Motivele de recurs conform dispoziţiilor NCPC (I)1 aprilie 2013 | Adrian DOBRE

1. Aspecte introductive

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare i dezvoltarea lor. Aceastaș înseamnă că recursul nu se poate limita la o simplă indicare ,,de formă” a textelor, condi ia legală aț dezvoltării motivelor implicând determinarea gre elilor anume imputate, o minimă argumentare aș criticii în fapt i în drept, arătarea probelor pe care se bazează.[1] De altfel, potrivit art. 489 alin. 2ș C.pr.civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, motive la car vom face referire în pct. 2 al prezentului studiu.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres i limitativ prevăzute de lege pentru care se poateș cere casarea hotărârii atacate.

Conform art. 488 C.pr.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8, denumite generic motive de recurs.

Motivele de recurs vizează nelegalitatea hotărârii atacate. Acestea sunt doar cele prevăzute limitativ în art. 488 C.pr.civ., care reprezintă cauza recursului. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemul umire a unei păr i sau a păr ilor în litigiu fa ă deț ț ț ț hotărârea pronun ată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obliga ia să-ț ți întemeieze recursul pe cel pu in unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.[2]ș ț

În virtutea rolului judecatorului în aflarea adevarului reglementat de art. 22 C.pr.civ., instan aț trebuie să stabilească exact temeiul de drept corect al căii de atac exercitate i să îl încadreze, înș măsura în care este posibil, într-unul dintre cazurile prevăzute de art. 488 C.pr.civ.[3]

Motivele de recurs prezintă următoarele caractere juridice:

- caracter legal, motivele de recurs fiind prevăzute în art. 488 pct. 1-8 C.pr.civ.;

- sunt instituite prin dispozi ii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prinț analogie la situa ii ce nu au fost avute în vedere la legiferare;ț- vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau i netemeinicia acesteia;ș- au ca efect casarea hotărârii atacate. În codul de procedură civilă anterior, motivele de recurs aveau ca efect fie casarea, fie modificarea hotărârii atacate în func ie de motivele de drept invocateț de partea care declara această cale de atac.

2. Motivele de recurs

2.1. Instan a nu a fost alcătuită potrivit dispozi iilor legale (art. 488 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.)ț țInstan a nu a fost alcătuită potrivit dispozi iilor legale atunci când completul de judecată nu a fostț ț constituit în mod legal, în sensul că nu au fost respectate dispozi iile Legii nr. 304/2004 privindț organizarea judiciară, republicată.

Conform art. 54 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, cauzele date, potrivit legii, în competen a de primăț instan ă a judecătoriei, tribunalului i cur ii de apel se judecă în complet format dintr-un singurț ș ț

judecător, cu excep ia cauzelor privind conflictele de muncă i asigurări sociale.ț șCompletul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari (art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004).

Potrivit art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile în complet format din 3 judecători, cu excep ia cazurilor în care legeaț prevede altfel.

Conform aceleia i legi, la Înalta Curte de Casa ie i Justi ie, completele de judecată se compun dinș ț ș ț trei judecători ai aceleia i sec ii (art. 31 alin. 1).ș țInstan a nu a fost alcătuită potrivit dispozi iilor legale i în situa ia în care completul nu a fostț ț ș ț constituit cu toate organele i persoanele cerute de lege (grefier, procuror), situa ie în care seș ț analizează aspectul ,,cantitativ” al compunerii.

De asemenea, instan a nu a fost alcătuită potrivit dispozi iilor legale atunci când judecătorii nuț ț aveau dreptul să facă parte din complet pentru că erau incompatibili ori fusese admisă cererea de ab inere sau de recuzare, situa ie în care se analizează aspectul ,,calitativ” al compunerii.ț țCurtea de Apel Gala i[4] a statuat într-o spe ă că, întrucât participarea procurorului era obligatorieț ț la solu ionarea cauzei, lipsa reprezentantului Ministerului Public la dezbateri atrage casareaț deciziei, deoarece, în atare situa ie, instan a nu a fost alcătuită potrivit dispozi iilor legale.ț ț țÎn aprecierea legalită ii compunerii completului de judecată trebuie avut în vedere i faptul căț ș judecătorii stagiari au dreptul să judece numai cauzele prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor i procurorilor, republicată. Dacă solu ionează alte pricini,ș ț hotărârea este susceptibilă de casare.

Pentru a se pronun a asupra acestui motiv de casare, instan a de recurs va analiza încheierile deț ț edin ă în care sunt trecute cererile formulate de păr i pe parcursul procesului, precum i hotărâreaș ț ț ș

finală, care cuprinde în practica numele judecătorilor care au luat parte la judecată, conform art. 425 alin. 1 lit. a C.pr.civ., ca i men iunea privitoare la participarea la judecată a procurorului.ș ț2.2. Hotărârea s-a dat de al i judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond aț procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru solu ionarea cauzeiț ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii (art. 488 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.)

Acest motiv de recurs vizează nerespectarea principiului continuită ii dezbaterilor, în sensul căț hotărârea trebuie să fie pronun ată de către acei judecători care au alcătuit completul cu ocaziaț dezbaterii cauzei în fond. Condi ia continuită ii completului nu se impune atunci când, pe parcursulț ț judecării cauzei, aceasta este amânată în vederea administrării probatoriului. Este necesar ca aceea iș judecători care au alcătuit completul în etapa dezbaterii în fond a litigiului (când, nemaifiind alte probe de administrat, a fost acordat păr ilor cuvântul pe fondul cauzei sau al căii de atac) să îlț alcătuiască i în etapa deliberării i pronun ării hotărârii judecătore ti.ș ș ț șArt. 488 pct. 2 C.pr.civ. are în vedere atât minuta cât i hotărârea redactată ulterior, care trebuie săș fie semnată de acela ii complet de judecată deoarece nu este îngăduit ca un complet să pronun eș ț hotărârea, iar altul să o redacteze i să o semneze.șRecursul este întemeiat pe dispozi iile art. 488 pct. 2 C.pr.civ. când:ț- hotărârea este semnată pentru to i membrii completului de judecată de un alt judecător care nu aț făcut parte din complet;

- dispozitivul hotărârii, întocmit cu ocazia pronun ării (minuta), este semnat de alt complet deț judecată decât cel care a semnat hotărârea redactată ulterior;

- în cazul amânării pronun ării, hotărârea s-a dat de al i judecători decât cei ce au judecat fondulț ț pricinii;

- hotărărea a fost pronun ată de un alt complet decât cel desemnat aleatoriu pentru solu ionareaț ț cauzei;

- s-a schimbat compunerea completului cu incalcarea legii.

Instan a supremă[5] a decis că solu ionarea cauzei de către al i judecători decât cei care auț ț ț participat la dezbaterea în fond a litigiului atrage nelegalitatea hotărârii.

Într-o altă spe ă[6] s-a statuat că, având în vedere că rectificarea practicalei deciziei recurate prinț înlocuirea (men ionarea corectă) a numelui judecătorului care realmente a luat parte la dezbaterea înț fond a pricinii s-a produs după ce aspectul invocat de petent în cererea de îndreptare fusese dedus judecă ii instan ei de recurs, constituindu-se într-un prim motiv de casare, precum i faptul că dinț ț ș completul care a pronun at încheierea de îndreptare a făcut parte tocmai judecătorul care nu aț participat la dezbaterea în fond a pricinii, în temeiul art. 488 pct. 2 C.pr.civ. s-a impus casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleia i instan e.ș țTot în practică[7] s-a decis că, având în vedere că nu este permis ca un complet de judecată să pronun e hotărârea i altul să o redacteze i să o semneze, sanc iunea este nulitatea hotărârii astfelț ș ș ț pronun ate, în baza art. 488 pct. 2 C.pr.civ.țÎn cazul art. 488 pct. 2 C.pr.civ., temeinicia motivului de recurs se stabile te verificând hotărâreaș pronun ată astfel:ț- dacă pronun area hotărârii a avut loc la termenul dezbaterii în fond a pricinii, confruntândț practicaua hotărârii cu semnăturile judecătorilor de pe minută i de pe hotărârea redactată ulterior;ș- în cazul amânării pronun ării hotărârii, confruntând încheierea de edin ă, întocmită la termenulț ș ț dezbaterii în fond a pricinii, cu minuta i hotărârea redactate ulterior. Lipsa încheierii de dezbateriș în fond, ce face corp comun cu hotărârea i ine loc de practicauă, atrage nulitatea hotărârii.ș țAcest motiv de recurs este de ordine publică, putând fi invocat de oricare din păr i, de procuror sauț de instan ă din oficiu, care este însă obligată să-l pună în discu ia păr ilor.[8]ț ț ț2.3. Hotărârea s-a dat cu încălcarea competen ei de ordine publică a altei instan e, invocată inț ț condi iile legii (art. 488 pct. 3 C.pr.civ.)țPronun area unei hotărâri de către o instan ă necompetentă constituie un caz de nulitate a hotărârii.ț țÎntrucât art. 488 pct. 3 distinge cu privire la normele de competen ă, înseamnă că, prin intermediulț acestui motiv, se pot invoca numai motive de ordine publică privind competen a.țCondi iile în care va putea fi invocat acest motiv de recurs sunt clare. Încălcarea normelorț imperative poate fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau de instan ă din oficiu, în oriceț fază a procesului, chiar direct în recurs.

Într-o spe ă[9], instan a a constatat că, din actele i lucrările dosarului, nu rezulta valoareaț ț ș imobilului revendicat pentru a se putea stabili inciden a în cauză a cazului de casare prevăzut de art.ț 488 pct. 3 C.pr.civ., aceasta presupunând verificări de fapt inadmisibile în recurs, conform dispozi iilor art. 492 C.pr.civ.ț

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 3 C.pr.civ. este de ordine publică.

2.4. Instan a a depă it atribu iile puterii judecătore ti (art. 488 pct. 4 C.pr.civ.)ț ș ț șÎn dreptul procesual civil, excesul de putere evocă depă irea atribu iilor puterii judecătore ti, motivș ț ș de recurs ce atrage casarea hotărârii atacate.

Acest motiv de recurs se întemeiază pe conceptul de ,,exces de putere” ce derivă din principiul constitu ional al separa iei puterilor în stat i vizează imixtiunea instan elor judecătore ti înț ț ș ț ș domeniul atribu iilor puterii legislative sau executive.țExaminarea conceptului de ,,exces de putere” permite determinarea sferei de aplicare a prevederilor art. 488 pct. 4 C.pr.civ.

Excesul de putere semnifică încălcarea principiului separa iei puterilor în stat, prin imixtiuneaț instan elor judecătore ti fie în atribu iile puterii legislative sau executive, fie în domenii excluseț ș ț puterii judecătore ti.șDepă irea atribu iilor puterii judecătore ti nu se poate identifica cu depă irea competen ei.ș ț ș ș țInstan a depă e te atribu iile puterii judecătore ti (art. 488 pct. 4 C.pr.civ.) când:ț ș ș ț ș- săvâr e te un act pe care numai un organ al puterii legislative sau executive îl poate face;ș ș- consfin e te cu valoare legală texte abrogate;ț ș- critică pe legiuitor;

- aplică o lege adoptată înaintea intrării ei în vigoare;

- se pronun ă pe cale de dispozi ii generale;ț ț- iese din cadrul atribu iilor sale, prin imixtiunea în domenii excluse interven iei puteriiț ț judecătore ti (de exemplu, imixtiunea în atribu iile Cur ii Constitu ionale, imixtiunea în domeniulș ț ț ț cultelor etc.);

- încalcă principii fundamentale dintre cele consacrate de Constitu ie sau de o lege organică (deț exemplu, accesul liber la justi ie, dreptul la apărare, publicitatea dezbaterilor, exercitarea căilor deț atac etc.);

- refuză să judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclară sau incompletă (denegare de dreptate);

- încalcă dreptul la un proces echitabil (exigen ă a art. 6 alin. 1 din Conven ia pentru apărareaț ț drepturilor omului i a libertă ilor fundamentale, consacrată i prin art. 21 alin. 3 din Constitu iaș ț ș ț României, prin art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi prin art. 6 C.pr.civ.).

Prin exces de putere se încalcă ordinea constitu ională i interesul public, instan a judecătoreascăț ș ț exercitând func iile puterii judecătore ti peste limitele statornicite prin Constitu ie.ț ș țDepă irea atribu iilor puterii judecătore ti vizează nerespectarea unor competen e jurisdic ionale înș ț ș ț ț cadrul organizării statale, potrivit principiului separa iei i echilibrului puterilor.[10] Teoriaț ș separaţiei puterilor este o justificare a unui scop politic foarte concret: slăbirea puterii guvernanţilor în ansamblu, limitându-i pe unii prin alţii. Separaţia puterilor comportă două aspecte bine conturate:

- separaţia parlamentului fa ă de guvern;ț- separaţia jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii, fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenţi.[11]

Instan a săvâr e te exces de putere atunci când atribuie valoare legală unor texte abrogate.ț ș șÎn cazul încălcării/aplicării gre ite a normelor de drept material, nu se aduc atingeri principiuluiș constitu ional al separa iei i echilibrului puterilor sau interesului general, ci sunt vizate vicii graveț ț ș ale hotărârii atacate în privinţa normelor de drept material. De aceea, depă irea atribu iilor puteriiș ț judecătore ti constituie o formă specifică a încălcării/aplicării gre ite a unor norme de dreptș ș material, în sensul că prive te transgresarea unor norme constitu ionale referitoare la sferaș ț atribu iilor puterii judecătore ti.ț șCele două motive de recurs se deosebesc i prin efectele lor: în timp ce depă irea atribu iilorș ș ț judecătore ti atrage casarea hotărârii atacate, încălcarea/aplicarea gre ită a legii determinăș ș modificarea acesteia.

În practica judiciară[12] s-a decis că verificarea concordan ei unei dispozi ii legale în vigoare cuț ț Constitu ia României este de competen a exclusivă a Cur ii Constitu ionale. Prin urmare, de iț ț ț ț ș invocată sub forma unui motiv de recurs, critica referitoare la caracterul retroactiv al unei prevederi legale nu poate fi analizată de instan ă.țCurtea de Apel Bucure ti a statuat[13] că nu constituie motiv de recurs faptul că instan a acordăș ț termen pentru convocarea A.G.A. în vederea discutării retragerii unui asociat din societate. Dispozi iile art. 488 pct. 4 C.pr.civ. se referă la un alt tip de imixtiune a instan ei de judecată, iț ț ș anume în sfera activită ii executive sau legislative, ea săvâr ind acte care intră în atribu iile unorț ș ț organe apar inând altei autorită i constituite în stat decât cea judecătorească. În temeiul principiuluiț ț disponibilită ii procesului civil, hotărârea se pronun ă în raport cu păr ile din proces.ț ț țMotivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 4 C.pr.civ. este de ordine publică i poate fi invocat deș oricare dintre păr i, de procuror sau de instan ă din oficiu în orice stare a pricinii.ț țExtinderea sferei de aplicare a dispozi iilor procedurale, privind acest motiv de recurs, vizeazăț situa ii precum:țI. Denegarea de dreptate

Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor i procurorilor,ș republicată, ,,judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă”.

Textul legal impune judecătorului de a se pronun a chiar când ,,legea nu prevede, sau că esteț întunecată sau neîndestulătoare”, instituind obligativitatea interpretării judiciare a legii.

II. Instan a judecătorească ignoră cadrul procesual al litigiului.țPotrivit art. 129 alin. 6 C.pr.civ., ,,judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecă ii”.țÎn niciun caz, instan a, din oficiu i abuzând de rolul său activ, nu poate introduce în cauză alteț ș persoane, peste voin a păr ilor.ț țTransgresând cadrul procesual al litigiului, stabilit de păr i, instan a judecătorească săvâr e te excesț ț ș ș de putere.

Astfel, într-o spe ă[14], instan a supremă a statuat că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectuluiț ț cererii deduse judecă ii. Prin solu ionarea cererii de eliberare a unui număr de ac iuni mai mareț ț ț decât numărul stabilit de A.G.A. prin hotărâre necontestată, instan a de judecată se substituieț adunării men ionate.țIII. Instan a stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului.țConform prevederilor cuprinse în art. 22 alin. 2 C.pr.civ., ,,judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice gre eală pentru aflarea adevărului în cauză (…) înș scopul pronun ării unei hotărâri temeinice i legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şiț ș motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc”.

Comite exces de putere instan a când nu se pronun ă asupra unui mijloc de apărare sau asupra uneiț ț probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

IV. Instan a încalcă dreptul la un proces echitabil.țDreptul la un proces echitabil constituie o exigen ă a Codului de procedură civilă. Conform art. 6ț alin. 1 din Cod, ,,Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii”. Aceste dipozi ii se aplică i în faza executării silite conform alin.2 alț ș aceluiasi articol din C.pr.civ.

Conform art. 6 alin. 1 din Conven ia pentru apărarea drepturilor omului i a libertă ilorț ș ț fundamentale, ,,orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public i într-unș termen rezonabil a cauzei sale, de către o instan ă independentă i impar ială, instituită de lege, careț ș ț va hotărî (…) asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil (…)”.

Dreptul la un proces echitabil a devenit din garan ie formală, un veritabil drept substan ial. Înț ț privin a no iunii de ,,proces” a fost consacrată o interpretare extensivă: art. 6 se aplică atât înainte,ț ț cât i după procesul propriu-zis (inclusiv toate căile de atac prevăzute de lege), deoarece el prive teș ș i executarea hotărârii judecătore ti.ș ș

Nerespectarea dreptului la un proces echitabil constituie exces de putere.[15]

[1]Curtea de Apel Timi oara, Sec ia comercială, decizia nr. 1024/29.09.2009, în ,,Curierul Judiciar”ș ț nr. 12/2009, p. 671.[2] Curtea Supremă de Justi ie, Sec ia comercială, decizia nr. 458/1994, în Mihaela Tăbârcă,ț ț Gheorghe Buta, Codul de procedură civilă comentat i adnotat cu legisla ie, doctrină iș ț ș jurispruden ă, Ed. Universul Juridic, Bucure ti, 2007, p. 863.ț ș[3] Curtea de Apel Ploie ti, Sec ia civilă, decizia nr. 1161/12.11.2007, în Curtea de Apel Ploie ti,ș ț ș Buletinul jurispruden ei 2007, Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2008, p. 30-32.ț ș[4] Curtea de Apel Gala i, Sec ia comercială, decizia nr. 487/2002 în Gabriel Boroi, Octaviaț ț Spineanu Matei, Codul de procedură civilă adnotat, editia a II-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 629.[5] Curtea Supremă de Justi ie, Sec ia civilă, decizia nr. 745/1994, în Gabriel Boroi, Octaviaț ț Spineanu-Matei, op. cit., p. 629.[6] Curtea Supremă de Justi ie, Sec ia civilă, decizia nr. 1186/20.03.2002, în ,,Pandectele Române”ț ț nr. 6/2002, p. 78.[7] Curtea de Apel Bucure ti, Sec ia a IV-a civilă, decizia nr. 3211/2001, în Mihaela Tăbârcă,ș ț Gheorghe Buta, op. cit., p. 864.[8] Mihaela Tăbârcă, Drept procesual civil, vol. II, Ed. Universul Juridic, Bucure ti, 2005, pp. 108-ș109.[9] Curtea de Apel Bucure ti, Sec ia a III-a civilă, decizia nr. 1305/2000, Gabriel Boroi, Octaviaș ț Spineanu-Matei, op. cit., p. 631.[10] Ioan I. Bălan, Motivele de recurs în procesul civil, Ed. Wolters Kluwer, Bucure ti, 2007, pp.ș 91-101; Mihaela Tăbârcă, op. cit., pp. 110-111.[11] Gheorghe Uglean, Drept constitu ional i institu ii politice, vol. I, ed. a IV-a revăzută iț ș ț ș adăugită, Ed. Funda iei România de Mâine, Bucure ti, 2007, p. 339.ț ș[12] Curtea de Apel Bucure ti, Sec ia a IV-a civilă, decizia nr. 554/2004, în Gabriel Boroi, Octaviaș ț Spineanu-Matei, op. cit., p. 631.[13] Curtea de Apel Bucure ti, Sec ia a VI-a comercială, decizia nr. 129/29.01.2003, în ,,Revistaș ț Română de Drept al Afacerilor” nr. 10/2003, p. 101.[14] Curtea Supremă de Justi ie, Sec ia comercială, decizia nr. 1810/1999, în Gabriel Boroi,ț ț Octavia Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă adnotat, ed. a II-a, revăzută i adăugită, Ed.ș Hamangiu, Bucure ti, 2007, p. 631.ș[15] Ioan I. Bălan, Motivele de recurs în procesul civil, Ed. Wolters Kluwer, Bucure ti, 2007, p.ș 101-113; Bianca Selejan-Gu an, Protec ia europeană a drepturilor omului, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck,ț ț Bucure ti, 2006, p. 108; Mihaela Tăbârcă, op. cit., p. 111.ș