fi sete! Principu meu ieãsta: dacã a dus paharul lagurã, a mea ie!

Sfatul numãrul 2:Declinã-i competenþa

R: Ie egzact ca-n reclamaaia. Io o întreb: fã, ai spãlat binerufele? Da, zice, totu e curat!Îi zic: fã, ieºti chioarã? Nu vezicã izmenele ie pãtate? Maipune neºte sodã ºi freacã-lebine cu cãrãmida. ªi o ºi iau laomor.

Sfatul numãrul 3:Complexeaz-o

R: Sã mor în puºcãrie dãasta nu-i metoda cea maiselectã! Io le zic aºa: nu vezi,fã, cã ieºti boccie? Nici dracunu te ia! Sã zici bogdaprostecã-mi fac eu pomanã cu tine!

Ehei, fraier ca mine nu maigãseºti! Dupã ce le zic asta, ietoate în limbã dupã mine.

Sfatul numãrul 4:Domin-o pe plan fizic

R: Femeia tre sã tremuredã fricã în faþa bãrbatului. Io,când mã duc la fo gagicã, dãcum intru pe uºã, o ºi iau lapumni. În cap, în burtã, înspate, unde nimeresc. Cândîmi obosesc pumnii, dau cupicioarele.

Sfatul numãrul 5:Lasã-þi fantezia sãlucreze

R: A, pãi la vrãjealã numã întrece nimeni! Io le ziccã-s bãiatul lui Achihito, adi-cãtelea, prinþ moºtenitor.Dacã mã întreabã cã de ceumblu înþolit aºa dã nasol ºifãrã biºtari la mine, le spun cãcircul incognito, cã m-a trimistata prin þarã sã vãz cum

trãieºte poporul român. Ietoate turbate când aude asta!

Sfatul numãrul 6:Impune-þi personalitatea

R: Da! Io fac numai cevreau io. Dacã femeia mã în-treabã, cã de ce fac aia sau aia,îi rãspund: uite aºa vrea muº-chii mei! ªi iar o iau la omor!

Sfatul numãrul 7:Eliminã concurenþa

R: La mine nu egzixtã aºaceva. Dacã aflu cã are pe vre-unul, îi dau ãluia telefon ºi-izic: ºefu, uite care-i treaba, mienu-mi plac ºmecherii. Fii atentcã unde dau io cu pumnul nu-þi mai creºte barba un an.

Luaþi aminte, iubiþi citi-tori, care doriþi sã deveniþi cu-ceritori de meserie: e posibilca Romicã sã aibã dreptate!

Redactor de serviciu: Mihai Matei

64

FANE – EROUL NEGATIVAsimetrie facialã. Strabism pronunþat.

Frunte teºitã. Criptorhidie. Buze libidinoase.Picioare scurte ºi groase. Urechi mari ºipãroase. Nas turtit. Gât scurt (capul pare lipitdirect de trup). Individ fãrã ocupaþie. Parazitsocial. Înrãit infractor. Recidivist. Mare con-sumator de alcool. Condamnat pentru poliga-mie. As al jocurilor de noroc. Pãr aspru ºi rar,

nepieptãnat ºi plin de mãtreaþã. Tatuaje scan-daloase.

MIMI – EROINA NEGATIVÃOchi spãlãciþi, înecaþi în rimel. Figurã vul-

garã. Strident fardatã. Trup vlãguit din pricina

abuzurilor. Dinþi îngãlbeniþi de tutun. Miºcãrilascive. Gesturi provocatoare. Studii depãºindcu puþin alfabetizarea. Înaltã ºi ciolãnoasã,Bazin foarte dezvoltat. Situaþie familialã


ambiguã (concubinaj). Limbaj trivial abun-dent de obscenitãþi. Obicieiuri bizare.Prietenii dubioase. Voce dogitã. Îmbrãcatãþipãtor cu lucruri de provenienþã incertã. Sânimari, insolenþi.

ANDREI – EROUL POZITIVPãr tuns scurt ºi pieptãnat cu cãrare.

Frunte înaltã. Sprâncene frumos arcuite. Voce

plãcutã. Mâini îngrijite. Îmbrãcãminte de-centã. Bine pregãtit profesional. Necãsãtorit.

DANIELA – EROINA POZITIVÃ

Pãr blond, lung ºi mãtãsos. Mâini catife-late. Ochi limpezi ºi senini. Inocenþã angelicã.Temeinice cunoºtinþe profesionale. Sâni mici,caºti.

ACÞIUNEÎntreprindere cu bogate tradiþii. Colectiv

harnic. Director mustind de abnegaþie. Andreistimat de colegi. Pozã la panoul de onoare. Idilãînfiripatã lângã un cuptor cu infraroºii. Daniela.Surâzãtoare. Plimbãri mânã în mânã prin parc.Discuþii pe teme de contabilitate. Sãrut timid.Invitaþie. Reuniune tovãrãºeascã. Dansuritinereºti. Euforie. Beatitudine. Stare avansatãde ebrietate. Cunoºtinþã ocazionalã. Mimi.Surâzãtoare. Ieºiri pe terasã. Sãrutãri pãtimaºecu rostogoliri prin iarbã. Daniela scãldatã înlacrimi. ªerveþel sfâºiat în mii de bucãþi. Nouaidilã ia proporþii. Nopþi pierdute. Cearcãne.Obosealã cronicã. Randament scãzut. Barurifrecventate cu asiduitate. Program apetisant.Apare Fane. Revendicativ. Alcoolul pe post demediator al conflictelor. Crizã de bani. Propu-nere de vânzare a unui laminor de 6 þoli pe unpreþ derizoriu. Tentativã eºuatã de a sustragelaminorul demontat piesã cu piesã peste gardulîntreprinderii. Zgomot strident. Paznic trezitdin somn. Intervenþie salutarã. Bar Ghiocelul.Bãuturi cu denumiri ciudate. Fane ºi mai reven-dicativ. Mimi lipitã de pieptul lui pãros. Andreidisperat. Crizã acutã de bani. Idee de comer-cializare a unui cuptor Siemens-Martin. Tenta-tivã de scoatere din întreprindere piesã cu piesãprin mituirea portarului. Portar incoruptibil.Disperare. Daniela distrusã. Lacrimi calde deiubire. Suspine. Scâncete. Hotãrâre eroicã. Scri-soare anonimã trimisã directorului. Stupoare.Director bãtrân. Crizã de apendicitã la aflareasituaþiei. Spitalizare. Pensionare pe caz deboalã. Daniela zguduitã. Lacrimi fierbinþi ºiroi-esc pe obrajii ei palizi. Deznãdejde. Hotãrâre ºimai eroicã. Anonimã trimisã noului director.Rezoluþie scrisã pe marginea scrisorii cu uncreion chimic: „Nu se iau în consideraþie scri-sorile anonime“. Daniela distrusã. Tentativã desinucidere. Produºi corozivi. Crampe puternice.Pãrinþi alertaþi. Lãmuriri generale. Punere îndezbatere a cazului. Eroii negativi deferiþijustiuþiei. Pedeapsã ce urmeazã a fi executatã lalocul de muncã, respectiv Barul Ghiocelul. An-drei discutat în colectiv. Mustrãri amarnice deconºtiinþã. Regrete sincere. Autocriticã. Reinte-grare organicã în colectiv. Indicele productivi-tãþii revine la normal. Cãsãtorie fericitã. Mater-nitatea Giuleºti. Buchet imens de garoafe.Gemeni cvintupli. Dupã douãzeci de ani. Cincifierari betoniºti de înaltã calificare pãºesc pra-gul întreprinderii. Happy end.

Rezumat de Mihai Matei

68

De la începutul anului, otulburãtoare serie de decese apus pe gânduri opinia publicãitalianã:

ªi-a tãiat beregata în mod bestial

16 ianuarie 2012. PietroSappone, recidivist, specialistîn crimele prin spânzurare,iese din baie ºi alunecã pe ocoajã de sãpun. Încercând sã

se echilibreze, se agaþã de bri-ciul cu care se bãrbierise. Încãdere, briciul îi secþioneazãberegata. Concluzia ancheta-torilor: orice prezumþie decrimã este exclusã.

Zdrobit de asfalt

20 februarie 2012. Fran-co Giustocaduto, cunoscutprin abilitatea prin care zdro-bea femurele victimelor, îºi

menþinea condiþia fizicã fã-când tumbe pe balcon. S-aprãbuºit în gol de la etajul 26.Ar fi avut o ºansã sã scape. Eraamiazã ºi, încãlzit de soare,asfaltul se înmuiase. Fatalita-te. Franco a cãzut pe singurazonã acoperitã cu asfalt debunã calitate importat deRomânia. A murit instanta-neu. Martorii oculari au vãzutlimpede cã victima a cãzut dinproprie iniþiativã.


A ars ca o torþã21 februarie 2012. Gior-

gio Cuzzitone, cuþitar cunos-cut pentru legãturile sale cumafia, urmãrea pe Rai DueFestivalul de la Mamaia,transmis din România prinsatelit. A adormit cu þigaraaprinsã în colþul gurii. Musta-þa i-a luat foc. De la mustaþã is-a aprins peruca. S-a declan-ºat un incendiu devastator.Tot ce au mai reuºit pompieriisã mai salveze din el au fostdoar doi pumni de cenuºã.Femeia de serviciu care,interesatã de festival, spionaprin gaura cheii, a declaratPoliþiei cã a fost vorba de unaccident ºi de nimic altceva.

Strivit cutãvãlugul

23 februarie 2012. TotoSabino, maestru de necontes-tat al aruncãtorului de flãcãri,se dãdea uþa în leagãnul pecare ºi-l improvizase în grãd-inã. Vrând sã verifice dacãmai e capabil de performanþe-le din tinereþe, accelereazãbalansul. Sforile se rup ºi esteproiectat pe ºosea, sub roþileimense ale unui tãvãlug cenivela carosabilul. Conducã-torul vehicolului nu poate evi-ta accidentul, deoarece aþipisela volan. Toto moare aplati-zat. O bãtrânã vânzãtoare decovrigi, care a urmãrit scenacu mare interes, a negat cuvehemenþã cã decesul ar fiputut fi altceva decât un acci-dent nefericit.

Ucigaºul paranormal

În pofida aparenþelor,cazurile descrise mai sus nusunt decât câteva asasinatepuse pe seama celui mai mareucigaº al tuturor timpurilor.Strãbãtuþi de un lung fiorpatriotic, îi putem anunþa cuîndreptãþitã mândrie, pe citi-

tori, cã acest arhanghel alcrimei numit cu admiraþie ºigroazã de întreaga lume inter-lopã, ,,Ucigaºul paranormal“este românul Ilie Brebenel.

Înrolat în Cosa Nostra

Nemaiputând suportapersecuþiile la care era supusde o soacrã alcoolicã, Ilie Bre-benel fuge peste graniþã ºi,dupã nenumãrate peripeþii cucare nu mai are rost sã vã plic-tisim, se opreºte în Sicilia,reuºind sã pãtrundã în rân-durile Mafiei. Angajat ca sim-plu cãrãtor de cadavre, acunoscut o ascensiune ful-gerãtoare, devenind în scurttimp, unul dintre cei maitemuþi lideri mafioþi.

Ucigaº plãtitLa Palermo, meseria de

killer este o meserie ca oricarealta. Existã în Sicilia douãºcoli profesionale, una demaiºtri ºi o facultate munci-toreascã, unde tinerii se potpregãti la zi, seral sau fãrãfrecvenþã. Exigenþa este max-imã, examenele deosebit desevere. Cei prinºi copiind suntuciºi pe loc.

Cu sânge receMorþii au o singurã cali-

tate: tac. Un procuror ultra-zelos, un lider politic incomod,un ziarist prea curios, iatãgenul de individ pe care Mafiaîl va face rapid sã disparã.Este de ajuns sã angajeze unulsau mai mulþi ucigaºi plãtiþi.Bãieþii semneazã mai întâi uncontract de prestãri-servicii,apoi o fiºã de protecþie amuncii. Salarizarea se face înacord, Cosa Nostra garantândºi plata vechimii neîntrerupteîn muncã, a sporurilor ºi aalocaþiei pentru copii. Pentrucazurile mai simple, suntpreferaþi zilierii. Tot ce li se

cere este sã ucidã cu sângerece ºi sã nu lase urme.

Incompetenþa seplãteºte

In cazul în care cel anga-jat se bâlbâie, face gafe, saueste descoperit de poliþie,devine necesarã ºi eliminareasa. N-au fost rare cazurile încare mafia a plãtit un ucigaºpentru a-l elimina pe ucigaºulucigaºului unui procuror.

„ParanormalKiller“

Astfel a apãrut ultima des-coperire a crimei organizate:„ucigaº paranormal“. Racolatdn rândul oamenilor cu calitãþipsihice deosebite, „para-normal killer“, prin meditaþieºi exerciuþiu spiritual, reuºeºtesã intre în contact cu un spiritmalefic. Unui astfel de ucigaº ise înmâneazã o listã cu adver-sari de care mafia doreºte sãscape, ceva în genul acatistelorde la noi. Vor urma câteva zilede post ºi meditaþie, în carespiritul malefic este imploratsã-l ia la el pe cel incomod. Aºava fi. La scurt timp, cei nomi-nalizaþi vor avea parte de omoarte fulgerãtoare.

La închidereaediþiei

Tocmai am primit un faxde la Palermo, prin care ni seaduce la cunoºtinþã un faptcutremurãtor: Ilie Brebenel adecedat într-un accident maimult decât bizar. Îºi umplusepipa cu tutun românesc, sin-gurul dupã care nu-i ieºeauherpeºi. A tras primul fum cuatâta nesaþ, încât pipa i-aalunecat pe gât. A murit închinuri groaznice, asfixiat. Nuse ºtie încã ce misiune a ratatarhanghelul crimei, însã estecert cã existã cel puþin unucigaº mai paranormal decât„paranormal killer“.

72

Octombrie 1992. O defecþiune la bord face ca nava extra-terestrã Qfwg.Q (în traducere liberã: Piþigoiul) sã eºueze înapele Lacului Herãstrãu. Viteza navei, mult mai mare decâtviteza luminii, explicã de ce nava nu a fost detectatã de nici-un observator. Flãmânzi ºi uzi leoarcã, cei ºase membri aiechipajului au gãsit adãpost în apartamentul cu trei camere alunei bãtrâne milostive din Chitila. Nava s-a auto-dezintegrat.Iatã uluitoarele dezvãluiri pe care Wghz, ºeful echipajului, le-a fãcut în exclusivitate pentru „NASTRATIN“:

„În primul rând, sper cã pot conta pe discreþia dumnea-voastrã. Mossad-ul, CIA sau KGB-ul ar plãti miliarde ca sã necontacteze. Nu dorim acest lucru. În al doilea rând, aº dori sãspun câteva lucruri despre þara dumneavoastrã. Am gãsit aiciacea ospitalitate pe care numai pe Planeta Cora am mai întâl-nit-o. Batrâna Neagu Profira, la care locuim, nu ne-a întrebatnici cine suntem, nici de unde venim. Ne-a servit, pur ºi sim-plu, cu câte un pãhãrel de lichior de ºtevie, pe care ºi-l preparãsingurã în casã, ºi ne-a spus cã, atâta timp cât îi plãtim în modcinstit, nu facem chefuri care sã deranjeze vecinii ºi nu îi

umblãm la frigider, putem sã stãm la ea cât poftim. Ne simþim minunat la voi, mai ales cã acum vedemcã v-aþi angajat în mod ireversibil pe drumul democraþiei ºi al economiei de piaþã. Din ce trãim?Confecþionãm mãrþiºoare ºi alte chestii, pe care doamna Profira le vinde în Piaþa Crângaºi. Nu ieºim ni-ciodatã - stãm mai tot timpul în faþa televizorului. Am acceptat sã vã dãm acest micuþ interviu doar pen-tru cã ne place enorm manualul dvs. de umor. Vã mulþumim din suflet“.


(feerie muzical-core-graficã; adaptare TV rea-lizatã de membrii Cercu-lui Cultural cu Problemede Prevenire ºi Stingere aIncendiilor, de pe lângãCercul de Culturã al Sec-torului 9)

Actul IO pãdure multisecularã,

înþesatã de plãcuþe cu „Nuaprindeþí focul în pãdure“.Pãsãrelele ciripesc, albinelezumzãie, un pârâiaº clipoceº-te, toþi însã numai pe teme decombaterea incendiilor. Mo-ment muzical: corul brotã-ceilor orãcãind piesa „Cineincendiul previne, merge dinbine în mai bine“. De undeva,din fundal, apare haiduculCosma. E îmbrãcat într-uncostum haiducesc de pompi-er. Avanseazã pânã în faþascenei hãulind cu jale doinade haiducie: „Uite-aºa aº vreasã mor - /Cu lopata lângãmine, / Cu nisipul lângã mine,/ Cu mâna pe extinctor“...

Din stânga se aude un corbãrbãtesc interpretând piesa:„Când s-o împãrþit norocu’/Noi am fost la stins focu’“.

Apar ºi ceilalþi haiduci,echipaþi cu lopeþi, gãleþi cu ni-sip ºi extinctoare. Urmeazãmomentul coregrafic „Un focarzând mi-e inima“, ce înfãþi-ºeazã o scurtã incursiune înistoria incendiilor de la incen-dierea Romei de cãtre Neroîncoace. Alunecând graþios peo scarã de incendiu în mijlo-cul haiducilor poposeºte ZânaZânelor. E îmbrãcatã într-orochie vaporoasã din azbest ºiare pe cap o cascã de protec-þie. Cântã romanþa „La fereas-tra casei mele-i plop uscat /Pompierii cuibu-n el ºi-auaºezat / ªi-au vegheat din zoriºi pânã-n asfinþit / Sã n-aparãvreun incendiu nedorit.“

În aplauzele haiducilor,cade cortina.

Actul IIE noapte. Aceeaºi pãdure.

Pe cãrare apare Scufiþa Roºie

cu un coºuleþ în care se aflãnenumãrate broºuri pe temede prevenirea incendiilor. Feti-þa cântã: „Are mama o fetiþã, câtun ghemotoc / Care ºtie-n amã-nunte cum se stinge-un foc“.

Deodatã, fetiþa se opreºtedin cântat. Lângã o pancardãpe care scrie „Fumatul strictoprit“ în câteva limbi de cir-culaþie internaþionalã stã tolã-nit, într-un mod cât se poatede autohton, Lupul. Are oþigarã aprinsã în mâna stângãºi o pipã care fumegã pe ge-nunchi. Lupul se chinuie sãaprindã o havanã de la un tra-buc pe care-l are în mânadreaptã. În acest moment…

Suntem sincer dezolaþi,dar restul paginilor din aceas-tã valoroasã operã literarã s-apierdut pentru totdeauna înincendiul nimicitor, izbucnitdin neglijenþã, care a devastatsediul Cercului cu Problemede Prevenirea ºi StingereaIncendiilor, sus amintit, cucâteva zile înaintea premierei.

Mihai Matei


În Tanzania, cam la jumã-tatea drumului dintre locali-tatea Mwanza ºi lacul Tangan-yka, se aflã perimetrul de câtevamile pãtrate locuit de tribul

Juba. Tribul mai pãstreazã ºiacum obiceiuri barbare de pevremea când canibalismul eraceva firesc. Pe atunci, prizonie-rii cu care rãzboinicii tribului se

întorceau din campaniile de co-tropire erau împãrþiþi în douãgrupuri: femei ºi bãrbaþi. Feme-ile erau mâncate fãrã prea mul-te formalitãþi. Doar cele mai no-rocoase erau mai întâi violate.Bãrbaþii erau supuºi ritualului„Zubu“. Un copac imens erasecþionat cam la un metru desol. Când imensul arbore se þi-nea numai într-o aºchie, prizo-nierului îi erau introduse testi-colele în crãpãturã ºi peneleerau scoase. Dacã, strivit deimensa masã lemnoasã, neferi-citul scotea cel mai mic geamãt,era imediat omorât ºi mâncat.Dacã rezista cu stoicism suplici-ului, era primit ca membru cudrepturi depline în trib. Mem-brii tribului Juba pãstreazãacest strãvechi obicei ºi astãzi.Strãinii care vor sã fie primiþi întrib trebuie sã treacã mai întâide aceastã probã. Din infor-maþiile noastre, însã, nu existãmulþi amatori.

Timp de 40 de ani, un soldat americann-a ºtiut cã al doilea rãzboi mondial s-aîncheiat. Având indicativul „Tiger One“,tânãrul (pe atunci) Bob Foster a fost uitat decolegii sãi din Marina Americanã într-untranºeu sãpat în atolul Mirova din Pacific.„Misiunea mea era sã le þin de ºase. Ei jucaupoker pe bani, lucru pe care comandantulnostru nu-l accepta. Atunci þineam de ºasecu schimbul, ascunºi în atolul unde am fostgãsit. La început m-a mirat faptul cã nu vin

sã mã înlocuiascã. Mi-am zis cã lucruriles-or fi complicat ºi cã nemþii ne-au scufun-dat nava. Am supravieþuit pentru cã aveamla mine biscuiþi din belºug ºi, în plus, la þãrmgãseam ouã de broascã þestoasã. Când amfost descoperit, în 1985, de cãtre un grup deturiºti, eu credeam cã rãzboiul nu s-aîncheiat încã. M-am angajat la Las Vegas cagunoier ºi sunt fericit. Cu un singur lucru m-au marcat acei ani: nici sã mã taie, n-aº maipune gura pe ouã de broascã þestoasã!“

Prezentul mate-rial este preambululunei mult mai ampleprezentãri (hazlii, aºacum ne ºade bine) aistoriei corupþiei, cul-turii mitei ºi tradiþieibacºiºului la români,

care va apãrea în urmãtoarele volume aleproiectului „NASTRATIN”. În demersul nos-tru ne bazãm pe celebra definiþe datã deGeorge Bacovia:

Mita ar putea fi consideratã, cu succes,una dintre componentele de bazã ale demo-caraþiei noastre post-decembriste. Zilnic,cazuri mici sau rãsunãtoare zguduie presa, darºi fotolii importante din societatea româneas-cã. Fãrã jenã, la vedere. În toatã splendoareaunui flagel devenit sport naþional. Dar, sã nucredem care cumva cã manifestãrile de genulãsta sunt de datã recentã - ele încep odatã cunegurile istoriei ºi nu se terminã nicicând… orise terminã, dar în proza SF a lui CTP.

Unii zic cã regimul comunist ar fi de vinã(pentru ce nu e el de vinã?!) ºi oamenii care autrãit în perioada aceea ºi au fost infestaþi cuvirusul ºpãgii (primite sau date) aplicã aceastãtehnicã ºi astãzi; pleacã de acasã cu ideea fixã

în creieraº cã, dacã nu laºi o atenþie, nu eºti”rezolvat”, ca sa mã exprim aºa, mai plastic.Eu zic cã trebuie sã ne ducem cu gândul un picmai departe la plata… haraciului, a peºcheºu-lui, a mucarerului, a dijmelor etc.

De data asta, luãm ca reper un episod dinperioada interbelicã când Octavian Goga eraprim-ministru. Pe vremea aia, nu exista tele-viziune, nu exista Internet, nu exista iPhone.Nici mãcar Steve Jobs nu se nãscuse. Apara-tele de radio erau puþine. Iar ziarele erau ºi elemai puþine. Aºa cã oamenii nu-i prea cunoº-teau pe politicieni. Demnitarii nu aveau maºi-nã cu ºofer. Pentru deplasãri foloseau taxiul,apoi se fãceau deconturile. Primul-ministruOctavian Goga urma sã vorbeascã la radio. Aluat un taxi pânã la Casa Radio. Ajuns acolo, l-a rugat pe ºofer sã-l aºtepte. ªoferul i-a spus cãnu poate sã-l aºtepte, pentru cã se grãbeºte sãajungã acasã sã-l asculte pe primul-ministru,care urmeazã sã vorbeascã la radio. AtunciOctavian Goga i-a dat un bacºis gras. Vãzândbacºiºul, ºoferul i-a spus primului ministru: -Îl bag în p…a mã-sii pe primul-ministru! Eu vãaºtept pe dumneavoastrã!

Întâmplarea e povestitã chiar de OctavianGoga. Aºa cã: A lua sau a nu lua, vorba maes-trului Horaþiu Mãlãele!

86

… au trebuit sã treacãsute de ani pânã când oaza ElAuillah sã fie, în sfârºit, con-semnatã pe hãrþile Saharei?Aceasta din simplul motiv cãabsolut toþi exploratorii careau trecut pe lângã ea au cata-logat-o ca fiind un miraj.

… pe lângã alte multe ca-litãþi, oamenii zãpezilor veº-nice, eschimoºii, o au ºi peaceea de a fi neîntrecuþi înprepararea unor excelentebãuturi rãcoritoare?

… peruca a fost inventatãîn 1211 de cãtre Matilded’Anoux? Aceasta îºi doreaenorm un mantou de vizon, cuglugã. Pe atunci, preþurile laacest articol erau exorbitante.Modestã, Matilde s-a resem-nat, cumpãrându-ºi doar oparte din glugã.

… în Anzii Cordilieri s-aînmulþit în mod îngrijorãtor onouã specie de iepuri sãlbati-ci, de o ferocitate ieºitã din co-mun? Organizaþi în haite, aceº-tia atacã culturile de morcovi ºide varzã, dovedind o cruzimecare îngrozeºte populaþia.

… cãmiloiul Abdulah, dinCairo, a intrat anul acesta înCartea Recordurilor? El a reu-ºit sã reziste fãrã sã bea niciun strop de apã timp de 176de zile. În tot acest interval, elnu a bãut decât bere, vin, Fantade portocale ºi Seven Up.

… efectuând nenumãrateîncruciºãri între mãr ºi do-vleac, cercetãtorii de la staþi-unea experimentalã Fundulea,au raportat anul trecut unextraordinar succes? Au obþi-nut o specie de dovleac care,având dimensiunile unui mãrpãdureþ, este foarte uºor detransportat.

… la români, o mare partedin înjurãturi au referiri di-recte la mama celui înjurat?La boºimani, acest rol îl joacãcea mai vârstnicã veriºoarãdinspre tatã.

… dupã 258 de transplan-turi ºi operaþii estetice, Clau-dette Bisset, din Niort, a reuºitsã devinã propria sa fiicã?

… locuitorii Atlantideicunoºteau becul electric? He-rodot susþine cã atlanþii pro-duceau câteva milioane debecuri anual, dar, neºtiind lace le-ar putea folosi, le arun-cau în mare.

… într-o viaþã de om,inima bate de aproximativtrei miliarde de ori ºi stãnumai o singurã datã?

… Phil Scott din Colorado(1902-1962) era atât de urât,încât, ca sã nu se sperie, se uitaîn oglindã numai pe întunericºi cu ochii închiºi? A murit înziua când bunica sa a aprinsdin greºealã lumina.

… o nouã ºi îndrãzneaþãipotezã privind cauzele care

au dus la dispariþia dinozau-rilor susþine cã foarte puþineexemplare din aceastã speciedispãrutã au reuºit, totuºi, sãsupravieþuiascã noilor condi-þii de climã, organizaþi într-ooriginalã colonie plutitoare?Din nefericire, s-ar pãrea cãaceºtia au pierit în totalitatela impactul cu nava Titanic.

… înregistrând direct pebanda unui computer „conver-saþia“ dintre „Linda“ ºi „Mary“,douã exemplare femelã dedelfin aflate în acelaºi bazin,un filolog italian a reuºit sãdescifreze parþial conþinuitulacestor mesaje sonore? „Con-sider cã ar putea fi vorbadespre câteva foarte intere-sante reþete culinare ºi cosmet-ice“, afirmã renumitul savant,ale cãrui cercetãri continuã.

Mihai Matei

90

� Un incendiu mistuitordevasteazã sediul garnizoaneide pompieri din Grenoble.

� Sub influenþa alcoolu-lui, un tânãr se trezeºte vor-bind o limbã necunoscutã.

� Yeti, faimosul „Om alZãpezilor“, se dovedeºte a fi obãtrânicã din Chitila.

� Un astrofizician des-coperã în cartea de telefoaneadresa unui extraterestru.

� Invazia lãcustelor punegândacii de Colorado pe fugã.

� Reîntorºi din imensajunglã amazonianã, trei ex-ploratori se rãtãcesc pestrãzile Parisului, în cãutareaunui hotel.

� Încercând sã gãseascãpiatra filosofalã, alchimistulDu Clerc redescoperã piatraponce.

� Faraonul Ramses Iavea câte o periuþã pentru fie-care dinte.

� O inovaþie care va rev-oluþiona comerþul cu bãuturirãcoritoare: apa mineralãcondensatã, care se vinde subformã de minereu.

� Strabismul soþiei i-asugerat lui Nick Robinsonideea oglinzii retrovizoare.

� Excursioniºtii rãtãciþipe munte în vreme de viscolsunt salvaþi de la o moartesigurã de cãtre o haitã de lupi.

� Inventatorul busolei afost acuzat de erezie ºi ars perug de inchiziþie, iar cenuºa saa fost împrãºtiatã în celepatru puncte cardinale.

� Regele Leopold al II-lea folosea în luptã douã regi-mente de potârnichi specialdresate.

� În timp ce-ºi sãpa grã-dina, un fermier din Arizona adescoperit, la câþiva metri subsol, un imens diamant de aur.

� Pustnicul IeronimEvlaviosul (sanctificat în anul1017 e.n.) înfiinþeazã în 1012 odiscotecã la Nicosia.

� Culegãtorii de perledin Arhipelagul Bahamas lan-seazã un nou apel pentru în-treprinderea de acþiunimenite sã salveze de la dispar-iþie Rechinul Albastru (Char-charias Glaucus).

� Lucrând independentunul faþã de altul, doi consuliromani reuºesc sã descoperesecretul longevitãþii. Vor fiamândoi ghilotinaþi în vãl-toarea Revoluþiei franceze, în1789.

� Sultanul El Kabir di-vorþeazã de toate cele 217neveste ale sale.

� În aceste zile, la Mizil,un cireº a înflorit pentru atreia oarã. Prima oarã a înflo-rit în toamna anului 1956.

� Un savant japonez aobservat cã teama de ruginã îiface pe roboþi mai activi.

� S-a descoperit cã feni-cienii au construit prima con-ductã pentru transportul apeipotabile. Prin aceastã conduc-tã, sclavii puteau transportamai uºor butoaiele cu apã,fiind feriþi de arºiþa soarelui ºide furtunile de nisip.

� „Având de cãrat mãr-furi, am cumpãrat recentniºte pungi din material plas-tic foarte viu colorate, dar amconstatat cã erau atât de ºu-brede, încât nu-ºi puteau sus-þine nici mãcar propria lorgreutate“, ne scrie cu amãrãci-une un pensionar din Galaþi.

Mihai Matei

94

Nu, n-are nici o le-gãturã cu romanul hor-ror „The Cell“, al cele-brului Stephen King.Nastratin (mentorul spi-ritual al Revistei, Alma-nahului ºi Abecedaruluide Umor cu acelaºi nu-me), pe care nu-l maiîntâlnisem de câtevaluni, îmi vorbea deunãzi

despre mania românilor pentru telefoanelecelulare (sau mobile, cum le mai numim).

- Adriane, zice, am ºi eu mobil ºi nici gândsã mã despart de el. Îl iau dupa mine ºi cândfac gratar în curte, ºi când deszãpezesc, ºi lateatru, ºi la meci… Dar niciodatã când mã ducla piaþã! Are nevastã-mea un obicei sã mã sune,ca sã cumpãr ceva care nu era pe listã. ªtii ce ecel mai interesant în piaþã, nea Adriane?

- Preþurile, zic eu.- No, rãspunde Nastratin.- Marfa de pe tarabe, eu de colo.- No.- Precupeþele, încerc eu o glumã, desi

Nastratin are ºi el o vârstã...- Ai ghicit! Mã intereseazã ce vorbesc ele

la telefon!ªi, pentru cã m-a vãzut mirat, m-a luat cu

el la piaþã. Piaþa cartierului nu e departe ºi, cesã vezi (ca sã citez un ziarist-moderator), mãsunã ºi soaþa, sã-i cumpãr covrigi de la patise-ria pieþii, cã þine post.

Umblând agale printre tarabe, eu ºiNastratin auzirãm despre: „Sã vinã Ionel de-

searã sã aducã butelia, cã a trecut Crãciunul, amâncat ºi ºoriciul ºi sunca, sta-i-ar în gât, cãn-a dat ºi el o bucaþicã...“. Aºa zicea o doamnãbine, la un Nokia C2, în timp ce noi degustamdin branza de oaie pe care o avea la vânzare,fãrã ca dânsa sã ne bage-n seamã. Ba Nas-tratin a molfãit ºi o bucatã de pâine din sacoºã,cã sãrise masa de dimineaþã.

La o tarabã cu verdeþuri, o cumãtrã îicomunica telefonic fetei (sau nurorii) sã-l ia peGigel la prânz de la grãdiniþã, cã ea mai are devândut laptele bãtut ºi borºul, ignorând încer-carea noastrã de a prospecta preþul legãturiide pãtrunjel.

La mãcelarie am aºteptat douã minute ºiceva, pânã când vânzãtoarea a spus: „Pa,Iubi“, nu inainte de a-i aminti lui Iubi cã searaurma „sã i-o tragã“, cã „o þine piciorul drept dela frig“. Eu bãnuiesc cã de frecþie era vorba.Nastratin a zis cã nu putem ºti.

La fructe, convorbirea a fost lungã ºi nu s-a terminat nici când fãcusem turul pieþei. Credcã vânzãtorului cu fes portocaliu-verzui toc-mai îi sosise vaporul cu struguri, banane ºimandarine în port. Noroc cã noi, dupã maimulte boabe ciugulite, ne-am convins cãstrugurii de pe tarabã tocmai se dezgheþaserã.

În fine, la simigerie, minune! Vânzatoareaînºira de zor covrigi pe sfoarã, fãrã pauzã.

- Uite, nea Nastratine, zic. Aici nu s-adescoperit celularul.

S-a uitat chiondorâº la mine, apoi si-aîmpins bãrbia ascuþitã înainte. La masa delucru, o brutareasã rãsucea cu dreapta un firlung de cocã, iar cu stânga… ce fãcea? Þinea


un celular (cu câteva fire albe de fãinã pe el) ºizâmbea radios.

M-am despãrþit de Nastratin, spunându-icã nu ne putem opune progresului, iar, pe dealtã parte, poate a fost o întâmplare.

La intoarcere, înainte de a intra pe stradape care locuiesc, trec pe lângã o platformã gos-podareascã, aferentã blocurilor din zonã. Nurâdeþi, aºa se numeºte platforma unde zac gu-noaiele, pe lângã tomberoanele rãvãºite de au-rolacii care adunã pet-urile de plastic. Meditamla întâmplãrile de mai nainte, gãsindu-i scuzeprietenului Vlad Hogea, pentru lipsa lui de timp,

în scurtele ºi rarele noastre convorbiri pe...celular. Când... ce s-auzi?! Þârâitul dulce, poli-fonic al unui Samsung Galaxy! E al meu, al meue oare? Introduc mâna-n buzunar... Nu. Nu-i almeu. În dreapta, o cumãtrã cu ºapte fuste, câtzilele sãptãmânii, dar cu sâmbãta mai lungãdecât duminica, se cãuta de zor, dupã un touch-screen, care tocmai producea al patrulea sem-nal... N-am auzit decat: Hurumaro, Praleo ºiArmando. Cred cã raporta situaþia operativãdin teren. Fin observator al fenomenului social- Nastratin...

Adrian Mãrãcineanu

AB

EC

ED

AR

UL D

E U

MO

RN

astr

atin

nastratin - · pdf filehogea, vlad abecedarul de umor nastratin / vlad hogea, mihai matei. -...

Documents