mirajul oltului interior_mirajul oltului
TRANSCRIPT
Revistă de cultură aoraşului Călimăneşti
ISSN 2068-9381
An II nr.1(3) mai 2012 Preţ 5 lei
2200 mmaaii,, ssăărrbbăăttooaarreeaa lluuii MMiirrcceeaa cceell MMaarree !! Placă memorială „A.E. Baconsky”
UUmmbbrraa lluuii MMiirrcceeaa llaa CCoozziiaa
MMâânnăăssttiirreeaa CCoozziiaa
CUPRINS
Ilie AMUZAN, La ceas aniversar 1Petre PETRIA, Orașul Călimănești 2Băile Călimănești 3Primarii orașului 4Cetăţenii de onoare 4Constantin GEANTĂ, Omul vremurilor sale. Realizări 4File din istoricul satului Păușa 17Eroi și eroism 18Sorin NISTOR,Mulţumiri 6Mihaela DOBRESCU, Evrika 7Patimile și învierea Mântuitoruluiîn iconografie 7Tradiţii și obiceiuri 43Narcis DĂESCU CHIREA,Dan Zamfirache: Monografiailustrată Călimănești 2038 8
Mihai SPORIȘ,Mircea cel Mare. Cea mai mare personalitate a orașelor Râmnicu Vâlcea, Călimănești... 10Gheorghe OPRICA,Mormântul lui Mircea cel Bătrân 11Marie Janne TALOȘ,Oameni și locuri de ieri și de azi 12Eugen PETRESCU,Cultura vâlceană în doliu. A mai căzut o stea,„bătrânul librar” a plecat 14Ghoerghe MĂMULARUIon C. Brătianu și Schitul Ostrov 16Surghiunul lui Ion Antonescula Mânăstirea Bistriţa dinjudeţul Vâlcea 19
Paulian BUICESCU Sărbători religioase 20Ilie CEAPĂSfinţii împăraţi Constantin cel Mareși mama sa Elena 22Al. Florin ŢENENietze între răsăritul zeilor și amurgul lor 23Poezie. Creaţie literară 2530Tiberiu ZAMFIRNimic deosebit 31Ion NĂLBITORUComoara blestemată 32Elena TROCARUJamaica... 33
Elena DEACONUStimularea creativităţii prin joc 34Maria JOICĂRolul parteneruluiîn educaţie 35IuliaFloriana PĂTRAȘCUContribuţia lui Liviu Rebreanu ladezvoltarea romanului românesc 36Nate GEORGETAMedicii de curte 38Denisa NICOLĂESCUUtilizarea noilor tehnologii în procesuleducaţional 39Ion Alexandru CRĂCIUNCrepuscul 40Marian Gheorghe BELUBalada Sfântului Andrei 41Nicoleta OLĂRESCUPoate într-o zi de toamnă 41Daniela Alina TOADERViziunea de marketing în educaţie 42
Mirajul oltului
1
Călimăneştiul, oraş binecuvântat de Dumnezeu,adumbrit de Muntele Cozia, străbătut de apele
Oltului şi înconjurat de dealurile cu inflexiuni domoale, aflat în „spaţiul mioritic”, sărbătoreşte pe 20mai anul acesta, 624 de ani de atestare documentară.
Din primele epoci ale existenţei umane, trecândprin perioada dacică, mergând apoi prin cea astăpânirii romane şi ajungând prin secolele VVII dH,această zonă a fost în permanenţă locuită. Căpeteniiprecum Căliman, Şerban, Stoian, Bogdan au înfiinţatcomunităţi care aveau să dăinuie în timp (Călimăneşti,Şerbăneşti, Stoieneşti, Bogdăneşti). Mircea cel Bătrân,sau cel Mare prin hrisovuldin 20 mai 1388, dăruieşteMănăstirii Cozia şi satulCălimăneşti. Astfel dinMănăstirea Cozia, umbratutelară a marelui voievodşi domn veghează peste istoria acestor locuri, pesteistoria noastră naţională.Maica Teofana, NeagoeBasarab, Matei Basarab şimulţi alţi străluciţi înaintaşi sunt nestemate în istoriaacestui loc. Localitatea Călimăneşti este consemnatăşi pe harta întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino la 1700.
Mănăstiri precum Cozia, Stănişoara, Turnu, SchitulOstrov stau mărturie a unei spiritualităţi de excepţiecare străbate aceste meleaguri.
Călimăneştiul este renumit pentru frumuseţile sale.Paul Alep în „Impresii de călătorie” din 1657menţiona: „La Călimăneşti sunt colţuri de o rarăfrumuseţe care îndepărtează grijile, gonesc melancolia şi luminează spiritul. Un om cu adevărat bolnav seînsănătoşeşte aici de murmurul plăcut al apei şi nunumai de al spumegătorului râu curgător dar şi deizvoarele fântânilor ce şerpuiesc de pe stânci. Oricevieţuitor ar reînvia la privirea acestor munţi cuverdeaţă înconjurătoare.”
Localitatea dispune de un bogat tezaur de ape.Apele curative devin tot mai căutate, pentru că eraucunoscute şi întrebuinţate încă pe vremea dacilor şiapoi pe vremea romanilor. Cu trecerea timpului acesteape sunt tot mai renumite, astfel pentru cunoaştereaefectului izvoarelor minerale din CălimăneştiCăciulata, ia fiinţă în 1854 un stabiliment balnear.
Printre cei care beneficiază de efectul izvoarelordin aceste locuri este şi împăratul Franţei, Napoleonal IIIlea.
Călimăneştiul a devenit la începutul secolului al XXlea staţiune balneară. Brătienii şi Cantacuzinii au jucatun rol important în istoria staţiunii de la sfârşitul se
colului al XIXlea şi începutul secolului al XXlea.
Ca oraş, a fost declarat înanul 1927, iar marele istoricNicolae Iorga la numit„Sinaia Vâlcii”.
Mulţi ani turiştii au fostatraşi de frumuseţile naturale ale acestor locuri, deefectul curativ al izvoarelorminerale, de vestigiile is
torice, dar şi de construcţii specifice. Pavilionul Central, parcul Ostrov, Schitul Ostrov,Cazinoul din Ostrov,Castrul Arutela, Mânăstirile Cozia, Turnu, Stănişoara,vilele din Călimăneşti – Căciulata şi multe altele auconstituit puncte de atracţie.
După demararea proiectului „Mirajul Oltului”care constă în extinderea infrastructurii turistice deagrement a staţiunii Călimăneşti – Căciulata, apareacum un nou număr al revistei cu acelaşi nume.
În cadrul acesteia se doreşte promovarea creaţieiautentice, a specificului zonei noastre. Încurajăm activitatea de cultură şi artă. Invităm pe creatoriiconsacraţi sau debutanţi săşi prezinte lucrările încadrul acestei publicaţii. Dorim să atragem pe iubitoriide frumos. Sperăm ca tot mai mulţi să se regăseascăîn paginile revistei noastre fiind atraşi de miracolulartei.
LA CEAS ANIVERSARIlie AMUZAN
„La Călimăneşti sunt colţuri de o rară frumuseţe careîndepărtează grijile, gonesc melancolia şi luminează spiritul. Unom cu adevărat bolnav se însănătoşeşte aici de murmurul plăcut alapei şi nu numai de al spumegătorului râu curgător dar şi deizvoarele fântânilor ce şerpuiesc de pe stânci. Orice vieţuitor arreînvia la privirea acestor munţi cu verdeaţă înconjurătoare.”
Paul Alep, 1657
Mirajul oltului
2
Din lucrarea„VÂLCEA ÎN TIMP ŞISPAŢIU. FAPTE ŞIDATE”, Editura Con-phys Râmnicu Vâl-cea, 2008, p.143 –144
Are o suprafaţă de 10456 ha, cu o populaţie de8808 locuitori, din care: 4282, bărbaţi şi 4526,
femei.Este situat la o distanţă de 18 km de Râmnicu
Vâlcea, reşedinţa judeţului, aşezat la poaleleCarpaţilor Meridionali, pe malul Oltului, la 45 grade şi15 minute latitudine nordică şi 24 grade şi 15 minutelongitudine estică. Oraşul Călimăneşti – StaţiuneaCălimăneşti – Căciulata are în componenţă localităţile:Păuşa, Jiblea Veche, Jiblea Nouă şi Seaca. Seînvecinează la nord cu oraşul Brezoi, zona muntoasăCozia, Vârful Năruţiu şi Munceii Lotrişorului, la est cucomuna Sălătrucel, la vest are comuna Muereasca, lasud, zona subcarpatică, cu depresiunea Jiblea, şi încontinuare cu localităţile Dăeşti şi Bujoreni.
Ca oraş a fost declarat în anul 1927, iar marele istoric Nicolae Iorga lanumit „Sinaia Vâlcii”. Estedispus dea lungul şoseleinaţionale „Calea luiTraian”, la o distanţă de 80km de Sibiu, la 195 kmspre nordvest deBucureşti, spre vest se aflămunicipiul Tg. Jiu la odistanţă de cca 118 km, iarla sud Craiova la o distanţăde 145 km.
Ca atestare documentară putem să luăm în calcul hrisovul dat de Mircea celBătrân la 20 mai 1388, când domnitorul dăruieştemânăstirii Cozia şi satul Călimăneşti; dar dovezilearheologice ne duc până în epoca statului dac. Romanii, după cucerirea Daciei au durat în apropierealocalităţii Călimăneşti două castre cu băi termale. Estede presupus că localitatea Călimăneşti sa înjghebatprin secolele VVII, d.H., când obştea dacoromană,
care avea o mare întindere, a început să se destrame,formânduse comunităţi în jurul unor căpetenii cumau fost: Căliman, Şerban, Stoian, Bogdan. Aceştia desigur că aveau tot interesul să înfiinţeze comunităţicare leau luat numele. După aceste date au urmatmulte documente, hrisoave, care pomenesc despreCozia – Călimăneşti. Domnitorul Radu Mihnea, voievodla 1612 scuteşte de dări locuitorii satului Călimăneşti,în schimbul reparării drumului spre Mănăstirea Cozia.De la Radu al IIlea (1421), deopotrivă toţi domnitorii,până la Radu Mihnea (1611), îi obligau pecălimăneşteni să întreţină drumul Mănăstirii Cozia. Înanul 1646 locuitorii acestui sat se răscoală pentrudobândirea libertăţilor, dar sunt reduşi la tăcere, iardomnitorul Matei Basarab îi dojenea că sau ridicat laluptă „precum câinii cei răi”. La 1504 (7013) 20 ianuarie din cancelaria domnească Târgovişte, Radu celMare întărea Mănăstirii Cozia parte din satulCălimăneşti.
La 1518 (7026) august 26, de la Curtea de Argeş seemite un hrisov în care întăreşte Mănăstirii Nucetforţă de muncă prin familii de ţigani. LocalitateaCălimăneşti este consemnată şi pe harta întocmită destolnicul Constantin Cantacuzino la 1700. Mai putempomeni, fără a putea avea pretenţia că am epuizatdatele legate de localitate şi alte documente, oprindu
ne doar la unele semnificative.
Localitatea dispune deun bogat tezaur de ape.Apele curative devin tot micăutate pentru că eraucunoscute şi întrebuinţateîncă pe vremea dacilor şiapoi din vremea romanilor.Doctorii Episcopescu(1837) şi Fătu (1874) audescris mai convingător valoarea izvoarelor minerale
de la CălimăneştiCăciulata. Pentru cunoaşterea efectului izvoarelor minerale din Călimăneşti – Căciulataia fiinţă în anul 1854 un stabiliment balnear, considerat primul de acest fel în zonă.
De importanţa şi rostul apelor termale minerale nua fost străin nici Mircea cel Bătrân şi, nu întâmplătorşia ales loc de închinăciune şi de duraren timp zidindMânăstirea Cozia în apropierea acestora.
Petre PETRIA
ORAŞUL CĂLIMĂNEŞTI
Mirajul oltului
3
BĂILE CĂLIMĂNEŞTI(Din lucrarea VÂLCEA IERI ŞI AZI ÎN IMAGINI CO-
MENTATE – CĂLĂUZĂ TURISTICĂ, EDITURA CONPHYSRM. VÂLCEA, 2010, p.115)
Marele istoric român Nicolae Iorga a definitsugestiv staţiunea Călimăneşti „Sinaia Vâlcii”.
E aşezată sub umbramajestuoasă a Coziei, ce arputea să aspire la atributulde munte sfânt „Cogaionul”strămoşilor daci.
Aici, pe malurile Oltului,natura a fost darnică, mânaomului sa dovedit mereu laînălţimea frumuseţilor cucare Dumnezeu a dăruitacest colţ din România. Aicidin adâncurile pământului,ştiute sau neştiute retorte, nasc izvoarele de sănătatece se învolburează spre lumină, spre a tămădui sau aameliora întrucâtva durerile celor suferinzi.
Peste tot locul, istoria se regăseşte în leagănul timpului şi pentru această aşezare. Sălaşul dacic de laCozia Veche, Castrul roman „Arutela”, marea „Lavră” aCoziei, mânăstirile Turnu şi Stănişoara, Ostrovul, suntfiecare alături de multe altele, măiestre edificii cedăinuie ca o minune a trudei omului în veacuri pestemormintele unde îşi dorm somnul veşnic Mircea cel
Mare şi maica Teofana, mama lui Mihai Viteazu.Aşezare veche ce îşi are întâia atestare
documentară la 1388, când numele ia fost aşezat pehrisoavele cancelariei lui Mircea voievod,Călimăneştii au devenit de la începutul secolului al XXlea staţiune balneară. Cronica istoriei acestui loc are
prea multe file pentru a firedate în acest spaţiu. Ease încheagă pentru fiecaremoment mai important alistoriei noastre naţionalecu litere de chinovar.
Vilele cochete, impunătorul Pavilion balnear,Cazinoul cât şi marilehoteluri sunt copii anemăsuratei iubiri dintrepământul şi apa acestui
petic de rai românesc.Voievozii şi oamenii de vază ai acestei ţări, împăraţi
şi călători de pe alte meleaguri au adăstat sau au doritsă adaste sub poala de pădure, la umbra muntelui, lafântânile cu temei de sănătate. Clopotele Cozieicheamă în zi de sărbătoare pe toţi cei ce au fost şi pecei care sunt şi sigur vor fi, la masa de pomenire ce neleagă pe toţi trecuţi, prezenţi şi viitori.
P. PETRIA
În anul 1544 este construită lângă MânăstireaCozia biserica Bolniţa, adevărată bijuterie arhitectonică, dar şi cu rostul de a adăposti pe cei suferinzidintre negustorii şi persoane influente sau venite special, la tratament.
De efectul apelor a şi al izvoarelor din Călimăneştieste informat şi împăratul Franţei, Napoleon al IIIlea, care la recomandarea medicului Carol Davila, facecură repetată cu apă îmbuteliată rudimentar şitransportată la destinaţie. La Călimăneşti se construiesc vile, stabilimente şi tot mai mult sunt apreciate şipopularizate izvoarele mai ales după anii 19071911când se construieşte Pavilionul în stil baroc, şi se faceun tratament calificat. În anul 1910, ParlamentulRomâniei votează concesionarea pe 50 ani a staţiuniiCălimăneşti şi o trece sub administrare societăţiiGovora – Călimăneşti.
Primul document care atestă că se află pe teritoriulCălimăneştiului o serie de izvoare a fost de la dr. C.Marsil, în 1827, iar în anul 1829, dr. Mayer face şi el caizvoarele de la Călimăneşti să fie tot mai cunoscute.Prima analiză a apelor a fost efectuată în anul 1830 de
dr. C. Fr. Şiller; şi dr. Caillat scrie despre efectul acestorape întrun cotidian al timpului „L ̀Union Medical”, înanul 1845. După aceste date, tot mai multe informaţiidespre izvoarele tămăduitoare de la Călimăneşti –Căciulata ( vezi Driva Fenia, „Călimăneşti – Căciulata,Cozia, Ghid turistic”, Râmnicu – Vâlcea, 2004). Dupăanii 1915 diferiţi negustori, proprietari de terenuri cuposibilităţi financiare bune, dispun construirea de vile,stabilimente, iar staţiunea îşi intră în drepturi.
După anii ́70 se construiesc hoteluri cu capacităţisporite, clădiri moderne ce fac astăzi vraja Văii Oltului.
În anul 1913 se ridică Uzina Electrică, care maitârziu va deveni (cu unele modificări), Casa de Cultură– Călimăneşti.
Multe altele au fost evenimentele care sau succedatşi au rămas pagini din istoria poporului român. La1821 Tudor Vladimirescu şi Pandurii lui îşi găsescadăpost aici, la 1848, o parte importantă din oasteageneralului Magheru sa instruit straşnic laCălimăneşti – Cozia.
4
Mirajul oltului
OMUL VREMURILOR
SALE REALIZĂRI
„Omul sfinţeşte locul” spune ovorbă din popor. Această
vorbă este confirmată prin activitateadomnului Primar Ilie Amuzan caredin 2004 se află în fruntea oraşuluiCălimăneşti. Astfel realizările dindomeniul reţelei de apă, înfiinţarea şidistribuirea de gaze naturale, dotareaSălii de Sport Şcoala GeneralăCălimăneşti cu aparatură sportivă,modernizarea Parcurilor Balneare dinStaţiunea Călimăneşti – Căciulata,reparaţia şi întreţinerea multor străzi
reabilitarea, modernizarea şi dotarea Casei de Cultură FLORINZAMFIRESCU, iniţierea proiectului Mirajul Oltului, reînfiinţareaansamblului folcloric DOINA OLTULUI al Casei de CulturăCălimăneşti, reabilitarea Şcolii Şerban Vodă Cantacuzino corpul A+ corpul B, completarea sistemelor clasice de încălzire cu sistemecare utilizează energie geotermală şi energie solară şi multe alteledovedesc activitatea managerială a acestui edil de excepţie. Dumnealui sa indetificat cu oraşul pe care la condus şi îl conduce, întot ceea ce face punând mult suflet.
Dintre multiplele realizări amintim numai câteva desfăşuratepână în februarie 2012:
1.Optimizare reţea de apă: str. Calea lui Traian (şcoală Podul de Piatră), str. Horia, str. Cloşca, str. T. Vladimirescu, str. Crişan, str. A.I.Cuza (reţea de apă nouă cu staţii de pom
pare proprii), Al. Vlahuţă, C. Brâncoveanu – au fost realizate inclusiv noile racorduri ale
gospodăriilor cetăţenilor.2. Înfiinţare distribuţie gaze naturale în oraşul Călimăneşti: realizare reţea de gaze în Jiblea Veche, Jiblea Nouă, Seaca,
Călimăneşti, Căciulata; punere în funcţiune eliberate aprox. 65 certificate de urba
nism şi aprox. 25; finalizare lucrări reţea medie presiune zona Rm. Vâlcea
Constantin GEANTĂ
PRIMARIIORAŞULUI
CĂLIMĂNEŞTI1. Ungureanu Nicolae 1925 19282. Duţu Ilie 1929 19303. Găozea Ion 1930 19314.Zamfirescu Nae 1931 19325. Găozea Ion 1932 19336. Iepureanu Nicolae 1933 19367. Olănescu Ion 1936 19378. Găozea Ion 1938 9. Constantin Alex 1938 194010. Nicolăescu Vasile 1940 11. Popa Gogă Tudor 1940194112. Drăghicescu Theodor 1941 13. Orghidan Nicolae 1941 194514. Zamfirescu Nae 1945 194615. Ciomian Ion 1946 194716. Mesescu Gheorghe 1947 194917. Ungureanu Nicolae 1949 195018. Dumitru Pop 1950 195319. Ghiţă Ion 1953 195420. Rădulescu Nicolae 1955 195621. Haralambie Dan 1957 196722. Dumitrescu Vasile 1967 197923. Dumitru Gheorghe 1979 198124. Todea Rovin 1981 198925. Lăzărescu Ion 1990 199626. Neamţu Tudor 1996 200027. Dulcea Gheorghe 2000 200428. Amuzan Ilie 2004 prezent
CETĂŢENII DEONOARE AIORAŞULUI
CĂLIMĂNEŞTI
1. Bonfig Melissa 07.06.20012. Smărăndescu Mihai 30.01.20033. Sărbunescu Mihai 30.01.20034. Sandu Mihail 23.12.20035. Leonard Dorin Doroftei 11.12.20046. Popescu Valentin 19.05.2011
3. Finalizare bloc ANL 16 ap – CT, depozit de combustibil , alimentare cu apă, canalizare, energie electrică,telefonie etc.
repartizare apartamente etc.4. Dotare Sala Sport Şcoala Generală Călimăneşti cu
aparatură sportivă etc.5. Centrul Multifuncţional Călimăneşti – modernizare
clădire şi dotare cu mobilier, aparatură de calcul, punereîn funcţiune.
6. Centrul de Convenţii şi Expoziţii NordOltenia –proiect cu fonduri PHARE 20042006 CoeziuneEconomică şi Socială Dezvoltarea Infrastructurii Regionalefinalizat.
7. Mirajul Oltului – terenuri de sport Jiblea Veche, debarcadere, parc acvatic proiectul este în faza întocmiredocumentaţie de licitaţie în vederea construirii.
8. Modernizarea Parcurilor Balneare din StaţiuneaCălimăneşti – Căciulata – proiectul a fost depus la ADRSud Vest Oltenia fiind în faza de evaluare tehnico financiară.
9. Reţea de apă potabilă în Jiblea Nouă: reţeaua de apă potabilă a fost pusă în funcţiune; realizare reţea de apă potabilă pe str. Anton Pann
strada care nu a fost cuprinsă în faza iniţială a proiectului(reţea pusă în funcţiune în anul 2011).
10. Reînfiiţarea ansamblului folcloric Doina Oltului alCasei de Cultură Călimăneşti.
11. Reabilitare a Şcolii Şerban Vodă Cantacuzino corpul A + corpul B:
Corpul A –finalizat – pus în funcţiune; Corpul B finalizat – pus în funcţiune.12. Reparaţii şi întreţinere străzi: asfaltare str. A . Vlaicu , 1 Mai, Gării, T. Vladimirescu ,
Horia, Cloşca, Crişan, M. Viteazu, Decebal, Mircea celBătrân, Ş. Cantacuzino, N. Bălcescu , Al. Vlahuţă drumulspre Jiblea Nouă , Pod Păuşa, C.D Gherea
balastare străzii: Viilor, Păcii, Crişan, N. Basarab, N.Bălcescu, Al. Vlahuţă, Ana Ipătescu, Câmpului, T.Vladimirescu, A.I.Cuza etc.
asfaltare trotuare + pavaje trotuare str. Calea lui Traian.
13. Refacere acoperiş şi învelitoare Piaţa Căciulata.14. Realizare lucrări de regularizare Pârâu Roştea în
zona str. Cloşca – Pct. Albuleţu.15. Regularizare Valea Satului ( montat gabioane ) –
str. Gral Magheru zona Buda Gheorghe.16. Refacere foişoare Parcul Central Călimăneşti, Par
cul Căciulata ,reparare WC Căciulata ,WC piaţă.17. Executat protecţie cu panouri din plasă zincată pe
partea nordică a barajului UHE Călimăneşti pentru asigurarea circulaţiei pietonale peste baraj.
18. Protecţie cu gabioane în vederea stabilizării eroziunii solului pe pârâul care traversează Calea lui Traian( zona Teaua ) , lucrare realizată prin forţe proprii ADPCălimăneşti. Pentru această lucrare este realizat PT+DDEurmând a fi realizată lucrarea finală odată cu obţinereafondurilor.
19. Concesionarea serviciului de apă canal firmei S.CAPAVIL S.A.
20. Concesionarea serviciu de alimentare cu energietermică şi apă caldă menajeră firmei CET Govora care acâştigat licitaţia organizată.
21. Obţinerea de răsaduri de flori pentru oraş în cadrulserei şi amenajarea împrejurimii serei calitativ estetic şidurabil.
22. Întreţinerea spaţiilor verzi în staţiune , modernizarea lor şi îmbunătăţirea calitativă prin primenireastratului vegetal, îngrijirea spaţiilor verzi, refacerea bordurilor etc.
23. Implementarea proiectului cu finanţare nerambursabilă Modernizarea administraţiei publice localeproiect ce implică informatizarea mai multor compartimente din aparatul propriu de specialitate a ConsiliuluiLocal Călimăneşti.
24. Refacere acoperiş şi învelitoare Piaţa Călimăneşti25. Realizare – SF, Studiu Impact mediu, Studii topo,
Studii geo, etc. în cadrul programului CES 2005 în valoarede 45.200 Euro.
26. Reparaţie Cămin Cultural Jiblea Nouă acoperiş ,şarpantă, învelitoare, tâmplărie termopan , zugrăveli,instalaţie electrică, împrejmuire etc.
27. Obţinere fonduri pentru reparaţii şi reabilităriinstituţii de învăţământ de pe raza oraşului:
Jiblea Veche, Jiblea Nouă, Seaca, Călimăneşti; Au fost executate lucrările.28. Centru de informare Călimăneşti; Centru de informare Căciulata; Drum de cură de teren (drumul geniului ; este
realizată in proporţie de 95%); Centrul de Informare Turistică – pus în funcţiune.29. Campus şcolar la GŞEAS Călimăneşti Lucrările au fost începute în decembrie 2007.30. Realizare trotuar Jiblea Veche baraj UHE
Călimăneşti.31. Tabăra de pictură Vlaicu Ionescu.32. Demarare proiectare telecabina pe Muntele Cozia33. Demarare proiect prin Asociaţia APA Vâlcea pri
vind optimizarea reţelei de apă potabilă şi canalizare înoraşul Călimăneşti.
34. Se va reabilita întreaga reţea de apă potabilă astfelîncât să fie asigurat necesarul de apă pentru toţi locuitorii
Pentru canalizarea menajeră se va realiza o staţie deepurare care va deservi întreaga localitate, staţie de epurare care va fi amplasată pe malul stâng al Oltului, iar traversarea pârâurilor de către reţeaua de canalizare se vaface prin executarea de microstaţii de pompare. În zonaunde nivelul caselor se afla sub nivelul părţii carosabilese va realiza o reţea de canalizare separată staţii mici depompare.
După realizarea reţelei de canalizare peste 90% dinpopulaţie va beneficia de canalizare respectiv locuitoriidin Călimăneşti , Căciulata, Seaca, Jiblea Nouă, JibleaVeche.
5
Mirajul oltului
66
35. Demararea demersurilor pentru realizarea unuibloc de locuinţe pentru tineri in zona Calea lui Traiannr.411 A (proiectul a fost depus la ANL).
36. Reabilitarea, modernizarea şi dotarea Casei deCultură Florin Zamfirescu Documentaţia depusă la CNI.
37. Completarea sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie geotermală şi energie solară proiectul este depus la Ministerul Mediului şi vizează realizarea de sisteme de încălzire şi apă caldă pentru şcoliledin oraş, primărie etc.
Nici cultura nu a rămas fără sprijin. Activitatea Bibliotecii „A. E. Baconsky” a beneficiat de sprijinul domnuluiprimar. Aici au avut loc multe lansări de carte. Şi dacă nereferim numai la luna decembrie 2011, cu ocazia ZilelorBibliotecii au fost lansate cartea cunoscutului scriitor IonTopolog „Inelul de aur”, cât şi cartea domnului inginer IonVlăduţu „Mesaj”. În cartea scriitorului Ion Topolog întâlnim povestea iubirii dintre George Enescu şi Maria Cantacuzino (Maruca), în cea a domnului Ion Vlăduţuintitulată sugestiv „Masaj” întâlnim un poet autentic careîntrun poem arăta că „ Pe sufletul meu se înfiripă/ Clipa
ca de sticlă/Şiatâta foşnet luminos/Că braţuln zare şi la scos/ Că cerul sanroşit la faţă/În gândul meu dedimineaţă/ Că locul meu cândva copilărit/Se simte acumpărăsit.”(p.62).
Pe lângă numeroasele lansări de cărţi dintre care amintim numai pe cele ale poetei Adina Enăchescu, sau alescriitoarei Fenia Driva, la biblioteca din Călimăneşti aulansat cărţi şi personalităţi ale culturii româneşti cum arfi Al. Florin Ţene preşedintele Ligii Scriitorilor Români,sau soţia acestuia Titina Nica Ţene. Dintre personalităţileculturii vâlcene care au trecut pe la Biblioteca „A. E. Baconsky” din Călimăneşti amintim pe doctor inginer MihaiSporiş, cunoscut eseist, Petre Petria, preşedintele LigiiScriitorilor Români, filiala Vâlcea, regretatul Costea Marinoiu, preşedintele Forumului Cultural Anton Pann, dinRm. Vâlcea, critic literar şi eseist, profesorul şi istoriculEugen Petrescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale CultulEroilor, filiala Vâlcea, poetul, epigramistul şi prozatorulGeorge Achim, membru în Uniunea Scriitorilor din România, criticul Dumitru Mitrana şi mulţi alţii.
MULŢUMIRI
Cu mulţi ani în urmă, preotul Sandu Dumitru (un omdeosebit plecat dintre noi prematur,decedat întrun accident) ne spunea la slujbe că o să vină vremea când şi noilocuitorii din Jiblea Nouă o să beneficiem de apă curentă,gaze, canalizare şi străzi asfaltate.
De când a venit la conducerea Primăriei oraşuluiCălimăneşti domnul Ing. Amuzan Ilie au fost rezolvatemulte din doleanţele noastre.
Astfel căminul cultural care ajunsese în paragină a fostcomplet renovat,apa a fost introdusă pe toate cele 11străzi,precum şi gazele.
A fost modernizată clădirea Şcolii Generale şi a fostcreat un loc de joacă.
De curând am aflat că se va construi în zona „Plute” ostaţie de epurare care va deservi şi Jiblea Veche, Seaca,Teaua…şi asta datorită domnului primar Amuzan Ilie caresa deplasat de nenumărate ori la comisiile europenepentru a obţine fonduri pentru oraşul Călimăneşti,reuşind în acest sens să obţină suma de aproximativ 13
milioane de euro nerambursabili! în vederea construiriistaţiei de epurare şi introducerea conductelor pentrucanalizare.
Domnul Primar nea promis că în prima fază se va asfalta str. Ana Ipătescu cu prelungire pe strada Câmpuluipână în strada Anton Pann, iar după finalizarea lucrărilorde introducere a canalizării se vor asfalta toatestrăzile,astfel că cei aproape 1000 de locuitori din JibleaNouă să devină o localitate modernă, o localitate care săcorespundă cu normele europene.
Deoarece staţia de epurare preia şi canalizarea departea dreaptă a Oltului se va construi un apeductpod pecare va fi instalată conducta,dar care va oferi şi posibilitatea de traversare pietonală şi cu autoturismele.
Astfel localitatea noastră care a fost înfiinţată prinLegea Însurăţeilor dată de domnitorul A.I.Cuza sa dezvoltat continuu şi noi ca „fiii Oltului” crescuţi pe margineaacestuia vom avea utilitate necesară pentru o localitatemodernă.
Pe această cale ţinem să mulţumim domnului primaring. Amuzan Ilie care a dat dovadă că nui este indiferentălocalitatea noastră precum şi domnului viceprimar sing.Scârlea Vasile care a răspuns prompt la cererile noastre.
Printre semnatari Simionescu Gheorghe, UngureanuGheorghe, Antonie Ion, Teodorescu Virgil, Stănoiu Nicolaeşi alţii.
A consemnat Sorin NISTOR
Mirajul oltului
Inaugurarea Centrului Expoziţional Seaca
7
Mirajul oltului
În perioada 1618 martie 2012 orașul
staţiune Călimănești agăzduit cea dea XXIIaediţie a Concursului National de Fizică “Evrika”.
Organizatorii acestui concurs au fost: Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Inspectoratul Şcolar JudeţeanVâlcea, Primaria Oraşului Călimănești, G.S.E.A.S.Călimănești şi Școala “Șerban Vodă Cantacuzino”Călimănești.
Participarea la acest concurs naţional a fost unaamplă, fiind prezenţi peste 200 de elevi din claseleVIIXII din judeţele Bacău, Bihor, Bistriţa Năsăud,Brașov, Brăila, Buzău, Botoșani, Călărași, CaraşSeverin, Constanţa, Covasna, Cluj, Dolj, Dâmboviţa,Galaţi, Gorj, Hunedoara, Ialomiţa, Iași, Maramureș,Mehedinţi, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Timiș, Tulcea, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea.
Comisiile de evaluare au fost formate din cei maidistinși profesori ai Facultăţilor de Fizica din Craiovaşi București, reprezentanţi ai MECTS București, darşi din reprezentanţii celor mai renumite licee sicolegii din tara (26 membri) prezidaţi depreședintele de onoare al concursului, profesorEmilian Micu.
Datorita iniţiatorului, organizatorului şi coordonatorului acestui proiect (prof. dr. Mihail Sandu, profesor de fizica la G.S.E.A.S. Călimănești şi profesorasociat al Catedrei de Fizica de la facultatea deȘtiinţe “Lucian Blaga” din Sibiu) totul sa desfășuratîntrun climat de excelenţă.
Primăria orașului Călimănești, prin implicarea directa a primarului Ilie Amuzan, precum şi ConsiliulLocal Călimănești, nu numai că au asigurat logisticaacestui concurs (pentru prima data la un concursnaţional participanţii au avut la dispoziţie tehnologia necesara realizării probelor de laborator – laCentrul de Convenţii şi Expoziţii Oltexpo Seaca), darau oferit şi premiile câștigătorilor, alături de burselede studiu oferite de facultatea de Fizică din Craiova,stabilinduse, de asemenea, şi locurile în loturilenaţionale de fizică.
Felicitări tuturor: participanţilor şi organizatorilor, deopotrivă!
Mihaela DOBRESCU
PATIMILE ŞI ÎNVIEREAMÂNTUITORULUI ÎN ICONOGRAFIE
Joi 5 aprilie, la Casa de cultură “Florin Zamfirescu”Călimăneşti, la ora 14,00 a avut loc ediţia a IIIa a
vernisajului expoziţiei de icoane: “Patimile si ÎnviereaMântuitorului in iconografie.
În context am întâlnit: Corul monahilor de la Sf. Mânăstire Turnu Vernisajul de icoane pe lemn şi sticlă;Coordonatori: Mioara Comănescu Plop, referent CJCPCT Vâlcea;Mihaela Dobrescu, director Casa de Cultură Florin
Zamfirescu, Călimăneşti.Expun: copii, tineri, adulţi şi monahi de la Mănăstirile
Cozia şi Turnu.Parteneri: Arhiepiscopia Râmnicului, Mânăstirea Cozia,
Mănăstirea Turnu.Invitaţi: ing. Ilie Amuzan, primarul orașului Călimănești; preot paroh Emanoil Neţu, Parohia Călimăneşti; preot monah Siluan, Mănăstirea Turnu: ¨Icoana dea
lungul timpului¨; prof. Elena Stoica, director al C.J.C.P.C.T. Vâlcea.Participă elevi ai claselor a Va B, a VIa A, a VIa B, a
VIIIa A si a VIIIa C ai Scolii “Șerban Voda Cantacuzino”Călimănești coordonaţi de dna prof. Elisabeta Zgripcescu
EVRIKA
8
Mirajul oltului
La începutul acestuian, la Editura Conphys, afost tipărită ediţia a-III-acolor a monografiei
ilustrată Călimăneşti 2038-650 de ani de existenţă.Cartea are 206 pagini, teh-
noredactarea, grafica si proce-sarea digitală poartă semnăturalui Dan Zamfirache. Prelucrareimagini şi corectura DTP au fostrealizate de Cezarina Tomulescu.
După cum notează Silviu N.Dragomir expert în
filatelie şi cartofilie această lucrare este: „în fapt o reprezentare iconografică a unuiCălimăneşti de altădată atunci trebuie să aflaţi că respectiva monografie se bazeazăpe cărţile poştale ilustrate emiseîntro epocă pe care putem să oconsiderăm de pe acum dejarevolută, adică pe ceea ce noinumim îndeobște cartofilie.
Putem spune cu siguranţă cădomnul Zamfirache a ştiut săaleagă din noianul de vederi deepocă, tocmai acele piesereprezentative ale unei localităţi de mare rezonanţăbalneară, dar şi turistică.
Domnul Dan Zamfirache şia dovedit, si nea dovedit,că din cărţile poştale ilustrate sepoate uşor ajunge la un adevăratstudiu cu nebănuite introspecţiiîn imagistica vremii.”
Primul capitol este consacratstudiului primelor apariţii decărţi poştale, unele înainte de1900, cu vechile clădiri şi drumuri de ţară nepietruite, în celelalte capitole sunt ilustrate concisvilele oraşuluiunele dintre eleamintind parfumul unei epocitrecute, istoria Pavilionului Centralemblemă a staţiunii,construit în stil helvetic, apoi parcurile cu farmecul lor,cazinourile, restaurantele, foişoarele unde cânta odatăfanfara militară, portul popularsplendidă îndeletnicirea oamenilor, formă de transmitere a unui meșteșug
aparte, chiar unic în zonă. Nu am uitat bineînţeleslocurile pline de istorie, monumentele, mânăstirea Cozia,masa lui Traian, Schitul Ostrov, bisericile, castrul romande la Bivolari şi drumul care străbate şerpuind un defileusălbatic dar mai ales pitoresc, săpat în stâncă încă de pevremea romanilor.
Un capitol special a fost consacrat minunatului loccare a fost insula paradisiacăOstrov, formată de cele două braţeale Oltului, loc de referinţă aloraşului, unde oamenii şi acummai scapă câte o lacrimă la amintirea imaginilor de neînlocuit dealtădată. Sa întâmplat la Casa deCultura din Călimăneşti în iulie1997 când a avut loc prima
prezentare a lucrării. Sigur cititorii avizaţi trebuie săşi aducă aminte şi de
faimosul Cazino care exista în insulăprilej de dulci şiplăcute amintiridar din păcate(şi e un mare regret pentru mine)nu am reuşit să găsesc nici o cartepoştală cu acest al doilea cazinoual Călimăneştiului (primul fiindcel care azi adăposteşte Biblioteca “Theodor Baconsky”după numele ilustrei familii).
Călimăneştiul a exercitat ceamai evidentă influenţă asupra
portului locuitorilor din satele înconjurătoare. Deşi separe că a existat un costum naţional cu motive specifice
călimăneştene, totuşi din aceastanu a mai rămas decât ia, pe careo poartă ţărăncile cu foi destambă sau din alt materialcumpărat de la oraş. Portulnaţional bărbătesc a fost părăsitde mult, chiar în zilele desărbătoare el observânduse totmai rar la bărbaţi şi atunci numaila cei bătrâni.
“Dacă aceasta este o influenţăîn rău, Călimăneştiul influ
enţează şi în bine locuitorii satelor cu care vine în contact. Astfel, sătenii sunt obligaţi să ştie carte nu numaipentru a face socoteli impuse de vânzarea produselor, cişi pentru a şti cum să vorbească şi să se poarte cu vizitatorii” afirmă cf. Vintilă Mihăilescu în lucrarea “Vlăsia şiMostiştea”, Buletinul Societăţii Regale Române de ge
Ediţie de colecţieDAN ZAMFIRACHE: MONOGRAFIA
ILUSTRATĂ CĂLIMĂNEŞTI 2038
Narcis DĂESCU CHIREA
ografie din 1924.Având o poziţie privilegiată şi un peisaj de invidiat
Călimăneştiul a fost dea lungul timpului vizitat de familiideosebite, iar pentru localnici aceasta constituia un pretext ca de fiecare dată, înfiecare an să fie la curent cu“noutăţile” fie că ele se chemaumodă ori cunostinţe noi.
Şi ca iubitor de locuri natalebineînţeles că nu am putut uitalocul unde mam născut,Brezoiul, ori Râmnicu Vâlcea,Drăgăşaniul, Govora,Olăneştiul, Ocnele Mari,Horezu, locuri minunateaşezate întro zonă laconfluenţa Ardealului cu Oltenia şi Muntenia, toate acestea constituind un capitol aparte despre “Împrejurimi”.
Trebuie amintit că, deşiera o staţiune mică, totuşiabundenţa de cărţi poştale seexplică prin miracolul deatracţie al locului, existândaici şi depozite ale editurilordin Bucureşti precum Dumitru Şorlei, Moise Gruia,I.Mangu..., dar şi importanţeiapelor minerale care lau determinat pe însuşi Napoleonal IIIlea sfătuit fiind de dr.Carol Davillasă trimitădiligenţe pentru transportul apei de la Căciulata în Franţapentru a se vindeca de rinichi.
Apele minerale izvorăsc din Valea Oltului şi au fostmenţionate încă de pe vremea romanilor. În timpul nostru, încă din 1860 acest loc acăpătat faimă în Europadatorită izvoarelor sale minerale îmbuteliate şi transportate la Paris unde eraufolosite cu regularitate deîmpăratul Napoleon alIIIleacare lea comparat cu celesimilare din Franţa, cum ar fiChapelle, Eaux Bonnes şiChatelguyan.
Aceste izvoare au stârnit pe bună dreptate în epocăinteresul european, fiind medaliate cu aur la expoziţiilede la Viena din 1873 şi Bruxelles în 1893. Cu izvoarele pecare le are întrun spaţiu atât de restrâns staţiunea poatefi notată întro carte de recorduri căci puţine localităţibalneare se pot lăuda cu atâtea surse minerale. Viaţa satului avea să se schimbe odată cu descoperirea acestorizvoare.
De remarcat că datorită faimei apelor staţiunea nu amai parcurs toate etapele dezvoltării de la cătun la sat,comună, oraş, ci a trecut direct la stadiul de staţiune.
CălimăneştiCăciulata a fost şi izvorul mineral favorital împăratului Napoleon al IIIlea. Numai războiul laîmpiedicat să vină pentru o cură la miraculosul izvor. Deefectele aceleiaşi ape sau bucurat ulterior personalităţi
de înalt rang precum împăratulAustroUngariei, Franz Joseph,preşedintele Franţei, Emil Loubet şiarhiducele austroungar LeopoldSalvatore.
Frumuseţea locurilor este aceeacarei determină pe marii potentaţiai vremii săşi construiască splendide vile , un sanatoriu şi cazinouripentru petrecerea vacanţelor şi aconcediilor întro zonă în care dacăo dată ai fost, sigur te vei reîntoarce!
Este şi cazul celebrei actriţe spaniole Sarita Montielgăzduită în frumoasa vilă a doctorului Nicolescu. A face
azi o plimbare pe străzile oraşuluiînseamnă să guşti din măiestriacelor ce au înălţat vile în stil helveticaflate întrun peisaj cu totulîncântător!
Construirea cazinoului din insulaOstrov în 1912 trebuie să fi adusodată cu finalizarea lui o mulţime deoaspeţi atraşi aici nu numai de mirajul locului aflat la marginea de sud ainsulei, retras la locul numit „LaVâltoare” amintind de extraordinareşi palpitante întreceri ale
înotătorilor localnici, popicarilor sau spectacolelor de peterasa explanadei din faţa superbei construcţii dar şi depetrecere a timpului întrun loc încântătorun “mic” Manhattan înconjurat de braţele tumultosului pe atunci râu
Olt. Acesta a fost şi motivul pentrucare lam ales ca loc al celebrăriicăsătoriei mele din 1976anulrestaurării cazinoului. Azi, doar oamintire a fermecătoarelor seri dinsomptuosul salon brodat cu balcoane din lemn!
Trebuie să fi fost populatCălimăneştiul interbelic din moment ce avea două cazinouri în
acele vremuri! Duminica, probabil ştrandul cu ale salecabine din lemn vopsit verde era plin după ce se terminaslujba de la Schit. Iar seara nu lipsea o plimbare pe aleiori o promenadă spre izvoare. Nu în ultimul rând o vizităla vilele ce se înşiruiau de o parte şi de alta dea lunguldrumului de 3 km dintre Călimăneşti şi Căciulata ţiar fiîncununat un sejur de care cu siguranţă îţi aminteai, descriindul cu emfază la orice întâlnire cu prietenii rămaşisurprinşi că şiau pierdut concediul de o vară!
Mirajul oltului
9
10
Mirajul oltului
O afirmaţie susţinută, per se, atâta
vreme cât de la hrisovulemis în 20 Mai 1388, demarele voievod, al Vlea
Basarab de la întemeierea statului Ţara Românească,Mircea cel Marecel Bătrân, i se pomeneşte oraşului atestarea. Se vor mai fi strecurat ipoteze, aluzii, nuanţe venite de la istorici şi oameni de cultură, privind vechimeaoraşului şi posibila lui întemeiere. Despre Mircea se vorfi spus multe lucruri contradictorii, pătimaş ori curigoare, în contextul dezbaterilor locale sau al aşezărilorpartizane ale istoriografiilor diverse. La acest momentfestiv, recuperator întrun anumit sens, vrem sămărturisim despre oraş şi despre, nemeritat de controversatul, Mircea cel Marecel Bătrân.
Ţinutul Vâlcii, Ţinutul Lupului (I.Conea), dar şi alnenumăratelor vâlcele, este locul vieţuirii milenare alunor oameni, cu condiţii naturale generoase:pământ roditor, apă, sare, munţi pentru turme,dealuri cu pomi şi viţă de vie, căi decomunicaţie, păduri cu vânat , ape cu peşte...Neîndoielnic se vorbeşte despre definirea unuicentru de putere sociopolitic , susţinut de argumentul unei generoase economii naturale.Buridava ne vorbeşte de buridavensii daci. Stolnicenii de colonizatorii romani. Râurenii de târgul de...ţară, arheologii au identificatringul avar întrun Râmnic încăneatestat. Nu departe pe ValeaOlăneştiului, la Vlădeşti ceramicadacică atestă vechimi milenare.Localizarea unui centru de putere,pentru un ţinut întins, cel al Vâlcei,vădit ca scaun de judecată (judeţ),printre cele mai vechi în ŢaraRomânească, nu se poate face însăcu rigoarea documentelor. Existăsupoziţii, afirmaţii, intuiţii aleunor istorici, pe care trebuie să leconsiderăm ca atare până la confirmările de mare certitudine. Despre Râmnic se vorbeşte în contextul DiplomeiIoanite, din 1247, unde aflăm de Cânezatul lui Farkaş (un...lup localnic, numit de slavi vâlc, de unguri farkaş !) cadespre o localitate ce se urbanizează în perioada 12401259 (in timpul navălirii tătare?!). Petre Bardaşu susţine
faptul că Râmnicul, important centru de putere, merge înîntâmpinarea descălecătorului Negru Vodă, la sfârşitulsecolului al XIIIlea, pentru întemeierea statului feudal .A.D.Xenopol ne spune că prin 1303, prin Râmnic, sar fiaflat călugări franciscani. În 1370, anul înscăunării luiLudovic de Anjou şi pe tronul Poloniei, apare MitropoliaSeverinului, care peste timp îşi va schimba locul la Râmnicca ...Nou Severin. De la Râmnic sublinia recent întroconferinţă academicianul Răzvan Theodorescu, se vor firidicat cei mai mulţi mitropoliţi, dintre străluciţii episcopilocali, decât de oriunde. Tot academicianul, cu acelaşiprilej, va fi scos în evidenţă libertatea cugetului şi nesupunerea în faţa unor puteri excesiv de abuzive, precumşi ştiinţa tranzacţionalului, a contaminării de nou. Despretoate aceste există o literatură densă, scrisă cu rigoare, deîmpătimiţi istorici de meserie, ca Nicolae Bănică Ologu,de scriitori nostalgici, în jurnalele lor intime, cum esteConstantin Mateescu, alături de nenumărate alte persoane: Petre Petria, Eugen Petrescu, Ion Măldărescu,
Gherghina etc.,ori de instituţiica ForumulCultural alRâmnicului, prin„Studii Vâlcene”.
Mircea celMarecel Bătrân,se naşte în 1358la Curtea deArgeş. Este fiullui Radu I, din adoua soţie aa c e s t u i a ,C a l i n i c h i a ,
adeverită după multe cercetări şi ipoteze, ca fiindolteancă, ”valahă norddunăreană,,. Fraţi buni ai luiMircea sunt Soica şi sora care va fi fost căsătorită cuRoman I, viitorul domn al Moldovei, după Petru Muşat;din această căsătorie se va naşte Alexandru cel Bun. Fraţiivitregi, după tată, mai mari, au fost Dan I şi cu o anumitărezervă, Vlad (considerat în anumite ipoteze nepot defrate de la Dan I, ipoteză contrazisă de actele de donaţiepentru Mănăstirea Cozia, unde îl găsim frate cu Dan şi cuMircea!). În 1385 îl vedem asociat la domnie alături deDan I. Exista în vreme obiceiul ca voievodul să împartăţara ca pe o moşie urmaşilor şi să stabilească raportul deputere între ei. În sudul Dunării, rudele valahilor făcuserăacest lucru în 1363, când Ivan Alexandru, ţarul Bulgarilor
Mihai SPORIŞ
MIRCEA CEL MARECEA MAI MARE PERSONALITATE A ISTORIEI ORAŞELOR RÂMNICU VÂLCEA , CĂLIMĂNEŞTI…
Unul dintre punctele de interes pentru vizitatoriimânăstirii Cozia îl reprezintă mormântul ctitoru
lui, aflat în partea dreaptă a pronaosului bisericii care aservit ca necropolă domnească.
După o glorioasă domnie de 32 de ani, Mircea celBătrân a încetat din viaţă la 31 ianuarie 1418, în vârstăde 60 de ani, la Târgovişte, fiind înmormântat în ziua de4 februarie 1418, nu la biserica domnească din Argeşunde îşi dormeau somnul de veci înaintaşii săi, „ci la ceamai frumoasă biserică de atunci, ctitoria sa, mânăstirealui de la Cozia”.(Gamaliil Vaida, p. 34). O cronicăsârbească a consemnat data trecerii la cele veşnice avoievodului: „Anul 6926 (1418), sa pristăvit marelevoievod al UngroVlahiei, Io Mircea, ianuarie 31.” Primulact care atestă înmormântarea sa la Cozia este hrisovul
dat de Radu Praznaglava, fiul său, la 1 iunie 1421, careconfirmă drepturile de pescuit asupra bălţilor de laDunăre mânăstirii Nucet pe Olt, adică Cozia, „mormântulpărintelui meu şi spre veşnica lui pomenire.” (D.I.R., p.75, nr. 62.)
Dea lungul celor aproape şase veacuri de existenţă,mormântul ctitorului a înfruntat vitregia anilor cândmănăstirea a fost asaltată şi jefuită, distrugânduisemari valori spirituale şi materiale, fiind profanat în maimulte rânduri de diferite trupe de ocupaţie, în căutarede eventuale comori ascunse.
Astfel, în ziua de 3 iulie 1821, ocupând mănăstirea înurma unei lupte înverşunate cu un grup de eterişti care
11
Gheorghe OPRICA
Mirajul oltuluide la Târnovo, va lăsa fiilor lui, (tot din două căsnicii!)Ţaratul Vidinului, lui Ivan Sracimir (fiul Teodorei, fiica ceamare a lui Basarab I, sora lui Nicolae Alexandru!) 13631396, şi Ţaratul de Târnovo, lui Ivan (tot Ion!) Şişman13631393. Centrul de putere rămânând la Târnovo, undese afla şi o Patriarhie creştin ortodoxă, cu autoritate şiasupra mitropoliilor româneşti de la Argeş (1359) şiSeverin (1370). Pe acest scenariu trebuie să vedemîmpărţirea ţării făcută de Radu I: Dan I şi Vlad (uzurpatorul) cele 13 judeţe din Muntenia (mama lor fiindmunteanca Ana!) Mircea şi Stoica cele 5 judeţe ale Severinului şi posesiunile din Transilvania. Puterea urmând săse exercite de la Argeş, prin dreptul primului născut înasociere cu al doilea, pentru a se evita lupta fratricidă.(Aici se poate specula, ca ipoteză de lucru: dacă Vlad estefiul lui Radu I, el ar fi putut fi destinat unei cariere religioase şi ţinut la Târnovo; dacă este fiul lui Dan I, nu intraîn linie directă pentru... domnie! Oricum excludemaceastă ipoteză.) .
Facem aceste precizări pentru logica evenimentelor cevor afirma personalitatea marelui voievod Mircea celMare 13861418:
23 Septembrie 1386 singur domnitor / 1387Kosovopolie, în sprijinul lui Lazăr al Serbiei, o rudăapropiată prin alianţele matrimoniale./13901394tratatul cu Polonia, redevenită iagelonă/ incursiuni împotriva turcilor la sud de Dunăre/1394 în sferaungurească a lui Sigismund de Luxemburg/
10 Octombrie 1394 are loc uzurparea de la Argeş alui Mircea, cu ajutorul polonilor şi turcilor /Vlad pe tronla Argeş, obedient Poloniei, ostil ungurilor, tributar tur
cilor/Stoica Ban al Severinului/ Mircea Duce de Amlaş şiFăgăraş, şi domn legitim recunoscut de regele Ungarieiasupra întregii ungrovlahi/în acelaşi an Polonia îlînlocuieşte pe Roman I (cumnatul lui Mircea, de pe tronulMoldovei de la Suceava!)
6 Ianuarie 1395 Ştefan I se închină Poloniei / februarie, la Ghindăuani, Regatul Ungar este învins de Moldova,ajutată de Polonia;
7 Martie 1395 acordul de alianţă între Mircea şiSigismund;
17 Mai 1395, istorica victorie de la Rovine/ Posada1395, unde Vlad (uzurpatorul) pune pe fugă oasteamaghiară, post Nicopolul Mic şi rămâne pe tronul de laArgeş, dar pierde Severinul. Credem că după Rovine,Mircea controlează politic şi Severinul cu ajutorul luiSigismund şi al lui Sracimir;
Septembrie 1396 Nicopole / Înţelegerea cu Baiazid; Restaurarea la Argeş în 1397/Consolidarea puterii
politice pe căi politicodiplomatice şi pe fondul crizeiotomane;
1408 asociază la domnie pe fiul său Mihail, de laDoamna Mara. (catolică, cu moşii în Ungaria/ ctitorul aunei biserici catolice, în Târgovişte, în anul 1417).
Mircea se remarcă prin eroism, diplomaţie şi un remarcabil simţ politic, dublate de o înţelegere a vremii saleremarcabilă. Va fi un model pentru urmaşii săi care îl vorpomeni cu admiraţie: Vlad Călugăru, Radu cel Mare,Mircea Ciobanu. Mircea Ciobanul, ginere al lui PetruRareş, prin fiica acestuia, Chiajna, va lua chiar numele de...domn, Mircea şi se va folosi la nevoie de moşnenii vâlceni,la Milostea, împotriva boierimii uzurpatoare!
MORMÂNTUL LUI MIRCEA CEL BĂTRÂN
Harta Ţării Româneşti în sec.XV
12
Mirajul oltului
se adăpostiseră în spatele zidurilor acesteia, turcii „audezgropat sfintele morminte, inclusiv pe cel alctitorului....şi au comis toate grozăviile, profanând bisericile şi picturile”( M. Davidescu, p. 12)
Pagube greu de evaluat au produs trupele germanede ocupaţie care au devastat mânăstirea în toamna anului 1916, după ruperea frontului românesc pe valea Oltului,folosind apoi clădirile de aici calagăr de prizonieri, spital militar sau pentru alte utilităţi militare. O adresă din decembrie1918 a procurorului Tribunalului Vâlcea către Ministerul Cultelor consemnează, printrealtele, „că piatra comemorativăde pe mormântul domnitoruluiMircea cel Bătrân a fost mişcatădin loc şi spartă.”
Cele mai ample cercetări arheologice au fost efectuatela mormântul voievodului în anul 1931. Sub dalajul contemporan a fost descoperită, la circa 30 de cm. adâncime,vechea pardoseală formată din cărămidă, dispusă în zigzag, aşezată pe muchie. La peste 1 m adâncime sau găsitcâteva blocuri de piatră care fuseseră aşezate iniţialpeste mormânt dar fuseseră deplasate în timpulprofanărilor. Sub acestea a fost descoperit capacul sarcofagului, rupt în mai multe bucăţi. Imitând forma corpului omenesc, acest sarcofag de piatră se aseamănă cucele egiptene şi îşi găseşte similitudini în unelemorminte medievale apusene din secolele XIII – XIV,fiind unic în ţara noastră, în comparaţie cu toate celelaltemorminte domneşti sau boiereşti cunoscute.
Piatra comemorativă de pe mormântul domnitorului,spartă în timpul ocupaţiei germanoaustroungare(1916 1918) a fost înlocuită abia în anul 1936 cu o alta,având o pisanie alcătuită de către Nicolae Iorga: „Aici
odihneşte binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Mircea(urmează binecunoscutul titlu domnesc), ctitor acestuisfânt lăcaş. A trecut la cele veşnice la 31 ianuarie 1418”(Gamaliil Vaida, p. 34)
Această piatră a iscat discuţii privind dimensiunile eişi conţinutul prea bogat al inscripţiei. Ca urmare, la 15
mai 1938, din iniţiativaComisiei MonumentelorIstorice, sa aşezat pemormântul mareluivoievod actuala piatrăfunerară, confecţionată înBulgaria, pe care oinscripţie scurtă: „Aiciodihnesc rămăşiţele luiMircea, Domnul ŢăriiRomâneşti, adormit înanul 1418.”
Alături de mormântulctitorului se află cel al mamei lui Mihai Viteazul, Teodora,călugărită la Cozia sub numele Teofana, pe a cărei lespede funerară, originală, se mai poate citi şi astăzi „Arăposat roaba lui Dumnezeu, călugăriţa Teofana, mamarăposatului Mihail Voievod şi fiesa, doamna Florica şifiul său Nicolae Vodă au nevoit şi au scris în zilele lui IoRadu Vodă, leat 7114 (16051606).”
Bibliografie1. * * * Documente privind istoria României, B. Ţara
Românească, veacul XIII, XIV şi XV (1247-1500), EdituraAcademiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1953.(D.I.R. B.)
2. M. Davidescu, Mânăstirea Cozia, Bucureşti, 1968.3. Gamaliil Vaida, Mânăstirea Cozia, vestita ctitorie a
lui Mircea Voievod cel Mare, Editura EpiscopieiRâmnicului şi Argeşului, Râmnicu Vâlcea, 1986).
Când timpul îşi aruncă povara anilor peste locuri
şi oameni răsar din negurileînceputurilor amintiri pe
care le purtăm pe umeri, de la strămoşi necunoscuţi,din hrisoave afumate de veacuri sau din fotografiivechi, uitate prin albumul străbunicilor...
Sunt oameni şi locuri de ieri, pe care memoria timpului lea rânduit cu migală pentru ca noi, cei de azi, săle sfinţim cu aduceriaminte. Legende şi mituri care
încă mai fascinează, doine pe care Oltul încă le maiîngânăntre ape învolburate sau liniştite, curgerea anotimpurilor leangemănat pe toate la Călimăneşti,acest ,,pământ al făgăduinţei”, aşa cum avea sălnumească, pe la 1520, Gavriil Protul de la MunteleAthos.
Locuit din timpuri imemoriale, Călimăneştiul maipăstrează şi azi vestigii ale unei civilizaţii getodace,precum şi ale trecerii pe aici a stăpânitorilor romani. Atestată pentru prima oară documentar la 20mai 1388 prin hrisovul voievodului Mircea cel Bătrân,
Marie Jeanne TALOŞ
OAMENI ŞI LOCURI DE IERI ŞI DE AZI
Mirajul oltului
13
localitatea Călimăneşti devine cunoscută aproape delanceputurile sale datorită nu doar pitorescului, ci şiapelor tămăduitoare: în primele secole d.Hr., în defileulCoziei romanii vor construi castrul Arutela (de laBivolari, deoarece se află în cunoscuta poiană abivolăriei ) şi, în apropriere,pe malul Oltului, BăileTermale de la Arutela. Miamintesc şiacum când,înanii copilăriei(prin 1970), alături de turiştii veniţi latratament la Cozia mergeam să ne ,,scăldăm” la ,,BaltaPorcului”. Atât mai rămăsese atunci din ceea ce fusese,cândva, din locul în care,noroiul tămăduitor vindecaseatâţia oameni veniţi de peste tot: o baltă sulfuroasă,pecare,cei ce nu ştiau istoria ei, o considerau ,,un miracol”.Nea rămas,de altfel,întâiul document care vine să ateste existenţa acestor izvoare sulfuroase aici,semnatîn 1520 de Gavriil Protul de la Sfântul MunteAthos:acesta venise în ţara noastră îndemnat devoievodul Neagoe Basarab,careşi inaugura ctitoria dela Curtea de Argeş,în august 1517. Şi tot atunci,vizitândMrea Cozia (pe care o va descrie apoi în ,,Viaţapatriarhului Nifon”) va scrie: ,,...acolo cură piatrăpucioasă, şi tot pământul împrejurul ei este pământroditor, care şi noi am văzut cu ochiinoştri acel loc şi am zis <pământulfăgăduit>”. Această însemnare,precum şidovezile găsite în urma săpăturilor arheologice de mai târziu atestă că,este foarteposibil ca apele termale de la Bivolari săfi fost utilizate încă din secolul al XVIlea.
Clădirile vechi de aici amintesc, lafiecare pas lucruri din trecut; dar câtevalocuri prind rădăcini, în mod deosebit,rămânând în ungherele sufletului:Ostrovul, leagănul copilăriei, pe carel numisem în secret ,,grădina Maicii Domnului”(şi care,poate nu întâmplător poartăpe umerii săi Schitul având chiar hramul,,Adormirea Maicii Domnului”);Biblioteca (ţintuită şi astăzi în acelaşi loc), înnoită cunumele poetului A.E.Baconsky , acel ,,sanctuar al gândului care prinde aripi’’ pentru că aici am înţeles, pentru prima oară, printre cărţi, că orice e posibil cândpătrunzi în minunata lume a lecturii (acum, când scriu,o văd aievea pe bunica alături de buna ei prietenă,dna Florica Driva, cea care şia dăruit mare parte avieţii acestui ,,templu,,). Dar ,,Pescăruşul’’ de pe malulapei şi ,,Vila Scriitorilor’’ au rămas în memorie exactcan anii copilăriei: cârciumioara cochetă, care răsărea,parcă, din mijlocul apelor, împrejmuită de stufăriş. Iaralături, la stradă, Vila Scriitorilor, pe care niciodatănam pututo separa de bibliotecă. Veneau aici scriitori renumiţi din vremurile trecute (Marin Preda,Mihail Drumeş, Cella Serghi, Mircea Sântimbreanu, N.RădulescuLemnaru, Alexandru Jebeleanu, AmitaBhose, Elvira Bogdan ş.a. Pe mulţi iam cunoscut şi am
păstrat legătura timp îndelungat. Veneau la odihnă,dar, mai ales pentru a crea în liniştea de la poaleleCoziei, îmbătaţi de mirosul dulce al teilor din parc, subbriza răcoroasă a Oltului. Multe cărţi au fost lansate labiblioteca de la Călimăneşti, poate şi pentru că, spre deosebire de alte locuri, aceasta avea ceva special: intraiîn bibliotecă oarecum cu sfială, dar şi cu o bucurietainică, atunci când dna Florica Driva (iar mai târziuFenia, fiica sa) organiza întâlniri ,,de suflet” aşa de frumoase, cu făuritorii cuvântului citit sau scris.
Şin goana hoinarelor gânduri revăd în spatele bibliotecii Terasa Olt, azi dispărută: fugeam deacasă şicăscam gura ceasuri întregi, seara, atrasă de muzica cesusura pe firul Oltului, poposind şi la portiţa curţiinoastre (ce mai veselie era acolo cu 40 de ani în urmă,ce renumite erau balurile de la Terasă!). Dar ,despreparcul Pavilionului Central, aşa cum arăta odinioară,păstrez puţine amintiri: eram prea mică şi întotdeaunape fugă, pentru că, pe aleile parcului deatunci alergamereu câte un adult cu mâncarea pe careo refuzammereu, spre disperarea mamei. Ţin foarte bine minte,însă, chioşculeţul unde cânta, vara, muzica militară...
(bunicul, pe care nul cunoscusemniciodată decât din fotografii îngălbenite de vreme fusese dirijorul muziciimilitare a Casei Armatei, iar bunica îlcunoscuse chiar aici, în parcul oraşului,cu peste 75 de ani în urmă). Şi ,,DrumulGeniului’’, desigur, amintind şi azi de,,locuri care au fost’’ şi pe care nu doarlocalnicii, ci şi turiştii veniţi la staţiunedea lungul timpului le mai poartă întrun iatac al sufletului: urcam cărarea dinspatele Izvoarelor 7 şi 14 ,din parc, cumarea bucurie de a trece peste ,,podulsuspendat’’ care nouă, copiilor deatunci, ni se părea o ,,punte’’ către untărâm de basm. Aşa era pădurea în anii
aceia, şi drumul care ajungea până la Căciulata, trecândprin spatele Castelului Cantacuzinilor, unde mă opreamsă culeg ,,crucea voinicului’’.
Au trecut apoi anii: mulţi oameni ,,de ieri’’ sunt acumpe tărâmul tăcerii, multe locuri ,,deatunci’’ au rămasruine ale altor vremi sau, pur şi simplu, au îmbrăcat o,,haină’’ nouă . Călimăneştiul, în vârstă de peste şasesecole îşi sporeşte mereu farmecul prin cochetăria cucare primăverile aruncă, peste dealuri, pălăriuţe albe;cu veri toride, în care umbreluţe colorare senşiră penisipul fierbinte al plajei; cu toamne ruginiten covorulfoşnitor din parc şi cu ierni îmbroboditen cojocul carembracă străzile oraşului. Mai trece un ,,ieri’’ şi mai vineun ,,azi’’, dar oamenii şi locurile care au fost rămânicoane veşnice, purtânduşi sfinţenia printre amintirilenoastre...
A.E. Baconsky
A MAI CĂZUT O STEA, „BĂTRÂNUL LIBRAR” A PLECAT LA CER
La 20 decembrie2011, orele 1930,
după o grea şi apăsătoare suferinţă a în
cetat din viaţă distinsul profesor şi cărturar CosteaMarinoiu, preşedintele Societăţii Culturale „AntonPann” Râmnicu Vâlcea.
„Bătrânul librar”, cum îi spuneau prietenii, sanăscut la 16 iulie 1937, pe valea pârâului Sărat(a), încătunul Valea Gorunelului, satul Valea Răii, oraşulOcnele Mari, întro familie de ţărani ortodocşi,păstrători ai obiceiurilor, tradiţiilor şi regulilorsănătoase moştenite de secole, de la moşii şi strămoşiilor trăitori peste aceste străvechi meleaguri.
De mic sa dovedit a fi harnic, cinstit, iubitor de oameni şi de carte, calităţi ce lau propulsat spre universul cunoaşterii şi al afirmării de mai târziu. După ce aparcurs clasele elementare la şcoala din Copăcel(u),paşii lau îndreptat către Liceul „Nicolae Bălcescu”(astăzi Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari”) dinRâmnicu Vâlcea şi, ulterior, către Facultatea deFilologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
Pe parcursul studiilor, câţiva profesori au avut oînrâurire deosebită în procesul de formare şi de stimulare a activităţii sale creatoare. Este vorba de: IonNiţu profesor de limba română la Şcoala ElementarăCopăcelu, Traian Cantemir – profesor de limba românăla Liceul „Nicolae Bălcescu”– Râmnicu Vâlcea, IonLăudat, Vasile Adăscăliţei, Victor Crăciun, Al. Dima –profesori la Facultatea de Filologie din Iaşi şi prof. univ.dr. docent Pandele Olteanu din Bucureşti – cel care iaorientat activitatea de cercetare a istoriei localităţii natale. Pe linia creaţiei şi a publicisticii a fost stimulat şiajutat de Valeriu Râpeanu – istoric şi critic literar, Gh.Mitroi – ziarist la „Viaţa studenţească”, ConstantinApostol – ziarist la „Secera şi ciocanul” – Piteşti şi la„Orizont” – Râmnicu Vâlcea, Ilarie Hinoveanu – poet,publicist şi editor.
În domeniul publicistic debutează în anul 1957, cuarticolul „La horă în sat” (o horă de la TeiuşBuneşti),apărut în cotidianul argeşean „Secera şi ciocanul”, iareditorial în anul 1974, cu volumul Folclor în Ţara
Loviştei (Racoviţa).În cei 54 de ani, de activitate creativă, dă naştere
unei opere impresionante: peste 800 de articole, studii,recenzii şi reportaje din domenii variate (istorieliterară, istorie locală, sport, folclor, cultură etc.) publicate între anii 19572011, în ziarele şi revistele de specialitate locale, regionale şi naţionale (Viaţastudenţească – Bucureşti, Secera şi ciocanul – Piteşti,Argeş – Piteşti, Ramuri – Craiova, Contemporanul,Mesagerul, Orizont – Râmnicu Vâlcea, Jurnalul de Vâlcea– Râmnicu Vâlcea, Informaţia zilei – Râmnicu Vâlcea,Curierul de Râmnic – Râmnicu Vâlcea, Curierul deVâlcea – Râmnicu Vâlcea, Povestea vorbei – RâmnicuVâlcea, Cultura vâlceană – Râmnicu Vâlcea, Gazetacărţii – Râmnicu Vâlcea, etc.), şi 26 de volume, publicate între anii 19742011 (14 sub semnătură proprieşi 12 în colaborare, din care două în colective de autori)la edituri de prestigiu precum: Ed. Scrisul Românesc –Craiova, Ed. Eminescu – Bucureşti, Ed. SportTurism,Bucureşti, Ed. Vestala – Bucureşti, Ed. Floarea Darurilor– Bucureşti, Ed. Conphys – Râmnicu Vâlcea, Ed.Offsetcolor – Râmnicu Vâlcea, Ed. Almarom – RâmnicuVâlcea, Ed. Silvana – Râmnicu Vâlcea, Ed. Sitech –Craiova. De asemenea, a prefaţat zeci de volumeaparţinând unor scriitori consacraţi, dar şi volumeaparţinând unor scriitori aflaţi la debut editorial.
După licenţierea în filologie, în sfera profesionalăa distinsului profesor, cercetător, critic şi istoric literar,istoric al culturii, folclorist, prozator şi publicist găsimurmătoarea evoluţie: profesor la şcoala din Copăcelu;profesor şi director de şcoală la RacoviţaVâlcea; inspector cultural în cadrul Comitetului Judeţean Vâlcea(feb. 1969sept. 1975); director al Centrului Judeţeande Librării Vâlcea (ulterior SC Ex Libris SA), timp de 30de ani, în perioada 19752005 (anul pensionării).
Pe linie culturală putem aminti faptul că a fostmembru, membru fondator şi conducător al unorasociaţii şi societăţi culturale locale şi regionale: fondator al „Cenaclului literar sătesc” Valea Răii – Vâlcea(1956); membru al Cenaclului literar vâlcean (1957),devenit Cenaclul literar „Anton Pann”; membru fondator şi preşedinte al Societăţii Culturale „Anton Pann”Râmnicu Vâlcea; membru în consiliul de conducere al
14
Mirajul oltului
Eugen PETRESCU
CULTURA VÂLCEANĂÎN DOLIU
15
Asociaţiei Folcloriştilor din Oltenia; membru fondatoral Cercului Cultural „România – Grădina MaiciiDomnului” (18 decembrie, 2001); membru fondator alForumului Cultural al Râmnicului (2001); membrufondator al Cercului ReligiosCultural „Chesarie deRâmnic” (martie 2007); membru fondator şivicepreşedinte al Ligii Scriitorilor din România – filialaVâlcea. A fost director al revistelor de cultură „Gazetacărţii”, publicaţie editată de S.C. Ex. Libris S.A. şi„Povestea vorbei”, publicaţie editată de SocietateaCulturală „Anton Pann”.
Pentru rolul deosebit de important în domeniulcercetării, creaţiei şi activităţii culturale iau fost decernate dea lungul anilor (19642011) numeroasediplome şi medalii, din parteaunor instituţii publice, asociaţii şisocietăţi culturale din judeţul Vâlcea şi din ţară, iar la 29 august2008, Consiliul Local OcneleMari ia acordat titlul de „Cetăţeande Onoare” al Oraşului OcneleMari.
Despre viaţa şi opera profesorului Costea Marinoiu sa scrismult, numele său fiind prezent laloc de cinste în ziarele şi revistelecu circuit local şi naţional, îndicţionare, enciclopedii, monografii şi alte lucrări despecialitate.
**Marele dispărut a fost înmormântat joi, 22 decem
brie 2011, în Cimitirul „Sfântul Ioan” din Râmnicu Vâlcea, şi îşi doarme somnul de veci alături de soţia saRozica Marinoiu (n. Antone, 9 ian. 1946, com.Berveoieşti, jud. Argeş – d. 26 dec. 2010, Râmnicu Vâlcea). Pe ultimul drum a fost condus de numeroşi prieteni, colaboratori, foşti colegi şi subalterni, foşti elevide la Copăcelu şi Racoviţa, oameni de cultură, ştiinţă şiartă, profesori, învăţători, ofiţeri în rezervă şi în retragere etc. Slujba de înmormântare a fost săvârşită decătre un sobor de preoţi din Eparhia Râmnicului:Părintele Nicolae StateBurluşi, preot paroh la ParohiaRâureni şi Părintele Arhimandrit Dr. Vartolomeu Androni – stareţ al Mănăstirii Cozia şi exarh al EparhieiRâmnicului, doi dintre apropiaţii celui plecat dintrenoi, preoţi monahi de la Sf. Mănăstire Cozia, PărinteleNicolae Preoteasa, directorul Seminarului TeologicLiceal „Sfântul Nicolae” şi preot slujitor la Biserica „Sf.Ioan” – Râmnicu Vâlcea, Părintele Emil Ionescu şiPărintele Septimiu Manu de la Biserica „Sf. Dumitru” –Râmnicu Vâlcea, Părintele Petre Veţeleanu – preotparoh la Parohia Trăistari – Ocnele Mari.
Rând pe rând, cu lacrimi în ochi, au rostit cuvintede despărţire: Pr. Nicolae StateBurluşi, NicolaeDinescu, Mihai Sporiş, Petre Iordache – primarul
oraşului Ocnele Mari, Corneliu Veţeleanu (fost coleg deşcoală), Marian Pătraşcu, Ioan St. Lazăr, EugenPetrescu, Gheorghe Deaconu şi Arhim. VartolomeuAndroni, cel care, în încheierea necrologului său a spusprintre altele: Dragii mei, trebuie să ştiţi că astăzi con-ducem pe ultimul drum un mare român!
Aceste vorbe nu au fost spuse la întâmplare, ele seconfirmă. Întradevăr, Costea Marinoiu a fost un românadevărat, un patriot, un harnic creator de slovăromânească, un scormonitor prin ţărâna istoriei, unpromotor al culturii şi al valorilor româneşti, mentorşi sprijin pentru generaţii şi generaţii de tineri; a fostun om cu suflet mare şi cu un caracter ales cum rarmia fost dat să întâlnesc; a fost un om bun, poate unul
dintre oamenii cei mai buni pe care iamîntâlnit vreodată.
Mă doare dispariţia sa, mă doare plecarea dintre noi. Au rămas lucrări înmanuscris, proiecte şi idei. Am rămasnoi, familia şi prietenii, cu inimaîndurerată. Pentru mine, a fost unul dintre cei mai buni prieteni pe care iamavut în ultimii ani, a fost un al doilea tată.Acum, la despărţire, îmi pare rău că nuiam spus cât de mult lam preţuit şilam iubit. Sunt totuşi împăcat cu gândul că lam
văzut şi am vorbit cu o zi înainte de final. Lam vizitatîmpreună cu Părintele Mănescu de la UrşaniHorezu.La despărţire, imobilizat la pat şi cu vocea aproapestinsă, a rostit ca de obicei salutulîndemn, LUPTĂM.
Profesorul Costea Marinoiu – „Omul enciclopedie”,aşa cum lam numit datorită uriaşei comori de datestocată în memorie, şi din care putea oferi cu multăplăcere, ca dintrun izvor nesecat, informaţii preţioaseoricând şi oricui, a fost un luptător şi model pentruceilalţi încă din copilărie. Sa luptat cu viaţa, cunedreptăţile ei, cu răutăţile unora şi altora, darniciodată nu a abandonat şi, fără ură, fără răzbunări amers mai departe trudind neobosit pe tărâmul culturiiromâneşti. Iată de ce, dragi vâlceni şi voi cititori de oriunde, profesorul Costea Marinoiu a fost şi va rămânepentru noi un simbol al demnităţii, al tenacităţii, aldragostei faţă de ţară şi de oameni, faţă de cultura neamului românesc.
Dumnezeu săl ierte şi săl odihnească în pace.23 decembrie 2011
(Confluenţe româneşti – revistă online a Ligii Scriitorilor din România, 26 dec. 2011)(Eugen Petrescu, Cultura vâlceană în doliu, în ViaţaVâlcii, nr. 4351, joi, 29 decembrie 2011, p. 6)(Eugen Petrescu, Cultura vâlceană în doliu. A mai căzuto stea, „Bătrânul Librar” a plecat la cer, în „Povesteavorbei”, nr. 4 (45), decembrie 2011, pp. 12)
Mirajul oltului
Mirajul oltului
16
Ion C. Brătianu, unuldin cei şapte copii ai
stolnicului Constantin(Dincă) Brătianu, şia purtat paşii şi prin Călimăneştişi pe la Schitul lui Neagoe
Basarab din Ostrov. În anul 1856 se întoarce în ţară după cei şapte ani
petrecuţi în exil în Franţa. La scurtă vreme îi face o vizităsurorii sale Maria, care se călugărise la Schitul Ostrov, devenise maica Maximila şi ulterior stareţă. A găsito taresupărată din cauza decesului unui bun cunoscut al său,Luca Pleşoianu, originar din comuna Pleşoi, judeţul Vâlcea. Acesta lăsase în urma lui o tânără fiică şi frumoasă,pe Caliopia, crescută de bunica ei, Sultana Capeleanudupă moartea timpurie a mamei sale.
Cu prilejul acestei vizite, Ion C. Brătianu ia mărturisitsorei sale că ar intenţiona să se căsătorească. StareţaMaximila aflând intenţia fratelui său, ia descris peCaliopia, orfana prietenului ei şi la sfătuit să se însoarecu ea.
După câtva timp, la 6 iulie 1858 Ion C. Brătianu sacăsătorit cu Caliopia Pleşoianula Schitul Ostrov dinCălimăneşti, întrun cadru restrâns. Au fost cununaţi defratele său, Teodor C. Brătianu,prefect de Argeş. La căsătorie,mirele face din grecesculCaliopia – numele miresei –diminutivul Pia, care ia rămaspână la sfârşitul vieţii sale.
După cununie, cei doi tineriau petrecut timp de douăsăptămâni la Ostrov, după careau plecat la Piteşti şi au locuit la altă soră a lui Ion C.Brătianu, la Anica Fundulescu.
După şapte ani, în toamna anului 1865 Ion C. Brătianua plecat la Paris săi spună lui Napoleon al IIIlea, împăratul Franţei (1852 1870) intenţia de al răsturna peAlexandru Ioan Cuza de pe tronul României şi sădobândească sprijinul împărătesc pentru numirea unuiprincipe străin.
Pentru a evita bănuielile şi chiar o eventuală arestare,Ion C. Brătianu na anunţat nimănui plecarea sa. El apărăsit conacul de la Florica sub pretextul de a merge lamoşiile sale de pe Olt, iar de acolo pleacă la sora sastareţa Maximila.
Ajungând laOstrov, el atrimis trăsura cucare veniseînapoi la moşiasa de la Florica.De la SchitulOstrov, cutrăsura mânăstirii şi cu alt vizitiu care nulcunoştea, Ion C.Brătianu a trecutprin Călimăneştişi a plecat spreTurnu Roşu şi mai departe la Sibiu.
La graniţa de la Turnu Roşu sa prezentat sub unnume fals şi a izbutit să facă formalităţile necesare pentru a trece în străinătate. Bucuros de reuşita incognitului,el părăsi localul vămii româneşti, mulţumindui şefuluipentru amabilitatea cu care îl întâmpinase. Mare însă iafost mirarea când acesta ia răspuns: „Sunt fericit, domnule Brătianu, că team putut ajuta”, şi văzând îngrijo
rarea lui de a fi fostrecunoscut vameşul adaugă: „…nai nici o grijă, nuştiu pentru ce vrei să treci înasemenea condiţiuni, darştiu că dacă o faci este în interesul ţării şi fii sigur dediscreţiunea mea”.
Şi tot de numele acestuimare om de stat se leagă şiconstrucţia PavilionuluiCentral din Călimăneşti. În
perioada 9 iunie 1881 – 20 martie 1888, Ion C. Brătianua fost primministru al României. La scut timp după investirea sa în noua sa funcţie (9 iunie 1881) guvernul ahotărât să construiască la Călimăneşti un motel şi un stabiliment de băi minerale ( viitorul Marele Hotel al Statului).
În acest scop sa aprobat proiectul elaborat de arhitectul N. Cerkez. Piatra de temelie a acestui edificiu sapus în ziua de 25 august 1881 de către doamna PiaBrătianu, soţia primului – ministru. Ziua aceea, 25 august1881, a fost o mare sărbătoare pentru locuitoriiCălimăneştiului şi din împrejurimi.
Gheorghe MĂMULARU
ION C. BRĂTIANUŞI SCHITUL OSTROV
Mirajul oltului
17
FILE DIN ISTORCUL SATULUI PĂUŞADin lucrarea „Oameni şi locuri”, autori Geantă Constan-
tin, Deaconu Elena, Editura Silviana, 2009, Râmnicu Vâl-cea, pag. 22-24
Domnul Manda Ion , care locuieşte în Păuşa, pe Str.Neagoe Basarab, Nr. 64, epitrop la biserica din localitate,ne-a mărturisi următoarele:
REPORTERUL: Domnule Manda Ion, ce ne puteţispune despre biserica din localitate ?
MANDA ION: În primul rând aş dori să fac următoareaprecizare. Satul Păuşa, aşezat la poalele muntelui Cozia,în partea stângă a Oltului, ce aparţine de JibleaVeche, esteo aşezare de la începutul secolului al XVIIlea.
REPORTERUL: Cum a început construcţia sfântuluilăcaş?
MANDA ION: Neavând biserică, doamna Bălaşa, soţialui Constantin Vodă Şerban (16541658) a construitbiserică pentru acest sat din lemn, cu hramul„Sfinţii Voievozi”, după cum reiese din „Monografia Episcopiei Râmnicului şi Argeşului”,pag.983.
REPORTERUL: Dar, despre prezenta biserică,ce ne puteţi spune?
MANDA ION: În anii 18541857, sa construitdin temelii prezenta biserică, după cum spunepisania veche: „ Această Sfântă Biserică, fiindcămai înainte era mică, veche şi dărăpănată, făcutăde Dionisie eromonah schit de călugări, cuHramul Sfinţii Voievozi, iar acum din mila luiDumnezeu, sa zidit aceasta din temelie, dupăcum se vede, tot cu acest hram, la anul 1854, prin osârdieşi osteneală şi au mai ajutat preotul Vasile Stan şi domnulIoan Berculescu, cu maica sa Magdalena, de la CasaCentrală şi de la cei ce sau mai îndurat.
Din pravoslavnicii creştini, de au mai ajutat părinteleHariton monahul cu lucrul de la început până la sfârşit.
În zilele Măriei Sale Barbu Ştirbei Voivod, MitropolitulŢării fiind D.D. Nifon, cu Blagoslovenia Prea Sfinţiei SalePărintelui Climent episcop al Argeşului şi egumen fiind laSfânta Mănăstire Cozia Ipolit Arhimandritul şi luând biserica săvârşire în zilele Măriei Sale Prinţul AlexandruGhica Caimacanul în anul 1857.”
REPORTERUL: Ce sa întâmplat după aceea?MANDA ION: După aceea sau făcut mai multe
renovări după cum urmează: În anul 1926 sa reparat acoperişul cu ajutorul
credincioşilor. În anul 1936 sa clădit clopotniţa din lemn de
către Ion V. Manda, toată ci cheltuiala sa. În anul 1951 a fost reacoperită cu şiţă de stejar
impregnată cu calaicon şi sa văruit exteriorul cu ajutorulcredincioşilor.
În anul 1957 sau refăcut uşile şi ferestrele şi
sa pavat cu bolovani şi beton de jurîmprejur. Acum savăruit şi exteriorul. Toate acestea sau făcut pe cheltuialacredincioşilor.
Între anii 19701976 sa schimbat pardoseala înbiserică şi sa înlocuit tabla cu şiţă galvanizată, tot cu ajutorul credincioşilor.
În anul 1991, în timpul P.C. preot pensionarTomescu Ioan, slujitor al acestui sfânt locaş, din iniţiativăproprie şi ajutat de enoriaşii satului Ghiţă Nicolae şi IoanManda sa electrificat biserica şi sa făcut curăţeniegenerală. Acum maica Aglaida Frusina a donat iconostasul şi masa de la Maica Domnului, sculptură în stejarexecutată la Mănăstirea Cozia.
În anul 1995 sa repictat biserica şi sa refăcutexteriorul aşa cum se vede astăzi, făcânduse ferestrele latindă. Au ajutat Costel Popescu Tabăra 1 şi Maica SporişTabăra 2 şcolare din Păuşa, precum şi enoriaşii satului
Păuşa cu bani şi muncă. La aceştia sauadăugat şi alţi credincioşi care au făcutdonaţii şi au dat materiale în acest scopşi cărora le mulţumim pentru dragosteaarătată pentru acest sfânt locaş.
REPORTERUL: Când a avut locresfinţirea bisericii?
MANDA ION: Resfinţirea sa făcut dePrea Sfinţitul Gherasim Episcopul Râmnicului împreună cu un sobor de
preoţi în ziua de 15 octombrie 1995.REPORTERUL: Aş dori să vă întreb
de unde aveţi aceste informaţii?MANDA ION: Aceste informaţii leam cules împreună
cu părintele Tomescu Ioan, azi preot pensionar.REPORTERUL: Credeţi că este util ca oamenii să îşi
cunoască trecutul ?MANDA ION: Desigur este important ca fiecare să
cunoască trecut patriei sale, dar şi a locurilor natale,deoarece trecutul este un izvor nesecat de învăţăminte.
REPORTERUL: Cine slujeşte în prezent la biserică?MANDA ION: În prezent slujeşte părintele Eduard
Toader, fiul părintelui Toader Vasile din JibleaVeche, careeste un preot şi un gospodar foarte bun.
REPORTERUL: Dar în curtea bisericii se află şi un cimitir. Puteţi menţiona pe cineva înmormântat aici în moddeosebit?
MANDA ION: În cimitir sunt oameni de pe aceste meleaguri, care au trăit au luptat şi au contribuit laconstrucţia şi întreţinerea cestui sfânt lăcaş. Printre ei seaflă şi părintele Baconsky cu soţia, tatăl marelui scriitorA. E. Baconsky, cel care a poposit de multe ori pe meleagurile Călimăneştiului şi ale Păușei.
C. GEANTĂ
Man
da
Ion
Mirajul oltului
18
EROI ŞI EROISMÎn cetatea dreptăţii tale poţi fi ucis; înfrânt niciodată.
( Nicolae Iorga – „Maxime şi cugetări”)
Teritoriul României, aparţinând regiunii carpatodanubianopontice, se află la răspântia dintre Eu
ropa răsăriteană, centrală şi meridională şi este unitarprin geneză şi structură caracterizânduse printroproporţie echilibrată a diferitelor forme de relief – munţi,coline, podişuri, câmpii şi lunci dispuse armonios în jurulCarpaţilor.
Fiinţa neamului nostru, sub forma ei dacică a fost dela început rezistentă în faţa furtunilor şi ginţilor cutendinţe cotropitoare şi înzestrată în acelaşi timp cu oputernică forţă de asimilare şi de adaptare. Dacii luiBurebista şi Decebal transformaţi prin altoiul roman,continuă să trăiască şi să înflorească pe milenarele lormeleaguri. Sunt românii de astăzi şi de totdeauna.
Poporul român, a făurit şi permanentizat pe acestemeleaguri o înfloritoare şi originală cultură materială şispirituală.
Aflate la interferenţa politicii regilor Ungariei şi aiPoloniei, ameninţate şi de hanii tătarilor, de care sauapărat prin lupte grele, Ţara Românească şi Moldova, auopus o dârză rezistenţă şi expansiunii otomane în Europa.
Voievozii români sau impus atât ca străluciţi bărbaţipolitici şi diplomaţi, cât şi ca prestigioşi organizatori şiconducători de armate. Învingători în bătălii celebre cumar fi cele de la: Posada (1330), Rovine (1394), Baia(1467), Valsului (1475), Codrii Cosminului (1497),Basarab I, Mircea cel Bătrân sau Ştefan cel Mare, au devenit figuri legendare încă din timpul vieţii.
Tradiţia voievodatului Transilvaniei sa păstrat şi eafără întrerupere. Concomitent cu un rege maghiar la Budaexista şi un voievod la Alba Iulia.
Unul dintre voievozii Transilvaniei, Iancu deHunedoara, care a ajuns şi regent al Ungariei sa impusprin luptele sale împotriva turcilor. A fost unul dintrestrăluciţii strategi ai Europei din secolul al XVlea.
Mihai Viteazul a reuşit să unifice la 1600 ŢaraRomânească, Transilvania şi Moldova.
Prin sabia lui Mihai Viteazul, Dacia lui Burebista şi alui Decebal a prins aripi noi în conştiinţa poporuluiromân, ea devenind de acum înainte năzuinţapermanentă a aspiraţiei tuturor românilor.
Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan de la1784 1785 din Transilvania precum şi mişcarearevoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu din 1821în Ţara Românească, împreună cu revoluţia de la 1848 –1849 au fost momente de manifestare a dorinţei de unireşi independenţă a tuturor românilor.
În 1848 – 1849 în Moldova, Transilvania, Banat, ŢaraRomânească, Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza,Avram Iancu, Simion Bărnuţiu, Eftimie Murgu, NicolaeBălcescu, C.A. Rosetti, I.C. Brătianu şi mulţi alţii au prezentat programe revoluţionare şi au condus masele populare.
Programele revoluţionare au cuprins revendicări specifice societăţii româneşti: rezolvarea problemei agrare,obţinerea de drepturi şi libertăţi democratice, unitatea şiindependenţa naţiunii române.
Unirea Principatelor Române Moldova sa realizat prinalegerea lui Alexandru Ioan Cuza la 5 şi 24 ianuarie 1859ca domn al Moldovei şi Ţării Româneşti.
În urma războiului de la 1877 1878 în care armataromână condusă de domnitorul şi viitorul rege Carol I,cu preţul a mii de morţi şi răniţi, statul român devine independent.
În anul 1918, odată cu terminarea Primului războimondial, prin adunările naţionale care au culminat cuMarea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie, sa desăvârşit ceea ce se începuse prin UnireaMoldovei cu Ţara Românească în 1959. Astfel Basarabia,Bucovina şi Transilvania revin la ţara mamă şi seformează România Mare. Visul de veacuri al voievozilorcelor viteji, al poeţilor, al tuturor luptătorilor şi al întregului popor român se împlinea.
În cadrul generaţiei Marii Uniri sau remarcatpersonalităţi cum ar fi Ion Inculeţ şi Pan Halippa înBasarabia, Iancu Flondor şi Ion Nistor în Bucovina, VasileGoldiş, Iuliu Maniu, Ştefan Ciceo – Pop, episcopul ortodoxMiron Cristea şi cel grecocatolic Iuliu Hossu ş.a. în Transilvania. Nu putem săi uităm nici pe suveranul Românieiîntregite Ferdinand I şi nici pe Ionel Brătianu.
Al Doilea Război Mondial, desfăşurat între anii 1939 –1945, a afectat şi ţara noastră prin pierderi teritoriale şiumane.
Anul 1940 a fost unul tragic pentru ţara noastră.România a cedat URSS, în urma ultimatumului din 26 –28 iunie 1940, Basarabia, nordul Bucovinei şi ŢinutulHerţa. La 30 august, în urma tratatului de la Viena, a cedatUngariei nordvestul Transilvaniei. La 7 septembrie acedat sudul Dobrogei Bulgariei. Dintre aceste numainordvestul Transilvaniei sa întors la patria mamă dupăterminarea războiului.
Participarea la cel de Al Doilea Război Mondial, începând cu anul 1941, a însemnat pierderea de către ţaranoastră a unui număr de 1 100 000 oameni, civili şi militari, dintre care pe front 794.562 de militari, 92.620morţi, 333.966 răniţi şi 367.976 dispăruţi.
În 1989 a fost înlăturată dictatura comunistă.Înălţarea la ceruri a Domnului Iisus Hristos şi ziua
eroilor sunt sărbători simbolice pentru români.Închei aceste cu o remarcă a marelui scriitor şi orator
român Barbu (Ştefănescu) Delavrancea (Discurs rostit laIaşi la 1 noiembrie 1915 – „Carpaţii nu ne despart ci neîntregesc”): „România e patria noastră şi a tuturorromânilor de pretutindeni, e o singură fiinţă etnică. ERomânia celor de demult şi a celor de mai apoi. E patriacelor dispăruţi şi a celor ce va să vie.”
Constantin GEANTĂ
Mirajul oltului
19
SURGHIUNUL LUI ION ANTONESCULA MÂNĂSTIREA BISTRIŢA DIN
JUDEŢUL VÂLCEA
Între regele Carol al IIlea (19301940) şi generalulIon Antonescu au existat animozităţi care au cul
minat în vara anului 1040 . La sfârşitul lunii iunie 1940generalul Ion Antonescu a cerut audienţă lui Carol al IIlea, care ia fost acceptată. Cu acest prilej generalul aredactat o scrisoare pentru rege.
La audienţă generalul face mai întâi o declaraţie dedevotament, apoi intră în subiect. Iaspus regelui că Ţara este în pragul dezastrului, că armata este completdemoralizată şi dezorganizată şi că trebuie rapid făcut ceva pentru ameliorarea situaţiei. Antonescu a acuzatlaşitatea cedării Basarabiei şi Bucovinei.După terminarea discuţiilor, înainte de apleca, Antonescu ia lăsat o scrisoare. Înaceastă scrisoare, arăta printre altele:„Maiestate, ţara se prăbuşeşte. ÎnBasarabia şi Bucovina se petrec scenesfâşietoare. Mari şi mici unităţi (militare) abandonate de şefi, şi surprinse fără ordine selasă dezarmate la prima ameninţare. Funcţionarii,familiile lor şi ale ofiţerilor au fost lăsate pradă celei maimari urgii. Materiale imense şi depozite militare aurămas în mâna inamicului. Poporul şi armata au fost demobilizate fără lupte. Lipsa de încrede în conducătorieste totală…” Mai departe Antonescu continuă: „Am prevenit de ani de zile cu scris şi verbal şi guvernele şi pe şefii militari răspunzători şipe Maiestatea Sa că va veni catastrofa deazi. Am fost însă socotit ca răzvrătit şi luatca atare. În faţa catastrofei (actuale) amuitat totul! Sunt gata să dau concursul,dar la atitudine cinstită, trebuie să mi serăspundă cu atitudine cinstită. Voi încercasă salvez ce mai este cu putinţă de salvatdin coroană, din ordine şi din graniţe.Ascultaţimă cel puţin în acest ceasMaiestate! Nu am fost un duşman alMaiestăţii Tale. Am fost un slujitor fanatical acestui neam…”
Citind această scrisoare, regele a devenit îngrijorat. Aconsiderat această scrisoare irevenţioasă. Intoxicat cuinformaţii tendenţioase, regele la bănuit pe Antonescude planuri complotiste şi fără săl informeze pe primulministru, Ion Gigurtu (4 iulie – 4 septembrie), ordonăarestarea şi exilarea generalului la Mânăstirea Bistriţa
din jud. Vâlcea.În ziua de 9 iulie 1940 agenţii lui Mihai Moruzov, şeful
serviciilor secrete, lau ridicat pe Antonescu de la vila sadin Predeal şi lau dus la Mănăstirea Bistriţa. AceastăMănăstire a fost ctitorită în anii 1492 – 1494 de baniiCraioveşti Barbu, Pârvu, Danciu şi Radu.
Privat de libertate, supravegheat de agenţii luiMoruzov, Antonescu trăia în aşteptare.Presimţea că ceva grav avea să se întâmple. Dela Mănăstirea Bistriţa generalul îi trimite oscrisoare soţiei sale doamna Maria Antonescu.După ce o înştiinţează ce i sa întâmplat îisolicită săi trimită un pachet (dacă va aveavoie) cu obiecte personale, hârtie de scris, plicuri, un stilou, precum şi câteva cărţi de istorie, filozofie, economie politică şi un volum deRacine. O sfătuieşte să rămână calmă şi demnă,asigurândo că „orice suferinţă nu va egalalinia mea dreaptă şi nevinovăţia mea”.
Aproape două luni ( iulie şi august 1940)Antonescu a fost privat de libertate dar na fost izolat. Elnu suporta însă captivitatea şi a apelat, prin intermediulprofesorului de la Facultatea de Drept, Mihai Antonescu,la C.C.Giurescu, care era ministrul informaţiilor, săintervină la rege pentru obţinerea eliberării. Dar,Giurescu, refuză să intervină la rege deoarece cunoştearelaţiile dintre cele două personalităţi.
Ca dovadă că Antonescu nu este un izolat,primeşte emisari, discută cu numite persoaneimportante, face memorii complotiste etc.Colonelul Alfred Gerstenberg, ataşatul militaral Aerului al Legaţiei Germaniei, îl vizitează înascuns din ordinul ambasadorului WilhelmFabricius. Colonelul ia propus lui Antonescusăl înlăture pe Carol al IIlea printro loviturăde stat, să ia conducerea României şi să realizeze apoi alianţa cu Germania. Dar Antonescuia spus că nu poate face alianţă decât cu oGermanie învingătoare, capabilă să doboareUniunea Sovietică. Deci, condiţia prestabilită
de a se angaja pentru cucerirea puterii ar fi hotărâreaGermaniei de a declara război Sovietelor. La MănăstireaBistriţa, în timpul surghiunului Antonescu a spus cincilucruri:
1. Consideraţiunea, în care generalul comentează întrevederea avută cu regele Carol al IIlea în 1940;
2. Istoricul arestării mele, în care reia relatarea
20
arestării sale la Predeal şi drumul parcurs pe rutaSinaiaTârgovişteGăieştiRm.VâlceaMănăstirea Bistriţa;
3. Reflecţii din închisoare „De ce am ajuns la Bistriţa?” Această lucrare a fost scrisă ca o replică la vestea
adusă de generalul David Popescu, ministru de internecă „memoriul încredinţat regelui Carol al IIlea la 4 iulie1940 circulă în copii prin ţară”;
4. Pentru Memorii cuprinde gândurile inspirate dinactivitatea vremii;
5. Reflecţii din închisoare asupra „Capitalului” lui KarlMarx.
În ziua de 29 august 1940 generalul a fost eliberat.După eliberare sa întâlnit în ziua de 1 septembrie 1940cu Valeriu Pop, cunoştea activitatea desfăşurată deacesta în Ardeal. Acestuia ia spus generalul că nupăstrează ministrului nici o duşmănie, nici ură „nu vreaaltceva decât salvarea tării şi a regelui”. Va face în aşa felca regele „să ştie aceasta” îl asigură Valeriu Pop.
Peste puţin timp au urmat evenimentele care au dusla abdicarea regelui Carol al IIlea.
Gh. MĂMULARU
Mirajul oltului
SĂRBĂTORI RELIGIOASEPRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI ȘI MÂNTUITORULUI
NOSTRU IISUS HRISTOS – ZIUA EROILOR JOI 24 MAI„Și după ce Mă voi înălţa de pe Pământ voi Atrage la
Mine pe toţi…(Ioan 12, 13)”
Niciodată Domnul Hristos na spus ceva care să nufie îndeplinit și nici nu a săvârșit altceva care să
fie împotriva firii. Totuși sunt unele fapte care pentru noisunt neînţelese și constituie taine ale mântuirii. Namputea crede în coborârea Fiului lui Dumnezeu din Cer șiÎntruparea Sa din Sfânta Fecioară Maria, dacă nu eraexistenţa personală și sfinţenia absolută. Nam puteaînţelege minunile și semnele copleșitoare pentru fire,dacă Iisus Hristos nar fi fost Mesia Cel promis de Dumnezeu Tatăl, primilor oameni șiCel vestit de Proorocii VechiuluiTestament ca Cel mai mareProoroc. Nar fi avut rost batjocorirea și pătimirea Domnului,dacă EL nu ar fi venit Să salvezesufletele noastre. Fără rost, ar fifost credinţa noastră dacă nu arfi Înviat Domnul și neîmplinitănădejdea noastră, dacă nu sar fiÎnălţat la Cer.
Iată deci o privire scurtă, darimportantă pentru credinţa mântuitoare, care ne convinge detaina răscumpărării în Hristos.
Așadar praznicul de astăzi este preaslăvireaMântuitorului Hristos, dar și întărirea convingerii noastre că Îl vom urma, pentru că: ”unde sunt Eu, acolo va fiși slujitorul Meu” a zis Domnul (Ioan 12 – 26).
Așadar sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Hristosîncheie ciclul praznicelor Împărătești. Înălţarea este toto descoperire a Dumnezeirii și penultimul anunţ aljudecării de apoi. Mântuitorul Sa Înălţat la Cer cu Trupulpe care La luat pentru mântuirea noastră și a îndeplinitmisiunea prin Înviere prin preaslăvire, ceea ce
înseamnă că transformarea noastră în moștenitori aiÎmpărăţiei lui Dumnezeu.
Întro mare stare de uimire au rămas toţi aceia careLau văzut ÎnălţânduSe, dar Mântuitorul ia asigurat căvor înţelege minunea atunci când îi va lumina SfântulDuh și vor primi putere de Sus(fapte 1, 8).
Înălţarea Domnului a fost profeţită încă din VechiulTestament (Daniel VII13) și Sau împlinit pentru încrederea în adevărul Învierii și vieţii de apoi. De aceea,faptul răscumpărării noastre își are obârșia în înviere,dar continuarea răscumpărării se face prin Înălţarea șitrimiterea Sfântului Duh în lume în ziua Cincizecimii. La
praznicul Înălţării Domnului care esteultima din ciclul Învierii, nu pot participa și nici înţelege aceia care au sufletele înveninate. Nu pot urcatreptele credinţei și nici nu pot privitaina mântuirii și Înălţării cei care aupe ochii lor solzii invidiei și urii.
Praznicul Înălţării Domnului estepenultimul apel la conștiinţa credinciosului ca să fie pregătit oricând și sănu umble fără candela aprinsă ca fecioarele înţelepte. SărbătoareaÎnălţării Domnului pecetluiește celetrei slujiri ale Sale: Proroc, Arhiereu șiÎmpărat având ca martori pe Îngeri și
pe creștini.Așadar Praznicul Înălţării Domnului este un prilej de
bucurie și nădejde neclintită în făgăduinţeleMântuitorului. Cu această ocazie, Biserica aduce acestora prinosul ei de mulţumire prin săvârșirea parastasului în cinstea eroilor români căzuţi la datorie pe frontulîn I și al IIlea război mondial.
Marile bătălii din vara anului 1917 au început în zonaMărășești pe sectorul Focșani Nămoloasa, dar mai întâisă ne readucem aminte de anul 1916 – 17(august) când
21
România semnează tratatul de alianţă cu Antanta făcândparte Franţa, Anglia și Rusia, împotriva AustroUngariei,Germaniei și Italiei, adică Triplei Alianţe.
La 24 iulie 26 august au avut loc două bătălii:Mărășești și Oituz. Lupta de la Mărășești a fost cea maimare, care a durat 29 de zile din care16 cu lupte intense,unde au participat 8 divizii românești și ruse împotrivaa 12 divizii germane și austroungare.
Concomitent, a avut loc bătălia de la Oituz, 26 iulie 81023 august unde au căzut 14000 de ostași români, darși luptele grele de la Dealu Porcului și Muncelu, unde se
înscrie episodul EcaterinaTeodoroiu.
Bătăliile de la Mărășești și Oituz au rămas în istoriapoporului român ca pilde înălţătoare de vrednicie, tenacitate și spirit de jertfă.
Poporul român șia dovedit încă o dată vitalitatea șiatașamentul faţă de cauza independenţei și a unităţiinaţionale, unitate care avea să fie desăvârșită prin voinţaîntregului popor la 1 Decembrie 1918.
La Înălţarea Domnului la Cer,
Mirajul oltului
POGORÂREA SFÂNTULUI DUH (CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE)
DUMINICĂ 03.06.2012„Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi Mângâietor vă va da vouă,
ca să fie cu voi în veac. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, peCare L va trimite Tatăl în Numele Meu, Acela vă vaînvăţa toate şi vă va aduce aminte, despre toate cele cevam spus Eu.” (In 14, 16, 26)
După ce Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru IisusHristos a înfiinţat în chip nevăzut ( pe Crucea de peGolgota ), Biserica Sa, la Cinzecime, A înfiinţat Biserica închip văzut prin Pogorârea Duhului Sfânt asupraApostolilor Săi şi botezarea celor 3000 de suflete.
SFÂNTA TREIMELUNI 04.06.2012„Şi cu adevărat, mare este Taina dreptei credinţe:
Dumnezeu Sa arătat în Trup, Sa îndreptat în Duhul, afost văzut de Îngeri, Sa propovăduit între neamuri, a fostcrezut în lume, Sa Înălţat întru Slavă.” ( 1 Tim. 3,16)
Sărbătorim pe Singurul nostru Dumnezeu, Viu şiAdevărat, Unul şi Fiinţă, Întreit în Persoane: Tată, Fiul şiDuhul Sfânt.
DUMINICA ÎNTÂI DUPĂ RUSALII, A TUTUROR SFINŢILOR
DUMINICĂ 10.06.2012„Purtaţivă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei
acum vă bârfesc ca pe nişte făcători de rele, privind ei maide aproape faptele voastre cele bune, să preamăreascăpe Dumnezeu, în ziua în care îi va cerceta.” ( 1 Pt. 2, 12)
Noi creştinii, trebuie săi cinstim (venerăm) sincer peSfinţi, care au fost atunci – în viaţa lor pământească – şisunt şi azi, modele vii pentru noi, au luptat lupta cea bunăşi au păzit credinţa cea dreaptă ( cf. 2 Tim. 4,7), au cinstitBiserica lui Hristos, şiau sfinţit viaţa pământească, devenind vrednici şi pentru viaţa cea veşnică în Împărăţialui Dumnezeu.
SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVELVINERI 29.06.2012„ Eu sunt un martor al Patimilor lui Hristos şi părtaş
al Slavei Lui, ce va Să se descopere .”( 1 Pt. 5,1)„ Mam răstignit împreună cu Hristos, şi nu eu mai
trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.” ( Gal. 2,20 )Sfântul Ap. Petru, fostul pescar Simon a fost adus la
Hristos, de fratele său ( Sf. Ap. Andrei). Timp de trei anişi jumătate a fost Ucenicul lui Mesia, Care îl ia cu Sine(alături de Ioan şi Iacov) pe Muntele Taborului laSchimbarea Sa la Faţă şi în Grădina Getsimani laRugăciunea Sa către Tatăl.
Petru se leapădă de trei ori, dar revine şi rămâne unîndârjit misionar al creştinismului. Biserica a selectatdintre scrierile două scrisori apostolice. Este prigonit deÎmpăratul Nero şi la 29 iunie anul 67 dH suferă moartemartirică prin răstignire cu capul în jos (a fost dorinţasa).
Sfântul Ap. Pavel, mare teolog la înalta şcoalăteologică a lui Gamaliil, purta numele de Saul ( din TarsulCiliciei) a fost un vehement şi sângeros prigonitor alcreştinilor; a păzit hainele ale Sfântului Arhidiacon Ştefancând era ucis cu pietre.
Pe drumul Damascului, Domnul Iisus I Se arată înLumina Necreată, Saul orbeşte şi Domnul îi zice: „Saule,Saule, de ce Mă prigoneşti?”. (De fapt îi prigonea pecreştini). Saul a zis : „ Cine eşti Tu Doamne?”.
Ap. Pavel, după ce a înfiinţat şi coordonat numeroasecomunităţi creştine, a scris 14 scrisori apostolice, suferămoarte martirică prin tăierea capului în afara Romei, laAgnae şi Salviae, la 29 iunie 67 dH. Iar în urma lui esterăstignit Sfântul Ap. Petru.
Prof. de religie Paulian BUICESCU
22
În luna mai în calendarul creştin ortodox esteînscrisă o singură sărbătoare cu data fixă şi anume
,, Sfinţii Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantinşi mama sa Elena”. Este o sărbătoare închinată unorpersonalităţi istorice importante atât în istoriauniversală dar şi mai mult în istoria creștinismului .
Sfânta Scriptură ne arată că Dumnezeu lucrează înlume în mod direct şi nemijlocit dar şi prin oamenianume aleși așa cum sunt, mai ales în Vechiul Testamentpatriarhii, proorocii şi regii. Tot astfel Mântuitorul şiaales şi pregătit anume pe ucenicii si Apostolii Săi princare după Înălţare a continuat să lucreze în lume şi careau avut o mare contribuţie la întemeierea Sfintei SaleBiserici. De aceea şi activitatea celor doi sfinţi amintiţimai sus în sprijinirea şi răspândirea credinţei creștine lea adus bunul renume înscris peste veacuri cu litere roșiiîn calendarul nostru: ,, ... întocmai cu apostolii...”.
Constantin cel Mare sa născut în orașul NaissusaziNis, Serbiaîn anul 274 din părinţii Constantiu Chlorus şiElena. Din tinereţe a fost asociat la domnie cu tatăl săuiar după moartea acestuia a rămas la conducerea Imperiului alături de Maxentiu pe care îl învinge în anul 312 înapropierea Romei la Pons Milvius ( Podul Vulturului) cuajutorul lui Dumnezeu cum reiese şi din inscripţia de peArcul de Triumf de la Roma : ,, ... instictu divinitas...” adicăprin inspiraţie divină – inscripţie ce se poate vedea şiastăzi în Cetatea Eterna.
De altfel acesta este momentul când au loc minunileprin care Dumnezeu i sa arătat; mai întâi în ajunul lupteide lângă Roma, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiazamare, o cruce mare luminoasă deasupra soarelui cuinscripţia ,, in hoc signo vinces” prin acest semn veiînvinge. Noaptea i sa arătat in somn Domnul Hristos cusemnul crucii cerândui să o pună pe steagurile soldaţilorpentru protecţie în luptă şi anume monograma lui Hristos ,, HP” – minuni mărturisite de el însuși şi consemnatede istoricii Eusebiu de Cezareea şi Lactantiu (,, De mortibus persecutorum”). Acum are loc schimbareasurprinzătoare şi incontestabila spre creștinism. Nici nuputea fi altfel când cu numai 20 000 de soldaţii învingepeste 100 000.
De acum înainte va lucra mult în sprijinireacreștinismului în mod direct printre care la loc de cinstesta Edictul de la Milan, din 313, când acorda libertatecreștinismului care devine religie permisă în ImperiulRoman, deci se putea manifesta şi declara public fără a fiucis pentru asta ca până atunci. Alte două măsuri sunt lafel de importante: alegerea unei noi reședinţe prin carelăsa Roma păgâna, ridicând pe Bosfor, în Bizanţ un nouoraș numit cu numele său, Constantinopol, inaugurat la
11 mai 330. Un alt lucru important a fost şi convocareaSinodului I Ecumenic de la Niceea din 325 care a reunitnu mai puţin de 318 Sfinţi Părinţi şi care a formulatprimele 7 articole din Crez, a declarat erezie învăţăturalui Arie si a stabilit data Sf. Paşti.
Prin acţiunile sale Constantin cel Mare devine un protector şi susţinător activ al creștinismului. A luat multemăsuri favorabile Bisericii : din 321, a generalizat duminica, sărbătoare săptămânală a creștinilor; din 317emite monede cu inscripţii creștine, preoţii creștini suntscutiţi de dări ca şi ceilalti păgâni, acordă subvenţii clerului creștin pentru refacerea sau zidirea de biserici, introduce în Dreptul roman, în legea penală şi matrimonialăelemente ale moralei creștine, sprijină săracii şi bătrânii,se interzic sacrificiile păgâne, se cultivă moralitatea şieducaţia şi multe alte asemenea măsuri sau luat încâtpe drept cuvânt își merită locul între sfinţi .
În aceeași zi împreună cu el este cinstită şi mama saElena. Pe numele sau Flavia Iulia Helena sa născut înprovincia Bitinia şi a fost crescută întrun mediu creștin. Sa căsătorit cu Constantiu Chlorus şi au avut un fiu,Constantin, pe care după ce soţul o părăsește îi va acordacea mai mare grija în viaţa ei, rămânând lângă el toataviaţa.
Ca mamă a împăratului duce o viaţa retrasă departede atenţia publică dar aproape de fiul său. La palat introduce o viaţa creștinească, fără fastul şi dezmăţul păgân,ba chiar în simplitate şi modestie. Se implică mult însusţinerea creștinismului prin donaţii pentru biserici sinevoiași, prin ridicarea de locașuri sfinte, dar cel maimult este cunoscută pentru eforturile sale de a descopericrucea Domnului de pe Golgota. Pentru aceasta, din baniiproprii finanţează o amplă campanie de săpături arheologice dea lungul mai multor ani ajungând săşi vândăşi pietrele preţioase de pe coroana împărătească.
În anul 326 crucea Domnului de pe Golgota pe carefusese răstignit a fost găsită lângă celelalte două ale tâlharilor. O minune a arătato pe cea adevărată căci a fostatins un mort de aceasta şi a înviat. Ziua de 14 septembrie patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătatocredincioșilor şi de atunci a rămas această zi ca ,, ZiuaCrucii”. Pe locul unde a fost găsită crucea împărăteasaElena a zidit Biserica Sfântului Mormânt sau a Învierii, lafel cum în satul Nazaret a zidit Biserica Nașterii şi multealte biserici .
Astăzi după atâta timp creștinii încă cinstesc credinţalor, râvna pentru Biserica lui Dumnezeu, dragostea faţăde oamenii, grija faţă de cei în fruntea cărora au fost şirăsplătesc acestea prin cinstirea ce leo aduc, prinpurtarea numelor lor, prin rugăciunile făcute către ei,prin ocrotirea ce o au de la ei ca ocrotitori ai familiei şi aicasei.
Mirajul oltului
SFINŢII ÎMPARAŢI CONSTANTIN CEL MARE ŞIMAMA SA ELENA
Pr. Ilie CEAPĂ Catedrala ,, Sf. Apostoli Petru si Pavel” Călimăneşti
Mirajul oltului
23
Pornind de la finitudinea condiţiei umane,Nietzsche caută să redescopere „cărarea
pierdută” către empireu. În lucrarea „Werke” filozofulcaută un simbol prin care să înţeleagă „sensul religios”ca un reazem supranatural. Reînnodând firul dinprima perioadă a creaţiei sale, în care zeii greci îşigăsiseră loc în omagiile sale, Nietzsche consemneazăîn „Amurgul idolilor” dorinţa de întoarcere a luiDionysos, aceasta constituinduse ca un testament:„Nu cunosc un simbolism mai înalt decât acest simbolism grec, cel al cultului dionisian”.
Filozoful abandonează armele revoltei sale contrazeilor la poalele miticului Olimp. Aura de „teologienegativă” (cum scria Heidegger în „Nietzsche” GunterNeske Verlag, Pfullingen, 1961, Zweiter Band, p. 348),pentru gândirea nietzscheană, a însoţit tot timpulmersul gândirii sale. Acesta prin lucrările lui din anul1888 a pregătit preschimbarea „teologiei negative” în“teologia pozitivă“, ce ne aduce în plin plancontradicţia nietzscheniană, ce trece de la „asfinţitulzeilor” la pregătirea spaţiului pentru „apoteoza” lor.Perceput ca demolator de idoli, ca oponent faţă detradiţia culturală, ca iconoclast faţă de orice autoritatespirituală în afară de aceea a spiritului propriu,Nietzsche ridică statui în opera sa altor idoli noi.
Karl Jaspers în lucrarea sa „Nietzsche. Einfuhrungin des Verstandnis seines Philosophierens” (Berlinund Leipzing, 1936) preciza că trăsăturafundamentală a gândirii lui Nietzsche „autocontrazicerea”, a îndepărtat de multe ori din logica multitudinilor exegeze ideea că, în numele pasiunii pentrucontradicţii şi antiteze,autorul „Naşterii tragediei” vacăuta săşi imagineze, după „amurgul zeilor”, cum vaarăta „răsăritul zeilor” noi.
Stefan Zweig vedea în fostul profesor de filologieclasică de la Universitatea din Basel „un geniu alîntorsăturilor, al contrazicerilor violente” (Tolstoi.Nietzsche, Bucureşti, Editura Cugetarea, f.a., p. 182),pe motivul că acesta se complace, în jocul instabil al
negaţiei şi afirmaţiei, dar şi în luxurianta proliferarede antinomii. Autorul volumului „Clipe astrale aleomenirii” explica evoluţia gândirii lui Nietzsche de lacontestarea zeilor la nostalgia lor. Evoluţia gândiriiacestuia a fost sinuoasă, bogată în neaşteptate fiorduri, cu drumul segmentat de mai multe etape.
Trăsătura etapelor lui Nietzsche a stârnit disputeîn rândul comentatorilor săi. Karl Jaspers, în monografia dedicată lui Nietzsche, împarte evoluţiacugetării lui în trei perioade:
1. perioada încrederii în cultură şi genii (până la1876);
2. perioada încrederii pozitiviste în ştiinţă (pânăla 1881);
3. perioada elaborării unei „noi” filosofii impregnate de viziunea profetică a filosofului (până lasfârşitul lui 1888).
Dincolo de latitudinea capricioasă a paradoxurilorşi aforismelor proteice, gândirea lui Nietzsche, înesenţa şi configuraţia ei intimă, ascunde disponibilităţi aparent nebănuite de conformism, deblândă regrupare a motivaţiilor în jurul unor noi centre de autoritate după ce, cu obstinaţie, le contestase,rând pe rând, pe cele dinaintea sa. Acest joc al contrastelor îşi face prezenţa printrun ritm constant înopera sa. În prima perioadă a creaţiei sale, Nietzschese evidenţiază prin devoţiunea şi extazul faţă de„genii” şi „idoli”.
Trecând de la o extremă la alta, Nietzsche nuaboleşte definitiv perspectiva credinţei în zei, cidoreşte să spulbere numai credinţa în anumiţi zei, ceicărora el lea declarat „război”. În „Amurgulzeilor”,după încântarea produsă de priveliştea idolilordărâmaţi, Nietzsche înserează capitolul „Ce le datorezanticilor”, în care apelează la un zeu, străvechiulDionysos, chemândul să protejeze viaţa, să simbolizeze voinţa de viaţă printro „doctrină a misterelor” în care „durerea este sanctificată. (FriedrichNietzsche, Werke. Klassiker Ausgabe, Band IVIII,Alfred Kroner Verlag, Leipzig, f.a., p. 198). El susţineîn „Anticrist” că civilizaţia a decăzut pentru că sa lăsatsubjugată întro perioadă îndelungată de religiacreştină şi în acest interval de timp na mai creat un
Al. Florin ŢENE
CREAŢIA LITERAR ARTISTICĂ
NNIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR
ŞI AMURGUL LOR
24
alt Dumnezeu: „Aproape două mii de ani şi nici un altdumnezeu nou.”
Imaginea unei civilizaţii secătuită de o religiebolnavă reprezintă, după Nietzsche, un „spectacolpentru zei”. Dar pentru care zei? Pentru cei care„apun”, sau pentru cei care „răsar”? Evident, pentru ceicare răsar, deoarece subliniază mai departe Nietzsche,„steluţa mică, jalnic de mică, care se numeşte Pământ,merită poate singură, din pricina acestui caz ciudat,un interes divin, o privire dumnezeiască” (F.Nietzsche, Werke, p. 257). Această „metafizică deartist” are în centrul ei un Dumnezeu învestit cu aceletrăsături pe care filosoful le rezervă zeilor „adevăraţi”,meniţi să le ia locul celor „falşi”: „un dumnezeuartist,total lipsit de scrupule şi amoral, pentru care creaţiasau distrugerea , binele sau răul,sunt manifestări alecapriciului şi suveranităţii sale, care se descarcă, încrearea lumilor, de zbuciumul plenitudinii sale şi deprisosul ei, de durerea contrastelor acumulate în elînsuşi”. (Ibidem, Band I, p.36). Acest zeu evocat nu estealtul decât Dionysos, zeul grec pe care în faza finală alucrării „Ecce homo” Nietzsche îl va opune divinităţiicreştine, căruia îi va închina stihuri: „Ditirambi cătreDionysos”, şi cu al cărui nume filosoful însuşi îşi vasemna scrisorile în anii de eclipsă mintală. Revolta luicontra miturilor până când a văzut o posibilă instaurare a unei mitologii noi, în care zeii nu se mai nasc peînaltele olimpuri, ci pe postamentul propriei luifilosofii, împrumutând chiar aura biografiei lui spirituale.
Aşa cum sugerează, fără modestie, în lucrarea sa„Ecce homo”, devorat de optica megalomană a ultimilor ani ai vieţii, ani cruzi de boală, filosoful dorea săse erijeze el însuşi în idol, în profet, care să vesteascăo nouă eră a culturii umanităţii. Precum, mai târziu lanoi, M. Beniuc ce se erija în toboşarul vremurilor noi.În „Amurgul idolilor”, scria despre sine: „Am datumanităţii cea mai profundă carte pe care o are, almeu Zarathustra, şi se consideră, fără nici o ezitare, ultimul discipol al filosofului Dionysos şi dascăluleternei reîntoarceri.” (F. Nietzsche, Werke, Band VII,p.14)
În timp ce îl demolează pe Socrate, acest despoticlogician care destramă înţelepciunea instinctivă, ușăunică prin care filosofia greacă de până la Nietzscheprivise lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciulsilogismelor, îngheaţă sub veghea nemiloasă a raţiunii.„Dialectica optimistă” a lui Socrate distruge muzicatragediei.
Combătândul pe Rousseau, Nietzsche considerăcă, de la natură, omul posedă o fire demonică,predestinată pentru tragic, că el este implacabil sortitsă interpreteze veşnic pe scena lumii rolul personajului tragic. Simbolul lui Prometeu, învingătorul zeilor,exprimă la filosof sensul etic al pesimismului, o justificare a eternei suferinţe, o imagine a zădărnicieicondiţiei umane, faţă de orice speranţă sau dorinţă deameliorare este fără rost şi care impune întotdeaunaun tragic sacrificiu.
Mirajul oltului
La cenaclul literar „Artur Silvestri”: Acordarea premiilorconcursului de poveşti „Universul copiilor”, Septembrie 2011
Al. Florin Ţene, preşedinte al LigiiScriitorilor din România şi membru
al Academiei Română Americană,dând autografe.
Integrare (Eminesciană)Spre ţelul nostru milenarEo cale atât de lungă,Că nici un brav pensionar Nu va putea sajungă.
Reforma justiţieiGândesc, văzând la tribunal,Infractorii cum rezistă,Că reforman general,Bună e, dar nu există!
La moartea soţieiSpre cimitir când o duceamAşa de mult am regretatŞi nopţile când ne iubeamŞi zilele ce mia mâncat.
Judecătorească Fără bani nu faci nimica(Zice tati lui mămica).Fac recurs în anulare... Faci dacai monedă tare!
Mirajul oltului
25
SĂ UIT DEFINITIV
Ce mic e tată dealul copilăriei mele!Mi se părea un munte când eram în sattu mă priveşti deacolo dintre stelemustrândumă duios că am plecat.
Dar mam întors acum la bătrâneţesă construiesc o casă spre izvorsă regăsesc trecutami tinereţesădind muşcate în pridvor.
Când vălureşte grâul ca o mareo să mă plimb prin el ca altădatăcând pomii se vor umple iar de floaresă uit definitiv cam fost plecată.
E VARĂ IAR…E vară iar precum era odat’când nu ştiam că viaţa are moartecărările se opreau la minen satşi nu mă bântuiau plecări deşarte.
E iarăşi vară, vară adevăratăşi mă petrec puţin câte puţinprin Marea Timpului, de ea scăldată,şi sub povara anilor mănclin.
Al. Florin ŢeneSUNT POETUL ESENŢELOR TARI
Sunt poetul esenţelor tariCe sorb din apa lui Hristos,Când pe drumul confuziilor mariÎnţelepciunea mă face mai frumos.
Un ochi mă urmăreşten sine,În cale crescând confuzii de lumini,Ce mă ducen tăcerea care vineSub atâţia ochi divini.
Sunt poetul esenţelor tariŞi beau măduva cuvintelor din mers,Dacă prin vreme anii îmi sunt mai rariCineva muntele de păcat mi la şters.
Mai trăiesc vremea inimii înduioşateŞia timpului dragostei dintâi,Mai sorb esenţe cu păcateCând te roagă Poetul să rămâi...
Sunt Visătorul esenţelor tari,Un ins grăbit spre ceo să fie,Las clipele mele de armăsariSă mă tragăn veşnicie...
Sunt poetul esenţelor tariCălătorind întro caleaşcă de Poezie.
Titina Nica Ţene
Alecu Sanda
Sus la Cozia pe maluri, în sublima mănăstire, Mircea Vodăi neînvinsul, marele cârmuitor. Îşi hodină braţul falnic comandantul de oştire Cea creat nemuritoare faima bravului popor.Oltul doinearuncăn valuri, preamărind în nemurire Cheamă clopotul la rugă cual său glas curtenitor. Sus la Cozia pe maluri, în sublima mănăstire, Mircea Vodăi neînvinsul, marele cârmuitor. Credincioşi din toată ţara vin la dreapta izbăvire, ei ceau stabilit că viaţa e un vis amăgitor. Doar credinţa întru Domnul şin slăvită Lui mărire Făuresc eternitatea, sunt supremul adevăr.Sus la Cozia pe maluri, în sublima mănăstire.
RONDELUL LUI MIRCEA
EPI
GRA
ME
RUINI
Porţile cascadei sau deschisCade cu pulbere, e trist.O uşă în nori se crapă:Razele, şio floare, numi păşi.Curcubeul, un om vine cu o daltă,Lasă totul baltă.Macul cel roşu şi dealul în seriUn cuc, năpastă, sunt receCe poveste! Ce poveste!
CUŞCA MEA
Stau întro cuşcă, am să ies,O să vă spun nui casa mea!Acum eu tac, dar voi vorbiŞi masca voastră va păli:De maţi chemat, vă veţi căi,De aţi dormit, vă veţi trezi
Mirajul oltului
26
Cronica IV
Ma sunat iar Poecu noaptean cap probabilpentru că o ţinuse captivăca săşi poată tria încă o datăraţia de frumuseţe aşa e elamabil dezgoleşte cânteceşi pietre deopotrivă ca săţiadape sufletul din cupa saînmiresmată de curcubeulviselor de tristeţe uneorişi de ce nu de iubire pentru căatunci când sună Poe urcă spre lumină fratele meu cerescde care mă sprijin verdeca gorunul din grădină cândstrăpunge cerul îngerilorsă simt că trăiesc...
Capodopera
Tabloul acesta mă reprezintăam jurat să zâmbesc întrun felca să pot strivi răceala timpuluiscurt în care am fost modelmâinile atât de mult mi le frământam încât nau fostnici măcar conturatetrupul îmi fumegă în spatese mai vede toamnastrâmbânduse la fereastrăpe ochi prietenul meu şia şterspensula de patru ori o şansăam numărat bine pentru cătocmai mă supărasem pe culoareoricâte şedinţe am ţinutnam reuşit să cădem de acordasupra libertăţii lor singulareşi totuşi pălăria tatii se vede bineţipă la mine adunândumăîn mijlocul acestui imperiu al nimănui…
George Achim
Mona Dincă
Coarda Sufletului
Mi sa rupt o coardă, aceea a sufletuluiŞi zarea ma împins spre crengi, spre
pânza de păianjenSămi ţes altă coardă, o alta, a sufletului,Din undă, din foc şi din valuri,Şi leam potrivit,Şi am plăsmuit un edificiuDin undă, din doc şi din valuri;Apoi, sufletul a început să cânte
rapsodia timpului,Din undă, din foc şi din valuri,O coardă, o rapsodie şio zare…Suflet străin, al cui eşti tu oare?...
Valentin Munteanu
CRE
AŢI
A L
ITE
RAR
ART
ISTI
CĂ
POARTA CUNOAŞTERII
Biblioteca o poartăMereu deschisăCunoaşterii de sine.O călăuză şi oGazdă bună,Ca un părinteCare nu te lasăSă bâjbâi în întuneric.Şcoala spiritualităţiiîn care înaintaşii şiauDesăvârşit opera.O Bibliotecă… o poartă.Noi suntem poarta,Păstrătorii înţelepciuniiCulturii universale.
FRĂMÂNTĂRILE OLTULUIOltul treceŞi suspinăDupă doinaCea pierdută.Oltul treceLăcrimând,ResemnatCă lumea uităDe baladeŞi de doine,De bunici şi străbunici,De totul cea fost…O lume acum,O altă lume vineriO lume fără îngeri păzitori,O lume ieftină,
ÎmprumutatăA cărei istorieNu se va scrie niciodată.
VENIŢI LA COZIA!
Încăi noapte afară.Zorile bat în geam.Cozia, acoperită de noriAscultă miracolul chemăriiClopotelor, la întâlnireaCu Dumnezeu.Veniţi cu toţii să dămSlavă Lui.Să jurăm la mormântulMarelui voievod MirceaCă o să fim mai buniCu aproapele.
Mirajul oltului
27
Ţara noastrăstrăjuităde culmile Carpaţilor,scăldatăde valurile măriişi încinsăde brâulbătrânului Danubiu,se sprijinăpe piedestalul inimiicelorcare au muritpentru libertate.
Căzuţipe câmpurilede luptă,sau martirizaţiîn numelecredinţei sfinte,eroiisunt nemuritori.
Din temniţebarzii înlănţuiţişiau înălţatcântecul
înspre stele,crezândîn sfinţenianeamului românesc.
Ţara meaeste loculundeascultândcântecul martirilor,am învăţatcă istoriase scriecu sângeşi iubire.
Filele îngălbenitede apăsarea gratiilorau trecutprin PoartaMarilor Suspinepentrua se înveşniciîn simfonia neamului.
Româniaeste patriacuvântuluinemuritor.
Patria cuvântului nemuritor
Constantin Geantă
Mihai Scărlătescu (1944 2011)
Ion Vlăduţu
Umbră mică umbră mareCin ̀ te mută după soareCin ̀ te apără de noriŞi de pleava de scursoriCin ̀ te curăţă de prafDeal mizeriei vraf
Unda spală chipul tăuBinele unde e rău
Unda curge peste noiCu lumină şi noroiNiciodată nu mă lasăCât ar fi noaptea de groasă
Unda mea de dor şi versSa pierdut în universDaco vezi întâmplătorSăsi spui ca îmi este dor.
*Pasul măstrângePână la sângeOchii aşteaptăCalea dreaptăNimeni nu ştieCu tărieUnde zilele curg
Înspre amurgŞi nu pricepDe ce nuncep?Ce ele reţineMultepuţineZorii aleargăÎn zarea largăUnde tu pe furişNoaptea o suişi.
Din volumul de versuri „Mesaj”apărut la Editura Conphys, 2011
Mirajul oltului
28
SĂ PROPĂŞEASCĂŞCOALA ROMÂNEASCĂ
Să ne rugăm cu toată dăruireaCum a făcut odată Haret SpiruSă propăşească Şcoala româneascăŞi să veghem să nu se rupă „firu’”.
Să ne rugăm la Cel AtotputernicCa Să ne dea priceperi şi putereTalanţii puilor cei creştemSăi înmulţim aşa cum EL ne cere
Să ne rugăm să crească şcolărimeaNu numai fizic, şi spiritualSă neacordăm cu toţii ajutorulLa modul cel concret şi nu formal
Să ne rugăm ca să ne dea liantulŞi să rămânem toţi în unitateSă mergem doar în sus şi înainteDar nu oricum, ci doar în demnitate
Să neadunăm cu toţiin jurul ŞcoliiFamilii şi elevi şi ÎnvăţătoriŞi Primării şi alte instituţii, Biserică , dar şi investitori !
SĂNTINERIM – LUCRÂND SPIRITUAL
Mai suntem încă tineri, frate,Chiar dacă alta scrien buletinŞi e păcat să stăm deoparteSă constatăm cămbătrânim
Cămbătrânim en legea firiiŞin legile cele lumeştiDar nu da şansă ispitiriiSpre candelele sufleteşti
Dembătrânim în trup nui o problemăSe tot discută de milenii astă temăDai nepermis, dea dreptul criminal,Saccepţi sămbătrâneşti spiritual
Dacă abdici, devii un insensibil,Te prăbuşeşti în hău ireversibil!Şi pierzi, încetîncet, cei pământesc,Dai mult mai grav, să pierzi ce e Ceresc!
Confraţilor creştini, la vârsta mea,Mai am ca să vă spun câte ceva …Nus de la mine cele ceam de spusCi de la ÎNVĂŢĂTORUL Cel Suprem IISUS!
Ce neA dat Cartea care ne hrăneşteŞi orice suflet îl întinereşteDeaceeaţi spun, în fond, şi nu formal Săntinerim –lucrând spiritual!
Paulian Buicescu
Ion Rizea (19472009)
Veneai
Veneai ca amurgulprin firele de telefonprintre cele de cale feratăîmi alungai umbrelesă te visez sub steleşi ca între două vise ela
simţeam un astrun universcum îmi sorbea linişteasub liniştea mea atât de puţină
Iubire
Atât de rar te vădsunt cuprins de neliniştea lumii,dar nu pot săţi spun nimic
dacă aş împrumuta puterea leuluinu maş putea învingesăţi spunsor risipi pe imensele spaţii ale infinitului
ci lasă aşa întro doarăsă treacămileniiletulburătoare
Emil Ştefănescu,Ciobănaş, 1927
Ne bucură natura cu verdele ei crudŞi sau trezit la viaţă cărările pădurii,Pe uliţe şi dealuri cirezile saaud,Seaşterne primăvara în brazda arăturii.
Pe pajişti zburdă mieii sub cerul cristalin
Imagine campestră parcă din rai desprinsăCopii înalţă zmeie, de haz văzduhui plin,Flăcăi voioşi şi fete pornesc o horăntinsă.
Prin crânguri şi prin arbori e iarăşi zarvă multă,Zefirul se răsfaţă prin florile câmpieiŞi parcă toată fiinţă renaşte şi exultăE săgetat albastru de zborul ciocârliei.
Se reîntorc acasă în stoluri rânduneleŞi larma lor seaude ca de atâtea ori.Prin crengile de zarzăr seagită turturele,Privighetori şi mierle ne cântă pânăn zori.
Când linişteanserării se lasă peste sat,Sub blândul clar de lună şi străluciri de astreUn tânăr şio codană timid sau sărutatTrăind din misterul sublimei nopţi albastre.
Mirajul oltului
29
Nicu Ghinoiu
BUCURIILE PRIMĂVERII
Nicolae Creion (1930 1999)
Eu am scris cu visuri printre steleajutat de gândurile mele.Eu am scris aşa cum se cuvineajutat de stelele din minelas pe coală albă legământsă mă poarte visul şi noroculprintre stele undemi este loculcă doar scrisul nui decât un harce luceşte – ascuns mărgăritarmi la în poezie focul
precum soarele în valuri jocul.Şi deo fi şio fi ca să mai morsămi săpaţi mormântul întrun nor,vântul săl aud cum bate, batenorul prin neantul viu săl poartecam avut aici puţin răgazsă mai fac din poezie cazasta o voi spune acolo susunde nu mai am nimic de spus.
EU AM SCRIS CU VISURI PRINTRE STELE
Georgeta Tretelniţchi
Taci…să nu spui un cuvântSă nuntinăm această
frumuseţe.Aici doar păsările cântŞi doinan văi aducea ei
tristeţe.
Chiar de nui nimeni o aud din valeAsemenea psalmilor din catedrale.Şi cântecul din noi săl ascultămŞi geamătul din frunza pe care o călcăm.
În pace să păstrăm acest veşmânt;Cuvintele acum nu îşi au rost.Mereu găsiva sufletuadăpostŞi pace, unde păsările cânt.
ÎN PACEA PĂDURII
COPACUL
Ecoul se aude departe spre înaltDucând cu el şi anii, cen cerc sau adunat,M – alătur cu durere la vaierul păduriiCând trunchiul îl loveşte lama recea securii.
Se frânse cu un trosnet copacul retezat, Iar crengilei ca aripi de păsări se mai zbat.Pământul parcă geme, miroase a tămâie, Pădurea e mai goală, mai tristă, mai pustie.
A îndurat şi ger şi viscol şi ninsori,Pe creanga înverzităi cântau privighetori.Când arşiţa topea, cătai sub ei răcoareAcum când lai lovit, nu te gândeai căl doare?
A venit primăvara şin locul cei pustiu,Vor creşte flori şi iarbă pe lângă trunchiul viu.Doar foşnetui de frunze va fi numai un vis,Al meu şi al pădurii ce rana nu şi a nchis.
Mirajul oltului
30
AdinaAlexandra Enăchescu
MÂNĂSTIREA TURNU
Aici, pe sub munţiin lumină ai Coziei,Dumnezeu mie mai aproape ca oricând ;Îi simt respiraţia, parcă,înfiorândumi amintirile, anii…mai sus, pe sub lespezi nemişcate,de piatrăard candelele pustnicilor de peste o mie de ani,odată cu inima mea tulburată de griji,obosită de întâmplări de demult.Zumzăie albinele în genţiane zglobii,şopotesc izvoarele,povestindune viaţa,îngerii de nea culeg zmeură, afine,pacea lumii e toată aici…Doamne,mă lasă în locul acesta,ca aproape să fiu de respiraţia Ta,
de luminile de sub lespezi,de cântare înaltă!Singurătatea mă întreabă de vorbă,îmi răscoleşte vremea anilor crini,când veselă era inima mea.Acoperişurile roşii revarsă pe mineo ploaie ciudată, astrală,încât veşnicia macoperă.Doar respiraţia Ta, Doamne, o mai aud!
CURSA VIEŢII
Alerg după soare că nu vreau sapună,Numi pasă de stele, numi pasă de lună.Vreau multă lumină, câtă sămi ajungăŞi marele premiu: ziua cea mai lungă.
Alerg după viaţă, alerg zi şi noapte,Numi pasă de vorbe, numi pasă de şoapte.De am datorie, îţi dau înapoiŞi moartea ce vine şi viaţa deapoi.
Alerg după aur şiam fost fericitCăn negrul pământ comoară am găsit.Ce viaţă! Ce lumină ! Ce zile nesfârşite!Nu, mai alerg, doar am dorinţemplinite!
Numi pasă de nimic, doar sunt un om bogat!Dar întro noapte, hoţul comoara mia furat.Cu inima frântă alerg ca un taur,Lăsaţimă n pace: mă duc după aur!
Aş fi fericit să ştiu că mai suntDoar aurul vieţii în negrul pământ.
Dumitru Onescu
Eternă, pură, neuitareaE clipa adiatăn zvon.Oh, şoaptelor celeste unde!Pentru că noaptea nare nume,Nu am iubit decât uitarea...Şi, totuşi, El nu este umbră.Ca flacăra prin colonade,
Printre amieze de suspin,Se cern prin zei doar diademe.Dar undei raza sfânta rază,Când amintirile ne dor?Suntem părelnice suspinePe eşafodul unei vieţi.
Dar, când urcăm pe colonade,Senalţă flăcări în eter...Ca ieri luptam cu mori prin humă,Azi, vom dura cântaren cer.
Gabriela Elena MandaFLĂCĂRI ŞI COLONADE
Mirajul oltului
31
NIMIC DEOSEBIT
Sus, tocmai în înaltulcerului, la răspântia
dintre rai şi iad, de undedrumul înălţimilor coboarăcătre noi, muritorii alecăror destine atârnă ca unfir de aţă de bagheta
Bunului Dumnezeu, tocmai acolo şi bine dosită după un norcam murdar se afla mai demult o speluncă, o tavernă de ceamai joasă speţă, pe careo ştiau doar unii drumeţi: „LaÎngeroaice”. Şi în periplul lor ceresc spre faptele bune, orispre acelea mai puţin bune, după cum Domnul ia plămăditîn mărinimia Sa pe fiecare, drumeţii îşi petreceau privirileadmirative pe nurii diafani şi pe picioarele diavoleşti de despuiate ale îngeroaicelor ce dansau acolo în fieşce noapte.
„Ştii, Frate Ambrozie, uneori, când Şeful mă trimite săîncaier oamenii între ei din dorinţa de ai face mai abitir săpice în greşeală, mă bate gândul să mai strecor şi câte unfir de gând bun, pe furiş, în mintea lor nebună, că tare mie milă de bieţii păcătoşi ce nu se pot pune cu dracul. Şi chiarmă bucur când unii dintre aceştia se convertesc la dreaptacredinţă, doar săi fac în ciudă Şefului care parcă prea şiamărit împărăţia în ultima vreme!”
„Iară eu, Cenuşiule, recunosc că, aflândumă printrepreacuvioşi şi înalte feţe, pentru care viaţa nu înseamnădecât mirosul de tămâie şi gustul de aghiazmă din CaseleDomnului, încerc să le strecor dorinţa de a mai privi în josla un trup mlădiu de fecioară, să cadă în păcat şi să gustedin licoarea diavolească a vinului pe carel bem şi noi aiceacu trudă, nevăzuţi şi nerecunoscuţi de nimeni!”
„Dumnezeu!”, ţipă Cenuşiul, luat prin surprindere.Îngeraşul Ambrozie sentoarse şi deabia mai avu timp săi şoptească: „Bătrânul te află şin gaură de şarpe”.
„Ce căutaţi, măi, nemernicilor, în spelunca astablestemată? Nu ştiţi că în cer şi pre pământ nimic nu e cuputinţă fără voia Mea?”. Domnul era supărat foc: cârciuma,prea bună pentru îngeri şi prea rea pentru ceilalti, nu seregăsea nicidecum în taxonomia întocmită la facerea lumii,aşa că o făcu să dispară odată cu norul cel murdar ce otăinuise de privirile trecătorilor. Bunul Dumnezeu îl trimisepe Cenuşiu la Vatican, să deprindă printre prelaţi dintainele pocăinţei, pe îngeroaice le răspândi pe toatăsuprafaţa pământului, ca să le piară seminţia, numai căacestea, preschimbaten fermecătoare dame de companieşi etc. fericiră inimile milioanelor de bărbaţi plecaţi deacasă şi le întristară pe cele ale tot atâtor soaţe rămase peacasă; iar pe Ambrozie îl aruncă tocmai întro ţară de laRăsărit unde se minţea ca la târg şi se ciordea ca la piaţă.Şi luânduşi bietul în primire un post de portar la o întreprindere, tocmai când angajaţii reveneau frumos încârduiţi
din oraş în pas de defilare şi răcnind câte ceva despre„stima noastră şi mândria (?!)”, tare se mai minunăîngeraşul de obiceiurile cuvioşilor ce păreau sănătoşi latrup dar smintiţi la cap. Căci toţi aceia, cu mic, cu mare,meşteşugeau atât de bine vorbele de ar fi putut convingecu ele pe oricine. Dar cum văzu îngeraşul că vorbele li suntgăunoase de înţeles, îşi aduseaminte de Preasfântul, cumle zicea şi lor pe la şedinţe: „pentru al cunoaşte pre om,ascultăl prin faptele sale” şi se apucă săi urmărească îndeaproape. Tare mai era indignat când vedea câte unvânturălume iţindusen dreapta, în stânga, sărind apoigardul cu câte un motor subsuoară sau trăgând de niştescule grele ca să le ridice în spinare, cu sârme, cârpe şişurubăraie şi te mai miri ce, mormănite la repezeală numaicât săi umple traista. Şi mai indignat fu îngeraşul când aceişireţi şi lacomi, care se mai numeau şi muncitori, îşi înjurauşefii pe ascuns, aşa cum el lar fi suduit pe BunulDumnezeu! Cu atât mai mult cu cât, ascultândui pe şefii ce,în ultima vreme, erau nevoiţi să înmulţească şi să lungeascăşedinţele pentru a remedia situaţia critică prin care tocmaitrecea ţara, fu aproape convins de bunele lor intenţii.Aproape convins. Căci unui îngeraş, când îi lipsescinformaţiile necesare unui raţionament pur, îi devin accesibile toate uşile capitonate şi toţi pereţii betonaţi aicamerelor închise, oricât de bine ar fi ele ascunse de noi,muritorii. Şi la un chiolhan ţinut în Sala mare de şedinţe, cese prelungi mult peste orele de program, şi la care limbileslobode ale şefilor adevărul grăiră, află el cum că aceimuncitori neinvitaţi peacolo nu erau decât în mică măsurăvinovaţi de furtişagurile petrecute. Că hoţii cei mari erauchiar şefii lor, ce furau ziua în amiaza mare şi ieşeau cumarfa direct pe poartă, stivuită în camioanele sigilate; ei nuaveau nevoie să se strecoare cu o traistă ponosită sau să escaladeze gardurile! Furau creştineşte, în cârdăşie şi bunăorânduială, acoperinduse unul pe altul întrun mod dibacişi aşteptând să le vină sorocul spre a se chivernisi! Iată căle veni şi sorocul, printro răzmeriţă magistral regizată lacare gloata, îmbulzinduse pe uşa din faţă acopereaclinchetul gologanilor rostogoliţi pe uşa din dos. Dar Ambrozie, de astă dată, rămase detaşat. Ar fi fost firesc să consemneze faptele lor, însoţite de gravitatea fiecăreia, spre airaporta Bunului Dumnezeu. Aşa ar fi făcut orice îngeraş.Orice alt îngeraş, pentru că el, după ce băuse cot la cot cuCenuşiul şişi clătise ochii pe mândrele de îngeroaice, devenise oleacă mai înţelept. Aşa că, venind sorocul schimbului de tură, muritorul care veni săl înlocuiască peAmbrozie în meseria de portar citi cu uimire în Registrulde pază următorul Proces Verbal, încheiat întro zi de decembrie, anul 1989, şi pe carel poate vedea întocmai chiarşi în ziua de astăzi orice bun creştin ce are ochi să vadă şiminte să priceapă: „Mărite Doamne, raportez: în timpulserviciului meu nu sa întâmplat nimic deosebit!”
Tiberiu ZAMFIR
CREAŢIA LITERAR ARTISTICĂ
(satiră)
Mirajul oltului
32
…Mariţa prinsecuraj şi se
fandosi prin faţanecuratului însperanţa căl pune lapunct atât cu tupeul,dar mai ales cuatracţiile trupului:
Chiar ai devenitobraznic din cale afară! Respectămă ca pe o adevăratădoamnă, împieliţatule! Măcar deai fi mai arătos! Auzisemcândva că vă transformaţi în flăcăi chipeş de naveţipereche pe lume şi seduceţi femeile frumoase aşa ca mine,dar bag seamă că eşti impotent!
Dracul deranjat la culme de idioţeniile muierii îşi ieşidin fire şi suflă foc pe gură aprinzândui hainele şi părul.Mariţa cuprinsă de flăcări fugii pe uşă urlând de groază şiusturime. În disperarea sa alergă inconştientă spre gârlă.
Nu trebuia so pedepseşti. Cui îi mai predau ştafeta?se supără Buha.
Ai timp suficient săţi pregăteşti altă ucenică. Acumalerg săi dau o mănă de ajutor, şi ţâşni pe uşă cu coadailungă şi stufoasă.
Mariţa ajunge la gârlă şi se aruncă disperată în apă.Flăcările se sting, întunericul o cuprinde iar o arătarehidoasă o îndeasă cu capul în noroi până îşi dă duhul închinuri.
Între timp vrăjitoarea ridică din umeri puţinnedumerită:
Sa supărat cam repede, dar şi ea la zgândărit. Aşaicând te joci cu dracul şi nuţi cunoşti măsura. Acum dacăo luă, so aibă în grija sa! Până la urmă sufletul tot în iadia ajuns. Măcar să fi profitat ca mine cât a fost în viaţă.Asta e! Găsesc altă naivă săi predau ştafeta vrăjitoriei. Darsămi pregătesc şedinţa de vrăji. Chiar dacă împieliţaţii facnazuri tot voi distruge familia lui Pătru. Până la urmăduhurile rele îi vor bântui casa şi nevastăsa va înnebuni.Ha, ha, ha! Nici nu ştie cel aşteaptă!
Şi aproape de miezul nopţii hoaşca îşi luă traista dintrun cotlon şi ieşi în curte. În mijlocul acesteia era pregătitădin timpul zilei o grămadă de lemne. Aprinse focul. Scânteile se pierd prin negură ca nişte licurici iar luminaflăcărilor inundă ograda, întunericul retrăgânduse îndosul gardului.
Acum începe dezmăţul! Cine mă vede în postura astasă amuţească şi să sluţească până la rusalii când numaidansul căluşarilor îl va scăpa de povara ce va cădea pecapul său în această noapte a vrăjilor!
Cotoroanţa îşi aruncă straiele şi basmaua slinoasă, îşidespleti părul şi rămase în pielea goală. Din traistă scoate
un craniu, oase de mortăciuni, coloană de peşte, ghearede pasăre pe care şi le trece pe rând printre pântece,bolboroseşte cuvinte neînţelese şi ţopăie diabolic în jurulfocului. Luminile flăcărilor îi aruncă pe chip umbre cuforme nedefinite. Din podul casei se aud zgomote ciudateapoi un mieunat înfricoşător de motan de ţi se face părulmăciucă.
Şi cum necuratul nu face biserici dar potriveşteîntâmplările după bunul său plac, tocmai atunci se întorcea de undeva de la oraş Mitru Fieraru care abia găsiseo ocazie, un camion cel lăsase la vreo cinci km pe drumulnaţional. Acesta nu avea teamă decât de Dumnezeu, aşacă o luă peste câmp orbecăind pe întuneric, dar nu serătăci căci cunoştea bine tarlaua. Ca să treacă timpul lălăivreo două doine. Când pătrunse în sat îşi încetă repertoriuca să nu deranjeze consătenii. Mergea tăcut pe uliţă cândatenţia îi este atrasă de o lumină.
A luat foc o şură de paie… Să sar în ajutor…Dar mare îi este uimirea când zăreşte în curtea
vrăjitoarei dansul drăcesc al acesteia. Pe moment se opribuimăcit. Se frecă la ochi ca nu cumva să aibă vedenii,fiindcă oricât de tare era de înger parcă i se înmuiaserăpicioarele. Îşi luă inima în dinţi şi se apropie de poartă:
Dute, fă, dracului cu implorările tale diavoleşti! Lasălumea să doarmă că mâine merge la muncă. Sau vrei să nesperii cu bazaconiile tale?
Ha, ha, ha! Ai feştelito de data asta, Fierarule! Am săte aranjez! chicoti zgripţuroaica continuânduşi dansuldemenţial.
Poate eşti nepăruită, zise bărbatul şişi continuă drumul.
Unde te grăbeşti? Nu te atrage trupul meu feciorelnic!? rosti ţopăind spre poartă. Te rog poposeşte o clipăpe la împărăţia mea! Haide, pătrunde în curte că tare dragîmi eşti aşa chipeş şi puternic!
Poate săţi smulg părul sau să te pârjolesc pe foc,adăugă morocănos.
Dintro dată simţi că nu are control asupra picioarelorşi se îndreptă, fără voia sa, spre poartă. O împinge bruscşi se apropie de vrăjitoare cu un sentiment ciudat. În faţasa, în locul acelei hidoşenii, apăru o frumuseţe de fecioarăcu sânii provocatori, păr bălai şi ochii ca două văpăi.Răscolit de sentimentul dorinţei o cuprinde cu voluptateîn braţelei vânjoase şi îşi lipeşte buzele de ale crăieseiapărute din senin. „Dar unde dispăru cotoroanţa?” seîntreabă în sinea sa. „Este vis sau realitate?” Un fior degheaţă îi străpunge inima. Deschide ochii şi vede o flacărăciudată ce arde în privirile acelei fiinţe feciorelnice.Realiză că se află în faţa unei făpturi demonice şi dintrunimpuls interior, cu o forţă supraomenească, o îmbrâncibrutal răcnind:
Ion NĂLBITORU
(fragment)
CREAŢIA LITERAR ARTISTICĂ
COMOARA BLESTEMATĂ
33
Ptiu! Piei drace din cale mea şi ascundete pentru totdeauna sub talpa iadului! şi o zbughi pe poartă fără săîntoarcă privirile înapoi.
În ogradă vrăjitoarea chicoti veselă de ispravă apoidintro dată se înfurie:
Nenorocitule, cum de miai scăpat!? De când îmidoream o aventură amoroasă! Fugiţi de mine ca neghiobii!şi reîncepu dansul diabolic în jurul focului a cărui intensitate mai scăzu.
După vreo oră de vrăjitorie, cotoroanţa iese pe uliţasatului, goală şi despletită, cu două torţe aprinse în mâinişi ţopăind, întrun ritual cunoscut numai de ea, bolborosio magie prin care imploră forţele întunericului so urmezela gârlă unde aruncă făcăturile pe apă. Din baltă se audplescăituri şi orăcăituri de te cuprind fiorii. Împieliţatadănţui pe malul apei o jumătate de oră apoi îşi îndemnăduhurile rele so urmeze la locuinţa unde intenţiona săabată făcăturile. În dreptul casei lui Valdescu loveşte cupiciorul în poartă cu o forţă diavolească încât aceasta saredin balamale. Pătrunde în ogradă chiuind şi ţopăind ca odementă deşi nu cântă nimeni. Dar lăutarii nu întârzie şio muzică stranie o acompaniază din văzduh.
Elena Pătru se întoarce cu faţa la fereastră şi zăreşte olumină care se mişcă în continuu prin curte. Instantaneucâinii schelălăie iar animalele mugesc a groază. Inima i seface cât un purice.
Pătrule! Pătrule, trezeştete! zice în şoaptă. Dormi, iubito, că acum se face ziuă.
Iubitule, trezeştete! În curte sa aprins un foc.
Poftim?sare bărbatul în mijlocul camerei şi prin geamvede o vâlvătaie care se mişcă iar în urechi îi răsună ozarvă mare.
A pus cineva foc… Baba!... Sau o fi diavolii săi! sesperie femeia.
Pătru deschide uşa şi iese în prispă. Câteva secunderămâne buimăcit de ceea ce vede. Elena încremeneşte înspatele său. Pătru cu sânge rece şi curaj, răcneşte:
Babă spurcată, acuş tenvăţ minte sămi mai tulburiliniştea familială…
Dar nu termină de rostit aceste cuvinte că Elena, înciuda feminităţii şi a frăgezimii sale, deja aduse puşca.
Un moment bărbatul rămâne uimit de reacţia soţieisale, zâmbeşte satisfăcut, apoi coboară scara de lemn:
Ieşi din curtea mea, împeliţato! Ha, ha, ha! Nu aveţi nici o scăpare…. Ha, ha, ha! Sunteţi
sub mreaja vrăjilor mele! chicoti Buha continuânduşidansul.
Pătru descarcă un foc de armă în aer de răsună valea.Surprinsă de reacţia tânărului zgripţuroaica piţigăi: Zevzecule, îţi vor înţepeni degetele pe trăgaci!Pătru trage în direcţia vrăjitoarei şi glonţul îi şterge
umărul. Înspăimântată o ia la fugă prin curte căutândpoarta. Se loveşte de stâlpul acesteia şi o torţă îi scapă dinmână aprinzândui părul despletit. Buha aleargădespuiată în flăcări pe uliţa satului cu cealaltă torţă înmână, apoi pătrunde în propriai ogradă şi bagă capul îngăleata cu apă din pridvor.
Vai de mine, ce mă făceam dacă nu aveam apă?...
Mirajul oltului
Jamaica, ţara cu suflet violet şi palmieri albaştri, seîntinde în metri cubi de frumuseţe absolut diviniza
toare. La temelia estetismului acestei ţări stau crucificatescoicile ca nişte relicve danteşti, ascultând muzicamarmoreană a sirenelor negroide cen liniştea amurgului îşi dau la iveală formele fantastic de feminine aletrupului lor languros şi plin de muşcăturile violente alemeduzelor martirizate în marea necuprindere aCaraibilor.
Umbrele mişcătoare ale înserării, ca nişte curcubeeconcentrice, concentrice te ameţesc întru nerecunoaşterea inşilor tipizaţi de conturul întunericuluifluid, ce stă la baza şoselei şerpuitoare, în care ţărmurionctuare ascund corpuri copleşite de căldura toridă averii fantasmagorice.
În metrul antic de prozodie, Jamaica, ţara poezieidesuete şi a soarelui arzător, tăinuieşte culmile nostal
giei abstractizate de irealitatea distanţei ce cuprindekilometri de nefericire mistuitoare.
La fel se întâmplă şi cu bananierii, care, ca niştesoldaţi zâmbitori îţi scutură fructul plăcerii şi alrevelaţiei pe plaja pură a inerţiei pe care frunzele delotus îşi unduiesc gândul genetic al facerii de sine lalimita apei în care vietăţi solare îşi duc traiul misteriosşi plenar al maturităţii.
Libelulele pubere însă populează aerul canicular alimaginaţiei, vizitând fiecare idee cu o viteză maximă,greu de măsurat, şi atingând partea silogistică a realităţiide sine stătătoare.
Mesianici paşi îşi îngroapă urma în nisipul măcinatde globulele de siliciu cei defineşte starea de elementchimic, în care zeii îşi scotocesc urma crepusculară azenitului şi a vieţii.
Sub o pleoapă de nor, pe o bucată de pânză intens
Elena TROCARU
PUTEREA MAGICĂ A CUVÂNTULUI ŞI
A ÎNCHIPUIRII
34
colorată trupuri abandonateîşi bronzează nepăsarea glacială a raţiunii tranşată deşapte ori câte şapte în conştiinţa sistematizată a kantismului şi descartesianismului pe dea întregul aristotelizat.
Mereu găsinduse pe sine mai departe de corabia încare, călător, întrun arhipelag, se cercetează, Jamaicaeste ţara în care te opreşti, la graniţa de tine însuţi sprea cânta farul antic, de unde America poate fi văzută întoată măreţia trecutului ei aztec.
Jamaica – puterea magică a cuvântului şi a închipuirii,este ţărmul de la marginea universului, de unde poţi zărigalaxia Caraibilor pe orbitele estetismului metafizic.
Aici frumosul tronează ca o regina incaşă în templulsacralităţii şi al enigmei nedezlegate în modernismul civilizator al tehnicii actuale.
Să vezi Jamaica şi palmierii semănaţi la temelia ei,însemnă să mori în mijlocul splendorilor şi al uitării detot.
Jamaica – frumoasa cu ochi heraclitici –îşivizualizează puterea de seducţie şi harul creator de miraje, virtualizânduşi menirea de Eden teluric al planetei.
Aceasta e Jamaica, ţara transparenţei iluzorie şi aimaginaţiei ezoterice – gândul fermecat al căutării desine din capătul sălii de lectura şi de amorţire al frumosului închipuit.
Mirajul oltului
STIMULAREA CREATIVITĂŢIIPRIN JOC
„JOCUL ESTE PRACTICA DEZVOLTĂRII”( D. D. Elkonin)
Fiind o capacitate complexă, creativitatea permitecreare de produse reale, ori mintale, ca un progres
în plan social. Imaginaţia aparţine creativităţii, daraceasta implică şi o motivaţie, un scop de a fi realizatceva important. Tot creativităţii aparţine şi voinţa,perseverenţa de a încerca şi verifica până la realizareareuşită a capodoperei.
Creativitatea este fluidă (ne putem imagina ceva înscurt timp), plastică (ne putem schimba uşor punctul devedere asupra unei probleme) şi originală.
Creativitatea expresivă se manifestă liber şi spontan.Un obiect creat are nevoie de planul productiv (materiale şi idei), de planul inventiv (inventatorul obiectuluicreat).
Talentele sunt oamenii creatori de inovaţii.Aşadar, creativitatea implică seriozitate, perse
verenţă, conştiinciozitate, voinţă, imaginaţie bogată şiambiţie.
Copiii sunt inventivi, iar logica lor diferă cu mult faţăde cea a adulţilor. De cele mai multe ori, încercăm să lecorectam ideile trăsnite, aducândule la standardelesocietăţii. În modul acesta însă, îi îngrădim creativitateacopilului. Lăsaţii să gândească liber şi stimulaţiileimaginaţia.
Orice copil îşi manifestă creativitatea, fie că estevorba de diferite activităţi de la şcoală sau grădiniţă, fie
că îi place să îşi imagineze că este un anumit erou depoveste şi realizează jocuri de rol cu acea situaţie.
Stimularea creativităţii copilului nu depinde de complexitatea şi mulţimea jocurilor şi jucăriilor pe care leare. Jocurile simple şi chiar jucăriile mai puţin complexe,îi pot stimula şi dezvoltă imaginaţia întrucât va fi el celcare atribuie şi descoperă noi semnificaţii, noi funcţii,noi caracteristici. Veţi observa probabil că, din coşul dejucării, copilul va prefera una singură sau se va juca multtimp cu cea mai “jumulită” maşinuţă fără a le lua înseama pe celelalte. El alege însă pentru aşi satisfacenevoile şi curiozitatea, mai ales că nu numai jucăriile potavea acest rol, ci întreg mediul în care trăieşte este pentru el o jucărie. Totodată, este bine să îi propunemdiferite jocuri, mai ales când el solicită acest lucru, însătrebuie să îl lăsăm să decidă dacă alege unul dintre elesau îşi inventează propriul joc. Pe măsura ce creşte,copilul îşi dezvoltă şi mai multe capacităţi verbale.
Jocurile şi jucăriile sunt foarte importante ca factoride stimulare ai dezvoltării cognitive şi afective a copilului. Imaginaţia şi creativitatea sunt stimulate de jocuridiverse şi este foarte important să oferim libertatecopilului şi să îl lăsăm să se exprime în mod creativ.
Dacă stăm să ne gândim, toate jocurile pe care leputem propune copiilor le stimulează creativitatea,deoarece copiii se joacă exersând o activitate serioasă,simulativă, din lumea adulţilor, fiind „un mod foarte serios de a aduce la nivelul său lumea celor mari şi de a oînţelege”.
Elena DEACONU
DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGIE
Mirajul oltului
35
„Să nui educăm pe copii noştri pentru lumea de azi.Această lume nu va mai exista atunci când ei vor fimari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumealor. Atunci săi învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori)
În societatea contemporană problematica educaţieidobândeşte noi conotaţii, educaţia depăşeşte limitele
exigenţelor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii.
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde degradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazeleformării personalităţii copiilor sub aspect psihointelectual,fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoara integrare socială.
Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinareaactivităţilor curriculare cu cele extracurriculare iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apareca o necesitate.
Parteneriatul reprezintă procesul de colaborare dintredouă sau mai multe părţi care acţionează împreună pentru realizarea unor interese sau scopuri comune în condiţii de comunicare, coordonare şi cooperare şi presupune împărţirearesponsabilităţilor în derularea unei acţiuni cu precizareaobligatorie a atribuţiilor şi contribuţiilor acestora, aspect statuat printrun acord de parteneriat (convenţie, protocol,înţelegere, contract).
Parteneriatul educaţional trebuie privit ca un factor pozitivcare vine în sprijinul dezvoltării instituţiei, presupune participarea activa a tuturor celor implicaţi şi constituie în acelaşitimp un punct forte în vederea stabilirii unei interacţiuni constructive între partenerii implicaţi, motivaţia fiind integrareagrădiniţei în mediul comunitar şi participarea activă la formarea viitorilor adulţi.
Educaţia copilului este o acţiune care presupune schimbde experienţe, de valori între adulţii care îl susţin în dezvoltarea sa şi cu care intra în contact, motiv pentru care trebuie acordată în regim prioritar importanţa cuvenităpartenerilor educaţionali.
Date fiind complexitatea şi gradul impactului educaţieiasupra întregului sistem social, creşte necesitatea colaborăriiîn parteneriat cu o categorie foarte largă: întreg personalulangajat în sistemul de învăţământ, toţi copiii cuprinşi în sistemul de învăţământ, părinţii copiilor, organizaţii nonguvernamentale, reprezentanţii cultelor religioase, autorităţi locale,instituţii de învăţământ din alte ţări.
Obiectivul general al oricărei acţiuni de parteneriat trebuie
să fie dezvoltarea unei serii de categorii de conduite necesarein viaţă: curiozitate investigatoare, originalitate şiindependenţă în gândire şi acţiune, imaginaţie, fantezie,perseverenţă.
Toate instituţiile partenere promovează asigurareaegalităţii şanselor în educaţie, revigorarea spiritului civic şi amentalităţilor comunitare, promovarea dialogului,transparenţei şi a comunicării deschise, încurajarea iniţiativeişi a participării la proiecte educaţionale, dezvoltareacolaborării si cooperării, încurajarea autodisciplinei şi aresponsabilităţii, dezvoltarea personalităţii copilului şi integrarea lui în societate.
Şcoala trebuie să se afle în dialog autentic şi permanent cusocietatea, străduinduse să realizeze punţi de legătură întrenevoile educaţionale, resursele intelectuale ale copiilor şi perspectivele de dezvoltare ale societăţii. De aceea parteneriatulnu este un proces spontan ci este o activitate organizată,susţinută, conştientă, direcţionată spre problemele educativeale copiilor.
Aceste activităţi întregesc activitatea educativă, aducândun surplus informaţional copiilor şi completândul cu exemple concrete, întreginduse, completânduse şi lărginduseastfel experienţa de învăţare formală cu experienţa deînvăţare non formală.
Copiii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şisă o transforme, să se cunoască pe sine şi să se transforme, săse exprime, trăiesc experienţe reale, sunt puşi în situaţiimodel pentru viaţa lor viitoare ca adulţi, învaţă să reacţionezeadecvat la situaţii date, să colaboreze, să comunice, să aibăiniţiativă, să devină creativi. Ilustrând realităţile vieţii lor cotidiene, activităţile specifice şcolii, familiei şi comunităţii dincare fac parte, variatele forme de exprimare ale copiilordobândesc atât rol formator cât şi informator. Rezultatul actului lor creator devine astfel cartea lor de vizită, dar şi aunităţii de învăţământ şi, generalizând, putem avea încredereîn puterea viitoarei generaţii de adulţi de aşi crea un mod deviaţă fundamentat pe principii sănătoase, tolerantă, cooperare, spirit civic, pozitivism.
Pentru a avea o relaţie activă şi pozitivă cu şcolarii trebuiesă ştim să le descoperim trebuinţele şi nevoile pentru calegăturile între copil şi adult să se bazeze atât pe încrederedar mai ales pe respectul reciproc.
Factorul primordial în educarea unui copil este familia şide aceea colaborarea între şcoală şi mediul familial trebuie să
MariaCristina JOICĂ
ROLULPARTENERIATULUI ÎN
EDUCAŢIE
36
se bazeze pe o bună cunoaştere reciprocă. Parteneriatulşcoalăfamilie organizat corect duce la o educaţie solidă, fărăpericolul de eşec şcolar mai târziu, la formarea unor deprinderi şi bune practici de relaţionare si comunicare, dezvoltarea unor atitudini pozitive fată de problemele educativeale şcolarilor.
Parteneriatul şcoalăfamilie are nevoie să fie unul democratic pentru că astfel pot fi găsite resurse extrabugetare(sponsorizări, donaţii) pentru îmbogăţirea bazei materiale aşcolii, părinţii sunt astfel implicaţi în pregătirea şi organizareaactivităţilor proiectate pentru a crea un climat educativ stimulativ pentru elev. Părinţii sunt implicaţi în acţiuni extracurriculare cu copiii şi nu numai ei putând participa la activităţiledemonstrative din clasă.
Au loc şi schimbări calitative în realizarea parteneriatuluidintre învăţătoare şi părinţi prin creşterea competenţei psihopedagogice a învăţătoarelor printro mai ampla pregătirecontinuă, prin creşterea calităţii schimbului de informaţii şisugestii educative prin consultaţii individuale şi colective şiprin încurajarea părinţilor de a participa la activităţi de consiliere.
Din experienţa proprie am obţinut rezultate pozitive aleparteneriatului cu părinţii prin dotarea clasei cu materiale didactice, prin participarea la activităţile din clasă, prin voluntariat ori de câte ori am cerut ajutorul în organizareaanumitor activităţi, prin schimb de informaţii, aprecieri şi sugestii, prin colaborarea în activităţile gospodăreşti. Am organizat serbări cu ocazia Sărbătorii Crăciunului şi a Zilei de 8Martie, evenimente prin care am colaborat cu familiile lacrearea costumelor, la realizarea filmărilor, la pregătirea
cadourilor pentru copii, la bunul mers al activităţilor şi am organizat expoziţii cu lucrările copiilor pe diferite teme.
Din experienţa unităţii am luat parte la parteneriate cureprezentanţii Bisericii, participând la slujbe specificesărbătorilor şi realizând expoziţii cu lucrări adecvate tematicii, am participat la activităţi privind prezentarea semnelorde circulaţie de către Politia Rutiera eveniment la care amprezentat cântece şi expoziţie de lucrări legate de teme, amcolaborat cu Teatrul de păpuşi care a ţinut în unitate diversespectacole şi am organizat activităţi de strângere a deşeurilordin mediul apropiat şcolii, am colaborat cu cadre medicale alelocalităţii care au îndrumat şi consultat copiii în diverse probleme de sănătate şi nu în ultimul rând la simulări de incendiuorganizate de Inspectoratul pentru situaţii de urgenţa.
Astfel de exemple pot continua şi se pot diversifica de laun cadru didactic la altul, de la o unitate şcolară la alta, toatefiind experienţe benefice pentru că toţi factorii implicaţi:copiii în primul rând, părinţii, şcoala şi nu în ultimul rând comunitatea, valorifică aceste experienţe care stimulează şisărbătoresc succesul educaţiei, fiecare simţinduse valorizat,implicat, important şi de folos celor din jur.
BIBLIOGRAFIE:1.Dumitrana, Magdalena – „Copilul, familia şi grădiniţa”,
Ed. Compania, 20002.Paişi Lăzărescu, M., Ezechil, Liliana – „Laborator
preşcolar”, Ed. V&I, 20023.Revista Învăţământului Preşcolar nr.34/2005
Mirajul oltului
Întrun context ce denunţacriza romanului românesc,
opera lui Liviu Rebreanu reprezintăprima contribuţie fundamentală lacrearea romanului românesc modern.
După Pompiliu Constantinescu,de la Nicolae Filimon, pictor coloratşi îndrăzneţ al societăţii fanariote,trecând prin lirismul lui Sadoveanuşi apoi prin romanul rudimentarpsihologic al lui Vlahuţă şi – însfârşit – prin proza lui DuiliuZamfirescu, romanul românescrămânea încă o enigmă. Încercărilece au urmat imediat acestor mo
mente (Slavici, Agârbiceanu, SanduAldea) nu se situează nici ele pe unteren mai fertil, păstrând o notădiletantă, încă lipsită de substanţă.
Triumful romanului românesceste consemnat de abia după primulrăzboi mondial, când creaţiile seînmulţesc, tehnicile se diversifică,iar tatonările timide dispar prindepăşirea lirismului şi obiectivareaprozei.
Semnalul la dat Liviu Rebreanuprin definitiva emancipare a romanului de document şi lirism. El adoptăo formulă obiectivă, construieştesolid şi echilibrat, în tehnicăbalzaciană ( Ion) sau analizează
cazuri de conştiinţă, crize morale, caîn Pădurea spânzuraţilor.
Liviu Rebreanu venea şi el, ca şimulţi dintre scriitorii din primeledouă decenii ale sec. XX, din lumeanuvelei, pe care o experimentase cusucces în Calvarul, Catastrofa, IţicŞtrul, dezertor şi altele. Daradevărata pulsaţie a vieţii nu puteafi surprinsă decât întro construcţieepică masivă, amplă, care să poatăda întreaga dimensiune a socialului.
Iulia – Floriana PĂTRAŞCU
CONTRIBUŢIA LUI
LIVIU REBREANULA DEZVOLTAREA ROMANULUI
ROMÂNESC MODERN
37
Bun cunoscător al poeticii romanului modern european, Rebreanu – adept al unui realism viguros încă dinnuvelele sale – nu întârzie săşi adapteze formulaestetică românească la noile orientări ale epicii,depăşind atât lirismul prozei unor scriitori ca DuiliuZamfirescu, Ioan Slavici sau Mihail Sadoveanu, cât şiidilismul desuet al literaturii sămănătoriste. Romancierul a înţeles printre primii că o construcţie epicădurabilă, viguroasă, necesită cucerirea neîntârziată acel puţin două dimensiuni estetice fundamentale: unapsihologică şi una realistsocială. În consecinţă, el seîndepărtează de proza subiectivă, intimistă, preferând,aşa cum spuneam, construcţia epică obiectivă: „Mamsfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întâi.Hiperbolizarea aceasta a eului, rămăşiţă anacronică dela romanticii, care, ei şi atunci puteau să se creadă aeveaburicul pământului, mi se pare puţin ridicolă (...). Fărăamestecul meu direct, opera va putea creşte şi trăi maiindependent.” (Liviu Rebreanu, Cred, 1926)
Propensiunea spre calofilie a multor confraţi ai săi la decepţionat pe Rebreanu, care adoptă o formulăsobră, parcimonioasă în reliefuri artistice „Îndrăznesca spune că scrisul nu mi se pare deloc o jonglerie cufraze. Pentru mine arta – zic << artă>> şi mă gândescmereu la literatură – înseamnă creaţie de oameni şi deviaţă (...). Nu frumosul, o născocire omenească,interesează în artă, ci pulsaţia vieţii. Când ai reuşit săînchizi în cuvinte câteva clipe de viaţă adevărată, ai realizat o operă mai preţioasă decât toate frazele dinlume”.
Cum viaţa e complexă, aşa sunt şi romanele acestui„creator obiectiv prin îngrămădiri de imponderabile şiprin construcţie arhitectonică” – spunea entuziasmatEugen Lovinescu. Criticul a intuit prin formula„îngrămădiri de imponderabile” trăsătura esenţială amodernităţii romanelor lui L. Rebreanu. Comentândaceastă formulă, Cornel Moraru (în Istoria didactică aliteraturii române) precizează că din cele trei ipostazeale temporalităţii – timpul obiectiv (exterior), timpulinterior al personajelor şi timpul ficţiunii (al ficţiunii)– „accentul cade, cum era firesc, pe timpul interior alpersonajelor”, acesta „alternând insesizabil îndesfăşurarea naraţiunii cu timpul (...) existenţei lucide”.Astfel romane ca Ion sau Răscoala, cu o compoziţieseveră, câştigă „o dimensiune de adâncime şi mister”.
Romanul Ion, primul mare succes al lui Rebreanu,este cu siguranţă prima construcţie epică solidă, primaşi cea mai viguroasă din evoluţia romanului modern.
Potrivit concepţiei lui Pompiliu Constantinescu, Ionar fi expresia „lichidării sămănătorismului”, dar şi osinteză a lui. Romanul lui Liviu Rebreanu are, în primulrând, caracterul unei fresce sociale, în care estereflectată structura societăţii româneşti, dar nu estedoar un roman social, ci şi unul psihologic. El este„forma de tranziţie de la genul autohton, documentar şi
descriptiv, la genul pur general omenesc”. În romanulIon, Liviu Rebreanu lărgeşte sfera de frescă socialăspecifică sămănătorismului, completândo cu „elemente din burghezia umană” avocaţi, politicieni, intelectuali. Deosebirea faţă de reprezentanţiisămănătorismului este ilustrată în Ion şi de două scenesimbolice prin care Rebreanu se dovedeşte net superior, depăşind pragul sămănătorist; una este cea asărutării pământului de către Ion, numită iubireamistică de pământ şi cealaltă surprinde momentulnaşterii pruncului lui Ion, ea ilustrând integrarea înnatură.
Amintind apoi şi de un alt erou al lui Rebreanu –Apostol Bologa, criticul ajunge la concluzia că personajele autorului lui Ion sau eliberat de determinismulsocial, devenind determinaţi doar de psihologic.
După părerea lui Eugen Lovinescu, Ion reprezintă orevoluţie şi faţă de lirismul sămănătorist sau de o atitudine poporanistă şi faţă de eticismul ardelean, constituind o dată istorică, am putea spune, în procesul deobiectivare al literaturii noastre.
Artist obiectiv, în sensul imparţialităţii, aspect remarcat de N. Manolescu, Rebreanu nu cade în caricatural, tocmai pentru că este lipsit de intenţiamoralizatoare a lui Slavici, de exemplu. Însă interpretarea în sens etic a ideii de obiectivitate are, totuşişi un sens ceva mai profund, căci însuşi romancierulmărturiseşte că „fiecare realizare artistică conţine însine un fel de nostalgie a eticului”.
Critica literară saluta apariţia romanului Pădureaspânzuraţilor(1922), prin care L. Rebreanu îşi consolidareputaţia de mare prozator, sesizând totodată mutaţiapetrecută în proza acestuia, atât şa nivel tematic, cât şila nivel structural şi artistic. Era evident pentru oricinecă L. Rebreanu părăsea o tematică anume, carel consacrase drept un prozator al ruralului şi se aventura peun alt tărâm, cel al prozei analitice, în care eroii nu maisunt ţărani ceşi leagă exclusiv viaţa de „imperativelepământului”, ci intelectuali cu probleme de conştiinţă.
După ce Pompiliu Constantinescu afirmase că romanul lui Rebreanu este „un punct de frontieră al uneiepoci literare”, Eugen Lovinescu, în istoria sa, îlsocoteşte „cel mai bun roman psihologic român, în sensul studierii evolutive a unui singur caz de conştiinţă,studiu metodic alimentat de fapte precise şi de incidente şi împins dincolo de ţesătura logică, în adâncurileinconştientului”. Prezentând un caz de conştiinţă, odramă a unui român aflat în armata unui imperiu străin,L. Rebreanu surprinde complexul raport dintre individşi istorie.
O trăsătură a construcţiei româneşti, la Rebreanu,este circularitatea; acţiunea sfârşeşte întotdeauna înpunctul din care a plecat, chiar şi în cazul unui romanmetafizic, cum este Adam şi Eva, romanul cel maipreţuit de Rebreanu. Acest ataşament se explică, poate,
Mirajul oltului
38
prin dorinţa romancierului de a se autodepăşi, de a experimenta o nouă formulă. Însă obsesia obiectivităţii îlîmpiedică să treacă decis în timpul subiectiv, interior,cerut de planul metafizic. Timpul ficţiunii în celelalteromane urmăreşte să redea iluzia timpului real, implicând o acţiune cronologică – aspect esenţial pentruplasarea lor în categoria doricului, conform clasificăriilui N. Manolescu.
Adăugând la toate acestea măreţia stilului său sobru,perfect adecvat substanţei operelor sale, se poateafirma cu toată convingerea că „momentul Rebreanu”este unul de referinţă în modernizarea romanuluiromânesc şi că opera sa, ca în cazul oricărui mare cre
ator, este o provocare peste timp prin doza ei de inefabil.
Bibliografie:1. Crohmălniceanu, Ovid S., Cinci prozatori în cinci
feluri de lectură, Bucureşti, Ed. Cartea Românească,1989.
2. Conta Livia, Ivăncescu Ruxandra, Popesc Ana,Literatură română, ediţia a IIIa, revăzută şi adăugită,Braşov, Ed. Aula, 1999.
3. Paler Ioan, Romanul românesc interbelic, Piteşti,Ed. Paralela 45, Colecţia Deschideri, Seria Lyceum, 1998.
Mirajul oltului
La curţile voievozilor de altă dată trebuia să se afleneapărat şi câte unul sau mai mulţi medici.
Războaiele, vânătorile şi nu o dată ,, hiclenia’’, adicătrădarea şi încercarea de ucidere cu otravă cereau să segăsească la îndemână oameni, meşteri întru îngrijirearănilor, punerea în scoarţă a oaselor sărite sau ,, administrarea ierburilor’’ celor mai potrivite pentru ca săitaie orice putere veninului.
Asemenea lecuitori trebuiau, bineînţeles săşi fi făcutpe undeva dovada destoiniciei; apoi trebuia să segăsească cineva care să se pună chezaş pentru cinstealui, pentru ca să nu se întâmple aşa cum i sa întâmplatlui Matei Basarab, ca pansamentele rănilor să fieotrăvite ori ca ,, ierburile’’ în loc să apere viaţaameninţată a stăpânului, să adauge şi mai mult la răulce se punea la cale.
De aceea medicii de curte trebuiau să fie luaţi pegaranţie fie de patriarh, fie de un rege sau un principevecin şi prieten.
Chirurgilor şi doctorilor li se cerea pricepere şicredinţă. Nu se ţinea seama de unde veneau. Puteausosi de la miazănoapte din Polonia şi atunci se numeau,,cerusici’’, sau după graiul moldovenilor ,, ţirulici’’ cumne învaţă Cantemir. Dacă veneau din Ungaria sau dinGermania se numeau ,, barbiri’’, iar de la turci ,, gearahi’’şi de la tătari ,, hekimi’’.
Dar de multe ori nu veneau de pe alte meleaguri,fiind de aici de baştină. Aceştia erau ,, vracii’’, practicaumica chirurgie, se pricepeau să opereze hernia, piatrala băşică şi cataracta la ochi. În afara vracilor carebăteau drumurile ţării aşteptaţi la soroace dinaintecunoscute de suferinzii cu sufletul la gură, mai erau şidoftoroaiele care nu ieşiseră din satul lor dar care aveaupricepere şi îndemânare. Una, al cărei nume ni laupăstrat documentele, era însăşi mătuşa lui IeremiaMovilă jupâneasa Vîrlăneasa din Corni, carel îngrijise
îndelungată vreme şil vindecase pe amanul Balica. Înoraşele mai mari ca Bucureşti în 1654 aceşti chirurgi,numiţi aici bărbieri erau organizaţi în bresle, subvătaful lor şi erau grupaţi cei mai mulţi pe aceeaşi uliţă,care le purta numele.
Deasupra chirurgilor ( ţirulici, gearahi, hekimi, vracisau cum le mai zicea) se aflau doctorii în medicină. Doctorii filozofau asupra bolii, cugetau, scormoneau princărţile vechi, care cuprindeau învăţătura înaintaşilorsocotită mult mai preţioasă, din toate acestea scoteaufaimoasele ,, consilii’’ străbunele reţetelor de astăzi.Consiliile începeau întotdeauna cu consideraţii filozofice asupra bolilor arătând provenienţa lor şimetodele de combatere, sfârşind cu indicarea tratamentelor şi a regimului de urmat. Doctorii nu acţionaudirect, doar făceau recomandări. Chirurgul acţiona imediat în timp ce doctorul îşi continua filozofia. Încă dinvremea lui Hipocrate era obiceiul ca doctorul să spunădacă bolnavul mai avea sau nu zile de trăit. Pe unde nuse găseau doctori lumea ştia alt mod de a cunoaştesoarta bolnavului. I se aducea o pasăre măiastră numităCaladrinon, avea penele albe, era originară din Persia.Când pasărea era pusă în faţa bolnavului şi îşi întorceacapul de la el, sărmanul putea săşi încheie socotelile,luânduşi rămas bun de la viaţă, dar dacă pasărea îlprivea drept în faţă, era semn sigur că se va bucura demulte zile senine. Orice rugăminţi făcute păsării nu erauîn stare să o înduplece aşi întoarce capul spre bolnavulmenit pieirii.
Doctorul se înfăţişa bolnavului în toată demnitatealui, îmbrăcat în robai lungă (carel deosebea dechirurgii cu roba scurtă), pe cap cu boneta profesiunii,purtând în deget inelul de aur acordat medicilor încăde împăratul August, iar la subsuoară ţinând carteazodiilor.
Nate GEORGETA
MEDICII DE CURTE
39
În zilele noastre utilizarea Internetului şi atelecomunicaţiilor aduce schimbări importante în
modul de a învăţa. Învăţarea trebuie să treacă dincolo desala de clasă și să înglobeze discipline şi tehnologii complexe. De aceea în învăţământul de astăzi se trece de latraining la learning unde actul învăţării este plasat înainteacelui predării, iar elevul este situat în centrul procesuluide învăţământ. Printre obiectivele principale aleînvăţământului modern se află și acela de îmbunătăţire aproceselor de predare învăţare utilizând noile tehnologiimultimedia.
Cu ajutorul tehnologiilor multimedia putem realizalecţii, cursuri, prezentări complexe, sugestive care pot fiuşor de urmărit și învăţat. Noile tehnologii schimbă lumeadin jurul nostru, prin urmare educaţia de înaltă calitateeste esenţială pentru succesul pe piaţa muncii și pentru aputea face faţă unui mediu extrem de competitiv.
Prin folosirea constantă şi eficientă a acestor tehnologiiîn procesul de educaţie, elevii au posibilitatea de a dobândiabilităţi importante în domeniu, iar cel care îi ajută săşidezvolte aceste abilităţi nu este nimeni altul decât cadruldidactic.
Cadrul didactic este cel care creează un mediu adecvatpentru pregătirea unor activităţi de învăţare care să faciliteze utilizarea tehnologiilor de către elevi cu scopul dea învăţa şi de a comunica. Așadar, este esenţial ca toţi profesorii să fie pregătiţi să desfăşoare astfel de activităţi cuelevii lor. Să fii pregătit să utilizezi noile tehnologiile şi săştii cum acestea pot sprijini activităţile de învăţare aleelevilor, au devenit competenţe care trebuie să seregăsească în ,,repertoriul" profesional al fiecărui profesor.
Dascălii trebuie să fie pregătiţi săi facă pe elevi să beneficieze de avantajele pe care tehnologiile le pot oferi. Cuajutorul Internetului, a programelor de elaborare a produselor Web, a înregistrărilor audio/video, a programelorpentru crearea graficii pe calculator, se pot crea cursuri online și software educaţional pentru diverse discipline.Învăţământul virtual reprezintă o formă atractivă şieficientă de învăţare, formare şi de informare și are avantajul că elevul poate săși aleagă ce să înveţe, când săînveţe, cât să înveţe, ordinea învăţării cât și metodaînvăţării.
În domeniul educaţiei, în ultimii zece ani, utilizarea Internetului a cunoscut o dezvoltare fenomenală,o serie defactori influenţând adoptarea tehnologiilor web și multi
media în programele de învăţământ.Astăzi profesorii care integrează TIC (tehnologia
informaţiei si a comunicării) în procesul de educaţie ajutăelevii săşi dezvolte competenţele de gândire şi învăţare,iar întro clasă în care sunt folosite o varietate de strategiide instruire în fiecare zi, elevii sunt profund implicaţi, sesimt provocaţi şi învaţă mai bine. Profesorii unor astfel declase conştientizează avantajele utilizării acestor strategiipentru ai face pe elevi să devină responsabili de propriulproces de învăţare.
Metodele modern de pedagogie îmbinate cu cele mainoi soluţii TIC conduc la creşterea gradului de implicare aelevilor pe parcursul orelor de clasă şi la creştereaeficienţei procesului educaţional.
Personal, consider că cel mai important rol îl are profesorul, deoarece indiferent de dificultăţile care potapărea, un profesor care dorește să utilizeze efectiv noiletehnologii la clasă poate obţine rezultate superioare înprocesul instructiv educativ. Dar înainte de ași dori acestlucru profesorul trebuie să deţină abilitaţi de operare pecalculator.
Pe parcursul anilor de predare mam străduit să aplicpractic aspectele teoretice studiate și am încercat să extindaria de cunoaștere a preocupărilor din domeniu, pentru carezultatele practice să fie cât mai bune, mai apreciate deelevi.
Și elevii pot fi implicaţi în crearea de conţinuteducaţional, deși efortul depus pentru implementare esteconsiderabil există însă și avantaje ca: satisfacţia uneiaplicaţii implementate, formarea abilităţilor necesare lucrului în echipă, dezvoltarea spiritului de competiţie cât șipremiile, în general obţinute la diversele concursuri. Elevii,în majoritate, sunt deschiși spre competiţie, își doresc săfacă și altceva, fiind atrași de multimedia. Evident, nu toţicei care își exprimă dorinţa de a forma echipe care să dezvolte conţinut educaţional, au capacitatea de a finaliza.
Ei trebuie însa, îndrumaţi și încurajaţi. Orice demersoricât de neîncrezător ar fi poate constitui un mic pas înevoluţia utilizării noilor tehnologii în educaţie.
Bibliografie:1. Constantin Cucoş, Informatizarea în educaţie, Editura
Polirom.2. Mihaela Brut, Instrumente pentru E-Learning. Ghidul
informatic al profesorului modern, Editura Polirom, 2006.
Denisa NICOLĂESCU
Mirajul oltului
ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL
Mirajul oltului
40
TINERE CONDEIE
Ion Alexandru CRĂCIUN Elev în clasa a X-a la GSEAS Călimăneşti
(fragment roman)Partea I
Capitolul I Vânătoarea
Soarele strălucea puternic pe cerul de un albastru deschis.Razele Soarelui se împleteau
în coroanele verzi, fermecătoare ale copacilor,creeând un joc de lumini irezistibile care mă făceausă admir foarte mult natura şi viaţa.
Iar eu ( ei bine !) eram prins în micul joc al prietenilor mei care urmăreau o gazelă superbă , pentru că, spuneau ei e bine să ne mai şi relaxămvânând având în vedere că trebuie sa ne luptăm cujavrele acelea scârboase de vârcolaci. Sincer, pentrumine aceste vremuri tulburi nu contau. Războaieleîn care eram implicaţi cu vârcolaci nu mă interesau.Era ceva normal pentru noi vampirii să neprotejăm de vârcolaci, având în vedere că eramvânaţi din toate părţile de aceşti lupi. Pe mine însămă plictisea acest lucru, nu prea înţelegeam de ceeste necesar să luptăm atâta cu nişte câini proştiobsedaţi de războiul lor pentru a salva umanitateacrezând că noi suntem un pericol.
Alergam cu o viteză uimitoare împreună cuNicolas şi Charlie după acea gazela care încerca săscape cu disperare de prădătorii săi.
Groaza bietului animal mă incita întro anumitămăsura, îi simţeam inima bătândui ca un proiectilîn pieptul său fragil şi moale.
Ştia ce va urma, ştia că o să moară şi sincer îmiera milă de această simplă făptură, care a avutghinionul să intre în pariul mortal al prietenilor meisonaţi.
Plictisinduse de urmărire, Charlie a sărit spre
pradă dar în loc săi sară la gât şi să sfârşeascărapid, el îşi infipse colţii, ca două lame în pulpagazelei.
Aceasta gemu de durere dar se opri aşteptânduşi cuminte sfărşitul inevitabil.
Entuziasmat, Nicolas se repezi şi el şi îi sfâşie cubrutalitate carnea de pe spinare.Cruzimea şi îngâmfarea sa, uneori mă dezgusta, deşi ştiam că este unluptător bun şi de asemenea un prieten bun. Îl admiram şi respectam foarte mult, desi această cruzime a lui mă plictisea. Am fost uimit să vad gazelacare mă privea cu niste ochii negri rugători so scapde chinurile acestea înfiorătoare.
Săturândumă de acest joc copilaresc al acestoramam repezit la ei iam apucat în ambele maini şileam izbit capetele cu putere lăsândui la pământnedumeriţi. Mam apropiat de făptură, iar aceastaa închis ochii parcă multumindumi, mam repezitşi dintro muşcătură iam secţionat beregata iarsângele său mia pătruns în gură stârnindumi unfoc mocnit în gâtul meu uscat şi rece. Am lăsat leşulgazelei şi mam îndreptat către Nicolas şi Chearliecare mă priveau şocaţi. Neam privit cu duritate înochii ceva timp după care miau vorbit:
Cei cu tine frate ai înnebunit! Ce naiba tea apucat să ne ataci pe noi? Chearlie era zăpăcit.
Da Andrew ce sa întâmplat ? Nicolas îmi vorbicu calm.
La apucat nebunia datorită luptelor preamulte, nici să se distreze numai, e obsedat, ziseChearlie cu duritate.
Furios de replicile sale mam repezit cu duritatela jugulara sa şi lam ridicat în sus aruncândul cuputere 300 de metri direct întrun copac. El furiosmă lovi cu pumnul în faţă aruncândumă în sus.Lovitura lui nu ma durut, dar ma şocat cândmam trezit plonjând în aer.
Miam revenit destul de repede cât să respingploaia de pumnii ale lui Chearlie şi să aterizez ca opisică pe pământ Arcuindumă mam aruncat cătreChearlie care se pregătea şi el de atac dar înainte dea ne ciocni Nicolas ne opri pe amândoi izbindunecu palmele în piept.
( Va urma în numărul viitor)
CREPUSCUL
41
BALADA SFÂNTULUI ANDREIMărturie a începutului ortodoxiei în spaţiul românesc
Colo pe grindei,Crâng de alunei,Val de arţărei,Sfântă mănăstire,Loc de tăinuire şitămăduire,Se piteşten tei,Casa lui Andrei,De la schit la cruce,Scara care duce,Din cruce la schit,Scări de coborât…De la schit în sus,Crucea lui Iisus,
De la crucen tei,Casa lui Andrei…La schitul din tei,Crucea lui Andrei,Cine cămi venea,Şi descăleca?Venea Decebal,Călare peun cal,Sfinţii căi găsea,Cu ei cămi vorbea,Dar nu senchinaNici cruceşi făcea.La schitul din tei,Crucea lui Andrei,
Traian că venea,La slujbă şedea,Slujba asculta,Şi îngenunchia,Şi nu senchina…Pe murg călărea,Şi caleaşi lua,La cetatea lui,A Trofeului…Andrei colla schit,Uite ca ieşitCu papucii lui,Talpa raiului,Şi potcapu lui,
Arca cerului,Cu veşminte sfinte,Fraţii înainte,Cu toiag şi cruce,Candelen răscruce,Lumânări aprinse,Vâlvătăi cuprinse…Iară Sfânt AndreiSub crucea din tei,Schitul din grindei,Se roagă mereuLa bun Dumnezeu…
MarianGheorghe BELU, elev clasa a VIIIa, Şcoala BerislăveştiCuleasă din folclorul Mânăstirii „Sf. Andrei”.
Mirajul oltului
Întro zi,Poatentro zi de toamnă,Împreună cu frunzele veştejite,Vei vedea, târânduse năruiteToate speranţele. Iar înlăuntruţiAuzivei lamentânduseAmărăciunea singurătăţii tale…În cea mai dragă ţieDin nopţile întunecoase,Şin zilele cu ploaie, de
melancolie,În întuneric, în deplină tainăMă vei cerşi cerului,Cu mânantinsă,Iar eu…Poate…întro toamnă…
POATE ÎNTRO ZI DETOAMNĂ
Nicoleta OLĂRESCU, studentă
42
Mirajul oltului
VIZIUNEA DE MARKETING ÎN EDUCAŢIE
În cei 23 de ani de activitate la catedră, nu rareori amconstatat că marketingul este foarte necesar şi în
domeniul educaţional. Şi aş dori în continuare să subliniezde ce a fost după anul 1990 ca sistemul educaţional săaibă preocupări şi în acest domeniu.
Până în 1990 şi chiar şi câţiva ani după, şcolile generaleaveau populaţia şcolară asigură deoarece ştiau exact cecopii deveneau elevii lor Se efectua o dată la un an sauchiar patru ani, un recensământ al populaţiei şcolare şiastfel directorul dar mai ales Inspectoratul Şcolar avea oimagine completă asupra numărului de copii ce urmau săde vină şcolari, dar şi asupra necesarului de cadre didactice la un moment dat.
După trecerea la economia de piaţă sau înregistratînsă schimbări mari în ceea ce priveşte atitudineapărinţilor faţă de şcoală. Dânşii doresc pentru copiii lorce este mai bun. Nu mai sunt mulţumiţi ca micuţii sămeargă în şcoala de cartier şi să urmeze cursurile uneişcoli care nu oferă nimic în plus faţă de curriculum. Deaceea în ultimii ani a fost necesară o descentralizare , acordarea unei libertăţi şcolilor generale de a pregăti suplimentar elevii în cadrul programelor prelungite,includerea unor noi discipline de învăţământ sub formacelor opţionale. Este oare suficient ? Se pare că nu . Probabil că în judeţul nostru este foarte multă nevoie şi deapariţia unei şcoli private care să ţină seama de doleanţelepărinţilor dar şi a celor mici.
În şcoala în care îmi desfăşor activitatea, avem probleme cu numărul elevilor care în ultimii 10 ani este îndescreştere. Este o situaţie foarte neplăcută pentru căaproape în fiecare an mai pleacă câte un coleg datorită restrângerii catedrei. Deşi şcoala este de departe una dintrecele mai bine dotate din oraş numărul elevilor cu greu aînceput să crească deoarece cartierul este unulîmbătrânit. Salvarea vine din localităţile învecinatedeoarece copiii de acolo vin la noi deoarece şcoala estefoarte aproape de gară. Nu ştiu dacă am fi ajuns în aceastăsituaţie dacă am fi luat măsuri şi neam fi implicat maimult în organizarea în şcoală a programului prelungit atâtde căutat în ultima vreme. Neam mulţumit să motivămmereu că nu avem condiţii pentru un astfel de program .Dar oare dacă ne implicam mai mult şi dacă şi colegii ar firealizat necesitatea unei astfel de schimbări, nu se puteaucrea aceste condiţii ? Consider că în această etapă ar finevoie nu numai de fonduri ci şi de schimbareamentalităţii unora dintre noi. Nu este suficient să fim lacatedră ci să înţelegem că oferim nişte servicii pentru ceiinteresaţi copii şi părinţi, iar acestea trebuie să fie impecabile. Să avem grijă atât cum ne comportăm la şcoalăcu elevii, dar şi cum abordăm problemele în faţapărinţilor. Nu este nimeni obligat să accepte un serviciude proastă calitate şi mofturile unui profesor care se crede"buricul pământului". Trăim vremuri în care toţi avemprobleme mai mici sau mai mari, dar noi ,în calitate de
profesori ,trebuie să fim nişte actori desăvârşiţi pentru căde multe ori ,chiar dacă nu ne arată cei mici ne simt atuncicând suntem superficiali şi ne "taxează". Şi iată cădiscutăm acum despre comportamentul consumatorului.Nu odată părinţii şiau mutat copilul de la şcoală din cauzaatitudinii unui cadru didactic sau din cauza unor conflictedintre elevi pe care profesorii clasei nu leau putut atenua.Tot despre comportamentul consumatorului discutăm şiatunci când părinţii îşi duc copilul la o şcoală din centrudoar din snobism ( "pentru că acolo şi la dus şi şefulmeu"). Mă întreb însă adesea de ce trebuie ca micuţii săsuporte astfel de experienţe doar din dorinţa celor mari.
Buna pregătire a corpului profesoral dintro şcoalăţine tot de domeniul marketingului dar să nu uităm că nueste suficient să ai profesori de rang înalt . Foarte importante sunt şi rezultatele obţinute de aceştia la clasă prinprezentarea la competiţii, olimpiade şi obţinerea unorlocuri fruntaşe dar şi prin participarea la proiecte ce aducsponsorizări şi faimă şcolii. Din acest punct de vedere,şcoala noastră stă foarte bine. Mai avem de lucrat la mentalitatea cadrelor didactice pentru a conştientiza că fărăreclamă nu vor veni singuri "clienţii "doar pentru că noisuntem buni. E adevărat că o şcoală de cartier nuşi poatepermite să facă o cercetare de piaţă, dar de ce nu amîncerca noi, membrii organizaţiei să aflăm ce dorescpărinţii din zona noastră şi să încercă, pe cât posibil să satisfacem cererea prin mijloace tipice
Nu este suficient să organizăm parteneriate şi săelaborăm pliante. Putem să folosim şi televiziunea pentrua arăta lumii ceea ce oferim, să organizăm târguri pentruajutorarea persoanelor aflate în dificultate la care săchemăm şi personalităţi, membrii importanţi ai oraşuluicare să sprijine astfel de acţiuni. Foarte importante suntacţiunile extracurriculare. Şi de multe ori părinţii opteazăpentru acele şcoli unde cadrele didactice organizează astfel de manifestări. Întro societate care cere de la membriiei foarte mult, cu părinţi foarte ocupaţi, aceste activităţisunt benefice pentru şcolari deoarece altfel ei vor suportaconsecinţele nefaste ale petrecerii timpului liber în faţatelevizorului sau calculatorului. Drumeţiile, taberele,dansurile de societate, populare, moderne, tenisul, înotul,schiul, pot constitui activităţi foarte atractive pentru copii,iar părinţii vor aprecia, când grupul de elevi este însoţitde dirigintele sau învăţătorul clasei. Să nu uităm că ceamai utilă reclamă este cea directă. Nimic nu poateconvinge mai mult un părinte decât părerea unuia care aavut copilul la şcoala respectivă şi povesteşte cât demulţumit a fost de activitatea desfăşurată de copil acolo.
Din cu totul alt punct de vedere trebuie abordată activitatea de marketing întrun liceu. Acesta are un rol deosebit în formarea pentru piaţa muncii şi deci trebuie caoferta să ţină seama de dinamica acesteia din ultimii ani.Astfel se poate explica de ce licee cu profil informatic, economic, teoretic au mare căutare, în timp ce acelea cu profilindustrial aproape că au dispărut din cauza lipsei cererii.
Daniela Alina TOADER
Mirajul oltului
43
CÂNTECELE OLTULUI
Doina Oltului şi festivalul Cântecele Oltuluireprezintă etalonul culturii populare în orașul
CălimăneștiAflat întro zonă de interferenţe culturale,
Calimăneştiul reuneşte porturi populare atât oltenești( cu ii şi vâlnice în culorile roşi /alb şi alb/albastru),muntenești ( ii, poale si vâlnice negre), dar şiungureneşti (ii, poale şi şoarţe în alb/negru), deoareceaici se întâlnește Oltenia cu Muntenia şi Ţara Ardealului.
Tocmai de aceea Festivalul Naţional de Folclor“Cântecele Oltului” şia găsit locul aici, pe plaiurilenoastre, de peste 40 de ani, doar prima ediţie a festivalului desfășurânduse la Făgăraş, în anul 1969.
În cadrul acestei ample manifestări se reunesc, înprimul rând, ansambluri folclorice din judeţele riverane Oltului: Harghita, Covasna, Brașov, Sibiu, Olt Teleorman şi Vâlcea, dar, şi ansambluri folclorice dinjudeţele vecine: Argeș, Dolj, Gorj, precum şi invitaţi dinstrăinătate; pe scena Casei de Cultura “FlorinZamfirescu” din Călimănești putând fi văzutereprezentanţi ai Italiei, Turciei, dar şi Mexicului.
În contextul spectacolului regăsim: parada portuluipopular, concursurile de interpretare vocală şiinstrumentală, concursul purtătorilor de costum, darşi concursul “Frumoasa Oltului”, concursuri care audescoperit şi promovat numeroase talente şi nume devenite deja cunoscute în lumea muzicii populare. (Ex.
TRADIŢII ŞI OBICEIURI
DOINA OLTULUI
Ansamblul Folcloric ¨Doina Oltului¨ dinCălimăneşti a luat fiinţă în anul 1968 pe baza
Ansamblului Folcloric ¨La bâlci – în Ţara Loviştei¨,Călimăneşti 19661967. Ansamblul a avut activitatepermanentă până în prezent, cu perioade de intensitate maximă a activităţiicând a fost angajată înturnee internaţionale,concursuri şi festivalurinaţionale.
Pe parcursul celor 45de ani ansamblul a cunoscut patru perioade de regenerare masivă: 19681969, 1970, 1991 şi2004.
În anul 2004 Ansamblul Folcloric ¨Doina Oltului¨din Călimăneşti a renăscut sub conducerea neobositului coregraf Cincă Aureliu şi a lui Florin Buşui.
Datorită profesionalismului şi a modului de implicare în promovarea şi punerea în valoare a folcloruluiautentic românesc, ansamblul a fost invitat în 2006să reprezinte România la manifestările dedicate¨Zilelor Culturii Românești la Műnchen¨, Germania. Înanul 2008, „Doina Oltului” reprezintă România laFestivalul International „Gravina in Puglia”, desfășurat
în Bari – Italia, 2327 iulie, alături de ansambluri folclorice din Bulgaria, Grecia, Serbia şi Italia. Tot în anul2008, la invitaţia românilor din Spania şi aoficialităţilor din Provincia Zaragoza orașul Teruel,„Doina Oltului” a susţinut cinci spectacole cu ocazia
Zilei Naţionale a României,29 nov. 3 dec. 2008, încântând atât numeroasa comunitate de români din Teruelcât si publicul spaniol.
Printre numeroasele proiecte desfășurate la nivelnaţional, menţionăm doarcâteva din festivalurile lacare Ansamblul Folcloric„Doina Oltului” din
Călimăneşti a participat: Festivalul Naţional de Folclor„Cântecele Oltului” Călimăneşti 19692011, Zilele Culturii Populare Vâlcene, 20082011, manifestareorganizată de CJCPCT Vâlcea la Muzeul Astra din Sibiu,Festivalul National „Vară Pielesteana”, 2009 2010,Festivalul National al Căluşului Oltenesc , 2010 Rusalii, sărbătoarea portului popular „Hora costumelor”, Pietrari, anual aprilie, „Învârtita dorului” ,Vaideeniiunie etc.
Mihaela DOBRESCU, director Casa de Cultură Florin Zamfirescu Călimăneşti
Mirajul oltului
44
Maria Dragomiroiu).Numele Ansamblului Folcloric “Doina Oltului” sa
împletit în permanenţă cu cel al Festivalului “ Cântecele Oltului”, acestea a reprezentant deopotrivă orașulgazdă, Călimănești.
Ansamblul Folcloric„Doina Oltului” a luatnaștere în anul 1968, anulînfiinţării Casei de Culturadin Călimănești, pe bazaFormaţiei de Cântece sidansuri Populare dinJibleaVeche, sub directaîndrumare a coregrafuluiAurel Cincă, a dirijoruluiMarin Preda, beneficiindde îndrumarea unor specialiști de prim rang ca IonelBudișteanu şi Tita Sever, bucurânduse în același timpde vocea regretatei Filofteia Lăcătuşu, dispărută dintre noi la cutremurul din 1977.
Culmile succesului„Doinei Oltului” au fost înregistrate în anii 1970 şi1971, când performanţeleacestuia au trecut graniţele ţării, reprezentândcu cinste Romania înItalia, Bulgaria, Iugoslaviaşi republica Moldova,obţinând nenumăratepremii, medalii şi trofee.
În 1989 activitateaansamblului a încetat, urmând să renască, precumpasarea Phoenix din propria cenușă, în anul 2004 subaceeași îndrumare a neobositului coregraf, AurelCincă. După obţinerea nenumăratelor premii în ţară,câștigarea în 2006 a tot ce înseamnă premii în cadrulFestivalului National de Folclor “Cântecele Oltului” (interpretare vocală şi instrumentală, costume şi
prezenţă scenică), Ansamblul Folcloric “Doina Oltului”a fost invitată să reprezinte România în 2008 la ZileleCulturii Romanești din Germania, Munchen, în iunie2010 să reprezinte românii în Italia, Bari, la Festivalul
International de FolclorGravina în Puglia, iar în decembrie 2008 să cânte şi săîncânte romanii şi spanioliiîn Teruel, Spania.
Repertoriul Ansamblului“Doina Oltului” se remarcăprintro mare varietatefolclorică: el cuprinde piesemuzicale şi coregrafice dindiverse zone ale ţării, şi, înspecial, din Oltenia, oferind
astfel o imagine reprezentativă a folclorului românesc.Sunt prezente în programul său străvechile dansuriromanești: „Ciuleandra”, „Căluşul”, „Brâul bărbătesc”,“Itul”, suite oltenești de fete etc., pe care dansatorii
amatori le fac cunoscute petoate meridianele lumii.
Stau mărturie faptului că“Doina Oltului” şi “CânteceleOltului” sunt embleme ale folclorului autentic românescrecunoaşterea acestora decătre forurilor superioare despecialitate în folclor, prezente de fiecare dată încomisiile de specialitate.
„Cântecele Oltului” este celmai mare festival vâlcean de folclor, locul unde întâlnim cântece şi jocuri autentice interpretate în costume originale de un viu colorit, locul unde vechiul seîntâlnește cu noul, prin perpetuarea cântecului, jocului şi portului popular românesc.
ZIAR EDITAT CU SPRIJINULPRIMĂRIE ORAŞULUI CĂLIMĂNEŞTI
PRIN EDITURILE INTOL PRES ŞI SILVIANA
DIRECTOR ONORIFIC: Ilie AMUZANDIRECTOR: Petre CICHIRDANREDACTOR ŞEF: Constantin GEANTĂTEHNOREDACTARE:
Bogdan CICHIRDAN-INTOL PRESSAdrian VEŢELEANU - SILVIANA
SECRETAR DE REDACŢIE: Gabriela Elena MANDA
EDITORI COLABORATORI: Marie-Jeanne TALOŞ-MĂLUŢEANUPaulian BUICESCUMihaela DOBRESCUGheorghe MĂMULARU
CONSILIER EDITORIAL: Alina Nicoleta VEŢELEANU
CORECTURA: Leontina RUS
Grafica, coperţile, fotografiile şi titlurile nesemnate aparţin Editurii Intol - Press, str.
Calea lui Traian, nr.169, bl.5, sc.E, ap.3, tel./fax:0250.736615, e-mail: [email protected]
Fiecare autor este responsabil de conţinutul articolului
Mânăstirea Stănişoara
Mânăstirea Turnu
Pavilion CentralHotel Traian
Complexul Cozia Căciulata
Dan Zamfirescu
Arhim. Vartolomeu AndroniP.S. Emilian Lovişteanu
CCoollooccvviiuu „„NNeeaaggooee BBaassaarraabb”” llaa MMâânnăăssttiirreeaa „„OOssttrroovv””
Vâr
ful C
ozia
Claudia Tita, Miriam Tunza şi Ilie Amuzan