ROMÂNIA

Institutul Naţional de StatisticăDirecţia Generală de Statistici Agricole şi Mediu

ANCHETA UTILIZĂRII TERENURILORFOLOSIND TELEDETECŢIA

METODOLOGIA ANCHETEI

cuprins

1 Introducere 6

2 SELECTAREA ABORDĂRII METODOLOGICE 7

2.1 Documentaţia tehnică 8

3 ORGANIZAREA ANCHETELOR 8

4 FAZA 1: PROIECTAREA EŞANTIONULUI 8

4.1 Sistemul statistic agricol românesc – în anul 2001

4.2 Populaţia 94.2.1 Populaţia şi cadrul de eşantionare 9

4.3 Unităţi de eşantionare4.3.1 Unitatea primară de eşantionare– Segmente 104.3.2 Unitatea secundară de eşantionare – Puncte 11

4.4 Metoda de eşantionare 124.4.1 Selectarea metodei de eşantionare 124.4.2 Metoda de eşantionare care va fi aplicată în România 124.4.3 Simularea dimensiunii eşantionului 14

5 FAZA 1: DESFĂŞURAREA ANCHETELOR ÎN TEREN 17

5.1 Perioda în care au loc anchetele 17

5.2 Documente, instrumente 18

5.3 Selectarea şi instruirea anchetatorilor 20

5.4 Fotointerpretarea PSU-urilor 21

5.5 Orientarea în teren 21

5.6 Definirea şi observarea punctului 22

5.7 Acoperirea terenului şi utilizarea terenului 24

5.7.1 Definiţii 245.7.2 Acoperirea terenului 245.7.3 Teren artificial (A) 255.7.4 Utilizarea terenului 29

6 FAZA 2 – PROIECTAREA EŞANTIONULUI 29

6.1 Populaţia 296.1.1 POPULAŢIA ŞI CADRUL EŞANTIONULUI 29

2

6.2 Unităţi de eşantionare 30

6.2.1 Ferma 30 6.2.2 Parcela 30

6.3 Metoda de eşantionare 30 6.3.1 Date preliminare pentru eşantionarea finală 30 6.3.2 Metode de eşantionare ce urmează să fie aplicate în România 34

7 FAZA 2: INTERVIEVAREA FERMIERILOR 35

7.1 Instrucţiuni pentru faza 2 – intervievarea fermierilor 36 7.1.1 Partea A: Metadate selecţionate despre fermă şi fermier 36 7.1.2 Partea B: Date referitoare la suprafaţa totală a exploataţiei/ gospodăriei agricole selecţionate 37 7.1.3 Partea C: Informaţii referitoare la parcela generată de punct(e) 38

8 METODE DE ESTIMARE 39

8.1 Faza 1: Estimările suprafeţelor (acoperire teren/ utilizare teren) 39 8.1.1 Varianţele (dispersiile) suprafeţelor totale 40 8.1.2 Valorile lipsă şi prelucrarea lor 40

8.2 Faza 2: Estimările randamentelor 40 8.2.1 Estimările randamentelor 41 8.2.2 Varianţele (dispersiile) randamentelor şi producţiei 42 8.2.3 Suprafeţele pentru anul viitor 43

9 CONTROLUL CALITĂŢII 43

10 ANEXE 43

11 MANUALUL PRIVIND CONTROLUL CALITĂŢII 146

12 MANUALUL ANCHETATORULUI PENTRU FAZA 1 – ANCHETA ÎN TEREN 159

13 MANUALUL ANCHETATORULUI PENTRU FAZA 2 – ANCHETA FERMEI 177

3

ANEXE

A. IMAGINEA SEGMENTULUI LA SCARĂ MEDIE (1:10.000)

B. IMAGINEA PUNCTELOR LA SCARĂ MARE (1:2.000)

C. INFORMAŢII OBŢINUTE PENTRU FIECARE PSU

D. FORMULAR PENTRU INTERVIUL FERMIERILOR (SE REGĂSEŞTE LA

pagina 189 – Manualul Anchetatorului pentru faza 2 – Ancheta fermei)

E. CLASIFICAREA ACOPERIRII TERENULUI

F. CLASIFICAREA UTILIZĂRII TERENULUI

G. COMBINAŢII POSIBILE ALE ACOPERIRII TERENULUI ÎN ACELAŞI PUNCT

H. ACOPERIRE TEREN – COMBINAŢII

I. DESCRIERE DETALIATĂ ACOPERIRE TEREN/UTILIZARE TEREN

L ACOPERIRE TEREN/UTILIZARE TEREN – TABEL DE SINTEZĂ

4

FIGURI ŞI TABELE

Figura 1: Limitele administrative ale României (Sursă: IGFCOT)....................................................................8Figura 2. Etapa a 2-a a proiectului LUCAS - eşantionarea (extras din doc1. LAND/LUCAS – Plan de eşantionare).......................................................................................................................................................10Figura 3: Harta 1..............................................................................................................................................15Figura 4: Harta 2..............................................................................................................................................15Figura 5: Harta 3..............................................................................................................................................16Figura 6: Harta 4..............................................................................................................................................16Figura 7: Unitǎţile Secundare de Eşantionare care vor identifica fermele.....................................................32

Tabel 1: Date statistice - 2001............................................................................................................................9Tabel 2: Date statistice – Ponderea distribuţiei principalelor culturi, pe regiuni de dezvoltare - 2001.............9Tabel 3. Numărul PSU-urilor şi SSU-urilor care pot fi obţinute în România folosind ratele de eşantionare LUCAS ……………………………………………………………………………………….11Tabel 4: Unitatea primară de eşantuionare PSU şi Unităţile secundare de eşantionare SSU-urile din doc.1 LAND/LUCAS –Planul de eşantionare)..........................................................................................................11Tabel 5: Dimensiunea eşantionului care va fi obţinută.....................................................................................13Tabel 6. Dimensiunea rezultată pentru eşantion, pe regiuni.............................................................................14Tabel 7: Culturile din teren, de la însămânţare până la recoltare......................................................................18Tabel 8: Probabilitatea de a găsi un SSU arabil, pe regiuni..............................................................................31Tabel 9: Mărimea obţinută pentru eşantion în ipoteza utilizării a 3 SSU-uri arabile pentru fiecare PSU, pe regiuni …………………………………………………………………………………………………….33

5

1 INTRODUCERE

Obiectivul anchetei statistice LUS, pentru România, este de a implementa regulamentele europene în statistica agricolă:

crearea bazelor unui sistem statistic agricol durabil în conformitate cu sistemul statistic al Comunităţii Europene. Ancheta statistică urmăreşte organizarea structurilor statisticilor agricole într-un cadru instituţional coordonat şi coerent care implică participarea atât a INS cât şi a MAPAM.

îmbunătăţirea furnizării de statistici corespunzătoare factorilor politici şi decizionali (guvern şi agenţii regionale, operatori particulari) care să permită sistemului statistic să răspundă necesităţii de a obţine date corecte, credibile şi actuale în domeniul agricol, în contextul negocierilor pentru aderare şi pentru viitor.

Obiectivele imediate ale anchetei statistice sunt:

perfecţionarea metodelor şi instrumentelor pentru armonizarea sistemului statistic agricol românesc cu cerinţele şi standardele Uniunii Europene;

furnizarea cadrului conceptual de bază pentru efectuarea Anchetei structurale în agricultură, conform cerinţelor UE;

promovarea metodelor statistice pentru statistica utilizării terenurilor bazată pe teledetecţie;

instruirea personalului român implicat în sistemul statistic agricol;

asigurarea durabilităţii sistemului statistic agricol şi a datelor produse de cele două instituţii responsabile, prin instruirea personalului INS şi MAPAM;

stabilirea metodologiilor pentru colectarea şi publicarea datelor.

Obiectivele specifice sunt:

definirea abordării metodologice a sistemului statistic care va fi implementat în România pentru a produce estimări pentru acoperirea terenului şi pentru producţia vegetală;

instruirea experţilor din INS şi MAPAM;

implementarea şi testarea procedurilor.

Ţinând cont de obiectivele specifice, putem spune că ancheta statistică va trebui:

să stabilească eşantionul;

să definească unităţile de observare;

să definească modalitatea de extragere a unităţilor de observare;

să definească materialele cartografice de bază necesare pentru realizarea anchetelor;

să definească modul în care vor fi implementate şi testate anchetele;

6

2 SELECTAREA ABORDĂRII METODOLOGICE

Sistemul propus corespunde regulamentelor şi standardelor UE.

În UE există nomenclatoare de referinţă care răspund necesităţilor EUROSTAT privind clasificările şi cerinţele referitoare la calitatea estimărilor furnizate.

Gradul de cuprindere: sistemul trebuie să producă estimări pentru toate culturile care vor fi subvenţionate economic de către UE.

Perioada de desfăşurare: estimările trebuie să fie produse conform unui calendar precis.

Corectitudine: estimările nu trebuie să fie influenţate de alţi factori.

Precizia: eroarea standard sau coeficientul de variaţie pentru estimarea indicatorilor agregaţi pentru o parte din culturi (cereale şi furaje) nu trebuie să depăşească anumite limite.

Adoptarea metodologiei proiectului LUCAS pare a fi cea mai bună alegere.

Proiectul LUCAS a fost testat în 2001 în 13 ţări ale Uniunii Europene, şi în 2003 în cele 15 ţări.

Adoptarea acestui cadru de eşantionare pentru România a facut posibilă, începând cu anul 2003, alinierea la experienţa Comisiei Europene, care va permite rezolvarea problemelor întâlnite.

CADRUL utilizat în ancheta LUCAS permite selectarea fermelor care urmează să fie intervievate; SSU-urile (unităţile secundare de eşantionare), care coincid cu unităţile de observare, sunt geocodificate fapt care face posibilă trasarea limitelor parcelei în care sunt amplasate SSU-urile şi, pornind de la aceasta, poate fi făcută identificarea fermierului.

Au fost obţinute rezultate bune prin adoptarea metodologiei LUCAS, deoarece baza metodologică şi procedurile au fost deja testate cu succes în ţările UE.

Avantajele adoptării metodologiei LUCAS:

Proiectarea eşantionului este de tip sistematic şi nestratificat. Această abordare face posibilă crearea eşantionului şi selectarea unităţilor de eşantionare în timp optim pentru realizarea anchetelor. În 2001, în toate cele 15 ţări, a fost utilizată aceeaşi metodologie de proiectare a eşantionului. Unele ţări, care deja efectuează anchete importante bazate pe tehnici aeriene, au solicitat mici modificări în scopul îmbunătăţirii unora din fazele de lucru. Acestea nu au produs schimbări substanţiale în cadrul sistemului. Ancheta LUCAS a fost repetată în anul 2003.

Nomenclatorul pentru anchetă a fost creat de experţi internaţionali şi este aliniat în totalitate la standardele cerute de Eurostat. Folosirea acestuia face posibilă producerea separată a estimărilor pentru utilizarea şi acoperirea terenurilor. Deoarece producerea statisticilor agricole şi teritoriale se referă întotdeauna la aceste două tipuri de clasificări ale suprafeţelor de teren, abordarea prin prisma anchetei LUCAS face posibilă eliminarea unora din contradicţiile tipice determinate de nomenclatoarele folosite în statistica curentă.

Metodologia folosită face posibilă atingerea obiectivelor în ceea ce priveşte gradul de cuprindere, corectitudinea, perioada de desfăşurare şi precizia estimărilor.

Metodologia anchetei este simplă, flexibilă şi adaptată conform materialelor cartografice care sunt disponibile în România. Acestea sunt necesare pentru organizarea şi realizarea anchetelor în teren.

7

Abordarea prin prisma anchetei LUCAS face posibilă producerea statisticilor agricole, prin observarea directă a terenului şi prin intervievarea fermierilor. Estimările pentru suprafeţe sunt întotdeauna obţinute prin anchetele în teren, în timp ce interviul fermierilor furnizează atât informaţii legate de cele obţinute în prima fază cât şi despre alte variabile (structura fermei, suprafeţele cultivate şi producţiile obţinute).

Pentru metodologia LUCAS există deja o documentaţie completă, întocmită de Eurostat. Pentru obţinerea unor rezultate bune în România, s-au făcut mici modificări şi adaptări.

2.1 Documentaţia tehnică Acest document, furnizează informaţii detaliate pentru planul de eşantionare şi instrucţiuni pentru anchetatori referitoare la modul în care trebuie colectate datele în teren.

Acest document a fost conceput pe baza conţinutului Documentelor Tehnice produse de EUROSTAT pentru proiectul LUCAS: unele capitole conţin aceleaşi exemple descrise în documentele LUCAS; anexele sunt utilizate aici fără nici o modificare faţă de documentele originale utilizate pentru ancheta LUCAS.

3 ORGANIZAREA ANCHETELOR

Conform abordării de tip LUCAS, metodologia propusă prevede două faze:

Faza 1: datele referitoare la acoperirea/utilizarea terenurilor sunt colectate primăvara, în 20000 – 30000 de puncte de observare (SSU-uri);

Faza 2: fermieri sunt intervievaţi în toamnă pentru a culege date despre producţia obţinută şi informaţii tehnice suplimentare.

4 FAZA 1: PROIECTAREA EŞANTIONULUI4.1 Sistemul statistic agricol românesc – în anul 2001

În tabelele următoare sunt prezentate date statistice agricole extrase din ANUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI 2002. Datele sunt furnizate de INS şi MAPAM.

Figura 1: Limitele administrative ale României (Sursă: IGFCOT)

8

O primă analiză a datelor agricole din România, arată că terenul arabil deţine o pondere considerabilă (39,4 %), la nivel european fiind una din cele mai ridicate. Cele mai importante culturi, prezentate în tabelele de mai jos, sunt reprezentate prin: grâu, orz, ovăz, porumb, floarea soarelui, cartofi şi legume.Tabel 1: Date statistice - 2001

REGIUNESuprafaţa totală

Km2

Suprafaţa Agricolă

Km2

Suprafaţa cultivată

Km2

Teren arabil

Km2

Ponderea supr. Agricole

%

Ponderea supr. cultivate

%

Ponderea supr.arabile

%

Bucureşti 1821 1184,41 1042,50 1113,97 65,0 57,3 61,2

Centru 34100 19411,06 6684,18 7690,19 56,9 19,6 22,6

Nord-Est 36850 21307,20 13401,65 13726,00 57,8 36,4 37,3

Nord-Vest 34159 20949,28 9325,86 10088,38 61,3 27,3 29,5

Sud 34453 24505,37 19255,43 19656,74 71,1 55,9 57,1

Sud-Est 35762 23370,75 17635,30 18209,90 65,4 49,3 50,9

Sud-Vest 29212 18188,78 11847,83 12556,16 62,3 40,6 43,0

Vest 32034 19606,56 9857,55 10973,37 61,2 30,8 34,3

TOTAL 238391 148523,41 89050,30 94014,71 62,3 37,4 39,4

Sursa: Anuarul statistic al României, 2002

Tabel 2: Date statistice – Ponderea distribuţiei principalelor culturi, pe regiuni de dezvoltare – 2001 REGIUNE Grâu Orz Ovăz Porumb Floarea

soarelui Cartofi Legume Furaje

Bucureşti % 1,3 1,7 0,4 0,9 1,4 0,4 2,6 1,3

Centru % 5,2 11,9 12,3 5,7 0,3 24,9 8,2 16,8

Nord-Est % 9,2 7,8 18,4 19,3 10,4 24,2 18,1 21,4

Nord-Vest % 7,1 10,1 25,2 10,5 6,5 21,5 12,9 17,0

Sud % 28,2 25,2 10,8 17,8 28,3 8,2 17,6 14,0

Sud-Est % 20,9 19,0 6,6 19,1 36,7 4,0 13,6 11,5

Sud-Vest % 18,4 9,0 6,7 14,4 9,4 6,1 14,8 6,9

Vest % 9,7 15,3 19,5 12,4 6,9 10,7 12,3 11,1

TOTAL% 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

ha 2558571 528783 219368 2974020 800282 276661 229231 1011420

Sursa: Anuarul statistic al României, 2002

4.2 Populaţia4.2.1 Populaţia şi cadrul de eşantionare

În abordarea statistică a procedurilor de estimare a datelor se urmăreşte, în primul rând, identificarea cu exactitate a populaţiei ţintă pe care dorim să o studiem pentru a putea defini eşantionul sau a tuturor unităţilor primare care trebuie luate în considerare în procesul de eşantionare. Proiectul de Înfrăţire propune o metodologie care să poată fi aplicată pe întreg teritoriul României. Luând în considerare abordarea de tip LUCAS, cadrul de eşantionare este de tip “area frame”, unde Unităţile Primare de Eşantionare (PSU) sunt dreptunghiuri cu lungimea de 1500 m şi lăţimea de 600 m, care acoperă 90 ha, iar Unităţile Secundare de Eşantionare (SSU) sunt 10 puncte distribuite regulat în interiorul fiecărui PSU. Datele vor fi colectate în timpul desfăşurării anchetei în teren şi vor fi utilizate pentru a calcula estimări ale suprafeţelor pentru categoriile de acoperire/ utilizare a terenurilor, în conformitate cu Nomenclatorul LUCAS.

9

Următoarele exemple de eşantionare sunt bazate pe utilizarea limitelor administrativ teritoriale ale României, obţinute de la IGFCOT. Până în prezent, aceasta este singura bază de date digitală obţinută şi a fost folosită ca bază de referinţă în această anchetă. Respectând metodologia LUCAS, nu este prevăzută nici un fel de reducere a teritoriului şi nici un proces de stratificare a eşantionului.Pentru construirea eşantionului, suprafaţa totală definită de limitele administrative ale ţării este împărţită într-un grid regulat care conţine celule de formă pătrată.În metoda LUCAS dimensiunea celulei este de 18 x 18 km. Forma gridului nu se încadrează exact în limitele administrative ale ţării.Gridurile se stabilesc prin acoperirea întregului teritoriu astfel încât suprafaţa totală să fie inclusă în suprafaţa împărţită în celule (grid). Gridul regulat este mai mare decât suprafaţa inclusă în limitele administrative ale României. Metoda de eşantionare aleasă (sistematică), nu influenţează zona acoperită.PSU-urile care se vor afla complet în afara graniţelor ţării vor fi şterse; SSU-urile aflate în afara graniţelor pot fi ignorate.

4.3 Unităţi de eşantionare

4.1.1 Unitatea primară de eşantionare– Segmente

Aşa cum s-a menţionat mai sus, suprafaţa totală de interes definită de limitele administrative ale ţării este împărţită în griduri.

Metodologia prezentă consideră oportunitatea de a utiliza aceeaşi mărime pentru celulă ca cea folosită în cadrul proiectului LUCAS, în scopul de a asigura o mai bună armonizare a datelor şi procedurilor sub-programului Phare la standardele UE.

Ţinând cont că mărimea celulei LUCAS este de 18 x 18 km, fiecare element al gridului conţine 12 x 30 PSU-uri dreptunghiulare care acoperă 90 ha (1.5 km x 0.6 km).Figura 2. Etapa a 2-a a proiectului LUCAS - eşantionarea (extras din doc1. LAND/LUCAS doc1 – Plan de eşantionare)

Numerotarea PSU-urilor pe rânduri şi coloane va începe din colţul din stânga sus al ţării.Respectând rata de eşantionare folosită în LUCAS, este uşor să se calculeze numărul PSU-urilor şi a SSU-urilor care vor fi alocate în România.

10

Centrul unui PSU

Tabel 3. Numărul PSU-urilor şi SSU-urilor care pot fi obţinute în România folosind ratele de eşantionare LUCAS. REGIUNE Suprafaţa

(Km2)Numărul

probabil al PSU-urilor

Numărul probabil al SSU-urilor

Bucureşti 1805,06 6 56

Centru 34098,20 105 1052

Nord-Est 36841,84 114 1137

Nord-Vest 34162,33 105 1054

Sud 34466,45 106 1064

Sud-Est 35760,34 110 1104

Sud-Vest 29214,07 90 902

Vest 32034,62 99 989

TOTAL 238382,90 736 7357

4.1.2 Unitatea secundară de eşantionare – Puncte

SSU-ul sau unitatea de observare este un punct, care constituie cea mai mică parte omogenă a teritoriului, identificabilă pe fotografiile aeriene. Teoretic, punctul nu are dimensiune dar se subînţelege că observarea acoperirii/utilizării terenului este definită la o scară metrică.

Un alt aspect se referă la recunoaşterea limitată a unui punct datorită rezoluţiei unei fotografii aeriene mărite. Aceasta conduce la faptul că trebuie luat în considerare faptul că punctul reprezintă o mică suprafaţă în jurul poziţiei sale teoretice.

În proiectul LUCAS, aşa cum a fost implementat în ţările UE în anul 2001, suprafaţa unui SSU este considerată ca având 7 m2 (un cerc cu raza de 1.5m sau diametrul de 3m).

Dimensiunea unui PSU este de 0.6km x 1.5 km= 0.9 km2 (90ha).

În fiecare PSU există 10 unităţi secundare de eşantionare (SSU-uri) definite ca puncte de observare aflate la o distanţă de 300 m unul de altul. Acestea sunt distribuite pe două rânduri, în direcţia est- vest, pe fiecare rând aflându-se câte 5 puncte.

Adaptarea metodologiei LUCAS la situaţia din România presupune, datorită lipsei orto-fotogramelor şi disponibilităţii hărţilor topografice la scara 1:5.000 sau 1:10.000, ca dimensiunea fizică a punctului (vezi paragraful 5.6) să fie stabilită la aproximativ 20 m2.

Această schimbare a dimensiunii punctului va avea efecte doar în momentul anchetei în teren şi nu în faza de estimare.

Codificarea SSU-urilor se va face astfel: în prima linie cu 11, 12, 13, 14 şi 15. Prima cifră reprezintă numărul liniei, iar a doua cifră coloana. Pentru linia a doua codurile sunt: 21, 22, 23, 24 şi 25.Tabel 4. Unitatea primară de eşantuionare PSU şi Unităţile secundare de eşantionare SSU-urile din doc.1 LAND/LUCAS –Planul de eşantionare)

N 1 300m 2 300m 3 300m 4 300m 5

PSU Lucas =

600m x 1500m

1 <-- Segment = Unitatea primară de eşantionare

300m 11 12 13 14 15

2 <----- Punct = Unitatea secundară de eşantionare

21 22 23 24 25

11

4.2 Metoda de eşantionare4.2.1 Selectarea metodei de eşantionare

A fost selectată eşantionarea sistematică deoarece este o procedură care oferă câteva avantaje în ceea ce priveşte simplitatea şi execuţia. În această schemă generală, numai primul element se alege aleatoriu din populaţie. Restul eşantionului se determină prin considerarea sistematică a fiecărui element “a” natural, stabilit în prealabil, numit pas de eşantionare.

Eşantionarea în două etape prevede ca elementele eşantionului se fie obţinute ca rezultat al celor două etape:

1. Prima etapă - elementele populaţiei sunt întâi grupate în subseturi disjuncte, numite Unităţi Primare de Eşantionare (PSU-uri). Se extrage eşantionul pentru PSU-uri

2. Etapa a doua - pentru fiecare PSU din prima etapă se extrage eşantionul pentru SSU-uri

Eşantionarea în două etape a fost aleasă pentru a îmbunătăţi atât procedurile cât şi costurile pentru ancheta în teren. Acest plan de eşantionare evită crearea unei populaţii statistice care presupune cunoaşterea fiecărui element cu un cost ridicat. Se poate evita, de asemenea, şi obţinerea de valori aberante într-un eşantion foarte dispersat. Eşantionul obţinut se va reflecta în costul anchetei în teren şi în modul în care aceasta se va desfăşura.

4.2.2 Metoda de eşantionare care a fost aplicată în România

În ancheta LUCAS, eşantionarea se face în mod independent de către fiecare ţară membră, pentru a da posibilitatea de a adăuga unităţi de eşantionare în scopuri naţionale. Definirea PSU-urilor va permite creşterea potenţială a mărimii eşantionului pentru satisfacerea necesităţilor naţionale, fie prin reîmpărţirea gridului (în celule mai mici de 3x3 km sau de 6x6 km), fie prin selectarea aleatorie a replicilor în cadrul elementelor gridului.

Ratele de eşantionare în abordarea LUCAS sunt:

În prima etapă: F1 = 0.9/324 = 3 10-3

În etapa a doua: F2 = 10x7/900,000 = 8 10-5

Prin aplicarea acestor rate, în cazul României, dimensiunea eşantionului obţinut este de 736 PSU-uri, aşa cum s-a arătat în Tabelul 3.

Pentru a obţine estimările cerute la nivel naţional/ regional va fi necesară creşterea mărimii eşantionului care, în cadrul proiectului LUCAS a fost stabilit pentru a obţine statisticile la nivel european. În comparaţie cu Italia, care a utilizat un eşantion de 1000 PSU-uri în realizarea proiectului LUCAS, în România, datorită faptului că:

Se urmăreşte obţinerea de date la nivel regional Terenul arabil are o pondere mare Terenul arabil şi cel cultivat au o distribuţie optimă în teritoriu (numai în regiunea Centru

apar valori mici) Numărul culturilor semnificative este limitat,

numărul de 2000 PSU-uri pentru eşantion pare a fi o dimensiune rezonabilă pentru a obţine precizia dorită în estimarea datelor.

Dimensiunea finală a eşantionului trebuie să fie stabilită, în primul rând, în funcţie de resursele financiare existente. Mărimea finală a eşantionului va fi obţinută ca o combinaţie între mărimea

12

sugerată de precizia dorită pentru estimarea datelor şi cea acceptabilă din punct de vedere al costurilor.

Aşa cum s-a mai menţionat, în abordarea de tip Lucas se preconizează posibilitatea de a creşte dimensiunea eşantionului prin reîmpărţirea gridului cu mărimea de 18 x 18 Km.

Prezenta metodologie sugerează două tipuri de abordare pentru a extinde mărimea eşantionului:

1. Înmulţirea cu patru a PSU-urilor obţinute cu gridul de 18 x 18 Km, utilizând o mărime a gridului de 9 x 9 km;

2. Înmulţirea cu doi a PSU-urilor obţinute cu gridul de 18 x 18 Km, adăugând un PSU ales pentru fiecare grid (de ex.: în punctul central).

Tabel 5. Dimensiunea eşantionului care va fi obţinută

REGIUNESuprafaţa

(Km2)

Număr de PSU- uri care pot fi obţinute în gridul de mărimea

9 x 9 km

Număr de PSU- uri care pot fi obţinute în gridul de mărimea 18x18 km + un punct

Bucuresti 1805,06 22 11

Centru 34098,20 421 210

Nord-Est 36841,84 455 227

Nord-Vest 34162,33 422 211

Sud 34466,45 426 213

Sud-Est 35760,34 441 221

Sud-Vest 29214,07 361 180

Vest 32034,62 395 198

Total 238382,90 2943 1471

Poate fi folosită şi o a treia soluţie, mixtă, pentru a se obţine un eşantion a cărui dimensiune să fie cuprinsă între 2943 şi 1471 de PSU-uri.

Soluţia mixtă urmăreşte o mărime a eşantionului pe regiuni proporţională cu importanţa agriculturii în acea regiune. Paragraful următor prezintă căteva simulări ale soluţiilor posibile de aplicat.

Gridurile sunt stabilite luând în considerare cel mai sudic punct al ţării ca axă X iar ca axă Y, punctul cel mai vestic. Originea dorită este aleasă astfel încât să reprezinte o valoarea rotunjită lângă acest punct. Suprafaţa inclusă în acest grid este suprafaţa totală a ţării.

Punctul central al celui mai de jos din stânga PSU va fi localizat la distanţa de 18 km în direcţiile x şi y pornind din colţul de S-V (originea gridului). Localizarea SSU-urilor se va face în jurul punctului central. Între centrele punctelor PSU-urilor distanţa este tot de 18 km.

PSU-urile aflate complet în afara graniţelor ţării sunt excluse din eşantion, la fel şi SSU-urile aflate în aceeaşi situaţie. Din acest motiv, unele PSU-uri vor avea mai puţin de 10 SSU-uri.

13

4.2.3 Simularea dimensiunii eşantionului

Hărţile următoare prezintă rezultatele simulărilor făcute pentru a obţine dimensiunea eşantionului combinând gridul cu mărimea celulelor de 9x9 km cu cel cu mărimea de 18x18 km. Pe aceste hărţi este simulată, de asemenea, localizarea PSU-urile extrase.

Pentru harta României s-a folosit fişierul în format digital obţinut de la IGFCOT.

Harta 1 reprezintă rezultatele extragerii care s-au obţinut din gridul cu mărimea celulelor de 18 x 18 Km, şi respectă întocmai metoda de proiectare a eşantionului din ancheta Lucas.

Harta 2 reprezintă rezultatele extragerii care s-au obţinut din gridul cu mărimea celulelor de9 x 9 Km. Este eşantionul de la harta nr. 1 înmulţit cu 4.

Harta 3 reprezintă rezultatele extragerii care s-au obţinut din gridul cu mărimea celulelor de 18 x 18 km plus punctul aflat în centrul celulei. Este eşantionul bazat pe gridul cu mărimea de 18 x 18 km grid înmulţit cu doi. Acesta corespunde unui grid mutat la 45°, cu mărimea celulei egală cu 9 .

Harta 4 reprezintă o abordare mixtă: au fost luate în considerare câteva regiuni importante din punct de vedere agricol şi s-a aplicat rata de eşantionare care a rezultat din gridul cu celulele de mărime 9x 9 Km, iar pentru regiunile care au rămas, s-a aplicat rata care a rezultat din gridul cu celulele de mărime 18 x 18 Km.

Tabel 6. Dimensiunea rezultată pentru eşantion, pe regiuni

REGIUNE

Grid

18 x 18Km

Harta 1

Grid

9 x 9Km

Harta 2

Grid

8 x 18Kmplus punctul

central

Harta 3

Grid combinat

9 x 9Km şi18 x 18Km

Harta 4Bucureşti 6 24 12 24

Centru 106 424 211 106

Nord-Est 112 456 226 456

Nord-Vest 105 419 211 105

Sud 103 424 212 424

Sud-Est 112 442 221 442

Sud-Vest 95 361 186 361

Vest 102 394 199 102

Total 741 2944 1478 2020

14

Figura 3: Harta 1

Figura 4: Harta 2

15

Figura 5: Harta 3

Figura 6: Harta 4

Dimensiunea finală a eşantionului reprezintă o soluţie de compromis între precizia care se doreşte a fi obţinută şi mărimea costurilor. Dacă eşantionul este mai mare, se poate obţine o precizie finală foarte bună, dar cu costuri mari.

16

Ţinând cont de aceste consideraţii, cea mai potrivită mărime pentru eşantion pare a fi cea dată de rezultatele intermediare ale simulării – Harta 3 şi Harta 4.

Dimensiunea obţinută în Harta 3 are o rată omogenă pentru întreg teritoriul ţării şi este corespunzătoare cazului în care nu există informaţii despre caracterul variabil al datelor.

În Harta 4, proiectarea eşantionului a fost realizată prin utilizarea unor rate diferite de eşantionare pentru regiuni. Această abordare este folosită în mod obişnuit în studiile statistice, deoarece permite îmbunătăţirea preciziei rezultatelor în zonele de interes. Prin schimbarea ratei de eşantionare se urmăreşte:

Îmbunătăţirea preciziei datelor pentru zonele de interes (şi reducerea mărimii eşantionului în zonele care prezintă mai puţin interes);

Îmbunătăţirea mărimii eşantionului acolo unde se prevede o mai mică precizie a datelor.

Abordarea simulării mixte, chiar dacă urmăreşte îmbunătăţirea preciziei obţinute în regiunile unde există cea mai mare producţie agricolă, prezintă prea multe diferenţe în aplicarea ratelor de eşantionare pe regiuni şi ar putea fi posibil să existe aceste diferenţe şi în precizia estimărilor obţinute pe regiuni.

Cea mai bună soluţie ar putea fi abordarea mixtă, care combină rata de eşantionare determinată de utilizarea gridului cu mărimea celulelor 18 x 18 Km la care se adaugă un PSU în centrul fiecărei celule, cu o rată de eşantionare rezultată din utilizarea gridului care are mărimea celulei de 9x9 Km.

În timpul stabilirii strategiei de proiectare a eşantionului ar trebui să se ţină cont de faptul că nu trebuie să fie combinate mai mult de două rate de eşantionare diferite, iar în interiorul fiecărei regiune în parte să se aplice aceeaşi rată.

5 FAZA 1: DESFĂŞURAREA ANCHETEI ÎN TEREN

5.1 Perioda în care are loc anchetaCalendarul anchetei trebuie să fie stabilit în funcţie de perioadele diferite de dezvoltare şi însămânţare ale culturilor şi în funcţie de climat, morfologie, irigaţii şi de tehnicile folosite pentru cultivarea plantelor.

Scopul, în absenţa anomaliilor climatice, este de realiza complet fiecare din cele două anchete în aproximativ 30 de zile.

Graficul de mai jos prezintă fazele de vegetaţie ale celor mai importante culturi din România.

Se poate vedea cu uşurinţă că cele mai bune perioade pentru efectuarea anchetelor în teren sunt lunile iunie şi perioada dintre mijlocul lunilor octombrie şi noiembrie.

În prima perioadă (iunie) se vor colecta datele referitoare la utilizarea/acoperirea terenurilor.

În perioada octombrie-noiembrie va fi efectuată ancheta fermelor (interviul fermierilor).

17

Tabel 7. Culturile din teren, de la însămânţare până la recoltare

1.1 Documente, instrumenteÎn România se află în curs de desfăşurare un proiect finanţat de Banca Mondială pentru producerea de ortofotograme care vor constitui, pentru Oficiul Naţional de Cadastru Geodezie şi Cartografie (ONCGC), baza de referinţă care să permită implementarea cadastrului cartografic.

În prezent există o acoperire parţială cu ortofotograme, numai pentru judeţele Dâmboviţa şi Prahova şi vor mai fi produse pentru anumite zone repartizate pe teritoriul ţării. Ţinând cont de situaţia existentă, nu este posibilă aplicarea proiectului LUCAS aşa cum s-a desfăşurat în majoritatea ţărilor europene unde a existat un set complet de ortofograme. Localizarea SSU-urilor va putea fi făcută doar prin utilizarea hărţilor cartografice.

În proiectul LUCAS, în ţările UE unde nu au existat ortofotograme cu acoperire pentru toată ţara, localizarea SSU-urilor s-a făcut cu ajutorul hărţilor topografice şi al ortofotogramelor existente. În ţările unde nu au existat hărţi disponibile, SSU-urile au fost identificate în teren, cu ajutorul GPS-urilor (Palm GPS).

În România, hărţile cartografice necesare pentru realizarea proiectului sunt disponibile la scările următoare: 1:100.000, 1:50.000, 1:10.000, 1:5.000. Aceste hărţi sunt în general disponibile şi nu se află sub restricţii militare. Materialele necesare pentru efectuarea anchetei trebuie să ajute anchetatorii să ajungă cât mai rapid şi uşor la PSU-uri şi apoi să identifice cât mai precis SSU-urile.

Pentru această anchetă, vor fi pregătite trei tipuri diferite de documente.1. Hărţi la scară mică (1:100.000 şi 1:50.000). Pe hărţile listate pe folie transparentă va fi

descrisă poziţia PSU-ului. Acestea vor fi suprapuse pe hărţi topografice pentru a putea fi identificate drumurile de acces la PSU. Anchetatorii vor folosi acest document pentru a putea planifica activitatea zilnică şi pentru a se deplasa uşor între PSU-uri.

2. Hărţi la scară medie (1:10.000). Pe hartă se va localiza poziţia fiecărui SSU în interiorul PSU-ului. Scopul pentru care se utilizează hărţile la această scară este acela de a uşura deplasarea anchetatorilor de la un SSU la altul.

3. Hărţi la scară mare (1:5.000). Pe acest document se amplasează unul sau două SSU-uri. Utilizarea lui permite identificarea exactă a SSU-urilor în teren. Utilizând un document listat în format A4 sau A3 este posibilă includerea atât a hărţii cât şi a formularului pe care anchetatorul îl completează şi pe care notează toate observaţiile (clasificarea punctului, observaţii, cazuri particulare). În acest mod se elimină necesitatea completării unui alt formular.

18

Utilizarea hărţilor la scară medie şi mare permite desfăşurarea proiectului în condiţii optime deoarece aceastea pot asigura realizarea în timpul planificat şi respectarea criteriilor de calitate cerute. Posibilitatea identificării poziţiei punctului (SSU) cu o precizie suficientă are o importanţă deosebită în vederea localizării acestuia în anii următori, când ancheta va fi reluată, permiţând detectarea schimbărilor care s-au produs.

Dacă ortofotogramele sau fotografiile aeriene corectate nu sunt disponibile şi nu există hărţile topografice actualizate şi la scările necesare, singurul mod în care s-ar putea ajunge exact la SSU este folosirea GPS-urilor.

În România, hărţile cartografice la scările 1:5000 şi/sau 1:10000 acoperă întreg teritoriul. Pentru unele zone există hărţi la ambele scări iar pentru altele doar la una din aceste scări. Din această cauză, materialul cartografic nu este acelaşi pentru toate PSU-urile.

Hărţile la cele două scări (1:5000 şi 1:10000) nu sunt actualizate de curând iar cele mai recente schimbări ale peisajului agricol nu se regăsesc pe acestea. Din acest motiv aceste hărţi nu sunt utile pentru anchetatori deoarece ei trebuie să ajungă la SSU cât mai precis posibil şi să compare ceea ce găsesc în teren cu ceea ce există pe hartă. În cazul în care reprezentarea de pe hartă a mediului înconjurător diferă de realitatea din teren, identificarea SSU-ul poate să nu fie corectă.

Se poate spune că, utilizând GPS-uri, SSU-ul va putea fi identificat în teren cu mai multă precizie decât dacă sunt folosite hărţile vechi.

Folosirea GPS-urilor garantează atingerea punctului (SSU-ului) cu o precizie medie de 10-15 m.

Datorită complexităţii sistemului şi a numărului mare de SSU-uri care trebuie anchetate, trebuie exclusă posibilitatea folosirii GPS-urilor diferenţiale corectate în timp real.

Limita dintre poziţia teoretică punctului şi identificarea acestuia în teren nu generează deformări în estimare.

În cazul specific în care punctul identificat cu ajutorul GPS-ului se află în apropierea limitei dintre 2 sau mai multe câmpuri cultivate este necesară descrierea succintă şi cât mai exactă a locului, pentru a se asigura că:

Fermierii anchetaţi ulterior sunt aceeaşi cu cei care lucrează terenul în care a fost identificat SSU-ul;

Eroarea de identificare a punctului în anchetele ce urmează a fi efectuate în anii următori faţă de ancheta din 2003 este minimă.

În oricare din situaţii, anchetatorul trebuie să fie echipat cu un GPS.

GPS-urile se folosesc în anchetă din două motive:

Sunt considerate instrumente care ajută anchetatorii să se orienteze în teritoriu şi sunt utile în zonele pentru care nu există acoperire cu ortofotograme şi nici hărţi cartografice actualizate;

Utilizarea lor permite controlul sistematic şi automat al executării anchetei prin înregistrarea distanţei dintre poziţia teoretică a SSU-ului şi locul de unde a fost observat.

Anchetatorul va deschide GPS-ul în momentul când ajunge la PSU, şi îl va închide doar când a terminat de înregistrat şi clasificat ultimul SSU.

19

GPS-ul va fi orientat astfel încât să primească semnale de la sateliţi atât atunci când conduce maşina cât şi în perioada când se deplasează în interiorul PSU-ului. Pentru fiecare SSU vizitat, din locul de unde s-a făcut observarea, anchetatorul trebuie să înregistreze în GPS coordonatele punctului căruia îi va atribui un cod numeric corespunzător codului PSU-ului şi SSU-ului din formular. Coordonatele vor fi descărcate la sfârşitul anchetei pentru a se putea verifica distanţa de la care s-a făcut observarea.

5.2 Selectarea şi instruirea anchetatorilor

Anchetatorii care vor fi selectaţi trebuie să îndeplinescă următoarele condiţii:

să fie agronom sau expert în domeniul agricol, sau

să aibă experienţă în domeniul agricol, să lucreze în cadrul unor asociaţii de producători agricoli sau în alte activităţi din sectorul agricol, sau

să fie un salariat al unei instutuţii din sectorul agricol

Se recomandă utilizarea personalului specializat din cadrul Ministerului Agriculturii pentru a acorda asistenţă fermierilor. Selectarea personalului trebuie făcută de către instituţiile implicate în realizarea anchetei.

Luând în considerare numărul PSU-urilor şi perioada de timp alocată pentru efectuarea anchetelor, numărul anchetatorilor utilizaţi ar trebui să fie de 60-70.

Alte criterii de selectare al anchetatorilor: să locuiască în apropiere de zona care trebuie anchetată; să cunoască foarte bine structura zonei, să poată face estimări ale randamentelor recoltelor; să fie capabili să identifice fermierul care administrează terenul pe care a fost localizat SSU-ul.

Se pare că personalul MAPAM care lucrează în teritoriu îndeplineşte toate condiţiile necesare pentru a putea realiza ancheta, este capabil să facă estimări ale randamentelor recoltelor şi să efectueze interviul fermierilor.Instruirea se va efectua în patru locuri diferite din ţară în scopul de a minimiza timpul de deplasare pentru specialiştii implicaţi. Fiecare sesiune de instruire nu trebuie să dureze mai puţin de două zile.

Programul pentru cele două zile de instruire:

Ziua 1: Descrierea proiectului, scopul acestuia şi sarcinile care vor fi atribuite anchetatorilor;Analiza materialelor cartografice şi a formularelor de anchetă;Studiul nomenclatorului;Prezentarea problemelor specifice ale anchetei;

Vizită în teren pentru verificarea procedurilor prin care vor fi clasificate SSU-urile.

Ziua 2: Vor fi selectate 2 PSU-uri şi fiecare anchetator va primi materialul pentru anchetă;Fiecare anchetator va clasifica independent SSU-urile;Vor avea loc discuţii comune referitoare la activitatea desfăşurată. În cadrul acestor discuţii vor fi evidenţiate dificultăţile, diferenţele întâlnite şi erorile apărute.

20

5.3 Fotointerpretarea PSU-urilor

Fotointerpretarea tuturor SSU-urilor se face în scopul eliminării din ancheta în teren a acelor puncte care, în mod evident, nu aparţin suprafeţelor agricole sau aparţin altor clase cum ar fi: fâneţe sau păşuni permanente.

SSU-urile localizate în cadrul suprafeţelor agricole sau cele care nu pot fi identificate în mod clar vor fi observate în teren.

Vor fi folosite imagini satelitare care acoperă tot teritoriul României, achiziţionate în perioada primăvară – vară, datorită vizibilităţii. Datorită tipului de fotointerpretare care se va efectua (suprafaţa agricolă – da sau nu; păşuni permanente – da sau nu), nu este neaparat necesară achiziţionarea de imagini din anul în care se va efectua ancheta. Pot fi folosite imagini produse în ultimii doi-trei ani.

Imaginile trebuie să fie produse de satelitul Landsat7 ETM+ senzor .

5.4 Orientarea în teren

Anchetatorul trebuie să-şi pregătească itinerarul pe care îl va parcurge, înainte de a pleca pe teren. El trebuie să identifice în prealabil problemele sau obstacolele pe care ar putea să le întâlnească. În acest scop, trebuie să folosească materialele pregătite: hărţile cartografice la scară mică.

În teren, anchetatorul va observa punctele (SSU-urile) şi, acolo unde este posibil, va localiza exact coordonatele acestuia şi va completa în formulare informaţia cerută.

Pot apărea dificultăţi care să facă imposibilă atingerea acestor puncte.

Dacă SSU-ul se afă într-o zonă în care accesul este interzis (zonă militară) sau într-o zonă în care nu se poate ajunge, de exemplu o zonă locuită de urşi sau o insulă pe care nu se poate ajunge pentru că nu există mijloace de transport sau puncte localizate la o altitudine mai mare de 2000m, etc., anchetatorul nu este obligat să observe punctul.

În cazul în care punctul nu poate fi atins (culturi, ape, zone cu acces interzis) anchetatorul trebuie să noteze din ce loc şi de la ce distanţă a observat punctul. Această observaţie este foarte importantă pentru a asigura continuitatea anchetei în viitor.

În orice alt caz, terenul trebuie vizitat oricum.

“Observarea punctului” nu înseamnă acelaşi lucru cu “mersul în punct”.

Cu toate acestea, este totuşi posibil să se obţină mai multe informaţii prin observarea punctului de la o anumită distanţă (de exemplu de la 100 m) decât prin fotointerpretare.

Există situaţii în care anchetatorul poate vedea punctul dar nu poate să ajungă la el deoarece se află într-un câmp care nu poate fi străbătut sau parcela este foarte mare iar SSU-ul se află exact în mijloc. În acest caz, anchetatorul va merge pe marginea terenului pentru a ajunge cât mai aproape de SSU, cel mai probabil pe hotarul parcelei şi, de acolo, va încerca să observe punctul. Va face observaţii referitoare la cultură şi va specifica foarte clar că observaţiile le-a făcut de la o distanţă mare de SSU.Întotdeauna, aceste notificări vor fi făcute la rubrica ‘Observaţii’ din formularul de anchetă

21

Când se deplasează în teren sau într-o pădure, anchetatorul poate ajunge pe o proprietate particulară. În acest caz, el nu trebuie să deterioreze împrejmuirile sau să producă pagube în terenurile cultivate.Trebuie să fie capabil să explice scopul vizitei sale şi să prezinte documentul de acreditare dacă acesta îi este cerute de către proprietar. Acest document trebuie să fie emis de către instituţiile din administraţia naţională care participă la proiectul desfăşurat în cadrul sub-programului Phare.

Dacă punctul se află într-o clădire sau pe o parcelă situată lângă o clădire înconjurată de un zid, va observa punctul din afară sau va cere permisiunea de a intra.

În majoritatea cazurilor, prin studierea unei hărţi actualizate şi a simbolurilor de pe ea – drumuri, căi de acces, garduri vii, şanţuri, limite de parcele – anchetatorul se poate orienta cu uşurinţă. Dacă harta este veche, aceasta poate deveni o sursă de erori, deoarece peisajul a suferit modificări în timp.

Pentru a putea găsi cu exactitate punctul, anchetatorul trebuie să se orienteze pe hartă în funcţie de simboluri şi nu ţinând cont de limitele parcelei. Pe terenurile unde suprafaţa agricolă se află în regres, limitele unei păduri se pot extinde în acest teren sau peste păşuni, motiv pentru care nu trebuie luate în considerare ca fiind un simbol de pe hartă dupa care trebuie să se facă orientarea în teren.

Utilizarea unui GPS va ajuta la localizarea punctului, în special în cazul în care hărţile nu furnizează informaţii suficiente sau când fixarea unui punct de referinţa se face cu dificultate. Precizia pentru stabilirea exactă a poziţiei scade atunci când punctul se găseşte într-o suprafaţă împădurită deoarece receptorul GPS-ului poate pierde semnalul primit de la sateliţi. În această situaţie, anchetatorul trebuie să se deplaseze până când GPS-ul are din nou semnal.

Anchetatorul poate utiliza funcţia “go-to”, dând GPS-ului coordonatele SSU-ului care sunt înscrise în formular, urmărind indicaţiile (orientarea şi distanţa până la SSU). Atunci când pe ecranul de afişaj al GPS-ului apar coordonatele punctului şi distanţa faţă de SSU este de 0,0 m, se poate spune că SSU-ul a fost atins.

5.5 Definirea şi observarea punctului

Trebuie subliniat faptul că observarea claselor pentru acoperirea şi utilizarea terenurilor se face în punct (SSU). Acestea vor fi reprezentate pe hartă ca o intersecţie a două linii – se deseneză ca o cruce sau se poate folosi şi un alt tip de simbol.

Teoretic, punctul nu are dimensiune şi se reprezintă pe hartă ca o cruce.

Ţinând cont de efectul scării (harta cartografică utilizată pentru identificarea SSU-ului în teren are scara 1:5.000), linia are grosime care reprezintă 5 m în teren, astfel încât punctele reprezentate pe hartă reprezintă suprafaţa unui cerc cu diametrul de 5m (raza de 2,5m).

Luând în considerare tema anchetei – utilizarea şi acoperirea terenurilor – există o definiţie standard care trebuie să fie aplicată pentru dimensiunea de bază a punctului:

Punctul, indiferent de scara hărţii, va fi considerat un cerc cu raza de 1.5m (sau diametrul de 3m) deci, suprafaţa estimată a punctului este de 7m2.În majoritatea cazurilor, punctul aparţine unei parcele cu o structură omogenă în acoperirea/ utilizarea terenului. Problemele apar în următoarele situaţii:

Punctul se află la limita dintre două parcele sau este amplasat pe un element linear . Aceste puncte pot fi identificate la sediu înainte de a începe activitatea în teren pe ortofotograme (dacă sunt disponibile). În România, la momentul efectuării anchetei, vor fi folosite în general hărţi

topografice la scara 1:5000 sau 1:10000, iar majoritatea acestor puncte aflate în această situaţie vor putea fi observate clar doar în momentul realizării anchetei.

22

Nord

Anchetatorii vor încerca să localizeze punctul în parcele corespunzătoare prin verificarea pe harta la scară mare a poziţiei exacte. Dacă harta nu este actualizată sau nu conţine informaţii suficiente pentru a localiza cu precizie punctul în teren, anchetatorul va utiliza GPS-ul, deplasându-se până când acesta va arăta coordonatele exacte ale punctului. Ţinând cont de faptul că precizia unui GPS poate fi de ± 10 m şi că “suprafaţa punctului” este de aproximativ 7 m2, anchetatorul este cel care va decide dacă “punctul” se află pe linie sau în interiorul parcelei. Dacă punctul află pe linie, anchetatorul va amplasa punctul în parcela dinspre Nord. Dacă acest lucru nu este posibil, amplasarea punctului se va face în parcela din Est.

Anchetatorul va explica modul de amplasare a punctului la rubrica ‘Observaţii’.

Parcela este eterogenă . În aceste cazuri, fereastra pentru observarea sistematică a punctului va fi extinsă la un cerc cu raza de 20 metri (sau diametrul de 40m) de la punctul stabilit iniţial. Cazuri aflate în această situaţie:

- suprafeţe eterogene unde caracteristicile terenului se schimbă pe o distanţă de aproximativ 20m;

- intercalarea culturilor permanente cu teren abandonat şi/sau păşuni, sau cu alte culturi;

- culturi intercalate (intercalarea altor culturi cu specii lemnoase);

- suprafeţe împădurite şi suprafeţe agro-forestiere;

- suprafeţe semi-naturale.

Orice deviaţie de la condiţiile considerate ca fiind 'normale' trebuie să fie descrisă la rubrica ‘Observaţii’.

În aceste peisaje specifice (suprafeţe agro-forestiere, suprafeţe semi-naturale şi suprafeţe complexe sau eterogene), anchetatorul va înregistra separat categoriile de acoperire/utilizare a terenului trebuind să se limiteze la două elemente pentru fiecare SSU în scopul de a asigura informaţii complete.

Anchetatorul trebuie să înregistreze componentele şi să nu facă nici un calcul al pro-ratei.

Trebuie acordată atenţie deosebită serelor, culturilor asociale şi celor intercalate.

Pentru suprafeţe complexe sau eterogene, şi pentru cele semi-naturale în particular, prin includerea categoriilor de acoperire a terenului în sistemul de clasificare care ia în considerare cele mai importante caracteristici fizice ale terenului se vor evita problemele de înregistrare: de exemplu, arbuştii şi pomii răzleţi.

Pentru terenurile din mediul urban, se va aplica principiul utilizării dominante. Aceasta este o problemă tipică pentru clădirile cu scopuri multifuncţionale ce ar putea fi rezolvată într-un singur mod, prin estimarea utilizării celei mai importante (număr de etaje).

23

5.6 Acoperirea terenului şi utilizarea terenuluiInformaţiile culese la punct se referă la acoperirea şi utilizarea terenului

Clasificările acoperirii şi utilizării terenului se regăsesc în anexele E şi F.

Anexele derivă strict din documentaţia Proiectului tehnic LUCAS al EUROSTAT.

După câteva explicaţii generale, vor fi detaliate cazurile dificile.

5.6.1 Definiţii

Definirea terenului, acoperirea terenului şi utilizarea terenului.

TEREN

Conceptul de teren se extinde la suprafeţe cu ape interioare (lacuri, râuri, suprafeţe de coastă, estuare, lagune), în conformitate cu recomandările Manualului conceptelor asupra acoperirii şi utilizării terenului, al Eurostat. Conceptul de teren nu înglobează utilizări realizate sub suprafaţa pământului (mine, metrouri, subsoluri cultivate cu ciuperci, niveluri subterane ale clădirilor).

ACOPERIREA TERENULUI

Acoperirea terenului reprezintă acoperirea fizică observată a suprafeţei pământului.

UTILIZAREA TERENULUI

Utilizarea terenului reprezintă descrierea funcţiei socio-economice ale aceleiaşi suprafeţe.

Exemplu 1: punctul este poziţionat pe un câmp cultivat cu grâu comun. Acoperirea terenului reprezintă cultura de grâu comun (B11) şi utilizarea terenului reprezintă agricultura (U11).

Exemplu 2 : punctul este poziţionat într-o pajişte a unui loc de tabără. Acoperirea terenului este păşuni permanente (E) şi utilizarea terenului reprezintă activitate recreativă, timp liber, sportul (U36).

Exemplu 3: punctul este poziţionat pe un drum. Dacă drumul este mai larg de 3 metri, acoperirea terenului reprezintă caracteristicile suprafeţelor lineare neconstruite (A22) şi utilizarea terenului reprezintă transport, comunicaţii, depozitare, protecţie (U31). Dacă drumul este mai îngust de 3 metri, punctul este considerat a fi pe limita dintre 2 parcele şi anchetatorul trebuie să observe acoperirea şi utilizarea terenului în direcţia nordică.

Exemplu 4 : punctul este poziţionat într-un parc urban într-o pădure de foioase. Anchetatorul trebuie să observe mărimea extinsă a punctului care are o rază de 20 de metri în jurul punctului. Acoperirea terenului reprezintă altă suprafaţă împădurită cu specii de foioase (C21) şi utilizarea terenului reprezintă activitate recreativă, timp liber, sport (U36).

5.6.2 Acoperirea terenului

În general, nu este dificil de observat acoperirea terenului pentru că aceasta este, în mod frecvent, omogenă. În continuare sunt prezentate câteva cazuri specifice:

Punctul este poziţionat într-o zonă lineară

Dacă punctul (dimensiunea fizică a punctului este de 3m x 3m) cade pe o caracteristică lineară, cum ar fi o barieră sau un drum, considerăm că, caracteristica lineară cu o lăţime mai mică de 3 metri nu poate fi luată în considerare.

Anchetatorul estimează lăţimea punctului culminant al barierei. Această lăţime a barierei este estimată pe o lungime de 30 de metri.

24

Dacă bariera este în medie mai mare de 3 metri în lăţime, punctul este atribuit barierei şi categoriei adecvate (teren cu arbuşti (D) sau altă suprafaţă împădurită (C2)); dacă nu, punctul este localizat pe o limită şi trebuie clasificat în funcţie de acoperirea terenului din vecinătate, pe direcţia nord.

În cazul în care caracteristica lineară este un drum sau o urmă, câteva elemente pot ca, fiecare în parte, să reprezinte mai puţin de 3 metri, dar caracteristica lineară, ca un întreg, este mai mare, deci, trebuie considerat întregul şi categoria de acoperire a terenului va fi, atunci, caracteristicile suprafeţei lineare neconstruite (A22).

Toate aceste decizii trebuie precizate în secţiunea “Observaţii” din formular (chestionar).

Punctul este localizat într-o zonă eterogenă

De la început, anchetatorul trebuie să definească limitele parcelei unde se află SSU-urile (Unitate Secundarǎ de Eşantionare) şi apoi să decidă dacă sunt omogene sau eterogene.

Punctul poate fi localizat într-un câmp eterogen, ca în exemplul de mai jos, într-o parte a unei livezi unde nu există arbori, sau într-o parte a unui teren cu grâu care nu a fost însămânţat.

Suprafaţa de observare este, atunci, lărgită la un cerc cu o rază de 20 de metri, dar în cadrul aceleiaşi parcele. Acest lucru permite luarea în considerare a eterogeneităţii.

De exemplu, un gard îngrădeşte o pajişte, dar există două părţi. Există numai iarbă în prima, şi pomi fructiferi în a doua. Considerăm parcela ca fiind eterogenă, în cadrul ei existând două zone omogene : dacă punctul se află în prima parte, este considerată ca fiind păşune permanentă cu arbori/arbuşti răzleţi (E01), dacă punctul se află în a doua parte, aceasta este o livadă şi va fi considerată categoria Alţi pomi şi arbuşti fructiferi (B75).

În cazul unei zone cu livadă, decizia este aceeaşi, indiferent dacă punctul cade în iarbă sau în copac (extinderea la o rază de 20 de metri a suprafeţei de observare).

Păşune Pomi fructiferi Pomi fructiferi

5.6.3 Teren artificial (A)

Suprafeţe construite (A1) includ construcţii acoperite (clădiri) împărţite în două categorii în funcţie de numărul de etaje sau de înălţime (cu mai puţin de 3 etaje A11 şi cu mai mult de 3 etaje A12) şi Sere (A13).

Suprafeţe neconstruite cu acoperire artificială (A2) includ caracteristicile suprafaţelor neconstruite (A21) sau caracteristicile suprafeţelor lineare neconstruite (A22).

Exemplu: punctul se află într-o parcare a unui super-market. Punctul se înscrie în categoria de acoperire a terenului A21 (caracteristicile suprafaţelor neconstruite) şi în folosirea terenului U34 (Comerţ, Finanţe, Afaceri).

Exemplu: punctul se află într-o clădire care conţine birouri ale unei fabrici, pe aceeaşi parcelă. Punctul se înscrie în categoria A12 (Clădiri cu mai mult de 3 etaje) şi U22 (Industrie şi prelucrare).

25

Serele (A13) sunt definite ca “instalaţii de sticlă, plastic sau alt material care este transparent, dar impermeabil” şi sunt clasificate în teren artificial (A13). Dacă serele sunt destinate producţiei agricole, cum este cazul de cele mai multe ori, va fi considerată o a doua informaţie asupra acoperirii terenului: tipul recoltei din seră va fi notată în poziţia a doua/ cifra acoperirii terenului (înregistrare multiplă). Utilizarea terenului este, în acest caz, U11, Agricultura. Dacă serele nu sunt destinate unei producţii agricole, utilizarea terenului poate fi diferită (U31, U34, U36, U37, U40, vezi nomenclatorul detaliat).

5.6.3.1 Teren cultivat (B)

Teren arabil

Căi de acces între parcele: fermierul păstrează necultivată extremitatea terenului său pentru a permite întoarcerea maşinilor agricole sau pentru că are nevoie ca acestea să aibă acces la o parcelă îndepărtată. În cazul unei culturi anuale, considerăm aceste căi de acces marginale ca fiind o parcelă omogenă şi clasificăm punctul ca teren necultivat (comparare mai jos cu suprafeţe necultivate sau cu vegetaţie ierboasă ale unei livezi (B7) sau vii).

Teren în repaus (ogor şi rămas neînsămânţat): câteva suprafeţe destinate cultivării nu sunt cultivate un an din motiv de rotaţie a culturilor.

Culturi permanente

Pomi fructiferi care înconjoară o parcelă cultivată: dacă punctul este în apropiere, se aplică regula celor 3 metri lăţime pentru caracteristici lineare şi se decide clasificarea punctului ca pădure/suprafaţă împădurită sau pomi fructiferi.

Suprafeţe cu iarbă sau neutilizate ale unei livezi (B7) sau vii (B82): există fâşii de teren neutilizat sau cu iarbă între şi în jurul pomilor fructiferi. Sunt considerate ca aparţinând livezii (sau viei). Acoperirea terenului este considerată ca pomi fructiferi (sau vii), oriunde ar fi punctul plasat în livadă.

Livezi ( B7 ) care cuprind specii mixte : speciile diferite pot fi prevăzute pe rânduri alternative sau amestecate chiar în cadrul aceluiaşi rând. Dacă cele două specii au o prezenţă semnificativă în livadă (cel puţin 33% fiecare), sunt notate două tipuri de acoperire a terenului. Altfel, este notată cea principală, celelalte fiind ignorate.

Livezi ( B7 ) cu culturi anuale : anumite livezi sunt organizate în asociere cu culturi anuale, în afara rândurilor. Dacă cultura anuală are o prezenţă semnificativă (cel puţin 33%), sunt notate două tipuri de acoperire a terenului, primul fiind cultura permanentă, al doilea fiind cultura anuală, chiar dacă prezenţa acesteia este mai mare de 50%.

Livezi ( B7 ) cu păşuni permanente (E): anumite livezi sunt organizate în asociere cu păşuni permanente (E) în afara rândurilor. Dacă păşunea are o prezenţă semnificativă (cel puţin 33%), sunt notate două tipuri de acoperire a terenului, prima fiind cel al pomilor fructiferi, al doilea fiind cel al păşunii.

Livezi abandonate: dacă pomii fructiferi nu mai sunt curăţaţi, trebuie să fie codificaţi ca teren cu arbuşti sau teren împădurit, conform speciilor şi înălţimii preconizate.

Pomi fructiferi izolaţi: dacă un punct este pe coroana unui pom izolat, zona este eterogenă şi este codificată acoperirea terenului a culturii înconjurătoare (de exemplu, ca păşune permanentă). Suprafaţa puţin împădurită sau pomi fructiferi va fi codificată ca păşune permanentă acoperită cu arbori, dacă densitatea acestora este mai mare de 5%.

26

Atenţie la exemplul dat mai sus în care se descrie situaţia unui punct dintr-o parcelă eterogenă. În acest caz, parcela a fost divizată în două culturi (păşune + livadă). Aici este vorba despre ”pomi fructiferi izolaţi” sau ”suprafaţă împădurită cu arbori/ pomi fructiferi răzleţi”.

Teren cultivat vs teren împăduritÎn cazul în care culturile sunt cultivate sub arbori (specii forestiere sau pomi fructiferi) va fi necesară o înregistrare dublă: două acoperiri de teren şi utilizările corespunzătoare. Acesta este cazul în care cerealele, leguminoasele uscate, cartofii şi legumele proaspete cresc pe suprafeţe care corespund definiţiilor de teren împădurit (mai mult de 10% acoperire cu pomi).

Suprafeţele care nu mai sunt cultivate cu anumite culturiSuprafeţele care nu mai sunt cultivate cu anumite culturi trebuie să fie clasificate în urma observării acoperirii terenului. Dacă acoperirea este cu iarbă, va fi codificat ca păşune, dacă acoperirea este cu tufişuri, acoperirea este codificată ca tufiş, fiind aplicat criteriul de clasificare între păşune şi teren cu tufiş.

5.6.3.2 Teren împădurit (C)

Suprafeţe acoperite de arbori, ca specii lemnoase, capabile să atingă mai mult de 5 metri înălţime şi cu o densitatea a suprafeţei coroanei de 10%.Această definiţie trebuie înţeleasă într-un sens larg, dacă exceptăm exemplele prezentate în partea de teren cultivat (B). Densitatea de 10% este uşor de detectat într-o parcelă şi aspectul vizual este diferit la recunoaşterea speciilor şi localizarea pomilor în parcelă. Dacă dimensiunea parcelei este mai mare de 0,5 ha, suprafaţa este clasificată ca suprafaţă cu păduri (C1); dacă dimensiunea parcelei este mai mică de 0,5 ha, suprafaţa este clasificată ca altă suprafaţă împădurită (C2).Estimarea unei suprafeţe de 0,5 ha poate fi făcută de către anchetator, pe teren. Un cerc cu raza de 40 de metri în jurul punctului de observare reprezintă o suprafaţă de 0,527 ha. Pomii cu o rată de viaţă mai mică de 35 ani (mai ales plopii şi eucalipţii C30) sunt clasificaţi într-o subgrupă specială.Când sunt amestecate conifere (răşinoase) cu foioase, criteriul care trebuie respectat este acela de 75% sau mai mult a acoperirii cu boltǎ de un grup. Bolta reprezintă volumul aerian ocupat de crengi şi frunze. Altfel, se consideră ca fiind o combinaţie mixtă. Diferenţierea dintre foioase şi conifere (răşinoase) poate fi dificilă atunci când coniferele au fost plantate sub foioase pe care le vor înlocui. În timpul primului an se vor codifica drept foioase, până când coniferele vor domina acoperământul.

Tăierile masive

După o tăiere masivă, nu mai rămân arbori pe parcelă, cu excepţia celor care au fost lăsaţi pentru o altă creştere.

În primul an, va fi clasificat ca teren împădurit (în al doilea an, va trebui să fie confirmat) cu o notă explicativă.

Dacă o suprafaţă a fost arsă, se va codifica, în primul an, ca teren împădurit, cu o notă explicativă.

Suprafaţă împădurită/ suprafaţă cultivată/ păşune

Când sub arbori (cu o densitate mai mare de 10%) se află păşune, acoperirea terenului se consideră a fi teren împădurit, chiar dacă păşunea este utilizată pentru păşunatul animalelor. În acest caz, vor fi codificate două utilizării ale terenului: silvicultură + agricultură.

27

Pentru culturi aflate sub arbori (pădure), vezi “Teren cultivat”.

Barierele mai late de 3 metri sunt clasificate ca teren împădurit dacă există specii lemnoase care pot atinge 5 metri înălţime.

5.6.3.3 Teren cu arbuşti (D)

Suprafeţele dominate de arbuşti (pe mai mult de 20% din suprafaţă) şi de plante cu conţinut scăzut de masă lemnoasă, cu înălţimea, în general, sub 5 metri.

Terenul cu arbuşti poate include şi arbori răzleţi, apăruţi în cadrul limitei de 10% a suprafeţei coroanei.

Această situaţie se poate întâlni în două cazuri:

vegetaţie permanentă în regiunile în care condiţiile pedoclimatice sunt aspre;

acoperire temporară care evoluează dintr-o stare cultivată în teren împădurit în regiuni cu condiţii mai bune de climǎ şi sol.

În timp, se pot observa anumite schimbări:

cultură teren în repaus teren necultivat tufăriş teren împădurit

sau

livadă teren necultivat tufăriş teren împădurit

sau

păşune cultivată teren necultivat tufăriş teren împădurit

sau, în zone suburbane

teren cultivat teren necultivat teren artificial

5.6.3.4 Păşuni permanente (E)

Teren acoperit, în mod predominant, de comunităţi de păşuni, plante ierboase sau tufăriş.

Densitatea coroanei unui arbore este mai micǎ de 10% şi densitatea unui arbore + coroana unui tufăriş este mai micǎ de 20%.

Păşunile de sub arbori sau tufăriş nu sunt înregistrate ca teren acoperit.

5.6.3.5 Teren abandonat (F)

Suprafeţe fără acoperire vegetală dominantă, unde 50% din teren, sau mai mult, este pustiu.

5.6.3.6 Apă şi suprafeţe umede (G)

Suprafeţe acoperite de apă şi suprafeţe inundate care se află în aceste stări, în cea mai mare parte a anului.

Sunt excluse terenurile cu orez, care sunt clasificate ca teren cultivat.

Apa mării este în afara câmpului anchetei. Punctele au fost eliminate atunci când a fost proiectat eşantionul. Regula este ca limita să fie media cotei maxime a fluxului/refluxului (mareei). Poate apărea situaţia ca anchetatorul sǎ considere că un punct pe care l-a vizitat este, de fapt, sub această limită. El va nota acest lucru.

28

Apa curgătoare din interiorul terenului este definită de nivelul inferior al râului, astfel încât, un banc de nisip de pe acest nivel este considerat ca fiind tot apă.

5.6.4 Utilizarea terenului

Utilizarea terenului va fi notată, pentru fiecare punct, în clase mari de utilizare:

Agricultură Silvicultură Piscicultură Industria extractivă Industria energetică Industrie şi prelucrare Transport, comunicaţii, depozitare, protecţie Tratamentul apelor şi deşeurilor reziduale Construcţii Comerţ, finanţe, afaceri Servicii comunitare Activităţi recreaţionale, timp liber, sport Locuinţe Neutilizat

În general, utilizarea este uşor de definit, livada (B7) este curăţată, urmele activităţii sunt vizibile în teren şi nu există ambiguitate în ceea ce priveşte utilizarea.

Este mai dificil atunci când nu există dovezi vizibile ale utilizării: o pădure poate fi abandonată (nu există urme recente, nu există tăieri), nu există urme de animale sau de cultivări în păşuni, etc.

În acest caz, terenul va fi clasificat ca neutilizat, dar trebuie spus că, în general, sunt mai rare cazurile în care nu există o suprafaţă deloc utilizată atât din punct de vedere agricol, cât şi forestier.

Tufărişul sau pădurea pot fi utilizate, în special, pentru hrănirea animalelor (agricultură). Părţi din pădure pot fi, de asemenea, utilizate pentru recreerea oamenilor în week-end-uri (activităţi recreaţionale, timp liber, sport). Alte suprafeţe pot avea, de asemenea, alte utilizări. Un baraj construit pentru producerea de electricitate, apa fiind utilizată, de asemenea, pentru patinaj (când îngheaţă). Lacul (apa) ar mai putea fi clasificat în producerea de energie şi recreere.

6 FAZA 2 – PROIECTAREA EŞANTIONULUI

6.1 Populaţia6.1.1 Populaţia şi cadrul eşantionuluiFaza 2 a proiectului se referă la producerea şi culegerea tehnică a informaţiilor. Această a doua fază a anchetei va fi desfăşurată în toamnă.

Informaţiile sunt culese de la fermieri pe bază de interviu direct. În faza 1, anchetatorii au cules informaţiile necesare referitoare la Acoperirea/ Utilizarea terenului pentru SSU-uri. În faza 2, informaţiile se vor referi la fermă şi la parcelă (parcele) generată de SSU-uri în fermă.

Faza 2 acoperă toată suprafaţa cultivată a ţării (8.905.030 ha, conform Anuarului statistic al INS pe anul 2002).

Cadrul eşantionului constă din numărul total de ferme care au SSU-uri pe teritoriul terenului lor arabil. Eşantionul final este ales în mod sistematic dintre acele SSU-uri. În cazul României, se pare

29

că, este foarte uşor să fie identificat fermierul care conduce terenul selectat (SSU), astfel că, în timpul fazei 1, anchetatorul poate deja să înregistreze informaţiile referitoare la acel fermier.

6.2 Unităţi de eşantionareExistă două tipuri de unităţi de eşantionare: ferma şi parcela (parcelele) generate de SSU-urile aflate în terenuri arabile.

Vor exista întrebări referitoare la fermier şi la practicile agricole aplicate întregului teren arabil al fermei şi vor mai exista întrebări referitoare numai la parcela (parcelele) generatǎ(e) de SSU-uri.

6.2.1 FermaÎn eşantionul final sunt selecţionate aproximativ 1000 de ferme din cadrul de eşantionare, generat de SSU-urile arabile. Fermierilor li se va cere sǎ dea informaţii despre fermele lor.

6.2.2 ParcelaFermierului precizat la paragraful anterior i se va cere, de asemenea, sǎ furnizeze informaţii referitoare la parcela generatǎ de punct. Parcela este o parte din terenul unei singure exploataţii, pe care creşte aceeaşi culturǎ, stabilitǎ cu aceeaşi tehnicǎ şi acelaşi tip de exploatare precedent. Anumite SSU-uri, anchetate în Faza 1, care se află în teren arabil, genereazǎ parcela care ne intereseazǎ.

Datoritǎ faptului cǎ pot exista cazuri când acelaşi fermier are câteva SSU-uri arabile care sunt selectate în eşantion, suma parcelelor din eşantion ar putea fi mai mare decât dimensiunea fermelor.

Fermierul va răspunde o singură dată la întrebǎrile referitoare la fermǎ, dar furnizeazǎ separat informaţiile referitoare la parcelele generate de SSU-uri.

La estimǎri s-a luat în considerare faptul cǎ acest tip de fermǎ are o mai mare posibilitate de includere în eşantion decât fermele mici.

6.3 Metoda de eşantionare

6.3.1 Date preliminare pentru eşantionarea finalǎ

Pentru a avea o bunǎ distribuţie a SSU-urilor, toate PSU-urile sunt considerate la determinarea populaţiei eşantionului. Aşa cum s-a arătat în Tabelul 3, utilizând rata de eşantionare LUCAS, numărul SSU-urilor prevăzute este de 7357. Datoritǎ posibilitǎţii de a identifica fermierii în Faza 1, se sugerează reducerea mărimii eşantionului şi anume, în loc de 10 SSU-uri pentru fiecare PSU, să fie luat în considerare doar un subset şi anume să fie identificate doar SSU-urile 11, 15 şi 23 (aceasta este decizia EUROSTAT pentru proiectul LUCAS). Acest lucru permite reducerea numărului fermierilor care pot fi identificaţi în teren.

În cadrul eşantionului sunt incluse numai SSU-urile arabile. Dimensiunea eşantionului care va fi utilizat va fi stabilită luând în considerare precizia care se doreşte sa fie obţinută şi costurile.

Pentru determinarea exactă a mărimii eşantionului final este necesară efectuarea unui studiu preliminar referitor la variaţia randamentului în România, bazat pe datele oficiale la nivel naţional/ regional. Trebuie făcută şi o evaluare a preciziei dorite pentru estimări utilizând mărimi diferite ale eşantioanelor. Mărimea eşantionului va fi determinată în final de combinaţia dintre precizia dorită şi costuri.

30

Analiza trebuie realizată pentru variaţia randamentului deoarece, dintre variabilele colectate, numai randamentul va fi luat în considerare în modelul de estimare.

În ceea ce urmează este prezentată procedura de evaluare numărului parcelelor care pot fi anchetate în timpul Fazei 1 pentru a obţine mărimea dorită pentru eşantionul SSU-urilor. Precizând un anumit număr de parcele pentru fiecare PSU, procedura simulează obţinerea unei dimensiuni a eşantionului ţinând cont de numărul prevăzut pentru PSU-uri. Luând în considerare abordarea LUCAS, va fi analizat cazul utilizării a trei parcele pentru fiecare PSU. Calculul este uşor de realizat dacă se utilizează două parcele pentru un PSU sau un număr diferit. Primul pas al procedurii este evaluarea probabilităţii de a găsi un SSU arabil în fiecare PSU.

Aceastǎ probabilitate este calculatǎ astfel:

Probabilitatea (de a gǎsi un SSU arabil = Mǎrimea terenului arabil / Mǎrimea totalǎ a terenului)Tabel 8: Probabilitatea de a găsi un SSU arabil, pe regiuni

REGIUNE Total teren (km2)

Teren arabil (km2)

Probab. de a gǎsi SSU-uri arabile

Bucuresti 1805 1114 0,62

Centru 34098 7687 0,23

Nord-Est 36842 13722 0,37

Nord-Vest 34162 10105 0,30

Sud 34466 19588 0,57

Sud-Est 35760 18136 0,51

Sud-Vest 29214 12380 0,42

Vest 32035 10987 0,34

TOTAL GENERAL 238391 93719 0,39

La nivel naţional, proporţia terenului arabil este de 39,4 %. Aceasta înseamnǎ cǎ între 100 de SSU-uri ar putea exista un număr de 39 SSU-uri arabile.

Dată fiind proporţia terenului arabil, pasul al doilea al procedurii este de a simula câte SSU-uri cad în teren arabil în fiecare din scenariile prevăzute la paragraful 4.4.3., unde s-a hotărât să se ancheteze trei parcele în cadrul fiecerui PSU.

În Tabelul 9 sunt prezentate rezultatele obţinute. Tabele similare pot fi realizate pentru cazuri diferite. Analiza şi compararea rezultatelor poate constitui suportul pentru luarea deciziei în ceea ce priveşte mărimea eşantioanelor pentru PSU-uri şi SSU-uri.

Datorită existenţei zonelor care nu pot fi vizitate se recomandă ca, atunci când vor fi luate deciziile, să se prevadă un eşantion a cărui mărime să fie mai mare decât cea care se doreşte de fapt.

În exemplul prezentat nu se ia în considerare faptul cǎ un fermier poate avea mai multe SSU-uri arabile pe terenul sǎu.Formula pentru valoarea aşteptatǎ a lui X este:

31

Fie x variabila discretǎ aleatoare, pentru care, toate valorile posibile sunt x1, x2, x3, …, xn şi pi = P(x=xi), unde i = 1, 2, 3, …, n

Dacă se hotărăşte să se utilizeze trei din cele 10 SSU-uri ale fiecărui PSU, SSU-urile selectate sunt punctele 11, 15 şi 23.

Aceste puncte sunt depărtate unul de altul, pentru a evita posibilitatea ca un fermier să fie proprietarul a două SSU-uri.

Lista fermierilor selectaţi reprezintă cadrul de eşantionare.

Figura 7: Unitǎţile Secundare de Eşantionare care vor identifica fermele

32

Tabel 9: Mărimea obţinută pentru eşantion în ipoteza utilizării a 3 SSU-uri arabile pentru fiecare PSU, pe regiuni

Regiune Numǎr ul PSU-urilor

Simulare 1 18x18km

NumǎrulPSU-urilor

Simulare 2- 9x9km

NumǎrulPSU-urilor

Simulare 3- 18x18 Km +

central

NumǎrulPSU-urilor

Simulare 4-Combinat 9x9

Km şi 18x18 Km

Probabilitatea(de a gǎsi SSU-uri arabile)

P1

Numǎr de SSU-uri arabile

preconizat pentru o

PSU, când sunt selectate

3 SSU-uri

P3

Total numǎr de SSU-uri arabile preconizat, când sunt selectate 3

SSU-uri

Simulare 1

Total numǎr de SSU-uri

arabile preconizat, când sunt selectate 3 SSU-uri

Simulare 2

Total numǎr de SSU-uri

arabile preconizat, când sunt selectate 3 SSU-uri

Simulare 3

Total numǎr de SSU-uri

arabile preconizat, când sunt selectate 3 SSU-uri

Simulare 4

Bucuresti 6 24 12 24 0,62 1,85 11 44 22 44

Centru 106 424 211 106 0,23 0,68 72 287 143 72

Nord-Est 112 456 226 456 0,37 1,12 125 510 253 510

Nord-Vest 105 419 211 105 0,30 0,89 93 372 187 93

Sud 103 424 212 424 0,57 1,70 176 723 361 723

Sud-Est 112 442 221 442 0,51 1,52 170 672 336 672

Sud-Vest 95 361 186 361 0,42 1,27 121 459 236 459

Vest 102 394 199 102 0,34 1,03 105 405 205 105

TOTAL GENERAL 741 2944 1478 2020 0,39 1,18 874 3472 1743 2382

33

6.3.2 Metode de eşantionare ce urmeazǎ sǎ fie aplicate în România

Dupǎ cum a fost descris mai sus, cadrul de eşantionare este creat pe baza SSU-urilor, clasificate în teren cultivat, limitat la SSU-urile 11, 15 şi 23. Metoda de eşantionare este sistematicǎ şi paşii selecţiei se aplicǎ pânǎ când se ajunge la mǎrimea dorită a eşantionului.

Înainte de a începe selecţia, datele trebuie sortate.

Toate SSU-urile 11, care sunt clasificate în teren arabil (B1 – B6) trebuie listate în ordinea crescǎtoare a numǎrului rândului PSU-urilor. Dupǎ aceastǎ sortare, lista trebuie curǎţatǎ de fermele numǎrate de douǎ ori, dacǎ se cunosc, astfel încât fiecare fermǎ selectatǎ sǎ aparǎ o singurǎ datǎ pe listǎ (a se reaminti faptul cǎ o aceeaşi fermǎ poate avea mai mult de un SSU pe terenul sǎu).

Exemplu: SSU-urile cu numerotate cu 11 în teren arabil

Rând PSU Coloanǎ PSU

Identificarea fermei

1 1 Ferma 1

1 2 Ferma 2

1 3 Fermǎ necunoscutǎ 1

1 4 Ferma 3

… …

12 1 Ferma 178

12 12 Fermǎ necunoscutǎ X

Aceeaşi ordonare trebuie fǎcutǎ pentru SSU-urile 15 şi 23.

Pentru a ajunge la numǎrul cerut de eşantioane, cu o metodǎ de eşantionare sistematicǎ, trebuie urmaţi paşii de selecţie 1 – 3. În acest stadiu, fermele necunoscute sunt tratate ca ferme cunoscute.

Paşii de selecţie:

1. Se numǎrǎ câte ferme diferite genereazǎ SSU-urile numerotate cu 11 (inclusiv fermele necunoscute).

1.1. Dacǎ sunt mai multe ferme decât este necesar, se trece la pasul 2.

1.2. Dacǎ nu sunt suficiente fermele din SSU-urile 11, în prima etapă a pasului 1, se aleg în eşantion toate fermele din SSU-urile 11. Fermele necunoscute se trateazǎ ca şi când ar fi cunoscute. Se numǎrǎ câte ferme mai lipsesc pentru a se ajunge la suma de ferme cerute şi se realizeazǎ pasul 1 pentru aceastǎ sumǎ de ferme şi pentru SSU-urile 15.

1.3. Dacǎ tot nu sunt destule ferme selectate din SSU-urile 15, în a doua etapă a pasului 1, se aleg, de asemenea, în eşantion, toate fermele din SSU-urile 15. Fermele necunoscute se trateazǎ ca şi când ar fi cunoscute. Se numǎrǎ câte ferme mai lipsesc încǎ şi se realizeazǎ pasul 1 pentru suma fermelor şi pentru SSU-urile 23.

1.4 Dacǎ nu sunt ferme suficiente din SSU-urile 23, în a treia etapǎ a pasului 1, se aleg, de asemenea, în eşantion, toate fermele din SSU-urile 23. Se trece apoi la pasul 3.

2. Se împarte suma fermelor ale cǎror puncte arabile într-un anumit grup de SSU-uri (11, 15 sau 23) genereazǎ suma fermelor cerute.

2.1. Dacǎ împǎrţirea are ca rezultat o valoare întreagǎ - de exemplu “n” - atunci se alege primul fermier din listă, se sare peste “n-1” ferme, se alege urmǎtorul fermier şi se continuǎ alegerea la fiecare numǎr “n” începând cu acea fermǎ. Se trece apoi la pasul 3.

2.2. Dacǎ împǎrţirea nu are ca rezultat o valoare întreagǎ, atunci se împarte lista fermelor în grupuri de aceeaşi mǎrime (suma fermelor) astfel încât ultimul grup sǎ aibǎ o mǎrime diferitǎ faţǎ de celelalte. Toate celelalte grupuri au mǎrimi egale. Se împarte mǎrimea totalǎ a listei fermelor la suma fermelor necesare (cerute). Celelalte grupuri sunt dimensiunea valorii întregi ale împǎrţirii şi ultimul este dimensiunea celui care rămâne. Se alege prima fermǎ din fiecare grup pânǎ când se ajunge la suma cerutǎ. Este posibil sǎ nu fie nevoie sǎ se ia prima fermǎ din ultimul grup de dimensiune diferitǎ. Acest lucru depinde de dimensiunea grupului rămas. Dupǎ aceasta, se trece la pasul 3.

3. Se realizeazǎ lista finalǎ a fermelor alese de la fiecare pas.

Eşantionul parcelelor în aceastǎ fazǎ 2 este raportat la toate SSU-urile cu numerele 11, 15 şi 23, generat de eşantionul final al fermelor. Pot exista ferme care genereazǎ mai mult de o parcelǎ.

Înlocuirea fermelor necunoscute

În cazul în care un fermier nu poate fi identificat, maxim 15% poate fi înlocuit de o altǎ fermǎ.

Acest procent de 15% de ferme necunoscute este calculat pe baza numǎrului final de ferme cerute.

Sǎ presupunem cǎ suma de 15% este de “x” ferme. Pentru a gǎsi ferme care sǎ înlocuiascǎ, trebuie creatǎ o nouǎ listǎ a fermelor, în aceeaşi ordine descrisǎ mai sus, lǎsând însǎ la o parte fermele care sunt deja selectate şi toate fermele necunoscute, cu toate SSU-urile lor arabile. Selecţia începe din nou cu numǎrul de ferme cerut, egal cu “x” ferme. Se repetǎ paşii 1 – 3 pentru a se obţine numǎrul “x” de ferme cunoscute.

7 FAZA 2: INTERVIEVAREA FERMIERILOR

A doua fazǎ a anchetei se va desfǎşura în toamna lui 2003.

Câţiva dintre fermieri, care lucreazǎ terenurile unde au fost marcate punctele (acoperirea terenului care corespunde terenului arabil B1 – B6) pe hǎrţi, vor fi intervievaţi, pentru a se obţine informaţii despre tehnicile folosite, îngrǎşǎminte, pesticide, etc.

Pe timpul primei faze a anchetelor, în luna Iunie, este posibilǎ identificarea acestor fermieri.

Anchetatorul este interesat sǎ depisteze identitatea şi adresa fermierilor.

Poate întâlni câţiva fermieri în câmp, sǎ-i întrebe cine administreazǎ parcela şi sǎ noteze numele, adresa şi numǎrul de telefon. Dacǎ nu întâlneşte pe nimeni, poate profita de deplasarea sa şi sǎ se ducǎ la primǎrie, unde sǎ-i întrebe pe angajaţi.

Aceastǎ cǎutare se va realiza pentru trei puncte ale fiecărui segment: 11, 15 şi 23

Dacǎ punctul este teren arabil (coduri B1, B2, B3, B4, B5, B6) anchetatorul cautǎ identitatea administratorului: nume, adresǎ şi numǎr de telefon. Datoritǎ categoriei punctelor 0, 1, 2 sau 3 fermierii por fi identificaţi.

Dacǎ punctul nu este teren arabil, anchetatorul nu trebuie să facă nimic.

Mai târziu, dupǎ terminarea fazei 1, pornind de la lista tuturor fermierilor gǎsiţi, va fi realizat un subset sistematic de SSU-uri (fermieri), având loc selecţia numǎrului de ferme de care are nevoie proiectul.

Acest numǎr a fost definit în jur de 2000.

Ar fi posibil ca anchetatorii, în timpul fazei 1, sǎ nu poatǎ identifica un numǎr suficient de fermieri, deci, în faza 2, va fi necesarǎ o altǎ anchetǎ, pentru a identifica mai mulţi fermieri.

MAPAM are un numǎr mare de agronomi care lucreazǎ peste tot în ţarǎ, repartizaţi în toate localităţile, şi MAPAM asigurǎ disponibilitatea acestora de a fi instruiţi pentru a realiza aceastǎ anchetă.

Munca lor îi determinǎ sǎ lucreze aproape de fermieri, în zona de care rǎspund, fiind persoanele potrivite pentru a fi implicate în aceastǎ anchetǎ de utilizare a terenului şi de a intervieva fermierii.

7.1 Instrucţiuni pentru faza 2 – intervievarea fermierilor

În timpul fazei a 2-a a anchetei, vor fi culese informaţii despre fermierii care alcătuiesc eşantionul (vezi Anexa D: Formularul pentru interviul fermierilor).

Ancheta va culege, pe lângă suprafaţa totală a terenului arabil şi date asupra cantităţii de îngrǎşǎminte, randamentelor şi previziunilor însǎmânţǎrii culturilor principale (grâu, orz, porumb, rapiţǎ, floarea soarelui, cartofi, sfeclǎ de zahǎr, soia).

Nu se intenţioneazǎ culegerea de date contabile, ci estimǎri ale fermierilor administratori, deci nu se va consuma mult timp pentru cǎutarea de cifre exacte în conturi.

Formularul este organizat în 3 pǎrţi:

Partea A: Metadate despre ferma selectată

Partea B: Date referitoare la suprafaţa totalǎ a fermei

Partea C: Date referitoare la parcela generatǎ de fiecare SSU care se găseşte în aceeaşi fermǎ.

Sunt 4 pagini de completat, inclusiv spaţiu pentru eventualele observaţii. Datele care se vor completa vor fi codificate (codurile sunt furnizate între paranteze).

7.1.1 Partea A: Metadate selecţionate despre fermă şi fermier

Aceastǎ parte a chestionarului se referǎ la metadatele colecţionate în cadrul interviului (numǎrul sau numerele PSU-urilor şi SSU-urilor, tipul interviului, identificarea anchetatorului, adresa fermei şi identificarea fermierilor administratori).

Administratorul (conducǎtorul) fermei nu trebuie sǎ fie întotdeauna şi deţinǎtorul terenului.

În plus faţǎ de toate acestea, mai sunt cerute şi urmǎtoarele informaţii:

Anul naşterii: dacǎ există mai mult de un fermier (grup), va fi ales cel mai tânǎr. Tipul principal al fermei se referă la activitatea principală sau la specializarea

fermei. Fermierul trebuie sǎ decidǎ el însuşi care este “tipul”. În cazul unui interviu “faţǎ-

în-faţǎ”, anchetatorul trebuie sǎ arate fermierului lista şi acesta alege tipul de activitate cel mai apropiat (care considerǎ cǎ i se potriveşte).

Efectivul de animale prezent la 1 Iunie a anului curent (2003) (numai prezenţa sau absenţa efectivului).

Suprafaţa clǎdirilor asociată cu clădirile utilizate pentru activitatea agricolǎ (A11 şi A12 conform nomenclatorului, cu excepţia lui A13 Sere) şi, de exemplu, nu pentru producţia alimentară sau turism.

7.1.2 Partea B: Date referitoare la suprafaţa totalǎ a exploataţiei/ gospodăriei agricole selecţionate

Partea B a chestionarului se referǎ la suprafaţa totalǎ a fermei selecţionate, care este împǎrţitǎ în teren arabil şi alte terenuri.Referitor la codificare, anchetatorul trebuie sǎ completeze toate coloanele, inclusiv valoarea “0” pentru culturile inexistente, “8” pentru “nerelevant” şi “9” pentru “nu existǎ informaţie”.Tabelul se referǎ la culturile practicate de ferma agricolǎ pe perioada sezonului anchetei. Pentru principalele tipuri de culturǎ sunt cerute informaţii referitoare la: Suprafaţa în sezonul curent

Nomenclatorul utilizat în faza 1 este, de asemenea, aplicabil în faza 2, cu excepţia porumbului (B16) unde, porumbul pentru boabe şi porumbul verde se pot distinge dupǎ recoltare şi pentru B13 orz (orz de varǎ şi de iarnǎ). Suprafeţele înregistrate sunt suprafeţe recoltate cu cereale cu boabe, de exemplu, dacǎ o cerealǎ a fost folositǎ pentru nutreţ, nu va fi inclusǎ aici decât la “pǎşuni temporare şi artificiale (B50)”. Dacǎ o suprafaţǎ nu a fost recoltatǎ (distrusǎ de furtunǎ, sau inundaţii, etc.), va fi înregistratǎ.Suprafaţa se raporteazǎ în Hectare, cu 2 zecimale dupǎ virgulǎ, pentru a putea lua în considerare şi fermele cu dimensiuni mici.Suprafaţa culturii principale va fi consideratǎ privind cultura cu valoarea cea mai ridicatǎ.

Suprafaţa estimată pentru cultura de anul viitor Când se va desfǎşura intervievarea fermierului, însǎmânţǎrile nu vor fi încheiate. Anchetatorii vor trebui sǎ noteze planificarea fermierului privind culturile pe suprafeţe pentru sezonul viitor.

Randamentul (şi rata umiditǎţii aplicate pentru calcul) Randamentul ar trebui mǎsurat la rata legalǎ de umiditate. Rata (norma) standard de umiditate, pentru cereale este de 16% şi pentru porumb verde de 15,5%.Dacǎ fermierul nu ştie randamentul conform acestei rate (norme) legale, ar trebui sǎ furnizeze cifra pentru randament şi pentru rata realǎ a umiditǎţii.Referitor la sfecla de zahǎr, trebuie completatǎ rata conţinutului de zahǎr, în procente.Când fermierul livreazǎ întreaga recoltǎ, ştie foarte bine randamentul. Oricum, anchetatorul nu trebuie sǎ piardǎ prea mult timp pentru calcul; trebuie sǎ noteze estimarea fermierului.

Dacǎ informaţia cerutǎ nu se cunoaşte (pentru cǎ, de exemplu, nu s-a efectuat recoltarea), datele pot fi estimate sau se foloseşte codul “nu existǎ informaţie”.Alte suprafeţeAcest tabel al chestionarului trateazǎ alte suprafeţe decât cele ocupate de culturi arabile.Se includ culturi permanente şi pǎşuni, codificate U11 Utilizare agricolǎ.Nu se iau în considerare suprafeţele cu pǎduri.

Datele referitoare la suprafaţǎ servesc numai pentru calculul suprafeţei agricole totale utilizate a fermei şi nu este prevǎzutǎ utilizarea acestora în scopul estimǎrilor.

7.1.3 Partea C: Informaţii referitoare la parcela generatǎ de punct(e)

Fermierul trebuie sǎ identifice parcela în care este localizat SSU-ul pe documentul din teren (localizarea SSU-ului pe material cartografic) pentru a se asigura cǎ este anchetatǎ parcela corectǎ.Codul de identificare al parcelei este acela al SSU-ului care a generat-o.Dacǎ existǎ alte SSU-uri localizate pe aceeaşi parcelǎ, anchetatorul trebuie sǎ noteze numǎrul lor. Relaţia dintre aceste puncte şi parcelǎ trebuie menţinutǎ cu atenţie.Aceastǎ parcelǎ este subiectul acestei pǎrţi a chestionarului.Se vor culege date numai pentru urmǎtoarele culturi principale: B11 (Grâu comun), B12 (Grâu dur), B13 (Orz), B16 (Porumb), B21 (Cartofi), B22 (Sfeclǎ de zahǎr), B31 (Floarea soarelui), B32 (sǎmânţǎ de rapiţǎ) sau B33 (Soia).

Întrebǎrile se referǎ la următoarele caracteristici generale:

Mǎrimea parcelei (aproximativ, în Ari) Canalizare şi vârsta sistemului de canalizare

Aceastǎ informaţie necesitǎ prezenţa conductelor subterane. Jgheaburile în parcelǎ nu sunt suficiente pentru a considera ca parcela este canalizatǎ.

Irigaţii şi metode de irigarecât şi la informaţiile despre practicilor tehnice referitoare la:

Acoperirea terenului observatǎ în timpul fazei 1 a SSU-ului, pentru a se asigura cǎ este anchetatǎ parcela corectǎ

Cultura anterioarǎ conform nomenclatorului Acoperirea cu culturi de iarnǎ conform nomenclatorului înfiinţarea culturii (numǎrul de aplicǎri de lucrǎri cu utilaje specifice, metoda de

însǎmânţare) Cantitatea de îngrăşăminte chimice, de tip (N, P, K), îngrǎşǎminte organice şi mai

sunt cerute informaţii referitoare la aplicarea de tratamente cu alte produseExemplu: Calcularea cantitǎţii de îngrăşăminte chimice.

Femierul a împrǎştiat o cantitate totalǎ de 210 kg/ha dintr-un produs care conţine 17 N, 20 P şi 10 K, de 3 ori (3 aplicǎri) şi 160 kg/ha dintr-un produs care conţine 12 N, 25 P şi 15 K, de 2 ori (2 aplicǎri); calculul va fi urmǎtorul:

Numǎr de aplicǎri

N 210*0.17 + 160*0.12 = 54.9 5

P 210*0.20 + 160*0.25 = 82 5

K 210*0.10 + 160*0.15 = 45 5

Fermierul ar trebui sǎ dea nişte informaţii referitoare la agricultura organicǎ practicatǎ pe parcela implicatǎ în anchetǎ şi includerea într-un program de protecţie a mediului.

Astfel, se poate obţine un indiciu dacǎ fermierul are permisiunea de a vinde produse cu “eticheta verde”.

Completare la aceste informaţii, asupra:

Însǎmânţare a “materialelor” modificate genetic (GMOS)

Randamentul în sezonul curent (bazat pe rata umiditǎţii menţionate mai sus)

Intenţiei de a urmǎri recolta sau un alt tip de acoperire a terenului

8 METODE DE ESTIMARE

Metodele de estimare propuse se referǎ la metodologia LUCAS.

Urmǎtoarele formule sunt extrase din “TEREN/LUCAS Document Tehnic Nr.9 – metode de estimare”.

8.1 Faza 1: Estimǎrile suprafeţelor (acoperire teren/ utilizare teren) Eşantionarea de tip “area frame” este una sistematicǎ, în douǎ etape: în cadrul Unitǎţilor Primare de Eşantionare (PSU) – care sunt segmente – sunt proiectate 10 Unitǎţi Secundare de Eşantionare (SSU, puncte). Caracteristicile teritoriului sunt observate la nivelul SSU-ului.

Aceste observaţii sunt extrapolate luând în considerare caracteristicile eşantionǎrii în 2 etape. Proiectarea eşantionǎrii sistematice în 2 etape cu probabilitate egalǎ permite ca toate observaţiile sǎ aibǎ aceeaşi probabilitate.

Suprafeţele sunt estimate pe fiecare punct al clasificǎrii prin multiplicarea estimǎrii frecvenţei fiecǎrui punct cu suprafaţa totalǎ a regiunii considerate.

În cazul înregistrǎrilor multiple, a doua clasificare a acoperirii terenului este luatǎ împreunǎ cu prima clasificare astfel încât amândouǎ sunt evaluate sǎ reprezinte 50% din totalul dimensiunii SSU-ului.

În aceste cazuri, în care vizita de control pe SSU diferǎ de vizita din cadrul anchetei, se va face controlul estimărilor.

Estimarea (1) suprafeţei pentru o anumitǎ categorie de utilizare a terenului este urmǎtoarea:

(1)

unde â = suprafaţa estimatǎ a utilizǎrii/ acoperirii terenului în regiunea geograficǎ consideratǎ

A = suprafaţa regiunii geografice considerate

m = numǎr de PSU-uri în regiunea geograficǎ consideratǎ

yij = 0, 0.5 sau 1, suma utilizǎrii1/ acoperirii terenului în SSU-ul j în cadrul PSU-ului i

ni = numǎrul SSU-ului în cadrul PSU-ului i.

8.1.1 Varianţele (dispersiile) suprafeţelor totale

Poate fi calculată varianţa (dispersia) externǎ şi internǎ a PSU-ului iar varianţa (dispersia) totalǎ (2) reprezintǎ suma acestora.

(2)

unde

şi unde

A = suprafaţa regiunii geografice considerate

m = numǎrul de PSU-uri în regiunea geograficǎ consideratǎ

n = numǎr de SSU-uri în regiunea geograficǎ consideratǎ

yij = 0, 0.5 sau 1, suma utilizǎrii/ acoperirii terenului din categoria h în SSU-ul j din cadrul PSU-ului i

ni = numǎrul SSU-lui din cadrul PSU-ului i

di = numǎrul de perechi de puncte de observare utilizat

uhi = indicativ variabil asociat calculului varianţei (dispersiei) pentru categoria considerată

În aceastǎ formulǎ a varianţei (dispersiei) este zero, dacǎ acoperirile terenului pentru două SSU-uri sunt aceleaşi. Dacǎ ambele acoperiri de teren diferǎ de cele din SSU-ul învecinat, atunci este 1. Altfel, este 0,5.

8.1.2 Valorile lipsǎ şi prelucrarea lor

Valorile lipsǎ provin din imposibilitatea de a obţine informaţii despre un punct dat sau din corectarea unui eşantion (punct în afara limitei). În toate aceste cazuri se face referire la suprafaţa totalǎ a ţǎrii şi nu este nevoie sǎ fie modificatǎ.

Estimarea va fi fǎcutǎ pe baza datelor disponibile, fǎrǎ corectarea ponderii în cadrul unui PSU.

8.2 Faza 2: Estimǎrile randamentelor

Faptul cǎ fermierul este gǎsit lucrând parcela pe care este localizat punctul de observare (SSU), permite culegerea de date referitoare nu numai la parcelǎ, ci şi la exploataţia agricolǎ: caracteristicile modului de administrare a terenului şi ale practicile agricole utilizate (îngrǎşǎminte, etc.).

Aceste ultime date nu se referǎ la primul scop al acelei metodologii al cǎrei ţel este de a avea date estimate despre suprafaţǎ şi randamentul culturilor. Sunt luate în considerare pentru că, în primul rând, eforturile suplimentare necesare completǎrii chestionarului în momentul

culegerii datelor referitoare la randament sunt relativ mici. În al doilea rând, dar nu foarte important, este vorba de a avea o metodologie cât mai apropiatǎ posibil de ce a proiectului LUCAS, pentru a putea forma anchetatorii astfel încât sǎ fie capabili sǎ implementeze şi sǎ testeze toate procedurile LUCAS, pentru a obţine o bazǎ de date gata sǎ fie încǎrcatǎ cu datele anchetei LUCAS.

Când unitatea statisticǎ este parcela, rezultatele vor fi prezentate la nivelul culturii curente practicate pe acea parcelǎ.

Caracteristicile administrǎrii terenului şi practicilor agricole utilizate vor fi, în principal, prezentate ca frecvenţe ponderate. De asemenea, rotaţia diferitelor culturi pe parcelǎ, în anul trecut, în anul curent şi în anul viitor sunt (vor fi) prezentate ca tabele de frecvenţǎ (tabele de contingenţǎ). Este utilizatǎ ponderea pentru cǎ marile exploataţii agricole au probabilităţi mai mari de includere decât exploataţiile mici. Estimǎrile mediilor sunt de asemenea ponderate. Aceşti estimatori sunt utilizaţi pentru variabile numerice, cum ar fi dimensiunea parcelei, randamentul culturii, cantitǎţi ale anumitor îngrǎşǎminte organice, numǎrul de unitǎţi ale unui anumit îngrǎşǎmânt chimic şi numǎrul de aplicǎri ale unor anumite tratamente ale terenului.

Proiectul de Înfrǎţire prevede o fazǎ finalǎ pentru analiza şi diseminarea datelor. La un moment dat, Proiectul de Înfrǎţire va realiza analiza datelor culese şi va evalua posibila lor utilizare şi diseminare.

Proiectul LUCAS nu a realizat pânǎ acum nici un document oficial referitor la analiza datelor culese în Faza a 2-a a anchetei.

Randamentele culturilor corespunzǎtoare codurilor de acoperire a terenului B1 – B6, vor fi estimate la nivel naţional. Producţiile totale vor fi estimate utilizând suprafeţele înregistrate la Faza 1.

Când unitatea statisticǎ este reprezentatǎ de exploataţia agricolǎ, suprafeţele cu culturi vor fi, de asemenea, estimate, anul viitor.

Estimǎrile randamentului sunt realizate la nivelul exploataţiei agricole şi la nivelul parcelei. Metoda este aceeaşi. Numai ponderile care iau în cont probabilitǎţile de includere diferǎ între aceste douǎ cazuri. La nivelul exploataţiei agricole, ponderea este bazatǎ pe mǎrimea terenului arabil al exploataţiei. La nivelul parcelei, ponderea este bazatǎ pe mǎrimea parcelei. Aici este prezentat numai primul caz, cel de-al doilea fiind analog.

8.2.1 Estimǎrile randamentelor

La nivel naţional, este posibil sǎ se calculeze ponderi ale exploataţiilor agricole, bazate pe posibilitǎţile de includere. Ponderea reprezintǎ valoarea inversǎ a acelei probabilitǎţi de includere:

(3)

unde

S = suprafaţa totalǎ a terenului arabil din România

si = suprafaţa terenului arabil al exploataţiei agricole i

n = numǎrul de exploataţii agricole existente în eşantionul final

Randamentul rhz al culturii h este standardizat de umiditatea zh a randamentului, cu o metodǎ simplǎ (4). Fiecare culturǎ are un nivel standard specific de umiditate z. Randamentul standardizat va fi atunci:

(4)

unde

rh = randament standardizat al categoriei h

rhz = randament al categoriei h la nivelul z de umiditate

zh = umiditatea randamentului categoriei h

z = nivel standard ales pentru umiditate

Randamentul unei anumite culturi este estimat pentru anumite categorii de exploataţii agricole. Acestea sunt tipul exploataţiei agricole, prezenţa anumitor efective de animale, tipul activitǎţii fermierului şi vârsta fermierului.

Estimarea randamentului categoriei de teren h este

(5)

unde

i = indicele exploataţiei agricole în eşantion

rih = randamentul categoriei h în exploataţia agricolǎ i

n = suma exploataţiilor agricole

Luând în considerare dimensiunea micǎ a eşantionului, ar fi preferabil sǎ se estimeze suprafeţele plecând de la eşantionul de bazǎ (master) (faza 1) şi randamentele (5) sau de la coeficienţii tehnici (3) din eşantionul exploataţiilor agricole (faza 2).

Producţia totalǎ este estimatǎ numai la nivel naţional:

(6)

unde

= suprafaţa în categoria h din faza 1(vezi capitol 8.1).

= estimarea randamentului categoriei h

8.2.2 Varianţele (dispersiile) randamentelor şi producţiei

Varianţa (dispersia) pentru randamentul estimat este:

(7)

unde

i = indicele exploataţiei agricole în eşantion

rih = randamentul categoriei h în exploataţia agricolǎ i

n = suma exploataţiilor agricole

Varianţa (dispersia) producţiei este:

(8)

unde

= varianţa (dispersia) suprafeţelor din faza 1 (vezi capitol 4.1.2).

Covarianţa dintre randament şi suprafeţe se presupune a fi foarte micǎ, pentru cǎ dimensiunile eşantionului dintre fazele 1 şi 2 diferǎ mult.

8.2.3 Suprafeţele pentru anul viitor

Cifrele referitoare la suprafeţele fiecǎrei culturi, în anul viitor, sunt culese, de asemenea, de la fermieri. Plecând de la aceste cifre, sunt estimate numai proporţiile posibilei acoperiri viitoare a terenului.

Rezultatele finale provin, atunci, din faza 1. Suprafeţele din eşantionul de bazǎ (master) (faza 1) sunt împǎrţite conform acestor proporţii.

9 CONTROLUL CALITĂŢII

Calitatea activităţii depinde de calitatea orientǎrilor în teren, a observaţiilor şi de respectarea instrucţiunilor.

Este, de asemenea, important sǎ fie notate comentariile pentru fiecare punct la observarea căruia au apărut probleme.

Calitatea muncii pe teren ar trebui controlatǎ de o a doua anchetǎ oarbǎ pentru 5–10 % din segmente. Aceasta înseamnă că un anumit număr de segmente (între 5 şi 10% din total) vor fi anchetate de două ori. A doua oară, colectarea datelor va fi făcută de catre un alt anchetator. Controlul de calitate se va realiza prin comparaţia celor două serii de date.

2 ANEXE (A,B,C,D,E,F,G,H,I,L)