Ion C. Bratianu (1821-1891)

1.Familia Bratianu si originile sale.

Ion C. Bratianu s-a nascut la 2 iunie 1821, in orasul Pitesti1. Este al cincilea copil al clucerului Constantin -Dinca- Bratianu si al sotiei acestuia, Anastasia, nascuta Tigveanu.

Clucerul Dinica Bratianu se coboara dintr-o veche familie boiereaca pe care o gasim stabilita in judetul Arges. Acolo, pe malul raului Valsan, se afla satul Bratieni, intemeiat de cei dintai stramosi ai familiei2. Schema genealogica a familiei Bratianu cunoaste pe Eftimie, pitarul din Bratieni, nascut probabil in jurul anului 1500. Fiul acestuia, Dima, cel care a cumparat mosia Suici in 1570, a ocupat si o functie administrativa, fiind ban de judet la Campulung. Urmasii lui Dima, au fost toti boieri cu rang: ii aflam pe capitanul Ene, pe parcalabul Ienache, pe logofatul Ene, pe setrarul Ene, si, in fine, pe clucerul Dinca Bratianu3. Legatura acestei familii boieresti cu pamantul Tarii Romanesti din cele mai indepartate vremuri, este relevata si de faptul ca un munte, din apropirea satului patrimonial, poarta numele familiei pana dupa prima jumatate a secolui trecut. El s-a transmis dintr-o generatie in alta, iar dupa revolutia de la 1848, a trebuit sa fie vandut pentru acoperirea cheltuielilor facute in exil de fratii Dumitru si Ion Bratianu.4

Tatal lui Ion C. Bratianu, Dinca Bratianu, avea in tinutul sau reputatia de om harnic si serios care isi administra chibzuit gospodaria. “Ascendentul sau moral intre oamenii din partea locului era atat de mare, incat, de multe ori, impricinatii care se temeau de taraganarile si venalitatea justitiei de pe vremuri, gaseau in el un arbitru a carui nepartinire le insufla o mai temeinica incredere decat instantele oficiale”5. Pornind de la o mostenire relativ modesta, Dinca Bratianu reusea sa realizeze prin eforturi personale o situatie materiala prospera. Ca multi oameni ai epocii, era preocupat de constituirea unui domeniu funciar. Prin casatorie, intrase in posesea unei frumoase proprietati din Tigveni. In acelasi timp, prin cumparari, va ajunge sa detina proprietati mici si mijlocii, terenuri pe care se aflau faneturi, erau cladite case sau acareturi, plantate vii sau pomi fructiferi. In ultimi ani ai vietii stapinea urmatoarele proprietati: Tigveni, Moraresti, Gruiul, Rudeni, Poiana, Raul Alb, Florica, Malureni, Galesul-Bratieni, Leresti si Sambureni. Dintre acestea, aceea din Bratieni, era considerata “mosioara”. Aici, ca si la Malureni, incepand din 1838, functionau scoli satesti pentru copiii taranilor. Totodata, Dinca Bratianu poseda, cu titlu de arendas o mica mosie din Teiu, situata in apropierea varsarii Topologului in Olt, si o alta apartinand schitului Cotmeana din judetul Arges. Mai apoi va arenda si mosia Stroesti, proprietatea manastirii Bistrita, Stanceasca si Lazurile, ambele proprietati ale manastiri Cozia si ale metocului Cotmeana. Dispunea de case si hanuri in Pitesti, precum si de o moara in Valsanesti66.

Activitatea lui economica il implica si in domeniul comercial si al cresterii vitelor. “Raposatul tata-meu, va declara Ion C. Bratianu in 1865, desi boier, neActivitatea lui economica il implica si in domeniul comercial si al cresterii vitelor. “Raposatul tata-meu, va declara Ion C. Bratianu in 1865, desi boier, ne impartasea insa toate prejudecatile de atunci ale clasei sale si, precum stiti toti, comertul si muncitorii pamantului erau obiectul zilnic al activitatii sale particulare” 7. Datorita vecinatatii sale cu Transilvania, prin practica cresterii vitelor, Bratienii se amestecau cu romanii de peste munti, cu mocanii care isi pasunau vitele la sud de Carpati8. Proprietatile de la Bratieni si Malureni erau invecinate cu localitatea Albesti-Ungureni, unde satenii erau romani mocani din Transilvanea stabiliti definitiv printre mosnenii din partea locului. Toate acestea ii aduceau un venit evaluat la 8500 lei anual9.

Pozitia si prestigiul de care se bucura Dinca Bratianu in regiune ii asigura ascensiunea in ierarhia administrativa. Dupa anul1821, el devenea vataf al plaiului Lovistea, un tinut din apropierea Transilvaniei in care isi avea situate proprietatile10. Felul in care isi indeplineste sarcinile, dar si relatiile cu familii boeresti din capitala Tarii-Romanesti, printre care banul Filipescu, Grigore Gradisteanu. Constantin Balaceanu, ba chiar cu contele Pavel Kisseleff11, ii asigura, incepand cu anul 1831, functia de ispravnic al judetului Arges, detinuta pana in 183712 si mai apoi din 1842 pana la sfarsitul vietii13. Implicarea tot mai accentuata in activitatea publica ii aduce promovarea in ierarhia boiereasca de la rangul de stolnic la acela de mare clucer. Totodata in noiembrie 1831, Dinca Bratianu devenea deputat de Arges in Adunarea Obsteasca a Tarii Romanesti14. In 1836, starea lui materiala era evaluata la 300.000 lei, fiind cel mai instarit printre deputatii orasului Pitesti15.

Sotia clucerului Dinca Bratianu, Anastasia, “se tragea din neamul Tigvenilor, marunti de stat, negrii, de oachesi ce erau, si rai pana la nebunie, foarte bogati in vremuri”16. Coana Sica, cum o numeau rudele si cunoscutii, primise in copilarie o educatie rigida17. Femeie harnica si energica, de un temperament aproape barbatesc, pierduse firea ingaduitoare fata de copiii ei. “ea nu cunostea crutarea sub autoritatea ei nemiloasa, tremurau copiii18. Pentru aceasta “mama stranie”, copiii erau impartiti in trei categorii: din categoria celor “indiferenti” faceau parte Teodor, primul nascut, si Cleopatra; din categoria celor “favoriti” erau Zinca si Dumitru {Tache}, iar din cea a “oropsitilor” faceau parte Ion si Anica19.

Profesor,

Pandrea Mirela-Emilia