monografia departamentului · pdf file6 monografiadepartamentuluitcmla60deani...

Istoricul Departamentului TCM

În anul 1954, în cuprinzătorul colectiv al Facultăţii de Mecanică din InstitutulPolitehnic din Bucureşti, se forma Catedra de Tehnologia Construcţiilor de Maşini,urmare firească a dezvoltării învăţământului tehnic superior şi a evoluţiei industrieiromâneşti a vremii.

Gândită după arhetipul şcolilor tehnice superioare europene cu îndelungatătradiţie, Catedra nou apărută era menită să pregătească inginerii pentru multi-valenţa vieţii de producţie din orice domeniu, de la atelierele de prelucrări până lainstitutele de cercetări, oriunde se impunea aplicarea riguroasă a metodelor de fa-bricare şi stabilirea tehnologiilor performante.

Profesorul Constantin POPOVICIȘef de Catedră 1954 - 1965

Mentorul şi promotorul specializării Tehnologia Construcţiilor de Maşini înRomânia a fost Profesorul Constantin POPOVICI, complexă personalitate şti-inţifică, profesionist de mare probitate, recunoscut atât prin studiile universitareîncheiate cu premii de excelenţă la Universitatea Politehnica din Timişoara şi laUniversity of Sheffield, Anglia, cât și prin viaţa de producţie, adevărata confirmarea titlului de inginer.

Tânăr inginer la Hunedoara în 1930, ajunge peste doar patru ani, datorită pri-ceperii şi calităţilor manageriale dovedite, director general la Uzina de vagoaneASTRA din Arad. Performanţele primului automotor românesc, cu care se prezintăla Expoziţia Naţională de la Bucureşti în 1937, fac din Directorul general de laASTRA, ing. Constantin Popovici, un reper al profesionalismului, astfel încât UzineleMalaxa îi solicită insistent, ani de-a rândul, colaborarea.

Din 1944 i se oferă postul de Director general la Uzinele Malaxa şi până în1948 conduce singura mare platformă industrială din România acelor anilor. În ace-laşi timp este solicitat să colaboreze cu Şcoala Politehnică din Bucureşti, laFacultatea de Electromecanică 1) şi este numit consilier, mai întâi în MinisterulEnergiei şi Industriei Electrotehnice, apoi în Ministerul Metalurgiei şi Construcţiei de

1) Ing. Adrian POPA - Schiţă monografică - Promoţia 1961 a Facultăţii de Mecanică, UniversitateaPOLITEHNICA din Bucureşti, 2001

4 Monografia Departamentului TCM la 60 de ani

Maşini - viitorul Minister al Industriei Constructoare deMaşini. Confruntat permanent cu problemele deaplicare a metodelor de fabricare şi mai ales cucele apărute din lipsa existenţei unor tehnologiiunanim recunoscute în aplicarea acestormetode, înţelege cât de importantă estecrearea unei specializări inginereşti care săofere, indiferent de domeniul de aplicare, unrăspuns la problemele tehnologice.

În septembrie 1954, la iniţiativaProfesorului Constantin Popovici, este sem-nat actul de naştere al Catedrei TehnologiaConstrucţiilor de Maşini de către conducereaMinisterului Învăţământului, de unde osusţinere deosebită acordă nou înfiinţateisecţii Profesorul univ. dr. ing GheorgheBuzdugan.

Catedra se formează în jurul unui om,a unei personalităţi puternice, care avea săpolarizeze energiile vremii şi să creeze ger-menii Şcolii de Tehnologia Construcţiilor deMaşini, spaţiul spiritual în care tinerii ce sealăturau pe atunci Profesorului ConstantinPopovici aveau să devină ei înşişi nume derezonanţă în ştiinţa tehnică românească:Voicu Tache, Constantin Ciocârdia, IonelGavrilaş, Gheorghe Zgură, AlexandruRădulescu, Dumitru Dragu, GheorgheBădescu, Constantin Dumitraş, AurelBrăgaru, Aurel Sturzu, Florian Drăgănescu,ş.a. În răstimpul a peste o jumătate de veac,toţi cei care au avut privilegiul de a-şi începeactivitatea de dascăli şi formarea profesio-nală sub îndrumarea sa au continuat şi dez-voltat sub diferite aspecte scânteia novatoaresădită în sufletele lor de Profesor, participândla crearea Şcolii româneşti de TehnologiaConstrucţiilor de Maşini.

Avem tradiţia culturală a respectuluimemoriei cuvântului tipărit, iar ultimeledecenii ne-au permis să tezaurizăm şi memo-ria magnetică apărută pe diferite suporturi; am descoperit însă, cu deosebită emoţiecă, oamenilor care fac istorie, contemporanii le păstrează şi altfel amintirea, multmai profund şi mai complex, în suflete, într-o inegalabilă şi complex nuanţată mem-orie afectivă.

Puţini mai sunt astăzi, din păcate, dintre cei care au început în urmă cu atâtavreme drumul ce avea să ducă la formarea şi definirea Catedrei TCM şi, mai târziu,a Facultăţii TCM, dar la menţionarea numelui Profesorului Constantin Popovici, a

Profesorul Constantin Popovici

Fondator al specializăriiTehnologia Construcţiilor de Maşini

Întemeietorul CatedreiTehnologia Construcţiilor de Maşini laInstitutul Politehnic Bucureşti (1954)

Şeful Catedrei TCM (1954-1965)

Absolvent alInstitutului Politehnic TimişoaraFacultatea de Elecromecanică

University of Sheffield, EnglandFaculty of Metallurgy

Director general la Uzina ASTRA AradDirector general la Uzinele MALAXA

Consilier înMinisterul Energiei şi Industriei

ElectrotehniceMinisterul Metalurgiei şiConstrucţiei de Maşini

Monografia Departamentului TCM la 60 de ani 5

vremurilor de început, toţi au acelaşi licăr de emoţie şi mândrie în glas şi în privire:„Profesorul Constantin Popovici era o personalitate! Era Profesorul nostru de

suflet... pe care l-am considerat părinte al nostru nu numai ca specialist şi profesordin domeniu, dar şi ca om. Era foarte apropiat de oameni, devotat ideii de a ajutala formarea profesională a tinerilor care îl înconjurau.” 2)

„De personalitatea Profesorului Constantin Popovici ne leagă mii şi mii de firede recunoştinţă şi respect... a reuşit să ne facă să ne simţim la cote înalte ale spi-ritualităţii! Cei care l-au cunoscut au aflat în dânsul un mare specialist şi un om demare caracter. Profesorul ne-a dăruit cu dragoste părintească suflet din sufletulsău, experienţă din bogata sa experienţă, de aceea este permanent în mintea şi îninima noastră. S-a dăruit pe sine însuşi... Dăruirea este cea mai de preţ calitate aunui mare om şi dascăl cum a fost Profesorul Constantin Popovici, cel care ne-a for-mat ca oameni şi profesionişti prin forţa exemplului personal.” 3)

„...A fost unul dintre fondatorii învăţământului tehnologic din România. Înprimul rând un om de excepţie. În ciuda multitudinii preocupărilor şi responsabi-lităţilor, îşi făcea timp să acorde atenţie fiecăruia, avea darul să şteargă distanţadidactică dintre un post de preparator şi cea de Şef de catedră şi barierele de vârstăde... aproape patru decenii... Un adevărat creator de şcoală! Ştia să mobilizezecolaboratorii şi să obţină ce era mai bun de la fiecare” 4)... „un idol pentru toţi.Specialist desăvârşit, preocupat să lămurească şi să ajute oamenii.” 5)

„Excepţional ca om şi ca dascăl. A lăsat în mintea şi inima fiecăruia dorinţade mai bine. Un om deosebit, un prieten pentru studenţi. Remarcabilă a fost verti-calitatea Profesorului într-o perioadă în care nu-şi permitea oricine să... modelezeşi mentalitatea de viaţă a tinerilor. Ne-a învăţat să fim oameni, să fim conducători.Susţinea, cu convingerea specialistului trecut prin viaţă, că orice inginer, la unmoment dat, trebuie să fie şi conducător. Ne-a învăţat să lucrăm cu oamenii, ne-avorbit de la inimă la inimă. Fiecare exemplu de la curs a rămas viu în mintea audi-toriului. A fost un inginer de excepţie, cu o contribuţie remarcabilă în dezvoltareaindustriei româneşti atât prin ce a realizat ca inginer, dar în special prin generaţiilede studenţi pe care le-a format în cariera sa universitară. Profesorul obişnuia săafirme în faţa fiecărei serii de studenţi, la ultimul curs: «Ai terminat o şcoală, n-aiterminat de învăţat».” 6)

Primul deceniu de existenţă a Catedrei a fost marcat de perioada începu-turilor în toate domeniile vieţii social-economice din România anilor `50. Specialiştiiformaţi în Şcoala Politehnică a acelor ani ne-au ajutat să recompunem atmosferavremii pentru a înţelege cu adevărat ce însemna să dezvolţi o nouă direcţie de studiiîn acele timpuri.

„Anii de după război au fost nişte ani grei pentru întreaga societate. Pe lângădistrugerile provocate de război, mai erau poverile economice, catastrofele naturaleale deceniului șase - seceta, foametea - toate completau o stare și un tablou des-curajant.

Dar cum o societate lipsită de suportul industrial este greu de spus dacă a

2) Prof. univ. dr. ing. Voicu TACHE, cadru didactic, membru al Catedrei TCM de la înfiinţarea acesteia3) Prof. univ. dr. ing. Aurel STURZU, membru al Catedrei TCM din 19574) Prof. univ. dr. ing. Aurel BRĂGARU (†), membru al Catedrei TCM din 19585) Prof. univ. dr. ing. Gheorghe ZGURĂ (†), membru al Catedrei TMS, fost membru al Catedrei TCM laînfiinţarea acesteia6) Prof. univ. dr. ing. Magdalena TRANDAFIR, membru al Catedrei TCM din 1968


păşit către lumea civilizată, către lumea modernă, la începutul anilor ’50 , imediatdupă război, într-o economie foarte răvăşită, ce se regăsea cu greu nu numai dincauza distrugerilor suferite, dar şi din cauza poverilor pe care le suporta prin plata„daunelor de război”, începe să se nască industria românescă. Ca studenţi, cuentuziasmul tânărului la 20 de ani, treceam peste toate lipsurile, de la alimente şiarticole de îmbrăcăminte - pălăria şi pantofii deveniseră un lux - până la lipsa ma-nualelor. Cel mai greu am resimţit–o pe aceasta din urmă; lipsa unei baze de infor-mare corespunzătoare a fost chinuitoare, deopotrivă pentru studenţi şi pentru pro-fesori. Am fost plăcut impresionat de unii dintre profesorii noştrii care au făcut marieforturi pentru a ne pune la dispoziţie materiale scrise şi multiplicate apoi, în condiţiirudimentare. Cursurile nostre erau multiplicate la şapirograf filă după filă. Aşa afost, îmi amintesc cu multă plăcere, cursul Profesorului Buzdugan. De asemenea,apariţia unor fascicule multiplicate tot în aceste condiţii, cele ale Profesorului deFizică, Academicianul Vasile Bianu, constituiau pentru noi un fel de... hranăsufletească... Erau aproape smulse de la un coleg la altul şi după aceea transmisede la o promoţie la alta, pentru că erau unicate. Mai târziu, apariţia unor culegeride probleme a fost aşa, ca o binefacere, sub toate aspectele.

În primul rând pentru că aveai de unde să te informezi, să capeţi acele datecu ajutorul cărora apoi să te descurci în faţa examintorului - şi poate nu atât în faţaexaminatorului, cât în faţa vieţii.

Ajungând în postura să produci ceva, trebuia să produci având o bază dedate însuşită, ordonată, în măsura în care fiecare dintre noi reuşea să facă acestedate funcţionale.

Într-o astfel de perioadă în care se diversificau direcţiile de studii, nu numaiîn învăţămîntul superior tehnic, ci în toate ramurile învătământului superior, când secreau noi ramuri industriale, de la industria uşoară şi industria alimentară, la indus-tria grea şi cea de avioane, când se năşteau institutele de cercetare, a apărut nece-sitatea dezvoltării unei ramuri inginereşti capabilă să formeze specialişti care săpoată lucra în oricare dintre aceste noi ramuri industriale. Şi viaţa a arătat căînfiinţarea acesteia a fost o reuşită.” 7)

„Tehnologia Construcţiilor de Maşini s-a dovedit a fi o specializare deproiectare şi de realizare de noi produse foarte solidă. A fost o sinteză fericită întreşcoala rusească, germană şi franceză, în ce priveşte pregătirea teoretică, dar a fost- şi sper că va rămâne permanent - orientată către realitatea industrială şi eco-nomică a timpului.” 8)

Privind către momentul începutului din poziţia privilegiată a prezentului,ne–am întrebat, în mod firesc, care au fost şi în ce mod s-au făcut simţite modeleleŞcolilor Tehnice Superioare care au definit această nouă specializare inginerească.

„Fără îndoială că au existat modele ale academiilor tehnice şi universitareatât din Est cât şi din Vest. Lăsând deoparte considerentele politice care ne-auplasat poate fără voia noastră în sfera de influenţă a răsăritului, prin dascălii noştricare erau formaţi sau specializaţi în universităţile din Vestul Europei, eram în legă-tură si cu cealaltă dimensiune europeană. Profesorii noştri, marii profesori pe carei–am avut, erau formaţi la şcolile din Apus: în Germania, Elveţia Franţa, Anglia -întemeietorul TCM-ului - Profesorul Constantin Popovici a făcut o a doua facultatela Sheffield. Prin urmare aceştia veneau cu o bogată şi solidă pregătire profesională7) Ing. Adrian POPA8) Prof. Dr. ing. Gheorghe ZGURĂ (†)


în domeniul ingineriei mecanice, electrice, electromecanice, metalurgice, din toateşcolile europene. Dacă, din punct de vedere politic, putem vorbi de o influenţă so-vietică, mai evidentă până în 1964, în acelaşi răstimp, în viaţa ştiinţifică influenţas–a făcut resimţită mai ales prin faptul că s-a putut accede mai uşor la literatura despecialitate editată într-un volum mult mai mare în limba rusă decât cea tipărită înalte limbi de mai mare circulaţie europeană. Această dependenţă bibliografică afăcut să se menţină o vreme o oarecare influenţă asupra modului în care unii spe-cialişti s-au format într-o anume etapă în aceast domeniu. Dar să nu exagerăm,atunci n-am dus lipsă totală de literatură din lumea Apusului. Au existat reviste despecialitate pe care într-o perioadă le puteam procura chiar de la Catedră, pe bazăde abonamente. Mai târziu s-au înăsprit şi aici condiţiile, dar s-a găsit şi atunci osoluţie: schimbul de publicaţii între Universităţi. Era o soluţie de compromis, darreuşea să spargă izolarea de comunitatea ştiinţifică şi academică.” 9)

În 1954 i s-au alăturat Profesorului Constantin Popovici o serie de colabora-tori cu experienţă din lumea ştiinţifică şi de producţie a timpului, dar şi cei ce auconstituit baza personalului didactic permanent al Catedrei: „câţiva tineri reveniţi dela studii din URSS, dintre care Profesorul Dumitru Dragu a fost primul specialist custudii de TCM care s-a alăturat echipei Profesorului Popovici, după care, dintreabsolvenţii promoţiei 1953, regretaţii profesori Ionel Gavrilaş şi ConstantinCiocârdia” 10), dar şi proaspătul absolvent al promoţiei 1954, Profesorul Voicu Tache.„În timp, au urmat alte nume, ce aveau să devină simboluri ale ştiinţelor tehniceromâneşti: Segărceanu, Babiciu, Simona Antonescu, Constantin Micu - oameni demare cultură.” 11)

„Totuși, un colectiv nu se constituie doar din câţiva tineri sau mai puţin tineri- evident toţi cei amintiţi erau în acel moment nişte începători în profesie - ci şi cusprijinul unor specialişti din industrie şi din Academie care s-au ataşat prin cumulde funcţii Catedrei. Amintim aici pe: Mihai Popov, Gheorghe Eliade, Florin Oniţiu,Sergiu Cunescu, Ion Bănulescu, Mircea Iliescu - în acel moment Director Tehnic laUzina 23 August, fostă Malaxa -, Profesorul Mihai Botez (Geometrie Descriptivă),Academicianul Radu Voinea, Profesorul Mitu Dumitrescu, Profesorul Manea,Profesorul Buzdugan, Profesorul Ionescu Bujor (Matematici), ş.a.

Anii următori au condus la o dezvoltare a corpului profesoral, ca urmare acreşterii numărului de studenţi din raza Catedrei; dacă în perioada 1954-1956TCM–ul era doar o secţie desprinsă din Facultatea de Mecanică - aşa cum s-audesprins în acea vreme şi alte secţii, pentru direcţia Maşini Termice sau Aviaţie -după 1956 s-a produs creşterea aproape explozivă a numărului de studenţi aisecţiei, ceea ce a determinat reţinerea unui număr mai mare de absolvenţi, pentruca, alături de cei ce dobândiseră deja experienţă în cercetare şi producţie, să asi-gure pregătirea de nivel superior a acestor tineri.” 12) Pentru aproape un deceniu,Profesorul Constantin Popovici a fost Şef de catedră, perioadă în care a trasat anu-mite direcţii în dezvoltarea Catedrei, atât ştiinţific cât şi în colaborarea cu industria.

„În viaţa învăţământului tehnic superior, marile problemele erau legate delipsa bazei materiale. Am întâmpinat dificultăţi enorme în anii de început, pentru călipseau laboratoarele. Sigur, aveam profesori de mare ţinută. Începuse să se simtă,

9) Prof. Dr. ing. Voicu TACHE10) Prof. Dr. ing. Voicu TACHE11) Prof. Dr. ing. Magdalena TRANDAFIR12) Prof. Dr. ing. Voicu TACHE


într-o măsură tot mai mare, accesul la materialele de specialitate publicate, uneleproduse de şcoală, altele procurate de la marile şcoli europene. Dar mijloacelenecesare pentru a-l pune pe tânăr în postura de a vedea, de a modela şi el pro-duse, sau de a participa la modelarea acestora, a fost una din marile dificultăţi.

Principala preocupare pentru Catedră, pentru Profesor şi pentru cei din juruldânsului, a fost să ne asigurăm un spaţiu propriu de funcţionare, iar apoi săîncepem să dotăm spaţiul respectiv cu echipamente specifice profesiei pentru carepregăteam specialişti. Cu maşini, cu utilaje din domeniu prelucrărilor, deformărilorplastice la rece, al sculelor, a aparaturii pentru verificări, pentru control... Aceştiaau fost paşii pe care i-am făcut la început. Acestea au fost de fapt şi preocupărilede bază ale Profesorului, pentru că, în etapa de început, a primilor cinci ani, nu seîntrezărea că vom avea nişte spaţii şi nişte mijloace materiale cu care să dotăm la-boratoarele, iar Catedra să capete dimensiunile fireşti prin mijloacele materiale decare ar fi dispus. Abia către sfârşitul anilor ’50 și începutul anilor ’60 am început sălucrăm la proiectele pentru localul noului Institut, care includea, în ansamblul său,Facultatea şi Catedra cu specializarea Tehnologia Construcţiilor de Maşini.

Colegii care veneau din producţie sau din cercetare, cu ore în cumul, aveauo implicare mai puţin semnificativă la această activitate, dar experienţa lor erahotărâtoare în ce priveşte direcţionarea învăţământului în domeniu. Colaborărilepractice cu industria erau destul de strânse, poate şi pentru că erau susţinute de oserie de profesori care aveau funcţii de răspundere în industrie. Însuşi ProfesorulPopovici fusese, şi continua să fie, Consilier în Ministerul Metalurgiei şi Construcţieide Maşini. Conducea, de asemenea, un puternic colectiv de cercetare - producţiepentru a susţine, din punct de vedere practic, desfăşurarea activităţilor din dome-niul producerii energiei electrice în România, un fel de Mecanic Şef pentru turbo-agregatele care existau în industria românească pentru producerea energiei, bazaviitoarei Uzine Energoreparaţii. Dânsul conducea acest colectiv în calitate de expertîn domeniu. Ducea povara și meritul unei impresionante împletiri a preocupărilor.Sigur, atât noi, tinerii care eram alături de dânsul în acea vreme, cât şi studenţii,eram prezenţe active în aceste sectoare de activitate, de cercetare şi de producţie.

Alături de aceste legături directe cu industria, existau pentru studenţi lunilede practică productivă. Dacă la început au fost privite ca un mod mai puţin eficientde a folosi timpul în favoarea învățării, mai târziu, la începutul anilor ’60, s-a pro-dus şi aici o schimbare, în sensul încadrării în activitatea de cercetare, de proiectareşi chiar de producţie a cadrelor didactice şi a studenţilor facultăţii.

Erau luni de activitate practică productivă, perioadă ce uneori era împărţităîn două etape: una după sesiunea din iarnă, cu două-trei săptămâni de practică înspecialităţile pentru care urmau să se desfăşoare cursuri în semestrul următor, pede o parte, şi practica de vară, de patru săptămâni, care se derula exclusiv în ate-lierele de proiectare ale întreprinderilor şi ale institutelor de cercetări care au apărutîn acea vreme şi au căpătat, în timp, o pondere importantă în industria României,pe de altă parte.

Partenerii noştri erau în special marile platforme industriale, dar nu ignoramnici partenerii mai mici din apropiere. De exemplu, Semănătoarea, în momentul încare noi am început să desfăşurăm activitatea didactică în noul local, nu era o între-prindere foarte mare, dar era un partener apropiat domeniului de specialitate, careeste ştiinţa fabricării... a stăpâni tehnologii şi mijloace pentru a produce...

N-avea importanţă că se produceau cuţite sau dispozitive de tăiere, ori se


produceau echipamente pentru întorsul brazdei şi prepararea solului.... Sigur, aces-ta nu era singurul partener. Erau, în primul rând, giganţii industriali, Uzina „23August” - fostă Malaxa. Mulţi dintre specialiştii cu care veneam în contact în perioa-da respectivă erau continuatori ai activităţii desfăşurate în perioada Malaxa şi chiarspuneau: „la Malaxa prelucram sau procedam aşa” şi cum Profesorul ConstantinPopovici fusese Director Tehnic la Malaxa, obişnuiau să spună: „în vremeaDomnului Director Tehnic Popovici, produceam şi gândeam aşa...”. Această expe-rienţă acumulată s-a făcut simţită şi în continuare. Era momentul apariţiei şi a altormari întreprinderi. Alături de „23 August” s-a creat un complex de producere aMaşinilor Unelte, iar pe platforma de la Berceni s-a dezvoltat o industrie prelucră-toare de mijloace pentru producerea energiei electrice, pentru termocentrale şi maitârziu pentru hidrocentrale.

Tot la începutul anilor ’60 au luat fiinţă institutele de cercetări: Institutul deCercetare în domeniul Construcţiilor de Maşini, Institutul de Cercetare în domeniulMaşinilor Unelte, Institutul de Cercetare în domeniul Mecanicii Fine. În măsura încare s-a dezvoltat Catedra şi s-a orientat către tehnicile şi mijloacele de producție,a apărut necesitatea de a dezvolta o ramură a controlului dimensional și al calităţiiproduselor, astfel încât un „embrion” din Catedră s-a dezvoltat sub directa îndru-mare a Profesorului Popovici către domeniul mecanicii fine. Mai târziu, de aici s-aconstituit o secţie de sine stătătoare - Catedra de Mecanică Fină - arondatăFacultăţii de Mecanică, dar ai cărei germeni au apărut în cadrul Catedrei TCM. Aicis-au constituit primele laboratoare, au apărut primele direcţii de dezvoltare aînvăţământului în domeniul mecanicii fine.” 13)

Începând cu anul 1962 apare chiar Facultatea Tehnologia Construcţiilor deMaşini, ca răspuns la numărul impresionant al studenţilor ce alegeau să studiezeacestă specialitate.

Motivul a fost că se ajunsese la o Facultate de Mecanică gigant, datorită exis-tenţei prea multor secţii şi a unui mare număr de studenţi la fiecare dintre acestesecţii. Ca urmare, în 1962, chiar în perioada examenului de admitere din toamnaacelui an, s-a hotărât separarea a trei specialităţi - TCM, Maşini Unelte şi MecanicăFină - de cele ale Mecanicii: Maşini Termice, Maşini Hidraulice, Aviaţie, Utilaj Chimicetc. Aşa s-a constituit nucleul Facultăţii de Tehnologia Construcţiilor de Maşini,primul Decan al acesteia fiind Profesorul univ. dr. ing. Emil Botez.

13) Prof. Dr. ing. Voicu TACHE


Prof. Dr. ing. Voicu TACHEȘef de Catedră 1965 - 1976

Anul 1965 a fost marcat de fulgerătoarea dispariţie a Profesorului ConstantinPopovici, moment de grea cumpănă în viaţa tânărului colectiv al Catedrei.Definitivarea formei, a conţinutului activităţilor şi organizarea Catedrei s-au realizatîn următorul deceniu (1965-1976), perioadă în care coordonator al activităţilor, încalitate de Şef de catedră, a fost Profesorul univ. dr. ing. Voicu Tache. Acesta fusesemartor al începuturilor, ştia ce gândise Profesorul, dar era pus în situaţia de a daviaţă acestor proiecte.

„...Din păcate, am fost adus în conducerea Catedreica urmare a dispariţiei premature a Profesorului nostru

de suflet... pe care l-am considerat părinte al nos-tru nu numai ca specialist şi profesor din dome-

niu, dar şi ca om. Era foarte apropiat de oameni,foarte devotat ideii de a ajuta la formarea şidesăvârşirea profesională a tinerilor cu carecolabora, astfel încât în anul 1965 pe umeriimei au apăsat dificultăţi foarte mari, ţinândseama de imensul gol creat prin dispariţiaprematură a Profesorului Popovici. Nu mi-afost deloc uşor... Am început cu apropiereaoamenilor tineri pe care-i aveam în Catedrăşi, în acelaşi timp, prin a solicita, în conti-nuare, ajutorul specialiştilor care lucrau încumul în Politehnică şi care s-au ataşatCatedrei, contribuind în foarte mare măsurăla bunul mers al şcolii şi la a face să se simtăcât mai puţin dispariţia Profesorului...Căutam să găsim o cale de a continua dez-voltarea învăţământului, aşa cum ar fi dacăProfesorul continua să fie printre noi.

Foarte multe dintre ideile proprii pecare le–a aplicat în perioada conduceriiCatedrei erau în stadiu incipient; de exemplulaboratoarele ce urmau să fie construite erauîn stadiul de proiect, urmând să fie realizateşi dotate corespunzător - dar ele aparţineaugândirii Profesorului.

Noi am fost ucenicii care i-au conti-nuat, dezvoltat şi definitivat ideile. Am fostun colectiv destul de unit. Sunt foarte mulţicei care au participat la această creştere a

învăţământului din domeniul respectiv. Ce pot să vă spun? Toate şcolile ştiinţifices–au format în timp, fiecare generaţie adăugând trecutului noi şi noi elemente destructură care să conducă la apariţia şi perpetuarea acestora.

În acest sens, cred că între anii ’60-’75 s-a reuşit să se constituie un corp pro-fesoral stabil, al Catedrei, care forma Şcoala de pregătire a specialiştilor în dome-

Prof. Dr. ing. Voicu Tache


Absolvent alInstitutului Politehnic Bucureşti

Facultatea de Mecanică

Decan al Facultăţii TehnologiaConstrucţiilor de Maşini

Rector al InstitutuluiPolitehnic Bucureşti


niul TCM, acoperind cam toate disciplinele de specialitate, cu doctorate în afara ţăriişi cu doctorate în cadrul şcolii noastre; deci un corp profesoral format din specia-lişti capabili să asigure un nivel ştiinţific ridicat şi bazele unei pregătiri profesionalesolide viitorilor ingineri, o pregătire complexă care să poată garanta prezenţa lor efi-cientă în oricare dintre domeniile industriei care se dezvolta foarte puternic înRomânia.

În acest al doilea deceniu de existenţă a Catedrei, din punct de vedere alcolaborărilor, am reuşit să căpătăm şi dimensiuni externe - cu dificultăţi, dar amreuşit. Am avut legături academice cu Institutul de Maşini Unelte şi Scule de laMoscova, cu Şcoala Superioară Bauman din Moscova, cu Institutul Politehnic dinLeningrad - ca urmare a prezenţei unor colegi de-ai noştri ca studenţi şi doctoranziîn aceste instituţii şi care au revenit ulterior în ţară ca profesori. Îi am în vedere peProfesorii Alexandru Rădulescu, Ionel Gavrilaş și Gheorghe Zgură, care s-au formatla aceste şcoli. De asemenea, am reuşit o colaborare fructuoasă cu UniversitateaTehnică din Dresda, cu Universitatea Tehnică din Budapesta, cu Central Polytehnicof London, cu Institutul Politehnic din Tbilisi - Gruzia (azi Georgia) şi cu alte ŞcoliSuperioare Tehnice din lumea ştiinţifică a domeniului. Am avut şi unele colaborăricu Bulgaria, cu Cehia, cu fosta Iugoslavie. Am căutat să menţinem aceste legăturipe cât ne-a fost posibil, pentru că nu de noi depindea continuitatea în dinamicaacelor timpuri; s-a ajuns la un moment dat în situaţia în care menţinerea acestorschimburi de studenţi, doctoranzi şi cadre didactice să se realizeze numai în cadrulConvenţiilor de Colaborare încheiate prin Ministerele de Externe. Când s-a ajuns înaceastă etapă, deja lucrurile au început să se deruleze foarte greu. Filiera aceasta,care introducea elementele Statale ca hotărâtoare în relaţiile şcolilor, a constituitpentru noi o mare dificultate - eu am resimţit-o ca Şef de Catedră. Am primit sem-nale asemănătoare de la colaboratorii noştrii rectori şi şefi de departamente de laCentral Polytehnic of London, de la Belgrad, din Cehia şi din RDG. După 1972 pânăîn 1976, anii din ultima parte a mandatului meu ca Şef de Catedră au fost cei încare am simţit că pierdem rând pe rând nişte canale de legătură cu viaţa ştiinţificădin domeniu, că deveneam tot mai singuri.” 14)

Cel de-al doilea deceniu de existenţă a Catedrei a fost unul al „stabilirii rigo-rilor specialităţii”. În Colectivul Catedrei s-au conturat structurile disciplinelor careconcurau la pregătirea specialistului în domeniul TCM: Tehnologia Construcţiilor deMaşini, Tehnologia Presării la Rece, Proiectarea Dispozitivelor, Toleranţe şi MăsurăriTehnice, Tehnologia Construcţiilor Maşinilor-Unelte, Tehnologia ConstrucţiilorSudate, Maşini-Unelte şi Control Dimensional, Tehnologii Neconvenţionale, BazeleOptimizării Proceselor Tehnologice, Bazele Cercetării Experimentale, BazeleProiectării Uzinelor Constructoare de Maşini, Protecţia Muncii în UzineleConstructoare de Maşini şi, ceva mai târziu, Proiectarea Asistată de Calculator 15).

Chiar dacă baza materială pentru dotarea laboratoarelor n-a fost niciodatăîndestulătoare, acum existau spaţii suficiente pentru desfăşurarea activităţilor.Pentru acestea se depuneau eforturi susţinute spre a fi dotate măcar la nivelulanilor ‘70. Trecând peste dificultăţile materiale, Catedra a continuat să se bucure desprijin şi de recunoaştere atât din partea specialiştilor din mediul universitar cât şia celor din industrie şi din cercetare şi, în momentele de cumpănă, de ajutor dinpartea Ministerului Industriei Constructoare de Maşini.14) Prof. Dr. ing. Voicu TACHE15) Prof. Dr. ing. Napoleon Andrei: Date din istoricul Catedrei TCM, Bucureşti, februarie 2002


„...Dificultăţi am întâmpinat şi din partea unor colegi aflaţi în poziţii impor-tante în perioada anilor ’70 şi care au pus la un moment dat sub semnul întrebăriiexistenţa disciplinelor de specialitate şi chiar a secţiei. A trebuit să ne zbatem mult,toţi cei care fusesem martorii începutului şi eu personal - mai întâi în calitate de Şefde Catedră, după aceea de Decan - ca să demonstrăm că viaţa arată că nu se poaterenunţa la o astfel de specialitate.

S-a încercat un lucru grav, desfiinţarea unei specializări care dăduse dejadovada probităţii prin sutele de absolvenţi deveniţi în producţie specialişti în celemai variate domenii ale ingineriei, de la industria grea până la institutele de cer-cetare în domeniul aviaţiei şi tehnicii nucleare. S-a încercat, dar nu s-a reusit... Ceicare doreau desfiinţarea specializării erau doritorii de spaţii şi de utilaje pe care săle utilizeze în propriile direcţii de specializare sau chiar unii mai puţin informaţi înlegătură cu structura acestei specialităţi.

În acelaşi timp am avut, însă, sprijinul şi susţinerea unor factori de condu-cere din ministerul de resort - MICM - care au arătat că, indiferent spre ce ramurăindustrială se îndreaptă absolventul acestei specializări, el este întotdeauna bineancorat în realităţile întreprinderilor, al instituţiilor de profil, după cum a dovedit–ochiar viaţa. Am primit sprijin din partea celor interesaţi şi bine informaţi, care s–amaterializat prin menţinerea specializării, iar Catedra s-a dezvoltat. Datorităprezenţei unor astfel de oameni în conducerea ministerelor de resort, am pututprimi, în perioada ’70 - ’80, fonduri disponibilizate de ministere pentru baza mate-rială şi pentru documentare, chiar şi fonduri în valută. Atunci am putut să aducemceva aparatură din străinătate, nu numai din Est, dar şi din Vest; atunci am pututprocura abonamente la reviste străine, pe care le-am putut menţine până laînceputul anilor ’80, când a venit o lovitură şi mai grea pentru învăţământ, prin dis-pariţia aproape completă a oricărui fond pentru dotări şi pentru baza de informare.Totuși, cea mai grea lovitură s–a produs atunci când au început să dispară con-tactele cu marile centre universitare ale lumii.” 16)

Perioada 1965-1976 a condus şi la definirea corpului profesoral al Catedrei.„...Cu excepţia colegilor care continuau să activeze în cumul, restul corpului

didactic al Catedrei s-a constituit prin reîntoarcerea de la studiile de doctorat dinURSS şi RDG a celor pe care i-am amintit anterior, dar şi a altor specialişti, ca deexemplu Profesorul Dodoc şi Profesorul Constantin Dumitraş, care se formaseră laDresda. Alături de aceste cadre didactice revenite în catedră - care fuseseră „can-didaţi în ştiinţe tehnice” cum se numea perioada de doctorantură în acea vreme -am căutat să reţinem, alături de cadrele deja formate, pe cei mai străluciţi absol-venţi ai secţiei TCM. Şi cred că am reuşit acest lucru, căci an de an, cei mai buniabsolvenţi, şefii de promoţie şi următorii 2-3 absolvenţi cu mediile cele mai marirămâneau în şcoală. Era momentul Repartiţiilor Guvernamentale, dar dreptul de apropune şi de a reţine revenea Catedrei şi Consiliului Profesoral. Catedra propuneape acei tineri pe care-i urmărise într-un răstimp de 5 ani şi care dovediseră calităţicerte de a putea să-şi continue activitatea şi să se perfecţioneze în cadrulînvăţământului. Astăzi aceştia sunt profesori de bază ai Catedrei TehnologiaConstrucţiilor de Maşini...

Ne-am ocupat sistematic de formarea profesională a acestor tineri. La fiecare3–4 ani se făcea un bilanţ al activităţilor desfăşurate de Catedră în domeniul



cadrelor didactice - resurselor umane, cum le spunem acum - şi se stabilea planulde perfecţionare pentru perioada următoare, perioadă care era plasată în răstimpula 5–10 ani.

Atâta vreme cât am fost Şef de Catedră, am urmărit cu perseverenţăîndeplinirea unor asemenea planuri. Evident că au fost destule dificultăţi pentru cael să se poată derula în parametrii pe care îi solicitasem. Totuși, o bună parte dinpropunerile care priveau calitatea în formarea tinerilor s–a realizat: să urmeze unstagiu de doctorat, să urmeze stagii de specializare în ţară sau în afara ţării, la şco-lile cu care aveam relaţii de colaborare şi de schimb de experienţă. Aceste planuricred eu că au servit în bună măsură la conturarea Corpului Profesoral de bază alcatedrei şi la asigurarea calităţii predării la un nivel înalt pe care-l solicita viaţa, îlsolicita industria, îl solicita ştiinţa românească...

Pentru că o bună parte din absolvenţii noştri s-au realizat la nivel destul deînalt în institututele de cercetare, proiectare care priveau domeniile Construcţiilor deMaşini, tehnologie şi de proiectare, atât în ţară cât şi în străinătate.

În acelaşi răstimp s-a păstrat şi s-a diversificat legătura funcţională aCatedrei cu industria, cercetarea şi proiectarea. Partenerii tradiţionali au fost tottimpul întreprinderile din Bucureşti, marile uzine: „23 August” - „Faur”, nou înfi-inţata Întreprindere de Maşini Unelte şi Agregate, Întreprinderea de Maşini Grele -de asemenea nou înfiinţată, de dimensiuni foarte mari - o capacitate tehnică unicăîn zona noastră europeană - Uzinele Griviţa, Fabrica de Utilaj Chimic, fabricaSemănătoarea. Sigur, nu putem să neglijăm prezenţa în această arie de cuprinderea studenţilor noştri la activitatea practică la Fabrica de Pompe Aversa sau laIntreprinderea de Maşini Electrice - care se afla în apropierea şcolii noastre -, laUzina Vulcan şi la multe alte întreprinderi, cum au fost Tehnometal sauEnergoreparaţii.

În cadrul acestor întreprinderi, ajutorul a venit îndeosebi din perioada în careîn conducerea întreprinderilor respective, în calitate de ingineri şefi, de directorichiar de şefi de ateliere se găseau foştii noştrii absolvenţi. Cu ajutorul lor am pututsă derulăm programe de practică efectivă şi eficientă, mergând până la a înlocui înanumite schimburi cadre de conducere de la nivelul secţiilor sau atelierelor.” 17)

Despre acest al doilea deceniu de existenţă al Catedrei martorii timpuluine–au mărturisit:

„... Dacă Profesorul Popovici lăsa la latitudinea ta să înţelegi ce cale trebuiesă urmezi dintre cele pe care ți le sugera, dl. Profesor Voicu Tache a adus o altăformulă, mai precisă, cu sarcini mai concrete: «asta-i Catedra, aceştia sunt oamenii,sarcinile sunt astea!». Era şi firesc, în acea perioadă industria era în plin avânt! Cinetrebuia să răspundă? Inginerii tehnologi! Şi atunci se impunea o organizare ener-gică și fermă: teme de colaborare în proiectare şi cercetare. Cum? Unde? Planurilede învăţământ prevedeau - şi era bine că prevedeau - un număr de ore de cercetareştiinţifică... Ore care astăzi stau la baza realizărilor Catedrei.... Ore şi realizări cares-au acumulat în timp...

Meritul Profesorului Tache este cu atât mai mare cu cât Catedra era în for-mare şi dânsul a reuşit să facă o stabilizare de probleme, de teme, să stabileascănişte direcţii de studiu... Pe lânga acestea, cred că a beneficiat şi de un fond decadre didactice care şi-au asumat cu responsabilitate realitatea.

Când s-au stabilizat aceste direcţii - o perioadă foarte grea - Catedra a primito identitate, a început să fie cunoscută. Dacă înainte fusese cunoscută prin per-sonalitatea Profesorului Popovici, acum era cunoscută prin realizările cadrelordidactice şi ale studenţilor. Începuse să devină Şcoală. Să iasă în lume! Profesorul



Tache a ştiut să stimuleze noutatea, nu a frânat iniţiativele nimănui, chiar dacă une-ori ne mai aducea cu picioarele pe pământ cu celebra replică: «În viaţă nu facinumai ce-ţi place, mai faci şi ce trebuie!»” 18)

„...Profesorul Voicu Tache a avut un alt stil decât Profesorul Popovici, maisobru, mai reţinut, dar de o corectitudine extremă. Ca Şef de catedră era exigentîn tot ceea ce făcea, era exigent în primul rând cu sine şi asta ne impunea şi nouă,acelaşi stil de lucru. În acea perioadă am început să mergem la manifestări ştiinţi-fice, la Expoziţii, la Târguri, uneori cu standuri proprii. Nu s-a opus nici unei iniţia-tive constructive. De aceea, probabil, s-a dezvoltat foarte mult colaborarea cu între-prinderile şi cu institutele de cercetare - proiectare. Catedra a cunoscut în aceaperioadă o adevărată înflorire.” 19)

„Profesorul Tache a reuşit prin forţe proprii şi prin stima de care s-a bucuratîn rândul cadrelor didactice din Politehnică! A încercat şi a reuşit să menţină dorinţavie de ridicare şi de afirmare continuă a catedrei TCM, cu talent dar şi cu fermitate.Profesorul Tache, indiferent unde a activat - Catedră, Decanat, Rectorat - a fost oprezenţă vie şi a colaborat continuu cu următorii şefi de catedră. Nu venea în ca-tedră în calitate de Rector, ci de membru al catedrei, de coleg.” 20)

„Idolii mei, Profesorii pe care i-am păstrat în suflet toată viaţa, au fostProfesorul Voicu Tache, Profesorul Ionel Gavrilaş şi Profesorul Dumitru Dragu. Îipăstrez în suflet atât ca exemple în pregătirea profesională cât şi în conduita didac-

18) Prof. Dr. ing. Aurel BRĂGARU (†)19) Prof. Dr. ing. Voicu TACHE20) Prof. Dr. ing. Magdalena TRANDAFIR

Ceremonie de susținere publică a unor Teze de DoctoratTrei dintre Şefii Catedrei TCM, de la stânga la dreapta:

Prof. Constantin Ciocârdia, Prof.Voicu Tache şi Prof. Alexandru Rădulescu


tică...Şi astăzi, la intrarea în sala de curs, caut să am cât de cât o ţinută apropiatăde cea a Profesorului Voicu Tache, care avea o prestanţă deosebită şi nu se abăteacu nimic de la ţinuta şi rigoarea academică, de la disciplina universitară.” 21)

Ca o urmare firească a rezultatelor obţinute în organizarea Catedrei TCM,Profesorului univ. dr. ing. Voicu Tache i-a fost încredinţată, de către colegi şi cola-boratori, răspunderea coordonării activităţii facultăţii, fiind ales în 1976 Decan alFacultăţii Tehnologia Construcţiilor de Maşini şi apoi Rector al Institutului Politehnicdin Bucureşti.

Prof. Dr. ing. Alexandru RĂDULESCUȘef de Catedră 1976 - 1980

Pentru următorii patru ani răspunderea menţinerii organizării şi sarcina con-tinuării dezvoltării Catedrei i-a revenit Profesorului univ. dr. ing. AlexandruRădulescu. Format ca specialist în cadrul Şcolii Politehnice la Facultatea de InginerieMecanică, se specializase apoi, prin studii de doctorat, la Institutul Politehnic dinLeningrad sub îndrumarea celebrului Profesor Anserov, mare personalitate ştiinţifică

a timpului în domeniul proiectării dispozitivelor.În perioada mandatului său, Profesorul

Rădulescu, susţinut în demersurile sale de cătreconducerea Facultăţii şi apoi de cea aInstitutului, se apleacă cu mare dăruire asupradotării laboratoarelor Catedrei TCM, aîntreţinerii şi dezvoltării relaţiilor de colabo-rare cu cercetarea şi cu producţia, asupraacelor locuri în care se pun bazele profesio-nalismului şi performanţei în inginerie.

„În această perioadă a existat preocu-parea accentuată de a se completa bazamaterială. În spaţiile care se găseau în cus-todia Catedrei trebuiau să fie înlocuitemijloacele depăşite şi aduse utilaje și aparatemai aproape de zilele anilor respectivi.

Domnul Profesor Rădulescu a depus ointensă activitate în acest domeniu, a doveditmultă strădanie, multă dorinţă de a comple-ta baza tehnică a Catedrei.

Despre omul Alexandru Rădulescu...Era un sufletist, un mare sufletist!

Îmi amintesc că derula programe decercetare la întreprinderea de Maşini Unelteşi Agregate Bucureşti în perioada schimbuluitrei, atunci când maşinile aflate în testărierau disponibile. Ori acest lucru nu cred că-lfăceau mulţi oameni în perioada la care mărefer. El, în calitate de Şef de Catedră, a con-

21) Prof. Dr. ing. Aurelian Vlase, membru al Catedrei TCM din 1970, Șeful catedrei TCM între 2004-2008

Prof. Dr. ing. Alexandru RĂDULESCUŞeful Catedrei TCM (1976-1980)

Absolvent alInstitutului Politehnic Bucureşti,


Decan al Facultăţii TehnologiaConstrucţiilor de Maşini


dus cu multă străduinţă şi cu pricepere colectivele de cercetare în acest domeniu,mai ales în studiile de rigiditate a acestor utilaje care atunci se fabricau pentruprima oară şi se testau. Timpul a dovedit că testele pe care le proiectase şi le rea-lizase, metodologiiile şi mijloacele cu care se desfăşurau aceste teste au fost deînaltă calitate.” 22)

„Profesorul Alexandru Rădulescu a fost un sufletist recunoscut al Catedrei...Era foarte apropiat de colegi şi dedicat muncii de conducere, era în şcoală pânănoaptea târziu. Aşa a fost ca Şef al catedrei şi mai târziu ca Decan al Facultăţii TCM,un om dedicat trup şi suflet Şcolii.” 23)

„Profesorului Alexandru Rădulescu i se datorează crearea Centrului de calculal Catedrei TCM, prin achiziționarea unui sistem de calcul CORAL 4011 în anul 1980.La acest Centru s–au afiliat mulți tineri colegi din catedră, care au creat în timp unnou gen de discipline specifice - numite generic «de Proiectare Asistată».” 24)

Prof. Dr. ing. Constantin CIOCÂRDIAȘef de Catedră 1980 - 1990

Cel de-al patrulea deceniu de existenţă a Catedrei TCM este marcat de per-sonalitatea deosebită a Profesorului univ. dr. ing. Constantin Ciocârdia. Alături deProfesorul Constantin Popovici fusese unul dintre membrii „echipei de început” din1954, în timp devenind el însuşi „creator de şcoală” la Facultatea de MecanicăAgricolă. Aici a iniţiat şi predat cursul de Tehnologia Construcţiei Utilajului Agricol,devenind apoi Prodecan şi ulterior Decan al acestei facultăţi.

În tot acest răstimp, Profesorul Constantin Ciocârdia a fost şi a rămas mem-bru al colectivului Catedrei Tehnologia Construcţiilor de Maşini, căruia i–a aparţinutcu tot sufletul şi căruia i s-a dăruit până în ultima sa zi de viaţă.

La mulți ani de la decesul său, colaboratorilor - numiţi astfel de Profesorindiferent de vârstă sau de grad didactic - le mai răsună încă în auz cuvântul uşorgraseiat „Dragă!” cu care li se adresa delicat și irezistibil Profesorul.

„Acest deceniu a fost o perioadă bogată în realizări pe toate planurile, poateşi pentru că Şeful Catedrei era un om deosebit de meticulos și de pretenţios în totceea ce făcea. Avea deosebit de multă afecţiune pentru cei din jur, pentru colabo-ratori, dar era şi foarte exigent. Nu era exigent numai cu colaboratorii, ci era, înprimul rând, exigent cu sine şi, în mod firesc, transmitea această cerinţă şi celor dinjur. A condus destinele Catedrei cu multă competenţă şi dăruire, după cum am con-statat din poziţia pe care o aveam la Rectorat în acea vreme. Era un om cu o solidăpregătire profesională de specialitate, cu o exigenţă de bun augur pentru Catedră,pentru creşterea şi formarea tinerilor care se găseau la începutul activităţii înCatedră în acea vreme. A condus doctoranzi, colective de cercetare... Cred că a dusun fel de activitate de pionierat în stabilirea unor relaţii funcţionale între cercetare- învăţământ - producţie, relaţii care ar trebui să fie o permanenţă în viaţa acade-mică inginerească, pentru că Şcoala şi cercetarea universitară trebuie să segăsească permanent cu un pas înaintea producţiei, a industriei.” 25)

„Prin Profesorul Constantin Ciocârdia am revenit pe creasta valului! A realizat

22), 23) Prof. Dr. ing. Voicu TACHE24) Date furnizate de către Prof. Dr. ing. Constantin STĂNCESCU, membru al Catedrei TCM din 1972


multe lucruri deosebite îmbinând, cu eleganţa sa pro-prie, fermitatea Profesorului Tache şi şarmulProfesorului Popovici. Avea un suflet extraordinarde bun. Ştia... avea un tact, ca şi cum ar fi avuto preocupare permanentă ca să afle ce era însufletul omului.

În organizarea Catedrei a păstrat însăelementele definitorii - sistematizarea, orga-nizarea concretă pe compartimente şi labora-toare definite în perioadele anterioare -, dara dezvoltat în egală măsură şi viaţa de ade-vărată comunitate ştiinţifică universitară.

A organizat Simpozioane şi întâlniri şti-inţifice, Conferinţe... întâlniri în orice cadrui–ar fi putut aduna laolaltă pe cei care cerc-etau şi cei care beneficiau de rezulatatelecercetărilor membrilor Catedrei. Era o formăcontinuă de promovare a imaginii activităţiiCatedrei, fiecare avea posibilitatea să-şi ex-pună preocupările, realizările... era încurajatschimbul de idei ştiinţifice. A fost o perioadăîn care, din punct de vedere ştiinţific, noi toţiam avut foarte mult de câştigat!” 26)

„Era un om deosebit, un diplomatdesăvârşit şi un om de mare omenie... teungea la suflet... Gândea cum să găsească osoluţie de rezolvare a oricărei probleme, nucum să se opună rezolvării acesteia. A con-tinuat colaborarea cu cercetarea şi producţiaşi a încurajat dezvoltarea bazei materiale pascu pas, an de an, prin autodotare,îmbunătăţind astfel zestrea laboratoarelor.

Profesorul Ciocârdia a pus mare accent pe Colectiv... Chiar şi şedinţele de ca-tedră se desfăşurau altfel, pe un plan superior... elevat. Atmosfera aceasta destudiu, de cercetare a avut efectele scontate şi asta s-a văzut atât din numărul marede contracte de cercetare care se derulau în Catedră, cât şi din susţinuta activitatepublicistică a colegilor care participau la Conferinţe, publicau lucrări didactice, ma-nuale şi îndrumare” 27)

„În acea perioadă s-au dezvoltat atât de mult contractele de colaborare cupartenerii din industrie încât, în cazul unor întreprinderi cum erau Întreprinderea deMaşini Grele Bucureşti (IMGB), Întreprinderea de Mecanică Fină, Tehnometal, etc,ne regăseam activităţile în planurile lor de cercetare-dezvoltare. Era fără îndoială şimeritul Profesorului Ciocârdia, care era un foarte bun organizator, dar care înaintede toate era un DOMN, în sensul cel mai adevărat al cuvântului. Avea tact, eradiplomat... era stimat şi iubit de toţi cei care îl cunoşteau!” 28)

Prof. Dr. ing. Constantin CIOCÂRDIA


Absolvent alInstitutului Politehnic Bucureşti


Prodecan al FacultăţiiMecanică Agricolă

Decan al FacultăţiiMecanică Agricolă

25), 28) Prof. Dr. ing. Voicu TACHE26) Prof. Dr. ing. Aurel BRĂGARU (†)27) Prof. Dr. ing. Aurel STURZU


Prof. Dr. ing. Marian GHEORGHEȘef de Catedră 1990 - 2004

Anul 1989 a adus profunde schimbări în viaţa socială, politică şi economică aRomâniei.

În ianuarie 1990, funcţia de Şef de catedră a fost încredinţată de cătreColectivul Catedrei TCM, cu entuziasm şi speranţe, d-lui Şef lucr. univ. dr. ing.Marian GHEORGHE.

În perioada 1990 - 2004, în condiţiile generalefavorabile din facultate şi universitate, urmare şi acontribuţiei definitorii din partea d-lui ProfesorMarian Gheorghe, Colectivul Catedrei TCM s-amanifestat prin realizări importante, dintrecare se remarcă cele ce urmează.

• Schimbarea denumirii facultăţii, de careaparţine catedra, în Ingineria şiManagementul Sistemelor TehnologiceIMST (din Tehnologia construcţiei demaşini / TCM), prin care se exprimămai potrivit, naţional şi internaţional,profilul şi conţinutul programelor destudii şi de cercetare ştiinţifică.

• Crearea unor noi programe de studii uni-versitare şi postuniversitare/ aprofun-date: Inginerie Economică, Tehnologiişi Echipamente Neconvenţionale şi,respectiv, Inginerie Asistată deCalculator, Ingineria Proiectării şiFabricării Produselor, TehnologiiAvansate pentru Noile Materiale etc.,modernizarea planului de învăţământal specializării de referinţă TCM, con-cepţia structurii şi conţinutului pla-nurilor de învățământ ale noilor spe-cializări, dezvoltarea structurii şiconţinutului noilor discipline aferente -de tip proiectare / inginerie asistată, dezvoltare de produs, tehnologieavansată de fabricare / control / asamblare, proiect de an interdisciplinar,inginerie şi management de proces, analiză financiară, modelare şi simulare,dezvoltare durabilă, comunicare etc. - toate acestea în acord şi cu structurisimilare de la universităţi de prestigiu din străinătate.

• Concepţia, participarea la competiţii şi derularea a numeroase proiecte de dez-voltare ştiinţifică, tehnologică, didactică, finanţate prin programe naţionale deANSTI, CNCSIS, INVENT etc. şi, respectiv, internaţionale PHARE, TEMPUS,FP7 etc.

Prof. Dr. ing. Marian GHEORGHE


Absolvent alInstitutului Politehnic din Bucureşti,

Facultatea TCM

Prorector alUniversităţii POLITEHNICA din Bucureşti

(2004 - 2012)


• Dezvoltarea și dotarea laboratoarelor şi a celorlalte spații de lucru ale catedrei, dinresursele unor proiecte naţionale sau internaţionale implementate decatedră.

• Crearea unor noi structuri de cercetare şi studii: Centrul de Tehnologii Avansatepentru Noile Materiale, Laboratorul de Tehnologii Materiale Plastice,Departamentul de Cooperare U-E-O, Filiala Bucureşti a Asociaţiei Românepentru Tehnologii Neconvenţionale, Asociaţia Absolvenţilor TCM etc..

• Dezvoltarea ştiinţifică, profesională şi numerică a Colectivului catedrei, prin efor-turi individuale şi ale catedrei, în cadrul unor activităţi complexe de cercetareştiinţifică, proiectare, microproducţie, în raport şi cu evoluţia programelor destudii şi de cercetare, precum şi a numărului de studenţi.

• Recunoşterea evoluţiei nivelului valoric al tuturor cadrelor didactice şi al altor spe-cialişti din catedră, prin crearea condiţiilor de participare la concursurile deocupare a numeroase poziţii universitare de asistent, şef de lucrări, confe-renţiar, profesor organizate de catedră.

• Dezvoltarea programelor de doctorat - conducători ştiinţifici, problematică, doc-toranzi din catedră şi din industrie, în cadrul specializării de doctorat TCM şi,ulterior, al domeniului de doctorat Inginerie Industrială.

• Întărirea relaţiilor de cooperare existente şi dezvoltarea de noi parteneriate cuîntreprineri industriale, firme şi alte instituţii din ţară, în proiecte comune dedezvoltare tehnologică, de practică a studenţilor.

• Amplificarea şi întărirea relaţiilor de cooperare didactică şi ştiinţifică ale catedreicu departamente/ catedre de profil din ţară şi străinătate - UniversitateaTehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca,Universitatea POLITEHNICA din Timişoara, Universitatea „Transilvania” dinBraşov, Universitatea din Galaţi etc. şi, respectiv, de la London South BankUniversity, Universidad de Sevilla, TU Braunschweig, Linköping University etc.Astfel, numeroşi colegi din catedră au devenit cunoscuţi în mediile univer-sitare străine, au inițiat și susţinut relații stabile cu cadre didactice și cercetă-tori din străinătate, au obținut recunoaștere internațională.


Prof. Dr. ing. Aurelian VLASEȘef de Catedră 2004 - 2008

În anul 2004, ca Șef de catedră a fost ales Prof. univ. Dr. ing. Aurelian VLASE.Una dintre inițiativele sale a fost crearea

Monografiei catedrei la aniversarea a 50 de ani de laînființare. În cele ce urmează sunt reproduse câte-va dintre ideile care i-au jalonat mandatul.

„În primul rând, vrem să reînviemtradiţia Simpozioanelor şi a ConferinţelorInternaţionale, tradiţie stabilită de ProfesorulCiocârdia. Sperăm ca prin această mono-grafie să le oferim tinerilor colegi un punct desprijin în istoria Catedrei şi să marcămînceputul unei noii vieţi ştiinţifice. Suntemîncrezători, pentru că am reuşit să orga-nizăm, până în prezent, patru ediţii aleConferinţei Internaţionale de TehnologiiAvansate de Fabricaţie - CITAF.

Ne vom ocupa de analiza cursurilor noidin Catedră şi vom face apoi toate demer-surile necesare pentru a-i susţine pe autoriiacestora să le publice, să-şi facă cunoscută şiactivitatea didactică, nu numai pe cea ştiinţi-fică.

Cred că noi, cei care ne-am format încâteva decenii în Catedră, avem aceastădatorie faţă de colegii noştri mai tineri. Şi noiam fost ajutaţi de Profesorii noştri, acumeste rândul nostru să ducem mai departetradiţia şi exigenţa Şcolii de TCM.

Încercăm să definim noi dimensiuniale activităţii practice şi de laborator. Amîncheiat o serie de Protocoale de Colaborarecu Institute de Cercetări şi parteneri industriali care ne primesc cu studenţii la prac-tică, în vizite de documentare sau pentru partea experimentală a proiectelor dediplomă, iar toate acestea se datorează existenţei legăturilor ştiinţifice personale alemembrilor Catedrei cu cercetătorii şi specialiştii din aceste institute.

Activitatea membrilor Catedrei, a acestei familii care a sărbătorit în 2004 ojumătate de veac de existenţă, este fără îndoială una remarcabilă: peste 280 titluride cărţi, 250 de îndrumare, 950 articole la conferinţe naţionale, 200 articole la con-ferinţe internaţionale, 1700 articole în reviste, 120 Invenţii şi Inovaţii, ProgrameTEMPUS, Leonardo da Vinci, PC5, PC6, CEEPUS şi OMEICA. Deşi puşi, uneori, însituaţia de a-şi finanţa, coordona şi promova singuri activităţile didactice şi de cer-cetare, membrii Catedrei TCM au obţinut rezultate deosebite: Premiul AcademieiRomâne, medalia Meritul Ştiinţific, Premiul II al Ministerului Invăţământului, Medaliide aur la Salonul internaţional al invenţiilor de la Geneva, Medalie de Argint -

Prof. Dr. ing. Aurelian VLASE

Şeful Catedrei TCM(2004-2008)


Facultatea TCM

Prodecan al Facultăţii Ingineria şiManagementul Sistemelor Tehnologice


Salonul Internaţional de Invenţii - Geneva, Medalie de argint la Salonul de invenţiisi creaţii ştiinţifice PROINVENTICA, Medalii cu Meritul Învăţământului în grad deMare Ofiţer etc.”

Prof. Dr. ing. ec. Cristian DOICINȘef de Catedră / Director de Departament 2008 - 2012

În anul 2008 ca Șef de catedră a fost ales Prof. Dr. ing. ec. Cristian DOICIN.Catedra Tehnologia Construcţiilor de Maşini s-a dezvoltat continuu în aceastăperioadă, reuşind să îmbine tradiţia academică şi cer-cetarea ştiinţifică în soluţii inovatoare, ca răspuns lanevoile reale ale societăţii, furnizând studenţilorcunoştinţe tehnico–ştiinţifice cu pronunţatăaplicabilitate practică şi mândrindu-se cu rezul-tatele lor de după absolvire.

Membrii comunităţii catedreiTehnologia Construcţiilor de Maşini şi-audiversificat permanent domeniile de compe-tenţă ştiinţifică, de la tehnologiile clasice lacele neconvenţionale, de la matematicile teo-retice la cele aplicate, de la ştiinţeleinginereşti la ştiinţele economice, de laexperimentele empirice la modelarea şi si-mularea asistată a proceselor tehnologice.

La finalul anului universitar2011–2012, conform noii legi a învăţământu-lui, au fost schimbate numele de Catedră șiȘef de Catedră în Departament și, respectiv,Director de Departament.

Departamentul TCM a ajuns să aibă încoordonare la această dată trei programe destudii de licență (Inginerie EconomicăIndustrială, Tehnologia Construcţiilor deMaşini și Nanotehnologii şi Sisteme Necon-venţionale) și opt programe de studii de mas-terat, toate cu durata de patru semestre(Inginerie Economică şi ManagementulAfacerilor, Calitate în Inginerie şiManagementul Afacerilor, Inginerie AvansatăAsistată de Calculator, Ingineria Proiectării şiFabricării Produselor, Ingineria Nanostructu-rilor şi Proceselor Neconvenţionale, DesignIndustrial, Produse Inovative și Ingineria şiManagementul Proiectelor Complexe şiInovation and Integrative Technology - limbaengleză, cu taxă).

Prof. Dr. ing. ec. Cristian DOICIN

Şeful Catedrei TCM(2008-2012)


Facultatea TCM

Absolvent alAcademiei de Ştiinţe Economice

Bucureşti,Facultatea Finanţe, Bănci,Asigurări şi Burse de valori

Decan alFacultăţii IMST (2012 - prezent)


Conform legislaţiei din 2011 fiecare dintre aceste programe de studii de mas-terat au fost acreditate ARACIS, fapt ce a implicat un efort enorm la nivelul depar-tamentului (opt echipe care au realizat opt dosare, opt vizite ARACIS etc.).

În cele ce urmează sunt reproduse câteva dintre ideile care au jalonat man-datul Profesorului Cristian DOICIN.

„…problemele Planuri de învăţământ, Fişe de disciplină şi Conţinutul acti-vităţilor sunt extrem de importante în perioada următoare astfel ca, după stabi-lizarea structurii planurilor de învăţământ, să se treacă la îmbunătăţirea conţinu-turilor. Departamentul are capacitatea de a elabora şi susţine noi planuri deînvăţământ şi fişe de disciplină, precum şi de a realiza conţinutul necesar al acti-vităţilor didactice, inclusiv în sistem internaţional. Este necesară instituirea unuisistem stabil şi coerent de evaluare a conţinutului activităţilor...”

„…este important să se modernizeze continuu activităţile didactice aplicative,inclusiv în ceea ce priveşte nivelul de informatizare. De asemenea, este vital ca,progresiv, în laboratoare şi în atelierul de prototipuri să se asigure condiţiile care săpermită extinderea programului de lucru pentru studenţi - în vederea realizării deactivităţi individuale, în afara orarului obligatoriu.”

În anul 2012 Departamentul TCM coordona 15 laboratoare didactice și decercetare, dar și trei Centre de cercetare de înalt nivel, în care erau implicate per-soane juridice românești și străine.

„Organizarea, de către departament, în continuare, a unor manifestări şti-inţifice importante, care să devină de tradiţie, și prin care să se asigure promovareaunor realizări ştiinţifice de valoare, este un deziderat realizabil.”

Potrivit cerințelor învățământului superior modern, au fost actualizate șiîmbogățite programele de studii de licență și masterat, astfel încât să satisfacă exi-gențele privind calificarea și competitivitatea absolvenților pe piața internațională aforței de muncă. Totodată, în această perioadă s-a trecut de la învăţământul delungă durată la cel bazat pe ciclul Bologna, de 4+2+3 ani (licenţă + masterat +doctorat). În acest context s-a ales o dezvoltare pe mai multe direcţii,urmărindu–se:

• Reproiectarea planurilor de învăţământ, în sensul unei corelări pertinente întrecunoştinţele predate şi competenţele care definesc cariera profesională;

• Revizuirea fişelor disciplinelor în vederea asigurării necesarului de cunoştinţespecifice specializării respective, a evitării suprapunerilor şi, nu în ultimulrând, în vederea actualizării cunoştinţelor predate. În acest context au apărutdiscipline noi, moderne ca urmare a necesităţii integrării învăţământuluiromânesc cu cel european;

• Extinderea profilurilor multidisciplinare pentru a evita specializări înguste undestudenţii întâmpină greutăţi în găsirea locurilor de muncă (în special pentrustudenţii de la studii de masterat: Ingineria şi Managementul ProiectelorComplexe, Design Industrial şi Produse Inovative);

• Dezvoltarea unor specializări moderne, atât la studiile de licenţă (Nanotehnologiişi Sisteme Neconvenţională) cât şi la studiile de masterat (Design industrialşi produse inovative, Ingineria şi managementul proceselor complexe etc.);

• Dezvoltarea unor programe de masterat în parteneriat cu agenţi economici, cualte universităţi sau cu alte instituţii publice. În acest sens s-a dezvoltat şi


funcţionează cu succes programul de masterat Ingineria şi managementulproceselor complexe, în colaborare cu societăţile Automobile Dacia şi RenaultTechnologies Roumaine

• Creşterea numărului de programe de studii de masterat (au apărut opt specializărinoi: Design industrial şi produse inovative, Ingineria şi managementul pro-ceselor complexe etc.). În prezent, departamentul coordonează trei specia-lizări de licenţă şi opt de specializări de masterat

• Organizarea practicii, pentru pregătirea profesională, în perioade compacte, încadrul unor companii, pentru acomodarea studenţilor cu mediul în care vorlucra după absolvire

Activitatea de cercetare ştiinţifică studenţească s-a desfăşurat urmare a efor-tului unor cadre didactice, al căror număr s–a mărit spre sfârşitul perioadei. Pelângă cele trei secţiuni tradiţionale dedicate studiilor de licenţă - „Procese, echipa-mente şi tehnologii de fabricare”, „Inginerie integrată şi managementul producţiei”şi „Ingineria proceselor de muncă” - s-a acordat o atenţie deosebită secţiunii dedi-cate elevilor de liceu - „Știință şi tehnică pentru viitor”, care are drept obiectiv cen-tral promovarea Facultăţii IMST şi atragerea unor absolvenţi de liceu foarte binepregătiţi pentru specializările catedrei. În anul 2009 numărul de lucrări şi de partic-ipanţi a fost atât de mare, încât Departamentul TCM a împărţit această secţiune înpatru subsecţiuni, iar susţinerea lucrărilor a fost organizată împreună cu departa-mentul de Tehnologia Materialelor şi Sudare.

Este de prisos să adăugăm că mulţi dintre elevii participanţi au devenit stu-denţi ai Facultăţii IMST…

În paralel au luat naştere două secţiuni pentru programele de studii de mas-terat: „Ingineria şi managementul dezvoltării de proiecte şi produse inovative” si„Ingineria şi managementul dezvoltării de produse inovative”.

Activitatea complexă a personalului catedrei a condus la realizări importanteprivind: promovarea pe linie didactică şi ştiinţifică; dezvoltarea specializărilor, a pla-nurilor de învăţământ, inclusiv a unor noi programe de studii şi de discipline; elab-orarea şi publicarea de manuale, îndrumare şi lucrări ştiinţifice; efectuarea de activ-ităţi de cercetare-dezvoltare pe bază de contract; modernizarea spaţiilor etc.

Contribuţia catedrei la realizarea de structuri şi activităţi de învăţământ supe-rior şi de cercetare-dezvoltare recunoscute internaţional constituie un obiectiv con-tinuu.

Programele şi proiectele de cercetare aflate în derulare în cadrul catedreiofereau premisa menţinerii tendinţei acelei perioade, de evoluţie permanentă întimp, a Departamentului TCM.

„A fost vizibilă influența anilor anteriori, de pregătire a terenului de către fos-tul Șef de Catedră, Prof. Marian GHEORGHE, materializată în definitivarea și core-larea de către Prof. Cristian DOICIN a programelor analitice ale tuturor disciplineloraflate în Statele de Funcții ale Departamentului TCM” 29).

În 2012 Prof. Cristian DOICIN a fost reales ca director de departament cuunanimitate de voturi dar, la scurt timp, a fost ales decan al facultăţii IMST. Era pen-tru prima dată, după mai bine de 25 de ani, când decanul facultăţii era ales de la

29) Prof. Dr. ing. Constantin STĂNCESCU


departamentul TCM.Alegerea Prof. Cristian Doicin ca decan a reprezentat pentru facultatea IMST

un mare pas înainte şi începutul unei deschideri extraordinare către spaţiul euro-pean şi internaţional. În primul rând, în calitate de decan, Prof. Doicin a transfor-mat cele trei catedre (TCM, MSP, TMS) din catedre concurente, între care existaunumeroase puncte de vedere divergente, în catedre partenere. Alături de noua con-ducere a facultăţii, Prof. Doicin a conceput şi înfiinţat programul de studii IndustrialEngineering (în limba engleză), administrată în comun de cele trei departamente,specializare care constituie un adevărat liant în acest parteneriat. Sarcina înfiinţăriiacestui nou program de studii nu a fost aşa simplă cum pare la prima vedere. Înanul 2013 legislaţia era (şi este şi în prezent) foarte restrictivă cu privire la înfi-inţarea de noi programe de studii de licenţă. Astfel, a fost realizată mai întâi o autor-izare la Autoritatea Națională pentru Calificări, pe baza realizării unui dosar complexcare a dovedit necesitatea, utilitatea şi oportunitatea pentru piaţa muncii şi apoi afost realizat dosarul şi autorizarea de către ARACIS care, la rândul sau, implică unefort deosebit….

Înființarea acestui nou program de studii a reprezentat o deschidere inter-naţională necesară pentru facultatea IMST. În prezent, la programul de studiiIndustrial Engineering există studenţi din Turcia, Croaţia, Vietnam etc..

În calitate de decan, Prof. Cristian Doicin are o seamă de realizări importante,dintre care socotim că merită să fie menționate:

• Organizarea la nivel de facultate a unor activităţi care până atunci se făceau lacatedre fără alocare de resurse (sesiunile științifice studențești etc.)

• Crearea unui climat propice înfiinţării de noi programe de studii de masterat latoate departamentelor (numărul total al programelor de studii de masterat înFacultatea IMST este în prezent de 28)

• Renovarea şi dezvoltarea laboratoarelor• Organizarea unor manifestări de mare amploare şi asigurarea participării facultăţii

la manifestări importante (DemoMetal, ExpoPlast, Polifest, aniversarea a 50de ani de existenţă a facultăţii IMST/TCM etc.)

• Asigurarea condiţiilor pentru atragerea unui număr impresionant de proiecte(POSDRU, PN 2 etc.)

• Creșterea vizibilității facultăţii prin participarea în numeroase comisii, inclusiv înCNATCDU, alături de Prof. univ. Dr. ing. Marian Gheorghe


Conf. Dr. ing. Nicolae IONESCUDirector Departament 2012 - prezent

În anul 2012, ca Director al Departamentului TCM a fost ales Conf. Dr. ing.Nicolae IONESCU.

Catedra Tehnologia Construcţiilor de Maşini a con-tinuat cursul transformărilor impuse de imple-mentarea procesului Bologna şi, mai nou, după2011, de implementarea Cadrului European alCalificărilor (EQF), cu accent pe competenţeleprofesionale şi transversale ale absolvenţilor,precum şi de necesitatea racordării la SpaţiulEuropean al Învăţământului Superior.

În cele ce urmează sunt reprodusecâteva dintre ideile care–i jalonează manda-tul, dar și o serie de concluzii la împlinirea a60 de ani de existență a DepartamentuluiTCM.

Datorită unor legi nedrepte din perioa-da 2009-2012, mai mulţi profesori valoroşi aidepartamentului TCM au fost obligaţi să sepensioneze. În această perioadă conducătoriide doctorat pensionaţi aveau drept de con-ducere numai în cotutelă cu un conducătortitular, iar criteriile de promovare au fostschimbate în sensul creşterii exagerate a exi-genţelor. În acest context, pentru o scurtăperioadă de timp (din fericire!) a existatriscul unor probleme majore….

De asemenea, foarte mulţi tehnicienis-au pensionat fără a se putea angaja altepersoane datorită „regulii 7/1” (la 7 plecaţi, oangajare), generalizată în tot sistemul buge-tar. Ca efect, mandatul profesorului Doicin a fost unul deosebit de dificil din acestpunct de vedere.

În condiţiile revenirii la normalitate după anul 2012, în situaţia în care retitu-larizarea cadrelor didactice pensionate era doar teoretică, după cca. şase ani deinterdicţii, a fost reluat procesul de promovare a personalului, astfel:

• Au fost angajaţi noi asistenţi: Manuela DIJMĂRESCU, Mihai TRIFĂNESCU, CristinaJUGĂNARU;

• Promovare pe post de şef de lucrări: Mihaela LUPEANU;• Promovare pe post de conferențiar: Magdalena ROŞU, Bogdan ABAZA;• Promovarea pe post de profesor: Tom SAVU, Daniel GHICULESCU;• Angajarea de personal tehnic: ing. Alexandru NEAGU, tehnician Ştefan IORGU,

Tehnician Leon COVALIU, Tehnician Marian POPA, Tehnician NicolaeZMARANDACHE, Tehnician Liliana IANCU.

Conf. Dr. ing. ec. Nicolae IONESCU

Director Departament TCM(2012 - prezent)


Facultatea TCM


Mandatul conf. N. Ionescu este caracterizat de o colaborare deosebită cudecanul facultăţii şi cu celelalte departamente. Un număr mare de cadre didacticedin facultatea IMST, inclusiv din departamentul TCM (C. Doicin, N. Ionescu, A.Vişan….), au participat la implementarea în învăţământul superior din România aCadrului European al Calificărilor (EQF) bazat pe competenţe, respectiv la elabo-rarea metodologiei (Cadrul Naţional al calificărilor), realizarea grilelor de compe-tenţe G1 şi G2, construcţia Registrului Naţional al Calificărilor din ÎnvăţământulSuperior (RNCIS) etc. Cu această ocazie a fost constituit Consorţiul de InginerieIndustrială format din 72 de persoane (cadre didactice din toate centrele univer-sitare, reprezentanţi ai angajatorilor - câte doi angajatori reprezentativi pentrufiecare program de studii, reprezentanți ai unor asociații profesionale, studenţi etc.),al doilea consorţiu „funcţional” după cel de Inginerie Economică, constituit mult maidevreme, care are deja realizări remarcabile.

În cadrul proiectelor derulate la nivel de facultate, departament sau centrude cercetare au fost încheiate foarte multe parteneriate cu firme de profil în carestudenții fac stagiile de practică în anul trei, perioada fiind extinsă la trei luni.

În această perioadă au fost create mecanisme, si a crescut gradul de obiec-tivitate în cadrul departamentului, in ceea ce priveşte concursurile pentru gradațiilede merit, concursurile pentru promovările pe posturi, menţinerea calităţii de titulardupă împlinirea vârstei de 65 de ani etc.

După anul 2012 a fost îmbunătăţită colaborarea cu departamentele TCM dincelelalte centre universitate, inclusiv Chişinău. În mai 2014, la Chişinău a avut loco întâlnire a directorilor de departament din şase centre universitare (Bucureşti,Chişinău, Cluj, Braşov, Galați, Iaşi) unde s-a propus ca, în octombrie 2014, cu ocaziaaniversării a 60 de ani de existenţă a Departamentului TCM, să se constituie o aso-ciaţie a departamentelor TCM, care să aibă drept scop principal consolidarea per-manentă a brandului TCM.

La momentul redactării acestei lucrări, în prag de sărbătoare (aniversarea a60 de ani de existenţă a departamentului TCM), este în plină desfăşurare organi-zarea Conferinţei tradiţionale a departamentului - ICAMaT ale cărei lucrări vor fipentru prima dată publicate într-un Proceedings cotat ISI, ca urmare a eforturilorconducerii departamentului, conducerii facultăţii și, în mod deosebit, a colegului,proaspăt profesor, Tom SAVU.

În paralel, la nivelul departamentului TCM, se desfăşoară organizarea altortrei conferinţe:

1. The International Conference of Technology for Polymeric and CompositesProducts - POLCOM 2014, sub coordonarea Prof. Dr. ing. Constantin Opran;

2. The 17th International Conference of Nonconventional Technologies – ICNCT2014, sub coordonarea d-lui Prof. Dr. ing. Niculae Marinescu şi a Prof. Dr. ing.Daniel GHICULESCU;

3. Workshop: „Şcoala de studii avansate în fabricaţia pe maşini CNC – instrumentde accelerare a integrării absolvenţilor pe piaţa muncii”, sub coordonareaConf. Dr. ing. Doru BARDAC.

Toate evenimentele se vor desfăşura simultan în zilele de 23 şi 24 octombrie2014 cu ocazia aniversării a 60 de ani de existenţă a Departamentului TCM.


Concluzii

Coordonatorul acestei ediții a Monografiei Departamentului TCM își exprimăregretul că, în afara unor minore intervenții, nu a putut să contribuie mai mult laacest documentat istoric al Catedrei/Departamentului.

Motivul? Istoricul din Monografia „TCM-50” a fost foarte corect expus, pebaza dialogului cu membrii Catedrei/Departamentului, eliminând necesitateavreunei completări. Mai exact, în ediția de față a fost copiat aproape în totalitateistoricul realizat de către autorii ediției precedente, Prof. Dr. ing. Aurelian VLASE șiConf. Dr. ing. Elena LĂCĂTUȘ, aplicând numai reformulări, mici corecții detehnoredactare sau de cuvinte scrise greșit.

Pentru perioada de după 2008, la final au fost adăugate materialele referi-toare la Departamentul TCM, așa cum au fost ele relatate și/sau compuse de cătreProf. Dr. ing. ec. Cristian DOICIN cu ocazia aniversării a 50 de ani ai FacultățiiTCM/IMST în anul 2012 și de către Conf. Dr. ing. Nicolae IONESCU, la solicitareanoastră.

Totuși, privit din alt unghi, acest Istoric este obținut în urma discuțiilor cuvechii și mai noii colegi din Departament, transcriindu-se direct amintirile lor. Întreaceștia, chiar Șefii de Catedră / Directorii de Departament au fost invitați să spunăcum și–au văzut propriile mandate - cu excepția Prof. Constantin Popovici. Păi, fievorba între noi, care dintre dânșii ar spune lucruri care să–i dezavantajeze?

De aceea, părerea mea personală - și nu numai a mea - este că un Istoric cuadevărat obiectiv al Departamentului ar putea fi creat numai de către un colectivformat la nivelul Departamentului, care să studieze atent rapoartele de activitate aleșefilor Catedrei/Departamentului, procesele verbale ale ședințelor, graficele destudii din fiecare perioadă, Istoria Politehnicii etc. etc.. Corelând apoi aceste ele-mente (obiective) cu spusele colegilor (subiective), s–ar putea întocmi un Istoricreal și neutru privind Departamentul TCM.

Altfel rămânem la nivelul unui Istoric al conducătorilor colectivului și nu alinstituției sau colectivului în ansamblul său.

Că această echipă „Colectivul pentru Istoric” se va crea și că va ajunge la unrezultat, asta este o altă problemă. Am experiența încercărilor repetate de a obținedate de la colegi pentru chiar această Monografie și pot să anticipez că acțiunea vaîntâmpina multe probleme.

Sigur, mi–aș dori foarte mult să mă înșel...

Prof. univ. Dr. ing. Constantin STĂNCESCUCoordonatorul Monografiei „TCM-60”

monografia departamentului · pdf file6 monografiadepartamentuluitcmla60deani...

Documents