modul_2_vista_cap_2

7/17/2019 Modul_2_Vista_cap_2

http://slidepdf.com/reader/full/modul2vistacap2 1/10

Modulul 2 – Utilizarea computerului și organizarea fișierelor

21

Capitolul 2. Organizarea fișierelor

2.1 Concepte de bază

2.1.1 Structura ierarhică a fişierelor şi directoarelor

Discuri, foldere şi fişiere

La accesarea discurilor fizice, Windows foloseşte un sistem de litere ce servesc

ca nişte identificatori logici pentru respectivele discuri. Prin intermediul acestor litere,este posibilă accesarea fişierelor stocate pe discurile respective. Dacă toate fişierele arfi păstrate în acelaşi loc, sistemul ar fi foarte dificil de utilizat din cauza număruluimare de fişiere implicate. Pentru a optimiza lucrul cu fişierele, acestea sunt organizateîn dosare (directoare). Un sistem ierarhic de dosare în dosare (cceea ce reprezintă harddisk-ul) este adesea menţionat ca arbore de directoare. Directorul ce conţine toatecelelalte directoare de pe respectivul disc se numeşte director r ădăcină. Un directoraflat în alt director se mai numeşte şi subdirector .

Fiecare director şi subdirector pot conţine un număr foarte mare de fişiere,

numele acestora putând fi de până la 255 de caractere în lungime.

Aplicaţia Windows Explorer

Windows Explorer vă permite să exploraţi toate detaliile legate de sistem într-ovizualizare ierarhică. În imaginea alăturată, fişierele şi directoarele sunt afişate înmodul „detaliu”.

Fereastra Windows Explorereste împăr ţită în două secţiuni, după cum se poate vedea. În secţiuneastângă se pot vedea toate foldereledin sistem, în timp în secţiunea din partea dreaptă sunt afişateconţinuturile folderelor.

Implicit sunt afişate, în partea de sus a ferestrei, bara de butoane standard şi bara de adrese.Se poate afişa şi bara de meniuri

accesând din butonul Organizare opţiunea Aspect.

Bara de unelte standard conţine butoane pentru diferite

comenzi: - navigare la directoare deschise anterior,

- deschidere opţiuni asupra directoarelor şi

fişierelor, - schimbarea modului de afişare aconţinutului directoarelor şi subdirectoarelor.

Pentru a vizualiza conţinutul unui director sau subdirector se execută un singurclick pe numele directorului din partea stângă a Windows Explorer-ului. Afişarea în

secţiunea din stânga a tuturor subdirectoarelor unui director se face apăsând pe semnul(expand) din faţa numelui directorului.




22

Dacă dorim să deschidem (expand) toate folderele şi subfolderele de pe un disc,în secţiunea stângă a Windows Explorer-ului selectăm r ădăcina discului respectiv (deex. C:) şi apăsăm tasta „*” din blocul numeric. Efectul invers, de închidere a tuturorfolderelor şi subfolderelor, se obţine apăsând tasta „–” din blocul numeric, pe r ădăcinarespectivului disc.

Dacă dorim să schimbăm discul curent, pur şi simplu se face click stânga pe

litera corespunzătoare respectivului disc din partea stângă a Windows Explorer-ului.De fiecare dată când se schimbă discul, în partea dreaptă va apare conţinutul disculuiselectat. Acelaşi lucru este valabil şi pentru directoare şi subdirectoare.

2.1.2 Dispozitive folosite pentru stocarea informaţiei

Dispozitive de stocare a datelor:

• hard disk: înmagazinează fişierele sistemului de operare, ale aplicații şifişierele de date. În mod normal, salvarea datelor se face pe hard disk.

• Dischetă: iniţial, calculatoarele nu aveau hard disk, iar sistemele de

operare, programele şi datele erau stocate pe una sau mai multe dischete.Mai târziu, au fost adăugate hard disk-urile, după care dischetele au fostutilizate pentru furnizarea de programe instalabile pe hard disk, sau pentru schimbul de date.

• CD / DVD: Acestea au înlocuit în mare măsur ă, dischete ca o modalitatede a furniza programe şi date.

• USB Flash Drives – acestea sunt dispozitive de stocare de dimensiunimici care se pot conecta la porturile USB ale calculatorului. Ele potstoca informaţii de ordinul GB şi reprezintă o modalitate facilă de atransfera date între calculatoare. În momentul conectării la calculator,Windows Explorer-ul îl va afişa exact ca pe un hard disk, asociindu-i oliter ă.

• Unitate de reţea: sunt văzute de computer ca o unitate normală de disk,dar în realitate unitatea de reţea este un folder situat pe un alt calculatorcare este conectat la reţea.

2.1.3 Unități de măsură pentru stocarea informaţiei

Fiecare fişier de pe un disc are o anumită dimensiune. Unele fişiere, ca deexemplu cele ce conţin text, sunt foarte mici comparativ cu fişiere le unor aplicaţii sau

cele ce conţin date video. În mod obişnuit, capacităţile de stocare sunt exprimate înGigaocteţi (Gigabytes).

Unitatea de bază pentru stocarea informaţiei este bitul. Relaţiile dintre valorileunităţilor de stocare sunt următoarele:

Bit: 1 sau 0 cantitate stocată este numită bit.

Byte: 8 biti reprezintă un octet (Byte)

KB, Kilobyte:

Un Kilobyte conţine aproximativ 1000 octeţi (Bytes)MB, Megabyte:

Un Megabyte conţine aproximativ un milion de octeţi




23

GB, Gigabyte:

Un Gigabyte conţine aproximativ un miliard de octeţiTB, Terabyte:

Un Terabyte conţine o mie de Gigabytes.

2.1.4 Realizarea unei copii ‘backup’ a unui fișier

Bineînţeles, cel mai important lucru pe care le poate stoca computerul suntinformaţiile. Adesea conţinutul unui hard disk poate reprezenta ani de munca. În cazulîn care un hard disc nu mai funcţionează, este posibilă pierderea tuturor acestor ani demuncă. Din acest motiv, este foarte important să faceţi copii de rezervă periodice ainformaţiilor stocate în calculator. În organizaţiile mari, această procedur ă de creare acopiilor rezervă este în mod normal, efectuată în mod automat de către echipa detehnicieni, centralizat, pe un server de reţea dedicat acestui lucru. În cazul reţelelor maimici, sarcina creării de copii de rezervă revine utilizatorului individual. În acest caz,este recomandată copierea fişierelor de rezervă pe unităţi de stocare externe: floppy

disk, stick USB, CD, DVD, etc.

2.1.5 Stocarea online a fișierelor

Datorită faptului ca în prezent conexiunile de internet lucrează la viteze foartemari, este posibilă stocarea online a fişierelor personale. Acest lucru permite accesul lafişiere de la orice calculator conectat la Internet. Dacă doriţi, puteţi să daţi permisiunealtor persoane să acceseze fişierele dumneavoastr ă (de exemplu, puteţi permite altormembri din familie să acceseze colecţia dumneavoastr ă de fotografii digitale). Există numeroase site-uri care ofer ă servicii de găzduire online a fişierelor personale.

2.2 Fișiere și directoare

2.2.1 Navigarea către un anumit director.Pentru a naviga la un anumit director aflat pe disc,

întâi trebuie să deschidem Windows Explorer-ul. Îl putem porni din Start →Toate programele → Accesorii sau putemda un click dreapta pe butonul de Start şi alegem opţiuneaExplorare din meniul obţinut.

Folosind butoanele dedefilare din secţiunea stângă aferestrei, ajungem la directoruldorit (în cazul nostru, directorulCurs din directorul r ădăcină C:).

Un dubluclick stânga penumeledirectorului din

partea stângă vaavea ca efectafişarea, sub numele directorului,




24

a tuturor subdirectoarelor conţinute de respectivul director.

2.2.2 Crearea, redenumirea, ştergerea unui director/folder și a unui sub-

director/sub-folder.

Pentru a crea un director (subdirector), seselectează directorul ce va conţine viitorul director

(subdirector), se dă click dreapta pe respectivul directorşi din meniul afişat se alege opţiunea Nou → Folder dinsubmeniul deschis.

Se poate observa că noul folder este creat şi esteafişat atât în secţiunea stângă cât şi în cea dreaptă a

Windows Explorer-ului. Se poateintroduce noul nume al directorului.Pentru a crea un subdirector îninteriorul directorului nou creat, se

parcurg aceeaşi paşi: se selectează directorul ce va conţine subdirectorul,se dă click dreapta pe respectivuldirector şi se alege opţiunea Nou →

Folder din submeniul generat, după care se introducenumele noului subdirector.

Este recomandat ca numele folderelor şi subfolderelor create să fie cât maisugestive pentru conţinutul pe care îl au, în scopul organizării eficiente a fişierelor pedisc şi, în acelaşi timp, pentru a fi găsite uşor în căutările ulterioare. De exemplu, dacă fişierele şi directoarele apar ţin unei anumite persoane, acestea se pot organiza într-undirector cu numele utilizatorului. Uneori este foarte util să includem data sau anul înnumele directorului sau fişierului (de exemplu, un director care conţine fotografii de laun anumit eveniment).

Pentru a redenumi un director (subdirector) se face click dreapta pe selectează respectivul director şi se alege opţiunea Redenumire din meniul generat după care seintroduce noul nume; sau se selectează directorul pentru redenumit şi se apasă tastafuncţională F2 dup care se tastează noul nume.

Pentru a şterge un director (subdirector)se selectează respectivul director şi se apasă tasta

Delete; sau se face click dreapta pe director şi sealege opţiunea Ştergere din meniul generat. Înambele cazuri va fi afişată o fereastr ă deconfirmare a acţiunii.

În realitate, directorul nu este şters, ci doar mutat în Coşul de reciclare. Dacă vă r ăzgândiţi sau vă daţi seama că aţi şters accidental respectivul director, acesta poatefi recuperat din Coşul de reciclare. Atenţie! Directoarele şi fişierele nu sunt stocate permanent în Coşul de reciclare.

Pentru ştergerea permanentă a unui director sau fişier (adică acesta nu este

mutat în Coşul de reciclare), în momentul ştergerii se apasă pe tasta Shift; adică sefoloseşte pentru ştergere combinaţia de taste Shift+Del. Atenţie! Folosiţi ştergerea




25

permanentă doar în cazul în care sunteţi sigur că nu mai aveţi nevoie de respectivuldirector (fişier).

2.2.3 Tipuri de fişiere frecvent utilizate

În fereastra Windows Explorer-ului fiecare fişier este însoţit de către o pictogramă. De exemplu, dacă privim imaginea alăturată, vedem că fişierele de tip

Word sau Excel sunt însoţite de pictograme sugestive pentru tipul respectivelor fişiere.Aceasta indică faptul că Windows-ul ştie ce fel defişiere sunt şi le asociază pictograme specifice programelor cu care sedeschid fişierele. Acestlucru se datorează faptuluică atunci când respectivele

programe au fost instalate pe calculator, programelede instalare au furnizatWindows-ului informaţii despre fişierele care vor fi create folosind aceste respectiveleaplicaţii.

În unele cazuri, Windows nu areinformaţii detaliate despre anumite tipuri defişiere. Pictograma afişată va fi cea implicită pentru astfel de cazuri , iarîn cazul în care se execută dublu click perespectivul fişier, Windows-ul nu va şti cu ce să îl deschidă şi va cere ajutorul utilizatorului pentrua asocia un program corespunzător.

Fi şiere aplica ţ ie (executabile)

Acestea sunt fişiere care conţin programe şi care se pot „executa”. Dacă selectaţi un fişier executabil în Windows Explorer şi faceţi dublu click pe el, fişierul varula programul respectiv în cadrul acestuia. Există multe tipuri diferite de fişierele

executabile. De cele mai multe ori vom fi interesați să rulam aplicaţiile ce conţin programele noastre sau care folosescfişierele noastre de date, cum ar fi programe de procesare documente, calcul tabelar. Nu trebuie confundate fișiereleexecutabile cu fişierele de date.

Fi şiere text

După cum sugerează şi denumirea, aceste fişiere conţin doar text. Nu se potstoca informaţii despre formatarea textului sau imagini în astfel de fişiere.

Fi şiere imagine: Bitmap, GIF, JPG

Sunt fişiere ce conţin date sub formă de imagini.




26

Documente Microsoft Word

Aceste sunt fişiere create cu programul de procesare text, Microsoft Word.

Documente Microsoft Excel

Sunt fişiere create cu programul de calcul tabelar Microsoft Office Excel.

Documente Microsoft PowerPoint

Aceste fişiere sunt de prezentări create cu Microsoft Office PowerPoint.

Documente HTML

Sunt documentele standard formatate pentru afişarea pe paginile Web.

Fi şiere comprimate (.zip, .rar)

Acestea sunt fişiere a căror dimensiune a fost redusă folosind diverse programede comprimare în scopul de a reduce spaţiul ocupate de acestea.

Documente Acrobat (.pdf)

PDF este prescurtarea de la Portable Document Format şi a fost introdus printr-o compania Adobe. Avantajul folosirii acestui format este că fişierele .pdf pot fivizualizate de oricine folosind un program gratuit de vizualizare, cum ar fi programulAdobe Acrobat Reader. Multe din programele populare permit salvarea documentelorde lucru în formatul .pdf, care ocupă spaţiu pe disc mult mai mic în comparaţie cuformatul original. Acest lucru face fişierele .pdf ideale pentru stocarea documentelor peun site-uri web, pentru ataşare la e-mailuri, etc.

Fi şiere audio .mp3

Sunt fişiere de sunet care stochează, în mod normal, muzică. Pictogramautilizată pentru a afişa aceste fişiere variază în funcţie de programul instalat pentruredarea fişierelor de muzică.

Fi şiere video .avi, .mpg, .wmv

Acestea sunt diferite tipuri de formate de fişier folosite pentru a stoca informaţiavideo. Pictograma utilizată pentru a afişa aceste fişiere vor varia în funcţie de

programul instalat pentru a redarea fişierelor video.

Fi şiere temporare

Aceste fişiere, după cum sugerează şi numele, în mod normal, sunt create cafişierele temporare care sunt şterse după utilizare. Atât Windows cât şi aplicaţiile potcrea astfel de fişiere temporare. De obicei, extensia acestor fişiere este .tmp dar depindede fiecare aplicaţie ce extensie îşi creează pentru propriile fişiere temporare.




27

2.2.4. Selectarea mai multor fişiere/ foldere

Uneori este necesar ă selectarea mai multor fişiere/ directoare, în vedereacopierii, ştergerii, mutării acestora. Pentru a realiza acest lucru, avem la dispoziţie maimulte modalităţi. Fie selectăm toate fişierele şisubdirectoarele dintr-un anumit director folosindcombinaţia de taste Ctrl+A, fie selectăm exact

fişierele care ne trebuie ţinând apăsată tasta Ctrl şidând click stânga, pe rând, pe fiecare fişier saudirector pe care dorim să-l includem în selecţie.Rezultatul va fi asemănător cu cel din figura

alăturată. Dacă dorim să selectăm dintr-o listă defişiere mai multe fişiere alăturate, selectăm primul fişier printr-un click stânga pe el şi apoi,ţinând tasta Shift apăsată, se face click stânga peultimul fişier din lista respectivă, rezultatul fiind

selectarea fişierelor dorite.

2.2.5. Numărarea fişierelor, a fişierelor de un anumit tip într-un folder

Unele situaţii impun aflarea numărului de fişierede un anumit tip dintr-un folder. Acest lucru se poateface foarte simplu, selectând fişierele de tipul respectivşi verificând proprietăţile acestora. Mai exact, întâiordonăm toate fişierele din directorul respectiv după tipul lor (un click pe butonul Tip din partea de sus asecţiunii din dreapta a Windows Explorer-ului deschis pe respectivul director va avea ca efect ordonarea fişierelor ca în imaginea alăturată);

apoi, selectăm un grup defişiere de acelaşi tip (deexemplu, fişierele în formatul.jpg – imagini); proprietăţilefişierelor (a grupului defişiere) se pot accesa

executând click dreapta peselecţia realizată şi alegându-se opţiunea Proprietăţi dinmeniul generat. Se va deschide o fereastr ă cu informaţii încare putem vedea numărul de fişiere, tipul lor, dimensiuneatotală a fişierelor şi dimensiunea ocupată pe disc, atributeleasociate respectivelor fişiere.

2.2.6. Schimbarea atributelor fişierelor

După cum am văzut în secţiunea anterioar ă, la accesarea proprietăţilor fişiereloravem acces şi la atributele acestora: Doar în citire şi Ascuns.




28

Bifarea atributului Doar în citire pentru un fişier are ca efect imposibilitateamodificării conţinutului respectivului fişier. De exemplu, dacă setăm respectivul atributunui fişier .doc, acesta poate fi deschis cu aplicaţia specifică (Microsoft Word), poate fieditat şi modificat dar nu se pot salva în respectivul fişier modificările f ăcute.Modificările pot fi salvate dar într-un alt fişier (folosind opţiunea Salvare ca dinMicrosoft Word). Setarea atributului Doar în

citire nu are efect în cazul în care se doreşteştergerea fişierului. Setarea atributului Ascuns duce neafişarea respectivului fişier înWindows Explorer.

2.2.7. Redenumirea fişierelor. Ştergerea fişierelor

Pentru a redenumi un fişier se aplică aceeaşi procedur ă ca la redenumireafolderelor: se selectează fişierul respectiv şi se apasă tasta funcţională F2, după care seintroduce noul nume al fişierului. Sau, se execută click dreapta pe respectivul fişier şi

se alege opţiunea Redenumire din meniul generat, urmată de tastarea noului nume alfişierului.În mod normal, se afişează doar numele fişierului, f ăr ă a ceea ce se numește

extensia numelui de fişier. Extensia numelui de fişier este un grup de 3 sau 4 litere, precedat de un punct. Dacă este afişată şi extensia fişierului, este recomandată mareatenţie la modificarea acesteia, atunci când se redenumeşte un fişier. Windows-ulutilizează extensia numelui de fişier pentru a afla aplicaţia asociată respectivului fişier.În cazul schimbării extensiei fişierului, Windows-ul nu va mai deschide corectrespectivul fişier!

Şi ştergerea fişierelor se face în acelaşi fel cu ştergerea directoarelor: seselectează fişierul (fişierele) pe care doriţi să le ştergeţi şi seapasă tasta Del sau se face click dreapta pe fişierele selectate şise alege opţiunea Ştergere din meniul generat. În ambelecazuri, Windows-ul va cere confirmarea ştergerii respectivelorfişiere. Apăsând pe butonul Da al ferestrei de confirmare, fişierele vor fi mutate înCoşul de reciclare, permiţând astfel recuperarea fişierelor şterse accidental. Dacă sedoreşte ştergerea permanentă a respectivelor fişiere, la ştergere se va ţine apăsată tastaShift.

2.2.8. Recuperarea fişierelor şi a directoarelor din Coşul de reciclare

Pentru restaurarea (recuperarea)obiectelor şterse trebuie întâi deschis coşul dereciclare. Atâta vreme cât obiectele mai suntacolo ele pot fi Restaurate (Restore). Dubluclick pe pictograma de pe desktopcorespunzătoare Coşului de reciclare, după care se selectează fişierele/ folderele ce

trebuie restaurate. Se pot selecta unul sau mai




29

multe fişiere/ foldere, după care, se face click dreapta pe selecţie şi se alege opţiuneaRestaurare din meniul afişat. Fişierele/ directoarele for fi restaurate la locaţia loriniţială, cu condiţia ca directorul care le-a conţinut în momentul ştergerii să mai existe.

2.2.9. Copierea şi mutarea fişierelor şi directoarelor

Copierea este operaţia prin care se obţine un al doilea exemplar (un duplicat) al

obiectului selectat. Pentru a realiza o operaţie de copiere trebuie parcur şi următorii paşi:• Se selectează obiectul (fişierul sau directorul). Un clic cu butonul drept

aduce meniul de context;• Se alege operaţia de Copiere;• Se stabileşte locul unde se va crea al doilea exemplar (duplicatul, copia).

Meniul de context asociat dosarului de destinaţie pentru exemplarulcopiat indică operaţia de Lipire.

Există unele scurtături, combinaţii de taste care auacelaşi efect ca şi comenzile de mai sus:

• Ctrl+C – copiere;• Ctrl+V – lipire;• Ctrl+X – mutare.

Pentru mutarea fişierelor şi a directoarelor vor fi utilizate comenzile perecheDecupare şi Lipire. Modul de operare va fi similar cu cel de la copiere: trebuie selectatobiectul şi apoi căutată o comandă Decupare din meniul generat prin click dreapta peobiectul respectiv; sau se poate folosi combinaţia de taste Ctrl+X. După selectareadestinaţiei se va alege Lipire (Ctrl+V).

Mutarea fişierelor şi a dosarelor se poate face şi printr-o operaţie de tragere aobiectului respectiv peste dosarul de destinaţie: selectaţi obiectul şi ţineţi apăsat butonulstâng al mouse-ului. Când ajungeţi chiar deasupra dosarului de destinaţie eliberaţi butonul. Obiectul pe care l-aţi tras va fi mutat chiar în dosarul destinaţie!

Este recomandat ca, din când în când, să copiaţi fişierele de pe hard discul cucare lucraţi pe CD/DVD-uri sau pe unităţi de memorie flash USB. Construiţi astfel aşanumitele copii de siguranţă şi protejaţi conţinutul lor faţă de eventuale accidente care pot apărea în funcţionarea calculatorului dvs.

2.2.10. Căutarea rapidă a dosarelor şi fişierelor

Oricât de organizatesunt fişierele şi directoareleunui utilizator, acesta tot se vaafla măcar o dată în situaţia de acăuta fişiere sau dosare pentrucă nu mai ştie unde sunt. Ceamai des întâlnită situaţie decăutare este cea de după

descărcarea din Internet a unuifişier sau a unei arhive defişiere: de cele mai multe, utilizatorul nu este atent la specificarea locaţiei (directorului)




30

unde să fie descărcat fişierul. Caracteristica Căutare rezolvă problemele legate decăutarea şi identificarea fişierelor şi a dosarelor. Comanda Căutare este dependentă decontext: rezultatele ei sunt dependente de activitatea curentă.

Fişierele şi dosarele pot fi căutate şi după alte caracteristici în afar ă de nume:data de creare, data ultimei modificări, dimensiune, autor, cuvinte sau expresii asociate

fişierelor tocmai pentru

a fi mai uşor găsite. Înexemplul alăturat suntcăutate fişierele cuextensia .doc. Afişarearezultatelor căutării

este controlată de butonul Afişare numai.Vizualizările în care este inclus panoul de detalii (Organizare →Aspect

→Panou detalii) includ detaliile ce pot fi folosite pentru căutare: printre ele Etichete -expresii, cuvinte folosite pentru

identificare - şi Autorul. În panoulde detalii se pot asocia/ modificaaceste informaţii.

modul_2_vista_cap_2

Documents