mpg_iunie2011

Forum22 Securitatea energetică regională – prioritate strategică a U.E. – Dr.ing. Gheorghe RADU, Dr.ing. Valentin SANDU

66 Contribuţii privind evaluarea performanţelor echipamentului sub presiune® – Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU

1111 BIOMASA – soluţia energetică a viitorului? – Ing. chimist Elena CÂMPEANU MOTOCA, Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEA

LEX18 ORDIN Nr. 136 din 10 martie 2011 privind aprobarea Listei perimetrelor pentru concesionarea de

activitati miniere de explorare, privind concursul public de oferte - Runda nr. 73/2011

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că2222 Captarea şi stocarea CO2 în România – Orizont 2020 – Ing. Mihai OLTENEANU

2424 Cea mai însemnată expoziţie şi simpozion pentru Automatizări, Instrumentaţie şi Echipamente de Laborator – RAILF 2011 – Ing. Mihai OLTENEANU

2626 Reţele inteligente de utilităţi ale viitorului – SMART GRID – Ing. Mihai OLTENEANU

2828 Efi cienţa aplicării unor acţionări electrice moderne în industrie – Ing. Mihai OLTENEANU

2929 Sesiunea de comunicări ştiinţifi ce CRIFST 2011– Ing. Mihai OLTENEANU

Personalităţi3030 Dr.ing. Ion CORNEA – Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU, Ing. Miron N. POPESCU

Info

3232 Grupul Petrom: rezultate solide pentru ianuarie-martie 2011, susţinute de preţul favorabil al ţiţeiului – Ing. Constantin CĂPRARU

3737 Comisia Europeană: Infl aţia va creşte pe fondul scumpirii produselor de bază – Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ

3939 Ce e greşit şi ce trebuie făcut pentru îndreptare – Dr.ing. Florea NEAGU

4545 Cutremurul Vrâncean din 4 martie 1977 – Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU, Ing. Zina MALIŢA

4949 Surse neconvenţionale de energie (II) – Ing. Elisabeta BOCIU

5656 Ipoteză privind geneza sistemului solar-planetar, apocalipsa Terrei – Avram BURLACU

6262 Note de vacanţă din Antalya (II) – Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU

6363 Evoluţia cotaţiilor în 2008-2010 la principalele produse petroliere

6464Cursul leului şi rata dobânzii în 2008-2010.Preţurile produselor petroliere la distribuţie.Preţurile principalelor produse alimentare în Bucureşti.

Revistă editată de Asociaţia „Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze“

RedacţiaCP 200 OP 22 Bucuresti

tel. 0372.160.5990741.08.64.00

fax 0318.174.420e-mail: [email protected]

Director fondator Director executivGheorghe BULIGA Violeta ŞUFAN-DUMITRIU

Tehnoredactare:Alexandru FLOAREAwww.est-cardinal.ro

Tipar:S.C. COPERTEX S.R.L.

ISSN 1583 - 0322

NOTA REDACŢIEI:Responsabilitatea materialelor publicate aparţine în exclusivitate autorilor.Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această publicaţie nu poate fi reprodusă, utilizată, stocată în diferite sisteme sau transmisă electronic, mecanic etc., fără permisiunea prealabilă scrisă a SIPG, proprietarul dreptului de copyright.

CUPRINS

2

Forum

Economiile moderne din majoritatea ţărilor dezvoltate sunt în mod evident dependente de asigurarea unei aprovizionări cu energie – atât din punct de vedere al cantităţilor garantate, cât şi al unor preţuri predictibile şi stabile. Începând din anii ’ 70 ai secolului trecut, preţul petrolului a cunoscut de patru ori măriri semnifi cative. De atunci s-a constatat influenţa acestora în întreruperile bruşte ale furnizării, cu consecinţe majore de natură economică şi politică. Astăzi, constrângerile la nivelul pieţei petrolului şi gazelor naturale, prin recentele creşteri de preţuri, fără a mai aminti de ameninţarea producerii de atacuri teroriste împotriva elementelor de infrastructură de importanţă majoră, au făcut ca securitatea energetică să redevină un subiect de o importanţă strategică deosebită.

Un alt factor esenţial în analiza aspectelor de securitate este acela de risc, iar securitatea energetică trebuie abordată prioritar din prisma riscului. În domeniul securităţii naţionale, riscul exprimă posibilitatea ca starea de normalitate să se deterioreze, făcând loc unor factori activi sau potenţiali, ce pot afecta în sens negativ starea de securitate/mediul de securitate.

Mai mult, trecând ipotetic de la starea de securitate la cea de insecuritate sau parcurgând paşii transformării riscului în ameninţare, se poate vorbi şi despre existenţa pericolelor. Pericolul poate fi defi nit drept caracteristică a unei acţiuni sau inacţiuni ce poate aduce prejudicii valorilor unei societăţi, persoanelor sau bunurilor acestora. În acest sens se poate aborda securitatea energetică. Dimensiunea economică poate avea în vedere fundamentarea economică a puterii militare, dar şi aspectul pur economic al securităţii la toate nivelurile sale. Astfel, securitatea economică se referă la capacitatea statului de a avea acces la resurse strategice, la spaţiile necesare pentru a menţine puterea şi buna sa existenţă nu numai în condiţii de pace, ci şi de război, în acest sens fi ind elaborată şi directiva 2006/67/CE privind obligaţia statelor membre U.E. de a menţine stocuri minime de ţiţei şi/sau produse petroliere.

Pentru realizarea unei securităţi economice este necesară instituirea unui sistem de protecţie a resurselor economice, energetice, a invenţiilor aferente sectorului economic, a locurilor şi zonelor de interes strategic. În acest context,

Abstract: Even without growing import dependency and concerns about security of supply, the

natural gas market faces demands for increased fl exibility: The projected growth in wind, solar and other less predictable forms of renewable power generation will depend on natural gas as a fl exible back-up fuel.

Storage has a crucial role to play both in facilitating development of competition and in contributing to security of supply.

Securitatea energetică regională – Securitatea energetică regională – prioritate strategică a U.E. prioritate strategică a U.E.

Dr.ing. Gheorghe RADU Director Romgaz S.A.

Dr.ing. Valentin SANDU Romgaz S.A.

Cadru didactic asociat U.L.B. Sibiu

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 6(112) Iunie 2011

Forum

3

deţinerea, accesul, disponibilitatea şi utilizarea resurselor naturale, în special a celor energetice, reprezintă o potenţială sursă de tensiuni, de crize şi/sau chiar de confl icte. Realizarea securităţii şi apărării naţionale este condiţionată hotărâtor de resursele energetice şi economice de care ţara respectivă depinde la un moment dat, cu atât mai mult în condiţiile globalizării, când puterea economică este cea mai importantă în desemnarea rolului unei naţiuni.

Federaţia Rusă deţine, din toate punctele de vedere, poziţia cea mai solidă pe piaţa mondială a energiei, datorită atât resurselor şi rezervelor deţinute şi a potenţialului de producţie existent, cât şi preconizatei evoluţii a pieţei de energie, în mod deosebit a pieţei de gaze naturale. Deocamdată, petrolul deţine o poziţie importantă în ceea ce priveşte consumul global de energie, însă tendinţa este de scădere a ponderii acestuia în favoarea gazelor naturale, a energiei nucleare şi a resurselor alternative regenerabile.

Dintre acestea din urmă, gazele naturale au cea mai spectaculoasă evoluţie, având o pondere de cca 23% în prezent, cu un ritm de creştere anual în zona europeană de cca 2,5%, preconizându-se o creştere până la mai mult de 30% din consumul global de energie până în anul 2020. Avantajul Federaţiei Ruse este că răspunde foarte bine ambelor situaţii. Pe de o parte este cel mai mare exportator mondial de gaze naturale, deţinând aproximativ 30% din rezervele globale cunoscute, iar pe de altă parte prospecţiunile au arătat că în estul Siberiei s-ar

putea afl a cel mai mare zăcământ de petrol (peste 160 mld. barili). Pe lângă acestea se adaugă şi faptul că este al doilea mare producător de cărbune pe plan mondial.

Problema accesului la resursele de gaze naturale şi a relaţiilor complexe de dependenţă a ţărilor consumatoare este foarte sensibilă, deoarece şi desparte dar şi uneşte ţările europene de Federaţia Rusă. Pe de o parte se luptă din răsputeri pentru controlul, sau mai bine zis accesul, cât mai convenabil la resursele de gaze, iar pe de altă parte sunt strâns legate între ele în această problemă. Nici Federaţia Rusă şi nici Uniunea Europeană nu au, pentru moment, alternative la relaţia producător–consumator, ambele fi ind deocamdată, una pentru cealaltă, cel mai viabil furnizor, respectiv cumpărător, de gaze naturale, dat fi ind şi infrastructura de transport/tranzit existentă.

Diferenţa constă doar în ceea ce priveşte orizontul de aşteptare, care în cazul Federaţiei Ruse este mai mic. De altfel, acesta este unul din cele două mari fronturi pe care se dă această bătălie. Astfel, Federaţia Rusă are mai multe şanse să dezvolte într-un timp mai scurt un proiect de reorientare a exportului de gaze către zona Asia – Pacifi c, ce se anunţă cel mai mare consumator al viitorului (China, India, Pakistan), decât are şanse Uniunea Europeană să găsească surse alternative de energie, pentru simplul fapt că acestea sunt foarte puţine şi localizate în zone îndepărtate şi greu accesibile din mai multe puncte de vedere.

Figura nr. 1: Rute propuse pentru aducerea în piaţa U.E. a gazului din zona Mării Caspice.

4

ForumCel de-al doilea front este legat de coordonarea

şi centralizarea acţiunii fi ecăruia dintre cei doi actori în această dispută; şi aici avantajul pare a fi tot de partea Federaţiei Ruse. Problema cea mai mare pentru U.E. este că integrarea europeană nu a ajuns într-un stadiu aşa de avansat încât să permită o acţiune comună în domeniul energiei.

Spre deosebire de U.E., Federaţia Rusă este un stat unitar şi centralizat, care prin strategia şi politica sa întreprinde acţiuni coerente în acest domeniu. De altfel, miza pentru Federaţia Rusă nu este propria sa coerenţă de acţiune, ci crearea unui adevărat cartel al gazelor naturale, după modelul OPEC, controlat de ea, şi din care să mai facă parte Algeria, Qatar, Libia, ţările Asiei Centrale şi Iranul. Un astfel de cartel ar avea puteri discreţionare în stabilirea preţurilor la gaze naturale şi ar fi un răspuns dat strategiilor şi politicilor U.E.

Totuşi, s-ar părea că legile economiei de piaţă şi acţiunea factorilor economici sunt mai puternice decât consideraţiile geostrategice. Încă de la colapsul Uniunii Sovietice s-au tot făcut speculaţii despre petrolul şi gazul caspic; se pune întrebarea dacă aceste resurse pot, într-adevăr, să stea la baza stabilităţii economice şi politice a fragilelor state din Caucaz, cel mai mult insistându-se pe efi cacitatea sistemelor de transport (conducte) din regiune şi pe speculaţii privind utilizarea acestor capacităţi de transport/tranzit în vederea obţinerii unor avantaje politice.

Evaluările mai mult decât optimiste ale resurselor de petrol şi gaze naturale (convenţionale/neconvenţionale), precum şi avantajele fi nanciare ce ar putea fi obţinute din producţia şi exportul acestora, au ridicat peste măsură aşteptările ţărilor producătoare, au provocat nelinişte ţărilor vecine, au stârnit interes pentru potenţialele ţări de tranzit şi au mărit concurenţa între ţările ale căror companii petroliere sunt interesate şi implicate.

Ultimele analize de detaliu, aparţinând unor surse extrem de diversifi cate, au ajuns la concluzia că regiunea Mării Caspice este puţin probabil să devină, aşa cum s-a sperat la un moment dat, un nou Golf, ci mai degrabă ar fi o nouă Mare a Nordului, cu aproximativ 2-3% din producţia mondială. Totodată, costurile de producţie sunt mai mari decât cele ale ţărilor din Golf şi ale ţărilor membre OPEC, dar mult mai mici decât cele din Marea Nordului sau ale proiectelor concurente din Federaţia Rusă, iar costurile de transport sunt mai ridicate decât ale majorităţii concurenţilor, mai ales dacă zăcămintele sunt off-shore.

În timpul Războiului Rece, Orientul Mijlociu a fost zona de importanţă strategică pentru lumea

vestică şi Rusia. În prezent, Caucazul incită interesele, dar şi orgoliile, superputerilor care îşi dispută controlul asupra zăcămintelor de petrol şi gaze din fostele republici sovietice şi asupra conductelor care transportă petrolul şi gazele naturale din regiune.

Pentru ţările caspice, resursele de hidrocarburi sunt o şansă de a ieşi din statutul de periferie a fostului imperiu sovietic. Principala difi cultate pentru aceste state nu o constituie acordarea concesiunilor sau negocierea contractelor de explorare/exploatare, ci crearea unor rute sigure de transport al produselor către benefi ciari (piaţa europeană).

Ţările din Caucaz sunt legate/condiţionate încă de reţelele ex-sovietice de transport al petrolului şi gazelor naturale, dar miza următorilor ani este înlocuirea acestor reţele modeste şi învechite cu magistrale construite de-a lungul noilor „coridoare comerciale” Est–Vest şi Nord–Sud.

În consecinţă, siguranţa energetică a ţărilor din Europa poate fi realizată în viitor, în mod realist, numai prin dezvoltarea în ritm alert a conductelor magistrale de import gaze naturale din Federaţia Rusă, Caucaz, Orientul Mijlociu, Nordul Africii şi a unor interconectări între sistemele naţionale de transport ale ţărilor din U.E. cu sistemele de stocare subterană, efi ciente, de mare capacitate.

Astfel, sectorul energetic naţional trebuie să facă faţă unor noi provocări ce se manifestă la nivel intern şi global: securitatea alimentării cu energie, creşterea competitivităţii economice şi reducerea impactului asupra mediului înconjurător, fi ind deosebit de importante în condiţiile în care România trebuie să recupereze decalajul de performanţă economică faţă de ţările dezvoltate ale U.E.

Diversifi carea surselor de aprovizionare şi a infrastructurii de transport/tranzit sunt acţiuni interdependente, iar strategiile avute în vedere în acest sens se referă la:

Dezvoltarea şi diversifi carea capacităţii de înmagazinare şi a rolului acestora, care garantează un anumit nivel de siguranţă a aprovizionării faţă de întreruperile în producţie pe termen scurt şi de transportul pe distanţe lungi; Creşterea capacităţii de interconectare a sistemului naţional de transport cu ţările vecine şi cu noile magistrale de tranzit; Creşterea capacităţii conductelor de transport existente şi optimizarea lor prin intermediul depozitelor subterane; Intensifi carea activităţii de cercetare


Forum

5

pentru descoperirea de noi resurse de gaze naturale (inclusiv gaze neconvenţionale – shale gas, tight gas etc.);Dezvoltarea capacităţilor de lichefi ere – LNG – la producători pentru echilibrarea raportului cu capacităţile de regazeifi care la consumatori existente şi viitoare (în prezent 1 la 2).

Fiecare dintre soluţiile anterior menţionate comportă anumite neajunsuri, iar implementarea efi cientă a acestora este condiţionată de existenţa unor premise suplimentare, favorabile.

Astfel, trebuie avut în vedere faptul că dezvol-tarea capacităţii de înmagazinare antrenează costuri ridicate, asociate înmagazinării gazelor naturale, iar această activitate este supusă unui proces de autorizare şi licenţiere, adesea difi cil şi anevoios. Din aceste considerente, cele mai multe dintre depozitele de gaze naturale existente urmăresc să compenseze variaţiile sezoniere ale cererii şi nu sunt constituite ca depozite strategice de gaze. De asemenea, creşterea capacităţii de interconectare va da roade în măsura în care diferiţi consumatori dispun de surse diferite de aprovizionare, care nu se confruntă simultan cu aceleaşi difi cultăţi, în condiţiile în care există capacităţi de producţie, de transport-tranzit şi înmagazinare disponibile.

O altă măsură care poate fi adoptată pentru garantarea securităţii energetice constă în creșterea fl exibilității, prin utilizarea capacităţilor disponibile

(stocurile inactive), prin creşterea capacităţii în procesul de extracţie şi/sau sau prin constituirea stocurilor de urgenţă/siguranţă în depozitele existente sau în depozite „dedicate”. La o mai mare fl exibilitate contribuie deopotrivă şi creşterea elasticităţii preţului – faţă de condiţiile de piaţă – şi cererii – faţă de tarifele reglementate privind serviciile de depozitare (tarife negociabile).

În concluzie, în completarea funcţiei tradiţi-onale, de acoperire-echilibrare a balanţei surse-consum în sezonul rece, depozitele subterane trebuie să realizeze noi funcţii şi să devină un instrument forte care să optimizeze întreg lanţul de activităţi, producţie, transport, distribuţie, să reprezinte un tampon – „buffer” între producător şi piaţă, care să realizeze stocarea unor cantităţi de gaze naturale importante în proxima vecinătate a pieţelor de gaze din ţările europene, care sunt tot mai dependente de resursele de gaze naturale, majoritatea lor cu un nivel al importurilor de peste 35%.

Bibliografi e:

Flanagan, S. – 1. Gas Strategies Consulting – New approach, London, 2010.Fineren, D. – 2. Gas crisis risk lingers for next years, Gas Strategies, London, 2009.Economic Commission for Europe (UN/ECE) 3. – Underground Storage in Europe and Central Asia, Geneva, 2009.

important

În perioada 11 - 22 iunie 2011, la Centrul de Documentare şi Informare Gaze Naturale din Mediaş sub egida Romgaz s-a desfăşurat concursul internaţional de şah Turneul Regilor.

Asociaţia Clubul de şah „Elisabeta Polihroniade” a organizat cea de a cincea ediţie a evenimentului, care a reuşit să se impună, începând cu anul 2007, ca un prim standard competiţional în lumea şahistă, dovedindu-se un mare succes pentru mişcarea şahistă mondială. Anul acesta este prima ediţie în care turneul este inclus în circuitul de Grand Slam.

Sub tutela performanţei şi a ascensiunii aferente Turneului Regilor, Romgaz a devenit unul dintre susţinătorii cei mai importanţi ai şahului din ţara noastră. Ediţia din 2011 este evenimentul şahist central al anului din România avându-i ca învitaţi pe Magnus Carlsen (Norvegia), Vassily Ivanchuk (Ucraina), Sergey Karjakin (Rusia), Hikaru Nakamura (SUA), Teimour Radjabov (Azerbaijan) şi Liviu-Dieter Nisipeanu (România).

perioada 11 - 22 iunie 2011, la Centrul de Documentare şi Informare Gaze Naturale din Mediaş

Turneul Regilor – Romgaz, prima ediţie în circuitul Grand Slam

6

Forum

Dr.ing. Ion Irimia ZECHERUExpert ISO – CENS.I.P.G. Bucureşti

C O N T R I B UŢ I I P R I V I N D E VA L UA R E A C O N T R I B UŢ I I P R I V I N D E VA L UA R E A P E R F O R M A NŢE L O R E C H I PA M E N T U L U I S U B P E R F O R M A NŢE L O R E C H I PA M E N T U L U I S U B

P R E S I U N E ®P R E S I U N E ®

Fiecare produs/echipament traversează mai multe faze, care pot fi asimilate celor din viaţa umană. În mod obişnuit se disting:

faza demarării sau lansării; – faza dezvoltării (sau creşterii); – fata maturităţii; – faza declinului. –

Curba vieţii unui produs/echipament nu este legată de piaţa acelui produs sau echipament. Astfel, un produs poate cunoaşte o creştere pe o piaţă în declin sau se poate găsi pe o piaţă în creştere tocmai la sfârşitul vieţii; asupra acestui subiect se pot consulta o serie de lucrări de marketing (Figura nr. 1).

Abstract: The issue present a assessment method of technical health of pressure equipment.

Figura nr. 1: Curba de viaţă a unui produs/ echipament1.(Legendă: Volume des ventes – volum de vânzări; Démarrage – demaraj; Croissance/ou dévelopement – creştere/sau

dezvoltare; Maturité – maturitate; Temps – timpul)

1 Blondel, F., Aide-mémoire. Gestion industrielle, Dunod, Paris, 2006.


Forum

7

C O N T R I B UŢ I I P R I V I N D E VA L UA R E A P E R F O R M A NŢE L O R E C H I PA M E N T U L U I S U B

P R E S I U N E ®

În scopul simplifi cării bazei de date a unui produs/echipament, trebuie aplicate următoarele principii în proiectarea produselor/echipamentelor:

utilizarea unui minim de componente, prin –care s-a recurs sistematic la analiza folosirii de componente comune; utilizarea componentelor standardizate; – proiectare modulară; – proiectare de componente multifuncţionale; – simplifi carea îmbinărilor, folosirea pieselor –unicat şi d’encliquetages în locul îmbinărilor cu montare şi demontare.

Sistemele de gestionare a producţiei s-au îmbogăţit în ultima vreme cu un număr important de informaţii tehnice care nu erau disponibile mai înainte.

Într-adevăr, cercetările efectuate asupra crite-riilor tehnice şi punerea în operă a controalelor – legate de Procesul Statistic de Control (SPC – Statistic Process Control) – s-au extins asupra luării în calcul a caracteristicilor tehnice ca elemente complementare în managementul gestionării producţiei.

Pentru fi ecare pot fi avute în vedere mai multe seturi de caracteristici funcţionale şi se pot poziţiona mai multe elemente în procesul de transformare mecanică de fabricaţie.

Cum se măsoară performanța? Cât de des se pune această întrebare? O dată pe săptămână? O dată pe lună? Niciodată? Pentru un manager de succes dintr-o organizație de succes această întrebare e pusă în fi ecare zi.

Cu toate acestea, de cele mai multe ori nu este o procedură uşoară măsurarea performanţei. Nu întotdeauna se pot obţine rezultatele aştep-tate sau prognozate în sfera de măsurare a performanţei.

După cheltuirea unei mari cantităţi de energie pentru colectarea de informaţii, atunci când rezultatele par promiţătoare se descoperă că măsurarea este greşită.

Două cuvinte-cheie – „abordarea disciplinată” –, deşi nu vor rezolva complet problemele de măsurare a performanţei, pot genera calea spre succes.

Toate programele de măsurare a performanţei, create cu cele mai bune intenţii, de prea multe ori au fost prost concepute şi nefocalizate pe problemă.

Din punct de vedere istoric, prima abordare a procesului de măsurare a performanţei a fost dezvoltată în Departamentul de Energie (DOE) al statului Nevada (S.U.A.) de Quality Forum. Această abordare este sufi cient de detaliată şi

conturează un proces cu 11 trepte pentru măsurarea performanţei2.

A doua abordare, „Dezvoltarea indicatorilor de performanţă... o abordare sistematică”, a fost utilizată la Sandia National Laboratories. Este mai puţin orientată spre detalii decât prima şi utilizează, în scopuri anecdotice, o companie fi ctivă, „Hackenstack Lemn de foc”.

A treia abordare, „Dezvoltarea de performanţă Metrics – Universitatea din California”, a fost dezvoltat de Universitatea din California. Metoda are un domeniu de aplicare mai larg.

Măsurile de performanţă sunt recunoscute ca fi ind un element important al tuturor programelor Total Quality Management.

O scurtă descriere a etapelor procesului de măsurare a performanţei este prezentată în continuare3:

1. Identifi carea fl uxului procesului. Acesta este primul pas şi, probabil, cel mai important. Dacă operatorii nu pot conveni asupra manierei de abordare a procesului, aceştia nu pot măsura în mod efi cient ieşirile, spre a le utiliza sau, altfel spus, de ce le-au mai măsurat?

2. Identifi carea elementelor critice care să fi e măsurate.

3. Stabilirea obiectivului/obiectivelor de performanță sau standardelor. Toate măsurile de performanţă ar trebui să fi e legate de un obiectiv predefi nit sau standard, chiar dacă obiectivul este oarecum subiectiv încă de la început. Existenţa obiectivelor şi standardelor este singura modalitate de a interpreta semnifi cativ rezultatele măsurătorilor şi de a măsura succesul sistemelor de management de calitate şi securitate.

4. Stabilirea performanței de măsurare.5. Identifi carea părții(lor) responsabile.

Unei entităţi specifi ce (o echipă sau o persoană) trebuie să-i fi e alocate responsabilităţile pentru fi ecare dintre etapele procesului de măsurare a performanţei.

6. Colectarea datelor. În plus, datele trebuie să fi e pre-analizate în timp util, pentru a observa dinainte orice tendinţe, şi să confi rme gradul de adecvare a sistemului de colectare a datelor.

7. Analiza/raportul privind performanța reală.În această etapă, datele brute sunt convertite în mod ofi cial măsurilor de performanţă, afi şate 2 How to Measure Performance: A Handbook of Tech-niques and Tools, U.S. Department of Energy (DOE) and Oak Ridge Associated Universities, octombrie, 1995.3 Pall, G A., Quality Process Management, Englewood Cliffs, NJ, Prentice-Hall, Inc., SUA, 1987.

8

Forumîntr-o formă uşor de înţeles, şi prezentate întru-un raport.

8. Compararea performanțelor reale specifi ce obiectivului/obiectivelor. În această fază se compară performanţele, aşa cum sunt prezentate în raport, în atingerea obiectivelor prestabilite sau standardelor şi pentru a determina variaţia (dacă este cazul).

9. Sunt necesare măsuri corective? În funcţie de amploarea variaţiei dintre măsurători şi obiective, pot fi necesare o serie de măsuri corective.

10. Sunt necesare schimbări pentru a alinia conformitatea cu obiectivul? Determinarea efectivă a acţiunilor corective este parte a procesului de îmbunătăţire a calităţii, nu a celui de măsurare a performanţei.

11. Obiectivele și standardele de evaluare periodică trebuie să țină pasul cu cele mai noi procese de organizare. Evaluarea periodică trebuie efectuată de fi ecare dată când sunt impuse verifi cările şi încercările în vederea recalifi cării.

În cazul de faţă, se propune o metodă alternativă de evaluare a performanţelor echipamentului sub presiune, bazată pe evaluarea caracteristicilor specifi ce pentru prelungirea acceptului de funcţionare în continuare.

Alegerea materialelor de execuţie a echipamentelor sub presiune trebuie să comporte, în cazul general, analiza următoarelor caracteristici importante:

A1.1. Proprietăţile mecanice: a. rezistenţa de rupere la tracţiune; b. rigiditatea; c. rezilienţa; d. duritatea; e. rezistenţa la oboseala; f. rezistenţa de durată; g. fl ambajul. A1.2. Efectul temperaturii scăzute şi ridicate

asupra proprietăţilor mecanice;A1.3. Rezistenţa la coroziune;A1.4. Prelucrabilitatea şi sudabilitatea;A1.5. Evaluarea identităţii prin verifi carea

tuturor caracteristicilor fi zico-mecanice, de prelu-crabilitate şi sudabilitate necesare.

A1.6. Discontinuităţi iniţiale în materialul metalic;

A1.7. Proprietăţile speciale: a. rezistenţa electrică; b. proprietăţi magnetice; c. conductibilitatea termică.A1.8. Disponibilitatea în dimensiuni standar-

dizate;

A1.9. Costurile materialelor şi execuţiei;A1.10. Menţinerea ductibilităţii şi rezistenţei

la rupere acceptabile pe întreg domeniul tempe-raturilor de lucru;

A1.11. Compatibilitatea cu fl uidul de lucru în faza lichid sau gaz.

Echipamentul sub presiune şi alte componente de securitate critică ataşate trebuie supuse unor verifi cări şi încercări fără a fi afectată integritatea echipamentului, dar care să dea sufi ciente informaţii privind starea tehnică a acestuia la punerea pe piaţă şi în exploatare.

Încercările nedistructive trebuie aplicate ca tehnică de identifi care a defectelor şi neregularităţilor în materiale şi trebuie să fi e utilizate astfel încât să conducă la obţinerea de informaţii concrete privind starea de sănătate tehnică a echipamentului sub presiune.

Încercările nedistructive trebuie să fi e interpretate ca o metodă de măsurare a unei proprietăţi fi zice sau a unui efect prin care pre-zenţa defectului sau a neregularităţilor se poate/pot depista şi nu trebuie confundate cu o măsurare a unui parametru absolut, cum ar fi presiunea sau temperatura.

Categoriile tehnicilor încercărilor nedistructive recomandabile sunt:

– tehnici care detectează şi măsoară defectul/distrugerea pe suprafaţa unei părţi a echipamentului sub presiune;

– tehnici care detectează şi măsoară defectul/ distrugerea în interiorul unei parţi a echipamentului sub presiune.

Încercările nedistructive trebuie să constituie mecanismul primar de depistare a unor erori de proiectare, execuţie sau operaţionale.

Monitorizarea prin încercări nedistructive trebuie să furnizeze garanţia că operarea sis-temului nu produce deteriorări în integritatea componentelor acestuia în afara parametrilor proiectaţi.

Încercările nedistructive trebuie să se efectueze în baza unui program sau a unei scheme de control de examinare, scrise sau desenate, pe care să se specifi ce, pentru fi ecare parte a echipamentului sub presiune a mecanismului de defectare care trebuie examinat, intervalul de examinare şi metodele de încercări nedistructive.

Înregistrările efectuate prin încercările nedis-tructive constituie baza de date referitoare la durata de viaţă a echipamentului specifi c.

Categoriile de bază ale metodelor încercărilor nedistructive sunt:

Ma. Metode mecanice şi optice;


Forum

9

Mb. Metode prin penetrare şi radiaţii pene-trante;

Mc. Metode electromagnetice şi/sau elec-tronice;

Md. Metode sonice şi ultrasonice;Me. Metode termice şi în infraroşu;Mf. Metode chimice şi analitice;Mg. Metode auxiliare cu generare de imagine

şi/sau de analiză de imagine de semnal.Obiectivele metodelor încercărilor nedis-

tructive sunt:O1. Detectarea de discontinuităţi: anomalii

de suprafaţă, anomalii conectate la suprafaţă, anomalii interne;

O2. Verifi carea structurii: microstructura, structuri matriceale, mici anomalii structurale, anomalii structurale mari;

O3. Verifi cări dimensionale şi metrologice: deplasări poziţionale, variaţii dimensionale, grosimi, densităţi etc.;

O4. Verifi carea proprietăţilor fi zice şi mecanice: proprietăţi electrice, proprietăţi termice, proprietăţi mecanice, proprietăţi de suprafaţă;

O5. Analiza compoziţiei chimice: analize de elemente, concentrări de impurităţi, conţinut metalurgic, stare fi zico-chimică;

O6. Controlul tensiunilor şi răspunsului dinamic: tensiuni, eforturi, oboseală, defectare mecanică, defectare chimică, alte forme de defectare, performanţe dinamice;

O7. Analize de semnal: câmp electro-magnetic, câmp termic, semnale acustice, semnale radioactive, analize de imagine (termografi e).

Evaluarea tradiţională, cu care ne-am obişnuit de-a lungul multor ani de experienţă în domeniu, nu dă o imagine asupra nivelului de performanţă a echipamentului sub presiune, din această cauză apelându-se la o metodă de control utilizată în evaluarea performanţelor pe baza scorurilor sau punctajelor acordate în funcţie de criteriile de evaluare unitare, aşa cum sunt menţionate în literatura de specialitate4.

Sistemul de control propus de Malcolm Baldrige Quality Award încadrează cerinţele de evaluare, adaptate pentru cazul de faţă, după scorurile prevăzute în Tabelul nr. 1.

Ratingul activităţii de securitate poate fi calculat cu scorurile date, din ratingul corespunzător fi ecărei

acţiuni prezentate în Tabelul nr. 1 sau pe ansamblu cu formula5:

Tabelul nr. 1: Cerinţe de evaluare a verifi cărilor şi încercărilor.

Cerinţe de evaluare ScorulToate situațiile sunt considerate fără slăbiciuni sau defi ciențe. Este pus în funcţiune un puternic sistem de progres în evaluarea prin verifi cări şi încercare. 4 puncte

Sistemul de evaluare este pus în progres în aplicare. Sunt aplicate standardele de activitate şi procedurile aferente verifi cărilor şi încercărilor. În evaluare nu apar defi ciențe notabile. 3 puncte

Evaluarea este la nivelul minim. Regulile şi modalităţile de acţiune sunt determinate şi notifi cate. În câteva domenii sunt numai probleme care se rezolvă rutinist. Activităţile sunt în special sensibile şi aplicabile.

2 puncte

Evaluarea nu se afl ă la un nivel acceptabil. Verifi cările şi încercările sunt efectuate numai vizual. Nu există alte acţiuni vizibile de rezolvare. 1 punct

Ratingul total al activităţii este calculat cu formula:

Evaluarea ratingului activităţii pentru dome-niile A1.1...A1.11 se poate realiza şi din diagrama tip stea, în care se determină suprafaţa încadrată corespunzătoare scorului fi ecărei metode Ma...Mg.

4 Mitchison, N., Porter, S., Guideline on a Major Acci-dent Prevention Policy and Safety Management System as required by Council Directive 96/ 82/ EC (SEVESO II), Institute for Systems Informatics and Safety, Bel-gium, 2003.5 Zecheru, I.I., Enescu, M., Efi ciența managementului

Toate metodele caracteristice fi ecărui criteriu de evaluare sunt considerate variabil corespunzătoare fi ecărei funcţii care defi neşte criteriul6.

Astfel, se pot scrie expresiile:

instalațiilor energetice, „Monitorul de Petrol şi Gaze”, nr. 9 (54), 2006.6 Siow, C.H.R., &others., A New Modeling Framework for Organizational Self-Assessment Development &Ap-plication, „Quality Management Journal”, vol. 8, no. 4, SUA, 2001.

10

ForumA = f (A1.1, A1.2, ..., A1.11), respectiv: A1 = f(A1.a., A1.b...A1.g) etc. Şi în continuare identic pentru celelalte încercări.

Cu scorurile calculate în Tabelul nr. 2 se construiesc diagramele tip STEA, conform Figurii nr. 2, pentru tot domeniul A1.

Tabelul nr. 2: Evaluarea verifi cărilor şi încercărilor.Activitatea O1 O2 O3 O4 O5 O6 O7 Total

A1.1. Evaluarea caracteristicilor mecanice: a. rezistenţa de rupere la tracţiune; b. rigiditatea; c. rezilienţa; d. duritatea; e. rezistenţa la oboseală;f. rezistenţa de durată;g. fl ambajul.

A1.1

A1.2. Evaluarea efectului temperaturii scăzute şi/sau ridicate asupra caracte-risticilor mecanice.

A1.2

A1.3. Evaluarea rezistenţei la coroziune. A1.3A1.4. Prelucrabilitatea şi sudabilitatea. A1.4A1.5. Evaluarea identităţii prin verifi carea tuturor caracteristicilor fi zico-mecanice, de prelucrabilitate şi sudabilitate necesare.

A1.5

A1.6. Defi nirea discontinuităţilor iniţiale în materialul metalic. A1.6

A1.7. Evaluarea proprietăţilor speciale: a. rezistenţa electrică; b. proprietăţi magnetice; c. conductibilitatea termică.

A1.7

A1.8. Evaluarea disponibilităţii la dimen-siuni standardizate. A1.8

A1.9. Evaluarea costurilor materialelor şi execuţiei. A1.9

A1.10. Evaluarea modului de menţinere a ductibilităţii şi rezistenţei la rupere acceptabile pe tot domeniul temperaturilor de lucru.

A1.10

A1.11. Compatibilitatea cu fl uidul de lucru în faza lichid sau gaz. A1.11

Figura nr. 2. Diagrama de evaluare a performanţei echipamentului sub presiune

Trebuie remarcat că performanţa echipa-mentului sub presiune este cu atât mai mare cu

cât suprafaţa închisă de diagrama tip STEA este la rândul ei mai mare.


Forum

11

BIOMASABIOMASA – SOLUŢ IA ENERGETICĂ – SOLUŢ IA ENERGETICĂ A VIITORULUI?A VIITORULUI?

Ing. chimist Elena CÂMPEANU MOTOCAŞef laborator analize ape uzate

CJ APA SERV S.A. NeamţExpert de mediu Hill International

Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEAUniversitatea Ecologică Bucureşti

Cadru didactic asociat U.P.G. Ploieşti, Universitatea de Vest din Timişoara şi

Universitatea din Piteşti

Abstract: Although the world’s demand of energy is increasing, the mankind becomes aware of the

necessity of taking some measures that could abolish or to reduce the risk of the appearance of some disasters like Chernobyl or Fukushima and to develop other technologies, less dangerous and less polluting. Certainly, Germany’s decision to give up energy produced in nuclear power plants and to start a national programme of uninstalling this plants in the next years, will require worldwide states to revise their energy policies. An effective solution for many developed countries or emerging countries is the implementation of technologies which produce renewable energy.

Efectele accidentelor de la centralele nucleare, îngrijorarea crescândă pentru degradarea fi zică şi morală a acestora, creşterea pericolului terorist, suprapuse peste crizele repetate ale petrolului, aduc în prim-plan problema energiei regenerabile, cunoscută de multă vreme, dar la fel de neglijată. Din categoria energiilor regenerabile fac parte: energia vântului, energia solară directă, energia hidraulică a cursurilor se apă, energia valurilor, energia mareelor, biomasa.

Biomasa înmagazinează energie solară, prin procesele de fotosinteză ale plantelor din care provine. Descompunerea biomasei de origine vegetală sau animală se realizează în natură prin organisme unicelulare (microorganisme), fără a fi necesar nici un aport energetic.

Biogazul obţinut are o compoziţie comparabilă cu a gazului metan brut. Acesta se produce pe cale naturală pe fundul bălţilor şi lacurilor, ieşind la suprafaţă sub formă de bule (băşicuţe).

Este cunoscut de multă vreme sub denumirea de gaz de baltă sau gaz de gunoaie (se produce şi

în timpul fermentării gunoaielor). Biogazul este gaz produs prin descompunerea materiei organice (reziduuri animale şi vegetale, deşeuri menajere etc.) în absenţa oxigenului. Componentele principale ale biogazului sunt metanul şi dioxidul de carbon. Metanul din biogaz permite utilizarea acestuia pe post de combustibil, fi ind una din sursele de energie regenerabile. În ţările dezvoltate, în centrele de procesare a deşeurilor, biogazul este transformat în electricitate.

În anii ’80, în România, se realizaseră astfel de instalaţii de obţinere a biogazului în aproape toate fermele zootehnice din ţară, programul de cercetare şi experimentare a unor instalaţii moderne fi ind, din păcate, abandonat odată cu trecerea la economia de piaţă.

La sfârşitul anului trecut, un institut de cercetări din Marea Britanie a anunţat producerea de biogaz prin utilizarea conţinutului canalizărilor, tehnologia fi ind integrată sistemului de tratare şi reciclare a apelor uzate.

12

Forum


Forum

13

În prima parte a anului 2008, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie privind agricultura durabilă şi biogazul, luându-se necesitatea revizuirii legislaţiei europene [2007/2107(INI)].

Astfel, se recunoaşte că biogazul este o resursă energetică vitală, care contribuie la dezvoltarea durabilă a economiei, a agriculturii şi a mediului rural şi la protecţia mediului, subliniindu-se contribuţia pe care o poate avea biogazul la reducerea dependenţei sectorului energetic al Uniunii Europene. Totodată, se consideră că folosirea biogazului în principal pentru producerea de electricitate şi energie termică ar putea contribui în mod semnifi cativ la realizarea obiectivului obligatoriu de a obţine, până în 2020, o pondere de 20% a energiei regenerabile din consumul total de energie al U.E.

Obţinerea biogazului prin fermentare ana-erobă a deşeurilor organice

Fermentarea anaerobă este un proces dirijat de descompunere a materiei organice umede, care are loc în spaţii închise, în condiţii controlate

de mediu, în absenţa oxigenului molecular şi a luminii. Prin fermentare anaerobă se obţine un amestec gazos – format din: metan (maximum 80%) şi dioxid de carbon (minimum 20%), alături de care se întâlnesc cantităţi mici de hidrogen (H2), hidrogen sulfurat (H2S), mercaptani, vapori de apă, precum şi urme de amoniac (NH3), azot (N2), indol şi scatol – numit biogaz.

Procesul de formare a biogazului este rezultatul unor etape succesive, în care substanţele iniţiale sunt în mod continuu descompuse în molecule tot mai mici. În fi ecare etapă sunt implicate grupe specifi ce de microorganisme. Acestea sunt bacterii celulozice, lactice, acetice, sulfat-reducătoare şi denitrifi catoare etc., precum şi numeroase specii de ciuperci şi unele drojdii. În faza metanogenă acţionează bacteriile metanogene, anaerobe, specializate în producerea de metan.

Principalele etape ale procesului de digestie anaerobă

Hidroliza este prima etapă a procesului de digestie anaerobă, în timpul căreia substanţele

organice complexe (polimerii) sunt descompuse în substanţe mai mici, numite mono- sau oligomeri, conform schemei de mai jos:

lipide → acizi graşi, glicerol polizaharide → monozahari de proteine →

aminoacizi

Acidogeneza este etapa în care produşii de hidroliză sunt transformaţi în substraturi metanogene de către bacteriile acidogene (fermentative).

Acetogeneza reprezintă stadiul în care produşii rezultaţi din acidogeneză, care nu pot fi transformaţi direct în metan de către bacteriile metanogene, sunt preschimbaţi în substraturi

metanogene. VFA şi alcoolii sunt oxidaţi la substraturi metanogene, precum: acetat, hidrogen şi dioxid de carbon, alături de care se mai afl ă substanţe organice şi gaze, precum şi vitamine şi enzime, care vor fi folosite de microorganismele metanogene în procesele lor metabolice.

Metanogeneza – etapa în care producerea metanului şi a dioxidului de carbon din produşii intermediari de reacţie este realizată de către bacteriile metanogene conform schemei.

acid acetic → metan + dioxid de carbonhidrogen + dioxid de carbon → metan + apă

Metanogeneza reprezintă o etapă critică a întregului proces de digestie, constând, totodată, din cele mai lente reacţii biochimice ale procesului.

14

ForumÎn condiţii anaerobe, substanţa organică este descompusă după următoarea ecuaţie chimică:

Din punct de vedere biochimic, micro-organismele regenerează purtătorii de energie în cadrul metabolismului lor, prin oxidarea carbonului legat organic (CnHaOb) până la CO2. O parte a carbonului legat organic trebuie să accepte electroni eliberaţi în procesul de oxidare, deoarece O2, ca acceptor de electroni, nu este disponibil. Carbonul redus se combină apoi cu hidrogenul (CH4), formându-se gazul metan.

Metanul este componenta care conferă valoare energetică biogazului. În stare pură, metanul este un gaz combustibil lipsit de culoare, miros sau gust, mai uşor decât aerul, arde cu o fl acără albăstruie şi are o putere calorică de 37 MJ/ml. Întrucât metanul nu se lichefi ază la temperatura ambiantă, indiferent de presiunea folosită, el se păstrează la presiuni joase în containere cu volum mare sau la presiuni ridicate în volume mici.

În procesul anaerob, cantitatea de energie a microorganismelor pe unitatea cantitativă este relativ redusă. Pentru acoperirea necesarului lor de energie, organismele trebuie să aibă o rată mare de descompunere. Această performanţă (de descompunere crescută) este caracteristică pentru

procesul de fermentaţie. Reacţia de descompunere pe cale anaerobă a deşeurilor urbane:

Materie organică + H2O = celule noi + CO2 + CH4 + NH3 + H2S = METAN

Folosindu-se această metodă, reziduurile pot fi valorifi cate în totalitate, practic devenind o sursă de materii prime a unei ramuri noi de producere a energiei, rezultând un produs asemănător lignitului inferior. Acest produs, obţinut în instalaţii care sunt uşor de construit/executat, prin valorifi carea reziduurilor menajere împreună cu cele stradale şi apele uzate provenite din gospodării, poate fi folosit sub formă de brichete sau de praf. Este un foarte bun îngrăşământ pentru agricultură, fi ind biodegradabil şi nu poluează solul, apele freatice sau pe cele de suprafaţă.

Puterea calorifi că a combustibililorValoarea energetică a biogazului este dată de

conţinutul de metan al acestuia. Biogazul este un combustibil valoros. În comparaţie cu alţi purtători de energie termică, situaţia lui se prezintă ca în tabelul de mai jos.

Natura combustibilului U.M. Putere calorifi căKcal/U.M.

Echivalent în U.M. pentru 1 m3 biogaz

Biogaz cu 60% metan, 00C, 1 bar m3 5130 1Lemn crud kg 1300-1800 3,95-2,85Lemn bine uscat kg 1800-2200 2,85-2,34Lignit kg 1800-3800 2,85-1,35 Brichete de cărbune praf kg 4000-6800 1,28-0,76Păcură kg 9400-9500 0,55-0,54Combustibil pentru calorifer kg 9500-9700 0,54-0,53Motorină kg 10000-11000 0,51-0,47Gaz metan natural m3 8500 0,6Gaze petroliere lichefi ate m3 22000 0,23

Factorii care infl uenţează obţinerea biogazului din nămolul provenit în urma epurării apelor uzate

Cinetica fermentării anaerobe se desfăşoară sub infl uenţa a două grupe principale de bacterii:

facultativ anaerobe, acido-producătoare, care • transformă substanţele organice complexe în substanţe organice mai simple cu ajutorul

enzimelor extracelulare;anaerobe, metano-producătoare, care utili-• zează ca hrană moleculele mai simple de substanţe organice, şi cu ajutorul enzimelor intracelulare sunt transformate în compuşi simpli: apă, bioxid de carbon şi metan.

Factorii care infl uenţează procesul de fermentare se pot grupa în două categorii:


Forum

15

caracteristicile fi zico-chimice ale nămolului • supus fermentării;concepţia şi condiţiile de exploatare ale • instalaţiilor de fermentare.

În afara acestor factori legaţi de calitatea materialului şi parametrii instalaţiilor, mai sunt o serie de factori la nivelul celulei, legaţi de echipamentul enzimatic, mult mai difi cil de sesizat şi dirijat, necesitând metode de investigare deosebit de complexe.

Componenţa organică a fazei solideComponența minerală – Sunt stabilite anumite

rapoarte optime între carbon organic, azot şi fosfor, o producţie bună de gaz obţinându-se la raportul Corg/Norg = 13-14. O serie de cationi (Ca2+, Mg2+, Na+, K+, NH+) produc inhibarea fermentării anaerobe la concentraţii peste 10g/l. Sărurile de sodiu sunt relativ toxice faţă de bacteriile metanice, astfel că, în cazul de neutralizare a nămolului supus fermentării, este indicat să se evite hidroxidul de sodiu.

Grupa Producţia de gaz, cm

3/g substanţă

Compoziţia gazului%

Hidraţi de carbon 790 50 CH4 + 50 CO

2

Grăsimi 1250 68 CH4 + 32 CO

2

Proteine 704 71 CH4 + 29 CO

2

Infl uența substanțelor toxice – Nichelul, cromul (tri- şi hexavalent), zincul, cuprul, plumbul etc. au efect de inhibare şi dereglare a procesului de fermentare anaerobă. Limitele de inhibare şi dereglare a procesului sunt uneori controversate, infl uenţa toxică a metalelor fi ind strâns corelată cu prezenţa sulfurilor care produc, cu ionii metalici, complexe netoxice pentru bacterii.

Limitele de concentraţie admise pentru unele substanţe cu infl uenţă asupra procesului de fermentare

Infl uența pH-ului – Fermentarea anaerobă se desfăşoară în condiţii optime la pH = 6,8-7,6, interval în care producţia şi compoziţia gazului sunt normale.

Substanţa Concentraţiamg/l Substanţa Concentraţia

mg/lSulfuri 200 Calciu 2000- 6000Metale grele solubile 1 Magneziu 1200-3500Sodiu 5000-8000 Amoniu 1700-4000Potasiu 4000-10000 Amoniu liber 150

16

Forum Infl uența temperaturii – În general,

fermentarea anaerobă se poate realiza într-un interval larg de temperatură, între 4 şi 600C, cu aclimatizarea microorganismelor în anumite zone de temperatură. Viteza de mineralizare este infl uenţată de temperatură, în sensul creşterii duratei de mineralizare cu scăderea temperaturii.

Amestecul–recircularea–inocularea – Are ca scop principal amestecul nămolului fermentat de la baza rezervorului de fermentare cu cel de la suprafaţă, prin aceasta obţinându-se o mai rapidă degradare a substanţei organice, respectiv o mai rapidă terminare a fermentării.

Procesul de fermentare în rezervoarele de fermentare anaerobă

Fermentarea anaerobă poate fi considerată ca fi ind utilă procesului de stabilizare atunci când concentraţia substanţelor volatile este mai mare sau egală cu 50%, şi când sunt prezente sau pot apărea substanţele inhibitoare. Unul dintre avantajele fermentării anaerobe este producerea de energie. Gazul metan conţinut în biogazul produs poate fi folosit pentru a încălzi nămolul infl uent şi cel de recirculare la temperatura de proces, iar excesul poate fi folosit pentru încălzirea clădirilor civile din incintă, ca şi pentru producerea de energie electrică. Dezavantajele fermentării anaerobe sunt următoarele: rezervorul de fermentare poate uşor refula datorită condiţiilor neaşteptate şi a

accidentelor sau a încărcărilor ridicate şi este greu de restabilizat. Aceste lucruri duc la sporirea costurilor de investiţie.

Colectarea şi stocarea biogazuluiBiogazul rezultat în urma fermentării anaerobe

conţine aproximativ 65-70% CH4, 25-30% CO2, şi cantităţi mici de N2, H2, H2S, vapori de apă şi alte gaze şi are o greutate specifi că de aproximativ 0,86 din greutatea specifi că a aerului. Biogazul de fermentare conţine doar 65% metan, puterea calorică a gazului de fermentare este de 22.400 kJ/ m3. Prin comparaţie, gazul natural, care este un amestec de metan, propan şi butan, are o putere calorică de 37.300 kJ/m3. Producţia de biogaz realizată este corelată în mod direct, biochimic, cu cantitatea de substanţe volatile mineralizate şi este exprimată ca volumul de biogaz pe unitatea de masă a materiilor volatile distruse.

Producţia de biogaz funcţie de substanţa organică

În cazul staţiilor de epurare mari, biogazul de fermentare poate fi folosit drept combustibil în vederea producerii de energie electrică. Deoarece biogazul de fermentare conţine acid sulfuric, azot, particule şi vapori de apă, trebuie să fi e epurat în epuratoare de gaze uscate sau umede înainte de a-l utiliza la motoarele cu ardere internă.

Material Producţia specifi că de gaz pe unitatea de masă redusăm3/kg Conţinut de metan, %

Grăsimi 1,2-1,6 62-72Spumă 0,9-1,0 70-75Fibre 0,8 45-50Proteine 0,7 73

Colectarea biogazului şi sistemul de distribuţie trebuie menţinute la o presiune pozitivă pentru a evita explozia în cazul în care gazul se amestecă cu aerul atmosferic. Amestecul de aer cu biogaz de fermentare conţine metan în proporţie mai mică de 5%, ce poate fi exploziv. Din acest motiv, toate echipamentele mecanice şi constructive trebuie să fi e etanşe, iar echipamentele electrice trebuie să fi e protejate împotriva exploziei.

Rezervoarele sub presiune au de obicei formă sferică şi menţin o presiune situată între 140 şi 700 kN/ m2, cu valori medii cuprinse între 140 şi 350 kN/ m2.

Biogazul poate fi stocat atât la presiune mică, în rezervoarele externe de gaz care folosesc învelişuri mobile, cât şi la presiune ridicată, în rezervoarele

de presiune, dacă sunt folosite compresoare de gaz. O descoperire recentă în cazul învelişurilor rezervoarelor cilindrice este învelişul de tip membrană, realizată dintr-un poliester fl exibil.

ConcluziiRentabilitatea funcţionării unei instalaţii de

biogaz depinde în mod decisiv de durata de viaţă şi de fi abilitatea ei. Prin utilizarea materialelor de calitate superioară, precum şi a subansamblurilor performante, cu grad ridicat de automatizare, activităţile de întreţinere şi de revizie sunt reduse la minim, astfel încât instalaţiile ating în mod uzual perioade lungi de exploatare cu un grad de utilizare efectivă de peste 90%. Unităţile de fermentare, realizate fi e din beton armat sau oţel


Forum

17

inoxidabil, derulează procese biologice, de la descompunerea materiei prime până la formarea biogazului. Compoziţia foarte agresivă a gazelor produse poate ataca multe materiale. De aceea se folosesc cele mai potrivite materiale, funcţie de varianta constructivă utilizată. Unităţile de fermentare sunt dotate cu scări de acces, platforme cu grilaj, toate conform normelor de siguranţă şi prescripţiilor în vigoare. Cupola de gaz poate fi realizată şi din membrane speciale, rezistente la radiaţii ultraviolete.

Efi cienţa economică a unei instalaţii de biogaz depinde în mod decisiv de calitatea programului de comandă a procesului. Din acest motiv se livrează unităţi de comandă cu softul necesar, pentru toate instalaţiile de biogaz, începând de la cele mai mici până la cele mai mari. Toţi parametrii de intrare importanţi, cum ar fi tipul substraturilor, cantităţile de dozare zilnice şi orele de alimentare, pot fi preselectaţi. Acest lucru uşurează controlul şi supravegherea procesului, permite sesizarea din timp a unor defi cienţe, astfel încât pot fi luate din timp măsuri preventive.

În majoritatea ţărilor europene există o mare preocupare pentru valorifi carea energetică a gunoiului de natură biologică din gospodării, a dejecţiilor animale, a deşeurilor naturale, a nămolurilor rezultate din diferite procese de producţie agroalimentare, gama instalaţiilor de producere a biogazului fi ind foarte diversă.

În România este necesară o extindere a experienţelor pozitive, adaptarea legislaţiei la cea europeană, cu toate facilităţile stimulative acordate celor care produc sau utilizează forme de folosire a energiilor alternative.

Bibliografi e:

[1]. Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2008 privind agricultura durabilă şi biogazul: necesitatea revizuirii legislaţiei europene [2007/2107(INI)].

[2]. http://www.uts-biogas.com[3]. http://www.ogin.nl[4]. http://www.biogazul.info[5]. http://biogaz-luethe.weblog.ro

18

LEXORDIN Nr. 136 din 10 martie 2011

privind aprobarea Listei perimetrelor pentru concesionarea de activitati miniere de explorare, privind concursul public de oferte - Runda nr. 73/2011

EMITENT: AGENTIA NATIONALA PENTRU RESURSE MINERALE PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 21 martie 2011

In temeiul art. 4 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale si al art. 40 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.208/2003, cu modifi carile ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin. Art. 1. -Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, in calitate de autoritate competenta abilitata sa aplice

prevederile Legii minelor nr. 85/2003, cu modifi carile si completarile ulterioare, organizeaza concurs public de oferte - Runda nr. 73/2011, pentru concesionarea de activitati miniere de explorare in perimetrele aprobate potrivit prezentului ordin.

Art. 2. - Perimetrele in cuprinsul carora urmeaza a fi concesionate activitati de explorare, inclusiv coordonatele

topogeodezice si resursa minerala, sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin. Art. 3. -(1) Ofertele redactate in limba romana vor fi depuse, in original si copie, potrivit legii, la sediul Agentiei

Nationale pentru Resurse Minerale din municipiul Bucuresti, str. I. D. Mendeleev nr. 36-38, sectorul 1. (2) Termenul de depunere a ofertelor este ora 15,00 a celei de-a 35-a zile lucratoare de la data intrarii

in vigoare a prezentului ordin. Art. 4. - Ofertele persoanelor juridice romane sau straine interesate vor cuprinde, cu respectarea prevederilor

art. 42-45 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.208/2003, cu modifi carile ulterioare, urmatoarele documente si informatii:

I. plic exterior: A. in cazul persoanelor juridice romane: a) declaratie de participare, semnata si stampilata de ofertant, fara stersaturi sau adaugari, care va

cuprinde angajamentul de a mentine valabilitatea ofertei, mentionarea perimetrului la care se refera, respectiv denumirea, pozitia din anexa la prezentul ordin, potrivit art. 2, si coordonatele topogeodezice, asa cum au fost publicate, precum si asumarea raspunderii ofertantului asupra datelor si declaratiilor din oferta.

Mentionarea in cuprinsul declaratiei de participare a altor coordonate topogeodezice decat cele publicate in conformitate cu prezentul ordin atrage descalifi carea ofertei, fara a se mai proceda la deschiderea plicului interior;

b) declaratie cuprinzand date si informatii privind ofertantul, respectiv denumirea, sediul social, codul unic de inregistrare, capitalul social, asociatii/actionarii, precum si numele, functia, telefonul/faxul persoanei imputernicite de ofertant cu care se vor face comunicarile;

c) copii, certifi cate pentru conformitate, de pe actul constitutiv si certifi catul de inregistrare ale ofertantului;

d) certifi cat constatator privind ofertantul, emis de ofi ciul registrului comertului, in termen de valabilitate, in original sau copie legalizata;

e) lista cuprinzand mentionarea datelor si informatiilor incluse in fondul geologic national si/sau in fondul national de resurse/rezerve minerale, utilizate la elaborarea ofertei; in cazul utilizarii de date si informatii publice referitoare la resurse minerale se va indica sursa din care provin acestea;

f) dovada privind detinerea legala a datelor si informatiilor incluse in fondul geologic national si/sau in fondul national de resurse/rezerve minerale, utilizate la elaborarea ofertei, respectiv factura emisa de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si ordinul de plata sau chitanta corespunzatoare, precum si acordul de confi dentialitate pentru utilizarea datelor si informatiilor geologice incheiat intre ofertant si Agentia Nationala pentru Resurse Minerale;

g) scrisoare de bonitate, in original sau copie legalizata, cuprinzand urmatorii indicatori economici exprimati in procente: lichiditate globala, solvabilitate patrimoniala, rata profi tului brut si rentabilitate


LEX

19

fi nanciara. Lipsa oricarui indicator economic solicitat atrage depunctarea ofertei. Prezentarea oricarui alt indicator decat cei mentionati nu se ia in considerare;

h) certifi cate constatatoare/adeverinte, in original sau copie legalizata, emise de autoritatile/institutiile publice care administreaza bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, bugetul asigurarilor pentru somaj, bugetul asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale, precum si bugetele locale;

i) - certifi cat de atestare privind capacitatea tehnica pentru intocmirea documentatiilor si/sau executarea lucrarilor de cercetare geologica si memoriu cuprinzand prezentarea activitatilor miniere executate sau in curs de executare, in cazul ofertantilor specializati si atestati de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale; sau

-documentatie privind dotarea tehnica a ofertantului, care va cuprinde cel putin informatii privind instalatiile si utilajele specifi ce activitatilor miniere de cercetare geologica, detinute de ofertant, si titlul detinerii acestora, precum si personalul ofertantului, inclusiv personalul de specialitate specifi c activitatilor miniere, si un memoriu cuprinzand prezentarea activitatilor miniere executate sau in curs de executare, in cazul ofertantilor cu dotare tehnica proprie, neatestati de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale; sau

-copie de pe certifi catul de atestare privind capacitatea tehnica pentru intocmirea documentatiilor si/sau executarea lucrarilor de cercetare geologica a persoanei juridice cu care urmeaza sa fi e executate activitatile miniere, semnata si stampilata pentru conformitate, memoriu cuprinzand prezentarea activitatilor miniere executate de aceasta sau in curs de executare, precum si actul juridic prin care s-a convenit obligatia ferma de executare a activitatilor miniere, daca acestea ii vor fi concesionate, in cazul ofertantilor fara capacitate tehnica proprie.

Pentru capacitatea tehnica se vor depune documente numai pentru unul dintre cele 3 cazuri prezentate anterior.

In situatia in care un operator economic depune oferte pentru mai multe perimetre din lista aprobata prin prezentul ordin, originalele prevazute la lit. d), g) si h) vor fi prezentate in oferta afl ata pe pozitia superioara din lista. Pentru celelalte oferte se prezinta copii certifi cate in conformitate cu originalul, cu specifi carea expresa in care dintre oferte se gasesc originalele.

Documentele prevazute la lit. d), g) si h) se vor prezenta in termen de valabilitate la data depunerii ofertei;

B. in cazul persoanelor juridice straine, plicul exterior va cuprinde documentele si informatiile prevazute la lit. A.a), b), e), f) si i), precum si urmatoarele:

a) scrisoarea de bonitate, fara prezentarea indicatorilor prevazuti la art. 59 alin. (1) din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.208/2003, cu modifi carile ulterioare;

b) raportul anual auditat. Documentele cuprinse in plicul exterior se vor prezenta indosariate, cu paginile numerotate si fi la

fi nala; II. plic interior care, atat in cazul persoanelor juridice romane, cat si in cazul persoanelor juridice

straine, contine oferta propriu-zisa, respectiv: a) programul de explorare propus; b) proiectul tehnic de refacere a mediului. Programul de explorare propus si proiectul tehnic de refacere a mediului vor cuprinde inclusiv volumele

fi zice de lucrari, defalcate pe ani contractuali, si valorile estimative corespunzatoare acestora. Art. 5. -(1) In conformitate cu prevederile art. 72 alin. (4) din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr.

85/2003, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.208/2003, cu modifi carile ulterioare, lipsa oricarui document din plicul exterior atrage descalifi carea ofertei, fara a se mai proceda la deschiderea plicului interior.

(2) Lipsa oricarui document din plicul interior atrage descalifi carea ofertei, conform art. 72 alin. (6) din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.208/2003, cu modifi carile ulterioare.

Art. 6. -(1) In vederea formularii ofertelor, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale pune la dispozitia

persoanelor juridice interesate date si informatii geologice existente in fondul geologic national si/sau in fondul national de resurse/rezerve minerale.

20

LEX(2) Accesul la datele si informatiile geologice se face, conform art. 11 din Normele pentru aplicarea

Legii minelor nr. 85/2003, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.208/2003, cu modifi carile ulterioare, in baza solicitarii scrise, cu respectarea conditiilor impuse de legislatia privind informatiile clasifi cate, a acordului de confi dentialitate si in conditiile achitarii de catre solicitant a tarifelor pentru consultarea si utilizarea de date si informatii din fondul geologic national referitoare la resurse minerale, aprobate prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 138/2010 privind aprobarea tarifelor percepute pentru actele eliberate de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale in domeniul minier.

Art. 7. - Ofertele vor fi deschise la sediul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale la ora 10,00 a celei de-a

3-a zile lucratoare de la data implinirii termenului prevazut la art. 3. Art. 8. -(1) Organizarea si desfasurarea concursului public de oferte pentru concesionarea de activitati

de explorare se realizeaza in conformitate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 1.208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, cu modifi carile ulterioare.

(2) Modalitatea de evaluare a capacitatii fi nanciare, capacitatii tehnice, programului de explorare si proiectului tehnic de refacere a mediului, precum si datele-limita ale evaluarii ofertelor si cea a declararii castigatorului pot fi obtinute gratuit de participantii la concursul public de oferte de la sediul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.

(3) Relatii suplimentare pot fi obtinute la sediul Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale sau la telefon: 021.317.00.96, 021.317.00.18, 021.317.00.94 sau 021.317.00.95.

Art. 9. -Prezentul ordin se publica in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I, si intra in vigoare in termen de

3 zile de la data publicarii.

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,Alexandru Patruti

ANEXĂ

Nr. crt.

Denumirea perimetrului

Coordonate Suprafaţa- km2 - Judeţul Substanţa

X Y

1 Sarbova-Terasa 475015 231310 0,403 Timiş nisip şi pietriş475025 232120474650 232125474400 231810474400 231580474860 231310

2 Vacarească 350078 533347 0,796 Dâmboviţa nisip şi pietriş350354 533422349864 534195349892 534535349809 534660349700 534642349759 534319349626 534190349301 534080349346 533474349463 533386349577 533103349684 533081349728 533019349810 533252


LEX

21

3 Bunesti-Badiceni 395991 483182 2,642 Argeş nisip şi pietriş395785 483603395566 483464395054 483323394897 483076394661 482949394559 482946394405 483048394040 482928391125 482625393668 482967393057 483249392893 483138392459 483011392242 482800391655 482476391100 482397390190 482273389563 481652389964 481146390816 481874392030 482374393560 482475394346 482777395490 483254

4 Andezit-Fagul Înalt

548800 536870 3,804 Harghita andezit industrial şi de construcţie548800 538930

546950 538930546950 536870

perimetrul exceptat 547964 537758548000 537792548012 537845547950 537880547915 537820

5 Potlogi-Romanesti 341384 549661 0,590 Dâmboviţa nisip şi pietriş341752 550311341825 550425340729 550793340666 550537341128 550346341022 549790

6 Santion (F1731 H) 624500 264000 0,250 Bihor apă geotermală624000 264500623500 264000

7 Zam vf. Fetii 504500 302040 1,409 Hunedoara bazalt504500 302597504830 302842506041 302842506198 302421506198 302213505760 301898505096 301799505097 302040

22

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că

În ziua de 12 mai a.c., la Hotel Athénée Palace Hilton din Bucureşti, a avut loc masa rotundă cu participare internaţională privind captarea şi stocarea dioxidului de carbon (CCS) în România – proiectul Getica CCS.

Această manifestare a fost organizată de Comitetul Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR–CME), Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE), partenerii de proiect şi INCD GEOECOMAR.

Lucrările s-au desfăşurat în patru sesiuni. Moderatori au fost: pentru sesiunile I şi II – prof.univ.dr.ing. Adrian Badea, membru al CNR–CME şi prorector al Universităţii Politehnica din Bucureşti; dr. Adrian Stănică, director ştiinţifi c INCD GEOECOMAR; Dan Adrian Vecerdea, director Înmagazinare Ploieşti, Romgaz; pentru sesiunile III şi IV – Cristiana Ion, consilier al ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri; Justine Garrett, analist juridic Agenţia Internaţională pentru Energie; Maurice Hanegraaf, specialist în proiecte europene, Global CCS Institute.

Cea mai mare sursă de emisii de CO2 o constituie centralele electrice pe cărbune. Emisiile acestora sunt compuse din CO2, un abur nedăunător şi azot.

CCS este o tehnologie prin care CO2 este separat de aceste componente. După ce este captat, CO2 este transportat pe nave marine sau, prin conducte, spre locaţii de stocare situate la adâncimi între 800-5000 m faţă de suprafaţa pământului, unde este injectat într-o formaţiune litologică poroasă şi izolat de atmosferă. CO2 injectat în subteran reprezintă, de fapt, reintroducerea acestuia în locul de origine.

CO2 este stocat prin folosirea aceloraşi mecanisme de înmagazinare pe care natura le-a folosit pentru a reţine timp de milioane de ani CO2, gaze şi petrol. Este înmagazinat în acvifere saline adânci sau în zăcăminte epuizate de petrol şi gaze, la mai mult de 800 m sub pământ, atât pe uscat, cât şi în larg. Un rezervor adecvat de stocare CO2 are nevoie de: un strat de rocă poroasă afl at la adâncimea corectă pentru a reţine CO2 (între 800 m şi 5000 m adâncime); sufi cientă capacitate de stocare; un strat impermeabil de rocă „acoperitoare” pentru a sigila stratul poros de roca de dedesubt.

Se preconizează că populaţia globală se va mări de la 7 la 9 miliarde de oameni până în 2050, în timp ce necesarul global de energie se prevede să crească cu 50% în următorii ani.

Combustibilii fosili (cărbunii, petrolul şi gazele) sunt principala sursă de energie utilizată în prezent, ce emite cantităţi enorme de CO2 prin ardere.

Resursele de energie regenerabilă furnizează 13% din energia consumată şi se prevede ca până în anul 2030 să crească la 30%.

Pentru captarea CO2 există trei tehnologii: pre-combustie, în care CO2 este captat înainte de arderea combustibilului; oxy-fuel, în care CO2 este captat în timpul arderii combustibilului; post-combustie, în care CO2 este captat după arderea combustibilului.

În cele patru sesiuni ale mesei rotunde au fost dezbătute o serie de situaţii care să conducă la captarea, transportul, fi nanţarea şi stocarea emisiilor de dioxid de carbon.

Sesiunea I s-a referit la CCS în context global şi industrial. S-au furnizat informaţii la zi şi preocupările privind lansarea reţelei CCS la nivel internaţional; dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional CCS la nivel internaţional; testarea procesului de reglementare, de la

iua de 112 mai a c la Hotel Athénée Palace CCS este o tehnologie prin care CO este separat

Captarea și stocarea COCaptarea și stocarea CO22 în România – în România – Orizont 2020Orizont 2020

Prezidiul, de la stânga la dreapta: dr. Adrian Stănică – director științifi c INCD GEOECOMAR; Dan Adrian Vecerdea – director Înmagazinare Ploiești, Romgaz; Nela Păvăloiu – European Development Platform; Tudor Șerban – consilier al ministrului Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri; prof. dr. ing. Adrian Badea – prorector UPB.

23Monitorul de petrol şi gaze ♦ 6(112) Iunie 2011


etapa experimentală la cea comercială CCS în România.

În sesiunea a II-a au fost prezentate o serie de comunicări privind proiectele CCS candidate la competiţia europeană în cadrul programului NER 300, şi anume: tehnologia cu amoniac răcit pentru proiectul demonstrativ Getica CCS; diverse soluţii tehnologice de stocare CO2 pentru proiectele reprezentative NER 300.

Sesiunea a III-a a fost dedicată fi nanţării proiectelor CCS, studii şi scheme de fi nanţare pentru CCS.

Sesiunea a IV-a s-a referit la rolul mediului academic în CCS, activitatea de cercetare-dezvoltare, formarea specialiştilor în captarea, transportul şi înmagazinarea substanţelor poluante lichide şi gazoase şi modernizarea programelor de studii universitare din domeniul energetic.

Compania de proiect Getica CCS cuprinde

Complexul Energetic Turceni, SNTGN Transgaz Mediaş şi SNGN Romgaz S.A. Mediaş. Acest proiect este amplasat în regiunea nr. 4, Sud-Vest, responsabilă de cca 40% (24,5 mil. tone CO2/an) din totalul emisiilor de CO2 la nivel naţional – Grupul energetic nr. 6 din Complexul Energetic Turceni. Capacitatea de stocare este de 23 miliarde tone, dintre care 17 miliarde tone în formaţiuni salifere şi 6 miliarde tone în foste zăcăminte de petrol şi gaze.

Benefi ciile proiectului demonstrativ Getica CCS sunt: asupra mediului – prin reducerea efectelor schimbărilor climatice şi atingerea ţintelor de reducere a emisiilor de CO2 la nivel naţional şi european; economice – prin menţinerea în funcţiune a centralelor existente pe lignit autohton şi a exploatărilor miniere de cărbune utilizat în industria energetică şi prin asigurarea dezvoltării acestei tehnologii pentru toţi producătorii de energie electrică şi pentru alte industrii din zonă (metalurgie, ciment ş.a.); ca impact social – menţinerea locurilor de muncă din industria energetică bazată pe lignit şi din exploatările miniere; creează noi locuri de muncă în proiectare, execuţie, construcţii-montaj, exploatare şi monitorizare în zona de captare, transport şi stocare a CO2; asigură dezvoltarea de programe de formare profesională la nivel liceal şi universitar, pentru crearea de noi specialişti, şi dezvoltă capacitatea instituţională la nivelul autorităţilor.

Mihai OLTENEANU – jurnalist de ştiinţă

Complexul Energetic Turceni SNTTTGN Trraansggaz

24


În perioada 10-12 mai 2011, la Sala Palatului din Bucureşti, a avut loc expoziţia şi simpozionul RAILF 2011, organizat de Asociaţia pentru Automatizări şi Instrumentaţie din România (A.A.I.R.), asociaţie naţională, profesională, auto-nomă, non-profi t, neguvernamentală şi apolitică a specialiştilor din toate sferele automatizărilor şi instrumentaţiei (automatizări, măsurări, achiziţii de date) din România, având peste 20 de ani de activitate. Managementul evenimentului a fost asigurat de compania ITS Events Management, specializată în organizarea unor astfel de evenimente.

Au expus 37 de fi rme pe o suprafaţă de aproximativ 500 m2.

Tematica a inclus următoarele domenii: 1. Automatizări (Software industrial; Sisteme de comunicaţie; Calculatoare industriale; Automate programabile – Regulatoare; Elemente de exe-cuţie); Măsurări şi senzori; Achiziţie şi prelucrare date; Acţionări (electrice, pneumatice, hidraulice); Instrumentaţie virtuală; Roboţi; Componente şi sisteme (electrice şi electronice). 2. Echipamente (Instrumentaţie) de laborator.

Au fost prezentate aplicaţiile tematicii în domeniile: construcţii – instalaţii; materiale de construcţii; construcţii de maşini; distribuţie apă/energie termică; energie electrică; industria gazelor naturale; industria uşoară; agricultură – cereale; lemn şi hârtie; tehnologia informaţiei; transporturi; protecţia mediului; cercetare-proiectare-dezvoltare; învăţă mânt tehnic superior de specialitate.

Această manifestare a benefi ciat de o amplă participare internaţională, care a pus la dispoziţia specialiştilor cele mai recente noutăţi din domeniu pe plan mondial, inclusiv cadrul legislativ care reglementează problematica. Amintim doar câteva dintre acestea: în domeniul măsurătorilor fi rma Romvega a prezentat o tehnologie nouă – plics plus VEGAPULS –, care este un traductor radar de nivel, pentru medii lichide, dar şi pentru medii problematice în măsurarea de nivel la produse solide, ca praful intens, unghiuri nefavorabile, zgomot la umplere şi situaţii de montaj difi cile.

O altă inovaţie în acest domeniu – VEGADIF, funcţia de monitorizare a celulei de măsură şi electronicii permite integrarea în aplicaţii din fabrici, în industria chimică şi petrochimică, protecţia mediului şi ingineria de proces, fi ind utilizat cu succes în măsurarea de nivel, debit, densitate; sisteme de măsură pentru lichide şi gaze – staţii fi scale de măsură, de mari dimensiuni pentru gaze naturale, măsurare cu debitmetre cu ultrasunete, turbine sau diafragme, unidirecţionale sau bidirecţionale, măsurare calitate gaz cu gaz cromatograf (compania românească Syscom); aplicaţii SCADA pentru staţii de tratare şi epurare ape potabile, la care se adaugă sisteme integrate pentru lucrări de instalaţii electrice, de automatizare şi securitate, prezentate de compania Mikon Systems; fi rma Interbusiness a lansat noi familii de plotere tip ProtoMat S, cu funcţii suplimentare,

În pperioaddaa 10-12 mai 2011, la Sala Palatului

Cea mai însemnată expoziție și simpozion Cea mai însemnată expoziție și simpozion pentru Automatizări, Instrumentație și pentru Automatizări, Instrumentație și

Echipamente de LaboratorEchipamente de Laborator –– RAILF 2011RAILF 2011

altă inovaţie în acest domeniu – VEGADIF,


Evenimente – Viaţa ştiinţifi căun nivel mai ridicat de automatizare şi cu opţiuni de upgradare; un nou aparat pentru măsurarea rezistenţei dinamice a prizei de pământ cu metoda impulsului – MRU-200 –, dedicat utilizatorilor care trebuie să realizeze multe măsurători în diferite condiţii, uneori difi cile (fi rma Romexprim Bucureşti); noul controller WAGO ETHERNET 2.0, echipat cu o capacitate de 1 Mb de memorie adiţională de date şi un slot pentru carduri de până la 8 Gb ca memorie externă, disponibil pentru o scală de temperaturi de la –20°C la +60°C, permite operaţiuni fi abile în medii industriale sub temperaturi extreme (Compania Wago) ş.a.

La simpozion au prezentat lucrări 10 fi rme şi specialişti din învăţământul tehnic superior şi din organisme guvernamentale cu atribuţiuni conexe tematicii, pe secţiuni:

Secțiunea I – Gestiunea optimă a energiei și a mediului prin Automatizări&Instrumentație: Importanța automatizării proceselor industriale în contextul noii strategii energetice a României, dr.ing. Alexandru Săndulescu, Director General Direcţia Generală a Energiei – MECMA; Contra-ctul de performanță energetică – un mecanism fi nanciar adaptat promovării echipamentelor de automatizare la consumatorii de energie din sectorul public, dr.ing. Corneliu Rotaru, Director ANRE; Sisteme de simulare a proceselor energetice, conf.dr.ing. Ioana Făgărăşan, drd. ing. Iulia Dumitru, as.dr.ing. Nicoleta Arghira, prof.dr.ing. Sergiu Stelian Iliescu, Facultatea de Automatică şi Calculatoare, U.P.B.; Sisteme de reglare a instalațiilor auxiliare ale turbinei de gaz a centralei electrice de cogenerare Donau Chem – Turnu Măgurele, ing. Constantin Ciobanu, Director Tehnic, dr.ing. Liliana Vasile, Director, Automatic Systems S.R.L., Craiova; Aplicații ale sistemelor Scada în stațiile de tratare ape uzate, dr.ing. Ciprian Pop, drd.ing. Bogdan Humoreanu, ing. Leontin Catarig, ICPE Bistriţa S.A.;

Secțiunea a II-a – Gestiunea optimă a gazelor naturale și a petrolului prin

Automatizări&Instrumentație: Monitorizarea și corelarea parametrilor tehnologici în procesul de condiționare a gazelor naturale prin uscare, ing. Valentin Filip, Şef Serviciu Mentenanţă ARMAX GAZ S.A., Mediaş; Sisteme de măsură integrate cu gamă extinsă de aplicații în domeniul petrolului și gazelor naturale, ing. Ion Peleanu, ing. Bogdan Costiuc, Alconex S.R.L., Bucureşti; Sistem de control distribuit și sistem de siguranță pentru un câmp de extracție gaze și pentru stația de tratare primară a gazelor, ing. Bogdan Popescu, Yokogawa Europe B.V. Olanda, sucursala România; Posibilități de estimare a perturbațiilor debitului într-un sistem de transport al gazelor naturale în scopul operării în condiții de siguranță a acestuia, ing. Ioan Moisin, dr.ing. Constantin Dorin Bichiş, SNTGN Transgaz S.A., Mediaş.

Secțiunea a III-a – Automatizări&Instrumen-tație Industriale: Consolidarea încrederii în produsele/serviciile furnizate sau achiziționate și în legalitatea lor prin acreditare, metrologie și standardizare, prof.dr.ing. Fănel Iacobescu, Director General, drd.ing. Dumitru Dinu, Director General Adjunct, BRML; Seria 39 – un nou concept de interfețe modulare, ing. Mircea Bojan, Finder Echipamente S.R.L., Cluj-Napoca; Aplicații de automatizări industriale bazate pe platforma National Instruments, ing. Vlad Zileriu, National Instruments România, Cluj-Napoca; Romexprim – Aparate de Măsură și Control Profesionale, ing. Adrian Hălăgău; Soluții moderne de măsură, testare și control al calității utilizate în mediul industrial, ing. Romeo Tudose, ing. Adrian Tănăsescu, Spectromas S.R.L., Bucureşti;

Secțiunea a IV-a – Actualități și progrese în cromatografi e: Actualități și progrese în cromatografi a în fază gazoasă şi Noi realizări și progrese în cromatografi a în fază lichidă, chim. Dan Mancaş, Director General Agilrom Scientifi c S.R.L., Voluntari.


Cea mai însemnată expoziție și simpozion pentru Automatizări, Instrumentație și

Echipamente de Laborator – RAILF 2011

26


În ziua de 26 mai 2011, la ISPE S.A., a avut loc conferinţa Rețele inteligente de utilități ale viitorului cu tema SMART GRID, organizată de Comitetul Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR–CME) şi de Institutul de Studii şi Proiectări Energetice – ISPE S.A., având ca partener strategic VODAFONE ROMÂNIA şi partener SUPERLUX TECHNOLOGIES.

Conferinţa face parte din planul evenimentelor Consiliului Mondial al Energiei (CME) din 2011.

Motivaţia organizării conferinţei SMART GRID s-a bazat pe realizarea următoarelor deziderate: modernizarea sistemului energetic, optimizarea funcţionării acestuia şi integrarea resurselor regenerabile; modernizarea sistemelor de măsurare a energiei electrice şi a sistemului de comunicaţie bi-direcţional; creşterea siguranţei şi a calităţii serviciului de alimentare cu energie electrică; participarea activă a utilizatorilor fi nali la funcţionarea pieţei de energie electrică; defi nirea foii de parcurs pentru implementarea conceptului de SMART GRID în România.

Moderatori au fost: prof.dr.ing. Mircea Eremia, Universitatea Politehnica din Bucureşti; ing. Călin Vilt, director program SMART GRIDS, CN TRANSELECTRICA S.A., şi dr.ing. Mihail Coteanu, director Divizia Sisteme Energetice ISPE S.A.

Din expunerea făcută de dl ing. Călin Vilt, director program SMART GRIDS, reţinem unele idei pe care le prezentăm în cele ce urmează.

SMART GRIDS reprezintă o şansă de relan-sare, în condiţiile în care se impune aducerea

sistemului energetic la un standard tehnologic de ultimă generaţie. Implementarea acestui concept la nivelul ţărilor europene a fost stabilit prin Directiva 72/2009, care urmăreşte: dezvoltarea pieţei de energie, ce trebuie să devină funcţională pentru ţările europene în 2015; reducerea consumului energetic; preţuri competitive pentru toate ţările europene.

Începând din 2003, când a avut loc avaria din SUA, s-a înfi inţat un grup de lucru comun între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii.

Se preconizează ca în 2015 piaţa de energie să fi e funcţională în toate ţările membre U.E., iar la nivelul anului 2022 întreaga U.E. să aibă sisteme de contorizare inteligente.

România se afl ă în faza de reorganizare a companiilor de generare. Piaţa de energie este 100% deschisă pentru energia electrică şi gaze. Avem 138 companii de furnizare acreditate care acopereau, la sfârşitul lui 2009, 48% din necesar.

În februarie 2010 s-a aprobat implementarea în România a sistemului SMART GRIDS. Au avut loc mase rotunde dedicate reţelelor inteligente: în iunie 2010 la Neptun, în septembrie 2010 la Sibiu şi în noiembrie 2010 la Bran. A rezultat un plan de acţiune care a fost aprobat prin Ordinul

În zziua dee 26 mai 2011, la ISPE S.A., a avut oc coonnferinţaa Rețele inteligente de utilități ale

Rețele inteligente de utilități ale viitorului – Rețele inteligente de utilități ale viitorului – SMART GRIDSMART GRID

Prezidiul, de la stânga la dreapta: ing. Calin Vilt, ing. Tudor Șerban – consilier ministru MECMA; prof.dr.ing. Mircea Eremia; Claus Damm – vicepreședinte Power

Plus Communications AG.

stemului energetic la un standard tehnologic de


Evenimente – Viaţa ştiinţifi căMinistrului nr. 2081/noiembrie 2010, în care sunt prevăzute pachete de activităţi ce ţin de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri cât şi probleme ce cad în sarcina altor ministere şi Parlament: alegerea unui consultant internaţional pentru a defi ni conceptul despre România, până la sfârşitul anului 2011; probleme de legislaţie; etapa de inginerie şi cercetare-dezvoltare, care va stabili capitolul bugetar pentru toate companiile; întocmirea unor colective stabile, specializate, întrucât acest concept se va desfăşura pe o perioadă de 20-25 ani.

Subiectul SMART GRIDS se va regăsi în noua strategie energetică, ce este pe cale de defi nitivare, precum şi în strategia naţională pentru protecţia infrastructurilor critice.

Principalele domenii de activitate vor fi : imple-mentarea tehnologiei digitale pentru securitatea operaţiunilor pentru toate activităţile de generare, transport, distribuţie de energie; îmbunătăţirea efi cienţei energetice şi a calităţii energiei; inte-grarea surselor regenerabile de energie în sistem şi protecţia mediului; identifi carea resurselor pe un orizont de timp mai larg; securitatea informatică; infrastructura de comunicaţii; aplatizarea curbei de sarcină şi tehnologiile de stocare a energiei; standarde de interoperabilitate; piaţa de energie, de unde vin resursele fi nanciare. Sunt 800-1000 de standarde internaţionale, 350 deja aprobate, ce urmează a fi adoptate în 5-6 ani pentru a se asigura o uniformizare la nivelul tuturor ţărilor.

În România avem instalate 41.000 contoare inteligente.

Câteva noţiuni necesare înţelegerii conceptului: reţeaua electrică inteligentă este o reţea electrică ce poate integra în mod inteligent comportamentul şi acţiunile tuturor utilizatorilor conectaţi la această reţea – producători de energie, consumatori şi cei care produc şi consumă simultan, cu scopul de a asigura furnizarea efi cientă, sustenabilă,

economică şi în condiţii de securitate a energiei electrice; conceptul SMART GRID – Reţele Electrice Inteligente este fezabil în România, dar presupune un proces ce va dura, în funcţie de inovativitatea, efectivitatea şi efi cienţa celor care gestionează proiectele.

La nivelul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA) a fost creat Comitetul de Coordonare Smart Grid, sub preşedinţia domnului Tudor Şerban, consilier MECMA, din care fac parte reprezentanţi ai TRANSELECTRICA, ELECTRICA, OPCOM şi SMART. Dintre obiectivele care se urmăresc a fi atinse, menţionăm: promovarea şi dezvoltarea conceptului de SMART GRID în Sistemul Energetic Naţional; crearea concepţiei tehnologice comune pentru dezvoltarea ulterioară a sistemului; implementarea în România a directivelor europene în domeniu şi modifi cările legislative necesare; implementarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifi ce în cadrul colectivelor din România; elaborarea conceptelor pentru realizarea proiectelor pilot pe fi ecare domeniu de activitate; estimarea volumelor de investiţii necesare pentru implementarea proiectului; antrenarea utilizatorilor fi nali la activităţile pieţei de energie electrică.

Specialişti români cu experienţă şi competenţă recunoscută au prezentat, în cadrul conferinţei subiecte de mare interes privind implementarea şi dezvoltarea conceptului de reţele inteligente în România. Dintre lectori îi amintim pe: ing. Tudor Şerban, consilier personal al ministrului MECMA, preşedintele Comitetului de Coordonare SMART GRID din cadrul MECMA; ing. Lusine Caracaşian, director Direcţia Cooperare şi Programe – ANRE; dr.ing. Ioan Silvaş, director ELECTRICA S.A.; dr.ing. Ştefan Gheorghe, director Servicii Comune CEZ România; prof.dr.ing. Horia Câmpeanu, director TELETRANS S.A.; dr.ing. Mihail Coteanu, director Divizia Sisteme Energetice ISPE S.A.

Din partea partenerilor conferinţei au prezentat alocuţiuni domnii: Vlad Mihalache, Strategic Partner Manager la VODAFONE ROMÂNIA; Claus Damm, vicepreşedinte vânzări la fi rma germană Power Plus Communications AG; Klaus Leibold, International Sales Manager la fi rma germană A. Eberle GmbH&KG.

Sursa de informare: participarea la conferinţă a membrilor S.I.P.G. şi comunicatul de presă.


Rețele inteligente de utilități ale viitorului – SMART GRID

28

Evenimente – Viaţa ştiinţifi căEficiența aplicării unor acționări electrice Eficiența aplicării unor acționări electrice

moderne în industriemoderne în industrieÎn zilele de 17-18 mai 2011, la Sediul Central

A.G.I.R. din Bucureşti, a avut loc Simpozionul „Retehnologizarea industrială prin aplicarea unor acționări electrice moderne. Valoarea adăugată și efi ciența energetică”. Seminarul a fost organizat de Comitetul Electrotehnic Român (C.E.R.), coorganizatori fi ind: ICPE – SAERP; ICPE – ACTEL Bucureşti; Academia de Ştiinţe Tehnice din România (A.S.T.R.); Asociaţia Generală a Inginerilor din România (A.G.I.R.).

Moderatorul seminarului a fost dl Florin Teodor Tănăsescu, preşedintele C.E.R.

În deschiderea lucrărilor, preşedintele C.E.R. a susţinut comunicarea Carta Albă CEI (Comisia Electrotehnică Internațională), privind efi cienţa energetică şi cum automatizările şi acţionările electrice pot conduce la creşterea ei, preocupare a organismelor internaţionale.

Au fost susţinute 16 comunicări, semnate de personalităţi implicate în cercetarea aplicativă, cu soluţii, astfel: Industria electrotehnică – factor activ de creștere a efi cienței energetice prin retehnologizare, Liliana Linculescu&co, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri; Acționări electrice în forajul terestru și marin (fi lm), Cornelia Popescu, ICPE – ACTEL; Sisteme integrate realizate de ICPE – ACTEL pentru asigurarea efi cienței energetice a proce-selor de foraj marin și terestru, Ion Potârniche&co, ICPE – ACTEL; ICPE – SAERP și tracțiunea electrică (fi lm), ICPE – SAERP; Realizări recente ale ICPE – SAERP în domeniul acționărilor electrice pentru vehicule de transport urban, Vasile Rădulescu, ICPE – SAERP; Convertizoare de frecvență high performance – Acționări pe magistrala comună de curent continuu, Cosmin Florian, Eaton Electric S.R.L.; Acționări electrice Siemens, Laurenţiu Bratosin, Siemens S.R.L.; Metode de reducere a pierderilor în funcționare ale motoarelor sincrone cuplate cu compresoarele de gaze, Constantin Bălă, INCD-IE; Soluții pentru creșterea efi cienței energetice a acționărilor cu turație variabilă din rețelele de pompare a apei, Marian Ciontu&co, Universitatea din Craiova; Studii privind modalitățile de efi cientizare a consumurilor energetice la producătorul de materiale de construcții”, Valentin Năvrăpescu, U.P.B.; Sistem de diagnoză și monitorizare

în cazul sistemelor de electroalimentare pentru echipamentele de telecomunicații, Sorin Frumuşelu&co, S.C. Electrotehnica Echipamente Electrice S.R.L.; Echipament mecatronic inte-ligent, autonom de eliminare a depunerilor de zăpadă pe drumurile de acces secundar în mediu urban, Diana Mura Badea&co, INCDMTM; Dezvoltarea sistemelor laser folosite la obținerea de pulberi nanostructurate, Ernest Popovici&co, INFLPR; Centrul de resurse GRID-BENCHMARK. Programul Operațional Sectorial „Creșterea competitivității economice” – cofi nanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională – „Investiții pentru viitorul dumneavoastră”, Diana Mura Badea – INCDMTM; Inovare pentru competitivitate și abordarea provocărilor sociale, Gabriel Vlăduţ, AroTT.

Participanţii la simpozion au primit broşura Pagini din istoria Comitetului Electrotehnic Român (C.E.R.) 1927-1941, avându-l autor pe prof.univ.dr.ing. Florin Teodor Tănăsescu, preşedintele C.E.R., cu o prefaţă semnată de academician Marius Sabin Peculea, fi ind editată la sfârşitul anului 2010 de Editura AGIR, în Seria „Repere istorice”, 94 pagini. Autorul prefeţei, cunoscutul

Participanţii la simpozion au primit broşura


Evenimente – Viaţa ştiinţifi căom de ştiinţă, arată că această lucrare prezintă două modele: unul care demonstrează activitatea C.E.R. şi al doilea care înfăţişează activitatea celui care a fost C.D. Buşilă, o mare personalitate de care este legată electrifi carea şi industrializarea ţării în general.

În prima parte a cărţii este analizată activitatea C.E.R. din 1927, an de an, până în 1941.

Partea a doua îl descrie pe Constantin D. Buşilă, un vizionar în domeniul dezvoltării industriale şi a surselor energetice, şi este împărţită în cinci capitole: 1. Scurtă biografi e; 2. Constantin D. Bușilă și industria; 3. Constantin D. Bușilă și problema energiei; 4. Constantin D. Bușilă și deschiderea sa față de lume; 5. Moralitatea generației lui Constantin D. Bușilă.

Lucrarea se încheie cu o bibliografi e bogată.

Constantin D. BUŞILĂ – Repere biografi ce:S-a născut la 4 mai 1877, la Târgu-Ocna. Tatăl lui, căpitanul C. Buşilă, ofi ţer de carieră,

şi-a pierdut viaţa pe câmpul de luptă în războiul pentru independenţă. C.D. Buşilă a urmat cursurile Liceului „Principatele Unite” din Iaşi. Studiile superioare le-a făcut la Şcoala Politehnică din Bucureşti şi la Înalta Şcoală de Studii Electrice de la Liège, unde a susţinut şi doctoratul. Recunoscut pentru calităţile sale profesionale, a făcut parte ca ministru în guvernele care s-au succedat în timpul celui de-al doilea război mondial, fapt pentru care a fost condamnat şi marginalizat/uitat de oamenii de ştiinţă români.

Această broşură reprezintă un prim pas spre reabilitarea sa.


SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE CRIFST 2011CRIFST 2011

În ziua de 11 mai 2011, la Academia Română, a avut loc sesiunea de comunicări ştiinţifi ce de primăvară a Comitetului Român pentru Istoria şi Filosofi a Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), Divizia de Istoria Tehnicii (DIT).

Moderatorul manifestării a fost dl dr.ing. Ioan Vasile Buiu, secretar al diviziei.

Au fost susţinute un număr de 18 comunicări care, prin originalitatea lor, au adus informaţii noi, inedite, ce completează unele lacune din istoria ştiinţei şi tehnicii româneşti.

Au fost evocate personalităţi din trecut: academicianul Ştefan Bălan (1913-1991), viaţa şi opera lui fi ind prezentate de Nicolae Şt. Noica; ing. Elie Radu – 80 de ani de la decesul său, autor Radu Bellu; academician V.N. Constantinescu (1930-2009), un pionier român al tribologiei, viaţa şi opera sa fi ind evocate de Liviu Sima.

Dl dr.ing. Gheorghe Buliga, preşedintele Asociaţiei „Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze”, a prezentat comunicarea Cercetarea

geologică pentru hidrocarburi în România Mare, prin intermediul căreia a făcut o succintă trecere în revistă a principalelor structuri petro-gazeifere identifi cate în perioada interbelică şi a personalităţilor care au amprentat aceste descoperiri, aducând în acelaşi timp contribuţii memorabile la dezvoltarea ştiinţelor geologice româneşti şi mondiale.

Mihai Olteneanu, jurnalist de ştiinţă, a prezentat comunicarea: O sută de ani de la lansarea cursului „despre petrol”, autor Ludovic Mrazec, profesor la Universitatea din Bucureşti.

Nicolae P. Leonăchescu a adus o critică aspră unor impostori care, prin anumite greşeli făcute la eliberarea Brevetului RO-119756 B1, au profi tat, îmbogăţindu-se. S-a propus sesizarea organelor competente şi verifi carea criteriilor care au stat la baza acestui brevet.

Comunicările vor fi publicate in extenso în publicaţiile Academiei Române.


30

Personalităţi

Autorii prezentei evocări au fost subalternii dr. Ion Cornea, atunci când acesta era director adjunct ştiinţifi c al Institutului de Geofi zică Aplicată (1966-1977) şi, apoi, director al Centrului de Fizica Pământului („şi Seismoligie” – completare a titulaturii adăugată de Nicolae Ceauşescu după seismul din 4 martie 1977) (1966-1988). Sub îndrumarea acestuia au fost înfăptuite cercetări în premieră, cu realizări deosebite, în domeniul studiului mişcărilor crustale recente şi al investigaţiilor seismice cu obiectiv adânc, cercetări derulate sub egida Comisiei Academiilor pentru Geofi zică Planetară din Uniunea Sovietică şi din ţările comuniste europene, afi liate acestui organism ştiinţifi c. Prin întreaga sa activitate ştiinţifi că şi organizatorică, dr. Ion Cornea va rămâne în Istoria Geofi zicii Româneşti drept un specialist remarcabil, cu importante iniţiative şi realizări recunoscute şi pe plan mondial.

Ion Cornea s-a născut pe 8 septembrie 1923 în România Mare, în Basarabia, la Bolgrad, dintr-o familie de crescători de vite, originari din Transilvania. Tatăl (Dumitru) provenea din comuna Rod (aproape de Sălişte), iar mama (Maria, născută Popa) era din Poiana Sibiului. Ion era al treilea copil al familiei, compusă din cinci băieţi şi o fată. A urmat şcoala primară la Bolgrad, iar liceul – în oraşul natal şi la Ismail.

După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, familia Cornea trece printr-o perioadă difi cilă, încheiată în 1943 prin refugierea în România, stabilindu-se la Brăila. În 1945 îi moare tatăl şi este nevoit să lupte pentru asigurarea mijloacelor mate-riale necesare continuării studiilor. Tânărul Cornea îşi completează, în particular, studiile liceale întrerupte, iar în 1946 susţine examenul de bacalaureat la Târgovişte. În perioada 1944-1946 este încorporat în armată, fi ind lăsat la vatră pe 31 mai 1946.

În anul universitar 1946-1947 frecventează cursurile anului I al Facultăţii de Matematică din Universitatea Bucureşti, iar în toamna anului 1947 reuşeşte la examenul de admitere la Facultatea de Mine şi Metalurgie a Institutului Politehnic din Timişoara. După reforma învăţământului din 1948, se transferă la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti

(în anul II). Absolvă această facultate în 1951, obţinând diploma de „inginer minier de petrol”. În timpul ultimilor ani de studenţie (1950-1951), în vederea susţinerii studiilor universitare, a fost angajat ca maistru sondor la Întreprinderea de Prospecţiuni şi Laboratoare a Comitetului Geologic, în cadrul unui program special pentru studenţi.

După obţinerea diplomei de inginer (1951), se angajează la Întreprinderea de Prospecţiuni şi Laboratoare, de unde, în 1956, se transferă la Întreprinderea de Prospecţiuni Geologice şi Geofi zice (din cadrul Ministerului Petrolului şi Chimiei, actuala S.C. Prospecţiuni S.A.). În această instituţie urcă treptele ierarhice profesionale: inginer-şef echipă (1956), inginer geofi zician principal (1959), şef secţie interpretare (1961) şi inginer-şef adjunct (1965).

Participă efectiv la culegerea datelor seismice de teren din diferite regiuni ale ţării: Tg.-Neamţ, Pătârlagele, Focşani, Reghin, Tg.-Ocna, Brăila, Ianca şi Frumuşani. Implementează o nouă metodă seismică, de refracţie (KMPV), destinată corelării undelor frontale generate de principalele contraste seismice din cuprinsul crustei terestre, metodă aplicată în perioada următoare în diferite unităţi tectonice (Platforma Moesică, Depresiunea Bârladului, Bazinul Transilvaniei). Tehnica respectivă a furnizat informaţii inedite asupra limitelor adânci, în special privind contrastul seismic dintre complexul sedimentar şi cel cristalin, aparţinând fundamentului metamorfi c.

În anul 1964 prezintă lucrarea de doctorat Contribuții geofi zice la studiul structurii geologice a depresiunii Bârladului, elaborată sub conducerea profesorului Iulian Gavăt, membru corespondent al Academiei Române. Lucrarea aduce o serie de informaţii inedite asupra structurii fundamentului acestei depresiuni, precum şi unele soluţii de îmbunătăţire a materialului primar de observaţie seismică, prin stabilirea unor parametri optimi ai dispozitivelor de înregistrare din teren.

Activitatea ştiinţifi că depusă în cadrul întreprinderii (IPGG) îi este recunoscută prin acordarea în 1964 a Medaliei Muncii, iar în 1965 a Ordinului Muncii, clasa III-a, prin Brevet al Consiliului de Stat al R.P.R.

orii prezentei evocărri au fost subalternii dr. Ionatunci când acesta erra director adjunct ştiinţifi ctutului de Geofi ziccă Aplicată (1966-1977)

director al Centruului de Fizica Pământuluismoligie” – compleetare a titulaturii adăugată

(în anul II). Abssolvă această facultate în 1951, obţinând diploma de „inginer minier de petrol”. În timpul ultimilor aani de studenţie (1950-1951), în vederea susţinerii sstudiilor universitare, a fost angajat ca maistru sondor lla Întreprinderea de Prospecţiuni şi

D r. i n g . I o n C o r n e aD r. i n g . I o n C o r n e a( 1 9 2 3 - 1 9 9 6 )( 1 9 2 3 - 1 9 9 6 )


PersonalitatiRezultatele prospecţiunilor seismice efectuate

în perioada 1956-1966 au condus la descoperirea unor zăcăminte de ţiţei şi gaze în Câmpia Română (Platforma Moesică).

Din 1 iunie 1966 este numit director adjunct ştiinţifi c al Institutului de Geofi zică Aplicată, nou înfi inţat la această dată (director fi ind prof.dr. Radu Botezatu). În această funcţie coordonează activitatea colectivului de studiu al structurii crustei terestre (prin sondaje seismice de adâncime), iar din 1970 cercetările Laboratorului de Seismologie, transferat de la Centrul de Cercetări Geofi zice, aparţinând Academiei.

Studiile seismice de adâncime, derulate în intervalul 1966-1988, au implicat colaborări cu specialişti de renume din fosta Uniune Sovietică (Ucraina), Ungaria şi Bulgaria. Cercetările s-au desfăşurat de-a lungul unor profi le dintr-o reţea proiectată acestui scop, din Europa Centrală şi de Est (Rădulescu, Pompilian, 1991). Sondajele seismice respective au furnizat primele informaţii din România asupra particularităţilor seismice ale crustei, până la adâncimi mari, la nivelul reperului reprezentat de limita Mohorovičić.

În perioada cât a lucrat la Institutul de Geofi zică Aplicată a coordonat şi activitatea de seismologie, în special prin instalarea observatoarelor seismologice Cheia-Muntele Roşu (1974) şi Deva (1975). Preocupările seismologice se continuă şi mai târziu în cadrul Centrului de Fizica Pământului, înfi inţat în ianuarie 1977, făcând parte din Institutul Central de Fizică (actualul Institut de Fizică Atomică) de la Bucureşti-Măgurele. Împreună cu dr. Cornelius Radu, a coordonat elaborarea unei monografi i complexe privind seismul vrâncean de la 4 martie 1977. Publică în 1979 această lucrare vastă (733 pagini) care conţine rezultatele studiilor geologice, geofi zice, geodinamice şi seismologice efectuate în urma acestui eveniment seismic major.

Directorul Centrului (dr. I. Cornea) contribuie la instalarea unor noi staţii seismologice: Bucureşti-Măgurele, Carcaliu şi Istriţa (în 1977), Buziaş, Carei, Cluj-Napoca, Drăgăşani, Mediaş, Odobeşti, Şuşara şi Topalu (în 1978). Acţiunile s-au desfăşurat în cadrul unui program de asistenţă seismologică, ce a inclus şi un ajutor bănesc PNUD-UNESCO, vizând extinderea şi modernizarea reţelei naţionale de monitorizare a activităţii seismice de pe teritoriul ţării.

În perioada următoare (1980-1981), respectiva reţea devine una dintre cele mai moderne prin instalarea unei aparaturi cu telemetrare la 18 staţii, cu transmitere la observatoarele centrale din Bucureşti (Măgurele) şi Cheia-Muntele Roşu.

Dr. I. Cornea a iniţiat materializarea primului poligon geodinamic din România, realizat în 1979 în zona Snagov (Gruiu–Căldăruşani), conceput în vederea monitorizării deplasărilor orizontale în special, dar şi verticale, din zona faliei Intramoesice.

Măsurătorile geodezice şi gravimetrice au implicat colaborări cu specialişti români, din cadrul Facultăţii de Geodezie (colectiv condus de prof. D. Ghiţău), şi străini, germani şi japonezi.

A elaborat, singur sau în colaborare, peste 50 de lucrări ştiinţifi ce publicate în ţară şi în străinătate. Activitatea ştiinţifi că i-a fost încununată de două premii ale Academiei Române: Premiul „Grigore Cobălcescu” (în 1972) şi Premiul „Aurel Vlaicu” (în 1983). În 1979 i se conferă Medalia „Meritul Științifi c”, iar în 1981 Ordinul „Meritul științifi c”, clasa a III-a.

Dintre publicaţiile cu impact în domeniu, trebuie amintite cele două cărţi apărute la Editura Academiei, şi anume: Cutremurul din România de la 4 martie 1977 (1982, coordonatori: acad. Ştefan Bălan, Valeriu Cristescu şi Ion Cornea) şi Introducere în mecanica fenomenelor seismice și ingineria seismică (1987, autori: I. Cornea, Gh. Mărmureanu, M.C. Oncescu şi F. Bălan).

O referire specială se impune asupra activităţii ştiinţifi ce a dr. Ion Cornea desfăşurată la elaborarea unor monografi i publicate la Kiev, privind structura crustei terestre şi a mantalei superioare din Europa Centrală şi de Est; lucrările au apărut în 1972, 1978, 1985, 1988 şi 1994. Respectivele cercetări seismice s-au desfăşurat în cadrul Comisiei Academiilor pentru Geofi zică Planetară (KAPG) – proiectul sondajelor seismice de adâncime.

A prezentat numeroase comunicări ştiinţifi ce şi conferinţe la diferite manifestări interne şi internaţionale (în Cehoslovacia, Grecia, SUA, Japonia, China şi Italia).

În domeniul seismologiei a coordonat şi două proiecte UNESCO, în calitate de co-director şi, respectiv, director al proiectului Cercetarea seismicității regiunii balcanice.

După anul 1977 a activat şi ca profesor-asociat la Facultatea de Fizică (de la Universitatea din Bucureşti), unde a predat noţiuni de seismologie la anul V de studiu.

Centrul de Fizica Pământului şi Seismologie (actualul Institut Naţional pentru Fizica Pământului) a acordat o atenţie deosebită tinerilor cercetători, pe care i-a îndrumat în cadrul programului de pregătire profesională de specialitate, contribuind la formarea lor ca cercetători în domeniul seismologiei.

S-a pensionat în august 1988, în preajma împlinirii vârstei de 65 de ani.

După o activitate ştiinţifi că de peste 35 ani, contribuţiile doctorului inginer Ion Cornea vor rămâne în Istoria Geofi zicii Româneşti, continuând tradiţia unor iluştri înaintaşi care au adus această ştiinţă tânără la un nivel european.

Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU Ing. Miron N. POPESCU

32

Info

La 11 mai a.c. S.C. OMV Petrom S.A a publicat rezultatele fi nanciare aferente primului trimestru din anul 2011. Conducerea societăţii, conform normelor de comunicare cu investitorii, prezintă situaţiile fi nanciare şi indicatorii principali de producţie şi de piaţă. Situaţiile statistice sunt

însoţite de comentarii sectoriale, din upstream şi downstream, din nivele corporative.

Directorul General Executiv, Doamna Mariana Gheorghe, pe baza indicatorilor fi nanciari principali, sintetizează mediul în care societatea şi-a desfăşurat activitatea la nivel corporativ:

Grupul Petrom: rezultate solide pentru ianuarie-martie 2011, susținute de prețul favorabil al țițeiului

Ing. Constantin CĂPRARU Acţionar Petrom

Pentru cele trei departamente de producţie, indicatorii specifi ci sunt prezentaţi comparativ cu perioadele anterioare.

olide p tru nuarie-martie olide pe tr i nuarie-martieolide peeeeennnnntttttttttttrrrruuuu iiiiiaaaanuarie-martie țul favorabil al țițeiuluițul favorabil al țițeiului

t r i m e s t r u l 1t r i m e s t r u l 12 0 1 12 0 1 1


Info

Grupul Petrom: rezultate solide pentru ianuarie-martie 2011, susținute de prețul favorabil al țițeiului

34

Info

Aspectele fi nanciare aferente trimestrului I/2011 sunt cuprinse în nouă tabele, cu indicatorii perioadei raportate şi comparative cu nivelurile din perioadele anterioare (an, trimestru 2009/2010). Pentru fi ecare situaţie, raportorii prezintă succinte explicaţii. Se face precizarea, încă de la început, că situaţiile interimare consolidate simplifi cate nu

includ toate informaţiile şi elementele publicate în rapoartele anuale.

Din panoplia aspectelor fi nanciare, reţin atenţia: Situația veniturilor și cheltuielilor, Situația poziției fi nanciare, investiții și îndatorare, Profi tul pe segmente și la nivel de Grup.

Veniturile totale din exploatare au însumat 5092,17 mil. lei, cu cheltuieli de 3.900,53 mil. lei, ceea ce a condus la obţinerea unui profi t, EBIT, de 1.191,64 mil. lei. După scăderea cheltuielilor provenite din taxe, impozite şi dobânzi, profi tul net

aferent perioadei s-a cifrat la 840,97 mil. lei. Din situaţia de mai sus, reiese că veniturile din vânzări au marcat un regres de 9%, trim. I 2011/trim. IV 2010, iar costul vânzărilor s-a redus cu 21%.


Info

La raportarea pe segmente a vânzărilor din trimestrul I 2011, nu se oferă explicaţii. Este de reţinut că, pe total vânzări, nivelul ultimului trimestru din 2010 este sensibil egal cu cel din trim.

I 2011 (–1%). O scădere semnifi cativă se observă la Vânzări către clienți externi (–9%), ca efect al creşterii cu 16% la Vânzări inter-segmente.

36

Info

Indicatori u.m. 2 0 1 1Buget trim. I t. I/Buget

Indicatori de performanţăProducţie gaze naturale mil. mc 5.029 1.30 26%Producţie ţiţei mii tone 4.059 xProducţie gaze naturale mii boe 32.888 cf 46Producţie ţiţei mii boe 29.194 8.27 28%T o t a l producţie mii boe 62.081 16.78 27%Vânzări de produse rafi nate mii boe 4.263 1.16 27%InvestiţiiE&P mil. lei 3.310 488 15%R&M mil. lei 1.032 88 6%G&E mil. lei 456 45 10%Sediu şi altele mil. lei 62 12 19%Solutions mil. lei 83 xT o t a l Petrom mil. lei 4.944 633 13Indicatori principaliCifra de afaceri (fără accize) mil. lei 12.692 4978 39%Profi t din exploatare (EBIT) mil. lei 2.763 1192 43%Profi t brut (EBT) mil. lei 2.814 1011 36%Profi t net (NI) mil. lei 2.316 840 36%Profi t net din exploatare după impozitare (NOPAT) mil. lei 2.220 xProfi t din exploatare înainte de depreciere şi amortizare (EBITDA) mil. lei 4.816Indicatori activeActive fi xe mil. lei 22.257 24902 +11%Capital propriu mil. lei 17.907 19027 +6%Capital angajat mil. lei 24.313 x

Datele din tabelul de mai sus arată că indicatorii cu efecte directe din cotaţiile ridicate ale ţiţeiului au depăşit consistent o cotă de 25%, cât ar fi revenit teoretic din prevederile întregului an bugetar. Nu

acelaşi aspect s-a înregistrat la investiţii, unde cota bugetară din trim. I a oscilat între 6% la R&M, 15% la E&P şi 19% la Sediu.

Din Situația poziției fi nanciare, 31 martie 2011 vs. 31 decembrie 2010, se poate observa la total active o scădere de 4%, dar o creştere cu 3% la total capitaluri proprii. Datoriile pe termen lung au scăzut cu 12%, rămân însă la un nivel ridicat, 9,4 miliarde lei. Gradul de îndatorare exprimat prin raportul datorii

curente/total active prezintă o diminuare cu 2%.Printr-o sintetică comparaţie a indicatorilor, ca realizări, din raport trim. I 2011 cu indicatorii prevăzuţi în bugetul pe anul 2011 al societăţii se pot observa trendurile şi proporţiile parcurgerii unui sfert de an.


Info

Redresarea progresivă a economiei U.E. tinde să se confi rme, iar previziunile pentru 2011-2012 sunt ceva mai bune decât prognoza din toamna anului trecut (2010). Se preconizează că PIB-ul va creşte cu aproximativ 1,70% anul acesta şi cu aproape 2% în 2012. Aceasta perspectivă este susţinută şi de previziuni mai bune pentru economia mondială, ca şi de starea de spirit generală optimistă la nivelul producătorilor din Uniunea Europeană. Infl aţia creşte, totuşi, într-un ritm mai rapid, refl ectând creşterea preţurilor produselor de bază. Se prevede că infl aţia globală va atinge o medie de aproape 3% în U.E. şi 2,5% în zona euro în acest an, pentru ca în 2012 să scadă la aproximativ 2% şi, respectiv, 1,7%.

Se estimează că toate condiţiile de pe piaţa muncii se vor ameliora uşor în perioada analizată în previziuni, iar rata şomajului va scădea cu jumătate de punct procentual, ajungând la puţin peste 9%, respectiv la 9,7 % în U.E. şi, cu precădere în zona euro, până la sfârşitul anului 2012. La rândul său, consolidarea bugetară înregistrează progrese, defi citul public tinzând să scadă la aproximativ 3,7% din PIB până în 2012, previziunile continuând să fi e foarte diferite de la un stat membru la altul.

Comisarul European pentru Afaceri Economice şi Monetare, Olli Rehn, a declarat: „Principalul mesaj al previziunilor noastre este că redresarea economică a Europei este solidă și continuă, în ciuda unor evenimente perturbatoare și tensiuni externe de dată recentă de pe piața datoriilor suverane. Defi citele publice sunt clar în scădere. Este crucial în momentul de față să se consolideze aceste tendințe de creștere și de consolidare și să se asigure, de asemenea, rezultate concrete în termeni de locuri de muncă mai numeroase și mai bune. Pentru realizarea acestui lucru este nevoie de o consolidare bugetară continuă și de o

punere în aplicare fermă a reformelor structurale pentru crearea de locuri de muncă și ameliorarea competitivității economiilor noastre.”

Evoluţii şi măsuri diferite de la un stat membru la altul – România

Guvernul României va constitui un fond de investiţii, alimentat de Fondul Naţional de Garantare a Creditelor IMM, Fondul Român de Contragarantare şi Eximbank, pentru fi nanţarea IMM-urilor profi tabile, dar temporar în criză de lichidităţi, şi va promova un sistem de fi nanţare a fi rmelor mici necotate la bursă.

„În conformitate cu strategiile de dezvoltare a Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM și Fondului Român de Contragarantare, se va înfi ința un fond de investiții cu capital de risc, constituit prin participarea la formarea capitalului social a acestor două instituții și a Eximbank, dar deschis și altor bănci sau instituții fi nanciare interesate. Scopul acestui fond este operaționalizarea capitalului de risc pentru start-up-uri și pentru fi nanțarea IMM-urilor profi tabile afl ate în criză de lichiditate conjuncturală”, se arată în documentul elaborat la nivel guvernamental.

O altă măsură avută în vedere este atragerea de micro-capital non-bancar (operaţiune denumită „angel capital” în Marea Britanie şi SUA) către afacerile de mici dimensiuni, respectiv către IMM-uri.

„În România nu există și nu a existat o măsură care să stimuleze atragerea de micro-capital non-bancar (angel capital) către afacerile de mică dimensiune”.

Denumită în document reţea de tip „business angels”, sub forma unui ONG-asociaţie, viitorul sistem de fi nanţare este prezentat drept o alterna-tivă, la nivel micro, a Bursei de Valori, care să

Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ Expert al Comisiei Europene

C o m i s i a E u r o p e a n ă : I n f l a ţ i a v a c r e ş t eC o m i s i a E u r o p e a n ă : I n f l a ţ i a v a c r e ş t e p e f o n d u l s c u m p i r i i p r o d u s e l o r d e b a z ă p e f o n d u l s c u m p i r i i p r o d u s e l o r d e b a z ă

38

Infoatragă capital dinspre investitorii individuali sau reţele ale acestora către fi rme mici, necotate pe piaţa de capital.

Măsura contribuie la rezolvarea problemelor accesului la fi nanţare pentru IMM-uri, precum şi la întărirea capacităţii de management a acestora prin transferul de know-how din partea unor investitori cu experienţă care deja au avut succes în afacerile lor.

Structura taxelor parafi scale va fi revizuită la rândul ei, cu scopul reducerii până în 2012 cu 25% a „poverii administrative”, guvernul arătând că, „în ciuda reformei din 2009, în România există un număr important de astfel de taxe care trebuie suportate de întreprinzători și că majoritatea sunt «jenante» nu neapărat prin sumele de achitat, ci prin resursele de timp adiționale pe care le cheltuiesc fi rmele pentru a achita respectivele taxe”.

Guvernul intenţionează, de asemenea, să introducă şi vouchere destinate proiectelor mici şi inovative, care să fi e oferite la cerere întreprin-derilor mici şi mijlocii pentru achiziţionarea de pe piaţa liberă a pachetelor de servicii de cercetare/dezvoltare şi consultanţă inovativă.

Redresarea – caracterizată de lipsă de locuri de muncă

Având în vedere decalajul obişnuit dintre creşterea producţiei şi cea a ocupării forţei de muncă, se estimează o creştere modestă a celei din urmă în ambele regiuni anul acesta. Previziunile privind şomajul includ o scădere de aproximativ ½ de punct procentual în perioada analizată în previziuni în ambele regiuni. Cu toate acestea, deşi din toamnă s-a înregistrat o uşoară tendinţă pozitivă, relansarea rămâne, în perspectivă, mai degrabă caracterizată de lipsa de locuri de muncă. Situaţia de pe pieţele europene ale muncii

rămâne variată, rata şomajului atingând de la 4-5% în Olanda şi Austria la 17-21% în Spania şi ţările baltice. Rata de ocupare a forţei de muncă în U.E. a crescut uşor în ultimul trimestru din 2010, ca efect al îmbunătăţirii situaţiei din toate sectoarele, cu excepţia industriei şi a construcţiilor.

Perspectiva este uşor mai favorabilăFinanţele publice au început să se mai

amelioreze anul trecut, în special datorită creşterii mai intense a producţiei şi a încheierii perioadei de aplicare a măsurilor temporare de stimulare. Astfel, se preconizează că defi citul public general în U.E. va scădea de la aproximativ 6½% din PIB în 2010 la aproximativ 4,5% în 2011 şi la 3,7% în 2012, urmând un parcurs similar, în linii mari, însă la un nivel ceva mai scăzut, pentru zona euro. Perspectiva este uşor mai favorabilă decât cea anunţată în previziunile din toamnă. În ambele zone, euro şi non-euro, reducerea cheltuielilor reprezintă cel mai important aspect al ajustării. Gradul de îndatorare rămâne, însă, pe o curbă ascendentă în perioada analizată în previziuni, ajungând la circa 83% din PIB în U.E. şi la 88% în zona euro până în 2012.

În acest tablou complex, principalele probleme sunt riscurile majore pentru Grecia, Irlanda şi Portugalia. România şi alte economii mici şi medii din Europa Centrală şi de Est nu contează în contextual imediat, fi e că sunt parte din zona euro sau nu, iar acest aspect este pozitiv în sine pentru că doar statele cu probleme majore sunt acum în centrul atenţiei, după cum au declarat şi experţii de la Bruxelles.

Îngrijorarea pieţelor fi nanciare în ceea ce priveşte datoria publică a Greciei a revenit în prim-plan odată cu apariţia discuţiilor referitoare la măsurile ce urmează a fi luate o dată cu schimbarea directorului FMI. Investitorii aşteap-tă practic să vadă ce variantă va fi aleasă în perioada care urmează. Variantele la îndemână sunt clare: restructurarea agresivă, ceea ce va duce la pierderi semnifi cative pentru creditori, sau împingerea datelor scadente în speranţa unei redresări „surpriză” a ţărilor zonei euro.

Decizia asupra datoriei Greciei va avea, fără îndoială, efecte şi asupra leului. Astfel, în cazul în care datoriile guvernului elen vor fi restructurate, este evident că şi moneda euro, urmată îndeaproape de monedele naţionale din regiune, va fi afectată. Implicit, toate se vor deprecia. În concluzie, cu cât restructurarea datoriilor publice a ţărilor zonei euro va fi mai puţin agresivă, cu atât leul va avea mai puţin de suferit.

edresarea caracterizzată dde lipsă de locuri


Info

CINCI DRUMURI FALSE

În istoria capitalismului, crizele au avut loc periodic, deşi nu totdeauna cu urmări grave; adesea, crizele au fost urmate de reîntoarceri la prosperitate. Totuşi, starea de prosperitate uneori a revenit cu încetineală, iar lucrurile au devenit deseori mai apăsătoare înainte ca ele să se îmbunătăţească, iar acest lucru fi ind rezultatul mersului pe unul sau mai pe multe drumuri false după cădere.

Primul drum fals este asumarea „baloanelor” negative produse mai degrabă de izbucnirea furiei decât ca urmare a procesului inovativ spre prosperitatea noastră pe termen lung. Poate că cea mai infl uentă carte despre „baloanele” trecutului rămâne Extraordinary Popular Delusions and the Madness of Crowds (Gravele dezamăgiri ale maselor populare şi furia gloatei) a lui Charles Mackay, un clasic victorian. Multe explicaţii în ceea ce priveşte criza curentă ne poartă departe, de obicei inconştient, de interpretarea lui Mackay privind „baloanele” ca evenimente în care presupusa suferinţă populară este golită de sensuri.

Capitalismul este în mod fundamental un sistem optimist ce pătrunde adânc în frământările umane spre a trezi dorinţa de luptă pentru o viaţă mai bună. Inovaţia şi spiritul antreprenorial sunt, de obicei, în fruntea îndeplinirii acestei cerinţe. Acest lucru pentru că, în chip ironic, capitalismul încearcă atât de des experienţele „baloanelor”, de unde şi speranţa ce îl însoţeşte până la sfârşit.

De-a lungul istoriei, „baloanele” au apărut adesea drept speranţe comune, creşterea preţurilor oglindind un avans semnifi cativ, însemnând că vechile reguli nu mai puteau fi aplicate. Începând cu primii ani ai secolului al XVII-lea apar „baloane” în rădăcinile de lalele; lumea a înţeles nebuniile datorate, între altele, comerţului cu Lumea Nouă,

calea ferată, radioul, Internetul, împrumuturi comerciale, şi, mai apoi, proprietatea fi nanciară. Remarcabile sunt acele „baloane” ce reprezintă „tehnologiile” – cu excepţia lalelelor –, adică constituie acea deschidere epocală, generatoare, fără îndoială, de mari câştiguri. Ca în toate timpurile, vin şi momentele când speranţa raţională se transformă în exuberanţă iraţională, ce sustrage lichidităţi mai multe până ca investitorii să-şi dea seama că nu mai pot merge la nesfârşit şi „balonul” se sparge.

„Baloanele” par a fi reacţia frecventă la noile idei, aşa cum noi ne putem da seama de adevărata valoare a unei inovaţii şi de cum o putem utiliza. Probabil că n-ar fi nici o surpriză în aceea că pieţele se zbat să afl e valoarea corectă şi adevăratele riscuri prin Internet sau inovaţiile fi nanciare ca valori protejate. Pierderile fac parte din procesul de învăţare.

Mackay a exagerat consecinţele dezastruoase provocate de „baloane”. În fapt, multe „baloane” au plesnit fără să provoace pierderi economice semnifi cative şi au susţinut procesul de înţelegere al utilizării inovaţiilor. Când „baloanele” plesnesc şi sunt urmate de lungi crize economice, cum s-a întâmplat în 2008, pericolul constă în reacţia exagerată şi în încercarea de a îndepărta inovaţiile ce au provocat creşterea, mai degrabă decât să învăţăm cum să le folosim cu înţelepciune.

Cel de-al doilea drum fals este în a crede că guvernul trebuie să anuleze garanţiile din sectorul fi nanciar la mijlocul crizei. Adesea, guvernele fac scutiri în urma spargerii „baloanelor” prin folosirea banilor proveniţi de la plătitorii de taxe pentru salvarea instituţiilor fi nanciare care au provocat dandanaua. Se înţelege că astfel se poate provoca o izbucnire de violenţă. Şi tot aşa pot apărea probleme de tip „hazard moral”: prin oferirea unei structuri de siguranţă, guvernul încurajează în chip real pieţele

CE E GREŞIT ŞI CE TREBUIE FĂCUT CE E GREŞIT ŞI CE TREBUIE FĂCUT PENTRU ÎNDREPTAREPENTRU ÎNDREPTARE

Dr.ing. Florea NEAGUVicepreşedinte S.I.P.G.

(urmare din numărul trecut)

40

Infosă fi e mult mai sigure pe sine în viitor. Chiar în actuala criză, secretarul Trezoreriei, Hank Paulson, a făcut cea mai mare gafă, permiţându-le fraţilor Lehman să se ruineze într-o încercare greşită de descurajare a „hazardului moral”. Aici nu-i nimic greşit în a-i pune pe acţionari şi pe creditori să-şi plătească erorile; neîndoielnic, e drept ce au făcut ei. A fost îngăduinţa pentru Lehman să cadă.

Într-o asemenea manieră furtunoasă, Paulson a dezlănţuit panica pe pieţele fi nanciare şi aşa răvăşite. Lehman a avut afaceri în sectorul bancar, precum şi în aşa-numitul sector subteran de bănci (care prestau multe servicii ca şi băncile, dar evitau regulile bancare de impozitare), născocea fonduri secrete şi diverse fi rme de servicii fi nanciare ce deţineau fl uxuri de credit din economie. Aproape fi ecare instituţie fi nanciară de orice mărime din lume era aruncată în febra de şoc prin decizia de a-l lăsa pe Lehman să lucreze, iar pieţele de credit, deja frigide, îngheţau ori de câte ori cineva se întreba: „Care urmează?”. Probabilitatea unui sprijin guvernamental ducea la perturbarea pieţelor fi nanciare. Guvernele trebuie să găsească modalitatea de a se asigura, ca atunci când oameni îşi asumă conştient riscurile fi nanciare excesive suportând consecinţele propriilor acţiuni. Oricum, a lua asemenea decizii în mijlocul crizei este cel mai nepotrivit moment.

În prima mare criză a capitalismului anglo-saxon, „South Sea Bubble of 1720”, investitorii s-au năpustit cu depuneri pentru ca fi rma să devină „prea mare ca să falimenteze” şi a fost scăpată de la propria nebunie de către guvernul britanic. Puriştii pieţei au putut să ia în derâdere decizia luată de britanicii georgieni de a cheltui banii plătitorilor de taxe luate cu de-a sila de investitori, şi, pe lângă consecinţele crude pentru fi ecare, de a lăsa sistemul fi nanciar să se destrame, a fost pusă în evidenţă de prăbuşirea din Wall Street din 1929, când pasivitatea guvernului a adus la destrămarea sistemului bancar american. Marea depresiune ce a urmat a fost un cataclism economic inutil.

Ne place sau nu, sistemul fi nanciar reprezintă puterea de viaţă a capitalismului, de care depinde prosperitatea noastră. În momentul în care capacitatea sistemului fi nanciar de a oferi, de a păstra agoniseala în siguranţă şi plăţile sunt ameninţate, guvernul trebuie să intervină. În decizia secretarului Trezoreriei, Paulson, de a-l lăsa în pace pe Lehman, bazele economiei erau zguduite, ameninţând pe fi ecare. Scrisorile de credit pentru afaceri s-au evaporat, ba chiar şi posibilităţile consumatorilor de a se împrumuta pentru a achiziţiona un automobil sau să meargă pur şi simplu la şcoală se anunţau a nu mai fi posibile. Lecţia a devenit clară: în mijloc

de criză, riscurile de a merge pe drumurile spinoase ale „hazardului moral” întrec cu mult benefi ciile.

Cel de-al treilea drum fals constă în examinarea simptomelor fi nanciare ale crizei, fără a lua în seamă cauzele economice ce stau la baza ei. Deşi unii au încercat să învinuiască actuala criză numai prin inovaţia fi nanciară, dezechilibrele uriaşe în economia globală au epuizat prosperitatea afaceriştilor americani care au împrumutat sume mari de la alte economii în dezvoltare, cum ar fi cea a Chinei. Acest fapt a făcut explozia mult mai gravă.

Unele crize sunt pur şi simplu fi nanciare, dar multe căderi păgubitoare din istorie au fost provo-cate de dezechilibrele fundamentale din sistemul monetar mondial. Aurul a jucat un rol major în depresiunea prelungită de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi un factor hotărâtor în criza de pe Wall Street din 1929 şi în marea depresiune ce i-a urmat.

De la al doilea război mondial, lumea a lucrat cu ceea ce s-a numit dolarul standard. În anul 1990 economiile în dezvoltare din Asia, America Latină şi fosta Uniune Sovietică au fost lovite de crize fi nanciare în încercarea lor de a menţine credibilitatea în propriile lor economii în faţa investitorilor în dolari. Cât timp propriile lor erori politice făceau parte din problemă, valabilitatea dolarului şi nereuşita ţărilor bogate de a le scoate din încurcătură au fost de natură să convingă multe dintre aceste ţări că-i greu de administrat capitalul internaţional.

În deceniul trecut, drept rezultat, economiile în dezvoltare, în fruntea cărora stă China, au încetat să se mai împrumute de la America şi au devenit, în schimb, creditoare. Dolarul standard a mai putut avea sens în vremea când economia SUA era dominantă. Acum, cum alte economii cresc în importanţă, superioritatea dolarului a devenit mai mult o primejdie, un risc, decât un avantaj pentru Statele Unite, ca şi pentru întreaga lume. Găsirea unui sistem mai potrivit de administrare a fl uxului monetar ce se desfăşoară în jurul globului este esenţial pentru proiectarea unui sistem fi nanciar mai stabil.

Cel de-al patrulea drum greşit constă în a gândi că economia se va însănătoşi totdeauna în mod natural după o criză fi nanciară. „Aveţi dreptate, i-am spus. Regret foarte mult. Dar vă mulţumesc, nu vom mai face aşa.” Astfel s-a pronunţat noul şef al Rezervelor Federale, Ben Bernanke, în discursul de felicitare la a nouăzecea zi de naştere a marelui economist monetarist Milton Friedman, în 2002, apreciind contribuţia lui Friedman la explicarea eşecului (Băncii Centrale) Fed de a salva băncile şi


Infonu falimentul de pe Wall Street, ce provocase Marea Criză.

Deşi aceasta părea evidentă pentru Bernanke – al cărui sprijin pentru aruncarea banilor întru salvarea căderii economice, mergând până la împrăştierea bănetului din elicoptere (cum sugera Friedman) ca să-l cheltuie din nou gloata, de unde şi porecla „Ben Elicopterul” –, ea nu era considerată de mulţi critici ai lui ca fi ind calea potrivită. Şi nici pentru guvernul Japoniei nu era evidentă în 1990, când criza în preţuri reale a cuprins sectorul fi nanciar, iar prin căderea guvernului să se facă faţă problemei şi să se acţioneze decisiv, cum s-a văzut în decada de stagnare economică.

Economia poate să revină destul de repede, chiar după căderi spectaculoase fi nanciare, ca în „Lunea neagră” din 1987 şi căderea băncii în 2000, cu o uşoară încurajare ofi cială sub formă de fracţiuni din rate. Câteodată, când criza e sufi cient de gravă şi cad sistemele bancare, criza fi nanciară poate căpăta caracterul unei rupturi economice prelungite, aşa cum a fost în Marea Depresiune şi cum s-a văzut în „deceniul pierdut” al Japoniei.

În această ultimă criză, orice guvern, din America până în Vietnam, a sărit peste pachetul mare şi costisitor de stimulente, recunoscând că învățămintele din ultimele crize le-au servit de călăuză. Acest lucru a provocat unele critici din partea conservatorilor fi scali, ce avertizau în privinţa consecinţelor pe termen lung provocate de o asemenea risipă. Pare paradoxal că a lua cu împrumut tot mai voluminos, înseamnă a rezolva prăbuşirea economică cauzată de datorii excesive, deşi aceasta-i soluţia. Provocarea deosebită constă în restabilirea sistemului bancar cât mai repede şi în a refacerea fl uxului de credit. Pentru guverne este relativ uşor să dea băncilor monedă; e însă mult mai greu pentru bănci să achite datoria, mai ales pentru sectoarele economice cu cerinţe voluminoase, la preţuri ce şi le pot îngădui. Guvernele sunt predispuse să nu dezvăluie chestiunile complicate şi, din raţiuni fi nanciare, ţin costurile ascunse, ca de altfel şi în zona politicului (controversate precum cele privind proprietatea publică).

Obţinerea acestui drept este o schimbare dură. Guvernul este tentat să întreţină această stare, provocând apariţia unui alt „balon” şi a unei spirale infl aţioniste. Cu cât ameninţarea este mai mare şi mai respinsă, cu atât nenorocirea economică va fi mai prelungită.

A cincea cale greşită este graba spre reglementare a pieţelor fi nanciare, fără a avea o analiză decentă asupra a ceea ce merge prost şi a ceea ce poate fi întreprins pentru consolidarea lor. Cerinţa pentru o reglementare trainică este răspunsul la fi ecare criză,

fără excepţie. Unii comentatori vor să răstoarne dereglările fi nanciare din ultimii treizeci de ani; alţii ar merge chiar mai departe şi să reproiecteze întregul sistem fi nanciar cu accentuarea controlului guvernamental.

Guvernele cunosc faptul că publicul are convingerea că „ceva trebuie făcut” după criză, dar şi că toate guvernele, deseori în decursul istoriei, au greşit. În acelaşi an cu „balonul” britanic din Marea Sudului, Franţa trecea prin propria sa criză fi nanciară, imediat după inovaţia fi nanciară de modă nouă a bancnotei de hârtie. Franţa dădea o replică la Legea panicii din 1720 – cum numise scoţianul Legea lui John, cel ce stătea în spatele planului economic prin care se renunţa în întregime la bancnotele de hârtie, ce blocaseră dezvoltarea economică. În mod asemănător, reglementarea strictă a sectorului fi nanciar a constituit programul de bază al preşedintelui Roosvelt, New Deal (Noul curs) de reforme pentru a depăşi Great Depression (Marea Criză), şi totuşi multe dintre aceste reglementări s-au dovedit a fi mai cuprinzătoare decât scopul pentru care au fost elaborate. Unele acţiuni reformatoare, cum ar fi încercarea de a stabiliza băncile prin forţarea lor de a deţine un capital mai mare, au făcut ca depresiunea să se adâncească; altele, cum ar fi divizarea sectorului bancar în bănci de investiţii şi bănci comerciale, impunând capitalizări arbitrare pe ratele de câştig şi regularizarea riguroasă a acţiunilor instabile, a afectat economia SUA pentru aproape o jumătate de secol.

Precizarea a ceea ce a fost făcut greşit, mai degrabă decât a critica toate aceste chestiuni fi nanciare, constituie pentru guverne o provocare principală după criză. Evenimentele din toamna lui 2008 demonstrează că sistemul de reglaj trebuie precizat. Identifi carea procesului, cum trebuie făcut, fără pagube colaterale pentru dinamismul nostru economic, este o sarcină mai anevoioasă. Limitele, inevitabil arbitrare, privitoare la cât pot marile bănci să câştige şi cât de mult au plătit bancherii, repre-zintă o chemare, dar aici nu-şi are loc raţionamentul că oricare dintre aceste măsuri ar fi evitat criza curentă sau că ar putea preveni o alta nouă. Reforma grăbită este probabil uşoară la o analiză riguroasă şi grea prin soluţii proiectate meschin, ceea ce face drumul de la dezastru mai lung şi mai greu.

Învăţarea celor cinci lecţii de istorie ne va ajuta să evităm greşelile trecutului. Totuşi, provocarea cu care ne confruntăm este mai mult decât evitarea căilor greşite pe drumul de la dezastru. Noi trebuie să ne conducem, desigur, cu ajutorul a patru indicatoare de traseu ce arată drumul către prosperitatea refăcută.

42

InfoDRUMUL DE LA DEZASTRU

Criza curentă reprezintă o împrejurare favorabilă pentru zidirea unui capitalism mai bun decât versiunea căzută pe 15 septembrie. Dacă cea mai mare greşeală pe care am face-o după criză ar fi să abandonăm capitalismul, cea de a doua pe care ne-am asuma-o ar consta în aceea că ce numim capitalism nu necesită schimbare.

Sunt patru mari idei ce trebuie să modeleze deciziile noastre de a crea acest capitalism nou, îmbunătăţit. Aici sunt criteriile care să ne ghideze pe calea prosperităţii renovate: regândirea economiei; reproiectarea guvernării globale; reintroducerea valorilor în afaceri; promovarea culturii fi nanciare.

Criza curentă a capitalismului este rezultatul, în primul rând, al tragediei economiei, ruptura sumbră din miezul a ceea ce scriitorul din secolul al XIX-lea, Thomas Carlyle, a numit-o pompos „ştiinţa sumbră”. Dacă vom scăpa de ideile toxice, economia e sursa de pornire, pentru că ideile ce provin din secţiile economice din universităţi joacă un rol hotărâtor în formularea acţiunilor multor bancheri şi politicieni. Politicile dominante în era capitalismului s-au sfârşit odată cu intrarea în colaps a fraţilor Lehman, pornind de la interesul pentru taxe, unde s-a început reglementarea pieţelor fi nanciare şi s-a formulat un pachet de idei economice, bazate pe optica comună esenţialmente raţională – Homo economicus mai degrabă decât Homo sapiens.

În miezul acestei ortodoxii era ipoteza pieţei efi ciente, opinia că pieţele fi nanciare funcţionează aşa de bine încât prin informarea părţilor este imposibil să se lucreze greşit. Spun simplu, căci datorită ipotezei de efi cienţă a pieţei „baloanele” n-au cum să apară. Or, ca o glumă, un încrezător convins în efi cienţa pieţei nu va ridica 20 dolari de pe trotuar pentru că dacă acolo sunt într-adevăr 20 dolari cineva ar fi trebuit să-i fi ridicat deja.

Şi, totuşi, pieţele au dovedit evaluarea catastro-fal greşită a fondurilor active ca hârtii de valoare garantate prin ipoteci, contrazicând direct ipotezele de funcţionare a pieţelor efi ciente. Unii economişti au identifi cat deja falsurile. Unul dintre ei, Robert Shiller, a vorbit politicienilor în decurs de peste un deceniu despre cum prezenta intuiţia psihologică comportarea iraţională a pieţelor. Încă de prin 1996, preşedintele de atunci al Fed, Alen Greenspan, a inventat expresia „abundenţa iraţională” pentru a descrie piaţa înfl oritoare de acţiuni expusă de Shiller. Lui Daniel Kahneman i-a fost conferit Premiul Nobel în 2002 pentru lucrarea sa în care arăta că oamenii sunt predispuşi să evalueze greşit probabilităţile ce vor afecta comportamentul pieţei.

Toate aceste intuiţii şi alte noi idei din economie n-au zguduit încrederea în piaţa atotştiitoare. În practică, chiar Greenspan a continuat să creadă că pieţele erau esenţialmente corecte.

Abandonarea ortodoxiei pieţei efi ciente nu înseamnă abandonarea pieţei sau abandonarea inovaţiei fi nanciare. Pieţele sunt încă un instrument excelent pentru alocarea resurselor în mod efi cient. Dar pieţele nu sunt perfecte. Politicienii şi fi nanţiştii au nevoie de o versiune îmbunătăţită a economiei în care să se refl ecte mai clar complexitatea şi chiar iraţionalitatea fi inţelor umane ce intră în procesele economice. Dacă înţelegerea acestei noi economii poate fi utilizată în inovaţia fi nanciară, suntem în stare să dezvoltăm noi produse fi nanciare, care să ne ajute să administrăm riscul „baloanelor” mai bine.

După Marea Depresiune, Conferinţa de la Bretton Woods din 1944 a creat sistemul de guvernare economică globală existent până azi, în mare măsură nemodifi cat. Această construcţie, bazată pe Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi pe Banca Mondială, a fost proiectată pentru o economie mondială dominată de SUA şi în care dolarul a rămas moneda nedisputată de rezerve mondiale. În prezent se impune o nouă construcţie mondială care să exprime o nouă balanţă de forţe în economia lumii, inclusiv instituţiile ce conferă importanţă prezenţei în luarea deciziilor economice a puterilor în dezvoltare, cum sunt China şi India.

Cea mai zdrobitoare contestare constă în renunţarea la rolul dolarului ca monedă mondială de rezervă. În ultimii şaizeci de ani, deseori, dominarea dolarului a constituit o povară numai pentru restul lumii. Însă, în ultimul deceniu a devenit o povară şi pentru America. Supremaţia dolarului a făcut adăpost sigur pentru rezervele ţărilor în dezvoltare, cum ar fi China, ale cărei depozite i-au oferit prosperarea din credite, propulsând-o în fruntea valului de capital spre America. Pentru alte ţări, evoluţia spiralată a plăţilor avea să le ducă la slăbirea monedei, ceea ce a împiedicat măsurile de a opri haosul. În schimb, statutul dolarului ca monedă globală de rezervă i-a permis Chinei să cumpere pur şi simplu mai mulţi dolari şi să-i dea cu împrumut Statelor Unite, şi astfel ciclul continuând.

Moneda de rezervă globală ar scuti restul lumii de legătura propriilor fi nanţe cu deciziile luate de Washington spre a-şi satisface nevoile economiei SUA şi acest lucru ar scuti economia Statelor Unite de efectele perturbatoare provenite din rolul de bancă mondială de economii. Nu va fi uşor, dar cu cât vom porni mai repede în această direcţie, cu atât mai bine.

Un nou Bretton Woods ar trebui să fi e numai


Infoprimul pas în construcţia unui sistem global de guvernare capabil să facă faţă provocărilor secolului XXI. Şi prosperitatea noastră este ameninţată de creşterea sentimentului protecţionist, ce ar rezulta din întreruperi costisitoare sau chiar opriri pe drumul către o piaţă mai liberă. Coborârea şi demontarea barierelor comerciale mai mult decât s-a făcut în timpul Marii Depresiuni, agravând mai rău lucrurile, a scăzut enorm benefi ciile economiei în ultima jumătate de secol. Oricum, aceste avantaje nu au fost împărţite în mod egal pe mapamond. America pretinde să dirijeze procesul de liberalizare a comerţului agricol, astfel încât ţările sărace să poată participa la împărţirea benefi ciilor globalizării. Ratarea în această chestiune ar duce la prăbuşirea comerţului mondial, nedreptăţindu-ne pe noi toţi.

De asemenea, lumea are nevoie de noi instituţii de păstrare a mişcării libere de capital în timp peste graniţe. Poluarea globală adusă de furtuna ce a devastat Wall Street-ul în toamna lui 2008, deoarece capitalul a părăsit pieţele emergente, risipind economiile într-o adâncă recesiune, arată consecinţele globalizării în plan fi nanciar. Fondul Monetar Internaţional, aşa cum arată, a căzut ca şi „creditorul de ultimă speţă” din lumea în dezvoltare şi acum are nevoie să fi e refăcut, astfel încât ţările vulnerabile să aibă încredere că li se va da ajutorul de care au nevoie în timpul crizei.

Dacă noi nu reuşim să abordăm aceste provocări economice globale, putem identifi ca consecinţele creşterii migraţiei ilegale, instabilitatea globală mărită şi războaiele. Ar putea fi cea mai nereuşită abordare a celei mai presante provocări economice globale dintre toate: schimbarea climei. Este o problemă cauzată de modul cum administrăm economiile noastre, ce poate fi rezolvată numai prin schimbări fundamentale în structurile economice. Nu există o ameninţare mai cruntă la prosperitatea noastră. Deşi aceasta nu-i o problemă în directă legătură cu criza fi nanciară, creanga şi rădăcina reformei instituţiilor de guvernare economică globală nu pot oferi împrejurarea potrivită pentru a construi cadrul de soluţionare a acestei chestiuni potenţial devastatoare.

Soluţii pentru faptele controversate de guvernare globală vom putea găsi dacă vom începe de la liderii noştri politici, dar guvernele mai importante nu pot fi răspunsuri la toate lucrurile (neîndoielnic, reformele de care avem nevoie necesită guvernare mai înţeleaptă şi nu guverne mai mari). Criza a fost, de altfel, un rezultat al eşecului general în conducerea lumii de afaceri. Foarte des corpul executiv îşi găseşte scuze pentru sine, prin frământări profunde privind treburile conduse prin concentrarea asupra

creşterii trimestriale a profi turilor drept criteriu sigur de apreciere a capitalismului bun. Acest eşec al plusvalorii în inima capitalismului trebuie pus în seama capitaliştilor înşişi.

Capitalismul a devenit victima propriilor succese. Susţinătorii pieţei libere, ca parte a luptei ideologice cu comunismul, au construit capitalismul nu numai ca instrument economic efectiv. Ca nişte susţinători ai ipotezelor efi ciente de piaţă, avocaţii capitalismului, în trâmbiţarea lor, au pierdut legătura cu realitatea. Susţinătorii pieţei obişnuiau să citeze cuvintele părintelui lor fondator, gânditorul din secolul al XVIII-lea Adam Smith, autorul volumului The Wealth of Nations, cum că „nu din bunăvoinţă măcelarul, berarul sau brutarul ne pune prânzul pe masă, ci numai ţinând cont de propriul lor interes”. Acest lucru a degenerat în mentalitatea că „lăcomia e bună” sau, cum ar veni, că orice este profi tabil este în mod necesar şi corect moral. Smith va fi fost îngrozit, căci în Theory of Moral Sentiments el atacă direct această idee. Pentru Smith, valorile morale trebuie să fi e parte integrantă din capitalismul de succes.

Susţinătorii capitalismului desfrânat au combi-nat, de asemenea, profi tabilitatea pe termen scurt cu succesul pe termen lung. Dar, aşa cum ne dovedeşte criza fi nanciară, nu acesta este capitalismul cel bun. Cu toate acestea, mulţi directori de bănci au susţinut acţiunile lor de fond prin intenţia de a nu merge împotriva accepţiunii convenţionale de industrie. Chiar şi considerând datoria profesională pe termen lung, cum procedează contabilul şi agenţii de credit, abia sunt cuprinşi de bucuria succeselor pe termen scurt ca apoi să greşească la întrebarea despre ce au avut directorii de făcut.

Gândirea pe termen lung impune, desigur, o viziune mai largă asupra a ceea ce are de făcut o fi rmă de succes. În timp ce responsabilitatea directă în afaceri înseamnă producerea de câştiguri pentru deţinătorii de acţiuni, afacerile nu se desfăşoară în vacuum. Afacerile nu pot scuti de responsabilitatea faţă de mediul social sau de binele în accepţiune mai largă al societăţii, ca un întreg, pentru guvern. Deşi este adesea posibil pentru fi rme să-şi crească profi tul pe termen scurt prin fapte ce păgubesc societatea, maximizarea profi tului pe termen lung din afaceri, ca o credinţă permanentă, şi returnarea bunurilor înapoi către societate ar putea descoperi secretele din „a face bine prin lucrare bună”.

Ideea că succesul pe termen lung impune cerinţa unei viziuni mai largi decât profi tabilitatea pe termen scurt a fost mai răspândită în lumea afacerilor înainte de criză. Noi am numit-o „fi lantrocapitalism“, care vrea să însemne o abordare prin cedări corporative şi

44

Infoindividuale, practici comerciale responsabile şi chiar modele de afaceri orientate social prin renunţări la profi tabilitate în favoarea binefacerilor sociale, căci atâta timp susţinătorii capitalismului s-au mulţumit să fi e de acord cu opozanţii lor că sistemul este construit exclusiv pe lăcomie. A fost nevoie ca afacerile să redescopere perspective pe termen lung, în care să fi e cuprinsă şi responsabilitatea de a construi o societate mai bună, în care fi rmele de succes să se bucure de reuşite fi nanciare mai mari.

Şefi i de fi rme se pot opune ca deţinătorilor de acţiuni să nu li se mai poată continua păstrarea valorilor pe termen lung şi să-şi urmărească interesul real de a obţine profi turi mai mari pe termen scurt, fi ind răsplătiţi prin preţuri mai ridicate pe acţiune. Dar aici apare o problemă. Poate cea mai izbitoare defi cienţă pe termen lung şi cea mai slabă legătură din întregul sistem economic se afl ă în administrarea acţionarilor care se ocupă de retragerea economiilor noastre. Căci cei mai mulţi dintre deţinătorii de acţiuni vor fi preocupaţi de valoarea fi rmelor în următorii zece, douăzeci sau treizeci de ani şi cum afacerile pe care le susţin pot forma societatea în care clienţii lor vor trăi.

Noi trăim într-o lume în care creşte complexitatea fi nanciară şi în care majoritatea oamenilor pare a nu putea decide cu atenţie ce să facă cu banii agonisiţi. Clienţii mai săraci, cu ipoteci reduse, nu au fost singurii care au făcut datorii prea mari (ce nu-şi permiteau să le fi făcut) doar cu falsa credinţă că vremurile bune vor dura o veşnicie. Cândva, la retragerea masivă, acţionarii care credeau că niciodată nu va mai fi nevoie să muncească şi că vor trăi din profi tul din investiţii au fost loviţi crunt de colapsul pieţei de acţiuni, pe care o credeau crescând în valoare. Unii au trebuit să umble să-şi caute un nou loc de muncă.

Falimentul în masă al bunului simţ sau lipsa de cultură este pentru mulţi dintre noi orice altceva, dar nu o chestiune de interes fi nanciar personal. Societatea se confruntă cu un complex de alegeri şi renunţări. De la criza din toamna lui 2008 s-a dovedit că membri ai administraţiei Bush, cum ar fi secretarul Trezoreriei, Paulson, nu au urmat uneori politicile ce le credeau cele mai bune pentru că ei au crezut că publicul nu le va înţelege şi nu le va susţine.

Privind înainte, guvernele noastre au adăugat sume enorme la datoria publică. Vor trebui decenii ca să fi e achitate, alegătorii confruntându-se cu decizii grele ce trebuie luate în privinţa balanţei dintre taxe mai ridicate şi cheltuieli mai scăzute. Pericolul constă în faptul că publicul va alege opţiunile ce par cel mai puţin dureroase pe termen scurt, deşi vor avea

cele mai periculoase consecinţe pe termen lung, ca de exemplu scăparea de sub control a infl aţiei ca o cale de reducere a valorii reale a datoriei publice. La fel de adevărată este şi dezbaterea privind viitorul sectorului fi nanciar. Reglementarea populistă a băncilor, în special salarizarea bancherilor, riscă să împiedice economiile noastre cu birocraţia inutilă.

Dacă noi vom rezista la tentaţiile populismului ieftin, ne trebuie o dezbatere chibzuită asupra alegerii dintre a repara şi a ruina prosperitatea noastră viitoare.

Parte din răspuns depinde de media, care a oscilat în timpul crizei între a fi dirijori gălăgioşi de galerie pentru prosperitate şi profeţi ai ruinei. Jurnalismul precaut, şi în media veche şi în cea nouă, a fost la fel de defi citar. Media, împreună cu politicienii şi oamenii de afaceri, trebuie să ridice nivelul dezbaterii pentru armonizarea gravităţii deciziilor cu care ne confruntăm. Parte din răspuns rămâne în sarcina noastră a tuturor. Teoreticienii din domeniul dreptului constituţional au recunoscut demult că în domeniul politic cetăţenii bine informaţi şi bine instruiţi reprezintă un bastion împotriva tiraniei şi un sprijin al sistemului democratic. Noi predăm în şcoli teoria drepturilor şi a îndatoririlor cetăţeneşti pentru a pregăti copiii să capete responsabilităţi cetăţeneşti. Şi totuşi am făcut puţin pentru a-i creşte ca cetăţeni economic competenţi. Acest lucru trebuie să se schimbe.

Acum e momentul să dăm formă secolului XXI şi noi ne afl ăm la răscruce. În spatele nostru rămân ruinele vechiului capitalism discreditat. Pe una din direcţii este poteca dezbinării: să nu faci nimic pentru revitalizarea sistemului fi nanciar sau pentru a stimula economia şi să laşi doar criza să-şi urmeze cursul în speranţa că vom ieşi din ea mai puternici. Acesta a fost drumul urmat în 1929 şi apoi din nou în Japonia în anii 1990.

Am învăţat plini de speranţe lecţiile acestor dezastre pentru că acesta este drumul spre depre-siune. Cu cât drumul ruşinii este mai aglomerat, cu atâta el se îndreaptă în direcţia opusă: preluarea controlului de către guvern prin taxe mai mari, o mulţime de regulamente şi, probabil, infl aţia. Acest drum a fost urmat de către Franţa în secolul al XVIII-lea şi apoi de către SUA prin „New Deal”.

Acesta este drumul către stagnare. Drept înainte probabil se afl ă cea mai grea alegere, deoarece nu conţine harta cu drumurile de urmat. Calea aceasta înseamnă păstrarea a tot ce este bun în capitalism, găsind căi să-l facem să lucreze mai bine. Este calea de la ruină către prosperitatea reînnoită.


Info

Seismicitatea din regiunea Vrancea este bine cunoscută de întreaga comunitate ştiinţifi că internaţională, chiar dinaintea seismului din 10 noiembrie 1940 şi mult mai atent abordată după cutremurul catastrofal de la 4 martie 1977. Interesul deosebit trezit de aceste evenimente nefaste s-a datorat magnitudinii mari a acestor şocuri seismice, precum şi de adâncimea mare a focarelor, plasate în domeniul mantalei superioare (situate sub scoarţa terestră).

Seismologul acad. Gheorghe Demetrescu (1885-1969) a studiat cutremurele produse în Vrancea în secolul XX (din anii 1929, 1938, 1940), cu care ocazie a sesizat existenţa unui focar seismic adânc situat la curbura Carpaţilor (Demetrescu, 1937; Demetrescu, Iacovache, 1942). Domnia sa compară acest focar, caracterizat de persistenţă şi izolare, cu focarele adânci din Afganistan (Hindukush) şi Columbia (Bucaramanga). Aria seismică respectivă apare în Harta mondială a cutremurelor cu focare adânci, publicată în 1965 şi elaborată de seismologii americani B. Gutenberg şi C.F. Richter (Constantinescu, Enescu, 1985). De altfel, cunoscutul seismolog englez H. Jeffreys a studiat seismul vrâncean din 1 noiembrie 1929 (M = 5,8) şi a publicat rezultatele într-o lucrare din 1935.

Poziţia la adâncimi mari a focarelor vrâncene a oferit posibilitatea studiului particularităţilor ce apar în procesul propagării undelor seismice din focar la suprafaţa pământului, datorate schimbării structurii fi zico-petrologice a litosferei. Astfel, I. Lehmann (1961) şi B.A. Bolt (1965) au obţinut rezultate interesante privitoare la structura mantalei superioare, prin prezenţa „stratului de viteză redusă”, denumit astenosferă (o zonă în care s-a remarcat o scădere importantă a vitezelor undelor seismice).

În contextual studiilor seismotectonice, C. Morelli, I. Cornea şi V. Lăzărescu (1975) au făcut o comparaţie între ariile orogenice şi seismogene de la cotul arcului calabric-sicilian şi cea din zona Vrancea, de la curbura Carpaţilor Orientali, evidenţiind şi particularităţile cutre-murelor produse în Marea Tireniană şi în Carpaţii româneşti.

Mai trebuie adăugat că în România primele informaţii asupra structurii scoarţei terestre au avut la bază observaţiile efectuate asupra seismelor adânci din Vrancea. Primele valori ale grosimii scoarţei s-au referit la această arie seismogenă şi s-au datorat prof. Gh. Demetrescu (1953, 1958). Cercetările ulterioare au avut în vedere observaţia că pe înregistrările staţiilor Bucureşti (Cuţitul de Argint) şi Focşani apăreau 3-6 impulsuri seismice între sosirile undelor P şi S (la diverse diferenţe de timp), interpretate ca unde seismice care îşi schimbă natura fi zică pe principalele discontinuităţi prezente între focarul seismic şi observatorul de la suprafaţă (Petrescu, Radu, 1963; Constantinescu, Enescu, Ianăş, 1968; Enescu et al., 1982).

În modelele imaginate de autorii citaţi s-au luat în considerare următoarele limite seismice: suprafeţele Conrad, Moho şi limita superioară a astenosferei. Evaluările făcute au indicat adâncimi ale limitei superioare a astenosferei de 70 km (Focşani) şi 72 km (Vrâncioaia, Cheia) (Constantinescu, Enescu, 1985). Pentru discontinuitate Moho s-au determinat adâncimi de 40 km (la Focşani) şi 48-49 km (la Vrâncioaia şi Cheia). Rezultatele respective au fost completate ulterior de studiile seismice cu obiectiv adânc (sondajele seismice de adâncime).

Tot pe baza cutremurelor intermediare vrâncene, Gh. Petrescu şi C. Radu (1963) au furnizat valorile medii ale grosimii totale a crustei şi ale stratelor

CUTREMURUL VRÂNCEAN DIN CUTREMURUL VRÂNCEAN DIN 4 MARTIE 19774 MARTIE 1977

Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU Ing. Zina MALIŢA

46

Infocrustale (sedimentar, granitic, bazaltic) din regi-unile Bucureşti, Câmpulung şi Focşani. Valorile grosimii crustei, determinate pe cale seismologică, au fost mult mai mari decât cele obţinute ulterior de sondajele seismice adânci.

Un studiu al cutremurelor vrâncene subcrustale, produse sub verticala staţiei Vrâncioaia în perioada 1980-1985 (70 şocuri), a permis determinarea vitezelor Vp şi Vs în cele trei intervale de adâncimi ale litosferei din această zonă (63-97 km, 98-118km şi 119-151 km). S-a evidenţiat, astfel, existenţa unui strat de viteză redusă în intervalul 98-151 km, interpretat de autor ca reprezentând zona de tranziţie litosferă-astenosferă (Rădulescu et. al, 1987); sub acest domeniu, viteza Vp creşte de la 7,45 km/s la 8,47 km/s, indicând existenţa corpului litosferic subdus în care se produc seismele intermediare.

Rezultatele respective concordă cu modelele tectonice imaginate de Fuchs et al. (1979) şi Oncescu et al. (1984), care presupun existenţa în această regiune a unui fragment de litosferă, scufundat în astenosferă. O imagine asemănătoare este acceptată şi de prof. Liviu Constantinescu şi Dumitru Enescu (1985) în explicarea mecanismului de producere a seismelor de la curbura Carpaţilor; coliziunea litosferei continentale din această arie orogenică a determinat desprinderea unui fragment de litosferă oceanică în care au fost localizate cutremurele vrâncene subcrustale.

Cutremurele istorice cele mai puternice din Vrancea s-au produs pe 10 mai 1230 (M = 6,9), 24 noiembrie 1516 (M = 7,2), 10 august 1590 (M = 6,9), 8 noiembrie 1620 (M = 6,9), 11 iunie 1738 (M = 6,9), 26 octombrie 1802 (M = 7,5-7,7), 28 noiembrie 1829 (8,5 grade pe scara Mercalli) şi 23 ianuarie 1838 (M = 7,3) (Constantinescu, Mârza, 1980). Seismul din 1802 este considerat cel mai puternic cutremur produs pe teritoriul României. Se cunoaşte faptul că acesta a produs mari distrugeri în Bucureşti (unde a dărâmat Turnul Colţei şi numeroase biserici şi clădiri) şi victime omeneşti; de asemenea, s-au raportat stricăciuni şi la Braşov, Iaşi şi Cernăuţi.

Într-o altă statistică, elaborată de seismologul Cornelius Radu (1933-1995), activitatea seismică anterioară anului 1900 (1091-1900) a evidenţiat 78 cutremure, dintre care 55 au fost localizate în zona seismogenă Vrancea (Radu, 1974, 1979). Energia eliberată în această perioadă în Vrancea a reprezentat 97% din energia totală estimată pentru întreg teritoriul românesc (Radu, Polonic, 1982).

În secolul al XX-lea s-au produs următoarele seisme puternice: 6 februarie 1904 (M = 6,3), 6 octombrie 1908 (M = 6,3), 25 mai 1912 (M =

6,4; 5,8 şi 5,4), 1 noiembrie 1929 (Ms = 5,8), 5 septembrie 1935 (Ms = 5,6), 13 iulie 1938 (Ms = 5,6), 22 octombrie 1940 (M = 6,2), 10 noiembrie 1940 (M = 7,4 sau Mw = 7,7), 23 august 1942 (M = 5,1), 28 aprilie 1943 (M = 5,5), 4 martie 1977 (M = 7,2 sau Mw = 7,5), 30 august 1986 (Mw = 7,2) şi mai 1990 (Mw = 6,9).

După cum se cunoaşte, seismologul englez Harold Jeffreys a studiat cutremurul vrâncean din 1929, înregistrat la 51 observatoare seismologice distribuite pe întreg globul. Acesta a determinat adâncimea focarului la 184 km (1935); evaluări ulterioare au furnizat valori de 198 km (Demetrescu, 1939) şi 160 km (Constantinescu, Mârza, 1980).

Informaţiile instrumentale, extinse asupra cutremurelor produse în Vrancea, s-au obţinut după seismul din 1940, prin înfi inţarea a cinci staţii seismologice la Focşani şi Bacău (în 1942), Câmpulung-Muscel (în 1943), Iaşi (1951) şi Vrâncioaia, în centrul ariei seismic-active (în 1952). Până în 1940 funcţiona doar staţia din Bucureşti, din Parcul Carol, de la Cuţitul de Argint (Rădulescu, 2001; Grigore, Grigore jr., 2008). În următorii ani (până la sfârşitul secolului XX şi în primii ani ai secolului XXI) s-au înfi inţat noi observatoare (telemetrate şi digitale şi accelerografe) vizând în principal monitorizarea zonei Vrancea (Figura nr. 1). Supravegherea seismică este realizată de specialiştii Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (de la Bucureşti-Măgurele).

Informaţiile obţinute până în prezent din cuprinsul ariei Vrancea au indicat un nivel redus al seismicităţii, prezent în intervalul de adâncime 40-70 km, şi două zone active, în intervalele 70-110 km şi 130-180 km adâncime (Trifu, Radulian, 1994; Oncescu, Bonjer, 1996). În secţiunea de adâncime a litosferei zonei Vrancea, autorii (Oncescu, Bonjer, 1996) remarcă intervalul de adâncime 110-130 km în care nu s-au produs fenomene rupturale de la şocul major din 1802.

Observaţiile macroseismice efectuate după cutremurul din 10 noiembrie 1940 au permis elaborarea unei hărţi a intensităţilor seismic observate, care a evidenţiat forma alungită a izoseistelor, pe direcţia NE-SV, şi faptul că intensitatea maximă este decalată faţă de epicentrul seismului. Aceeaşi particularitate a efectelor cutremurului a fost remarcată şi în cazul seismului de la 4 martie 1977. Datele instrumentale şi macroseismice referitoare la acest seism major au stat la baza hărţilor de zonare seismică STAS 11100/1-77 şi SR 11100/1-93, standarde obligatorii în activitatea de construcţii. În Figura nr. 2 este prezentată ultima variantă (cea din 1993), în care


Info

sunt marcate şi alte arii seismic active, cum ar fi zona Banat, Carei, Maramureş, Orşova şi Craiova. De fapt, ambele cutremure (din 1940 şi 1977) au produs pagube materiale importante în afara ariei epicentrale, la Zimnicea, Roşiori de Vede, Craiova, Câmpina şi Vălenii de Munte.

Efectele seismului vrâncean din 4 martie 1977 au făcut obiectul a două lucrări notabile: monografi a Cercetări seismologice asupra cutremurului de la 4 martie 1977, apărută în 1979 în cadrul Institutului Central de Fizică (actualul Institut de Fizică Atomică), şi tratatul, sub coordonarea acad. Ştefan Bălan, ing. Valeriu Cristescu şi dr. Ion Cornea, Cutremurul din 4 martie 1977 din România,

publicat în 1982 la Editura Academiei Române. Cea de-a doua lucrare reprezintă o contribuţie importantă a specialiştilor români (în număr de 19) în prezentarea elementelor seismotectonice generale ale României şi, în particular, ale zonei seismogene Vrancea, fenomenele seismice specifi ce acestei arii active, particularităţile mişcării seismice a clădirilor din zonele cu intensităţi macroseismice mari etc. Volumul conţine şi informaţii seismologice şi date de inginerie seismică, precum şi soluţii practice de îmbunătăţire efectivă a stabilităţii şi rezistenţei clădirilor situate în arii cu risc seismic ridicat.

Studiul seismului de la 4 martie 1977 a fost abordat de numeroşi seismologi români (Iosif,

Figura nr. 1: Rețeaua de monitorizare a seismelor din România.

Figura nr. 2: Harta de zonare a intensităţii seismice.

48

InfoIosif, 1977; Radu et al., 1979; Enescu, 1980) şi străini (Muller et al., 1979; Fuchs et al., 1979; Peterschmitt, 1977). Toţi au interpretat evenimentul ca un şoc multiplu, constituit dintr-un preşoc şi trei şocuri, dintre care ultimul (produs la 18,9 secunde

de la momentul producerii preşocului) a fost cel mai puternic (Ms = 7,2). În Tabelul nr. 1 sunt prezentate elementele de identifi care ale celor patru şocuri seismice (după datele Institutului Naţional pentru Fizica Pământului) (Airinei, 1980).

Tabelul nr. 1: Cutremurul vrâncean de la 4 martie 1977.

ŞocCoordonate geografi ce Adâncimea

focarului(km)

Ms(magnitudinea)

Δt(s)(diferenţă de timp faţă de

preşoc)Latitudine LongitudineF 45078’ 26078’ 93 5 0S1 45072’ 26094’ 79 6,5 4,7S2 45048’ 26078’ 93 6,5 12,1S3 45034’ 26030’ 109 7,2 19,0

Din Tabelul nr. 1 se observă migrarea focarului seismic (faţă de preşocul F) către SV şi creşterea adâncimii acestuia de la 79 km la 109 km.

Mai trebuie menţionat faptul că acest seism major a fost precedat de un alt cutremur vrâncean, produs pe 1 octombrie 1976 (M = 5,2), simţit la Bucureşti, cu intensitatea gradul V pe scala Mercalli. După cutremurul de la 4 martie 1977, s-a constatat o intensifi care a activităţii seismice din Platforma Moesică (Câmpia Română); astfel, până la sfârşitul anului 1977, s-au localizat aici 23 de şocuri seismice, cu magnitudini de 3,6-3,9 (Cornea, Polonic, 1979). De altfel, şi în zona Vrancea s-au produs numeroase replici, bineînţeles cu magnitudini mai reduse faţă de evenimentul din 4 martie 1977.

Mecanismul focal al seismelor intermediare vrâncene a constituit obiectul a numeroase studii, care au relevat anumite particularităţi dinamice ale acestor evenimente seismice. Astfel, pentru orientarea planului de faliere (rupere) s-au obţinut două soluţii principale (pentru seismele puternice, cu M > 6,0): o direcţie NE-SV (cu axa P, a compresiunilor, perpendiculară pe direcţia arcului carpatic) şi o alta NV-SE (cu axa P, paralelă cu lanţul muntos). S-a constatat şi predominarea falierii inverse, cu axa principală T (tensiuni) aproape verticală şi axa compresiunilor (P) aproape orizontală.

Distribuţia axelor P şi T a indicat existenţa unui stres orizontal compresiv în aria în care s-au localizat cutremurele intermediare (subcrustale) din regiunea Vrancea (Oncescu, Trifu, 1987; Enescu, Zugrăvescu, 1990).

În lucrarea elaborată de Radulian et al. (2000) s-au sintetizat informaţiile obţinute pentru zonele seismic-active din România, printre acestea fi ind şi regiunea seismogenă Vrancea, cu contribuţia cea mai importantă la seismicitatea teritoriului românesc.

Cutremurul de la 4 martie 1977 a impulsionat cercetările seismologice ulterioare prin extinderea

şi modernizarea reţelei de monitorizare, dar şi prin abordarea de noi direcţii de cercetare vizând seismotectonica României şi, în special, ariile tectonice cu seismicitate ridicată, localizarea evenimentelor seismice în condiţiile reţelei existente, fi zica sursei seismice vrâncene, structura litosferei, studii de evaluare a riscului şi hazardului seismic, modele de declanşare a seismelor prin efectul câmpului geomagnetic, activităţii solare şi mareelor terestre, studii de predicţie a cutremurelor etc. În acest fel, cercetarea seismologică românească s-a integrat tendinţelor ştiinţifi ce pe plan mondial, în special în cazul cutremurelor vrâncene, care, aşa cum s-a dovedit, reprezintă evenimente seismice cu urmări dezastruoase pentru populaţia României.

Bibliografi e selectivă:

Airinei, Şt. – Radiografi a geofi zică a subsolului României, Ed. Ştiinţifi că şi Enciclopedică, 1980, 255 pp.

Demetrescu, G. – Le tremblement de terre des Montagnes de Vrancea du 1 novembre 1929, Bul. Sci. Acad. Roum., XXII, 1, 1929.

Fuchs, K., Bonjer, K.P., Bock, G., Cornea I., Radu C., Enescu D., Jianu, D., Nouresca, A., Merkler, G., Moldoveanu, T., Tudorache, G. – The Romanian Earthquake of March 4, 1977, Tectonophysics, 53, 1979, p. 225-247.

Iosif, T., Iosif, Sieglinde – The Vrancea Earthquake of March 4, 1977 – a Multiple Seismic Event and its Seismotectonic Implications, Preprint ICEFIZ-CFPS, 1977, 68 pp.

Mueller, G., Bonjer, K.P., Stöckl, H., Enescu, D. – The Romanian earthquakes of March 4, 1977. Rupture process inferred from fault-plan solution and multiple event analysis, J. Geophys., 44, 1979, p. 203-208.

Radulian, M., Mândrescu, N., Panza, G.F., Popescu, Emilia, Utale, Ana – Characterization of Seismogenic Zones of Romania, Pure Appl. Geophys., 157, 2000, p. 221-247.


Info

La începuturile industriei extractive de ţiţei în SUA şi în alte ţări ale lumii, inclusiv în România, accesul la exploatarea rezervelor de hidrocarburi era hotărât de deţinătorul proprietăţii asupra suprafeţei, când au fost defi nite condiţiile de acces cu respectarea proprietăţii. Proprietarul controla

suprafaţa, subsolul acesteia, precum şi atmosfera de deasupra proprietăţii, el putând să vândă proprietatea, s-o închirieze, s-o doneze sau s-o lase prin testament unor interesaţi sau rude şi simpatii ale acestuia.

Ing. Elisabeta BOCIU

Surse neconvenţionale de energie Sursse necoonvenţiionale dde enerrgie (II)(II)

(continuare din numărul 4/aprilie 2011)

Marcellus Basin, „hydrofracing” and horizontal drilling(Foraj orizontal și hydrofracing în Bazinul Marcellus).

50

InfoSe înţelege că de la aceste începuturi relaţiile

de transfer a proprietăţii s-au complicat, inclusiv cele care vizau participarea la proprietatea asupra suprafeţei, aceasta putând fi împărţită între mai mulţi proprietari. De exemplu, ei au devenit deţinători de acţiuni – spunem astăzi –, dar principiile de bază pentru obţinerea sau menţinerea unor drepturi în exploatarea bogăţiilor subsolului au supravieţuit, omul îşi apără viaţa şi proprietatea sa fără să se justifi ce, este un drept al lui.

Cumpărând dreptul minier înseamnă că toate drepturile proprietarului de exploatare a bogăţiilor subsolului îi revin legal cumpărătorului, cu consecinţe în ocuparea şi deţinerea proprietăţii asupra suprafeţei. Câteodată se obţine acest drept cu intenţii de speculă, deşi autorităţile verifi că capacitatea cumpărătorului de a dezvolta industrii de extracţie. În general, când o companie cumpără dreptul minier, ea cumpără şi dreptul de a intra pe proprietatea asupra suprafeţei pentru a începe extracţia propriu-zisă. Dacă există unele incertitudini asupra perimetrului, compania va închiria dreptul minier sau numai o parte din acesta, pe un timp limitat, pentru a putea intra pe proprietate şi întreprinde unele teste care să demonstreze că resursele sunt exploatabile pe o tehnologie dată sau altceva; obţinând acest drept, compania plăteşte proprietarului o anumită sumă de bani la semnarea înţelegerii. Dacă compania nu parcurge respectivele lucrări care să permită pornirea producţiei înainte de expirarea termenului concesionat, pierde toate drepturile de proprietate, acestea revenind de drept vechiului proprietar. Dacă pe timpul concesionării compania obţine producţie, o parte din venitul realizat revine proprietarului, roialitatea sau redevenţa este specifi cată în înţelegerea de concesionare. Dreptul minier se negociază între părţile interesate, se cere părţilor informare, înţelegere şi răbdare pentru a nu greşi.

Bureau of Land Management (BLM) – autoritatea recunoscută în Statele Unite pentru administrarea terenurilor proprietate de stat – a înregistrat deja aplicaţii ale unor companii de petrol pentru participarea la programul de dezvoltare a exploatării resurselor cantonate în shale Colorado. Sunt companii de petrol gigant, dar şi unele companii private cunoscute în inovarea, proiectarea şi adoptarea unor tehnologii de extracţie ţiţei; toate au solicitat accesul la terenurile proprietate publică (federală sau a statului respectiv), cu scopul testării şi confi rmării unor tehnologii de extracţie adecvate nominalizate într-un program-pilot de dezvoltare a cercetării şi exploatării unor

rezerve shale oil în Colorado. Aceste companii sunt: Natural Soda, Inc. of Rifl e, Colorado; EGL Resources Inc. of Midland, Texas; Salt Lake City-based Kennecott Exploration Company; Independent Energy Partners of Denver, Colorado; Denver-based Pheonix Wyoming, Inc.; Chevron Shale Oil Company; Exxon Mobil Corporation; Shell Frontier Oil and Gas Inc.

Principala problemă pentru aceste companii, dar şi a altora care au intenţia să se implice în aceste industrii, rămâne dacă şi pentru cât timp tehnologia de extracţie testată şi adoptată este viabilă în condiţii comerciale. Companii mai mici de extracţie petrol sunt tentate să încerce, unele chiar au aplicat la BLM; Energy Policy Act of 2005 se preocupă de o strategie a dezvoltărilor în aceste industrii, încurajând cercetarea pentru confi rmarea unor tehnologii de extracţie pe resursele neconvenţionale.

Aşa cum am mai amintit, în extracţia gazelor naturale din gas shale rezultatele obţinute con-fi rmă succesul. Raportul Availability, Economics and Production Potential of North American Unconventional Natural Gas Supplies, întocmit de către Interstate Natural Gas Association of America (INGAA) pentru a evalua potenţialul de shale gas din SUA şi Canada, actualizează nivelul acestor resurse. Studiul INGAA, menţinut în continuare la zi prin completarea cu actualizarea forajului de noi sonde şi a tehnologiilor practicate, inclusiv fracturarea hidraulică, evaluează de asemenea dinamica volumului de gaze de extras până la limita comercialului. Studiul confi rmă că evaluările de resurse făcute iniţial se menţin, rezervele de gaze naturale, geologice şi respectiv recuperabile comercial nu s-au schimbat simţitor – un argument încurajator.

Marea majoritate a produselor rezultate din prelucrarea ţiţeiului şi gazelor pe care le consumăm astăzi provine din exploatarea rezervelor convenţionale confi rmate în câmpurile unde zăcămintele au avut şansa maturării naturale în subteran în condiţii de temperatură şi presiune înalte pentru lungi perioade de timp, măsurate în ere geologice. Specialiştii, încurajaţi de cererea tot mai crescândă de energie, au pornit la identifi carea unor tehnologii care să permită dirijarea hidrocarburilor conţinute în stratul productiv prin coloana sondei către suprafaţă în condiţii competitive comercial şi economic cu extracţia de ţiţei şi gaze din rezervele convenţionale. Principala problemă pentru specialişti a fost următoarea: ar putea omul să-şi aducă un aport în maturarea rezervoarelor de resurse neconvenţionale?


InfoAnii de la cumpăna secolelor XIX şi XX

au corespuns cu înlocuirea cărbunelui de ars în maşinile de forţă cu păcură, inclusiv în cele care dotau marina. În 1910, Congresul American a aprobat Picket Act, care îl autoriza pe preşedintele american Taft să pornească această substituire de combustibil în marina militară. În perioada 1910-1925 s-a dezvoltat programul special Naval Petroleum and Oil Shale Reserves, program preluat în 1927 şi de preşedintele Roosvelt, dar rezervele shale oil identifi cate în subsolul Marelui Pustiu American au rămas în continuare în subteran, neatinse de om. Specialiştii au înţeles că extracţia ţiţeiului din shales trebuie să pornească cu un aport la maturarea zăcămintelor, extracţia rocilor shale prin minerit şi separarea kerogenului prin tehnologia retorting dovedindu-se falimentară. În ultimii ani, însă, se vorbeşte despre o nouă tehnologie de extracţie ţiţei din shale, la un preţ

competitiv cu cel al ţiţeiului extras din rezervele convenţionale, cca 40 dolari americani/baril.

Până la acest moment încercările de extracţie din rezervele neconvenţionale de ţiţei constau în extracţia rocii purtătoare prin minerit, spargerea rocilor la anumite dimensiuni, urmată de încălzirea cu abur supraîncălzit, ceea ce se spera că va favoriza separarea ţiţeiului din roca shale. Încă din secolul XIX s-au făcut multe încercări, dar rezultatele au fost modeste; cred că cea mai concludentă este experienţa din Canada anului 1859, realizată în actualul parc provincial Cragleith, aşezat în sudul Golfului Georgian, provincia Ontario, parc menit să protejeze şi rocile sedimentare care păstrează peste timp, înţepenite în volumul lor de calcare şi şisturi, urme de viaţă, roci rupte, sfărâmate sau aşezate în straturi pe care le întâlneşti chiar şi la suprafaţă, la orice pas.

Rocă oil shale.

Pe platoul de coastă, pe pietrele cenuşii, paralelipipedice neregulate, aşezate una peste alta sau în lespezi mari, relativ uşor de spart, cu cât înaintezi spre uscat, s-a dezvoltat o vegetaţie specifi că pădurilor de pe respectiva paralelă: pădurea boreală

Pornind de la nevoia de iluminat a oraşului Collingwood din imediata apropiere a zonei de coastă, W. Pollard a proiectat şi montat o instalaţie pentru a obţine gazul lampant necesar. Procesul retorting – patentat de el – consta în spargerea oil shale extrase prin minerit şi încălzirea lor într-un cuptor de fontă izolat corespunzător şi încălzit cu foc de lemne. Din 30-35 tone de rocă oil shale putea obţine 250 galoane ţiţei din care,

prin rafi nare, a separat gazul lampant şi uleiuri cu diferite întrebuinţări. Instalaţia a funcţionat până în 1863, când a fost scoasă din producţie; lampantul era necompetitiv faţa de cel separat din ţiţeiul clasic, a cărui extracţie tocmai se pornise şi în sudul provinciei Ontario.

Înţelegem că extracţia de ţiţei din rocile shales este o misiune difi cilă, procesul retorting, încălzire cu abur, având nevoie de aducerea la suprafaţă a rocii purtătoare prin minerit, după care urmează procesul de spargere în bucăţi mărunte prin concasare, extracţia ţiţeiului din kerogen în instalaţia de hidrogenare, proces mare consumator de apă şi, în sfârşit, rafi narea ţiţeiului pentru a separa combustibilii de ceilalţi componenţi.

52

Info

Încercările de extracţia ţiţeiului din aceste roci sedimentare, a căror permeabilitate şi porozitate blochează fracţiile de hidrocarburi înglobate în conţinutul lor în condiţii de presiune şi temperatură normale, au continuat pe aceeaşi idee de încălzire a rocilor în medii de abur, urmate de prelucrare şi respectiv rafi nare, dar rezultatele n-au fost cele aşteptate până la erupţia din 10 ianuarie 1901 de la Spindeltop, Texas. Atunci o sondă a produs 100 mii barili/24 h ţiţei din rezervele pe care astăzi le numim convenţionale, după care au fost deschise marile şantiere de extracţie din Texas, iar petroliştii au uitat pentru un timp de vechile strădanii de extracţie a ţiţeiului din shales.

Prin anii 1970, când s-a manifestat marea criză a petrolului, preşedinţii americani Gerald Ford şi Jimmy Carter au sprijinit un program ambiţios de extracţie ţiţei din rezerve neconvenţionale. Guvernul american, dar şi Exxon Mobil, au cheltuit miliarde până când a venit „Lunea Neagră”, ziua de 2 mai 1982, când Exxon Mobil a abandonat proiectul Colony Oil Shale în valoare de 5 miliarde dolari americani, iar rafi năria a fost închisă şi 2000 locuri de muncă pierdute. În 1986, Ronald Reagan a semnat legea The Consolidated Omnibus Budget Reconciliation Act, care a abolit United State’s Syntehic Liquid Fuels Program, rezervele americane shale oil rămânând în aşteptarea unor timpuri mai bune.

Extracţia de ţiţei din zăcămintele confi rmate ca rezerve neconvenţionale prin aşa-zisa metodă retorting complică mult lucrurile, chiar dacă, repet, aducerea la suprafaţă a rocilor purtătoare de hidrocarburi prin minerit, concasarea lor, urmată de separare kerogen prin încălzire-hidrogenare, pentru care se consumă un volum enorm de apă, şi, în fi ne, rafi narea pentru obţinerea de benzine şi unii compuşi mai grei s-a dovedit un proces extrem de incomod şi neeconomic. După încălzire, rocile shale desicate, adică foarte uscate, trebuie să fi e evacuate; soluţia cea mai la îndemână este

evacuarea lor în mina de unde au fost scoase, la care se adaugă noi săpături pentru a compensa diferenţele în plus al volumelor de piatră sau posibile pierderi de chimicale prin praful dezvoltat care, în contact cu apa de ploaie, ar putea contamina apele potabile impunând noi cheltuieli pentru menţinerea condiţiilor de mediu. Să nu uităm, în acelaşi timp, volumul enorm de investiţii pentru construirea instalaţiei retorting sau a celor pentru menţinerea mediului, la care se adaugă costurile pentru energia şi apa consumate, pentru transport, încălzire, tratarea produsului obţinut şi rafi narea lui. Un proces lung şi foarte scump. O nouă tehnologie se impunea; toate aceste dezavantaje trebuiau evitate, trebuia pornit de la alte principii în defi nirea şi practicarea extracţiei. Marile companii de petrol din lume au rămas în „challenge”, n-au renunţat la un business care s-ar putea dovedi valoros chiar dacă, ofi cial, în America s-a acceptat ignorarea acestor resurse.

Cu 23 ani în urmă, Royal Dutch Shell a pornit un vast program de cercetări în câmpurile de extracţie petrol din shale şi în laboratoare care să ducă la pregătirea zăcământului şi recuperarea ţiţeiului din subteran fără extracţia rocilor oil shale, retorting şi celelalte. Au denumit această tehnologie In-situ Conversion Process (pe scurt ICP) ce constă în accelerarea procesului de maturare a zăcământului de ţiţei şi gaze, desfăşurat în mod natural în adâncuri în zeci de milioane de ani. Procesul constă în încălzirea treptată în subteran a rocilor purtătoare de kerogen, respectiv ţiţei şi gaze, ceea ce s-a realizat prin forajul câtorva găuri de sondă în care sunt inserate încălzitoare pe bază de rezistenţă electrică pentru a încălzi subteranul la 650-700 grade Fahrenheit pe o perioadă de timp de cel puţin de 3-4 ani. În timpul încălzirii, ţiţeiul este eliminat foarte greu din kerogen, suferind în structura sa şi alte schimbări, care constau în mutaţii ale componenţilor carbon şi hidrogen din diversele hidrocarburi conţinute.

Principalii pași în prelucrarea prin retorting a rocilor oil shale.


InfoSchimbările includ împărţirea – în sensul mutării componenţilor uşori de hidrogen din compuşii cu carbon dens, şi concentrarea hidrogenului în compuşii uşori, ceea ce duce la schimbarea fazei pentru componenţii uşori astfel formaţi. Să ne amintim că echilibrul de stare la fl uide în anumite condiţii de temperatură şi presiune poate fi schimbat, în cazul de faţă îmbogăţirea în hidrogen a unor compuşi transformându-i în fază lichidă sau gazoasă şi devenind astfel mai uşori. Faza gazoasă

de fracţii uşoare realizată este mult mai mobilă; ea poate să circule în subteran prin fi surarea existentă sau prin fi surarea indusă de la suprafaţă, către coloana sondei de producţie prin care să ajungă la suprafaţă. Procesul experimentat asigură recuperarea a 65-70% din potenţialul de carbon conţinut în fracţiile de hidrocarburi cantonate în amestec în rocile shales, adică din rezerva de shale oil supusă exploatării.

Această tehnologie de extracţie testată de Shell practic nu este confi rmată la scară industrială ca fi ind comercială, dar este admisă de Departamentul de Energie al SUA ca o tehnologie de mare viitor. Confi rmarea fezabilităţii depinde de rezoluţiile adoptate în două probleme tehnice, şi anume menţinerea sub control a apelor subterane pe timpul extracţiei şi prevenirea unor probleme de mediu în subteran, inclusiv cele legate de apele subterane. Ambele procese de extracţie, prin minerit sau ICP, implică diverse emisiuni sau dezechilibre pe terenurile admise la concesionare ca miniere, impact asupra vieţii naturale şi asupra calităţii atmosferei şi apelor din zonă. Dezvoltarea industriei de extracţie a shale oil aduce, de asemenea, implicaţii economice şi sociale, în special în vestul arid, unde consumul mare de apă de utilizat în proces e greu de asigurat.

Procesul ICP este mare consumator de energie, dar pentru fi ecare unitate de energie utilizată pentru a genera putere în proces se produc 3,5 unităţi de energie care să ajungă în reţea. Efi cienţa procesului ICP este comparabilă cu cea a extracţiei de ţiţei prin injecţie de abur din rezerve convenţionale în ultima decadă. Amestecul de hidrocarburi extras prin procesul ICP este foarte diferit de ţiţeiul tradiţional extras din rezerve convenţionale; în general nu poate fi transportat prin intermediul sistemului de conducte existent, este un produs

mult mai uşor, aproape nu conţine compuşi grei. Procesul ICP, desfăşurându-se în subteran, e nevoie să fi e luate măsuri speciale de siguranţă care să împiedice migrarea necontrolată a amestecului de hidrocarburi eliberat din roca purtătoare în apele subterane. Shell a adaptat, în acest scop, procedeul deja cunoscut al peretelui de gheaţă folosit mult timp în minerit pentru reducerea inundaţiei minelor cu apele subterane sau în construcţia tunelelor, un fel de strat izolator pentru protecţia acestora. Compania a testat cu succes tehnologia îngheţării, peretele de gheaţă previne orice scăpare sau contaminare din zona încălzită; condiţiile de mediu de la suprafaţă, apele subterane nu vor fi atinse. Problema este cât de mare ar trebui să fi e acest perete de gheaţă pentru a fi optim şi... economic. Shell se arată a nu şti dimensiunile de adoptat ale peretelui, cât de adânc ar trebui să fi e, deşi unii bănuiesc că doar nu spune. Specialiştii se întreabă dacă încălzitorul electric coborât în sondă la cca 2000 m adâncime pentru a menţine câţiva ani 600-700 grade Fahrenheit, construit din metale foarte bune conducătoare (cum ar fi cupru, argint sau aur), ar putea fi recuperat şi refolosit. Cât de multe încălzitoare ar trebui montate şi cum?

Se vorbeşte, în acelaşi timp, că rezultatul extracţiei din oil shale arată ca un ţiţei care n-ar trebui rafi nat, probabil că va fi diferit de la un caz la altul. Cu toate aceste îndoieli, Shell apreciază că

Principalii pași în extracția de țiței din oil shale prin conversie în adâncuri.

54

Infode pe o suprafaţă de teren de un acru poate fi extras un volum de ţiţei de 1 milion barili, o garanţie că terenurile scoase la concesionare de BLM sunt rentabile, iar perimetrele de concesionat ar putea fi de dimensiuni modeste comparativ cu cerinţele comerciale ale pornirii acestor viitoare exploatări. Sunt multe întrebări, dar procesul în sine este demonstrat ca fi ind posibil de utilizat, majoritatea întrebărilor au un răspuns sau vor primi unul, se speră ademenitor, pe parcursul testelor şi încercărilor care urmează.

S-a dovedit în şantier că atât tehnologia pere-telui îngheţat, cât şi metoda încălzirii shale fără ca rocile shale să fi e scoase la suprafaţă, funcţionează. Shell a experimentat cu succes această tehnologie ICP pe proprietatea privată Mahogany din Rio Blanco County, Colorado, la cca 200 mile distanţă faţă de Denver, precum şi în alte câmpuri din apropiere. Din cel mai recent test realizat de Shell pe această tehnologie s-au obţinut 1400 barili de ţiţei, plus gazele asociate respective.

Peretele îngheţat a fost folosit recent cu succes în Boston’s Big Dig Project sau pentru a preveni scăpările de ape subterane în cavernele de sare la proiectul Strategic Petroleum Reserve în Weeks Island, Los Angeles.

Royal Dutch Shell îşi asumă responsabilitatea fezabilităţii procesului testat de ei şi denumit In situ-Conversion, fi ind sigur că detaliile se vor rezolva de la caz la caz.

Shell utilizează tehnologia de îngheţare subte-rană pentru a crea o barieră, numită „freeze wall”, în jurul perimetrului de extracţie. „Freeze wall” se realizează prin pomparea unui lichid de refrigerare prin câteva sonde săpate special cu acest scop în jurul blocului de extracţie din subteran, el previne pătrunderea apelor subterane în zona de interes – deci în perimetrul de extracţie proiectat – şi în acelaşi timp împiedică scăparea unor hidrocarburi şi a altor produşi rezultaţi din procesul de extracţie In-situ Conversion în afara acestuia.

Shell a declarat că în 2010 va defi nitiva procesul de extracţie In-situ Conversion, iar companiile Chevron şi Texas-base EGL Resource au în curs de testare o tehnologie de extracţie pornind de la ideea maturării zăcământului. Specialiştii sunt optimişti. Ei speră că prin intermediul ajutorului guvernului american noile tehnologii de extracţie ţiţei din resursele neconvenţionale de shale oil vor fi puse la punct, procesul de extracţie în sine va deveni la îndemână iar extracţia de ţiţei-shale oil va fi competitivă cu cea a ţiţeiului clasic.

Rezervele geologice neconvenţionale de ţiţei deţinute de SUA în Bazinul Green River Formation, bazin desfăşurat în statele Colorado, Utah şi

Wyoming, sunt estimate la 1,2-1,8 trilioane barili, din care se estimează ca recuperabile 800 miliarde barili, de trei ori mai mult decât rezervele dovedite


Infoîn Arabia Saudită. Comparând cu consumul actual de ţiţei al Statelor Unite, se apreciază că numai rezerva din Green River Formation acoperă consumul american de produse petroliere pe următorii 400 ani. Foarte important de reţinut este şi faptul că mai mult de 70% din totalul suprafeţei de teren ce are stocate în subsol aceste rezerve de shale oil, inclusiv cele cu conţinut foarte ridicat de hidrocarburi şi de grosime mare, sunt terenuri afl ate în proprietate federală. Guvernul federal al SUA va controla accesul la aceste resurse atât de atrăgătoare comercial.

SUA sunt liderul mondial în producţia de shale gas, dar şi în dezvoltările de extracţie ţiţei din oil shale. China obţine o producţie de shale gas de cca 30 miliarde mc pe an, aproape jumătate din consumul ei de gaze naturale din 2008 şi s-a arătat interesată să cumpere tehnologie de la americani. Australia şi Canada au pornit şi ei, iar în Europa

deocamdată s-a obţinut doar producţie de shale oil prin procesul retorting, dar succesul americanilor i-a convins, vaste programe de dezvoltare fi ind demarate în Austria, Germania, Ungaria, Polonia, Suedia, Marea Britanie. Şi India se arată interesată de shale gas, dar o complicaţie ar putea veni din faptul că legislaţia indiană nu are prevederi pentru concesionarea perimetrelor de explorări pentru resurse neconvenţionale, însă viaţa dovedeşte dinamism, legea putând fi adaptată corespunzător. Din august 2010 ofi ciali indieni negociază cu United States Geological Survey pentru a obţine sprijin în cercetarea şi exploatarea resurselor proprii de shale gas din trei mari bazine bănuite ca purtătoare de astfel de bogăţii. Lumea se arată foarte interesată de aceste „noi” resurse de energie, redescoperite prin marea nevoie de energie. Poate viitorul va satisface cererea tot mai crescândă în lume!

important

Acordurile de Sprijin al Proiectului fi nalizează cadrul legal - cerinţă pentru fi nanţarea cu succes a gazoductuluiAcord bilateral, cu caracter legal specifi c, între Companiile Nabucco şi ţările de tranzit Protejarea Gazoductului Nabucco de potenţiale modifi cări legislative discriminatorii.

Kayseri, Turcia, 8 iunie 2011. Cadrul legal pentru Gazoductul Nabucco a fost fi nalizat azi, prin semnarea - în Kayseri, Turcia - a Acordurilor de Sprijin al Proiectului între NABUCCO Gas Pipeline International GmbH şi ministerele implicate din cele cinci ţări de tranzit (Austria, Bulgaria, Ungaria, România şi Turcia).

Acestea sunt acorduri bilaterale, cu caracter legal, specifi ce, între Companiile Nabucco şi guvernul din fi ecare ţară de tranzit. Ele reprezintă un pas important în faza avansată de dezvoltare a Gazoductului Nabucco. Principalele elemente ale Acordurilor de Sprijin al Proiectului sunt: anunţarea unui regim reglementat de tranzit avantajos, afl at sub incidenţa legilor energiei din UE şi Turcia; protejarea Gazoductului Nabucco faţă de potenţiale schimbări legislative discriminatorii; sprijin pentru acţiuni legislative şi administrative necesare implementării proiectului. Ele reprezintă, de asemenea, şi angajamentul fi ecărui guvern în sprijinirea proiectului.

Împreună cu Acordul Interguvernamental, aceste acorduri sunt cerinţe necesare pentru fi nanţarea cu succes a proiectului. Ele creează un regim de reglementare stabil şi pe termen lung, necesar grupului internaţional de fi nanţatori în vederea asigurării fondurilor pentru unul dintre cele mai mari proiecte de transport al gazelor naturale la nivel mondial.

Acordurile de Sprijin al Proiectului fi nalizează cadrul legal - cerinţă pentru fi nanţarea cu succes aAcordurile de Sprijin al Proiectului fi ngazoductului

Cadrul legal al proiectului Nabucco a fost fi nalizat -Acordul de Sprijin al Proiectului a fost semnat de către fi ecare ţară de tranzit

Urmare a hotărârii Adunarii Generale Ordinare a Acţionarilor OMV Petrom S.A. din data de 26 aprilie 2011, Petrom anunţă plata dividendelor aferente exerciţiului fi nanciar 2010 prin intermediul BRD - Groupe Societe Generale - agentul de plată selectat - începând cu data de 1 iunie 2011, către acţionarii OMV Petrom S.A. înscrişi în Registrul Acţionarilor ţinut de către Depozitarul Central S.A. la data de înregistrare 12 mai 2011.

Dividendul brut este de 0,0177 lei pentru o acţiune, iar impozitul pe dividende aferent va fi reţinut la sursa în cotele prevăzute de lege.

le Ordinare a Acţionarilor OMV Petrom S.A. din data de 26 ndelor aferente exerciţiului financiar 2010 prin intermediul BRD

Plata dividendelor aferente anului 2010

56

Info

Multe generaţii de oameni de ştiinţă s-au străduit să dea un răspuns la întrebarea: Cum s-a format sistemul nostru solar-planetar? Acest efort s-a soldat cu elaborarea a numeroase ipoteze, cele mai multe, contestate ca valoare ştiinţifi că, fi ind depuse în fi nal la arhiva ştiinţei.

Unele însă, aşa cum este cea a lui Kant–Laplace, au subzistat prin evoluţie şi prin reformulări în funcţie de noile date ale cunoaşterii Universului.

Ipoteza Kant–Laplace a fost lansată la sfârşitul secolului al XVIII-lea de fi losoful german Immanuel Kant şi matematicianul francez Pierre-Simon Laplace. Conform acesteia, Soarele a fost înconjurat iniţial de un inel (disc) de materie gazoasă care, datorită forţei de atracţie newtoniene, a început să se condenseze, dând naştere la mai multe corpuri sferice, care au devenit planetele sistemului solar.

Această ipoteză a fost completată şi îmbunătăţită în anul 1943 de fi zicianul austriac Carl von Weizsäcker. El a precizat că această condensare a discului solar format din materie terestră a dus la constituirea unor coliere (inele) care se roteau în jurul Soarelui cu viteze diferite. În cadrul acestor coliere au luat naştere vârtejuri, care au facilitat agregarea particulelor de materie şi formarea unor corpuri care, prin ciocniri cu corpurile din colierul vecin, au dus la formarea planetelor.

Se ştie că materia din spaţiul cosmic, constituită din particule de praf provenit din erupţiile şi

exploziile stelare, formează nori cosmici, supuşi legilor mişcării universale.

Plecând de la forma de spirală a numeroase nebuloase astrale, cercetările din ultimele decenii au pus în evidenţă o serie de fenomene din care reiese că materia afl ată în spaţiul cosmic ar fi putut lua naştere prin declanşarea unei mişcări în spirală în cadrul norului cosmic.

Mişcarea în spirală (turbionară), specifi că materiei în stare lichidă sau gazoasă, are ca principală cauză un dezechilibru fi zic apărut în natura înconjurătoare. Ea este întâlnită pe Pământ sub forma uraganelor, tornadelor, trombelor marine, vârtejurilor de apă etc.

Pe alte planete mişcarea turbionară a fost semnalată sub formă de nori în spirală, cum sunt de pildă cei din atmosfera planetei Venus, ce apar ca nişte vârtejuri uriaşe. Celebra pată roşie de la suprafaţa planetei Jupiter, având un diametru de cca 44.000 km şi văzută de pe Pământ, apare ca un vârtej staţionar.

Mişcarea în spirală ar fi singura care, în urma unor succesiuni de fenomene cosmice, prin concentrarea materiei într-un nucleu central, ar putea da naştere la corpuri sferice, formând stele şi sisteme planetare noi.

Acumularea neîntreruptă a prafului cosmic în spaţiul interstelar, în condiţiile unei temperaturi foarte scăzute (–200º C), poate duce la concentrarea acestuia şi la formarea unor nori cosmici, în

Avram BURLACUCercetător în Geologie

IPOTEZĂ PRIVIND GENEZA SISTEMULUIIPOTEZĂ PRIVIND GENEZA SISTEMULUISOLAR-PLANETAR, APOCALIPSA SOLAR-PLANETAR, APOCALIPSA

TERREITERREI

Multe generaţii de oammeni de ştiinţă s-au d i d ll b

exploziile stelare, forrmează nori cosmici, supuşil il i ii ii l

Studiind fenomenul mișcării în spirală a materiei, autorul a ajuns la concluzia că numai tornada, cu efectele ei catastrofale pe Terra, este creatoare și atotputernică în întregul Univers.


Infocare particulele de praf (care îndeplinesc, în acest caz, rolul de nuclee de condensare) adsorb moleculele de hidrogen din spaţiu (hidrogenul cuprinde ca volum 93% din întreaga materie din spaţiu). Astfel, particulele de praf, având forma unor granule sferice cu un diametru de până la câţiva milimetri, au proprietatea de a adsorbi şi reţine, în stare de concentraţie, moleculele cu care vin în contact (în cazul nostru cu moleculele de hidrogen), transformându-le în rezervoare naturale de hidrogen condensat şi formând norii cosmici (Figura nr. 1).

Norul cosmic, supunându-se legilor mişcării universale, căpătă iniţial o mişcare de rotaţie în jurul axei sale. Datorită, însă, particulelor grele

pe care le conţine, în cazul unei mişcări ciclonale acestea au tendinţa de a se aduna în zona centrală, astfel că mişcarea de rotaţie a norului nebular se transformă, treptat, în mişcare turbionară, luând forma de spirală (Figura nr. 2).

În această situaţie, granulele sferice, captând tot mai multe particule, dau naştere prin agregare la planetoizi, cu un diametru de până la câţiva km, formaţi din conglomerate (fragmente de roci şi minerale cimentate).

Planetoizii din norul cosmic, datorită acţiunii gravitaţionale a nucleului central, sunt antrenaţi într-o mişcare turbionară cu viteze din ce în ce mai mari spre centru, declanșând tornada. Planetoizii se ciocnesc între ei, se sparg şi se aprind.

IPOTEZĂ PRIVIND GENEZA SISTEMULUISOLAR-PLANETAR, APOCALIPSA

TERREI

Temperatura foarte mare creată în nucleu datorită arderii hidrogenului a dus la dezagregarea completă a materiei conglomeratice şi la topirea ei. Astfel a luat naştere primul nostru corp astral – Soarele (Figura nr. 3).

Însă mişcarea în spirală a nebuloasei solare continuă. La un moment dat, viteza de rotire a braţelor spiralei este mai mare decât cea de rotaţie a Soarelui, iar forţa gravitaţională a acestuia fragmentează braţele spiralei, astfel că materia conglomeratică rămasă în braţe, datorită evoluţiei ei structurale, păstrează sensul de mişcare avut anterior, facilitând apariţia unor noi arii turbionare, care vor forma, la rândul lor, planetele sistemului nostru solar-planetar – Mercur, Venus, Terra,

Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto (Figura nr. 4) şi sateliţii acestora.

Soarele, fi ind în stare incandescentă datorită temperaturii foarte mari degajată de arderea gazelor, intră în colaps gravitațional, fenomen resimţit de planete, sateliţi, asteroizi şi comete.

Asteroizii şi cometele formate pe inelele exterioare ale astrului principal, datorită colapsului gravitațional al Soarelui şi a compoziţiei lor structurale, se pierd de regulă în spaţiul interplanetar, evoluând pe orbite proprii în cadrul sistemului nostru solar-planetar.

Cu timpul, atât asteroizii, cât şi cometele sunt atrase de forţa gravitaţională a astrelor pe care vor cădea sub formă de meteoriţi.

Figura nr. 1: Concentrarea prafului interstelar, formarea norului cosmic.

Figura nr. 2: Mişcarea în spirală a norului cosmic.

58

Info

Având loc în condiţiile unei creşteri mari a temperaturii, dezagregarea duce uneori la fracţionarea materiei în mineralele componente ale granulelor sferice (aluminiu, calciu, nichel, fi er etc.). Totodată, diferenţierea şi concentrarea mineralelor în corpurile sferice se face în funcţie de densitatea elementelor lor componente.

Concomitent cu această diferenţiere, se separă şi unele elemente radioactive caracteristice, afi liate elementelor în cauză ca, de exemplu, aluminiu 26, toriu şi deuteriu, elemente cu o mare putere de dezintegrare, care ar putea determina topirea integrală a corpurilor sferice.

Conform oamenilor de ştiinţă care au cercetat resturile meteoritului Allende căzut în Mexic în anul 1969, aluminiul 26 ar constitui sursa principală de energie calorică necesară topirii materiei corpurilor sferice, cu condiţia ca acestea să aibă un diametru de cel puţin 10 km şi o anumită compoziţie şi densitate.

Separarea elementelor radioactive prin to-pirea integrală a materiei are loc în cadrul corpurilor sferice şi continuă cu procesul reacţiei termonucleare, transformând corpurile sferice în sfere incandescente.

Ţinând seama că mişcarea în spirală (turbionară) a materiei este un fenomen fi zic întâlnit atât pe Terra cât şi în întregul nostru sistem solar-planetar, nu este exclus ca această îndrăzneață ipoteză să contribuie, prin cercetări

viitoare, la formarea unei noi concepţii privind geneza întregului Univers.

APOCALIPSA TERREI

De mii de ani profeţii şi prezicătorii din toată lumea încearcă să prevadă sfârşitul lumii. Indiferent de perioada în care se va produce apocalipsa, se presupune că ea va fi prevestită de o serie de semne – războaie, inundaţii, cutremure –, cărora nimeni nu le va supravieţui.

În Apocalipsa Sfântului Ioan, ultima carte a Noului Testament, sunt prezentate evenimentele catastrofale care vor preceda sfârşitul lumii, când cei păcătoşi vor fi pedepsiţi, iar credincioşii vor triumfa datorită intervenţiei divine. Totuşi, până în zilele noastre, toate profeţiile s-au dovedit a fi previziuni menite să stârnească panică în rândurile credulilor.

Prima încercare de a salva omenirea de apocalipsă este Potopul lui Noe, legendă prezentată în Vechiul Testament. Această legendă poate fi atribuită lui Avraam, primul dintre patriarhii biblici, profet şi conducător al evreilor, născut în anul (cca) 2000 î.Hr. în Ur – Mesopotamia (Irakul de astăzi). Se ştie că Mesopotamia (ţara dintre două râuri, denumire dată de greci în antichitate) a fost leagănul primelor civilizaţii, fi ind populată încă de acum 10000 de ani.

Figura nr. 3: Formarea primului corp sferic (Soarele) şi conturarea celor nouă planete.

Figura nr. 4: Orbitele planetelor: Mercur,Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto.


InfoPrin Mesopotamia curg fl uviile Tigru şi Eufrat,

iar după datele sedimentologice şi arheologice, în antichitate au avut loc inundaţii catastrofale provocate de revărsările acestor două fl uvii.

Noe, personaj biblic, om de o evlavie fără pată, a fost ales de Dumnezeu să salveze câte o specie de vieţuitoare în arca (corabia) sa.

O altă legendă cu viziuni apocaliptice, cu tentă religioasă, apare tot în Vechiul Testament şi se referă la distrugerea cetăţilor Sodoma şi Gomora din Palestina antică. Legenda spune că Domnul a făcut să plouă cu pucioasă şi foc peste cele două cetăţi, pentru a-i distruge pe locuitori pentru fărădelegile lor.

Cercetările geologice şi arheologice ulterioare au scos la iveală că cetăţile Sodoma şi Gomora, situate pe malul Mării Moarte, au fost complet distruse de cutremure şi erupţii.

Denumirea Lacus Asphaltites (Lacul de asfalt) dat de romani în antichitate Mării Moarte demonstrează că în acest lac s-a format asfaltul – reziduul natural produs prin oxidarea ţiţeiului rezultat din erupţie.

Unul din cele mai groaznice cataclisme menţionate în cărţile sfi nte ca miracole ale divinităţii au fost cutremurele şi erupţia unui vulcan din insula Santorini, denumită în antichitate Thera, situată la nord de insula Creta. Erupţia şi cutremurele din insula Santorini au fost atât de puternice, încât cenuşa şi rocile vulcanice au fost aruncate până în Egipt şi Israel.

Cercetările geologice şi arheologice ulterioare au consemnat că vechiul oraş Cnosos din insula Creta a fost distrus în întregime de cutremurul din 1720 î.Hr., iar un alt cutremur de pământ din anul 1450 î.Hr. a marcat sfârşitul civilizaţiei minoice din insulă.

În cadrul acestui mare dezastru natural, care a afectat probabil şi alte insule greceşti din estul Mării Mediterane, fi losoful grec Platon (428-348 î.Hr.) presupune şi scufundarea Atlantidei.

În prezent, contrar numeroaselor previziuni apocaliptice, se poate afi rma cu siguranţă că: indiciile meteorice, astronomice şi geologice sunt singurele care ne pot oferi date privind fenomenele de natură catastrofală sau apocaliptică. Erupţiile vulcanice, cutremurele, valurile seismice (tsunami) şi inundaţiile pot provoca catastrofe naturale, dar nu apocaliptice.

În acest sens, se consideră că un fenomen deosebit în istoria Terrei a fost dispariţia dinozaurilor în Cretacicul inferior care s-ar datora unui asteroid gigant ce a lovit planeta în acea perioadă geologică. Se presupune că impactul

a fost atât de puternic încât a produs nori imenşi de praf, care au împiedicat pătrunderea luminii solare în atmosferă timp de câţiva ani; la această catastrofă au contribuit şi erupţiile vulcanice din acea perioadă. Ca urmare a acestor evenimente, s-a produs modifi carea habitatului şi a climei pe Terra, ducând la dispariţia dinozaurilor.

Un alt eveniment tragic, încheiat cu mari dezastre naturale, a avut loc în anul 79 î.Hr. datorită erupţiei vulcanului Vezuviu din sudul Italiei. Oraşele Pompei şi Herculanum, situate în apropierea vulcanului, au fost distruse de cutremur şi îngropate sub un strat gros de cenuşă (de 15-18 m).

Un fenomen astral deosebit, care trebuie amintit, a avut loc în anul 1908 în Rusia. Un meteorit uriaş (Tungus), compus din praf şi gheaţă, a explodat în taigaua siberiană. Explozia a fost atât de puternică, încât a distrus pădurea pe o suprafaţă de 2000 km2. Meteoritul s-a dezintegrat în atmosferă fără să facă crater.

Una dintre cele mai mari catastrofe naturale care s-a soldat cu pierderi de sute de mii de vieţi omeneşti şi distrugeri de mii de locuinţe a avut loc în estul şi sud-estul Asiei.

Indonezia şi Japonia, ţări insulare, au trecut recent prin clipe grele din cauza cutremurelor şi a valurilor seismice (tsunami). Ambele ţări sunt plasate în zonele cele mai instabile din punct de vedere geologic, fi ind aşezate pe un focar de magmă.

Indonezia este formată din 17.000 de insule, majoritatea de origine vulcanică, are 220 vulcani activi şi este devastată destul de des de cutremure şi erupţii submarine generatoare de tsunami. În anul 2004 un astfel de tsunami, declanşat de o erupţie submarină cu epicentrul în Oceanul Indian, a invadat catastrofal partea de vest a insulei Sumatra, devastând totul în cale. Valul seismic a afectat mai multe ţărmuri limitrofe, ajungând până în India. Au murit peste 200.000 de persoane.

La rândul său, Japonia se confruntă cu frec-vente cutremure şi erupţii submarine. În ziua de 11 martie 2011, după o serie de cutremure cu magnitudinea de peste 8 grade pe scara Richter, s-au declanşat valuri seismice (tsunami) cu epicentrul în Marea Japoniei. Impactul valurilor cu partea de vest a ţărmului insulei Honshu (principala insulă a Japoniei) a fost catastrofal. Au fost distruse şi duse în largul mării mii de case dezmembrate. Peste 20.000 de persoane au fost date dispărute. De asemenea, centrala nucleară de la Fukushima a fost afectată de tsunami, ceea

60

Info

ce ridică noi probleme pentru locuitorii din Ţara Soarelui Răsare şi nu numai.

Revenind la faza iniţială de formare a planetei Terra, se considera că, simultan cu procesul reacţiei termonucleare, pe planetă a avut loc o încetinire a mişcării de rotaţie în jurul axei sale şi, totodată, o răcire a suprafeţei acesteia. Astfel că în Antecambrian s-a format o placă litosferică – Pangeea, înconjurată de un singur ocean.

Datele actuale ale structurii planetei Terra demonstrează că şi astăzi fundul oceanelor este în permanentă mişcare cu cca 6-7 cm pe an, ca efect al mişcării de rotaţie. Datorită acestei mişcări, a cutremurelor, a erupţiilor de lavă, litosfera Terrei (Pangeea) s-a fărâmiţat şi s-a divizat în numeroase plăci tectonice, dând naştere la continente, rifturi (şanţuri tectonice) şi dorsale oceanice (lanţuri muntoase submarine).

Oamenii de ştiinţă au remarcat că acolo unde plăcile tectonice se mişcă divergent, magmele ţâşnesc, ajung la suprafaţă şi dau naştere la vulcani sau la tsunami dacă sunt erupţii submarine. La convergenţa a două plăci se formează întotdeauna o zonă de subducţie în care una dintre plăci este încălecată. Astfel, majoritatea cutremurelor de pământ, a vulcanilor de suprafaţă şi a erupţiilor submarine apar la marginile plăcilor tectonice.

Din cele prezentate mai sus reiese că rolul plăcilor tectonice în dinamica internă a Terrei este colosal în cazul producerii cutremurelor, a erupţiilor vulcanice de suprafaţă şi a erupţiilor submarine creatoare de tsunami.

Toate aceste fenomene catastrofi ce duc la pierderi considerabile de vieţi omeneşti şi la mari distrugeri materiale, dar nu la apocalipsă.

Cât priveşte Apocalipsa Terrei, contrar numeroaselor preziceri, se poate spune că atât Terra, cât şi întregul nostru sistem solar-planetar,

format acum 4,6 miliarde de ani, se afl ă la apogeu.

Datorită Soarelui, cu razele sale dătătoare de viaţă – coexistăm.

Viitorul vieţii pe Terra este în relaţie directă cu puterea calorică a Soarelui. Soarele, datorită procesului energiei nucleare, devine din ce în ce mai luminos, în timp ce viteza de rotire în jurul axei sale scade. Când Soarele îşi va epuiza energia nucleară se va răci şi, contractându-se, va deveni o stea pitică. Numai atunci se poate vorbi despre Apocalipsa Terrei.

Bibliografi e:

AIRINEI, Ştefan – • Geofi zica pentru geologi, Editura Tehnică, Bucureşti 1977.AIRINEI, Ştefan – • Radiografi a geofi zică a subsolului României, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.BLEAHU, Marcian – • Tectonica globală, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.BURLACU, Avram – • Noi ipoteze privind geneza sistemului solar, revista „Magazin”, Bucureşti, 1979.BURLACU, Avram – • Tornada astrală, ipoteză privind geneza sistemului solar-planetar, revista „Petrol şi Gaze”, nr. 7, Bucureşti, 2009.CAGNIARD, L. –• Introduction à la physique du globe, Édit. Technic, Paris, 1979.LĂZĂRESCU, V. –• Geologia fi zică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.MELCHIOR, P. –• Physique et dinamique planetaires, Édit. Vander, Bruxelles, 1970-1973.PÂRVU, G. –• Minerale și roci, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.POSEA, G., ARMAŞ, I. –• Geografi a Fizică. Terra – cămin al omenirii și sistemul solar, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998.


Info

Oraşul Antalya pare să-şi fi recuperat tot trecutul cultural şi istoric al Turciei, atât de bine conservat şi sigilat de stilul arhitectonic tradiţional al moscheilor, bisericilor, madrasahurilor şi ale hamamurilor.

Centrul istoric al oraşului, Kaleiçi, este de asemenea şi centrul turistic al Antalyei: hoteluri şi cluburi, restaurante şi baruri sunt edifi ciile lumii moderne ridicate alături de Yivli Minare, simbol al centrului istoric restaurat, sau de Kesik Minare, fosta Pangalia şi biserica bizantină, transformată ulterior într-o moschee.

Înconjurată de uimitoarele peisaje cu contraste intense, Antalya, principala zonă turistică a Turciei, este un oraş atractiv, cu numeroase bulevarde de palmieri şi cu o preţuită fl ota.

Antalya a fost în mod continuu locuită începând de la fondarea ei în anul 159 î.Hr. de Attalos al II-lea, romanii şi bizantinii ocupând succesiv oraşul până când acesta a ajuns sub stăpânire otomană.

Simbolul Antalyei, aşezat în centrul oraşului şi construit de sultanul Alaeddin Keykubat în sec. al XVIII-lea, este moscheea Yvili Minareli. Colegiul Teologic Karatay Medrese din districtul Kaleiçi, edifi cat în aceeaşi perioadă, exemplifi că sculpturile vremii.

Cele mai importante moschei din oraş sunt: moscheea Murat Paşa din secolul al XVI-lea şi Tekeli Mehmet Paşa din secolul al XVIII-lea.

Interesanta moschee Iskele din secolul al XIX-lea este construită din piatră şi este aşezată pe patru piloni peste o vegetaţie naturală.

Moscheea Kesic Minaret, anterior biserică, atestă longevitatea istorică a acestui oraş în renovările succesive aduse de imperiile roman şi bizantin.

În onoarea vizitei împăratului Hadrian din anul 130, s-au construit în pereţii oraşului trei porţi arcuite cu columne corintiene, care constituiau unicele intrări prin zidurile oraşului, iar turnul cu ceas, Kalekapsi Squaree, de asemenea o parte din fortifi caţiile acestui oraş.

În parcurile Atatürk şi Karaaliog coloritul fl orilor exotice şi strălucirea apei din băi, cu priveliştea munţilor în spate, demonstrează de ce Antalya a devenit o aşa de mare atracţie turistică. În Parcul Aqua, situat în partea estică a coastei, este posibil orice fel de sport acvatic.

Zidurile vechi ale oraşului, luminate noaptea, domnesc într-o atmosferă de linişte şi de neuitat.

În ciuda popularităţii crescânde printre turişti a Antalyei, principalul mijloc de transport rămâne calea aerului, cu toate că, recent, au fost căutate noi căi de acces pe calea apei sau pe uscat.

Aeroportul internaţional din Antalya a deschis un nou terminal pentru a face faţă forfotei din ce în ce mai mari de turişti.

Toate formele de transport urban din Antalya înlesnesc turiştilor deplasarea dintr-un loc în altul, precum şi vizitarea tuturor obiectivelor, păstrându-şi totuşi energia pentru marele tur al restaurantelor şi barurilor.

Astfel, turiştii pot alege fi e un microbuz care urmează o rută fi xă, fi e un taxi sau un tramvai, astfel încât o zi prin Antalya poate fi încheiată cu o plimbare în Parcul Antalya Beach sau pe plaja Konyaalti. Aşadar, turiştii pot să coboare din hotelul aşezat de-a lungul ţărmului, chiar deasupra plajelor Konyaalti şi Lara, pentru ca imediat să urce apoi într-un tramvai şi să coboare în centrul oraşului, cu străzile aglomerate de vechi case în stil turcesc sau grecesc.

Lara şi Konyaalti sunt colţuri de paradis neasemuite, cu ape limpezi de peruzea, ale căror baruri şi cluburi de pe plajă sunt înţesate cu turişti a căror unică dorinţă este să savureze pe îndelete una din minunatele băuturi răcoritoare în timp ce stau întinşi pe unul din sutele de şezlonguri de pe plajă, ascunşi după o umbrelă de soare viu colorată.

Deja renumitele băi turceşti, mâncărurile picante, pestriţele magazine de cadouri, străzile gălăgioase şi barurile înţesate cu alţi turişti euforici, urmele istorice conservate în clădirile elene, romane, bizantine sau otomane, ori festivalurile Antalyei, constituie motive pentru care ar trebui, măcar o dată în viaţă, să te răsfeţi în acest Paradis.

Turcia, „pământul cu o mie de feţe”, este legendară pentru interminabilele vacanţe de vară petrecute sub un cer pufos ce se oglindeşte în apele de turcoaz ale Golfului Antalyei care scaldă coasta stâncoasă a Mediteranei, acoperită de petice de nisip auriu, şi care se înalţă mai apoi pentru a se încununa cu vechii şi sfi nţii Munţi Taurus la est. Doar acest peisaj copleşitor de frumos compensează oferta limitată de plaje a Antalyei...

Note de vacanţă din AntalyaNote de vacan ţă din AntalyaDr.ing. Ion Irimia ZECHERU

(continuare din numărul trecut)

62

Info

splendoarea stâncoasă a plajelor Lara şi Konyaalti cuprinde mai bine de 80% din ţărmul auriu şi, deşi nisipul mătăsos al Mediteranei este destul de rar întâlnit pe aici, turcii s-au străduit să tapiseze coasta cu nisip strălucitor şi catifelat adus din alte părţi.

Celelalte localităţi ale regiunii sunt tot atâtea prilejuri de desfătare în peisaje mirifi ce, în care Munţii Taurus se refl ectă în turcoazul Mediteranei:

LARA – situată la 15 km de aeroportul Antalya, o regiune al cărei nume vine de la râul care o înconjoară. Este renumită pentru frumoasele şi întinsele plaje, eucalipţii şi palmierii, apa limpede şi albastră. Are o plajă excepţională, foarte lată şi cu nisip fi n.

BELEK – localizată la 25 km est de aeroportul Antalya. Frumuseţea naturală a staţiunii a fost descoperită în 1984 când au început investiţiile importante, în această regiune existând astăzi peste 50 de hoteluri de 5 stele, care se întrec în creativitate arhitecturală, şi numeroase cluburi de vacanţă. Plaja este lată şi cu nisip fi n.

KEMER – se afl ă la 40 km vest de oraşul Antalya. Staţiunile Goynuk şi Beldibi în nordul Kemerului şi Camyuva şi Tekirova în sudul regiunii sunt la rândul lor zone turistice cu o mare varietate de hoteluri. Plaja este cu pietriş, dar majoritatea hotelurilor au amenajat plaje cu nisip artifi cial.

SIDE – este situată pe coasta Mediteranei, la 55 km de aeroportul din Antalya. Staţiunea este aşezată în cadrul unei mici peninsule presărate

cu numeroase situri arheologice şi înconjurată pe ambele părţi de apele adânci şi limpezi ale Mediteranei. Side oferă turiştilor o vacanţă de vis, combinând într-un mod plăcut frumuseţea naturii cu latura istorică. Are o plajă foarte lată şi cu nisip fi n.

ALANYA – se găseşte la aproximativ 150 km est de Antalya şi are o plajă întinsă şi foarte lată; plaja este cu pietriş, dar majoritatea hotelurilor au amenajate plajele cu nisip.

Pentru toate staţiunile Antalyei trebuie menţionat faptul că dispun de piscine amenajate, echipate cu şezlonguri şi umbreluţe, cu apă curată şi îngrijite, după toate standardele civilizaţiei.

Marea Mediterană nu are platformă continen-tală prea largă, din această cauză există o mulţime de aquaparcuri extreme de bine utilate, atât pentru adulţi, dar mai ales pentru copii.

Ceea ce este de apreciat în mod special îl constituie faptul că, în majoritatea hotelurilor şi cluburilor din staţiuni, sunt amenajate şi extrem de bine îngrijite parcuri cu vegetaţie splendide, adevărate oaze de răcoare în zilele toride ale verii.

Antalya este o propunere a Agenţiei de turism Terra Trans&Travel din Bucureşti pentru organizarea unui concediu de vis1.

1 Agenţia TERRA TRANS&TRAVEL, Tel: +4021.310.46.64/ Mobil: +4074.749.13.18, offi [email protected]; www.terratrans.ro

Vedere din cetatea Alanyei.


Info

EVOLUŢIA COTAŢIILOR ÎN 2004-2010 LA PRINCIPALELE PRODUSE PETROLIERE

64

Info

mpg_iunie2011

Documents