Metodele de creativitate

Metodele de creativitate sunt utilizate în vederea găsirii unor idei de noi produse. În general, ideile nu apar pur şi simplu; în cadrul unei întreprinderi, este bine ca procesul de generare de noi idei să se desfăşoare într-un cadru organizat, stimulativ.

În mod frecvent, în vederea identificării de idei noi produse se apelează la o serie de metode specifice - metodele de creativitate. Aceste metode nu urmăresc găsirea de soluţii care să răspundă nevoilor exprimate pe piaţă, ci caută să anticipeze evoluţia nevoilor consumatorilor.

Există 2 categorii de metode de creativitate: metode intuitive metode raţionale.

Metodele intuitive

Metodele intuitive pot fi utilizate în cadrul unor grupuri de creativitate, având la bază ideea că un grup de indivizi este mult mai creativ decât fiecare individ care lucrează separat. Se mizează astfel pe efectul sinergetic rezultat în urma interacţiunii dintre membrii grupului. Cu ajutorul acestor metode, se valorifică imaginaţia şi intuiţia persoanelor care participă la şedinţele de creativitate. Cele mai cunoscute şi mai frecvent utilizate metode intuitive de creativitate sunt: brainstormingul şi sinectica.

A. Brainstormingul

Este o metodă care vizează descoperirea unui număr cât mai mare de idei noi şi originale în legătură cu o problemă dată prin stimularea imaginaţiei şi încurajarea liberei exprimări a participanţilor la reuniune. Grupul de creativitate în cadrul căruia se aplică metoda este alcătuit din 6 până la 12 persoane.

Creatorul metodei, americanul A.F. Osborn ( 1939 ) a pornit de la ideea potrivit căreia capacitatea creatoare a individului este frânată de raţionamente şi evaluări.

Metoda presupune înlăturarea tuturor obstacolelor din calea creativităţii: a frânelor sociale, precum respectul ierarhiei sau al convenienţelor, sau a deprinderilor gândirii, care limitează imaginaţia. În esenţă, brainstormingul constă în suspendarea evaluării critice a producţiei creative, în vederea selecţionării ulterioare a ideilor deosebite.

B. Sinectica

Sinectica este o metodă de creativitate asemănătoare cu brainstormingul, dar care se bazează pe realizarea unor analogii.

Creatorul metodei, J.J. Gordon, porneşte de la ipoteza că obiceiurile dobândite împiedică individul să abordeze într-o nouă viziune o problemă care-i este familiară. Prin urmare, pentru a fi creativ, individul trebuie mai întâi să se detaşeze de problema care face obiectul investigaţiei.

1

Sinectica presupune o ocolire a problemei studiate şi utilizarea analogiilor în procesul de investigare. Astfel, problema este înlocuită cu o analogie, grupul de creativitate lucrând asupra acesteia în vederea identificării unor idei noi. Analogia se situează într-un univers diferit de cel al problemei investigate, dar care are o anumită legătură cu acesta. Odată ce au fost găsite ideile noi, acestea sunt testate asupra problemei. În cazul sinecticii, şedinţele de grup pot dura până la 3- 4 ore.

Exemplu: O societate prestatoare de servicii doreşte să găsească noi idei cu privire la modalitatea de a atrage noi clienţi în rândul întreprinderilor. Problema de rezolvat este : “Cum să vindem unei întreprinderi?“. Analogia a fost formulată astfel: “ Cum să vindem un produs pentru îngrijirea părului unei persoane căreia îi cade părul?”

Metodele raţionale

Metodele raţionale de creativitate presupun căutarea de idei de noi produse, pornind de la analiza sistematică a produselor existente. Pot fi avute în vedere în procesul de analiză o serie de aspecte precum: caracteristicile produselor existente, comportamentul lor în consum, modalităţile de utilizare, situaţiile de consum ş.a.

Din această categorie fac parte, în principal: analiza problemelor, metoda inventarierii caracteristicilor, analiza morfologică, matricea descoperirilor.

A. Analiza problemelor

Este o metodă utilizată frecvent în studiile efectuate pe piaţa bunurilor cu destinaţie productiva. Metoda presupune observarea comportamentului clienţilor actuali - utilizatori ai produsului, în scopul identificării problemelor care apar în timpul utilizării. Adesea, aceste studii se realizează pe paneluri de clienţi sau utilizatori.

B. Metoda inventarierii caracteristicilor

Constă în analizarea tuturor caracteristicilor principale ale produsului şi modificarea acestora, cu scopul de a se ajunge la o îmbunătăţire care să stea la baza unui nou produs. Metoda presupune următorul demers:

elaborarea unei liste cu principalele caracteristici ale produsului; analizarea sistematică a fiecărei caracteristici; căutarea de idei de noi produse cu ajutorul unei liste de întrebări. Lista, elaborată de

A.F. Osborn, conţine întrebări precum :De adaptat? De modificat? De mărit? De micşorat? De înlocuit? De rearanjat? De

inversat? De combinat? Se poate da o altă întrebuinţare produsului?Fiecare caracteristică este examinată prin prisma acestor întrebări. Eventualele răspunsuri

pot sta la baza unor idei de noi produse.

2

În mod similar, se poate proceda la o analiză a funcţiilor pe care le îndeplineşte un produs. După inventarierea şi examinarea acestora, se va încercă eliminarea unor funcţii, adăugarea altora noi, modificarea unora dintre ele, cu scopul identificării de idei de noi produse.

C. Analiza morfologică

Metoda a fost pusă la punct de Zwicky şi presupune realizarea următorului demers : descompunerea produsului în funcţie de cele mai importante dimensiuni ale acestuia ; pentru fiecare dimensiune se caută toate soluţiile posibile; se procedează la o combinare a soluţiilor identificate, cu scopul de a găsi idei de noi

produse.De exemplu, un produs poate fi descompus în patru dimensiuni: A, B, C şi D. Fiecărei

dimensiuni îi sunt specifice anumite soluţii: în cazul dimensiunii A, există soluţiile A1, A2, A3 ş.a.m.d.; în cazul dimensiunii B, există soluţiile B1, B2, B3 ş.a.m.d.Din combinarea soluţiilor fiecărei dimensiuni, pot rezulta noi idei, precum A3 B1 C2 D3.

D. Matricea descoperirilor

Metoda a fost pusă la punct de psihosociologul Abraham Moles şi constă în explorarea sistematică a tuturor soluţiilor posibile cu ajutorul unei matrice. Matricea - un tabel cu dublă intrare, permite identificarea unor idei de noi produse la intersecţia liniei care corespunde variantei “I” a caracteristicii /funcţiei A a produsului cu coloana corespunzătoare variantei “j” a caracteristicii /funcţiei B a produsului analizat.În celulele matricei - AiBj – pot fi identificate produse deja existente, dar şi idei de noi produse ce merită a fi evaluate şi, dacă va fi cazul, operaţionalizate.

3