clasicii literaturii ruse

426
CLASICII LITERATURII RUSE EDITURA CARTEA RUSA Coperta de : C. MULLER 1953 ÎNSEMNĂTATEA MONDIALĂ A LITERATURII CLASICE RUSE de . Serghievski însemnătatea literaturii unui popor este determinată înainte de toate prin trăsăturile ideologice şi artistice care îi sînt specifice şi care o deosebesc de literaturile altor popoare. Cu cît un scriitor reuşeşte să întruchipeze mai complet şi mai pregnant aceste trăsături în operele sale, cu atît contribuţia lui la tezaurul mondial al gîndirii umane este mai însemnată. La rindul lor, aceste trăsături oglindesc particularităţile dezvoltării istorice a poporului; ele nu sînt împietrite, inerte, ci se transformă odată cu schimbarea condiţiilor istorice de existenţă a poporului. In cursul istoriei sale multiseculare, poporul rus a avut de înfruntat condiţii nemaipomenit de grele. Nicăieri iobăgia nu a fost atît de crîncenă ca în Rusia, nicăieri ea nu a încătuşat vreme atît de îndelungată forţele titanice ale poporului. De aici a izvorit şi ura nemărginită, acumulată de masele populare din Rusia, împotriva minorităţii parazitare a naţiunii. Această împrejurare a influenţat în mare măsură formarea întregii culturi ruse din trecut şi în special formarea literaturii clasice ruse. Tocmai de aici izvorăşte şi înaltul spirit cetăţenesc al literaturii clasice ruse, tendinţa permanentă, specifică ei, de a îmbrăţişa problemele fundamentale ale vieţii poporului. Lupta dintre asupriţi şi asupritori constituie legea de dezvoltare a oricărei societăţi împărţite în clase antagoniste. Cu cît mai puternică este asuprirea, cu atît mai puternic creşte şi împotrivirea celor împilaţi. Scriitorii antichităţii ne-au lăsat o serie de mărturii asupra răscoalelor sclavilor împotriva stăpîni-lor de sclavi, care, chiar dacă nu au atins întotdeauna amploarea cunoscutei răscoale a lui Sparla-cus, au lăsat totuşi urme adînci în istoria lumii. Atît în ţările din apusul Europei, cît şi în Rusia, întreaga istorie a societăţii feudale este străbătută de diferitele răscoale ale ţăranilor înrobiţi, împotriva feudalilor exploatatori. Aceste răscoale se înteţesc şi se intensifică mai cu scamă în ultima perioadă a feudalismului, cînd expioatarea feudală, uneori atenuată în aparenţă, a căpătat de fapt un caracter deosebit de crîncen. Ca urmare a slabei organizări şi a lipsei de maturitate politică a răscoalelor ţărăneşti izvorînd din însuşi caracterul lor de clasă, aceste răscoale s-au încheiat de fiece dată prin înfrîngerea răsculaţilor. Astfel s-au petrecut lucrurile în secolul al XlV- lea cu răscoala condusă de Wat Tyler în Anglia; aceeaşi soartă a avut-o, tot în secolul al XlV-lea, răscoala ţăranilor francezi cunoscută sub numele de Jacquerie; astfel s-au petrecut lucrurile în cursul războiului ţărănesc german din secolul al XVI-lea. Aceste răscoale n-au uşurat şi nici nu puteau să uşureze în chip nemijlocit şi vizibil soarta maselor ţărăneşti. Cu toate acestea, ele au jucat un uriaş şi rodnic rol istoric, zdruncinînd înseşi bazele orîn-duirii iobăgiste şi netezind calea pentru venirea la putere a clasei noi şi puternice care ajunsese la maturitate în sînul societăţii feudale — clasa burgheză. In secolele XVL-XV1II, în ţările avansate, în ţările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic din apusul Europei — în Ţările de jos, Anglia, Franţa — au loc o serie de revoluţii burgheze victorioase, care marchează pieirea regimului feudal. In aceste revoluţii, ţărănimea joacă rolul celei mai importante rezeţve a burgheziei. Eliberarea de lanţurile feudale, ţărănimea o dobîndeşte din mîinHe burgheziei. In urma revoluţiei burgheze, ţăranul devine proprietar, stăpîn, şi dînd curînd uitării îndepărtatele timpuri cînd vîlvătaia răzmeriţelor ţărăneşti prefăcea în cenuşă castelele cavalerilor, ţăranul îşi consacră toate forţele apărării drepturilor, avantajelor şi privilegiilor cîştigate. Acest proces s-a desfăşurat în chip diferit, în diferite ţări. Pretutindeni el a fost însoţit, într-o măsură sau alia, de decăderea păturilor sărace ale populaţiei săteşti, pe seama cărora se îmbogăţeau „vîrfurile" satului. . Dar pretutindeni procesul a avut aceeaşi tendinţă. După năruirea orînduirii feudale în ţările din apusul Europei, în aceste ţări începe o perioadă de impetuoasă dezvoltare a capitalismului. Burghezia triumfătoare îşi extinde dominaţia asupra tuturor domeniilor vieţii economice, politice şi culturale. Dar în acelaşi timp cu creşterea burgheziei creşte şi clasa căreia, mai tîrziu, îi este dat să devină groparul ei — creşte proletariatul. Deocamdată el este slab şi dezbinat. Dar încă de pe atunci el lupta şi se făcea auzit prin

Upload: oana-baiasu

Post on 13-Aug-2015

548 views

Category:

Documents


22 download

DESCRIPTION

Clasicii Literaturii Ruse

TRANSCRIPT

CLASICII LITERATURII RUSEEDITURA

CARTEA

RUSA

Coperta de : C. MULLER1953

NSEMNTATEA MONDIAL A LITERATURII CLASICE RUSEde

. Serghievskinsemntatea literaturii unui popor este determinat nainte de toate prin trsturile ideologice i artistice care i snt specifice i care o deosebesc de literaturile altor popoare. Cu ct un scriitor reuete s ntruchipeze mai complet i mai pregnant aceste trsturi n operele sale, cu att contribuia lui la tezaurul mondial al gndirii umane este mai nsemnat. La rindul lor, aceste trsturi oglindesc particularitile dezvoltrii istorice a poporului; ele nu snt mpietrite, inerte, ci se transform odat cu schimbarea condiiilor istorice de existen a poporului. In cursul istoriei sale multiseculare, poporul rus a avut de nfruntat condiii nemaipomenit de grele. Nicieri iobgia nu a fost att de crncen ca n Rusia, nicieri ea nu a nctuat vreme att de ndelungat forele titanice ale poporului. De aici a izvorit i ura nemrginit, acumulat de masele populare din Rusia, mpotriva minoritii parazitare a naiunii. Aceast mprejurare a influenat n mare msur formarea ntregii culturi ruse din trecut i n special formarea literaturii clasice ruse. Tocmai de aici izvorte i naltul spirit cetenesc al literaturii clasice ruse, tendina permanent, specific ei, de a mbria problemele fundamentale ale vieii poporului. Lupta dintre asuprii i asupritori constituie legea de dezvoltare a oricrei societi mprite n clase antagoniste. Cu ct mai puternic este asuprirea, cu att mai puternic crete i mpotrivirea celor mpilai. Scriitorii antichitii ne-au lsat o serie de mrturii asupra rscoalelor sclavilor mpotriva stpni-lor de sclavi, care, chiar dac nu au atins ntotdeauna amploarea cunoscutei rscoale a lui Sparla-cus, au lsat totui urme adnci n istoria lumii. Att n rile din apusul Europei, ct i n Rusia, ntreaga istorie a societii feudale este strbtut de diferitele rscoale ale ranilor nrobii, mpotriva feudalilor exploatatori. Aceste rscoale se nteesc i se intensific mai cu scam n ultima perioad a feudalismului, cnd expioatarea feudal, uneori atenuat n aparen, a cptat de fapt un caracter deosebit de crncen. Ca urmare a slabei organizri i a lipsei de maturitate politic a rscoalelor rneti izvornd din nsui caracterul lor de clas, aceste rscoale s-au ncheiat de fiece dat prin nfrngerea rsculailor. Astfel s-au petrecut lucrurile n secolul al XlVlea cu rscoala condus de Wat Tyler n Anglia; aceeai soart a avut-o, tot n secolul al XlV-lea, rscoala ranilor francezi cunoscut sub numele de Jacquerie; astfel s-au petrecut lucrurile n cursul rzboiului rnesc german din secolul al XVI-lea. Aceste rscoale n-au uurat i nici nu puteau s uureze n chip nemijlocit i vizibil soarta maselor rneti. Cu toate acestea, ele au jucat un uria i rodnic rol istoric, zdruncinnd nsei bazele orn-duirii iobgiste i netezind calea pentru venirea la putere a clasei noi i puternice care ajunsese la maturitate n snul societii feudale clasa burghez. In secolele XVL-XV1II, n rile avansate, n rile cele mai dezvoltate din punct de vedere economic din apusul Europei n rile de jos, Anglia, Frana au loc o serie de revoluii burgheze victorioase, care marcheaz pieirea regimului feudal. In aceste revoluii, rnimea joac rolul celei mai importante rezeve a burgheziei. Eliberarea de lanurile feudale, rnimea o dobndete din minHe burgheziei. In urma revoluiei burgheze, ranul devine proprietar, stpn, i dnd curnd uitrii ndeprtatele timpuri cnd vlvtaia rzmerielor rneti prefcea n cenu castelele cavalerilor, ranul i consacr toate forele aprrii drepturilor, avantajelor i privilegiilor ctigate. Acest proces s-a desfurat n chip diferit, n diferite ri. Pretutindeni el a fost nsoit, ntr-o msur sau alia, de decderea pturilor srace ale populaiei steti, pe seama crora se mbogeau vrfurile" satului.

. Dar pretutindeni procesul a avut aceeai tendin. Dup nruirea ornduirii feudale n rile din apusul Europei, n aceste ri ncepe o perioad de impetuoas dezvoltare a capitalismului. Burghezia triumftoare i extinde dominaia asupra tuturor domeniilor vieii economice, politice i culturale. Dar n acelai timp cu creterea burgheziei crete i clasa creia, mai trziu, i este dat s devin groparul ei crete proletariatul. Deocamdat el este slab i dezbinat. Dar nc de pe atunci el lupta i se fcea auzit prin

rscoalele care izbucneau ici, colo; e adevrat c, la nceput, aceste rscoale erau pur spontane i aveau caracterul unor rzmerie dezordonate. Prin confinutul lor, revendicrile sub semnul crora s-au desfurat primele rscoale ale proletariatului nu erau revoluionare n adevratul sens al cuvntului; deocamdat era vorba despre oarecari mbuntiri ale condiiilor de munc, de mrirea salariului, de micorarea zilei de munc. In evenimentele revoluionare din anul 1848, care au zguduit aproape toate rile din apusul Europei, proletariatul a jucat un rol uria. Dar el nu s-a dovedit capabil nc s ia n minile sale conducerea acestor evenimente i s devin hegemonul revoluiei, deoarece era nc prea slab. Numai cele mai nzestrate, cele mai naintate mini omeneti au fost n stare s vad de pe atunci n clasa muncitoare acea for care n viitor urma s desfiineze pentru totdeauna toate formele de asuprire a omului de ctre om. Particularitile istorice ale acestei perioade i-au pus adnc pecetea asupra literaturii din acei ani n apusul Europei. Cei mai buni reprezentani ai ei, ca Stendhal i Balzac n Frana, Dickens n Anglia, au vzut limpede monstruozitatea ordinei capitaliste instaurate, i-au dat limpede seama de distana care desparte aceast ornduire de luminoasele idealuri ale libertii, egalitii i dreptii generale, proclamate cu toat sinceritatea de conductorii ideologici ai burgheziei n perioada luptei ei revoluionare mpotriva feudalismului. Dar, n perioada 18301850, demascnd fr cruare pe proaspeii eroi ai realitii capitaliste pe afaceritii veroi, lipsii de scrupule, gata la orice" crim de dragul navuirii nici cei mai buni scriitori din apusul Europei nu vedeau nimic luminos nainte. Ei nu vedeau fora social care s-ar fi putut opun-e lumii hrpree a capitalismului. De aici decurge adncul pesimism istoric de care snt ptrunse operele lor. Acest pesimism era generat de condiiile acelei perioade din istoria rilor din apusul Europei, cnd, potrivit cuvintelor lui V. I. Lenin, revoluionarismul democraiei burgheze era deja pe cale de a disprea (n Europa), n timp ce revoluionarismul proletariatului socialist nc nu ajunsese la maturitate." ) Infrngerea revoluiei din 1848,) V. 1. Lenin Opere alese n dou volume, voi. I, E.P.L.P., 1954, pag. 636.

precum i denata reaciune politic care i-a urmat, au contribuit i mai mult la adncirea i intensificarea acestei stri de spirit pesimiste. Alta era situaia n Rusia. Lupta de clas dintre rani i asuprilorii lor feudalii n-a fost aici rnai puin ascuit dect n1 Apus. Numele eroice ale conductorilor rscoalelor rneti numele lui Ivan Bolotnikov, Stepau Razin, Emclian Pugaciov, oameni cu mintea ptrunztoare, hotri i nenfricai s-au ntiprit adnc n memoria poporului. Dar n Rusia, ca i n Apus, rscoalele rneti au avut un caracter pur spontan, neorganizat. Iar o clas care s poat sta n fruntea luptei antifeudale a maselor subjugate, nu exista n Rusia. Burghezia rus a pit pe arena istoriei mult mai trziu dect burghezia din1 apusul Europei i a fost incomparabil mai slab dect aceasta. Lupta revoluionar mpotriva ornduirii feudale-iobgiste s-a dovedit a fi peste puterile ei. Avnd nevoie, pentru a se dezvolta cu succes, de sprijinul i de ocrotirea unei autoriti puternice, burghezia din Rusia a pit chiar de la nceput pe calea tranzaciilor negustoreti cu statul feudal-iobgist. Avnd nevoie de brae de munc, burghezul-patron din Apus s-a ridicat mpotriva rnduielilor care-L legau pe ran de moia seniorului feudal; ntmpinnd aceleai greuti, proprietarii fabricilor i uzinelor din Rusia luptau pentru ca s li se permit i lor, ca i nobililor, s aib iobagi. n Rusia, eliberarea ranilor din iobgie a fost efectuat mult mai trziu dect n rile din apusul Europei, i nu n urma revoluiei burgheze ca n aceste ri, ci n urma reformei limitate pe care vrfurile" conductoare au fost nevoite s-o fac pentru a prenlmpina noi rscoale de felul aceleia conduse de Pugaciov. Mai bine s desfiinm de sus iobgia, dect s ateptm cu braele ncruciate timpui cnd ea are s porneasc s se desfiineze de la sine, de jos" raiona moierul ncoronat, Alexandru al II-lea. Reforma" a fost efectuat de ctre nobilii stpni de iobagi, pe baza nelegerii cu burghezia care li se ploconea. Dup reform", ranul a rmas tot att de ignorant, npstuit i lipsit de drepturi ca i naintea ei. Acest caracter specific al dezvoltrii istorice a poporului rus determin i particularitile literaturii clasice ruse. Desigur, ca i oricare alt literatur, nici literatura rus nu a fost unitar din punct de vedere ideologic. Nu puini dintre scriitorii rui din trecut au slujit n mod consecvent cauza afirmrii i ntririi ornduirii iobgiste, propovduind credina fa de ar i de tron, supunerea n faa autoritilor de pe pmnt i din ceruri, idealiznd relaiile dintre moier i ran ca relaii dintre printele grijuliu i copiii ce-i snt devotai, ridiendu-se plini de furie mpotriva oricror manifestri de nemul(umire i protest. Ali scriitori au servit n alt chip aceleiai baze iobgiste, fugind cu premeditare de preocuprile i de zbuciumul realitii, ngrijin-d'U-se numai de distracia i de amuzamentul cititorilor lor plictisii de inactivitate. Ca i scriitorii care nu fceau altceva dect s distreze publicul cititor, scriitorii care aprau bazele iobgiste puteau fi foarte fecunzi, puteau s se bucure de succese mai mult sau mai puin rsuntoare n rndurile stpnilor pe care-i slujeau. Dar tot ceea ce au scris ei a fost demult aruncat la Iada de gunoi a istoriei i nsei numele lor au fost pe drept cuvnt uitate de ctre urmai, deoarece pe baza mpcrii cu o realitate a crei lege consta n dreptul nelimitat al celui puternic asupra celui slab, sau pe baza fugii de realitate, nu poate crete o art cu adevrat mare, o art care trebuie s fie ntotdeauna protestatar, o art care trebuie ntotdeauna s priveasc nainte. Scriitorii rui naintai din trecut, a cror motenire creatoare constituie nu numai o comoar a culturii naionale ruse, ci ocup un loc nsemnat i n tezaurul cultural al ntregii omeniri, s-au manifestat cu consecven ca lupttori mpotriva nedreptii sociale, mpotriva asupririi omului de ctre om, mpotriva a tot ceea ce nrdcina i consolida aceast asuprire. Soarta

acestor scriitori a fost anevoioas i grea, dar tocmai lor le datorete literatura rus nsemntatea sa mondial. mpotrivirea maselor populare fa de iobgie a determinat contiina creatoare a acestor scriitori, ndrumndu-le activitatea tocmai pe aceast cale i nu pe alta. Trstura fundamental a literaturii clasice ruse, trstura care determin ntregul ei coninut de idei, este tocmai legtura extrem de strns cu micarea de eliberare a "poporului muncitor din Rusia. "' Ca i literatura tuturor celorlalte popoare, literatura rus este adnc patriotic. Scriitorii rui din trecut au adus o contribuie de nepreuit la cauza luptei poporului rus pentru libertatea i independena patriei. nc la nceputul perioadei de formare a literaturii ruse, autorul anonim al Cntecu-lui despre oastea lui Igor" a creat o oper care reprezenta, dup cum spune Marx, un ndemn la unire adresat principilor rui, tocmai nainte de nvlirea hoardelor mongole..." ) Cu multe secole mai trziu, Gorki i Maiakovski au contribuit la narmarea clasei muncitoare i a rnimii revoluionare, din ara noastr, n lupta eroic mpotriva interven-ionitilor. In nici o alt literatur din lume, temele patriotice nu se contopesc att de organic, ca n literatura rus, cu temele revoluionare. Cei mai buni scriitori rui au privit ntotdeauna cauza aprrii pmntului patriei mpotriva ncercrilor hrpree ale cotropitorilor strini, ca fiind indisolubil le) K. Marx F. Engels : Despre art i literatur", E.P.L.P., 1953, pag. 2S5.

gata de cauza eliberrii maselor populare de sub jugul exploatatorilor dinuntrul rii. Aceast trstur a literaturii ruse constituie una dintre principalele elemente caracteristice ale specificului ei naional. Marii scriitori rui din trecut au lovit n temeliile societii feudale-iobgiste i prin aceasta s-au afirmat ca exponeni ai intereselor i nzuinelor generale ale poporului, nu numai atunci cnd s-au ridicat fi i direct mpotriva rnduielilor dominante. tim, de pild, c Pukin este autorul unor numeroase poezii care atacau pe fa despotismul arist i robia iobgist. Puterea de rrrurire a acestor poezii a fost uria. Militanii organizaiilor conspirative antiariste, din timpul lui Pukin, le-au folosit pe scar larg ca pe o puternic arm de propagand revoluionar. Dar Pukin are i numeroase creaii care nu conin nici un element care s demate i s condamne fi i direct arismul i iobgia; din' aceast categorie fac parte, de pild, unele creaii lirice foarte valoroase ale lui Pukin, ca Mi-aduc aminte de clipa minunat", Nu cnta n faa mea, frumoaso", Pentru-ale patriei maluri ndeprtate". Acelai lucru i n ceea ce-L privete pe Lermontov. In poezii ca Pnza", Un brad n ara nordului slbatic", mi port pustiu prin noapte pasul", nu se spune nimic despre relaiile dintre rani i moieri, ele nu conin nici un fel de demascare fi a despotismului arist i a exploatrii iobgiste. Dar ar fi cel puin greit dac am trage de aici concluzia c poeziile lui Pukin i Lermontov, care de obicei snt socotite ca fcnd parte din lirica pur", ar fi lipsite n genere de idei de eliberare, n cel mai adevrat neles al cuvntului. Vorbind despre ornduirea feudal-iobgist ne referim nu numai la o anumit formaiune economic a societii, care are la baz proprietatea feudalului asupra mijloacelor de producie i proprietatea nedeplin asupra lucrtorului din producie a iobagului ne referim nu numai la coexistena proprietii feudalului cu proprietatea ranului i a meteugarului asupra uneltelor de producie i a gospodriei lor private, bazate pe munc proprie. Totodat, ne referim nu numai la anumite instituii politice i juridice create de feudali pentru sprijinirea si consolidarea dominaiei lor asupra masei iobage. Tn acelai timp avem n vedere i o "anumit ideologie care servete acelorai scopuri, adic un anumit sistem de concepii filozofice, morale i de alt fel i un anumit sistem de norme i de reguli bazate pe aceste concepii i legate de ele ct se poate de strns, care reglementeaz conduita omului n viaa Iui social i n viaa lui personal. Principala trstur a ideilor filozofice ale societii feudale const n caracterul lor religios-cle-rical: raiunii omeneti i se opune pronia cereasc divin, ai crei reprezentani pe pmnt snt preoii i clugrii; cunoaterii tiinifice, cercetrii pe baz de experien credina oarb, care nu se bizuie pe fora raiunii. Trstura principal a moralei feudale o constituie caracterul ei extrem de riguros: lucrtorul se supune orbete stpnului; soia soului; copiii prinilor; ntreaga via a omului este reglementat ntr-un chip ct se poate de riguros i vai de acela care ar ncerca s calce aceast reglementare: orice manifestare de libertate a gn-dirii omeneti, orice dezlnuire liber a sentimentelor snt considerate ca un pcat foarte greu, pasibil de pedeaps aspr i nentrziat. Trebuie s ne fie ct se poate de limpede caracterul extrem de apstor al acestei filozofii" i morale" feudale-iobgiste asupra ntregii societi ruse i, fr ndoial, n primul rnd, asupra pturilor de jos", asuprite i lipsite de drepturi. Numai astfel ne vom da seama de uriaul coninut eliberator al liricii lui Pukin sau a lui Lermoirtov, de marea putere mobilizatoare pe care o cuprindeau creaiile acestor poei, chiar dac temele eroice, ceteneti, nu apreau n aceste creaii ntr-o form, s spunem, nud i chiar dac se vorbea despre cele mai subtile stri sufleteti ale omului. Aceste poezii conineau i ele un protest protestul personalitii umane mpotriva a tot ceea ce o umilea i mutila n societatea feudal-iobgist. Prin aceste poezii omul i proclama sus i tare dreptul la o via liber, ntemeiat pe raiune : el vroia s se elibereze nu numai din robia autoritilor pmnteti, dar i n general, din orice fel de robie; el nu vroia s mai fie nici robul lui dumnezeu", dar nici al prejudecilor i tradiiilor anchilozate, moarte. La toate .acest ea trebuie s adugm c protestul mpotriva tuturor formelor i varietilor robiei era exprimat n aceste poezii cu atta expresivitate, cu atta pasiune, nct el a fost neles i a devenit apropiat sufletului oamenilor naintai din toate rile i aparirrnd tuturor naiunilor. Pentru a nelege rolul literaturii clasice ruse ca un pas nainte n dezvoltarea artistic a ntregii omeniri, trebuie s amintim nc o trstur esenial a ideologiei feudale. Luptnd mpotriva acesteia, literatura noastr s-a maturizat i s-a ntrit din punct de vedere al spiritului e creator. Aceast trstur consta n caracterul de cast foarte pronunat al noiunilor teoretice" ale feudalilor st-pni de iobagi, cu alte cuvinte n spiritul lor antipopular extrem de profund. In ochii seniorului din apusul Europei sau ai boierului rus feudal, poporul era o mas lipsit de personalitate, lipsit de orice fel de cerine i nzuine omeneti, o mas care exista numai pentru ca stpnii s triasc vesel i fr griji i pe care trebuia s-o faci s se team de tine i s i se supun. Trebuie spus c ideea despre popor ca despre o mas ignorant, creia ar fi riscant s i se ncredineze soarta statelor i a rilor nu a fost proprie numai feudalilor, stpni de iobagi, ci n mare msur i ideologilor burghezi, chiar i n perioada cnd burghezia mai era n faza ei revoluionar i pea n avangarda luptei mpotriva moierilor nobili. Fiind, fr ndoial, oameni naintai, care au fcut o critic nimicitoare a despotismului, a obscurantismului religios i clerical, filozofii i scriitorii iluminiti din apusul Europei au rmas totui strini de ideea revoluiei populare. Preamrind n

fel i chip a treia stare" ca for care este purttoarea progresului istoric, istoricii progresiti din timpul luptei revoluionare a burgheziei mpotriva feudalismului n apusul Europei, diminuau totodat n mod consecvent, rolul micrilor populare de mas n aceast direcie. Literatura din apusul Europei nu i-a ndreptat atenia spre masele populare nici n perioada cnd burghezia lupta pentru putere, nici atunci cnd ea cucerise puterea, cnd devenise limpede c comparate cu pompoasele fgduieli ale iluminitilor, instituiile sociale i politice instaurate n urma victoriei raiunii" s-au dovedit a fi nite caricaturi amarnic de neltoare. ) O admirabil calitate a literaturii clasice ruse din trecut const n profundul ei caracter popular. Contiina creatoare a celor mai buni reprezentani ai literaturii clasice ruse a fost format de mpotrivirea maselor rneti de milioane i milioane de oameni fa de iobgie. Pentru Radicev, poporul nscut pentru mreie i slav" este izvorul celei mai nalte mndrii. ranul lui Radicev, al crui chip este zugrvit n Cltorie de la Petersburg la Moscova", este un om cu inim fierbinte i suflet minunat, un om de o mare bogie i noblee sufleteasc. Spiritul creator al lui Pukin se strduiete n permanen s neleag locul i rolul maselor populare n destinele istorice ale rii. Din trecutul Rusiei, pe Pukin l atrag n primul rnd rscoalele i frmnlrile din popor. Poetul concepe opera sa Boris Godunov" ca pe o tragedie cu caracter popular al crei el este acela de a prezenta poporul drept principala for motrice a istoriei. In discuia cu Basmanov, poetul I pune pe strmoul su, Gavrila Pukin, s rosteasc aceste cuvinte remarcabile : De vrei s tii care-i' tria noastr Nu ostile, ci freamtul mulimilor ! ) Freamtul mulimilor" iat ce determin n ochii poetului mersul evenimentelor istorice. In perioada de maturitate a creaiei sale, Pukin i ndreapt atenia asupra evenimentelor epice ale rz) F. Engels Anti-Duhring", E.S.P.L.P., 1956, pag. 283. ) In romnete de Victor Eftimiu. Vezi A. S. Pukin Boris Godunov", n Opere alese", voi. II, Ed. Cartea rus", 1954, pag. 91.

boiului rnesc din secolul al XVIII-lea i, dei n aprofundarea acestor evenimente, poetul nu se ridic ctui de puin pn la nivelul unui ideolog i propovduitor al rscoalei lui Pugaciov, el l nzestreaz totui pe conductorul rscoalei cu att de nalte caliti omeneti cinste, voin de nenfrnt, hotrre, curaj nct, n1 mod obiectiv, ntreaga simpatie a scriitorului este de partea lui. i mai nainte nc, tnrul Lermontov abordeaz aceeai tem n romanul su neterminat Vdim" oper care prin' calitile sale artistice, nu poate, fi comparat desigur cu Fata cpitanului", dar este ptruns de aceeai tendin de justificare moral a rscoalelor, ca o urmare inerent i fireasc a cruzimii exploatrii iobgiste. Poezia lui Lermontov Patria" una din cele mai valoroase creaii ale poeziei ruse, este ptruns de democratism i sincer simpatie fa de rnimea din Rusia. Tocmai r aceti ani, cnd geniul lui Pukin atinge cea mai mare nflorire i cnd Lermontov i ncepe, activitatea literar, problema caracterului naional ) al literaturii devine una dintre cele mai actuale i mai frmntate probleme din viaa spiritual a societii ruse. Caracteriznd situaia literaturii din' aceti ani, Bielinski scria : Romantismul iat cel dinti cuvnt care a rsunat n perioada pukinian; caracterul naional iat alfa i omega noii perioade. Dup cum atunci orice mzglitor de hrtie se strduia din rsputeri s treac drept romantic, tot astfel acum orice mscrici literar are pretenii la titlul de scriitor naional"). ntr-adevr, noiunea de caracter naional se folosea n acel timp pentru a reda concepiile cele mai variate, deseori fi antipopulare. In cunoscuta formul proclamat de ctre ministrul instruciunii publice al arului, Uvarov, formul care exprima esena reacionar a politicii guvernamentale, aceast noiune se nvecina cu noiunile de ortodoxie i autocraie. Bulgarin, sluga arismului i agent secret al ohranei, autorul unor romane moral-satirice", destinate cititorilor fr pretenii din rn-durile negustorimii, micii burghezii i funcionrimii mrunte, considera c tocmai aceste romane repre) Tn original, narodnost, termen caro poate fi tradus n mai multe sensuri (caracter naional, caracter popular, specific naional, poporaneitate . a.). n perioada la care se refer autorul articolului, critica democrat-revoluionar tn frunte cu Bielinski folosea acest termen tn primul rnd n accepiunea de caracter popular, exprimnd principiul ca arta trebuie s fie indisolubil legat de popor, si oglindeasc nzuinele naintate ale maselor populare. In unele cazuri, ca n fragmentul din Bielinski cifat mai jos, critica democrat-revoluionar folosea acest termen n sensul de caracter naional pentru a sublinia specificul rusesc al unor opere de art. Dar nici n aceste cazuri, termenul nu contrazicea coninutul fundamental al principiului caracterului popular al artei, principiu de baz al esteticii democrat-revoluionare. (N. red. rom.) ) V. G. Bielinski Opere", voi. I, Ed. Cartea rus, 1956, pag. 133,

zini modelul literaturii strbtut de un adevrat caracter popular. Orice imitaie a cntecului i a basmului popular, chiar dac era pur exterioar i denatura de fapt structura ideilor i sentimentelor specific poeziei populare, era considerat ca o manifestare a caracterului naional. Activitatea scriitorilor rui naintai din acea vreme Pukin, Lermontov, Gogol a fost ndreptat mpotriva tuturor acestor false interpretri ale ideii de caracter naional. In Serile n ctunul de lng Dikanka", Gogol i-a pus ca sarcirr crearea imaginii artistice generalizate a poporului ucrainean cu ntreg specificul trsturilor sale naionale, al fizionomiei" naionale, ca s folosim cuvintele lui Pukin. La Gogol rezolvarea acestei sarcini era adnc democratic : n Serile" apreau ca purttori ai elementului naional nu pturile sociale boiereti-moiereti, ci masa rneasc. Gheren a remarcat cu mult ptrundere i justee c fr s fie originar din popor, cum a fost Kolov, Gogol aparinea poporului prin gusturile sale i prin mentalitatea sa" ). Aceast mentalitate" popular a lui Gogol a constituit nu numai baza ideologic ct i cea artistic a ciclului su de povestiri din tineree: elementul realist al graiului popular de toate zilele irupe cu putere n canavaua vocabularului Serilor" ; priscarul Panko Rocovanul se adreseaz cititorului cum ar vorbi c-un cumtru sau cuscru de-al lui." Artnd felul cum n chipurile oamenilor din popor s-au ntruchipat cele mai bune trsturi ale fizionomiei spirituale a poporul'ui rus, caracterul lui naional, literatura rus a contribuit la rndul su la consolidarea i mbogirea acestor trsturi. Pukin, Lermontov, Gogol, au deschis drumul ntregii literaturi ruse naintate de mai trziu. Condiiile istorice au contribuit la

creterea nencetat a protestului antiiobgist n literatur, la apropierea continu a literaturii de lupta de eliberare a maselor rneti din Rusia. Rspunznd la ntrebarea : Ce a determinat n deceniul al cincilea intrarea n scen a mujicului, ce a fcut n deceniul al aselea ca el s devin figura principal n literatur ?" Gorki scria : Istoricii explic acest fapt prin influena socialismului apusean i mai ales prin influena romanelor lui G[eorge] S[and], ca purttoarea lui de cuvnt. Dar este puin probabil ca aceast explicaie s corespund realitii, i dac corespunde, atunci numai n parte; ideile lui George S[and] au contribuit la consolidarea, Ia precizarea acestei atitudini fa de ran, dar el nsui a provocat inte) A. I. Gheren pag. 406, ,Opere alese", M., Goslitizdat, TO7,

resul i atenia care i s-au dat i aceasta n chip brutal, tocmai prin rscoale i tulburri. Iar treaba aceasta a fost fcut de ran cu srguin, cu energie mereu crescnd... Dac n timp de 1460 de zile mujicul se rzvrtete de 172 de ori reiese c el se rzvrtete neaprat o dat la fiecare 9 zile vrei, nu vrei, aceasta are s atrag atenia asupra ranului fr nici un fel de contribuie a social [is-mului], a lui George Sand i a altor ndemnuri din afar !" ) Dndu-ne limpede seama ca tocmai lupta antifeudal a maselor populare a format contiina creatoare a celor mai buni scriitori rui din trecut, nu trebuie desigur s ne nchipuim c ei au mprtit cu toii concepia care preconiza necesitatea transformrii revoluionare a realitii. Dimpotriv, scriitorii aflai pe aceast poziie snt relativ puin numeroi. Dintre scriitorii secolului al XVIII-lea numai Radicev s-a manifestat ca un partizan convins i ca un propagandist nflcrat al metodelor revoluionare de aciune. Eliberarea ranilor va prejudicia, precum se spune, dreptul de proprietate scria el n Cltorie de la Petersburg la Moscova." Dar cei care ar putea s contribuie la eliberare, snt cu toii moieri-stpni de iobagi; nu ne putem atepta ca eliberarea s rezulte de pe urma sfaturilor lor, ci din nsui jugul asupririi" ) Oprindu-se asupra acestei formulri, Ecaterina a Ii-a i-a descifrat fr gre semnificaia: Adic i pune ndejdea n rebeliunea mujicilor". Da, tocmai, n rebeliunea mujicilor'' i punea ndejdea" TRadicev. In aceast privin el st mai presus dect contemporanii si, nu numai rui, dar i din apusul Europei, care n majoritatea lor erau partizani ai aanumitului absolutism iluminat", adic i puneau toate speranele n nelepciunea monarhului din minile cruia supuii urmau, chipurile, s primeasc eliberarea. Ideea revoluiei populare, susirut att de fi i categoric de ctre Radicev, nu era mprtit de majoritatea scriitorilor rui din prima jumtate a secolului al XlX-lea. Subaprecierea nsuirilor revoluionare ale maselor constituie i trstura cea mai slab a ideologiei decembritilor ,,a revoluionarilor din rndurile nobilimii" care oglindind n planurile lor interesele generale ale poporului, rmneau totui foarte departe de popor. Ajuns la maturitate, Pukin joistific, din punct de vedere moral, revoluia popular ca o consecin natural i fireasc a poverilor asupririi", dar nu vede n ea dect o cumplit for destructiv, i nu creatoare. Dup prerea lui) M. Gorki Istoria literaturii ruse", M., Gospolitizdat, 1939, pag. 178. ) A. N. Radicev Cltorie de la Petersburg la Moscova", Ed. Cartea rus, 1956, pag. 190.

Pukin, eliberarea poporului depinde nainte de toate de rspndirea instruciunii i, ca un rezultat al acesteia, de ndulcirea moravurilor. Lermontov sta pe poziii asemntoare. Gogol era n i mai mic msur partizarul metodelor revoluionare de aciune. Dar adevratele merite ale marilor scriitori din trecut fa de patrie i de popor snt determinate nu de convingerile lor teoretice, ci de fora activ a imaginilor artistice, create de ei. Lui Fonvizin, ca gnditor politic, i era complet strin ideea sfrmrii revoluionare a orn-duirii feudaleiobgiste. Dar figurile din nemuritoarea sa comedie Neisprvitul" au demascat cu atta for, cu atta miestrie, srcia intelectual a mediului moieresc, morala lui de fiar, net independent de faptul c autorul a vrut sau nu aceasta, Neisprvitul" a rsunat ca un act de acuzare mpotriva ntregii societii feudale-iobgiste. Lui .Gogol putea s i se par c n Revizorul" i n Suflete moarte" atac numai monstruoasele excese" ale ornduirii social-politice din timpul su, c demasc n operele sale numai pe funcionarii ri" i pe moierii ri", care se ndeprtaser de menirea lor, care prsiser drumul drept, c dac aceti funcionari i moieri ar fi ptruni cu adevrat de contiina nsemntii i rspunderii obligaiilor lor, debarasndu-se de povara pcatelor ce-i apas, totul ar fi n ordine. Dar n chipurile lui Skvoznik-Dmuhanovski i Leapkin-Teapkin, ale lui Hlopov i Zemleanika, ale lui Manilov i Sobakevici, Nozdriov i Pliu-kin, slluiete atta for demascatoare, atta ironie usturtoare, net aprtorii autocraiei i ai iobgiei socoteau, pe bun dreptate, c operele lui Gogol atac ntregul mecanism guvernamental al imperiului lui Nicolae, c ele reprezint o palm dat ntregii clase moiereti i cereau n consecin ca scriitorul s fie aruncat n temni i trimis n Siberia. Democratismul rnesc" al lui Cernevski i Dobroliubov n-a strnit simpatia lui Turgheniev; simpatiile politice ale lui Turgheniev l apropiau mai mult de lagrul liberal mpotriva cruia militanii democratrevolutionari au dus o lupt att de consecvent i de nempcat. Dar nsemnrile unui vntor" de Turgheniev au constituit o uria contribuie la cauza eliberrii maselor rneti din lanurile iobgiei o contribuie la aceeai cauz creia i-au nchinat toat viaa lor Cernevski i Dobroliubov. In toate aceste cazuri atitudinea cinstit de artist a lui Fonvizin, Gogol, Turgheniev, tendina de a zugrvi cu exactitate i curaj adevrul vieii, atitudine care i-a caracterizat ntotdeauna ca scriitori realiti, s-a dovedit a fi mai puternic dect convingerile i prerile lor teoretice.

In perioada cnd ntreaga conducere a vieii economice i culturale a rii se afla n minile nobilimii, cnd att n micarea de eliberare, ct i n literatura rus, rolul conductor aparinea reprezentanilor nobilimii, singur Bielinski a preluat steagul czut din minile lui Radicev, ajun-gnd la nalta idee c jugul moierilor iobgiti poate fi sfrmat numai prin revoluia popular. De aceea Bielinski este socotit ca ntemeietorul orientrii noi, democrat-revoluionare, n istoria gndirii sociale ruse i a literaturii ruse. In anii 18591861 n Rusia se formeaz o situaie revoluionar, prevestind o nou rscoal de felul rscoalei lui Pugaciov. In aceti ani, n literatur apare o pleiad de strlucii gnditori i artiti, succesori i continuatori ai lui Bielinski, care dezvolt i adncesc programul lui democrat-revoluionar. ntreaga lor aci'ivitate este nsufleit de ideea luptei maselor pentru rsturnarea vechii puteri sub toate formele ei. Cernevski i Dobroliubov desvresc elaborarea esteticii democrat-revoluionare, a crei baz a pus-o Bielinski. Marii maetri ai satirei revoluionare ruse, Nekrasov i Saltkov-cedrin, satirizeaz fr cruare ntreaga ordine existent, n-vndu-L pe cititor s deosebeasc sub nfiarea spilcuit i pomdat a culturii moierului feudal interesele sale rapace", nvndu-L s urasc frnicia i lipsa de suflet a unor asemenea tipuri" ), biciuind laitatea i ticloia liberalilor, demascndu-i ca pe trdtori ai cauzei poporului. In genialul su roman Ce-i de fcut ?", Cernevski creeaz chipul eroului militant, al lupttorului, care nu numai c l purific sufletete pe cititor de noroiul societii exploatatoare, ci cheam direct la lupt, ndeamn i nsufleete prin exemplul viu al aciunii revoluionare. Cu toate acestea situaia revoluionar dit? anii 18591861 nu s-a transformat n revoluie. Faimoasa eliberare" a ranilor a fost cea mai neruinat jefuire a ranilor, un ir de violene, o adevrat btaie de joc. 1) Abia eliberat" din lanurile robiei iobgiste, ranul ncape pe minile unui duman nu mai puin ngrozitor capitalul. ranul i d seama cu groaz c libertatea" druit de sus nseamn mizerie i ruin, c aceast libertate nu nseamn nimic altceva dect libertatea de-a muri de foame. Dup desfiinarea iobgiei, protestul mpotriva rmielor ei, mai puternic n Rusia dect oriunde, se contopete n contiina ranului cu protestul anticapitalist. Tocmai acest protest anticapitalist al maselor rneti, acumulat n decursul deceniilor de ruinare forat de dup reform" ) constituie baza ideologic a scrierilor lui L. N. Tolstoi. Critic necrutor al exploatrii capitaliste, demascnd cu mnie mizeria pricinuit maselor de rnduielile burgheze, Tolstoi apare ca exponent al ideilor i tendinelor care pe vremea izbucnirii revoluiei burgheze n Rusia s-au format la milioane dintre ranii rui". ) Reprezentnd o culme a dezvoltrii realismului clasic rus, creaia lui Tolstoi constituie n acelai timp un fel de ncheiere a unei perioade de peste un secol din istoria literaturii ruse. Dar zugrvind n operele sale munii de dumnie, ur i hotrre disperat" ) acumulate de ctre rnime, Tolstoi a oglindit i toat slbiciunea micrii rneti : idealul de societate eliberat de orice fel de relaii de exploatare, creat de Tolstoi, s-a dovedit a fi utopic i iluzoriu, adic irealizabil, iar cile indicate de ctre scriitor pentru atingerea acestui ideal ndeprtau de fapt masele de la lupta revoluionar, aruncndu-le n' mocirla nempotrivirii prin for fa de ru" i a autoperfecionrii morale". Numai o singur clas proletariatul revoluionar, narmat cu ideologia socialismului tiinific, cu concepia marxist-leninist asupra lumii, putea s pun capt oricrei exploatri a omului de ctre om i s duc lupta pentru crearea unei societi cu adevrat libere, care s asigure dezvoltarea nestnjenit a tuturor capacitilor materiale i spirituale ale omului. V. I. Lenin vorbea despre trei generaii, trei clase, care au acionat n micarea revoluionar rus : Mai nti nobilii i moierii, decembritii i Gheren. Cercul acestor revoluionari este restrns. Ei snt foarte departe de popor. Dar opera lor nu s-a irosit n zadar. Decembritii l-au trezit pe Gheren, iar Gheren a desfurat o agitaie revoluionar. Aceasta a fost reluat, extins, ntrit, clit de revoluionarii raznocini... Cercul de lupttori s-a lrgit, legturile lor cu poporul au devenit mai strnse. Gheren i-a numit tinerii crmaci ai furtunii viitoare". Dar aceasta n-a fost nc furtuna propriu-zis. Furtuna este micarea maselor nsei. Proletariatul, singura clas revoluionar pn la capt, s-a situat n fruntea acestora ridicnd pentru prima oar milioane de rani la lupt revoluionar fi.') Aceleai trei generaii, trei clase", se manifest i n istoria literaturii ruse din trecut. De perioada revoluionarismului nobiliar este strns legat crea) Lenin despre literatur" Ed. P.M.R., 1949, pag. 53. ) V. I. lenin Opere, voi. 17, ed. a IV-a, pag. 94. ) ..Lenin despre literatur" Ed. P.M.R., 1949, pag. 6'. ) Ibidem. ) Ibidem. ) V. . Lenin Opere alese tn dou volume, voi. 1, E.P.L.P., 1934, pag. 639640.

ia Iui Pukin. Marele poet a cutat fr ncetare cile pentru a pure capt rupturii dintre cercurile naintate ale societii nobiliare i masele" populare, el nsui ndreptndu-se cu convingere i sinceritate spre popor. Spre sfritul vieii, Pukin ntinde prietenete nuna lui Bielinski predecesorul i vestitorul democraiei revoluionare a raz-nocinilor, dasclul lui Cernevsk i Dobroliubov, al lui Nekrasov i Saltkov-cedrin. De la democraii revoluionari firele continuitii istorice duc pn la Gorki succesorul legitim al glorioaselor tradiii ale scriitorilor clasici rui, motenitorul de drept al realizrilor lor ideologice i artistice care au ridicat

literatura rus spre culmi nema.intlnite. Continund tradiiile marilor si predecesori, Gorki mbogete aceste tradiii i le nal pe o treapt nou, mai nalt. Bizuindu-se pe experiena creatoare a lui Pukin, Gogol, Tolstoi, a scriitorilor democrai revoluionari, Gorki este totodat n operele sale un genial artist inovator. In ce a constat cuvntul nou rostit de Gorki i care a determinat rolul lui de. ntemeietor i pio-ner al artei noi, al artei socialiste ? nsui scriitorul spunea odat vorbind despre sine, c dac ar fi fost critic i ar fi scris o carte despre Maxim Gorki, ar fi spus : ...puterea care L-a fcut pe Gorki ceea ce este... [const n faptul...] c el, cel dinti n literatura rus, i poate primul n1 via, a neles simplu, cu ntreaga-i fiin, rolul mre al muncii al muncii care nfptuiete tot ceea ce e mai de pre, mai minunat, mai mre pe lumea aceasta". ) nelegnd rolul muncii ca baz a tot ceea ce e mai de pre, mai mirunat, mai mre pe lume, Gorki a neles totodat c nfptuirea naltelor idealuri ale fericirii ntregii omeniri este posibil numai pe calea luptei de eliberare a clasei muncitoare cea mai revoluionar clas a societii contemporane, singura clas capabil s pun capt oricrei exploatri a omului de ctre om. Puternica influen a partidului clasei muncitoare asupra lui Gorki, L-a ajutat s-i ntreasc convingerea n aceste concluzii, fcndu-L s-i conceap idealul su social ca pe un ideal socialist. Gorki i-a nchinat toate gndurile i forele sale luptei pentru acest ideal. Faptul c tocmai literatura rus a crescut un astfel de scriitor ca Gorki constituie consecina fireasc a ntregii ei dezvoltri. n pragul secolului nostru V. I. Lenin scria : Istoria a pus acum n faa noastr o sarcin imediat, care este cea mai revoluionar dintre toate sarcinile imediate ale proletariatului din oricare alt ar. ndeplinirea acestei sarcini... ar face din proletariatul rus avangarda proletariatului revoluionar internaional." ) Faptul c tocmai Gorki, scriitor rus, apare ca promotor i ntemeietor al artei realismului socialist, oglindete rolul de avangard, rolul conductor al clasei muncitoare ruse, n micarea revoluionar mondial. Alturi de figura titanic a lui Gorki st figura contemporanului su mai tnr Maiakovski, poetul al crui uria talent se dezvluie n toat puterea lui dup victoria Marii Revoluii Socialiste din Octombrie, poetul care a devenit tribunul poporului de milioane i milioane da oamerri, al celui dinti popor dintre toate popoarele lumii care a scuturat jugul exploatrii, al celui dinti popor care a nfptuit saltul" istoric din imperiul necesitii n imperiul libertii. Marxism-leninismul ne nva c, cultura societii socialiste poate fi construit numai pe baza prelurii critice a ntregii experiene culturale acumulate de omenire n cursul existenei sale milenare. Arta societii socialiste se dezvolt i ea pe baza nsuirii marii arte a trecutului i a prelurii critice a acestei moteniri. Un foarte important loc n cadrul acestei moteniri l ocup literatura clasic rus, despre care Gorki spunea : nici una dintre literaturile Occidentului nu s-a manifestat cu atta putere i repeziciune, ntr-o astfel de strlucire viguroas i orbitoare a talentului. In Europa nimeni n-a creat cri att de mari, recunoscute de ntreaga lume, nimeni n-a creat att de superbe frumusei n condiii att de grele. Aceasta o dovedete ntr-un chip de netgduit compararea istoriei literaturilor apusene cu istoria literaturii noastre ; nicieri nu a aprut n mai puin de un veac o asemenea pleiad strlucitoare de nume mari ca n Rusia". ) In operele scriitorilor naintai rui din trecut, Gorki preuia caracterul lor nalt uman, veridicitatea lor, nobleea idealurilor lor sociale, legtura indestructibil a creaiei lor cu lupta de eliberare a maselor populare mpotriva asupritorilor, ostilitatea fa de tot ce era rutin, fa de tot ce era napoiat, fa de tot ce apsa i deforma viaa poporului. Aceste trsturi ale literaturii clasice ruse i-au determinat pe cei mai buni scriitori din ntreaga lume s asculte cu atenie glasul ei, fcndu-i s studieze cu seriozitate i luare aminte experiena creatoare a confrailor lor rui. Aceste trsturi fac ca literatura clasic rus s ne fie scump i apropiat i nou urmaii celor care au furito, contemporanii marii epoci cnd naltele idealuri care au luminat calea geniilor din trecut se transform n realitate. naltul caracter umanist al literaturii noastre clasice face ca ea s fie scump i apropiat ntregii omeniri naintate care lupt pentru dreptate i fericirea tuturor oamenilor.) M. Gorki Opere", voi. XXIV, M., Goslitizdat, 1953, pag. 395. ) V. 1. Lenin Opere, voi. 5, Ed. P.M.R., 1953, pag. 382. ) M. Gorki pag. 64. Opere", voi. XXIV, M.. Goslitizdat, 1953, 10

MIHAIL VASILIEVICI LOMONOSOVde

M. MuratovMihail Vasilievici Lomonosov s-a nscut n anul 1711, n ctunul Mianirskaia, aproape de oraul Holmogor din gubernia Arhanghelsk. Ctunul s-a contopit mai trziu cu satul Denisovka, al crui nume L-a luat. El era aezat pe insula Kurostrov o insul mare de pe Dvina de Nord, desprit de ora printr-ur" bra al fluviului. In aceste locuri, luntrea era un mijloc de comunicaie tot att de obinuit, ca n alte pri, crua. ranii din plasa Kurostrov mergeau cu regularitate la Holmogor. La nceputul secolului al XVIII-lea, n Holmogor, se gseau aproape 600 de case, multe prvlii, hambare cum se numeau pe atunci depozitele comerciale i fierrii. Totui, prin felul lor de via, orenii se deosebeau prea puir? de rani aveau fnee i grdini de zarzavat, se ndeletniceau cu pescuitul iar primvara plecau la v-ntoarea de morse i de foci. ranii din gubernia Arhanghelsk aparineau statului, plteau biruri ctre stat i ndeplineau tot felul de prestaii; n schimb, mi erau sub stpnirea nobililor.

ranii de pe litoralul mrii, din inutul Arhanghelsk, erau numii pomori". Ei nu numai c plecau vreme ndelungat la pescuit pe mare, dar unii ajungeau cu carele de pete, sau cu diferite alte treburi de nego, pn- la Moscova. Printre pomori" se gseau muli oameni ntreprinztori i cu experien. Vasili Dorofeevici, tatl lui Mihail Vasilievici Lomonosov, era un om robust i energic, cruia i plcea s munceasc. El nsui spunea c i-a agonisit averea cu sudoarea frunii. Vasili Dorofeevici era ran i i avea gospodria lui, dar te fiecare an pleca pentru mult timp n larg, cu un vas propriu, nu prea mare dar bine utilat, ca s pescuiasc i s vneze. El naviga cu acest vas nu numai pe Marea Alb, dar i pe Oceanul ngheat, de-a lungul rmului Murmanskului, sau pe la gurile Peciorei, tocmindu-se s fac transporturi de mrfuri i?1 diferite orae de pe litoral : Kola, Mezen sau Pustoziorsk. Fiul su, Mihailo, cum i se spunea biatului, a nceput nc de la zece ani s-i nsoeasc tatl pe mare, la pescuit. Mihailo Lomonosov vslea lao- . lalt cu vrstnicii, ajuta la curatul i la sratul petelui i nvase s conduc vasul. Marea a dezvoltat n el ndrzneala, persevererra i obinuina de a munci cu ncordare. Biatul era nsetat de cunotine i avea spirit de observaie. Pentru el, natura devenise o carte pe care trebuia n primul rnd s nvee s o citeasc. Lucrurile aflate i vzute n' timpul acestor cltorii, i-au rmas ntiprite n minte pentru toat viaa. Muli ani mai trziu, vorbind despre cauzele lu-minescenei mrii, Lomonosov scria : In Oceanul ngheat de Nord, n1 preajma latitudinii de 70, am observat n repetate rnduri c unele sen-tei snt rotunde". In legtur cu ghearii plutitori, el ddea amnunte pe care le observase personal : ,,... ei se ridic la vreo 10 sajeni, ) i chiar mai sus, deasupra apei, prird necontenit, ca nite lemne de brad n sob ; n felul acesta i poi da seama chiar pe cea sau n timpul nopii de apropierea acestor muni plutitori". Vasili Dorofeevici Lomonosov nu tia s citeasc, dar printre ranii din Kurostrov erau muli oameni cu tiin de carte. Dup unele izvoare, Lomonosov a nceput s nvee carte de la un vecin ranul ubni iar dup altele, de la dasclul bisericii din sat. La Holmogor i n mprejurimi, puteau fi gsite nu numai cri bisericeti. Uneori ajungeau pe) Sajen msur de lungime, folosit pe vremuri n Rusia, egal cu 2,13 m. (N. red. rom.)

11

aceste meleaguri i unele publicaii laice, pe atunci extrem de puine la numr. In timpul acela se nva carte dup scrierile bisericeti slavone, Ceaslovul" i Psaltirea". Copil nc, Lomonosov s-a deprins s citeasc dup aceste cri i s neleag cuvintele cu rezonan solemn ale limbii slavone vechi. Mai trziu, el nsui socotea necesar s foloseasc aceste cuvinte, cnd avea de scris versuri solemne ode sau de inut cuvntri la adunrile consacrate srbtoririi unor evenimente. La 14 ani, Lomonosov tia s scrie att de bine, nct ranii analfabei ncepuser s i se adreseze lui cnd aveau de scris vreo cerere, sau vreun contract. Dar pe Lomonosov l nsufleea dorina de a nva mai departe. El reuise s-i procure dou manuale : Aritmetica" lui Magniki i Gramatica slavon" alctuit de Smotriki. Aceste cri i-au dezvluit o hime nou, lumea tiin-ei. Lomonosov nsui le-a numit mai trziu porile" erudiiei sale. Cartea lui Magniki era mult mai bogat dect se prevedea n titlu. Din Aritmetica" lui Magniki se puteau cunoate bine nu numai regulile fundamentale ale aritmeticii, ci i alte ramuri ale matematicii : algebra, geometria, trigonometria. Ea arta cum se poate calcula nlimea unui munte fr s te apropii de el, ddea noiuni elementare de astronomie i explica n cel fel poate un navigator s-i conduc corabia n largul mrii, stabilird dup soare i dup stele locul unde se afl. Magniki nu-i destinase cartea numai colarilor. El scria c dup manualul su poate nva singur fiecare". Era o carte voluminoas, scris pe alocuri destul de greoi. Lomonosov a nceput ns s-o studieze cu pasiune, muncind cu ndrjire ca s neleag totul. Cealalt carte Gramatica slavon" se ocupa de legile limbii. Lomonosov a aflat pentru prima dat, din .aceast carte, care snt prile vorbirii, felul cum se declin sau se conjug cuvintele i care snt regulile de ortografie. tiina limbii L-a interesat mult. Problemele de gramatic au continuat s-L preocupe tot restul vieii. Lomonosov era gata s-i petreac ceasuri de-a rndul cu aceste cri. Acas, ns, era mustrat deseori sub motiv c i pierde vremea degeaba. Biatul avea numai opt ani crd i-a murit mama. Locul ei a fost luat de o mam vitreg, care muri i ea curnd. Tatl lui Mihail Lomonosov se cstori pentru a treia oar. A doua mam vitreg, o femeie rea, a nceput s-L ae pe Vasili Dorofee-vici mpotriva fiului su. Ea voia ca tatl s-i interzic acestuia s se sustrag, de dragul cititului, de la treburile gospodriei. Mai trziu, Lomonosov scria c a avut un tat care, dei bun din fire, crescuse ntr-o ignoran total, i o mam vitreg rea i pizma, care cuta n fel i chip s strneasc mnia tatlui meu, pretinznd c-mi pierd n zadar vremea cu crile. De aceea, de multe ori eram nevoit s citesc i s nv ceea ce gseam, n locuri singuratice i pustii, suferind de frig i de foame". Lomonosov nu voia ns cu nici un chip s renune la carte. Copilria lui Lomonosov s-a ncheiat i a nceput adolescena. Tatl su vroia s-L cstoreasc. ntemeierea unei familii era menit s-I lege puternic de cas. Lomonosov s-a hotrt ns s-i continue nvtura, fr s dea ndrt n faa niciunui fel de greuti. In prefaa la Aritmetica" lui Magniki editat din ordinul lui Petru cel Mare se spunea c Petru, n afar de

faptul c a introdus principii noi n cele cteva coli nfiinate pe timpul tatlui su, a deschis i alte coli. Magniki scria c n aceste coli pot s intre oameni din diferite pturi sociale care vin de bunvoie s nvee i c ei primesc nvtura gratuit, obinnd din partea visteriei, chiar i mijloacele pentru hran n timpul nvturii. Despre Petru cel Mare, Magniki scria c a ordonat ca oamenii de orice rang din statul su, care vin de bunvoie s nvee, s fie ntreinui i hrnii din visteria statului pentru ca netiina de carte, rea i duntoare, s dispar ct mai curnd de pe pmntul nostru". E posibil ca acest pasaj din prefaa crii Iui Magniki s fi trezit n Lomonosov ideea de a pleca la Moscova pentru a intra ntr-o coal. In decembrie 1730, Mihail Lomo'josov pleac cu UP transport de pete la Moscova. Acolo, el trase la unul din concetenii si un ran din plasa Kurostrov i ncepu s se intereseze de colile din Moscova. Lomonosov afl c la Moscova erau numai dou coli. Una din ele, coala de tiine matematice i de navigaie", era pe atunci n decdere, deoarece clasele superioare n care se preda navigaia fuseser mutate la Petersburg, iar n clasele inferioare se pregteau numai mici funcionari pentru lucrrile de contabilitate i secretariat, funcionari care erau plasai ulterior n cancelariile din Moscova. Din aceast cauz, probabil, Lomonosov a preferat s se nscrie la cealalt coal. Pe la sfritul lunii ianuarie 1731, el a fcut o cerere de nscriere la Academia slavono-greco-latin, sau coala din Spasski cum era numit ea de obicei. Cnd Lomonosov se aez pentru prima oar n banc, alturi de ceilali elevi, fu ntmpinat cu ironii. Avea pe atunci nousprezece ani mplinii, era nalt, cu umerii lai i foarte voinic. In clas el era nconjurat numai de biei de 13 ani. Elevii, nite bieandri, ipau i m artau cu degetul '. Ia uitai-v ce ntru ! La douzeci de ani a venit s nvee latina !' scria mai trziu Lo12 monosov, anriiiliiiciu-i de nceputurile rvturii sale la coala din Spasski. Aceast coal fusese ntemeiat pentru pregtirea unor membri instruii ai clerului, dar teologia nu se preda dect n ultima clas, n celelalte clase elevii primind numai cunotine de cultur general. Dup ce nvau civa ani i cptau o oarecare cultur general, muli elevi prseau coala Iar s mai urmeze clasa de teologie. Fiii de rani nu erau primii la coala din Spasski. Cu doi ani nainte de venirea lui Lomo-nosov la Moscova, rectorul primise un ucaz : Oamenii de pe pmnturile moierilor i capiii de rani, precum i cei nrvii i ntunecai la minte, s fie eliminai din coala de mai sus iar pe viitor s nu mai fie primii". Pentru a se putea nscrie n coal, Lomonosov a trebuit s declare c este fiul unui boier din Hqlmogor. La Academia slavono-greco-latin, se predau disciplinele socotite obligatorii pe vremuri n colile medievale scolastice : latina, gramatica, poetica" bazele versificaiei, retorica nvtura despre arta oratoriei, filozofia i unele noiuni de istorie i de geografie. Pe atunci se obinuia n1 toate rile ca lucrrile tiinifice s fie scrise n limba latin, iar savanii corespondau ntre ei n aceast limb. Lomonosov a nceput s nvee cu ndrjire i i-a nsuit bine latina. El studia cu succes i celelalte materii, cu toate c tria continuu n lipsuri. Elevii colii din Spasski primeau cte trei copeici pe zi pentru hran i pentru alte cheltuieli. Lomonosov nsui scria mai trziu c n timpul colii a trecut printr-o srcie de nedescris" i totui nu a lsat nvtura". In felul acesta, el a continuat s nvee aproape cinci ani. La sfritul anului 1735, rectorul colii din Spasski primi dispoziia de a alege civa elevi capabili la nvtur" pentru a-i trimite la Academia de tiine din Petersburg. ndeplinind acest ordin, rectcrul trimise la Academie pe cei mai buni elevi, n numr de 12. Adolescenii bunei sperane", scria rectorul despre aceti elevi. Printre ei se afla i Mihail Lomonosov. El nu putea fi numit n nici un caz adolescent, pentru c avea 23 de ani mplinii. In schimb, ndreptea pe deplin ncrederea c nu va nela alegerea fcut. Printre studenii Academiei de tiine, Lomonosov s-a distins de la nceput prin aptitudinile sale strlucite i prin buna cunoatere a limbii latine. Curnd dup sosirea lui la Petersburg, s-a luat ho-trrea ca trei studeni s fie trimii n Germanii pentru a studia tiina mineritului" i n special analiza chimic a minereurilor. Academia de tiine a hotrt ca mpreun cu ali doi studeni s-L trimit n strintate pe Lomonosov. n septembrie 1736, Lomonosov plec la Majburg, unde a rmas s studieze timp de aproape trei ani. In acest timp, el i-a nsuit temeinic fizica, matematica, chimia i alte cteva discipline. In acelai timp a nvat limbile german i francez. Lomonosov citea mult. Listele de cri pe care i le-a procurat, liste care s-au pstrat pn la noi, arat c el a citit n timpul acesta cele mai strlucite opere ale literaturii universale. n vara anului 1739, Lomonosov s-a mutat la Frei-berg i a nceput s studieze acolo mineralogia, metalurgia i metodele de aplicare a chimiei n minerit. Invnd ntr-o ar strin, Lomonosov nu nceta s se gndeasc la patria sa. Studiind limbi strine, el le compara cu limba sa matern, mn-drindu-se cu bogia acesteia. Pe Lomonosov l preocupau intens legile versificaiei ruse i scria versuri, folosind cu succes noi forme ale prozodiei, nefolosite nc n poezia rus. Rusia se afla pe atunci n rzboi cu Turcia, ap-rnd inuturile ucrainene mpotriva atacurilor ttarilor din Crimeia. In august 1739, Turcia care stpnea Crimeia a suferit o nfrngere categoric. Armata turc a fost nimicit lng satul Stu-ceni i cetatea Hotin s-a predat. Comandantul acestei ceti, un pa turc, a fost fcut prizonier. Primind cu bucurie tirea acestei victorii, Lomonosov, care studia pe atunci la Freiberg, a scris Oda la cucerirea Hotinului", strbtut de un puternic sentiment patriotic. El compara armata rus cu un leu, care pune pe goan haitele de lupi :

Precum un leu, pe lupi lihnii, Ce-i clnnesc dinii-ascuii, Doar c-o privire-n groaz-i bag, Cu rgetu-i cutremurnd Pduri i rm, nisip scurmnd, li sfarm numai cu o lab !) n afar de faptul c a introdus n poezia rus o unitate metric nou iambul cu accentul pe fiecare a doua silab, Lomonosov a dat prin crearea acestei ode i un model de nalt mestrie poetic. Bogia de epitete, strlucirea imaginilor, sonoritatea solemn a versurilor, dau o for artistic deosebit odei lui Lomonosov. In acelai timp, el a scris o mic lucrare teoretic, Scrisoare asupra regulilor versificaiei n limba rus". In perioada n care Lomonosov studia poetica, la Academia slavono-greco-latin, se obinuia ca versurile ruseti s fie scrise ca i cele franceze i polone. Se cerea n primul rnd respectarea unui anumit numr de silabe n fiecare vers. Aceast) Toate versurile citate n articolul despre M. V. Lomonosov snt traduse n romnete de C. Argeanu. (N. red. rom.)

13versificaie se numea silabic (de la cuvntul francez syllabe). In cartea sa, Metod nou i scurt peniru compunerea versurilor ruseti" aprut n 1735 V. K- Trediakovski a demonstrat pentru prima dat c n poezia rus ca i n cntecele populare ruseti, muzicalitatea depinde de alternana ritmic a silabelor accentuate cu cele neaccentuate. Trediakovski cerea ca versificaia silabic, folosit pn atunci, s fie nlocuit printr-una nou, tonic, dar numai f poeziile ale cror versuri snt de cel puin 11 silabe. In afar de aceasta, el propunea ca versurile ruseti s fie scrise n special n troheu, unitate metric n care accentul cade pe prima din cele dou silabe i socotea c nu trebuie folosit iambul, adic versul cu accentul pe fiecare a doua silab. Trediakovski i exemplificase raionamentele teoretice prin poezie. Ele nu se remarcau ns prin valoarea lor artistic i nu puteau constitui un exemplu convingtor, care s dovedeasc superioritatea noilor procedee de versificaie. Cnd a plecat s studieze n strintate, Lomo-nosov a luat cu el cartea lui Trediakovski despre versificaie, aprut cu puin timp nainte.. Versurile greoaie ale lui Trediakovski l enervau pe Lomonosov. Ca o piatr pe un drum neted", nota el pe filele crii, subliniind expresiile nereuite. Fiind de acord cu principalele idei ale lui Trediakovski asupra caracterului poeziei ruse, Lomonosov le-a dezvoltat ntr-un chip cu mult mai consecvent i profund. Poeziile ruseti trebuiesc compuse dup firea limbii noastre, i nu introducnd din alte limbi ceea ce nu-i este propriu limbii ruse", afirma Lomonosov n Scrisoare asupra regulilor versificaiei n limba rus". El a demonstrat c n poezia rus pot fi pe deplin folosite cele mai variate uniti metrice i c folosirea numai a unitii metrice din dou silabe i preferina acordat troheului cum cerea Trediakovski nu pot dect s srceasc arta poeilor rui. ...De ce s neglijm aceast bogie i s suportm fr nici un motiv, de bun voie, srcia?" ntreba Lomonosov. Oda la cucerirea Hotinului" a confirmat n chip strlucit ideile iui Lomonosov asupra versificaiei ruse. Dup mai bine de 100 de ani de la crearea acestei ode, marele critic Bielinski scria : Lomonosov acest Petru cel Mare al literaturii ruse a trimis din Germania vestita Od la cucerirea Hotinului" de la care trebuie s socotim pe bun dreptate c ncepe literatura rus. )) V. G. Bielinski Opere", voi. I, Ed. Cartea Rus, 1956, pag. 124.

Lomonosov n-a reuit s publice imediat aceast od. El a trimis manuscrisul mpreun cu Scrisoarea asupra regulilor versificaiei n limba rus" la Petersburg, dar oda n-a fost editat cu prilejul solemnitilor nchinate victoriei asupra turcilor. Ea a fost publicat n ntregime abia n 1751, n prima culegere a operelor lui Lomonosov. Lomonosov a studiat la Freiberg aproape un an, sub conducerea consilierului pentru problemele minere, Henkel. Acesta era un om cu multe cunotine, dar cu concepii nguste. Un uria numr de observaii, experiena n anumite probleme de practic, mbinat cu teama superstiioas a savantuluimeseria, o total lips de nelegere fa de ceea ce este nou iat trsturile caracteristice ale lucrrilor sale tiinifice", scrie academicianul V. I. Vernadski, care a studiat operele lui Henkel. Orizontul lui Henkel era extrem de redus. Acu-mulnd cunotine, el nainta parc numai tr. Lomonosov era un om cu o structur spiritual diametral opus. El cuta s cuprind o sfer vast de probleme, ptrunzrrd adnc n esena a tot ceea ce studia. El nva cu drzenie, dar nu credea nimic pe cuvnt; fr s in seama de somitile ndeobte recunoscute i avnd o atitudine independent, i spunea prerile fr ocol i fr iteam. Curnd, ntre Henkel i Lomonosov s-au ivit divergene serioase. ...Odat, dup ce mi-a cerut s expun cauzele fenomenelor chimice (...pe baza principiilor mecanicii i hidrostaticii), mi-a ordonat imediat s tac i cu arogana lui obinuit a nceput s rd de explicaiile mele, ca de nite nzbtii absurde", i amintea mai trziu Lomonosov. Lomonosov a scris Academiei de tiine c prelegerile consilierului pentru problemele minere" snt prea puin utile. Istoria naturii nu poate fi studiat n cabinetul domnului Henkel, n dulapurile i n sertarele lui. Trebuie s vizitezi personal diferite mine, s compari situaia diferitelor localiti, proprietile munilor i solurilor precum i compoziia mineralelor cuprinse n ele", scria Lomonosov n noiembrie 1740. In cele din urm, el a rupt relaiile cu Henkel, .iar n 1741 s-a ntors la Petersburg. Lomonosov a nceput s lucreze la Academia de tiine, iar n ianuarie 1742 a primit funcia de adjunct" la fizic. Erau numii adjunci acei colaboratori tiinifici care trebuiau s lucreze pe lng un academician, ajutndu-L n activitatea tiinific. In aceast perioad, n Rusia existau deja oameni care aduseser o serioas contribuie la dezvoltarea tiinei. Locotenenii Malghin, Ovn, Dmitri i Ha-riton Laptev, ofierul Celiuskin ntreprinseser cu mari sacrificii cercetri asupra Oceanului ngheat

14

de Nord i a rmurilor sale. mpreuna cu capi-tanul-comandor Behring, cpitanul A. I. Cirikov fcuse o serie de descoperiri nsemnate n Oceanul Pacific. V. N. Taticev studiase istoria i geografia Rusiei. nc de pe timpul domniei lui Petru cel Mare, I. T. Posokov scrisese cartea Despre srcie i bogie" o excepional analiz a economiei naionale a Rusiei. Dar printre academicienii din Petersburg rm era nici un rus. Pentru nfiinarea Academiei de tiine din Rusia fuseser invitai temporar savani strini, mai ales germani. Ei i priveau cu dispre pe studenii rui i nu fceau aproape nimic pentru pregtirea tinerilor savani rui care trebuiau cu timpul s-i nlocuiasc. Proasptul adjunct Lomonosov a pornit deschis lupta mpotriva academicienilor germani, pentru tiina rus. Intre el i adversarii si au avut loc mai multe ciocniri violente. In urma plngerii academicienilor, Lomonosov a fost chiar arestat, fiind deinut timp de cteva luni. Dar i n timpul deteniunii, Lomonosov a continuat s lucreze i s scrie versuri. In unele din ele, s-au reflectat ideile sale asupra fenomenelor naturii. Chiar n aceast perioad, el a scris o od n care este descris aurora boreala .Care-i natur-al tu fga ? Din ri de nord vin zorii-n loc ! Nu-i are soarele sla ? tiu-i-nalt mare-al gheei foc ? Cu flcri reci ne-a-nvluit i-n bezn, ziua-a rsrit !

nc n timp ce lucra ca adjunct, Lomonosov a manifestat o uimitoare varietate de preocupri. Intre ariii 17421744 el a scris o introducere la studiul mineritului i al metalurgiei Primele elemente de metalurgie i minerit" i a alctuit n manuscris prima variant a manualului Retorica", n care a inclus nu numai fragmente din discursurile lui Demostene, Cicero i ale altor oratori vestii, dar i un mare numr de extrase din operele unor scriitori de frunte ai diferitelor popoare. In acelai timp, el a nceput s traduc n limba rus Fizica experimental" a lui Wolf. Lomonosov transform chiar i traducerile ntr-o munc de creaie asupra limbii. Traducnd Fizica experimental", el a introdus pentru prima dat n limba rus numeroi termeni folosii i n zilele noastre: vozduni (aerian n.t.) nsos (pomp pneumatic n. t), poren (piston n. t.), uprugosti (elasticitate n. t.), zajigatelni (incendiar n. t.), steklo (lentil n. t.), zemnaia osi (axa pmntului n. t.)Lomonosov s-a strduit s nu recurg la combinaii fanteziste de cuvinte, cutnd s se inspire n inovaiile sale dip limba rus vie i bogat. Mai trziu, el a vorbit cu dispre despre acei rui de batin" care se strduiau s cunoasc limbile strine mai mult dect limba rus". Ins, cnd s-a dovedit necesar, Lomonosov a introdus n limba rus i unele neologisme care au intrat definitiv n lexicul nostru: termometru, barometru, manometru, meteorologie i altele. Lomonosov n-a fost izolat n munca sa asupra vocabularului studiilor i articolelor tiinifice. nc n 1730, traducnd cartea pe atunci celebr a lui Fontenelle, Convorbiri asupra pluralitii lumilor", Cantemir reuise s redea simplu i limpede n rusete principalele date ale astronomiei. Colegii lui Lomonosov de la Academia slavono-greco-latin, Le-bedev i Golubov, care deveniser traductori de cri tiinifice, au muncit asiduu pentru a gsi cuvinte ruseti accesibile, care s redea cu fidelitate noiunile tiinifice. Geograful Kraeninnikov este autorul unei descrieri a Kamceatki, care constituie pentru acel timp un model de claritate a limbii. Dar munca multilateral a lui Lomonosov asupra vocabularului tiinific rus, a fost cu mult mai profund i mai nsemnat. In prefaa la traducerea Fizicii experimentale", Lomonosov i-a exprimat limpede ideile asupra studiului naturii. La leciile de fizic de la coala din Spasski el avusese prilejul s constate c profesorii nu fceau dect s repete i s interpreteze n diferite feluri raionamentele demult perimate ale filozofului antic grec Aristotel. Lomonosov s-a ridicat cu hotrre. mpotriva unei astfel de tiine. L;l susinea c natura nu poate fi studiat numai prin interpretarea unor citate din cri, orict de mare ar fi prestigiul de care s-ar bucura acestea. Prin supunerea oarb fa de prerile unui om, tiina n-a avut de suferit mai puin dect din cauza invaziei barbarilor. Toi cei care lucrau pe trmul tiinei l urmau numai pe Aristotel i luau drept adevr prerile lui. Eu nu-L dispreuiesc pe acest filozof glorios i strluc, la timpul su. Dar m mir, nu fr regret, c exist oameni care cred c un muritor este cu totul lipsit de pcate. Iat ce a constituit principala piedic pentru dezvoltarea tiin-lor", scria Lomonosov. El demonstra c oamenii de tiin au reuit s fac descoperiri dintre cele mai importante numai atunci cnd au nceput s foloseasc experienele i observaiile cele mai exacte. n zilele noastre, tiinele s-au dezvoltat pn-nti-atta, net nu numai cei care au trit cu 1000 de ani naintea noastr, dar nici cei care au trit acum 100 de ani, n-ar fi putut s viseze aa ceva. Aceasta a fost cu putin mai ales pentru c astzi savanii, i n. special cercettorii naturii, dau prea puin atenie nscocirilor i cuvintelor dearte scornite de o singur minte. Ramura principal a tiinelor naturii, fizica, st astzi pe o temelie pro15 prie: raionamentele pe care le face se bizuie pe experiene nendoielnice i de multe ori repetate". Lomonosov inteniona s fac n acea perioada o serie de cercetri n domeniul fizicii i chimiei. In 1744, el a nceput s scrie un articol n limba latin Consideraiuni asupra cauzelor cldurii i ale frigului". Woi, Henkel i ali savani din acel timp socoteau c ar exista o substan cu putere calorica, invizibil ochiului liber, flogisticul", care s-ar afla n intervalele dintre cele mai mici particule din care snt compuse corpurile. Dup aceast teorie, gradul mai mare sau mai mic de combustibilitate a diferitelor substane depinde de prezena flogisticului. Lomonosov a contestat cu hotrre existena flogisticului i a elaborat o teorie nou, teoria mecanic a cldurii; ipotezele lui au fost confirmate de experienele oamenilor de tiin abia n secolul al XlX-Iea. In acelai timp, Lomonosov s-a ocupat de problemele chimiei. La nceputul anului 1745, el a scris o dizertaie despre aciunea solvenilor chimici. Academia de tiine a aprobat acest studiu. Lomonosov a fost numit profesor de chimie i a devenit membru al Academiei de tiine. Acesta a fost un eveniment de o excepional importan. Prin exemplul su, Lomonosov a dovedit n fapt ce fore slluiesc n rndurile poporului rus. Intr-o epoc n care ranii erau lipsii de orice drepturi, fiul unui pescar analfabet dintr-un mic sat din Nordul ndeprtat i-a croit singur drumul spre culmile tiinei. Nobilii ns, chiar i cei instruii, continuau s-L priveasc de sus, ca pe un mujic". Poetul Snraa-rokov scria despre Lomonosov :

Mujicu-n veci nu uit Psatul a-i mnca, Chiar dac-i aternut Cu rou, masa sa.

In vremea aceea, cu postav rou se acopereau birourile din instituiile de stat. In 1748, dup numeroase i struitoare intervenii, Lomonosov a reuit s ntemeieze pe lng Academia de tiine primul laborator de chimie din Rusia. Lucrnd n domeniul chimiei, Lomonosov a depit n multe probleme pe savanii din alte ri. Trebuie amintit n special c n 1748, ntr-o scrisoare adresat academicianului Euler, el a formulat pentru prima oar legea conservrii materiei. Mai trziu, n 1760, n Consideraii asupra duritii i fluiditii corpurilor", Lomonosov i-a expus nc o dat limpede ideile cu privire la conservarea materiei i micrii : Toate schimbrile care se petrec n natur se desfoar n aa fel, nct ceea ce este luat unui corp, se adaug altuia. Astfel, dac ntr-un iot' scade cantitatea de materie, ea sporete ntr-alt parte... Aceast lege general a naturii se aplic i la regulile micrii: cci corpurile, care prin fora lor pun n micare altele, dau acelora care capt de la ele micare, att ct pierd de la sine". Chimistul francez Lavoisier a formulat cu muli ani mai trziu legea conservrii materiei. Cu toate acestea, n istoria tiinei, descoperirea acestei legi era legat pn nu demult de numele lui Lavoisier. Abia savanii sovietici au restabilit prioritatea lui Lomonosov n ce privete aceast genial descoperire. In laboratorul de chimie, Lomonosov a fcut experiene i pentru rezolvarea unor probleme practice. El a reuit s descopere secretul de fabricaie a sticlei colorate i a organizat producia de tablouri confecionate din sticl opac de diferite culori i nuane. Bastonae i mici buci de diverse culori din aceast sticl, erau aezate n diferite feluri i legate ntre ele printr-un procedeu special, alctuind astfel diferite tablouri. Tablourile i desenele alctuite din acest mozaic se menin timp de mai multe veacuri, fr s-i piard coloritul iniial. Lomonosov este autorul unui mare tablou din mozaic, Btlia de la Poltava", la care a lucrat muli ani mpreun cu ajutoarele sale precum i al unei serii de portrete. In laboratorul de chimie, Lomonosov conducea lucrrile studenilor de la Academia de tiine. El a fcut prima ncercare de a ine studenilor un curs de chimie fizic. In universitile din apusul Europei, cursul de chimie fizic a nceput s fie inut abia la sfritul secolului al XlX-lea. In vara lui 1750, Lomonosov scria despre munca sa ncordat n laboratorul de chimie :ntre perei, la joc, lucrind stau cltcodat i bucuria-o simt cnd despre var-am scris, Eu despre var scriu, dar ea nu m desfat i bucuria mea o caut doar n vis...

Cnd timpul i ngduia s se dedice creaiei poetice, pana sa a dat versuri minunate. De exemplu, descrierea sfritului verii n aceeai poezie :Frumoase, n amurg, snt zilele e var Splendoare i belug n lume rspndesc Ndejdi se mplinesc cu bucurie rar, Nalura ne ofer un larg osp regesc. De fructe, pomii toi cu crengile se-ndoaie, i-n soarele auriu i-arai rodul copt.

In afar de chimie i de fizic, Lomonosov s-a ocupat de meteorologie, mineralogie, geologie, astronomie i de alte tiine. Marele savant a construit o serie de aparate i dispozitive noi, n spe-

16cial o lunet nou pentru observaii astronomice. El a fost primul care a reuit s dovedeasc existena atmosferei n jurul planetei Venus. Lomonosov a condus timp de civa ani secia de geografie a Academiei de tiine. El i-a spus cuvntul n geografie i iprin lucrarea intitulat Scurt descriere a diferitelor cltorii prin mrile nordice i expunere despre posibilitatea unei treceri spre India Oriental prin Oceanul Siberiei". In acelai timp, el a participat activ la pregtirea expediiei lui V. I. Ciciagov, care urma s studieze calea maritim a nordului, ntocmind instruciuni amnunite pentru aceast expediie. Istoria Rusiei nu fusese nc scris. Lomonosov a socotit de datoria lui s ncerce s umple i acest gol. El a scris Istoria Rusiei vechi" pe care a ncheiat-o cu anul 1054. In aceast carte, el a dovedit nc o dat independena care-L caracteriza n gndirea tiinific, manifestndu-se ca un adversar hotrt al teoriei despre originea normand a primilor cneji rui, teorie dominant n acea vreme. Ulterior, Lomonosov a ntocmit un mic manual, Scurt letopise rus", singura carte care ddea pe atunci elevilor cunotine elementare despre istoria Rusiei pn la nceputul domniei lui Petru cel Mare. n acel timp, Academia de tiine, cea mai nsemnat instituie tiinific, era totodat i cel mai important for de culturalizare. Academia edita singurul ziar din Petersburg i avea o tipografie unde se tipreau diferite cri. La datele comemorative, academicienii trebuiau s scrie ode, care se tipreau apoi n tipografia academiei. De dou sau de trei ori pe an se organizau adunri publice unde academicienii rosteau un cuvnt", adic referate consacrate anumitor probleme tiinifice. Aceste cuvinte" erau i ele editate tot de ctre academie. Din clipa cnd Lomonosov a devenit membru al Academiei de tiine, odele i cuvntrile lui la adunrile solemne erau tiprite fr ntrziere i n felul acesta deveneau accesibile cititorilor. De aceea, n scurt timp, numele lui a devenit cunoscut tuturor oamenilor instruii din Rusia. Lomonosov a trebuit s scrie ode, fie n legtur cu srbtorirea zilei de natere sau a ncoronrii mprtesei Elizaveta Petrovna, fie cu prilejul altor solemniti oficiale, dar n aceste opere, el se manifesta n primul rnd ca un mare poet-patriot, care i glorifica patria i chema la munc pentru studierea bogiilor naturale ale Rusiei, pentru dezvoltarea tiinei ruse i rspndirea larg a cunotinelor. Lomonosov a scris versuri despre nsemntatea reformelor lui Petru cel Mare, struind asupra necesitii ca ele s fie continuate i dezvoltate. In cadrul Academiei de tiine, luptnd mpotriva academicienilor germani care mpiedicau noua generaie de tineri savani rui s ptrund n munca tiinific Lomonosov s-a adresat n repetate rnduri n odele sale tineretului, chemndu-L s nvee, s munceasc pentru tiina rus. In oda scris n .1747, cu prilejul ncoronrii mprtesei Elizaveta Petrovna, acest apel patriotic a fost exprimat deosebit de limpede i a intrat pentru totdeauna In istoria poeziei ruse. De 200 de ani, din timpul lui Lomonosov i pn n zilele noastre, elevii citesc i nva aceste versuri :O, voi, pe care v ateapt La snu-i iara-ntreag iar i i-ar dori pe-aceeai treapt

Cu cei chemai din alt hotar, V ie zilele senine ! ncurajai, cu fore pline, Prin rivna voastr, s fii sus, S dovedii seme n toate C Newtoni, Platoni, astzi poate S nasc i pmntul rus !

Un an mai trziu, ntr-o alt oda, Lomonosov d o imagine mrea a puterii Rusiei, care se ntinde pe plinele de rod ogoare", unde curg Volga, Niprul, Neva i Donul, care se sprijin pe Caucaz, cuprinde n Asia pmnturile udate de Obi, Enisei i Lena, ajungnd pn la graniele Chinei. In odele sale, Lomonosov cnta victoriile armatelor ruse, dar se ridica mpotriva rzboaielor de cotropire. El arta ct de nsemnat este tihna" adic pacea i cerea s li se dea rspunsul cuvenit tuturor acelora care ncalc pmnturi strine:Rusia-n tihna-i, orice treapt depete! Ea i revars-al ei belug In ri de-a rnd, Ostaii ei, contra rzboiului luptnd, Iar arma lor, Europei pacea strjuiete.

In versuri pline de mnie, Lomonosov L-a zugrvit pe regele Frederik al II-lea al Prusiei, care atacase rile vecine, iar dup nceperea rzboiului dintre Rusia i Prusia, a scris cu entuziasm n repetate rnduri, despre succesele armatei ruse. In numeroase ode, Lomonosov i-a expus ideile legate de activitatea sa tiinific. El a demonstrat c tiina poate s ofere teme creaiei poetice. In legtur cu aceasta, el nu scria numai despre nsemntatea cunotinelor tiinifice, ci prezenta n ode i unele realizri ale tiinei. Astfel, Lomonosov a reuit s fac n poeziile sale o descriere a structurii soafelui, admirabil prin miestria ei poetic i n acelai timp riguros tiinific. Activitatea lui Lomonosov ca om de tiin s-a oglindit deseori rr chip nemijlocit n poeziile lui. Astfel, el a demonstrat ntr-o lucrare de specialitate, posibilitatea trecerfi pe calea maritim a nor2 Clasicii literaturii nise

17

dului, din Marea Alb n Oceanul Pacific de-a lungul rmurilor Rusiei europene i ale Siberiei cntnd totodat aceast idee i n versuri.In van, natura aspr-ascunde Al trecerilor drum pe unde Din rm de Nord, spre Rsrit, Prin ochii minii, vd n gnd Cum alt Columb, rus, navigind, Prin gheuri drumul i-a croit...

Ceea ce Lomonosov i imagina numai ceea ce el vedea cu ochii minii" s-a nfptuit n zilele noastre, cnd marinarii sovietici au dat definitiv n folosin calea maritim a nordului. Lomonosov a scris i lucrri lirice, versuri satirice, epigrame de o ascuit ironie. Astfel a fost, de pild, epigrama prin care el a rspuns atacurilor lui Trediakovski n polemica despre unele probleme de teoria literaturii :Spun unii s-mi rzbun pe cel invidios Dei ei nu-ntrevd c n-am nici un folos. Cnd hula lui Zoii nici nu matinge, oare Pot eu s simt atunci pe el vreo suprare ? i-aa fiind suprat, mi iau toporu-ndat! L-am ridicat! Dar cei ? O biat musc, iat ! Un astfel de efort doar mil "uni slrnete. Ea zboar bzind: nici nu m stingherete!

Dnd glas ntr-o form poetic strii sale de spirit i zbuciumului su, Lomonosov a creat versuri de un lirism autentic. Lomonosov i preuia odele n primul rnd pentru c socotea c exprimarea ideilor pe care le conin ele constituie o datorie obteasc. In cea mai mare parte, odele sale erau tiprite imediat dup ce erau scrise. De obicei ns, Lomonosov nu se ngrijea de publicarea aitor poezii ale sale. Una din aceste poezii pe care n-a publicat-o n timpul vieii exprima admirabil sentimentul de oboseal sufleteasc i de tristee care L-a cuprins aflnd c mprteasa Elizaveta a refuzat s semneze decretul pentru reorganizarea universitii care funciona n acea vreme pe lng Academia de tiine. Adresndu-se greierului care-i duce viaa n iarb i spunndu-i c el e mult mai fericit dect oamenii, Lomonosov scria :Lipsit de griji, cntnd, trind n libertate, Ce vezi, e tot al tu, oriunde acas eti, Nimic nu vrei s ceri, nimic nu datoreti.

Intr-o disput imaginar cu poetul Anacreon din Grecia antic celebrul cntre al dragostei i bucuriilor vieii Lomonosov arta c prefer s scrie n primul rnd despre faptele vitejeti care fac cinste patriei sale:Fr s vreau, mi vine Un imn pentru eroi, Nu rscolii n mine Iubiri i patimi noi. Dei de gingie In suflet nu-s lipsit, Mai mult de vitejie M simt nsufleit.

Pentru Lomonosov, Petru cel Mare reprezenta modelul unui astfel de erou. El nu numai c amintea n ode de reformele i victoriile lui Petru, dar i-a consacrat i un mare poem rmas neterminat, Petru cel Mare". Caracterizndu-L poetic pe Petru cel Mare, Lomonosov pune pe primul plan munca creatoare i patriotismul lui :Constructor, navigator, pe cmpii i pe mare erou.

Versurile solemne din odele lui Lomonosov corespund prin forma lor nsemntii ideilor pe care le conin. Ele snt scrise n acel stil nalt", care dup prerea lui Lomonosov trebuia respectat n operele cu subiecte importante. Teoria celor trei stiluri, expus de ctre Lomonosov ntr-un scurt articol Despre folosul crilor bisericeti n limba rus", a avut o mare importan n istoria literaturii ruse. Limbile tuturor popoarelor se schimb n cursul veacurilor. Limba literar rus a trecut prin schimbri nsemnate n prima jumtate a secolului al XVIII-lea. In limba literar din perioada cnd i-a nceput activitatea Lomonosov, se observa nc un amestec fr noim al cuvintelor i ntorsturilor arhaice din slavona bisericeasc, cu expresii greoaie, mprumutate din alte limbi, i

cuvinte folosite curent n limba rus vorbit. Fcea birele fr rezon din cauza bizareriei umoarei sale", scria de exemplu prinul Kurakin, autorul Istoriei lui Petru cel Mare", n legtur cu unul din sfetnicii arului. Cititorului obinuit i era greu s presupun c aceast fraz vrea s spun : Fcea binele fr s chibzuiasc din pricina firii sale ciudate". Totodat, alturi de cuvintele strine care rai rspundeau nici unei necesiti reale, erau folosite cuvinte arhaice, ieite din uz: ,,ezda" n loc de kagda" (cnd n. t.), site" n loc de tak" (aa n. t.), ovogda" n loc de nogda" (uneori n. t.), ace" n loc de esli" (dac n. t.). Pentru pturile largi de cititori, crile scrise ntr-o astfel de limb nclcit i incorect rmneau cu totul de neneles. Lomonosov a cutat s creeze o literatur i o tiin rus, accesibile poporului.18 El a neles nsemntatea formulrii unor reguli care s nlture confuzia ce domnea pe atunci n limba literar, fcnd-o mai inteligibil, fr ns ca elementele care ar fi putut servi la mbogirea i expresivitatea ei s fie distruse. ...Prin ntrebuinarea atent i prudent a limbii slavone nrudite cu a noastr, mpreun cu cea rus, se vor nltura cuvintele absurde, barbare i ciudate, care ne vin din limbi strine", scria Lo-monosov. El propunea s se renune cu desvrire la folosirea slavonei bisericeti, perimat i devenit neinteligibil, dar s se pstreze cuvintele arhaice, cu rezonana solemn, nelese de ctre toi tiutorii de carte din acea vreme, ca de pild : otverzaiu" (deschid n. t.), vzvaiu" (invoc n. t.), na-sajdenni" (sdit n. t.) etc. El socotea c aceste cuvinte i au locul n operele cu un caracter solemn, scrise n stilul nalt", alturi de cuvintele din slavona bisericeasc, ct i din limba rus vorbit. Stilul nalt", arta Lomonosov, tfebuie folosit n ode i n cuvntrile n care snt zugrvite eroismul i ideile nalte". In operele scrise pe teme obinuite, n stil mijlociu", Lomonosov socotea c trebuiesc folosite n special numai cuvinte din limba rus vorbit i admitea n mod excepional utilizarea unui numr nensemnat de cuvinte din slavona veche. Dup prerea lui, n operele scrise n stil mijlociu", aceste cuvinte arhaice trebuiau folosite cu cea mai mare pruden, pentru ca stilul s nu par forat". n sfrit, n epistole i n cntece, trebuia s se renune complet la cuvintele din limba slavon-bisericeasc i s se foloseasc cele din limba vorbit, care lipsesc cu desvrire din cea dinii; trebuiau nlturate numai cuvintele grosolane, demne de dispre... care nu merit s fie folosite n nici un stil". Lomonosov denumea acest stil inferior" spre deosebire de stilurile nalt i mijlociu. In scrisorile sale, remarcabile prin simplitatea, vioiciunea i claritatea limbii, Lomonosov nsui a dat modele strlucite ale acestui stil. Citind aceste scrisori, i vine greu s crezi c ele au fost scrise cu dou sute de ani n urm, ntr-att snt de inteligibile i de apropiate de limba noastr. Ideile lui Lomonosov, cuprinse n teoria despre cele trei stiluri, au fost la timpul lor rodnice i utile. Se poate spune c datorit lui Lomonosov limba literar rus a devenit mai accesibil poporului, mai democratic. In Retoric", Lomonosov scria despre bogia, frumuseea i vigoarea limbii ruse: Limba prin care statul rus crmuiete, datorit puterii sale, o mare parte a lumii are o bogie, o frumusee i o for natural, datorit crora nu rmne mai prejos de nici o alt limb european". : jj, .! In aa-numita dedicaie la Gramatica rus", Lo monosov a exprimat din nou aceeai idee, afirmnd c limba rus reunete strlucirea limbii spaniole, vioiciunea limbii franceze, vigoarea limbii germane, graia limbii italiene i n afar de acestea bogia i conciziunea deosebit de expresiv a limbilor greac i latin". Muncind nentrerupt n diferite domenii ale tiinei, Lomonosov n-a ncetat s se preocupe de particularitile limbii ruse i de legile ei. Prerile i observaiile sale au stat la baza Gramaticii ruse", pe care a scris-o n anul 1755. Acesta a fost primul manual valoros de gramatic rus, dup care au nvat apoi numeroase generaii de elevi. Aadar, Lomonosov a fost un creator de limb literar, att ca scriitor care a dat n versurile sale modele de versificaie nou ct i ca savant, care a elaborat legile poeticii, stilisticii i gramaticii ruse. Lomonosov a artat prin propriul su exemplu, ct de limpede, de simpl i de convingtoare trebuie s fie limba folosit n lucrrile tiinifice. Cei care scriu nclcit, sau snt ignorani i-i dovedesc prin aceasta netiina, sau snt oameni care o fac intenionat fr s reueasc s-i ascund inteniile. Ei scriu confuz, despre ceea ce neleg confuz", afirma Lomonosov. El i vedea limpede meritele n mbuntirea limbii literare ruse. Fcnd bilanul unei activiti de 20 de ani, Lomonosov scria n iulie 1762 : ,,In ultimii 20 de ani, n diferitele mele lucrri de gramatic, retoric, versificaie i istorie, ca i n lucrrile nchinate tiinelor nalte, fizic, chimie i mecanic, lucrri scrise n limba matern, stilul rus a devenit incomparabil mai limpede fa de cel dinainte i mult mai apt s exprime idei dificile." Cutnd s fac limba literar ct mai accesibil unui cerc larg de cititori, Lomonosov a contribuit totodat i la o larg rspndire a cunotinelor. El se strduia s realizeze aceasta prin mijloacele cele mai diferite : prin odele i cuvntrile sale despre nsemntatea instruciunii pentru popor, prin manuale i prin activitatea desfurat pentru nfiinarea unor noi instituii de nvmnt. Universitatea din Moscova, inaugurat n 1755, a fost nfiinat pe baza proiectului su. Multora li se prea c era prematur s se deschid dintr-o dat trei faculti i s fie numii 12 profesori. Susinndu-i proiectul, Lomonosov scria : Trebuie neaprat ca planul universitii s in seama i de generaiile viitoare". Inelegnd c este nevoie de o coal pentru pregtirea viitorilor studeni, Lomonosov a propus s se deschid pe lng universitate i un liceu, fr de care universitatea este ca un ogor nensmnat". In activitatea sa, Lomonosov a trebuit s nving n permanen piedici grele. El voia ca tiina rus

19 "s devin accesibil poporului, dar eforturile lui ntmpinau nu numai rezistena strinilor care lucrau la Academia de tiine, ci i a demnitarilor ariti, crora puin le psa de nevoile poporului. Ilutrii curteni, oameni de nimic n ceea ce privete capacitile i cunotinele lor, dar sus-pui din natere, iroseau fondurile statului pentru capriciile lor i nu ddeau nici o atenie proiectelor lui Lomonosov. Chiar i n perioada cnd Lomonosov dobndise o larg popularitate de poet i savant, el era nevoit s se strduiasc timp ndelungat i fr rezultate, atunci cnd ncerca s-i transforme n fapt iniiativele. Pentru fiecare lucru de nimic, snt nevoit s alerg n repetate rnduri prin cancelarii i s m nchin n faa scribilor, lucru care drept s spun mi displace n cea mai mare msur", scria Lomonosov n august 1751. In aprilie 1760, cutnd s reorganizeze i s mbunteasc liceul i universitatea care funcionau pe lng Academia de tiine, Lomonosov scria cu amrciune : Singura mea dorin este s ndrept pe fgaul dorit liceul i universitatea, de unde pot iei numeroi Lomonosovi... Odat realizat acest proiect, a dori numai s gsesc posibilitatea i locul unde sa apar cu ct mai rar, cu att mai bine persoanele de vi nobil care mi reproeaz originea rnea de jos i crora ie stau ca un spin n ochi, dei eu, nu printr-un noroc orb, ci datorit talentului dat de dumnezeu, prin struin i ndurnd cea mai mare srcie, am ajuns la cinstea de care m bucur". mprteasa Elizaveta Petrovna nu se interesa de treburile statului i de cele mai multe ori nici nu citea decretele care i se prezentau la semnat. Lomonosov a fost nevoit s se foloseasc de protecia lui I. I. uvalov, favorit al Elizavetei Petrovna, pentru a nfptui prin el unele din proiectele sale. Chiar i n decretul mprtesei cu privire la nfiinarea Universitii din Moscova, iniiator" al acestei opere era numit I. . uvalov, numele lui Lomonosov nefiind nici mcar pomenit. Lomonosov se strduia ca toi copiii din toate pturile sociale, inclusiv copiii de rani, s dobn-deasc dreptul la nvtur. In timpul discutrii proiectului noului statut al Academiei de tiine, Lomonosov a cerut ca i fiii de rani s fie primii n rndurile studenilor Academiei din Peters-burg. Dar ranii erau socotii ,,o ptur impozabil", deoarece plteau de fiecare cap un impozit de 40 altni" o rubl i 20 copeici. Lui Lomonosov i se obiecta c nu este n interesul statului s instruiasc ranii, pentru c ei trebuie s are pmntul i s plteasc impozite, nu s se ocupe de tiine. Ca i cum 40 de altni ar fi bani att de muli pentru visterie, nct ar fi pcat s-i pierzi pentru a dobndi un savant rus... i ar fi mai avantajos s aduci un savant strin, pentru o mie de ruble", rspundea indignat Lomonosov. Chiar i atunci cnd s-a hotrt ca i pturile de jos s aib acces la universitatea din Moscova cu condiia ns ca moierii s elibereze iobagii pe care voiau s-i trimit s nvee la liceu, sau la universitate, instruirea in acelai liceu a fiilor de nobili laolalt cu copiii raznocinilor, a fost socotit inadmisibil. De aceea, pe lng universitatea din Moscova au i fost nfiinate dou licee : unul pentru nobili, iar cellalt pentru raznocini, cum erau numii pe atunci cei care nu aparineau nobilimii, ci altor pturi sociale, fii de meteugari, de mici slujbai, de ostai etc. Chiar i medaliile acordate pentru merite la nvtur erau diferite : de aur pentru nobili i de argint pentru razno-cini. Lomonosov aciona direct i cu ndrzneal. El s-a ridicat pe f i cu hotrre mpotriva germanului Schumacher consilierul cancelariei Academiei de tiine care ndeplinea de fapt funcia de vicepreedinte al academiei pentru toate problemele administrative i gospodreti. Lomonosov a luptat cu nsufleire i mpotriva altor adversari ai cauzei pe care o susinea, neinnd seama de situaia pe care o ocupau acetia. Politeea i complimentele nu au ce cuta n treburile de care depinde binele statului, mai ales cnd nedreptatea triumf", spunea Lomonosov. El a luptat timp de muli ani, pentru a nfptui reformele necesare n Academia de tiine. Bucuros a fi tcut i a fi trit linitit, dar m tem de pedeapsa atotputernicului, care nu m-a lipsit de talent i de pricepere n nvtur... m-a nzestrat cu rbdare, cu nobil srguin i cu ndrzneal n biruirea tuturor piedicilor ce stau n calea rspndirii tiinei n patrie, lucru la care in cel mai mult n via... Pentru binele obtesc i n special pentru afirmarea tiinelor n patria mea, n-a socoti c pctuiesc, nici dac m-a ridica mpotriva propriului meu tat" scria Lomonosov la nceputul anului 1761. Lomonosov n-a fost un savant de cabinet, ci un militant pentru ideile noi n tiin, un patriot, care punea ntotdeauna interesele patriei pe primul plan. Academicianul V. I. Vernadski scrie despre creaia tiinific a lui Lomonosov: El i-a depit epoca nelegnd just o serie ntreag de fenomene inaccesibile generaiei lui. El i-a depit secolul i apare ca un contemporan al nostru prin scopurile i sarcinile pe care le punea n faa cercetrii tiinifice". Lomonosov socotea de o deosebit nsemntate stabilirea unei strnse legturi ntre tiin i practic. Profesorii nu trebuie s se strduiasc mai puin20

pentru folosul real al societii dect pentru raionamente teoretice. Aceasta privete n special tiinele care snt legate de practic, cum este cunoaterea chimiei", spunea Lomonosov. El personal a creat o nou fabric de sticl, fr s-i precupeeasc pentru aceasta nici timpul i nici forele. Lomonosov a demonstrat cu pasiune nu numai necesitatea unei ct mai largi rspndiri a cunotinelor, ci credea cu nflcrare c din rndurile poporului rus vor iei cadre de savani, care vor deschide ci noi n tiina mondial nlocuindu-i pe strinii care puseser stpnire pe academie. Onoarea poporului rus cere ca el s-i arate capacitatea i priceperea n tiin i ca patria noastr s se poat folosi de propriii si fii, nu numai cnd este vorba de vitejia militar sau de alte treburi importante, ci i n dezvoltarea tiinelor nalte", scria Lomonosov. Munca ncordat i lupta permanent pentru binele obtesc" au zdruncinat sntatea lui Lomonosov. El avea doar 50 de ani, cnd a nceput s se

mbolnveasc tot mai des. ndat ce reuea s-i biruie boala, el continua ns s munceasc i s lupte cu tot atta perseveren ca i mai nainte. Mihail Vasilievici Lomonosov a ncetat din via n aprilie 1765, fr s fi ajuns la vrsta de 54 de ani. nsemntatea unora dintre lucrrile tiinifice a'e lui Lomonosov a devenit limpede abia muli ani dup moartea lui. Creaia lui poetic i munca desfurat pentru dezvoltarea versificaiei i a limbii literare ruse, au exercitat o mare influen, att asupra contemporanilor si, ct i asupra scriitorilor din generaiile urmtoare. Radicev I-a numit pe Lomonosov cel dinti ntemeietor al adevratelor norme ale limbii noastre" i scria : ct vreme cuvntul rus va lovi auzul, vei fi viu i nu vei muri"). Numele lui Lomonosov este primul n irul de nume ale genialilor scriitori i savani rui.) A. K. Radicev ,.Cltorie de la Petersburg la Moscova". Ed. Cartea rus. !956. pag. 208.

tGAVRIIL ROMANOVICI DERJAVINde

L. TitnofeevIn pleiada scriitorilor i poeilor rui din secolul al XVIII-lea, numele lui Qavriil Romanovici Der-javin este unul dintre cele mai nsemnate i mai vestite. Calea vieii lui Derjavin, care din simplu soldat a ajuns ministru, este neobinuit. El a trit evenimente deosebit de nsemnate din viaa Rusiei, ca rscoala lui Pugaciov i Rzboiul pentru Aprarea Patriei din anul 1812. Activitatea sa poetic a ncununat dezvoltarea literaturii ruse din primele dou treimi ale secolului al XVIII-lea i a