jean-luc wauthier, „poetul fără frontiere”, este, în...

Jean-Luc Wauthier, „poetul fără frontiere”, este, în mod

incontestabil, una dintre figurile marcante ale spaţiului literar francofon.

Preşedinte al Centrului belgian al Asociaţiei internaţionale a criticilor literari

şi, începând din 2004, al Centrului Internaţional, redactor-şef al revistei

„Journal des poètes”, Jean-Luc Wauthier se impune, în acelaşi timp, drept un

creator remarcabil. Opera sa literară impresionantă – peste şaptesprezece

volume de versuri, proză scurtă, eseuri şi un roman, Le Royaume – i-a adus

consacrarea la nivel internaţional.

Pentru volumele de versuri (Mon pays aux beaux noms, Morteville, La

neige en feu, Secrète évidence, Tessons d’absence, Le domaine, Les vitres de

la nuit, Lumière noire, Le nom du père, Parle silence et l’ombre, La soif et

l’oubli, L’autre versant, Fruits de l’ombre), Jean-Luc Wauthier a fost

recompensat cu distincţii prestigioase: premiile „Ville de Charleroi Nicole

Houssa” şi „Emile Polak” (acordate de Academia Belgiană), Premiul

Internaţional „Lucian Blaga” pentru ansamblul operei poetice, Premiul

Internaţional René Lyr, Premiul Internaţional Gauchez-Philippot.

Poezia lui Jean-Luc Wauthier propune o experienţă ontologică şi

existenţială uneori la limita imposibilului, într-o realitate discontinuă şi

contradictorie, în care prozaicul şi insolitul coexistă. O scriitură senzorială,

bazată pe forţa de sugestie a „cuvântului-imagine”, îl atrage pe lector într-un

„univers elemental”. Un univers în care nisipul deşertului, vântul, zăpada,

focul, copacul se regasesc asociate spontan cu medii transparente sau de

reflexie – fereastră, oglindă, geam – care sugerează un joc continuu al

instabilului şi al efemerului, o oscilaţie permanentă între o viziune

reconfortantă şi una destabilizantă a lumii.

(prezentare de Valentina Rădulescu)

POEME

Moil’aphasiquel’illettrécelui qui perd ses mots comme des cléset qui radote un beaulangage mité jusqu’à l’os – omble chevalier qui miroite pour riensous les arches de fer d’und’un fleuve apprivoiséMoil’homme déguisédont on oublie le noml’imposteur prudentle poète désaffectéau masque usé par la marcheforcéeécrasé dans le désertpar un long soleil de cendrecelui quitire de son sang la dernière répliqued’une pièce inachevée sur un rideau de feret quin’a jamais pu arracher le bâillon enfoncépar l’enfancedans la gorge de l’ombre

Eucel afaziccel analfabetcel care îşi pierde cuvintele precum cheilecel care se bâlbâie într-o limbă frumoasămistificată până în măduva oaselorcavaler care străluceşte în vansub arcadele de fier ale unuifluviu îmblânzitEuomul deghizat al cărui nume l-am uitatimpostor prudentpoet dezafectatcu masca uzată în marş

forţat,strivit în deşertde un soare lung de cenuşăcel careîşi trage din sânge ultima replicăo piesă neterminată după o cortină de fierşi cel care n-a putut niciodată să smulgă căluşul pus de copilărieîn gâtlejul umbrei

***

C’est ici que s’achève tout langage– pour unique bagage lesdésirs et l’absence

Trop tard pour arpenter encorece grand territoire d’hostilitéoù la mort ricanesoulève le cercledes émois nocturnes

Trop tardla hache du tempsachève de disloquer l’espace

Chiar aici sfârşeşte orice vorbire –drept unic bagajdorinţele şi absenţa

Prea târziu pentru a măsura cu pasulacest întins teritoriu al ostilităţiiunde moartea care rânjeştestârneşte cerculemoţiilor nocturne

Prea târziusecurea timpuluitermină de dislocatspaţiul

***

Il possèdede grands livres de nuitoù il se retire le jour venuIl y demeureimmobile,

les yeux fixéssur les prédateurs du matin.Il laisse son doublealler son amble, discourir,serrer des mains, aborderl’inabordable, rêver defemmesintouchablesempoisonnéespérorer sur la place publiqueofferte aux Vanité – lui qui, dans son abri obscur,tutoie la mortet lui parle en silencejusqu’au fond des yeux.

El posedămarile cărţi ale nopţiiunde se retrage când vine ziuaEl rămâne aicinemişcatcu ochii fixaţi pe prădătorii dimineţii.El îşi lasă dublulsă meargă la trap, ţinând discursuri,strângându-vă mâinile, abordândinabordabilul, visând lafemeiintangibile otrăviteperorând în piaţa publicăoferită celor Vanitoşi –el, cel care, în adăpostu-i obscurse tutuieşte cu moarteavorbindu-i în tăcerepână în adâncul ochilor.

***

Erigé comme un paysperdu,Le bel aujourd’huisourit au fond du temps.Ni vent ni pluie

ne viennent rider le visagedes morts. Carle bel aujourd’huifleuritpour rienpour personneune fois tous les sept ansalors hennissent de joieles chevaux du cielet se fend l’écorce des mursEt si, par hasard, l’Indifférencearpente les rides du jardinrien ne ditque l’épaule du ventse penchera au creux d’un futurà jamais hors d’atteinteEt si, par chance, l’espoir ivrebalaie les feuilles morteset que, un instant, l’hommelève les yeux vers le regarddu ciel,la fleur peut apparaître soudainsur un cil de femmejusqu’ici dénudéen pure perteet son parfum fera fanerles dépotoirs(comme une jeune fille quel’on ne voit jamais que de doset dont les yeux baissés sur le silencenous font vieillirsoudainement) – L’oiseau, alorsn’aura plus que son chantpour pleurertandis que nous marcheronssur la neige nouvelle, couleur du sang.

Instituit ca o ţarăpierdută,frumosul astăzizâmbeşte în adâncul timpului.Nici vântul nici ploaia

nu vin să rideze feţelecelor morţi. Fiindcă frumosul astăziînfloreşteîn zadarpentru nimeniodatăla şapte aniatunci nechează de bucuriecaii ceruluişi crapă coaja de pe ziduriŞi dacă, din întâmplare, Indiferenţamăsoară cu pasul ridurile grădiniinimic nu ne spunecă umerii vântuluise vor apleca peste groapa dintr-un viitorpe veci neatinsŞi dacă, printr-un noroc, speranţa beatămătură frunzele moarteşi, o clipă, omulridică ochii către privireaceruluifloarea poate apărea pe neaşteptateîn genele unei femeipână atunci despuiatăca o pierdere neprihănităiar parfumul ei va ofiliuzinele de reciclare a gunoaielor(ca o femeie tânără pe careo vedem mereu numai din spateşi ai cărei ochi plecaţiasupra tăceriine fac să îmbătrânimdintr-o dată) – Atunci, pasăreanu va mai avea decât cânteculca să plângăîn timp ce noi vom păşipe zăpada proaspătăde culoarea sângelui.

***

La belle est au jardin du silenceet qu’elle ait le visage tourné

vers la nuitne peut rien épuiserde cette houle du cœur qui batpour personne dans une rue déserteoù seuls te comprennent les abois des chiens. Ouvre la fenêtre,renversele sel sur la tablefrappeà te briser les mainssur la porte du tempsLa belle est au jardin du silenceL’amour est un souffle mutiléperdu sous les arbresaux yeux fixes.Au loin s’éteint le son têtud’une étoile qui ne veut pas mourir.

Frumoasa stă în grădina tăceriipoate că are faţa întoarsăcătre noaptenu epuizează nimicdin această hulă a inimii care batepentru nimeni pe o stradă pustieunde te înţeleg doar lătrăturile câinilor.Deschide fereastravarsă sarea pe masăbate până ai să-ţi rupi mâinilede uşa timpuluiFrumoasa stă în grădina tăceriiIubirea este un suflu mutilatpierdut sub copaciicare clipesc din ochii lor ficşisub săgeţile unei negre lumini.În depărtări se stinge sunetul încăpăţânatal unei stele ce nu vrea să moară.

(Cinci poeme inedite din ciclul Reversul cerului – L’envers du ciel)

***

LE NU INTÉRIEUR

Celui qui est en moiet qui me rongeavec la patience des termites(ne laissant peu à peuque l’écorce d’un sourireà fleur de peausur un geste inventé)

Celui-làdepuis longtempsn’est plus un hommeC’est du ventdu schisteun souffle une momie un vieux châle trouéle nu intérieurdont je suis l’os brisé

Parfois je crache sur lui l’inonde à coups de sperme et d’encreLe lendemain, il est à nouveau là palpitant et tranquille intact

Parfois je ferme les yeux mais il les rouvreet sourit de mes faux airs d’opéra

Je pourrai tout aussi bien l’appeler mon dieu mon ange ou mon voleur

(car, peu à peu, il me prend tout– mon sexe, mon rire, les motsjusqu’au bruit de mon sang)

Celui qui est en moi et qui me ronge (on l’appelle folie furie, orgueil ou poésie)

n’a pas de nomSon travail de dure prédationest de transformerun vivant

en lettres mortes

DESPUIEREA LĂUNTRICĂ

Cel care este în mineşi cel care mă roadecu răbdarea termitelor(nelăsând, puţin câte puţin,decât coaja unui surâsca o epidermăca un gest inventat)

Acelade multă vremenu mai este un omacela e vântori este şist cristalinun suflu o mumie un vechi şal găuritdespuiere lăuntrică al cărei os sfărâmat îi sunt eu

Câteodatăeu îl scuipîl inund cu valuri de spermă şi de cerneală

A doua zi, el este iarăşi acolopalpitând liniştitintact

Câteodatăînchid ochiidar el mi-i deschide din nouşi râde de falsele mele ariide operă

La fel de bine aş puteasă-l numesc zeul meuîngerul meu

sau hoţul meu

(căci, puţin câte puţin, el mă cuprinde cu totul –sexul meu, râsul meu, cuvintelepână la zvâcnetul sângelui meu)

Cel care este în mineşi care mă roade

(îi spun nebuniemânie, mândrie sau poezie)

nu are numeTravaliul lui de prădător fără milăeste acela de a prefaceun om viu

în litere moarte

(Poem extras din Fructele umbrei, Copacul cu cuvinte, B-Amay 2002)

***

Parfois l’enfant que nous avons étése souvient de nousCela lui vient de loin – par exemple du pays des larmesIl voudrait tantretrouver notre adressehésite à nous téléphonercar il craint de paraître importun(on ne dérange pas ceux qui travaillentmême à leur propre perteon ne frappe pas volontiers à la ported’un étranger)

Parfoisl’enfant que nous avons étés’approche à pas de loupNous avons mal soudainSous le sein gaucheEt nous prêtons l’oreille :quelqu’un n’aurait-il pas franchila porte du domaine ?

Parfois

dans un grand album videtu regardesla lueur hésitante du soirles couleurs de la vieque cachait ton enfance

Tu grandisface au terrible gaspillageque forment tes rides

tes yeux blesséstes jours usésdans le silence et le vide

C’est un regard légerposé sur l’objectifqui soudain te blesseet t’achève

C’est un enfant secret qui rangela panoplie du bonheurun enfant bien connuet que tu ne reconnais plus

C’est la vie étrangèreet la jeunessepassée en d’autres mains

Parfoistu regardesun grand album videet tu grandis.

Uneoricopilul care am fostîşi aminteşte de noiAsta îi vine de foarte departe – de exemplu din ţara lacrimilorEl ar vrea atât de multsă ne găsească adresaezită să ne dea telefonfiindcă se teme să nu pară inoportun(nu-i deranjezi pe cei ce lucreazăchiar pentru propria lor pierderenu baţi bucuros la uşaunui străin)

Uneoricopilul care am fostse apropie cu paşi de pisicăNi se face rău pe neaşteptatedin partea stângă a pieptuluişi tragem cu urechea:nu o fi intrat cineva pe poarta domeniului?

Uneoriîntr-un album mare şi goltu priveştiîn lumina şovăielnic-a seriiculorile vieţiipe care ţi le-ascundea copilăria

Tu creşti,în faţa cumplitei risipecare înseamnă ridurile tale

ochii tăi răniţizilele tale duseîn tăcere şi vidul

Este o privire lejerăaţintită pe obiectivcare te răneşte subitşi te termină

Este un copil secretcare pune ordineîn panoplia fericiriiun copil binecunoscutpe care tu nu-l mai recunoşti

Este viaţa întreagăce trece în alte mâini

Uneoritu priveştiun album mare şi golşi te vezi crescând

***

Rien à signalerdu côté de l’enfance :quelques oiseauxperchéssur l’un ou l’autre piquetà demi renversé par le vent,une grille rouilléepar le souffle secret de la merun ange ambiguposé aux lisièresdu bonheur

Rien à signaler non plusde l’autre côté,celui du désertoù nous jouonsà effrayer la vieen ne lui donnant plusaucune nouvelle.

Nimic de semnalatdinspre partea copilăriei:câteva păsăricăţăratepe un ţăruş ori pe altulpe jumătate răsturnat de vânt,un grilaj ruginitde suflul tainic al măriiun înger ambiguupostat la marginilefericirii

Nici dinspre cealaltă partenimic de semnalat, dinspre partea deşertuluiunde ne jucămca să speriem viaţafără a-i mai aducenici o veste

***

Ce n’est pas toujours la mortqui fait le plus de bruit.Ni la respiration des fleuves.

Ce n’est pas non plusLa neige qui fait le plus de silenceNi les pas qui hésitent et s’enfoncentdans la pénombre du ciel.

Ce n’est pas la merqui effraie le plusl’enfant rêveurappuyé sur ses larmes comme un tablier bleudes rivières.

C’est le dos tourné d’une très jeune femmequi ne te regarde jamais – Alors s’allument les bruits les silenceset la peur

Nu întotdeauna moarteaface cel mai mare zgomotNici respiraţia fluviilor

Nici zăpadaNu mai aducecea mai adâncă linişteNici paşii ce ezită şi se înfundăîn penumbra cerului

Nici marea ce-l înspăimântă cel mai tarepe visătorul copilsprijinit cu coatele pe lacrimile luiasemenea unui şorţ albastru al râurilor

Este spatele întors al unei femei foarte tinerecare nu te priveşte niciodată – Atunci se aprind zgomotele tăcerileşi frica

*** Me voici maintenant devant l’établiLe soir tombeLa solitude me suit à la traceRien n’est ditet je sais que certains silences

ne parleront jamais

Il faut poursuivre pourtantécouter le cri perdu

de l’oiseau dont l’aile égaréefrôle les yeux fatigués de la nuit

écouter le ventqui frappe à la porte et s’obstineà trébucher à travers des étoiles

dire le proche et le lointainaussi bien le souffle du marcheurqui arpente à contre-voix les digues du sommeilque le silence d’une étoilemorte sur un ciel sans rives

Délivrédes oiseaux noirs et des émeutesle chant se brise dans les courantsd’une ligne de crêteenfin visible

La pauvreté du jourface à ta pauvretéLe fragile supportdu songe éveilléLes images de l’enfanceLes braises raniméestandis que nous détournons les yeux

Femme, ton visage déchirédemeure la seule part visiblede l’univers.

Iată-mă acum la masa de lucruSe lasă searaSingurătatea îmi merge pe urmeNimic nu se spune iar eu ştiu că tăceri anumitenu vor vorbi niciodată

Totuşi, trebuie să nu contenimsă ascultăm ţipătul pierdut

al păsării cu aripa rătăcităce atinge în treacăt ochii obosiţi ai nopţii

să ascultăm vântul

care bate la uşă şi se încăpăţâneazăsă se clatine printre stele

să spunem aproapele şi departeleca şi respirarea mărşăluitoruluicare măsoară în sens invers digurile somnuluica şi tăcerea unei stele moartepe un cer fără ţărmuri

Eliberatde păsări negre şi de răzvrătiricântecul se sparge în curenţii unei linii de creastăîn sfârşit vizibilă

(Cinci poeme extrase din volumul Setea şi uitarea, Editions de L’Age d’Homme, 1999)

Traducere din franceză de Ioan Lascu

JEAN-LUC WAUTHIER, volumul Fruits de l’ombre

1. Tentation de dieu

I p. 226Ceci n’est rienqu’un eu de pailleet de lumièreoù l’eau vivantefait son nid(Dans le désert

les pas qui viennent des étoilescherchent l’image de l’enfant)

Ceci n’est rienqu’un peu de motspour aider l’âne et le bœufà réchauffer l’espaceoù le miracleprend feu

1. ISPITĂ DIVINĂ

I.Nimic mai multdecât o mână de fânşi un strop de luminăîn care apa viese adăposteşte(In deşert,

paşii care vin din stelecaută imaginea copilului)

Nimic mai multdecât câteva cuvintepentru a-i ajuta pe măgar şi pe bou să încălzească spaţiul în care miracolul ia foc

II.Admis au parloir,je m’approche en tremblantde la table d’hôte(au plafond, une lézarde

sans lumièreque l’on prendrait pour un visage)

Nul ne me dit d’aller plus loin

(portes ferméesau seuil desquelles se retranche la nuit)

Admis la vorbitor,mă apropii tremurândde masa de oaspeţi(în tavan, o crăpătură

întunecatăpare a fi un chip)

Nimeni nu-mi spune să merg mai departe(uşi închiseîn pragul cărorase baricadează noaptea)

IIISous les roncesl’habitude fait son nidUn orage solitaire abaisse et relèveà coups d’injuresles blés mûrs.Nous nous sommes assez rapprochéspour entrevoir un Dieuà jamais hors d’atteintemalgré les insultes du ciel bleu.

Sub murise cuibăreşte obişnuinţaO furtună solitară culcă şi înalţă blestemândspicele coapte.Ne-am apropiat îndeajunspentru a întrezări un Dumnezeuetern intangibilîn ciuda insultelor cerului albastru.

p. 228

Non pas la mortmais le trou

Non pas la guerremais la blessure

Non pas l’oragemais l’éclair

Non pas la poésiemais les mots

Liberté grandesous les débrisdu silence fertilisé

Nu moarteaci abisul

Nu războiulci rana

Nu furtunaci fulgerul

Nu poeziaci cuvintele

Libertate imensăsub rămăşiţele tăcerii fertilizate.

p. 230

Fruits de l’ombre,vous pressentez nos tracesNon pas frontièresmais territoires

où le regard est pourchassépar les spasmes du ventoù le présence du feuprend acte et se souvient

Fructe ale umbrei,ne presimţiţi urmeleNu frontiereci teritorii

unde privirea e hărţuităde spasmele vântuluiunde prezenţa foculuie vie şi îşi aminteşte.

p. 216

Seulesur une falaise de craiela femme nuerongée par l’amouret qui te criesans cesse

« la vie est autre chose la vieest ailleurs »avant de se jeter dans le videet de t’aimeren pure perte

Singurăpe o faleză de cretăfemeia goalădevorată de dragosteşi care îţi strigăfără încetare„viaţa este altceva viaţa este altundeva”înainte de a se arunca în golşi de a te iubiinutil.

p. 217

Un visage se penceNotre corps lui répondFêlure des bouchesFraîcheur des genouxCaressés longuement

Secret des toisonschaude, l’offrande du sangce poids de poitrines haletantessoulevé du solsous le soc du laboureur aveugle

Ombresous le coquillagemouillé par la merMarées d’équinoxeSilence qui les yeux fermésboit longuement

Un chip se apleacăCorpul îi răspundeBuze întredeschiseGenunchi frageziîndelung mângâiaţi

Secretul sexelorcaldă, ofranda sângeluiaceastă povară a piepturilor gemândrăscolită de brăzdarul plugarului orb

Umbrăsub cochiliascăldată de mareMaree de echinocţiuTăcere careCu ochii închişibea îndelung

Traducere din limba franceză de Valentina Rădulescu


p. 172

Je ne suis plus aujourd’huique cette chairprolongeant notre chair,cette enfantjetant des cailloux dans la rivière.Alors qu’approche le visagede futures catastrophes,je me détourne des nuitspour saisir avec elle les miroitements du soleilet le froissement des naviresbalafrant les rivessous les gestes du vent.Rien désormais ne peut me distrairede son regard bleuposé sur les pierresoù, tranquille,ma mort songe dans la lumière.

Astăzi nu mai suntdecât această carneprelungindu-ne carnea,această copilăaruncând cu pietricele în râu.Când se apropie chipulCatastrofelor viitoare,întorc spatele nopţilorpentru a sorbi împreună cu ea sclipirile soareluişi foşnetul vapoarelorspintecând ţărmurileîn bătaia vântului.De acum înainte nimic nu mă poate distrage din privirea ei albastrăce se lasă pe pietreleunde, liniştită,moartea mea visează în lumină.

p. 202

Perdu pour jamaisau vaste cadran du monde

alors quesans feu ni lieuje me fais peujusqu’à devenir invisible sous les braises du jour

Perdu pour jamaistandis que les pas s’enfoncent dans la neige et que surgit le souvenirde la délicate forge sur le sable

Perdudans les marges du desertPerdusous le porche de la nuitet sous les escaliersde pierre

Pe veci pierdutpe vastul cadran al lumiiatunci cândfără foc fără locmă fac micpână devin invizibilsub jeraticul zilei

Pe vecipierdutîn timp ce paşii se afundă în zăpadăşi se iveşte amintireadelicatei topiri pe nisip

Pierdutla marginile deşertuluiPierdutsub porticul nopţiişi sub treptele de piatră

p. 208

Un jourj’ai marché plus vite

et l’ai rejoint, luiqui toujours me précèdeet ne me suit jamais

Il ne voulait pas se retournerje lui ai tordu le visagebrisé le cou

Quand ses vertèbres sous ma poigne ont craqué,les commerçants ont fermé leurs volets de ferles ivrognes se sont claquemurésdans leur dernier verreles enfants en tablier bleu on courudans les bras de leur mère

Mais alorsle petit inconnuqui toujours me précèdeet ne me suit jamaisa repris sa marche

Într-o ziam mers mai repedeşi l-am ajuns, pe elcel ce mereu mă întreceşi nu mă urmează vreodată

Nu voia să se întoarcăfaţa i-am schimonosit gâtul i-am rupt

Când i-au trosnit vertebrele în mâna mea,negustorii şi-au tras obloanele de fierbeţivanii s-au refugiat

în ultimul lor paharcopiii cu şorţuri albastre au fugitîn braţele mamelor

Dar atuncimicul necunoscutcare mereu mă întreceşi nu mă urmează vreodatăşi-a văzut de drum

p. 209

S’il mourait je sais bienqu’il ne resterait devant moique le trou

le blancla déchirurele visage écrasé

d’un enfant disparu

Dacă ar muri ştiu binecă nu ar rămâne în faţa meadecât abisul

vidulsfâşiereachipul strivit

ale unui copil dispărut

p. 216

Seulesur une falaise de craiela femme nuerongée par l’amouret qui te criesans cesse“la vie est autre chose la vieest ailleurs”avant de se jeter dans le videet de t’aimeren pure perte

Singurăpe un ţărm de cretăfemeia goalămăcinată de iubireşi care îţi strigăfără încetare“viaţa e altceva viaţae altundeva” înainte de a se arunca în gol

şi de a te iubica o pură pierzanie

p. 217

Un visage se pencheNotre corps lui répondFêlure des bouchesFraîcheur des genouxcaressés longuement

Secret des toisonschaude, l’offrande du sangce poids de poitrines haletantessoulevé du solsous le soc du laboureur aveugle

Ombresous le coquillagemouillé par la merMarées d’équinoxeSilence quiles yeux fermésboit longuement

Un chip se apleacăTrupul nostru-i răspundeÎntredeschise gurile Reci genunchii mângâiaţi îndelung

Secret al firelor de părcaldă, ofranda sângeluiaceastă povară a piepturilor ce respiră din greuridicată deasupra pământuluide sub brazda plugarului orb

Umbrăsub cochiliascăldată în mareMareele echinocţiuluiTăcere carecu ochii închişibea îndelung

Maritimes

p. 232

La mer seule dénombre au largeles terres promisesenlève à nos regards fatiguéstoute mémoiredisperse sur le sableles oripeaux du temps

Nous rendons grace

ІІ

La mer toujours nous défend la tristessemalgré l’oiseaumalgré l’écumequi parlent de mortet de vanité

La mer toujours nous dit la tendresseNous oblige à redresser la têteà hurler plus haut que le vent

Et le sel pour toute soifrecueille sur le sableles débris de nos cris triomphants

Maritime

Marea singurăprenumără în largpământurile făgăduitene uşurează privirile obositede orice amintireîmprăştie pe nisiprămăşiţele timpului

Noi îi mulţumim

ІІ

Marea ne apără întotdeauna tristeţea în ciuda păsăriiîn ciuda spumeiele vorbesc despre moarteşi vanitate

Marea ne spune întotdeauna despre tandreţene obligă să ridicăm capul

să urlăm mai intens decât vântul

Şi sarea pentru orice seteadună de pe nisiprămăşiţele strigătelor noastre triumfătoare

Traducere din limba franceză de Oana-Laura Anghel

JEAN-LUC WAUTHIER, volumul L’envers du ciel

PARIS (p. 97)

La femme du HLMsoulève sur la peurle rideau de tulleElle ignore tout du voyageurqui, du train en marche, la regarde soudain

Le ciel est sombrela clarté, noire au coeur de la nuit

Sur l’horizon possibleplane l’échangedu regardet du don

PARIS

Femeia din locuinţa săracăridică cu teamăperdeaua de tulNu ştie nimic despre călătorulcare, din mersul trenului,o priveşte neaşteptat

Cerul este întunecatlumina, neagră în inima nopţii

Peste orizontul posibil planează schimbulde privirişi de daruri

p. 106-107

Entrez dans la salleet fermez une à unetoutes les portes(c’est désormais d’un long silencequ’il sera question entre nous﴿Entrez et touchez

le regard de l’aveuglela parole du muetle souffle de l’emmuréle songe du veilleur

Nul regardNul décordans cette salle nuequi revêt pour elle seulela bure des commencements.Aux frontières,sur les tables,les mortsun sourire posésur le fil du jourouvrent une fenêtrequi n’existe pas.

Intraţi în salăşi închideţi una câte unatoate uşile(urmează de-acum o linişte lungă ce se va aşterne între noi)Intraţi şi atingeţiprivirea orbuluigraiul mutuluisuflarea celui zidit gândul celui care veghează

Nici o privireNici un decorîn această cameră goalăcare îmbracă pentru sinepănura începuturilor.La hotare,pe mese,morţiicu un surâs aruncatde–a lungul zilelordeschid o fereastrăcare nu există.

MOMENT MUSICAL (p. 112–113)

Pourquoi ne pas direce bonheur simple,

assis à tes pieds comme un beau chien couchéet qui croît en silenceà hauteur d’homme?(bonheur honteux lorsquela terre boit l’ombrede ceux qui furentle ciel de la terre?)

Pourquoi ne pas chanterce vent du Sud,qui effleure ton visage dans un petitjardin – tu as placétes morts dans l’arche,les oiseaux transparentste frôlent, plus rienne sépare les futaies de leur ombre etles larmes même offrent leur plus beau visageaux secretsAbsente, de l’autre côté de la vie,la douleur te faitun dernier signe imperceptible.

MOMENT MUZICAL

De ce să nu îţi mărturiseştiaceastă fericire simplă,culcat la picioarele tale ca un câine frumosşi care creşte în liniştepână la înălţimea omului?(fericire ruşinoasă cândpământul soarbe umbracelor care au fostcerul pământului?)

De ce să nu cânţiacest vânt al sudului,care îţi mângâie faţa într-o micăgrădină – ţi-ai aşezatmorţii în arcă,păsările transparentete ating uşor, nimic nu mai

desparte crângurile de umbra lor chiar lacrimile îşi oferă cel mai frumos chipsecretelorAbsentă, de cealaltă parte a vieţii,durerea îţi faceun imperceptibil semn ultim.

p. 118–119

Rien ne sera pris en compte,sauf l’enfancedont le poèmeest un très ancien voisinPoussière que tout le reste,sinon le bel amourle double fruita secrète évidence

Je suis passé juste à côté du poèmecet inconnu aspiré par les couloirsde l’ombre et dont le visageen clair-obscur, inconnu de tous,allait son chemin tandis queje restais là, immobile, bras ballants, pleinde ces mots papiers–cadeauxque nul n’écouteAlors même que je n’étais pas sûrde reconnaîtrela démarche oblique des mots glisséssous les portes du sommeilpuis abattus comme un bouquet d’oiseauxsous le grand compasdu silence

Nimic nu va fi luat în seamă,în afara copilărieial cărei foartevechi vecin este poeziaPulberea ca tot restul,în afara frumoasei iubiride două ori fructul realitatea secretă

Tocmai am trecut pe lângă poezie

acest necunoscut aspirat prin culoareleumbrei şi al cărei chipîn clar-obscur, nedesluşit de nimeni,mergea pe drumul lui în timp ceeu rămâneam acolo, nemişcat, cu braţele neputincioase, plinca hârtia ce înveleşte cadourile de acele cuvintepe care nimeni nu le ascultăChiar atunci când nu eram sigurcă recunoscmersul pieziş al cuvintelor strecuratepe sub uşile somnuluiapoi doborâte ca un stol de păsărisub marele compas al liniştii

p. 114–115

Quand la part d’ombretombede l’autre côté du ciel,n’oublie pas, si tu voyages,de n’emporter pour seul bagageque la valise de l’oubli.Respire, une fois encore,cet air bleui surles prémices du mondePuis,regagne ton quartiersur lequel tombeune impossible pluie d’étoiles.

Celui qui, de jourou de nuitvous écrit d’un pays pesantoù ne plane même plusl’ombre des oiseaux migrateurstuée sur l’ombre de la pluie,celui–là conservepour Dieu sait quandau creux des paumesle souvenir indistinct du ventet les débrisd’une étoileà la blessure intacte.

Când partea de umbrăcadedin cealaltă parte a cerului,nu uita, dacă eşti pe drum,să iei cu tine ca unic bagajdoar valiza uitării.Respiră, încă o dată,acest aer învineţit de laînceputurile lumiiApoi,întoarce-te la tine în cartieruldeasupra căruia cadeo imposibilă ploaie de stele.

Acela care, ziuasau noapteavă scrie dintr-o ţară apăsătoareunde nu mai pluteşteumbra păsărilor migratoareucisă sub umbra ploii,acela păstreazăpentru cine ştie cândîn căuşul palmelorurma nedesluşită a vântuluişi rămăşiţeleunei stelecu rana întreagă.

Traducere din limba franceză de Adrian Angheloiu


À ta présenceje reconnais la terreet l’ombre ourlée de mes pasÀ ton absence je définisl’espace placé entre le Néant et moi.

Sans toi le monde s’est dénouédans tout ce qui fait vivre un oiseleurdans tout ce qui le fait esclave et maîtredouce amie si chaste aux pièges du dormeur.

Lângă tinerecunosc pământulşi umbra prinsă de paşii meiÎn lipsa ta definescspaţiul aflat între Neant şi mine.

Fără tine lumea s-a destrămatdin tot ceea ce îl ţine-n viaţă pe păsărardin tot ceea ce îl face sclav şi stăpânsuavă prietenă atât de castă în capcanele celui adormit.

***

Quand venus de la Provence ou de l’Ouralmonteront vers nous les crisde tous ceux qui ont faimde tous ceux qui sont lasde tous ceux qui sont morts dans d’inutiles combats

Quand le vent de la révolteaura passé sur le château de cartesdes poètes décadents

Quand les hommes se souviendront du feuet que sera mortManhattanet Moscou, grand gâteau qui dessineun givre d’os sur le siècle mourant

Quand, d’un seul regard, l’homme

saura évaluer le vol de l’hirondelleet parer d’un coup d’aile celui du faucon,

Nous, les derniers héritiers de ce siècle fumant,les pauvres enfants de fausses guerres aux paixdéboussolées,Nous de Dakar ou de Charleroi,Nous, les contourneurs de sincérité,les éclusiers de trop sèches amours,les pauvres fruits encore vertsd’un siècle trop tôt fâné

Când ajunse din Provenţa sau din Uralse vor înălţa spre noi strigăteletuturor celor înfometaţituturor celor care sunt osteniţituturor celor care au murit în lupte zadarnice

Când vântul revolteiva trece peste castelul de cărţide joc ale poeţilor decadenţi

Când oamenii îşi vor aminti de focşi când va fi muritManhattan-ulşi Moscova, ditamai pleaşca ce orneazăcoliva secolului muribund

Când, dintr-o singură privire, omulva şti să preţuiască zborul rânduniciişi să-l împodobească cu o bătaie de aripă pe cel al şoimului,

Noi, ultimii moştenitori ai acestui secol fumegos,bieţi copii ai falselor războaie pentru pacedebusolate,Noi, cei din Dakar sau din Charleroi,Noi, cei care evităm sinceritatea,paznici ai prea sterpelor iubiri,sărmanele fructe încă verziale unui secol trecut prea devreme

***Ce n’est rien de nommer

Dans la beauté des signesle feu invite au sommeil

Ce n’est rien d’aimerToutes les portes sont ouvertes sur la merla nuit demeure

Ce n’est rien d’attendrela mort s’arme de ses ombresla conquête du jour est remise à demain

Ce n’est rien de vivreun peu d’écumeaux lèvres du silenceIl ne vient aucun signe

La mort trace au large de l’éclairle sang des vignes déchirées

Nu e nimic rău în a numiÎn frumuseţea semnelorfocul invită la somn

Nu e nimic rău în a iubiToate uşile sunt deschise înspre maredomneşte noaptea

Nu-i nimic rău în a aşteptamoartea se înarmează cu ale sale umbrecucerirea zilei este lăsată pe mâine

Nu-i nimic rău în a trăipuţină spumăpe buzele tăceriiNu vine nici un semn

Moartea loveşte prin fulgersângele viilor distruse

***Pour Christian Hubin

Quand la peur monteà l’ombre des cités mortesQuand le souffle du dernierdormeurn’est plus qu’un pas sur la nuitet que la fenêtre à secretss’ouvre sur les noces du schisteet de la merQuand les invités du jourressemblent à s’y méprendreaux visiteurs du soiret que le visage d’une mortese fait divin sur l’immobilité,

Le monde se met à ressemblerà l’hommeet fait le tour de la viesur les branches du jour.

Pentru Christian Hubin

Când teama se înalţăla umbra cetăţilor moarteCând răsuflarea ultimuluiadormitnu mai este decât un pas în noapteşi când fereastra tainelorse deschide spre însoţirea şistuluicu mareaCând cei chemaţi ai zileiseamănă leit încât îi confunzicu oaspeţii seriişi când chipul unei moartedevine divin în nemişcare,

Lumea începe să semenecu omulşi dă înconjur vieţiiîn coroanele luminii.

***Ombres sans ombreVisages sans visageVous dessinez sur la mortle signe inconscient des fontaines

Le feu monte aux échellesde la peurLa moiteur a gain de causesur les traces de l’exil- Pour toujours, la réalité clouée d’une autre réalité Pour toujours le ciel sous l’intérieur du songe

Ombres sans ombreillusions de midi sur la hauteur des blésL’homme impatientmeurt de soif sur sa rive de sel.

Umbre fără umbrăFeţe fără chipVoi desenaţi pe moartesemnul involuntar al fântânilor

Focul se-aburcă pe scărilefriciiUmezeala are câştig de cauzăpe urmele exilului- Pentru totdeauna, realitatea ţintuită pe altă realitate Pentru totdeauna cerul sub visul lăuntric

Umbre fără umbrăiluzii de amiază peste înălţimea spicelorOmul neliniştitmoare de sete pe ţărmul său de sare.

Traducere din limba franceză de Angela Coadă


p. 93

Parler jusqu’à vouloir direjusqu’à vouloir aimerla fenêtre embrasse la totalité du cielle drame zèbre la surface des eaux.Foudre couvrant le néant des mots,la mort singe mal la poésie.

Vorbeşte până vrei să grăieşti până vrei să iubeştifereastra îmbrăţişează cerul întregcatastrofa brăzdează suprafaţa apelor.Trăznet acoperind neantul cuvintelor,moartea imită prost poezia.

***p. 94

Assise au bord de l’herbe en feu,ta vie aux mains vides égarele silence des pierresTout juste parviens-tuà ne pas trop pencher le front quand passent les glaciales méduses de la nuit.

Qui parlait de vaincre par ces yeux vaincus avant de naître ? Qui parlait de jour sous la dissidence du désert?

Aşezată la marginea ierbii în flăcări viaţa ta cu mâinile goale rătăceşte tăcerea pietrelorDe-abia reuşeşti să nu-ţi pleci prea tare fruntea când trec recile meduze ale nopţii.

Cine vorbea de biruinţă

prin aceşti ochi învinşi înainte de-a se naşte? Cine vorbea despre ziuă sub dezacordul pustiului?

***

p. 127

Pour André SchmitzPoème, vitrail éclatéoù s’achève le cri de l’ombre Un regard, à peine dévastéinterroge (Bonne journée, dirons-nous à ceux qui seront venusprendre langue avec nous)

Pentru André Schmitz

Poem, vitraliu spart unde se sfârşeşte strigătul umbreiO privire deabia răvăşită întreabă(O zi bună, le vom spunecelor care vor veni să ne vorbească)

***

p. 130

Pour Michel PeschLe corps attend

tout est à refaire à revivre (comme un ouvrier de la nuit Qui retrouve son bleuAprès avoir, tout le jour, Dormi les yeux ouverts Dans un grand lit Tandis qu’au loin résonnaitUn air de fête).

Pentru Michel Pesch Trupul aşteaptă

totul e de refăcut de retrăit(precum un muncitor al nopţiicare-şi regăseşte salopeta după ce toată ziua a dormit cu ochii deschişi într-un pat mareîn timp ce în depărtare răsuna un cântec de sărbătoare).

***

p. 131 Pour Philippe Jones Si la source nous devinesi l’arbre nous pressent,la peur nous définitl’irrespect nous empoigne.Nulle main complaisanteNulle regard de gratitudeIcimais la soif qui assèchemais la hache qui abat

mais le regard qui défait

Pentru Philippe Jones De izvorul ne ghiceşte de copacul ne bănuieşteteama ne defineştelipsa de respect ne cuprindeNicio mână îngăduitoareNicio privire recunoscătoareAicici setea care seacăci toporul care doboară

ci privirea care-nvinge

***p. 163Près de cette saison vive,je rends les armes,

étanche ma soifdivise en moi la part qui revient au mondeet dérobe le corps en feuoù je me suis trouvé .

În apropierea anotimpului animat depun armele,îmi astâmpăr setea separ în mine partea care revine lumiişi fur corpul aprins în care m-am regăsit.

***p. 164

D’où vient cette pluie rouge griffée sur ces murs d’ombreD’où vient le silence du plus haut silencecet ailleurs où s’agranditle cercle des aveuglesjusqu’aux dimensionsdu ciel?

Pas besoin de bûcherpour brûler les yeux de l’Impatient.

De unde vineaceastă ploaie roşiezbicită pe aceşti pereţi de umbrăDe unde vine tăcerea celei mai adânci tăceriacest altundeva unde se lărgeşte cercul orbilorpână în înălţimilecerului?

Nu este nevoie să te străduieşti prea multpentru a-l orbi pe Nerăbdător.

Traducere din limba franceză de Alexandra FLOREA


p. 41

Ces chants qui ne chantent plusdès qu’on pousse la porte sur la nuitTu croyais les entendremais aucun ne venait d’ici.Il ne reste rienles trains envahis d’herbes follesles oiseaux blessésl’or secret des souvenirs

Dans la cour,l’arbre à la recherche du jardin perdu

Aceste cânturicare nu se mai audde îndată ce se-nchide noaptea uşaCredeai că le auzi dar niciunul nu venea de aiciNimic nu rămâne trenurile năpădite de buruienipăsările răniteaurul secret al amintirilor

În curte,copaculîn căutarea grădinii pierdute

***p. 56

à René Charsolaire

De nouveau oiseauxde nouveau regardset toute la mémoire du fleuveSi la coupe est pleine,la lumière y débordera

en cette nuit de la Saint-JeanSi la plaine est un brasier nous y laisserons à jamais l’empreinte de nos pas

Homme nouveauhomme chantantte voici tamboursous la peau du vent

lui René Char solar

Păsări noipriviri noişi întreaga amintire a fluviuluiDe e cupa plină,lumina se va revărsaîn această noapte de Sfântul IonDe-i câmpia un cărbune aprinsvom lăsa pentru totdeaunaurma paşilor noştri

Om nouom cântândiată-te toboşarîn pielea vântului

***p. 57 pour Albert Ayguesparse

Moi, l’inconnudispersé par le ciellaissé pour mort(lointain, si lointaince miroir d’eauaux aguets de l’instant)

Moi, l’aubeaiguebrutaleavec ses cris étouffantsses longs silences

Et ce feu,dérisoiresur la nuit connivente.

Pentru Albert AyguesparseEu, necunoscutulde cer împrăştiat sortit morţii(îndepărtat, aşa de-ndepărtatacest ochi de apăpândind clipa)

Eu, răsăritulintensbrutalcu ţipetele sale înăbuşitetăcerile sale lungiŞi acest foc, derizoriuasupra nopţii complice

***p. 58 Pour Pierre BourgeoisL’homme arbre

Non pas celui aux souples fruits accouplésde la pesante argile, ni cet autre, de sableau feuillage clairMais cet arbre,tordu de schiste prȇt à goȗter jusqu’au boutle sein de la rosée parcimonieuseVerger des versants fragilesdes herbes raresdu chardon sec

Car c’est de ce maître-arbre qu’il s’agit,veine noire tendue sur le ciel.

***p. 59 Pentru Pierre BourgeoisOmul copac

Nu cel cu fructe mici dicotiledonate al argilei greoaie, nici celălalt de nisipcu frunzişul rarCi acest copac, strâmb de şisturigata să guste până la capătsânul zbârcitei rouăLivadă de versanţi fragilide ierburi rarede scaiete uscat

Pentru că despre acest maestru-copac este vorbavînă neagră înălţată spre cer.

***p. 60 Pour André SchmitzEssayer tenterje ne dis pas : savoir

Aller à contre-cielà contre-voixse blottir une dernière foisau creux des mots

Finir, enfin,comme on a commencéla porte ferméela page blanche

Essayer tenterje ne dis pas : savoir

pentru André SchmitzSă încerci

să te străduieştinu zic: să ştii

Să mergi împotriva ceruluiîmpotriva vociisă te ghemuieşti pentru ultima datăîn cuvinte goale

Să termeni, în sfârşit,aşa cum ai începutuşa închisăpagina albă

Să încerci să te străduieştinu zic: să ştii

***p. 61

i peu de langagemoins encore AvanceAu bout , cette naissance incroyablela portela lampesi peuplus rienbientôtsinon l’aubeet la mort

atât de puţine cuvinteşi mai puţineAnticipeazăLa termen, această naştere incredibilăuşa lampaatât de puţinmai nimiccurânddacă nu revărsatul zorilorşi moartea

***p. 83

Langue mortefanal balancéhomme sans terretout le bleu du cielpend aux gorges du silence Un regard éclabousse des mainsécrasées de lumière

Poésie, lampe levée sur le seuilnaissance aveugle de l’amour fracturé.

Limbă moartăfelinar legănându-seom fără ţarăTot seninul ceruluiatârnă de gâtul tăceriiO privireîmproaşcă mâinilezdrobite de lumină

Poezia, lampă înălţată pe pragnaştere oarbă a iubirii frânte.

Traducere din limba franceză de Andreea GĂNCILĂ

JEAN-LUC WAUTHIER, volumul L’envers du ciel

p. 24

Seuldans la nuitde cette chambre étroitequi s’appelle mémoire,

chambre sans lumière où je jette sur une chaise de bois

les habits de la peur les oripeaux du cielle silence des silences,

que n’étanche nulle soif

Seul égaré dans les ruelles sans air d’une ville en ruine.

Sur la place des supplices agonise une tête absente.

Singurîn noapteaacestei camere strâmtenumită memoriecameră obscură unde arunc pe un scaun de lemn straiele friciisclipirile deşarte ale cerului tăcerea tuturor tăcerilor,care nu astâmpără nicio sete

Singur rătăcit pe străduţele fără aer dintr-un oraş în ruină.

În piaţa supliciiloragonizează un cap absent.

p. 25

Celui-là,vous ne le verrez jamais

que dans un poèmeou le long des rails,marchant à contre-voixsur l’envers du cieldétourné,le coeur glacéd’attentetandis qu’aux lisières de l’horizonmarche devant lui une très jeune fillequi ne comprend rienaux secrets d’un cri mutilé.

Pe acela,n-o să-l vedeţi niciodatăpoate într-un poemsau de-a lungul şinelor,mergând împotriva vântuluipe partea cealaltă a cerului de-a-ndoaselea,cu inima îngheţatăde aşteptare în timp ce la linia orizontuluitrece prin faţa lui o foarte tânără fatăcare nu înţelege nimicdin secretele unui strigăt mutilat.

p. 36 L’ombre s’achève.De son rire secret,l’aube obéit aux équationsdu rêve.Nul éclair de solituden’est venu mourirsous les draps de la nuitque ravaudeune mémoireabsente

Umbra se aşterne.Din râsul său ascunszorii se supun socotelilorvisului.

Nicio sclipire de singurătaten-a muritsub faldurile nopţiicare cârpeşteo memorieabsentă

p. 37

Tais-toine dis plus ces mots qui tuent.Mille oiseaux surpriss’effacent dans la lumière Le soufflé d’une aile affoléecherche à sortir de sa cage d’os.

Au milieu du trottoir,sous la pluie,une triste fille de joiese réchauffe contreton destin

Tacinu mai rosti aceste cuvinte care ucid.Mii de păsări surprinsedispar în luminăAdierea unei aripi înspăimântateîncearcă să scape din colivia de os.

În mijlocul trotuarului,în ploaie,o prostituată patetică se încălzeşteîn braţele destinului tău

p. 38

Depuis logtemps, tout est dit.Reste l’ombreet le souvenir de l’ombrel’errance parmi les debris

les escaliers de marbrela tentation du silencela pulsation entêtéede l’homme caché sous les secrets de l’avenir.

Totul a fost spus demult.Rămâne umbraşi amintirea umbreirătăcirea printre ruinescările de marmurătentaţia tăceriizvâcnirea încăpăţânatăa omului ascunsîn tainiţele viitorului.

p. 39

La chaiseLa tableLa sale nueUne très jeune femme qui te tourne le dos Sur la chaise,une tache de sangSur la table,les vêtements éparset la jeune femmedont tu ne connaîtras jamais le visageet que tu n’aimerasqu’à corps absent.

ScaunulMasaSala pustieO femeie foarte tânărăcare îţi întoarce spatelePe scaun o pată de sânge,Pe masă,hainele împrăştiateşi tânăra femeie a cărei faţă n-o vei cunoaşte niciodată

şi pe care n-o vei iubidecât ca trup în absenţă.

p. 52 Dans la maison videpenchée sur la vie comme un navire qui sombre,tu t’aproches de l’âtreet tu ôtes du feula dernière bûchequ m’empêche de mourirde froidEt tu baisses les yeuxvers le silencequi parcourt ma vie en cendre.

Chante une flame invisibletandis que j’agonise dans la chambre nue

În casa goalăaplecată peste viaţăca un vapor ce se scufundă,te apropii de vatră şi scoţi din focultima buturugăcare mă-mpiedică să morde frigŞi-ţi cobori ochii spre tăcerea care-mi străbate viaţa de cenuşă.

Cântăo flacără nevăzutăîn timp ce eu agonizez în camera goală

p. 53 Tendue vers le silencedes marées d’équinoxeLa seule étoile vivantele seul passage pour atteindre le rivagequand la nuit deviant félineet que tu secoues ta chevalurede soleil et d’ombresur les marches du sommeil.

Întinsă spre tăcereamareelor echinocţiuluiSingura stea viesingura cale de a atinge ţărmulcând noaptea se preface-n felină când tu îţi scuturi părul de soare şi de umbră pe treptele somnului.

p. 54

Comme cette mortequi traverse notre sommeilComme cette portequi troue la lumièreComme cette ombreplus épaisse que l’ombreEt ce fabuleux carrousselcette incroyable ivressequi perle aux yeuxdu jourEt cet appelqui a le couleurde tes cheveux défaits

Precum această moartă care ne traversează somnulPrecum această poartăcare străpunge luminaPrecum această umbră mai densă decât Umbra

Şi acest fantastic caruselaceastă incredibilă beţiecare înrourează zoriizileiŞi această chemarede culoarea părului tău despletit

p. 55

Nous ne sommes pas voisins- quand je veille, tu rêveset si la dernière frontière échappe à ton regard,elle remplit mes yeux.La lumière craintivequi hésite à nous unirest gardée prisonnièresous les grands oragesqui te consummentet m’emprisonnent.Nous ne sommes pas voisinset pourtantles mêmes étoilessont notre partage

Nu suntem vecini- când eu veghez, tu visezişi dacă ultima graniţă scapă privirii tale,mie îmi sare în ochi.Lumina sfioasă care ezită să ne uneascăeste prizonierăîn marile furtunicare te mistuie,şi mă întemniţează.Nu suntem vecinişi totuşiîmpărţimaceleaşi stele

Traducere din limba franceză de Adina Torişte


À Marcel Thiry

Morteville

À suivre pas à pasles signes de la vie,nous finirons par oublier la mort.À suivre geste à gesteles pas de la vie,nous finirons par oublier la mort.

Lui Marcel Thiry

Morteville

Urmărind pas cu pasînsemnele vieţii,vom ajunge să uităm de moarte.Urmărind una câte unaetapele vieţii,vom ajunge să uităm de moarte.

***

Quelle est cette lampe vacillanteau chevet des étoiles et cette ombrehésitante entre le ciel et nous?Seules sur le quai sans réponsenos mémoires muettes regardent partir au loinles arbres déserts d'un septembre sans fin

Ce să fie această lumină pâlpâindla căpătâiul stelelor şi această umbrăşovăind între noi şi cer?Singure pe peron, fără răspunsamintirile noastre nerostite privesc cum pleacă departecopacii goi ai unui septembrie fără sfârşit

Pour Marcel Delmotte

Le château de poussières(quatrième version)

As-tu déjà vu le château où vivent les années mortes? Il est perdu dans le souvenir du temps, bâti dans ce long pays blanc où se tient la douceur du sang. Dehors, des corneilles privées d'eau passent en criant sous les douves. Nul pont-levis n'y salue l'entrée d'un prince légendaire.

Mais il est plein de bohémiens troués de vents, de chants criés sous les branches, d'étoiles s’enchevêtrant aux nuits. Le jour n’y paraît qu’à travers la noirceur du ciel et la mémoire y stagne, grand fleuve muet perdu sous des allées que ne trouble nul pas.

Penses-tu parfois, homme périssable, au château de poussières que, jour après jour, ta vie a bâti de ses paumes fragiles?

Lui Marcel Delmotte

Castelul de pulbere(a patra variantă)

Ai văzut deja castelul unde dăinuie anii fără viaţă? S-a rătăcit în negura timpului, zidit în această imens ţinut alb unde se mai păstrează încă blândeţea sângelui. Afară, ciori însetate zboară ţipând prin şanţurile cu apă. Niciun pod mobil nu salută intrarea vreunui prinţ legendar.

Dar este plin de ţigani pătrunşi de vânt, de cânturi ce răsună pe sub ramuri, de stele împletite în noapte. Lumina se zăreşte aici doar când străpunge cerul întunecat şi amintirea stă pe loc, mare fluviu tăcut pierdut pe sub alei pe care nu le tulbură niciun pas.

Te gândeşti vreodată, om trecător, la castelul de pulbere pe care, zi de zi, viaţa ta l-a clădit cu palmele-i fragile?

Pour Odette Flavion

Il suffit

Il suffitde si peu de chosesD'un silence fêlépar un criD'une larmevite effacéeD'une lettre qu'on déchiresans se regarder

Il suffit d'un seul rirepour briser l'aube...

Pentru Odette Flavion

Ajunge

Ajung atât de puţine lucruriO linişte sfâşiatăde un strigătO lacrimă ştearsă în grabăO scrisoare pe care o rupem fără a o privi

Ajunge un singur râs pentru a întrerupe zorile...

***

Nous voici tous deuxcaptifs de notre règne d'amour

Nous allons dans le jour de feuà la poursuite de nous-mêmesdans un fragment de ciel bleu.

Iată-ne pe amândoiprizonieri sub stăpânirea iubirii

Plecăm în ziua de foc să ne urmărim pe noi înşine într-o frântură de cer albastru

Le secret déplié

La mer me frôle,interdite au-delà des songes.La ville est un coquillageposé en équilibre sur le Temps.À l'ombre des étés déserts,le monde se pense lumièreavant d'inventer à nouveaule secret déplié des vagues interdites.

Secretul dezvăluit

Marea mă atinge uşorinterzisă la uşa viselor.Oraşul este o scoicăîn echilibru stând pe Timp.La umbra verilor pustiilumea se crede luminăînainte de a inventa iarăşisecretul dat în vileag al valurilor interzise.

***Nulle étoile pour briser l'aubeNul ruisseau pour briser la soif.À peine quelques pas dans la poussièreÀ peine deux enfants perduset déjà, l'homme n'est plus l'homme mais le chemin nouveau de la délivrance nue.

Nicio stea nu întrerupe zorileNiciun pârâu nu potoleşte setea.De-abia câţiva paşi prin prafDoar doi copii rătăciţişi deja omul nu mai e omci noua cale a descătuşării dezgolite.

***

S'il y avait un cielplus haut que le cielUn ciel pour libérerles prisonniers de leur rêves

S'il y avait un fleuveplus profond que le fleuveoù garder les yeuxdes mémoires prisonnières

S'il y avait une terrepus lourde que la terrepour répondreà l'invite du vent.

Dacă ar exista un cermai înalt decât cerulUn cer pentru a-i eliberape cei captivi de visele lor

Dacă ar exista un fluviumai adânc decât fluviulunde se păstrează ochiiamintirilor captive

Dacă ar exista un pământmai greu decât pământulpentru a răspunde la chemarea vântului

Traducere din limba franceză de Flori Solomonescu

jean-luc wauthier, „poetul fără frontiere”, este, în...

Documents