guy de maupassant o viata

239

Upload: thevvanderer

Post on 11-Aug-2015

932 views

Category:

Documents


23 download

TRANSCRIPT

Page 1: Guy de Maupassant O Viata
Page 2: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

GUY DE MAUPASSANT

O viaţăO viaţă

Traducere deMONICA ILADE-COSTEA

EDITURA EMINESCU1970

2

4

Page 3: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Cuprins

I.....................................................................................4

II..................................................................................20

III.................................................................................27

IV.................................................................................42

V..................................................................................59

VI.................................................................................74

VII................................................................................93

VIII.............................................................................117

IX...............................................................................130

X................................................................................157

XI...............................................................................181

XII..............................................................................205

XIII.............................................................................214

XIV.............................................................................228

3

Page 4: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

I

Jeanne, dup ceă -şi termin de f cut bagajele, se aproă ă -pie de fereastr ; ploaia nu mai contenea.ă

Toat 1 noaptea rafalele izbiser în geamuri şi pe acoă ă -periş. Cerul greu şi înc rcat cu ap p rea spart,ă ă ă golindu-se pe p mînt, f cînduă ă -l lipicios, topindu-l ca pe zah r. Vaă lurile de ploaie treceau pline de o c ldură ă ap s toare. Clipocitul pîrîiaşelor rev rsate umplea str zileă ă ă ă goale şi casele, ca nişte bure i, sorbeau apa careţ p trundea înă ăuntru şi se prelingea pe to i pere ii, de laţ ţ pivni pîn în pod.ţă ă

Jeanne, ieşit în ajun de la mîn stire, liber în sfîrşită ă ă pentru totdeauna, gata s simt toate bucuriile vie ii laă ă ţ care visa de atîta timp, se temea c tat l ei nu va maiă ă vrea s plece dac cerul nu se limpezea; şi, pentru a sutaă ă oar în diminea a aceea, scrut z rea.ă ţ ă ă

Apoi îşi d du seama c uitase să ă ă-şi pun calendarul înă s cule ul ei de voiaj, Lu de pe perete cartonaşul îmă ţ ă p r ită ţ în luni, care avea în mijlocul unui desen data anului în curs, 1819, scris cu cifre de aur. Apoi t ie cu creionulă ă primele patru coloane, tr gînd cîte o linie pe fiecare numeă de sfînt pîn la 2 mai, ziua ieşirii ei din mîn stire.ă ă

O voce strig de dincolo de uş :ă ă- Jeannette! Jeanne r spunse:ă- Intr , papa! Şi tat l ei îşi f cu apari ia.ă ă ă ţBaronul Simon-Jacques de Perthuis des Vauds era un

gentilom de mod veche, tipicar şi bun. Discipol entuă ziast al lui J.J. Rousseau, iubea natura, cîmpiile, p durile,ă

4

Page 5: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

animalele, cu un suflet de îndr gostit. Aristocrat prin naşă -tere, ura din instinct anul '93; dar filosof prin tempera-ment şi liberal prin educa ie, ura la culme tirania, cu o urţ ă declamatorie şi inofensiv . Marea lui for şi sl biă ţă ă ciunea lui cea mare era bun tatea, o bun tate care nă ă -avea destule bra e ca s mîngîie, ca s dea, ca s strîng laţ ă ă ă ă piept, o bun tate de creator, f r margini, f r rezisten ,ă ă ă ă ă ţă ca paralizia unui nerv al voin ei, ca un vid de energie,ţ aproape un viciu.

Om al teoriei, el f urise un întreg plan de educa ieă ţ pentru fiica sa, voind s-o fac fericit , dreapt si sensiă ă ă bil .ă

Ea st tuse acas pîn la doisprezece ani, dup care, cuă ă ă ă toate plînsetele mamei ei, fusese trimis la Sacre-Coeur.ă Acolo o inuse închis cu str şnicie, izolat , neştiut şiţ ă ă ă ă neştiutoare de lucruri omeneşti. Dorea s-o primească înapoi la şaptesprezece ani, pentru ca s-o scufunde el într-un fel de baie de poezie în eleapt ca mai tîrziu, înţ ă mijlocul naturii fecunde, să-i deschid sufletul, să ă-i alunge neştiin a în ceea ce priveşte iubirea curat , draţ ă gostea simpl a animalelor, legile senine ale vie ii.ă ţ

Jeanne ieşea acum din mîn stire luminoas , plin deă ă ă via şi însetat de fericire, dornic de toate bucuriile, deţă ă ă toate întîmpl rile fermec toare pe care şi le imaginaseă ă deja în zilele plictisitoare, în nop ile lungi, în singur taţ ă tea speran elor ei.ţ

P rea un tablou de Veronese cu p rul ei blond, stră ă ă-lucitor, care parc se r sfrîngea şi asupra c rnii, o carneă ă ă de aristocrat b tînd doar pu in în trandafiriu, umbrit deă ă ţ ă un puf fin, de un fel de catifea abia vizibil cînd o mîngîiaă soarele. Ochii ei erau albaştri, acel albastru opac al figurinelor de faian olandeze. Avea o aluni pe naraţă ţă sting şi alta pe b rbie, unde se ondulau cîteva firişoareă ă de p r care aproape nu se distingeau. Era înalt , bineă ă f cut , cu talia zvelt . Vocea ei clar p rea câteodată ă ă ă ă ă prea ascu it ; dar rîsul ei deschis împr ştia în jur veseţ ă ă lie.

5

Page 6: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Deseori, cu un gest familiar, îşi ducea mîinile la tîmple ca pentru a-şi netezi p rul.ă

Alerg la tat l ei şiă ă -l s rut , îmbr işînduă ă ăţ -l:- Ei, plec m?ăEl zîmbi, îşi cl tin p rul albit de timpuriu, pe careă ă ă -l

purta destul de lung, şi întinse mîna spre fereastr :ă- Cum vrei s c l toreşti pe o vreme ca asta? Dar ea îlă ă ă

rug , alintat şi iubitoare:ă ă- Papa, s plec m, te rog mult! Dup amiaz va fiă ă ă ă

frumos!- Dar maică-ta nu va fi de acord în ruptul capului!- Ba da, î i promit, asta e treaba mea.ţ- Dac reuşeşti să -o convingi pe mama, eu n-am nimic

împotriv .ăJeanne o lu la fug spre camera baroanei - aştepă ă tase

aceast zi a plec rii cu o ner bdare crescînd .ă ă ă ăDe cînd intrase la mîn stirea Saere-Coeur nu p ră ă ăsise

Rouenul; tat l ei nuă -i permisese nici o distrac ie înainte deţ vîrsta pe care o hot rîse. Numai de dou ori o luase cu elă ă la Paris, cîte cincisprezece zile, dar şi Parisul era tot oraş, iar ea nu visa decît s se duc la ar .ă ă ţ ă

Acum avea să-şi petreac vara la proprietatea lor,ă Peuples, în vechiul castel al familiei ridicat pe faleza de ling Yport; şi îşi promitea o bucurie infinit de la aă ă -ceastă via pe malul m rii. Mai tîrziu era de la sine în eles cţă ă ţ ă p rin ii îi vor d rui acel loc, unde va locui şi dup ce se vaă ţ ă ă m rita.ă

Iar ploaia, care nu mai contenea, era prima mare su-p rare din via a ei, Dar, dup trei minute ieşi, în goană ţ ă ă din camera mamei, strigînd prin toat casa:ă

- Papa, papa! Mama e de acord, pune s înhame caii!ăPotopul nu se potolea deloc; s-ar putea spune chiar că

se înte ea, cînd caleaşca fu adus în fa a uşii.ţ ă ţJeanne era gata s se urce în tr sur , cînd baroanaă ă ă

coborî sc rile, sus inut de o parte de so ul ei şi de ceaă ţ ă ţ -lalt de o camerist voinic şi înalt ca un b rbat. Era oă ă ă ă ă

6

Page 7: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

normand din Caux, c reia îi d deai cel pu in dou zeci deă ă ă ţ ă ani, deşi n-avea decît optsprezece. În familie era socotită într-un fel ca o a doua fiic , pentru c fusese sora deă ă lapte a Jeannei. Se numea Rosalie. Treaba ei de c peă tenie era să-şi ajute st pîna la mers, deoarece aceastaă devenise enorm în ultimii ani, din cauza unei hipertrofii aă inimii, de care se plîngea tot timpul.

Gîfîind, baroana ajunse la scara tr surii, arunc oă ă privire la curtea şiroind de ap , şi murmur :ă ă

- Într-adev r, nuă -i în elept ce facem. So ul ei, veşnicţ ţ zîmbitor, îi r spunse:ă

- Dumneata ai vrut-o, doamn Adelaide.ăCum baroana purta numele pompos de „Adelaide”, el îi

punea mereu în fa „doamn ”, ca un fel de respect pu inţă ă ţ ironic.

Baroana îşi continu mersul şi urc cu chiu cu vai înă ă tr sura care scîr îi din toate încheieturile. Baronul seă ţ aşez lîng ea, iar Jeanne şi Rosalie pe bancheta din fa aă ă ţ lor. Buc t reasa Ludivine aduse gr mezi de haine groaseă ă ă pe care le stivui pe genunchii baroanei şi dou coşuri peă care le ascunser sub picioare; apoi se ca r pe capră ţă ă ă lîng moş Simon, învelinduă -se într-o p tur care o acoă ă -perea cu totul.

Portarul şi nevastă-sa venir să ă-i salute; închizînd uşa tr surii, le d dur ultimele sfaturi pentru drum, apoiă ă ă pornir .ă

Moş Simon, vizitiul, cu capul aplecat, cocîrjat sub ploaie, nici nu se mai vedea din mantaua lui cu guler triplu. Vijelia gemea, umplînd drumul cu ap şi izbind înă ferestre.

în galopul cailor, tr sura coborî spre chei, trecu deă -a lungul vapoarelor care st teau ca nişte copaci desfrunzi iă ţ sub ploaie, cu catargele, vergile şi parîmele profilîndu-se trist pe cerul înnegurat, şi o lu pe bulevardul lung de peă colina Riboudet.

7

Page 8: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Curînd traversar cîmpiile; din cînd în cînd cîte o salcieă înecat , cu ramurile ei plîng toare în epenite ca deă ă ţ moarte, se z rea nedesluşit prin valurile de ap . Potă ă -coavele cailor plesc iau şi cele patru ro i f ceau b i deă ţ ă ă n mol.ă

T ceau cu to ii. Pîn şi gîndurile p reau la fel deă ţ ă ă înglodate ca p mîntul. L sînduă ă -se pe spate, m icu a piă ţ -cotea cu capul în piept. Baronul privea întunecat cîmpurile înmuiate şi monotone. Rosalie, cu un pachet pe genunchi, cugeta cu gîndirea neşlefuit a oamenilor dină popor. Jeanne, sub şuvoaiele c ldu e, se sim ea ren scîndă ţ ţ ă ca o plant închis pe care o sco i la aer; şi bucuriaă ă ţ rev rsat îi acoperea ca un frunziş triste ea inimii. Nuă ă ţ scotea nici un cuvînt, dar ar fi vrut s cînte, s întindă ă ă afar mîinile, s le umple cu ap şi s bea; şi era totuşiă ă ă ă fericit s treac în goana cailor, s vad peisajele pustiiă ă ă ă ă şi s se simt ad postit în mijlocul acestui potop.ă ă ă ă

Sub ploaia înt rîtat , crupele lucitoare ale cailor scoă ă -teau aburi.

Încetul cu încetul, baroana a ipi. Figura ei, încadrat deţ ă sase caltaboşi de p r care ii atîrnau deă -o parte şi de alta, se l s pu in cîte pu in, sus inut molcom de valuă ă ţ ţ ţ ă rile de gr sime de pe piept care se ridicau pe gît. Capul i seă ridica şi cobora în ritmul respira iei; obrajii i se umflau, înţ timp ce printre buzele ei întredeschise ieşea un sfor ită r sun tor. Baronul se aplec spre ea şiă ă ă -i puse încetişor în mîinile încrucişate peste pîntecele enorm, un portofel de piele.

Atingerea o trezi şi ea privi obiectul cu nişte ochi goi, avînd în ei nedumerirea buimac a celui trezit din somn.ă Portofelul se deschise. Peste tot în tr sur se r spîndiră ă ă ă monede de aur şi bancnote. Ea se trezi de tot, iar rîsul zglobiu al fiicei sale izbucni ca o cascad .ă

Baronul strînse banii şi i-i puse pe genunchi:

8

Page 9: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

- Poftim, draga mea, e tot ce a r mas din ferma de laă Eletot. Am vîndut-o ca s pun s se repare castelul de laă ă Peuples, unde vom locui deseori de aici înainte.

Ea num r şase mii de franci, pe careă ă -i puse liniştit înă buzunar. Era o nou ferm vîndut astfel, din cele treizeciă ă ă şi una pe care p rin ii le l saser moştenire baă ţ ă ă ronilor. Totuşi mai aveau înc vreo dou zeci de mii de livre rentă ă ă din p mînturi care, bine administrate, leă -ar fi adus cu uşurin treizeci de mii pe an. Cum tr iau simplu, acestţă ă venit ar fi fost suficient dac nă -ar fi avut în cas aceaă pr pastie f r fund, bun tatea. Ea le scurgea banii printreă ă ă ă degete cum usuc soarele apa de ploaie. Curgeau, seă risipeau, disp reau. Cum f Nimeni nu ştia nimic.ă

De fiecare dat unul dintre ei spunea:ă- Nu ştiu cum s-a întîmplat, am cheltuit azi o sut deă

franci f r s cump r nimic important.ă ă ă ăAceast uşurin de a da era de altfel un» dinu* marileă ţă

bucurii ale vie ii lor; şi se potriveau în asta întrţ -un mod înduioş tor de perfect.ă

Jeanne întreb :ă- E frumos acum castelul meu?- O s vezi, micu a mea, spuse el cu veselie, încetul cuă ţ

încetul furtuna se potolea; mai r m sese doar un fel deă ă cea , un praf uşor de ploaie risipit în aer. Bolta de noriţă p rea s se ridice, s se lumineze; şi dintră ă ă -o dat , printră -o sp rtur nev zut , o raz oblic de soare coborî peă ă ă ă ă ă cîmpie. Norii se desf cur ; ap ru culoarea albastr aă ă ă ă fundalului, apoi ruptura se m ri ca o m tase care seă ă destram şi un frumos cer limpede, de un azur clar şiă adînc se deschise deasupra lumii.

Se sim i o r suflare proasp t şi dulce ca un suspinţ ă ă ă fericit al p mîntului; şi cînd treceau prin dreptul gr diă ă nilor sau p durilor, se auzea cîteodat cîntecul vioi al uneiă ă p s ri ceă ă -şi usca penele, însera. Toat lumea clin tr sură ă ă dormea, în afar de Jeanne. De dou ori se oprir la cîteă ă ă un han ca s lase caii s r sufle şi s le dea pu in ov z cuă ă ă ă ţ ă

9

Page 10: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

ap . Se auzeau clopote r sunînd departe. Întră ă -un s tucă aprinser feliă narele tr surii;- iar. cerul se lumin şi el subă ă puzderia de stele.

Case luminate ap reau ici şi colo, str pungînd întuă ă -nericul cu puncte de foc. Dintr-o dat , la o cotitur , ap ruă ă ă luna imens , roşie, parc adormit .ă ă ă

Era aşa de pl cut c l sar ferestrele coborîte. Jeanne,ă ă ă ă istovit de visuri, covîrşit de viziuni fericite, se odihnea.ă ă Cîteodat , cînd amor ea, stînd prea mult în aceeaşi poziă ţ -ie, deschidea ochii, privea afar , vedea în noaptea strţ ă ă-

lucitoare cum pier în dep rtare arborii de la o ferm , sau,ă ă cîteodat , vaci culcate pe cîmp, care îşi ridicau capeă tele, îşi c uta o pozi ie mai comod , încerca să ţ ă ă-şi reînnoade visul pierdut; dar uruitul continuu al tr surii îi r suna înă ă urechi, îi risipea gîndurile şi ea deschidea din nou ochii, sim induţ -şi mintea şi trupul frînte de oboseal .ă

În sfîrşit se oprir . B rba i şi femei st teau în fa a uşiloră ă ţ ă ţ tr surii, cu felinare în mîini, Ajunseser . Trezit dintră ă ă -o dat , Jeanne s ri sprinten din tr sur . Tat l ei şi Rosalie,ă ă ă ă ă ă ajuta i de un fermier, o purtar aproape pe sus peţ ă baroan , sleit de puteri, care gemea de deznă ă ădejde şi repeta continuu cu voce stins :ă

- Ah! Doamne! Bie ii mei copii!ţNu voi s bea nimic, nici s m nînce; se culc şi adormiă ă ă ă

într-o clipit .ăJeanne şi baronul cinar în doi. Îşi zîmbeau, îşiă

strîngeau mîinile peste mas şi, însufle i i amîndoi de oă ţ ţ bucurie copil reasc , se gr bir s viziteze castelulă ă ă ă ă reparat.

Era una dintre acele locuin e normande, şi ferm şiţ ă castel totodat , întinse şi spa ioase, construite din pietreă ţ albe care deveniser cenuşii cu vremea, destul de mareă ca s ad posteasc o genera ie.ă ă ă ţ

Un culoar uriaş desp r ea casa în dou , deschizînd uşiă ţ ă pe fiecare parte. O scar dubl p rea s p şeasc pesteă ă ă ă ă ă

10

Page 11: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

intrare, l sînd gol centrul, uninduă -şi treptele la primul etaj, ca un pod.

La parter, în dreapta, intrai în salonul nesfîrşit, îm-br cat în tapi erii înf işînd frunzişuri prin care se plimă ţ ăţ bau p s ri. Toat tapi eria mobilelor, lucrat în puncte mici,ă ă ă ţ ă nu era altceva decît ilustrarea fabulelor lui La Fon-taine; şi Jeanne tres ri pl cut surprins cînd reg si un scaun careă ă ă ă îi pl cuse cînd era mic şi care reprezenta povestea cuă ă vulpea şi corbul.

Lîng salon era biblioteca plin de c r i vechi şi alteă ă ă ţ dou camere, nefolosite. La sting era sufrageria cu lemă ă -n ria înnoit , camera pentru rufe, c mara, buc t ria şi ună ă ă ă ă apartament mic, cu o baie.

Un coridor t ia în lung tot etajul întîi. Pe el se aliă niau cele zece uşi ale celor zece camere, Chiar ultima pe dreapta d dea în apartamentul Jeannei. Intrar acolo.ă ă

Baronul îl reînnoise de curînd folosind pur şi simplu tapete şi mobile ce erau aruncate prin pod. Tapiserii de provenien flamand , foarte vechi, umpleau locul cuţă ă personaje ciudate. Z rinduă -şi patul, tîn ra fat scoase ună ă strig t de bucurie. La cele patru col uri, patru p s ri mariă ţ ă ă de stejar, complet negre, lustruite cu cear , sus iă ţ neau patul, stînd ca nişte paznici. Laturile reprezentau bogate ghirlande de flori şi fructe sculptate, iar patru coloane fin încrustate, care se terminau în capiteluri corintice, sus ineau o corniş de trandafiri şi amoraşi înl n ui i.ţ ă ă ţ ţ

Acoperitoarea patului şi baldachinul str luceau ca două ă ceruri. Erau f cute dintră -o m tase foarte veche, de ună albastru intens, înstelat ici-colo de crini mari broda i înţ aur.

Patul era monumental şi gra ios totodat , în ciudaţ ă severit ii lemnului înnegrit de vreme. Dup ceăţ ă -l admiră îndelung, Jeanne, ridicînd luminarea, cercet tapiseriile caă s în eleag subiectul.ă ţ ă

Un tîn r senior şi o tîn ra doamn , îmbr ca i în roşu,ă ă ă ă ţ verde şi galben în cel mai ciudat mod cu putin , stţă ăteau

11

Page 12: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

de vorb sub un copac albastru în care se coceau fructeă albe. Un iepure mare de aceeaşi culoare ron ia nişte fireţă de iarb cenuşie, Chiar deasupra peisajului, la dep rtareaă ă conven ional , se z reau cinci c su e rotunde, cuţ ă ă ă ţ acoperişuri ascu ite; iar în col ul de sus, aproape de cer, oţ ţ moar de vînt roşie pe deă -a-ntregul. Printre toate acestea erau r spîndite crengi mari, înc rcate cu flori.ă ă

Celelalte tablouri, dou la num r, sem nau mult cuă ă ă primul, numai c se. vedeau ieşind din case patru omuă le iţ îmbr ca i în costume flamande, care îşi ridicau braă ţ eleţ c tre cer în semn de uimire şi mînie f r margini.ă ă ă

Dar ultima tapi erie reprezenta o doamn . Aproape deţ ă iepurele care ron ia şi de data aceasta, tîn rul senior,ţă ă culcat pe spate, p rea mort. Tîn ra doamn , privinduă ă ă -l, îşi str pungea pieptul cu o spad , iar fructele copaculuiă ă deveniser negre.ă

Jeanne renun ase s mai în eleag cînd descoperi înţ ă ţ ă -tr-un col o gînganie minuscul pe care iepurele, dac arţ ă ă fi fost viu, ar fi putut-o mînca odat cu iarba. Şi totuşi eraă un leu. Atunci ea recunoscu istoria nefericit a lui Pyramă şi Thysbe şi chiar dac surise la naivitatea deseă nului se sim i fericit s fie aproape de aceast poveste deţ ă ă ă dragoste care-i va reaminti mereu de speran ele ei dragiţ şi-i va str jui în fiecare noapte somnul, aceast iuă ă bire antic şi legendar .ă ă

Tot restul mobilierului îmbina stilurile cele mai diferite. Erau mobile pe care fiecare genera ie le l sa în faţ ă milie şi care fac din casele vechi un fel de muzeu în care totul se amestec . Un superb scrin Ludovic al XIV-lea. placat înă al muri str lucitoare, era p zit deă ă ă -o parte şi de cealaltă de dou fotolii Ludovic al XV-lea, îmbr cate înc înă ă ă m tasea lor cu buchete. O mas de scris din lemn deă ă trandafir era aşezat ' în fa a c minului pe care se afla,ă ţ ă sub un glob rotund, o pendul de pe vremea Imperiului,ă Era un stup reprezentat în bronz, suspendat pe patru co-loane de marmur , deasupra unei gr dini aurite cu flori.ă ă

12

Page 13: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Din stup ieşea o limb sub ire, printră ţ -o t ietur lung . Eaă ă ă purta la dreapta si la sting o albini cu aripile emaiă ţă late. Cadranul din faian pictat era fixat în mijlocul stupului.ţă ă

B tu ora unsprezece. Baronul îşi s rut fiica şi se duseă ă ă în camera lui.

Atunci Jeanne se culc , plin de p reri de r u. Arunc oă ă ă ă ă ultim privire camerei, apoi sufl în luminare. Ins patul,ă ă ă sprijinit de perete numai pe o parte, avea în sting oă deschiz tur mic prin care intra o raz de lun ceă ă ă ă ă desena pe podea o balt de lumin . Mîngîind încetişoră ă iubirea simbolic a lui Pyram şi Thysbe, pe pere i aluneă ţ -cau reflexe palide.

Prin cealalt fereastr , cea din fa a ei, Jeanne z rea ună ă ţ ă copac mare sc ldat în lumina blinda a lunii. Se înă toarse pe cealalt parte şi închise ochii, apoi, dup ceva vreme îiă ă redeschise,

Credea c mai e cl tinat înc de hurduc turile tră ă ă ă ă ăsurii, al c rei uruit îl auzea înc în urechi. R mase mai întîiă ă ă nemişcat , sperînd c aceast pozi ie o va face în sfîrşită ă ă ţ s adoarm , dar ner bdarea ei sufleteasc o fură ă ă ă nica prin tot trupul. Picioarele îi tres reau şi se sim ea cuprins deă ţ ă o febr crescînd . Atunci se ridic şi, cu piă ă ă cioarele şi bra ele goale, în c maşa ei lung care o f cea s semeneţ ă ă ă ă cu o fantom , trecu prin marea de lumin risipit peă ă ă podea, deschise fereastra şi privi afar . Noapă tea era atît de clar încît se vedea ca ziua, iar tîn ra fat recunoşteaă ă ă tot acest inut iubit cîndva, pe cînd era o coţ pil .ă

În fa a ei se deschidea o pajişte larg , galben ca untulţ ă ă sub lumina lunii. Doi copaci imenşi se ridicau la col uţ rile castelului, un platan la nord, un tei la sud.

La cap tul întinderii de iarb o p durice de bosche iă ă ă ţ închidea domeniul ocrotit împotriva uraganelor din larg de cinci rînduri de ulmi str vechi, r suci i, t ia i în pant ,ă ă ţ ă ţ ă ca un acoperiş, de vîntul m rii cel veşnic dezl n uit.ă ă ţ

Parcul era m rginit pe ambele p r i de dou alei deă ă ţ ă plopi înal i cît vedeai cu ochii, numi i „peuples” înţ ţ

13

Page 14: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Normandia, care separa castelul st pînilor de cele două ă ferme vecine, unde st teau familiile Couillard şi Martin.ă Castelul îşi c p tase numele de la aceşti „peuples”.ă ă

Dincolo de acest domeniu se întindea o cîmpie larg siă s lbatic , pres rat cu cop cei spinoşi, prin care vînă ă ă ă ă tul gemea şi se zbuciuma zi şi noapte. Apoi coasta se pr v lea brusc întră ă -o falez de o sut de metri, dreapt şiă ă ă alb , sc ldat de valuri.ă ă ă

Jeanne privea pîn în zare întinderea unduitoare aă valurilor, care p reau c dorm sub stele.ă ă

În aceast linişte f r seam n, miresmele p mîntului seă ă ă ă ă rev rsau. Iasomia ag at în jurul ferestrelor de la pară ăţ ă ter îşi r spîndea neîncetat parfumul p trunz tor care se uneaă ă ă cu boarea abia sim it a frunzelor desf cute. Valuriţ ă ă molcome de vînt treceau, aducînd gust de aer s rat şiă miros de alge.

Tîn ra fat se l s în voia fericirii de a respira; şi tihnaă ă ă ă peisajului o linişti ca o baie r coritoare,ă

Toate viet ile care se trezesc cînd se însereaz şiăţ ă -si ascund existen a m runt în pacea nop ii umpleau întuţ ă ă ţ -nericul cu un furnicar de zgomote în surdin . P s ri mariă ă ă şi t cute s getau aerul ca nişte pete, ca nişte umbre;ă ă bîzîitul insectelor nev zute murmura în ureche; drumuriă gr bite se încrucişau prin iarba înrourat sau prin nisiă ă -purile aleilor pustii. Numai cî iva broscoi melancoliciţ în l au spre lun or c itul lor scurt şi monoton.ă ţ ă ă ă

Jeannei i se p rea c inima i se revars plin de şoapteă ă ă ă ca noaptea aceea limpede, tres ltînd deodat de mii deă ă dorin e care d deau tîrcoale, ca viet ile acelea nocturneţ ă ăţ care o înconjurau cu forfota lor. Ceva o unea cu acea poezie vie; şi în lumina m t soas a nop ii sim ea cum oă ă ă ţ ţ str bat frisoane puternice, cum palpit de speran e abiaă ă ţ înmugurite, ca o adiere de fericire. Se l s în voia visuriloră ă de iubire.

14

Page 15: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Iubirea! De doi ani o sim ea apropiinduţ -se cu nelinişti crescînde. Acum era liber s iubeasc , nu trebuia decîtă ă ă să-l întîlneasc pe EL!ă

Cum va fi? Ea nu ştia deloc şi nici nu se întreba. El va fi EL şi atît. Ştia doar că-l va adora din tot sufletul şi c el oă va iubi cu toat puterea inimii lui.ă

Se vor plimba în seri ca aceasta sub ninsoarea domoală a luminii de lun . Vor merge inînduă ţ -se de mîn , lipi i unulă ţ de altul, auzindu-şi,inimile cum bat, sim induţ -şi c lduraă trupurilor, oferindu-şi dragostea nop ii limpezi de var ,ţ ă atît de aproape unul de altul încît îşi vor deschide uşor sufletele, pîn la ultimele taine, numai prin unica putere aă inimii lor. Şi totul va continua la nesfîrşit, în senin tateaă unui sentiment f r putin de povestit.ă ă ţă

I se p ru deodat c îl sim ea ling ea şi dintră ă ă ţ ă -o dat ună val de senzualitate o înfiora din creştet pînă-n t lpi, îşiă încrucişa bra ele pe piept cu o mişcare inconştient , caţ ă pentru a-şi strînge visul în bra e; şi pe buzele ei întinseţ spre necunoscut sim i ceva care aproape o f cu s leşine,ţ ă ă ca şi cum suflarea prim verii iă -ar fi dat o s rutare deă dragoste.

Pe neaşteptate auzi paşi trecînd prin spatele castelului şi într-un elan al sufletului ei chinuit într-o dorin de aţă vedea ceva imposibil, de a crede în hazardul providen ial,ţ în presim irile supraumane, în întîmpl rile peţ ă trecute ca în romane, se gîndi: „dac-ar fi el?”. Jeanne ascult tremurîndă pasul c l torului, sigur c o s se opreasc la poart caă ă ă ă ă ă ă s cear g zduire.ă ă ă

Dup ce paşii trecur , se sim i singur şi trist , ca după ă ţ ă ă ă o dezam gire. Dar îşi în elese nebunia gîndului şi rîse.ă ţ Atunci, pu in mai liniştit , îşi l s sufletul s pluţ ă ă ă ă teasc înă voia unei vis ri mai în elepte, încercînd să ţ ă-şi ghicească viitorul, să-şi cl deasc via a.ă ă ţ

Vor tr i împreun aici, în acest castel liniştit care doă ă -mina marea. Va avea, bineîn eles, doi copii, un b iat penţ ă -tru el, o fat pentru ea şi se va uita la ei cum alearg peă ă

15

Page 16: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

iarba dintre platan şi tei, în timp ce va schimba cu solul ei, pe deasupra capetelor lor, priviri încîntate şi pline de pasiune.

R mase mult, mult timp visînd aşa, în timp ce luna,ă terminîndu-şi drumul pe cer, mergea s se culce în mare.ă Aerul se f cea din ce în ce mai rece. Spre r s rit albeauă ă ă zorile. Un cocoş cînta la ferma din dreapta; al ii îi r sţ ă -punser de la cea din stînga. Glasurile lor r guşite pă ă ăreau s vin de foarte departe, prin îngr ditura bosche ilor.ă ă ă ţ Stelele se stingeau pe rînd de pe imensitatea albastr aă cerului.

Un ip t mic de pas re se auzi undeva. Ciripituri, şoţ ă ă -v itoare la început, se auzir din frunziş; apoi se înteă ă ir ,ţ ă vesele şi r sun toare, trecînd din ramur în ramur , dină ă ă ă copac în copac.

Jeanne se sim i brusc luminat şi, ridicînduţ ă -şi capul pe care şi-l ascunsese în palme, închise ochii, orbit deă m re ia r s ritului. Un munte de nori trandafirii, ascunsă ţ ă ă pe jum tate de plopii de pe alee, arunca lumini de pură -pur pe p mîntul trezit din somn. Şi, încet, sp rgînd noriiă ă ă str lucitori, împroşcînd cu foc copacii, cîmpiile, oceanul,ă tot orizontul, uriaşul glob arz tor al soarelui se ivi.ă

Iar Jeanne se sim i nebun de fericire. O bucurieţ ă delirant , o înduioşare f r margini în fa a minunilor lumiiă ă ă ţ îi înv luia inima, istovindă -o. Era soarele ei! Aurora ei! începutul vie ii ei! R s ritul speran elor ei! Şi întinseţ ă ă ţ bra ele pe cerul plin de raze, ca pentru a îmbr işa soaţ ăţ -rele. Voia s vorbeasc , s strige ceva dumnezeiesc,ă ă ă precum aceast înflorire a zilei; dar r mase ca o stan deă ă ă piatr , cuprins de o exaltare neputincioas .ă ă ă

Atunci, plecîndu-şi fruntea pe bra e, îşi sim i ochii pliniţ ţ de lacrimi, şi plînse cu desf tare.ă

Cînd privi din nou, decorul superb al zilei abia îm-bobocite disp ruse deja. Şi se sim i ea îns şi împ cat ,ă ţ ă ă ă pu in obosit , r corit parc .1 F r s închid fereastraţ ă ă ă ă ă ă ă ă se întinse pe pat, mai vis cîteva minute şi adormi atît deă

16

Page 17: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

adînc încît la ora opt nu auzi cînd o strig tat l ei şi nu seă ă trezi decît atunci cînd acesta intr în camer . Voia să ă ă-i arate cum a înfrumuse at castelul, castelul ci.ţ

Fa ada care d dea spre interiorul domeniilor era sepaţ ă -rat de drum printră -o livad . Drumul acela, zis vicinal,ă ocolea printre casele ranilor şi se unea, dup oţă ă jum tate de leghe, cu şoseaua mare de la Havre laă Fecamp. O c r ruie dreapt ducea de la bariera de lemnă ă ă la castel. Dependin ele, construc ii micu e din piatr deţ ţ ţ ă mare, acoperite cu paie, se rînduiau pe cele dou laturiă ale cur ii, deţ -a lungul şan urilor celor dou ferme.ţ ă

Acoperişurile erau noi; toat lemn ria fusese repaă ă rat ,ă pere ii tencui i, camerele retapisate, întregul inteţ ţ rior zugr vit din nou. Şi b trînul castel mohorît îşi purta ca peă ă nişte pete obloanele noi-nou e, de un albţ -argintiu, şi ipsosul care ap ruse de curînd pe fa adaă ţ -i cenuşie.

Cealalt fa ad în care se deschidea una din ferestreleă ţ ă Jeannei, privea departe în mare pe deasupra bosche ilorţ şi a zidului de ulmi raşi de vînt.

Jeanne, la bra ul baronului, vizit tot, pîn la ultiţ ă ă mul col işor; dup aceea se plimbar cu paşi mici pe aleile deţ ă ă plopi care m rgineau ceea ce ei numeau parcul. Subă copaci' crescuse iarba, întinzîndu-şi covorul verde. P duricea, tocmai în cap t, era fermec toare, cu c r ruileă ă ă ă ă ei întortocheate, desp r ite de ziduri de frunziş. Un iepureă ţ de cîmp s ri pe neaşteptate, speriindă -o pe Jeanne, apoi s lt peste colin şi o lu la fug peste falez , prin stuf.ă ă ă ă ă ă

Dup dejun, doamna Adelaide, istovit înc , spuse că ă ă ă merge s se odihneasc , iar baronul îi propuse Jeannei să ă ă coboare pîn la Yport.ă

Plecar , traversînd mai întîi c tunul Etouvent, din careă ă f cea parte şi Peuples. Trei rani îi salutar ca şi cînd iă ţă ă -ar fi cunoscut de cînd lumea. Intrar în p duricea în pantă ă ă care cobora pîn pe malul m rii, urmînd o vale ocolit .ă ă ă

Peste pu in timp ap ru şi satul Yport. Femeile careţ ă -şi cîrpeau boarfele îi priveau, stînd pe pragul caselor. Strada

17

Page 18: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

povîrnit , cu o gîrl în mijloc şi cu gr mezi de resturiă ă ă z cînd în fa a uşilor, r spîndea un puternic miros deă ţ ă saramur . Plase înnegrite, în care r m seser din loc înă ă ă ă loc solzi str lucitori, ca nişte monede de argint, se uscau,ă ag ate de uşile cocioabelor din care ieşeau acele miroăţ -suri tipice pentru familiile numeroase viermuind într-o singur înc pere. Cî iva porumbei op iau pe malul gîrlei,ă ă ţ ţ ă c utînd ceva de mîncare.ă

Jeanne privea toate acestea, care i se p reau noi şiă ciudate, ca un decor de teatru. Dintr-o dat , ocolind ună zid, z ri marea, de un albastru opac şi neted,ă întinzîndu-se cît vedeai cu ochii.

Se oprir pe plaj s o priveasc . Pînze de corabie, albeă ă ă ă ca nişte aripi de pas re, treceau în larg. La sting şi laă ă dreapta se în l a faleza uriaş ; întră ţ ă -o parte privirea î i eraţ oprit de un fel de cap, pe cînd în cealalt linia coastei seă ă prelungea pîn departe, pîn cînd nu se mai vedea decîtă ă ca o dung neclar .ă ă

într-una din sp rturile coastei ap reau portul şi casele;ă ă valuri mici care f ceau m rii ciucuri de spum se rosă ă ă -togoleau pe pietre cu un zgomot uşor. B rcile oameniloră din partea locului, trase pe panta cu pietre rotunjite, stă-teau la soare, uscîndu-şi obrajii dolofani, unşi cu gudron, Cî iva pescari se preg teau pentru fluxul de sear . Unulţ ă ă dintre ei se apropie s le ofere peşte şi Jeanne cump ră ă ă un calcan, pe care voi să-l duc singur la castel.ă ă

Atunci omul îşi oferi serviciile pentru plimb ri pe mare,ă repetîndu-şi numele la fiecare dou cuvinte, ca s le intreă ă bine în cap:

- Lastique, Josephin Lastique.Baronul promise c nuă -l va uita.Se întoarser pe drumul spre castel. Cum peştele greuă

o obosea pe Jeanne, ea îi trecu prin urechi bastonul ta-t lui ci şi fiecare apuc de un cap t. Mergeau veseli,ă ă ă urcînd coasta şi p l vr gind ca doi copii, cu fruntea înă ă ă vînt şi ochii str lucitori, în timp ce calcanul, care leă

18

Page 19: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

obosea încetul cu încetul bra ele, m tura iarba cu coadaţ ă lui gras .ă

19

Page 20: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

II

Pentru Jeanne începu de atunci o via liber şi miţă ă -nunat . Citea, visa şi hoin rea de una singur prin îmă ă ă -prejurimi. R t cea cu paşi leneşi deă ă -a lungul drumurilor, cu gîndurile pierdute în reverie, sau cobora în salturi v ileă mici şi întortocheate, care purtau pe spin rile lor, ca pe oă mantie, o blan de flori de drobi e. Mirosul lor p trună ţ ă z toră şi dulce, laolalt cu c ldura, o îmb ta ca un vin parfumat.ă ă ă Şi, la zgomotul dep rtat al valurilor izbinduă -se de rm, oţă furtun îi ame ea sufletul.ă ţ

Cîteodat , o moleşeal o f cea s se întind pe iarbaă ă ă ă ă stufoas a vreunei coline: alteori, cînd z rea dintră ă -o dată la vreo cotitur , întră -o pîlnie de verdea , un triunghiţă albastru de marc seînteind în soare ca o pînz la orizont,ă o n p deau bucurii venite din senin, ca la apropierea misă ă -terioas a unei fericiri deasupra ei.ă

În blînde ea inutului r coros şi în liniştea z rilor roţ ţ ă ă -tunjite o cuprindea dragostea de singur tate; r mînea atîtă ă de mult nemişcat c iepurii s lbatici op iau pe la picioaă ă ă ţ ă -rele ei.

Adeseori alerga pe falez , biciuit de aerul uşor ală ă coastelor, frem tînd de bucuria deplin de a se mişca f ră ă ă ă oboseal , ca peştii în ap sau rîndunelele în aer.ă ă

Pres r pretutindeni amintiri, cum presari semin e peă ă ţ p mînt, acele amintiri ale c ror r d cini tr iesc toată ă ă ă ă ă via a. I se p rea c seam n cîte un col işor din inima ciţ ă ă ă ă ţ în fiecare loc prin care trecea.

20

Page 21: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Începu s se scalde în mare, pîn la istov. Înota pîn nuă ă ă se mai z rea de pe rm, f r să ţă ă ă ă-i fie fric , pentru c eraă ă puternic şi îndr znea . Se sim ea bine în apa aceeaă ă ţă ţ rece, clar şi albastr , care o ducea leg nîndă ă ă -o. Cînd ajungea în larg se întorcea pe spate, cu bra ele încruciţ -şate pe piept şi cu ochii pierdu i în seninul adînc al ceţ -rului, s getat de zborul unei rîndunele sau de imagineaă alb a unei p s ri de mare. Nu se mai auzea nimic înă ă ă afar de murmurul dep rtat al valurilor ce clipoceau laă ă mal şi şoapta moleşit a p mîntului, alunecînd peste ună ă -duirea valurilor, dar stins , aproape imperceptibil . Apoiă ă Jeanne se r sucea şi, cu o bucurie nebun , ipa ascu it,ă ă ţ ţ b tînd apa cu amîndou mîinile.ă ă

Cîteodat , cînd se aventura prea departe, o barc veă ă -nea s o caute.ă

Se întorcea la castel moart de foame, dar uşoar ,ă ă vioaie, cu zîmbetul pe buze şi o sclipire de fericire în ochi.

Baronul, el se gîndea la mari întreprinderi agricole; voia s fac încerc ri, s aduc progresul, s experimenă ă ă ă ă ă teze utilaje noi, s aclimatizeze soiuri str ine, şiă ă -şi pierdea bun parte din zile stînd la taifas cu ranii, care cl tinauă ţă ă din cap, neîncrez tori.ă

Pleca deseori pe mare cu pescarii din Yport. Dup ceă vizit grotele, izvoarele şi stîncile ascu ite din împreă ţ jurimi, voi s pescuiasc şi el ca un simplu pescar.ă ă

În zilele cînd b tea briza, cînd pînzele umflate pură tau pe spinarea valurilor scoica pîntecoas a b rcilor şi cîndă ă de la fiecare bord atîrna pîn în fundul m rii ună ă di a lungţ ă ce aluneca prin ap , urm rit de bancurile de scrumbii,ă ă ă baronul inea în mîna tremurînd coarda sub ire pe care oţ ă ţ sim ea vibrînd de îndat ce un peşte era prins în ea.ţ ă

Pleca la lumina lunii ca s ridice plasele puse în ajun. Îiă pl cea s aud catargul trosnind, s trag în piept aeă ă ă ă ă rul şuier tor şi tare al nop ii şi, dup ce ocolea îndeă ţ ă lung ca să-şi reg seasc locul ghidînduă ă -se dup vreun col deă ţ stînc , dup vreo clopotni sau dup ferme din Fecamp,ă ă ţă ă

21

Page 22: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

era fericit s z boveasc sub primele raze ale r s ritului,ă ă ă ă ă care f ceau s str luceasc pe fundul b ră ă ă ă ă cilor spinarea cleioas a calcanilor, în form de evantai, şi pîntecele loră ă gras.

La fiecare mas el îşi povestea cu entuziasm ispră ăvile. La rîndul ei, baroana îi spunea de cîte ori str bă ătuse aleea cea mare de plopi, cea din dreapta, dinspre ferma Couillard, cealalt nefiind însorit . Cum i se reă ă comandase s fac mişcare, se înverşuna s mearg . Înă ă ă ă dat ceă r coarea nop ii se risipea, cobora sprijinit de bra ulă ţ ă ţ Rosaliei, înf şurat întră ă -o pelerin şi dou şaluri, cu capulă ă acoperit tot de o bonet neagr peste care punea şi oă ă împletitur roşie.ă

Aşa, tîrîindu-şi piciorul sting, mai greu decît cel lalt, cuă care tr sese deă -a lungul drumului, la dus şi la întors, două dîre de praf pe care iarba pierise, lua de la cap t oă nesfirşit c l torie, în linie dreapt , de la col ul casteluluiă ă ă ă ţ pîn la primii arbuşti ai p duricii. I se pusese cîte o bancă ă ă la fiecare din capetele acestui drum; şi la fiecare cinci minute se oprea, spunîndu-i bietei bone ner bd toareă ă care o înso ea:ţ

- S ne aşez m pu in, fata mea, m simt cam moleă ă ţ ă şit .ăŞi la fiecare oprire l sa pe una din b nci ba împletiă ă tura

care-i acoperea capul, ba un şal, apoi boneta, apoi pelerina; toate se strîngeau în dou gr mezi de haine peă ă care Rosalie le aducea pe bra ul liber cînd se întorţ ceau pentru mas .ă

Dup amiaz baroana o lua de la cap t, dar f ră ă ă ă ă tragere de inim , cu pauze mai lungi, mo ind chiar cîte oă ţă or pe un şezlong care i se aducea din cas . Ea numeaă ă toat plimbarea „exerci iul meu”, aşa cum spunea „hiperă ţ -trofia mea”.

Un medic consultat cu zece ani în urm vorbise deă hipertrofie pentru c ea îi spusese c se sufoc . Deă ă ă atunci, cuvîntul acesta pe care nu-l în elegea i seţ în epenise în minte. Îi punea cu înc p înare pe baron, peţ ă ăţ

22

Page 23: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Jeanne şi pe Rosalie să-i pip ie inima, pe care nimeni nu oă mai sim ea, atît de înfundat era în gr sime; dar se împoţ ă ă -trivea cu t rie s fie examinat de un alt medic, de teamă ă ă ă s nuă -i descopere şi alte boli, şi vorbea de „hipertrofia ei” la fiecare dou fraze, ca şi cum aceast boal ar fi fostă ă ă numai a ei, i-ar fi apar inut ca un lucru unic asupra c ruiaţ ă nimeni n-avea nici un drept.

Baronul spunea „hipertrofia nevestei mele”, iar Jeanne „hipertrofia mamei” cum ar fi spus „rochia, p l ria, umă ă -brela”.

Fusese foarte dr gu în tinere e şi sub ire ca o tresă ţă ţ ţ tie. Dup ce valsase în bra ele tuturor uniformelor imă ţ periului, citise „Corinne”, care o f cuse s plîng ; şi de atunciă ă ă acest roman îi r m sese în minte. Pe m sur ce seă ă ă ă îngr şase, sufletul ei luase avînturi tot mai poetice; iară cînd obezitatea o intui întrţ -un fotoliu gîndurile ei hoin rir prin multe aventuri tandre în care ea era eroă ă ina. Avea unele mai dragi pe care şi le aducea mereu în visuri, aşa cum flaşneta c reia îi învîr i manivela repet laă ţ ă nesfîrşit aceeaşi melodie. Toate romanele siropoase, în care se vorbea despre femei captive şi de rîndunele îi aduceau lacrimi în ochi de fiecare dat ; îi pl ceau chiar şiă ă cîteva cîntece cam picante de Beranger, din cauza regretelor pe care i le aduceau.

Deseori r mînea nemişcat cîte o or , pierdut în viă ă ă ă -s rile ei. Castelul de la Peuples îi pl cea enorm pentru că ă ă împrumuta un decor romanelor din sufletul ei, amintindu-i, prin p durile careă -l împrejmuiau, prin cîmpia aceea pustie şi prin apropierea de mare, de c r ile lui Walteră ţ Scott, pe care le citea de cîteva luni. În zilele ploioase se închidea în camera ei, ca s fie aproape de ceea ceă numea „relicvele mele”, Erau acolo toate scrisorile ei vechi, de la mama şi de la tat l ei, de la baron din vremeaă în care erau doar logodi i, şi multe altele. Erau toateţ inute întrţ -un scrin de mahon cu sfincşi de aram laă

col uri; şi ea zicea din cînd în cînd, cu o anume voce:ţ

23

Page 24: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- Rosalie, fata mea, adu-mi sertarul cu amintiri.Bona deschidea scrinul, lua sertarul, îl punea pe un

scaun lîng baroan , spre ea; baroana începea să ă ă citeasc încet scrisorile, l sînd să ă ă-i cad cîte o lacrimă ă deasupra lor, cînd şi cînd.

Cîteodat Jeanne o înlocuia pe Rosalie şi o plimba peă mama ei, care îi povestea amintiri de cînd era copil .ă Tîn ra fat se reg sea în aceste poveşti de alt dat , uiă ă ă ă ă -mit de asem narea gîndurilor, de potrivirea dorin eloră ă ţ lor, pentru c fiecare inim îşi imagineaz c ea a treă ă ă ă s rită întîi în fa a mul imii de senza ii care au f cut s batţ ţ ţ ă ă ă inimile primilor oameni şi care vor face s bat şi pe celeă ă ale ultimelor femei şi ultimilor b rba i.ă ţ

Mersul lor lent urma încetineala povestirii, întreruptă uneori de sufocarea baroanei; în acele clipe gîndul Jean-i ei, s rind peste povestea început , îşi lua zborul spreţ ă ă viitorul plin de bucurii, îmb tînduă -se cu speran e.ţ

într-o dup -amiaz , pe cînd se odihneau pe banca dină ă fundul parcului, v zur dintră ă -o dat , la cap tul aleii, ună ă preot pîntecos, care se îndrepta spre ele. Salut de deă -parte, îşi lu un aer zîmbitor, salut din nou cînd ajunse laă ă trei paşi şi exclam :ă

- Ei doamn baroan , cum o mai ducem?ă ăEra preotul satului.Baroana, n scut în secolul filosofilor, crescut în ziă ă ă lele

Revolu iei de un tat prea pu in credincios, nu merţ ă ţ gea niciodat la biseric , deşi iubea preo ii, dintră ă ţ -un instinct religios de femeie. Îl uitase cu totul pe abatele Picot, duhovnicul ei, şi roşi v zînduă -l.

Se scuz c nu iă ă -a ieşit în întîmpinare, c nă -a trecut deloc pe la el, dar preotul nu p rea, deloc sup rat. O priviă ă pe Jeanne, o felicit pentru înf işarea ei înfloriă ăţ toare, se aşez , îşi puse tricornul pe genunchi şi îşi tamă pona fruntea. Era foarte gras, foarte roşu şi transpira din plin. Mereu scotea din buzunar o batist mare, în p tr ele,ă ă ăţ îmbibat de sudoare, şiă -şi ştergea fa a şi gîtul. Dar abiaţ

24

Page 25: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

ajungea pînza umed în buzunarele adînci ale robei sale,ă c alte pic turi ap reau pe obraz şi, c zînd pe sutanaă ă ă ă întins pe pîntec, fixau în pete mici şi rotunde prafulă risipit al drumurilor.

Era vesel, un adev rat preot de ar , iertînd multe,ă ţ ă vorb re şi cumsecade. Povesti de una şi de alta, vorbiă ţ despre oamenii din sat, p rînd s nu observe c cele două ă ă ă enoriaşe nu trecuser înc pe la biseric , lenea baroaneiă ă ă potrivindu-se cu credin a ei nesigur , iar Jeanne fiind preaţ ă fericit c sc pase de la mîn stire, unde se s turase pînă ă ă ă ă ă peste cap de ceremonii religioase.

Ap ru şi baronul. Religia lui panteist îl l sa nepă ă ă ăs toră fa de dogme. Se purt amabil cu abatele, pe careţă ă -l cunoştea din vedere, şi-l opri la mas .ă

Preotul ştiu s se fac pl cut gra ie acelei şireteniiă ă ă ţ inconştiente pe care mîntuirea sufletelor o d oameniloră cei mai obişnui i cînd sînt chema i, prin voia întîmpl rii, sţ ţ ă ă exercite o putere asupra semenilor lor.

Baroana îl copleşi cu aten ii, atras poate printrţ ă -o afi-nitate din aceea care apropie sufletele asem n toare,ă ă fa a congestionat şi respira ia scurt a corpolentuluiţ ă ţ ă preot pl cînd obezit ii ei gîfîitoare.ă ăţ

Spre desert, abatele fu cuprins de o verv şugubea -ă ţă acea îng duin familiar din finalul meselor vesele. Şiă ţă ă dintr-o dat strig , ca şi cum o idee fericit iă ă ă -ar fi venit în minte:

- Dar am un enoriaş nou pe care trebuie s viă -l prezint, domnul viconte de Lamare!

Baroana, care cunoştea ca pe propriu-i buzunar toate blazoanele inutului, îl întreb :ţ ă

- Nu cumva e din familia Lamare din Eure?- Ba da, doamn , e fiul vicontelui Jean de Lamare,ă

r spunse preotul.ăAtunci doamna Adelaide,care inea la noble e maiţ ţ

presus de toate, puse o mul ime de întreb ri şi afl cţ ă ă ă odat pl tite datoriile tat lui, tîn rul îşi vînduse casteă ă ă ă lul

25

Page 26: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

moştenit şi se mutase deocamdat întră -una din cele trei ferme pe care le avea în Etouvent. Toate aceste trei ferme însemnau o rent de vreo cinciă -şase mii de livre, dar vicontele era econom şi chibzuit şi se gîndea s tră ă-iasc vreo doi sau trei ani în pavilionul acela modest, să ă strîng bani ca s poat ieşi în lume şi s se însoare avană ă ă ă -tajos, f r s se înglodeze în datorii sau să ă ă ă-şi. ipotecheze fermele. Preotul ad ug :ă ă

- E un b iat fermec tor, şi aşa de aşezat, de cuminte...ă ă Dar se plictiseşte de moarte aici în sat.

Baronul r spunse:ă- Aduce iţ -l pe la noi, domnule preot, asta ar mai putea

să-l scoat din plictis, din cînd în cînd,ăApoi vorbir despre altele.ăCînd trecur în salon, dup ceă ă -şi b ur cafeaua, preoă ă tul

ceru permisiunea s se plimbe pu in prin gr din , fiindă ţ ă ă obişnuit s fac mişcare dup fiecare mas . Baroă ă ă ă nul îl înso i. Se plimbau încet deţ -a lungul fa adei albe aţ castelului şi se întorceau pe unde veniser . Umbrele lor,ă una slab şi una rotund şi cu o ciuperc pe cap,ă ă ă ajungeau cînd înaintea, cînd în* urma lor, dup cum meră -geau, cu fa a sau cu spatele la lun . Preotul molf ia un felţ ă ă de igar , pe care o scosese din buzunar. Ii explicţ ă ă baronului la ce-i folosea, vorbind pe şleau, ca to i oameţ nii de la ar :ţ ă

- Asta m ajut s rîgîi, eu am digestia cam grea. Apoi,ă ă ă pe neaşteptate, privind cerul str b tut de luna clar ,ă ă ă spuse:

- Nu te mai saturi niciodat de o noapte ca asta. Şi seă întoarse în cas , să ă-şi ia r masă -bun de la doamne.

26

Page 27: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

III

Duminica urm toare, baroana şi Jeanne merser laă ă biseric , minate de un delicat respect pentru preotul lor.ă

Îl aşteptar dup slujb , ca să ă ă ă-l invite la prînz pentru joi. Preotul ieşi din sacristie înso it de un tîn r înalt,ţ ă elegant, care-i oferise bra ul cu familiaritate. Cum lo z riţ ă pe cele dou femei, preotul f cu un gest de fericită ă ă surpriz şi strig :ă ă

- Ce bine se nimereşte! Permite iţ -mi, doamn baă roană şi domnişoar Jeanne, s viă ă -l prezint pe vecinul dumneavoastr , domnul viconte de Lamare.ă

Vicontele de înclin , spuse c demult dorea s le cuă ă ă -noasc , apoi începu s converseze cu mult uşurin , caă ă ă ţă un om de lume ce era.

Avea una din acele figuri fericit îmbinate, la care, viseaz femeile şi care sînt dezagreabile tuturor b rbaă ă iţ lor* Pârul negru şi ondulat îi umbrea fruntea neted şiă brun ; sprîncenele mari, atît de regulate încît p reauă ă artificiale d deau un aer adînc şi blînd ochilor lui nopă -tatici, cu albul b tînd pu in în albastru. Gene lungi şi deseă ţ împrumutau privirii lui acea elocven p timaş careţă ă ă tulbur în saloane femeile din lumea bun , dar fac să ă ă priveasc în urm pe strad şi pe fata cu bonet şi cu ună ă ă ă coş pe bra ..ţ

Farmecul languros al acestor ochi te f cea s crezi înă ă profunzimea gîndurilor lui şi s dai importan celor maiă ţă

27

Page 28: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

neînsemnate vorbe ale: sale. Barba deas , lucitoare şiă fin , îi ascundea maxilarele; cam prea puternice.ă

Se desp r ir , dup multe salut ri.ă ţ ă ă ăDou zile mai tîrziu, domnul. Lamare le f cu primaă ă

vizit .:ăSosi tocmai cînd încercau o banc rustic , aşezat chiară ă ă

în diminea a aceea sub platanul din fa a ferestrelor saţ ţ -lonului. Baronul voia s mai pun una sub tei, s fieă ă ă perechea celeilalte, dar baroana, duşman a simetriei,ă nici nu voia s aud . Vicontele, consultat, fu de p rereaă ă ă baroanei.

Apoi vorbi de inut, pe careţ -l socotea foarte „pitoresc”, pentru c g sise în el, în plimb rile lui singuratice, multeă ă ă „pozi ii” încînt toare.ţ ă

Din cînd în cînd, ca din întîmplare, ochii lui îi întîlneau pe cei ai Jeannei şi ea sim ea ceva ciudat sub priţ virea aceea brusc , repede întoars în alt parte, în care seă ă ă aprindea o admira ie mîngîietoare şi o simpatie crescînd .ţ ă

Domnul de Lamare tat l, mort anul trecut, cunoscuseă un prieten intim al domnului de Cultaux, tat l baroanei, şiă descoperirea acestei cunoştin e d du naştere unei conţ ă -versa ii interminabile despre alian e, rude, date. Baroanaţ ţ f cea tururi de memorie, stabilind ascenden e, descenă ţ -den ele altor familii, circulînd, f r s se r t ceasc vreoţ ă ă ă ă ă ă -dat , în labirintul complicat al genealogiei.ă

- Spune iţ -mi, viconte, a i auzit vorbinduţ -se de familia Saunoy de Varfleur? Fiul mai mare, Gontran, s-a c s torită ă cu o domnişoar de Coursil, o Coursil-Courvilie, iar cel maiă mic cu una din verişoarele mele, domnişoara de la Roche-Aubert, care se înrudeşte cu familia Crisange. Or, domnul de Crisange a fost prietenul apropiat al tatălui meu şi trebuie să-l fi cunoscut şi pe tat l dumneaă voastr .ă

- Da, doamn . Nu e acel domn de Crisange care aă emigrat şi al c rui fiu să -a ruinat?

- Chiar el. A cerut-o în c s torie pe m tuşa mea după ă ă ă moartea so ului ei, contele de Eretry, dar ea nu lţ -a vrut,

28

Page 29: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

pentru c priza tutun. Pentru c veni vorba, şti i ce să ă ţ -a mai întîmplat cu familia Viloise? Au plecat din Touraine prin 1813, dup ce îi urm rise nenorocul, şi nă ă -am mai auzit nimic de ei.

- Din cîte ştiu, doamn , b trînul marchiz a murit înă ă urma unei c z turi de pe cal, l sînd o fiic m ritat cu ună ă ă ă ă ă englez şi pe cealalt cu un oarecare Bassolle, ună comerciant bogat care o sedusese, se zice.

Şi în conversa ie reveneau nume auzite şi re inute încţ ţ ă din copil rie, din vorb ria rudelor b trîne. Iar c să ă ă ă ătoriile dintre aceste familii luau în mintea lor importan a unorţ evenimente publice. Vorbeau despre oameni pe care nu i-au v zut niciodat ca şi cum iă ă -ar fi cunoscut bine; iar oamenii aceia, în alte p r i, vorbeau la fel despre ei. Şi seă ţ sim eau familiari de departe, aproape prieteni, aproapeţ înrudi i, prin simplul fapt c apar ineau aceleiaşi clase,ţ ă ţ aceleiaşi caste, şi c în vinele lor curgea acelaşi sînge.ă

Baronul, destul de s lbatic din fire şi cu o educa ie careă ţ n-avea nimic în comun cu credin ele şi prejudec ileţ ăţ oamenilor, din lumea lui, necunoscînd familiile vecine, îl întreb pe viconte despre ele.ă

Domnul de Lamare îi r spunse:ă- O, nu sînt prea multe familii nobile în inutul nostru,ţ

cu acelaşi ton cu care ar fi spus c nu sînt mul i iepuri peă ţ dealuri; şi îi d du am nunte. Numai trei familii se aflau peă ă o raz mai apropiat : marchizul de Coutelier, un fel de şefă ă al aristocra iei normande; vicontele şi vicontesa deţ Briseville, oameni de vi nobil dar tr ind retraşi; în fine,ţă ă ă contele de Fourville, un soi de sperietoare despre care se spunea că-şi las nevasta s moar de trisă ă ă te e şi careţ ducea o via de vîn tor în castelul lui, La Vrilette, ridicatţă ă pe malul unui iaz. Cî iva parveni i, care aveau rela iiţ ţ ţ numai între ei, cump raser p mînturi ici şi colo;ă ă ă vicontele nu-i cunoştea deloc.

29

Page 30: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Apoi îi salut şi ultima lui privire fu adresat Jeannei, caă ă şi cum i-ar fi trimis un r masă -bun mai prietenesc şi mai blînd.

Baroana îl g si fermec tor şi mai ales foarte cumseă ă -cade. Baronul zise şi el:

- Da, f r îndoial , o un b iat foarte bine crescut.ă ă ă ăÎl invitar la mas pentru s pt mîna urm toare, şi deă ă ă ă ă

atunci vicontele fu nelipsit. Ajungea de ce*le mai multe ori pe la patru după-amiaz , o g sea pe baroan pe aleeaă ă ă ei şi-i oferea bra ul ca sţ ă-şi fac „exerci iul ei”. Cîndă ţ Jeanne nu era plecat o sus inea pe baroan din cealaltă ţ ă ă parte şi mergeau încetişor to i trei, de la un cap t laţ ă cel lalt al drumului drept. Nuă -i vorbea niciodat tinereiă fete, dar privirea lui neagr şi catifelat întîlnea deseoriă ă ochii Jeannei, f cu i parc din agat albastru. De mai multeă ţ ă ori coborîr amîndoi la Yport, înso i i de baron.ă ţ ţ

Cînd se aflau pe plaj , întră -o sear , moş Lastique îi opriă şi, f r s îşi scoat din gur pipa, a c rei absen iă ă ă ă ă ă ţă -ar fi mirat pe to i poate mai mult decît dispari ia vaţ ţ sului s u,ă le zise:

- Cu vîntule ul sta, domnule baron, ar fi cu ce s d mţ ă ă ă mîine o fug pîn la Etretat şi înapoi f r mare osteneal .ă ă ă ă ă

Jeanne îşi împreun mîinile:ă- O, papa, dac ai vrea!ăBaronul se întoarse spre domnul de Lamare:- Ce zice i, viconte? Am putea prinzi acolo. Plimbarea fuţ

hot rît pe loc.ă ăNici nu r s rise bine soarele şi Jeanne era gata. Îlă ă

aştept pe tat l ei, care se îmbr ca mai încet şi plecară ă ă ă amîndoi prin iarba plin de rou , traversînd întîi cîmpia,ă ă apoi p durea care r suna de cîntecul p s rilor. Viconteleă ă ă ă şi moş Lastique îi aşteptau, aşeza i pe un cabestan.ţ

Al i doi pescari îi ajutar la plecare. Proptinduţ ă -şi u-merii în marginea b rcii, b rba ii împingeau din toate puterile.ă ă ţ Înaintau greu pe pietriş. Moş Lastique strecur sub chilaă b rcii suluri de lemn apoi, reluînduă -şi locul, continu cuă

30

Page 31: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

glas monoton nesfîrşitul lui „Hei-hop”, care trebuia să puncteze efortul comun.

Dar cînd ajunser la povîrniş barca o lu la vale dină ă tr-o dat , alunecînd pe pietrele rotunde cu un zgomot surd, deă pînz rupt . Se opri chiar lîng spuma l sat de valuri peă ă ă ă ă

rm şi toat lumea urc ; apoi cei doi pesţă ă ă cari o împinseră în ap .ă

Din larg venea un vînt uşor, dar continuu, încre indţ oglinda apei. În l ar pînza, care se umfl încetişor, şiă ţ ă ă barca înainta domol în leg natul molcom al valurilor.ă

Se îndep rtar . Spre orizont cerul se apleca şi seă ă contopea cu oceanul. La mal, faleza înalt şi dreapt îşiă ă arunca la picioare umbra masiv ; coaste înverzite, plineă de soare, o str b teau din loc în loc. În urm se vedeauă ă ă pînze cafenii ieşind de dup digul alb de la Fecamp, iar înă fa se z rea o stînc ciudat , rotunjit şi g urit de la unţă ă ă ă ă ă ă cap t la cel lalt, sem nînd cu un eleă ă ă fant enorm ce îşi moaie trompa în valuri. Era poarta mic de la Etretat.ă

Jeanne, inînduţ -se cu o mîn de marginea b rcii,ă ă ame it pu in de cl tinarea valurilor, privea în dep rtareţ ă ţ ă ă şi se gîndea c trei sînt lucrurile cu adev rat frumoase peă ă lume: lumina, spa iul şi apa.ţ

Nu spunea nimeni nici un cuvînt. Moş Lastique, care inea cîrma, mai tr gea din cînd în cînd cîte o înghiţ ă iturţ ă

din sticla pe care o inea ascuns sub banchet şi fumaţ ă ă f r încetare din ciotul lui de pip , ce p rea c nă ă ă ă ă -o s seă sting niciodat . Nuă ă -l vedeai nicicînd aprinzîndu-şi luleaua de p mînt, mai neagr ca abanosul, sau umplîndă ă -o cu tutun. Doar rareori îl vedeai inîndţ -o în mîn , sco îndă ţ -o dintre buze, iar prin acelaşi col al gurii prin care ieşeaţ fumul aluneca în mare un scuipat cafeniu.

Baronul, aşezat în fa , supraveghea pînza, inînd loţă ţ cul unui marinar. Jeanne şi vicontele st teau unul ling altul,ă ă pu in tulbura i amîndoi. O for necunoscut fţ ţ ţă ă ăcea ca ochii lor s se întîlneasc , pentru c îşi ridicau privirile înă ă ă aceeaşi secund , de parc cineva leă ă -ar fi şoptit. Între ei

31

Page 32: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

începea s se înfiripe deja acea abia simă it duioşie careţ ă se naşte aşa uşor între doi tineri, cînd b iatul nu e urît iară fata e frumoas . Se sim eau ferici i unul lîng cel lalt,ă ţ ţ ă ă poate pentru c se gîndeau unul la altul.ă

Soarele se în l a ca şi cum ar fi vrut s priveasc maiă ţ ă ă de sus marea imens de sub el; dar ea, cochet , se înă ă -v lui întră -o bur fin , ascunzînduă ă -se razelor lui. Era o cea str vezie, aurit , care nu acoperea nimic dar fţă ă ă ăcea şi mai dulci dep rt rile. Astrul îşi azvîrlea fl c rile,ă ă ă ă str pungînd acest nor şi, cînd se ridic în toat for a lui,ă ă ă ţ aburul sub ire se evapor , disp ru, iar marea, neţ ă ă ted ca oă oglind , începu s scînteie în lumin .ă ă ă

- O, ce frumos! şopti Jeanne, impresionat .ă- Da, da, e frumos! îi r spunse vicontele. Inimile loră

r spundeau ca un ecou la lumina clar a dimine ii.ă ă ţDeodat se ivir arcadele mari do la Etretat, ca două ă ă

picioare ale falezei cuprinse de mare, înalte ca un arc peste cor bii; un col alb de stînc se în l a în fa a primeiă ţ ă ă ţ ţ arcade.

Ajunser la rm şi, în timp ce baronul, care coborîseă ţă primul, inea barca lîng mal tr gîndţ ă ă -o de funie, vicontele o lu în bra e pe Jeanne ea să ţ -o duc pe uscat f r să ă ă ă-şi ude picioarele. Apoi urcar um r ling um r pieă ă ă ă trele mari stivuite pe rm, tulbura i amîndoi de acea scurtţă ţ ă atingere şi îl auzir pe moş Lastique zicînd baronului:ă

- Zic eu c tare să -ar mai potrivi amîndoi! într-un han mic, aproape de plaj , prînzul fu înă cînt tor. Marea,ă amor induţ -le gîndurile şi vorbele, îi f cuse t cu i; masa,ă ă ţ dimpotriv , îi f cu vorb re i, gureşi ca nişte şcolari înă ă ă ţ vacan . Lucrurile cele mai simple le stîrneau hohoteţă nesfîrşite.

Moş Lastique, aşezîndu-se la mas , îşi ascunse înă beret pipa care mai fumega înc ; şi toat lumea rîse. Oă ă ă musc , momit f r îndoial de nasul lui roşu, veni deă ă ă ă ă mai multe ori s se aşeze acolo; dup ce o alung cu oă ă ă mişcare a mîinii, prea lent ca să -o prind , musca se postaă

32

Page 33: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

pe o perdea de muselin , murd rit deja de multe suroriă ă ă de-ale ei, şi p rea c pîndeşte lacom nasul stră ă ă ălucitor al pescarului, pentru c imediat îşi lua zborul îndreptîndu-seă spre el.

Fiecare drum al insectei stîrnea o cascad de rîs, iară cînd b trînul, plictisit de gîdil tura aceea, murmur „Eă ă ă prostesc de înc p înat musca asta”, Jeanne şi viconteleă ăţ ă începur s rîd cu lacrimi, r sucinduă ă ă ă -se, sufocîndu-se, ap sînduă -şi şervetele peste gur ca s nu ipe.ă ă ţ

Dup ceă -şi luar cafeaua, Jeanne zise:ă- Dac am merge s ne plimb m pu in? ă ă ă ţVicontele se ridic ; dar baronul prefer s picoteasc laă ă ă ă

soare, ca o şopîrl pe pietre:ă- Merge i voi, copii, m g si i aici peste o or .ţ ă ă ţ ăStr b tur în linie dreapt aşezarea cu cocioabele eiă ă ă ă

am rîte şi, dup ce l sar în urm un mic castel, ce p reaă ă ă ă ă ă doar o ferm mai r s rit , d dur întră ă ă ă ă ă -o vale însorit ceă se întindea înaintea lor. Balansul m rii îi moleşise,ă tulburîndu-le echilibrul lor obişnuit, aerul tare şi s rat iiă înfometase, prînzul îi ame ise iar veselia îi înviorase. Seţ sim eau pu in nebuni, gata s alerge pe cîmp pîn laţ ţ ă ă epuizare. Jeanne auzea un vîjîit în urechi, înfrigurat deă senza ii noi şi bruşte.ţ

Soarele arz tor îi acoperea cu valuri de c ldur . De peă ă ă cele dou p r i ale drumului grînele coapte se aplecau,ă ă ţ secerate de vipie. Cosaşii îrîiau, mul i ca firele de iarb ,ţ ţ ă sem nînd pretutindeni, în grîu, în secar , în stuful de peă ă coast , gl sciorul lor ascu it. Nici un zgomot nu se maiă ă ţ ridica sub cerul incandescent, de un albastru îng lă benit, gata parc s se înroşeasc precum metalele aproă ă ă piate mai mult de jar.

Z rind ceva mai departe, spre dreapta, o p durice,ă ă merser acolo. Prins între coline, o alee îngust treceaă ă ă pe sub copacii înal i, prin care soarele nu putea pţ ătrunde. Ajungînd sub ei, îi prinse un fel de r coare ca de mucegai,ă acea umezeal care te face s tremuri şi î i intr înă ă ţ ă

33

Page 34: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

pl mîni. F r lumin şi aer, iarba disp ruse, iar p mîntulă ă ă ă ă ă era acoperit cu muşchi. Intrar mai adînc.ă

- Uite, acolo ne-am putea aşeza pu in, spuse Jeanne.ţ Doi copaci b trîni se uscaser şi, profitînd de gaura f cută ă ă ă în frunziş, o cascad de lumin c dea acolo, înc lă ă ă ă zea p mîntul, reînviase iarba, p p diile şi lianele, f cuse să ă ă ă ă izbucneasc o mul ime de floricele albe, fine ca o spum ,ă ţ ă şi dege ei roşii ca nişte focuri de artificii. Fluturi, alţ bine, bondari dolofani, în ari mari din caleţ ţ -afar , ca nişteă schelete de musc , mii de gîze zbur toare,ă ă vacile-domnului roşii şi p tate, gîndaciiă -dracului, unii cu reflexe verzui, al ii negri şi cu coarne, se amestecau înţ fîntîna aceea luminoas şi cald , scobit în umbra înă ă ă -ghe at a frunzişului.ţ ă

Se aşezar , cu capul la umbr şi picioarele la soare, Seă ă uitau la via a aceea m runt şi muritoare, pe care o razţ ă ă ă o f cuse s se nasc , şi Jeanne spuse cu înduioşare:ă ă ă

- Ce bine e! Ce bine e la ar ! Sînt clipe în care aş vreaţ ă s fiu musc sau fluture, ca s m pot ascunde în flori.ă ă ă ă

Vorbir despre ei, despre obişnuin ele, gusturile lor, peă ţ tonul acela mai sc zut, intim, cu care se fac confidenă ele.ţ El sus inea c e deja dezgustat de lume, plictisit de via aţ ă ţ lui f r rost; totul era neschimbat, nu întîlneai niă ă mic adev rat, nimic sincer.ă

Lumea! Ea ar fi vrut mult s-o cunoasc , dar era dinaă inte convins c nu valora cît viata de la tar .ă ă ă

Şi cu cît inimile lor se apropiau, cu atît îşi spuneau mai ceremonios „domnule” şi „domnişoar ” şi cu atît priă virile lor se amestecau, zîmbindu-şi. Li se p rea c sînt p trunşiă ă ă de o bun tate nou , total , de o preocupare pentruă ă ă profundele mii de lucruri pe care nu le b gaser în seamă ă ă pîn atunci.ă

Se întoarser : dar baronul plecase pe jos pîn laă ă Chambre-aux-Demoiselles, o grot aflat întră ă -o ridic tură ă a falezei. Îl aşteptar la han.ă

34

Page 35: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Nu ap ru decît pe la ora cinci, dup o plimbare peă ă plaj . Se urcar înapoi în barc şi înaintar domol, cuă ă ă ă vîntul în spate, f r nici o cl tinare, de parc ar fi stat peă ă ă ă loc. Briza aducea-adieri uşoare şi c ldu e care întină ţ deau pînza pentru o clip , apoi o l sau s cad moale, deă ă ă ă -a lungul catargului, Apa p rea moart , iar soarele golit deă ă fl c ri se apropia de ea încetişor, urmînduă ă -şi drumul lui circular. Marea îi toropea, to i t ceau din nou.ţ ă

Într-un tîrziu Jeanne spuse:- Ce mult mi-ar place s c l toresc...ă ă ă- Da, dar e trist s c l toreşti singur, ar trebui s ai peă ă ă ă

cineva lîng tine, s po i vorbi despre toate, îi r spunseă ă ţ ă vicontele.

- Adev rat.,., se gîndi ea. Şi totuşi îmi place s mă ă ă plimb singur , e aşa de bine cînd visezi f r nimeniă ă ă împrejur...

- Se poate visa şi în doi, spuse el, privind-o lung.Ea plec ochii. Era oare o aluzie? Poate. Ridic priă ă virea

în zare, ca şi cum ar fi vrut s vad şi mai deă ă parte; apoi, cu o voce şoptit , spuse:.ă

- Aş vrea s merg în Italia.., şi în Grecia... oh, da, înă Grecia... şi în Corsica! Trebuie s fie aşa de s lbatic şi deă ă frumos!

Lui îi pl cea mai mult Elve ia, pentru cabanele şiă ţ locurile ei.

- Nu, mi-ar place rile cu totul noi, cum e Corsica,ţă spuse ea, sau cele foarte vechi şi pline de amintiri, cum e Grecia. Trebuie s fie atît de pl cut s reg seşti urmeleă ă ă ă acelor popoare c rora le ştim istoria înc de cînd eramă ă copii, s vezi locurile unde să -au întîmplat atîtea lucruri Importante...

Vicontele, mai pu in exaltat, spuse:ţ- Pe mine Anglia m atrage mai mult; e un loc unde aiă

foarte multe de înv at.ăţApoi se apucar s cutreiere p mîntul, discutînd deă ă ă spre

atrac iile fiec rei ri, de la poli şi pîn la ecuator,ţ ă ţă ă

35

Page 36: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

extaziindu-se în fa a peisajelor imaginare, a obiceiurilorţ ciudate ale unor popoare, ea laponii şi chinezii; dar pînă la urm ajunser la concluzia c ara cea mai frumoasă ă ă ţ ă de pe lume e tot Fran a, cu clima ei temperat , cuţ ă cîmpiile ei roditoare, cu p durile ei, cu acel cult al arteloră frumoase care n-a mai înviat nic ieri de la marile secoleă ale Atenei.

Apoi t cur .ă ăSoarele, coborînd, p rea s sîngereze, şi o dîr lumiă ă ă -

noas , o c rare de lumin alerga pe ap , de la orizont laă ă ă ă marginea b rcii.ă

Vîntul îşi trimise ultimele adieri, apa era perfect lin , iară pînza nemişcat era roşie. O pace nesfîrşit p rea să ă ă ă încremeneasc spa iul, p strînd liniştea în jurul acesă ţ ă tei contopiri a elementelor, în timp ce, cambrîndu-şi sub cer coapsele ei lucitoare şi lichide, marea, logodnic maă -iestuoas , îşi aştepta amantul de foc s coboare spre ea.ă ă El se gr bea, împurpurat de dorin a îmbr iş rii. O aă ţ ăţ ă -tinse şi încet, încet, marea îl înghi i.ţ

De la orizont veni o boare r coroas . Un fior încre iă ă ţ sînul mişc tor al apei, ca şi cum astrul înghi it ar fi trimisă ţ lumii un suspin de uşurare.

Apusul disp ru repede; noaptea se ridic , ciuruit deă ă ă stele. Moş Lastique lu vîslele, şi atunci v zur c mareaă ă ă ă era fosforescent . Jeanne şi vicontele, unul lîng altul,ă ă priveau lucirile pe care le l sa în urm barca. Nu seă ă gîndeau la nimic, se uitau doar, pierdu i, respirînd aerulţ serii într-o împ care deplin . Jeanne îşi rezemase o mînă ă ă de marginea b rcii şi, ca din întîmplare, degeă tele vecinului ei o atinser . Ea nu se mişc , surprins , fericită ă ă ă de aceast atingere abia sim it .ă ţ ă

Seara, cînd se întoarse în camera ei, se sim i tulbuţ rată într-un fel ciudat, şi atît de înduioşat c îi venea să ă ă plîng din senin. Se uit la ceas, se gîndi c albina aceeaă ă ă mic bate ca o inim , o inim prieten , c va fi martorulă ă ă ă ă întregii ei vie i, cţ ă-i va înso i bucuriile şi trisţ te ile cu acelţ

36

Page 37: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

tic-tac viu şi ritmic: şi Jeanne opri gîza aurit pentru aă -i pune un s rut pe aripi. Ar fi s rutat orice. Îşi aminti că ă ă ascunsese într-un fund de sertar o p puş veche. O c ută ă ă ă şi o privi cu bucuria cu care ai reg si o prieten deă ă demult; şi strîngînd-o la piept, acoperi cu s rut ri fierbin iă ă ţ obrajii ei vopsi i şi ciuful de p r cre al juc riei.ţ ă ţ ă

inîndŢ -o în bra e, se gîndi:ţOare el era so ul promis de miile de voci ascunse, peţ

care o providen nespus de bun iţă ă -l aruncase în cale? El era oare fiin a aceea creat pentru ea, c reia i se vaţ ă ă devota pe via ? Oare ei erau cei doi ursi i ale c rorţă ţ ă suflete, întîlnindu-se, aveau s se contopeasc pîn laă ă ă cap t n scînd ă ă iubirea?

Nu tr ia înc acele avînturi furtunoase ale întregii fiin e,ă ă ţ acele încînt ri nebune, acele tulbur ri adînci pe careă ă credea ea c le va aduce pasiunea; totuşi i se p rea că ă ă începe să-l iubeasc , pentru c se l sa mereu în voiaă ă ă gîndurilor despre el. Inima îi tres rea cînd îl sim eaă ţ aproape, roşea şi p lea cînd îi întîlnea privirea şi se înfiă ora ascultîndu-i vocea.

Noaptea aceea aproape c nu închise ochii. Pe zi ceă trecea, tulbur toarea dorin de a iubi o cuprindea cuă ţă „totul. Se întreba f r încetare, întreba şi margaretele, şiă ă norii, şi monedele pe care le arunca în aer.

Într-o sear , baronul îi spuse: „Fă ă-te frumoas mîineă diminea ”.ţă

- Dar de ce? întreb ea.ă- E un secret.Şi cînd coborî a doua zi, proasp t , întră ă -o rochie lu-

minoas , g si masa din salon plin de bomboane şi, peă ă ă vin scaun, un buchet enorm.

În curte intr o cabriolet pe care scria „Lerat, cofeă ă tar din Fecamp, mese pentru nun i”; iar Ludivine, ajuţ tat ună ucenic buc tar, scotea din spate o mul ime de pachete cuă ţ mirosuri pl cute.ă

37

Page 38: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Vicontele de Lamare ap ru şi el. Pantalonii îi erau bineă întinşi, prinşi în ghetele de lac ce îi scoteau în evidenţă piciorul mic. Redingota strîns în talie l sa s se vad . Înă ă ă ă deschiz tura de la gît, dantela jaboului şi o cravat fin ,ă ă ă înf şurat de mai multe ori, îl obliga să ă ă-şi tin dreptă frumosul lui cap brun, de o grav distinc ie. Avea un altă ţ aer ca de obicei, acel aspect aparte pe care îmbr c mintea festiv îl d fe elor cunoscute.ă ă ă ă ţ

Jeanne, uluit , îl privea ca şi cum nu lă -ar fi v zută niciodat ; îl g sea un gentilom impecabil, din cap pîn înă ă ă picioare.

El se înclin ; zîmbind:ă- Ei, naş drag , sînte i gata?ă ă ţ- Dar ce e? Ce se întîmpl aici? îng im ea.ă ă ă- Vei afla cit de repede, zise baronul.Tr sura înh mat înainta, doamna Adelaide coborî dină ă ă

camera ei cu mare pomp , la bra ul Rosaliei, care p reaă ţ ă atît de impresionat de elegan a domnului de Lamare că ţ ă baronul şopti acestuia:

- Ia te uit , viconte, mi se pare c bona noastr teă ă ă g seşte pe gustul ei.ă

Vicontele se înroşi pîn în vîrful urechilor, se preă f cu aă nu fi auzit nimic şi, luînd buchetul acela imens, i-l oferi Jeannei. Ea îl lu , neîn elegînd înc nimic. Se urcar to iă ţ ă ă ţ patru în tr sur şi buc t reasa Ludivine, care aduceaă ă ă ă baroanei nişte sup rece să -o mai pun pe picioare, zise:ă

- Adev rat, doamn , parc ar fi o nunt !ă ă ă ăCoborîr din tr sur la intrarea în Yport şi, pe mă ă ă ăsură

ce traversau satul, pescarii în hainele lor bune, pe care se vedeau cutele, ieşeau de prin case, salutau, strîngeau mîna baronului şi se aşezau la urma lor, ea la o procesiune.

Vicontele oferise bra ul Jeannei şi mergeau înainte.ţCînd ajunser în fa a bisericii, toat lumea se opri şi seă ţ ă

v zu crucea mare deă -argint, inut sus de un copil de cor,ţ ă în urma c ruia mergea un alt b ie aş, îmbr cat în roşu şiă ă ţ ă

38

Page 39: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

alb, care ducea vasul cu agheasm în care pluă tea sfeştiocul. Trecur apoi şi trei cînt re i b trîni, unulă ă ţ ă şchiop tînd, omul cu şarpeleă 1, apoi preotul, pe al c ruiă pîntece proeminent se încrucişa etola aurit . Salut cu ună ă zîmbet şi cu o mişcare a capului, dup care, cu ochii peă jum tate închişi, cu buzele bolborosind o rug ciune, cuă ă potcapul înfundat pîn la nas, îi urm pe ceilal i, îmă ă ţ br ca iă ţ în veşmintele lor cu dantelu e, îndreptînduţ -se spre mare.

Pe plaj , o mul ime do oameni aşteptau în jurul uneiă ţ b rci noi, împodobit cu ghirlande. Catargul, pînza, fuă ă niile erau acoperite cu panglici lungi care fluturau în vînt, iar numele „JEANNE” era scris pe pup cu litere de aur.ă

Moş Lastique, patronul acestei b rci construite cu baă nii baronului, ieşi înaintea convoiului. To i b rba ii, ca la unţ ă ţ semnal, îşi descoperir capetele, şi un şir de femeiă credincioase, ascunse în mantii mari şi negre, c zînduă -le în falduri largi pe umeri, îngenunchear în cerc la veă derea crucii.

Preotul, încadrat de doi copii de cor, se apropie de un cap t al b rcii, în timp ce la cel lalt cei trei cînt re iă ă ă ă ţ b trîni, murdari sub hainele lor albe, cu b rbile mari, cuă ă aerul grav şi cu privirea în c r ile bisericeşti, cîntau cit îiă ţ ineau pl mînii în diminea a limpede.ţ ă ţ

De fiecare dat cînd îşi tr geau sufletul, numai omul cuă ă şarpele continua s scoat zgomotele acelea ca un mugetă ă şi, deasupra obrajilor lui umfla i, ochii mici îi disp reau cuţ ă totul.

Calm şi transparent , marea p rea s asiste,ă ă ă ă recu-leas , la botezul b rcii, rostogolind uşor, cu ună ă zgomot ca de grebl care zgîrie pietrişul, v lurele mici cîtă ă degetul. Pesc ruşii mari, albi, care treceau cu aripileă desfăcute, descriau curbe pe cerul albastru, dep rtînduă -se şi revenind în zbor rotunjit pe deasupra mul imii îngenunţ cheate, de parc voiau să ă-şi dea seama ce se petrece acolo.

1 instrument de suflat în form de şarpeă

39

Page 40: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Dar rug ciunea se opri, dup un „Amin” strigat timp deă ă cinci minute, iar preotul, cu o voce molf it , bîlbîi cîtevaă ă cuvinte latineşti, din care nu se auzeau decît termina iileţ sonore. D du apoi ocol b rcii, stropindă ă -o cu ap sfin it ,ă ţ ă apoi începu s îngîne o binecuvîntare oprinduă -se într-o margine, în fa a naşilor, care st teau nemişca i,ţ ă ţ inînduţ -se de mîn .ă

Tîn rul îşi p stra figura lui grav de b iat frumos, dară ă ă ă Jeanne, sufocat de o emo ie brusc , gata s cad ,ă ţ ă ă ă începu s tremure în aşa hal c din ii îi cl n neau. Visulă ă ţ ă ţă care o urm rea de cîtva timp c p tase dintră ă ă -o dat , caă într-o halucina ie, aparen a realit ii. Se vorbise de oţ ţ ăţ nunt , preotul era acolo, binecuvîntînd, cînt re ii înă ă ţ veşmînte albe psalmodiau rug ciuni: oare nu era nuntaă ei?

Iar degetele i se crispar , nervoase, sau poate chinulă inimii ei îi str b tuse venele ajungînd pîn la inima veă ă ă -cin ? în elese el, sau ghici, sau fu cuprins, ca şi ea, de oă ţ „be ie a iubirii?, sau, poate, ştia el din experien c nici oţ ţă ă femeie nu-i rezist ? Ea sim i deodat c îi strînge mina,ă ţ ă ă uşor la început, apoi tare, mai tare, pîn la ip t.ă ţ ă

Şi, f r s fac nici o mişcare, f r ca nimeni să ă ă ă ă ă ă-şi dea seama, îi spuse da, foarte limpede şi desluşit:

- Oh, Jeanne, dac ai vrea, asta ar fi logodna noastr !ă ă Capul ei se plec , încet, cu o mişcare ce poate voia să ă spun „da”. Iar preotul, care stropea înc mul imea cuă ă ţ agheasm , le arunc pe degete cîteva pic turi.ă ă ă

Ceremonia se sfîrşise. Femeile se ridicau. Întoarcerea se f cu întră -o mare dezordine. Crucea, inut de b iatulţ ă ă de cor, îşi pierduse toat demnitatea: fugea mîncîndă p mîntul, cl tinînduă ă -se cînd la dreapta, cînd la stînga, aplecîndu-se uneori atît de tare încît mai c pica în nas.ă Preotul, care nu se mai ruga, galopa dup ea; cînt re ii şiă ă ţ omul cu şarpele cotiser pe o str du , s mearg maiă ă ţă ă ă repede s se dezbrace; iar pescarii în grupuri, se gr beauă ă şi ei. Acelaşi gînd, care li se. urca la cap ca un miros de

40

Page 41: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

buc t rie, le lungea pasul, le umplea gurile cu saliv , leă ă ă cobora pîn în adîncul pîntecului, unde f cea s leă ă ă ghior ie ma ele.ă ţ

La Peuples îi aştepta un prînz bun. Masa cea mare era întins în curte sub meri. În jurul ei se aşezar şaizeci deă ă oameni, pescari şi rani.ţă

Baroana, în mijloc, îi avea la stînga şi la dreapta pe cei doi preo i, cel din Yport şi cel din Peuples. Baronul, în fa aţ ţ ei, era aşezat între primar şi nevastă-sa, o ranc slab ,ţă ă ă îmb trînit de timpuriu, care saluta pe toat lumea. Aveaă ă ă o fa ascu it , strîns în boneta mare, normand , unţă ţ ă ă ă adev rat cap de g in cu un mo alb, cu ochii foarteă ă ă ţ rotunzi şi mereu mirat . Mînca în fug , cu înghi ituriă ă ţ repezi, ca şi cum ar fi ciugulit din farfurie cu nasul.

Jeanne aşezat lîng naş, era în al nou lea cer. Nuă ă ă vedea şi nu auzea nimic, doar t cea, înv luit în bucurie.ă ă ă

Îl întreb pe vi conte:ă- Care e numele dumneavoastr mic?ă- Julien. Nu ştia i? spuse el.ţDar ea nu-i r spunse, gîndind: „De cîte ori nă -o s repetă

acest nume!”Dup ce masa fu terminat , l sar curtea pentru pesă ă ă ă -

cari şi trecur de partea cealalt a castelului. Baroana,ă ă sprijinit de baron, începu să ă-şi fac exerci iul, înso it şiă ţ ţ ă de cei doi preo i. Jeanne şi Julien merser pîn la pţ ă ă ă-durice, luînd-o pe c r rile ei umbroase.ă ă

F r veste, el îi prinse mîinile întră ă -ale lui: - Spune-mi, vrei s fii so ia mea? Ea îşi l s capul în piept şi cum elă ţ ă ă îng ima „R spunde-mi, te implor”, îşi ridic ochii spre el,ă ă ă încet. Iar r spunsul i se citea în ochi.ă

41

Page 42: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

IV

Într-o diminea , baronul intr în camera Jeannei înaţă ă -inte ca ea s se fi sculat şi se aşez la picioarele patului,ă ă micind:

- Domnul viconte de Lamare iţ -a cerut mîna. Jeannei îi venea s intre în p mînt,ă ă- I-am spus c va avea curînd r spunsul nostru,ă ă

continu baronul. Dup o pauz de o clip ad ug , zîmă ă ă ă ă ă -bind:

- N-am vrut s facem nimic f r s vorbim şi cu tine.ă ă ă ă Mama ta şi cu mine nu ne opunem la aceast c să ă ătorie, dar nici nu te oblig m la ea. Eşti mult mai bogat decît elă ă dar, cînd e vorba de fericirea unei vie i, nu treţ buie să punem la socoteal averea. El nu mai are nici o rud ;ă ă dac îl iei de b rbat, va fi ca un fiu care va intra în familiaă ă noastr . Dac teă ă -ai c s tori cu altul, tu ar treă ă bui s teă duci prin str ini. Nou b iatul ne place. ie... iă ă ă Ţ ţ -ar pl cea?ă

Jeanne r spunse abia auzit, roşie pîn la r d cinaă ă ă ă p rului:ă

- O, da, papa!Baronul, privind-o în adîncul ochilor, zîmbind f ră ă

încetare, murmur :ă- Cam mirosisem eu ceva, domnişoar !ăPîn seara, Jeanne tr i ca întră ă -o ame eal , f r s ştieţ ă ă ă ă

ce f cea, luînd un lucru în loc de altul, f r s gîndeasc ,ă ă ă ă ă iar picioarele şi le sim ea frînte de oboseal , deşi nuţ ă mersese nic ieri.ă

42

Page 43: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Pe la ora şase, cînd era aşezat sub platan cu m iă ă cu a,ţ vicontele sosi.

Inima Jeannei b tea să ă-i sparg pieptul. Tîn rul seă ă îndrept spre ea, f r s par emo ionat. Cînd ajunseă ă ă ă ă ţ aproape, s rut mîna baroanei, apoi, luînd mîna fremă ă ă-t toare a tinerei fete, o s rut cu toat gura, lung şi plină ă ă ă de recunoştin .ţă

Aşa începu anotimpul luminos al logodnei. St teau deă vorb singuri, întră -un col al salonului sau aşeza i pe coţ ţ -lina de lîng p durice, în fa a cîmpiei pustii. Cîteodat seă ă ţ ă plimbau pe aleea baroanei, el vorbind despre viitor, ea r t cinduă ă -şi ochii pe urma pr fuit l sat de piciorulă ă ă ă mamei ei.

Odat lucrurile hot rîte, deciser s gr bească ă ă ă ă ă deznod mîntul: r mase ca ceremonia s aib loc pesteă ă ă ă şase s pt mîni, pe 15 august, şi ca tinerii c s tori i să ă ă ă ţ ă plece imediat dup aceea în voiajul de nunt . Jeanne,ă ă întrebat despre ara pe care ar vrea să ţ -o viziteze, se decise pentru Corsica, unde aveau s fie mai netulbura iă ţ decît în oraşele Italiei.

Aşteptau momentul care avea să-i uneasc f r o neă ă ă -r bdare prea mare, dar înv lui i întră ă ţ -o tandre e minuţ nat ,ă savurînd farmecul celei mai mici mîngîieri, al mîinilor împreunate, al privirilor p timaşe, atît de lungi că ă sufletele p reau s se contopeasc , tulburate de dorin aă ă ă ţ nedesluşit a marilor îmbr iş ri.ă ăţ ă

Hot rîr s nu invite la nunt pe nimeni afar deă ă ă ă ă m tuşa Lison, sora baroanei, care st tea în pensiune la oă ă mîn stire din Versailles.ă

Dup moartea tat lui lor, baroana voise să ă ă-şi p strezeă sora lîng ea; dar fata b trîn , urm rit de gîndul că ă ă ă ă ă încurc pe toat lumea, c era inutil şi nedorit , se reă ă ă ă ă -tr sese întră -unui din acele locuri mîn stireşti care închiă -riaz apartamente oamenilor trişti şi singuri pe lume.ă

Din timp în timp, venea s petreac o lun cu ai ei. Eraă ă ă o femeie micu , care vorbea pu in şi se inea mereuţă ţ ţ

43

Page 44: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

deoparte, ap rînd numai la orele de mas şi disp rîndă ă ă apoi în camera ei, unde st tea mereu închis . Avea ună ă aer bun şi b trînesc, deşi nă -avea decît patruzeci şi doi de ani, şi o privire blînd şi trist . Nu fusese niciodat .ă ă ă

b gat în seam de familie. Cînd fusese mic , nefiindă ă ă ă nici dr gu , nici vioaie, rumeni nă ţă -o s rutase, şi ea st teaă ă liniştit şi cuminte în col işorul ei. De atunci fusese totă ţ -deauna sacrificata, Cît fusese tîn ra, nimeni nuă -i d duseă nici o aten ie. Era ca o umbr sau ca un obiect familiar, oţ ă mobil vie pe care teă -ai obişnuit s-o vezi în fiecare zi, clar de care nu- i pas prea mult.ţ ă

Sora ei, dup obişnuin a din casa p rinteasc , o priveaă ţ ă ă ca pe o fiin ratat , neînsemnat cu totul. To i o tratauţă ă ă ţ cu familiaritate indiferent , ce ascundea un soi de bună ă-tate dispre uitoare. O chema Lise, şi ea p rea ruşinat deţ ă ă numele acesta cochet şi tîn r. Cînd v zur c nu se maiă ă ă ă c s toreşte şi c negreşit nă ă ă -o s se c s toreasc niciă ă ă ă -odat , din Lise f cur „Lison”, o rud umil , cur ic şiă ă ă ă ă ăţ ă însp imînt tor de timid , chiar cu sora şi cu cumnatul ei,ă ă ă care ineau la ea totuşi, dar cu o afec iune vag în care seţ ţ ă amesteca o tandre e nep s toare, o comp timireţ ă ă ă inconştient şi o bun voin fireasc .ă ă ţă ă

Uneori, cînd baroana vorbea despre întâmpl ri îndeă -p rtate din vremea ei, zicea, ca s stabileasc data, „Astaă ă ă a fost cam pe cînd s-a întîmplat pozna aceea a lui Lison”. Nu spunea niciodat mai mult, şi pozna aceea r mîneaă ă ascuns în cea .ă ţă

Într-o sear , Lise, care avea pe atunci dou zeci de ani,ă ă se aruncase în ap , f r s ştie de ce. Nimic în via a şiă ă ă ă ţ purtarea ei n-ar fi l sat s se b nuiasc o asemenea neă ă ă ă -bunie. O pescuiser din ap pe jum tate moart ; iar pă ă ă ă ă-rin ii, ridicînd bra ele indigna i, în loc s caute pricinaţ ţ ţ ă ascuns în acest gest, se mul umiser s vorbeasc deă ţ ă ă ă „pozna” lui Lison, aşa cum vorbeau de accidentul calului Coco, care îşi rupsese piciorul într-un f gaş şi pe care fuă -seser nevoi i să ţ ă-l împuşte.

44

Page 45: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

De atunci, Lise, apoi Lison, fusese considerat ca avîndă o minte pu in cam şubred . Dispre ul binevoitor cu care oţ ă ţ tratau to i din familie p trunsese încetul cu înţ ă cetul în inima tuturor celor care o cunoşteau. Chiar şl micu aţ Jeanne, cu acea intui ie fireasc a copiilor, nu se preocupaţ ă deloc de ea, nu se urca niciodat în patul ei ca să -o s rute,ă nu intra niciodat în camera ei. Biata Rosalie, careă -i f ceaă cur enie, p rea singura care ştie unde se afl aceastăţ ă ă ă camer .ă

Cînd m tuşa Lison intra în sufragerie la prînz, micu a seă ţ apropia de ea, îi întindea fruntea din obişnuin , şt atîtaţă tot.

Dac cineva dorea să ă-i vorbeasc , trimitea un servitoră s o cheme; şi, cînd nu era prezent , nimeni nu se preoă ă -cupa de ea, nu se gîndea la ea, n-ar fi trecut nim nui prină cap vorbele „M i s fie, nă ă -am v zută -o pe m tuşa Lison înă diminea a asta”.ţ

Nu ocupa nici un loc în via a nim nui, era una dintreţ ă fiin ele acelea care r mîn necunoscute şi celor maiţ ă apropia i, nep trunse, a c ror moarte nu las nici un golţ ă ă ă în cas , una dintre acele fiin e care nu ştiu s ajung niciă ţ ă ă la via a, nici la obiceiurile şi nici la dragostea celor careţ tr iesc lîng ea. Cînd cineva spunea „m tuşa Liă ă ă son”, aceste dou cuvinte nu trezeau nici un sentiment înă sufletul nim nui, ca şi cum ai fi zis „cafetiera” sauă „zaharni a”.ţ

Mergea întotdeauna cu paşi repezi şi neauzi i: nu fţ ăcea niciodat zgomot, nu deranja de la locul lui nici un lucru,ă p rea c transmite şi obiectelor însuşirea de a nu faceă ă nici un zgomot. Mîinile ei p reau f cute dintră ă -un soi de vat , atît de delicat şi uşor um jlau cu lucrurile pe care leă ţ atingeau.

Sosi pe la mijlocul lui iulie, bulversat de ideea acesteiă c s torii. Aducea o mul ime de daruri care, venind de laă ă ţ ea, trecur aproape neobservate. Chiar de a doua zi, niă -meni nu-i mai remarc prezen a.ă ţ

45

Page 46: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Dar ea se zbuciuma prad unei emo ii nest pînite şiă ţ ă nu-i sc pa din ochi pe cei doi logodnici. Se ocupa deă trusou, lucrînd cu o energie deosebit , cu o pasiune înă -frigurat a muncii, ca o croitoreas obişnuit în camera eiă ă ă unde nimeni nu venea s o vad . În fiecare zi îi ar taă ă ă baroanei batiste pe care le brodase ea singur , şerveteă pe care le însemnase cu monograme, întrebînd-o: „Aşa e bine, Adelaide Iar baroana, uitîndu-se în treac t peste ele,ă r spundea: „Nuă - i bate atîta capul, biata mea Lison”.ţ

Într-o sear , spre sfîrşitul lunii, dup o zi de arşi , lunaă ă ţă se în l a întră ţ -una din acele nop i luminoase care tulbur ,ţ ă îndulcesc, exalt , par s r scoleasc toat poezia ascunsă ă ă ă ă ă a sufletului. Adierea înmiresmat a cîmpiei ajungea pînă ă în salonul liniştit. Baroana şi baronul jucau alene o partidă de c r i, în cercul de lumin pe care abajurul îl desena peă ţ ă mas ; m tuşa Lison, aşezat între ei, împletea; iar tinerii,ă ă ă sprijini i de pervazul ferestrei deschise, priveau gr dinaţ ă str lucitoare. Teiul şi platanul îşi aruncau umbra pe iarbaă care se întindea, palid şi luă minat , pîn la p duriceaă ă ă întunecat cu totul.ă

Atras nespus de farmecul duios al acestei nop i, doă ţ lumina vaporoas ce c dea pe arbori şi tufişuri, Jeanne seă ă întoarse spre p rin ii ei, zicînd:ă ţ

- Papa, noi mergem s ne plimb m pu in prin iarb , înă ă ţ ă fa a castelului.ţ

- Duce iţ -v , copii, r spunse baronul, f r s ridice ochii.ă ă ă ă ăIeşir şi începur s se plimbe încet pe pajiştea albă ă ă ă

pîn la p duricea din dep rtare.ă ă ăTimpul trecea şi ei nici nu se gîndeau s se întoarc .ă ă

Baroana, obosit , voi s urce în camera ei.ă ă- Trebuie să-i chem m pe îndr gosti i, spuse. Baronulă ă ţ

cuprinse într-o privire gr dina mare şi sc lă ă dat în lumin ,ă ă în care cele dou siluete r t ceau domol.ă ă ă

- Lasă-i, spuse, e aşa bine afar ! Lison o să ă-i aştepte, nu-i aşa, Lison?

46

Page 47: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Fata b trîn îşi ridic ochii nelinişti i şi r spunse cuă ă ă ţ ă voce sc zut :ă ă

- Sigur, îi aştept eu.Baronul o sprijini pe Adelaide şi, moleşit el însuşi de

c ldura zilei, spuse:ă- M duc şi eu la culcare.ăŞi plec împreun cu baroana.ă ăM tuşa Lison se ridic şi ea, l sînd pe bra ul fotoă ă ă ţ liului

lucrul început, lîna şi andrelele, se sprijini cu coatele de pervazul ferestrei şi contempl noaptea fermecă ătoare.

Cei doi logodnici se plimbau f r încetare pe iarb , deă ă ă la bosche i la platou şi de la platou la bosche i. Îşiţ ţ strîngeau mîinile şi nu scoteau nici un cuvînt, ca şi cum n-ar mai fi ştiut de ei înşişi, contopi i cu poezia careţ respira din p mînt.ă

Jeanne z ri deodat în cadrul ferestrei umbra feteiă ă b trîne, desenat în lumina veiozei.ă ă

- Uite, spuse, m tuşica Lison ne priveşte.ăŞi continuar s viseze, s p şeasc încet, s se iuă ă ă ă ă ă -

beasc . Dar roua acoperea iarba şi sim ir un fior de frig.ă ţ ă- Hai s ne întoarcem, spuse Jeanne. Şi se întoarser .ă ăCînd intrar în salon, m tuşa Lison îşi reluase împleă ă -

titura, avea fruntea aplecat asupra lucrului, iar degeteleă ei slabe tremurau pu in, ca şi cum ar fi fost obosite.ţ

Jeanne se apropie de ea:- M tuşica, mergem s ne culc m. ă ă ăFata b trîn ridic ochii: erau roşii ca şi cum ar fi plîns.ă ă ă

Îndr gosti ii nu b gar de seam ; dar, deodat , tîn rulă ţ ă ă ă ă ă z ri pantofii fetei, uzi de tot. Îngrijorat, o întreb tandru:ă ă

- Nu iţ -e frig la picioruşele tale dragi?Dintr-o dat degetele m tuşii Lison fur str b tute deă ă ă ă ă

un tremur atît de puternic c sc p lucrul din min ;ă ă ă ă ghemul de lin se rostogoli pe parchet iar Lison,ă ascunzîndu-şi fa a în palme, începu s plîng cu sughi uri,ţ ă ă ţ hohotind.

47

Page 48: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Logodnicii o privir ului i, f r s fac o mişcare. Jeanneă ţ ă ă ă ă îngenunche brusc lîng ea şiă -şi desf cu bra ele, tulburat ,ă ţ ă repetînd:

- Ce-i cu tine, ce-i cu tine, m tuşica Lison? Atunci biataă femeie, printre suspine, cu vocea înecat în lacrimi, cuă trupul chinuit de plîns, r spunse:ă

- Cînd te-a întrebat... Nu iţ -e frig la..., la... picioruşele tale dragi?... Nimeni nu mi-a spus vreodat aseă menea lucruri... mie... niciodat ... niciodat …ă ă

Jeannei, surprins , înduioşat , îi venea totuşi s rîd laă ă ă ă gîndul unui îndr gostit spunînd dr g l şenii m tuşii Lison;ă ă ă ă ă iar vicontele se întoarse cu spatele ca să-şi ascundă veselia.

Dar m tuşa Lison se ridic brusc, îşi l s ghemul pe josă ă ă ă şi împletitura în fotoliu şi se repezi la scara întunecoas ,ă c utînduă -şi camera pe dibuite. R maşi singuri, cei doiă tineri se privir , înveseli i şi înduioşa i.ă ţ ţ

Jeanne murmur :ă- Biata m tuşica! Julien spuse şi el:ă- Trebuie s fi fost pu in nebun în seara asta. St teauă ţ ă ă

mîn în mîn f r s se poat desp r i şi uşor, uşor deă ă ă ă ă ă ă ţ tot, îşi d dur prima lor s rutare, în fa a scaunului gol peă ă ă ţ care tocmai îl p r sise m tuşa Lison.ă ă ă

A dou zi nici nuă -şi mai aminteau de lacrimile fetei b trîne.ă

Cele dou s pt mîni dinaintea c s toriei o aflar peă ă ă ă ă ă Jeanne destul do liniştit şi st pîn pe sine, ca şi cum ar liă ă ă fost obosit de nişte emo ii încînt toare.ă ţ ă

Nici în diminea a zilei decisive nu avu timp s seţ ă gîndeasc ; sim ea numai un mare gol în tot corpul, deă ţ parc sîngele, carnea, oasele i să -ar fi topit sub piele. Îşi d dea seama, atingînd obiectele din jurul ei, c mîinile îiă ă tremurau foarte tare.

Nu-şi veni în fire decît la biseric , în timpul slujbei.ăC s torit ! Aşadar se c s torise! Şirul de treburi, deă ă ă ă ă

întîmpl ri şi evenimente care se depanase din zori i seă

48

Page 49: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

p rea un vis, un adev rat vis. Sînt în via momente înă ă ţă care totul din jurul nostru pare schimbat, chiar şi gesturile au o semnifica ie nou , pîn şi orele nu mai sînt la loculţ ă ă lor obişnuit.

Se sim ea ame it , mai ales mirat . În ajun nimic dinţ ţ ă ă via a ei de toate zilele nu era schimbat; n dejdea neţ ă -întrerupt trebuia acum s se împlineasc . Adormise fat ,ă ă ă ă era femeie acum.

Deci trecuse acest prag, care p rea s ascund viiă ă ă torul cu toate bucuriile lui, cu toate fericirile vie ii. Simţ ea c oţ ă poart să -a deschis în fa a ei; nu trebuia decît s intre înţ ă Multaşteptatul.

Ceremonia lu sfîrşit. Trecur în sacristia aproapeă ă goal , pentru c nu invitaser pe nimeni, apoi ieşir .ă ă ă ă

Cînd ap rur în uşa bisericii, un bubuit asurzitor o f cuă ă ă pe mireas s tresar , iar pe baroan s ipe; era o salvă ă ă ă ă ţ ă de focuri tras de rani. Pîn ce ajunser la Peuples,ă ţă ă ă bubuiturile nu mai contenir .ă

Se servi o gustare pentru familie, pentru preotul de la castel şi pentru cel din Yport, pentru primar şi martorii aleşi dintre cei mai de seam cultivatori din inut.ă ţ

Pîn ce masa fu gata, f cur o plimbare prin gră ă ă ădin .ă Baronul, baroana, m tuşa Lison, primarul şi abaă tele Picot o luar pe aleea „exerci iului”, în timp ce pe aleea dină ţ fa a castelului cel lalt preot mergea cu paşi mari citindţ ă din cartea lui bisericeasc . Se auzea din partea cealalt aă ă castelului veselia zgomotoas a ranilor care beau cidruă ţă sub meri. To i oamenii din inut, îmbrţ ţ ăca i de s rb toare,ţ ă ă erau acolo. B ie ii şi fetele se hârjoă ţ neau.

Ca să-şi g seasc un loc liniştit, tinerii c s tori i traă ă ă ă ţ -versar cîmpia şi o luar la dreapta, ca s ias în valea ceă ă ă ă şerpuia spre Yport. Cum intrar în desiş, nici o adiere nuă -i mai ajunse; l sar drumul mare ca s mearg pe oă ă ă ă c r ruie strimt , acoperit cu frunze. Mergeau cu greuă ă ă ă al turi pe aceast potecu , şi Jeanne sim i c bra ul lui îiă ă ţă ţ ă ţ înconjoar talia.ă

49

Page 50: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Ea nu spunea nimic, respira greu, cu inima b tînduă -i să se sparg . Ramuri aplecate le mîngîiau p rul; se apleă ă cau mereu ca s nu se loveasc . Jeanne rupse o frunz subă ă ă care st teau dou vacileă ă -domnului, ca dou scoici micu eă ţ şi roşii. Atunci ea zise, naiv şi prinzînd pu in curaj:ă ţ

- Uite, o pereche!Julien îi atinse urechea cu gura, şoptindu-i:- În seara asta vei fi so ia mea.ţDeşi aflase multe de cînd st tea la ar , ea nu seă ţ ă

gîndea decît la poezia dragostei, aşa c fu uimit . So iaă ă ţ lui? Dar nu era deja?

Atunci el începu s o s rute repede şi gr bit, pe tîmplă ă ă ă şi pe gît, acolo unde se încre eau primele fire de p r.ţ ă Tres rind de fiecare dat la aceste s rut ri de b ră ă ă ă ă bat, cu care nu era obişnuit , ea îşi apleca instinctiv capul înă cealalt parte, ferinduă -se de aceste mîngîieri care-i pl ceau totuşi.ă

Se trezir deodat la marginea p durii. Ea se opri,ă ă ă speriat c au ajuns atît de departe. Ce vor gîndi ceilal i?ă ă ţ

- S ne întoarcem, spuse.ăEl îşi tra1- bra ul care o înl n uia şi, întorcînduţ ă ţ -se am în

doi, r maser unul în fa a celuilalt, atît de aproape c îşiă ă ţ ă sim eau respira ia în obraji, şi se privir . Se uiţ ţ ă tar unul laă altul cu acea privire fix , intens , p trună ă ă z toare, în careă dou suflete cred c se contopesc. Se c utar în ochi,ă ă ă ă dincolo de ochi, în acel loc de nepătruns al fiin ei, seţ cercetar cu întreb ri adînci şi nerosă ă tite în priviri. Ce vor fi unul pentru cel lalt? Cum va fi via a pe care o voră ţ începe împreun ? îşi vor aduce unul altuia bucurii şiă fericirea sau dezam girea în acest lung drum parcursă împreun - c s toria? Şi li se p ru la amîndoi c se v dă ă ă ă ă ă pentru prima dat .ă

Dintr-o dat , Julien îşi puse mîinile pe umerii ei şi oă s rut lung, ap sat, cum nă ă ă -o mai s rutase nimeni. Ară sura acelui s rut ii coborî în sînge, în m duva oaselor, şi sim iă ă ţ

50

Page 51: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

o tulburare atît de tainic incit îl împinse pe Julien cuă toat puterea, cît pe ce s cad pe spate.ă ă ă

- S mergem, s mergem, îng im ea.ă ă ă ăEl nu r spunse, dar îi lu mîinile întră ă -ale lui. Pîn acasă ă

nu-şi mai spuser nici un cuvînt. Restul după ă-amiezii p ruă nesfîrşit de lung.

Se aşezar la mas la c derea serii. Masa fu simpl şiă ă ă ă destul de scurt , contrar obiceiurilor normande. To iă ţ p reau paraliza i de un fel de jen . Numai cei doi preo i,ă ţ ă ţ primarul şi cei patru fermieri invita i mai ar tar ceva dinţ ă ă veselia aceea grosolan care se vede pe la nun i. Rîsulă ţ p rea mort, dar cîteva vorbe deă -ale primarului îl însu-fle ir . Era ora nou ; trebuia s se serveasc cafeaua.ţ ă ă ă ă Afar , sub merii din curte, începea balul cîmpenesc. Prină fereastra deschis se vedea toat petrecerea. Felinareleă ă ag ate de ramuri d deau frunzelor nuan e verziăţ ă ţ -cenuşii, de cocleal .ă

rani şi rance se mişcau în cerc, urlînd o melodie deŢă ţă joc s lbatic pe care o acompaniau abia auzit doi vioă -rişti şi un clarinetist, coco a i pe o mas de buc t rie,ţ ţ ă ă ă închipuind o estrad . Cîntecul ropotitor al ranilor acoă ţă -perea cîteodat cu totul muzica instrumentelor, şi cînteă -cul sub irel, sfîşiat de glasurile dezl n uite, p rea s cadţ ă ţ ă ă ă din cer în fîşii, în fragmente de note risipite.

Mul imea bea din dou butoaie mari, înconjurate deţ ă tor e aprinse. Dou slujnice nu mai pridideau s clţ ă ă ătească paharele şi c nile întră -un hîrd u şi apoi s le pun , şiroindă ă ă înc de ap , sub robinetele de unde curgea firişorul roşuă ă de vin sau cel auriu de cidru curat. Dansatorii înseta i,ţ b trînii cu mişc ri încete, fetele transpirate seă ă îngr m deau, întindeau mîinile ca s apuce fiecare ună ă ă vas şi s dea pe gît, cu capul plecat pe spate, lichidul careă le pl cea atîta.ă

Pe o mas se înşirau pîinea, untul, brînza şi cîrna ii.ă ţ Fiecare lua cîte o înghi itur , din cînd în cînd, sub bolta deţ ă frunze luminate; s rb toarea aceasta violent şi să ă ă ă-

51

Page 52: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

n toas le d dea celor de la masa mohorît din castelă ă ă ă poft s danseze şi ei, s bea din pîntecele poloboacoloră ă ă mari, mîncînd o felie de pîine cu unt şi o ceap crud .ă ă

Primarul, care b tea m sura cu cu itul, strig :ă ă ţ ă- La naiba, merge bine, pare-am fi la nunta din

Ganache.Se auzi un tremur de rîs înfundat. Dar abatele Picot,

duşman în scut al autorit ii civile, r spunse:ă ăţ ă- Vre i s spune i la nunta din Cana. Cel lalt nici nu voiţ ă ţ ă

s aud :ă ă- Nu, domnule preot, cînd am zis Ganache, Ganache

T mîne, ştiu eu mai bine!ăSe ridicar şi trecur în salon. Apoi se duser prină ă ă tre cei

care chefuiau, Nu mult dup aceea, invita ii se retraser .ă ţ ăBaronul şi baroana se certau cu voce sc zut . Doamnaă ă

Adelaide, gîfîind mai mult ca niciodat , p rea s refuzeă ă ă ceea ce îi cerea so ul ei; pîn la urm îi spuse cu voceţ ă ă tare:

- Nu, dragul meu, nu pot, nu ştiu cum s o iau. L sîndă ă -o în pace, baronul se apropie de Jeanne.

- Vrei s facem cî iva paşi, feti a mea? Emo ionat , ea îiă ţ ţ ţ ă r spunse:ă

- Cum vrei tu, papa.Ieşir împreun . Dincolo de uşa care d dea spre mare îiă ă ă

ajunse un vînticel t ios, unul din vînturile acelea reci deă var care vestesc deja apropierea toamnei. Norii goă neau pe cer, acoperind şi descoperind stelele.

Baronul strîngea bra ul Jeannei, inînduţ ţ -i mina duios. Merser cîteva minute. P rea nesigur, stingherit. Pîn laă ă ă urm se hot rî:ă ă

- Micu a mea, am de dus la cap t o datorie grea, peţ ă care ar fi trebuit s-o îndeplineasc mama ta; dar penă tru c ea nu vrea, trebuie să ă-i in locul. Nu ştiu ce cuţ noşti tu din lucrurile vie ii. Sînt taine care se ascund cu grijţ ă copiilor, fetelor mai ales, pentru c ele trebuie s r mînă ă ă ă curate la suflet, neîntinate pîn în ziua în care leă

52

Page 53: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

încredin m b rbatului care le va p zi fericirea. El trebuieţă ă ă s ridice v lul acesta care acoper taina dulce a vie ii.ă ă ă ţ Dar ele dac au r mas neatinse de vreo b nuă ă ă ial , seă revolt deseori împotriva realit ii cam brutale ascunsă ăţ ă înd r tul viselor'. R nite în sufletul lor, r nite în chiară ă ă ă trupul lor, ele refuz so ului ceea ce legea, legea umană ţ ă şi legea firii, îi acord în mod absolut. Nuă - i pot spune maiţ mult, draga mea; dar s nu ui i nici o clip c apar ii cuă ţ ă ă ţ totul b rbatului t u.ă ă

La urma urmei, ce ştia ea? Ce b nuia? începu s treă ă -mure, cuprins de o melancolie grea, ca o presim ire.ă ţ

Se întoarser acas . Un lucru neobişnuit îi opri în uş .ă ă ă Doamna Adelaide plîngea la pieptul lui Julien. Plînsul ei, zgomotos ca şi cum ar fi venit din nişte foaie, p rea că ă-i iese în acelaşi timp din nas, din gur şi din ochi; iară tîn rul, uluit, stingherit, o sus inea pe femeia corpolentă ţ ă pr v lit în bra ele sale pentru aă ă ă ţ -i încredin a pe scumpa,ţ micu a şi adorata ei feti . Baronul se repezi spre ea:ţ ţă

- Oh, f r scene, f r smiore ieli, te rog!ă ă ă ă ăŞi luîndu-şi nevasta, se aşez întră -un fotoliu, în timp ce

ea îşi ştergea lacrimile.- Haide, feti o, s rutţ ă -o pe mama şi fugi la culcare. Gata

s plîng şi ea, Jeanne îşi s rut p rin ii şi urc în cameraă ă ă ă ă ţ ă ei.

M tuşa Lison urcase şi ea. Baronul şi baroana r maă ă seră singuri cu Julien. Şi to i trei erau atît de jena i încît nici oţ ţ vorb nu le venea pe buze, st teau aşa, ei doi în inut deă ă ţ ă sear , în picioare, şi ea c zut în fotoliu şi suspinînd înc .ă ă ă ă Stinghereala lor devenea de nesuportat şi baronul începu s vorbeasc de c l toria în care tiă ă ă ă nerii trebuiau să porneasc peste cîteva zile.ă

Jeanne, în camera ei, se l s dezbr cat de Rosalie,ă ă ă ă care plîngea în hohote. Mîinile ei r t ceau la întîmplare,ă ă nu g seau nici şireturile, nici acele şi era cu siguran maiă ţă emo ionat decît st pîn ei. Dar Jeanne nu se gîndeaţ ă ă ă deloc la lacrimile bonei; i se p rea c intrase întră ă -o altă

53

Page 54: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

lume. plecase pe un alt t rîm, departe de locurile ştiute şiă îndr gite. Toate se amestecau în via a şi în gîndurile ei; îiă ţ veni chiar şi ideea asta tr snit : oare îşi iubea so ul?ă ă ţ Acum îi ap rea ca un str in pe care abia îl cunoştea.ă ă Acum trei luni nici nu ştia c exist , şi ast zi era so ia lui.ă ă ă ţ De ce toate astea?'De ce s cazi atît de repede întră -o c s torie ca întră ă -o pr pastie deschis sub paşii t i?ă ă ă

Cînd se v zu în toaleta de noapte, se strecur în pat,ă ă iar cearşafurile reci o f cur s tremure, accentuînduă ă ă -i senza ia de frig, de singur tate şi de triste e, care deţ ă ţ dou ore ii ap sa sufletul,ă ă

Rosalie ieşi repede, plîngînd în neştire, iar Jeanne aştept . Aştept liniştit , cu inima strîns , acel „ceva”ă ă ă ă b nuit şi anun at în vorbe nedesluşite de tat l ci, aceaă ţ ă revela ie tainic a marelui secret al dragostei.ţ ă

Cineva b tu de trei ori la uş , deşi nu auzise pe niă ă meni urcînd scara. Tres ri îngrozit şi nu r spunse. Bă ă ă ătaia se auzi din nou, apoi clan a scîr îi. Jeanne îşi ascunse capulţ ţ sub cuvertur , ca şi cum ar fi intrat vreun ho . Auzi ună ţ zgomot uşor de ghete alunecînd pe parchet şi cineva ajunse lîng patul ei.ă

Tres ri nervoas şi scoase un ip t uşor; descoperindu-ă ă ţ ăşi capul, îl v zu pe Julien în picioare, în fa a ei, zîmbind.ă ţ

- Uf, ce m-ai speriat! El o întreb :ă- Chiar nu m aşteptai?ăJeanne nu r spunse. El era în inut de sear şi avea ună ţ ă ă

chip luminos; şi ea se sim i moart de ruşine c st aşa,ţ ă ă ă culcat , în fa a acestui b rbat atît de corect îmă ţ ă br cat.ă

Nu ştiau ce s spun , ce s fac , nu îndr zneau* nici să ă ă ă ă ă se priveasc în momentele acelea grave şi decisive deă care depinde fericirea intim a unei vie i.ă ţ

El sim ea poate, vag, ce pericole pîndesc în aceastţ ă lupt , cît de st pîn pe sine trebuie s fii, ce şireat tană ă ă ă -dre e î i trebuie ca s nu atingi nici una din acele subţ ţ ă tile pudori, acele infinite delicate i ale* unui suflet neţ prih nit,ă hr nit cu visuri,ă

54

Page 55: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Atunci, cu blînde e, îi lu mîna şi iţ ă -o s rut , apoi,ă ă îngenunchind lîng pat ca în fa a unui altar, îi şopti cu oă ţ voce la fel de uşoar ca o adiere:ă

- Vrei s m iubeşti?ă ăEa, liniştit dintră -o dat , ridic pe pern capul înă ă ă -

conjurat de un nor de dantelu e şi zîmbi:ţ- Dar te iubesc, dragul meu.El prinse între buze degetele mici şi delicate şi, cu

vocea schimbat din cauza acelui c luş de carne, o înă ă -treb :ă

- Vrei să-mi dovedeşti c m iubeşti?ă ăTulburat din nou, Jeanne r spunse f r s seă ă ă ă ă

gîndeasc , amintinduă -si de vorbele tat lui ei:ă- Sînt a ta, dragul meu.Julien îi acoperi încheietura mîinii cu s rut ri umede şi,ă ă

ridicîndu-se încet, îşi apropie fa a de a ei, pe care eaţ începea din nou s şiă -o ascund .ă

Brusc, aruncîndu-şi un bra pe deasupra patului, oţ înl n ui peste cearşafuri, în timp ce, strecurînduă ţ -şi cel laltă bra sub pern , îi în l capul.ţ ă ă ţă

Cu o voce înceat de tot, o întreb :ă ă- Atunci îmi faci şi mie un locşor ling tine? Ea se sperieă

şi îng im , cu o fric instinctiv :ă ă ă ă- O, nu înc , te rog.ăEl p ru dezam git, pu in jignit, şi spuse pe un ton la felă ă ţ

de rug tor, dar mai brusc:ă- De ce mai tîrziu, cînd tot acolo o s ajungem? Aceleă

cuvinte o lovir dar, supus şi resemnat , reă ă ă pet pentru aă doua oar :ă

- Sînt a ta, dragul meu.Atunci el disp ru foarte repede în c m ru a pentruă ă ă ţ

toalet , şi Jeanne îi auzi cu claritate mişc rile şi foşnetulă ă hainelor scoase, zgomotul monezilor în buzunar, ghetele l sate s cad una dup alta,ă ă ă ă

Şi deodat , în indispensabili şi ciorapi, travers repedeă ă odaia ca să-şi pun ceasul pe c min. Apoi se întoarse cuă ă

55

Page 56: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

paşi repezi în camera vecin , unde mai z bovi un timp,ă ă iar Jeanne se întoarse cu spatele închizînd ochii cînd sim iţ c vine.ă

Cînd sim i lîng ea un picior rece şi p ros, zvîcni ca siţ ă ă cum ar fi vrut s fug din pat şi, cu fa a în mîini, pierdut ,ă ă ţ ă gata s ipe de groaz , se ghemui în col ul patului. Dar elă ţ ă ţ o lu imediat în bra e, deşi ea îi întoră ţ cea spatele, şi îi s rut înnebunit gîtul, dantelele fluturînde ale bonetei deă ă noapte şi gulerul brodat al c m şii.ă ă

Jeanne nu se mişca, în epenit întrţ ă -o spaim cumă plit ,ă sim ind o mîn puternic ce-i c uta sînii, peste care ea îşiţ ă ă ă încrucişase strîns bra ele. Gîfîia tulburat sub atingereaţ ă aceea brutal , şi îl venea s fug undeva prin cas , s seă ă ă ă ă închid undeva departe de acest b rbat.ă ă

Nu se mai mişca nici el. Îi sim ea c ldura pe spate.ţ ă Spaima ei se mai linişti şi se gîndi dintr-o dat c nuă ă trebuia decît s se întoarc şi să ă ă-l s rute. El p ru c siă ă ă -a pierdut r bdarea şi zise cu o voce întristat :ă ă

- Deci nu vrei s fii nevestica mea? ăEa murmur printre degete:ă- Dar nu sînt?El ii r spunse, cu un glas uşor enervat:ă- Uite ce e, draga mea, nu- i bate joc de mine!ţJeanne se sim i atins de tonul nemul umit al vocii şi seţ ă ţ

întoarse s îşi cear iertare.ă ăEl o strînse în bra e ca turbat, înfometat parc de ea,ţ ă

şi-i acoperi cu s rut ri repezi, cu s rut ri nebune, cuă ă ă ă s rut ri muşc toare toat fa a şi partea de sus a gîtului,ă ă ă ă ţ ame indţ -o cu mîngîieri. Ea îşi luase mîinile de pe fa şiţă r m sese f r vlag în mîinile lui, f r s ştie ce face el,ă ă ă ă ă ă ă ă ce face ea, într-un gol de gînduri în care nu mai pricepea nimic. Dar o durere ascu it o str b tu brusc, si ea începuţ ă ă ă s geam , în bra ele lui încleştate, în timp ce el o posedaă ă ţ cu furie.

Ce se mai întîmplase dup aceea? Nuă -şi mai amintea, deloc, totul se amesteca în mintea ei. J se p ruse doar că ă

56

Page 57: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

el îi acoperise buzele cu ploaie de mici s rut ri reă ă -cunosc toare.ă

Apoi el îi vorbi şi ea trebui să-i r spund . Apoi el maiă ă f cu cîteva încerc ri, dar ea îl respinsese îngrozit , şi,ă ă ă zb tîndu-se, sim i pe piept acelaşi p r des pe care îlă ţ ă sim ise şi pe picior şi se d du înapoi, scîrbit .ţ ă ă

Pîn la urm , obosit de a o tot ruga în van, r maseă ă ă nemişcat, întors pe spate.

Atunci Jeanne începu s se gîndeasc şi îşi spuse,ă ă disperat pîn în adîncul sufletului, dezam git deă ă ă ă aceast be ie pe care o visase cu totul altfel, de dulceaă ţ aşteptare distrus , de fericirea zdrobit : „Asta e deci ceeaă ă ce numea el a fi so ia lui, asta e, asta!”ţ

Şi r mase mult timp aşa, r v şit , cu privirile r tă ă ă ă ă ăcind pe tapi eriile de pe ziduri, pe vechea poveste de dragosteţ care-i str juia camera.ă

Dar cum Julien nu spunea nimic, nu se mişca, ea îşi întoarse încet privirea, spre el şi îşi d du seama că ă dormea! Dormea cu gura întredeschis , cu o expresieă liniştit ! Dormea!ă

Nu-i venea s cread şi se sim ea revoltat , mai jigă ă ţ ă nită de acest somn decît de brutalitatea lui, tratat ca oă oarecare. Putea el s doarm întră ă -o noapte ca asta? Ceea ce se întîmplase între ei nu-l surprinsese cu nimic? O, ar fi vrut s fie mai degrab lovit , violat din nou, striă ă ă ă vit deă mîngîierile lui odioase pîn şiă -ar fi pierdut cunoştin a.ţ

R mase sprijinit întră ă -un cot, nemişcat , aplecat spreă ă el, ascultîndu-i respira ia uşoar , care uneori aducea cuţ ă un sfor it.ă

Se ivir zorii, mai întîi cenuşii, apoi limpezi, apoiă roşietici, apoi str lucitori. Julien deschise ochii, c sc , seă ă ă întinse, o privi şi zîmbi:

- Ai dormit bine, scumpa mea?Ea îşi d du scama c îi spunea acum „tu” cu uşuă ă rin ,ţă

şi-i r spunse uluit :ă ă- Da, dar tu?

57

Page 58: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- A, eu, foarte bine, zise el.Şi, întorcîndu-se spre ea; o s rut , apoi începu să ă ă

vorbeasc liniştit. Îi spunea despre planuri de viitor,ă despre idei economice, si acest cuvînt care revenea mai des o mir pe Jeanne. Îl asculta f r s în eleagă ă ă ă ţ ă cuvintele, îl privea, gîndindu-se la o mul ime de lucruriţ care-i treceau prin minte cu viteza fulgerului.

B tu ora opt.ă- Hai, trebuie s ne trezim. Am fi caraghioşi dac amă ă

sta pîn tîrziu în pat, zise el, şi se ridic primul. Cîndă ă termin cu îmbr catul, o ajut grijuliu pe Jeanne la toateă ă ă micile am nunte ale toaletei, nel sîndă ă -o s-o cheme pe Rosalie.

Cînd s ias , o opri:ă ă- Ştii, între noi, putem s ne tutuim acum, dar în fa aă ţ

p rin ilor t i ar trebui s mai aştept m pu in. O s pară ţ ă ă ă ţ ă ă foarte firesc atunci cînd ne întoarcem din voiajul de nunt .ă

Jeanne nu se arat decît la ora prînzului. Şi ziua seă scurse ca toate celelalte, ca şi cum nimic nou nu s-ar fi întîmplat. Nu era decît cu un b rbat mai mult în cas .ă ă

58

Page 59: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

V

Patru zile mai tîrziu sosi tr sura care trebuia să ă-i ducă la Marsilia.

Dup spaima primei nop i, Jeanne se obişnuise deja cuă ţ Julien, cu s rut rile lui, cu mîngîierile lui tandre, cu toateă ă c era la fel de scârbit în ceea ce priveşte raporă ă turile lor intime.

Îl g sea frumos şi îl iubea; şi se sim ea din nou veă ţ selă şi fericit . Îşi luar r masă ă ă -bun repede şi f r triste e,ă ă ţ Numai baroana p rea emo ionat , iar în clipa în careă ţ ă tr sura se puse în mişcare, ea puse în mîna Jeannei oă pung , grea ca de plumb, zicînduă -i:

- Pentru micile tale cheltuieli de femeie tîn r . ă ăJeanne o puse în buzunar şi caii pornir .ăSpre sear , Julien o întreb :ă ă- Cît iţ -a pus mama ta în punga aceea?Iar Jeanne, care şi uitase de pung , o deşert peă ă

genunchi. O gr mad de aur se r spîndi: erau dou mii deă ă ă ă franci. Jeanne b tu din palme:ă

- O să-mi fac de cap, zise ea, strîngînd la loc banii. Dup opt zile de mers, pe o c ldur sufocant , ajunser laă ă ă ă ă Marsilia.

Şi, a doua zi, „regele Ludovic”, un pachebot care pleca la Neapole prin Ajaccio, îi ducea spre Corsica.

59

Page 60: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Corsica! Maquis-ul! Bandi ii! Mun ii! Patria lui Naţ ţ -poleon! Jeannei i se p rea c ieşea din realitate, ca să ă ă intre, cu totul treaz , în alt vis.ă

Stînd unul lîng altul pe puntea pachebotului, se uiă tau cum se perind prin fa a lor falezele Proven ei. Maă ţ ţ rea nemişcat , de un azur limpede, încremenit parc , sticlosă ă în lumina arz toare a soarelui, se întindea sub cerulă infinit, de un albastru aproape exagerat. Ea spuse:

- Î i mai aminteşti de plimbarea îh barca lui moşţ Lastique?

Drept r spuns el o s rut repede pe ureche.ă ă ăRo ile vaporului b teau apa, tulburînduţ ă -i somnul ei

greu; şi în spate o dîr lung de spum , o urm palid înă ă ă ă ă care valurile tulburate f ceau spume ca şampaniaă ajungea pîn în zare siajul perfect drept al vaporului.ă

Brusc, în fa , la cî iva metri, un peşte imens, un delfin,ţă ţ s ri din ap , apoi se scufund din nou, cu capul înainte.ă ă ă Jeanne se sperie, scoase un ip t şi se ascunse la pieptulţ ă lui Julien. Apoi începu s rîd de spaima pe care o tr seseă ă ă şi se uit , cu fric , dac animalul nu ieşea din nou. Pesteă ă ă cîteva minute el ap ru, ca o juc rie meă ă canic uriaş . Seă ă scufund din nou şi ieşi iar şi, apoi veă ă nir doi, apoi trei,ă apoi şase care p reau c se hîrjoă ă nesc în jurul vaporului greu, escortîndu-l pe acest frate monstruos, acest peşte de lemn cu aripioare de fier.

Treceau în stînga, se întorceau în dreapta vaporului, şi, unul dup altul sau to i deodat , ca întră ţ ă -un joc, ca într-o alergare vesel , se în l au în aer printră ă ţ -un salt înalt, descriind o curb de aer, apoi se scufundau pe rînd.ă

Jeanne b tea din palme şi tres rea, încîntat la fieă ă ă care apari ie a înot torilor enormi şi supli. Inima îi zvîcnea, caţ ă şi ei, într-o bucurie deplin , copil reasc .ă ă ă

Dintr-o dat disp rur cu to ii. Se mai z rir odat ,ă ă ă ţ ă ă ă departe de tot, în larg, apoi nu-i mai v zur , şi Jeanne seă ă sim i pentru o clip întristat de plecarea lor.ţ ă ă

60

Page 61: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Se l sa seara, liniştit , luminoas , plin de limpezime şiă ă ă ă de pace. Nici un tremur în aer sau pe ap ; şi aceaă împ care nesfîrşit a m rii şi a cerului p trundea în suă ă ă ă -fletele amor ite care nici ele nu erau str b tute de vreunţ ă ă fior.

Soarele uriaş cobora încetişor spre Africa nev zut .ă ă Africa, p mîntul arz tor c ruia îi sim eau parc fl că ă ă ţ ă ă ările. Dar un fol de mîngîiere r coroas , mai slab chiar decîtă ă ă briza, le atinse fe ele cînd astrul disp ru.ţ ă

Nu mai voir s se întoarc în cabina lor, unde seă ă ă sim eau toate mirosurile groaznice de pe pacheboturi, şiţ se întinser amîndoi pe punte, unul lîng cel lalt, înă ă ă -f şura i în mantalele lor. Julien adormi imediat, dară ţ Jeanne r mase cu ochii deschişi, tulburat de necunoscuă ă -tul c l toriei. Zgomotul monoton al ro ilor o leg na şi, mă ă ţ ă privirile a intite în sus, se uita la mul imea aceea de steleţ ţ atît de limpezi, r spîndind o lumin t ioas , scînteietoareă ă ă ă şi parc umed pe cerul acela curat din Sud.ă ă

Spre diminea a ipi totuşi. Zgomotele şi vocile o treţă ţ -zir . Marinarii, cîntînd, sp lau puntea vasului. Îl zgîl îi peă ă ţ Julien, care dormea dus, şi se ridicar amîndoi.ă

Jeanne sorbea cu încîntare cea a s rat , care îi pţ ă ă ă-trundea pîn în vîrful degetelor. Peste tot, marea. Toă tuşi, în fa , ceva cenuşiu, nedesluşit înc în zorii care abiaţă ă mijeau, un fel de gr mad de nori ciuda i, ascu i i şi f cu iă ă ţ ţ ţ ă ţ buc i, p rea c pluteşte pe valuri.ăţ ă ă

Apoi se v zu mai bine: formele se desenar mai clar peă ă cerul luminat. Ap ru o linie lung de mun i abrup i - şiă ă ţ ţ bizari: Corsica, înf şurat întră ă -un fel de v l sub ire.ă ţ

Soarele se ridica în spatele ei, desenînd toate vîrfurile crestei în umbre negre. Toate piscurile se aprinser , înă timp ce restul insulei r mase aburit de cea .ă ţă

C pitanul, un b trînel uscat, cu fa a t b cit deă ă ţ ă ă ă vînturile reci şi s rate, mic de statur şi smochinit, ap ruă ă ă pe punte şi îi spuse Jeannei, cu o voce r guşit de treiă ă zeci

61

Page 62: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

de ani de strigat comenzi, tocit de ipetele urlate peă ţ vreme de furtun :ă

- O sim i i pe p c toasa asta?ţ ţ ă ăîntr-adev r, se sim ea un miros puternic şi nemaiîntîlnită ţ

de plante, de arome s lbatice.ă- Corsica miroase aşa, doamn , continu c pitanul. Eă ă ă

parfumul ei de femeie frumoas . Şi dup dou zeci de aniă ă ă l-aş recunoaşte de la cinci leghe în larg. Sînt de aici. El, acolo, la Sfînta Elena, vorbeşte într-una, se zice, de parfumul rii lui. E din familia mea.ţă

Şi c pitanul, sco înduă ţ -şi p l ria, îl salut în deă ă ă p rtare,ă de-a lungul oceanului, pe marele împ rat priă zonier care era din familia lui.

Jeanne fu atît de emo ionat cţ ă ă-i veni s plîng .ă ă- Sîngeroasele, spuse.Julien, în picioare lîng so ia lui,o inea de mijloc şiă ţ ţ

amîndoi scrutau z rile ca s descopere locul ar tat. Pînă ă ă ă la urm z rir cîteva stînci în form de piramid , pe careă ă ă ă ă vaporul le ocoli dup pu in timp ca s poat intra întră ţ ă ă -un golf uriaş şi liniştit, înconjurat de o adunare de vîrfuri seme e, acoperite la poale cu muşchi. C pitanul le ar tţ ă ă ă acea verdea :ţă

- Maquis-ul!Pe m sur ce înaintau, cercul mun ilor p rea s seă ă ţ ă ă

închid în spatele vaporului care plutea încet pe un lacă azuriu şi atît de limpede c uneori i se z rea fundul.ă ă

Şi oraşul r s ri f r veste, alb cu totul, în adînculă ă ă ă golfului, la poalele mun ilor, udat de valuri.ţ

Cîteva vapoare italiene erau ancorate în port. Patru sau cinci b rci venir s dea tîrcoale pachebotului, c utîndă ă ă ă pasageri. Julien, care aduna bagajele la un loc, o întrebă şoptit pe so ia lui:ţ

- E destul dacă-i d m dou zeci de centime hamaă ă lului, ce zici?

De opt zile punea aceeaşi întrebare, care o f cea să ă sufere de fiecare dat . Ea îi r spundea pu in eneră ă ţ vat :ă

62

Page 63: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

- Cînd nu eşti sigur c dai destul, d mai mult!ă ăMereu el se tîrguia cu proprietarii de hoteluri, cu

chelnerii, cu birjarii, cu orice vînz tor. Şi cînd dup totă ă felul de şiretenii ob inea vreun rabat la pre , îşi frecaţ ţ mîinile spunîndu-i Jeannei:

- Nu-mi place s fiu furat!ăEa tremura de fiecare dat cînd li se aduceau notele deă

plat , fiind sigur dinainte de observa iile pe care el le vaă ă ţ face la fiecare articol, era umilit de aceste tîrguieli,ă înroşindu-se pîn la r d cina p rului sub priă ă ă ă virea dispre uitoare a servitorilor care se uitau în urma so uluiţ ţ ei, inînd în mîn bacşişul lui infim.ţ ă

Julien se tocmi şi de data aceasta, cu barcagiul care-i duse la mal.

Primul copac pe care-l v zu Jeanne fu un palmier.ăPoposir la un hotel mare şi gol, la col ul unei pie eă ţ ţ

largi, şi cerur s li se aduc prînzul. Dup ce terminară ă ă ă ă desertul, în clipa în care Jeanne se ridica pentru a merge prin oraş, Julien luînd-o în bra e, îi murmur tandru laţ ă ureche:

- Nu mergem pu in în pat, pisicu o? ţ ţEa se uit mirat la el:ă ă- În pat? Dar nu m simt obosit . El o strînse şi maiă ă

tare.- Mi-e dor de tine. În elegi? De dou zile… ţ ăEa se înroşi, bolborosind:- O, acum? Dar ce-or s zic oamenii? Ceă ă -or s cread ?ă ă

Cum po i s le ceri o camer în miezul zilei? O, Julien, teţ ă ă rog!

Dar el o întrerupse:- Nici nu m priveşte ceă -or s zic sau ceă ă -or s creadă ă

ştia de la hotel. Ai s vezi cît îmi pas mie de ei.ă ă ăŞi sun .ăJeanne nu mai spunea nimic, cu ochii în jos, mereu

revoltat în sufletul şi în trupul ei în fa a acestei doă ţ rin eţ nest vilite a so ului, supunînduă ţ -i-se dezgustat ,ă

63

Page 64: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

resemnat dar umilit , v zînd în asta ceva bestial, cevaă ă ă degradant, în sfîrşit, o murd rie.ă

Sim urile ei erau înc adormite, dar so ul ei se purta caţ ă ţ şi cum i-ar fi împ rt şit patima.ă ă

Cînd servitorul ap ru, Julien îi ceru să ă-i conduc înă camera lor. Omul, un adev rat corsican, p ros pîn subă ă ă ochi, nu pricepea, spunînd c apartamentul lor va fiă preg tit pentru la noapte. Julien, enervat, îi explic :ă ă

- Nu, imediat. Sîntem obosi i de drum şi vrem s neţ ă odihnim.

Atunci un zîmbet flutur pe buzele chelnerului, şiă Jeannei îi veni s intre în p mînt.ă ă

Cînd coborîr , o or mai tîrziu, ea nici nu îndr znea să ă ă ă treac prin fa a oamenilor pe care îi întîlnea, tortuă ţ rat deă gîndul c vor rîde sau vor şuşoti în spatele ei. În inima ei îlă condamna pe Julien c nuă -şi da seama de asta, c nuă avea nici o ruşine, nici o delicate e inţ stinctiv . Şi sim eaă ţ între ei ceva ca un v l, un obstaă col, dîndu-şi seama pentru prima dat c dou fiin e nu se contopesc pîn laă ă ă ţ ă suflet, pîn la gîndurile cele mai adînci, c merg peă ă acelaşi drum, înl n ui i cîteodat , dar niciodat uni i; şi că ţ ţ ă ă ţ ă fiin a moral din fiecare r mîne veşnic singur în via .ţ ă ă ă ţă

R maser trei zile în acel or şel ascuns în fundulă ă ă golfului albastru, cald ca un cuptor în spatele perdelei do mun i, care nu l sa s treac nici o pal de vînt.ţ ă ă ă ă

Apoi se hot rîr pentru un plan de c l torie şi ca s nuă ă ă ă ă dea înapoi în fa a greut ilor drumului, închiriar nişte cai.ţ ăţ ă Luar doi arm sari corsicani mici, cu ochii aă ă -prinşi, slabi dar neobosi i, şi pornir la drum întrţ ă -o diminea , laţă rev rsarea zorilor. O c l uz c lare pe o catîrc îi înso ea,ă ă ă ă ă ă ţ ducînd proviziile, deoarece hanurile erau necunoscute în acel inut.ţ

Drumul mergea la început de-a lungul golfului, apoi se înfunda într-o vale mic ce ducea la mun ii cei înal i.ă ţ ţ Deseori treceau peste albii de izvoare secate; un firicel de

64

Page 65: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

ap mai susura sub pietre, ca o fiin ascuns , gîlgîindă ţă ă încetişor.

inutul necultivat p rea pustiu peste tot. Coastele erauŢ ă acoperite de ierburi înalte, galbene în anotimpul acela arz tor, Cîteodat întîlneau - vreun muntean, fie pe jos,ă ă fie c lare pe un cal, fie pe un m g ruş mare cît un cîine.ă ă ă To i purtau la spate puşca înc rcat , arme vechi şiţ ă ă ruginite, înfricoş toare în mîinile lor.ă

Parfumul muşc tor al plantelor mirositoare care acoă -pereau insula p rea s îngreuieze aerul; şi drumul şerpuiaă ă urcînd uşor printre cutele mun ilor.ţ

Vîrfurile de granit trandafiriu sau alb striu d deauă ă acelui vast peisaj tonuri de furie; şi, pe pantele mai domoale, p duri de castani uriaşi p reau numai nişteă ă bosche i verzi, atît erau de gigantice malurile de pâmîntţ r scolit ale acestui inut.ă ţ

Cîteodat , c l uza, întinzînd mîna c tre în l imileă ă ă ă ă ţ pr p stioase, zicea un nume. Jeanne şi Julien se uitauă ă într-acolo, nu vedeau nimic, apoi descopereau pîn laă urm ceva cenuşiu, ca o îngr m dire de pietre c zute deă ă ă ă pe piscuri.

Era un sat, un mic c tun de granit ag at acolo,ă ăţ cramponat de munte ca un adev rat cuib de pas re,ă ă aproape invizibil în peisajul enorm.

Drumul acela lung, în pas încet, o scotea din s rite peă Jeanne.

- S alerg m pu in, spuse ea.ă ă ţÎşi îmboldi calul. Apoi, ca şi cum nu l-ar fi auzit pe so ulţ

ei galopînd în spate, se întoarse şi începu s rîdă ă nebuneşte v zînduă -l cum venea, alb la fa , inîndu-se deţă ţ coama calului şi tres ltînd ciudat. Chiar frumuse ea lui,ă ţ figura lui de „cavaler” f ceau ca stîng cia şi spaima lui să ă ă fie şi mai caraghioase.

Începur s mearg la trap. Drumul se întindea înă ă ă tre dou desişuri f r cap t, care acopereau tot mună ă ă ă tele ca o mantie. Era „maquis”-ul, acel „maquis” de netrecut,

65

Page 66: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

alc tuit din stejari tineri, ienuperi, arbuşti de munte,ă alaterne, r d cini, dafini, mirt şi merişor pe careă ă -i legau între ei, împletindu-i ca pe nişte cosi e, clematiteţ ag toare, ferigi monstruoase, caprifoi, bobitei,ăţă rozmarin, lev n ic , m r cini, aruncînd pe spinarea mună ţ ă ă ă -telui o blan deas şi imposibil de str b tut.ă ă ă ă

Le era foame. C l uza îi ajunse şi îi duse pîn la unulă ă ă din acele izvoare încînt toare, atît de dese în iă ţ nuturile pr p stioase, un fir sub ire şi rotund de ap rece caă ă ţ ă ghea a care izvor şte dintrţ ă -o cr p tur a stîncii şi curgeă ă ă pe o frunz de castan pus acolo de un treă ă c tor ca să ă aduc firicelul pîn la gur .ă ă ă

Jeanne se sim ea atît de fericit , încît abia se st pîneaţ ă ă s nu izbucneasc în strig te de bucurie.ă ă ă

Plecar iar şi începur s coboare, ocolind golfulă ă ă Sagona.

Spre sear traversar Cargese, satul grec construită ă acolo cîndva de o colonie de fugari alunga i din ara lor.ţ ţ Fetele înalte şi frumoase, cu şolduri elegante, cu mîini lungi şi talii fine, gra ioase, st teau la un loc lîng oţ ă ă fîntîn . Julien le strig „bun seara”, iar ele îi r să ă ă ă punser ”ă cu o voce cîntat , în limba armonioas a paă ă triei p r site.ă ă

Ajungînd la Plana, trebuir s cear ad post ca înă ă ă ă vremurile str vechi, în inuturile pierdute de lume. Jeanneă ţ tremura de emo ie, aşteptînd s se deschid poarta înţ ă ă care b tuse Julien. Oh! Asta era cu adeă v rat o c l torie,ă ă ă da!, cu tot neprev zutul drumurilor neumblate.ă

D duser chiar peste o tîn r pereche. Îi primir cumă ă ă ă ă trebuiau patriarhii să-l primeasc pe oaspetele triă mis de Dumnezeu; dormir pe o rogojin împletit din foi deă ă ă porumb, într-o cas veche şi putred , în care toată ă ă lemn ria mîncat de carii şi roas de viermi lungi,ă ă ă mînc tori de grinzi, foşnea, p rea c tr ieşte şi suspin .ă ă ă ă ă

Plecar la r s ritul soarelui şi nu peste mult timp seă ă ă oprir în fa a unei p duri, unei adev rate p duri de granită ţ ă ă ă purpuriu. Erau ascu işuri, coloane, clopotni e, figuriţ ţ

66

Page 67: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

ciudate modelate de timp, de vînt şi de cea a m rii, înalteţ ă pîn la trei sute de metri, sub iri, rotunde, r sucite,ă ţ ă diforme, cu forme neaşteptate, fantastice, acele surprinz toare stînci p reau arbori, plante, animale, moă ă -numente, oameni, c lug ri în sutan , draci încornora i,ă ă ă ţ p s ri nem surate, un întreg popor monstruos, o menaă ă ă -jerie de coşmar pietrificat la voia cine ştie c rui Dumă ă -nezeu extravagant.

Jeanne nu scotea nici un cuvînt, şi cu inima strîns , luă ă mîna lui Julien, o strînse, n p dit de nevoia de a iubi înă ă ă fa a acestei frumuse i a firii.ţ ţ

Dintr-o dat , ieşind din acel haos, d dur peste alt golf,ă ă ă încins peste tot de, un zid însîngerat de granit roşu. În marea albastr , stîncile se oglindeau cu reflexe staă cojii.

- O, Julien!, îng im Jeanne, f r s g seasc alteă ă ă ă ă ă ă vorbe, înduioşat de admira ie, abia respirînd; şi două ţ ă lacrimi îi alunecar pe obraji.ă

El o privi uluit, întrebînd:- Ce e cu tine, pisicu a mea?ţEa îşi şterse lacrimile, zîmbi, şi cu o voce pu inţ

tremur toare, îl spuse:ă- Nu e nimic… ceva nervos... Nu ştiu… Mi-a venit

deodat . Sînt atît de fericit c cel mai mic lucru îmiă ă ă tulbur inima.ă

El nu în elegea aceste tensiuni femeieşti, zguduirileţ acestor fiin e vibrante, înnebunite dintrţ -un nimic, pe care o emo ie sau o bucurie le clatin ca o catastrof , pe careţ ă ă o senza ie fin le r scoleşte, le arunc în feriţ ă ă ă cire sau în disperare.

Lacrimile acelea i se p reau ridicole şi, preocupată numai de drumul s u, urm :ă ă

- Ai face mai bine să- i ii calul în h uri. ţ ţ ăţCoborîr în fundul c ld rii golfului pe un drum aă ă ă proape

de nestr b tut, apoi o luar la dreapta ca s urceă ă ă ă întunecatul povîrniş Ota. Dar poteca se vedea cumplit .ă Julien propuse:

67

Page 68: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- Dac am urca pe jos?ăEra tot ce aştepta Jeanne, fericit s mearg , s fieă ă ă ă

singur cu el dup emo ia de maiă ă ţ -nainte. C l uza o luă ă ă înainte cu catîrca şi caii, şi ei o urmar cu paşi mici.ă

Muntele, t iat de sus pîn jos, p rea întredeschis.ă ă ă Poteca se înfunda în acea cr p tur , mergînd printreă ă ă dou ziduri maiestuoase. Un torent n valnic str b teaă ă ă ă despic tura. Aerul era înghe at, granitul p rea negru, şiă ţ ă sus de tot vederea cerului te uluia şi te ame ea.ţ

Un zgomot neaşteptat o f cu pe Jeanne s tresar .ă ă ă Ridic ochii: o pas re uriaş îşi lu zborul dintră ă ă ă -o scobitură - era un vultur. Aripile lui desf cute p reau c ating ceiă ă ă doi pere i ai h ului, şi el urc pîn în azur, unde disp ru.ţ ă ă ă ă

Mai departe, t ietura muntelui se desf cu în dou , iară ă ă poteca se c ra în zigzaguri bruşte, între dou rîpe.ăţă ă Jeanne, uşoar şi nebun , urc prima, f cînd pietriceleleă ă ă ă s se rostogoleasc sub picioarele ei, curajoas ,ă ă ă aplecîndu-se spre pr p stii. Julien o urma, respirînd greu,ă ă cu ochii în p mînt de team s nu ame easc .ă ă ă ţ ă

Dintr-o dat soarele se rev rs asupra lor: li se p ru că ă ă ă ă au ieşit din infern. Le era sete şi o urm umed îi duse,ă ă prin haosul de pietre, pîn la un izvoraş, adunat întră -un b g urit, pus acolo pentru p storii de capre. Un covorăţ ă ă de muşchi acoperea p mîntul de jur împreă jur. Jeanne îngenunche ca s bea, iar Julien f cu la fel.ă ă

În timp ce ea savura r coarea apei, el o prinse de talieă şi încerc să ă-i fure locul de la cap tul evii do lemn. Eaă ţ nu-l l s , Buzele lor se luptau, se întîlneau, se respingeau.ă ă În dezordinea luptei, prindeau rînd pe rînd cap tul sub ireă ţ al b ului şi îl muşcau ca s nuăţ ă -l scape. Iar firişorul de apă rece, prins şi sc pat f r înceă ă ă tare, se desf cea şi se formaă la loc, le stropea gîtul, hainele, mîinile. Pic turile le luceauă în p r c nişte perle, şi s rut rile curgeau la vale odat cuă ă ă ă ă apa.

Brusc, Jeannei îi veni un gînd de dragoste. Îşi umplu gura cu apa limpede şi, cu obrajii umfla i ca nişte burdufi,ţ

68

Page 69: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

îl f cu s în eleag pe Julien c voia să ă ţ ă ă ă-i potoleasc seteaă cu apa din gura ei.

El întinse gîtul, zîmbind, cu capul dat pe spate, cu bra ele deschise, şi b u dintrţ ă -o r suflare din acel izvor deă carne vie, care-l f cu frem t tor de dorin pîn înă ă ă ţă ă adîncuri.

Jeanne se sprijini de el cu o duioşie aparte; inima îi tresalt , sînii i se ridicau iar ochii îi erau moleşi i şi umezi.ă ţ Murmur , încet de tot:ă

- Julien,.. te iubesc! şi atr gînduă -l spre ea, se l s peă ă spate şi-şi ascunse în mîini fa a roşie de ruşine.ţ

El se arunc asupra ei, strîngîndă -o în bra e cu paţ tim .ă Ea gîfîia într-o aşteptare tensionat ; şi dintră -o dat scoaseă un ip t, izbit ca de un tr snet de senza ia pe care oţ ă ă ă ţ c utase.ă

Le trebui destul timp ca s ajung pîn în vîrfulă ă ă muntelui, într-atît era Jeanne de r scolit şi de frînt , şiă ă ă nu ajunser la Evisa decît seara, la o rud a c l uzei lor,ă ă ă ă Paoli Palabretti.

Era un b rbat înalt, pu in gîrbov, cu aer moroc nos deă ţ ă om bolnav de tuberculoz . Îi conduse în camera lor, oă camer trist , cu pere ii din piatr goal , dar fruă ă ţ ă ă moasă pentru acel inut unde nimeni nţ -are habar de elegan ii.ţ

Acest Paoli le spunea în corsicana lui, amestecat cuă francez şi italian , cît de mult se bucur să ă ă ă-i primeasc ;ă chiar atunci o voce limpede de femeie îl întrerupse. Acea femeie, m run ic , cu nişte ochi mari şi negri, bronzat ,ă ţ ă ă cu talia sub ire şi cu buzele deschise întrţ -un zîmbet continuu, veni repede spre ei, o sărut pe Jeanne şiă scutur mina lui Julien, repetînd:ă

- Bun ziua, doamn , bun ziua, domnule, îmi pareă ă ă bine!

Ea lu p l riile, şalurile, aranja totul cu un singur bra ,ă ă ă ţ pentru c pe cel lalt îl purta legat de gît cu o eşarf , apoiă ă ă îi d du afar pe to i, zicînduă ă ţ -i so ului ei:ţ

- Plimbă-i pu in pîn la mas .ţ ă ă

69

Page 70: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Domnul Palabretti se supuse numaidecît, se post întreă cei doi tineri şi începu să-i duc prin sat. Îşi înă trerupea paşii şi vorbele cu o tuse repetat , şi spunea dup fiecareă ă acces i

- Aerul sta din Val e rece, miă -a c zut în piept. ăÎi purt , pe o potec r t cit , pîn sub castanii ceiă ă ă ă ă ă

nesfîrşi i. Dintrţ -o dat se opri şi Ie spuse, cu accentul luiă monoton:

- Aici a fost omorît v ruă -meu, Jean Rinaldi, de Mathieu Lori. Uite, nici st team eu, lîng Jean. cînd Mathieu neă ă -a ieşit în fa . I-a strigat: „Jean, nu te duce la Albertacce, nuţă te duce c te omor, î i spun!”. Eu lă ţ -am luat de bra şi iţ -am zis: „Nu te duce, Jean, c în stare s-o fac !”. La mijloc era oă fat pe care o iubeau amîndoi, Paulina Sincoppi. Dar Jeană începu s strige: „B m duc, Mathieu, nă ă ă -o s fii tu laă ă care s m opreasc ”. Atunci Mathieu şiă ă ă -a aplecat puşca şi a tras înainte ca eu s pot face ceva. Jean a f cut o să ă ă-ritur cu ambele picioare, ca un copil care sare coarda,ă da, domnule, şi a c zut taman peste mine, aşa c puşcaă ă mi-a sc pat din mîini şi să -a rostogolit pîn în castanul deă colo, Jean avea gura larg deschis , dar nu spunea nici ună cuvînt, era mort.

Tinerii se uitau, ului i, la martorul acelei crime, careţ st tea aşa de liniştit în fa a lor. Jeanne întreb :ă ţ ă

- Şi ucigaşul?Paolo Palabretti tuşi îndelung, apoi relu :ă- A luat drumul mun ilor. Fratele meu lţ -a ucis dup ună

an. Îl şti i sigur pe fratele meu, Philippi Palaţ bretti, banditul.

- Fratele dumitale?, se cutremur Jeanne. Un bană dit?O lucire de mîndrie se aprinse în ochii liniştitului

corsican.- Da, doamn , era cunoscut de to i. A pus la p mîntă ţ ă

şase jandarmi. A murit odat cu Nicolas Morali, cînd iă -au încercuit la Niolo, dup şase zile de lupt , cînd erau cit peă ă ce s moar de foame.ă ă

70

Page 71: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Apoi ad ug , resemnat:ă ă- Asta-i legea p mîntului sta, cu aceeaşi voce cu careă ă

ar fi zis „Aşa-i vremea din Val, rece...”.Se întoarser la mas , iar micu a corsican se purt cuă ă ţ ă ă

ei ca şi cum i-ar fi cunoscut de cînd lumea.Dar Jeanne era urm rit de un gînd: va reg si oare înă ă ă

bra ele lui Julien acea ciudat şi copleşitoare cutreţ ă murare a sim urilor pe care o tr ise pe muşchiul de lîng fîntîn ?ţ ă ă ă

Cînd r maser singuri, ea tremura de fric s nuă ă ă ă r mîn iar neclintit sub s rut rile lui. Dar se liniştiă ă ă ă ă repede; şi noaptea aceea fu prima ei noapte de dragoste.

A doua zi, cînd veni timpul de plecare, ea nu se îndura' s p r seasc locul acela umil în care i se p rea că ă ă ă ă ă începuse pentru ea o fericire nou . O chem în caă ă mer peă femeia aceea micu care le fusese gazd şi, spunînduţă ă -i mereu c vrea să ă-i fac un cadou, insist , sup rînduă ă ă -se chiar, să-i trimit de la Paris, la întoară cere, o amintire, o amintire de care o lega un gînd aproape supersti ios.ţ

Tîn ra corsican se împotrivi mult timp, nici nu voia să ă ă aud . Pîn la urm se înduplec :ă ă ă ă

- Ei bine, spuse ea, trimite iţ -mi un pistol mic, unul mic de tot.

Jeanne o privi mirat . Cealalt o l muri, şoptinduă ă ă -i la ureche, ca pe taina cea mai ascuns :ă

- Îmi trebuie ca să-l ucid pe cumnatul meu.Şi, zîmbind, îşi desf cu iute bandajul de pe bra ul deă ţ

care nu se folosea, apoi, ar tînduă -i carnea rotund şi albă ă str b tut dintră ă ă -o parte în alta de o lovitur de cu ită ţ aproape cicatrizat , ad ug :ă ă ă

- Dac nu eram tot aşa de tare ca el, m omora.ă ă B rbatul meu nuă -i gelos, m ştie el bine; apoi e bolă nav, cum a i v zut, şi asta îi îmblînzeşte sîngele. De altfel, euţ ă sînt o femeie cinstit , doamn , dar cumnatul meu credeă ă tot ce i se spune. E gelos pentru b rbatul meu şi sigur oă s-o ia de la cap t. Atunci, dacă -aş avea un pistol, aş fi liniştit şi sigur c m pot r zbuna.ă ă ă ă ă

71

Page 72: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Jeanne îi f g dui că ă ă-i va trimite pistolul, o s rut duiosă ă pe noua ei prieten şi îşi urmar drumul.ă ă

Restul c l toriei nu fu decît un vis, o îmbr işare f ră ă ăţ ă ă cap t, o ploaie de ame itoare mîngîieri. Nu mai vedeaă ţ nimic, nici peisajele, nici oamenii, nici locurile în care poposeau. Nu mai avea ochi decît pentru Julien.

Atunci începu acea intimitate copil reasc şi fermeă ă -c toare a r sf ului dragostei, acele cuvinte prostu e şiă ă ăţ ţ delicioase, botezarea cu nume de alint a tuturor ro-tunjimilor, contururilor şi încheieturilor trupului pe unde gurile lor întîrziau.

Cum Jeanne dormea pe partea dreapt , sinul ei stingă r mînea adeseori dezgolit. Julien, b gînd de seamă ă ă a-acest lucru, îl numea „Domnul Doarme-afar ”, iar peă cel lalt „Domnul Iube ”,, pentru c floarea trandafirie aă ţ ă sfîrcului p rea mai sensibil la s rut ri. Calea care îiă ă ă ă desp r ea deveni „aleea m icu ei”, pentru c Julien seă ţ ă ţ ă plimba mereu pe acolo, iar un alt drum mai tainic fu botezat „Drumul Damascului”, în amintirea v ii Ota.ă

Ajungînd la Bastia, trebuir s pl teasc serviciileă ă ă ă c l uzei. Julien se scotoci prin buzunare dar, neg sind ceă ă ă c uta, îi spuse Jeannei:ă

- Dac tot nu foloseşti cei dou mii de franci de laă ă mama ta, dă-mi-i mie să-i in. Sînt mai în siguran laţ ţă mine şi nici n-o s -mi trebuiasc mereu m run iş.ă ă ă ţ

Ea îi întinse punga.Ajunser la Livorno, vizitar Floren a, Genoa, toată ă ţ ă

Cornişa.Într-o diminea , în suflarea astralului, ajunser laţă ă

Marsilia. Trecuser dou luni de cînd plecaser dină ă ă Peuples. Era 15 octombrie.

Jeanne, înfrigurat de vîntul rece care p rea c vine dină ă ă zare, din îndep rtata Normandie, se sim ea trist . Deă ţ ă cîtva timp, Julien p rea schimbat, obosit, nep să ă ător; iar ea sim ea o team nel murit .ţ ă ă ă

72

Page 73: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Întîrzie întoarcerea cu înc patru zile, pentru c nu seă ă putea hot rî s p r seasc inutul acela al soarelui. I seă ă ă ă ă ţ p rea c terminase înconjurul fericirii. Pîn la urmă ă ă ă plecar .ă

La Paris trebuia să-şi fac toate cump r turile penă ă ă tru stabilirea lor definitiv la Peuples; şi Jeanne se bucura că ă o s le aduc tuturor cadouri minunate, cumă ă p rate dină banii de la mama ei. Oricum, primul lucru la care se gîndi fu pistolul promis tinerei corsicane din Evisa.

A doua zi dup sosirea lor, îi zise lui Julien:ă- Dragul meu, vrei să-mi dai banii de la mama ca să-mi

Tac cump r turile.?ă ăEl se întoarse spre ea cu o figur nemul umit :ă ţ ă- Cît î i trebuie?ţEa fu surprins şi se bîlbîi:ă- P i... cît zici tu.ă- Î i dau o sut de franci; vezi s nuţ ă ă -i risipeşti. Ea nu

mai ştia ce s zic de uimire. În sfîrşit, înă ă gâim cîtevaă vorbe:

- Dar eu... iţ -am dat banii pentru…- Da, sigur, n-o l sa el s termine. Dar ce imporă ă tanţă

are dac stau în buzunarul meu sau întră -al t u, dină moment ce-i cheltuim împreun ? Nuă - i refuz niţ mic, nu-i aşa, din moment ce î i dau o sut de franci.ţ ă

Jeanne lu cele cinci piese de aur, f r s spun nimic,ă ă ă ă ă dar nu mai îndr zni să ă-i cear al i bani şi nu cump ră ţ ă ă decît pistolul.

Opt zile mai tîrziu, pornir la drum ca s se înă ă toarc laă Peuples.

73

Page 74: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

VI

Toat familia îi aştepta în fa a barierei albe cu stîlpi deă ţ c r mid . Poştalionul se opri şi îmbr iş rile nu maiă ă ă ăţ ă conteneau. Baroana plîngea; Jeanne, înduioşat , îşi şterseă dou lacrimi. Baronul, emo ionat, nuă ţ -şi g sea locul.ă

Apoi, în timp ce bagajele erau desc rcate, ei îşi poă -vestir peripe iile în fa a focului din salon. O mul ime deă ţ ţ ţ vorbe se rev rsau de pe buzele Jeannei, şi totul fu spusă într-o jum tate de or , totul, f r cîteva detalii uitate înă ă ă ă acest discurs n valnic.ă

Apoi tîn ra femeie urc să ă ă-şi desfac bagajele. Roă salie, emo ionat şi ea, o ajuta. Cînd totul fu gata, cînd ruf ria,ţ ă ă rochiile, obiectele de toalet fur aşezate la locurile lor,ă ă bona îşi p r si st pîna iar Jeanne, care era moleşit , seă ă ă ă întinse pu in.ţ

Se întreb ce avea s fac de acum înainte, c utînd oă ă ă ă treab pentru mintea sau privirile ei. N-avea chef să ă coboare din nou în salon, lîng mama ei care moă ia; seţă gîndi la o plimbare, dar decorul p rea atît de trist încîtă sim ea în suflet, numai privind pe fereastr , o melancolieţ ă ap s toare.ă ă

Atunci îşi d du seama c nu avea nimic de f cut, niciă ă ă atunci şi nici alt dat . În întreaga ei via de la mîn stireă ă ţă ă se gîndise la viitor, preocupat doar de visuă rile ei. Orele treceau f r s se simt , umplute cu acel veşnic fior ală ă ă ă speran elor. Dup aceea, abia ieşit dintre zidurile reciţ ă ă

74

Page 75: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

care îi z g zuiau iluziile, îşi v zu împlinite dintră ă ă -o dată toate n dejdile ei de dragoste. B rbatul dorit, întîlnit,ă ă iubit, cu care se c s torise în cîteva s pt mîni, cum seă ă ă ă întîmpl cu acele hot rîri bruşte, o luase în bra e f r să ă ţ ă ă -o lase s se mai gîndeasc la nimic.ă ă

Dar iat c dulcea realitate a primelor zile avea saă ă se schimbe în zilnica realitate care închidea drumul spe-ran elor nedesluşite, fermec toarele nelinişti ale necuţ ă -noscutului. Da, nu mai avea ce s aştepte.ă

Nu mai avea ce s fac nici azi, nici mîine,ă ă nici-totdeauna. Sim ea toate acestea ca pe o vagţ ă dezamăgire, ca pe o risipire a visurilor ei.

Se ridic şi îşi lipi fruntea de geamurile reci. Dup ceă ă privi cîtva timp cerul pe care se rostogoleau nori în-tuneca i, se hot rî s ias .ţ ă ă ă

Era acelaşi cîmp, aceeaşi iarb , aceiaşi copaci ca înă luna lui mai? Ce se întîmplase cu veselia însorit aă frunzelor, cu poezia verde a ierbii în care mijeau p pă ă-diile, unde sîngerau macii, unde str luceau margaretele,ă unde zburau din floare în floare, ca ag a i de nişte fireăţ ţ nev zute, nebunaticii fluturi galbeni? Şi acea be ie aă ţ aerului înc rcat de via , de parfumuri, de p rticele careă ţă ă fecundeaz , nu mai exista.ă

Aleile desfundate de ploile de toamn care nu maiă conteneau se întindeau, acoperite de un covor gros de frunze moarte, sub siluetele tremur toare şi golaşe aleă plopilor sub iri. Vîntul izbea crengile firave, zbuciuma încţ ă ultimele frunze, gata s se împr ştie în aer. De dimineaă ă ţă şi pîn seara, necontenit, ca o ploaie trist şi nesfîrşită ă ă care te face s plîngi frunzele acestea din urm seă ă desprindeau, galbene cu totul, ca nişte monezi lucitoare, r sucinduă -se, plutind şi c zînd.ă

Jeanne merse pîn la p durice. Era jalnic , ar ta ca oă ă ă ă camer de muribund. Zidul verde care desp r ea şiă ă ţ ascundea gra ioasele alei întortocheate se risipise. Aceiţ arbuşti împleti i întrţ -o dantel rie fin de lemn îşi iză ă beau

75

Page 76: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

unele de altele ramurile sub iratice. Foşnetul frunţ zelor c zute şi uscate pe care vîntul le r scolea, le învîrtea, leă ă aduna în gr mezi din loc în loc, p rea un duă ă reros suspin de agonie.

P s ri mititele de tot op iau ici şi colo, sco înd ipeteă ă ţ ă ţ ţ uşoare, c utînd ad post.ă ă

Proteja i de perdeaua deas a ulmilor planta i caţ ă ţ pav z împotriva vîntului de pe mare. teiul şi platanul,ă ă acoperi i înc de frunzişul lor v ratic, p reau împodoţ ă ă ă bi iţ unul cu catifea roşie, cel lalt cu catifea portocalie, picta iă ţ aşa de primul frig, dup natura sevei lor.ă

Jeanne r t cea dintră ă -o parte în alta cu paşi înce i, peţ aleea baroanei, de-a lungul fermei Couillard. Ceva o ap sa, ca presim irea plictisului nesfîrşit al vie ii monoă ţ ţ -tone pe care o începea.

Apoi se aşez pe colina unde Julien îi vorbise primaă oar despre dragoste; şi r mase aşa, pierdut în visare,ă ă ă aproape f r s se gîndeasc , moleşit pîn la inim ,ă ă ă ă ă ă ă dorind numai s se culce şi s doarm , ca s scape deă ă ă ă triste ea acelei zile.ţ

Z ri deodat un pesc ruş t ind cerul, adus de o pal deă ă ă ă ă vînt, şi îşi aminti acel vultur pe care îl v zuse acolo, înă Corsica, în întunecata vale Ota. Sim i pîn în inimţ ă ă zvîcnetul pe care iţ -l d amintirea unui lucru frumos şiă sfîrşit, şi rev zu întră -o str fulgerare insula str luciă ă toare cu parfumul ei s lbatic, cu soarele ei care coace portocale şiă chitre, cu mun ii plini de piscuri trandafirii, cu golfurile eiţ de azur şi cu pr p stii în care se rostoă ă golesc şuvoaie de ap .ă

Atunci peisajul umed şi rece care o înconjura, cu c derea lugubr a frunzelor, cu norii cenuşii tîrî i de vînt,ă ă ţ o înv lui intră -o ap sare atît de grea, încît se înă toarse în cas ca s nu plîng .ă ă ă

Baroana, amor it în fa a c minului, mo ia, învţ ă ţ ă ţă ă atţ ă cu melancolia acestor zile, aproape neobservînd-o. Baronul şi Julien ieşiser s se plimbe şi s vorbească ă ă ă

76

Page 77: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

de-ale lor. Noaptea coborî, aducînd în imensul salon um-bre mohorîte, alungate de reflexele focului din c min.ă

Afar se vedea înc în lumina sc zut acea natură ă ă ă ă murdar a sfîrşitului de an şi cerul posomorit ca şi cum ară fi fost şi el acoperit cu noroi.

Baronul reveni înso it de Julien; de îndat ce intr înţ ă ă camera întunecoas , sun strigîndă ă

- Fuga, aprinde i lumina, e trist aici.ţŞi se aşez în fa a focului din c min. În timp ce dină ţ ă

picioarele lui ude aşezate lîng fl c ri, ieşeau aburi, iară ă ă noroiul c dea de pe t lpi, uscat de c ldur , el îşi frecaă ă ă ă mîinile, încîntat:

- Sînt sigur c înghea la noapte; cerul se limă ţă pezeşte la nord, e lun plin şi frigul în eap deja.ă ă ţ ă

Apoi, întorcîndu-se spre Jeanne:- Ei, micu o, î i pare bine c teţ ţ ă -ai întors în ara ta, înţ

casa ta, lîng b trînii t i?ă ă ăÎntrebarea aceea, aşa simpl cum era, o r scoli peă ă

Jeanne, care se arunc în bra ele tat lui ei, cu ochii pliniă ţ ă de lacrimi, strîngîndu-l cu disperare ca şi cum şi-ar fi cerut iertare - pentru c se sim ea trist , cu toate eforturile peă ţ ă care le f cuse ca s fie vesel . Se gîndea totuşi la bucuriaă ă ă pe care visase c o va avea cînd îşi va revedea p rin ii,ă ă ţ iar acum era mirat de acea r ceal care îi paraliza oriceă ă ă duioşie, ca şi cum, cînd eşti departe şi te gîndeşti prea mult la cei pe care-i iubeşti, pe care nu-i mai vezi în fiecare zi, atunci cînd te întorci sim i un fel de gol deţ afec iune care nu se umple pîn ce leg turile vie iiţ ă ă ţ comune nu se reînnoad .ă

Cina fu lung . Nimeni nu scotea nici un cuvînt. Juă lien parc uitase de so ia lui.ă ţ

Dup aceea, în salon, Jeanne se l s toropit de c lă ă ă ă ă -dura focului, în fa a baroanei care dormea deţ -a binelea; şi, trezit o clip de vocile celor doi b rba i care discuă ă ă ţ tau, se întreb , încercînd să ă-şi scuture moleşeala, dac nă -o să

77

Page 78: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

fie şi ea cuprins de letargia aceea posomorit aă ă obişnuin elor pe care nimic nu le mai curm .ţ ă

Flac ra c minului, molatic şi roşcat în timpul zilei,ă ă ă ă acum devenea vioaie, clar şi pîlpîitoare. Focul aruncaă brusc dîre lungi de lumin pe tapiseriile uzate ale fotoă -liilor, pe desenele cu vulpea şi barza, pe bîtlanul me-lancolic, pe greiere şi pe furnic .ă

Baronul se apropie surîzînd şi îşi întinse mîinile cu palmele deschise spre t ciunii aprinşi:ă

- Mda, arde tare în seara asta. Înghea , copii,ţă înghea .ţă

Apoi îşi l s mîna pe um rul Jeannei şi spuse, ar tîndă ă ă ă spre foc:

- Uite, micu o, uite careţ -i lucrul cel mai bun din lume: c minul, c minul cu to i ai casei' împrejur. Niă ă ţ mic nu valoreaz atît... Dar s mergem la culcare. Treă ă buie să c de i din picioare de oboseal , copii.ă ţ ă

V zînduă -se în camera ei, tîn ra femeie se întreba cumă de reîntoarcerea în acele locuri pe care credea c leă iubeşte atîta putea fi aşa de diferit de ceă -şi imaginase. De ce sim ea o durere în piept, de ce casa aceea, inutulţ ţ atît de drag, totul pîn atunci f cea să ă ă-i tresalte inima, iar acum i se p reau şterse?ă

Dar privirea îi c zu pe pendul . Albini a zbura meă ă ţ reu de la stînga la dreapta şi invers, cu aceeaşi mişcare rapid şiă neîncetat , deasupra florilor de argint aurit, în acelă moment, f r veste, Jeanne fu str b tut de un avînt deă ă ă ă ă dragoste, mişcat pîn la lacrimi în fa a acelei juc riiă ă ţ ă micu e care p rea vie, care îi cînta orele şi palpita ca oţ ă inim .ă

F r îndoial , atunci cînd îşi îmbr işase mama şi tat lă ă ă ăţ ă nu fusese atît de emo ionat . Inima are tainele ei, careţ ă scap oric rui ra ionament.ă ă ţ

Pentru prima dat de cînd se c s torise, era singur înă ă ă ă pat. Zicînd c e obosit, Julien se culcase în alt caă ă mer .ă

78

Page 79: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

De altfel, r m seser în eleşi ca fiecare s aib cameraă ă ă ţ ă ă lui.

Se învîrti mult timp f r s adoarm , mirat c nu maiă ă ă ă ă ă simte un corp al turi, dezobişnuit s doarm sină ă ă ă gur şiă speriat de vîntul duşm nos din nord care se înverşunaă ă împotriva acoperişului.

Diminea a o trezi o lumin puternic ce colora tot patulţ ă ă în stacojiu; iar geamurile, vrîstate cu promoroac , erauă roşii de parc tot orizontul luase foc Luînduă -şi un halat mare, Jeanne alerg la fereastr şi o deschise.ă ă

Briza înghe at , s n toas şi în ep toare, r bufni înţ ă ă ă ă ţ ă ă camer biciuinduă -i pielea cu un frig ascu it, careţ -i aduse lacrimi în ochi. În mijlocul cerului de purpur , un soareă imens ap ru de dup copaci, str lucitor şi umflat ca o faă ă ă ţă de be iv. P mîntul, acoperit de brum alb , tare şi uscatţ ă ă ă acum, r suna sub picioarele oamenilor de la ferm . Intră ă -o singur noapte, toate ramurile înc împoă ă dobite ale plopilor se desfrunziser , iar în spatele cîmpiei se z reaă ă lunga linie verzuie a valurilor pres rate cu dîr albe.ă ă

Frunzele platanului şi teiului se desprindeau neîncetat sub rafale. La fiecare suflare a brizei înghe ate, vîrtejuriţ de frunze smulse de frigul timpuriu zbur tă ăceau în aer ca nişte p s ri. Jeanne se îmbr c , apoi ieşi şi, ca s facă ă ă ă ă ă ceva, se duse să-i vad pe fermieri.ă

Familia Martin îşi deschise bra ele, st pîna casei oţ ă s rut pe obraji; apoi insistar s bea un p h rel deă ă ă ă ă ă lichior de nuc . Jeanne se duse şi la cealalt ferm .ă ă ă Familia Couillard îşi deschise bra ele, st pîna casei oţ ă s rut pe urechi, iar ea trebui s înghit un p h rel deă ă ă ă ă ă lichior, de coac ze negre. Dup aceea se întoarse s iaă ă ă micul dejun.

Iar ziua se scurse ca şi cea din ajun, numai c fu rece,ă nu umed . Şi celelalte zile ale s pt mînii sem nar cuă ă ă ă ă acestea dou , iar toate s pt mînile lunii sem nar cuă ă ă ă ă prima.

79

Page 80: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Pu in cîte pu in, totuşi, regretul ei pentru rile înţ ţ ţă -dep rtate sc zu. Obişnuin a îi acoperea via a cu un strată ă ţ ţ de resemnare ca învelişul de calcar pe care anumite ape îl las pe obiecte. Iar în inima ei ren scu un fel deă ă preocupare pentru miile de lucruri m runte ale vie ii de ziă ţ cu zi, o grij pentru treburile simple şi permaă nente ale cotidianului. Creştea în ea un fel de melancolie închis , ună vag dezgust de via . Ce îi lipsea? Ce şiţă -ar fi dorit? Nu ştia s spun . Nici o nevoie s ias în lume nu o însufle ea,ă ă ă ă ţ nici o sete de pl ceri, nici o aplecare m car spre bucuriileă ă uşor de îndeplinit. De altfel, care bucurii? Ca şi fotoliile vechi din salon, roase de timp, totul se decolora încet sub ochii ei, lua o nuan ştears şi mohorît .ţă ă ă

Rela iile ei cu Julien se schimbaser cu totul. P rea cuţ ă ă totul altul dup ce se întorseser din c l toria de nunt ,ă ă ă ă ă ca un actor care şi-a încheiat rolul şi îşi reia figura lui obişnuit . Deă -abia o mai vedea sau îi mai vorbea cîteodat ; orice urm de dragoste se stinsese, iar nop ileă ă ţ în care mai venea în camera ei erau foarte rare.

Luase el conducerea averii şi a casei, revizuia con-tractele, silea ranii, micşora cheltuielile şi, c p tîndţă ă ă chiar el un aspect de fermier-gentilom, îşi pierduse luciul şi elegan a din vremea cînd îi era logodnic.ţ

Nu mai scotea de pe el, deşi era pres rat de pete, oă ă hain veche de vîn toare din catifea, garnisit cu nasturiă ă ă de aram , g sit între hainele lui de alt dat . Cuprins deă ă ă ă ă neglijen a oamenilor care nu au nevoie s plac , încetaseţ ă ă s se mai b rbiereasc , aşa încît barba lui lung , t iat laă ă ă ă ă ă întîmplare, îl uri ea mult. Mîinile lui nu mai era îngrijite,ţ iar dup fiecare mas , lua patruă ă -cinci p h rele de coniac.ă ă

Jeanne încercase să-i fac unele reproşuri pe un tonă blînd, dar el îi r spundea atît de r stit:ă ă

- Scuteşte-m , te rog! ăîncît nu mai încerc s se amestece în via a treă ă ţ burile

lui.

80

Page 81: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Jeanne se împ case atît de uşor cu aceste schimb ri,ă ă încît se mira ea singur . Devenise un str in pentru ea, ună ă str in cu inima şi trupul înc tuşate. Se gîndea deseă ă ori la asta, se gîndea cum de ajunseser aici - se iubiă ser , seă c s toriser întră ă ă -o pornire de dragoste, şi s-au reg sită dintr-o dat necunoscu i unul pentru cel lalt, ca şi cîndă ţ ă n-ar fi dormit niciodat al turi.ă ă

Dar cum de nu suferea ea mai mult pentru această resemnare? Aşa era oare via a şi greşiser oare amîndoi?ţ ă Pentru ea nu mai exista oare nici un viitor?

Dac Julien ar fi r mas frumos, îngrijit, elegant,ă ă seduc tor, poate ar fi suferit mai pu in?ă ţ

Se hot rîser ca dup Anul Nou tinerii c s tori i să ă ă ă ă ţ ă r mîn singuri, iar baronul şi baroana s se întoarcă ă ă ă pentru cîteva luni în casa lor din Rouen. În iarna aceea tinerii nu plecau din castelul Peuples, ca s se instaă leze, s se obişnuiasc şi s îndr geasc locul unde aveau să ă ă ă ă ă tr iasc toat via a. De altfel aveau cî iva vecini, c roraă ă ă ţ ţ ă Julien trebui s leă -o prezinte pe Jeanne: familiile Briseville, Coutelier şi Fourville.

Dar tinerii nu-şi putea înc începe vizitele, pentru c nuă ă reuşiser pîn atunci s aduc pictorul ca s schimbeă ă ă ă ă blazoanele de pe tr sur . Acest vechi obicei de familieă ă fusese într-adev r d ruit de baron ginerelui s u; iar Julienă ă ă pentru nimic în lume n-ar fi consim it s se preţ ă zinte la castelele învecinate dac stema familiei de Laă mare nu era încrucişat cu cea a familiei Perthius des Vauds.ă

Or, un singur om st pînea, în tot inutul, arta ornaă ţ -mentelor heraldice, un pictor din Bolbec, numit Bataille, chemat rînd pe rînd în toate castelele normande ca să fixeze pre ioasele ornamente pe uşile tr surilor.ţ ă

în sfîrşit, într-o diminea din decembrie, cînd miculţă dejun era pe sfîrşite, v zur pe cineva înl turînd bariă ă ă era şi luînd-o drept spre castel. De spate avea legat o cutie.ă Era Bataille.

81

Page 82: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Îl chemar în untru şi îl servir ca pe un domn, pentruă ă ă c specialitatea lui, leg turile neîntrerupte cu toată ă ă aristocra ia inutului, cunoaşterea stemelor, a terţ ţ menilor consacra i şi a emblemelor f cuser din el un fel de omţ ă ă blazon c ruia gentilomii îi strîngeau mîna.ă

Fu adus imediat un creion şi, în timp ce pictorul mînca, baronul şi Julien schi ar blazoanele lor încruciţ ă şate. Baroana tulburat cu totul de îndat ce auzea aseă ă menea lucruri, îşi d du Şi ea cu p rerea; chiar şi Jeanne lu parteă ă ă la discu ie, ca şi cum cine ştie ce preocupare1 se treziseţ în ea.

Bataille, mîncînd, îşi spunea p rerea, lua din cînd înă cînd creionul, schi a un proiect, cita exemple, deţ scria toate tr surile nobililor din inut, p rea s aduc cu el, cuă ţ ă ă ă mintea lui, cu vocea lui, un fel de atmosfer de noble e.ă ţ

Era un omule cu p rul sur, tuns scurt, cu mîinileţ ă mînjite de culori, care miroseau a benzin . Se spunea că ă avusese cîndva o afacere urît de moravuri, dar conă -sidera ia general a tuturor familiilor de nobili ştersese deţ ă mult aceast pat .ă ă

Imediat ce-şi termin cafeaua, îl conduser sub reă ă miz ,ă şi ridicar muşamaua care acoperea tr sura. Bataille seă ă uit peste tot, apw spuse cu gravitate dimensiunile peă care trebuia s le dea desenului s u; şi, dup un nouă ă ă schimb de idei, începu s lucreze.ă

În ciuda frigului, baroana ceru s i se aduc un scaună ă ca s vad cum deseneaz , apoi ceru o cutie de c rbuniă ă ă ă aprinşi ca să-şi înc lzeasc picioarele care înghe au, şiă ă ţ începu s t if suiasc liniştit cu pictorul, întrebînduă ă ă ă ă -l de alian ele de care ea nu auzise înc , de mor i şi naşţ ă ţ teri noi, completînd prin informa iile lui arborele geneţ alogiilor pe care-l purta în memorie.

Julien r mase lîng soacra lui, c lare pe un scaun, îşiă ă ă fuma pipa, scuipa pe jos şi urm rea din ochi coloă rarea semnului noble ei lui.ţ

82

Page 83: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Peste pu in timp moş Simon, care mergea în grţ ădin cuă sapa pe umeri, se opri s arunce şi el o privire. Vesteaă despre sosirea lui Bataille ajunse şi pîn la cele două ă ferme vecine, iar fermierii nu se l sar aştepta i. Celeă ă ţ dou femei ridicau bra ele la cer, în picioare lîngă ţ ă baroan , zicînd:ă

- Trebuie ceva minte ca s dichiseşti lucrurile astea!ăBlazoanele celor dou portiere fur gata a doua zi pe laă ă

unsprezece. Toat lumea era strîns acolo, şi scoaă ă seră afar tr sura, ca să ă -o poat vedea la lumina zilei.ă

Era cum nu se poate mai bine. Îl felicitar pe Baă taille, care plec inînduă ţ -şi cutia pe spate. Iar baronul, baroana, Jeanne şi Julien c zur de acord asupra ideii c pictorulă ă ă era un b iat de talent care, dac împrejuă ă r rile iă -ar fi permis, ar fi devenit, f r îndoial , un artist.ă ă ă

Dar Julien, din spirit de economie f cuse nişte schimă -b ri care cereau altele noi. B trînul vizitiu fiind acumă ă gr dinar, vicontele se îns rcina s conduc el singur, şi îşiă ă ă ă vînduse caii, ca s nu le mai dea de mîncare.ă

Apoi, pentru c trebuia ca cineva s in animalele cîndă ă ţ ă st pînii coborau din tr sur , f cuse servitor un b ieă ă ă ă ă aşţ care p zea vacile.ă

În sfîrşit, ca să-şi procure caii, introduse în contractul lui Couillard şi Martin o clauz special careă ă -i obliga pe fiecare să-i împrumute un cal, cîte o zi în fiecare lun , laă data fixat de el. Pentru asta, erau scuti i să ţ ă-i mai dea dijma de p s ri.ă ă

Aşa încît Couillard îi aduse o gloab mare cu p rulă ă galben, Martin un c lu alb cu p rul lung, iar cele două ţ ă ă animale fur înh mate al turi. Marius, înotînd întră ă ă -o livrea veche a lui moş Simon, aduse la scara castelului acest echipaj.

Julien, îmbr cat curat, cu talia cambrat , reg sise cevaă ă ă din elegan a - lui de alt dat ; dar barba lung îi d deaţ ă ă ă ă totuşi un aspect comun.

83

Page 84: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Cercet caii, tr sura, pe micul servitor, şi îi g siă ă ă mul umitori, pentru el avînd importan numai blazoaţ ţă nele pictate din nou.

Baroana, coborînd din camer la bra ul so ului ci, urcă ţ ţ ă greoaie şi se aşez , cu spatele sprijinit de perne. Jeanneă ap ru şi ea: rîse la început de al turarea celor doi cai,ă ă zicînd c cel alb era nepotul celui galben. Apoi cînd d duă ă cu ochii de Marius, cu fa a îngropat în pţ ă ăl ria lui cuă cocard , pe care numai nasul o oprea s cad , cu mîinileă ă ă disp rînd în mînecile lungi, cu picioarele înf şurate înă ă livreaua larg , din care se vedeau ciudat aşa cum erauă înc l ate în nişte sabo i uriaşi; cînd îl v zu dînduă ţ ţ ă -şi capul pe spate ca s se uite, ridicînd geă nunchiul pentru a face un pas ca şi cum s-ar fi pregătit s treac un fluviu, şiă ă zbuciumîndu-se ca un orb ca s îndeplineasc poruncile,ă ă pierdut cu totul în adîncimea hainelor, Jeanne fu cuprinsă de un rîs nest pînit, un rîs f r sfîrşit.ă ă ă

Baronul se întoarse, îl m sur pe omule ul acela ame ită ă ţ ţ şi, f r s se poat st pîni, izbucni şi el, spunîndu-iă ă ă ă ă întret iat baroanei:ă

- Ui-uită-te la Ma-Ma-Marius cît o de cara-ra-ghios! Doamne, cît e de cara-ra-ghios!

Atunci baroana, aplecîndu-se peste portier şi v zîndu-ă ăl, fu apucat de un rîs în hohote, încît toat tră ă ăsura se zgîl iia de parc ar fi mers prin hîrtoape. Numai Julien, cuţ ă fa a alb , îi întreb :ţ ă ă

- Ce vi s-a n z rit de rîde i ca nebunii?ă ă ţJeanne, bolnav de rîsul acela cu convulsii din care nuă

se mai putea opri, se aşez pe o treapt a peronului,ă ă Baronul f cu şi el la fel, iar în tr sur str nuturi întreă ă ă ă rupte şi un fel de cotcod cit neîncetat ar tau c baroana seă ă ă sufoca rîzînd pe înfundate. Şi, deodat , redingota luiă

Marius începu s tresalte. În elesese desigur, pentru că ţ ă rîdea şi el, în fundul p l riei.ă ă

Atunci Julien, scos din s rite, se repezi. Dintră -o palmă separ capul b ie aşului de p l ria uriaş , care c zu înă ă ţ ă ă ă ă

84

Page 85: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

iarb ; apoi, întorcînduă -se spre socrul s u, spuse cîtevaă cuvinte, cu vocea tremurînd de mînie:

- Mi se pare c nu dumneata ar trebui s rîzi. N-am fiă ă ajuns aici dac nu iă ţ -ai fi risipit averea şi nu iţ -ai fi mîncat toat agoniseala. Cineă -i vinovat de faptul c eşti ruinat?ă

Toat veselia înghe , frîngînduă ţă -se pe loc; Şi nimeni nu spuse vreun cuvînt. Jeanne, acum gata s plîng , urcă ă ă lîng mama ei f r s fac vreun zgomot. Baronul, mut deă ă ă ă ă uimire, se aşez în fa a celor dou femei, iar Julien seă ţ ă urc pe capr , dup ceă ă ă -l ridicase ling el pe b ie aşulă ă ţ înl crimat, cu obrazul umflat.ă

Drumul fu trist şi p ru lung. În tr sur era t cere.ă ă ă ă Îngîndura i şi stingheri i to i trei, nu voiau s m rţ ţ ţ ă ă -turiseasc ceea ce le ap sa sufletele. Sim eau limpede că ă ţ ă n-ar fi putut vorbi despre altceva, într-atît îi obseda acel gînd dureros, şi preferau s tac întrista i decît s atingă ă ţ ă ă subiectul acela penibil.

În trapul neregulat al celor dou animale, tr suraă ă trecea de-a lungul fermelor, speriind g ini mari şi neă gre care fugeau cu paşi mari ca s se ascund în garduă ă rile de nuiele. Cîteodat o urm rea vreun cîineă ă -lup urlind, care se întorcea apoi la casa lui, cu p rul zbîrlit, întorcînduă -se din loc în loc s latre c tre ea. Vreun fl c u cu sabo ii plini deă ă ă ă ţ noroi, mergînd nep s tor cu mîinile vîrîte pîn în fundulă ă ă buzunarelor, cu bluza albastr umflat de vîntul careă ă b tea din spate, se d dea la o parte ca s lase tr sura să ă ă ă ă treac şiă -şi scotea stîn-gaci şapca, l sind s i se vadă ă ă p rul lins, lipit de cap.ă

Şi între ferme se întindeau cîmpiile pe care se vedeau în dep rtare alte ferme.ă

În sfîrşit, ajunser întră -o alee mare de brazi care dădea în drum. Gropile noroioase şi adînci f ceau tră ăsura s seă aplece şi pe baroan s ipe încetişor. La caă ă ţ p tul aleii, oă barier alb le închidea drumul; Marius d du fuga să ă ă -o deschid şi ocolir o pajişte larg , ca s ajung , pe ună ă ă ă ă drum cotit, în fa a unei cl diri înalte, mari şi triste, aleţ ă

85

Page 86: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

c rei obloane erau l sate. Poarta din mijloc se deschiseă ă brusc şi un b trîn servitor paralizat, îmbr cat cu o vestă ă ă cu dungi roşii şi negre, acoperit în mare parte de un şor ,ă ţ cobori pe trepte cu paşi mici şi oblici.

Îi întreb pe vizitatori cum îi cheam şi îi introduseă ă într-un salon vast, deschizînd cu greutate obloanele me-reu l sate. Mobilele erau acoperite cu huse, pendula şiă candelabrele învelite în pînz alb . Un aer muceg it, ună ă ă aer de alt dat , rece, umed, p rea s impregneze cuă ă ă ă triste e pl mînii, pielea şi inima.ţ ă

Se aşezar cu to ii şi aşteptar . Nişte paşi auzi i peă ţ ă ţ coridorul de deasupra ar tau o grab neobişnuit . St pîniiă ă ă ă castelului, surprinşi, se îmbr cau cît puteau de repede.ă Dur mult. O sonerie se auzi de mai multe ori. Al i paşiă ţ coborîr pe scar , apoi urcar din nou.ă ă ă

Baroana, cuprins de frigul p trunz tor, str nut deă ă ă ă ă mai multe ori. Julien mergea în lung şi în lat prin salon; Jeanne, posomorit , r mînea aşezat lîng mama ei.ă ă ă ă Baronul, sprijinit de marmura şemineului, inea caţ pul plecat.

În sfîrşit, una dintre uşile înalte se deschise, l sînduă -i să se vad pe vicontele şi pe vicontesa de Briseville. Erauă amîndoi mici de statur , sl bu i, vioi, f r vreo virată ă ţ ă ă ă anume, ceremonioşi şi încurca i. Femeia, în rochie de mţ ă-tase cu flori, purtînd pe cap o bone ic demodat , vorbeaţ ă ă repede cu glasul ei acrişor.

So ul, strîns întrţ -o redingot pompoas , salută ă ă îndoindu-şi genunchii. Nasul lui, ochii, din ii dezgoli i,ţ ţ p rul care p rea dat cu cear şi frumoasa lui hain deă ă ă ă gal str luceau aşa cum str lucesc lucrurile de care aiă ă ă mare grij .ă

Dup primele vorbe de bun venit şi polite urile obişă ţ -nuite între vecini nimeni nu mai g sea ce s spun .ă ă ă Atunci se felicitar unii pe al ii, f r motiv. Se vor conă ţ ă ă -tinua, sperau cu to ii, aceste excelente rela ii. Era unţ ţ

86

Page 87: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

prilej deosebit s vezi pe cineva atunci cînd stai la ar totă ţ ă anul.

Iar atmosfera înghe at din salon p trundea pîn înţ ă ă ă oase, f cea vocile s r guşeasc . Baroana tuşea şi stră ă ă ă ă-nuta în acelaşi timp, acum. Atunci baronul d du semnaă lul de plecare. Cei doi Briseville insistar :ă

- Cum? aşa repede? Mai r mîne i înc pu in! ă ţ ă ţDar Jeanne se ridic în ciuda semnelor f cute de Julien,ă ă

care g sea vizita prea scurt . Voir s sune seră ă ă ă vitorul ca s aduc tr sura. Soneria nu mai mergea. St pînul caseiă ă ă ă se duse în grab , apoi veni s anun e c duseser caii laă ă ţ ă ă grajd.

Trebuir s aştepte. Fiecare c uta o fraz , un cuvînt deă ă ă ă spus. Vorbir de iarna ploioas . Jeanne, cu un fior deă ă linişte involuntar , întreb ce puteau face st pînii casei,ă ă ă singuri amîndoi tot anul. Cei doi Briseville se mirar deă întrebare: erau ocupa i tot timpul scriind rudelor lorţ nobile pres rate prin toat Fran a, petrecîndu-şi zilele cuă ă ţ ocupa ii m runte, ceremonioşi unul cu altul ca în fa aţ ă ţ str inilor şi vorbind solemn despre treă burile cele mai neînsemnate.

Şi sub înaltul plafon negru al înaltului salon nelocuit, împachetat tot în pînz , b rbatul şi femeia atît deă ă m run ei, de cura i, de corec i, i se p reau Jeannei nişteă ţ ţ ţ ă conserve de noble e.ţ

În sfîrşit, tr sura trecu prin fa a ferestrelor cu caii eiă ţ inegali. Dar Marius se f cuse nev zut; crezînduă ă -se liber pîn seara, plecase f r îndoial s dea o rait prină ă ă ă ă ă împrejurimi.

Julien, furios, îi rug să ă-l trimit înapoi pe jos; şi după ă multe ur ri de o parte şi de cealalt , se întoarser peă ă ă drumul ce ducea la Peuples.

De îndat ce se v zur în tr sur , Jeanne şi tat l ei, înă ă ă ă ă ă ciuda obsesiei ap s toare care le r m sese datorită ă ă ă ă brutalit ii lui Julien, începur din nou s rîd , amintindu-ăţ ă ă ăşi gesturile şi intona ia celor doi Briseville. Baţ ronul îl imita

87

Page 88: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

pe so , Jeanne pe so ie, dar baroana, pu in atins înţ ţ ţ ă preten iile ei de respect, le spuse:ţ

- N-ave i dreptate s v bate i joc aşa, sînt nişteţ ă ă ţ oameni foarte de treab , provin dintră -o familie excelent .ă

T cur ca s nă ă ă -o contrazic , dar din cînd în cînd cuă toate acestea, baronul şi Jeanne o luau de la cap t numaiă privindu-se. El saluta ceremonios şi spunea cu un ton solemn:

- Castelul dumneavoastr din Peuples trebuie s fieă ă foarte rece, doamn , cu acel vînt puternic ce sufl zilă ă nic dinspre mare?

Ea îşi lua un aer în epat şi, alintînduţ -se eu o mişcare a capului amintind de un r oi care Se scald ; r spundea:ăţ ă ă

- O! aici, domnule, sînt ocupat tot anul. Apoi avemă atîtea rude c rora s le scriem, şi domnul de Briseville leă ă las pe toate în seama mea. El se ocup de cercet riă ă ă savante cu abatele Pelle. Scriu împreun isă toria religioasă a Normandiei.

Baroana zîmbea la rîndul ei, contrariat dar bineă -voitoare:

- Nu e bine s rîzi aşa de oameni din aceeaşi clas cuă ă noi.

Dar tr sura se opri dintră -o dat : Julien striga, chema peă cineva aflat în urm . Atunci Jeanne şi baronul, aplecîndu-ăse pesete portiere, 2 rir o fiin ciudat care p rea că ă ţă ă ă ă goneşte spre ei. Cu picioarele încurcate în fust fluturîndă ă a livrelei, orbit de p l ria careă ă -i c dea mereu peste ochi,ă fîlfîindu-şi mînecile ca pe aripile unei mori de vînt, plesc ind în b l ile mari prin care trecea f r s se uite,ă ă ţ ă ă ă împiedicîndu-se de toate pietrele drumului, b l b ninduă ă ă -se, plin de noroi, op ind, Marius venea dupţ ă ă tr sur alergînd cît îl ineau puterile.ă ă ţ

Îndat ce a ajunse, Julien, aplecînduă -se, îl înşfac deă guler, îl aduse lîng el şi, l sînd h urile, ab tu o grină ă ăţ ă dină de pumni asupra p l riei care se adinci pîn la umeriiă ă ă puştiului, sunînd ca o tob . B iatul urla în ună ă ă trul ei,

88

Page 89: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

încerca s fug , s sar de pe capr , în timp ce st pînulă ă ă ă ă ă lui inînduţ -l cu o mîn , îl lovea mereu cu cealalt .ă ă

Jeanne, îngrozit , bîlbîi:ă- Tat ... O! tat !ă ăIar baroana, plin de indignare, strînse bra ul soă ţ ului ei:ţ- Dar opreşte-l, Jacques.Atunci baronul coborî brusc geamul din fa şi, prinzîndţă

mîna lui Julien, strig cu o voce tremur toare:ă ă- Mai dai mult în copilul sta? Julien, uluit, se întoarse:ă- Dar nu vezi în ce hal şi-a f cut livreaua, mizeă rabilul?Baronul îşi scoase capul între ei doi:- Las asta! Nimeni nu se dovedeşte atît de brutal!ă

Julien se sup r din nou:ă ă- Lasă-m -n pace, te rog, asta nuă -i treaba dumitale.Ridic mîna din nou, dar socrul s u iă ă -o prinse repede şi

îl împinse cu atîta for încît îl izbi de lemnul caprei, apoiţă ii strig cu atîta furie:ă

- Dac nu încetezi, cobor şi ştiu eu bine cum s teă ă opresc! încît vicontele se calm brusc şi, ridicînd uă -merii f r s r spund , d du bice cailor, care pornir în galop.ă ă ă ă ă ă ă

Cele dou femei, f r sînge în obraji, st teau nemişă ă ă ă cate şi se auzeau clar b t ile puternice ale inimii baă ă roanei.

La cin Julien se purt * mai atent ca de obicei, ca siă ă cum nimic nu s-a întîmplat. Jeanne, tat l ei şi doamnaă Adelaide, care uitau uşor în senina lor bun voin , înă ţă -duioşa i de amabilitatea lui, alunecar în veselie cu senţ ă -za ia de refacere a convalescen ilor. Cînd Jeanne vorbi dinţ ţ nou de cei doi Briseville, so ul ei glumi şi el, dar ad ugţ ă ă repede:

- De fapt, nu conteaz , au prestan .ă ţăNu mai f cur de loc vizite, fiecare temînduă ă -se s nu seă

mai repete scena cu Marius. Se hot rîr c vor triă ă ă mite doar felicit ri vecinilor la început de an şi c vor aştepta,ă ă ca să-i vad , primele zile c ldu e ale prim verii viitoare.ă ă ţ ă

Sosi Cr ciunul. Invitar la mas pe preot, pe primar şiă ă ă pe so ia acestuia. Îi poftir şi pentru ziua Anului Nou.ţ ă

89

Page 90: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Acestea fur singurele distrac ii care rupser lană ţ ă ulţ monoton al zilelor.

Baronul şi baroana trebuiau s plece pe nou iaă ă nuarie. Jeanne voia să-i mai re in , dar Julien nu spuse nici oţ ă vorb şi, în fa a r celii crescînde a ginerelui s u, baronulă ţ ă ă chem de la Rouen o diligent .ă ă

În ajunul plec rii, cînd totul era împachetat, cum eraă timp senin, Jeanne şi baronul hot rîr s coboare pîn laă ă ă ă Yport, unde nu mai fuseser de la întoarcerea din Corsica.ă

Trecur prin p durea pe care Jeanne o str b tuse înă ă ă ă ziua nun ii ei, strîns lîng cel care avea s fie pentruţ ă ă ă toat via a tovar şul ei, p durea unde primise cea din iiă ţ ă ă ţ mîngîiere, unde tres rise pentru prima dat acea draă ă -goste senzual pe care nu avea s o cunoasc pîn laă ă ă ă urm decît în valea s lbatic a Otei, lîng izvorul undeă ă ă ă b user amestecînduă ă -şi s rut rile cu apa.ă ă

Nu mai era nici o frunz , nici o plant ag toare, seă ă ăţă auzea doar zgomotul crengilor şi acel murmur uscat al crîngurilor desfrunzite, iarna.

Intrar în sat. Str zile pustii, liniştite, miroseau a alge, aă ă mare şi a peşte. Plasele mari, cafenii, se uscau, mereu ag ate în fa a uşilor sau întinse bine pe pietriş. Mareaăţ ţ cenuşie şi rece, cu veşnica ei spum şi neînceă tatul ei zgomot, începea s coboare, descoperind, c tre Fecamp,ă ă stîncile verzui de la poalele falezei. De-a lungul plajei, b rcile mari, trase la mal, p reau nişte peşti uriaşi, mor i.ă ă ţ Seara c dea, iar pescarii se îndreptau în grupuri spreă locul de pornire, p şind greu cu marile lor cizmeă marin reşti, cu gîtul înf şurat în fulare de lîn , cu un litruă ă ă de rachiu într-o mîn şi cu un felinar în cealalt . Se totă ă învîrteau în jurul b rcilor aşezate întră -o rîn , pufneauă în untru, cu încetineala lor normand , plasele,ă ă geamandurile, o pîine mare, un vas cu unt, un pahar şi sticla de rachiu tare. Apoi împingeau spre ap barcaă inut drept, care aluneca zgomotos pe pietriş,ţ ă

str pungea spuma, urca pe un val, se leg na cîteva clipe,ă ă

90

Page 91: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

îşi desf cea aripile maronii şi disp rea în noapte cu luă ă -mini a ei la cap tul catargului.ţ ă

Nevestele pescarilor, înalte, puternice, cu oasele re-liefate sub rochiile sub iri, st teau acolo pîn la plecareaţ ă ă ultimului b rbat, apoi se întorceau în satul adormit,ă tulburînd cu vocile lor ascu ite somnul greu al str du elorţ ă ţ întunecate.

Baronul şi Jeanne, nemişca i, contemplau pierderea înţ umbr a acestor oameni, care plecau aşa în fiecareă noapte, riscîndu-şi via a pentru a nu muri de foame şi aşaţ de s raci încît nu mîncau niciodat carne. Baronul,ă ă extaziat în fa a oceanului, murmur :ţ ă

- E înfricoş tor şi frumos. Cît e de minunat aă ă -ceastă mare peste care coboar întunericul, pe care aă -tîtea vie iţ sînt în pericol nu-i aşa, Jeanne?

Ea r spunse cu un zîmbet înghe at:ă ţ- Oricum, nu e ca Mediterana.- Mediterana! spuse tat l ei, indignat. Ulei, ap dulce,ă ă

ap albastr întră ă -o albie de Fufe. Priveşte-o pe cea de aici cit de cumplit e cu crestele ei de spum . Şi gîndeşteă ă -te la to i aceşti oameni pleca i pe apele ei, care deja nu seţ ţ mai v d!ă

Jeanne îi d du dreptate, suspinînd:ă- Da, dac spui tu...ăDar acel cuvînt care-i venise pe buze, „Mediterana”, îi

str punsese din nou inima, îndreptînduă -i toate gîndurile spre acele inuturi dep rtate unde îi z ceau viţ ă ă surile.

Tat l şi fiica, în loc s se întoarc prin p dure, o luară ă ă ă ă pe drum, mergînd unul lîng altul cu paşi mici. Nuă spuneau nimic, întrista i c se despart curînd.ţ ă

Cîteodat , trecînd deă -a lungul şan urilor de la ferme, îiţ izbea în fa un miros de mere zdrobite, mirosul de cidruţă proasp t care p^are c umple în acest anotimp toată ă ă cîmpia normand , sau mirosul greu de grajd, acea pl cută ă ă şi cald duhoare care se r spîndeşte din b leă ă ă garul vacilor.

91

Page 92: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

O fer struic luminat ar ta, în fundul cur ilor, casa undeă ă ă ă ţ se locuia.

Iar Jeanne sim ea cum sufletul ei se l rgeşte, în elegîndţ ă ţ lucruri nev zute; şi acele lumini e împr ştiate pe cîmp îiă ţ ă d dur brusc senza ia vie a izol rii tuturor fiin elor, peă ă ţ ă ţ care totul le desparte, pe care totul le o-pune, pe care totul le duce departe de ceea ce ar vrea.

Atunci, cu o voce resemnat , spuse:ă- Nu e totdeauna vesel via a asta. Baronul suspin :ă ţ ă- Ce vrei, pu ine stau în puterea noastr . Şi a doua zi,ţ ă

tat l şi mama plecar , iar Jeanne şi Julien r maseră ă ă ă singuri.

92

Page 93: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

VII

În via a tinerilor ap ru atunci jocul de c r i. În fieţ ă ă ţ care zi dup dejun Julien, tr gînd mereu din pop şi degustîndă ă ă din coniac, ajungînd s bea pîn la şapteă ă -opt p h rele,ă ă f cea mai multe partide de bezig cu Jeanne.ă

Dup aceea ea urca în camera ei şi, pe cînd ploaia bă ă-tea în fereastr sau cînd vîntul o izbea, broda cuă înc p înare o garnitur de jup . Cîteodat , ostenit , riă ăţ ă ă ă ă -dica ochii şi se uita lung în zare, la marea întunecat careă v lurea în spume. Dup cîteva minute de odihn aă ă ă ochilor, relua lucrul.

De altfel, n-avea nimic altceva de f cut deoarece Julienă luase în mîna lui toat conducerea casei, ca să ă-şi satisfac din plin nevoia lui de autoritate şi maniile lui deă economie. Se dovedea de o zgîrcenie feroce, nu d deaă niciodat bacşiş, reducea hrana la strictul necesar.ă Jeanne, de cînd venise la Peuples, cerea zilnic de la brut rie o mic pl cint normand - el suprim această ă ă ă ă ă ă cheltuial şi o oblig s m nînce pîine pr jit .ă ă ă ă ă ă

Ea nu spunea nimic, pentru a evita discu iile, exţ -plica iile şi certurile dar sim ea ca o ran de cu it deţ ţ ă ţ fiecare dat cînd Julien d dea dovad de avari ie. Ei,ă ă ă ţ crescut întră -o familie în care banul nu însemna nimic, i se p rea asta josnic şi odios. De cîte ori nuă -şi auzise tat lă zicînd mamei:

- De asta-s f cu i banii, ca să ţ ă-i cheltui. Acum Julien repeta în fiecare moment:

93

Page 94: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- Nu te po i înv a s nu mai arunci banii pe feţ ăţ ă reastr ?ăŞi de fiecare dat cînd punea mîna pe ceva bani de Iaă

vreo simbrie sau de la vreo not de plat , zicea, zîmă ă -bind şi strecurîndu-şi monezile în buzunar:

- Pîrîiaşele fac rîurile mari!În unele zile, Jeanne începea totuşi s viseze iar. Seă

oprea încetişor din lucru şi, cu mîinile neputincioase, cu privirea stins , îşi amintea cîte un vis din copil ria ei deă ă feti plecat în aventuri fermec toare. Dar vocea luiţă ă ă Julien, care d dea vreo porunc lui moş Simon, o smulă ă gea dintr-o dat din leag nul ei de vise, şi îşi relua r bă ă ă d toareă brodatul, spunîndu-şi „Totul s-a sfîrşit”, iar o lacrimă c dea pe degetele care împingeau acul.ă

Şi Rosalie, atît de vesel şi de ciripitoare alt dat , seă ă ă schimbase. Obrajii ei rotunzi îşi pierduser culoarea, seă sub iaser , p reau freca i cu arin . Deseori Jeanne oţ ă ă ţ ţ ă întreba:

- Eşti bolnav , fat drag ?ă ă ăIar bona r spundea de fiecare dat :ă ă- N-am nimic, doamn .ăAtunci obrajii i se colorau pu in şi ea disp rea imeţ ă diat.În loc s alerge ca alt dat , îşi tîra greoi picioarele şi»ă ă ă

nici nu mai p rea cochet , nu mai cump ra nimic de laă ă ă vînz torii ambulan i care îi ar tau în zadar pangliă ţ ă cile lor de m tase, corsetele şi parfumurile lor de toate felurile.ă

Şi casa aceea mare p rea c sun a gol, posomorită ă ă ă toat , cu fa ada ei pe care ploile o mînjeau cu lungi dîreă ţ cenuşii.

La sfîrşitul lui ianuarie venir z pezile. Se vedeau deă ă departe nori grei venind din nord pe deasupra m rii înă -tunecate, începu c derea alb a fulgilor. Întră ă -o noapte toat cîmpia fu îngropat sub troiene, iar copacii se iviră ă ă diminea a înveşmînta i în spuma aceea de ghea .ţ ţ ţă

Julien, înc l at cu cizme lungi, cu un aer ursuz, îşiă ţ petrecea timpul în fundul p duricii, ascuns dup şan ulă ă ţ care d dea în cîmpie, pîndind p s rile c l toare. Din cîndă ă ă ă ă

94

Page 95: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

în cînd, un foc de puşc sp rgea liniştea înghe at aă ă ţ ă cîmpiilor, şi cîrduri de corbi negri îşi luau zborul din copacii mari, speria i, dînd ocoluri largi.ţ

Jeanne, murind de plictiseal , cobora uneori pe trepă te. Zgomote vii se auzeau departe, g sinduă -şi ecou în t cerea adormit a p durii palide şi sumbre. Apoi nu maiă ă ă auzeau nimic altceva decît un fel de sfor it al valuriloră îndep rtate şi alunecarea abia auzit , neînă ă cetat , aă pulberii de ap înghe at care c dea f r oprire.ă ţ ă ă ă ă

Şi stratul de z pad se în l a mereu, sub curgereaă ă ă ţ nesfîrşit a acestei spume dese şi uşoare.ă

Într-una din aceste dimine i palide, Jeanne îşi înţ c lzeaă picioarele la focul din camera ei, în timp ce Rosalie, tot mai schimbat pe zi ce trecea f cea patul, mişcînduă ă -se cu încetineal . Deodat auzi în spatele ei un suspină ă îndurerat. F r s întoarc capul, Jeanne înă ă ă ă treb :ă

- Ce ai?Bona r spunse ca totdeauna:ă- Nimic, doamn .ăDar glasul ei p rea spart, ca o respira ie de agonie.ă ţJeanne se gîndea deja la altceva, cînd îşi d du seamaă

c nu o mai auzea mişcînduă -se pe fat . O strig : ă ă- Rosalie!Nici o mişcare. Atunci, crezînd c a ieşit, f r să ă ă -o simt ,ă

strig mai tare:ă- Rosalie! şi întinse bra ul ca s sune, cînd un geam tţ ă ă

adînc, aproape de ea, o f cu s tresar de spaim .ă ă ă ăServitoarea, palid ca o moart , cu ochii r t ci i, eraă ă ă ă ţ

pr buşit pe podele, cu picioarele întinse, cu spatele reă ă -zemat de lemnul patului. Jeanne se repezi lîng ea.ă

- Ce-i cu tine, ce-i cu tine?Cealalt nu spuse nici un cuvînt, nu f cu nici un gest.;ă ă

se uita la st pîna ei cu o privire înebunit şi gîfîia ca şiă ă cum ar fi fost sfîşiat de o durere cumplit . Apoi, dintră ă -o dat , întinzînduă -şi tot corpul, alunec pe spate, în buşindă ă între din ii strînşi un ip t de durere.ţ ţ ă

95

Page 96: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Atunci de sub rochia ei lipit de coapsele desf cute seă ă v zu ceva mişcînd. Şi de acolo se auzi imediat un zgomotă aparte, un plesc it, o respira ie de gît sugrumat care seă ţ sufoc , apoi un mieunat lung de pisic , un plînset sub ireă ă ţ şi deja dureros, primul strig t de suferin al copiluluiă ţă intrat în via .ţă

Jeanne în elese dintrţ -o dat şi cu gîndurile r v şite,ă ă ă alerg pe scar , strigînd:ă ă

- Julien, Julien!- Ce vrei? r spunse el de jos.ă- Rosalie... Rosalie a..., abia putu ea s spun . Julien seă ă

repezi, urc sc rile dou cîte dou şi, ină ă ă ă trînd brusc în camer v zu dintră ă -o singur privire haiă nele fetei şi descoperi printre ele o bucat de carne înă fricoş toare,ă bo it , scîncind, murdar şi crispat , între dou picioareţ ă ă ă ă goale.

Se îndrept cu o privire rece şi, împingînd afar peă ă Jeanne, care era n ucit , îi spuse:ă ă

- Asta nu-i treaba ta. Pleac deă -aici. Trimite-mi-o pe Ludivine şi pe moş Simon.

Jeanne, tremurînd toat , coborî în buc t rie apoi,ă ă ă neîndr znind s mai urce, intr în salonul care r m seseă ă ă ă ă neînc lzit de la plecarea p rin ilor ei şi aştept s i seă ă ţ ă ă spun ceva nou.ă

V zu imediat servitorul care ieşea în goan ; cinciă ă minute mai tîrziu, se întoarse cu v duva Dentu, moaşaă satului.

Atunci se auzir pe scar nişte zgomote puternice deă ă parc era dus un r nit; şi Julien veni să ă ă-i spun Jeannei că ă poate urca în camera ei.

Ea tremura de parc fusese martor la cine ştie ceă ă accident sinistru. Se aşez din nou în fa a focului, apoiă ţ întreb :ă

- Cum se simte?

96

Page 97: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Julien, preocupat, nervos, mergea prin camer în lungă şi în lat, p rînd cuprins de mînie. Mai întîi nici nuă r spunse; apoi, dup cîteva secunde, se opri.ă ă

- Ce ai de gînd s faci cu fata asta?ăEa nu în elegea şi se uita nedumerit la el:ţ ă- Cum? Ce vrei s spui? Nu ştiu!ăŞi dintr-o dat el ip , clocotind de furie:ă ţ ă- Nu putem ine în casa noastr un bastard! Jeanneţ ă

r mase uluit şi, dup o lung t cere, înă ă ă ă ă dr zni:ă- Dar, dragul meu, poate-l d m la doic ... El nă ă -o l s să ă ă

sfîrşeasc :.ă- Şi cine pl teşte? Tu, f r îndoial ?ă ă ă ăEa se gîndi înc mult timp, c utînd o solu ie; pîn laă ă ţ ă

urm , zise:ă- Dar o s pl teasc tat l copilului şi dac Rosalie s^ă ă ă ă ă

m rit , lotul e în regul .ă ă ăJulien. p rînd la cap tul r bd rii, furios, relu :ă ă ă ă ă- Tat l! Tat l! Ştii tu cine e? Nu ştii, nuă ă -i aşa?Atunci?,Jeanne, înduioşat , se însufle i:ă ţ- Doar n-o s-o lase pe fat la voia întîmpl rii. Ar fi ună ă

laş! O să-i cerem numele, o să-l c ut m şiă ă -o s trebuiască ă s ne explice.ă

Julien se calmase şi începu din nou s se plimbe:ă- Draga mea, ea nu vrea s spun numele b rbaă ă ă tului;

dac nu mi lă -a spus mie, n-o s iă ţ -l spun nici ie... Şi dacă ţ ă omul n-o vrea? Nu putem ine sub acoţ perişul nostru o fat cu un copil din flori, în elegi?ă ţ

Dar Jeanne repeta cu înc p înare:ă ăţ- Atunci b rbatul acela e un mizerabil, dar va treă bui să

ştim cine e şi atunci o s aib deă ă -a face cu noi,Julien, roşu la fa , se înfurie iar:ţă- Bine clar... s tot aştept m?ă ăEa nu ştia ce s hot rasc şiă ă ă -l întreb :ă- Dar tu ce crezi c trebuie f cut? R spunsul veniă ă ă

imediat:

97

Page 98: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- Dup mine, e foarte simplu. I-aş da nişte bani şi asă trimite-o dracului cu încul ei cu tot!ţ

Tîn ra femeie, indignat , se revolt :ă ă ă- Asta nu, niciodat . Fata asta e sora mea de lapte, amă

crescut împreun . A f cut o greşal , cu atît mai r u, dară ă ă ă n-o s-o arunc în drum pentru atîta şi, dac trebuie, o să ă cresc eu copilul sta.ă

Atunci Julien izbucni:- Şi o s avem o reputa ie straşnic , noi ceilal i, cuă ţ ă ţ

numele şi situa ia noastr ! Şi o s ne ias vorbe cţ ă ă ă ă încuraj m viciul, c ad postim curvele, iar oamenii deă ă ă treab nici nă -o s ne mai calce pragul! Ceă - i trece prinţ cap? Eşti nebun ?ă

Ea r m sese liniştit :ă ă ă- N-o s las pe nimeni să -o dea afar pe Rosalie; dac tuă ă

nu vrei s-o inem, o sţ -o ia mama, şi pîn la urm tot o să ă ă afl m cine e tat l copilului.ă ă

Atunci el ieşi înfuriat la culme şi izbi uşa, ipînd:ţ- Tîmpite mai sînt femeile cu ideile astea ale lor!

Jeanne, dup amiaz , intr în camera lehuzei. Bona,ă ă ă vegheat de v duva Dentu st tea nemişcat în pat, cuă ă ă ă ochii deschişi, pe cînd îngrijitoarea leg na pe bra e peă ţ noul n scut.ă

Îndat ceă -şi z ri st pîna, Rosalie se puse pe plîns,ă ă ascunzîndu-şi fa a în cearşafuri, scuturat de suspine disţ ă -perate. Jeanne vru s-o s rute, dar ea r mînea mai deă ă parte cu fa a ascuns . Atunci îngrijitoarea o descoperi şi ea seţ ă l s s rutat , plîngînd înc , dar mai domolit.ă ă ă ă ă

Un foc slab ardea în c min; era frig iar copilul plîngea.ă Jeanne nu îndr znea s vorbeasc despre micu de teamă ă ă ţ ă s nu provoace o alt criz ; lu mîna bonei, repetînd caă ă ă ă un automat:

- O s fie bine, o s fie bine.ă ăBiata fat se uita pe ascuns la îngrijitoare, tres rea laă ă

strig tele copilului şi un rest de chin în buşit r ză ă ă b teaă

98

Page 99: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

înc întră -un suspin convulsiv, în timp ce lacrimile o înecau.

Jeanne o s rut înc o dat şi îi şopti la ureche:ă ă ă ă- O s avem grij de el, fata mea.ă ăApoi, cum un nou acces de plîns începuse, ieşi repede.Veni aşa în toate zilele care urmar şi de fiecare dată ă

Rosalie izbucnea în suspine v zîndă -o. Copilul fu dat la doic la o vecin .ă ă

Julien de-abia îi mai vorbea de cînd refuzase s-o dea afar pe bon . Întră ă -o,zi, el reveni asupra acestui subiect, dar Jeanne scoase din buzunar o scrisoare de la baroan ,ă în care aceasta cerea s iă -o trimit imediat pe Rosalie,ă dac nă -o mai ineau la Peuples. Julien, furios, ip :ţ ţ ă

- Maică-ta e la fel de nebun ca tine.ăDar nu mai insist . Cincisprezece zile mai tîrziu, bolă -

nava putea deja s se ridice din pat şi să ă-şi reia slujba.Atunci Jeanne, într-o diminea , o aşez lîng ea pe unţă ă ă

scaun, îi lu mîinile şi o privi drept în ochi:ă- Fat drag , spuneă ă -mi tot.Rosalie începu s tremure şi bolborosi:ă- Ce, doamn ?ă- Al cui este copilul?Atunci mica bon fu cuprins din nou de o dispeă ă rare

f r de margini, şi încerc înnebunit să ă ă ă ă-şi desfac mîinileă ca să-şi ascund fa a în ele. Dar Jeanne o îmă ţ br işa f răţ ă ă Voia ei, o consol :ă

- E o nenorocire, ce vrei, fata mea! Ai fost slab , dară asta li se întîmpl multora. Dac tat l te ia de neă ă ă vast ,ă totul o s fie bine, şi îl putem lua în serviciul nostru şi peă el.

Rosalie gemea ca şi cum ar fi fost torturat , şi din cîndă în cînd încerca să-şi desfac mîinile şi s fug .ă ă ă

- În eleg foarte bine c iţ ă ţ -e ruşine, relu Jeanne, dară vezi c nu m sup r, că ă ă ă- i vorbesc blînd. Dac î i cerţ ă ţ numele b rbatului este pentru binele t u, pentru c simtă ă ă din disperarea ta c o s te p r seasc şi nu vreau să ă ă ă ă ă-l

99

Page 100: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

las s fac asta. Julien va merge să ă ă-l caute şi o să-l silim s te ia de nevast ; şi cum o s r mîne i amîndoi aici, oă ă ă ă ţ să-l silim s te fac şi fericit .ă ă ă

De data asta, Rosalie f cu uri efort atît de disperat încîtă îşi smulse mîinile din cele ale st pînei şi fugi ca o nebun .ă ă

Seara, la mas , Jeanne îi spuse lui Julien:ă- Am vrut s-o hot r sc pe Rosalie să ă ă-mi spun , nuă mele

celui care a sedus-o; n-am reuşit. Încearc şi tu, ca să ă-l silim pe mizerabilul acela s-o ia de nevast .ă

Dar Julien se sup r imediat:ă ă- Uite ce e, nu vreau s mai aud vorbinduă -se de

povestea asta. Tu ai vrut s-o p strezi pe fat , p strează ă ă -o, dar nu m mai bate la cap despre ea.ă

De cînd Rosalie n scuse, el p rea şi mai nervos, şiă ă luase acel obicei de a ipa ori de cîte ori îi vorbea soţ ieiţ lui, ca. şi. cînd ar fi fost mereu furios, pe cînd ea, dimpotriv , îşi micşora vocea, era blînd , împ ciuitoare,ă ă ă evitînd orice discu ie; şi deseori, noaptea, plîngea în patulţ ei.

În ciuda enerv rii permanente, so ul ei îşi reluaseă ţ obişnuin ele de dragoste uitate de la întoarcerea lor, şiţ rareori treceau trei nop i la rînd f r ca el s deschid uşaţ ă ă ă ă camerei conjugale...

Rosalie se vindec pe deă -a-ntregul şi deveni mai pu inţ trist , cu toate c r m sese ca speriat , urm rit do oă ă ă ă ă ă ă team necunoscut .ă ă

Şi cînd Jeanne încerc de alte dou ori să ă -o. Întrebe, fugi de fiecare dat . ă

Dintr-o dat , Julien se purta mai frumos şi tîn ra feă ă meie se ag de vagi n dejdi, reg sea veseliile ei, deşi seăţă ă ă sim ea uneori bolnav de o boal aparte, despre care nuţ ă ă spunea nim nui. Dezghe ul nu venise şi, de cinciă ţ s pt mîni, deasupra întinderii lucitoare şi înt rite a ză ă ă ă-pezilor, se întindea un cer senin ca un cristal albastru, ziua, şi noaptea sem nat peste tot cu stelele pe care leă credeai din promoroac , atît era totul de înghe at.ă ţ

100

Page 101: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Fermele, izolate în cur ile lor p trate, în spatele perţ ă -delelor de arbori mari pres ra i cu brum , p reau adoră ţ ă ă -mite în c maşa lor alb . Nici oamenii, nici animalele nuă ă mai mişcau; numai hogeagurile ar tau via a ascuns , prină ţ ă firele sub iri de fum care urcau drept în aerul de ghea .ţ ţă

Cîmpia, gardurile de m r cini, ulmi care împrejmuiauă ă castelul, totul p rea mort, ucis de,frig. Din timp în timp seă auzeau trosnind copacii ca şi cînd mîinile lor de. lemn s-ar fi rupt sub scoar ; uneori, cîte o ramur mai groas seţă ă ă desprindea şi c dea, pentru c înghe ul atotst pînitoră ă ţ ă pietrifica seva şi reteza fibrele.

Jeanne aştepta neliniştit întoarcerea adierilor c lă ă du e,ţ punînd pe seama r celii cumplite a vremii suferină eleţ nel murite pe care le încerca. Ba nu putea s m nînceă ă ă nimic, dezgustat de orice fel de mîncare; ba inima îiă b tea nebuneşte; ba mesele ei frugale îi dă ădeau indigestii - iar nervii ei întinşi, vibrînd f r înă ă cetare, o f ceau să ă tr iasc întră ă -o agita ie continu şi insuportabil .ţ ă ă

Într-o sear , termometrul coborî şi mai mult, iar Julien,ă înfrigurat (pentru c niciodat sufrageria nu era înc lzită ă ă ă bine, într-atît economisea el lemnele), îşi freca mîinile, murmurînd:

- Ce bine ar fi s dormim împreun la noapte, o s neă ă ă înc lzim, nuă -i aşa pisicu o?ţ

Rîdea cu rîsul lui bun de alt dat şi Jeanne ii s ri do gît;ă ă ă dar ea se sim ea r u cu adev rat în seara aceea, atît deţ ă ă prins de dureri, atît de ciudat nervoas , încît îl rug , laă ă ă ureche, apoi s rutînduă -i buzele, s o lase s doarmă ă ă singur . În cîteva cuvinte îi spuse ce avea.ă

- Te rog, dragul meu, z u miă -e r u. Sigur mîine o să ă-mi fie mai bine.

El nu insist :ă- Cum vrei, draga mea, dac eşti bolnav trebuie s teă ă ă

îngrijeşti.Şi vorbir despre altceva.ă

101

Page 102: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Ea se culc devreme. Julien, spre mirarea ei ceru s i seă ă fac foc în camera lui. Cînd îl anun c arde „voiniceşte”,ă ţă ă îşi s rut so ia pe frunte şi plec .ă ă ţ ă

Toat casa p rea st pînit de frig; pere ii prin careă ă ă ă ţ p trundea scoteau zgomote uşoare ca nişte frisoane. Înă patul ei, Jeanne tremura. De dou ori se ridic şi puseă ă lemne în c min, apoi c ut rochii, fuste, haine vechi peă ă ă care le îngr m di peste ea. Nimic nu o înc lzea, piă ă ă -cioarele îi amor eau, iar din pulpe la coaste o str b teauţ ă ă fiori care o f ceau s se agite, s se agite, s se r suă ă ă ă ă -ceasc , s se enerveze la culme.ă ă

Dup pu in timp, din ii începur să ţ ţ ă ă-i cl n neasc :ă ţă ă mîinile tremurau, pieptul i se strîngea, inima îi b tea rară cu lovituri scurte şi p rea c se opreşte. Gîfîia ca şi cumă ă aerul nu putea să-i mai intre în pl mîni.ă

O fric îngrozitoare îi n p di sufletul în timp ce frigul deă ă ă nebiruit o p trundea pîn în m duva oaselor. Niciodat nuă ă ă ă mai sim ise aşa ceva, c este abandonat de via , gataţ ă ă ţă să-şi dea ultima suflare. Se gîndi „O s mor... Mor...”.ă

Şi, prins de groaz , s ri din pat, o sun pe Rosalie,ă ă ă ă aştept , sun din nou, aştept iar, tremurînd, înghe at .ă ă ă ţ ă

Bona nu venea. Dormea f r doar şi poate acel somnă ă de început pe care nimic nu-l mişc ; şi Jeanne, pierzîndu-ăşi capul, fugi pe scar în picioarele goale. Urc f ră ă ă ă zgomot, pe pip ite, g si uşa, o deschise, strig „Roă ă ă salie” apoi înainta, se izbi de pat, întinse mîinile şi-şi d duă seama' c e gol. Era gol şi rece, ca şi cum nimeni nu să -ar fi culcat în el.

Surprins , îşi zise: „Cum! Umbl haiă ă -hui pe aşa o vreme!”. Dar cum inima începu să-i bat nebuneşte,ă tresalt , o sufoca, ea coborî din nou, cu picioareleă tremurînde, să-l trezeasc pe Julien.ă

Izbi uşa de perete, cu convingerea c o s moar şiă ă ă dorind să-l vad înainte să ă-şi piard cunoştin a.ă ţ

La lumina ultimelor fl c ri, ea v zu pe pern , lîng el,ă ă ă ă ă capul lui Rosalie.

102

Page 103: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

La ip tul pe care îl scoase se ridicar amîndoi. Eaţ ă ă r mase o secund în epenit înă ă ţ ă -fa a acestei descoperiri.ţ Apoi o lu la fug , intr din nou în camera ei, şi cumă ă ă Julien, pierdut, o striga:

- Jeanne!, o fric îngrozitoare o cuprinse, de aă -l vedea, de a-i auzi vocea, de a-l asculta explicîndu-se, min ind, deţ a sta fa în fa . Se repezi din nou pe scar , coborîndţă ţă ă -o.

Alerga acum prin întuneric, cu riscul de a se rostogoli, de a-şi rupe o mîn sau un picior pe trepte. Mergeaă înainte, împins de o nevoie nebun de a fugi, de a nuă ă mai auzi nimic, de a nu mai vedea pe nimeni.

Cînd ajunse jos, se aşez pe o treapt , aşa cum era, înă ă c maş şi cu picioarele goale, şi r mase acolo, cu minteaă ă ă r v şit .ă ă ă

Julien s rise din pat şi se îmbr ca în grab . Ea se ridic ,ă ă ă ă s scape de el. Deja îl auzea coborînd scara şi strigînd:ă

- Jeanne, ascult !ăNu, ea nu voia s asculte, nici s se lase atins mă ă ă ăcar

cu un deget; şi se repezi în sufragerie, fugind ca de un asasin. C ut o ieşire, o ascunz toare, un cotlon ca să ă ă ă-l evite. Se ghemui sub mas . Dar el deschisese deja uşa,ă cu felinarul în mîn , repetînd mereu „Jeanne!”, şi ea fugiă din nou, ca un iepure, ajunse în buc t rie, o ocoli de două ă ă ori ca un animal încol it, apoi, cum el era gata sţ -o ajung ,ă deschise brusc uşa care d dea în gr din şi o lu la fugă ă ă ă ă pe cîmp.

Atingerea înghe at a z pezii în care uneori picioaţ ă ă rele ei intrau pîn la genunchi îi d du deodat o putere aă ă ă disper rii. Nuă -i era frig deşi era dezbr cat ; nu maiă ă sim ea nimic, întrţ -atît zbaterea sufletului îi amor iseţ trupul, şi alerga mereu, alb .ca şi p mîntul.ă ă

Trecu de alee, travers p duricea şi şan ul, luîndă ă ţ -o de-a lungul cîmpului. Luna nu se vedea; stelele străluceau ca nişte semin e de foc înfipte în cerul negru; dar cîmpia eraţ luminat totuşi de un alb şters şi st tea în epenit subă ă ţ ă liniştea deplin .ă

103

Page 104: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Jeanne mergea repede, f r s oboseasc , f r s ştie,ă ă ă ă ă ă ă f r s se gîndeasc la nimic. Şi dintră ă ă ă -o dat se trezi peă marginea falezei. Se opri brusc, din instinct, se ghemui, golit de orice gînd şi orice voin .ă ţă

În genunea neagra din fa a ei marea nev zut , f rţ ă ă ă ă glas, r spîndea mirosul s rat de alge al refluxului.ă ă

R mase acolo mult timp, cu mintea la fel de pieră dută ea şi corpul. Dintr-o dat începu îns s tremure, s fieă ă ă ă zgîl îit ca o frunz b tut de vînt. Bra ele, mîinile,ţ ă ă ă ă ţ picioarele scuturate de o for invizibil palpitau, vibrau înţă ă tres riri bruşte, iar cunoştin a îi reveni dintră ţ -o dat ,ă limpede şi ucig toare.ă

Apoi îi trecur prin fa a ochilor vedenii de altă ţ ădat :ă plimbarea cu el în barca lui moş Lastique, vorbele lor, dragostea ei abia mijit , botezul b rcii; apoi gîndul ei seă ă duse mai-napoi, pîn la noaptea aceea legă ănat de visuriă a sosirii ei la Peuples. Şi acum! Acum! O! via a ei eraţ frînt , orice bucurie luase sfîrşit, orice aşteptare nu maiă avea rost - şi Jeanne v zu în gînd viitorul eiă însp imînt tor, plin de chinuri, de tr d ri şi de disperare.ă ă ă ă Mai bine s moar , s sfîrşeasc totul mai repede.ă ă ă ă

O voce strig în dep rtare:ă ă- Uite urmele, repede, repede, pe aici!Era Julien, care o c uta.ăO! Nn voia s dea ochii cu el! în h ul din fa a ci auzeaă ă ţ

acum un zgomot uşor, izbitura nedesluşit a vaă lurilor de stînci.

Se ridic în picioare ca s plonjeze şi aruncând vie iiă ă ţ ace] r masă -bun al dispera ilor, gemu ultimul cuvînt alţ celor care mor, ultimul cuvînt al tinerilor solda i ucişi înţ b t lii:ă ă

- Mam !..ăDintr-o dat îi r s ri în minte mama ei. O v zu plîngînd,ă ă ă ă

îşi v zu tat l în genunchi în fa a cadavrului ei înecat şiă ă ţ sim i întrţ -o secund toat durerea chinului lor.ă ă

104

Page 105: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Atunci se l s s cad încetişor în z pad şi nu mai fugiă ă ă ă ă ă cînd Julien şi moş Simon, urma i de Marius care ineaţ ţ felinarul; o luar în bra e şi o traser înapoi de peă ţ ă marginea pr pastiei.ă

Nu se mai putea împotrivi, nici nu mai mişca. Sim i c oţ ă duc, c o pun apoi întră -un pat şi c îi fac frec ii cuă ţ prosoape fierbin i - apoi orice amintire i se şterse şi îşiţ pierdu-cunoştin a.ţ

Doar un coşmar - era oare un coşmar? o obseda mai departe. Era culcat în camera ei. Se f cuse dimiă ă nea ,ţă dar nu putea s se trezeasc . De ce? Nu ştia s spun .ă ă ă ă Atunci auzea pe podea un zgomot uşor, un fel de zgîrietur , de mişcare abia sim it şi brusc un şoaă ţ ă rece, un şoricel cenuşiu s rea iute pe pat: Mai ap rea înc unul,ă ă ă apoi un al treilea care i se urca pe piept cu mişc rile luiă mici şi repezi, Jeanne nu se temea, dar vru s ia animalulă şi întinse mîna f r să ă ă-l ajung .ă

Atunci al i şoareci, zece, dou zeci, şute, mii, r sţ ă ă ăriră din toate p r ile. Se c rau pe coloanele patului,ă ţ ăţă mergeau pe tapiserii, acopereau tot patul. În scurt timp intrar sub cuvertur ; Jeanne îi sim ea alunecînd pe piele,ă ă ţ gîdilîndu-i picioarele, coborînd şi urcînd de-a lungul trupului ei. Îi vedea venind la c p tui patului ca să ă ă-i intre în gur , şi se zb tea, arunca mîinile înainte ca să ă ă-i prindă şi nu izbutea.

Era înnebunit , voia s fug , s strige, dar i se pă ă ă ă ărea ca cineva o ine în loc, c nişte bra e puternice o înl n uiauţ ă ţ ă ţ şi o paralizau; dar nu vedea pe nimeni.

Nu avea de loc no iunea timpului. Trebuie s fi duţ ă rat mult, foarte mult.

Dup aceea se trezi, o trezire chinuit , blînda totuşi. Seă ă sim ea sl bit de tot. Deschise ochii şi nu se mir sţ ă ă ă -o vad pe mama ei aşezat lîng ea împreun cu un b rbată ă ă ă ă voinic pe care nu-l mai v zuse. B rbatul spuse:ă ă

- Uite, îşi revine.Şi mama ei începu s plîng . Atunci el continu :ă ă ă

105

Page 106: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- Haide i, fi i liniştit , doamn baroan , v spun c totulţ ţ ă ă ă ă ă e în regul , Dar nu o întreba i nimic, nimic, trebuie să ţ ă doarm .ă

Jeannei i se p ru c r mîne înc mult timp adormit ,ă ă ă ă ă cuprins de un somn greu ori de cîte ori încerca s seă ă gîndeasc . Nu încerca să ă-şi aminteasc nici cel mai mică lucru, ca şi cum ar fi avut o team nel murit de înă ă ă -toarcerea la realitate.

Odat , cînd se trezi, îl z ri pe Julien singur, aproape deă ă ea; şi totul îi ap ru în minte ca şi cum o perdea seă ridicase de pe via a ei trecut .ţ ă

Sim i o durere cumplit în inim şi vru iar s fug . Îşiţ ă ă ă ă arunc cearşafurile, s ri jos din pat şi c zu pentru c nă ă ă ă -o ineau picioarele.ţ

Julien se repezi spre ea, dar Jeanne începu s urle ca să ă n-o ating , s se zbat , s se rostogoleasc . Uşa seă ă ă ă ă deschise. M tuşa Lison venea în fug înso ita de v duvaă ă ţ ă Dentu, apoi ap ru şi baronul, şi la sfîrşit baroana, careă gîfîia din greu.

O culcar la loc şi ea închise ochii anume ca s nuă ă vorbeasc şi s se gîndeasc în linişte. Mama şi m tuşaă ă ă ă Lison o îngrijeau, se mişcau gr bite în jurul ei, o înă trebau:

- Ne auzi, Jeanne, micu Jeanne?ţăEa se pref cea c nu le aude, nu r spundea, şi îşi d duă ă ă ă

seama foarte bine cînd se termin ziua. Veni noapă tea, îngrijitoarea se aşez lîng ea, îi d dea s bea ceva dină ă ă ă timp în timp. Ea se supunea, f r s spun vreun cuvînt,ă ă ă ă dar nu mai dormea; se gîndea, cu greu, c utînd lucruriă care-i sc pau, ca şi cum ar fi avut goluri în memorie,ă locuri mari şi albe pe care faptele nu le marcaser .ă

Încetul cu încetul, dup eforturi mari, îşi aminti toă tul, şi se gîndi la trecut cu o înc p înare neclintit .ă ăţ ă

Mama, m tuşa Lison şi baronul veniser , deci fuseseă ă foarte bolnav . Dar Julien? Ce le spusese? P rin ii eiă ă ţ ştiau? Şi Rosalie? Unde era? Şi acum ce s fac ? O idee îiă ă

106

Page 107: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

veni - s se întoarc la Rouen cu mama şi tat l ei, caă ă ă alt dat . O s fie v duv , astaă ă ă ă ă -i tot.

Atunci aştept , ascultînd ce se vorbea în jurul ei,ă în elegînd foarte bine, f r ca nimeni sţ ă ă ă-şi dea seama, bucurîndu-se de aceast revenire la realitate, r bd toareă ă ă şi viclean .ă

Seara, în sfîrşit, se v zu singur cu baroana si o chemă ă ă şoptit:

- Mam !ăPropria ei voce o mir , i se p ru schimbat . Baroana îiă ă ă

lu mîinile şi spuse:ă- Feti a mea, scumpa mea Jeanne, m recunoşti?ţ ă- Da, mam , dar nu trebuie s plîngi, avem multe deă ă

vorbit. iŢ -a spus Julien de ce am fugit pe cîmp?- Da, micu o, ai avut o febr foarte mare.ţ ă- Nu de asta, mam , Am avut febr dup aceea, dar iă ă ă ţ -a

spus ce m-a f cut s b am şi de ce am fugit?ă ă- Nu, scumpa mea.- Pentru c am g sită ă -o pe Rosalie în patul lui. Baroana crezu c delireaz înc şi o mîngîie:ă ă ă- Dormi, micu o, linişteşteţ -te, încearc s dormi. ă ăDar Jeanne, înc p înat , repet :ă ăţ ă ă- Sînt în toate min ile, mam , nu delirez cum am deliratţ ă

zilele trecute. M sim eam r u întră ţ ă -o noapte, m-am dus să-l caut pe Julien. Rosalie dormea cu el. Mi-am pierdut capul de durere şi am fugit prin z pad ca s m arunc deă ă ă ă pe falez .ă

Baroana spuse din nou:- Da, feti a mea, ai fost foarte bolnav ,ţ ă- Nu despre asta e vorba, mam . Am g sită ă -o pe Rosalie

în pat cu Julien şi nu mai vreau s r mîn cu el. Iaă ă -m laă Rouen cu tine, ca alt dat .ă ă

Baroana, c reia doctorul îi spusese s nă ă -o contrazic peă Jeanne cu nimic, r spunse:ă

- Da, micu a mea. ţDar bolnava se enerv :ă

107

Page 108: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- V d bine c nu m crezi. Duă ă ă -te să-l cau i pe tata, el oţ s m în eleag .ă ă ţ ă

Şi m icu a se ridic greoi, îşi lu cele dou bastoane,ă ţ ă ă ă ieşi tîrîndu-şi picioarele şi se întoarse peste cîteva minute sprijinit de baron.ă

Se aşezar în fa a patului şi Jeanne începu imediat. Leă ţ spuse tot, liniştit, cu o voce slab dar limpede: felul ciudată în care se purta Julien, brutalit ile, zgîrcenia lui, şi pîn laăţ ă urm ceea ce f cuse cu Rosalie.ă ă

Cînd termin baronul îşi d du seama c nu bate cîmpii,ă ă ă dar nu ştia ce s cread , ce să ă ă-i spun . Îi lu mîna cuă ă duioşie, ca atunci cînd o adormeau cu poveşti.

- Ascult , micu o, trebuie să ţ ă-fim aten i. S nu forţ ă mţă nimic; încearc s î i mai supor i so ul pîn lu m oă ă ţ ţ ţ ă ă hot rîre… Îmi promi i?ă ţ

- Bine, dar îndat ce m vindec plec de aici, mură ă mură ea.

- Unde e acum Rosalie? şopti apoi.- N-o s-o mai vezi, r spunse baronul. Dar Jeanne seă

înc p în :ă ăţ ă- Unde este? Vreau s ştiu.ăAtunci îi m rturisir c r m sese în cas , dar spuă ă ă ă ă ă sese

c o s plece.ă ăIeşind de la bolnav , baronul, înfuriat, r nit în inima luiă ă

de tat , îl c ut pe Julien şiă ă ă -i spuse direct:- Domnule, vin s î i cer socoteal pentru purtareaă ţ ă

dumitale în ceea ce o priveşte pe fata mea. Ai înşelat-o cu servitoarea, Ceea ce e de dou ori mai nedemn.ă

Dar Julien o f cu pe nevinovatul, neg cu înd r tă ă ă ă nicie, jur , îl lu pe Dumnezeu drept martor. Ce dovad aveau?ă ă ă Jeanne nu era nebun ? Nu sc pase de curînd de febraă ă cerebral ?. Nu fugise prin z pad întră ă ă -o noapte, pradă unui acces de delir, la începutul bolii? Şi exact în timpul acelui acces, cînd alerga aproape goal prin cas ,ă ă pretindea că-si v zuse servitoarea în patul so ului ei!ă ţ

108

Page 109: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Julien se aprindea; amenin a cţ ă-l d în judecat , fuă ă indignat, furios. Iar baronul, nesigur, îşi ceru scuze, îi întinse mîna; dar Julien refuz s iă ă -o strîng .ă

Cînd Jeanne afl r spunsul so ului ei, nu se mir cît uşiă ă ţ ă de pu in şi zise:ţ

- Minte, papa, dar o s iă -o dovedim pîn la urm . ă ăŞi timp de dou zile t cu, gîndinduă ă -se în linişte. Apoi, în a treia diminea , vru s o vad pe Rosalie.ţă ă ă

Baronul refuz s o aduc pe bon , spunînd c a plecat.ă ă ă ă ă Jeanne nu ced deloc, spunînd mereu:ă

- Trimite pe cineva s o caute.ăSe enervase deja cînd veni doctorul. Îi spuser totul caă

s hot rasc el. Dar Jeanne începu dintră ă ă -o dat s plîng ,ă ă ă înfuriat la culme, şi ip :ă ţ ă

- Vreau s-o v d pe Rosalie, trebuie să -o v d. Atunciă doctorul îi lu mîna şiă -i spuse încet:

- Linişti iţ -v , doamn , orice emo ie v poate face r u,ă ă ţ ă ă pentru c sînte i îns rcinat .ă ţ ă ă

Ea r mase ca mut , n ucit de veste, şi i se p ruă ă ă ă ă atunci c ceva se mişc în ea. Apoi st tu liniştit , f r să ă ă ă ă ă ă asculte ce i se spune, adîncit în gînduri. Nu dormi toată ă noaptea, inut treaz de ideea asta nou şi ciudat c unţ ă ă ă ă ă copil tr ia în pîntecele ei, trist c e copilul lui Julien,ă ă ă neliniştit si temînduă -se c va sem na cu tat l lui.ă ă ă

În zori îl chem pe baron:ă- Tat , hot rîrea mea este luat : vreau s ştiu tot,ă ă ă ă

acum. În elegi, am nevoie de asta şi tu ştii c nu treţ ă buie s m supere nimeni în starea în care sînt. Ascult bine.ă ă ă Te duci să-l cau i pe preot. Trebuie s fie el aici ca s nţ ă ă -o lase pe Rosalie s mint . De îndat ce vine, îl aduci aici şiă ă ă vii şi tu cu mama. Bag de seam ca Julien s nuă ă ă b nuiasc nimic.ă ă

O or mai tîrziu, preotul intr , mai gras ca înainte,ă ă gîfîind ca şi baroana. Se aşez lîng ea întră ă -un fotoliu, cu pîntecele c zut între picioarele desf cute, şi începu să ă ă

109

Page 110: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

glumeasc , trecînduă -şi din obişnuin pe frunte baţă tista lui în dungi:

- Bine-bine, doamn baroan , v d c nu sl bim deă ă ă ă ă loc. Cine se aseam n se adun .ă ă ă

Apoi se întoarse spre patul bolnavei:- He, he! ce-am auzit, domni , avem în curînd unţă

botez? Dar n-o s mai fie o barc de data asta.ă ăŞi ad ug pe un ton grav:ă ă- O s fie un ap r tor al patriei. Apoi, dup un momentă ă ă ă

de gîndire:- Asta dac nă -o s fie o bun mam de familie (şi,ă ă ă

înclin capul spre baroan ) ca dumneavoastr , doamn !ă ă ă ăUşa din fund se deschise. Rosalie, pierdut , l crimînd,ă ă

nu voia s intre, se încleşta de lemnul uşii, împins deă ă baron. Acesta, înfuriat, o îmbrânci în untru. Atunci ca îşiă acoperi fa a cu mîinile amîndou , şi r mase în picioare,ţ ă ă scuturat de plîns.ă

De îndat ce o v zu, Jeanne se ridic brusc, se l s să ă ă ă ă ă cad înapoi, mai alb la fa decît cearşafurile. Bă ă ţă ăt ileă inimii ci înnebunite f ceau s se mişte c maşa subă ă ă ire cuţ care era îmbr cat . Nu putea s vorbeasc , deă ă ă ă -abia respira, sufocat . Pîn la urm vorbi, cu vocea frînt doă ă ă ă emo ie:ţ

- Nu... n-am nevoie s te întreb. Îmi... Îmi ajunge s teă ă v d… s v d cît de ruşine... Î i este... de mine.ă ă ă ţ

Dup o pauz , tr gînduă ă ă -şi r suflarea, relu :ă ă- Dar vreau s ştiu tot… tot. L-am adus pe pă ărintele ca

s fie ca o spovedanie, în elegi?ă ţNemişcat , Rosalie plîngea între mîinile strînse. Baă -

ronul, tot mai înfuriat, ii prinse bra ele, le desf cu vioţ ă lent şi o arunc în genunchi la picioarele patului, zicînd:ă

- Hai, vorbeşte, spune!Ea r mase pe jos, în pozi ia în care apare de obiceiă ţ

Maria-Magdalena, cu boneta strîmb , cu şalul atîrnînd, cuă fa a acoperit din nou de mîinile iar şi libere.ţ ă ă

Atunci preotul îi vorbi:

110

Page 111: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

- Haide, fata mea, ascult ce i se spune şi r spunde.ă ţ ă Nu vrem să- i facem r u, vrem s ştim ce sţ ă ă -a întîmplat.

Jeanne, aplecat peste marginea patului, o privea. Oă întreb :ă

- E adev rat c erai în patul lui Julien cînd vă ă -am g sit?ăRosalie gemu printre degete:- Da, doamn .ăAtunci, brusc, baroana izbucni şi ea într-un hohot,

sufocîndu-se şi sughi urile ei convulsive le înso eau peţ ţ cele ale Rosaliei. Jeanne, cu ochii a inti i asupra bonei,ţ ţ întreb :ă

- De cînd se petrece asta?- De cînd a venit, bolborosi Rosalie. Jeanne nu în elegea.ţ- De cînd a venit... Adic ... din... din prim var ?ă ă ă- Da, doamn .ă- De cînd a intrat în casa asta?- Da, doamn .ăŞi Jeanne, strivit parc de întreb ri, o întreb gră ă ă ă ăbit:- Dar cum s-a întîmplat? Cum iţ -a cerut asta? Cum s-a

petrecut? Ce iţ -a spus? Cînd i-ai cedat? Cum ai putut s teă dai lui?

Şi Rosalie, l sînd în jos mîinile, cuprins de o febr deă ă ă cuvinte, de o nevoie de a m rturisi, spuse:ă

- Ce ştiu eu? în ziua cînd a cinat aici prima dat a venit,ă la mine în camer . Se ascunsese în pod. N-am ipat ca să ţ ă nu ias scandal. S-a culcat cu mine, nu ştiam ce seă întîmpl , a f cut cu mine ceă ă -a vrut. N-am spus nimic pentru c îl g seam dr gu !ă ă ă ţ

Jeanne scoase un ip t:ţ ă- Dar.., copilul... e al lui? Rosalie hohoti:- Da, doamn . Apoi t cur amîndou .ă ă ă ăJeanne, sfîrşit , îşi sim i şi ea ochii şiroind; şi laă ţ crimile îi

curser f r zgomot pe obraji.ă ă ă

111

Page 112: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Copilul servitoarei avea acelaşi tat ca şi copilul, oi!ă Mînia i se frînse. Se sim ea doborît de o disperareţ ă neagr , adînc f r cap t.ă ă ă ă ă

Vorbi în sfîrşit, cu un glas schimbat, înecat în lacrimi:- Cînd ne-am întors de acolo… din c l torie... cînd aă ă

început din nou?Bona, pr buşit pe jos, bîlbîi:ă ă- A venit... a venit din prima sear .ăFiecare cuvînt se împlînta în inima Jeannei. Deci din

prima sear , din seara în care să -au întors la Peuples, o p r sise pentru fata asta. Uite de ce o l sase s doară ă ă ă mă singur !ă

Acum ştia destul nu mai voia s aud nimic. Strig :ă ă ă- Pleac , pleac !ă ăŞi cum Rosalie nu se mişca, f cut una cu p mîntul,ă ă ă

Jeanne spuse baronului:- Ia-o, du-o de aici!Dar preotul, care nu spusese înc nimic, crezu deă

cuviin c e momentul s in o mic predic :ţă ă ă ţ ă ă ă- E foarte r u ceea ce ai f cut tu, fata mea, foarte r u,ă ă ă

şi bunul Dumnezeu n-o s te ierte prea uşor, Gîndeşte-teă la iadul care te aşteapt dac nu te îndrep i de acumă ă ţ înainte. Acum, c ai un copil, trebuie s intri în rînd cuă ă lumea. Doamna baroan o s fac ceva pentru tine şi noiă ă ă o să- i g sim un so ...ţ ă ţ

Ar mai fi spus el multe, dar baronul o lu din nou deă umeri pe Rosalie, o ridic , o tîrî pîn la uş şi o arunc peă ă ă ă culoar ca pe un pachet.

Cum ap ru din nou, şi mai palid decît Jeanne, preoă tul o lu de la cap t:ă ă

- Ce vre i! Toate sînt aşa în inutul sta. E p cat, dar nuţ ţ ă ă se poate face nimic, trebuie pu in în elegere pentruţ ă ţ nevoile c rnii. Fetele nu se m rit niciodat f r s fieă ă ă ă ă ă ă îns rcinate, niciodat , doamn . Şi ad ug , surîz tor: să ă ă ă ă ă -ar spune c e un obicei al locului. Apoi urm , pe un tonă ă revoltat: pîn şi copiii fac asemenea lucruri. N-am g sit,ă ă

112

Page 113: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

anul trecut, în cimitir, doi micu i dintre cei de la catehism,ţ un b iat şi o fat ? I-am prevenit pe p rin i - şti i ce miă ă ă ţ ţ -au r spuns? „Ce vre i, p rinte, nu iă ţ ă -am înv at noi r ut ileăţ ă ăţ astea, ce s facem?”. Aşa c , domnule baron, bonaă ă dumneavoastr a f cut şi ea ca ceilal i.ă ă ţ

Dar baronul, care tremura de enervare, îl întrerupse: - Ee? Ce-mi pas ? Julien m revolt . Este josnic ceea ceă ă ă

a f cut el aici; o să -o iau pe fata mea cu mine. Mergea în lung şi în lat, şi furia îi creştea pîn laă

exasperare:- E josnic s o înşele aşa pe fata mea, josnic. E ună

netrebnic, o canalie, un mizerabil; o s iă -o spun, am să-l plesnesc, o să-l ucid cu bastonul!

Dar preotul, care priza pe nas o por ie de tutun, lîngţ ă baroana copleşit de lacrimi, şi c utînd să ă ă-şi fac datoă ria de om al împ c rii, urm :ă ă ă

- Haide i, domnule baron, între noi fie zis, a f cut şi elţ ă ca toat lumea. Şti i mul i so i credincioşi? Şi ad ug , cuă ţ ţ ţ ă ă o veselie mali ioas : Uite, pariez c şi dumţ ă ă neavoastr a iă ţ mai c lcat strîmb cîteodat ! Cu mîna pe inim , nuă ă ă -i adev rat? Baronul se oprise în fa a preoă ţ tului, care continu : Da, a i f cut ca to i ceilal i. Cine ştie dac nuă ţ ă ţ ţ ă v-a i oprit pe la vreo puicu ca asta... V-am spus c toatţ ţă ă ă lumea face aşa. So ia dumneavoastr nţ ă -a fost nici mai pu in fericit , nici mai pu in iubit , nu?ţ ă ţ ă

Baronul nu se mai plimba, r scolit.ăEra adev rat, la naiba, c f cuse şi el la fel, şi de multeă ă ă

ori chiar, de cîte ori avusese ocazia, şi nu respectase nici acoperişul conjugal. Cînd erau dr gu e, nu se codiseă ţ niciodat nici la slujitoarele so iei sale! Era pentru asta ună ţ netrebnic? De ce judeca atît de aspru purtarea lui Julien dac nu se gîndise niciodat cît de vinovat era el însuşi?ă ă

Şi baroana, sufocat înc de plîns, schi a o umbr deă ă ţ ă zîmbet la gîndul şotiilor f cute de so ul ei. Ea f cea parteă ţ ă din soiul acela de oameni sentimentali', uşor de înduioşat,

113

Page 114: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

binevoitori, pentru care aventurile amoroase f ceau parteă din via ,ţă

Jeanne, zdrobit , privind în gol, întins pe spate, cuă ă bra ele atîrnînd, se gîndea îndurerat . Un cuvînt alţ ă Rosaliei îi revenise în minte, r ninduă -i sufletul, p trunzîndu-i ca un burghiu în inim : „Eu nă ă -am zis nimic, pentru c îl g seam dr gu .”.ă ă ă ţ

Şi ea, la rîndul ei, îl g sise dr gu , numai pentru asta iă ă ţ se d duse, legat pe via , renun ând la orice altă ă ţă ţ ă speran , la toate visurile întrev zute, la orice necunoscutţă ă al zilei de mîine. C zuse în aceast c s torie, în această ă ă ă ă gaur f r fund din care nu mai putea ieşi, în această ă ă ă murd rie, în aceast triste e, şi disperare, pentru c , aşaă ă ţ ă ca şi Rosalie, îl g sise dr gu !ă ă ţ

Julien ap ru cu o figur feroce, izbind furios uşa la oă ă parte. O v zuse pe scar pe Rosalie gemînd şi în eleă ă ţ sese ce se punea la cale, c bona vorbise, f r îndoial .ă ă ă ă Vederea preotului îl intui locului.ţ

Întreb cu o voce tremur toare, dar calm :ă ă ă- Ce-i? Ce s-a întîmplat?Baronul, atît de violent cu pu in timp înainte, nuţ

îndr znea s mai spun nimic, temînduă ă ă -se de argumentul preotului şi de propriul lui exemplu, pe care ginerele l-ar fi putut invoca. Baroana suspin şi mai tare; numai Jeanneă se ridicase sprijinindu-se în mîini şi îl privea, gîfîind, pe cel care o f cea s sufere atît de groaznic. Îng im :ă ă ă ă

- S-a întîmplat c ştiu tot, c am aflat de toateă ă mîrş viile tale de cînd... de cînd ai intrat în casa asta... să -a întîmplat c acel copil al bonei e al t u, ca şi copilulă ă meu… o s fie fra i!ă ţ

La acest gînd, durerea o doborî: c zu între perne şiă plînse ca o nebun .ă

El r mase mut, neştiind ce s fac , ce s spun . Atunciă ă ă ă ă interveni preotul:

- Haide, haide, s nu ne um r im atît, domni , fi iă ă ţă ţ în eleg toare.ţ ă

114

Page 115: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Se ridic , se apropie de pat şiă -şi puse mîna c ldu peă ţă fruntea acelei fiin e disperate. Acest simplu contact îiţ înmuie for ele întrţ -un chip straniu. Se sim i dintrţ -o dată sl bit , ca si cum mîna aceea puternic de ran obişnuită ă ă ţă cu gesturile care dau iertarea, cu mîngîierile care liniştesc, îi adusese prin atingere o împ care tainic .ă ă

Preotul, r mas în picioare vorbi iar şi:ă ă- Doamn , întotdeauna trebuie s ier i. E o mare neă ă ţ -

norocire ce vi s-a întîmplat dar Dumnezeu, în bun tateaă lui, v-a alungat-o, pentru c o s fi i mam . Acest copil oă ă ţ ă s v fie mîngîierea. În numele lui v implor s ieră ă ă ă ta iţ greşeala lui Julien. Copilul va fi o leg tur nou între voi, oă ă ă garan ie pentru fidelitatea lui viitoare. Puţ te i s vţ ă ă desp r i i inima de cel al c rui copil îl purta i în pîntece?ă ţ ţ ă ţ

Ea nu r spundea, r pus , îndurerat , neputincioasă ă ă ă ă acum, f r for pentru mînie sau pentru ranchiun , îşiă ă ţă ă sim ea nervii ca nişte zdren e, abia mai tr ia.ţ ţ ă

Baroana, pentru care orice resentiment p rea imposiă -bil, al c rei suflet era incapabil de un efort prelungit,ă şopti:

- Haide, Jeanne!Atunci preotul lu mîna tîn rului şi, tr gînduă ă ă -l lîng pat,ă

o puse peste mîna so iei lui. Apoi puse şi el mînaţ deasupra, ca şi cum le-ar fi unit pe vecie şi l sînd deoă -parte aerul lui profesional, spuse cu o figur mul umit :ă ţ ă

- Atunci s-a f cut! Crede iă ţ -m , este mult mai bine aşa!ăCele dou mîini, apropiate pentru o clip , se desă ă p r iră ţ ă

imediat. Julien, neîndr znind s o s rute pe Jeanne, oă ă ă s rut pe frunte pe baroan , se întoarse, lu bra ulă ă ă ă ţ baronului, care-l l s s o fac , bucuros în suă ă ă ă fletul lui că lucrurile s-au aranjat, şi ieşir împreun s fumeze oă ă ă igar .ţ ă

Atunci bolnava, sleit de puteri, adormi, în timp ceă preotul şi baroana vorbeau în şoapt . Preotul explica, îşiă dezvolta ideile, iar baroana îl aproba mereu cu un semn din cap. El spuse la urm , ca o concluzie: „Deci aşa vaă

115

Page 116: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

r mîne: îi da i fetei ferma Barville, şi eu îi g sesc un soă ţ ă ţ de treab ; cu o zestre de dou zeci de mii de franciă ă doritorii n-or sa lipseasc . Va trebui numai s alegem.”ă ă

Iar baroana zîmbea acum, fericit , cu dou lacrimiă ă r mase pe obraji, dar ale c ror dîre se uscaser deja. Eaă ă ă mai avea ceva de spus:

- Aşa r mîne, Barville face m car dou zeci de mii deă ă ă franci: dur s o trecem pe numele copilului, p rin ii numaiă ă ţ s . se foloseasc de ea, cît vor tr i.ă ă ă

Şi preotul se ridic , strînse mîna baroanei:ă- Nu v mai deranja i, doamn , ştiu eu ce înseamn şiă ţ ă ă

un pas.Ieşind, se ciocni de m tuşa Lison, care venea să -o vadă

pe bolnav . Ea. nu îşi d du seama de nimic, nuă ă -i spuseră nimic şi nu ştiu nimic, ca de obicei.

116

Page 117: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

VIII

Rosalie plecase şi Jeannei i se apropia sorocul sarcinii ei dureroase. Nu sim ea în inim nici o bucurie la gîndul cţ ă ă va fi mam , suferise prea mult. Îşi aştepta copilul f ră ă ă curiozitate, ap sat înc de presim irea unor nedesluşiteă ă ă ţ nenorociri.

Prim vara venise pe nesim ite. Copacii goi frem tauă ţ ă sub briza înc r coroas , dar în iarba umed a şan uă ă ă ă ţ rilor, unde putrezeau frunzele toamnei, începeau s aă -pară florile galbene de ciubo icaţ -cucului. De pe toat cîmpia,ă din cur ile fermelor, din ogoarele înmuiate, se ridica unţ miros umed, cu un gust de fermenta ie. Şi din p mîntulţ ă brun r s reau o mul ime de punctişoare verzi, lucind înă ă ţ razele soarelui.

O femeie bine f cut , cît o fort rea , o înlocuia peă ă ă ţă Rosalie, sprijinind-o pe baroan în plimb rile ei monoă ă tone de-a lungul aleii, unde urma piciorului ei mai greu r mînea mereu umed şi noroioas .ă ă ă

Baronul îi d dea bra ul Jeannei, îngreunat acum dină ţ ă cauza sarcinii şi suferind neîncetat; iar m tuşa Lison,ă neliniştit , preocupat de evenimentul apropiat, îi ineaă ă ţ cealalt min cutremurat de aceast tain pe care eaă ă ă ă ă n-avea s o cunoasc vreodat .ă ă ă

Mergeau to i aşa, f r s vorbeasc ore întregi, în timpţ ă ă ă ă ce Julien str b tea c lare domeniul, cuprins brusc deă ă ă aceast nou pasiune.ă ă

117

Page 118: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Nimic nu veni s tulbure via a lor posomorit . Baă ţ ă ronul, baroana şi vicontele f cur o vizit familiei Fourville, peă ă ă care Julien p rea deja s o cunoasc bine, f r s poată ă ă ă ă ă ă spune cum. Mai schimbar o vizit de curtoazie şi cuă ă familia Briseville, mereu ascunşi în castelul lor adormit.

Într-o dup -amiaz , pe la ora patru, cum doi c l re i,ă ă ă ă ţ un b rbat şi o femeie, intrau la trap în curtea casteă lului, Julien, foarte însufle it, intr în camera Jeannei:ţ ă

- Repede, repede, coboar . A venit familia Fourville. Vină aşa, ca vecini, ştiu starea ta. Spune-le c am. ieşit dar că ă trebuie s m întorc. M duc s m aranjez pu in.ă ă ă ă ă ţ

Jeanne, mirat , coborî. O femeie tîn ra, frumoas , cu oă ă ă fa palid şi îndurerat , cu ochi exalta i şi p rul de unţă ă ă ţ ă blond mat, de parc nu lă -ar fi atins niciodat o raz eleă ă soare, i-l prezent liniştit pe so ul ei, un fel de uriaş, deă ă ţ c pc un cu must i mari, roşii. Apoi adaug :ă ă ăţ ă

- Am avut ocazia să-l întîlnim de mai multe ori pe domnul de Lamare. Ştim de la el cît sînte i de suţ ferind ;ă n-am întîrziat s venim s v vedem, ca vecini, f r niciă ă ă ă ă un fel de ceremonie Vede i de altfel c am venit c lare.ţ ă ă Acum cîteva zile am avut pl cerea s priă ă mesc vizita mamei dumneavoastr şi a baronului.ă

Vorbea cu o uşurin pref cut , familiar şi distins înţă ă ă ă ă acelaşi timp. Jeanne fu cucerit şi o pl cu din prima clip .ă ă ă „Iat o prieten ”, gîndi ea.ă ă

Contele de Fourville, dimpotriv , p rea un urs ină ă trat într-un salon. Cînd se aşez , îşi puse p l ria pe scaă ă ă unul al turat şi, neştiind ce s mai fac cu mîinile, le puse peă ă ă genunchi, iar pîn la urm îşi încrucişa degeă ă tele ca pentru rug ciune.ă

Julien intr brusc. Jeanne, uluit , nuă ă -l recunoştea. Se b rbierise. Era frumos, elegant şi seduc tor ca în zileleă ă logodnei. Strînse laba p roas a contelui şi s rut mînaă ă ă ă de fildeş a contesei, care se înroşi uşor, iar pleoapele i se zb tur . ă ă

118

Page 119: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Vorbi cu ei; amabil ca alt dat . Ochii lui mari, oglinzileă ă dragostei, devenir din nou mîngîietori, iar pă ărul, mai-nainte aspru şi f r culoare, c p tase din nou, subă ă ă ă peria şi uleiul parfumat, ondul rile lui line şi stră ălucitoare, în momentul în care cei doi Fourville plecau, contesa se întoarse spre el:

- Vre i s facem joi o plimbare c lare, dragul meuţ ă ă viconte?

Apoi, în timp ce el se înclina, murmurînd:- Dar desigur, doamn !, ea lu mîna Jeannei şi cu oă ă

voce tandr şi p trunz toare, cu un zîmbet afecă ă ă tuos, îi spuse:

- O! cînd v face i bine, o s galop m to i trei peste tot.ă ţ ă ă ţ O s fie minunat, ce zice iă ţ

Cu un gest gra ios îşi ridic trena costumului de c l rie,ţ ă ă ă s ri în şa cu uşurin de pas re, în timp ce so ul ei, după ţă ă ţ ă ce salut cu stîng cie, încalec pe calul lui mare,ă ă ă normand, stînd pe el ca un centaur.

Cînd disp rur la cotitura drumului, Julien, care p reaă ă ă încîntat, exclam :ă

- Ce oameni încînt tori! Uite o cunoştin care o s neă ţă ă foloseasc .ă

Jeanne, mul umit şi ea f r s ştie de ce, r spunse:ţ ă ă ă ă ă- Contesa este fermec toare, simt că -o s-o iubesc; dar

so ul are o figur de brut . Unde iţ ă ă -ai cunoscut?El îşi freca vesel mîinile, mul umit:ţ- I-am întîlnit din întîmplare la Briseville. So ul pare camţ

dintr-o bucat . E un vîn tor înr it, dar un adev rat nobil.ă ă ă ăCina fu aproape vesel , ca şi cum o fericire ascunsă ă

ap ruse în cas .ă ăNimic nou nu se mai petrecu pîn în ultimele zile ale luiă

iulie. Într-o mar i seara, cum st teau aşeza i sub platan,ţ ă ţ în jurul unei m su e de lemn pe care se aflau două ţ ă p h rele şi o sticl cu rachiu, Jeanne scoase brusc un felă ă ă de ip t şi, f cînduţ ă ă -se palid , îşi duse mîinile la pîntece. Oă

119

Page 120: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

durere rapid , ascu it , o str punsese, apoi, disp ruseă ţ ă ă ă imediat.

Peste zece minute, sim i alt durere, care aur maiţ ă ă mult, deşi fu mai pu in vie. Intr în cas cu greutate,ţ ă ă aproape dus pe bra e de so ul şi tat l ci. Distan a scurtă ţ ţ ă ţ ă dintre platan şi cas i se p ru nesfîrşit ; gemea f r să ă ă ă ă ă-şi dea seama, cerea s se opreasc , s se aşeze, cuprinsă ă ă ă de o senza ie insuportabil de greutate în pîntece.ţ ă

Nu era timpul s nasc , asta era prev zut pentruă ă ă septembrie; dar cum se temeau de un accident, puseră s se înhame o cabriolet şi moş Simon plec în galop să ă ă ă-l Caute pe doctor.

Acesta ajunse pe la miezul nop ii şi dintrţ -o privire recunoscu simptomele unei naşteri premature.

În pat durerile se mai micşorar , dar o nelinişte cumă -plit o zbuciuma pe Jeanne, o epuizare deplin a întregiiă ă ei fiin e, ceva ca un presentiment, o atingere misterioasţ ă a mor ii. Era unul din acele momente în care moartea oţ atît de aproape încît respira ia ei ne înghea inima. ţ ţă

Camera era plin de lume. Baroana se sufoca, pră ăv lită ă într-un fotoliu. Baronul, cu mîinile tremurînd, alerga în toate p r ile, aducea lucruri, îl întreba pe docă ţ tor, îşi pierduse capul. Julien mergea în lung şi în lat, cu figura preocupat dar cu mintea limpede. V duva Dentu st teaă ă ă în picioare la cap tul patului cu o expresie deă circumstan , o fa de. femeie cu experien pe careţă ţă ţă nimic nu o, mir . Îngrijitoare, moaş , şi veghetoare deă ă mor i, priminduţ -i pe cei ce vin, auzind primul lor ip t,ţ ă sp lînduă -le pentru prima dat trupul cu ap , învelindu-iă ă pentru prima dat în ruf rie, apoi ascultînd cu aceeaşiă ă împ care ultimul cuvînt, ultimul strig t, ultima tres rire aă ă ă celor care pleac , sp lînduă ă -i şi pe ei pentru ultima oar ,ă ştergînd cu buretele muiat în o et corpul lor îmb trînit,ţ ă învelindu-l pentru ultima oar în haine, c p tase oă ă ă nep sare f r margini în ceea ce priveşte acă ă ă cidentele

120

Page 121: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

naşterii sau ale mor ii. Buc t reasa Ludivine şi m tuşaţ ă ă ă Lison st teau ascunse în dosul uşii de pe cuă loar.

Bolnava scotea, din cînd în cînd, cîte un geam t slab.ăTimp de dou ore, se p rea c evenimentul oă ă ă -s se laseă

mult timp aşteptat; dar în zori durerile revenir violent,ă aproape de nesuportat.

Jeanne, ale c rei ipete involuntare sc pau printre din iiă ţ ă ţ strînşi, se gîndea la Rosalie care nu suferise deloc, care nu scosese aproape nici un geam t, al c rei copil, copilulă ă bastard, se n scuse f r greutate şi f r suferin e.ă ă ă ă ă ţ

În sufletul ei lovit şi tulburat f cea mereu compara ieă ţ intre ea şi Rosalie. Îl blestema pe Dumnezeu, pe care-l crezuse drept alt dat , se revolta pe preferin ele vinoă ă ţ -vate ale soartei şi pe minciunile criminale ale celor, care propov duiesc dreptatea şi binele.ă

Uneori criza devenea atît de violent încît orice gînd îiă zbura din minte. Nu mai avea for ca s tr iasc , putereţă ă ă ă ca s sufere.ă

În clipele de calm nu-şi lua ochii de la Julien şi o altă durere, o durere a sufletului, o sufoca, amintindu-i ziua în care bona c zuse la picioarele aceluiaşi pat, cu copilul eiă între picioare, fratele micii fiin e care îi sfîşia atît de cruntţ m runtaiele. Îşi amintea în am nunt gesă ă turile, privirile so ului ei în fa a fetei întinse pe jos Acum citea în el, ca şiţ ţ cum gîndurile i-ar fi fost scrise în mişc ri, citea acelaşiă plictis, aceeaşi indiferen pentru cel lalt, aceeaşiţă ă nep sare de b rbat egoist pe care faptul de a fi tat îlă ă ă enerveaz .ă

Dar o convulsie îngrozitoare o scutur deodat , ună ă spasm atît de cumplit încît îşi spuse: „O s mor. Mor!”.ă Atunci sufletul i se umplu de o revolt adînc , de o nevoieă ă de a blestema, de o ur nebun împotriva acestui b rbată ă ă care o zdrobise, împotriva acestui copil necunoscut.

Se încorda într-un ultim efort ca s arunce aceast poă ă -var din ea, I se p ru dintră ă -o dat c tot pîntecele i seă ă golea, iar suferin a i se calm .ţ ă

121

Page 122: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Îngrijitoarea şi medicul erau apleca i asupra ei. oţ mişcau. Ridicar ceva şi, dup cîteva clipe, acel zgomotă ă înfundat pe care îl auzise deja o f cu s tresar ; apoi acelă ă ă mic ip t dureros, acel mieunat sub ire de copilţ ă ţ nou-n scut îi intr în suflet, în inim , în bietul ei corp sleită ă ă de puteri. Într-un gest inconştient, întinse bra ele.ţ

Trecu prin ea un fulger de bucurie, un avînt spre o fericire nou care tocmai izbucnise. Se sim ea dintră ţ -o dat eliberat , liniştita, fericit , fericit aşa cum nu fuseseă ă ă ă niciodat . Inima şi trupul întreg îi reveneau la via , seă ţă sim ea mam !ţ ă

Vru să-şi ia în bra e copilul. N-avea p r, nici unghii, fiindţ ă n scut prea devreme. Cînd v zu mişcînduă ă -se acea larv ,ă cînd o v zu deschizînd gura, sco înd ipete, cînd atinseă ţ ţ acel bo de carne mototolit , schimonosit, viu, o cuprinseţ ă o fericire f r seam n, în elese c e salvat , la ad postă ă ă ţ ă ă ă de orice disperare, c avea acum ce s iubeasc , să ă ă ă iubeasc pentru totdeauna.ă

De atunci nu mai avu decît un singur rost: copilul ei. Deveni dintr-o dat o mam fanatic , cu atît mai exaltată ă ă ă cu cit fusese mai înşelat în dragoste şi nă ădejdile ei. Aducea mereu leag nul lîng patul ei şi, atunci cînd putuă ă s se ridice, r mase zile întregi la feă ă reastr , lîng culcuşulă ă uşor pe care îl leg na.ă

Fu geloas pe doic şi, cînd micu a fiin însetată ă ţ ţă ă întindea mîinile spre sînul plin, cu vene alb strii, şi prindeă între buzele ei lacome nasturele de carne brun şiă încre it , ea privea, p lind, tremurînd, ranca aceeaţ ă ă ţă puternic şi liniştit , dorind s iă ă ă -l smulg pe fiul ei, s oă ă loveasc , s sfîşie cu unghiile pieptul acela plin, din careă ă el sugea cu poft .ă

Apoi vru s brodeze ca îns şi. h inu e fine, de o eleă ă ă ţ -gan complicat , ca sţă ă ă-l g teasc . B iatul fu învelit înă ă ă tr-o spum de dantele, de bonetele minunate. Jeanne nu maiă vorbea decît despre asta, întrerupînd conversa iaţ celorlal i ca s le arate vreun scutec, vreo tichiu sauţ ă ţă

122

Page 123: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

vreo panglic meşteşugit brodat şi, neascultînd nimică ă din ce se vorbea în jurul ei, r mînea în extaz în fa a unoră ţ fleacuri de ruf rie pe care ie tot r sucea în mîini,ă ă ridicîndu-le în fa a ochilor ca s le vad mai bine, apoi înţ ă ă -treba deodat :ă

- Crede i c o sţ ă ă-i stea bine cu asta?- Baronul şi baroana surîdeau v zînd duioşia asta freă -

netic , dar Julien, deranjat din obişnuin e, micşorat înă ţ importan a lui dominatoare prin venirea acestui tiranţ zgomotos şi atotputernic, gelos inconştient pe buc icaăţ a-ceea de om care îi fura locul lui în cas , repeta f ră ă ă încetare, neliniştit şi enervat:

- E aşa de obositoare cu încul ei!ţJeanne era atît de obsedat de aceast iubire încît îşiă ă

petrecea nop ile aşezat lîng leag n, privinduţ ă ă ă -l dormind pe micu . Cum se pierdea în contemplarea aceeaţ p timaş şi boln vicioas , cum nu f cea nici o pauz , aşaă ă ă ă ă ă încît obosea, sl bea şi tuşea, doctorul le ceru s o desă ă -part de copil.ă

Ea se sup r , plînse, se rug - dar el r mase surd laă ă ă ă lacrimile ei. În fiecare sear era culcat lîng doic ; iar înă ă ă fiecare” noapte maica-s se ridica din pat în picioaă rele goale, mergea să-şi lipeasc urechea de gaura cheii, caă s asculte dac dormea liniştit, dac nu se trezea, dacă ă ă ă nu avea nevoie de nimic.

Aşa o g si Julien o dat cînd se întorcea tîrziu, dup ceă ă ă cinase la familia Fourville; de atunci o încuiar în cameraă ei, ca s o sileasc s stea în pat.ă ă ă

Botezul avu loc pe la sfîrşitul lui august. Baronul fu naşul, iar m tuşa Lison naşa. Copilul primi numele Pierre-ăSimon-Paul; Paul pentru cei din familie.

In primele zile ale lui septembrie, m tuşa Lison plecă ă iar f r zgomot, iar absen ii ei fu la fel de pu in remară ă ţ ţ cată ca şi prezen a, întrţ -o sear , dup cin , sosi preotul. P reaă ă ă ă stînjenit ca şi cum avea ceva de spus şi dup o serie deă

123

Page 124: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

fraze inutile îi rug pe baron şi pe baroan s leă ă ă vorbeasc pu in numai lor.ă ţ

Plecar to i trei, cu paşi rari, pîn la cap tul aleii,ă ţ ă ă vorbind aprins, în timp ce Julien, r mas singur cu Jeanne,ă se mira, se neliniştea, se. preocupa de acest secret, îl conduse pe preotul care îşi lua r mas bun; disă p rură ă amîndoi, mergînd spre biserica de unde se auzeau clopotele pentru vecernie.

Era r coare, aproape frig, ceilal i se întoarser în salon.ă ţ ă Toat lumea mo ia cînd Julien intr ca o furtun , cu oă ţă ă ă figur revoltat , înc de la uş , f r să ă ă ă ă ă ă-i pese c Jeanneă era acolo, le strigă-socrilor lui:

- Sînte i nebuni, la naiba! arunca i dou zeci de mii deţ ţ ă franci fetei leia!ă

Nimeni nu spuse nimic, aşa de surprinşi erau cu to ii. Elţ urm , furios:ă

- Nu credeam c se poate ajunge pîn acolo cu prostia;ă ă vre i s nu ne mai r mîn nici un ban?ţ ă ă ă

Atunci baronul, care începea s în eleag , încerc să ţ ă ă ă-l opreasc !ă

- Taci! Gîndeşte-te c vorbeşti în fa a so iei dumitale.ă ţ ţDar el nu inea seama de nimic:ţ- Pu in îmi pas ; de altfel ea ştie foarte bine despre ceţ ă

este vorba: e un furt în detrimentul ei.Jeanne, n ucit , îl privea f r s în eleag . Îng im :ă ă ă ă ă ţ ă ă ă- Dar ce s-a întîmplat?Atunci Julien se întoarse spre ea, o lu drept martor,ă

drept o asociat p gubit ele un cîştig aşteptat, li povestiă ă ă dintr-o dat în elegerea f cut ca să ţ ă ă -o m rite pe Rosalie,ă zestrea fiind ferma Barville, care f cea pe pu in două ţ ăzeci de mii de franci. Repeta mereu:

- Dar p rin ii t i sînt nebuni, draga mea, nebuni deă ţ ă legat! dou zeci de mii de franci! dou zeci de mii de franciă ă pentru un bastard!

124

Page 125: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Jeanne asculta, f r emo ie, f r mînie, mirînduă ă ţ ă ă -se şi ea de calmul pe care-l avea, nep s toare acum de tot ce nuă ă inea de copilul ei.ţ

Baronul se sufoca, nu g sea nimic să ă-i r spund . Pînă ă ă la urm izbucni, b tînd din picior, strigînd:ă ă

- Ia seama la ce spui! Cine e vinovat pentru c trebuieă s-o înzestr m pe fata asta? Al cui e copilul? Ai vrea să ă-l laşi de izbelişte acum?

Julien, mirat de violen a baronului, se uit int la elţ ă ţ ă Relu cu un ton mai blînd:ă

- Dar ajunge o mie cinci sute de franci, Toate au copii înainte de a se m rita. Ce importan are c sînt ai unuiaă ţă ă sau ai altuia? Pe cînd, dac îi d rui i una din feră ă ţ mele noastre care face dou zeci de mii de franci, în afar deă ă paguba pe care ne-o face i, înseamn s spunem la toatţ ă ă ă lumea ce s-a întîmplat; ar fi trebuit s v gîndi i cel pu ină ă ţ ţ la numele şi la situa ia noastr .ţ ă

Vorbea cu o voce seac , de b rbat st pîn pe dreptul luiă ă ă şi pe logica gîndirii sale. Baronul, ame it de aceastţ ă argumentare neaşteptat , r m sese f r glas în fa a lui.ă ă ă ă ă ţ Atunci Julien, prinzînd momentul, trase concluzia:

- Din fericire, nimic nu s-a f cut înc ; îl cunosc peă ă b iatul care o ia de nevast , e un om cumsecade şi, st;ă ă poate aranja totul cu el. M ocup eu de asta.ă

Şi ieşi pe loc, temîndu-se desigur s continue discu ia,ă ţ bucuros de t cerea celorlal i, pe care o lua drept aproă ţ -bare De îndat ce disp ru, baronul strig , tremurînd deă ă ă mînie:

- O, e prea mult, e prea mult!Dar Jeanne, ridicîndu-şi ochii pe fa a revoltat a tat luiţ ă ă

ei, începu brusc s rîd , cu rîsul ei limpede de alt dat ,ă ă ă ă cînd vedea ceva caraghios.

Repeta:- Tat , tat , ai auzit cum pronun a „dou zeci de mii deă ă ţ ă

franci”?

125

Page 126: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Şi baroana, la care veselia revenea la fel de repede ca şi lacrimile, amintindu-şi figura furioas a ginerelui ei,ă exclama iile lui indignate, refuzul lui vehement de aţ -i da fetei seduse de el bani care nu erau ai lui, fericit şi deă buna dispozi ie a Jeannei, se scutur de rîs, de rîsul eiţ ă în buşitor careă -i umplea ochii de lacrimi. Atunci baronul îşi d du drumul şi el, molipsinduă -se, şi to i trei, ca în zileleţ frumoase, rîdeau ca nişte nebuni. Cînd se mai liniştiră pu in, Jeanne se mir :ţ ă

- E ciudat, nu-mi mai pas acum, îl privesc ca pe ună str in. Nu pot s cred c sînt so ia lui. Vede i, m amuză ă ă ţ ţ ă de cît e de... de... de necioplit.

Şi, f r s ştie exact de ce, se îmbr işar , încă ă ă ăţ ă ă zîmbitori şi înduioşa i.ţ

Dou zile mai tîrziu, dup dejun, cînd Julien pleă ă case c lare, un b iat bine f cut, de vreo dou zeci şiă ă ă ă doi-dou zeci şi cinci de ani, îmbr cat cu bluz nou ,ă ă ă ă albastr , cu pliuri epene şi cu mîneci umflate, închise cuă ţ nasturi la încheietura mîinii, se furiş , pe lîng barier , deă ă ă parc ar fi stat ascuns acolo toat diminea a, se streă ă ţ cură de-a lungul şan ului familiei Couillard, d du tîrcoaleţ ă castelului şi se apropie cu paşi şov itori de baron şi deă cele dou femei, aşeza i înc sub platan.ă ţ ă

Z rinduă -i, îşi scoase şapca şi înainta salutînd, cu o figur încurcat . Cînd ajunse destul de aproape ca să ă ă poat fi auzit, morm i:ă ă

- Sluga dumneavoastr , domnule baron, doamn şiă ă toat lumea.ă

Apoi, cum nimeni nu-i vorbea, anun : ţă- Eu sînt Deşire Lecoq.Numele nu le spunea nimic, aşa c baronul întreb :ă ă- Bine, şi ce vrei?Fl c ul se poticni cînd trebui s explice de ce venise.ă ă ă

Ridicîndu-şi ochii de la şapca pe care o inea în mîn şiţ ă pîn la acoperişul castelului, coborînduă -i apoi din nou, el bolborosi:

126

Page 127: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

- P rintele miă -a zis dou vorbe despre o trebuşoar …,ă ă apoi t cu, de team c a spus prea mult şi a încurcată ă ă socoteala.

Baronul, f r s în eleag , zise iar:ă ă ă ţ ă- Ce trebuşoar ? Nu ştiu nimic do aşa ceva. Cel lalt seă ă

hot rî s spun , cu voce joas :ă ă ă ă- Trebuşoar cu bona... Rosalie...ăJeanne ghicind despre ce era vorba, se ridic şi plecă ă

inînd copilul în bra e. Iar baronul zise, ar tînd scaunul deţ ţ ă pe care fiica sa tocmai se ridicase:

- Vino aici.ranul se aşez imediat, şoptind:Ţă ă

- Sînte i foarte bun. Apoi aştept , ea şi cum nu maiţ ă ivea. nimic de spus. Dup o t cere destul de lung seă ă ă hot rî pîn la urm şi, ridicînd ochii spre cerul ală ă ă bastru, spuse:

- Vreme bun pentru seceriş. P mîntul o s ne deaă ă ă belşug din ce-am sem nat.ă

Şi t cu din nou.ăBaronul se nelinişti; intr brusc în mijlocul discuă iei, cuţ

un ton sec:- Atunci dumneata o iei de nevast pe Rosalie? ăB rbatul deveni şi el agitat, cu toat viclenia luiă ă

normand . V zînduă ă -se încol it, r spunse cu voce maiţ ă puternic :ă

- De, poate c da, poate c nu, ştiu eu... ă ăDar baronul se enerv de atîta codeal .:ă ă- La dracu! r spunde drept: de asta ai venit, da sau nu?ă

O iei sau nu?Omul, n ucit, se uita int numai în jos:ă ţ ă- Dacă-i cum a zis p rintele, o iau, dacă ă-i cum a zis

domnul Julien, nu.- Ce iţ -a zis domnul Julien?- Domnul Julien mi-a spus c o s am o mie cinci suteă ă

de franci, şi p rintele miă -a spus c o s am două ă ăzeci de

127

Page 128: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

mii de franci; pentru dou zeci de mii bine, pentru o mieă cinci sute nu.

Baroana, care r m sese în fotoliul ei, în fa a atitudiniiă ă ţ neliniştite a ranului, se puse pe rîs încetişor. El o priviţă pe sub sprîncene, nemul umit f r s în eleag veseliaţ ă ă ă ţ ă aceea, şi aştept . Baronul, pe care tîrguiala aceea îlă stînjenea, i-o t ie scurt:ă

- I-am spus p rintelui c v dau ferma din Briseă ă ă ville să o ave i cît tr i i şi sţ ă ţ -o l sa i dup aceea copilului. Faceă ţ ă dou zeci de mii de franci. Eu nuă -mi calc cuvîntul. Vrei sau nu?

Omul rînji, mul umit, şi c p t glas dintrţ ă ă ă -o dat : ă- Aşa da, mai zic şi eu. De asta nu voiam. Cînd p rinteleă

mi-a spus, am vrut pe loc, la dracu, şi am fost bucuros să-l mul umesc pe domnul baron, care o s aib grij deţ ă ă ă mine, ştiu eu. Cînd faci un serviciu se cunoaşte totdeauna mai tîrziu şi se r spl teşte. Dar domnul Julien a venit să ă ă m caute, şi miă -a zis o mie cinci sute de franci. Mi-am zis „M duc s v d” şi am venit. Nu de alta da am vrut să ă ă ă ştiu. Socotelile drepte fac prietenii buni, nu-i aşa, domnule baron?...

Trebuia să-l opreasc ; baronul întreb :ă ă- Pe cînd cununia?Atunci omul se f cu din nou tem tor şi încurcat. Pîn laă ă ă

urm zise greu:ă- N-ar trebui s facem întîi o hîrtie, acolo... ăBaronul se sup r de ast dat :ă ă ă ă- La naiba, doar ai contractul de c s torie, asta e ceaă ă

mai bun hîrtie.ăranul se înc p îna:Ţă ă ăţ

- Aşa-i, dar pîn atunci putem s scriem o hîrtie, nuă ă stric niciodat .ă ă

Baronul se ridic , s termine odat :ă ă ă- R spunde, da sau nu, acum. Dac nu vrei, spune, amă ă

înc un pretendent.ă

128

Page 129: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Teama de un concurent îl speria pe vicleanul normand. Se hot rî, întinse mîna ca dup cump rarea unei vaci:ă ă ă

- Bate i palma, domnule baron. S crape la care nuţ ă ă şi-o ine cuvîntul.ţ

Baronul b tu palma,, apoi strig :ă ă- Ludivine!Buc t reasa scoase capul pe fereastr . ă ă ă- Adu o sticl cu vin.ăCiocnir ca s stropeasc afacerea f cut . Fl c ul plecă ă ă ă ă ă ă ă

mergînd mai repede. Nu-i spuser nimic lui Julien deă aceast vizit . Contractul se f cu în tain , apoi, strigă ă ă ă ările fiind f cute, cununia avu loc întră -o diminea de luni. Oţă vecin purt încul la biseric , în urma proasă ă ţ ă pe ilorţ c s tori i, ca pe o promisiune sigur de noroc. Şi nimeniă ă ţ ă în tot inutul nu se mir ; îl pizmuiau pe Dosire Leeoq. Seţ ă n scuse sub o stea norocoas , spuneau to i cu un zîmbetă ă ţ strîmb, dar f r urm de indignare.ă ă ă

Julien f cu un t r boi cumplit, care scurt şedereaă ă ă ă p rin ilor la Peuples. Jeanne îi v zu plecînd f r s fieă ţ ă ă ă ă prea trist , pentru c Paul devenise pentru ea un izvoră ă nesecat de fericire.

129

Page 130: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

IX

Pentru c Jeanne se restabilise complet dup naştere,ă ă se hot rîr s întoarc vizita familiei Fourville si s seă ă ă ă ă prezinte marchizului Coutelier.

La o licita ie, Julien cump rase o tr sur nou , o caţ ă ă ă ă -briolet la care nu trebuia decît un singur cal, deci puă teau ieşi de dou ori pe lun .ă ă

Într-o zi senin de decembrie înh mar calul şi după ă ă ă dou ore de drum prin cîmpia normand , începur să ă ă ă coboare într-o vîlcea împ durit pe margini şi cultivat laă ă ă mijloc. Apoi p mînturile îns mîn ate fur repede înlocuiteă ă ţ ă prin livezi, livezile de o mlaştin plin de trestii înalte şiă ă uscate în acest anotimp, ale c ror frunze lungi, ca nişteă panglici galbene, foşneau.

Dintr-o data, la o cotitur , se ar t castelul La Vrilette,ă ă ă sprijinit într-o parte de dealul împ durit, iar de cealaltă ă udîndu-şi tot peretele într-un iaz mare, m rginit de oă p dure de brazi înal i care urcau pe cealalt coast a v ii.ă ţ ă ă ă

Trebuir s treac pe un pod vechi şi pe sub un largă ă ă portal Ludovic al XIII-lea ca s ajung în curtea de priă ă mire, în fa a unui elegant castel din aceeaşi epoc , avîndţ ă pervazuri de c r mid , fiind str juit de turnule e lucrateă ă ă ă ţ în ardezie.

Julien îi explica Jeannei toate p r ile castelului, ca unulă ţ de-al casei, care-l cunoştea ca pe buzunarul lui. Îl l udaă mereu, p truns de frumuse ea lui:ă ţ

130

Page 131: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

- Uită-te la portalul sta! Ce m rea e o cas ca asta,ă ă ţă ă nu-i aşa? Toat fa ada cealalt d spre iaz, are nişteă ţ ă ă trepte regale care duc pîn la ap , iar patru b rci stauă ă ă ancorate tot timpul acolo, dou pentru conte şi două ă pentru contes . Acolo jos în dreapta, unde vezi perdeauaă de plopi, se termin iazul; acolo începe rîul care duce pînă ă la Fecamp. E plin de p s ri s lbatice locul acesta. Conteleă ă ă e înnebunit dup vîn toarea de aici. Aşa e o adev rată ă ă ă reşedin seniorial .ţă ă

Uşa de la intrare se deschise şi palida contes apă ăru, venind zîmbitoare în întîmpinarea oaspe ilor, îmbrţ ăcată într-o rochie cu tren , ca o castelan de alt dat . P reaă ă ă ă ă zîna cea frumoas a lacului, n scut parc pentru castelulă ă ă ă acela nobil.

Salonul avea opt ferestre, dintre care patru d deauă spre ap şi spre p durea întunecat de brazi care urcauă ă ă pe coast pîn în fa .ă ă ţă

Verdea a cu luciri negre f cea iazul s par adînc,ţ ă ă ă sobru şi lugubru; iar cînd vîntul sufla, geam tul copaă cilor p rea chiar glasul mlaştinii.ă

Contesa îi lu mîinile Jeannei ca şi cum ar.fi fostă prietene din copil rie, o aşez al turi de ea şi se traseă ă ă mai aproape, pe un sc unel, în timp ce Julien, în care seă trezise de cinci luni toat elegan a lui uitat , vorbea,ă ţ ă zîmbea, blînd şi liniştit.

Vorbi cu contesa despre plimb rile lor c lare. Ea rîdeaă ă pu in de felul în care înc leca el, numinduţ ă -l „Cavalerul Poticneal ”, iar el rîdea de asemenea, numindă -o „Regina Amazoan ”. Un foc de puşc r sunînd sub ferestre ti f cuă ă ă ă pe Jeanne s ipe uşor. Era contele, care vînase o lişi .ă ţ ţă

So ia lui îl strig repede. Auzir un zgomot de vîsle,ţ ă ă izbitura unei b rci de metal şi contele ap ru, uriaş, înă ă -c l at cu cizme, urmat de doi cîini şiroind de ap , roşă ţ ă ca iţ ca şi el, care se culcar pe covorul din fa a uşii.ă ţ

131

Page 132: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

P rea mai în largul lui la el acas , şi încîntat că ă ă-i vede pe oaspe i. Ceru s se mai pun lemne pe foc şi s seţ ă ă ă aduc vin de Madeira şi biscui i. Dintră ţ -o dat exclam :.ă ă

- R mîne i la noi la mas în seara asta, nici nu mă ţ ă ă gîndesc!

Jeanne, care era cu gîndul numai la copil, refuz ; elă insist şi, cum ea se înc p îna s nu accepte, Julien f cuă ă ăţ ă ă un gest brusc de ner bdare. Atunci ea se temu s nu seă ă fac iar râu şi cert re şi, torturat la gîndul c nă ă ţ ă ă -o s -lă vad pe Paul decît a doua zi, primi.ă

După-amiaza fu încînt toare. Mai întîi merser să ă ă viziteze izvoarele. îşneau la poalele unei stînci pline deŢ muşchi, curgînd într-un bazin unde apa se mişca mereu ca în clocot; apoi f cur o plimbare cu barca prină ă adev rate poteci t iate în trestia uscat . Contele, aşeă ă ă zat între cei doi cîini care adulmecau cu nasul în vînt, vîslea. Fiecare mişcare a vîslelor ridica barca aceea mare şi o împingea înainte. Cîteodat Jeanne îşi l sa mina în apaă ă aceea rece, bucurîndu-se de fiorul înghe at care oţ str b tea de la degete în tot corpul. În cel lalt cap t ală ă ă ă b rcii, Julien şi contesa înf şurat în şaluri zîmbeau cuă ă ă acel nesfîrşit zîmbet cil oamenilor ferici i care nuţ -şi mai doresc nimic.

Scara venea cu lungi fiori reci, vînturi din nord care treceau prin papura uscat . Soarele se scufunda în spaă -tele brazilor iar cerul roşu, pres rat cu norişori stră ălucitori şi ciuda i, î i f cea frig numai privinduţ ţ ă -l.

Se întoarser în salonul în care ardea un foc imens. Oă senza ie de c ldur şi de pl cere te cuprindea de cumţ ă ă ă intrai. Atunci contele, bine dispus, îşi lu so ia în braă ţ eleţ lui de atlet, ridicînd-o ca pe un copil pîn în drepă tul gurii, şi o s rut pe obraji de dou ori, cu dou s rut ri ap sateă ă ă ă ă ă ă de om mul umit.ţ

Jeanne, zîmbind, se uita la uriaşul acela bun, pe care-l credeai un c pc un numai v zînduă ă ă -i must ile. Se gîndea:ăţ „Cum ne înşel m mereu asupra tuturor!” Purtînduă -şi

132

Page 133: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

atunci, aproape f r s vrea, privirea spre Julien, îl v zuă ă ă ă stînd în picioare în cadrul uşii, palid ca un mort, privindu-l int pe conte. Neliniştit , se apropie de el, întrebînduţ ă ă -l în

şoapt :ă- Eşti bolnav? Ce ai? El ii r spunse enervat:ă- Nimic, lasă-m -n pace, Mi să -a f cut frig.ăCînd trecur în sufragerie, contele ceru voie s lase şiă ă

clinii s intre, şi aceştia se aşezar imediat pe labele dină ă spate, în stînga şi în dreapta st pînului lor. Le d deaă ă mereu cîte o buc ic şi îi mîngîia pe urechile lor lungi, cuăţ ă blan moale. Animalele întindeau capul, d deau dină ă coad , tremurau de mul umire.ă ţ

Dup mas , cînd Jeanne şi Julien se preg teau s plece,ă ă ă ă contele îi mai re inu ca s le arate cum se pescuieşte laţ ă lumina unei f clii.ă

Îi aşez , ca şi pe contes , pe treptele care coborau înă ă iaz, iar el urc în barc împreun cu un servitor careă ă ă ducea un uliu şi o f clie aprins . Noaptea era senin şiă ă ă rece sub cerul stropit cu aur.

F clia f cea s se tîrasc pe ap dîre de foc ciudate şiă ă ă ă ă mişc toare, arunca lumini care dansau peste trestii şi luă -minau perdeaua de brazi. Şi deodat , cînd barca îşiă schimb direc ia, o umbr uriaş , fantastic , o umbr doă ţ ă ă ă ă om se ridic deasupra marginii p durii. Capul trecea deă ă copaci, se pierdea în cer, iar picioarele i se scufundau în iaz. Fiin a aceea nem surat de mare întinse bra ele ca siţ ă ţ cum ar fi vrut s ajung la stele. Acele bra e imense seă ă ţ în l ar şi apoi c zur ; se auzi imediat un zgomot Japă ţ ă ă ă ă despicat .ă

Barca se întoarse încetişor, fantoma uriaş p ru că ă ă alearg deă -a lungul p durii luminate acum de f clie; apoiă ă se afund în orizontul nev zut, apoi ap ru din nou, maiă ă ă mic dar mai clar , cu mişc rile ei aparte, pe fa adaă ă ă ţ castelului.. Şi vocea groas a contelui se auzi:ă

- Gilberte, am opt!

133

Page 134: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Vîslele izbir apa. Umbra enorm st tea acum nemişă ă ă -cat , în picioare, pe zid, dar micşorînduă -se din ce în ce în lungime şi în l ime. Capul p rea c îi coboar , corăţ ă ă ă pul îi sl beşte, şi cînd domnul de Fourville urc din nou peă ă trepte, urmat de servitorul care ducea f clia, ajună sese la dimensiunile lui şi îi copia toate gesturile.

Într-o plas , contele avea opt peşti mari, care treă s ltau.ăCînd Jeanne şi Julien mergeau spre cas , înf şura i înă ă ţ

mantale şi p turi pe care le împrumutaser de la gază ă de, Jeanne spuse, aproape f r s vrea:ă ă ă

- Ce om de treab c uriaşul sta!ă ăJulien, care inea h urile, îi r spunse:ţ ăţ ă- Da, dar nu prea ştie s se poarte în lume.ăOpt zile mai tîrziu, merser Ia familia Coutelier, careă

trecea drept prima familie nobil a provinciei. Domeă niul lor de la Reminil ajungea pîn în oraşul Cany. Casă telul nou construit în timpul lui Ludovic al XIV-lea era ascuns într-un magnific parc ascuns de ziduri. De pe o în l ime seă ţ vedeau ruinele fostului castel. Vale i în uniţ form îiă conduser pe vizitatori întră -o camer impună ătoare. Exact în mijloc o coloan sus inea o cup uriaş provenind de laă ţ ă ă manufactura din Sevres. Pe un soclu se afla o scrisoare autograf a regelui, pus sub o plac de cristal, scrisoareă ă ă în care marchizul Leopold-Herve-Joseph-Germer de Varneville, de Rollebosc de Coutelier era invitat să primeasc acest dar de la suveran.ă

Jeanne şi Julien se uitau la acel dar regal cînd intrară marchizul şi marchiza. Femeia era pudrat , amaă bil dină obliga ie şi politicoas din dorin a de a p reaţ ă ţ ă binevoitoare. B rbatul, o figur impozant , cu p rul albă ă ă ă ridicat drept pe cap, punea în gesturile lui, în voce, în toat purtarea lui, o distinc ie care îi sublinia imă ţ portan a.ţ

Erau oameni ai etichetei, al c ror spirit, sentimente şiă vorbe p reau mereu pe picioroange. Vorbeau singuri, f ră ă ă s aştepte r spunsuri, zîmbind cu un aer indiferent.ă ă

134

Page 135: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

P reau c îndeplinesc mereu o datorie cerut de rană ă ă gul lor: s primeasc politicos nobilii mici din împreă ă jurimi.

Jeanne şi Julien, epeni, se chinuiau s plac , stinţ ă ă gheri iţ de a r mîne mai mult, nepricepu i s se retrag ; dară ţ ă ă marchiza termin ea îns şi vizita, simplu şi natuă ă ral, încheind la timp conversa ia, ca o regin politicoas careţ ă ă îşi concediaz vizitatorii.ă

Pe drumul de întoarcere Julien spuse:- Dac vrei, încheiem cu vizitele; mie îmi ajung so iiă ţ

Fourville.Jeanne fu de aceeaşi p rere.ăDecembrie, aceast lun neagr , gaur întunecat laă ă ă ă ă

sfîrşitul anului, se scurgea încet. Via a aceea închis înţ ă -cepea din nou, ca şi anul trecut. Totuşi, Jeanne nu se plictisea deloc, mereu preocupat de Paul, pe care Julienă îl privea pieziş, cu nişte ochi nelinişti i şi nemul umi i.ţ ţ ţ

Deseori cînd mama lui îl inea în bra e, îl mîngîia cuţ ţ acea frenezie de tandre e pe care o au femeile penţ tru copii lor, i-l aducea tat lui zicînd:ă

- S rută ă-l şi tu, ai zice c nuă -l iubeşti!El atingea cu vîrful buzelor, dezgustat, fruntea alb aă

micu ului, descriind un cerc cu tot corpul, ca nu cumvaţ să-l ating cu minutele acelea care se mişcau şi înşf cau.ă ă Apoi se îndep rta imediat, cuprins parc de scîrb .ă ă ă

Din cînd în cînd, veneau s ia masa cu ei primarul,ă preotul şi doctorul; uneori şi so ii Fourville, de care seţ legau din ce în ce mai mult.

Contele p rea că ă-l ador pe Paul. Îl inea pe genunchiă ţ cît dura vizita, cîteodat după ă-amieze întregi. Îl lua delicat în mîinile acelea enorme, îi gîdila vîrful nasului cu must ile lui lungi, îl s ruta cuprins de un avînt p timaş,ăţ ă ă aşa cum fac mamele. Suferea mereu c ei nu aveau copii.ă

Luna martie fu senin , uscat şi aproape cald . Conă ă ă -tesa Gilberte vorbi din nou de plimb rile c lare pe care să ă ă le fac în patru, Jeanne, plictisit de serile lungi, deă ă nop ile lungi, de zilele lungi asem n toare şi monotone,ţ ă ă

135

Page 136: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

primi, încîntat de proiect. Timp de o s pt mîn se amuză ă ă ă ă f cînduă -şi singur costumul de c l rie.ă ă ă

Apoi începur excursiile. Mergeau de fiecare dat cîteă ă doi, contesa şi Julien în fa , contele şi Jeanne cu o sutţă ă de paşi în urma lor. Cei din urm vorbeau liniştit, ca doiă prieteni, pentru c deveniser prieteni prin întîlnireaă ă sufletelor lor drepte, inimilor lor simple. Contesa şi Julien vorbeau deseori cu voce şoptit , rîdeau cîteodat înă ă izbucniri violente, se priveau brusc, ca şi cum ochii lor aveau să-şi spun lucruri pe care buzele lor nu le puteauă pronun a. Cîteodat plecau pe neaştepţ ă tate în galop, mina i de. o dorin de a fugi, de a merge departe, cît maiţ ţă departe.

Apoi Gilberte p ru s devin agasat . Vocea ei vie,ă ă ă ă adus de sufl rile brizei, ajungea cîteodat la urechileă ă ă celor doi c l re i întîrzia i, Contele zîmbea atunci, zicîndu-ă ă ţ ţi Jeannei:

- Azi nevastă-mea nu e în apele ei.Într-o sear , pe cînd se întorceau, cum contesa îşiă

zgînd rea iapa, o îmboldea, apoi o înfrîna tr gînd bruscă ă de h uri, Julien îi spuse de mai multe ori:ăţ

- Fi i atent , fi i atent , o s v ia pe sus!, pe un ton atîtţ ă ţ ă ă ă de clar şi dur, încît cuvintele limpezi sunar deasupraă cîmpiei, ca şi cum ar fi fost suspendate în aer.

Ea replic :ă- Cu atît mai r u! Nuă -i treaba dumitale! Animalul se

cabra, zvîrlea, f cea spume la gur . Dintră ă -o dat contele,ă neliniştit, strig din toate puterile:ă

- Bag de seam , Gilberte!ă ăAtunci ea, ca şi cum i-ar fi f cut în ciud , întră ă -o

enervare din aceea femeiasc pe care nimic nă -o poto-leşte, lovi furioas cu cravaşa între urechile animalului,ă care se ridic agitat pe picioarele din spate şi, cînd c zuă ă iar, se avînt cu un salt formidabil, galopînd pe cîmp cit oă ineau puterile.ţ

136

Page 137: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Trecu mai întîi printr-un lan, apoi, n pustinduă -se peste ogoare, ridica sub copite praful de pe p mîntul umed şiă gras, gonea atît de repede încît de-abia deosebeai calul de c l rea .ă ă ţă

Julien, uluit, st tea locului, chemînd disperat:ă- Doamn ! Doamn !ă ăContele scoase un fel de morm it şi, aplecînduă -se pe

coama calului lui greoi, îl arunc înainte cu o mişcare aă întregului corp. Îl f cu s alerge atît de repede,ă ă îndemnîndu-l, înnebunindu-l cu vocea, cu gesturile şi cu pintenii, incit uriaşul c l re p rea c poart între coapseă ă ţ ă ă ă calul greu şi că-l ridic pe sus în zbor. Fugeau cu o viă teză de neînchipuit, n pustindu-se drept înainte; Jeanne vedeaă în dep rtare cele dou siluete, a so iei şi a so ului, fugind,ă ă ţ ţ fugind, micşorîndu-se, disp rând, ca dou p s riă ă ă ă urm rinduă -se şi pierind la orizont.

Atunci Julien se apropie, mereu la pas, murmurînd furios:

- Cred c ast zi e nebun !ă ă ăŞi plecar amîndoi dup prietenii lor, pierdu i întră ă ţ -o

cut a cîmpiei.ăPeste un sfert de or ii v zur venind şi se reîntîlniră ă ă ă

repede. Contele, roşu la fa , transpirat, rîzînd mulţă umit,ţ triumf tor, inea în pumnul de neînfrînt h urile caluluiă ţ ăţ zbuciumat al so iei sale. Ea era palid , cu o faţ ă ţă întunecat şi încordat ; cu o mîn se sprijinea de um rulă ă ă ă so ului ei ca şi cum era gata s leşine.ţ ă

În acea zi, Jeanne în elese c prietenul lor iubea neţ ă -buneşte.

Apoi contesa, în luna care urm , se ar t vesel cumă ă ă ă nu fusese niciodat . Venea mai des la Peuples, rîdea f ră ă ă încetare, o îmbr işa pe Jeanne în avînturi de tanăţ dre e.ţ Parc o fericire misterioas se coborîse asupra vie ii ei.ă ă ţ So ul ei, fericit şi el, nu o sc pa din ochi, şi încerca înţ ă fiecare clip să ă-i ating mîna, rochia, cu o pasiune mereuă crescînd .ă

137

Page 138: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Îi spuse într-o sear Jeannei:ă- Sîntem atît de ferici i acum! Niciodat Gilberte nţ ă -a

fost atît de dr gu , Nu mai e indispus , nu mai eă ţă ă mînioas . Simt c m iubeşte. Pîn acum nu eram sigur.ă ă ă ă

Şi Julien p rea schimbat, mai vesel, mai calm, ca şiă cum prietenia celor dou familii adusese pace şi bucuă rie pentru fiecare.

Prim vara, cald , veni foarte devreme.ă ăDin dimine ile blînde şi pîn la serile c ldu e şi liţ ă ă ţ niştite

soarele f cea s se trezeasc la via orice col iă ă ă ţă ţ şor de p mînt. Era o izbucnire puternic şi brusc în acelaşiă ă ă timp, unul dintre acele valuri de sev nebiruite, una dină acele nebunii de a renaşte pe care natura le arată cîteodat în anii privilegia i care te fac s crezi înă ţ ă întinerirea lumii.

Jeanne se sim ea vag tulburat de aceast fermenţ ă ă ta ieţ a vie ii. Avea lîncezeli neaşteptate în fa a vreunei,ţ ţ floricele din iarb , melancolii delicioase, ore de pierdereă vis toare.ă

Apoi se sim i n p dit de amintirile duioase aleţ ă ă ă -pri-melor zile de dragoste, Nu îi revenise în inim iubireaă pentru Julien, asta se sfîrşise, se sfîrşise pentru totdea-una; dar toat carnea ei, mîngîiat de briz , p trunsa deă ă ă ă mirosurile prim verii, tremura de parc ar fi fost cheă ă mată de un nev zut şi dulce.ă

Îi pl cea s fie singur , s se lase prad . c lduriiă ă ă ă ă ă soarelui, plin de senza ii, de lucruri nedesluşite şi seă ţ nine care nu-i aduceau nici un gînd.

Într-o diminea , cum somnola aşa, o fulger o imaţă ă -gine, o imagine brusc a acelei g uri însorite în mijloă ă cul frunzişului întunecat din p duricea de la Etretat. Acolo,ă pentru prima dat , îşi sim ise corpul frem tînd lîng acelă ţ ă ă tîn r care o iubea atunci; acolo murmurase, pentru primaă dat , dorin a timid a inimii lui; acolo crezuse c a atinsă ţ ă ă dintr-o dat viitorul luminos al speă ran elor ei.ţ

138

Page 139: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Voia s vad din nou p durea acum, s fac un peleă ă ă ă ă -rinaj sentimental şi supersti ios, ca şi cum o reîntoarţ cere în locurile acelea trebuia s schimbe ceva în druă mul vie iiţ ei.

Julien plecase înc din zori, nu ştia unde. Ceru să ă-i înhame c lu ul alb al familiei Martin, pe care îl c lă ţ ă ărea uneori în ultimul timp. Plec .ă

Era una din zilele acelea atît de calme încît nimic nu se mişca nic ieri, nici un fir de iarb , nici o frunz , totul pareă ă ă nemişcat pe vecie, ca şi cum vîntul ar fi murit. Parc şiă insectele disp ruser .ă ă

De la soare cobora o linişte arz toare şi st pîn , ca ună ă ă abur uşor de aur; Jeanne l s calul la pas, leg nat ,ă ă ă ă fericit . Din cînd în cînd ridica ochii ca s se uite la ună ă norişor alb, mic ca o buc ic de vat , un fulg de aburăţ ă ă suspendat, uitat, r mas acolo sus, singur, în mijă locul cerului albastru.

Coborî în valea care ducea pîn la mare, între arcuă rile mari ale falezei, pe care oamenii le numesc „por ile mariţ ale Etretatului” şi ajunse în p dure. Ploua cu luă min prină frunzişul înc sub ire. C uta locul şi nu îl g sea, r t cindă ţ ă ă ă ă pe poteci.

Brusc, traversînd o alee lung , z ri în fund doi cai lega iă ă ţ şi îi recunoscu imediat: unul era al lui Julien. Singur tateaă începea s o apese: se bucur de aceast întîlnireă ă ă neprev zut şi d du pinteni calului.ă ă ă

Cînd ajunse lîng caii care st teau linişti i, ca şi cum ară ă ţ fi fost obişnui i cu pauzele acestea lungi, Jeanne strig .ţ ă Nimeni nu-i r spunse.ă

O m nuş de femeie şi dou cravaşe z ceau pe iarbaă ă ă ă culcat . Deci st tuser acolo apoi se îndep rtaser ,ă ă ă ă ă l sîndu-şi caii.ă

Aştept un sfert de or , dou zeci de minute, f r să ă ă ă ă ă în eleag ce puteau ei s fac . Coborîse şi nu se maiţ ă ă ă mişca, sprijinit de, un trunchi vechi de copac. Dou pă ă ă-s rele, f r s o vad , coborîr în iarb , foarte aproape deă ă ă ă ă ă ă

139

Page 140: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

ea. Una dintre ele se zbuciuma, op ia în jurul celeiţ ă lalte, cu aripile ridicate, frem tînd, dînd din cap şi ciriă pind; apoi se împerechear .ă

Jeanne fu surprins ca şi cum nă -ar fi ştiut nimic despre acel lucru; apoi îşi spuse: „E adev rat, e primă ăvar .” şi oă str b tu un alt gînd, o b nuial . Se uit din nou laă ă ă ă ă m nuş , la cravaşe, la cei doi cai singuri, şi urc imediată ă ă în şa cu o dorin neînfrînat de a fugi.ţă ă

Se întorcea la Peuples, galopînd acum. Mintea ei lucra, gîndea, unea faptele, apropia circumstan ele. Cum nuţ ghicise mai devreme? Cum nu v zuse nimic? Cum de nuă în elesese absen ele lui Julien, revenirea la eleţ ţ gan a luiţ de alt dat , apoi domolirea firii lui?ă ă

Îşi amintea şi de enerv rile bruşte ale Gilbertei, alină -t rile ei exagerate şi, de cît va vreme, felul acela deă ă beatitudine în care tr ia şi din pricina c reia contele, eraă ă fericit.

Îşi l s calul la pas, pentru c trebuia s chibzuiască ă ă ă ă bine şi galopul îi tulbura gîndurile.

Dup ce trecuse prima tres rire, inima îi redeveniseă ă calm , f r gelozie, f r ur , doar cuprins de dispre . Nuă ă ă ă ă ă ă ţ se gîndea deloc la Julien; nimic n-o mai mira la el. Dar dubla tr dare a contesei, a prietenei ei, o revolta. Toată ă lumea era deci mîrşav , mincinoas şi perfid , îi d dură ă ă ă ă lacrimile.

Uneori plîngea iluziile ca pe mor i.ţSe hot rî totuşi s se prefac , s nu arate c ştia ceva,ă ă ă ă ă

să-şi închid sufletul pentru durerile obişnuite, s nuă ă iubeasc pe nimeni altcineva în afar de Paul şi de p rin iiă ă ă ţ ei, să-i suporte pe ceilal i cu linişte.ţ

Imediat ce ajunse acas , se repezi la fiul ei, îl lu cu eaă ă în camer şi îl s rut pierdut timp de o or , f r s seă ă ă ă ă ă ă ă opreasc .ă

Julien se întoarse la mas , fermec tor, zîmbind, plin deă ă inten ii bune. O întreb :ţ ă

- Tat l şi mama ta nu vin anul acesta?ă

140

Page 141: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Ea îi fu atît de recunosc toare pentru aceast genă ă tile eţ încît aproape c îi iert descoperirea din p dure; şi oă ă ă n p di o dorin cumplit de a le revedea imediat pe celeă ă ţă ă dou fiin e pe care le iubea cel mai mult, dup Paul. Îşiă ţ ă petrecu toat seara scriinduă -le ca s le gră ăbeasc sosirea.ă

Îşi anun ar venirea pe 20 mai. Era atunci în 7 ale lunii.ţ ăÎi aştepta cu o ner bdare crescînd , ca şi cum ar fiă ă

sim it, dincolo, de dragostea ei filial , o nevoie nou , sţ ă ă ă-şi ating inima de inimi cinstite, s vorbeasc cu sufletulă ă ă deschis unor oameni cura i, str ini de orice mişelie, aleţ ă c ror via , fapte, gînduri, dorin e fuseser totdeaunaă ţă ţ ă drepte.

Îşi sim ea acum conştiin a îndep rtat de toate acesteţ ţ ă ă conştiin e cl tinate; deşi înv ase s se prefac , deşi oţ ă ăţ ă ă primea pe contes cu mîinile întinse şi zîmbetul pe buze,ă sim ea crescînd în ea, înv luindţ ă -o, senza ia de gol, deţ dispre pentru oameni.ţ

În fiecare zi, bîrfele care circulau prin inut îi sţ ădeau în suflet un dispre şi mai mare, un dezgust şi mai adînc faţ ţă de oameni. Fata familiei Couillard „tocmai n scuse şiă c s toria trebuia s se fac în curînd. Servitoarea familieiă ă ă ă Martin, o fat f r p rin i, era înă ă ă ă ţ s rcinat ; o v duv , oă ă ă ă femeie şchioap şi hidoas , pe care to i o numeau Laă ă ţ Crotte2, atît era de murdar , era şi ea îns rcinat .ă ă ă

În fiecare moment aflai despre vreo nou sarcin sauă ă vreo nou pozn a unei fete, a vreunei r nci m riă ă ţă ă ă tate şi mam de familie, ori a vreunui fermier respectat şi bogat.ă 'Prim vara aceea arzînd p rea c face s reă ă ă ă ă nasc sevaă în oameni ca şi în plante.

Iar Jeanne, ale c rei sim uri stinse nu mai vibrau, aă ţ c rei inim zdrobit şi suflet sentimental p reau c numaiă ă ă ă ă ele sînt mişcate de adierile c ldu e şi fecunde, care visa,ă ţ exaltat f r dorin e, pasionat de gînduri şi desprins deă ă ă ţ ă ă poftele trupeşti, se mira, plin de o scîrb care seă ă transforma în ur , de aceast animalitate.ă ă

2 crotte (fr.) – baleg .ă

141

Page 142: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Împerecherea fiin elor o revolta acum ca un lucruţ împotriva naturii, şi dac o ura pe Gilberte, era nu penă tru c îi luase so ul, ci pentru c se pr buşise şi ea înă ţ ă ă mlaştina aceea universal . Gilberte nu era din soiul oaă -menilor primitivi la care instinctele rele domin . Cumă putuse s se abandoneze şi ea ca aceşti oameni?ă

Chiar în ziua în care îi aştepta pe p rin ii ei, Julien îiă ţ trezi din nou dezgustul povestindu-i cu veselie, ca pe un lucru firesc şi caraghios, c brutarul auzise în ajun ună zgomot şi, cum nu era zi de copt, crezuse s gă ăsească în untru o pisic vagaboand , şi cînd colo d duse pesteă ă ă ă nevastă-sa „care nu cocea pîine”. Julien ad ug :ă ă

- Brutarul a închis gura cuptorului, erau cît pe ce s seă sufoce în untru. B iatul cel mai mic, care o vă ă ăzuse pe maică-sa intrînd acolo cu potcovarul; a chemat repede vecinii.

Şi rîse, zicînd mai departe:- Ne dau s mînc m pîine cu dragoste, şmecherii. Astaă ă -i

adev rat poveste de La Fontaine!ă ăJeanne nu se mai atinse de pîine de atunci,Cînd diligenta se opri lîng trepte şi figura fericit aă ă

baronului ap ru la geam, în sufletul şi în inima tineă rei femei se r scoli o emo ie adînc , o pornire de tană ţ ă dre eţ cum nu mai sim ise pîn atunci.ţ ă

Dar r mase încremenit , gata s cad , cînd îşi v zuă ă ă ă ă mama. Baroana, în acele şase luni de iarn , îmb trîniseă ă cu zece ani. Obrajii ei enormi, c zu i, se înroşiser deă ţ ă parc erau umplu i cu sînge; ochii îi p reau f r via , şiă ţ ă ă ă ţă nu se putea mişca decît sprijinit din amîndou p ră ă ă ile;ţ respira ia ei înceatţ ă-se f cuse şuier toare şi atît deă ă greoaie încît stînd lîng ea sim eai c te cuprinde o milă ţ ă ă stânjenitoare.

Baronul, v zîndă -o în fiecare zi, nu-şi d duse seama deă aceast pr buşire, şi cînd ea se plîngea de sufoc rileă ă ă neîncetate, de îngreunarea ei crescînd , el îi r spundea:ă ă

- Nu-i adev rat, draga mea, aşa ai fost întotdeaă una!

142

Page 143: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Jeanne, dup ceă -i conduse în camerele lor, se retrase la ea ca s plîng r scolit , pierdut . Apoi se duse să ă ă ă ă ă-l caute pe tat l ei şi i se arunc la piept, cu ochii plini de lacrimi:ă ă

- Cît de mult s-a schimbat mama! Ce are, papa, ce are?El r mase surprins şiă -i r spunse:ă- Crezi tu? Ce idee! Ei aş! Eu, care am stat mereu în

preajma ei, î i spun c nu o g sesc mai r u ca alt dat .ţ ă ă ă ă ăSeara, Julien îi spuse Jeannei:- Mama ta arat foarte r u. Cred c nă ă ă -o mai duce mult.Şi cum Jeanne izbucnise în plîns, el se sup r :ă ă- Haide, n-am zis că-i pierdut . Totdeauna faci din intară ţ

arm sar. S-a schimbat, atîta tot, e normal la vîrsta ei.ăDup opt zile, Jeanne nu se mai gîndea la asta, obişă -

nuit cu noua înf işare a mamei ei, poate ascunzînduă ăţ -şi temerile, aşa cum ascunzi, cum arunci totdeauna, dintr-un fel de instinct egoist, din nevoia fireasc de calmă sufletesc, îndoielile şi grijile amenin toare.ţă

Neputînd s mai mearg , baroana nu mai ieşea decît oă ă jum tate de or în fiecare zi. Cînd mergea o singur dată ă ă ă pîn la cap tul aleii „ei” nu putea s se mai mişte deloc şiă ă ă cerea s se aşeze pe banca ei. Şi cînd se sim eaă ţ neputincioas s fac m car atît, spunea:ă ă ă ă

- S ne oprim, hipertrofia mea îmi taie picioarele ast zi.ă ăNu mai rîdea deloc, zîmbea doar la lucrurile care i-ar fi

stîrnit hohote anul trecut. Dar cum vederea îi r m seseă ă bun , st tea zile întregi recitind „Corine” sauă ă „Medita iile”, lui Lamartine, apoi cerea s i se aducţ ă ă sertarul cu „amintiri”. R sturnînduă -şi pe genunchi scri-sorile vechi dragi inimii ei punea înapoi, una cîte una, „relicvele” ei, dup ce se uita din nou, z bovind la fieă ă care. Şi cînd era singur , complet singur , le s ruta pe uneleă ă ă dintre ele, aşa cum s ru i, f r s ştie nimeni, p rulă ţ ă ă ă ă mor ilor pe care iţ -ai iubit. Cîteodat , intrînd peă neaşteptate, Jeanne o g sea plîngînd, plîngînd cu laă crimi triste, şi o întreba:

- Ce ai, mam ?ă

143

Page 144: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Iar baroana, dup un lung suspin, r spundea:ă ă- „Relicvele” mele m-au f cut s plîng. R scolesc lucruriă ă ă

care au fost atît de frumoase şi s-au sfîrşit! Şi apoi în ele întîlnesc oameni la care nu m mai gîndesc deloc, şiă -i reg sesc dintră -o dat . Parc îi v d, îi aud, şi asta îmi faceă ă ă nespus de r u. O s vezi şi tu cum e, mai tîrziu.ă ă

Cînd baronul ap rea întră -unui din aceste momente de melancolie, şoptea:

- Jeanne, draga mea, ascultă-m , ardeă - i toate scriţ -sorile, cele de la mama ta, de la mine, toate-toate. Nu e nimic mai groaznic decît să- i aminteşti tinere ea atunciţ ţ cînd eşti b trîn.ă

Dar Jeanne îşi p stra şi ea coresponden a, îşi pregă ţ ătea „Cutia cu relicve”, se supunea, deşi nu sem na deloc cuă mama ei, unui fel de instinct ereditar de sentimentalism vis tor.ă

Dup cîteva zile, baronul plec pentru o afacere.ă ăAnotimpul era superb. Nop ile calde, spuzite de stele,ţ

veneau dup serile liniştite, serile senine dup zileleă ă luminoase, zilele luminoase dup r s rituri limpezi. Baă ă ă -roana se mişca mai uşor, iar Jeanne, uitînd aproape cu totul iubirile lui Julien şi perfidia Gilbertei, se sim ea chiarţ fericit . Cîmpia întreag era înflorit şi parfumat , iară ă ă ă marea veşnic calm str lucea sub lumina soarelui deă ă diminea a pîn seara.ţ ă

Într-o dup -amiaz Jeanne îl lu pe Paul în bra e şiă ă ă ţ merse pe cîmp. Se uita cînd la fiul ei, cînd la iarba pres rat cu flori deă ă -a lungul drumului, înv luit de oă ă tandre e f r margini. Îşi s ruta copilul în fiecare clip , îlţ ă ă ă ă strîngea p timaş în bra e, apoi, atins de nu ştiu ceă ă ţ ă miresme ale cîmpului, se sim ea p r sit de puteri,ţ ă ă ă lă-sîndu-se în voia unei linişti nesfîrşite,

Apoi se gîndi la el, la viitorul lui. Cum o s fie? Uneori îlă voia un om mare, celebru, puternic. Alteori îl voia mai degrab modest, stînd aproape de ea, devoă tat, iubitor, cu bra ele mereu deschise pentru mama lui. Cînd îl iubea cuţ

144

Page 145: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

inima ei egoist de mam , dorea s r mîn fiul ei şi nimică ă ă ă ă altceva; cînd îl iubea cu mintea ei p timaş , rîvnea s fieă ă ă cineva în lume.

Se aşez pe marginea unui şan şi începu să ţ ă-l pri-veasc . Parcă ă-l vedea pentru prima oar . Se mir bruscă ă c fiin a asta micu va fi mare, c o s mearg cu paşiă ţ ţă ă ă ă hot rî i, c o să ţ ă ă-i creasc barb şi o s vorbeasc cu oă ă ă ă voce puternic .ă

În dep rtare cineva o striga. Jeanne în l capul. Eraă ă ţă Marius, care venea în goan spre ea. Se gîndi c veniseă ă cineva în „vizit şi se ridic , nemul umit c e tulburată ă ţ ă ă ă din treburile ei. Dar puştiul alerga cît îl iţ neau picioarele şi, cînd ajunse destul de aproape, strig :ă

- Doamn , îi e tare r u doamnei baroane!ă ăJeanne sim i ca o pic tur de ap alunecînduţ ă ă ă -i pe şira

spin rii. Plec şi ea cu paşi mari, cu mintea n uă ă ă cit .ăZ ri de departe oameni aduna i sub platan. Se repeziă ţ

într-acolo şi, cum ei se d duser la o parte, o v zu peă ă ă mama ei întins pe p mînt, cu capul sus inut de două ă ţ ă perne. Fa a ei era înnegrit cu totul, ochii închişi, iarţ ă pieptul, care de dou zeci de ani gîfîia, acum nu se maiă mişca. Doica îi lu tinerei femei copilul din bra e şiă ţ -l duse de acolo.

Jeanne, r t cit , întreb :ă ă ă ă- Ce s-a întîmplat? Cum a c zut? S mearg ciă ă ă neva să

caute doctorul!Întorcîndu-se, îl z ri pe preot, care aflase cine ştie cum.ă

El îşi oferi serviciile, umblînd gr bit şi ridicîndu-şi mînecileă sutanei. Dar frec iile cu o et, cu ap de colonie, r maserţ ţ ă ă ă f r rezultat.ă ă

- Ar trebui s-o dezbr c m şi să ă -o culc m, zise preotul. ăErau aduna i acolo fermierul Joseph Couillard, moşţ

Simon şi Ludivine. Ajuta i de abate, încercar sţ ă -o ia în bra e pe baroan , dar cînd o ridicar ,* capul îi c zu peţ ă ă ă spate, rochia de care o ineau se rupse, atît era de greuţ

145

Page 146: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

s îi ridici trupul enorm. Atunci Jeanne începu s ipe deă ă ţ groaz . Puser la loc pe p mînt trupul greoi şi moale.ă ă ă

Trebuir s aduc un fotoliu din salon; abia dup ce oă ă ă ă aşezar în el o putur mişca de acolo, în sfîrşit. Ură ă cară pas cu pas treptele, apoi scara; cum ajunser în camer oă ă întinser pe pat. Buc t reasa se chinuia să ă ă ă-i scoată hainele, cînd sosi la anc v duva Dentu, venit şi ea, ca şiţ ă ă preotul, „de parc ar fi sim it moartea”, cum spuneauă ţ servitorii.

Joseph Couillard plecase în galop ca să-i dea de veste doctorului; şi cum preotul era gata s plece dup împ ră ă ă -t şanie, îngrijitoarea îi şopti la ureche:ă

- Nu mai bate i drumul, p rinte, e pe duc ... Ştiu eu ceţ ă ă spun.

Jeanne, înnebunit , se ruga, nu ştia ce s mai fac , ceă ă ă s încerce, cum să -o salveze. Preotul,.pentru orice even-tualitate, o împ rt şi.ă ă

Timp de dou ore aşteptar lîng corpul acela înă ă ă vine itţ şi f r via . C zut în genunchi, Jeanne suspina, r v şită ă ţă ă ă ă ă ă de spaim şi de durere.ă

Cînd se deschisese uşa şi ap ru medicul, i se p ru că ă ă vede intrînd salvarea, consolarea, speran a şi se repezi laţ el, bolborosind tot ce ştia despre accident:

- Se plimba ca de obicei... era bine... chiar foarte bine… mîncase sup de carne şi dou ou la dejun… a c zută ă ă ă dintr-o dat ... să -a f cut neagr cum o vede i..., nu să ă ţ -a mai mişcat… am încercat totul ca s-o facem să-şi revin ...ă totul...

T cu, v zînd dintră ă -o dat un semn al îngrijitoarei c treă ă doctor, însemnînd ca totul se sfîrşise, f r putin deă ă ţă salvare. Atunci, refuzînd s cread , îl întreb neliă ă ă niştit ,ă repetînd:

- E grav? Crede i c e grav? ţ ăEl spuse pîn la urm :ă ă- M tem c să ă -a... c să -a sfîrşit. Curaj, v trebuie multă

curaj!

146

Page 147: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Şi Jeanne, deschizînd bra ele, se arunc peste trupulţ ă mamei ei.

Julien se întorsese acas . R mase uluit, vizibil sură ă prins, f r vreun strig t de durere sau de disperare, luat preaă ă ă pe neaşteptate, prea repede, ca s îşi încroă peasc fa a şiă ţ atitudinea care trebuiau. Şopti:

- M aşteptam, sim isem eu c nu mai are mult. Apoi îşiă ţ ă scoase batista, îşi şterse ochii, îngenunche, îşi f cuă semnul crucii, murmur ceva şi ridicînduă -se, vru s-o ridice şi pe Jeanne. Dar ea strîngea cadavrul din toate puterile şi îl s ruta, aproape culcat peste el. Trebuir să ă ă -o ia de acolo, era ca nebun .ă

O l sar s se întoarc peste o or . Nu mai avea nici oă ă ă ă ă speran . Interiorul era aranjat ca pentru o caţă meră mortuar . Julien şi preotul st teau de vorb în şoaptă ă ă ă lîng o fereastr . V duva Dentu, aşezat conforă ă ă ă tabil într-un fotoliu, obişnuit fiind cu privegherea şiă sim induţ -se ca la ea acas întră -un loc unde a intrat moartea, p rea c a ipise deja.ă ă ţ

Se l s noaptea. Preotul veni în întîmpinarea Jeannei, îiă ă lu mîinile, o îmb rb ta, rev rsînd peste inima eiă ă ă ă nemîngîiat valul consol rilor preo eşti. Vorbi deă ă ţ r posat , o sl vi în cuvinte bisericeşti şi, trist, cu aceaă ă ă triste e pref cut a preo ilor, pentru care mor ii sîntţ ă ă ţ ţ bineveni i, se oferi s petreac noaptea rugînduţ ă ă -se lîngă capul baroanei.

Dar Jeanne, printre hohote de plîns, se împotrivi, Voia s fie singur , complet singur în noaptea aceea deă ă ă r masă -bun. Julien veni lîng ea:ă

- Nu se poate, st m amîndoi.ăEa f cea „nu” din cap, neputînd s spun mai mult.ă ă ă

Pîn la urm izbuti:ă ă- E mama mea, mama mea. Vreau s-o veghez singur .ăDoctorul murmur :ă- L sa iă ţ -o s fac cum vrea ea, îngrijitoarea poate să ă ă

stea în camera de al turi.ă

147

Page 148: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Preotul şi Julien fur de acord, gîndinduă -se fiecare la somnul lui. Apoi abatele Picot îngenunche la rîndul lui, se rug , se ridic şi ieşi zicînd:ă ă

- Era o sfînt ! pe tonul pe care zicea „Dominusă Vobiscum”.

Atunci vicontele, cu vocea lui obişnuit , întreb :ă ă- Nu mergi s iei ceva?ăJeanne nu r spunse, nici nu b gase de seam că ă ă ă-i

vorbise ei. El zise iar:- Ar fi mai bine poate s m nînci ceva, s nuă ă ă - i fie r u.ţ ăEa îi r spunse cu un aer r t cit:ă ă ă- Trimite imediat dup tata.ăJulien ieşi ca s trimit un c l re la Rouen. Ea ră ă ă ă ţ ămase

scufundat întră -un fel de durere mut , ca şi cum ar fiă aşteptat ora ultimei întrevederi cu mama ei ca s dea frîuă liber disper rii şi regretelor.ă

Întunericul n p dise camera înveşmîntîndă ă -o pe moartă în valuri de bezn . V duva Dentu începu s umble ici şiă ă ă colo, cu pasul ei uşor, c utînd şi punînd la loc obiecteă nev zute, cu mişc ri t cute de infirmier . Apoi aprinseă ă ă ă dou lumin ri pe care le puse încetişor pe masa deă ă noapte de la cap tul patului, acoperit cu un şervet alb.ă ă

Jeanne p rea c nu vede, nu simte, nu în elege; niă ă ţ mic. Aştepta s r mîn singur . Julien se întoarse; mîncaseă ă ă ă deja şi o întreb iar:ă

- Nu vrei s guşti nimic?ăEa îi r spunse „nu” dînd din cap.ăEl se aşez , cu o figur mai mult resemnat decît trist ,ă ă ă ă

şi t cu.ăSt teau aşa to i trei, dep rta i unul de altul, f r s seă ţ ă ţ ă ă ă

mişte de pe scaunele lor. Cîteodat , îngrijitoarea, careă adormea, sfor ia pu in, apoi.. se trezea brusc.ă ţ

Pîn la urm Julien se ridic şi, apropiinduă ă ă -se de Jeanne, o întreb :ă

- Vrei s r mîi singur acum?ă ă ăEa îi lu mîna, întră -o mişcare involuntar :ă

148

Page 149: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

- Da, da, lasă-m .ăO s rut pe frunte şi îi şopti:ă ă- O s vin s te v d din cînd în cînd.ă ă ăIeşi împreun cu v duva Dentu, caro îşi împinse foă ă toliul

în camera de al turi. Jeanne închiseă -uşa, apoi deschise larg toate ferestrele, Primi în plin obraz mîngîierea c ldu a unei seri venind dup o zi de cosit. Finul de peă ţă ă pajişte, cosit în urm cu pu in, st tea culcat sub clarul deă ţ ă lun .ă

Aceast senza ie dulce îi f cu r u, o lovi ca o ironie. Seă ţ ă ă întoarse lîng pat, lu una dintre mîinile reci, f r via , şiă ă ă ă ţă începu s se uite la mama ei. Nu mai era umă flat ca înă momentul crizei p rea c doarme, mai, linişă ă tit decît o f cuse vreodat . Flac ra palid a lumin rilor, mişcat deă ă ă ă ă ă vînt, f cea umbrele să ă-i joace pe fa , o f ceau vie, deţă ă parc să -ar fi mişcat.

Jeanne o privea int , şi din adîncul copil riei eiţ ă ă îndep rtate îi venir în minte o mul ime de amintiri.ă ă ţ

Îşi amintea vizitele mamei ei la mîn stire, la vorbiă tor, felul în care-i întindea punga de hîrtie plin cu pră ăjituri, o mul ime de detalii m runte, de fapte neînsemţ ă nate, de mici gesturi de duioşie, cuvintele, intona iile, mişc rile eiţ ă obişnuite, cutele pe care le f «ea la ochi cînd rîdea,ă suspinul ei de uşurare cînd se aşeza undeva.

St tea acolo, uitînduă -se mereu şi repetînd într-un fel de aiurare „A murit!”, şi toat groz venia acestui cuvînt îiă ă ap ru în fa .ă ţă

Femeia aceea culcat acolo, mama, m mica, doamnaă ă Adelaide, murise? Nu se va mai ridica niciodat , nu vaă mai vorbi, nu va mai rîde, nu va mai lua niciodat masaă cu ei, aşezat în fa a baronului, nu va mai spune „Bună ţ ă diminea a, Jeanette!”. Era moart !ţ ă

O să-i bat în cuie sicriul, o să -o duc în p mînt şi gata,ă ă nimeni n-o s-o mai vad . Cum o s se poat asta? Cum?ă ă ă N-o s mai aib mam ? Aceast figur drag , atît deă ă ă ă ă ă familiar , v zut de cînd deschizi prima dat ochii, iubită ă ă ă ă

149

Page 150: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

de cînd î i deschizi bra ele, acest fluviu de dragoste,ţ ţ aceast fiin unic , mama, mai important în suflet decîtă ţă ă ă toate celelalte fiin e, nu mai era. Jeannei îi mai r mîneauţ ă cîteva ore ca s se uite la chipul ei, la acest chipă încremenit şi f r gînduri, şi apoi nimic, niă ă mic, numai o amintire.

Se pr buşi în genunchi întră -o criz cumplit de disă ă -perare. Cu mîinile încleştate pe cearşafurile pe care le r sucea, cu gura înfundat în cuverturile patului, ipa cuă ă ţ un glas sfîşietor:

- Mam , biata mea mam , mam !ă ă ăApoi, sim ind c înnebuneşte, ca şi în noaptea aceea înţ ă

care fugise prin z pad , se ridic şi alerg la fereastr caă ă ă ă ă s se r coreasc , s respire aerul proasp t care nu veneaă ă ă ă ă de la acel pat, de la moart .ă

Pajiştea cosit , copacii, cîmpia, marea îndep rtat ,ă ă ă toate se odihneau într-o pace deplin , adormite sub fară -mecul tandru al lunii. Ceva din împ carea aceea linişă -titoare o p trunse pe Jeanne, şi ea începu s plîngă ă ă domol.

Apoi se întoarse lîng pat şi se aşez , luînd între mîinileă ă ei mîna mamei, ca şi cum ar fi vegheat-o ca pe o bolnav .ă

O gîz mare intrase, atras de lumina lumin rilor. Seă ă ă izbea de ziduri ea o minge, zbura de la un cap t la altul ală camerei. Jeanne, distrat de zborul ei sonor, ridic ochiiă ă ca s-o vad , dar nuă -i z rea decît umbra mişc toare peă ă albul tavanului.

Apoi n-o mai auzi. Atunci remarc tică -tacul liniştit al pendulei şi un alt zgomot mic, de fapt un foşnet abia auzit. Era ceasul mamei ei, care continua s mearg , uitată ă în rochia aruncat pe un scaun la picioarele patului. Dină -tr-o dat , gîndul la moart şi la juc ria aceea mecanică ă ă ă neoprit deloc, r suci o durere ascu it în inima Jeannei.ă ă ţ ă

Se uit la ceas. Era deă -abia zece şi jum tate. O cuă -prinse o team groaznic de noaptea pe care o avea înă ă fa .ţă

150

Page 151: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Îi veneau în minte alte amintiri: cele ale propriei ei vie i, Rosalie, Gilberte, amarele dezam giri ale inimii ei.ţ ă Deci totul nu era decît murd rie, triste e, nefericire şiă ţ moarte. Totul înşela, totul min ea, totul te f cea s teţ ă ă doar şi s plîngi. Unde s cau i pu in odihn şi bucuă ă ă ţ ţ ă ă rie? într-o alt via , f r îndoial , cînd sufletul va fi eliberată ţă ă ă ă de încerc rile p mînteşti. Sufletul! începu s viseze laă ă ă taina aceea nep truns , aruncînduă ă -se dintr-o dat înă convingeri poetice, pe care alte ipoteze, nu mai pu inţ vagi, le r sturnau pe dat . Aşadar, unde era acum sufletulă ă mamei ei? Sufletul acelui corp nemişcat şi înghe at?ţ Foarte departe, poate. Undeva în spa iu, dar unde?ţ Disp ru ca o pas re nev zut sc pat din coă ă ă ă ă ă livie?

Era chemat la Dumnezeu? sau era risipit la voia întîmpl rii, în crea ii noi, amestecat cu germenii gata să ţ ă izbucneasc ?ă

Poate era aproape de ea? în camera aceea, în jurul c rnii aceleia neînsufle ite pe care o p r sise! Şi dină ţ ă ă tr-o dat , Jeannei i se p ru c simte o adiere care o atinse, caă ă ă un contact cu un spirit. Se înfricoşa, cu o spaimă îngrozitoare, atît de puternic încît nici nu îndr ză ă nea s seă mişte, s respire sau s se întoarc şi s priă ă ă ă veasc înă urma ei. Inima îi b tea cu disperare.ă

F r veste gîza nev zut îşi. lu iar zborul şi înă ă ă ă ă cepu din nou s se izbeasc de pere i, cînd de unul, cînd de altul.ă ă ţ Jeanne sim i un fior din creştet pînţ ă-n t lpi, apoi, liniştită ă dintr-o dat recunoscînd bîzîitul fiină ei înaripate, se ridicţ ă şi se întoarse, Ochii îi c zur pe scrinul cu capete deă ă sfinx, unde erau „relicvele”.

O idee mişc toare, neaşteptat , îi trecu prin minte: să ă ă citeasc , în aceast ultim veghe, ca pe o carte de ruă ă ă -g ciuni, scrisorile vechi, dragi moartei. I se p ru c are deă ă ă îndeplinit o datorie delicat şi sfînt , ceva cu adeă ă v rată filial, care 6 să-i fac pl cere mamei ei pe lumea cealalt .ă ă ă

Era coresponden a de cine ştie cînd a bunicei şi buţ -nicului ei, pe care nu-i cunoscuse. Voia s le întindă ă

151

Page 152: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

bra ele pe deasupra corpului fiicei lor, s mearg spre eiţ ă ă în acea noapte funebr , de parc ar fi suferit şi ei, s facă ă ă ă un fel de lan tainic de iubire între cei mor i de demult,ţ ţ cea care disp ruse de curînd şi ea îns şi, care mai era înă ă via .ţă

Se ridic , coborî t blia scrinului şi lu din sertarul do josă ă ă zece pache ele de hîrtie îng lbenit , legate cu griţ ă ă j , puseă unul lîng altul.ă

Le r sturn pe pat, între bra ele baroanei, întră ă ţ -un fel de rafinament sentimental, şi începu s le citeasc .ă ă

Erau epistole din acelea vechi pe care le g seşti înă scrinurile b trîne din familie, epistole din acelea care auă parfumul secolului trecut.

Prima începea cu „Draga mea”, alta cu „Frumoasa mea nepoat ”, apoi erau „Micu o drag ”, „Mititico”, „Fata meaă ţ ă adorat ”, apoi „Copil drag ”, „Draga mea Aă ă ă delaide”, „Fata mea drag ”, dup cum erau scrise, pentru feti ,ă ă ţă pentru tîn ra fat , iar mai tîrziu pentru tîn ra femeie.ă ă ă

Toate erau pline de duioşii p timaşe şi copil reşti, miileă ă de fleacuri intime, acele mari şi simple evenimente de familie, atît de neînsemnate pentru ceilal i: „Tata areţ grip , buna Hortense să -a fript la deget, motanul Croquerat a murit; am t iat bradul din dreapta barierei;ă mama şi-a pierdut cartea de rug ciuni cînd venea de laă biseric , crede c iă ă -a furat-o cineva.”

Se vorbea în acele scrisori de oameni necunoscu iţ Jeannei, despre care-şi amintea doar numele auzite cîndva, în copil rie.ă

Se înduioşa la aceste am nunte care i se p reau nişteă ă revela ii, ca şi cum ar fi intrat dintrţ -o dat în întreagaă via trecut , t inuit , a inimii mamei ei. Se uita la corpulţă ă ă ă z cînd şi brusc începu s citeasc cu voce tare, să ă ă ă citeasc pentru moart , ca şi cum ar fi vrut să ă -o în-veseleasc , să -o mîngîie. Şi cadavrul nemişcat p rea feă -ricit.

152

Page 153: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Jeanne arunca una cîte una scrisorile la picioarele patului; se gîndi c ar trebui s le pun în sicriu, ca peă ă ă nişte flori.

Desf cu un alt pachet. Era un scris nou. Citi înceă putul: „Nu m pot lipsi de mîngîierile tale. Te iubesc nebuneşte”.ă Nimic altceva, nici un nume.

Întoarse scrisoarea pe partea cealalt , f r s în eă ă ă ă ţ -leag . Adresa era clar : „Doamnei baroane Le Perthuisă ă Des Vauds”.

Atunci o deschise pe urm toarea: „Vino în seara asta,ă îndat ce el pleac . O s avem o or întreag . Te ador”.ă ă ă ă ă În alta: „Am petrecut o noapte de delir dorindu-te în van. Aveam trupul t u în bra ele mele, gura sub gura mea,ă ţ ochii t i întră -ai mei. Sim eam cţ ă-mi ies din min i de furieţ gîndindu-m c tocmai în clipa aceea tu doră ă meai al turiă de el, c te poate avea cînd are chef...”.ă

Jeanne, n ucit , nu pricepea deloc.ă ăCe erau toate acestea? Cui, pentru cine, de la cine erau

acele vorbe de dragoste?Continu s citeasc , reg sind neîncetat declara iiă ă ă ă ţ

înfl c rate, întîlniri cu sfaturi de pruden , apoi de fieă ă ţă care dat , la sfîrşit, aceste patru cuvinte: „Ai grij , ardeă ă scrisoarea!”.

În sfîrşit deschise un bilet obişnuit, o simpl accepă tare la o invita ie la mas , dar cu acelaşi scris şi semţ ă nat „Paul d'Ennemare”, acela pe care baronul îl numea, cînd mai vorbea de el, „B trînul meu Paul” şi a c rui so ie fuseseă ă ţ prietena cea mai bun a baroanei.ă

Atunci Jeanne fu cuprins de o b nuial care seă ă ă transform în scurt timp în certitudine. Fusese amantulă mamei ei.

Şi pe dat , n ucit , arunc dintră ă ă ă -o mişcare hîrtiile acelea infame, ca şi cum ar fi aruncat de pe ea cine ştie ce gînganie veninoas , alerg la fereastr şi începu să ă ă ă plîng îngrozitor cu strig te involuntare care îi sfîşiauă ă gîtul. Apoi se frînse toat , se l s s cad lîng zid şi,ă ă ă ă ă ă

153

Page 154: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

ascunzîndu-şi fa a ca s nu i se mai aud gemetele,ţ ă ă plînse în continuare prad unei disper ri f r seam n.ă ă ă ă ă

Poate ar fi r mas aşa toat noaptea, dar un zgomot deă ă paşi în camera al turat o f cu s sar în picioare. Oareă ă ă ă ă era tat l ei? Şi toate scrisorile z ceau împr şă ă ă tiate pe pat şi pe podea! Ajungea s deschid una sină ă gur ! Ştia elă ceva?

Se repezi şi, strîngînd laolalt toate hîrtiile îng lă ă benite, şi cele ale bunicilor, şi cele ale amantului, şi cele pe care nu le deschisese înc , şi cele care erau înc legate cuă ă sfoar în sertarul scrinului, la arunc gr madă ă ă ă-în c min.ă Lu una din lumin rile care ardeau pe masa de noapte şiă ă apropie flac ra de mormanul de hîrtii. Izbucni o p l l i eă ă ă ă care lumin camera, patul şi cadavrul, cu o lumin vie şiă ă mişc toare, desenînd în negru pe peră deaua alb a patuluiă profilul tremur tor al fe ei nemişă ţ cate şi liniile corpului uriaş sub pînza ce-l acoperea.

Cînd în c min nu mai r mase decît un pumn de cenuş ,ă ă ă se întoarse s se aşeze lîng fereastra deschis , ca şiă ă ă cum n-ar fi îndr znit s mai r mîn aproape de moart .ă ă ă ă ă Începu din nou s plîng cu fa a în mîini, gemînd deă ă ţ durere, suspinînd de disperare:

- O, biata mea mam ! O, biata mea mam !ă ăO idee cumplit îi veni în minte: dac mama ei nu eă ă

moart , din întâmplare, dac e numai adormit întră ă ă -un somn letargic, dac dintră -o dat se ridic , vorbeşte?ă ă

Faptul c acum cunoştea secretul acela îngrozitor nuă i-ar micşora dragostea filial ? Ar mai s rutaă ă -o eu aceleaşi buze pioase? Ar îndr giă -o cu aceeaşi iubire sfînt ? Nu. Nuă se mai putea. Şi acest gînd îi sfîşie inima.

Noaptea se stingea; stelele p leau, ap rur zorii. Lunaă ă ă coborît avea s se scufunde în marea pe care o poleia.ă ă

Jeanne îşi aminti de acea noapte petrecut la feă reastr ,ă dup sosirea ei la Peuples. Cît era de departe, cum seă schimbase totul, cît de diferit vedea acum viitorul!

154

Page 155: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Cerul se f cu trandafiriu, de un trandafiriu vesel, înă -dr gostit, fermec tor. Ea privea, surprins acum ca înă ă ă fa a unui lucru rar, aceast înflorire luminoas a ziţ ă ă lei, întrebîndu-se dac era posibil ca pe acest p mînt unde seă ă ridicau asemenea r s rituri de soare s nu fie nici bucurieă ă ă nici fericire.

Zgomotul unei uşi o f cu s tresar . Era Julien. Oă ă ă întreb :ă

- Ei? Nu eşti prea obosit ?ăFericit c nu mai era singur , ea îng im :ă ă ă ă ă- Nu.- Acum du-te s te odihneşti, zise el.ăJeanne îşi s rut încet mama, cu un s rut lent, duă ă ă reros

şi r nit; apoi se duse în camera ei. Ziua se scură gea cu acele triste evenimente obişnuite cînd moare cineva. Baronul ajunse spre sear . Plînse mult.ă

A doua zi avu loc înmormîntarea.Dup ceă -şi ap s ultima oar buzele pe fruntea înă ă ă -

ghe at , dup ce o aranja pentru ultima dat şi v zu siţ ă ă ă ă -criul b tut în cuie, Jeanne se retrase. Trebuiau s vină ă ă invita ii.ţ

Gilberte ajunse prima şi se arunc suspinînd la piepă tul prietenei ei.

Se vedeau pe fereastr tr surile care ocoleau griă ă lajul în trapul calului. Vocile r sunau pe coridor. Feă mei în negru intrau cîte una în camer , femei pe care Jeanne nu le maiă v zuse niciodat .ă ă

Marchiza de Coutelier şi vicontesa de Briseville o s rutar .ă ă

Îşi d du brusc seama c în spatele ei se strecura mă ă ă-tuşa Lison. O strînse în bra e cu duioşie, încît biata fatţ ă b trîn era cît pe ce s leşine.ă ă ă

Julien intr , în mare doliu, elegant, afectat, bucuros deă lumea mult care venise. Ii vorbi încet Jeannei ca să ă-i cear un sfat. Ad ug pe un ton confiden ial:ă ă ă ţ

155

Page 156: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- A venit toat nobilimea, o s fie foarte bine. Plec dină ă ă nou, salutînd grav doamnele. Numai m tuşaă

Lison şi Gilberte r maser lîng Jeanne cît se inu slujbaă ă ă ţ de înmormîntare. Contesa o s ruta mereu, repetînd:ă

- Draga mea! Biata de tine!Cînd contele de Fourville se întoarse s-o caute pe so iaţ

lui, plîngea şi el de parc şiă -ar fi pierdut propria mam .ă

156

Page 157: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

X

Dup aceea zilele trecur mohorîte, zile triste dină ă tr-o cas care pare goal prin absen a unei fiin e din familieă ă ţ ţ disp rut pentru totdeauna, zilele în esate cu suferin e înă ă ţ ţ preajma fiec rui obiect pe care îl folosea cel care a murit.ă În fiecare clip o amintire î i apas inima şi te doare. Iată ţ ă ă fotoliul lui, umbrela lui r mas în vestibul, paharul lui peă ă care servitoarea nu l-a strîns! Şi în toate camerele g seştiă lucruri l sate: foară feci, o m nuş , volumul cu foileă ă învechite de mîinile lui în epenite, miile de nimicuri careţ cap t un în eles duă ă ţ reros pentru c î i amintesc mii deă ţ întîmpl ri.ă

Vocea lui te urm reşte, parc o auzi; ai vrea s fugiă ă ă unde vezi cu ochii, s scapi de obsesia acelei case. Treă -buie îns s r mîi pentru c ceilal i r mîn şi ei şi suă ă ă ă ţ ă feră acolo.

Şi apoi, Jeanne era zdrobit amintinduă -şi ce descope-rise. Gîndul acesta o ap sa; inima ei frînt nu se vină ă deca. Singur tatea ei de acum creştea odat cu acea taină ă ă cutremur toare; ultima încredere îi pierise odat cuă ă ultima credin .ţă

Dup cîtva timp baronul plec , sim ind nevoia s ias ,ă ă ţ ă ă s schimbe aerul, s scape din triste ea aceea neaă ă ţ gr înă care se scufunda pe zi ce trecea. Casa aceea mare, care vedea din cînd în cînd cum îi dispare cîte unul din st pîni,ă îşi relu via a ei t cut şi obişnuit .ă ţ ă ă ă

157

Page 158: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Apoi Paul c zu la pat. Jeanne îşi ieşi din min i, st tuă ţ ă dou sprezece zile f r s doarm şi aproape f r să ă ă ă ă ă ă ă m nînce. Copilul se vindec , dar ea r mase îngrozit deă ă ă ă ideea c el ar putea s moar . Ceă ă ă -ar face ea atunci? Ce s-ar întîmpla cu ea? Şi încetişor i se strecur în suă flet dorin a deţ -a mai avea un copil. Şi imediat începu să viseze la asta, cuprins cu totul de vechea ei dorin de aă ţă vedea ling ea dou fiin e mici, un b iat şi o fat . Deveniă ă ţ ă ă aproape o obsesie.

Dar de la povestea cu Rosalie tr ia desp r it de Juă ă ţ ă lien. O apropiere p rea imposibil în situa ia în care se g seau.ă ă ţ ă Julien iubea pe alta, ea o ştia; şi numai la gîndul c ară putea să-i suporte din nou mîngîierile se cutremura de scîrb .ă

S-ar fi resemnat pîn la urm , atît de mult o maă ă cină dorin a de a fi înc o dat mam ; dar se întreba cum arţ ă ă ă putea reîncepe îmbr iş rile lor? Mai bine murea deăţ ă umilin decît sţă ă-l lase s în eleag ce voia. El p rea că ţ ă ă ă nu se mai gîndeşte la ea.

Poate c-ar fi renun at la ideea ei; dar în fiecare noapteţ visa o fat , o vedea jucînduă -se cu Paul sub platan, şi uneori sim ea un fel de imbold s se ridice şi s mearg înţ ă ă ă camera., so ului ei, f r s spun nici un cuvînt. De douţ ă ă ă ă ă ori ajunse pîn la uş ; dar se întoarse repede, cu inimaă ă b tînduă -i de ruşine.

Baronul plecase, baroana murise; acum Jeanne nu mai avea pe nimeni s se sf tuiasc , nu avea cui să ă ă ă încredin eze secretele ei intime. Se hot rî s se duc laţ ă ă ă abatele Picot şi să-i spun , sub taina spovedaniei, plaă -nurile greu de îndeplinit la care se gîndea. Ajunse a-colo cînd el îşi citea cartea de rug ciuni în gr dini a în careă ă ţ s dise pomi fructiferi. Dup ce vorbir cîteva minute deă ă ă una şi de alta, ea îng im , roşie toat :ă ă ă

- Aş vrea s m spovedesc, p rinte.ă ă ăEl r mase uluit, îşi potrivi ochelarii ca să -o vad maiă

bine, şi se puse pe rîs:

158

Page 159: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

- Zic eu c nu prea ave i mari p cate pe suflet. Ea seă ţ ă tulbur imediat şi vorbi din nou:ă

- Nu, dar vreau s v cer un sfat; un sfat aşa de... deă ă penibil încît nici nu îndr znesc s viă ă -l cer aşa.

El îşi schimb pe loc figura lui binevoitoare, luînduă -şi aerul sacerdotal.

- Ei bine, copila mea, te voi asculta în confesional. Să mergem.

Dar ea îl opri, nehot rît , re inut dintră ă ţ ă -o dat de un felă de ruşine de a vorbi despre acele lucruri cam jenante în liniştea pioas a unei biserici goale.ă

- Mai bine nu... p rinte... pot... pot... dac vre i... s vă ă ţ ă ă spun aici ce m aduce la dumneavoastr . Ne puă ă tem aşeza aici pe banc .ă

Merser întră -acolo cu paşi înce i. Ea c uta în minte unţ ă început, nu ştia ce s spun mai întîi. Se aşezar . Atunci,ă ă ă ca şi cum s-ar fi spovedit, începu:

- P rinte... Apoi şov i, repet iar: P rinte... şi t cu,ă ă ă ă ă încurcat cu totul.ă

V zînduă -i stinghereala, el o încuraja;- Hai, fata mea, s-ar spune c nu îndr zneşti, hai, lasă ă ă

frica.Ea se hot rî, ca un laş care intr în primejdie:ă ă- P rinte, aş vrea s mai am un copil.ă ăEl nu r spunse, neîn elegînd nimic. Atunci ea îi exă ţ plic ,ă

pierzîndu-şi cuvintele, încurcat :ă- Sînt singur pe lume acum; tat l şi so ul meu nu seă ă ţ

în eleg deloc, mama a murit... şi... şi… Şopti tremurînd:ţ Acum cîteva zile era cît pe ce să-mi pierd b iatul... Ce să -ar fi întîmplat cu mine atunci?

T cu. Preotul, neîn elegînd, o privea:ă ţ- Haide, zi mai departe.- Aş mai vrea un copil, repet ea.ăAtunci el zîmbi, obişnuit cu glumele neruşinate ale ranilor care nu se sfiau în fa a lui, şi r spunse, dînd şiretţă ţ ă

din cap:

159

Page 160: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- Bine, dar mi se pare c asta nu depinde decît deă dumneata.

Ea ridic spre el ochii nevinova i, apoi bîlbîi încură ţ cat :ă- Da... dar... şti i… de cînd sţ -a întîmplat… cu bona

aceea… so ul meu şi cu mine tr im... tr im completţ ă ă desp r i i.ă ţ ţ

Înv at cu nep sarea şi cu obiceiurile ranilor, preoăţ ă ţă tul fu uimit auzind una ca asta; apoi dintr-o dat crezu că ă ghiceşte adev rata dorin a tinerei femei. O privi cuă ţă coada ochiului, plin de bun voin şi de simpatie pentruă ţă necazul ei:

- Da, în eleg foarte bine. Ştiu c v duvia... te apas .ţ ă ă ă Eşti tîn ra, s n toas . În sfîrşit, e natural, cu totul natural.ă ă ă ă

Începu din nou s zîmbeasc , furat de obiceiul lui deă ă pop de la ar , şi o b tu uşurel pe mîn pe Jeanne:ă ţ ă ă ă

- Sfînta Scriptur îng duie asta, îng duie. Dorin eleă ă ă ţ trupeşti s nu le ai decît în c snicie. Eşti m ritat , nuă ă ă ă -i aşa? Doar n-ai f cută -o ca s ai grija napilor!ă

La rîndul ei, Jeanne nu în elese de la început undeţ b tea cu subîn elesurile lui; dar, de îndat ce pricepu, seă ţ ă f cu roşie, aproape să ă-i dea lacrimile de ruşine.

- O! p rinte, ce spune i? ce a i crezut? V jur... v jur...ă ţ ţ ă ă Şi izbucni în plîns.

El r mase surprins, şi se gr bi să ă -o îmbune:- Haide, n-am vrut s te sup r. Amă ă -glumit un pic, asta

nu-i interzis cînd ai cugetul curat. Po i s contezi peţ ă mine,”o s vorbesc eu cil domnul Julien.ă

Ea nu ştia ce s m i spun . Ar fi vrut s refuze acumă ă ă ă aceast interven ie pe care o vedea nepotrivit şi priă ţ ă -mejdioas , dar nu îndr znea; plec repede, îng imînd:ă ă ă ă

- V mul umesc, p rinte.ă ţ ăTrecur opt zile. Jeanne tr ia întră ă -o nelinişte plin deă

întreb ri.ăÎntr-o sear , la cin , Julien o privi înră ă -un fel special, cu

un zîmbet aparte în col ul gurii, pe care iţ -l mai v zuseă cînd lua în zeflemea pe cineva. Avu chiar în ceea ce

160

Page 161: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

priveşte un fel de galanterie abia sim it ironic . Pe cînd seţ ă plimbau pe aleea baroanei, el îi spuse încet la ureche:

- Se pare c neă -am împ cat.ăEa nu r spunse nimic. Se uita în p mînt, la un fel deă ă

linie dreapt abia v zut acum, peste care crescuseă ă ă iarba. Era urma piciorului mamei ei, care se ştergea cum se şterge o amintire. Îşi sim i sufletul chinuit, înecat deţ triste e; se sim i pierdut , departe de toat lumea.ţ ţ ă ă

Julien urm :ă- Eu nici nu vreau altceva. M temeam numai că ă- iţ

displac.Soarele apunea, aerul era c ldu . Pe Jeanne o nă ţ ăp diă

nevoia de a plînge, una din acele dorin e de rev rţ ă sare spre o inim prieten , o sete de a îmbr işa pe cinevaă ă ăţ şoptindu- i suferin ele. Un hohot i se urc în gît. Îşiţ ţ ă deschise bra ele şi c zu la pieptul lui Julien.ţ ă

Şi plînse. Surprins, el se uita la p rul ei, neputînd să ă vad fa a ascuns . Se gîndi c ea îl iubea înc şi o s rută ţ ă ă ă ă ă pe creştet, binevoitor.

Apoi se întoarser în cas f r s spun un cuvînt. El oă ă ă ă ă ă urm în camera ei şiă -şi petrecur noaptea îmă preun .ă

Rela iile lor începur din nou. El le îndeplinea ca pe oţ ă datorie care totuşi nu-i displ cea; ea le suporta ca pe oă necesitate de care-i era scîrb şi jen , cu hot rîrea s leă ă ă ă sfîrşeasc pentru totdeauna de îndat ce va sim i iar c eă ă ţ ă îns rcinata.ă

Dar îşi d du seama curînd c mîngîierile so ului ei nuă ă ţ mai erau ca alt dat . Erau poate mai rafinate, dar maiă ă pu in complete. Se purta cu ea ca un amant discret şi nuţ ca un so f r grij . Ea se mir , îl observ şi înţ ă ă ă ă ă elese nuţ peste mult timp c toate îmbr iş rile lui se opreauă ăţ ă înainte de a o fecunda.

Atunci, într-o noapte, cu gura lipit de gura lui, eaă murmur :ă

- De ce nu mi te dai pe de-a-ntregul, ca înainte? El zise de-a dreptul:

161

Page 162: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- La naiba! Ca s , nu r mîi îns rcinat . ă ă ă ăEa tres ri:ă- De ce nu vrei înc un copil? ăJulien r mase blocat de uimire:ă- Poftim? Ce spui? Eşti nebun ? Înc un copil? A, nu,ă ă

asta nu! E prea destul unul ca s ipe, s încurce pe toată ţ ă ă lumea şi s coste bani. Înc un copil! Nu, mul umesc!ă ă ţ

Ea îl strînse în bra e, îl s rut , îl înv lui cu draţ ă ă ă gostea ei şi-i şopti:

- O, te rog, fă-m s fiu mam înc o dat . Dar el seă ă ă ă ă sup r , jignit parc :ă ă ă

- Z u, nu eşti întreag la minte. Scuteşteă ă -m deă prostiile tale, te rog.

Ea t cu şiă -şi promise s dobândeasc prin şiretenieă ă fericirea la care visa. Încerc să ă-i prelungeasc s rut rileă ă ă jucând comedia unei înfl c r ri nebune, încleştînduă ă ă -l cu bra ele în ardori pref cute. Încerc toate şiretlicurile, darţ ă ă el r mînea st pîn pe sine şi nu se pierdu niciodat .ă ă ă

Atunci, m cinat din ce în ce de dorin a ei înverşuă ă ţ nat ,ă ajuns la cap tul r bd rii, gata de orice, se duse iar laă ă ă ă abatele Picot.

El tocmai îşi termina dejunul: era roşu la fa , avîndţă întotdeauna palpita ii dup ce mînca. Îndat ce o v zuţ ă ă ă intrînd, vrînd s ştie mai repede rezultatul trataă tivelor lui, o întreb :ă

- Ei?Hot rît acum, f r nici o timiditate ruşinoas , ea îiă ă ă ă ă

r spunse pe loc:ă- So ul meu nu mai vrea un copil.ţAbatele se întoarse spre ea, arzînd de ner bdare, gataă

s r scoleasc plin de o curiozitate de preot aceste taineă ă ă intime care-i pl ceau atît de mult la spovedanie. Oă întreb :ă

- Cum aşa?Atunci, în ciuda t riei ei, Jeanne se încurc explicînd:ă ă- Cum s spun... el... el nu vrea s m lase înă ă ă s rcinat .ă ă

162

Page 163: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Abatele în elese, cunoştea aceste lucruri: şi începu sţ -o tot întrebe, cu am nunte exacte şi minu ioase, cu o poftă ţ ă de om care posteşte. Apoi st tu pe gînduri cîteva clipe şi,ă cu o voce liniştit , ca şi cum ar fi vorbit despre recoltaă care mergea bine, îi hot rî un plan pe care să ă-l urmeze punct cu punct, bine alc tuit:ă

- Nu po i s faci decît un singur lucru, copila mea, sţ ă ă-l faci s cread c ai r mas grea. El nă ă ă ă -o s se maiă st pîneasc , şi tu o s r mîi cu adev rat.ă ă ă ă ă

Ea se înroşi pîn în albul ochilor, dar gata s fac tot ceă ă ă i se spunea, insist :ă

- Şi... dac nu m crede?ă ăPreotul ştia el bine cum să-i conduc şi să ă-i domine pe

oameni. Spuse:- Spune la toat lumea c eşti îns rcinat ; şi pîn laă ă ă ă ă

urm o s te cread şi el.ă ă ăApoi ad ug , ca şi cum ar fi vrut s scape de acestă ă ă

şiretlic:- E dreptul t u, biserica nu accept raporturile înă ă tre

b rbat şi femeie decît în scopul procre rii.ă ăEa îi urm sfatul viclean şi, cincisprezece zile mai tîrziu;ă

îi spuse lui Julien c se crede îns rcinat . El tres ri:ă ă ă ă- Nu se poate! Nu e adev rat!ăEa îi m rturisi temeiul b nuielilor pe care le avea. Dară ă

el se linişti:- Ei, aş! Mai aşteapt şi o s vezi.ă ăDe atunci, în fiecare diminea o întreb :ţă ă- Cum e?Şi de fiecare dat ea îi r spundea:ă ă- Nu, înc nu. M-aş înşela grozav dac aş spune c nuă ă ă -s

îns rcinat .ă ăLa rîndul lui, el se fr mînta, furios şi dezam git, dar maiă ă

ales surprins. Spunea mereu:- Nu în eleg nimic, chiar nimic. S m spînzuri dac ştiuţ ă ă ă

cum s-a întîmplat!

163

Page 164: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

La sfîrşitul lunii ea r spîndi vestea în toate p r ile.ă ă ţ Numai contesei Gilberte nu-i spuse, dintr-un fel de pudoare delicat şi complicat .ă ă

De la primul semn de alarm Julien nu se mai aă -tinse de ea; apoi se resemna plin de enervare, zicînd:

- Uite o fiin pe care nţă -a dorit-o nimeni!Şi începu s intre iar în camera ei; iar ceea ce preă -

v zuse preotul să -a întîmplat întocmai: Jeanne r maseă îns rcinat .ă ă

Atunci, n p dit de o fericire nem surat , ea îşi încuieă ă ă ă ă uşa în fiecare noapte, dorindu-se de o cur enie veşăţ nic ,ă într-un avînt de recunoştin pentru divinitatea neştiut .ţă ă

Se sim ea iar şi fericit , uiminduţ ă ă -se de rapiditatea cu care se stinsese durerea datorat mor ii mamei ei.ă ţ Crezuse c nă -o s -şi revin niciodat , dar iat c treă ă ă ă ă -cuser abia dou luni şi rana aceea vie se închisese. Nuă ă -i mai r m sese decît o melancolie duioas , ca un v l deă ă ă ă triste e aruncat peste via a ei. Nici o schimbare nu i seţ ţ mai p rea posibil . Copiii ei vor creşte, o vor iubi, ea îi vaă ă veghea, liniştit , mul umit , f r s se mai preoă ţ ă ă ă ă cupe de so ul ei.ţ

Pe la sfîrşitul lunii, abatele Picot veni s fac o vizit deă ă ă ceremonie, îmbr cat cu o sutan nou care nu purta decîtă ă ă petele din ultimele opt zile, şi-l prezent pe sucă cesorul lui, abatele Tolbiac. Era un preot foarte tîn r, slab, m runt laă ă înf işare, vorbind cu emfaz , avînd nişte ochi încerc na iăţ ă ă ţ şi adînci i în orbite, care ar tau o fire violent .ţ ă ă

Preotul cel b trîn fusese avansat, pleca la Goderville.ăJeanne se sim i cu adev rat trist auzind aceast veste.ţ ă ă ă

Figura cumsecade a preotului era legat de toateă amintirile ei de femeie tîn ra. El o c s torise, el îl boă ă ă -tezase pe Paul, el o înmormîntase pe baroan . Nuă -şi putea închipui satul Etouvent f r burdihanul abateluiă ă Picot trecînd de-a lungul fermelor. inea la el pentru c seŢ ă purta vesel şi firesc.

164

Page 165: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

În ciuda avans rii lui, preotul nu p rea bine dispus.ă ă Spunea:

- Asta m cost scump, doamn contes , scump. Sîntă ă ă ă optsprezece ani de cînd stau aici. Ei! Comuna produce pu in şi nu valoreaz mare lucru. B rba ii nu prea sînt cuţ ă ă ţ frica lui Dumnezeu, iar femeile, vede i dumneaţ voastr , nuă se poart cum trebuie. Fetele nu dau pe la biseric decîtă ă dup ce au f cut un pelerinaj pe la Maica-Domnului-Cu-ă ăBurta-Mare, iar floarea de l mîi nu prea are c utare peă ţă ă aici. Cu toate astea, eu ineam la satul. sta.ţ ă

Noul preot f cea gesturi de ner bdare, se înroşise.ă ă Spuse dintr-o dat :ă

- Cu mine, va trebui ca totul s se schimbe. Avea aerulă unui copil înfuriat, pirpiriu, în sutana lui roas deja, dară curat . Abatele Picot îl privi pieziş, cum f cea înă ă momentele lui de veselie, apoi urm :ă

- Vede i, p rinte, ca s împiedici lucrurile astea arţ ă ă trebui s pui în lan uri pe enoriaşi; şi asta înc nă ţ ă -ar servi la nimic.

Preotul cel m run el r spunse pe un ton t ios:ă ţ ă ă- Mai vedem noi.Şi b trînul preot zîmbi, luînd înc o priz de tabac:ă ă ă- Vîrsta o s v linişteasc , abate, şi experien a deă ă ă ţ

asemenea. Aşa o să-i îndep rta i de biseric şi pe ulă ţ ă timii credincioşi, o s vede i. În satul sta lumea crede înă ţ ă Dumnezeu, dar are obiceiurile ei. Fi i cu b gare deţ ă seam . Pe legea mea, cînd vine la slujb vreo fat careă ă ă mi se pare cam gras , îmi zic în sinea mea: „Asta o să ă-mi aduc un enoriaş în plus”! şi caut să -o m rit. V spun eu că ă ă n-o s le pute i împiedica s p c tuiasc ; dar pute iă ţ ă ă ă ă ţ merge să-l c uta i pe b iat şi s nuă ţ ă ă -l l sa i să ţ -o p r sească ă ă pe mam . M rita iă ă ţ -le, abate, m rita iă ţ -le, nu v maiă ocupa i de altceva.ţ

Preotul cel nou i-o t ie scurt:ă- Gîndim diferit, n-are rost s mai vorbim.ă

165

Page 166: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Şi abatele Picot începu iar să-şi regrete satul, marea po care o vedea de la fereastra casei parohiale, v ile mici înă form de pîlnie unde se ducea s citeasc din cartea deă ă ă rug ciuni, uitînduă -se în zare cum trec vapoarele.

Şi cei doi preo i îşi luar r masţ ă ă -bun. B trînul o îmă -br işa pe Jeanne, care era gata s plîng .ăţ ă ă

Opt zile mai tîrziu, abatele Tolbiac veni iar. Vorbi de schimb rile pe care le f cuse, ca un prin care luase înă ă ţ st pînire un regat. Apoi o rug pe vicontes s nuă ă ă ă lipseasc niciodat de la slujba de duminic şi s seă ă ă ă împ rt şeasc la toate s rb torile. Îi zise:ă ă ă ă ă

- Dumneavoastr şi cu mine sîntem fruntea inuă ţ tului; trebuie să-l conducem şi s fim totdeauna un exempluă demn de urmat. Trebuie s fim uni i ca s fim puternici şiă ţ ă respecta i. Dac biserica şi castelul îşi dau mîna, bordeiulţ ă o s tremure şi o s se supun .ă ă ă

Religia Jeannei inea cu totul de sentiment, avea aceaţ credin vis toare pe care şiţă ă -o p streaz totdeauna feă ă -meile. Dac îşi îndeplinea, pu in cîte pu in, îndatoririle, oă ţ ţ f cea mai mult din obişnuin a p strat de cînd fusese laă ţ ă ă mîn stire; dar filosofia îndr znea a baronului îi cl tinaseă ă ţă ă de mult convingerile.

Abatele Picot se mul umise cu pu inul pe care iţ ţ -l d deaă si nu o b tea la cap niciodat . Dar succesorul lui,ă ă nev zînd-o la slujba de duminica trecut , se şiă ă prezentase, neliniştit şi mustr tor.ă

Jeanne nu vru s se pun r u cu casa parohial şi proă ă ă ă -mise, zicîndu-şi c nă -o s se arate habotnic decît înă ă prima s pt mîn , şi asta numai din bun voin .ă ă ă ă ţă

Dar încetul cu încetul se obişnui cu mersul la biseric şiă c zu sub influen a acelui abate pirpiriu, sever şiă ţ dominator. Fiind mistic, îi pl cea pentru exaltarea şiă înfl c rarea lui. F cea s vibreze în ea coarda poezieiă ă ă ă religioase pe care fiecare femeie o poart în suflet. Ausă -teritatea lui absolut , dispre ul pentru lume şi pentruă ţ ceea ce e trupesc, dezgustul pentru preocup rile omeă -

166

Page 167: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

neşti, iubirea lui de Dumnezeu, lipsa lui de experien ,ţă tîn ra şi s lbatic , vorbirea lui dur , voin a lui de fier oă ă ă ă ţ f ceau pe Jeanne s se gîndeasc la martiri, şi se l să ă ă ă ă sedus , ea, o îndurerat şi o dezam git , de fanaă ă ă ă tismul rigid al acestui copil, slujitor al cerului.

O ducea spre Cristos mîngîietorul, art tînduă -i cum bucuriile cucernice ale religiei îmblînzesc toate sufe-rin ele. Ea îngenunchea la spovedanie, plin de umiţ ă lin ,ţă sim induţ -se mic şi slab în fa a acestui preot care p reaă ă ţ ă de cincisprezece ani.

Dar peste pu in preotul ajunse s fie urît de to iţ ă ţ oamenii din sat.

Aspru pîn la cruzime cu sine însuşi, se ar ta neieră ă t toră şi cu ceilal i. Un lucru mai ales îl umplea de mînie şiţ indignare: dragostea. Vorbea despre ea cu încrîncenare în predicile lui, în cuvinte grele, dup tipicul bisericesc,ă aruncînd asupra auditoriului acela de rani neciopli iţă ţ tirade tun toare împotriva p catelor trupeşti; tremura deă ă furie, s rea ca ars, cu mintea chinuit de imaginile peă ă care le urma în mînia lui.

Fl c ii şi fetele îşi strecurau priviri şmechere dintră ă -o parte în alta a bisericii, iar ranii mai vîrstnici, c rora leţă ă place totdeauna s glumeasc pe seama acestor luă ă cruri, dezaprobau asprimea micului preot, cînd se întorceau la ferme, dup slujb , al turi de fl c ul îmbră ă ă ă ă ăcat în bluză albastr şi de so ia în mantie neagr . Tot inutul clocotea.ă ţ ă ţ

Lumea povestea despre severitatea preotului la spo-vedanie, despre canoanele aprige pe care le d dea. Şi,ă cum se înc p îna s refuze iertarea fetelor careă ăţ ă c lcaser pe de l turi, to i îşi b teau joc de el. Se stîrneauă ă ă ţ ă hohote de rîs la marile slujbe de s rb tori cînd unele feteă ă tinere r mîneau în b nci şi nu mergeau s se spoă ă ă -vedeasc împreun cu celelalte.ă ă

Nu dup mult timp el îi pîndi pe îndr gosti i ca s leă ă ţ ă z d rniceasc întîlnirile, precum paznicii care ură ă ă m rescă pe braconieri. Se inea scai de ei deţ -a lungul şan urilor, înţ

167

Page 168: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

spatele şurilor, în serile cu lun , în tufele de trestii, peă coastele colinelor domoale.

Odat îi g si pe doi tineri care nu se desprinser laă ă ă vederea lui; se ineau pe dup mijloc, mergeau s rutîndu-ţ ă ăse printr-o viroag plin cu pietre. Strig la ei:ă ă ă

- Mai ave i mult, neruşina ilor ce sînte i! Dar fl c ul,ţ ţ ţ ă ă întorcîndu-se îi r spunse:ă

- Fiecare cu treaba lui, p rinte, nuă - i b ga nasul întrţ ă -ale noastre!

Atunci abatele lu un pumn de pietre şi le arunc în ei,ă ă cum arunci în cîini. Ei o luar la fug , rîzînd, şi duminicaă ă urm toare el îi d du de gol, spunînduă ă -le numele în plină biseric .ă

Nici un b iat din sat nu mai veni la slujb .ă ăPreotul cina la castel în fiecare joi, şi venea deseori în

timpul s pt mînii ca s stea de vorb cu adepta, lui.ă ă ă ă Jeanne se entuziasma ca şi el, discutau despre lucrurile imateriale, mînuiau tot arsenalul vechi şi complicat al controverselor religioase.

Se plimbau amîndoi de-a lungul m rii alei a baă roanei, vorbind despre apostoli, despre Fecioar şi despre p rin iiă ă ţ bisericii, de parc iă -ar fi cunoscut. Se opreau uneori ca să-şi pun întreb ri adînci care îi f ceau s piard şirul înă ă ă ă ă fraze mistice, ea l sînduă -se în voia ra ionamentelorţ poetice care urcau ca nişte rachete, el, mai precis, argumentînd ca un avocat fixist care ar demonstra matematic cuadratura cercului.

Julien se purta cu foarte mult respect fa de noulţă preot, zicînd mereu:

- E pe gustul meu popa sta, nu iart nimic!ă ăSe spovedea şi se împ rt şea mereu, dînd exemplu cuă ă

regularitate. Mergea acum zilnic la so ii Fourville, vînîndţ cu contele, care nu se mai putea lipsi de el, şi căl rind cuă contesa, în ciuda ploilor şi a vremii închise.

Contele spunea:- Sînt turba i cu c l ria asta! Dar so iei mele îi prieşte.ţ ă ă ţ

168

Page 169: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Baronul se întoarse pe la jum tatea lui noiembrie. Eraă schimbat, îmb trînit, stins, scufundat întră -o triste eţ neagr care îi cuprinsese şi spiritul. Dragostea care îlă unea de fiica lui p rea c se m rise, ca şi cum aceleă ă ă cîteva luni de singur tate posomorit ar fi adus la liă ă mită nevoia lui de afec iune, de încredere şi de iubire.ţ

Jeanne nu-i încredin a taina noilor ei gînduri, prieţ tenia cu abatele Tolbiac şi înfl c rarea ei religioas ; dar deă ă ă prima dat cînd baronul îl v zu pe preot, sim i trezindu-seă ă ţ împotriva lui o pornire duşm noas . Iar cînd tîn ra femeieă ă ă îl întreb seara cum îl g seşte, el îi r să ă ă punse:

- Omul sta e un inchizitor! Trebuie s fie foarteă ă periculos!

Apoi, cînd afl de la ranii cu care era prieten asă ţă -primile tîn rului preot, violen ele lui, felul acela deă ţ persecu ie împotriva legilor şi instinctelor înn scute, înţ ă inima lui se n scu o adev rat ur .ă ă ă ă

El era din rasa vechilor filosofi iubitori de natur ,ă înduioşat de îndat ce vedea dou animale uninduă ă -se, îngenunchind în fa a unui Dumnezeu al lui, panteist,ţ zbîrlindu-se în fa a concep iei catolice a unui Dumnezeuţ ţ cu inten ii burgheze, cu mînii iezuite şi r zbun ri de tiţ ă ă ran, un Dumnezeu care înjosea crea ia abia v zut , faţ ă ă tal ,ă f r margini, atotputernic , crea ie vie, lumin , p mînt,ă ă ă ţ ă ă gînd, plant , stînc , om, aer, animal, stea, Dumă ă nezeu şi insect în acelaşi timp, creînd pentru c el e crea ia, maiă ă ţ puternic decît voin a, mai cuprinz toare deă ţ ă cît în elepciunea, z mislind f r scop, f r ra iune şi f rţ ă ă ă ă ă ţ ă ă sfîrşit, în toate sensurile şi în toate formele prin spa iulţ infinit, urmînd nevoile întîmpl rii şi vecin tatea soriloră ă care înc lzesc lumile. Crea ia con inea to i geră ţ ţ ţ menii, gîndirea si via a crescînd în sînul ei ca florile şi fructele peţ arbori. Deci pentru el reproducerea era marea lege general , actul sfînt, respectat, divin, care îmă plinea ascunsa şi veşnica voin a Fiin ei Universale. Şi baronulţă ţ

169

Page 170: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

începu din ferm în ferm o campanie aprig împotrivaă ă ă preotului neiert tor, persecutor al vie ii.ă ţ

Jeanne, dezolat , se ruga Domnului, îl implora pe taă t lă ei, dar el îi r spundea de fiecare dat :ă ă

- Trebuie să-i ataci pe oamenii din soiul sta, e dreptulă şi datoria noastr . Nu e omeneşte ceea ce face el.ă

Şi repeta, scuturîndu-şi p rul lung, albit:ă- Nu e omeneşte ce face el, nu în elege nimic, niţ mic,

nimic. Faptele lor sînt ca într-un vis fatal, sînt anti-fizice. Şi ridic vocea: Antifizice! de parc ar fi aruncat ună ă blestem.

Preotul sim ea foarte bine c îl duşm neşte dar, cumţ ă ă inea s r mîn st pîn al castelului şi al tinerei femei, nuţ ă ă ă ă

provoca discu ii, sigur de victorie pîn la urm . În afar deţ ă ă ă asta îl urm rea o idee fix : descoperise din întîmplareă ă dragostea dintre Julien şi Gilberte şi voia s-o întrerup cuă orice pre .ţ

Veni într-o zi s stea de vorb cu Jeanne şi, dup oă ă ă lung discu ie religioas , îi ceru s îl ajute ca s lupte, caă ţ ă ă ă s ucid r ul din propria ei familie, salvînd dou suă ă ă ă flete în pericol.

Ea nu în elese şi vru s ştie despre ce vorbeşte. El îiţ ă r spunse:ă

- Nu e înc timpul, o s revin peste pu in vreme. Şiă ă ţ ă plec .ă

Era pe la sfîrşitul iernii, o iarn putred , cum se spuneă ă la ar , umed şi c ldu . Abatele veni iar, cîteva zile maiţ ă ă ă ţă tîrziu şi vorbi cu ascunzişuri, despre una din acele leg turiă nedemne între oameni care ar trebui s fie f r pat . Era,ă ă ă ă spunea el, unul dintre aceia care cunoşteau aceste fapte şi doreau s le împiedice cu orice pre . Intr în nişteă ţ ă considera ii înalte apoi, luînd mîna Jeannei, o conjur sţ ă ă deschid ochii, s în eleag şi să ă ţ ă ă-l ajute.

De data aceasta ea în elese unde b tea, dar t ceaţ ă ă îngrozit de ceea ce putea s ias la iveal în casa eiă ă ă ă

170

Page 171: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

liniştit acum; şi se pref cu a nu şti ce voia s spună ă ă ă abatele. Atunci el nu mai şov i şi vorbi pe şleau:ă

- Mi-e greu s v spun, doamn contes , dar nu potă ă ă ă face altfel. Cerul pe care îl slujesc îmi porunceşte s nu vă ă las neştiutoare la ceva ce a i putea împiedica. Afla iţ ţ aşadar c so ul dumneavoastr între in o prieă ţ ă ţ ă tenie criminal cu doamna de Fourville.ă

Ea plec fruntea, resemnat şi neputincioas . Preoă ă ă tul urm :ă

- Ce socoti i c trebuie f cut, acum? ţ ă ăEa îng im :ă ă- Ce-a i vrea s fac, p rinte? ţ ă ăEl r spunse cu violen :ă ţă- S t ia i din r d cin pasiunea asta vinovat !ă ă ţ ă ă ă ăEa începu s plîng şiă ă -i r spunse cu o voce înduă rerat :ă- M-a înşelat deja cu o bon , nu m ascult , nu mă ă ă ă

iubeşte, se poart urît cu mine dac am o dorin şi nuă ă ţă -i convine. Ce pot eu?

Preotul, f r s r spund direct, strig :ă ă ă ă ă ă- Atunci v da i b tut ? V resemna i? Accepta i!ă ţ ă ă ă ţ ţ

Adulterul e sub acoperişul dumneavoastr şi îl îng dui i!ă ă ţ Crima se înf ptuieşte sub ochii dumneavoastr şi înă ă -toarce i capul? Sînte i o so ie? o creştin ? mam ?ţ ţ ţ ă ă

Ea suspin :ă- Ce vre i s fac?ţ ă- Orice, r spunse el, în afar deă ă -a permite această

infamie. Orice, v spun. P r si iă ă ă ţ -l. Fugi i din casa astaţ pîng rit .ă ă

- Dar n-am nici un ban, p rinte, spuse ea, şi apoi acumă n-am curaj. Şi cum s plec f r dovezi? Nici nă ă ă -am dreptul sta!ăPreotul se ridic , frem tînd:ă ă- Laşitatea v face s vorbi i aşa, doamn , v creă ă ţ ă ă deam

altfel. Sînte i nedemn de mila lui Dumnezeu.ţ ăEa îi c zu la picioare:ă

171

Page 172: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- O, v rog, nu m p r si i, sf tui iă ă ă ă ţ ă ţ -m ! El îi vorbi pe ună ton sec:

- Deschide iţ -i ochii domnului de Fourville. Lui îi revine datoria s rup leg tura asta.ă ă ă

La gîndul acela o cuprinse groaza:- Dar o să-i omoare, p rinte! Ar însemna c iă ă -am ucis

eu! A, asta nu, niciodat !ăAtunci el ridic mîna ca pentru a o blestema şiă -i zise, în

culmea furiei:- R mîne i în ruşinea şi crima dumneavoastr , c ciă ţ ă ă

sînte i mai vinovat decît ei. Sînte i so ia în eleg toare!ţ ă ţ ţ ţ ă Nu mai am ce s fac aici.ă

Şi plec , atît de enervat încît tremura. Ea se lu după ă ă el, pierdut , gata s cedeze, începînd s fac proă ă ă ă misiuni. Dar el r mînea vibrînd de indignare, mergea cu paşiă repezi, agitîndu-şi ca turbat umbrela mare, albastr ,ă aproape cît el de înalt .ă

Îl z ri pe Julien în picioare, aproape de barier , suă ă -praveghind t iatul unor crengi; o cîrmi la stînga ca să ă treac pe la ferma Couillard. Repeta f r încetare:ă ă ă

- L sa iă ţ -m , doamn , nu mai am ce s v spun.ă ă ă ăDrept în calea lui, în mijlocul cur ii, o gr mad de copii,ţ ă ă

cei ai casei şi ai vecinilor, îngr m di i în jurul culcuşuluiă ă ţ c elei Mirza, se uitau curioşi la ceva, cu o aten ieăţ ţ concentrat şi f r cuvinte. În mijlocul lor, baă ă ă ronul, cu mîinile la spate, se uita şi el la fel de curios.

Parc era profesorul, iar copiii erau elevii. Dar cînd îlă z ri de departe pe preot, se duse de acolo ca s nuă ă -l întîlneasc , s nuă ă -l salute, s nuă -i vorbeasc .ă

Jeanne îi spuse, rug toare:ă- L sa iă ţ -m cîteva zile, p rinte, şi veni i dup aceea laă ă ţ ă

castel. O s v spun ce am putut s fac şi ce am pl nuit,ă ă ă ă şi o s ne sf tuim.ă ă

Ajunser chiar atunci lîng gr mada de copii; preotul seă ă ă apropie s vad ceă ă -i interesa atît de mult. Era c eauaăţ care f ta. În fa a cuştii cinci c eluşi orbec iau deja înă ţ ăţ ă

172

Page 173: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

jurul mamei care-i lingea cu dragoste, întins pe o parte,ă îndurerat . În momentul în care preotul se aplecă ă animalul încordat se întinse şi ap ru înc un pui, ală ă şaselea. Atunci to i încii, cuprinşi de bucurie, înceţ ţ pur să ă ipe şi s bat din palme:ţ ă ă

- Uite înc unul! Uite înc unul!ă ăEra un joc pentru ei, un joc al naturii în care nu era

nimic vinovat. Se uitau la c eaua care f ta cum săţ ă -ar fi uitat la merele care cad.

Abatele Tolbiac r mase mai întîi mut de uimire, apoi,ă n p dit de o furie nest pînit , îşi ridic umbrela lui mareă ă ă ă ă şi începu s loveasc în grupul de copii, cît îl ineauă ă ţ puterile. încii speria i se r spîndir ca iepurii, şi el seŢ ţ ă ă v zu dintră -o dat în fa a c elei care f tase şi care încercaă ţ ăţ ă s se ridice. Dar nă -o l s nici s se sprijine pe cele patruă ă ă labe: înnebunit, începu s-o bat cît putea. Fiind în lan , eaă ţ nu putea s scape şi gemea îngroziă tor, zb tînduă -se sub lovituri. Umbrela se rupse. Atunci, cu mîinile goale, se urc pe c ea, c lcîndă ăţ ă -o în picioare cu s lb ticie,ă ă zdrobind-o, f cîndă -o una cu p mîntul. O f cu s aduc peă ă ă ă lume ultimul pui care îşni sub apţ ăsarea lui şi, izbind-o turbat cu c lcîiele, ucise corpul însîngerat care tres reaă ă înc în mijlocul nouă -n scu ilor plîng re i, orbi şi greoi,ă ţ ă ţ care c utau deja s sug .ă ă ă

Jeanne fugise; dar preotul se sim i deodat luat de gît,ţ ă o palm îi f cu tricornul s sar cît colo: era baronul care,ă ă ă ă în culmea furiei, îl tîrî pîn la barier şiă ă -l zvîrli în drum,

Cînd domnul de Perthuis se întoarse, o v zu pe fiica saă în genunchi, suspinînd în mijlocul c eluşilor, adunîndu-iăţ în poal . El veni spre ea cu paşi mari, dînd din mîini şiă strigînd:

- Uite-l, uite-l, omul în sutan ! L-ai v zut, acum?ă ăFermierii se strînseser la repezeal , toat lumea seă ă ă

uita la animalul sfîşiat, şi b trîna Couillard spuse pîn laă ă urm :ă

173

Page 174: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- Cum de poate fi cineva atît de s lbatic? Jeanneă adunase cei şapte pui şi sus inea c o sţ ă ă-i creasc ea.ă

Încercar s le dea lapte, dar a doua zi murir treiă ă ă dintre ei. Atunci moş Simon r scoli tot satul ca s caute oă ă c ea care f tase. Nu g si niciuna, dar aduse o pisic ,ăţ ă ă ă spunînd c o s fac ea ceva. Murir înc trei pui şi îlă ă ă ă ă d dur pe ultimul la doica aceea de alt ras . Ea îl adoptă ă ă ă ă imediat şi-l l sa s sug , stînd întins pe o parte.ă ă ă ă

Ca s nă -o oboseasc pe mama lui adoptiv , îl în rcară ă ţă ă pe c el cincisprezece zile mai tîrziu, şi Jeanne se oferiăţ să-l hr neasc ea singur , cu biberonul. Îi d duse numeleă ă ă ă Toto, dar baronul i-l schimb pe dat , denumindu-lă ă Massacre.

Preotul nu puse piciorul pe acolo, dar duminica urmă-toare arunc din înaltul amvonului blesteme şi amenină riţă împotriva celor de la castel, spunînd c r nile treă ă buie arse cu fierul roşu, aruncînd anatema asupra capului baronului, care rîse de asta, şi dezv luind cu o aluzieă vaga, înc neclar , noile amoruri ale lui Julien. Viconă ă tele se enerv , dar teama de un scandal îngrozitor îi potoliă mînia.

Atunci, la fiecare slujb , preotul continu s ameă ă ă nin eţ cu r zbunarea lui, prevestind c ora Domnului nu maiă ă întîrzie mult şi c duşmanii lui vor fi pedepsi i.ă ţ

Julien îi scrise arhiepiscopului o scrisoare respectuoas ,ă dar energic . Abatele Tolbiac fu amenin at cu diză ţ gra ia şiţ t cu.ă

Îl întîlneai acum f cînd lungi plimb ri singuratice, cuă ă paşi mari, cu un aer exaltat. Gilberte şi Julien, în drumurile lor c lare, îl z reau deseori, cîteodat departe,ă ă ă ca un punct negru la marginea unei cîmpii sau pe mar-ginea falezei, cîteodat citinduă -şi cartea de rug ciuni înă cine ştie ce vîlcea în care se duceau. Atunci f ceau caleă întoars ca s nu treac pe lîng el.ă ă ă ă

Cum frunzele copacilor erau înc rare şi iarba ud , cumă ă nu puteau s se piard în desişul p durilor, ca în mijloculă ă ă

174

Page 175: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

verii, alegeau cel mai des, ca loc unde să-şi ascundă îmbr iş rile, cabana pe ro i a unui cioban, l sat dinăţ ă ţ ă ă toamn pe vîrful coastei din Vaucotte.ă

Cabana st tea acolo singuratic , în l at pe ro ile ei, laă ă ă ţ ă ţ cinci sute de metri de falez , drept pe muchia deaă lului de la care pornea t ietura abrupt a v ii. Nu puă ă ă teau fi surprinşi pentru c vedeau de acolo toat cîmpia, şi caiiă ă lega i de hulube aşteptau pîn cînd ei se saturau deţ ă s rut ri.ă ă

Dar într-o zi, cînd p r seau locul lor de refugiu, îl z riră ă ă ă pe abatele Tolbiac ascuns aproape, între trestiile de pe coast .ă

- Trebuie s ne l s m caii în rîp , zise Julien, neă ă ă ă -ar putea da de gol de departe. Şi se obişnuir s lege aniă ă -malele într-o cut a v ii, plin de m r cini.ă ă ă ă ă

Apoi într-o sear , cînd se întorceau amîndoi la casă telul La Vrilette, unde trebuiau s cineze cu contele, îl întîlniră ă pe preotul de la Etouvent, care ieşea de la castel. Se d du la o parte ca să ă-i lase s treac şiă ă -i salut f r să ă ă ă-i priveasc în ochi.ă

Fur cuprinşi de o nelinişte care se risipi curînd.ăJeanne, într-o dup -amiaz , citea lîng foc, pe cîndă ă ă

afar se zbuciuma vîntul (era începutul lui mai). Îl z ri peă ă contele de Fourville venind pe jos, atît de repede, încît se gîndi c să -a întîmplat o nenorocire.

Ea coborî repede ca să-i ias înainte şi, cînd ajunse înă fa a lui, crezu c el nu mai era în toate min ile. Avea peţ ă ţ cap o şapc mare, îmbl nit , pe care o purta numai peă ă ă acas , era îmbr cat cu haina de vîn toare şi ar ta atît deă ă ă ă galben la fa c musta a lui cea roşie, care de obicei nuţă ă ţ se deosebea de tenul lui colorat, p rea o flac r . Îşiă ă ă rostogolea ochii pustii, neştiind parc ce se întîmpl cu el.ă ă Bolborosi:

- So ia mea e aici, nuţ -i aşa? Jeanne, pierzîndu-şi capul, r spunse:ă- Nu, azi n-am v zută -o deloc.

175

Page 176: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Atunci el c zu pe un scaun, ca şi cum i să -ar fi t iată picioarele, îşi scoase şapca, îşi şterse fruntea cu batista de mai multe ori, cu un gest mecanic, apoi, ridicîndu-se dintr-un zvîcnet, merse spre tîn ra femeie, cu mîinileă întinse, cu gura deschis , gata s vorbeasc , să ă ă ă-i m ră -turiseasc durerea careă -l chinuia. Dup aceea se opri, seă uit int la ea, spunînd întră ţ ă -un fel de delir:

- Dar o so ul dumneavoastr ... şi dumneavoastr ...ţ ă ăŞi o lu la fug în direc ia m rii.ă ă ţ ăJeanne alerga să-l opreasc , strigînduă -l, rugîndu-l, cu

inima strîns de groaz , gîndinduă ă -se: „Ştie tot ce vrea să fac ? Oh! De nu iă -ar g si!”.ă

Dar nu putea să-l ajung şi el nă -o asculta. Mergea drept înainte f r s şov ie, sigur de drumul lui. Trecu şan ul,ă ă ă ă ţ calc printre trestii cu paşii lui de uriaş şi ajunse peă falez .ă

Jeanne, în picioare pe colina plantat cu copaci, îl ură -m ri mult vreme din ochi, apoi, pierzînduă ă -l din vedere, se întoarse la castel, chinuit de spaim .ă ă

El o cotise spre dreapta, începuse s alerge. Mareaă înfuriat îşi rostogolea valurile; nori mari, negri cu toă tul, treceau cu o vitez nebun , urma i de al ii; şi fieă ă ţ ţ care dintre ei se n pustea asupra coastei cu o izbitură ă furioas . Vîntul şuiera, gemea, culca iarba, ab tea laă ă p mînt recoltele, lua cu el p s ri mari, albe, ca pe nişteă ă ă fulgi de spum pe careă -i tîra de-a lungul întinderilor.

Vijelia care se stîrnise biciuia fa a contelui, îi udaţ must ile, f cînd apa s şiroiasc pe ele, îi umplea auzulăţ ă ă ă de zgomote şi inima de tulburare.

Acolo jos, în fa a lui, vîlceaua de la Vaucotte îşi ar taţ ă deschiz tura adînc . Nimic nu mai vedea, în afara uneiă ă colibe de cioban lîng un arc pustiu de oi. Doi cai erauă ţ lega i de hulubele cabanei pe ro i. De ce se mai puteauţ ţ teme pe o asemenea furtun ?ă

De îndat ceă -i z ri, contele se l s la p mînt, apoi seă ă ă ă tîrî pe mîini şi pe genunchi, sem nînd cu un monstru cuă

176

Page 177: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

capul lui mare, mînjit de noroi şi cu şapc îmbl nit . Seă ă ă ca r pîn sus, la cabana singuratic , şi se ascunse subţă ă ă ă ea, ca s nu fie descoperit prin cr p turile scîndurilor.ă ă ă

Caii, v zînduă -l, începur s se mişte. El le t ie f ră ă ă ă ă zgomot h urile cu cu itul pe careăţ ţ -l inea deschis în min .ţ ă Sub o alt rafal care venea, animalele o luar la goan ,ă ă ă ă izbite de grindina care cioc nea în acoperişul înclinat ală c su ei din lemn, f cîndă ţ ă -o s se clatine pe ro i.ă ţ

Atunci contele, ridicat în genunchi, îşi lipi fa a de parteaţ de jos a uşii şi se uit în untru. Nu se mai mişca, p rea că ă ă ă aşteapt . Se scurse aşa destul de mult timp: dintră -o dată se ridic , murdar din creştet pînă ă-n t lpi. Cu un gest deă nebun puse z vorul care închidea oblonul pe dinafar şi,ă ă înşf cînd hulubele, începu s scuture cuşă ă ca aceea ca şi cum ar fi vrut s-o sfarme în buc i. Apoi se înham la ea,ăţ ă îndoindu-se într-un efort disperat, tr gînd ca un bou,ă gîfîind. Şi o tîrî spre muchea rîpei cu tot cu cei închişi în untru.ă

Ei ipau acolo, izbind cu pumnii în pere i, neîn eleţ ţ ţ gînd ce se petrecea. Cînd ajunse pe culmea dealului, l să ă cabana aceea uşoar care începu s se rostogoleasc peă ă ă coasta abrupt . Aluneca din ce în ce mai repede, înă -nebunit , gonind mereu mai gr bit , poticninduă ă ă -se ca un animal, b tînd p mîntul cu hulubele.ă ă

Un cerşetor b trîn, ghemuit întră -un şan , o v zu treţ ă cînd într-o clipit peste capul lui şi auzi strig te cumă ă plite în untrul cutiei de lemn.ă

Brusc o roat s ri, smuls de o izbitur , iar cabana seă ă ă ă l s pe o parte şi începu s coboare ca o ghiulea, ca oă ă ă cas dezr d cinat care să ă ă ă -ar pr v li din vîrful unui munte.ă ă Apoi, ajungînd pe fundul rîpei, mai s ri odat descriind oă ă curb în aer şi se sparse ca un ou.ă

Imediat ce se zdrobi de p mîntul pietros, b trînulă ă cerşetor oare o v zuse trecînd coborî cu paşi mici prină tre m r cini; dar, îndemnat de pruden a lui de ran, nuă ă ţ ţă îndr zni s se apropie de lemnele împr ştiate şi se duseă ă ă

177

Page 178: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

la cea mai apropiat ferm ca s dea de veste desă ă ă pre accident.

To i alergar întrţ ă -acolo, d dur la o parte sf rîm turileă ă ă ă şi v zur dou corpuri. Erau pline de vîn t i, zdroă ă ă ă ă bite, însîngerate. B rbatul avea fruntea crestat şi toat fa aă ă ă ţ strivit . Maxilarul femeii atîrna, smuls de o izbiă tur , iară mîinile şi picioarele lor rupte erau moi de parc nu maiă aveau oase sub carne.

Totuşi îi recunoscur şi începur s chibzuiasc laă ă ă ă cauzele nenorocirii întîmplate.

Atunci b trînul s rac le povesti c p rea s fi ină ă ă ă ă trat acolo ca s se ad posteasc de vijelie şi c vîntul furiosă ă ă ă trebuie s fi r sturnat şi împins cabana. Şi le mai spuse că ă ă el însuşi se dusese s se ascund acolo, dar cînd v zuseă ă ă cai lega i de hulube în elesese c era cineva în untru.ţ ţ ă ă Ad ug cu un aer mul umit:ă ă ţ

- Dac nu erau ei, acum muream eu... Cineva r spunse:ă ă- Şi ce, nu era mai bine? Atunci omul se înfurie

groaznic:- De ce s fie mai bine? Pentru c eu sînt s rac şi eiă ă ă

boga i? Uita iţ ţ -v cum arat acum,.. Şi, tremurînd,ă ă zdren ros, şiroind de ap , mizer, cu barba lui încîlcit şiţă ă ă p rul lui lung ieşind de sub p l ria desfundat , ar t celeă ă ă ă ă ă dou cadavre cu vîrful toiagului lui cioturos, zicînd:ă

- În fa a ei to i sîntem egali.ţ ţDar mai veniser şi al i rani, şi se uitau dintră ţ ţă -o parte

cu priviri neliniştite, şirete, însp imântate, egoiste şi laşe.ă Apoi statur de vorb despre ce era de f cut; şi seă ă ă hot rîr s duc cele dou corpuri la castel sperînd întră ă ă ă ă -o r splat . Dar ap ru înc ceva. Unii voiau s pun peă ă ă ă ă ă fundul c rucioarelor numai paie, al ii erau de p rere să ţ ă ă pun şi cîte o saltea, din respect. Femeia care vorbiseă deja strig :ă

- Dar or s le umple cu sînge şiă -o s trebuiasc s leă ă ă sp l m cu clor!ă ă

178

Page 179: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Atunci un fermier bine f cut, cu obrazul rîz tor, r să ă ă -punse:

- Or s le pl teasc . Cu cît o s avem mai, mult grij ,ă ă ă ă ă ă cu atît o să-i coste mai scump.

Argumentul fu hot rîtor.ăŞi cele dou c rucioare, coco ate pe ro i f r arcuri,ă ă ţ ţ ă ă

plecar la trap, unul spre dreapta, cel lalt spre stînga,ă ă cl tinînduă -se şi leg nînd la fiecare adîncitur a drumuluiă ă acele r m şi e de fiin e care se îmbr işaser şi nă ă ţ ţ ăţ ă -aveau s se mai întîlneasc . ă ă

Contele, imediat ce v zuse cabana rostogolinduă -se în rîpa abrupt , alergase cît îl ineau picioarele prin ploaie şiă ţ prin furtun . Fugi aşa timp de mai multe ore, t indă ă drumurile, s rind peste vadurile de p mînt, c lcînd înă ă ă -gr diturile; ajunse la castelul lui la c derea scrii, f r să ă ă ă ă ştie cum.

Servitorii însp imînta i îl aşteptau: îl anun ar c cei doiă ţ ţ ă ă cai tocmai se întorseser , f r c l re i, cer al lui Julienă ă ă ă ă ţ inînduţ -se dup calul contesei.ă

Atunci domnul de Fourville se cl tin şi spuse cu o voceă ă întret iat :ă ă

- Li s-o fi întîmplat ceva pe vremea asta cumplit . Toată ă lumea s porneasc în c utarea lor.ă ă ă

Plec din nou şi el, dar, îndat ce nu mai putu fi v zut,ă ă ă se ascunse în nişte m r cini, pîndind drumul pe careă ă trebuia s se întoarc , moart , muribund sau poateă ă ă ă infirm , desfigurat pentru totdeauna, cea pe care oă ă iubea şi acum cu o patim s lbatic .ă ă ă

Pe neaşteptate prin fa a lui trecu un c rucior careţ ă ducea în el ceva ciudat. Se opri în fa a castelului, apoiţ intr . Asta era, da, era Ea; dar o fric îngrozitoare îl intuiă ă ţ pe loc, o team cumplit de a şti, o groaz a adev rului:ă ă ă ă nu se mai mişca, ghemuit ca un iepure, tres rind la celă mai mic zgomot.

Aştept o or , poate dou . C ruciorul nu ieşea. Îşiă ă ă ă spuse c so ia lui murea; şi gîndul deă ţ -a o vedea, de a-i

179

Page 180: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

întîlni privirea, îl umplu de o asemenea spaim încît seă temea acum s nu fie descoperit în ascunz toarea lui şiă ă obligat s intre în cas pentru a asista la agonia aceasta.ă ă Fugi mai departe, pîn în mijlocul p durii. Atunci, brusc,ă ă se gîndi c poate ea are nevoie de ajutor, c nimeni, f ră ă ă ă îndoial , nu putea să -o îngrijeasc , şi se întoarse alergîndă ca unul ce-şi pierduse min ile.ţ

La intrarea în castel îl întîlni pe gr dinar siă -l strig :ă- Ei?Omul nu îndr znea s spun . Atunci contele aproapeă ă ă

Url :ă- A murit?- Da, domnule, îng im servitorul.ă ăSim i o uşurare imens . O linişte brusc îi intr în sîngeţ ă ă ă

şi în muşchii încorda i; urc pe treptele mari cu un pasţ ă hot rît.ă

Cel lalt c rucior ajunse la Peuples. Jeanne îl z ri deă ă ă departe, v zu salteaua, ghici c pe ea zace un corp şiă ă în elese tot. Emo ia o r scoli atît de adînc, încît se prţ ţ ă ă-buşi, pierzîndu-şi cunoştin a.ţ

Cînd îşi veni în fire, tat l ei îi inea capul în bra ele lui şiă ţ ţ îi ştergea tîmplele cu o et. O întreb , şov itor:ţ ă ă

- Ştii?- Da, tat , şopti ea.ăDar cînd vru s se ridice, o n p di durerea. În aceeaşiă ă ă

sear n scu un copil mort: o feti . Nu v zu nimic dină ă ţă ă înmormîntarea lui Julien; nu ştiu nimic. Îşi d du seama,ă peste o zi-dou , c se întorsese m tuşa Lison şi, în coşă ă ă -marurile care o chinuiau, încerca mereu să-şi amintească de cît timp plecase fata b trîn de la Peuples, în careă ă perioad , în ce împrejur ri. Nu putea s îşi amintească ă ă ă nici chiar în orele de luciditate. Ştia numai c o v zuseă ă dup moartea baroanei.ă

180

Page 181: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

XI

Jeanne r mase trei luni în camera ei, atît de sl bit şiă ă ă de palid încît to i o credeau pierdut . Pu in cîte pu in îşiă ţ ă ţ ţ reveni. Tat l ei şi m tuşa Lison nu se mişcaser de lîngă ă ă ă ea; acum se instalaser la Peuples. Din tulburaă rea aceea r mase cu o boal nervoas ; cel mai mic zgoă ă ă mot o f ceaă s se pr buşeasc , s cad în lungi pierderi de cunoştină ă ă ă ă ţă provocate de cauzele cele mai neînsemnate.

Nu cerea niciodat vreun am nunt despre moartea luiă ă Julien. La ce i-ar fi folosit? Nu ştia destul? Toat lumeaă credea c fusese un accident, dar ea nu se înşela şiă p stra în inim taina care o tortura: faptul c ştiuseă ă ă despre adulter, şi imaginea acelei neaşteptate şi cumplite vizite a contelui, în ziua nenorocirii.

Acum sufletul ei se l s p truns de amintiri duioase,ă ă ă blînde şi melancolice, scurtele bucurii de dragoste pe care i le d duse so ul alt dat . Tres rea în fiecare moă ţ ă ă ă ment la salturi neaşteptate de memorie, şi îl vedea aşa cum fusese în zilele logodnei lor, şi aşa cum îl iubise în singurele ore de dragoste p timaş care înfloriser subă ă ă soarele arz tor al Corsicei. Toate defectele i se mică -şoraser , toate r ut ile disp ruser , chiar şi infidelită ă ăţ ă ă ă ileţ lui, infidelit i care se pierdeau acum în dep rtareaăţ ă crescînd a mormîntului închis. Şi Jeanne, n p dit de ună ă ă ă fel de recunoştin nedesluşit pentru acest om care oţă ă inuse în bra e, ierta toate suferin ele din trecut şi nu seţ ţ ţ

mai gîndea decît la clipele fericite. Apoi timpul îşi continua mersul şi lunile venind una dup cealaltă ă

181

Page 182: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

cernur uitare, ca un praf gros, tot mai gros, peste toateă amintirile şi durerile ei. Se dedica acum cu totul copilului ei.

El deveni idolul, singura preocupare a celor trei fiin eţ adunate în jurul lui; şi îi conducea ca un tiran. Între aceşti trei sclavi pe care-i avea se n scu chiar un fel de gelozie.ă Jeanne se uita iritat la s rut rile din toat inima pe care iă ă ă ă le d dea baronul dup şedin ele de c lă ă ţ ă ărit pe un genunchi; iar m tuşa Lison, neb gat în seam de copil,ă ă ă ă aşa cum nu era b gat în seam de nimeni, tratată ă ă ă cîteodat ca o slujnic de acest st pîn care nu vorbeaă ă ă înc , se ducea s plîng în camera ei, comparîndă ă ă mîngîierile neînsemnate cerşite de ea şi ob inute cu greuţ cu îmbr iş rile pe care el le p stra pentru mama şi buăţ ă ă -nicul lui.

Doi ani linişti i, f r nici o întîmplare, trecur cuţ ă ă ă preocuparea neîncetat pentru copil. La începutul celeiă de-a treia ierni, se hot rî s se stabileasc la Roueri pînă ă ă ă la prim var ; şi toat familia emigra. Dar, ajungînd înă ă ă casa aceea veche, Paul f cu o bronşit atît de grav încîtă ă ă se temur de o pleurezie; cei trei p rin i, înnebuni i,ă ă ţ ţ spuser c b iatul nu se putea lipsi de aerul de laă ă ă Peuples. Îl duser iar acolo de îndat ce se înă ă s n toşi.ă ă

Atunci începu un şir de ani monotoni şi calmi. Mereu împreun în jurul micu ului, cînd în camera lui, cînd înă ţ salonul cel mare, cînd în gr din , se extaziau în fa aă ă ţ gîngurelilor lui, a expresiilor lui caraghioase, a gesturilor lui.

Mama lui îi spunea Paulet, ca s -l alinte, dar el nuă putea s pronun e cuvîntul şi spunea Poulet, ceea ceă ţ stîrnea hohote nesfîrşite. Îi r m sese porecla Poulet;ă ă nimeni nu-i mai zicea altfel.

Cum creştea repede, una din pasionantele ocupa ii aleţ celor trei p rin i pe care baronul îi numea „cele treiă ţ mame”, era să-l m soare. Scrijeliser cu cu itaşul peă ă ţ lemnul uşorului din salon un şir de dungi mici care ar tauă

182

Page 183: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

cît crescuse în fiecare lun . Scara aceea, botezat „scaraă ă lui Poulet”, avea un rol însemnat în via a fiecţ ăruia.

Apoi o alt fiin veni s joace un rol important înă ţă ă familie, cîinele Massacre, l sat de izbelişte de Jeanne,ă care era preocupat numai de fiul ei. Hr nit de Ludivine şiă ă crescut într-un butoi vechi în fa a grajdului, tr iaţ ă singuratic, legat tot timpul.

Într-o diminea Paul îl v zu şi începu s ipe ca sţă ă ă ţ ă-l lase să-l ia în bra e. Îl duser spre cîine cu precau iiţ ă ţ nesfîrşite. Cîinele fu încîntat cînd se apropie de el copilul, care începu s urle cînd vrur să ă ă-i despart . Atunci îlă dezlegar pe Massacre şiă -l instalar în cas .ă ă

De atunci deveni prietenul de nedesp r it al lui Paul,ă ţ împreun în fiecare clip . Se zbenguiau amîndoi, doră ă -meau unul lîng altul pe covor. Peste pu in timp, Masă ţ -sacre se culc în patul tovar şului s u de joac , pe careă ă ă ă nu mai voia să-l p r seasc . Jeanne se sup ra cîteodată ă ă ă ă din cauza puricilor, iar m tuşii Lison îi era ciud pe elă ă pentru c lua parte atît de mare din dragostea copiluă lui, din dragostea pe care i-o fura, i se p rea ei, din draă gostea pe care o dorea atît de mult.

Rareori se vizitau cu familiile Briseville şi Coutelier. Numai doctorul şi primarul tulburau cu regularitate singur tatea b trînului castel. Jeanne, de la ucideă ă rea c elei şi de la b nuielile pe care le trezise preotul cuăţ ă prilejul mor ii oribile a contesei şi a lui Julien, nu mai c lcaţ ă pe la biseric , revoltat împotriva unui Dumă ă nezeu care putea avea un asemenea slujitor.

Abatele Tolbiac, din cînd în cînd, condamna prin aluzii directe castelul bîntuit de spiritul R ului, spiritul Reă voltei Veşnice, spiritul Greşelii şi Minciunii, spiritul Nelegiuirii, spiritul Corup iei şi al Impurit ii. Aşa îl nuţ ăţ mea el pe baron.

De altfel, biserica se golise şi, cînd mergea de-a lungul cîmpiilor unde arau ranii, aceştia nu se opreau din lucruţă ca să-i vorbeasc , nu se întorceau ca să ă-l salute. Trecea

183

Page 184: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

drept vr jitor, pentru c alungase diavolii dintră ă -o femeie posedat . Se spunea c ar cunoaşte cuvintele taiă ă nice ca s îndep rteze vr jile, care nu erau, dup cum spunea el,ă ă ă ă decît nişte glume de-ale lui Satan. Îşi punea mîinile pe vacile care d deau lapte alb striu sau umblau cu coadaă ă încovrigat , şi le vindeca spunînd nişte cuvinteă necunoscute.

Spiritul lui îngust şi fanatic se deda cu patim stuă diului c r ilor religioase care con ineau povestea apaă ţ ţ ri iilorţ Diavolului pe p mînt, feluritele manifest ri ale puterii lui,ă ă influen ele lui variate şi magice, resursele pe care leţ avea, vicleşugurile lui cele mai obişnuite. Şi cum se credea chemat cu deosebire s lupte împotriva aă -cestei puteri tainice şi fatale, înv ase toate formulele deăţ alungat diavolul pe care le g sise în c r ile bisericeşti.ă ă ţ

Se credea împresurat f r încetare de umbra Spiă ă ritului R u, şi în fiecare moment îi venea pe buze fraza latin :ă ă „Sicut leo rugiens circuit quoerens quem devorent”.

Atunci se r spîndi o team , o teroare a for ei saleă ă ţ ascunse. Chiar şi confra ii lui, popi de ar , neştiutori,ţ ţ ă pentru care Bezelbuth însemna o credin şi care, tulţă -bura i de prescrip iile am nun ite ale Titurilor în cazulţ ţ ă ţ manifest rii acestei puteri a R ului, ajungeau s conă ă ă funde religia cu magia, îl priveau pe abatele Tolbiac aproape ca pe un vr jitor. Îl respectau atît pentru puă terea obscur peă care i-o b nuiau cît şi pentru asprimea ştiut de to i aă ă ţ vie ii sale.ţ

Cînd o întîlnea pe Jeanne, n-o saluta. Aceast siă tua ie oţ neliniştea şi o descump nea pe m tuşa Lison, care nuă ă în elegea deloc, în sufletul ei tem tor de fat b trîn , cumţ ă ă ă ă se poate s nu mergi la biseric . Era creă ă dincioas ,ă bineîn eles, se spovedea şi se împ rt şea, dar nimeni nuţ ă ă ştia acest lucru şi nim nui nuă -i p sa.ă

Cînd r mînea singur , singur de tot, cu Paul, îi vorbeaă ă ă şoptit de bunul Dumnezeu. El o asculta mai atent cînd îi povestea istorii nemaiauzite despre începuturile lumii, dar

184

Page 185: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

cînd ea îi spunea c trebuie să ă-l iubeasc mult, mult peă bunul Dumnezeu, el r spundea cîteodat :ă ă

- Dar unde-i el, m tuş ? Atunci ea ar ta cerul cuă ă ă degetul:

- Acolo sus, Poulet, dar nu trebuie s spui niă m nui.ăSe temea de baron. Dar într-o zi Paul îi declar :ă- Bunul Dumnezeu este peste tot, numai în biseric nu.ăîi vorbise bunicului despre revela iile tainice ale mţ ă-

tuşii.Copilul mergea pe zece ani; mama lui p rea de paă -

truzeci. Era puternic, g l gios, îndr zne la c ratul înă ă ă ţ ăţă copaci. Dar nu ştia mare lucru. Lec iile îl plictiseau, leţ întrerupea imediat. De fiecare dat cînd baronul îl ineaă ţ pu in mai mult în fa a unei c r i, Jeanne venea imediat,ţ ţ ă ţ zicînd:

- Acum lasă-l s se joace Nu trebuie să ă-l obosim, e aşa de mic!

Pentru ea, b iatul avea tot şase luni sau un an. Cu greuă îşi d deau seama c mergea, alerga, vorbea ca un omă ă mare; şi tr ia întră -o neîncetat spaim ca el s nu cad ,ă ă ă ă s nuă -i fie frig, s nuă -i fie cald la joac , s nu m nînceă ă ă prea mult pentru stomacul lui sau pu in pentru creştereaţ lui.

Cînd împlini doisprezece ani ap ru o mare problem :ă ă prima lui împ rt şanie.ă ă

Într-o diminea , Lise veni sţă -o caute pe Jeanne şi să-i arate c nu mai puteau l sa mult timp micu ul f ră ă ţ ă ă educa ie religioas şi f r sţ ă ă ă ă-şi îndeplineasc primeleă datorii. Aduse tot felul de argumente, invoc mii deă motive, şi, în primul rînd, p rerea oamenilor din jur.ă Mama lui, tulburat , nehot rît , şov ia, zicînd c maiă ă ă ă ă puteau înc s aştepte.ă ă

Dar o lun mai tîrziu, cînd era în vizit la vicontesa deă ă Briseville, acea doamn o întreb din întîmplare:ă ă

- Desigur c anul acesta Paul al dumneavoastr îşi vaă ă face prima împ rt şanie.ă ă

185

Page 186: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Şi Jeanne, neputînd s mai evite r spunsul, zise:ă ă- Da, doamn .ăAcel simplu cuvînt o hot rî şi, f r să ă ă ă-i spun nimică

tat lui ei, o rug pe Lise s duc b iatul la catehism.ă ă ă ă ăTimp de o lun totul merse bine; dar Poulet se înă toarse

într-o sear r guşit. A doua zi tuşea. Mama lui,ă ă înnebunit , îl descusu şi afl c preotul îl trimisese să ă ă ă asculte sfîrşitul lec iei stînd la uşa bisericii, în curentul dinţ portic, pentru c nu se purtase bine.ă

Îl inu aşadar acas şi îl înv ea acel alfabet al reţ ă ăţă -ligiei. Dar abatele Tolbiac, în ciuda rug min ilor m tuşiiă ţ ă Lise, refuz să ă-l primeasc la împ rt şanie, pentru c nuă ă ă ă era destul de preg tit.ă

Aşa se întîmpl şi în anul urm tor. Atunci baronul, ajunsă ă la cap tul r bd rii, jur c b iatul nă ă ă ă ă ă -avea nevoie să cread în idio enia aceea, în simbolul acela copilă ţ ăresc al transform rii în om cinstit prin împ rt şanie. Hot rîr să ă ă ă ă ă-l creasc în religia creştin , dar nu în catoă ă licismul fanatic, şi la majorat r mînea liber să ă-şi aleag ce religie dorea.ă

Dar Jeanne, cît va vreme mai tîrziu, f cînd o vizită ă ă familiei de Briseville, v zu c aceştia nu iă ă -o întoarser . Eaă se mir , cunoscînd polite ea meticuloas a vecinilor ei;ă ţ ă dar marchiza de Coutelier îi dest inui cu un aer îngîmfată motivul acestei rezerve.

Considerîndu-se, prin situa ia so ului ei, prin titlul luiţ ţ perfect autentic şi prin averea considerabil , un fel deă regin a noble ei normande, marchiza st pînea ca oă ţ ă adev rat regin , f cea ce voia, se ar ta blînd sau tă ă ă ă ă ă ă-ioas , în func ie de ocazie, certa, reabilita, felicita cu oriceă ţ prilej. Cînd Jeanne se duse la ea, aceast doamn , după ă ă cîteva cuvinte glaciale, spuse cu un ton sec:

- Societatea se împarte în dou clase: oamenii careă cred în Dumnezeu şi cei care nu cred. Primii, chiar şi cei mai umili, sînt prietenii, egalii noştri; ceilal i nu înseamnţ ă nimic pentru noi.

Jeanne, sim ind încotro b tea, replic :ţ ă ă

186

Page 187: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

- Dar nu po i crede în Dumnezeu f r s te duci laţ ă ă ă biseric ?ă

- Nu, doamn , r spunse marchiza, credincioşii se ducă ă s se roage în bisericile lui Dumnezeu, aşa cum peă oameni îi g seşti în casele lor.ă

Jeanne, lovit , urm :ă ă- Dumnezeu este peste tot, doamn . Cit despre mine,ă

care cred din adîncul inimii în bun tatea Lui, nuă -l simt mai aproape cînd anumi i preo i se g sesc între mine şi el.ţ ţ ă

Marchiza se ridic :ă- Preotul poart steagul bisericii, doamn ; cine nuă ă

urmeaz acest steag este împotriva lui şi împotrivaă noastr .ă

Jeanne se ridicase şi ea, frem tînd:ă- Dumneavoastr , doamn , crede i în Dumnezeul uneiă ă ţ

clase. Eu cred în Dumnezeul oamenilor cinsti i.ţSalut şi ieşi.ă

ranii, la rîndul lor, o vorbeau de r u între ei penŢă ă tru că nu-l dusese pe Paul la prima împ rt şanie. Ei nu seă ă duceau deloc la slujb , nu se apropiau de sfîntaă împ rt şanie, sau nă ă -o primeau decît la Paşti, dup presă -crip iile formale ale bisericii; dar pentru înci, asta eraţ ţ altceva. To i se d deau înapoi în fa a îndr znelii de aţ ă ţ ă creşte un copil în afara acestei legi comune, pentru c ,ă oricum, Religia înseamn Religie.ă

Ea v zu bine dezaprobarea lor si se revolt în suă ă fletul ei fa de toate aceste compromisuri, de acesteţă aranjamente ale conştiin ei, de aceast universal fricţ ă ă ă de tot, de laşitatea adînc ce zace în toate inimile şi careă apare împopo onat cu atîtea m şti respectabile aluneiţ ă ă cînd iese la iveal ,ă

Baronul lu conducerea studiilor lui Paul şi îl puse să ă înve e latina. Jeanne nţ -avea decît o dorin :ţă

- Mai ales, nu-l obosi! şi se învîrtea, neliniştit , pe lîngă ă camera de lec ii. Baronul îi interzisese s intre acolo,ţ ă

187

Page 188: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

deoarece întrerupea în fiecare moment înv tura ca săţă ă întrebe:

- Nu iţ -e frig la picioare, Poulet? Sau:- Nu te doare capul, Poulet? Sau îl oprea pe profesor:- Nu-l f s vorbeasc atît de mult, o să ă ă ă-l doar gîtul.ăÎndat ce micu ul era liber, cobora s gr din rească ţ ă ă ă ă

împreun cu mama şi m tuşa lui. Aveau acum o mareă ă dragoste pentru cultivarea p mîntului şi to i trei plană ţ tau puie i prim vara, puneau semin e şi se pasionau deţ ă ţ încol irea şi creşterea lor, cur au crengile, t iau floţ ăţ ă rile şi le strîngeau în buchete.

Cea mai mare preocupare a b iatului era cultura saă -latei, în gr dina de legume patru mari p trate de pă ă ămînt erau ale lui; creştea aici cu mare grij l ptuci, salată ă ă roman , cicoare, salat c lug reasc , salat regal , toateă ă ă ă ă ă ă speciile Cunoscute ale acestor frunze comestibile. S pa,ă stropea, plivea şi planta din nou, ajutat de cele două mame ale lui pe care le obliga s lucreze ca pe nişteă femei cu ziua.

Cîteodat le vedeai stînd ore întregi în genunchi peă straturi, murd rinduă -şi rochiile şi mîinile, ocupate cu r s ditul plantelor tinere în g urile pe care le f ceau cuă ă ă ă un singur deget, înfipt vertical în p mînt.ă

Poulet creştea, avea acum cincisprezece ani şi scara din salon m sura acum un metru şi cinzeci şi opt, dar eiă r mînea necopt la minte, neştiutor, prostu , sufocat întreă ţ cele dou fuste şi b trînul acela de treab care nu maiă ă ă era din secolul lui.

Pîn la urm , baronul vorbi întră ă -o sear de liceu, şiă Jeanne se puse imediat pe plîns. M tuşa Lison, speă riat ,ă se ascunse într-un col întunecat.ţ

Mama spuse:- De ce are nevoie s înve e aşa mult? O s facem dină ţ ă

el un om al cîmpului, un gentilom de la ar . O sţ ă ă-şi

188

Page 189: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

cultive p mînturile, aşa cum fac atî ia nobili. O s tr iască ţ ă ă ă şi o s îmb trîneasc fericit în casa asta în care am tr ită ă ă ă înaintea lui şi în care o s murim. Ceă -i putem cere mai mult?

Dar baronul cl tin din cap:ă ă- Ce-ai să-i r spunzi tu cînd are s te întrebe, pe laă ă

dou zeci şi cinci de ani: „Nu sînt nimic, nu ştiu niă mic, din vina ta, a egoismului t u de mam . M simt incapabil să ă ă ă muncesc, s devin cineva, şi totuşi nu eram f cut pentruă ă via a m runt , umil şi trist de moarte la care mţ ă ă ă ă -a condamnat dragostea ta nes buit ”?ă ă

Ea plîngea mereu, implorîndu-şi fiul:- Spune-mi, Poulet, n-o s -mi reproşezi niciodat că ă ă

te-am iubit prea mult nu-i aşa?Şi copilul acela mare, surprins, îi promise:- Nu, mam ,ă- Juri?- Da, mam .ă- Vrei s r mîi aici, nuă ă -i aşa?- Da, mam .ăAtunci baronul ridic glasul cu hot rîre:ă ă- Jeanne, tu n-ai dreptul s dispui cum î i place de via aă ţ ţ

lui. Ce faci tu acum e o laşitate, aproape o crim ; î iă ţ sacrifici copilul pentru fericirea ta egoist .ă

Ea îşi ascunse fa a în mîini, sufocat de plîns, şi bolţ ă -borosi printre lacrimi:

- Am fost atît de nefericit ... atît de nefericit ! A-cumă ă cînd sînt liniştit cu el, miă -l lua i… ceţ -o s m fac euă ă singur acum... singur de tot?ă ă

Tat l ei se ridic , veni s se aşeze ling ea, o lu înă ă ă ă ă bra e:ţ

- Şi eu, Jeanne?Ea se arunc la pieptul lui, îl îmbr işa s lbatic, apoi,ă ăţ ă

sufocat înc , îng im printre sughi uri:ă ă ă ă ţ- Da. Tu ai dreptate poate... t ticule, Eram nebun , dară ă

am suferit atîtea. Vreau din toat inima să ă-l d m la liceu.ă

189

Page 190: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Şi, f r s în eleag ce aveau s fac din el, Poulet, laă ă ă ţ ă ă ă rîndul lui, începu s plîng .ă ă

Atunci cele trei mame îl îmbr işar , îl mîngîiar , îlăţ ă ă încurajar , şi cînd urcar la culcare to i aveau inimaă ă ţ strîns , fiecare plînse în patul lui, chiar şi baronul, care seă st pîni pîn atunci.ă ă

Se hot rîr ca în prima zi de şcoal să ă ă ă-l duc pe b iat laă ă liceul din Havre. În vara aceea fu mai r sf at caă ăţ niciodat .ă

Mama lui suspina deseori la gîndul desp r irii. Îi preg tiă ţ ă hainele de parc trebuia s plece întră ă -o c lă ătorie de zece ani; apoi, într-o diminea de octombrie. dup o noapteţă ă alb , cele dou femei şi baronul urcar împreun cuă ă ă ă b iatul în tr sura care porni în trapul celor doi cai.ă ă

Îi aleseser deja, întră -o alt c l torie, locul în doră ă ă mitor şi locul în clas . Jeanne, ajutat de m tuşa Lison, îşiă ă ă petrecu toat ziua aşezînduă -i lucrurile în dul pior. Cumă în untru nu înc pea decît un sfert din ce aduseă ă ser , seă duse să-l caute pe director ca să-i mai dea unul. Îl chemar pe econom, care le ar t c atîta ruf rie şi atîteaă ă ă ă ă lucruri n-o s fac altceva decît s încurce, f r să ă ă ă ă ă foloseasc la nimic. Directorul refuz , în numele reă ă -gulamentului, s le mai dea un alt dul pior. Mama.ă ă nenorocit , se hot rî s închirieze o camer întră ă ă ă -un mic hotel din apropiere, rugîndu-l pe hotelier să-i duc ciă însuşi lui Poulet tot ceea ce îi trebuia, la cea mai mică vorb a copilului.ă

Apoi f cur o plimbare pe dig ca s priveasc naveiă ă ă ă care veneau şi plecau. Seara trist c dea peste oraşul înă ă care se aprindeau ici-colo luminile. Intrar întră -un res-taurant ca s cineze. Nim nui nuă ă -i era foame, se uitau unii la al ii cu ochi umezi, în timp ce farfuriile treceau prinţ fa a lor neatinse.ţ

Se pornir cu paşi înce i spre liceu. Copii de toateă ţ vîrstele veneau de peste tot, înso i i de familii sau de serţ ţ -

190

Page 191: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

vitori. Mul i dintre ei plîngeau. În curtea mare, abia luţ -minat , se auzea un murmur de lacrimi.ă

Jeanne şi Poulet se îmbr işar îndelung. M tuşa Lisonăţ ă ă r mase mai în spate, uitat cu totul, cu fa a în batist .ă ă ţ ă Dar baronul, care se înduioşa, scurt acest ră ă-mas-bun luîndu-şi fiica de acolo. Tr sura aştepta în fa a por ii;ă ţ ţ urcar în untru to i trei şi se întoarser la Peuples prină ă ţ ă noapte. Cîteodat , un hohot de plîns se auzea prină întuneric.

A doua zi, Jeanne plînse de diminea pîn seara. Ziuaţă ă urm toare puse s i se înhame caii şi plec la Havre.ă ă ă Poulet p rea c se obişnuise deja cu desp r irea. Pentruă ă ă ţ prima dat de cînd se ştia avea prieteni; şi doă rin a deţ -a se juca îl f cea s stea ca pe ghimpi pe scauă ă nul de la vorbitor.

Jeanne venea odat la dou zile, şi duminica îl scotea înă ă oraş. Neştiind ce s fac în timpul lec iilor, între recrea ii,ă ă ţ ţ st tea pe un scaun în vorbitor, neavînd nici for a, niciă ţ curajul s se îndep rteze de liceu. Directorul o rug să ă ă ă urce pîn la el şiă -i ceru s nu mai vin atît de des; dar eaă ă nu inu seama de sfat.ţ

El o preveni atunci c , dac mai continua s nuă ă ă -şi lase fiul s se joace şi s înve e în timpul lui liber, tulburîndu-lă ă ţ f r încetare, 6 s fie nevoit s iă ă ă ă -l trimit acas ; îi scrise şiă ă baronului. Aşadar Jeanne r mase Ia Peuă ples, inut dinţ ă scurt ca o prizonier .ă

Aştepta fiecare vacan cu o ner bdare mai mare decîtţă ă a copilului.

Şi o nelinişte necontenit îi r scolea sufletul. Se apucă ă ă s r t ceasc prin inut, plimbînduă ă ă ă ţ -se singur , înso ită ţ ă doar de Massacre, zile întregi, visînd în gol. Uneori r mînea cîte o după ă-amiaz întreag s priveasc marea,ă ă ă ă aşezat pe culmea falezei; alteori coă bora la Yport, prin p dure, ref cînd plimb rile vechi alo c ror amintiri oă ă ă ă urm reau. Cît de departe era, cît de departe, timpul înă

191

Page 192: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

care trecea prin aceleaşi locuri, ca tîn ra fat , beat deă ă ă visuri!

De fiecare dat cînd îşi revedea fiul i se p rea c nu seă ă ă întîlniser de zece ani. De la o lun la alta el se f cea maiă ă ă b rbat; de la o lun la alta ea se f cea mai b trîn . Tat lă ă ă ă ă ă ei p rea că ă-i e frate, şi m tuşa Lison, care nu îmb trîneaă ă deloc, r mînînd ofilit de la două ă ăzeci şi cinci de ani, p reaă sora ei mai mare.

Poulet nu muncea deloc, repeta clasa a patra. A treia mai merse ea cumva, dar trebui s o înceap din nou peă ă a doua, şi ajunse în clasa de retoric abia la dou zeci deă ă ani.

Se f cuse un tîn r înalt, blond, cu favori i deja stuă ă ţ foşi şi o umbr de musta . Acum venea el la Peuples, duminica.ă ţă Cum lua de mult timp lec ii de c l rie. Înţ ă ă chiria pur şi simplu un cal şi str b tea distan a ă ă ţ în dou ore.ă

Dis de diminea Jeanne pleca înaintea lui, cu m tuşa şiţă ă cu baronul care se încovoia din ce în ce şi mergea ca un b trîn, cu mîinile încrucişate la spate ca şi cum să -ar fi inut s nu cad în nas.ţ ă ă

Mergeau încet de-a lungul drumului, aşezîndu-se de-seori pe marginea şan ului, uitînduţ -se în zare s vadă ă c l re ul. De îndat ce ap rea, ca un punct negru pe liniaă ă ţ ă ă alb , cei trei p rin i fluturau batistele, şi el îşi îndemnaă ă ţ calul în galop ca s ajung la ei ca o. furtun , ceea ce leă ă ă f cea s palpite de spaim pe Jeanne şi pe Lison şi să ă ă ă-l entuziasmeze pe bunicul care striga „Bravo” cu o încîntare de neputincios.

Deşi Paul era cu un cap mai înalt decît mama lui, ea se purta cu el tot ca şi cum ar fi fost un puşti, îl întreba şi acum: „Nu iţ -e frig la picioare, Poulet?”, iar cînd el se plimba prin fa a castelului, dup mas , fumînd o igar ,ţ ă ă ţ ă ea deschidea fereastra ca să-i strige: „Nu ieşi cu capul gol, te rog, ai s te alegi cu o ră ăceal !”. Şi se zbuciuma deă spaim cînd pleca din nou c lare, în noapte:ă ă

192

Page 193: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

- Mai ales nu goni, micul meu Poulet, fii prudent, gîndeşte-te la biata ta mam care ar fi disperat dac aiă ă ă p i ceva.ăţ

Dar iat c întră ă -o sîmb t diminea a, Jeanne primi oă ă ţ scrisoare prin care Paul o anun a c nu poate veni a douaţ ă zi, pentru c nişte prieteni d deau o petrecere la care eraă ă invitat.

Ea fu torturat de nelinişte toat ziua de duminic deă ă ă parc ar fi amenin ată ţ -o o nenorocire; apoi, joi, nemaiputînd s rabde, plec la Havre.ă ă

Îl g si schimbat, f r s poat spune cum. P rea plin deă ă ă ă ă ă via , vorbea cu o voce mai b rb teasc . Şi dintrţă ă ă ă -o dată el zise, ca pe un lucru obişnuit:

- Ştii, mam , dacă -ai venit tu azi, nu mai vin eu duminică la Peuples. O s facem iar o petrecere.ă

Ea r mase înlemnit , f r glas, de parc iă ă ă ă ă -ar1 fi spus că pleac în alt lume; apoi, cînd putu în sfîrşit s voră ă ă beasc ,ă îl întreb :ă

- O, Poulet, ce ai? Spune-mi, ce se întîmpl cu tine?ăEl o îmbr işa rîzînd:ăţ- Nimic, mam , nimic. M duc s m distrez cuă ă ă ă

prietenii, cum fac to i b ie ii de vîrsta mea.ţ ă ţEa nu g si ce să ă-i r spund şi, cînd se v zu singur înă ă ă ă

tr sur , o n p dir nişte idei aparte. Nuă ă ă ă ă -l mai re-cunoscuse pe Poulet al ei, pe micul Poulet de odinioar .ă Pentru prima dat îşi d dea scama c el crescuse, c nuă ă ă ă mai era al ei, c avea să ă-şi tr iasc via a lui, f r s seă ă ţ ă ă ă mai preocupe de b trîni. Cum! acesta era fiul ei, bietulă b ie el care o punea s r s deasc salat ? B iatul acestaă ţ ă ă ă ă ă ă voinic, b rbos, care f cea ce voia el?ă ă

Şi timp de trei luni Paul nu veni să-şi vad p rin ii decîtă ă ţ arareori, de fiecare dat mînat de o dorin eviă ţă dent de aă se întoarce cît mai repede înapoi, încercînd în fiecare sear s mai cîştige o or .ă ă ă

Jeanne era însp imîntat , dar baronul b consola meă ă reu:

193

Page 194: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- Lasă-l în voia lui, b iatul are dou zeci de ani! Dar,ă ă într-o diminea , un om b trîn, destul de r u îmbr cat,ţă ă ă ă ceru, într-o francez cu accent german, să -o vad peă „toamna vicontes ”. Şi, dup multe saluturi cereă ă -monioase, scoase din buzunar un portofel soios, zicînd:

- E aici o hîrtiu pentru tumneavoastr .ţă ăîi întinse, desf cut , o buc ic de hîrtie p tat . Ea citi,ă ă ăţ ă ă ă

reciti, se uit la evreu, citi iar şi întreb :ă ă- Ce-i cu asta?Omul, slugarnic, o l muri:ă- F spun. Fiul tumneavoastr avut nevoie bani şi cumă ă

ştiam c sînte i mam bun , împrumutat la el pu in, cîtă ţ ă ă ţ trebuit.

Jeanne tremura:- Dar de ce nu mi-a cerut mie?Evreul explic , lunginduă -se, c era vorba de o daă torie

de joc ce trebuia pl tit pîn a doua zi la amiaz , c Paul,ă ă ă ă ă nefiind înc major, nimeni nu iă -ar fi împrumutat nimic, şi „Onoarea lui era gombromis ” f r „miă ă ă cul serviciu” pe care el îl f cuse tîn rului.ă ă

Jeanne voia să-l cheme pe baron, dar nu putea s seă ridice, emo ia îi t iase picioarele. Pîn la urm îi spuseţ ă ă ă c m tarului:ă ă

- Eşti bun s suni?ăEl şov ia, b nuind un şiretlic. Îng im :ă ă ă ă- Dac teranjez, m întorc alt'dat'.ă ăEa d du din cap c nu, el sun şi aşteptar mu i, unulă ă ă ă ţ

în fa a celuilalt.ţCînd ap ru baronul, în elese imediat situa ia. Pe hîrtieă ţ ţ

scria o mie cinci sute de franci. Îi pl ti o mie, zicînduă -i omului între patru ochi:

- S nu te mai v d pe aici! ă ăCel lalt mul umi, salut şi plec .ă ţ ă ăBunicul şi mama plecar imediat la Havre; dar,ă

ajungînd la liceu, aflar c Paul nu mai trecuse pe acoloă ă de o lun . Directorul primise patru scrisori semnate cu,ă

194

Page 195: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

numele Jeanne în care se anun a c elevul este bolnav, şiţ ă i se d deau veşti despre el. Fiecare scrisoare era înă so itţ ă de un certificat medical, bineîn eles fals.ţ

Se uitar unii la al ii, d rîma i.ă ţ ă ţDirectorul, dezolat, îi conduse la comisariatul de poli ie.ţ

Cei doi p rin i dormir la hotel.ă ţ ăA doua zi îl g sir pe tîn r la o prostituat din oraş.ă ă ă ă

Bunicul şi mama îl luar cu ei la Peuples, f r să ă ă ă-i spună un cuvînt tot drumul. Jeanne plîngea cu fa a în batist .ţ ă Paul privea nep s tor pe fereastr .ă ă ă

În opt zile descoperir c , în ultimele trei luni, fă ă ăcuse datorii de cincisprezece mii de franci. Creditorii nu se ar tar de la început, ştiind c în curînd devenea major.ă ă ă

Nu avu loc nici o explica ie. Încercar sţ ă ă-l aduc peă calea cea bun cu duhul blînde ii. Îi f ceau mînc ruriă ţ ă ă delicioase, îl alintau, îl r sf au. Era prim var în ciudaă ăţ ă ă spaimei Jeannei, îi închiriar o barc la Yport ca s facă ă ă ă plimb ri pe mare cînd avea chef. Nuă -i l sau nici un cal laă îndemîn , de fric s nu fug la Havre.ă ă ă ă

Paul era mereu plictisit, nervos, cîteodat brutal. Baă -ronul era neliniştit pentru studiile lui neterminate. Jeanne, înnebunit la gîndul unei desp r iri, se întreba totuşi ceă ă ţ aveau s fac din el.ă ă

Într-o sear nu se mai întoarse acas . Aflar c ieă ă ă ă şise cu barca, împreun cu doi pescari. Mama lui, nenoă rocit ,ă coborî cu capul gol, în plin noapte, pîn le Yport.ă ă

Cî iva b rba i aşteptau pe plaj întoarcerea b rcii. Oţ ă ţ ă ă lumini se v zu în larg; venea spre ei cl tinînduţă ă ă -se Paul nu mai era la bord. Coborîse la Havre.

Poli ia îl c ut în zadar, nu era de g sit,. Fata careţ ă ă ă -l ascunsese prima dat disp ruse şi ea f r nici o urm ,ă ă ă ă ă dup ceă -şi vînduse mobila şi îşi pl tise chiria. În cameraă lui Paul, la Peuples, d dur peste dou scrisori de laă ă ă a-ceast fiin care p rea nebun dup el. Ea vorbea de oă ţă ă ă ă c l torie în Anglia şi de faptul c g sise banii necesari.ă ă ă ă

195

Page 196: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Iar cei trei locuitori ai castelului tr ir t cu i şi înă ă ă ţ -tuneca i în infernul sumbru al torturilor morale. Pţ ărul Jeannei, înc run it deja, albi de tot. Ea se întreba, naiv ,ă ţ ă de ce o loveşte soarta atît de cumplit.

Primi o scrisoare,de la abatele Tolbiac:

Doamnă, mînia lui Dumnezeu s-a ab tut asupraă dumneavoastră. I-a iţ refuzat copilul; El vi l-a luat la rîndul lui şi l-a aruncat unei stricate. Nu vre iţ să ridica iţ ochii la acest semn ceresc? Bun tateaă Domnului nu are margini. Poate c v vaă ă ierta dacă vă ve iţ întoarce să îngenunchea iţ în fa aţ lui. Eu sînt umilul lui slujitor şi o să vă deschid uşa casei sale cînd ve iţ veni să bate iţ în ea.

Ea r mase mult timp cu scrisoarea pe genunchi. Poateă era adev rat ce spunea preotul. Şi toate îndoielile reă -ligioase începur să ă-i chinuie conştiin a. Oare Dumneţ zeu putea s fie r zbun tor şi hain ca şi oamenii? Dar dac nuă ă ă ă s-ar ar ta hain, nimeni nu să -ar mai teme de el, nimeni nu l-ar prosl vi. Pentru a se face mai bine cunoscut nou ,ă ă f r îndoial , li se arat oamenilor cu propriile loră ă ă ă sentimente. Şi îndoiala laş careă -i împinge în biserici pe cei şov itori, pe cei tulburi, o cuprinse şi pe ea. Întră -o sear , la c derea nop ii, se furiş pîn la casa parohială ă ţ ă ă ă şi, îngenunchind la picioarele preotului cel pirpiriu, ceru iertarea.

El îi promise o iertare pe jum tate, Dumnezeu neputîndă să-şi reverse toat iertarea asupra unei case careă ad postea un om ca baronul:ă

- O s sim i i în curînd, spuse el, efectele blînde iiă ţ ţ ţ divine.

Într-adev r, Jeanne primi, dou zile mai tîrziu, o scriă ă -soare de la fiul ei; şi, în nebunia durerii ei, o consider caă pe un început al iert rii promise de preot.ă

196

Page 197: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Draga mea mamă, fii liniştită, sînt la Londra. Sînt s n tosă ă , dar am mare nevoie de bani. Nu mai avem nici un sfanţ, cîteodată n-avem nici ce mînca. Cea care mă înso eşteţ şi pe care o iubesc din tot sufletul a cheltuit tot ce avea ca să nu mă pă-r sească ă: cinci mii de franci. Î iţ dai seama că e o datorie de onoare să- i înapoiez această sumă. Fii bună, aşadar, şi trimite-mi cincisprezece mii de franci din moştenirea tatei, pentru că o să fiu în curînd major. M-ai scoate dintr-o mare încurc tură ă.

Adio, draga mea mamă, te îmbr işezăţ din toată inima, ca şi pe bunicul şi pe m tuşaă Lison. Sper să te rev dă curînd.

Fiul t uă , vicontele Paul de Lamare

Îi scrisese! Deci n-o uitase. Ea nu se gîndea deloc la faptul că-i cerea bani. O să-i trimit , chiar dac nă ă -avea. Ce-i p sa ei de bani! îi scrisese!ă

Plîngînd, se duse în fuga mare să-i arate baronului scrisoarea. O chem şi pe m tuşa Lison, apoi reciti cuvîntă ă cu cuvînt hîrtia aceea care vorbea despre el. Z boă vir laă fiecare cuvin el.ţ

Jeanne, trecînd de la o disperare f r margini la o be ieă ă ţ de speran , II ap ra pe Paul:ţă ă

- O s se întoarc , o s se întoarc - dacă ă ă ă -a scris! Baronul, mai calm, îi r spunse:ă

- Ce mai conteaz , oricum neă -a p r sit pentru fiin aă ă ţ aceea. Deci o iubeşte mai mult decît pe noi, pentru c nă -a ezitat nici o clip .ă

O durere brusc şi îngrozitoare trecu prin inimaă Jeannei, şi imediat se aprinse în ea o ur împotriva aă -cestei femei care-i fura b iatul, o ur nedomolit , s lă ă ă ă -batic , o ur de mam geloas . Pîn atunci, orice gînd ală ă ă ă ă ei fusese pentru Paul. Credea c toate r t cirile luiă ă ă proveneau din neştiin . Dar, dintrţă -o dat , vorbele baă -

197

Page 198: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

ronului îi amintir de acea rival , îi ar tar limpedeă ă ă ă puterea ei fatal . Jeanne sim i c între acea femeie şi eaă ţ ă începea o lupt înverşunat şi c mai bine şiă ă ă -ar pierde fiul decît să-l împart cu cealalt .ă ă

Toat bucuria i se n rui.ă ăTrimiser cei cincispreze mii de franci şi nu mai priă miră

nici o veste timp de cinci luni.Apoi veni la ei un om de afaceri ca s discute amă ă-

nuntele moştenirii lui Julien. Jeanne şi baronul îi dădură conturile f r s se uite la nimic, renun înd pîn şi laă ă ă ţ ă uzufructul datorat mamei. Şi, întors, la Paris, Paul dispuse de o sut dou zeci de mii de franci. Scrise atunci patruă ă scrisori în şase luni, dîndu-le veşti în stilul lui concis şi sfîrşind cu reci manifest ri de tandre e: „Muncesc,ă ţ spunea el, am g sit un loc la Burs . Întră ă -o zi sper s vin laă Peuples s v îmbr işez, dragii mei p rin i.”.ă ă ăţ ă ţ

Nu spunea nici un cuvînt de amanta lui; şi t cereaă aceea însemna mai mult decît dac-ar fi vorbit în patru pagini despre ea. În scrisorile lui reci Jeanne o sim ea peţ femeia aceea stînd între ei, necru toare. Era veşnicaţă duşman a mamelor, prostituata.ă

Cei trei singuratici st teau de vorb despre ce să ă -ar putea face ca să-l salveze pe Paul, şi nu g seau nimic. Ună drum la Paris? La ce bun?

Baronul spunea:- Trebuie s l s m s i se toceasc patima. O s vin elă ă ă ă ă ă ă

singur la noi.Şi via a lor era jalnic . Jeanne şi Lison mergeauţ ă

amîndou la biseric , ascunzînduă ă -se de baron.Un timp destul de lung se scurse f r nici o veste, apoi,ă ă

într-o diminea o scrisoare disperat îi îngrozi.ţă ă

Biata mea mam , sînt pierdut, nu pot decît să ă-mi zbor creierii dac nuă -mi vii în ajutor. Tocmai a eşuat o afacere care, pentru mine, avea toate şansele de succes. Datorez 85000 de franci. Dac nu pl tesc,ă ă

198

Page 199: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

sînt dezonorat, ruinat, n-o s mai pot face nimic.ă Sînt pierdut. Î i repet, mai bineţ -mi zbor creierii decît s supravie uiesc acestei ruşini. Poate aş fi f cută ţ ă -o deja, f r încuraj rile unei femei despre care nuă ă ă vorbesc niciodat , şi care este providen a mea.ă ţ

Te îmbr işez din toat inima, draga mea mam ,ăţ ă ă poate pentru ultima oar . Adio.ă

Paul

Teancuri de hîrtii de afaceri care înso eau scrisoareaţ d deau explica ii am nun ite asupra dezastrului. Baroă ţ ă ţ nul îi r spunse imediat c încearc s fac ceva. Apoi plec laă ă ă ă ă ă Havre ca s se informeze şi ipotec p mînturile ca să ă ă ă-şi procure banii pentru Paul. I-i trimise.

Tîn rul r spunse prin trei scrisori de mul umiri enă ă ţ -tuziaste şi de tandre e p timaş , anun înd c vineţ ă ă ţ ă imediat să-i îmbr işeze pe iubi ii lui p rin i.ăţ ţ ă ţ

Dar nu veni.Se scurse un an întreg.Jeanne şi baronul tocmai se preg teau s plece la Parisă ă

ca să-l g seasc şi s încerce un ultim efort, cînd primiră ă ă ă cîteva vorbe, în care le spunea c se afl iar la Londra,ă ă unde înfiin eaz o întreprindere de pacheboturi cu firmaţ ă „PAUL DELAMARE & CO”. Le scria: „Pentru mine asta înseamn un noroc sigur, poate chiar o avere. Şi nu riscă nimic. Ve i vedea toate avantajele. Cînd o s ne vedemţ ă din nou, voi avea o frumoas siă tua ie în lume. Numaiţ afacerile te mai scot ast zi din încurc tur ”.ă ă ă

Trei luni mai tîrziu, compania de pacheboturi d deaă faliment şi directorul era dat în judecat pentru nereă guli în actele comerciale. Jeanne avu o criz de nervi careă dur mai multe ore, apoi c zu la pat.ă ă

Baronul plec din nou la Havre, se inform , v zuă ă ă avoca i, oameni de afaceri, port rei, v zu c datoriileţ ă ă ă societ ii DELAMARE erau de dou sute treizeci şi cinci deăţ ă

199

Page 200: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

mii de franci şi ipotec din nou bunurile, Castelul Peuplesă şi cele dou ferme fur evaluate la o mare sum de bani.ă ă ă

Într-o sear , pe cînd punea la punct ultimele amă ănunte în cabinetul unui om de afaceri, se rostogoli pe podea, lovit de un atac de apoplexie.

Pe Jeanne o anun un c l re . Cînd ajunse ea, baţă ă ă ţ ronul era mort. Îl aduse la Peuples, atît de sfîrşit încît durereaă ei era mai mult o stare de neputin decît de disperare.ţă

Abatele Tolbiac refuz intrarea corpului în biseric , înă ă ciuda implor rilor nesfîrşite ale celor dou femei. Baronulă ă fu înmormîntat _ la c derea nop ii, f r nici o ceremonie.ă ţ ă ă Paul afl despre eveniment printră -unul din agen ii care seţ ocupau de falimentul lui. St tea înc ascuns în Anglia.ă ă Scrise ca s se scuze c nă ă -a venit, aflînd prea tîrziu despre nenorocire. „De altfel, acum, c mă -ai sc pat dină încurc tur , draga mea mam , m întorc în Fran a şi teă ă ă ă ţ voi îmbr işa în curînd.”ăţ

Jeanne tr ia întră -o asemenea pierdere a min ii încîtţ p rea c nu mai în elege nimic.ă ă ţ

Iar c tre sfîrşitul iernii, m tuşa Lison, pe atunci în vîrstă ă ă de şaizeci şi opt de ani, c p t o bronşit care degeneraă ă ă ă în congestie pulmonar .ă

Muri liniştit , şoptind:ă- Biata mea Jeanne, micu a mea, o sţ ă-i cer bunului

Dumnezeu s aib mil de tine.ă ă ăJeanne merse în urma ei la cimitir, v zu c zînd pă ă ă-

mîntul peste sicriu, şi, cum se pr buşea, dorind din toată ă inima s moar şi ea, s nu mai sufere atît, s nu maiă ă ă ă gîndeasc , o ranc voinic o lu în bra e şi o duse deă ţă ă ă ă ţ acolo, purtînd-o ca pe un copil mic.

Întorcîndu-se la castel, Jeanne, care tocmai încheiase cinci nop i de veghe la c p tîiul m tuşii Lison, se l sţ ă ă ă ă ă pus în pat f r s i se împotriveasc r ncii aceleia neă ă ă ă ă ţă ă -cunoscute care umbla cu ea blînd dar autoritar; şi c zuă într-un somn de neînvins, cuprins de oboseal şi de suă ă -ferin .ţă

200

Page 201: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Se trezi pe la miezul nop ii. O lamp ardea pe cţ ă ămin. O femeie dormea într-un fotoliu. Cine era? Nu o recunoştea şi c uta, aplecînduă -se peste marginea patului, să-i z reasc tr s turile, la lumina mişc toare a şuvi ei careă ă ă ă ă ţ plutea în ulei, într-un pahar de buc t rie.ă ă

I se p rea totuşi c mai v zuse fa a aceea. Dar cînd?ă ă ă ţ Unde? Femeia dormea liniştit, cu capul l sat pe um r, cuă ă boneta c zut pe jos. Putea s aib vreo patruzeci,ă ă ă ă patruzeci şi cinci de ani. Era voinic , roşie în obraji, puă -ternic . Mîinile ei mari atîrnau deă -o parte şi de alta a scaunului. Pârul îi era c runt. Jeanne o privea cuă înc p înare în acea tulburare a min ii de dup trezireaă ăţ ţ ă din somnul înfrigurat care urmeaz marilor nenorociri.ă

Cu siguran c mai v zuse fa a aceea! Alt dat ? Deţă ă ă ţ ă ă curînd? Nu-şi amintea nimic, iar gîndul o zbuciuma, o enerva. Se ridic încetişor ca s se uite mai de aproape laă ă femeia adormit şi se duse spre ea în vîrful picioareă lor. Era cea care o ridicase, la cimitir, apoi o culcase, îşi amintea totul ca prin cea .ţă

Oare o întîlnise mai demult, în alt perioad a vieă ă ii ei?ţ Sau poate credea c o recunoaşte numai cu amintireaă întunecat a ultimei zile? Dar cum de era aă -colo, în camera ei? Pentru ce?

Femeia deschise ochii, o z ri pe Jeanne şi se ridică ă dintr-o dat . Erau Una în fa a celeilalte, atît de aproapeă ţ încît piepturile li se atingeau. Necunoscuta morm i:ă

- Cum! V-a i sculat! O s v îmboln vi i din nou.ţ ă ă ă ţ Culca iţ -v înapoi.ă

Jeanne întreb :ă- Cine eşti dumneata?Dar femeia, deschizînd bra ele, o cuprinse, o ridic dinţ ă

nou, o purt spre pat, cu o putere de b rbat. Şi cum oă ă punea înapoi cu grij pe cearşafuri, aplecat , aproapeă ă culcat peste Jeanne, se puse pe plîns, s rutîndă ă -o înnebu-nit pe obraji, pe p r, pe ochi, udînduă ă -i fa a în lacrimi,ţ bolborosind:

201

Page 202: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- Biata mea st pîn , don'şoar Jeanne, biata meaă ă ă st pîn , nu m recunoaşte i deloc?ă ă ă ţ

Jeanne strig :ă- Rosalie, fata mea! şi, încol cindu-şi bona cu bra ele, oă ţ

s rut , strîngîndă ă -o lîng ea. Suspinau amîndou , strînsă ă lipite una de cealalt , amestecînduă -şi lacrimile, neputînd să-şi mai desprind bra ele.ă ţ

Rosalie se linişti prima:- Haide, trebuie s fi i cuminte, s nu r ci i.ă ţ ă ă ţŞi adun cuverturile, le aşez , puse din nou perna subă ă

capul fostei ei st pîne care continua s gîfîie, cuă ă tremurată de vechile amintiri care îi ap ruser în suă ă flet. Pîn la urmă ă întreb :ă

- Cum de te-ai întors, biata mea fat ? Rosalie r spunse:ă ă- La naiba, doar nu era s v las aşa singur , tocmaiă ă ă

acum!Jeanne urm :ă- Aprinde o luminare, s te pot vedea.ăŞi cînd lumina fu adus pe m su a de noapte se uitară ă ţ ă

lung una la cealalt , f r un cuvînt. Apoi Jeanne, întinzîndă ă ă mîna fostei sale bone, şopti:

- Nu te-aş fi recunoscut niciodat , fata mea, teă -ai schimbat mult, ştii, dar eu m-am schimbat înc şi maiă mult!

Şi Rosalie, uitîndu-se la femeia, aceea cu p r alb, slabă ă şi trecut , pe care o l sase tîn ra, frumoas şi fraă ă ă ă ged ,ă r spunse;ă

- E adev rat c vă ă -a i schimbat, doamn Jeanne, maiţ ă mult decît credeam. Dar gîndi iţ -v c au trecut dou zeciă ă ă şi patru de ani de cînd nu ne-am v zut.ă

Şi t cur , gîndinduă ă -se din nou. Jeanne îng im , înă ă tr-un tîrziu:

- M car ai fost fericit ?ă ăŞi Rosalie, şov ind de team s nuă ă ă -i trezeasc vreoă

amintire prea dureroas , bîlbîi:ă

202

Page 203: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

- Dar… da... da, doamn . N-am de ce s m plîng, amă ă ă fost mai fericit ca dumneavoastr , astaă ă -i sigur. Numai un lucru mi-a stricat întotdeauna inima: c nă -am r mas aici...ă

Apoi, t cu brusc, dînduă -şi seama c ajunsese s spună ă ă aşa ceva f r s gîndeasc . Dar Jeanne urm blînd:ă ă ă ă ă

- Ce vrei, fata mea, nu facem întotdeauna ce vrem. Eşti v duv şi tu, nuă ă -i aşa? Apoi o nelinişte f cu să ă-i tremure vocea, cînd continu :ă

- Mai ai şi al i… al i copii?ţ ţ- Nu, doamn .ă- Şi el, fiul t u... ce a ajuns? Eşti mul umit de el?ă ţ ă- Da, doamn , e un fl c u de treab , care munceşte cuă ă ă ă

sîrg. S-a însurat acum şase luni şi acum ia în st pînireă ferma, pentru c eu mă -am întors la dumneavoastr .ă

Jeanne, tremurînd de emo ie, şopti:ţ- Aşadar n-o s m mai p r seşti, fata mea? Rosalieă ă ă ă

zise repede:- Nu, doamn , mă -am hot rît dinainte.ăApoi t cur iar un timp. Jeanne, f r s vrea, începeaă ă ă ă ă

iar s compare vie ile lor, dar f r am r ciune în iniă ţ ă ă ă ă m ,ă resemnat acum la cruzimile nedrepte ale soartei.ă Întreb :ă

- So ul t u cum sţ ă -a purtat cu tine?- O, era un om cumsecade, doamn , nu era ună

pierde-var , ştia s aib grij de lucrul lui. A murit de oă ă ă ă boal de piept.ă

Atunci Jeanne, cuprins de nevoia de a şti, conă tinu ,ă aşezîndu-se în pat:

- Haide, povesteşte-mi totul, fata mea, toat via a ta. Oă ţ să-mi fac bine.ă

Iar Rosalie, tr gînduă -şi un scaun, se aşez şi începu să ă vorbeasc despre ea, despre casa ei, despre lumea ei,ă intrînd în am nuntele m runte care le sînt dragi oaă ă -menilor de la ar . Îi descrise curtea, rîzînd cîteodat deţ ă ă lucrurile deja trecute care-i aminteau de clipele fericite,

203

Page 204: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

ridicînd pu in cîte pu in vocea, ca o fermier ce eraţ ţ ă obişnuit s porunceasc . Sfîrşi prin a spune:ă ă ă

- O, am strîns bani frumoşi. Nu m tem de nimic acum.ăApoi se tulbur iar şi spuse, coborînd vocea:ă- Dumneavoastr v datorez totul, şi s şti i c nuă ă ă ţ ă -mi

trebuie leaf ! Nu, nu! Şi dac nu m vre i, m duc!ă ă ă ţ ăJeanne spuse şi ea:- Doar nu vrei s spui c m slujeşti pe degeaba?ă ă ă- P i cum altfel, doamn . Bani. Să ă ă-mi da i bani! Dar euţ

am cî i ave i şi dumneavoastr . Şti i m car ce v r mîneţ ţ ă ţ ă ă ă dup toate mîzg liturile de ipoteci şi împruă ă muturi, de dobînzi nepl tite care cresc la fiecare termen? Şti i? nu,ă ţ aşa-i? Ei bine, v spun eu c nă ă -ave i nici zece mii de livreţ venit! Nici zece mii, asculta i bine! Dar o s aranjez euţ ă totul, şi înc repede.ă

Începu din nou s vorbeasc tare, porninduă ă -se, enervîndu-se pentru dobînzile nepl tite, pentru ruina careă b tea la uş . Şi, cum un zîmbet flutura pe buzele stă ă ă-pînei ei, strig revoltat :ă ă

- Nu-i de rîs, doamn , pentru c cine nă ă -are bani, n-are nimic.

Jeanne îi lu mîinile şi i le p str întră ă ă -ale ei; apoi spuse încetişor, torturat de gîndul care o urm rea:ă ă

- O! eu, eu n-am avut noroc. Totul mi-a fost împotriv .ă Soarta s-a înverşunat împotriva vie ii mele.ţ

Dar Rosalie cl tin din cap:ă ă- Nu trebuie s spune i asta, doamn , nu trebuie să ţ ă ă

spune i asta. V-a i m ritat cu cine nu trebuia, astaţ ţ ă -i tot. Nu aşa te m ri i, f r să ţ ă ă ă- i cunoşti pretendentul.ţ

Şi vorbir mai departe despre ele, ca dou bune prieă ă -tene.

Cînd r s ri soarele, ele tot mai vorbeau.ă ă

204

Page 205: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

XII

În opt zile, Rosalie lu în mîn conducerea lucruriă ă lor şi oamenilor din castel. Jeanne, resemnat , se supuă nea, f ră ă să-i mai pese. Sl bit , tîrîinduă ă -şi picioarele cum f ceaă alt dat mama ei, ieşea la bra ul bonei, care o plimă ă ţ ba cu paşi înce i, o dojenea, o încuraja cu cuvinte repezi şiţ iubitoare, purtîndu-se cu ea de parc ar fi fost un copilă bolnav.

Vorbeau întotdeauna despre vremurile de alt dat ,ă ă Jeanne cu un nod de lacrimi în gît, iar Rosalie cu glasul liniştit al ranilor nep s tori. Vechea servitoare vorbi deţă ă ă mai multe ori despre datoriile nepl tite; apoi ceru s i seă ă arate hîrtiile pe care Jeanne, nepriceput deloc în afaceri,ă i le ascundea din ruşine pentru fiul ei.

Atunci, timp de o s pt mîn , Rosalie f cu în fiecare ziă ă ă ă un drum la notarul din Fecamp, pe care-l cunoştea, ca să o l mureasc . Apoi, întră ă -o sear , dup ce o culc peă ă ă st pîna ei, se aşez la cap tul patului şi spuse dintră ă ă -o dat :ă

- Acum c vă -a i culcat, doamn , o s st m de vorb . Şiţ ă ă ă ă îi spuse care era situa ia. Dup ce pl tea totul,ţ ă ă

Jeannei îi mai r mînea o rent de şapteă ă -opt mii de franci. Nimic mai mult. Jeanne r spunse:ă

- Ce vrei, fata mea, ştiu prea bine c nă -o s-o mai duc mult. Atît o să-mi ajung .ă

Dar Rosalie se sup r :ă ă- Poate că-i de ajuns pentru dumneavoastr , dară

domnului Paul nu-i l sa i nimic?ă ţ

205

Page 206: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Jeanne se cutremura:- Te rog, nu-mi mai vorbi niciodat despre asta. Suf ră ă

prea mult cînd m gîndesc la el..ă- Ba tocmai despre el vreau s v vorbesc, pentru c ,ă ă ă

vede i dumneavoastr , nu sînte i deloc curajoas ,ţ ă ţ ă doamn Jeanne. Face el destule prostii, dar nă -o s facă ă toat via a; şi apoi, o s se însoare, o s aib copii. Deă ţ ă ă ă unde bani ca să-i creasc ? Asculta iă ţ -m bine: o s vinde iă ă ţ Peuples!

Jeanne tres ri şi se ridic în capul oaselor:ă ă- S vînd Peuples! î i dai seama ce spui? Asta nu,ă ţ

niciodat !ăDar Rosalie nu se tulbur :ă- V spun eu c o să ă ă-l vinde i, doamn , pentru c aşaţ ă ă

trebuie!Şi-i explic socotelile ei, planurile, ideile. Odat vînduteă ă

castelul şi cele dou ferme al turate unui cumpă ă ăr tor peă care-l g sise, ar p stra cele patru ferme de la Saint-ă ăLeohard, care, sc pate de orice ipotec , ar aduce un venită ă de opt mii trei sute de franci. Ar pune deoparte o mic trei sute de franci pe an pentru repara ii şi întreţ inereaţ bunurilor; ar mai r mîne deci şapte mii de franci, din careă s-ar folosi cinci mii pentru cheltuielile unui an, şi s-ar mai putea strînge cîte dou mii de franci. Ea ad ug :ă ă ă

- Restul e p pat, gata. Şi apoi, asculta i bine, eu o să ţ ă p strez cheile: cît despre domnul Paul, nă -o s mai priă -measc nimic. Altfel o s v stoarc şi ultimul b nu .ă ă ă ă ă ţ

Jeanne, care plîngea neauzit, şopti:- Dar dac nă -are nici cu ce s m nînce?ă ă- O s vin s m nînce la noi, dacă ă ă ă -o s -i fie foame. O să ă

se g seasc totdeauna un pat şi un blid de mîncareă ă pentru el. Crede i c ar fi f cut toate prostiile alea dacţ ă ă ă nu i-a i fi dat bani de la început?ţ

- Dar avea datorii, ar fi fost dezonorat.

206

Page 207: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

- Şi cînd n-o s mai ave i nimic, asta o să ţ ă-l împiedice să mai fac altele? A i pl tit, bine. Dar nă ţ ă -o s mai pl ti i,ă ă ţ asculta i ce v spun... Acum, noapte bun , doamn .ţ ă ă ă

Şi plec .ăJeanne nu dormi deloc, r scolit la gîndul c trebuie să ă ă ă

vînd Peuples, s se duc în alt parte, s p r sească ă ă ă ă ă ă ă aceast cas de care era legat toat via a ei. A doua zi,ă ă ă ă ţ cînd o v zu pe Rosalie intrînd în camer , îi zise:ă ă

- Biata mea fat , nă -o s m pot hot rî niciodat s plecă ă ă ă ă de aici.

Dar bona se sup r :ă ă- Vre i, nu vre i, totuşi va trebui sţ ţ -o face i. Acuşi picţ ă

notarul împreun cu cel care doreşte castelul. Dac nă ă -o face i, în patru ani ajunge i la sap de lemn.ţ ţ ă

Jeanne r mase distrus , repetînd:ă ă- Nu pot, nu pot cu nici un chip!O or mai tîrziu, poştaşul îi aduse o scrisoare de laă

Paul, care-i mai cerea înc zece mii de franci. Ce s fac ?ă ă ă Pierdut , d du fuga la Rosalie, care ridic braă ă ă ele la cer:ţ

- Ce v spuneam eu, doamn ? Ah, era vai de toată ă ă lumea dac nu m întorceam eu aici.ă ă

Şi Jeanne, supunîndu-se voin ei bonei, îi r spunseţ ă tîn rului:ă

Dragul meu fiu, nu mai pot face nimic pentru tine, M-ai ruinat; mă v dă silită să vînd şi Peuples. Dar să nu ui iţ că vei avea întotdeauna un ad postă cînd vei vrea să te întorci lîngă b trînaă ta mamă pe care ai f cută -o s sufereă atît de mult.

JEANNE

Şi cînd sosi notarul împreun cu domnul Jeoffrin, fostă proprietar al unei fabrici de zah r, ii primi ea îns şi şi îiă ă invit s viziteze totul în am nunt.ă ă ă

O lun mai tîrziu semn contractul de vînzare şi cumă ă -p r în acelaşi timp o c su burghez , aşezat lîngă ă ă ţă ă ă ă

207

Page 208: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Goderville, pe drumul cel mare de la Montivilliers, în c tunul Batteville.ă

Apoi se plimb pîn seara, singur de tot, pe aleeaă ă ă mamei ei, cu inima sfîşiat şi cu sufletul dezn d jduit,ă ă ă luîndu-şi un r masă -bun plin de am r ciune de la zare, deă ă la copaci, de la banca mîncat de molii de sub plaă tan, de la toate aceste lucruri atît de cunoscute, care p reau că ă-i intraser în ochi şi în suflet, de la p durice, de la colinaă ă din fa a cîmpiei, pe care se aşezase de atîtea ori, de undeţ îl v zuse pe contele de Fourville alergînd spre mare înă cumplita zi a mor ii lui Julien, de la ulmul b trîn şi f rţ ă ă ă creştet de care se rezemase de atîtea ori, de la întreaga privelişte atît de familiar .ă

Rosalie o lu de bra , obligîndă ţ -o s se întoarc .ă ăUn ran voinic de vreo dou zeci şi cinci de ani aşteptaţă ă

în fala uşii. O salut pe Jeanne pe un ton prietenos, deă parc o ştia de cînd lumea:ă

- Bun ziua, doamn Jeanne, cum merge? Mama miă ă -a zis s vin pentru mutat. Aş vrea s ştiu ce lua i, pentru că ă ţ ă o s le duc în mai multe rînduri, s nu las balt niciă ă ă muncile p mîntului.ă

Era fiul bonei, fiul lui Julien, fratele lui Paul.I se p ru c se opreşte inima; şi totuşi ar fi vrut să ă ă-l

îmbr işeze pe b iatul acela. Se uit la el, c utînd s vadăţ ă ă ă ă ă dac sem na cu Julien, dac sem na cu Paul. Era roşu înă ă ă ă obraji, voinic, avea p rul blond şi ochii ală baştri, ca maică-sa. Şi totuşi sem na cu Julien. Cum anume? Prină ce? Nu ştia deloc, dar avea ceva din el în toată înf işarea.ăţ

Fl c ul zise mai departe:ă ă- Dac miă -a i putea ar ta acuma ce trebuie s duc, vţ ă ă -aş

r mîne îndatorat.ăDar Jeanne nu ştia înc ce avea s ia cu ea, casa ceaă ă

nou fiind foarte mic ; îl rug s vin iar peste oă ă ă ă ă s pt mîn .ă ă ă

208

Page 209: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Începu s se preocupe de mutare, care aduse o schimă -bare trist în via a ei mohorît şi f r speran e. Meră ţ ă ă ă ţ gea de la un lucru la cel lalt, c utînd mobilele care îiă ă aminteau de vreun eveniment, acele mobile prietene care fac parte din via a noastr , aproape din fiin a noastr ,ţ ă ţ ă cunoscute din tinere e, de care sînt legate amintirile veţ -sele sau triste, date din via a noastr , care au fost tovaţ ă -r şi t cu i ai orelor noastre blînde sau întunecate, care auă ă ţ îmb trînit, care să -au învechit al turi de noi, mobile cuă stofa rupt pe alocuri, cu c ptuşeala desf cut , cuă ă ă ă încheieturile sl bite şi culorile şterse.ă

Le alegea una cîte una, şov ind deseori, tulburat caă ă înaintea lu rii unei hot rîri capitale, revenind în fieă ă care moment al deciziei ei, neştiind dac s ia fotolii sau ună ă scrin vechi sem nînd cu o mas de lucru.ă ă

Deschidea sertarele, încerca să-şi aduc aminte nişteă fapte, apoi, cînd îşi zicea „Da, pe sta îl iau”, obiectul eraă coborît în sufragerie.

Vru să-şi p streze tot mobilierul din camera ei, patul,ă tapiseriile, pendula, totul. Lu cîteva scaune din salon,ă cele ale c ror desene îi pl cuser înc de cînd era mic ,ă ă ă ă ă cu vulpea şi barza, cu vulpea şi corbul, cu greierele şi furnica, cu bîtlanul melancolic.

Apoi, r t cind prin toate col urile acestei case pe careă ă ţ avea s o p r seasc , ajunse întră ă ă ă -o zi în pod.

R mase mut de uimire: era acolo un talmeşă ă -balmeş de obiecte de tot felul, unele stricate, altele doar mur-dare, altele urcate acolo cine ştie de ce, pentru c nu maiă pl ceau, pentru c fuseser înlocuite. G si mii deă ă ă ă bibelouri pe care le v zuse cîndva, apoi disp ruser dină ă ă -tr-o dat f r ca să ă ă ă-şi dea seama, nimicuri pe care le folosise, alte lucruşoare vechi, neînsemnate, care z cuă -ser în preajma ei timp de cincisprezece ani, pe care leă v zuse în fiecare zi f r s le bage în seam , şi care,ă ă ă ă ă dintr-o dat , reg site acolo, în pod, al turi de altele maiă ă ă vechi, al c ror loc şiă -l amintea limpede înc din timpulă

209

Page 210: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

primei ei veniri aici; c p tau acum o importan de mară ă ţă -tori uita i, de prieteni reg si i. Se asem nau cu acei oaţ ă ţ ă -meni la care te-ai dus foarte des f r ca să ă ă-i descoperi şi care, pe neaşteptate, într-o sear , încep s vorbeasc laă ă ă nesfîrşit, să-şi arate sufletul pe care nu-l b nuiai.ă

Mergea de la unul la altul cu zvîcnete de inim ,ă spunîndu-şi:

- Uite, eu am spart ceaşca asta chinezeasc , cu cîă teva zile înainte de nunt . Ah! iat şi bastonul pe care tata lă ă -a rupt vrînd s ridice bariera, cînd lemnul se umă flase de ploaie, şi iat şi lampa mamei.ă

Mai erau acolo multe lucruri pe care ea nu le cunoştea, care nu-i aminteau nimic, l sate de bunicii ei sau deă str bunici, lucrurile acelea pr fuite care au aerul c sîntă ă ă exilate într-un timp care nu mai e al lor, şi care par întristate de aceast p r sire, lucruri c rora nimeni nu leă ă ă ă ştie povestea, întîmpl rile, pentru c nimeni nu iă ă -a v zută pe cei ce le-au ales, le-au cump rat, leă -au st pînit, leă -au iubit, nimeni n-a cunoscut mîinile care le-au atins zilnic şi ochii care le-au mîngîiat.

Jeanne punea mîna pe ele, le r sturna l sînd urmaă ă degetelor în praful strîns; şi st tea aşa în mijlocul aceă lor vechituri, în lumina cenuşie care p trundea prin cîă teva ferestruici t iate în acoperiş.ă

Z bovea îndelung privind scaunele cu trei picioare,ă întrebîndu-se dac nuă -i aminteau nimic, o înc lzitoare deă picioare spart care i se p rea cunoscut , sau o mulă ă ă imeţ de obiecte de buc t rie nefolositoare.ă ă

Apoi f cu o gr mad cu ce voia s ia şi, dup ce coborî,ă ă ă ă ă o trimise pe Rosalie s le aduc . Bona, revolă ă tat , nu vruă în ruptul capului s coboare „mizeriile aceă lea”. Dar Jeanne, care nu mai avea nici o voin , nu se l s de dataţă ă ă asta, şi trebuir să ă-i fac pe plac.ă

Într-o diminea , tîn rul fermier, fiul lui Julien, Denisţă ă Lecoq, veni cu c ru a s fac primul transport. Rosalieă ţ ă ă

210

Page 211: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

merse cu el ca s supravegheze desc rcatul si aranjatulă ă mobilelor.

R mas singur , Jeanne începu s umble prin toateă ă ă ă camerele castelului, cuprins de o criz de disperare neră ă -voas , s rutînd, în avînturi de dragoste exaltat , tot ceeaă ă ă ce nu putea lua cu ea, marile p s ri albe de pe tapiseriaă ă din salon, sfeşnice vechi, tot ce-i c dea sub ochi. Meră gea de la un lucru la altul, înnebunit , cu ochii şiroind deă lacrimi. Apoi se duse să-şi ia r masă -bun de la mare.

Era pe la sfîrşitul lui septembrie, cerul jos şi cenuşiu ap sa peste lume, iar valurile triste îng lbenite, se pieră ă -deau în zare. Jeanne r mase mult timp în picioare, peă falez , cu mintea încol it de gînduri chinuitoare.ă ţ ă

Dup aceea, cum se apropia noaptea, se întorseseă acas . Suferise în ziua aceea tot atît cît pentru una dină cele mai mari nenorociri care i se întîmplaser .ă

Rosalie se întorsese şi o aştepta, încîntat de casa ceaă nou , spunînd c e mult mai vesel decît l doiul acela deă ă ă ă castel care nu era nici m car aproape de şosea.ă

Jeanne plînse toat seara.ăDe cînd aflaser c vînduse castelul, fermierii abia dacă ă ă

îi mai d deau aten ia cuvenit , numindă ţ ă -o între ei „nebuna” f r s ştie prea bine de ce, f r îndoial penă ă ă ă ă ă tru c ghiceau, cu instinctele lor primitive, sentimentaă lismul ei boln vicios şi crescînd, vis rile ei exaltate, toată ă ă dezordinea bietului ei suflet lovit de nefericire.

În ajunul plec rii, Jeanne intr din întîmplare în grajd.ă ă Un mîrîit o f cu s tresar . Era Massacre, la care nu seă ă ă mai gîndise de o lun . Orb şi paralizat, ajuns la o vîrst peă ă care aceste animale nu o ating niciodat , îşi tr ia via a deă ă ţ azi pe mîine pe un culcuş de paie, îngrijit de Ludivine care nu-l uitase. Jeanne îl lu în bra e, îl s rut şi îl duse înă ţ ă ă cas . Mare cît un butoiaş, abia se mai inea pe labele luiă ţ strîmbe, în epenite, şi l tra ca acei c eiţ ă ăţ -juc rie aiă copiilor.

211

Page 212: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

În sfîrşit miji şi ultima zi. Jeanne dormise în fosta camer a lui Julien, pentru c a ei r m sese f r mobile.ă ă ă ă ă ă

Ieşi din pat istovit , gîfîind, de parc ar fi f cut un drumă ă ă lung. C ru a cu geamantane şi cu restul de mobileă ţ aştepta deja în curte. În spatele ei era ag at o tr suricăţ ă ă ă în care trebuia s urce Jeanne şi Rosalie.ă

Moş Simone şi Ludivine r mîneau singuri pîn la sosireaă ă noilor proprietari, apoi aveau s se duc pe la rude.ă ă Jeanne le asigurase o mic rent , dar aveau şi ecoă ă nomiile lor. Acum erau nişte servitori foarte b trîni, nefolositori şiă flecari. Marius, luîndu-şi o nevast , pleă case de mult de la castel.

Pe la ora opt începu s plou , o ploaie m runt şiă ă ă ă înghe at care venea dup un vînt uşor, dinspre mare.ţ ă ă Trebuir s întind p turi peste lucrurile din c ru . Dină ă ă ă ă ţă copaci se desprindeau de pe acum frunzele.

Pe masa din buc t rie cafeaua cu lapte aburea. Jeanneă ă se aşez în fa a ceştii ei şi b u cu înghi ituri mici, apoiă ţ ă ţ zise:

- S mergem!ăîşi puse p l ria, şalul şi, în timp ce Rosalie îi puneaă ă

şoşonii, spuse, cu gîtul uscat:- Î i aminteşti, fata mea, cum ploua cînd am plecat dinţ

Rouen ca s venim aici...ăŞi avu un fel de zvîcnet, duse mîinile la piept, apoi c zuă

f r cunoştin .ă ă ţăTimp de o or r mase ca moart ; apoi deschise din nouă ă ă

ochii şi fu cuprins de convulsii înso ite de o rev ră ţ ă sare de lacrimi.

Cînd se mai linişti pu in se sim i aşa de sl bit încît nuţ ţ ă ă putea s se ridice. Dar Rosalie, care se temea de alteă crize dac mai întîrzia plecarea, se duse să ă-l caute pe fiul ei. O rugar , o ridicar , o purtar pîn la tr suric , peă ă ă ă ă ă bancheta de lemn c ptuşit cu piele ceruit . B trînaă ă ă ă bon , urcat al turi de Jeanne, îi înveli picioarele, îiă ă ă

212

Page 213: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

acoperi umerii cu o manta groas , apoi inînduă ţ -i o umbrel deasupra capului, strig :ă ă

- Repede, Denis, s plec m odat !ă ă ăTîn rul se ca r ling mama lui şi, aşezînduă ţă ă ă -se numai

pe un col , din lips de loc, porni calul la trap, zgîl îind peţ ă ţ cele dou femei.ă

Cînd ajunser la marginea satului z rir pe cinevaă ă ă mergînd dintr-un cap t în altul al drumului. Era abaă tele Tolbiac, care parc pîndea aceast plecare.ă ă

Se opri ca s fac loc tr suricii. Îşi inea sutana cu oă ă ă ţ mîn ca s nă ă -o ude apa de pe drum, iar picioarele lui sl b noage, acoperite de ciorapi negri, intrau în nişteă ă pantofi uriaşi, plini de noroi.

Jeanne plec ochii ca s nuă ă -i întîlneasc privirea; şiă Rosalie, care v zuse tot, se înfurie. Şopti:ă

- Mitocanul! Mitocanul! apoi strînse mîna fiului ei: arde-i una cu biciul!

Tîn rul, în momentul în care treceau pe lîng preot,ă ă f cu s cad întră ă ă -o groap roata tr surii lui hîrbuite şiă ă -l acoperi pe preot cu noroi din cap pînă-n picioare.

Iar Rosalie, încîntat , se întoarse ar tînduă ă -i pumnul, în timp se preotul se ştergea cu batista lui mare.

Mergeau de vreo cinci minute cînd Jeanne strig brusc.ă- L-am uitat pe Massacre!Trebuir s se întoarc şi Denis coborî, alerg să ă ă ă ă-l

caute pe cîine, în timp ce Rosalie inea h urile. Tîn rulţ ăţ ă ap ru pîn la urm , ducînd în bra e animalul mare, informă ă ă ţ şi chel pe care îl aşez între fustele celor dou femei.ă ă

213

Page 214: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

XIII

Dou ore mai tîrziu, tr sura se opri în fa a unei c su eă ă ţ ă ţ de c r mid cl dit în mijlocul unei livezi de peri t ia i înă ă ă ă ă ă ţ form de caier, la marginea şoselei mari.ă

Patru bol i de verdea formate din spaliere pe care seţ ţă ag au caprifoii şi clematite formau col urile acesteiăţ ţ gr dini compuse din straturi de legume, printre careă treceau c r ri pres rate de o parte şi de alta cu pomiă ă ă fructiferi.

Un gard viu, înalt crescut, m rginea proprietatea,ă desp r it de ferma al turat printră ţ ă ă ă -o cîmpie. La o sut deă metri în fa , pe drum, era o potcov rie. Celelalte caseţă ă mai apropiate se g seau la distan a de un kilometruă ţ împrejur se vedea cîmpia inutului Caux, pres rat deţ ă ă ferme pe care le înconjurau patru şiruri duble de copaci mari, închizînd curtea cu meri.

Imediat ce sosi, Jeanne vru s se odihneasc , dară ă Rosalie n-o l s , de team s nu cad iar în visare.ă ă ă ă ă Tîmplarul din Goderviile era acolo, ca s le ajute s se ină ă -staleze; începur pe dat s potriveasc mobilele aduseă ă ă ă deja, aşteptînd si ultima c ru , care nu putea s întîrzieă ţă ă mult.

Fu o munc grea, cerînd o mare chibzuial şi lungiă ă socoteli. Peste o or c ru a se ivi la barier şi trebuir să ă ţ ă ă ă descarce totul, sub ploaie.

Cînd se l s seara casa era întră ă -o dezordine deplin ,ă umplut de obiecte împerecheate la întîmplare. Jeanne,ă istovit , adormi imediat ce ajunse în pat.ă

214

Page 215: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

În zilele urm toare fu atît de. copleşit de treburi încîtă ă n-avu timp s se înduioşeze. Începu chiar să ă-i placă aranjatul casei cît mai frumos cu putin ; gîndul c fiul eiţă ă avea s se întoarc aici o urm rea f r încetare. Tapiă ă ă ă ă -seriile din fosta ei camer le puse în sufragerie, careă servea în acelaşi timp şi de salon; Jeanne preg ti cu mareă grij una din camerele de la etaj, zicînduă -i în minte „camera lui Poulet”. Ea şi-o p stra pe cea deă -a doua, iar Rosalie avea s stea deasupra ei, lîng pod.ă ă

C su a, aranjat cu grij , era dr gu ; şi Jeannei îiă ţ ă ă ă ţă pl cu acolo la început, deşi îi lipsea ceva de care nuă -şi putea da bine seama.

Într-o diminea , ajutorul notarului din Fecamp îi aduseţă trei mii şase sute de franci, dobînditi din vînzarea mobilelor l sate la Peuples şi evaluate de un tapi er.ă ţ Primind aceşti bani ea sim i un fior de pl cere şi, deţ ă îndat de omul plec , se gr bi să ă ă ă-şi pun p l ria, vrînd să ă ă ă ajung cît mai repede la Goderville, pentru aă -i trimite lui Paul suma aceea neaşteptat .ă

Dar, pe cînd se gr bea pe drumul cel mare, se întîlni cuă Rosalie, care se întorcea de la pia . Bona avu o b nuial ,ţă ă ă f r s ştie de la început adev rul; apoi, cînd îl descoperi,ă ă ă ă pentru c Jeanne nu putea să ă-i ascund nimic, îşi puseă coşul jos, ca s gesticuleze în voie. ip , îşi propti mîinileă Ţ ă în şolduri, apoi o lu pe st pîna cu mîna ei dreapt , puseă ă ă coşul în cealalt şi, clocotind, o duse înapoi spre cas .ă ă

Imediat ce ajunser în untru, bona îi ceru banii. Jeanneă ă îi d du, p strînd şase sute de franci, dar şireă ă tenia fu repede descoperit de slujnic şi trebui s dea tot.ă ă ă

Rosalie consim i totuşi ca acest rest s fie trimisţ ă tîn rului. El mul umi peste cîteva zile: „Miă ţ -ai f cut ună mare serviciu, mam , pentru c ne zb team întră ă ă -o mare mizerie”,

Totuşi Jeanne nu se obişnuise deloc la Batteville; i se p rea neîncetat c nu mai respira ca alt dat , c este şiă ă ă ă ă mai singur , şi mai p r sit , şi mai pierdut . Ieşea ca să ă ă ă ă ă

215

Page 216: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

fac o plimbare, mergea pîn la c tunul Verneuil, seă ă ă întorcea pe la Trois-Mares, apoi, dup ce intra în cas , seă ă ridica iar, cuprins de o dorin de a ieşi iar, ca şi cum ară ţă fi uitat s mearg tocmai unde avea chef s se duc , sauă ă ă ă avea chef s h l duiasc .ă ă ă ă

În fiecare zi se întîmpla aşa, f r ca ea s în eleag deă ă ă ţ ă unde venea nevoia aceea ciudat . Dar întră -o sear îiă venir f r s vrea nişte cuvinte pe buze, cuvinte careă ă ă ă -i d dur la iveal taina neliniştii ei. Spuse, aşezînduă ă ă -se pentru cin ;ă

- O! mi-e aşa de dor s v d marea!ă ăCe-i lipsea atît de mult era marea, uriaşa ei vecin timpă

de dou zeci şi cinci de ani, marea cu aerul ci s rat, cuă ă mîniile ei, cu vocea ei tun toare, cu vînturile ei puă ternice, marea pe care în fiecare diminea o vedea do laţă fereastra ei de la Peuples, pe care o respira zi şi noapte, pe care o sim ea aproape de ea, pe care începuse s oţ ă iubeasc , f r să ă ă ă-şi dea seama, ca pe o fiin .ţă

Massacre tr ia şi el întră -o permanent agita ie. Do cumă ţ venise, se instalase sub bufetul din buc t rie; si nuă ă putuser să ă-l mai scoat de acolo. St tea în locul acelaă ă toat ziua, aproape nemişcat, întorcînduă -se numai, din cînd în cînd, cu un mîrîit înfundat.

Dar cum venea noaptea se trezea şi se tîra pîn Iaă poarta gr dinii, izbinduă -se de ziduri. Apoi, dup ce peă -trecea afar cele cîteva minute careă -i trebuiau, intra iar în untru, se aşeza pe labele din spate în fa a cuptoruluiă ţ cald înc şi îndat ce st pînele lui mergeau la culcareă ă ă începea s urle.ă

Urla aşa toat noaptea, cu un glas plîng re şi jeluit,ă ă ţ oprindu-se cîte o or ca s reia iar, şi mai sfîşietor. Îlă ă legar în fa a casei, întră ţ -un butoi. Urla sub ferestre. Apoi, cum era infirm şi nu o mai ducea mult, îl aduser din nouă în buc t rie.ă ă

Somnul devenea imposibil pentru Jeanne care auzea b trînul animal gemînd şi zgîriind podeaua f r încetare,ă ă ă

216

Page 217: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

încercînd s se recunoasc în locuin a aceea nou ,ă ă ţ ă în elegînd bine c nu mai era la ea acas .ţ ă ă

Nimic nu putea să-l potoleasc . A ipit în timpul zilei, deă ţ parc ochii lui stinşi, conştiin a infirmit ii lui, lă ţ ăţ -ar fi împiedicat s se mişte atunci cînd toate fiin ele vii seă ţ agit , el începea s dea tîrcoale de fiecare dat după ă ă ă c derea serii, ca şi cum nă -ar fi îndr znit s tr iasc şi să ă ă ă ă umble decît pe întuneric aşa cum fac toate fiin ele oarbe.ţ

Îl g sir mort întră ă -o diminea . Fu o mare uşurare.ţăIarna înainta, şi Jeanne se sim ea n p dit de o neţ ă ă ă -

biruit disperare. Nu era una din durerile acelea ascuă iteţ care par s r suceasc sufletul, ci o întunecat şi lugubră ă ă ă ă triste eţ

Nimic n-o mai trezea. Nimeni nu se preocupa de ea. Şoseaua cea mare din fa a por ii se întindea mereu goalţ ţ ă la sting şi la dreapta.ă

Din timp în timp trecea la trap cîte o cabriolet miă nată de un om cu fa a roşie, a c rui bluz , umflat de vînt,ţ ă ă ă p rea un fel de balon albastru; uneori trecea vreoă tr suric înceat , sau se vedeau venind de departe doiă ă ă

rani, un b rbat şi o femeie, mici de tot în zare, apoiţă ă m rinduă -se, dup aceea, cînd dep şeau casa,ă ă micşorîndu-se din nou, p rînd dou gîze mari pe linia careă ă se întindea cît vedeai cu ochii, urcînd şi coborînd după ondul rile p mîntului.ă ă

Cînd iarba începu din nou s creasc , o feti cu fustaă ă ţă scurt trecea în fiecare diminea prin fa a barierei,ă ţă ţ ducînd dou vaci slabe care p şteau iarba deă ă -a lungul şan urilor de lîng drum. Se întorcea seara, cu acelaşiţ ă mers adormit, f cînd cîte un pas la zece minute în urmaă animalelor.

Noapte de noapte, Jeanne visa c st înc la Peuă ă ă ples. Se vedea acolo, ca alt dat , cu tat l şi mama ei. şiă ă ă cîteodat chiar cu m tuşa Lison. Retr ia lucruri uiă ă ă tate şi terminate, îşi imagina c o sprijin pe doamna Adelaide înă ă

217

Page 218: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

mersul pe aleea ei. Şi fiecare trezire era urmat deă lacrimi.

Se gîndea mereu la Paul, întrebîndu-se: „Ce face? Cum e acum? Se mai gîndeşte la mine cîteodat ?u.ă Plimbîndu-se încet pe drumul t iat între ferme, dep na înă ă gînd toate aceste idei care o torturau; dar mai ales suferea de o gelozie nebun împotriva acelei femei neă -cunoscute care-i r pise fiul. Numai aceast ur o re iă ă ă ţ nea, o împiedica s ac ioneze, s se duc să ţ ă ă ă-l caute, să r zbat pîn la el. I se p rea c o vede pe amant în uş ,ă ă ă ă ă ă ă întrebînd-o „Ce c uta i aici, doamn ?”, Mîndria ei deă ţ ă mam se revolta la gîndul acestei întîlniri, şi un oră goliu seme de femeie dintotdeauna curat , f r p cate şi f rţ ă ă ă ă ă ă pat , o înverşuna din ce în ce mai mult împoă triva b rbatului robit dragostei trupeşti, poftelor ei mură dare, care pierd pîn şi inimile. Toat lumea i se p reaă ă ă nedemn cînd se gîndea la tainele ruşinoase ale sim uă ţ -rilor, la mîngîierile care înjosesc, la toate tainele ghicite ale împerecherilor de nedesf cut.ă

Trecu prim vara, trecu şi iarna.ăDar cînd toamna veni din nou cu lungile ei ploi, cu cerul

ei cenuşiu, cu norii ei întuneca i, o oboseal de via oţ ă ţă cuprinse într-atît încît se hot rî s fac un mare efort caă ă ă să-l recapete pe Poulet al ei.

Patima tîn rului trebuie s se fi tocit acum. Îi scrise oă ă scrisoare disperat :ă

„Dragul meu copil, te implor s te întorci la mine.ă Gîndeşte-te c sînt b trîn şi bolnav , sină ă ă ă gur deă tot, anul întreg, numai cu Rosalie. Stau acum într-o c su , la marginea şoselei celei mari. Miă ţă -e tare urît. Dar dac tu ai fi aici, totul să -ar schimba pentru mine. Nu te am decît pe tine pe lume, şi nu te-am v zut de şapte ani! Nu vei şti niciodat cît am fostă ă de nefericit şi cum miă -am pus toate speran ele înţ tine. Erai via a mea, visul meu, singura meaţ

218

Page 219: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

n dejde, singura mea dragoste, şi tu nu eşti lingă ă mine, m-ai p r sit!ă ă

O, întoarce-te, micul meu Poulet, întoarce-te să m îmbr işezi, întoarceă ăţ -te lîng b trîna ta mamă ă ă care i i întinde nişte bra e dezn d jduite.ţ ţ ă ă

Jeanne.”

El îi r spunse cîteva zile mai tîrziu:ă

„Draga mea mam , nă -aş cere nimic mai mult decît s te v d, dar nu am nici un ban. Trimiteă ă -mi cî iva şi voi veni. De altfel, tiveam de gînd s vin laţ ă tine ca să- i vorbesc despre un proiect care miţ -ar permite s fac ceea ce îmi ceri.ă

Dezinteresul şi dragostea celei care a fost tova-r şa mea în zilele grele care au trecut r mîn f ră ă ă ă margini pentru mine. Nu se poate s mai stau multă timp f r s recunosc public iubirea ei şi devotaă ă ă -mentul atît de credincios. În afar de asta are maă -niere alese pe cate le vei aprecia cu siguran . Eţă foarte instruit , citeşte mult. În sfîrşit, nuă - i po i daţ ţ seama ce a însemnat ea pentru mine, întotdeauna. Aş fi o brut dac nu iă ă -aş dovedi recunoştin a mea.ţ Aşadar i i cer învoirea deţ -u o lua de so ie. Miţ -ai ierta prostiile şi am tr i to i în casa ta cea ' nou .ă ţ ă

Dac ai cunoaşteă -o, mi-ai da imediat consim mîntul. Te asigur c e perfect şi foarteţă ă ă distins . Ai iubiă -o, sînt sigur. Cît despre mine, n-aş putea s tr iesc f r ea.ă ă ă ă

Aştept cu ner bdare r spunsul t u, draga meaă ă ă mam , şi te îmbr işez din toat inima ă ăţ ă

fiul t u,ăVicontele Paul de Lamare.”

Jeanne fu zdrobit . R mase nemişcat , cu scrisoareaă ă ă pe genunchi, ghicind viclenia acelei femei care-i inuseţ

219

Page 220: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

neîncetat fiul lîng ca, care nuă -l l sase s vin m car oă ă ă ă dat , aşteptînd o anume or , ora în care b trîna mam ,ă ă ă ă disperat , neputînd s mai reziste dorin ei de aă ă ţ -şi strînge în bra e fiul, ar ceda, ar fi de acord cu tot.ţ

Şi cumplita durere a acestei preferin e înc p înate aţ ă ăţ lui Paul pentru creatura aceea îi sfîşia inima. Repeta:

- Nu m iubeşte! Nu m iubeşte! ă ăRosalie intr . Jeanne abia reuşi s spun :ă ă ă- Acum vrea s-o ia de nevast . ăBona tres ri:ă- O, doamn , doar nă -o s permite i una ca asta, Domnulă ţ

Paul n-are cum s-o ia pe tîrîtura aceea...Şi Jeanne, sfîşiat dar revoltat , r spunse:ă ă ă- Asta nu, niciodat , fata mea. Şi, pentru c nu vrea să ă ă

vin , o s m duc eu să ă ă ă-l caut, şi vom vedea care din noi dou o să ă-l p streze.ă

Şi îi scrise imediat lui Paul ca să-şi anun e sosirea şi caţ să-l poat vedea în alt parte decît în casa în care locuiaă ă tîrfa aceea.

Apoi, aşteptînd un r spuns, f cu preg tirile pentruă ă ă plecare. Rosalie începu s înghesuie întră -un geamantan vechi ruf ria şi lucrurile st pînei ei. Dar, pe cînd împă ă ă-turea o rochie, o rochie veche de ar , exclam :ţ ă ă

- N-ave i nici m car ce pune pe dumneavoastr . N-o sţ ă ă ă v las s v duce i aşa. V-a i face de rîs fa de toată ă ă ţ ţ ţă ă lumea, iar doamnele din Paris v-ar privi ea pe o slujnic .ă

Jeanne o l s s fac aşa cum voia. Cele dou femei seă ă ă ă ă duser împreun la Goderville ca s aleag o stof verde,ă ă ă ă ă în carouri, şi o. Încredin ar croitoresei din oraş. Apoiţ ă intrar la notarul Roussel, care f cea în fiecare an oă ă c l torie de dou s pt mîni la Paris, şiă ă ă ă ă -i cerur cîtevaă informa ii, pentru c Jeanne nu mai fusese în capital deţ ă ă dou zeci şi opt de ani.ă

El îi d du numeroase sfaturi, cum s se fereasc deă ă ă maşini, cum s nu se lase furat , îndemnîndă ă -o s -şi coasă ă banii în c ptuşeala hainelor şi s nu in în buzunar decîtă ă ţ ă

220

Page 221: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

pe cei de neap rat trebuin . Vorbi mult vreme deă ă ţă ă restaurantele cu pre uri moderate şi numi vreo douţ ă-trei pentru femei, îi recomand Hotel de Normandie, undeă poposea şi el, aflat lîng gar . Putea s se duc acoloă ă ă ă spunînd c vine din partea lui.ă

Timp de şase ani, calea ferat de care se vorbea pesteă tot, era practicat între Paris şi Havre. Dar Jeanne, chiă -nuit de necazurile ei, nu v zuse înc maşinile acelea cuă ă ă aburi care revolu ionaser toat ara.ţ ă ă ţ

Iar Paul nu-i r spundea.ăAştept o s pt mîn , şi înc una, mergînd în fiecareă ă ă ă ă

diminea pe drum înaintea factorului, pe care îl opreaţă tulburat :ă

- Nu ai nimic pentru mine, moş Malandain?Şi omul r spundea de fiecare dat , cu vocea lui ră ă ă-

guşit de r ceala anotimpurilor:ă ă- Nimic de data asta, buna mea doamn .ăCu siguran c femeia aceea nuţă ă -l l sa pe Paul să ă

r spund .ă ăAtunci Jeanne se hot rî s plece imediat. Voia să ă -o ia pe

Rosalie cu ea, dar bona refuz să -o înso easc din cauz cţ ă ă ă ar fi crescut cheltuielile de c l torie. De altfel, nă ă -o l s peă ă st pîna ei s ia cu ea mai mult de trei sute de franci:ă ă

- Dac v mai trebuie al ii, îmi scrie i, eu m duc laă ă ţ ţ ă notar şi el vi-i trimite. Dac v dau mai mult, sigur ajungă ă în buzunarul domnului Paul.

Şi, într-o diminea de decembrie, urcar în tr surica luiţă ă ă Denis Lecoq, care venise s le duc pîn la gar . Rosalieă ă ă ă o conducea la tren pe st pîna ei.ă

Mai întîi întrebar de pre ul biletului, apoi, cînd toă ţ tul fu pus la punct şi geamantanul înregistrat, aşteptar în fa aă ţ acelor linii de fier, încercînd s în eleag cum se foloseau,ă ţ ă atît de preocupate de acea tain încît nu se mai gîndeauă la motivele triste ale plec rii.ă

În sfîrşit, un şuierat îndep rtat le f cu s întoarc capul,ă ă ă ă şi z rir o maşin neagr care se m rea din ce în ce. Eaă ă ă ă ă

221

Page 222: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

ajunse cu un zgomot teribil, trecu prin fa a lor tr gînd unţ ă şir de c su e pe ro i. Cînd un amploaiat deschise o uş ,ă ţ ţ ă Jeanne o îmbr işa plîngînd pe Rosalie şi urc întrăţ ă -una din c su e.ă ţ

Rosalie, mişcat , strig :ă ă- La revedere, doamn , drum bun, pe curînd!ă- La revedere, fata mea.Se auzi brusc un fluier şi tot convoiul de maşini se puse

iar în mişcare, încet la început, apoi mai repede apoi cu o vitez însp imînt toare.ă ă ă

În compartimentul în care se g sea Jeanne mai erau doiă domni care dormeau rezema i de banchete, în cele douţ ă col uri.ţ

Ea se uita cum trec cîmpiile, copacii, fermele, satele, îngrozit de viteza aceea, sim induă ţ -se prins întră -o viaţă nou , aflat intră ă -o lume nou care nu mai era a ei, aă tinere ii ei liniştite şi a vie ii ei monotone.ţ ţ

Cînd trenul ajunse la Paris se l sa seara.ăUn om îi lu geamantanul şi ea îl urm speriat ,ă ă ă

tulburat , nepricepînduă -se- să-şi fac loc în mul imeaă ţ aceea mişc toare, aproape fugind dup omul acela, deă ă team s nuă ă -l piard din ochi.ă

Cînd ajunse la hotel, se gr bi s spun :ă ă ă- Vin recomandat de domnul Roussel.ăPatroana, o femeie uriaş , serioas , aşezat la biroul ei,ă ă ă

întreb :ă- Cine-i sta, domnul Roussel? Jeanne, uluit , spuse:ă ă- Dar... notarul din Goderville, care trage aici în fiecare

an.Femeia cea mare r spunse:ă- Se poate. Nu-l cunosc. Vre i o camer ?ţ ă- Da, doamn .ăŞi un b iat îi lu bagajul, urcînd sc rile înaintea ei.ă ă ăîşi sim ea inima strîns . Se aşez la o m su şi ceru sţ ă ă ă ţă ă

i se aduc în camer o sup cu o arip de pui. Nu puseseă ă ă ă nimic în gur din zori.ă

222

Page 223: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Mînc îngîndurat la lumina unei lumin ri, gîndindu-seă ă ă la o mul ime de lucruri, amintinduţ -şi cum trecuse prin acelaşi oraş, la întoarcerea din c l toria de nunt , primeleă ă ă semne ale firii lui Julien ap rute în timpul aceă lei şederi la Paris. Dar pe atunci ea era tîn ra şi înă crez toare şiă curajoas . Acum se sim ea b trîn , nesiă ţ ă ă gur , aproapeă fricoas , tulburat de orice. Dup ce teră ă ă min de mîncat seă duse la fereastr şi se uit la strada plin de lume. Ar fiă ă ă vrut s ias dar nu îndr znea. Cu siguran avea s seă ă ă ţă ă r t ceasc , gîndea. Se b g în pat şi sufl în luminare.ă ă ă ă ă ă

Dar zgomotul, acea senza ie de oraş necunoscut, peţ -ripe iile drumului, toate o ineau treaz . Orele seţ ţ ă scurgeau. Zgomotele de afar se domoleau pu in cîteă ţ pu in, dar ea nu putea s doarm , enervat de acelţ ă ă ă murmur surd al marilor oraşe. Ea era obişnuit cu somnulă acela liniştit şi adinc al cîmpurilor, care cuprinde totul, oamenii, animalele şi plantele; şi acum sim ea în jurul ei oţ agita ie misterioas . Voci aproape nedesluşite ajungeauţ ă pîn la cu, ca şi cum ar fi trecut prin pere ii hotelului. Baă ţ scîr îia o podea, ba se închidea o uş , ba îrîia o sonerie.ţ ă ţ

Dintr-o dat , pe la ora dou , cînd începuse s a iă ă ă ţ -peasc , auzi nişte ipete de femeie în camera vecin ;ă ţ ă Jeanne s ri din pat. Apoi i se p ru c aude un rîs deă ă ă b rbat.ă

Pe m sur ce se f cea ziu , o cuprindea gîndul la Paul;ă ă ă ă şi se îmbr c imediat ce r s ri soarele.ă ă ă ă

El st tea în strada Sauvage, în Cite. Vru s se duc pînă ă ă ă acolo pe jos, ca s in seama de sfaturile Rosaliei înă ţ ă privin a economiei. Era frumos: aerul rece îi în epa obrajii,ţ ţ iar oamenii treceau gr bi i pe trotuare. Jeanne mergea cîtă ţ putea de repede, urmînd o strad pe care iă -o indicase notarul, la cap tul c reia trebuia s o ia la dreapta, apoiă ă ă la stînga; în cele din urm , ajuns la o pia , trebuia să ă ţă ă mai cear l muriri. Nu g si pia a si întreb un brutar,ă ă ă ţ ă care-i d du alte informa ii. Plec din nou, se încurc ,ă ţ ă ă r t ci, se lu dup alte sfaturi şi se pierdu cu totul.ă ă ă ă

223

Page 224: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Înnebunit , mergea acum aproape la întîmplare. Era cîtă pe ce s cheme un birjar, cînd z ri Sena; atunci o lu deă ă ă -a lungul apei.

Peste vreo or intra în strada Sauvage, un fel de uliă ţă întunecoas . Se opri în fa a por ii, atît de emoă ţ ţ ionat încîtţ ă nu mai putea s fac nici un pas.ă ă

El era în casa aceea, el, Poulet.Sim ea cţ ă-i tremur genunchii şi mîinile; în sfîrşit intr ,ă ă

merse pe un culoar; v zu ghereta portarului şi întreb ,ă ă întinzîndu-i o moned de argint:ă

- A i putea sţ ă-l anun a i pe domnul Paul de Lamare c oţ ţ ă doamn în vîrst , o prieten deă ă ă -a mamei lui, îl aşteaptă aici?

Portarul r spunse:ă- Nu st aici, doamn ,ă ăUn fior o str b tu din creştet pînă ă ă-n t lpi. Bîlbîi:ă- A! unde... unde locuieşte acum?- Nu ştiu.Se sim i ame it de parc avea s se pr buşeasc şiţ ţ ă ă ă ă ă

r mase cîtva timp f r s poat vorbi. Pîn la urm , cu ună ă ă ă ă ă ă efort cumplit, îşi veni în fire şi zise:

- De cît timp a plecat?Omul îi d du o mul ime de informa ii:ă ţ ţ- Sînt dou s pt mîni. Au plecat uiteă ă ă -aşa, într-o sear ,ă

şi nu s-au mai întors. Datorau bani peste tot în cartier; în elege i de ce nu şiţ ţ -au l sat adresa.ă

Jeanne vedea nişte lumini, fl c ri lungi, de parc cinevaă ă ă tr gea cu puşca în fa a ochilor ei. Dar o idee fix oă ţ ă sus inea, o f cea s se in pe picioare, aparent calm şiţ ă ă ţ ă ă st pîna pe ea. Voia s ştie şi să ă ă-l reg seasc pe Paul.ă ă

- Deci n-a spus nimic atunci cînd a plecat?- O! Nimic, au fugit ca s nu pl teasc , astaă ă ă -i tot.- Dar trebuia s trimit pe cineva să ă ă-i ia scrisorile.- Cel mai des eu i le d deam, Şi apoi, dac primea vreoă ă

zece pe an. Le-am dus una cu dou zile înainte să -o ştearg .ă

224

Page 225: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Era scrisoarea ei, f r îndoial . Jeanne spuse dintră ă ă -o suflare:

- Asculta i, sînt mama lui, am venit sţ ă-l caut. iŢ ne iţ zece franci. Dac ave i vreo veste de la el, vreoă ţ informa ie, c uta iţ ă ţ -m la hotel Normandie, pe stradaă Havre, şi o s v pl tesc bine.ă ă ă

- Conta i pe mine, doamn , r spunse portarul.ţ ă ăŞi Jeanne plec . Începu s mearg f r s ştie unde. Seă ă ă ă ă ă

gr bea ca şi cum o aştepta o treab important , treă ă ă cea pe lîng ziduri, lovinduă -se de oameni care duceau pachete; traversa str zile f r s se uite şi birjarii oă ă ă ă înjurau; se poticnea de trotuar cînd nu se uita cu b gareă de seam ; alerga unde vedea cu ochii, cu sufletul zdrobit.ă

Dintr-o dat se trezi întră -o gr din şi se sim i aşaă ă ţ obosit încît se aşez pe o banc . St tu acolo mult timp,ă ă ă ă plîngînd f r s -şi dea seama; trec torii se opreau ca să ă ă ă ă se uite la ea. Apoi sim i cţ ă-i este foarte frig şi se ridic să ă plece din nou. De-abia b mai ineau picioarele, aşa era deţ sl bit şi de distrus .ă ă ă

Voia s intre întră -un restaurant s m nînce o sup deă ă ă carne, dar nu îndr znea s intre întră ă -un asemenea loc, cuprins de un fel de ruşine, de fric , de pudoare dină ă cauza amarului ei care i se citea pe fa . Se opri oţă secund în fa a uşii, se uit în untru, v zu to i oameă ţ ă ă ă ţ nii aceia aşeza i, mîncînd, şi plec intimidat , zicînduţ ă ă -şi:

- O s intru în urm torul.ă ăŞi nu intra nici în cel care venea la rînd. Pîn la urmă ă

cump r de la un brutar un corn şi începu să ă ă-l ron ie peţă strad . Ii era foarte sete, dar nu ştia unde s mearg să ă ă ă bea, şi se ab inu.ţ

Trecu pe sub o bolt şi se trezi întră -o alt gr din ,ă ă ă înconjurat de arcade. Recunoscu Palais-Royal.ă

Cum soarele şi mersul o mai înc lziser pu in, se aşeză ă ţ ă pentru o oră-dou . Intr o mul ime de lume, o lumeă ă ţ elegant care conversa, zîmbea, saluta, acea lumeă

225

Page 226: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

fericit în care femeile sînt frumoase şi b rba ii boga i,ă ă ţ ţ care nu tr ieşte decît pentru podoabe şi pentru pl ceri.ă ă

Jeanne. speriat în mijlocul acelei mul imi str luciă ţ ă toare, se ridic şi vru sa plece; dar brusc se gîndi c ar puteaă ă să-l întîlneasc acolo pe Paul, şi începu s ră ă ăt ceasc ,ă ă scrutînd fe ele, mergînd deţ -a lungul şi de-a latul gr diniiă cu pasul ei m run el şi gr bit.ă ţ ă

Oamenii întorceau capul dup ea, unii rîdeau şi oă ar tau cu degetul. Ea îşi d du seama şi ieşi, gîndinduă ă -se c , f r îndoial , oamenii rîdeau de inuta ei şi de rochiaă ă ă ă ţ în carouri verzi aleas de Rosalie şi cusut dup cumă ă ă voise ea la croitoreasa din Goderville.

Nu îndr znea nici să ă-i mai întrebe pe trec tori desă pre drum. Se aventur singur şi sfîrşi prin aă ă -şi reg si hotelul.ă

Îşi petrecu restul zilei pe un scaun, la picioarele patului, f r s fac nici o mişcare. Apoi cin , ca şi în ajun, o supă ă ă ă ă ă şi pu in carne. Dup aceea se culc , f cînd fiecare lucruţ ă ă ă ă mecanic, din obişnuin .ţă

A doua zi se duse la prefectura poli iei, ca sţ ă-i găsească ei b iatul. Nu putur să ă ă-i promit nimic, îi spuser totuşiă ă c vor încerca.ă

Atunci r t ci pe str zi, sperînd mereu să ă ă ă-l întîlneasc .ă Şi în mijlocul acestei mul imi agitate se sim ea mai sinţ ţ -gur , mai pierdut , mai neînsemnat decît între nişteă ă ă cîmpuri pustii.

Cînd se întoarse la hotel, seara, îi spuser c întreă ă base de ea un om din partea domnului Paul şi c avea să ă revin a doua zi. Un val de sînge i se urc în inim şi nuă ă ă închise un ochi toat noaptea. Dac era el? Da, era el,ă ă bineîn eles, deşi nuţ -l recunoscuse dup descrierea f cut .ă ă ă

Pe la ora nou diminea a, auzi cioc nituri în uş şi, gataă ţ ă ă s se avînte cu bra ele deschise, strig : ă ţ ă

- Intr !ăAp ru un necunoscut. Şi, în timp ce îşi cerea scuze c oă ă

deranjeaz , explicînduă -i de ce venise, pentru o datorie a lui Paul, Jeanne se sim ea plîngînd f r s vrea,ţ ă ă ă

226

Page 227: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

ştergîndu-şi lacrimile cu vîrfurile degetelor pe m sur ceă ă se scurgeau pe la col ul ochilor.ţ

Aflase de la portarul din strada Sauvage de venirea ei şi, cum nu-l putea reg si pe tîn r, se adresa mamei. Îiă ă întinse o hîrtie pe care ea o lu f r s se gîndeasc laă ă ă ă ă nimic. Citi o cifr , 90 de franci, îşi scoase banii si pl ti.ă ă

Nu ieşi deloc în ziua aceea.Iar a doua zi se prezentar al i creditori. Le d du tot ceă ţ ă

avea, p strînduă -şi numai dou zeci de franci, si îi scriseă Rosaliei, explicîndu-i situa ia.ţ

Îşi petrecea zilele r t cind, aşteptînd r spunsul bonei,ă ă ă neştiind ce s fac , omorînduă ă -şi ceasurile lugubre, orele nesfîrşite, neavînd pe nimeni c ruia să ă-i spun un cuvîntă bun, nimeni care să-i ştie nefericirea. Tr ia la întîmplare,ă h r uit acum de nevoia de a pleca, de a se înă ţ ă toarce acolo, în c su a ei de la marginea str zii singuraă ţ ă tice.

Cît va vreme în urm credea c nu mai poate tr iă ă ă ă acolo, într-atît o doborîse triste ea. Şi acum sim ea c ,ţ ţ ă dimpotriv , nu mai putea s tr iasc decît acolo, undeă ă ă ă obişnuin ele ei monotone se înr d cinaser .ţ ă ă ă

În sfîrşit, într-o sear g si o scrisoare şi dou sute doă ă ă franci.

Rosalie spunea:

Doamn Jeanne, întoarce iă ţ -v repede, nu v maiă ă trimit nimic altceva. Cît despre domnul Paul, o să m duc eu să ă- l caut cînd o s ne mai dea de veste.ă

Pe curînd.Servitoarea dumneavoastr , ă

Rosalie.

Jeanne plec la Batteville întră -o diminea cînd ninţă gea şi era foarte frig.

227

Page 228: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

XIV

De atunci nu mai ieşi, nu se mai mişc din cas . Seă ă trezea în fiecare diminea la aceeaşi or , se uita pe feţă ă -reastr , apoi cobora s se aşeze în fa a focului, în suă ă ţ -fragerie.

St tea acolo zile întregi, nemişcat , cu ochii a inti i laă ă ţ ţ flac r , l sînd s r t ceasc în voie jalnicele ei gînduri şiă ă ă ă ă ă ă urm rind tristul convoi al nenorocirilor ei. Întuă nericul cuprindea pu in cîte pu in camera aceea mic iar ea nuţ ţ ă f cea altceva decît s pun lemne pe foc. Atunci Rosalieă ă ă aducea lampa şi spunea:

- Hei, doamn Jeanne, trebuie s v trezesc sau înc nuă ă ă ă v e foame în seara asta?ă

Era urm rit deseori de idei fixe care o obsedau şiă ă torturat de preocup ri neînsemnate, de cele mai mă ă ă-runte lucruri, care în mintea ei bolnav c p tau o imporă ă ă -tan aparte.ţă

Tr ia mai ales în trecut, în trecutul îndep rtat, ură ă m rită ă de amintirea primei ei perioade de via şi de cea aţă c l toriei de nunt , acolo, în Corsica. Peisaje din insulaă ă ă aceea, uitate de mult vreme, i se iveau brusc în fa aă ţ ochilor, în t ciunii c minului; şi îşi amintea toateă ă am nuntele, toate faptele, toate figurile întîlnite acolo;ă fa a c l uzei Jean Rivoli o urm rea, credea deseori cţ ă ă ă ă-i aude glasul.

Apoi se gîndea la anii blînzi ai copil riei lui Paul, cînd oă punea s r s deasc salate şi îngenunchea pe p mîntulă ă ă ă ă gras al turi de m tuşa Lison, întrecînduă ă -se ca să-i intre în

228

Page 229: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

voie copilului, s planteze r sadurile cu cît mai multă ă ă îndemînare şi s aib cît mai multe fire.ă ă

Şi buzele ei şopteau încetişor:- Poulet, micul meu Poulet! ca şi cum i-ar fi vorbit. Cînd

visarea ei se oprea asupra acestui nume, încerca uneori timp de cîteva ore s deseneze în gol, cu degeă tul întins, literele care îl compuneau. Le scria încetişor, în fa aţ focului, închipuindu-şi c le vede; apoi, crezînd c să ă -a înşelat, începea din nou cu litera P, cu un bra tremurîndţ de oboseal , for înduă ţ -se să-i picteze numele pîn la sfîrşit.ă Cînd termina, o lua de la cap t.ă

La urm nu mai putea amesteca totul, modela alteă cuvinte, enervîndu-se îngrozitor. Toate maniile singurati-cilor o st pîneau. Cel mai mic lucru nepus la locul lui oă irita.

Rosalie o silea deseori s mearg , o lua cu ea pe drum,ă ă dar Jeanne, dup dou zeci de minute, declara:ă ă

- Nu mai pot, fata mea! şi se aşeza pe malul şan ului.ţÎn curînd începu s urasc orice fel de mişcare şi st teaă ă ă

în pat cît putea de mult.O singur obişnuin din copil rie îi mai r m seseă ţă ă ă ă

neschimbat : s se scoale imediat ceă ă -şi bea cafeaua cu lapte. Îi pl cea cafeaua cu lapte în mod deosebit, iă -ar fi sim it lipsa mai mult decît orice altceva. Aştepta, în fieţ -care diminea , sosirea Rosaliei cu o ner bdare pu in senţă ă ţ -zual şi, de îndat ce ceaşca plin era pus pe masa deă ă ă ă noapte, se ridica în şezut şi o golea repede, cu l comie.ă Apoi, dînd la o parte cuverturile. Începea s se îmbrace.ă

Pu in cîte pu in se obişnui s viseze cîteva secundeţ ţ ă dup ce punea la loc ceaşca în farfurie; apoi se întinse:lină nou în pat; apoi prelungi pe zi ce trecea aceast lene pînă ă în clipa în care Rosalie se întorcea furioas şi o îmbr caă ă aproape cu for a.ţ

Jeanne p rea de altfel c nu mai are nici un fel deă ă voin . De cîte ori bona îi cerea un sfat, îi punea oţă întrebare, voia să-i aud p rerea, ea zicea:ă ă

229

Page 230: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

- F cum vrei tu, draga mea.ăSe credea atît de înc p înat urm rit de nenoroc încîtă ăţ ă ă

devenise fatalist ca un oriental; şi, obişnuinduă -se să vad cum i se risipesc visurile şi cum i se sf rîmă ă ă gerantele, nu mai îndr znea s fac nimic, şov ia zileă ă ă ă întregi înainte de a îndeplini' treaba cea mai simpl ,ă obsedat mereu de ideea c o va lua pe calea cea rea siă ă totul se va sfîrşi prost.

Repeta în fiecare clip :ă- Asta sînt eu, n-am avut noroc în via . Atunci Rosalieţă

ipa la ea:ţ- Ce-a i spune dac ar trebui s munci i ca s ave i eţ ă ă ţ ă ţ

mînca, dac a i fi silit s v trezi i în fiecare zi la oraă ţ ă ă ă ţ şase diminea a ca s merge i la lucru? Sînt destule femeiţ ă ţ obligate s fac asta, şi cînd sînt prea b trîne mor înă ă ă mizerie.

Jeanne r spundea:ă- Dar gîndeşte-te c sînt singur de tot, c fiul meu mă ă ă -a

p r sit!ă ăŞi Rosalie se sup ra atunci, zicînd furioas :ă ă- Asta-i cea mai mare nenorocire! Deh! şi copiii care fac

serviciul militar, şi cei care se duc în America?America era pentru ea o tar neclar , unde te duă ă ceai să

faci avere şi de unde nu te întorceai niciodat .ăŞi urma:- Se întîmpl întotdeauna o clip în care trebuie s teă ă ă

despar i, pentru c b trînii şi tinerii nu sînt f cu i s steaţ ă ă ă ţ ă împreun . Şi încheia, cu un ton feroce: Ei bine, ceă -a i ziceţ dac-ar fi mort?

Atunci Jeanne nu mai r spundea nimic.ăFor ele îi mai revenir cînd aerul se îmblînzi, în priţ ă mele

zile de prim var , dar nu folosea aceast întoar,-ccre laă ă ă via decît pentru a se afunda şi mai adînc în gîndurile eiţă sumbre.

Cum urcase în pod, într-o diminea , s caute ceva,ţă ă deschise din întîmplare o cutie plin cu calendare vechi;ă

230

Page 231: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

le p straser , dup cum obişnuiesc unii oameni de laă ă ă ar .ţ ă

I se p ru c reg seşte chiar anii trecutului ei, şi ră ă ă ămase copleşit de o emo ie ciudat şi nedesluşit , în fa a aceloră ţ ă ă ţ gr mezi de cartoane împ r ite în p trate.ă ă ţ ă

Le lu cu ea şi le duse în sufragerie. Erau de toateă m rimile, mari şi mici. Le puse pe mas şi începu s leă ă ă aranjeze pe ani. Deodat îl g si pe primul, pe acela peă ă care îl adusese la Peuples. Se uit la el îndelung, la zileleă t iate de ea în diminea a plec rii de la mîn stire spreă ţ ă ă Rouen. Plînse. Plîngea cu lacrimi grele şi încete, cu biete lacrimi de b trîn , în fa a vie ii ei jalnice, înă ă ţ ţ tins în fa a eiă ţ pe mas .ă

Îi veni o idee care deveni imediat o obsesie cumplit ,ă neîncetat , înverşunat . Voia să ă ă-şi aminteasc aproape ziă de zi ce f cuse. Şi ag pe ziduri, pe tapi erie, unul după ăţă ţ ă altul, cartoanele acelea îng lbenite. Petrecea ore întregiă în fa a unuia sau altuia, întrebînduţ -se:

- Ce mi s-a întîmplat în luna aceea oare? Subliniase datele memorabile din via a ei şi ajungeaţ

uneori s reconstituie o lun întreag , amintinduă ă ă -şi unul cîte unul, grupîndu-le, lipindu-le unul lîng altul, toateă micile fapte care se petrecuser înainte sau dup eveă ă -nimentul important.

Reuşi, printr-o aten ie înc p înat , prin eforturi deţ ă ăţ ă memorie, de voin concentrat , s restabileasc peţă ă ă ă de-a-ntregul primii ei doi ani la Peuples, amintirile îndep ră tate ale vie ii ei revenind cu o uşurin şi oţ ţă limpezime aparte.

Dar anii care urmau i se p reau pierdu i întră ţ -o cea ,ţă amestecîndu-se, fugind unul de altul; şi r mînea cîteodată ă un timp nesfîrşit cu capul plecat pe vreun calendar, cu gîndurile încordate spre alt dat , f r s ajung mă ă ă ă ă ă ăcar s . afle dac era în acel calendar o anumit amintire peă ă ă care o c uta.ă

231

Page 232: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Mergea de la unul la cel lalt în jurul s lii, pe caro oă ă înconjurau, ca nişte gravuri, acele tablouri ale zilelor sfîrşite. Îşi oprea brusc scaunul în fa a unuia dintre ele şiţ st tea pîn noaptea nemişcat , privinduă ă ă -le, scufundat înă c ut rile ei.ă ă

Apoi, dintr-o dat , cînd toate sevele se trezir subă ă c ldura soarelui, cînd recoltele începur s creasc peă ă ă ă câmpuri, arborii s înverzeasc , merii din cur i s seă ă ţ ă desfac asemeni unor bulg ri roşii parfumînd cîmpia, oă ă mare agita ie o cuprinse.ţ

Nu-şi mai g sea locul, se ducea şi venea, intra şi ieşeaă de dou zeci de ori pe zi, b tea drumul deă ă -a lungul fermelor, tr ind întră -un fel de febr a regretului.ă

Vederea unei margarete pitulate într-o tuf de iarb , aă ă unei raze de soare lunecînd printre frunze, vreun f gaş cuă un ochi de ap în care se oglindea albastrul cerului, oă mişcau, o r scoleau, o înduioşau aducînduă -i senza iiţ uitate, ca nişte ecouri ale emo iei ei de fat tîn ra, dinţ ă ă vremea în care visa la via a de la ar .ţ ţ ă

Frem tase cu aceiaşi fiori, savurase aceeaşi dulcea şiă ţă aceeaşi ame eal tulbur toare a zilelor c ldu e în care îşiţ ă ă ă ţ aştepta viitorul. Şi reg sea toate aceste senza ii acum,ă ţ cînd viitorul era închis. Se mai bucura înc de ele în inimaă ei, dar suferea în acelaşi timp, ca şi cum bucuria veşnică a lumii ren scute, p trunzînduă ă -i pielea uscat , sîngeleă r cit, sufletul zdrobit, nu mai putea să ă-i aduc decît ună farmec slab şi dureros.

Avea impresia c fiecare lucru din jurul ei se schimă base pu in. Soarele trebuia s fie mai pu in cald decît înţ ă ţ tinere ea ei, cerul mai pu in albastru, iarba mai pu inţ ţ ţ verde, iar florile, mai palide şi mai pu in mirosiţ toare, nu te mai îmb tau ca alt dat .ă ă ă

În anumite zile o p trundea totuşi o senza ie bineă ţ -f c toare de via , şi începea s viseze, s spere, s aşă ă ţă ă ă ă -tepte, pentru c , în ciuda loviturilor înverşunate ale vie ii,ă ţ nu sper m întotdeauna cînd afar e frumos?ă ă

232

Page 233: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Ea mergea, mergea drept înainte ore întregi, biciuită parc de zbuciumul sufletului ei. Uneori se oprea brusc,ă se aşeza pe marginea drumului ca s se gîndeasc laă ă lucruri triste. De ce nu fusese şi ea iubit ca al i oaă ţ meni? De ce nu cunoscuse bucuriile tihnite ale vie ii calme?ţ

Şi uneori mai uita pentru o clip c era b trîna, c nă ă ă ă -o mai aştepta nimic în afara anilor lugubri şi singuratici, că tot drumul fusese str b tut; potrivea nenuă ă m rate iluzii deă viitor. Apoi senza ia dur a realit ii c dea asupra ei, şi seţ ă ăţ ă ridica încovoiat ca sub o greuă tate care-i rupea spinarea. Se întorcea, mergînd mai încet, pe drumul spre cas ,ă şoptind:

- Oh! b trîna nebun , b trîna nebun ! Rosalie îi spuneaă ă ă ă acum în fiecare moment:

- Dar linişti iţ -v , doamn , ce ave i de v emo ioă ă ţ ă ţ na iţ aşa?

Şi Jeanne r spundea întristat :ă ă- Ce vrei, sînt ca Massacre în ultimele lui zile. Într-o

diminea , bona intr mai devreme în camera ei şi,ţă ă punîndu-i ceaşca de cafea cu lapte pe masa de noapte, spuse i

- Haide, be i repede. Ne aşteapt Denis la poart .ţ ă ă Mergem la Peuples, avem o treab acolo.ă

Jeanne crezu c are s leşine, atît de tulburat se sim i;ă ă ă ţ se îmbr c tremurînd de emo ie, copleşit la gîndul că ă ţ ă ă are să-şi revad iubita ei cas .ă ă

- Un cer str lucitor se desf cea peste lume, şi calul, cuă ă chef s zburde, o lua uneori la galop. Cînd intrar înă ă Etouvent, Jeanne sim i c respira greu, atît de tare îiţ ă b tea inima. Z rind stîlpii de c r mid ai barierei şopti deă ă ă ă ă două-trei ori f r s vrea:ă ă ă

- O! O! O! ca în fa a lucrurilor care î i r scolesc inima.ţ ţ ăL sar tr surica la familia Couillard, apoi, în timp ci1ă ă ă

Rosalie şi fiul ei se duceau la treburile lor, fermierii îi d dur Jeannei cheile ca s se mai uite prin castel,ă ă ă deoarece st pînii erau pleca i.ă ţ

233

Page 234: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

O crengu uscat , c zînd, atinse rochia Jeannei, şi caţă ă ă se uit în sus: se rupsese din platan. Se duse lîng coă ă -pacul gros, cu coaja neted şi albicioas , şi îl mîngîie cuă ă palma, ea pe un animal. În iarb , piciorul ei se izbi de oă bucat de lemn putrezit: era ultima r m şi a b ncii peă ă ă ţă ă care se aşezaser atît de des cu to ii aici, banca pe care oă ţ puseser în ziua sosirii lui Julien.ă

Se apropie de uşa dubl a vestibulului şi o deschise cuă greutate, deoarece cheia grea şi ruginit nu voia s seă ă r suceasc . Broasca ced cu un scîr îit puternic şi canaă ă ă ţ -tul, care se împotrivea la rîndul lui, se l s deschis.ă ă

Aproape alergînd, Jeanne urc pîn la camera ei. N-6ă ă mai recunoscu, era acoperit cu un tapet deschis laă culoare: dar, cînd deschise o fereastr , r mase mişă ă cată pîn în adîncul sufletului în fa a acestei privelişti atît deă ţ iubite, p duricea, ulmii, cîmpia, marea presă ărat de pînzeă maronii ce p reau nemişcate în dep rtare.ă ă

Începu s r t ceasc prin casa mare şi pustie. C uta,ă ă ă ă ă pe ziduri, pete familiare ochilor ei. Se opri în fa a uneiţ g uri mici, scobite în tencuial de baronul care se distraă ă deseori, amintindu-şi tinere ea, f cînd scrim cu bastonulţ ă ă împotriva zidului de cîte ori trecea pe acolo.

În camera mamei ei reg si, ascuns în spatele unei uşi.ă Într-un col întunecat, aproape de pat, un ac fin aurit, cuţ g m lie, pe care ea îl înfipse acolo (acum îşi amintea) şiă ă pe care îl c utase de atunci ani întregi. Nimeni nuă -l g sise. Îl lu ca pe o relicv inestimabil si îl s rut .ă ă ă ă ă ă

Mergea peste tot, c uta, recunoştea urmele aproapeă nev zute pe tapetele camerelor, care nu fuseser delocă ă schimbate, revedea acele figuri ciudate pe care imagi-na ia le împrumut deseori desenelor de pe stofe, de peţ ă marmur , de pe umbrele din tavan, înnegrite de vreme.ă

Se plimba cu paşi neauzi i, singur de tot în imensulţ ă castel t cut, ca printră -un cimitir. Toat via a ei z cea aici,ă ţ ă în untru.ă

234

Page 235: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Coborî în salon. Era întunecat din cauza obloanelor trase şi cîtva timp nu z ri nimic; dup ce privirea seă ă obişnui cu întunericul, recunoscu încetul cu încetul ta-piseriile cele înalte pe care se plimbau p s ri. Dou foă ă ă tolii r m seser în fa a c minului, de parc să ă ă ţ ă ă -ar fi ridicat chiar atunci cineva din ele, şi chiar mirosul încăperii, un miros pe care îl avusese totdeauna, cum fiin ele îl au pe al lor,ţ un miros abia sim it, uşor de recunoscut lotuşi acelţ parfum dulceag al caselor vechi, o p trundea pe Jeanne, oă înf şur în amintiri, îi ame ea gîndurile. St tea acoloă ă ţ ă gîfîind, respirînd acel miros al trecutului, cu ochii a inti i laţ ţ cele dou fotolii. Şi deodat , dintră ă -o idee fix se n scu oă ă halucina ie brusc şi crezu c îi vede, îi v zu, cum îiţ ă ă ă v zuse de atîtea ori, pe mama şi tat l ei înc lzinduă ă ă -şi picioarele la foc.

Se d du înapoi îngrozit , se izbi cu spatele de uş , seă ă ă sprijini de ea ca s nu cad cu ochii int la fotolii.ă ă ţ ă

N luca disp ruse.ă ăR mase n ucit timp de cîteva minute; apoi îşi veni cuă ă ă

greu în fire şi vru s fug , temînduă ă -se c înnebuă nise. Privirea îi c zu din întîmplare pe lemnul de care seă sprijinea şi z ri scara lui Poulet. Toate t ieturile celeaă ă uşoare se urcau pe vopsea la intervale inegale, şi cifrele scrijelite eu cu itul ar tau vîrstele, lunile, creşţ ă terea fiului ei. Se vedea cînd scrisul mare al baronului, cînd scrisul ei mic, cînd scrisul pu in tremurat al mţ ătuşii Lison.

I se p ru c b iatul de alt dat era acolo, în fa a ei; cuă ă ă ă ă ţ p rul lui blond lipinduă -şi fruntea de zid ca să-i m soareă în l imea.ă ţ

Baronul striga:- Jeanne, a crescut cu un centimetru în şase s pt mîni!ă ăÎncepu s s rute lemnul întră ă -un avînt de iubire.Dar o strig de afar . Era vocea Rosaliei.ă ă- Doamn Jeanne, sînte i aşteptat la mas .ă ţ ă ăIeşi, complet aiurit . Nu în elegea nimic din ce i seă ţ

spunea. Mînc tot ce i se puse în fa , ascult vorbindu-seă ţă ă

235

Page 236: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

f r s ştie despre ce se discuta, le r spunse feră ă ă ă mierilor care o întrebau de s n tate, îi l s s o s rute, s rut şiă ă ă ă ă ă ă ă ea obrajii care i se întindeau, apoi urc din nou în tr sur .ă ă ă

Cînd pierdu din ochi, printre copaci, acoperişul înalt al castelului, avu în inim o sfîşiere îngrozitoare. Simă ea înţ suflet c îşi luase pentru totdeauna r masă ă -bun de la casa ei.

Se întoarser la Bateville.ăÎn clipa în care voia s intre în cas , z ri ceva alb subă ă ă

uş ; era o scrisoare pe care poştaşul o strecurase în lipsaă ei. Şi îşi d du seama imediat c venea de la Paul. Oă ă deschise tremurînd de spaim şi citi:ă

Draga mea mam , nu iă ţ -am scris mai curînd pentru c nu voiam s faci un drum inutil la Paris;ă ă trebuie negreşit s vin eu s te v d. M g sescă ă ă ă ă într-o mare nefericire şi într-o mare dificultate. So ia mea e pe moarte, dup ce a n scut o fetiţ ă ă ţă acum trei zile, şi n-am nici un ban. Nu ştiu ce s facă cu copilul pe care port reasa îl creşte cu biberonul,ă cum poate - mi-e fric s nu se pr p deasc . N-aiă ă ă ă ă putea s ai tu grij de ea? Nu ştiu deloc ce s fac şiă ă ă n-am bani ca să- i iau o doic . R spundeă ă -mi imediat.

Fiul t u care te iubeşte, ăPaul

Jeanne se l s s cad pe un scaun, abia mai avîndă ă ă ă putere s-o cheme pe Rosalie. Cînd bona ajunse lîng ca,ă citir din nou scrisoarea, împreun , apoi r maseră ă ă ă îndelung t cute, una în fa a celeilalte.ă ţ

Pîn la urm Rosalie spuse:ă ă- M duc eu să -o iau pe cea mic , doamn . Nu puă ă tem s-o

l s m aşa.ă ă- Du-te, fata mea, r spunse Jeanne. T cur iar un timp,ă ă ă

apoi bona relu :ă

236

Page 237: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

- Pune iţ -v p l ria, doamn , şi haidem la notarul dină ă ă ă Goderville. Dac cealalt moare, trebuie ca domnul Paulă ă s-o ia de nevast . Asta pentru micu , pentru mai tîrziu.ă ţă

Şi Jeanne, f r s spun un cuvînt, îşi puse p l ria. Oă ă ă ă ă ă bucurie adînc , de nespus, îi sc lda inima, o bucurieă ă perfid pe care voia să -o ascund cu orice pre , una dină ţ bucuriile acelea infame din pricina c rora roşeşti, dar deă care te bucuri imens în str fundul sufletului: amanta fiuluiă ei avea s moar .ă ă

Notarul îi d du bonei toate l muririle, pe care ea leă ă repet de mai multe ori; apoi, sigur c nă ă ă -o s fac nici oă ă greşeal , declar :ă ă

- Nu v teme i de nimic, am eu grij de tot. Şi plec laă ţ ă ă Paris chiar în noaptea aceea.

Jeanne petrecur dou zile intră ă -un zbucium care o f ceaă neputincioas de a gîndi la ceva. În a treia zi primi ună singur rînd de la Rosalie, care o anun a c se înapoiaz cuţ ă ă trenul de sear . Nimic mai mult.ă

Pe la ora trei rug pe un vecin s înhame caii şi s -oă ă ă duc la gara din Beuzeville ca să ă-şi aştepte servitoarea.

St tea în picioare pe peron, cu ochii a inti i la liniaă ţ ţ dreapt a şinelor care duceau pîn departe în zare. Dină ă cînd în cînd se uita la ceas. Înc zece minute. Înc cinciă ă minute. Înc dou . E timpul. Nimic nu se vedea în deă ă -p rtare. Z ri deodat o pat alb , un fum, şi sub el ună ă ă ă ă punct negru, care creştea, creştea, alergînd cu toată viteza.

În sfîrşit maşina cea mare, încetinindu-şi mersul, sosi, puf ind, trecu prin fa a Jeannei, care pîndea cu ochiiă ţ m ri i uşile. Mai multe se deschiser ; coborîr raniă ţ ă ă ţă îmbr ca i cu bluze, femei cu panere, mici burghezi cuă ţ p l rii noi.ă ă

În sfîrşit o z ri pe Rosalie, care ducea în bra e un paă ţ -chet de ruf rie.ă

237

Page 238: Guy de Maupassant O Viata

O viaţă

Vru s alerge spre ea, dar se temu c are s cad . I seă ă ă ă t iaser picioarele. Bona, v zîndă ă ă -o, veni spre ea cu aerul ei calm, ca de obicei, şi spuse:

- Bun ziua, doamn , uite c mă ă ă -am întors; n-a fost chiar uşor.

Janne îng im :ă ă- E bine?- Ei bine, ea a murit noaptea trecut . S-au c să ă ătorit:

asta-i feti a.ţŞi îi întinse copilul, care nu se vedea deloc dintre

scutece. Jeanne o lu f r s se gîndeasc şi ieşir dină ă ă ă ă ă gar , apoi urcar în tr sur .ă ă ă ă

Rosalie mai zise:- Domnul Paul o s vin imediat dup înmormîntare.ă ă ă

Mîine tot la ora asta, zicea el.Jeanne şopti „Paul...” şi nu mai ad ug nimic.ă ăSoarele cobora în zare, rev rsînd lumin peste cîmpiileă ă

vrîstate ici-colo eu aurul rapi ei în floare şi cu sîngeleţ macilor. O pace nesfîrşit cobora peste p mîntul liniştit înă ă care încol eau sevele. Tr sura mergea la gaţ ă lop, ranulţă plesc ia din limb ca să ă ă-şi zoreasc aniă malul.

Şi Jeanne se uita drept înainte la cerul t iat ca de nişteă rachete de zborul ocolit al rîndunelelor.

F r veste, o lumin blînd , o flac r de via , treă ă ă ă ă ă ţă cînd prin rochie, îi cuprinse picioarele, îi p trunse în carne; eraă c ldura micii fiin e care dormea pe genună ţ chii ei.

Atunci o cuprinse o emo ie copleşitoare. Descoperiţ repede fa a copilului pe care nu îl v zuse înc : fiica fiuţ ă ă lui ei. Şi cum pl pînda fiin , izbit de lumina puteră ţă ă nic , îşiă deschise ochii albaştri şi-şi mişc buzele, Jeanne începuă s-o îmbr işeze cu furie, ridicîndăţ -o în bra e, sufocînd-o cuţ s rut ri.ă ă

Dar Rosalie, mul umit şi ursuz , o opri:ţ ă ă- Haide, haide, doamn Jeanne, termina i, o să ţ -o face iţ

s ipe.ă ţ

238

Page 239: Guy de Maupassant O Viata

Guy de Maupassant

Apoi ad ug , r spunzînd f r îndoial unui gînd deă ă ă ă ă ă -al ei:

- Via a, vede i dumneavoastr , nu e nici atît de bun ,ţ ţ ă ă nici atît de rea cum credem noi.

---- Sfîrşit ----

239