Despre singurtate se vorbete cu team i nelinite ca despre o boal care macin subtil viaa omului i pune n pericol de moarte pe cel asupra cruia s-a abtut. Singurtatea care atac textura social fcnd ca oamenii s caute cu disperare compania celor asemenea lor, cu toate c vizeaz doar exterioritatea, rmne la fel de chinuitoare pentru fiina uman ca i acea singurtate care pustiete din interior. Firilor meditative, nchise n ele nsele, avnd vocaia interogaiei interioare, singurtatea le deschide drumul spre cunoatere i spiritualizare. Departe de a fi o searbd proiecie a intelectului, singurtatea lor se instituie ca o necesitate imperioas de scrutare a datelor existenei proprii. Astfel, n interiorul identitii proprii se creeaz un spaiu agonal, n care nfruntarea dintre bine i ru, dintre necesitate i libertate, devine o permanen. Privilegiai, sfinii nu cunosc fluxul i refluxul oceanului de singurtate n care se scufund fiinele umane crora fondul existenei le apare ca o lupt indezirabil ntre a trebui i a nu trebui, ntre sens i nonsens, ntre raional i iraional. Tipul uman care plonjeaz n singurtate n cutarea a ceea ce numai sfinii au aflat, nesocotind vremelnica lor via, este ntruchipat de eroul tragediei greceti. El prefigureaz acea condiie uman n care singurtatea, cu toate forele sale nimicnicitoare, se cere suspendat din sufletul i mintea omului.

Capitolul I Singuratatea EminescianaMihai Eminescu este poetul reprezentativ al literaturii romne. Printot ce acreat,el a produs unefect de modelare profund si de durat. A fcut catoat poezia acestui secol s evolueze sub asupririle lui. Insa din paleta operelor sale se diferentiaza si cele de o ordonanta specifica simbolului care te sperie la inceput dar vibreaza spre ascensiune la final, singuratatea. Cu toate ca sunt mai multe poezii insa acestea sunt definitoare specificului meu ,care m-a depasesc in totalitate prin esenta versurilor si originalitatea lor. Deci, ele sunt forta mea de coeziune definitoare in calea simboluli enigmatic sihastria. SINGURATATE Inceputul poeziei zugraveste mediul in care se afla eul liric: perdele, masa, foc, soba, care accentueaza atmosfera de intimitate apasatoare. Antiteza"focul palpae in soba, iara eu pe ganduri..." descrie o stare emotionala in care este adancit poetul.Anume focul este acel simbol fidel care sustine in clipele grele singuratatea interna a eului lirec cit si a atmosferei nocturne interne. n aceasta perioada poetul traieste o profunda singuratate si dezamagire n dragoste. George Calinescu numea poezia tacerii absolute n care solitudinea desavrsirii ngusteaza constiinta de sine si da nastere acelui sfrsit, denotnd o meditatie ce evoca sentimentul singuratatii si al curgerii timpului. Insa defapt cei care redau o melodie de vis si vorbec prin prisma singuratatii ,, sunt acele mici creaturi ,Taraiesc incet ca greieriPrintre negre, vechi zidiri,,,,sauS-a tesut painjenisSi prin cartile in vravuriUmbla soarecii furis. n compozitia poeziei se disting doua planuri. Primul plan insera 1-7 strofe ce adncesc atmosfera singuratatii, tristetii si melancoliei. De fapt anume aceste strofe sunt acel fior enigmatic ce reascunde in inimile cititorilor cite un caz aparte pentru a deduce sirul singuratatii romantic,, care intr-un final apare si ea,zina celesta ce readuce lumina.Dintr-odata-mi pare plina,In privazul negru-al vietii-miE-o icoana de lumina. n celalalt plan se includ ultimele 3 strofe ce activeaza starea eului liric datorita aparitiei iubitei. Motivul amintirilor si singuratatii rezida din simbolul greieri, epitetul dublu grele, mngioase amintiri si metafora se sfarma-n suflet, care creeaza un zbucium sufletesc, nvaluit de o stare dezolanta, de o trista amintire persistenta. George Calinescu numea poezia "Singuratate","poezia tacerii absolute", in care solitudinea deplina, margineste constiinta de sine si da nastere acelui sfarsit, indicand o meditatie ce evoca sentimentul singuratatii si al curgerii timpului. Insa uneori singuratatea e dirijata de timp care dicteaza tonul si maniera sa ,vibrind spre o ascensiune nonconformista cu launtricul liric creat de romanticii, model noua.n final apare acelai motiv de trecere a timpului - i mi-i ciud, eul liric fiind suprat c timpul i macin via, stpndnd-o necrutor , pe cnd el dorete s savureze clipele alturi de iubit. Prezena des ntlnit a formei personale la persoana I -mi, melancolia-mi, dat-mi, determin centrarea eului liric, a suferinei lui n atmosfera poeziei. Astfel se creeaza o metamorfoza de echilibru intre singuratate si timp definind forta de creatie ce contopeste simbolul dat intr-unul malefic care totusi realzeaza o antiteza nevizibila care totusiisi lasa amprenta data.

Pe linaga plopii fara sot ... . n poezia Pe ling plopii fr so...nfieaz ideile unei elegii erotice unde predomin temaiubirii i asuferinei. Anume, titlul semnific un gest al singurtii plopii fr so . Plopii prezentati in titlu sunt asociati tristetii,deceptiei si lacrimilor,insusirea lor de fara sot fiind o posibila analogie la eul liric unic in genialitatea si caracterul sau elevat,spiritual si mental,prezentat ca laitmotiv in poezia lui Eminescu nu o singura data,titlul fiind un garant pentru gesturile si introspectiile singuratatii sau fior care pluteste spre cer si descrie calea singuratatii in conexiune cu cea a eului Pe linga plopii fara sot Adesea am trecut.Se dezvolta un parallelism pe care se construieste in continuare poezia,bazat pe amplificarea gradata doua sentimente,de iubire si singuratate eterna.Cadrul in care se desfasoara aceasta idila este nepotrivit,unor astfel de povesti;daca pana in acest punct al evolutiei lirice,dragostea era acompaniata de un cadru natural,protector,intrat in simbioza si deplina comuniune cu indragostii,acum,imprejurarile sunt sihastre ,nerecomandate consumarii relatiei dominate de povara ancestrala si transpunere in decoruri utopice,ce transforma iubirea in cel mai dezirabil lucru existent pentru eul liric,pentru a carui infaptuire este dispus la sacrificii: O oara sa fi fost amici [] o oara si sa mor prin care se evidentiaza intensitatea si importanta infaptuirii idealului.Peisajul conventional nu este in concordant cu planul iubirii,una ideala se exprima intr-o intimitate cu accente de pastel,plina de imagini artistice,care redescopera acea stare emotional sumbra. Cadrul singuratatii nu poate mentine la viata acea fire omeneasca doar cu unle clipe triste, de acea apare in prim plan ea, natura care ca un simbol definitor realizeaza gestul originalitaii romantice. n tema poeziei sesitueaz i natura care este maisrccioas i urban, reprezentat prin strzipustii, ferestre nchise, plopi singuratici. Poezia capat otonalitate trist chiar de la inceput. Eul liric fiind neneles i cuprins de o flacr aiubirii mbrieaz un spaiu mai sumbru iar timpul se plaseaz pe doua planuri temporale(trecut iprezent),n acest anturaj i cu triri melancolice. Eul liric este copleit de o gramda de sentimente ntunecate. Atunci cndva el suferea i iubea cu o nelinite sufleteasc, dar acum el ncearc nite sentimente denepsare, durere, tristee isingurtatesufleteasc. Iarpersonificarea plopi fr so inconcomitent cu titlulpoeziei abordeaz imagineaplopului asociat cu jalea isingurtatea, i aceti copaci fr so formeaz fundalul suferinei poetului. O singuratate ce nu pote fi traita singur cum am mai scris anterior, ea e bazata pe un cadru care nu pote fi invins. n funcie deaceste elemente, de prezena sau absena lor, detotalitatea sentimentelor i de imaginea iubitei, poezia dedragoste Pe lng plopii frsocapt o tonalitate trist i seapropie de elegia erotic, roman, cntec. Sentimentul sihastriei aparine de trecut i deaici apare regretul, nostalgia,singurtatea. Ideea elegiei determin faptul c dragostea ar fi murit sau fie a fost refuzat ndrgostitului fr nici o speran i a renunat la ea. Uneori e simplu de realizat prin-tr-o privire pentru a constata ca persoana data sufera de acel fior specific numai lor ,singuratatea Caci te iubeam cu ochi paginiSi plini de suferinti.Ochiii sunt scele perle definitoare care soptesc firei omenesti o noua stare de emancipare launtrica pe care greu o poate trata.Si te privesc nepasatorC-un rece ochi de mort.Deci, ambele poezii inspira acel cadru sihastru care e redat prin elemente artistice dar si stari emotionale traite la propriu doar de ei, eul liric si cititorul de rind cel mai precoce si fidel commentator literar in era dezvoltarii intelectuale.

Capitolul II Cintecul monoton al oglinziiGeorge CobucPrivitainansamblu operaluiG.Cosbucseinscrieprintreclasiciiale literaturiiromane.Originalitateapoetuluiseaflainversuriledeinspiratiedinviaa satului,ininventiapoetica,inmodalitateaincareconstiintaartistuluiseacordacu istoriaexistenteisiaspiratiilepoporuluinostru,cufunctiasocial-educativasi esteticiaepociiincare atraitscriitorul. Satul ,deseori tema abordat in creaia sa literar reda singurtatea divin care se realizeaz prin intermediul unor personaje cu functii specific numai lor care cu usurinta ne intriga sufletele.Poezia La oglind prezinta primele simptome ale ideii ca fata aintrat in faza nubilitatii si principalele aspecte morale ce stau la infaptuirea cuplului indragostitilor,care trebuie sa se finalizeze prin nunta. Poezia incepe cu un vers memorabil: Azi am sa-mi crestez ingrinda.Grinda este un fel de calendar al taranului unde sunt insemnate momente de mare importanta.Iubirea este un sentiment si firesc in viata oamenilor.Al doilea element este cel al reflectarii realitatii fizice, o reflectare obiectiva prin oglinda. Fataprofita de faptulca a ramas singura cu dorul si isi iamasurileasiguratorii de securitate, prininchiderea usii cu zavorul: Mama-i dusa-n sat! Cu dorulAzi e singur puisorul,Si-am inchis usa la tindaCu zavorul.La fel i n poezia este redat acea singurtate care de fapt nu e una asa cum ne-o dorim, adic sumbr i intunecoas care e infricostoare. n aceasta poezie sihastria e imbinata cu iubire de mam si frumosMama-i dusa-n sat! Cu dorulAzi e singur puiorul, Dar, observm ca acel fior enigmatic e tolerat de simbolul prezent in poezie oglinda care amelioreaza acea stare de tristee. Fata esinguraincasa,caci mama-idusa-n sat.Infataoglinzii,desprinsa,isiprivestechipulsiestesurpinsa,naiv-nedumerita,pentrucasevedefrumoasa.Si-a pusnaframa,floarelaurechesi-iplace cumarata.Magandeameuca-sfrumoasa!Dar cumnu!Simama-micoasa .Sortcuflori,minuneminune mare- Nu-seufaracaoricare,MamapoatefifaloasaCamaare. Einocentasigratiecopilareascainceeace- sispunesigandestefata.Stiemulte,darnucumstauceidragidevorba/Gura-ngura.Si,cochetandinfataoglinzii,isiinchipuiecum ovaimbratisaflacaul. Bratuldreptdaca-lintinde RoatapestebrauteprindeSite-ntreaba: Dragastrangu-l?Situ-lcerti,darel ,natangul,Ca raspunstemaicuprindeSicustangul. Deaceeacasaseconvingacanumaiesteceeaceafost,isipunesalba,brau, detoate, casavadacumi-arstanevasta. Dup cum observm aceast singurtate este una prielnic pentru eroina data. A- contientiza ca nu exist pozie sau oper care s nu fie patruns de ctre firescul naturii, anume el realizeaz o stre pe care o face s devina mai realist si nu asa de infricostoare. Vntul este si el un punct forte care ofera acestei singurtai divine un prieten cu care vorbeste si-si spune clipele sale dragi :Om sa fie? Nu e cine!Hai, e vntul! Uite-mi vineSa vad oare cu cositaSta-mi-ar bine ?

Ca mai apoi aceast singuratate s fie complexat de el, pentru o reduce cu picioarele pe pmint fiina sa drag. Dar nici ea nu se las de vraja acetui mister care o ptrunde, parc ar zbura spre frumos dar si nu:Ce sa fac? Unde-mi sta capul?Grabnic, hai sa-nchid dulapulSa ma port sa nu ma prinda. Pentru tnara fat cel mai placut ,este o astfel de singuratate care e-ar plcea si ar dori deseori sa se lase refugiat in sinul ei de dragoste. Deci,finalul este unul specific dar care o readuce pe tnr di pustiul placut singurator, ce se precipita dupa ce se aude vocea mamei intoarsa din sat. De data aceasta asistam la un proces invers: de despodobire. daca la inceput propozitiile sunt exclamative, inspre final ele suntinterogative:Ce sa fac? Unde-mi sta capul?...Ce-am uitat?...Aceasta precipitare este marcata de sporirea propozitiilor eliptice de predicat: Salba, jos! Si-ncui oglinda. Se reface ordinea initiala, dovada ca inca mai este de asteptat, fiindca altfel:Doamne, de-ar fi dat de mine,Ce bataie!Imaginile, in general, sunt cele dinamice, marcate de folosirea unui numar mare de verbe.In ceea ce priveste versificatia se observa ca strofa este o sixtina, avand rima imperechiata, iardin punctul de vedere al masurii avem 8 silabe, desi la ultimul vers intalnim 4 silabe.G. Cosbuc este un mare inovator in planul prozodiei care le pote imbina toate inr-un mod aparte si original. Deja apare o nou abordare dar indiferent de ea se regasete strea de spirit a singurtii care in cazul dat e ntr-o strns conexiune cu arta muziciiEu mi-am facut un cntec Stnd singura-n iatacce se regsete in poezia Cntecul Fusului. Iatucul e i el un parta fidel care spune pe nume direct unei singurtai ce se-nvrtea mereu. n Cantecul fusului disperarea unei fete dezamagite de dragoste produce senzatia auditiva obsesiva, ca si cum apa, plopii, fusul ar intona o tragica acuzatie: "Sub plopii rari apele suna / Si plopii rari vajaie-n vant / Scot zgomote parca sa-mi spuna in ras ce nemernica sunt / Iar apele-mi striga nebuna." Natura e virtual incarcata de o umanitate care in diferite situatii se actualizeaza. E o natura la limita umanului, oricand antropomorfica. Vantul atipit se trezeste parca pentru a feri gestul matern al femeii care-si racoreste pruncul pe intinderea pustie a campului la amiaza, de anonimatul unei singuratati stranii (in miezul veriI). Singura alinare pentru eul liric in vremura timpului era cntecul cu care se alina si se puntea trezi din somnul tristeii.De-atunci l cnt ntrunaCa-mi vine-asa nevrnd;De-as face orice-as face,Nu pot sa-l scot din gnd. Poate c se regsete si o tristee enorma in suflet pe care nu o poate extinde in teama unei singuratati prea aspre. De aceia singura alinare e acel fus cu care se realizeaz o prsonificare strns intre el si instrument /Si n-as fi vrut sa-l fac.//Dar fusul e de vina/. Cum am mai revizuit aceast singuratate cu toate c este una n snul familiei dar ea nu se las de acest confort familiar si -i mentine singurtatea launtric:Adese stnd la cinaSimt lacrimile des,Nu pot mnca de lacrimiSi trebuie sa iesAfara-n vnt, afara,Ca-mi arde capul tot,Si-ngrop n palme capulSi-mi cnt amarul tot. Pentru a scpa de acest chin amrnic eul se refugiaz la cele dragi luiprecum:/ Am stat la roata morii,/ Si-am mers pe malul apei,/Uneori unele opere parc au fost realizate impreun spre exemplu avind simboloul plopului care reunete singurtatea nu numai din opera lui Cobuc ci si a lui Eminescu, insa aici se resimte o retraire profund a strilor emotionale, care sunt redate prin intermediul verbelor ct si a unei monorime:Dar a-nceput un plopSa cnte, si toti plopiiCntau duios n vnt,Si m-am trezit deodataCa plng si eu si cnt! .Dar, citind in detaliu poezia data constat ca muma natura ii are locul su acasa si l nsoete pe tinar in clipele dificile pentru a-l intruchipa in adevarul pur:/ Si-am mers pe lunci, dar jalnic,/ D-a lungul peste lunci,/ Cum plng si cnta toate!/.Dar de fapt din singuratatea cu care e inconjurat eroina noastr ar trebui s nu se revolte i sa continuie viaa inainte, ns ea consider ca doreste sa atrag atentia tuturor pentru ao cnpatimi si ai face pe plac:Nu-i loc mai bun pe lumeDe plns dect n crng!Ah, toate plng, si satulSe mira ca eu plng! Enigma acestei poezii este una simpla dar dac e dezvoltat aspira spre o ascensiune colora de care eul liric ar fi mindru.Aceast singuratate cu toate ca nu e asa cum ne pare e este de fat una lipsita de cele ce o inconjoara pe ea,i fiind afectata de cele ce o inconjoara precum,fusul,ca mama o tot cearta,si tata-I suparat,si-n ochii ei se uita toti oamenii din sat. Dar, unica evadare de alinare si percepere pentru eroina noastra este seara n largul sau maritim, adica in pat unde se simte in apele ei si uit de toate: Ah, seara, numai seara,Ma simt la largul meu,Ca-ngrop n perne capulSi, pna-n zori mereu,Tot plng ca o nebunaSi perna-n brate o strng,Si plng, ca nu ma vedeMaicuta-mea ca plng. Deci, mica dar valoroasa dat creatie tie cu precauie s realizeze marea conexiune pe care nimeni altul nu o poate face decit Cobuc ascunznd o lume plina de cei apropiati dar care la un moment dat nu te pot ajuta cu nuimi, unde doar tu poti intervene cu perceperile tale inventive. Cosbuc a adus un suflu nou in poezie dupa miracolul Eminescu. Peisajul este n mod clar unul dinamic, nu avem de-a face cu o simpl descriere, n sensul acumulrii de detalii care s creeze un ansamblu, ci cu transmiterea unei stri de spirit printr-un joc scenic simplu, ns nu lipsit de interes. Am vzut, din exemplele anterioare, cum George Cobuc regizeaz, cu atenie i subtilitate, fascinantul spectacol al vieii, al existenei tuturor, punnd accentul pe momente pe care, de multe ori, cititorii nu sunt capabili s le vad tocmai din cauza evidenei lor. Obinuii s vad n Cobuc un poet al rnimii, un cntre al neamului, un autor de imnuri adresate naturii sau vitejiei unor eroi, cititorii rmni sunt adeseori sclavii unor prejudeci, nefiind capabili s caute, s aplice poeziei un alt registru de lectur dect cel care le-a fost oferit, la un moment dat. Considerat de unii un poet desuet, Cobuc ar putea fi re-valorizat, cel puin la nivelul unei lecturi non-savante, prin apetena sa deosebit pentru spectacol, pentru capacitatea sa de punere n scen a imediatului, a faptului divers, a tririi simple.

Capitolul III Sihastria lui BacoviaGeorge BacoviaOpera lui George Bacovia este reprezentativ pentru unul dintre cei mai originali poei romni de dup Em-inescu, despre "bacovianism" vorbind toi marii notri critici. Poezia lui Bacovia este expresia cea mai elocvent i mai durabil a simbolismului autohton, cu toate temele, motivele i tehnicile specifice acestui curent literar pe plan european. Se regsesc n opera sa poetic toate instrumentele tehnicii simboliste: simbolul, sugestia, corespondenele, muzicalitatea, cromatica, olfactivul, prozodia, precum i temele i motivele ce ilustreaz i definesc acest curent: condiia poetului i a poeziei, solitudinea, melancolia, spleen-ul, misterul, evadarea, natura (cu motivul ploii dezintegratoare i ai anotimpurilor nevrotice), nevroza', iubirea deprimant, oraul sufocant etc. Bacovia cultiv un simbolism de esen i nu unul formal, iar starea poetic se transmite cititorului ca /ni/re inimioar, ca fapt de via. George Bacovia este cel mai mare simbolist romn. n poeziile lui, a inclus teme i motive caracteristice simbolismului, precum cel al izolrii, al singurtii, al ninsorii. Motivul singurtii este profund reprezentat i prezentat n poezia Singur.Motivul singurtii apare n titlu, prezentnd anturajul eului liric nainte de primul vers. Golul din sufletul lui creat de singurtate este expus prin fora naturii, calamiti aflate n concordan cu sentimentele ce-i macin sufletul (Potop, cad stele / i ninge ). Culoarea alb simbolizeaz un spaiu mort, fiind completat de sintagma de cristal ce amplific ideea de un sfrit apocaliptic sufletesc. Lacrimile roze reprezint sperana eului liric la o schimbare, la o ieire din situaie. Atmosfera creat de vatra-n para ce abia mai bate, se afl n concordan cu viaa eului liric, izolat total (suflet singuratic), rupt de realitate, lipsit de orice viu, alturi de el fiind prezente doar elemente ale naturii (potop, stele). Cronotopul poeziei creeaz i accentueaz atmosfera suferinei eului liric. Spaiul n care eul liric se simte singur este la vatr, loc ce i mprtete sentimentele (para ce abia mai bate). E iarn (ninge), e noapte (noaptea, stele, miezul nopii), e un timp apocaliptic ce anun un sfrit de lume n operele bacoviene, un timp de meditaie i de regsire n sine. Iarna singurtii i ofer eului liric un timp de meditaie, de regsire n sine. Focul sufletului abia mai bate, nct i sperana tinde spre o moarte pacifist, de cristal, fr o ans la mpotrivire. Frigul imortalizeaz lumea imaterial lipsit de cldur; o singurtate n miez de noapte alturi de imaginea mplinirii (jratic). Textul aparine curentului simbolist. Autorul a inclus culoarea (stele albe de cristal, lacrimi roze), fiecare dintre ele avnd o semnificaie aparte dect cea obinuit. Muzica interioar, chiar dac nu e reprezentat prin instrumente muzicale, e nfiat de elementele naturii: para ce abia mai bate ne duce departe de gndului unui foc lemnele cruia trosnesc sub aciunea parei, spaiu ideal pentru fericire. Ninsoarea i noaptea reprezint tcerea, starea de spirit a eului liric. Autorul a inclus anumite teme i motive caracteristice simbolismului, precum cel al singurtii, al izolrii, al ninsorii, etc. Motivul ninsoare aduce ideea de apocalips, ninsoarea fiind o form mai rece, mai distant, a potopului. Dac spaiul i timpul (cronotopul) este clar fixat, ninsoarea, ca i viaa, este efemer, fiind un mesager al sfritului.Textul aparine curentului simbolist. Autorul a inclus culoarea (stele albe de cristal, lacrimi roze), fiecare dintre ele avnd o semnificaie aparte dect cea obinuit. Muzica interioar, chiar dac nu e reprezentat prin instrumente muzicale, e nfiat de elementele naturii: para ce abia mai bate ne duce departe de gndului unui foc lemnele cruia trosnesc sub aciunea parei, spaiu ideal pentru fericire. Ninsoarea i noaptea reprezint tcerea, starea de spirit a eului liric. Autorul a inclus anumite teme i motive caracteristice simbolismului, precum cel al singurtii, al izolrii, al ninsorii, etc. Motivul ninsoare aduce ideea de apocalips, ninsoarea fiind o form mai rece, mai distant, a potopului. Dac spaiul i timpul (cronotopul) este clar fixat, ninsoarea, ca i viaa, este efemer, fiind un mesager al sfritului. Conjuncia i se regsete de 3 ori la nceputul versurile ce armonizeaz suferina eului liric cu cronotopul (natura timpului i spaiului). Repetiia lor red o intensitate n aciune, punndu-se accentul i pe fapte (i ninge-n noaptea plin depcate, i ninge-n miezul nopii glacial, i tu iar tremuri suflet singuratic.) Accentuarea elementelor de suferin are loc i datorit melodicitii speciale ale conjunciei, i-ul prezentnd o gravitate n exprimare.La Bacovia, singurtatea reprezint apogeul durerii, mai apstoare dect moartea, mai dur dect realitatea, dect nevroza total.

Lacustra Poezia "Lacustra" face parte din volumul de debut "Plumb" si este emblematica pentru atmosfera dezolanta specifica liricii bacoviene, exprimand prin simboluri si sugestii trairile si starile sufletesti ale poetului.Titlul este simbolic, "lacustra" sugerand o locuinta temporara si nesigura, construita pe ape si sustinuta de patru piloni, ceea ce sugereaza ca eul liric este supus pericolelor, de aceea se autoizoleaza, devenind un insingurat in societatea de care fuge. Poezia ilustreaza conditia nefericita a eului intr-o lume ostila, meschina, o lume de descompunere spirituala, de descompunere lenta a sinelui si a materiei.Alcatuita din patru catrene dispuse in mod simetric, poezia are o constructie circulara. Lumea imaginata ca un cerc inchis este redata prin repetitia versurilor:"De-atatea nopti aud plouand,/ Aud materia plangand/ Sunt singur si ma aduce-un gand/ Spre locuintele lacustre." Aceeasi strofa este reluata si in finalul poeziei, doar ca versul al doilea este schimbat: "Tot tresarind, tot asteptand", sugerand vesnicia si eternitatea starii de coplesitoare dezolare, si scurgere a timpului.Strofa intai exprima simbolic ideea de singuratate existentiala ca stare de permanenta sacaitoare a eului liric: "De-atatea nopti". Eul liric percepe direct ploaia cara este atat de distrugatoare de materie: "Aud materia plangand". Intregul univers traieste un dramatism singuratic, motivul solitudinii fiind aici ilustrat printr-o stare de sihastrie dorita de eul liric, sintagma "sunt singur" simbolizand asadar o existenta solitara, asemeni locuintei lacustre.Strofa a doua este dominata de simboluri psihologice exprimare prin verbe ce exprima incertitudinea, nesiguranta, spaima de dezagregare a materiei sub actiunea distrugatoare a apei: "scanduri ude", "mal", "pod", "val", care provaoaca o satre de singuratate apasatoare de catre apa umeda care mareste complexul dat. Aceste scanduri ude sugereaza nevroza ca efect al pericolului de singuratate precum s-ar prabusi tot in cale si nu are pe nimen:Si simt cum de atita ploaiePilotii grei se prabusesc..Imaginarul poeticse organizeaz n jurul a dou simboluri:ploaia- reprezint dezagregarea eului, tristee, singuratate,monotonie, descompunerea materiei ilacustra -simbol al limitrii orizontului uman in corelatie cu aglomerarea de oameni formind o antiteza intre multi si singur. Panica si spaima provocate de izbitura brutala si neasteptata a valului: "In spate ma izbeste-un val" sunt amplificate de motivul somnului : "Tresar prin somn, si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal", care poarta sugestia mortii, caci somnul bacovian este "un somn intors", care se transforma intr-un cosmar.Strofa a treia amplifica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a eului liric prin regresiune in "golul istoric" al inceputurilor lumii: "Un gol istoric se intinde". Singuratatea este proiectata in eternitate prin intermediul versului "Pe-aceleasi vremuri ma gasesc". Lumea dispare, devine neant, totul se destrama, singura certitudine, "simt", fiind prabusirea, dezintegrarea iminenta a Universului. Strofa a treia amplifica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a eului liric prin regresiune in "golul istoric" al inceputurilor lumii: "Un gol istoric se intinde". Singuratatea este proiectata in eternitate prin intermediul versului "Pe-aceleasi vremuri ma gasesc". Lumea dispare, devine neant, totul se destrama, singura certitudine, "simt", fiind prabusirea, dezintegrarea iminenta a Universului sub actiunea dezintegratoare a apei: "Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc". Incordarea, ntinderea nervilor n mod excesiv preconizeaz apropierea sfritului, cu sugestia motivului biblic al potopului.Ultima strofa o reia pe prima, avand schimbat doar versul al doilea: "Tot tresarind, tot asteptand", pentru a accentua planul singuratic, trecandu-se de la universal la individual. Descompunerea este o actiune liniara si finite cu care eul liric nu se impaca ci doreste o singuratate dar una locuibila atit de el dar si cele vii mici ,precum lacustre. Deci, poezia "Lacustra" de George Bacovia este simbolista prin sugestii, simboluri si stari sufletesti specifice liricii bacoviene: plictisul, dezolarea, spleenul, spaima, facand ca aceasta creatie sa fie o confesiune lirica. Prezenta persoanei I singular inclusa in marcile verbelor sporeste confesiunea eului liric implicat total si definitiv in starea dezolanta care pune stapanire decisiv si implacabil pe sufletul lui.

Capitolul 4 Lumina intunecata in alternanta unui psalm Lucian BlagaCrezul artistic al lui Blaga este motoul:Cateodata, datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa de mult, incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare.(Pietre pentru templul meu)Lucian Blaga este Universul liric blagian nu este unitar n felul aceluia pe care-l ntlnim la Bacovia, dar nici divers i polimorf precum cel arghezian. El nu ni se impune nici prin monotonie profund i nici prin proteism. Debuturile sale stau elocvent sub semnul oscilaiei ntre tentaia versului i aceea a meditaiei n marginea artei, dar i a marilor filozofii contemporane.

Poezia "Psalm" face parte din volumul "In marea trecere", poezie in care, odata cu descoperirea cuvantului si a problematicii lui, are loc si descoperirea singurataii: eul nu-si mai este suficient si nu are acea vaolare.E descoperit un eu nou, care se raporteaza la "voi", la colectivitate sau alteori la un alter-ego idealizat, un fel de divinitate impersonala, ca n "Psalmii" arghezieni pentru a nu fi surprins de monotonia pe care o poate crea el singur si de aia apeleaza la colectivism pentru a nu fi prin in aceasta plasa. Prima aparitie este abordata treptat cu alte mijloace, mai ntai ca obiect ludic: O durere totdeauna mi-a fost singuratatea ta ascunsa. Poetul se refera la durerea produsa de lipsa prietenilor si sohastrie la care cuvantul era folosit fara complexe, desfacut ca un mecanism; o varsta a jocului cu cuvantul se poate repera n "Poemele luminii" chiar, unde cuvantul coincide cu lumea si o creeaza prin simpla rostire ("Si dat-a un semn Nepatrunsul: "Sa fie lumina !" "Lumina")- Apoi divinitatea-cuvant, ca si eul identic cu sine, este pierduta intr-un soi de panteism sinonim -cu salbaticia: "te-am pierdut pentru totdeauna / n tarana, n foc, n vazduh si n ape". Construit in formula unei confesiuni, textul prezinta evolutia eului liric de la indoiala la revelatia mistica.Sau a singuratatii umane. Aceasta constructie reclama o scriitura discursiva, marcata de intrebari si asertiuni voit retorice, sugestie cuprinsa si in semnificatia epitetului prin care isi desemneaza starea contemplativa:intrebatoarele mele tristeti.Sentimentul dramatic declansat de neputinta de a sti evoca subtil esenta cunoasterii luciferice, in corelatia cu lipsa unei singuratatii mistice aprofundate. Legatura crestina cu Dumnezeu care este unica sursa de a nu realize sihastria este spulberata printr-o viziune panteista:te-am pierdut pentru totdeauna / in tarana, in foc, in vazduh si pe ape.Enumeratia, procedeu frecvent in poezia lui Blaga, este construita aici din elementele primordiale, evocare subtila a materiei si a vietii traite singuratice, pe care o indumne-zeieste acceptand sensul coborarii sacralitatii ca pe o catastrofa individuala resemnindu-se asa cum este , macar cu putinul:Intre rasaritul de soare si apusul de soare /sunt numa tina si rana./in cer te-ai inchis ca-ntr-un cosciug./ O, de n-ai fi mai inrudit cu moartea /decat cu viata,mi-ai vorbi.Sugestia dezastrului unei immense singuratati este definita prin metaforasunt numai tina si rana.Cele doua lexeme substituie sensul sihastru al fiintei - nascuta din pamant si durere ceea ce face ca metafora sa fie una revelatoare, cu trimiteri la povestea caderii unei copilarii uitate si anevoioase. Omul care a pierdut paradisul si nu a avut tot ce ia placut a capatat puterea creatiei prin suferinta purificatoare, dar s-a departat de Creatorul lui,Dumnezeu care ea fost unica sursa de bucurie ci nu singuratate. Izolarea divinitatii apare figurata aici in termeni meschini, caci comparatia(in cer te-ai inchis) ca-ntr-un cosciugsugereaza moartea dumnezeirii. Ideea este intarita si de secventaO, de n-ai fi mai inrudit cu moartea / decat cu viata,/ mi-ai vorbi. Anume aici are loc acea impacarecu soarta care deja o acepta asa cum este, eul liric crede ca pote acolo sus se va simti bine in largul abundentei ci nu a singuratatii chiar daca moartea il va desparti.Finalul textului este o revelatie atit pentru cititori cit si pentru eul liric, pe care Blaga o traduce printr-o hipostaza sugestiva:Dumnezeule, de-acum ce ma fac?/ in mijlocul tau ma dezbrac de trup / ca de-o haina pe care-o lasi in drum.Imaginea conoteaza sensurile abandonului mistic intr-un limbaj sententios si anagogic, ca al cartilor sacre, desi se refera si la carti si o parte din el se rafringe in neant ,deoarece a droit o lume schimbatamai bine zis una populate ci nu singuratica ,dar legea sortie cum e scrisa asa este dictata. Aceasta atitudine de inaltare prin renuntarea la fiinta materiala se mentine si in alte texte ale poetului. Deci , singuratatea in enigma lui Blaga in poezia data este una religioasa doar cu isi poate alina durerea si singuratatea pe care anii copilarei au fost supusi de astfel de chinuri sumbre , insa intr-o lupta cu aceasta ascensiune eul poetic doreste sa se emancipeze intr-o lume abundenta dar nu e posibil , si numai prin viata de sus,cereasca o poate realize totusi.

Anume in poezia Scrisoare prneste de la situarea constiintei in raport cu existenta individuala si cea anonima, care se contopesc una in cealalta. Somnul transfigureaza peisajul interiorizandu-l, spiritualizandu-l - inca un punct de similitudine cu cel a singuratatii. Transcenderea data realizeaza acel dor al singuratatii si in clipele grele fiind deja mare, insa bariera data nu il opreste din cale pe eul liric pentru a distruge singuratatea prin repeziciunea si timiditatea:Nu i-a scrie poate nici acum acest rnd,dar cocoi au cntat de trei ori n noapte i-a trebuit s strig :Doamne, Doamne, de cine m-am lepdat ?.Acest cintec al cocosilor mareste necontenit singuratatea care e urmata de eliberararea de ginduri launtrice Si vreau sa strig de ce mai lepadat?. Cu toate poate ca si batrinetea este o moneda care odata cu trecerea anilor te pune in pericol ca sa fii uitat si singuratic Sunt mai btrn dect tine, mam,. Uneoari si indiscutia cu cei din jur te pune intr-un cavou cu care te sperie tare si nu te lasa prizonier furtuna interna , formind o lume a singuratatii adus puin de umerii plecat peste ntrebrile lumii.Lumina acel fior care redescopera si lumineaza neantul si marea singuratate umblind printer lucruiri asa ca un rege fara subaltern dar totusi ar dori sa aiba pentru a arata frumosul si adevarul ce pluteste in aer:Nu tiu nici azi pentru ce m-ai trimis n lumin.Numai ca s umblu printre lucruri,i s le fac dreptate spunndu-lecare-i mai adevart i care-i mai frumos ?Dar intru-n final preum se spune ca adevarul tot timpul iese la iveala asa si singuratatea se instaureaza ca un individ de temut ce acapareza totul fara voiea noastra si acelor din jur, care daca se reintorc nu se compara cu bucuria si prezenta de mama, care e asemeni unei seri liniste in urma unei furtuni agitate: Mna mi se oprete : e prea puin.Glasul mi se stinge : e prea puin.De ce m-ai trimis n lumin, Mam,de ce m-ai trimis ?Deci, totusi uneori precum a constientizat in marea majoritate a operilor sale ca pentru o luacrare sau o opera e nevoie de o jertfa , intocami si finalul poezii dicteaza acea sacrificare pentru o rintoarcere din imensa lumina unde se vede si observa toata sihastria , si de aia trupul eului lirc cade intr-o adinca metamorfoza asemeni mortii unde posibil ca va realize conexiunea singuratatii cu muma-sa care se vor intilni acolo sus:Trupul meu cade la picioarele talegreu ca o pasre moart.

Capitolul V Conluzia proprieTotusi, aceasta lucrare m-a modelat sip e mine intr-totul ,dictindu-ma ca in final sa nu realize corelatia poeziilor commentate de mine ,ci de areprezenta acea singuratate prin citeva fraze asa cum o vad in propria maniera. Singurateatea e ceva de care sufar de cand ma stiu. Sau mai bine zis de cand am inceput sa-mi dau seama ca nu am cum sa fiu acceptata in lumea asta. E un sentiment care cucereste in timp sufletul omului si daca nu se are grija,sufletul ingheata. Incepe sa uite,sa nu mai simta,sa nu mai aiba nevoie, sa nu mai ofere.Nu am ajuns in punctul acela,inca. Mai am pana acolo. Insa sunt momente in care ma gandesc de ce se nasc si astfel de oameni. Asa ca mine. Cu ce scopDe ce nu se nasc oameni care se potrivesc lumii in care urmeaza sa se dezvolte? Desi am crescut de cand ma stiu in acelasi mediu,nu am sa reusesc niciodata sa ma adaptez.Si culmea este ca nu dau prea des peste oameni care sa simta la fel. Ori daca simt acelasi lucru,nu au curajul sa o arate pe fata. Fie le este rusine,fie nu isi dau seama nici ei de ce anume se intampla unele lucruri, sau pur si simplu au invatat sa traiasca cu ei insisi.Eu nu sunt asa. Nu ma impac si nu ma voi impaca vreodata cu mine insumi. Parca e mereu ceva ce ma nemultumeste. Insa mintea mea o simt ca un hatis. Ca un paienjenis din care nu reusesc sa ies mereu.Si ma enervez usor si ma intreb de ce oare sunt asa? Se poate vindeca? As vrea sa ajung intr-o stare de nepasare. Am senzatia ca pot oferi numai o anumita cantitate. Parca ceva ma tine in loc. E posibil sa fie suspiciunea. De o asemenea anvergura incat as fi in stare sa ma inchid in mine o viata intreaga.Si ma tem de asta. N-as vrea sa imi inchei viata de unul singur. In niciun caz. Insa totusi,mi-as dori sa pot oferi incredere si iubire mai multa.

Cuprins

Introducere...........................................2 Capitolul I............................................2 (Singuratatea Eminesciana) Capitolul II..........................................5(Cintecul monoton al oglinzii) Capitolul III........................................9 (Sihaastria lui Bacovia) Capitolul IV.......................................13(Lumina intunecata in allternanta unui psalm) Conluzia proprie....16

Biografie Dictionare de scriitori; Dictionare de teme si simboluri literare; Carti de comentarii literare (Ion Ciocan,Mihai Cimpoi, E.Lovinescu.); Monografie; Dictionare de mitologie; Cartea celor 100 scriitori literari din perioada renasterii in cultura romina; Cartea de comentarii literare clasel a VIII- IX ( inaca din vremea URSS, de la mine din biblioteca); Cartea LITERATURA ROMN in analize i sinteze. Cartea Scriitori romni notorii (viaa, activitatea, opera). http://www.escoala.ro/referate/romana_iubirea_natura_lirica_eminesciana.htm

18