William Shakespeare

Romeo și Julieta

MERCUTIO

Actul I / Scena 4

Văd că Regina Mab azi noapte, dragă,

Te-a cercetat. În lumea zânelor

Ea-i zâna moaşă, care le dezleagă.

Ea vine nu mai mare ca agata

Pe inelarul unui alderman,

Purtată de puzderii, şi se plimbă

Pe nasurile celor care dorm.

Cu spiţele din fire de păianjen,

Cu coviltir din aripi de lăcustă,

Cu frânele din raze moi de lună,

Cu hamuri din păinjeniş subţire,

Având drept bici un picioruş de greier,

Cu-o pleaznă dintr-un fir de funigel,

Ca vizitiu o gâză-n haină sură,

Micuţă ca un vierme cuibărit

În deştul unei slujnici somnoroase;

Careta ei e-o coajă de alună

Scobită de dulgherul veveriţă,

Sau cariul meşter, ce-i din zile vechi

Rotar la zâne. Şi cu-acest alai

Colindă ea în fiecare noapte

Prin creierul celor îndrăgostiţi

Şi ei visează dragoste. Aleargă

În goană pe genunchi de curtezani

Şi ei visează numai reverenţe,

Pe degetele oamenilor legii

Şi ei visează grase onorarii,

Pe buzele frumoaselor ce-n taină

www.artactorului.ro / www.breaslaactorilor.ro

© 2015 Copyright artactorului.ro. All Rights reserved.

Visează săruturi şi-ades le umple

De bube Mab cea rea, fiindcă-s unse

Cu dresuri ce le strică răsuflarea,

Vr’unui curtean i-aleargă peste nas

Şi el miroase-n vis o slujbuliţă.

Ba gâdilă la nas pe vreun egumen

Cu vreo codiţă de purcel de dijmă,

Şi el visează vreo pomană bună;

Ba pe grumazul vreunui dârz războinic

Trecând, el vede capete tăiate,

Asalturi, breşe, spade spaniole

Şi chefuri nesfârşite, şi-n urechi

Îi uruie ca toba, se deşteaptă

Şi-n spaimă-njură-o rugăciune-două,

Apoi adoarme iar. Tot Mab aceasta

Încurcă noaptea coamele la cai,

Şi oamenilor le-mpâsleşte părul:

Dacă-l descurci ţi-aduce nenoroc.

Ea este striga ce pe fete mari

Le culcă pe spinare şi le-nvaţă

Să ţină pe bărbaţi; e vrăjitoarea...