MILAN KUNDERA s-a nãscut în 1929,în Cehoslovacia.

În 1975 s-a stabilit în Franþa.

OPERE ALE LUI MILAN KUNDERA

Scrise în cehã:Gluma, roman

Iubiri caraghioase, nuveleViaþa e în altã parte, roman

Valsul de adio, romanCartea râsului ºi a uitãrii, roman

Insuportabila uºurãtate a fiinþei, romanNemurirea, roman

Scrise în francezã:Jacques ºi stãpânul sãu. Omagiu lui Denis Diderot, teatru

Arta roma nului, eseuTestamente trãdate, eseu

Lentoarea, romanIdentitatea, romanIgnoranþa, roman

Cortina, eseu în ºapte pãrþiO întâlnire, eseu

DESPRE OPERA LUI MILAN KUNDERA:Kvetoslav Chvatik, Lumea romanescã a lui Milan Kundera

Éva Le Grand, Kundera sau memoria dorinþeiJocelyn Maixent, Secolul XVIII al lui Milan Kundera

Maria Nemcova Banerjee, Paradoxuri terminaleFrançois Ricard, Ultima dupã-amiazã a lui Agnes,

eseu despre opera lui Milan KunderaGuy Scarpetta, Vârsta de aur a romanului

Guy Scarpetta, Variaþiuni asupra erotismului

Traducere din cehã deMARIANA VORONA

Revãzutã deJEAN GROSU

CU PRINS

PAR TEA ÎN TÂI

Scri so ri le pier du te / 7

PAR TEA A DOUA

Mama / 33

PAR TEA A TRE IA

În ge rii / 67

PAR TEA A PA TRA

Scri so ri le pier du te / 95

PAR TEA A CIN CEA

Li tost / 139

PARTEA A ªA SEA

În ge rii / 185

PAR TEA A ªAP TEA

Fron tie ra / 225

PARTEA ÎNTÂI

Scrisorile pierdute

1În februarie 1948, conducãtorul comunist Kle-

ment Gottwald apãrea în balconul unui palat barocdin Praga pentru a le þine un discurs sutelor de miide cetãþeni adunaþi în Piaþa Oraºului Vechi. Era mo-mentul unei mari cotituri în istoria Cehiei. Un mo-ment fatidic, cum nu întâlnim decât unul sau douãîntr-un mileniu.

Gottwald apãrea flancat de tovarãºii sãi, în ime-diata-i apropiere aflându-se Clementis. Ningea, selãsase frigul ºi Gottwald avea capul descoperit. Gri-juliu, Clementis ºi-a scos cãciula de blanã ºi a pus-ope capul lui Gottwald.

Secþia de propagandã a reprodus în sute de mii deexemplare fotografia balconului din care Gottwald,cu cãciula de blanã pe cap, înconjurat de tovarãºii sãi,se adreseazã poporului. Pe acest balcon a început is-toria Cehiei comuniste. Orice copil cunoºtea aceas-tã fotografie pe care o vedea în manualele ºcolare,pe afiºe sau în muzee.

Patru ani mai târziu, Clementis a fost acuzat detrãdare ºi spânzurat. Secþia de propagandã l-a ºtersimediat din istorie ºi, bineînþeles, din toate fotogra-fiile. De atunci, Gottwald apare singur pe balcon. Aco-lo unde odinioarã se afla Clementis, nu se mai vededecât zidul golaº al palatului baroc. Din Clementis

7

n-a mai rãmas decât cãciula de blanã pe capul luiGottwald.

2Suntem în anul 1971 ºi Mirek spune: lupta omu-

lui împotriva puterii este lupta memoriei împotrivauitãrii.

Vrea sã justifice astfel ceea ce prietenii sãi numescimprudenþã: îºi þine cu grijã jurnalul, pãstreazã co-respondenþa, redacteazã procesele-verbale ale tutu-ror întrunirilor în care analizeazã împreunã situaþiaºi se întreabã cum sã continue, explicându-le cã, defapt, ei nu încalcã nicidecum Constituþia. Sã te as-cunzi, trãind cu sentimentul culpabilitãþii, n-ar în-semna decât începutul înfrângerii.

În urmã cu o sãptãmânã, în timp ce lucra cu echi-pa sa de montatori pe acoperiºul unei clãdiri în con-strucþie, aruncând o privire în jos, l-a cuprins ameþeala.Pierzându-ºi echilibrul, s-a agãþat cu mâna de o grin-dã prost consolidatã care a cedat; dupã ce l-au scos,i s-a pãrut la prima vedere cã rana era serioasã, maitârziu însã, constatând cã nu-i vorba decât de o ba-nalã fracturã de braþ, se consolã cu gândul cã va obþi-ne câteva sãptãmâni de concediu ºi aºa va putea, însfârºit, sã rezolve treburile pentru care pânã atuncinu gãsise rãgazul necesar.

Între timp, ajunsese totuºi sã fie de aceeaºi pãre-re cu prietenii sãi mai prudenþi. Constituþia, ce-idrept, garanteazã libertatea cuvântului, dar legile pe-depsesc aspru tot ceea ce poate fi luat drept atinge-re adusã securitãþii statului. Nu se ºtia niciodatã cândpoate începe statul sã strige cã un cuvânt sau altulîi submineazã siguranþa. Hotãrâse, de-aceea, sã-ºipunã hârtiile compromiþãtoare la adãpost.

8

Dar, înainte de toate, doreºte sã lãmureascã po-vestea cu Zdena. I-a telefonat în oraºul în care lo-cuieºte, dar n-a reuºit s-o gãseascã. A pierdut, astfel,patru zile. Abia ieri a izbutit sã dea de ea ºi Zdenai-a fãgãduit cã-l aºteaptã în aceastã dupã-amiazã.

Fiul lui, în vârstã de ºaptesprezece ani, protestã:Mirek nu putea conduce cu braþul în ghips. ªi con-dusul era într-adevãr dificil. Braþul vãtãmat, prins îneºarfã, i se legãna la piept inutil ºi neputincios. Ca sãschimbe viteza, era nevoit sã lase pentru o clipã vo-lanul.

3Avusese cu Zdena o legãturã în urmã cu douãzeci

ºi cinci de ani, dar, din toatã povestea, dacã-i mai rã-mâneau câteva amintiri.

Odatã, la o întâlnire, Zdena se smiorcãia ºi îºi ºter-gea de zor ochii cu batista. O întrebare ce i s-a-ntâm-plat. Ca sã afle cã, în ajun, murise un om de stat rus.Un oarecare Jdanov, Arbuzov sau Masturbov. Jude-când dupã abundenþa lacrimilor, moartea lui Mas-turbov o afectase mai mult decât moartea propriuluiei pãrinte.

E oare cu putinþã sã se fi-ntâmplat aºa ceva? Nucumva plânsetele la moartea lui Masturbov erau onãscocire a urii lui actuale? Nu, fãrã îndoialã, aºas-a-ntâmplat. Dat tot atât de adevãrat e faptul cã îm-prejurãrile imediate, ce fãceau atunci plânsetele eiplauzibile ºi reale, îi scapã acum, ºi amintirea devi-ne neverosimilã ca o caricaturã.

Cam aºa sunt toate amintirile sale despre ea: se în-torceau cu tramvaiul dupã ce pãrãsiserã apartamen-tul în care fãcuserã dragoste pentru întâia oarã. (Mirek

9

constata, cu deosebitã satisfacþie, cã uitase cu desã-vârºire toate împreunãrile lor, despre acestea nemai-fiind în stare sã-ºi aminteascã nimic.) ªedea ghemuitãpe marginea banchetei, în tramvaiul ce se hurduca,iar faþa ei posacã, încruntatã, arãta uimitor de îm-bãtrânitã. Când a întrebat-o de ce e atât de tãcutã,i-a fost dat sã afle cã o nemulþumise felul cum se iu-biserã, spunând cã fãcuse dragoste cu ea ca un in-telectual.

În jargonul politic de atunci, cuvântul intelectu-al era o insultã, caracterizând un om rupt de mase,care nu înþelege viaþa. Toþi comuniºtii spânzuraþi, înacea vreme, de alþi comuniºti erau rãsplãtiþi cu aceas-tã jignire. Spre deosebire de cei cu picioarele pe pã-mânt, ei pluteau, chipurile, cu capul în nori. Eradrept, aºadar, ca pãmântul sã le fie luat definitiv desub picioare prin pedeapsã ºi sã rãmânã suspendaþipuþin deasupra lui.

Dar ce voia sã zicã Zdena, acuzându-l cã face dra-goste ca un intelectual?

Dintr-un motiv sau altul, era nemulþumitã de elºi, aºa cum izbutea sã încarce cu sentimentul cel maiconcret (materializat în lacrimã) o relaþie abstractã(relaþia cu necunoscutul Masturbov), tot aºa izbu-tea sã dea actului cel mai concret o semnificaþie abs-tractã, iar insatisfacþiei sale o denumire politicã.

4Priveºte în oglinda retrovizoare ºi îºi dã seama cã

un autoturism, mereu acelaºi, goneºte în spatele lui.Nu s-a îndoit niciodatã cã este urmãrit, dar pânãacum procedaserã cu o discreþie desãvârºitã. Astãzis-a produs o schimbare radicalã: þin cu tot dinadin-sul sã se facã remarcaþi.

10

La vreo douãzeci de kilometri de Praga, în plincâmp, se afla o îngrãditurã lungã ºi, dincolo de ea,o staþie de benzinã cu ateliere de reparaþii. Un bunprieten lucreazã acolo ºi vrea sã-l roage sã-i înlocu-iascã demarorul defect. Opri în faþa intrãrii blocatede o barierã cu dungi roºii ºi albe. Alãturi, în picioa-re, se afla o grãsanã. Mirek aºtepta sã ridice bariera,dar ea stãtea neclintitã mulþumindu-se sã-l cercete-ze îndelung. Claxonã, dar inutil. Scoase capul prinportierã.

— Nu v-au arestat încã? întrebã femeia.— Nu, încã nu m-au arestat, rãspunse Mirek. Pu-

teþi ridica bariera?Ea îl mai privi câteva secunde, cu un aer absent,

apoi cãscã ºi se retrase-n ghereta ei, unde se tolãni înspatele unei mãsuþe, fãrã sã-i mai dea nici o atenþie.

Aºa stând lucrurile, coborî din maºinã, ocoli ba-riera ºi intrã în atelier sã caute mecanicul. Revenirãîmpreunã ºi acesta ridicã bariera pentru ca Mirek sãpoatã intra cu automobilul în curte (grãsana conti-nua sã zacã în gheretã, cu aceeaºi privire absentã).

— Vezi, asta þi se întâmplã pentru cã ai apãrutprea des la televizor. Acum orice baborniþã te recu-noaºte, spuse mecanicul.

— Cine e? întrebã Mirek.Aflã cã invazia Cehiei de cãtre armata rusã, care

ocupase þara ºi-ºi exercita pretutindeni influenþa, aînsemnat pentru ea semnalul de trezire la o viaþã ie-ºitã din comun. Vedea cã, în urma celei mai mãrun-te sesizãri, oameni având o poziþie mai înaltã decâtea (ºi toatã lumea avea o astfel de poziþie) erau pri-vaþi de putere, de funcþie, de slujbã ºi de pâine, ºi astao aþâþa: începuse sã practice delaþiunea din proprieiniþiativã.

11

— ªi cum se face cã a rãmas tot paznic? De ce n-auavansat-o?

— Nu ºtie sã numere nici pânã la zece ºi nu-i potgãsi alt loc. Nu pot decât sã-i reconfirme dreptul laturnãtorie. Pentru ea asta înseamnã avansare! spusemecanicul zâmbind.

Sãltã capota ºi cercetã motorul.Deodatã, Mirek remarcã în preajma lui prezenþa

unui bãrbat. Se-ntoarse: individul purta un sacou gri,cãmaºã albã cu cravatã ºi pantaloni maro. Peste gâ-tul gros ºi faþa-i puhavã se ondula un pãr cãrunt, fã-cut cu fierul. Sta proþãpit, ca bãtut în cuie, cu ochii pemecanicul încovoiat sub capota ridicatã.

Peste câteva clipe, simþindu-i ºi el prezenþa, me-canicul se îndreptã din ºale ºi întrebã:

— Cãutaþi pe cineva?— Nu, nu caut pe nimeni, îi rãspunse omul cu

gâtul gros ºi faþa puhavã.Mecanicul se aplecã din nou asupra motorului ºi

spuse:— În Piaþa Václav din Praga vomitã un tip. Un al-

tul, aflat în trecere pe-acolo, îl priveºte ºi, clãtinânddin cap întristat, îi spune: de-aþi ºti cât de bine vã în-þeleg…

5Asasinarea lui Allende a estompat curând amin-

tirea invaziei ruseºti din Cehia, mãcelul sângeros dinBangladesh l-a împins în uitare pe Allende, rãzboiuldin deºertul Sinai a înãbuºit cu vacarmul sãu plân-setele Bangladeshului, masacrele din Cambodgia aufãcut uitat Sinaiul ºi aºa mai departe, ºi aºa mai de-parte, ºi aºa mai departe, pânã la deplina uitare a totde cãtre toþi.

12

Într-o vreme când Istoria mai înainta încet, rare-le sale evenimente se întipãreau uºor în memorie,þesând pânza unui fundal cunoscut tuturor, în faþacãruia viaþa personalã îºi desfãºura spectacolul fas-cinant al aventurilor sale. Astãzi, timpul înainteazãcu paºi mari. Evenimentul istoric, uitat peste noap-te, strãluceºte a doua zi de roua noutãþii, încât nu maireprezintã în relatarea naratorului un fundal, ci o sur-prinzãtoare aventurã ce se desfãºoarã în planul se-cund al prea cunoscutei banalitãþi a vieþii personale.

Nu existã nici mãcar un singur eveniment istoricpe care-l putem presupune cunoscut de toþi; de aceeamã vãd nevoit sã scriu despre întâmplãri petrecuteacum câþiva ani, ca ºi când s-ar fi produs cu un mi-leniu în urmã: în 1939, armata germanã a intrat înCehia ºi Statul cehilor a încetat sã mai existe. În 1945,armata rusã a intrat în Cehia, ºi Cehia s-a numit dinnou republicã independentã. Oamenii erau entuzias-maþi de Rusia care îi alungase pe nemþi ºi, vãzândîn partidul comunist braþul ei credincios, simpatii-le lor au trecut de partea acestuia. Aºa se face cã, înfebruarie 1948, comuniºtii au acaparat puterea, nuprin sânge ºi violenþã, ci salutaþi cu ovaþii de aproa-pe o jumãtate de naþiune. ªi acum, luaþi aminte: ju-mãtatea care jubila scoþând chiote de bucurie era maidinamicã, mai inteligentã, mai bunã.

Da, zicã cine ce-o vrea, comuniºtii se vãdeau maiinteligenþi. Aveau un program grandios. Proiectul uneilumi absolut noi, în care tot omul îºi gãsea locul. Ad-versarii lor n-aveau un vis mãreþ, ci doar câteva prin-cipii morale învechite ºi plicticoase, cu care voiau sãcârpeascã pantalonii gãuriþi ai ordinii existente. Nu-ide mirare deci cã entuziaºtii ºi temerarii au triumfatuºor asupra ponderaþilor ºi prudenþilor, grãbindu-se

13

sã-ºi realizeze visul, aceastã idilã a dreptãþii pentrutoþi.

Subliniez: idilã ºi pentru toþi, cãci toate fiinþele uma-ne tânjesc dintotdeauna dupã idilã, dupã acea grã-dinã în care cântã privighetorile, dupã acel imperiual armoniei în care universul nu se ridicã necunos-cut împotriva omului, iar omul nu se ridicã împotri-va semenilor sãi, ci, dimpotrivã, universul ºi oameniisunt plãmãdiþi din unul ºi acelaºi aluat — focul dincer arzând ºi în suflete. Toþi devin acolo o notã din-tr-o sublimã fugã de Bach, iar cel ce refuzã aceastã con-diþie nu rãmâne decât un punct negru nefolositor ºilipsit de sens, pe care e de-ajuns sã-l apuci ºi sã-l stri-veºti între unghii ca pe un purice.

O seamã de oameni, înþelegând de la bun începutcã nu sunt fãcuþi pentru idilã, au vrut sã-ºi pãrãseas-cã þara. Dar idila fiind prin definiþie o lume pentrutoþi, cei ce doreau sã emigreze erau socotiþi tãgãdui-tori ai idilei ºi, în loc sã ajungã dincolo de graniþã, ajun-geau în spatele gratiilor. I-au urmat curând, pe acelaºidrum, alte mii ºi zeci de mii, printre aceºtia aflându-seºi numeroºi comuniºti ca, de pildã, ministrul de ex-terne Clementis, cel care îi împrumutase lui Gottwaldcãciula de blanã. Pe ecranele cinematografelor îndrã-gostiþi timizi se þineau de mânã, adulterul era asprupedepsit de tribunalele de onoare alcãtuite din cetã-þeni de rând, privighetorile cântau, iar trupul lui Cle-mentis se legãna în ºtreang, ca un clopot vestind onouã dimineaþã a omenirii.

Apoi, deodatã, aceºti tineri inteligenþi ºi radicaliau avut sentimentul straniu cã au lansat în lumealargã o acþiune ce începuse sã trãiascã de sine stã-tãtoare, încetând sã mai semene cu ideea pe care ºi-ofãcuserã despre ea, fãrã sã-i mai pese de cei care-idãduserã viaþã. Aceºti oameni tineri ºi inteligenþi au

14

început sã se rãsteascã la propria lor acþiune, s-o che-me, s-o defãimeze, s-o urmãreascã, s-o alunge ºi s-oizgoneascã. Dacã ar fi sã scriu un roman despre ge-neraþia acestor oameni talentaþi ºi radicali, l-aº in-titula: În urmãrirea acþiunii pierdute.

6Mecanicul închise capota ºi Mirek îl întrebã cât îi

datoreazã.— Toþi banii, îi rãspunse.Mirek se aºezã la volan impresionat. Nu-i mai ar-

dea de drum. Ar fi preferat sã rãmânã cu mecanicul,sã-i asculte anecdotele hazlii. Acesta se aplecã în in-teriorul maºinii ºi-l bãtu pe umãr. Apoi o luã sprepoartã sã ridice bariera.

Când Mirek ajunse în dreptul lui, mecanicul îisemnalã, cu o miºcare discretã a capului, maºina par-catã în faþa benzinãriei.

Bãrbatul cu gâtul gros ºi pãrul ondulat stãteapostat lângã portiera deschisã. Îl privea pe Mirek.Acelaºi lucru fãcea ºi cel de la volan. Îl fixau amân-doi fãrã jenã, cu obrãznicie. Trecând pe lângã ei, Mi-rek se strãdui sã-i trateze la fel.

Dupã ce-i depãºi, îl zãri în oglinda retrovizoarepe tipul cu pricina urcând în maºina care, pentru a-ºicontinua urmãrirea, era nevoitã sã facã un viraj.

Îi veni în minte cã ar fi trebuit totuºi sã se despar-tã mai demult de hârtiile acelea compromiþãtoare.Dacã ar fi fãcut-o îndatã dupã accidentarea sa, fãrãsã mai aºtepte s-o prindã pe Zdena la telefon, poa-te ar mai fi putut sã le transporte în altã parte, fãrãnici o primejdie. Dar nu fusese în stare sã se gândeas-cã la altceva decât la drumul spre reîntâlnirea cu

15