MOROMEŢII – CARACTERIZAREA LUI ILIE MOROMETE

Moromeţii este un roman obiectiv. Din punctul de vedere al conţinutului, faptele sunt prezentate cronologic, în cauzalitatea lor. Romanul a apărut în două volume, primul în 1955, al doilea în 1967. Moromeţii este un roman de inspiraţie rurală, fundamental pentru literatura română contemporană. Ca tehnică narativă, romanul lui Marin Preda îmbină observaţia socială obiectivă cu analiza psihologică. Personajele romanului Moromeţii, pot fi clasificate în felul următor : principale – Ilie Moromete, secundare – Catrina, Nilă, Paraschiv, Niculae, Achim, etc. , şi episodice – Scămosul, Jupuitu. Cel mai interesant personaj, este Ilie Moromete, figură reprezentativă pentru momentul istoric ilustrat în roman. Împroprietărit prin reforma agrară de după primul război mondial, Moromete nu mai are obsesia obţinerii pământului. Singura lui problemă e pentru el menţinerea integrităţii lui, capacitatea de a nu-l înstrăina, egală cu păstrarea independenţei sociale. Portretul personajului se realizează conform tehnicii romanului realist, care presupune un autor omniscient care face o caracterizare directă a personajului, caracterizarea indirectă făcându-se prin relaţia cu mediul în care trăieşte. Ilie Moromete este un personaj principal, acesta apărând în toate momentele subiectului, de asemenea el este şi cel care dă numele romanului, fiind astfel un personaj eponim. Ilie Moromete are o altă structură sufletească, în comparaţie cu Ion, personajul lui Liviu Rebreanu. E inteligent, ironic, sociabil, iubitor de discuţii cu prietenii, atent însă la spectacolul lumii. Comportamentul său autoritar menţine, până la un punct, unitatea familiei. Tăierea salcâmului marchează însă momentul în care începe dezbinarea ei. Având o bogată viaţă interioară, Moromete avea darul de a pătrunde dincolo de semnificaţia aparentă a lucrurilor. Mergând la munte cu Bălosu să vândă porumb, Moromete îşi verifică vecinul interesat doar de câştig. Povestind apoi călătoria, la întoarcere, faptele devin interesante, extraordinare şi stârnesc admiraţia celor din jur. Luat la o călătorie asemănătoare, mai târziu, Niculae rpmâne dezamăgit, nu se întâmpla nimic extraordinar. Apare aici o caracterizare directă făcută de către autor : „Tatăl, avea ciudatul dar de a vedea doar lucruri care lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau.” Caracterizarea indirectă reiese prin fapte, fiind un tată aspru, autoritar şi violent – ca atunci când îşi bate fetele care erau îngrijorate din cauza fraţilor care voiau sa le ia zestrele, sau ca atunci când îi bate cu parul pe fraţii mai mari. Moromete are de asemenea, capacitatea de a-şi ascunde gândurile, de a se disimula, ca un adevărat actor. Să amintim numai de scena discuţiei despre tăierea salcâmului, sau de plata fonciirei, în care eroul mimează pe rând indiferenţa, naivitatea, ironia sau furia, de aici reiese astfel caracterizarea indirectă prin limbaj, în special cea a monologului interior şi a ironiei. În timpul liber, Moromete parcurge ziarul, se întâlneşte cu prietenii sau ascultă cu plăcere poveştile citate de Niculae – de aici reiese caracterizarea indirectă prin relaţia cu celelalte

personaje. Deşi îşi iubeşte copiii li le vrea binele, el îşi cenzurează orice atitudine caldă faţă de ei. Când Niculae ia premiul întâi, Moromete este emoţionat şi parcă speriat, înduioşat de drama copilului care tocmai avea o criză de friguri. Prăbuşirea familie se petrece şi din cauză că Moromete trăieşte într-o permanentă iluzie. Copiii sunt mai realişti, ei sunt interesaţi de bani, nu de pămând, şi când pot, părăsesc familia, se desprind de sub influneţa tatălui. Drama lui Ilie Moromete este drama modului de viaţă patriarhal. Risipirea familiei, după plecarea băieţilor, şi mutarea Catrinei la fiica ei, duce la prăbuşirea echilibrului său interior. Glasul lui devine „tulbure şi însingurat”, semn că în el s-a schimbat ceva. Scena în care, la marginea lotului său de pământ, Moromete judecă lumea care i-a distrus traiul tihnit, e plină de dramatism. Dispariţia eroului, la sfârşitul volumului doi, sugerează dispariţia unei lumi. Astfel, putem afirma că personajul lui Ilie Moromete, este unul dintre cele mai cunoscute personaje de roman din literatura română.