MAURICE DRUONMAURICE DRUON

REGINA SUGRUMATĂREGINA SUGRUMATĂ

LA REINE ÉTRANGLÉE, 1955LA REINE ÉTRANGLÉE, 1955

CUVÂNT ÎNAINTECUVÂNT ÎNAINTE

La 29 noiembrie 1314, două ceasuri după vecernie,La 29 noiembrie 1314, două ceasuri după vecernie, douăzeci şi patru de soli călări în veşminte cernite şidouăzeci şi patru de soli călări în veşminte cernite şi purtând pajurile Franţei ieşeau în goana pe poartapurtând pajurile Franţei ieşeau în goana pe poarta castelului de la Fontainebleau, înfundându-se în păcastelului de la Fontainebleau, înfundându-se în pă--dure. Drumurile erau troienite, cerul, mai întunecosdure. Drumurile erau troienite, cerul, mai întunecos ca pământul. Se şi lăsase noaptea, sau mai curând nuca pământul. Se şi lăsase noaptea, sau mai curând nu se sfârşise încă noaptea din ajun.se sfârşise încă noaptea din ajun.

Cei douăzeci şi patru de soli nu vor face popasCei douăzeci şi patru de soli nu vor face popas înainte de ivirea dimineţii şi vor goni mereu toată ziuaînainte de ivirea dimineţii şi vor goni mereu toată ziua de mâine şi cele următoare, unii înspre Flandra saude mâine şi cele următoare, unii înspre Flandra sau Angoumois şi Guyenne, alţii spre Dôle în ţinutulAngoumois şi Guyenne, alţii spre Dôle în ţinutul Comté, sau către Rennes şi Nantes, către Toulouse,Comté, sau către Rennes şi Nantes, către Toulouse, Lyon, Aigues-Mortes, Marsilia, trezind pretutindeniLyon, Aigues-Mortes, Marsilia, trezind pretutindeni judeţii, ispravnicii şi seneşalii, pentru a vesti în fiejudeţii, ispravnicii şi seneşalii, pentru a vesti în fie--care oraş sau târg al ţării că regele Filip al IV-lea celcare oraş sau târg al ţării că regele Filip al IV-lea cel Frumos a murit.Frumos a murit.

În drumul lor izbucnea bătaia clopotelor, spărgândÎn drumul lor izbucnea bătaia clopotelor, spărgând beznele; dangătul jalnic se umfla necontenit ca unbeznele; dangătul jalnic se umfla necontenit ca un talaz ce avea să se reverse până la hotare.talaz ce avea să se reverse până la hotare.

După douăzeci şi nouă de ani de domnie fără slăbiDupă douăzeci şi nouă de ani de domnie fără slăbi--ciune, regele de fier se stinsese în cel de-al patruzeciciune, regele de fier se stinsese în cel de-al patruzeci şi şaselea an al vieţii, lovit de dambla, tocmai în ziuaşi şaselea an al vieţii, lovit de dambla, tocmai în ziua când o eclipsă de soare aşternea o negură groasă decând o eclipsă de soare aşternea o negură groasă de--asupra Franţei.asupra Franţei.

Astfel se adeverea, pentru a treia oară, blestemulAstfel se adeverea, pentru a treia oară, blestemul aruncat din mijlocul flăcărilor, cu opt luni înainte, dearuncat din mijlocul flăcărilor, cu opt luni înainte, de marele maestru al templierilor.marele maestru al templierilor.

Suveran ascuns şi trufaş, cu o voinţă neclintită şi oSuveran ascuns şi trufaş, cu o voinţă neclintită şi o minte ageră, regele Filip îşi împlinise aşa de bineminte ageră, regele Filip îşi împlinise aşa de bine domnia şi stăpânise cu atâta străşnicie vremea sa,domnia şi stăpânise cu atâta străşnicie vremea sa, încât tuturor li se păru în seara aceea că însăşi inimaîncât tuturor li se păru în seara aceea că însăşi inima ţării îşi încetase bătaia.ţării îşi încetase bătaia.

Niciodată însă neamurile nu mor o dată cu moarteaNiciodată însă neamurile nu mor o dată cu moartea oamenilor, oricât de mari ar fi fost ei; naşterea şi pioamenilor, oricât de mari ar fi fost ei; naşterea şi pi --eirea naţiilor sunt supuse altor legi.eirea naţiilor sunt supuse altor legi.

Numele lui Filip cel Frumos nu va fi luminat de-aNumele lui Filip cel Frumos nu va fi luminat de-a lungul veacurilor decât de flăcările rugurilor pe carelungul veacurilor decât de flăcările rugurilor pe care le-a aprins sub trupul vrăjmaşilor săi şi de scânteiereale-a aprins sub trupul vrăjmaşilor săi şi de scânteierea banilor de aur călpuiţi din porunca lui. Urmaşii vorbanilor de aur călpuiţi din porunca lui. Urmaşii vor uita repede că i-a îngenuncheat pe cei puternici, că auita repede că i-a îngenuncheat pe cei puternici, că a păzit pacea atât cât se putea, că a îndreptat legile, căpăzit pacea atât cât se putea, că a îndreptat legile, că a zidit cetăţi ca oamenii să poată munci la adăpostula zidit cetăţi ca oamenii să poată munci la adăpostul lor, că a purces la unirea provinciilor, că i-a chemat pelor, că a purces la unirea provinciilor, că i-a chemat pe târgoveţi să se adune pentru a se rosti în trebiletârgoveţi să se adune pentru a se rosti în trebile obştei şi că a vegheat în toate privinţele la neatârobştei şi că a vegheat în toate privinţele la neatâr--narea Franţei.narea Franţei.

Abia încremenise mâna lui, abia se stinsese aceastăAbia încremenise mâna lui, abia se stinsese această mare voinţă, şi interesele particulare, ambiţiile dezamare voinţă, şi interesele particulare, ambiţiile deza--măgite, poftele de onoruri şi de procopseală aveau sămăgite, poftele de onoruri şi de procopseală aveau să se dezlănţuie.se dezlănţuie.

Două tabere stăteau gata să se înfrunte, să seDouă tabere stăteau gata să se înfrunte, să se sfâşie fără cruţare pentru a pune mâna pe putere: de-sfâşie fără cruţare pentru a pune mâna pe putere: de-o parte gruparea reacţionară a marilor feudali, subo parte gruparea reacţionară a marilor feudali, sub conducerea contelui de Valois, împărat cu numele alconducerea contelui de Valois, împărat cu numele al Constantinopolei şi frate al lui Filip cel Frumos, iar deConstantinopolei şi frate al lui Filip cel Frumos, iar de cealaltă parte gaşca înaltei birocraţii, condusă de Encealaltă parte gaşca înaltei birocraţii, condusă de En--guerrand de Marigny, primul-ministru şi mâna dreguerrand de Marigny, primul-ministru şi mâna dre--aptă a răposatului monarh.aptă a răposatului monarh.

Pentru a opri această încăierare care clocea de luniPentru a opri această încăierare care clocea de luni de zile sau pentru a ţine cumpăna între cele două tade zile sau pentru a ţine cumpăna între cele două ta--bere învrăjbite, ar fi fost nevoie de un rege puternic.bere învrăjbite, ar fi fost nevoie de un rege puternic. Or, prinţul de 25 de ani care se urca pe tron, monseniOr, prinţul de 25 de ani care se urca pe tron, monseni--orul Ludovic, de altfel şi până atunci rege al Navarei,orul Ludovic, de altfel şi până atunci rege al Navarei, părea lipsit de orice însuşiri pentru a domni; el nupărea lipsit de orice însuşiri pentru a domni; el nu aducea cu dânsul decât faima unui soţ încornorat şiaducea cu dânsul decât faima unui soţ încornorat şi trista sa poreclă de Aiuritul.trista sa poreclă de Aiuritul.

Nevastă-sa, Marguerite de Burgundia, cea maiNevastă-sa, Marguerite de Burgundia, cea mai vârstnică dintre prinţesele din turnul Nesle, era învârstnică dintre prinţesele din turnul Nesle, era în--temniţată pentru preacurvie, şi viaţa ei avea sătemniţată pentru preacurvie, şi viaţa ei avea să ajungă, în chip straniu, miza pe care se băteau celeajungă, în chip straniu, miza pe care se băteau cele două clici vrăjmaşe.două clici vrăjmaşe.

Dar, ca întotdeauna, cheltuielile luptei le va suportaDar, ca întotdeauna, cheltuielile luptei le va suporta sărăcia celor care nu aveau nimic şi nici măcar nusărăcia celor care nu aveau nimic şi nici măcar nu visau să se căpătuiască... Pe deasupra, acea iarnă avisau să se căpătuiască... Pe deasupra, acea iarnă a anilor 1314-1315 a fost o iarnă de foamete.anilor 1314-1315 a fost o iarnă de foamete.

ZORILE UNEI DOMNIIZORILE UNEI DOMNII

PRINŢESELE ÎNTEMNIŢATEPRINŢESELE ÎNTEMNIŢATE

Înfiptă pe muchea unei stânci calcaroase, la şaseÎnfiptă pe muchea unei stânci calcaroase, la şase sute de picioare deasupra târgului Petit-Andélys, cesute de picioare deasupra târgului Petit-Andélys, ce--tăţuia Château-Gaillard domina toată Normandia detăţuia Château-Gaillard domina toată Normandia de Sus.Sus.

În locul acela, Sena făcea o cotitură largă prinÎn locul acela, Sena făcea o cotitură largă prin păşunile cu iarba grasă; Château-Gaillard supravepăşunile cu iarba grasă; Château-Gaillard suprave--ghea fluviul până la zece leghe în josul şi în susulghea fluviul până la zece leghe în josul şi în susul apei.apei.

Dărăpănăturile acestei fortăreţe temute mai înDărăpănăturile acestei fortăreţe temute mai în--cântă şi astăzi privirea, aţâţând imaginaţia. Împreunăcântă şi astăzi privirea, aţâţând imaginaţia. Împreună cu vestitul Krakcu vestitul Krak11 al cavalerilor din Liban şi cu turnu al cavalerilor din Liban şi cu turnu--rile de la Rumeli-Hissar pe Bosfor, Château-Gaillardrile de la Rumeli-Hissar pe Bosfor, Château-Gaillard este una din rămăşiţele uriaşe ale arhitecturii ceeste una din rămăşiţele uriaşe ale arhitecturii ce--tăţilor medievale.tăţilor medievale.

În faţa acestor monumente, ridicate pentru a apăraÎn faţa acestor monumente, ridicate pentru a apăra pământuri cucerite sau pentru a ameninţa alte împăpământuri cucerite sau pentru a ameninţa alte împă--răţii, mintea te duce la oamenii de care ne despartrăţii, mintea te duce la oamenii de care ne despart doar cincisprezece sau douăzeci de generaţii, la ceidoar cincisprezece sau douăzeci de generaţii, la cei care durară asemenea cetăţui, slujindu-se de ele,care durară asemenea cetăţui, slujindu-se de ele, trăind între zidurile lor, dărâmându-le.trăind între zidurile lor, dărâmându-le.

În vremea de care e vorba, Château-Gaillard nuÎn vremea de care e vorba, Château-Gaillard nu avea mai mult de o sută douăzeci de ani. Richardavea mai mult de o sută douăzeci de ani. Richard Inimă-de-Leu pusese s-o zidească în doi ani, neţinândInimă-de-Leu pusese s-o zidească în doi ani, neţinând seamă de tratate, pentru a desfide pe regele Franţei;seamă de tratate, pentru a desfide pe regele Franţei; văzând-o gata, înălţându-se deasupra ţărmului, învăzând-o gata, înălţându-se deasupra ţărmului, în--veşmântată în piatră albă proaspăt cioplită, cu celeveşmântată în piatră albă proaspăt cioplită, cu cele două rânduri de ziduri groase, cu dungi de fier care odouă rânduri de ziduri groase, cu dungi de fier care o îngrădeau, cu meterezele sale, cu cele treisprezeceîngrădeau, cu meterezele sale, cu cele treisprezece turnuri şi marele foişor cu două caturi, Richard izbucturnuri şi marele foişor cu două caturi, Richard izbuc--nise mulţumit: "A, iată, un castel zdravăn!"nise mulţumit: "A, iată, un castel zdravăn!"

Zece ani mai târziu, Filip-August i-l lua împreunăZece ani mai târziu, Filip-August i-l lua împreună 11 Fortificaţie asemănătoare cu un castel medieval, înălţată de cruciaţi.Fortificaţie asemănătoare cu un castel medieval, înălţată de cruciaţi.

cu toate ţinuturile normande.cu toate ţinuturile normande.De atunci, Château-Gaillard nu mai era o fortăreaţăDe atunci, Château-Gaillard nu mai era o fortăreaţă

de război şi slujea drept închisoare regală. Acolo eraude război şi slujea drept închisoare regală. Acolo erau închişi unii mari criminali de stat pe care regele aveaînchişi unii mari criminali de stat pe care regele avea interes să-i păstreze în viaţă, fără a le mai reda vreointeres să-i păstreze în viaţă, fără a le mai reda vreo--dată libertatea. Cel ce trecea podul peste şanţul cudată libertatea. Cel ce trecea podul peste şanţul cu apă ce împrejmuia Château-Gaillard nu trăgea năapă ce împrejmuia Château-Gaillard nu trăgea nă--dejde să mai vadă vreodată lumea asta.dejde să mai vadă vreodată lumea asta.

Corbii croncăneau toată ziua sub acoperişuri, iarCorbii croncăneau toată ziua sub acoperişuri, iar noaptea lupii veneau să urle până pe sub ziduri. Sinnoaptea lupii veneau să urle până pe sub ziduri. Sin--gura plimbare a celor închişi era drumul spre biserigura plimbare a celor închişi era drumul spre biseri--cuţa unde se duceau să asculte liturghia, pentru a secuţa unde se duceau să asculte liturghia, pentru a se întoarce apoi la temniţa lor din turn ca să-şi aştepteîntoarce apoi la temniţa lor din turn ca să-şi aştepte moartea.moartea.

În această ultimă dimineaţă a lunii noiembrie 1314,În această ultimă dimineaţă a lunii noiembrie 1314, Château-Gaillard, cu meterezele sale şi cu pâlcul săuChâteau-Gaillard, cu meterezele sale şi cu pâlcul său de arcaşi n-aveau alt rost decât să ţină acolo douăde arcaşi n-aveau alt rost decât să ţină acolo două femei, una de 21 de ani, cealaltă de 18, Marguerite şifemei, una de 21 de ani, cealaltă de 18, Marguerite şi Blanche de Burgundia, două verişoare, amândouă măBlanche de Burgundia, două verişoare, amândouă mă--ritate cu fiii lui Filip cel Frumos, dovedite că au săvâritate cu fiii lui Filip cel Frumos, dovedite că au săvâ--rşit păcatul preacurviei cu nişte tineri scutieri, şirşit păcatul preacurviei cu nişte tineri scutieri, şi osândite la temniţă pe viaţă, după scandalul cel maiosândite la temniţă pe viaţă, după scandalul cel mai răsunător din câte au izbucnit cândva la curtea Frarăsunător din câte au izbucnit cândva la curtea Fra--nţei.nţei.

Bisericuţa se afla înăuntrul celei de-a doua îngrădiBisericuţa se afla înăuntrul celei de-a doua îngrădi--turi a cetăţuii. Zidită chiar în stâncă, era întunecoasături a cetăţuii. Zidită chiar în stâncă, era întunecoasă şi friguroasă, avea puţine ferestruici şi nici o podoabăşi friguroasă, avea puţine ferestruici şi nici o podoabă în pereţi.în pereţi.

Doar trei jilţuri erau aşezate în faţa stranei: două înDoar trei jilţuri erau aşezate în faţa stranei: două în stânga pentru prinţese, unul în dreapta pentru costânga pentru prinţese, unul în dreapta pentru co--mandantul fortăreţei.mandantul fortăreţei.

În fund se vedeau înşiruiţi oşteni, cu acelaşi aer deÎn fund se vedeau înşiruiţi oşteni, cu acelaşi aer de lehamite pe care-l aveau la corvoadă, când se duceaulehamite pe care-l aveau la corvoadă, când se duceau să strângă nutreţ pentru cai.să strângă nutreţ pentru cai.

- Fraţilor, vorbi preotul, în această zi se cuvine să- Fraţilor, vorbi preotul, în această zi se cuvine să înălţăm rugile noastre cu mare osârdie şi mare întrisînălţăm rugile noastre cu mare osârdie şi mare întris--tare.tare.

Îşi drese glasul şi şovăi o clipă, tulburat parcă deÎşi drese glasul şi şovăi o clipă, tulburat parcă de ceea ce avea să spună.ceea ce avea să spună.

- Domnul Dumnezeu a chemat la dânsul sufletul- Domnul Dumnezeu a chemat la dânsul sufletul multiubitului nostru rege Filip, spuse el mai departe.multiubitului nostru rege Filip, spuse el mai departe. Şi adâncă jale a cuprins ţara toată...Şi adâncă jale a cuprins ţara toată...

Cele două prinţese îşi întoarseră una la alta feţeleCele două prinţese îşi întoarseră una la alta feţele strânse în scufiile lor cenuşii de pânză groasă legatestrânse în scufiile lor cenuşii de pânză groasă legate pe sub bărbie.pe sub bărbie.

- Aceia dar care i-au greşit sau adus ocară să se că- Aceia dar care i-au greşit sau adus ocară să se că--iască în inima lor, urmă preotul, iar aceia care, cât aiască în inima lor, urmă preotul, iar aceia care, cât a trăit, îi purtau pică, să se roage fierbinte pentru sutrăit, îi purtau pică, să se roage fierbinte pentru su--fletul său, chemând iertarea de care tot muritorul,fletul său, chemând iertarea de care tot muritorul, mare sau mic, are nevoie în faţa judecăţii Celui-demare sau mic, are nevoie în faţa judecăţii Celui-de---sus...-sus...

Cele două prinţese căzură în genunchi, plecându-şiCele două prinţese căzură în genunchi, plecându-şi capul pentru a-şi ascunde bucuria. Nu mai simţeaucapul pentru a-şi ascunde bucuria. Nu mai simţeau frigul, nu mai simţeau spaima şi restriştea lor; unfrigul, nu mai simţeau spaima şi restriştea lor; un uriaş val de speranţă creştea în ele, iar dacă le-ar fiuriaş val de speranţă creştea în ele, iar dacă le-ar fi trecut prin gând să se adreseze lui Dumnezeu, i-ar fitrecut prin gând să se adreseze lui Dumnezeu, i-ar fi mulţumit că le-a scăpat de cumplitul lor socru. În celemulţumit că le-a scăpat de cumplitul lor socru. În cele şapte luni de când fuseseră închise la Château-Gailşapte luni de când fuseseră închise la Château-Gail--lard, aceasta era întâia veste bună pe care lumea le-olard, aceasta era întâia veste bună pe care lumea le-o trimitea.trimitea.

Oştenii rânduiţi în fundul bisericuţei şuşoteau întreOştenii rânduiţi în fundul bisericuţei şuşoteau între dânşii, îşi puneau întrebări unii altora cu jumătatedânşii, îşi puneau întrebări unii altora cu jumătate glas, mişcau picioarele şi începeau să facă prea multăglas, mişcau picioarele şi începeau să facă prea multă gălăgie.gălăgie.

- Ne vor da oare fiecăruia câte un pitac de argint?- Ne vor da oare fiecăruia câte un pitac de argint?- Fiindcă a murit regele?- Fiindcă a murit regele?- Aşa-i obiceiul, pe cât mi s-a spus.- Aşa-i obiceiul, pe cât mi s-a spus.- Ba nu, când moare nu se dă nimic, poate să ne- Ba nu, când moare nu se dă nimic, poate să ne

dea ceva când l-o unge rege pe ăl de vine dupădea ceva când l-o unge rege pe ăl de vine după dânsul.dânsul.

- Şi cum o să-i zică de azi încolo regelui?- Şi cum o să-i zică de azi încolo regelui?- Păi, dumnealui, sfântul Ludovic, a fost al nouălea,- Păi, dumnealui, sfântul Ludovic, a fost al nouălea,

aşa că ăstuia, de bună seamă, au să-i zică Ludovic alaşa că ăstuia, de bună seamă, au să-i zică Ludovic al X-lea.X-lea.

- Oare o face el război ca să ne mai plimbăm prin- Oare o face el război ca să ne mai plimbăm prin alte ţări?...alte ţări?...

Comandantul fortăreţei se întoarse la ei şi le poComandantul fortăreţei se întoarse la ei şi le po--runci cu glas aspru:runci cu glas aspru:

- Rugaţi-vă!- Rugaţi-vă!Avea şi el grijile lui. Căci una dintre întemniţate,Avea şi el grijile lui. Căci una dintre întemniţate,

cea mai mare, era soţia monseniorului Ludovic de Nacea mai mare, era soţia monseniorului Ludovic de Na--vara, care devenea astăzi rege. "Iată-mă acum pus s-ovara, care devenea astăzi rege. "Iată-mă acum pus s-o păzesc pe regina Franţei", îşi zicea comandantul forpăzesc pe regina Franţei", îşi zicea comandantul for--tăreţei.tăreţei.

Nu-i de fel uşor să fii temnicerul unor făpturi deNu-i de fel uşor să fii temnicerul unor făpturi de neam regesc, iar Robert Bersumée îşi datora cele maineam regesc, iar Robert Bersumée îşi datora cele mai grele clipe din viaţa lui acestor două osândite care-igrele clipe din viaţa lui acestor două osândite care-i fuseseră aduse pe la sfârşitul lunii aprilie, cu capetelefuseseră aduse pe la sfârşitul lunii aprilie, cu capetele rase, în nişte căruţe cernite şi escortate de o sută derase, în nişte căruţe cernite şi escortate de o sută de arcaşi, sub căpetenia domnului Alain de Pareilles. Vaarcaşi, sub căpetenia domnului Alain de Pareilles. Va--nitatea îi era măgulită, dar câte griji, câte necazuri!nitatea îi era măgulită, dar câte griji, câte necazuri! Două femei tinere, prea tinere ca să nu-ţi fie milă deDouă femei tinere, prea tinere ca să nu-ţi fie milă de ele, oricare le-ar fi fost păcatul... frumoase, prea fruele, oricare le-ar fi fost păcatul... frumoase, prea fru--moase chiar sub urâcioasele lor rochii de aba groasă,moase chiar sub urâcioasele lor rochii de aba groasă, ca să nu te simţi tulburat văzându-le zi de zi, vremeca să nu te simţi tulburat văzându-le zi de zi, vreme de şapte luni... Dacă ele ar zăpăci cu farmecele lorde şapte luni... Dacă ele ar zăpăci cu farmecele lor mintea vreunui sergent de-al fortăreţei, dacă ar lua-omintea vreunui sergent de-al fortăreţei, dacă ar lua-o din loc, ori dacă vreuna s-ar spânzura, sau ar căpăta odin loc, ori dacă vreuna s-ar spânzura, sau ar căpăta o boală din care i s-ar trage moartea, sau dacă s-ar înboală din care i s-ar trage moartea, sau dacă s-ar în--toarce lucrurile - mai ştii cu treburile astea de latoarce lucrurile - mai ştii cu treburile astea de la curte? - tot el are să plătească oalele sparte, tot pe elcurte? - tot el are să plătească oalele sparte, tot pe el îl vor scoate vinovat că se purtase, fie prea moale, fieîl vor scoate vinovat că se purtase, fie prea moale, fie

prea aspru, şi asta n-o să-i ajute să se salte mai sus.prea aspru, şi asta n-o să-i ajute să se salte mai sus. El însă, ca şi preotul, ca şi prinţesele întemniţate, caEl însă, ca şi preotul, ca şi prinţesele întemniţate, ca şi oştenii de pază chiar, n-avea de loc poftă să-şi sfâşi oştenii de pază chiar, n-avea de loc poftă să-şi sfâ--rşească zilele într-o cetăţuie bătută de vânturi şi înerşească zilele într-o cetăţuie bătută de vânturi şi îne--cată în ceţuri, zidită pentru a cuprinde două mii decată în ceţuri, zidită pentru a cuprinde două mii de soldaţi şi care nu avea mai mult de o sută cincizeci,soldaţi şi care nu avea mai mult de o sută cincizeci, aici, în această vale a Senei, pe unde războiul nu maiaici, în această vale a Senei, pe unde războiul nu mai trecea de atâta amar de vreme.trecea de atâta amar de vreme.

"Temnicer al reginei Franţei, îşi repeta întruna co"Temnicer al reginei Franţei, îşi repeta întruna co--mandantul fortăreţei; numai asta îmi mai lipsea."mandantul fortăreţei; numai asta îmi mai lipsea."

Nimeni nu se ruga şi fiecare se prefăcea că urmăNimeni nu se ruga şi fiecare se prefăcea că urmă--reşte slujba, cu mintea însă la ale lui.reşte slujba, cu mintea însă la ale lui.

""Requiem aeternam dona eis Domine...Requiem aeternam dona eis Domine...""22, îngâna pe, îngâna pe nas capelanul, gândindu-se cu o cruntă invidie la prenas capelanul, gândindu-se cu o cruntă invidie la pre--oţii înveşmântaţi în patrafire frumoase, care cântauoţii înveşmântaţi în patrafire frumoase, care cântau tot atunci aceleaşi rugăciuni sub bolţile catedraleitot atunci aceleaşi rugăciuni sub bolţile catedralei Notre-Dame. Călugăr caterisit care îmbrăţişase preNotre-Dame. Călugăr caterisit care îmbrăţişase pre--oţia, visând să ajungă într-o zi mare inchizitor, se îmoţia, visând să ajungă într-o zi mare inchizitor, se îm--potmolise în slujba de popă al temniţei. Se întrebapotmolise în slujba de popă al temniţei. Se întreba acum dacă noua domnie n-are să-i aducă vreo schimacum dacă noua domnie n-are să-i aducă vreo schim--bare în bine.bare în bine.

""Et lux perpetua luceat eisEt lux perpetua luceat eis""33, răspundea coman, răspundea coman--dantul fortăreţei, pizmuind totodată soarta lui Alaindantul fortăreţei, pizmuind totodată soarta lui Alain de Pareilles, căpitan a toată arcăşimea regelui, carede Pareilles, căpitan a toată arcăşimea regelui, care mergea în capul tuturor alaiurilor.mergea în capul tuturor alaiurilor.

- - Requiem aeternam...Requiem aeternam... Care va să zică n-o să ne dea Care va să zică n-o să ne dea barem o juma de vin pe deasupra? bombănea ostaşulbarem o juma de vin pe deasupra? bombănea ostaşul Gros-Guillaume către sergentul Lalaine.Gros-Guillaume către sergentul Lalaine.

Cât despre cele două osândite, ele nu îndrăzneauCât despre cele două osândite, ele nu îndrăzneau să sufle un cuvinţel; şi-ar fi cântat prea tare bucuria.să sufle un cuvinţel; şi-ar fi cântat prea tare bucuria.

De bună seamă, în multe biserici din Franţa erau înDe bună seamă, în multe biserici din Franţa erau în ziua aceea oameni care jeleau din inimă moartea reziua aceea oameni care jeleau din inimă moartea re--gelui Filip, fără să poată spune, de altminteri, cegelui Filip, fără să poată spune, de altminteri, ce

22 Pace veşnică dăruieşte-i, Doamne (lb. latină).Pace veşnică dăruieşte-i, Doamne (lb. latină).33 Şi raza ta să-l lumineze veşnic (lb. latină).Şi raza ta să-l lumineze veşnic (lb. latină).

anume îi face să plângă, poate numai fiindcă era reanume îi face să plângă, poate numai fiindcă era re--gele sub care trăiseră şi fiindcă o dată cu el se duceagele sub care trăiseră şi fiindcă o dată cu el se ducea vremea lor. Nu trebuia să cauţi însă asemenea simţăvremea lor. Nu trebuia să cauţi însă asemenea simţă--minte în fundul unei temniţe.minte în fundul unei temniţe.

Când se sfârşi slujba, Marguerite de Burgundia ieşiCând se sfârşi slujba, Marguerite de Burgundia ieşi cea dintâi, oprindu-se în faţa comandantului fortăcea dintâi, oprindu-se în faţa comandantului fortă--reţei.reţei.

- Domnule Bersumée, îi spuse ea uitându-i-se în- Domnule Bersumée, îi spuse ea uitându-i-se în ochi, ţin să-ţi vorbesc asupra unor lucruri însemnateochi, ţin să-ţi vorbesc asupra unor lucruri însemnate şi care te privesc.şi care te privesc.

Comandantul fortăreţei se simţea întotdeauna stânComandantul fortăreţei se simţea întotdeauna stân--jenit când ochii Margueritei de Burgundia se aţinteaujenit când ochii Margueritei de Burgundia se aţinteau astfel într-ai lui, iar de data asta se fâstâci mai rău caastfel într-ai lui, iar de data asta se fâstâci mai rău ca de obicei. Îşi plecă privirea în pământ.de obicei. Îşi plecă privirea în pământ.

- Am să trec să te ascult, doamnă, îndată după ce-- Am să trec să te ascult, doamnă, îndată după ce-mi voi fi făcut rondul şi voi fi schimbat garda.mi voi fi făcut rondul şi voi fi schimbat garda.

Apoi îi porunci sergentului Lalaine să le însoţeascăApoi îi porunci sergentului Lalaine să le însoţească pe prinţese, atrăgându-i luarea-aminte, în şoaptă, săpe prinţese, atrăgându-i luarea-aminte, în şoaptă, să fie cu ochii în patru.fie cu ochii în patru.

Turnul în care Marguerite şi Blanche erau închiseTurnul în care Marguerite şi Blanche erau închise nu cuprindea decât trei încăperi înalte şi rotunde,nu cuprindea decât trei încăperi înalte şi rotunde, toate la fel şi aşezate una deasupra celeilalte, fiecaretoate la fel şi aşezate una deasupra celeilalte, fiecare având câte o vatră cu prichici şi un tavan boltit cu optavând câte o vatră cu prichici şi un tavan boltit cu opt arcade; odăile acestea erau legate între ele de o scarăarcade; odăile acestea erau legate între ele de o scară scobită în grosimea peretelui. În sala de jos se afla totscobită în grosimea peretelui. În sala de jos se afla tot timpul o ceată de oşteni, cei care îi pricinuiau atâtatimpul o ceată de oşteni, cei care îi pricinuiau atâta grijă căpitanului Bersumée, de punea să-i schimbe lagrijă căpitanului Bersumée, de punea să-i schimbe la fiecare şase ceasuri, temându-se mereu ca nu cumvafiecare şase ceasuri, temându-se mereu ca nu cumva să se lase şpăguiţi, ademeniţi sau traşi pe sfoară desă se lase şpăguiţi, ademeniţi sau traşi pe sfoară de prinţesele captive. Marguerite locuia în odaia de la înprinţesele captive. Marguerite locuia în odaia de la în--tâiul cat, iar Blanche, în cea de la al doilea. În timpultâiul cat, iar Blanche, în cea de la al doilea. În timpul nopţii prinţesele erau despărţite de o uşă grea, carenopţii prinţesele erau despărţite de o uşă grea, care se închidea la mijlocul scării, dar ziua aveau voie săse închidea la mijlocul scării, dar ziua aveau voie să treacă dintr-o încăpere într-alta.treacă dintr-o încăpere într-alta.

După ce sergentul le lăsă acolo, ele aşteptară pânăDupă ce sergentul le lăsă acolo, ele aşteptară până ce se auziră scârţâind toate broaştele şi ţâţânelece se auziră scârţâind toate broaştele şi ţâţânele uşilor din josul scării.uşilor din josul scării.

Apoi se priviră şi, împinse de acelaşi imbold, căzurăApoi se priviră şi, împinse de acelaşi imbold, căzură una în braţele celeilalte, strigând:una în braţele celeilalte, strigând:

- E mort, e mort!- E mort, e mort!Se îmbrăţişau, săreau într-un picior, râdeau şi plânSe îmbrăţişau, săreau într-un picior, râdeau şi plân--

geau în acelaşi timp repetând într-una:geau în acelaşi timp repetând într-una:- E mort! E mort!- E mort! E mort!Îşi smulseră tichiile de pânză, descoperindu-şiÎşi smulseră tichiile de pânză, descoperindu-şi

părul scurt, părul lor de şapte luni. Marguerite aveapărul scurt, părul lor de şapte luni. Marguerite avea buclişoare negre de jur împrejurul capului, pe când labuclişoare negre de jur împrejurul capului, pe când la Blanche şuviţele dese, ca nişte mănunchiuri de paie,Blanche şuviţele dese, ca nişte mănunchiuri de paie, nu crescuseră la fel peste tot. Blanche îşi trecu palmanu crescuseră la fel peste tot. Blanche îşi trecu palma de la frunte la ceafă şi zise, cu ochii la vară-sa:de la frunte la ceafă şi zise, cu ochii la vară-sa:

- O oglindă! Înainte de orice vreau o oglindă! Mar- O oglindă! Înainte de orice vreau o oglindă! Mar--guerite, sunt oare tot frumoasă?guerite, sunt oare tot frumoasă?

Auzind-o, s-ar fi putut crede că urma să fie liberatăAuzind-o, s-ar fi putut crede că urma să fie liberată numaidecât şi că singura ei grijă era să arate bine.numaidecât şi că singura ei grijă era să arate bine.

- Cum trebuie să fi îmbătrânit eu, dacă mă întrebi- Cum trebuie să fi îmbătrânit eu, dacă mă întrebi una ca asta, răspunse Marguerite.una ca asta, răspunse Marguerite.

- Vai, nu! se apără Blanche. Eşti tot aşa de fru- Vai, nu! se apără Blanche. Eşti tot aşa de fru--moasă!moasă!

Credea într-adevăr ce spune; cei care suferă laoCredea într-adevăr ce spune; cei care suferă lao--laltă nu văd unii la alţii vreo schimbare. Dar Marguelaltă nu văd unii la alţii vreo schimbare. Dar Margue--rite clătină din cap; ştia bine că nu era adevărat.rite clătină din cap; ştia bine că nu era adevărat.

Ceea ce înduraseră cele două prinţese începând dinCeea ce înduraseră cele două prinţese începând din primăvară: grozăvia de la Maubuisson abătându-seprimăvară: grozăvia de la Maubuisson abătându-se din senin asupra lor tocmai când se simţeau mai feridin senin asupra lor tocmai când se simţeau mai feri--cite, judecata, înfricoşătoarea moarte a amanţilor execite, judecata, înfricoşătoarea moarte a amanţilor exe--cutaţi sub ochii lor în piaţa mare din Pontoise, strigăcutaţi sub ochii lor în piaţa mare din Pontoise, strigă--tele mârşave ale gloatei îngrămădite de o parte şi detele mârşave ale gloatei îngrămădite de o parte şi de alta a străzilor, şi apoi această jumătate de an petrealta a străzilor, şi apoi această jumătate de an petre--cută în temniţă, cu vântul care gemea pe acoperişuri,cută în temniţă, cu vântul care gemea pe acoperişuri,

cu dogoarea care încingea zidurile de piatră, cu frigulcu dogoarea care încingea zidurile de piatră, cu frigul de gheaţă care se lăsa de cum începea toamna, cu fide gheaţă care se lăsa de cum începea toamna, cu fi--ertura neagră de hrişcă ce li se dădea drept hrană, cuertura neagră de hrişcă ce li se dădea drept hrană, cu cămăşile zgrunţuroase, parcă din păr de cal, primecămăşile zgrunţuroase, parcă din păr de cal, prime--nite la două luni o dată, cu ferestruica îngustă ca onite la două luni o dată, cu ferestruica îngustă ca o deschizătură de meterez prin care nu vedeau, oricumdeschizătură de meterez prin care nu vedeau, oricum şi-ar fi răsucit capul, nimic în afară de chivăra unuişi-ar fi răsucit capul, nimic în afară de chivăra unui arcaş a cărui faţa rămânea nevăzută, trecând încolo şiarcaş a cărui faţa rămânea nevăzută, trecând încolo şi încoace... toate acestea o înrăiseră prea tare pe Marîncoace... toate acestea o înrăiseră prea tare pe Mar--guerite, simţea asta, ca să nu-i fi schimbat şi chipul.guerite, simţea asta, ca să nu-i fi schimbat şi chipul.

Poate că Blanche, cu cei 18 ani ai ei şi cu strania-iPoate că Blanche, cu cei 18 ani ai ei şi cu strania-i uşurinţă care o făcea să nu-şi dea seama de nimic şiuşurinţă care o făcea să nu-şi dea seama de nimic şi să treacă într-o clipă de la o tristeţe fără margini lasă treacă într-o clipă de la o tristeţe fără margini la speranţele cele mai smintite, Blanche, care era însperanţele cele mai smintite, Blanche, care era în stare să se oprească deodată din plâns pentru că ostare să se oprească deodată din plâns pentru că o pasăre cânta de cealaltă parte a zidului, şi să se minupasăre cânta de cealaltă parte a zidului, şi să se minu--neze: "Marguerite! Auzi? O pasăre!"... Blanche, careneze: "Marguerite! Auzi? O pasăre!"... Blanche, care credea în semne, în toate semnele, şi ţesea la visuricredea în semne, în toate semnele, şi ţesea la visuri aşa cum alte femei însăilează tivul fustelor, poate căaşa cum alte femei însăilează tivul fustelor, poate că Blanche, dacă ar ieşi din temniţa asta, ar putea să-şiBlanche, dacă ar ieşi din temniţa asta, ar putea să-şi regăsească frăgezimea obrazului, o dată cu privirea şiregăsească frăgezimea obrazului, o dată cu privirea şi cu sufletul de odinioară; Marguerite, însă, niciodată.cu sufletul de odinioară; Marguerite, însă, niciodată. Ceea ce se frânsese în inima ei nu se va mai lipi laCeea ce se frânsese în inima ei nu se va mai lipi la loc.loc.

Din ziua când au întemniţat-o nu vărsase o singurăDin ziua când au întemniţat-o nu vărsase o singură lacrimă, dar nici gândul căinţii n-o tulburase vreolacrimă, dar nici gândul căinţii n-o tulburase vreo--dată. Nu-şi găsea nici o vină şi nu-i părea rău de ceeadată. Nu-şi găsea nici o vină şi nu-i părea rău de ceea ce făcuse.ce făcuse.

Capelanul care o spovedea în fiecare săptămânăCapelanul care o spovedea în fiecare săptămână era îngrozit de tăcerea ei îndărătnică.era îngrozit de tăcerea ei îndărătnică.

Nici o clipă nu-i trecuse prin minte să-şi mărturiseNici o clipă nu-i trecuse prin minte să-şi mărturise--ască vreo vinovăţie pentru restriştea ei; nici o clipăască vreo vinovăţie pentru restriştea ei; nici o clipă nu recunoscuse că, atunci când eşti nepoata sfântuluinu recunoscuse că, atunci când eşti nepoata sfântului Ludovic, fiică a ducelui de Burgundia, regină a NaLudovic, fiică a ducelui de Burgundia, regină a Na--

varei şi hărăzită să te urci pe preacreştinescul tron alvarei şi hărăzită să te urci pe preacreştinescul tron al Franţei, a-ţi lua un scutier ca ibovnic, a-l primi în paFranţei, a-ţi lua un scutier ca ibovnic, a-l primi în pa--latul soţului tău, a-l încărca cu daruri ce sar în ochi, elatul soţului tău, a-l încărca cu daruri ce sar în ochi, e o joacă primejdioasă, pe care s-ar putea s-o plăteştio joacă primejdioasă, pe care s-ar putea s-o plăteşti cu cinstea şi libertatea. Se simţea îndreptăţită la acecu cinstea şi libertatea. Se simţea îndreptăţită la ace--asta pentru că o măritaseră cu un prinţ pe care nu-lasta pentru că o măritaseră cu un prinţ pe care nu-l iubea şi care-i făcea scârbă de câte ori venea noapteaiubea şi care-i făcea scârbă de câte ori venea noaptea în patul ei.în patul ei.

Nu-şi găsea ei vină că se prinsese în joc, ci doar îiNu-şi găsea ei vină că se prinsese în joc, ci doar îi ura pe aceia care o făcuseră să piardă; şi numai împoura pe aceia care o făcuseră să piardă; şi numai împo--triva celorlalţi îşi vărsa zadarnica mânie, împotrivatriva celorlalţi îşi vărsa zadarnica mânie, împotriva cumnatei sale, regina Angliei, pentru că o dase în vicumnatei sale, regina Angliei, pentru că o dase în vi--leag, împotriva familiei sale din Franţa pentru că oleag, împotriva familiei sale din Franţa pentru că o osândise, împotriva neamurilor sale din Burgundiaosândise, împotriva neamurilor sale din Burgundia pentru că nu-i luaseră apărarea, împotriva ţării înpentru că nu-i luaseră apărarea, împotriva ţării în--tregi, împotriva soartei şi împotriva lui Dumnezeu. Latregi, împotriva soartei şi împotriva lui Dumnezeu. La ceilalţi se gândea cu o mare sete de răzbunare cândceilalţi se gândea cu o mare sete de răzbunare când îşi aducea aminte că ea ar fi trebuit să fie în ziuaîşi aducea aminte că ea ar fi trebuit să fie în ziua aceea alături de noul rege, împărtăşind cu el putereaaceea alături de noul rege, împărtăşind cu el puterea şi măreţia, în loc să zacă întemniţată, regină de râsulşi măreţia, în loc să zacă întemniţată, regină de râsul lumii, în dosul unor ziduri groase de douăsprezece pilumii, în dosul unor ziduri groase de douăsprezece pi--cioare.cioare.

Blanche îşi petrecu braţele în jurul gâtului ei, ziBlanche îşi petrecu braţele în jurul gâtului ei, zi--când:când:

- S-a isprăvit, sunt sigură, draga mea, că s-a is- S-a isprăvit, sunt sigură, draga mea, că s-a is--prăvit cu necazurile noastre.prăvit cu necazurile noastre.

- S-a isprăvit, răspunse Marguerite, numai dacă- S-a isprăvit, răspunse Marguerite, numai dacă vom lucra cu dibăcie şi repede.vom lucra cu dibăcie şi repede.

Avea ea un plan care-i frământase mintea în timpulAvea ea un plan care-i frământase mintea în timpul liturghiei, fără să ştie prea bine unde are s-o ducă.liturghiei, fără să ştie prea bine unde are s-o ducă. Dar voia să folosească noile împrejurări. Adăugă:Dar voia să folosească noile împrejurări. Adăugă:

- Mă vei lăsa să-i vorbesc eu găliganului ăstuia de- Mă vei lăsa să-i vorbesc eu găliganului ăstuia de Bersumée, a cărui căpăţână mi-ar plăcea mai curândBersumée, a cărui căpăţână mi-ar plăcea mai curând s-o văd în vârful unei suliţi decât pe umerii săi.s-o văd în vârful unei suliţi decât pe umerii săi.

O clipă mai târziu se auziră scârţâind broaştele şiO clipă mai târziu se auziră scârţâind broaştele şi zăvoarele din josul scării.zăvoarele din josul scării.

Cele două femei îşi puseră iar pe cap tichiile lor.Cele două femei îşi puseră iar pe cap tichiile lor. Blanche se apropie de pervazul ferestruicii, iar MarBlanche se apropie de pervazul ferestruicii, iar Mar--guerite, silindu-se să-şi dea un aer de regină, se aşezăguerite, silindu-se să-şi dea un aer de regină, se aşeză pe taburetul care era singurul scaun ce se găseape taburetul care era singurul scaun ce se găsea acolo. Comandantul fortăreţei intră.acolo. Comandantul fortăreţei intră.

- Am venit, doamnă, aşa cum m-ai rugat, zise el.- Am venit, doamnă, aşa cum m-ai rugat, zise el.Marguerite zăbovi o vreme, privindu-l drept în faţă,Marguerite zăbovi o vreme, privindu-l drept în faţă,

apoi îl întrebă:apoi îl întrebă:- Domnule Bersumée, ştii dumneata pe cine păzeşti- Domnule Bersumée, ştii dumneata pe cine păzeşti

aici de azi înainte?aici de azi înainte?Bersumée îşi întoarse ochii, de parcă ar fi căutatBersumée îşi întoarse ochii, de parcă ar fi căutat

ceva în jurul său.ceva în jurul său.- Ştiu, doamnă, ştiu, răspunse el, şi mă gândesc la- Ştiu, doamnă, ştiu, răspunse el, şi mă gândesc la

asta de azi-dimineaţă, de când ştafeta care se duceaasta de azi-dimineaţă, de când ştafeta care se ducea spre Criqueboeuf şi Rouen m-a sculat din somn.spre Criqueboeuf şi Rouen m-a sculat din somn.

- De şapte luni de când mă aflu închisă aici nu am- De şapte luni de când mă aflu închisă aici nu am rufărie, nici masă, nici scaun, nici pat, nici cearcearufărie, nici masă, nici scaun, nici pat, nici cearcea--furi; mănânc aceeaşi fiertură ca şi soldaţii dumitale,furi; mănânc aceeaşi fiertură ca şi soldaţii dumitale, iar foc în vatră n-am decât un ceas pe zi.iar foc în vatră n-am decât un ceas pe zi.

- Am urmat, doamnă, poruncile domnului de No- Am urmat, doamnă, poruncile domnului de No--garet, răspunse Bersumée.garet, răspunse Bersumée.

- Domnul de Nogaret e mort.- Domnul de Nogaret e mort.- Îmi trimisese instrucţiunile regelui.- Îmi trimisese instrucţiunile regelui.- Regele Filip e mort.- Regele Filip e mort.Ghicind unde voia s-ajungă Marguerite, comanGhicind unde voia s-ajungă Marguerite, coman--

dantul încercă s-o înfunde:dantul încercă s-o înfunde:- Dar monseniorul de Marigny mai trăieşte,- Dar monseniorul de Marigny mai trăieşte,

doamnă, el, care ţine în mâna lui tribunalele şi închidoamnă, el, care ţine în mâna lui tribunalele şi închi--sorile, precum şi toate câte sunt în ţară, şi în a căruisorile, precum şi toate câte sunt în ţară, şi în a cărui mână mă aflu şi eu în toate privinţele.mână mă aflu şi eu în toate privinţele.

- Aşadar, ştafeta de azi-dimineaţă nu ţi-a adus po- Aşadar, ştafeta de azi-dimineaţă nu ţi-a adus po--runci noi în legătură cu mine?runci noi în legătură cu mine?

- Nici una, doamnă.- Nici una, doamnă.- N-o să treacă mult şi ai să le primeşti.- N-o să treacă mult şi ai să le primeşti.- Le aştept, doamnă.- Le aştept, doamnă.Se priviră o clipă în tăcere. Robert Bersumée, coSe priviră o clipă în tăcere. Robert Bersumée, co--

mandantul fortăreţei Château-Gaillard, împlinise 35mandantul fortăreţei Château-Gaillard, împlinise 35 de ani, ceea ce pe atunci te făcea să treci drept om înde ani, ceea ce pe atunci te făcea să treci drept om în vârstă. Avea mutra morocănoasă şi încruntată pe carevârstă. Avea mutra morocănoasă şi încruntată pe care şi-o iau lesne ostaşii de meserie şi care, cu timpulşi-o iau lesne ostaşii de meserie şi care, cu timpul intră în firea lor. Sprâncenele i se îmbinau deasupraintră în firea lor. Sprâncenele i se îmbinau deasupra nasului.nasului.

Pentru slujba de toate zilele în fortăreaţă purta oPentru slujba de toate zilele în fortăreaţă purta o căciulă din blană de lup şi o za subţire cam lăbărţată,căciulă din blană de lup şi o za subţire cam lăbărţată, mânjită de grăsime şi care se umfla în jurul cingămânjită de grăsime şi care se umfla în jurul cingă--toarei.toarei.

La început, când o aduseseră în temniţă, MargueLa început, când o aduseseră în temniţă, Margue--rite încercase să-l ademenească cu farmecele ei, gatarite încercase să-l ademenească cu farmecele ei, gata să i se dea pentru a face din el un aliat. Bersuméesă i se dea pentru a face din el un aliat. Bersumée ocolise ispita, de teama necazurilor ce i s-ar fi pututocolise ispita, de teama necazurilor ce i s-ar fi putut trage dintr-asta. Simţea însă mereu aceeaşi stânjetrage dintr-asta. Simţea însă mereu aceeaşi stânje--neală în faţa Margueritei şi-i păstra un fel de picăneală în faţa Margueritei şi-i păstra un fel de pică pentru rolul primejdios pe care ea i-l hărăzise. Acumpentru rolul primejdios pe care ea i-l hărăzise. Acum îşi zicea: "Ia te uită! Aş fi putut fi amantul reginei Fraîşi zicea: "Ia te uită! Aş fi putut fi amantul reginei Fra--nţei." Şi se întreba dacă purtarea lui de soldat neanţei." Şi se întreba dacă purtarea lui de soldat nea--bătut de la datorie are să-i prindă bine la înaintareabătut de la datorie are să-i prindă bine la înaintarea în grad sau, dimpotrivă, are să-i căşuneze rău.în grad sau, dimpotrivă, are să-i căşuneze rău.

- Nu mi-a fost de loc plăcut, doamnă, că a trebuit să- Nu mi-a fost de loc plăcut, doamnă, că a trebuit să mă port astfel cu nişte femei... şi încă de rang aşa demă port astfel cu nişte femei... şi încă de rang aşa de înalt ca domnia-ta, zise el.înalt ca domnia-ta, zise el.

- Asta mi-o închipui uşor, domnule, răspunse Mar- Asta mi-o închipui uşor, domnule, răspunse Mar--guerite, căci în dumneata se simte cavalerul, iar luguerite, căci în dumneata se simte cavalerul, iar lu--crurile ce ţi s-au poruncit trebuie să-ţi fi făcut marecrurile ce ţi s-au poruncit trebuie să-ţi fi făcut mare scârbă.scârbă.

Deoarece tată-său potcovea caii, iar mă-sa era fatăDeoarece tată-său potcovea caii, iar mă-sa era fată de paracliser, comandantul fortăreţei auzi cu oarede paracliser, comandantul fortăreţei auzi cu oare--

care plăcere cuvântul cavaler.care plăcere cuvântul cavaler.- Vezi, însă, domnule Bersumée, urmă prinţesa în- Vezi, însă, domnule Bersumée, urmă prinţesa în--

temniţată, că m-am săturat să tot mestec rumeguş detemniţată, că m-am săturat să tot mestec rumeguş de surcele ca să-mi păstrez dinţii albi şi să-mi ung mâisurcele ca să-mi păstrez dinţii albi şi să-mi ung mâi--nile cu slănina din ciorbă ca să nu-mi crape pielea denile cu slănina din ciorbă ca să nu-mi crape pielea de frig.frig.

- Înţeleg, doamnă, înţeleg.- Înţeleg, doamnă, înţeleg.- Ţi-aş fi îndatorată să faci astfel ca de astăzi- Ţi-aş fi îndatorată să faci astfel ca de astăzi

înainte să nu mai am de îndurat gerul, păduchii şiînainte să nu mai am de îndurat gerul, păduchii şi foamea.foamea.

Bersumée îşi plecă ochii.Bersumée îşi plecă ochii.- Nu am porunci, doamnă.- Nu am porunci, doamnă.- Numai ura pe care mi-o purta regele Filip m-a- Numai ura pe care mi-o purta regele Filip m-a

adus aici, şi acum, după ce a murit, toate se voradus aici, şi acum, după ce a murit, toate se vor schimba, urmă Marguerite, cât pe ce să creadă ea înschimba, urmă Marguerite, cât pe ce să creadă ea în--săşi minciuna rostită cu atâta convingere. Ai săsăşi minciuna rostită cu atâta convingere. Ai să aştepţi oare până ţi s-o porunci să-mi deschizi porţileaştepţi oare până ţi s-o porunci să-mi deschizi porţile temniţei ca să arăţi oarecare bunăvoinţă reginei Fratemniţei ca să arăţi oarecare bunăvoinţă reginei Fra--nţei? Nu crezi că făcând aşa îţi primejduieşti destulnţei? Nu crezi că făcând aşa îţi primejduieşti destul de prosteşte viitorul?de prosteşte viitorul?

Militarii sunt adeseori şovăitori din fire, ceea ce-iMilitarii sunt adeseori şovăitori din fire, ceea ce-i înclină la supunere şi-i face să piardă multe bătălii. Peînclină la supunere şi-i face să piardă multe bătălii. Pe cât de zăbavnic era Bersumée când urma să facă cevacât de zăbavnic era Bersumée când urma să facă ceva de capul său, pe atât de iute se arăta când trebuia săde capul său, pe atât de iute se arăta când trebuia să împlinească poruncile mai-marilor. Ştia să zbiere laîmplinească poruncile mai-marilor. Ştia să zbiere la ostaşii pe care îi avea sub mâna lui şi să le repeadăostaşii pe care îi avea sub mâna lui şi să le repeadă câte un pumn, dar la o adică, în faţa unei situaţii necâte un pumn, dar la o adică, în faţa unei situaţii ne--aşteptate, nu se prea simţea în stare să ia o hotărâre.aşteptate, nu se prea simţea în stare să ia o hotărâre.

Între duşmănia unei femei care, după spusa ei, va fiÎntre duşmănia unei femei care, după spusa ei, va fi atotputernică mâine, şi furia monseniorului de Maatotputernică mâine, şi furia monseniorului de Ma--rigny, care era atotputernic astăzi, ce trebuia sărigny, care era atotputernic astăzi, ce trebuia să aleagă?aleagă?

- Aş vrea de asemenea ca doamna Blanche şi cu- Aş vrea de asemenea ca doamna Blanche şi cu mine, vorbi iar Marguerite, să putem ieşi un ceas,mine, vorbi iar Marguerite, să putem ieşi un ceas,

două, dintre zidurile acestea, însoţite de dumneata,două, dintre zidurile acestea, însoţite de dumneata, dacă crezi că-i nevoie, ca să mai vedem şi altceva îndacă crezi că-i nevoie, ca să mai vedem şi altceva în afară de meterezele fortăreţei şi de suliţele arcaşilorafară de meterezele fortăreţei şi de suliţele arcaşilor dumitale.dumitale.

Îl lua prea repede şi cerea prea multe. BersuméeÎl lua prea repede şi cerea prea multe. Bersumée mirosi capcana. Deţinutele sale încercau să-i scapemirosi capcana. Deţinutele sale încercau să-i scape printre degete. Nu erau deci aşa de sigure că se vorprintre degete. Nu erau deci aşa de sigure că se vor întoarce la ce au fost înainte.întoarce la ce au fost înainte.

- Pentru că eşti regină, răspunse el, vei înţelege,- Pentru că eşti regină, răspunse el, vei înţelege, doamnă, că trebuie să slujesc statul cu credinţă şi cădoamnă, că trebuie să slujesc statul cu credinţă şi că nu pot călca consemnele care mi-au fost date.nu pot călca consemnele care mi-au fost date.

Zicând acestea, părăsi încăperea ca să nu mai lunZicând acestea, părăsi încăperea ca să nu mai lun--gească vorba.gească vorba.

- E un câine, izbucni Marguerite în urma lui, un- E un câine, izbucni Marguerite în urma lui, un câine de pază care nu e bun decât să latre şi săcâine de pază care nu e bun decât să latre şi să muşte.muşte.

Făcuse o mişcare greşită şi acum îşi chinuia minteaFăcuse o mişcare greşită şi acum îşi chinuia mintea căutând cum să intre în legătură cu lumea de afară,căutând cum să intre în legătură cu lumea de afară, cum să capete veşti şi să trimită scrisori care să nu fiecum să capete veşti şi să trimită scrisori care să nu fie citite de Marigny. Nu ştia că un sol, ales printre celecitite de Marigny. Nu ştia că un sol, ales printre cele dintâi mărimi ale ţării, se şi afla în drum pentru a-idintâi mărimi ale ţării, se şi afla în drum pentru a-i propune un târg ciudat.propune un târg ciudat.

MONSENIORUL ROBERT D'ARTOISMONSENIORUL ROBERT D'ARTOIS

"Trebuie să te aştepţi la orice când eşti temnicerul"Trebuie să te aştepţi la orice când eşti temnicerul unei regine", îşi zicea Bersumée coborând din turn.unei regine", îşi zicea Bersumée coborând din turn. Se simţea nemulţumit şi-l munceau temeri nedesSe simţea nemulţumit şi-l munceau temeri nedes--luşite. O întâmplare aşa de gravă cum era moartea reluşite. O întâmplare aşa de gravă cum era moartea re--gelui nu putea trece fără ca Château-Gaillard să prigelui nu putea trece fără ca Château-Gaillard să pri--mească o vizită de la Paris. Şi Bersumée se grăbi, zbimească o vizită de la Paris. Şi Bersumée se grăbi, zbi--erând înjurături în dreapta şi-n stânga, să-şi pună garerând înjurături în dreapta şi-n stânga, să-şi pună gar--nizoana în stare de inspecţie. Voia ca barem desprenizoana în stare de inspecţie. Voia ca barem despre partea asta să nu i se poată găsi vreo vină.partea asta să nu i se poată găsi vreo vină.

Cât ţinu ziua cetăţuia fu întoarsă cu dosu-n sus,Cât ţinu ziua cetăţuia fu întoarsă cu dosu-n sus, într-un iureş ce nu se mai pomenise acolo de peîntr-un iureş ce nu se mai pomenise acolo de pe vremea lui Richard Inimă-de-Leu. Peste tot se mătura,vremea lui Richard Inimă-de-Leu. Peste tot se mătura, se freca de zor. Cutare arcaş îşi pierduse tolba cu săse freca de zor. Cutare arcaş îşi pierduse tolba cu să--geţi? Unde era? Tolbă să se facă! Şi ce-i cu zalelegeţi? Unde era? Tolbă să se facă! Şi ce-i cu zalele astea ruginite pe la subsuori? Haide, pune mâna peastea ruginite pe la subsuori? Haide, pune mâna pe nisip şi freacă-le, lună să fie!nisip şi freacă-le, lună să fie!

- Dacă domnul de Pareilles pică din senin peste noi,- Dacă domnul de Pareilles pică din senin peste noi, nu vreau să mă înfăţişez înaintea lui cu o ceată de cenu vreau să mă înfăţişez înaintea lui cu o ceată de ce--rşetori! urla Bersumée. Haide, mişcă din loc!rşetori! urla Bersumée. Haide, mişcă din loc!

Se curăţau odăile corpului de gardă. Se ungeau laSe curăţau odăile corpului de gardă. Se ungeau la--nţurile podului mişcător. Se scoteau plitele pentrunţurile podului mişcător. Se scoteau plitele pentru clocotitul smoalei ca şi cum cetăţuia urma să fie ataclocotitul smoalei ca şi cum cetăţuia urma să fie ata--cată dintr-o clipă într-alta. Şi vai de cel care nu secată dintr-o clipă într-alta. Şi vai de cel care nu se mişca destul de iute! Soldatul Gros-Guillaume, chiarmişca destul de iute! Soldatul Gros-Guillaume, chiar cel de râvnea la o porţie de vin peste tainul de toatecel de râvnea la o porţie de vin peste tainul de toate zilele, se alese cu un picior în spate. Sergentul Lazilele, se alese cu un picior în spate. Sergentul La--laine cădea de oboseală.laine cădea de oboseală.

Uşile erau vraişte; Château-Gaillard semăna cu oUşile erau vraişte; Château-Gaillard semăna cu o casă din care se mută locatarii. Dacă prinţesele ar ficasă din care se mută locatarii. Dacă prinţesele ar fi vrut s-o şteargă de acolo, dintr-o sută de zile, asta arvrut s-o şteargă de acolo, dintr-o sută de zile, asta ar fi fost cea mai nimerită. Domnea peste tot o asefi fost cea mai nimerită. Domnea peste tot o ase--menea zăpăceală, că nu le-ar fi văzut nimeni ieşind.menea zăpăceală, că nu le-ar fi văzut nimeni ieşind.

Când veni seara, Bersumée nu mai putea vorbi deCând veni seara, Bersumée nu mai putea vorbi de atâta cât răcnise, iar arcaşii moţăiau pe metereze. Aatâta cât răcnise, iar arcaşii moţăiau pe metereze. A doua zi însă, în primele ceasuri ale dimineţii, cânddoua zi însă, în primele ceasuri ale dimineţii, când pândarii vestiră un pâlc de călăreţi cu prapur înpândarii vestiră un pâlc de călăreţi cu prapur în frunte, care se apropia venind dinspre Paris, de-afrunte, care se apropia venind dinspre Paris, de-a lungul Senei, comandantul fortăreţei se bucură înlungul Senei, comandantul fortăreţei se bucură în sinea lui că făcuse ce trebuie ca să nu fie luat pe nesinea lui că făcuse ce trebuie ca să nu fie luat pe ne--pregătite.pregătite.

Îmbrăcă în grabă zaua lui de zile mari, trase în piciÎmbrăcă în grabă zaua lui de zile mari, trase în pici --oare cizmele cele mai bune, acelea pe care nu le puroare cizmele cele mai bune, acelea pe care nu le pur--tase mai mult de cinci ani, îşi prinse nişte pintenitase mai mult de cinci ani, îşi prinse nişte pinteni lungi de trei şchioape şi, după ce-şi puse chivăra pelungi de trei şchioape şi, după ce-şi puse chivăra pe cap, ieşi în curte. Rămase câteva clipe să se uite, cu ocap, ieşi în curte. Rămase câteva clipe să se uite, cu o mulţumire plină de grijă, la ostaşii săi istoviţi încă,mulţumire plină de grijă, la ostaşii săi istoviţi încă, dar ale căror suliţe şi spăngi bine frecate reuşeau sădar ale căror suliţe şi spăngi bine frecate reuşeau să lucească până şi în lumina lăptoasă a dimineţii delucească până şi în lumina lăptoasă a dimineţii de iarnă.iarnă.

"Nu mă poate lua nimeni la refec în ce priveşte ţi"Nu mă poate lua nimeni la refec în ce priveşte ţi--nuta ostaşilor", îşi zicea. "Şi asta o să-mi dea glas mainuta ostaşilor", îşi zicea. "Şi asta o să-mi dea glas mai vârtos ca să mă plâng de solda mea prea mică şi devârtos ca să mă plâng de solda mea prea mică şi de întârzierea cu care mi se trimit banii pentru hrana oaîntârzierea cu care mi se trimit banii pentru hrana oa--menilor."menilor."

Trâmbiţele călăreţilor răsunau acum pe mal la poaTrâmbiţele călăreţilor răsunau acum pe mal la poa--lele cetăţuii, şi se auziră copitele cailor izbind pălele cetăţuii, şi se auziră copitele cailor izbind pă--mântul pietros.mântul pietros.

- Deschideţi porţile! Coborâţi podul!- Deschideţi porţile! Coborâţi podul!Lanţurile podului mişcător lunecară tremurând înLanţurile podului mişcător lunecară tremurând în

scripetele lor şi, o clipă mai târziu, cincisprezece scuscripetele lor şi, o clipă mai târziu, cincisprezece scu--tieri cu pajure regale, având la mijloc un călăreţ roşu,tieri cu pajure regale, având la mijloc un călăreţ roşu, ţinându-se drept în şa, de parcă înfăţişa propria saţinându-se drept în şa, de parcă înfăţişa propria sa statuie călare, treceau ca o furtună pe sub bolta corstatuie călare, treceau ca o furtună pe sub bolta cor--pului de gardă şi cotropeau curtea fortăreţei.pului de gardă şi cotropeau curtea fortăreţei.

"Să fie oare noul rege? gândea Bersumée aler"Să fie oare noul rege? gândea Bersumée aler--gându-le înainte. Dumnezeule! A şi venit să-şi iagându-le înainte. Dumnezeule! A şi venit să-şi ia

soţia?"soţia?"I se tăiase răsuflarea de tulburat ce era şi nu putuI se tăiase răsuflarea de tulburat ce era şi nu putu

să desluşească îndată faţa omului în manta sângerie,să desluşească îndată faţa omului în manta sângerie, care sărise de pe calul său şi, ca o namilă îmbrăcatăcare sărise de pe calul său şi, ca o namilă îmbrăcată în postavuri, blănuri, piei şi argint, îşi croia drumîn postavuri, blănuri, piei şi argint, îşi croia drum printre scutieri, venind spre dânsul.printre scutieri, venind spre dânsul.

- Din partea regelui, zise uriaşul călăreţ, fluturând- Din partea regelui, zise uriaşul călăreţ, fluturând sub nasul lui Bersumée, fără a-i lăsa timp să citească,sub nasul lui Bersumée, fără a-i lăsa timp să citească, un pergament pe care atârna o pecete. Sunt conteleun pergament pe care atârna o pecete. Sunt contele Robert d'Artois.Robert d'Artois.

Comandantul fortăreţei n-apucă decât să facă o pleComandantul fortăreţei n-apucă decât să facă o ple--căciune. Monseniorul Robert d'Artois îi dădu unacăciune. Monseniorul Robert d'Artois îi dădu una peste umăr de se îndoi; asta, ca să-i arate că nu sepeste umăr de se îndoi; asta, ca să-i arate că nu se ţine fudul faţă de cei mai mici, apoi ceru vin caldţine fudul faţă de cei mai mici, apoi ceru vin cald pentru dânsul şi întreaga escortă, cu un glas care-ipentru dânsul şi întreaga escortă, cu un glas care-i făcu pe pândarii din turnurile cetăţuii să se holbezefăcu pe pândarii din turnurile cetăţuii să se holbeze miraţi. Paşii săi păreau să stârnească o vijelie.miraţi. Paşii săi păreau să stârnească o vijelie.

Încă din ajun Bersumée se hotărâse în sinea lui săÎncă din ajun Bersumée se hotărâse în sinea lui să fie la înălţime, să nu se lase luat pe neaşteptate, să sefie la înălţime, să nu se lase luat pe neaşteptate, să se arate comandant desăvârşit al unei fortăreţe fărăarate comandant desăvârşit al unei fortăreţe fără cusur şi să se poarte în aşa fel, încât oaspele, oricarecusur şi să se poarte în aşa fel, încât oaspele, oricare ar fi, să-şi amintească de dânsul. Avea o urare de bunar fi, să-şi amintească de dânsul. Avea o urare de bun sosit gata pregătită; cuvântarea asta îi rămase în gâtsosit gata pregătită; cuvântarea asta îi rămase în gât pentru totdeauna.pentru totdeauna.

Câteva clipe mai târziu, Bersumée se pomeni poftitCâteva clipe mai târziu, Bersumée se pomeni poftit să bea din vinul ce i se ceruse, se auzi îngăimândsă bea din vinul ce i se ceruse, se auzi îngăimând nişte biete linguşeli, văzu cele patru odăi ale locuinţeinişte biete linguşeli, văzu cele patru odăi ale locuinţei sale, lipită de foişor, făcându-se caraghios de mici însale, lipită de foişor, făcându-se caraghios de mici în faţa staturii oaspelui, se înecă dând pe gât băuturafaţa staturii oaspelui, se înecă dând pe gât băutura din cana lui şi se găsi apoi în turnul celor două întemdin cana lui şi se găsi apoi în turnul celor două întem--niţate, ţinându-se după contele d'Artois, care urca înniţate, ţinându-se după contele d'Artois, care urca în fugă scara neagră. Bersumée se socotise până în ziuafugă scara neagră. Bersumée se socotise până în ziua aceea om înalt şi deodată se simţea pitic.aceea om înalt şi deodată se simţea pitic.

În privinţa prinţeselor, d'Artois nu pusese decât oÎn privinţa prinţeselor, d'Artois nu pusese decât o

întrebare:întrebare:- Cum o duc?- Cum o duc?- Foarte bine, mulţumesc, monseniore, răspunse- Foarte bine, mulţumesc, monseniore, răspunse

Bersumée, blestemându-se îndată pentru răspunsulBersumée, blestemându-se îndată pentru răspunsul prostesc.prostesc.

La un semn, sergentul Lalaine trase, cu degete treLa un semn, sergentul Lalaine trase, cu degete tre--murătoare, zăvoarele.murătoare, zăvoarele.

În mijlocul încăperii rotunde, Marguerite şiÎn mijlocul încăperii rotunde, Marguerite şi Blanche aşteptau în picioare. Erau palide şi, când uşaBlanche aşteptau în picioare. Erau palide şi, când uşa se deschise, parca îmboldite de aceeaşi teamă, sese deschise, parca îmboldite de aceeaşi teamă, se strânseră una într-alta şi se luară de mână.strânseră una într-alta şi se luară de mână.

D'Artois le învălui într-o privire. Ochii îi clipeau. SeD'Artois le învălui într-o privire. Ochii îi clipeau. Se oprise în pervazul uşii, astupând-o cu totul.oprise în pervazul uşii, astupând-o cu totul.

- Tu, vere! zise Marguerite.- Tu, vere! zise Marguerite.Şi deoarece Robert d'Artois nu răspundea, absorbitŞi deoarece Robert d'Artois nu răspundea, absorbit

cum era în contemplarea celor două femei pe care secum era în contemplarea celor două femei pe care se ostenise şi el să le nenorocească, Marguerite conostenise şi el să le nenorocească, Marguerite con--tinuă:tinuă:

- Uită-te la noi, da, uită-te la noi! Şi vezi în ce hal- Uită-te la noi, da, uită-te la noi! Şi vezi în ce hal ne-au adus! Asta nu seamănă cu ceea ce-ţi văd ochiine-au adus! Asta nu seamănă cu ceea ce-ţi văd ochii la curte şi nici cu amintirea ce-o ai despre noi! N-la curte şi nici cu amintirea ce-o ai despre noi! N-avem o cămaşă, o rochie. N-avem ce mânca. Şi niciavem o cămaşă, o rochie. N-avem ce mânca. Şi nici scaun n-avem pentru un domn aşa de mare ca tine!scaun n-avem pentru un domn aşa de mare ca tine!

Îşi redobândise repede glasul ei sigur.Îşi redobândise repede glasul ei sigur."Or fi ştiind?" se întreba d'Artois apropiindu-se"Or fi ştiind?" se întreba d'Artois apropiindu-se

încet. Or fi aflat tot ce făcuse el din răzbunare, dinîncet. Or fi aflat tot ce făcuse el din răzbunare, din ură pentru mama contesei Blanche, ca să le ducă laură pentru mama contesei Blanche, ca să le ducă la pieire, şi ca o ajutase pe regina Angliei să le întindăpieire, şi ca o ajutase pe regina Angliei să le întindă capcana în care căzuseră?capcana în care căzuseră?

- Robert, ne aduci oare izbăvirea?- Robert, ne aduci oare izbăvirea?Blanche scosese acest ţipăt, îndreptându-se spreBlanche scosese acest ţipăt, îndreptându-se spre

uriaş, cu mâinile întinse, cu ochi în care lucea speuriaş, cu mâinile întinse, cu ochi în care lucea spe--ranţa.ranţa.

"Nu, habar n-au de nimic, gândi el, şi asta o să-mi"Nu, habar n-au de nimic, gândi el, şi asta o să-mi

facă misiunea mai uşoară." Nu răspunse la întrebareafacă misiunea mai uşoară." Nu răspunse la întrebarea ei şi se întoarse deodată spre comandantul fortăreţei:ei şi se întoarse deodată spre comandantul fortăreţei:

- Bersumée, aici nu se face foc?- Bersumée, aici nu se face foc?- Nu, monseniore... Poruncile pe care le aveam...- Nu, monseniore... Poruncile pe care le aveam...- Să se facă numaidecât! Şi nu e nici un fel de mo- Să se facă numaidecât! Şi nu e nici un fel de mo--

bilă aici?bilă aici?- Nu, monseniore, dar eu...- Nu, monseniore, dar eu...- Mobilă... să te faci! Scoateţi crivatul ăsta păcătos!- Mobilă... să te faci! Scoateţi crivatul ăsta păcătos!

Să se aducă un pat, scaune, draperii, sfeşnice. Să nuSă se aducă un pat, scaune, draperii, sfeşnice. Să nu te aud zicând că n-ai nimic. Am văzut la tine acasă totte aud zicând că n-ai nimic. Am văzut la tine acasă tot ce lipseşte aici. Aduceţi-le de-ndată!ce lipseşte aici. Aduceţi-le de-ndată!

Îl apucase de braţ pe comandantul fortăreţei şi-lÎl apucase de braţ pe comandantul fortăreţei şi-l împingea afară ca pe-o slugă.împingea afară ca pe-o slugă.

- Şi de mâncare, zise atunci Marguerite. Mai spune-- Şi de mâncare, zise atunci Marguerite. Mai spune-i bunului nostru temnicer, care ne face în toate zilelei bunului nostru temnicer, care ne face în toate zilele o hrană pe care şi porcii ar lăsa-o neatinsă în albiao hrană pe care şi porcii ar lăsa-o neatinsă în albia lor, să ne dea în sfârşit un prânz ca lumea.lor, să ne dea în sfârşit un prânz ca lumea.

- Şi de mâncare, bineînţeles, doamnă! repetă- Şi de mâncare, bineînţeles, doamnă! repetă d'Artois. Plăcinte şi fleici. Legume proaspete. Pered'Artois. Plăcinte şi fleici. Legume proaspete. Pere gustoase de iarnă şi dulceaţă. Şi vin, Bersumée, multgustoase de iarnă şi dulceaţă. Şi vin, Bersumée, mult vin!vin!

- Dar, monseniore... gemu comandantul.- Dar, monseniore... gemu comandantul.- Nu-mi vorbi în nas! urlă d'Artois. Gura îţi miroase- Nu-mi vorbi în nas! urlă d'Artois. Gura îţi miroase

a cal!a cal!Îl dădu afară şi trânti uşa cu o izbitură de cizmă.Îl dădu afară şi trânti uşa cu o izbitură de cizmă.- Dragele mele verişoare, se întoarse d'Artois la ele,- Dragele mele verişoare, se întoarse d'Artois la ele,

mă aşteptam la mai rău, zău aşa; mi s-a luat însă omă aşteptam la mai rău, zău aşa; mi s-a luat însă o piatră de pe inimă văzând că jalnica voastră şederepiatră de pe inimă văzând că jalnica voastră şedere aici n-a atins cele mai frumoase obrăjoare din Franţa.aici n-a atins cele mai frumoase obrăjoare din Franţa.

Abia acum îşi scoase pălăria şi făcu o plecăciune.Abia acum îşi scoase pălăria şi făcu o plecăciune.- Ne mai spălăm încă, spuse Marguerite. Dacă- Ne mai spălăm încă, spuse Marguerite. Dacă

spargem gheaţa din lighenele ce ni se aduc, avem apăspargem gheaţa din lighenele ce ni se aduc, avem apă destulă.destulă.

D'Artois se aşezase pe băncuţa de lemn şi nu-şi luaD'Artois se aşezase pe băncuţa de lemn şi nu-şi lua

ochii de la ele. "Ehei, păsărelelor, îşi cânta în sineaochii de la ele. "Ehei, păsărelelor, îşi cânta în sinea lui, uite unde aţi ajuns vrând să vă croiţi câte o colui, uite unde aţi ajuns vrând să vă croiţi câte o co--roană de regină din moştenirea lui Robert d'Artois!"roană de regină din moştenirea lui Robert d'Artois!" Încerca să ghicească pe sub rochiile de aba groasăÎncerca să ghicească pe sub rochiile de aba groasă dacă trupurile celor două tinere femei pierduserădacă trupurile celor două tinere femei pierduseră dulcea lor arcuitură de mai ieri. Era ca un pisoi maredulcea lor arcuitură de mai ieri. Era ca un pisoi mare gata să se joace cu nişte şoricei în colivie.gata să se joace cu nişte şoricei în colivie.

- Marguerite, întrebă el, ţi-a mai crescut părul? E- Marguerite, întrebă el, ţi-a mai crescut părul? E tot aşa de des ca înainte?tot aşa de des ca înainte?

Marguerite de Burgundia tresări ca picată cu foc.Marguerite de Burgundia tresări ca picată cu foc. Pălise la faţă.Pălise la faţă.

- Scoală-te, domnule d'Artois! rosti ea cu glas fier- Scoală-te, domnule d'Artois! rosti ea cu glas fier--bând de mânie. Oricât de năpăstuită mă găseşti aici,bând de mânie. Oricât de năpăstuită mă găseşti aici, nu îngădui încă unui bărbat să şadă în faţa mea cândnu îngădui încă unui bărbat să şadă în faţa mea când eu stau în picioare!eu stau în picioare!

D'Artois se ridică dintr-o săritură şi o clipă privirileD'Artois se ridică dintr-o săritură şi o clipă privirile lor se înfruntară. Ea rămase nemişcată.lor se înfruntară. Ea rămase nemişcată.

În lumina slabă care venea de la fereastră, el văzuÎn lumina slabă care venea de la fereastră, el văzu mai bine chipul cel nou al Margueritei, chipul ei de femai bine chipul cel nou al Margueritei, chipul ei de fe--meie întemniţată. Trăsăturile îşi păstraseră frumumeie întemniţată. Trăsăturile îşi păstraseră frumu--seţea, dar toată dulceaţa lor pierise. Nasul îi era maiseţea, dar toată dulceaţa lor pierise. Nasul îi era mai ascuţit, ochii mai înfundaţi. Gropiţele care în primăascuţit, ochii mai înfundaţi. Gropiţele care în primă--vara trecută i se săpau în colţul obrajilor de culoareavara trecută i se săpau în colţul obrajilor de culoarea chihlimbarului erau acum nişte încreţituri mărunte.chihlimbarului erau acum nişte încreţituri mărunte.

"Ia te uită, îşi zise d'Artois, nu se dă bătută. Cu atât"Ia te uită, îşi zise d'Artois, nu se dă bătută. Cu atât mai bine, o să fie mai vesel."mai bine, o să fie mai vesel."

Îndrăgea trânta şi-i plăcea să aibă de luptat până-şiÎndrăgea trânta şi-i plăcea să aibă de luptat până-şi punea jos vrăjmaşul.punea jos vrăjmaşul.

- Vară dragă, îi spuse cu o prefăcută naivitate, nici- Vară dragă, îi spuse cu o prefăcută naivitate, nici prin minte nu mi-a trecut să te insult; m-ai înţelesprin minte nu mi-a trecut să te insult; m-ai înţeles greşit. Voiam doar să ştiu dacă părul ţi-a crescutgreşit. Voiam doar să ştiu dacă părul ţi-a crescut destul de lung ca să te poţi arăta iar în lume.destul de lung ca să te poţi arăta iar în lume.

Oricât de bănuitoare era, Marguerite nu-şi putuOricât de bănuitoare era, Marguerite nu-şi putu stăpâni o tresărire de bucurie.stăpâni o tresărire de bucurie.

... "Să te poţi arăta iar în lume... Asta înseamnă... "Să te poţi arăta iar în lume... Asta înseamnă deci că voi ieşi de aici. Sunt oare iertată? Mi-aducedeci că voi ieşi de aici. Sunt oare iertată? Mi-aduce oare tronul? Nu, nu pentru asta a venit, mi-ar fi spus-oare tronul? Nu, nu pentru asta a venit, mi-ar fi spus-o de la început..."o de la început..."

Gândea prea repede şi se simţea năpădită de înGândea prea repede şi se simţea năpădită de în--doială. Îi veneau, fără să vrea, lacrimi în ochi.doială. Îi veneau, fără să vrea, lacrimi în ochi.

- Robert, nu mă ţine aşa pe jeratic. Ştiu, asta îţi stă- Robert, nu mă ţine aşa pe jeratic. Ştiu, asta îţi stă în obicei şi văd că ai rămas acelaşi. Dar nu fi crud.în obicei şi văd că ai rămas acelaşi. Dar nu fi crud. Ce-ai venit să-mi spui?Ce-ai venit să-mi spui?

- Vară dragă, am venit să te scap...- Vară dragă, am venit să te scap...Blanche scoase un ţipăt, şi Robert crezu că are s-oBlanche scoase un ţipăt, şi Robert crezu că are s-o

vadă căzând leşinată. Îşi lăsase fraza neterminată;vadă căzând leşinată. Îşi lăsase fraza neterminată; ţinea cele două femei ca pe nişte peşti prinşi în cârţinea cele două femei ca pe nişte peşti prinşi în câr--ligul undiţei.ligul undiţei.

-...aducându-ţi o... propunere, sfârşi el.-...aducându-ţi o... propunere, sfârşi el.Se bucură văzând cum li se încovoaie umerii şi auSe bucură văzând cum li se încovoaie umerii şi au--

zindu-le suspinul dezamăgit.zindu-le suspinul dezamăgit.- O propunere din partea cui? întrebă Marguerite.- O propunere din partea cui? întrebă Marguerite.- A soţului tău Ludovic, regele nostru de acum în- A soţului tău Ludovic, regele nostru de acum în--

colo. Şi a bunului nostru văr, monseniorul de Valois.colo. Şi a bunului nostru văr, monseniorul de Valois. Nu pot vorbi însă decât cu tine, între patru ochi. VreaNu pot vorbi însă decât cu tine, între patru ochi. Vrea Blanche să ne lase singuri?Blanche să ne lase singuri?

- Da, da, făcu Blanche, cu un aer supus, plec numai- Da, da, făcu Blanche, cu un aer supus, plec numai--decât. Dar mai întâi, vreau să ştiu... Ce face soţu-meu,decât. Dar mai întâi, vreau să ştiu... Ce face soţu-meu, Charles?Charles?

- Moartea tatălui său l-a mâhnit adânc.- Moartea tatălui său l-a mâhnit adânc.- Şi de mine... ce spune? Vorbeşte de mine?- Şi de mine... ce spune? Vorbeşte de mine?- Cred că-i pare rău de tine, deşi a suferit mult de- Cred că-i pare rău de tine, deşi a suferit mult de

pe urma ta. De la cele întâmplate la Pontoise, nu l-ape urma ta. De la cele întâmplate la Pontoise, nu l-a mai văzut nimeni vesel cum era înainte.mai văzut nimeni vesel cum era înainte.

Pe Blanche o podidiră lacrimile.Pe Blanche o podidiră lacrimile.- Crezi că mă iartă? întrebă ea.- Crezi că mă iartă? întrebă ea.- Aceasta ţine mult de vară-ta, răspunse d'Artois cu- Aceasta ţine mult de vară-ta, răspunse d'Artois cu

o mutră misterioasă, arătând spre Marguerite.o mutră misterioasă, arătând spre Marguerite.

O însoţi până la uşa pe care o închise în urma ei,O însoţi până la uşa pe care o închise în urma ei, apoi se întoarse la Marguerite:apoi se întoarse la Marguerite:

- Draga mea, mai întâi trebuie să-ţi arăt cum stau- Draga mea, mai întâi trebuie să-ţi arăt cum stau lucrurile. De câteva zile încoace, de când regele Filiplucrurile. De câteva zile încoace, de când regele Filip trăgea să moară, soţul tău Ludovic parcă se zăpăcisetrăgea să moară, soţul tău Ludovic parcă se zăpăcise mai rău. Să te culci prinţ şi să te scoli rege nu-imai rău. Să te culci prinţ şi să te scoli rege nu-i glumă. Rege al Navarei nu prea era decât cu numeleglumă. Rege al Navarei nu prea era decât cu numele şi toate se făceau acolo fără dânsul. Ai să-mi spui căşi toate se făceau acolo fără dânsul. Ai să-mi spui că are 25 de ani şi că la vârsta asta ar putea domni, dar,are 25 de ani şi că la vârsta asta ar putea domni, dar, fără a-l vorbi de rău, ştii ca şi mine că nu prea strălufără a-l vorbi de rău, ştii ca şi mine că nu prea strălu--ceşte prin deşteptăciune. Aşa că, pentru început, unceşte prin deşteptăciune. Aşa că, pentru început, un--chiul său, monseniorul de Valois, îl ajută în toate şichiul său, monseniorul de Valois, îl ajută în toate şi vede de treburile ţării împreună cu monseniorul devede de treburile ţării împreună cu monseniorul de Marigny. Partea proastă e că aceşti doi oameni puterMarigny. Partea proastă e că aceşti doi oameni puter--nici, tocmai pentru că se aseamănă foarte mult, nu senici, tocmai pentru că se aseamănă foarte mult, nu se prea iubesc şi fiecare din ei se face că n-aude când îiprea iubesc şi fiecare din ei se face că n-aude când îi vorbeşte celălalt. Unii cred chiar că, în curând nu sevorbeşte celălalt. Unii cred chiar că, în curând nu se vor mai înţelege deloc şi ar fi mare pacoste dacă luvor mai înţelege deloc şi ar fi mare pacoste dacă lu--crurile ar merge multă vreme aşa, căci o ţară nucrurile ar merge multă vreme aşa, căci o ţară nu poate fi cârmuită de doi surzi.poate fi cârmuită de doi surzi.

D'Artois nu mai era de recunoscut! Le zicea potolitD'Artois nu mai era de recunoscut! Le zicea potolit şi limpede, ceea ce te îndreptăţea să gândeşti că, înşi limpede, ceea ce te îndreptăţea să gândeşti că, în bună parte, făcea într-adins pe zurliul atunci când îţibună parte, făcea într-adins pe zurliul atunci când îţi vorbea gălăgios şi anapoda.vorbea gălăgios şi anapoda.

- În ce mă priveşte, urmă el, ştii că nu mă prăpă- În ce mă priveşte, urmă el, ştii că nu mă prăpă--desc de dragul domnului de Marigny, care mi-adesc de dragul domnului de Marigny, care mi-a căşunat mult rău, şi doresc din tot sufletul ca vărulcăşunat mult rău, şi doresc din tot sufletul ca vărul meu Valois, căruia îi sunt prieten şi aliat în toate, sămeu Valois, căruia îi sunt prieten şi aliat în toate, să iasă învingător din lupta asta.iasă învingător din lupta asta.

Marguerite se silea să prindă iţele acestor urzeliMarguerite se silea să prindă iţele acestor urzeli tainice, pe care d'Artois i le dezvăluia dintr-o dată, intainice, pe care d'Artois i le dezvăluia dintr-o dată, in--trigăria fiind pâinea lui de toate zilele. Ea nu mai ştiatrigăria fiind pâinea lui de toate zilele. Ea nu mai ştia nimic din ceea ce se petrecea la curte şi, ascultându-l,nimic din ceea ce se petrecea la curte şi, ascultându-l, părea să se trezească dintr-un somn lung. De afarăpărea să se trezească dintr-un somn lung. De afară

ajungeau până la dânşii, înăbuşite de grosimea ziduajungeau până la dânşii, înăbuşite de grosimea zidu--rilor, strigătele lui Bersumée dând zor ostaşilor care-irilor, strigătele lui Bersumée dând zor ostaşilor care-i goleau locuinţa.goleau locuinţa.

- Ludovic tot mă mai urăşte, nu-i aşa? întreba Mar- Ludovic tot mă mai urăşte, nu-i aşa? întreba Mar--guerite.guerite.

- O, şi încă cum! răspunse d'Artois. N-are nici un- O, şi încă cum! răspunse d'Artois. N-are nici un rost să-ţi ascund asta: te urăşte grozav. Trebuie să rerost să-ţi ascund asta: te urăşte grozav. Trebuie să re--cunoşti că are şi de ce, căci perechea de coarne cucunoşti că are şi de ce, căci perechea de coarne cu care i-ai împodobit fruntea îl împiedică să-şi pună decare i-ai împodobit fruntea îl împiedică să-şi pună de--asupra coroana Franţei! Nu uita, însă, dragă veasupra coroana Franţei! Nu uita, însă, dragă ve--rişoară, că dacă-mi făceai una ca asta mie, de pildă,rişoară, că dacă-mi făceai una ca asta mie, de pildă, n-aş fi bătut toba să afle toată ţara. Îţi trăgeam on-aş fi bătut toba să afle toată ţara. Îţi trăgeam o mamă de bătaie, de-ţi trecea pofta să mai începi câtemamă de bătaie, de-ţi trecea pofta să mai începi câte zile-i mai avea, sau poate...zile-i mai avea, sau poate...

Îi aruncă o privire care o înfricoşă pe Marguerite.Îi aruncă o privire care o înfricoşă pe Marguerite.-...sau poate aş fi întors-o în aşa fel ca să mă pot-...sau poate aş fi întors-o în aşa fel ca să mă pot

preface că cinstea mea a rămas nepătată. Dar, în sfâpreface că cinstea mea a rămas nepătată. Dar, în sfâ--rşit, răposatul, socru-tău, regele, judeca, se vede, alrşit, răposatul, socru-tău, regele, judeca, se vede, al--tminteri şi lucrurile au ajuns acolo unde au ajuns.tminteri şi lucrurile au ajuns acolo unde au ajuns.

Avea îndrăzneala să deplângă această nenorocire,Avea îndrăzneala să deplângă această nenorocire, ştiind bine că el se străduise, prin toate mijloacele, s-ştiind bine că el se străduise, prin toate mijloacele, s-o dezlănţuie. Marguerite îl auzi iar:o dezlănţuie. Marguerite îl auzi iar:

- Cel dintâi gând al lui Ludovic, după ce văzu că- Cel dintâi gând al lui Ludovic, după ce văzu că tată-su a închis ochii, şi singurul gând ce-l frământătată-su a închis ochii, şi singurul gând ce-l frământă deocamdată, căci nu cred să poată avea în cap maideocamdată, căci nu cred să poată avea în cap mai multe deodată, este de a ieşi din încurcătura în caremulte deodată, este de a ieşi din încurcătura în care se află din vina ta şi de a şterge ruşinea cu care l-aise află din vina ta şi de a şterge ruşinea cu care l-ai acoperit.acoperit.

- Ce vrea Ludovic?- Ce vrea Ludovic?D'Artois îşi bălăbăni o clipă înainte şi înapoi piciD'Artois îşi bălăbăni o clipă înainte şi înapoi pici--

orul său cât un picior de pod, ca şi cum se pregăteaorul său cât un picior de pod, ca şi cum se pregătea să izbească într-o piatră.să izbească într-o piatră.

- Vrea să ceară desfacerea căsătoriei voastre, răs- Vrea să ceară desfacerea căsătoriei voastre, răs--punse el, şi vezi bine că o doreşte neîntârziat, depunse el, şi vezi bine că o doreşte neîntârziat, de

vreme ce m-a trimis încoace, fără să mai tărăgăneze.vreme ce m-a trimis încoace, fără să mai tărăgăneze."Aşadar, nu voi fi niciodată regina Franţei", gândi"Aşadar, nu voi fi niciodată regina Franţei", gândi

Marguerite. Visurile smintite pe care şi le făcuse înMarguerite. Visurile smintite pe care şi le făcuse în ajun se şi spulberaseră. O zi de vis pentru şapte luniajun se şi spulberaseră. O zi de vis pentru şapte luni de temniţă... şi pentru toată viaţa!de temniţă... şi pentru toată viaţa!

În clipa aceea intrară doi oşteni, aducând un braţÎn clipa aceea intrară doi oşteni, aducând un braţ de lemne şi o legătură de surcele. Marguerite aşteptăde lemne şi o legătură de surcele. Marguerite aşteptă până ce aceştia aprinseră focul şi părăsiră încăperea.până ce aceştia aprinseră focul şi părăsiră încăperea.

- Dacă-i aşa, n-are decât să ceară desfacerea căsă- Dacă-i aşa, n-are decât să ceară desfacerea căsă--toriei, zise ea cu lehamite. Ce pot face eu?toriei, zise ea cu lehamite. Ce pot face eu?

Veni să-şi întindă mâinile la flăcările care începeauVeni să-şi întindă mâinile la flăcările care începeau să trosnească.să trosnească.

- Ei, verişoară, tocmai că poţi face mult şi ai putea- Ei, verişoară, tocmai că poţi face mult şi ai putea trage foloase de pe urma unui lucru care nu te-artrage foloase de pe urma unui lucru care nu te-ar costa mai nimic. S-a brodit că adulterul nu e motiv decosta mai nimic. S-a brodit că adulterul nu e motiv de despărţire; e o neghiobie, dar aşa este. Ai fi pututdespărţire; e o neghiobie, dar aşa este. Ai fi putut avea o sută de amanţi în loc de unul, te-ai fi pututavea o sută de amanţi în loc de unul, te-ai fi putut culca cu toţi bărbaţii din ţară, şi asta nu te împiedicaculca cu toţi bărbaţii din ţară, şi asta nu te împiedica să rămâi pentru totdeauna soţia de nedespărţit a bărsă rămâi pentru totdeauna soţia de nedespărţit a băr--batului cu care ai fost unită în faţa lui Dumnezeu. Înbatului cu care ai fost unită în faţa lui Dumnezeu. În--treabă-l şi pe preotul de aici sau pe cine vrei: aşatreabă-l şi pe preotul de aici sau pe cine vrei: aşa este. Eu însumi am cerut să fiu lămurit în privinţaeste. Eu însumi am cerut să fiu lămurit în privinţa asta, căci nu-s de fel învăţat într-ale bisericii. Legăasta, căci nu-s de fel învăţat într-ale bisericii. Legă--tura căsătoriei nu poate fi ruptă şi, dacă vrei s-o destura căsătoriei nu poate fi ruptă şi, dacă vrei s-o des--faci, trebuie să dovedeşti că a fost la mijloc o piedicăfaci, trebuie să dovedeşti că a fost la mijloc o piedică din pricina căreia nu s-a făcut de fel împreunare, saudin pricina căreia nu s-a făcut de fel împreunare, sau că nu s-a împlinit de-a binelea, şi că toate au rămască nu s-a împlinit de-a binelea, şi că toate au rămas întocmai ca şi cum căsătoria n-ar fi avut loc. Auzi ceîntocmai ca şi cum căsătoria n-ar fi avut loc. Auzi ce spun?spun?

- Da, da, te ascult, zise Marguerite.- Da, da, te ascult, zise Marguerite.Nu mai era vorba acum de treburile ţării, ci deNu mai era vorba acum de treburile ţării, ci de

soarta ei, şi ea îşi vâra în cap fiecare cuvânt, ca să nusoarta ei, şi ea îşi vâra în cap fiecare cuvânt, ca să nu uite nimic.uite nimic.

- Aşa că, spuse mai departe uriaşul, iată la ce s-a- Aşa că, spuse mai departe uriaşul, iată la ce s-a

gândit monseniorul de Valois pentru a-şi scoate negândit monseniorul de Valois pentru a-şi scoate ne--potul din încurcătură.potul din încurcătură.

Se opri câteva clipe ca să-şi dreagă glasul.Se opri câteva clipe ca să-şi dreagă glasul.- Tu vei recunoaşte că fiică-ta, prinţesa Jeanne, nu- Tu vei recunoaşte că fiică-ta, prinţesa Jeanne, nu

este a lui Ludovic. Vei recunoaşte că nu ţi-ai lăsat nieste a lui Ludovic. Vei recunoaşte că nu ţi-ai lăsat ni --ciodată soţul să se atingă de trupul tău şi că astfel n-aciodată soţul să se atingă de trupul tău şi că astfel n-a fost între voi o căsătorie de adevăratelea. Asta o spui,fost între voi o căsătorie de adevăratelea. Asta o spui, chiar aşa cum o auzi, în faţa mea şi în faţa preotuluichiar aşa cum o auzi, în faţa mea şi în faţa preotului de aici, care o va aşterne pe hârtie şi va iscăli alăturide aici, care o va aşterne pe hârtie şi va iscăli alături de noi. S-or găsi apoi lesne printre foştii tăi servitoride noi. S-or găsi apoi lesne printre foştii tăi servitori sau cunoscuţi câţiva martori care să adevereascăsau cunoscuţi câţiva martori care să adeverească aceste lucruri. Astfel, legătura nu poate fi socotită caaceste lucruri. Astfel, legătura nu poate fi socotită ca atare, şi desfacerea căsătoriei vine de la sine.atare, şi desfacerea căsătoriei vine de la sine.

- Şi ce mi se dă în schimbul acestei... minciuni?- Şi ce mi se dă în schimbul acestei... minciuni?- În schimbul acestei... bunăvoinţe, răspunse- În schimbul acestei... bunăvoinţe, răspunse

d'Artois, ai să fii dusă în ducatul Burgundiei, la vreod'Artois, ai să fii dusă în ducatul Burgundiei, la vreo mânăstire, până ce va fi rostită desfacerea căsătoriei,mânăstire, până ce va fi rostită desfacerea căsătoriei, şi după aceea vei trăi cum ţi-o plăcea sau cum or vreaşi după aceea vei trăi cum ţi-o plăcea sau cum or vrea neamurile tale.neamurile tale.

În prima clipă Marguerite era cât pe ce să răsÎn prima clipă Marguerite era cât pe ce să răs--pundă: "Da, primesc; spun tot ce mi se cere şi iscăpundă: "Da, primesc; spun tot ce mi se cere şi iscă--lesc orice, numai să fiu scoasă de aici". Dar îl văzu pelesc orice, numai să fiu scoasă de aici". Dar îl văzu pe d'Artois pândind-o, cu ochii pe jumătate închişi, sid'Artois pândind-o, cu ochii pe jumătate închişi, si--lindu-se să-şi dea un aer de om blajin care nu-llindu-se să-şi dea un aer de om blajin care nu-l prindea de fel, şi simţi că încercau s-o tragă peprindea de fel, şi simţi că încercau s-o tragă pe sfoară. "Voi iscăli şi apoi mă vor ţine mai departesfoară. "Voi iscăli şi apoi mă vor ţine mai departe aici", îi trecu prin minte.aici", îi trecu prin minte.

Cei care au prefăcătorie şi necredinţă în sufletul lorCei care au prefăcătorie şi necredinţă în sufletul lor îi cred şi pe ceilalţi la fel. De data aceasta, însă,îi cred şi pe ceilalţi la fel. De data aceasta, însă, d'Artois nu minţea; târgul pe care-l propunea erad'Artois nu minţea; târgul pe care-l propunea era sincer, şi avea chiar poruncă s-o scoată de acolo pesincer, şi avea chiar poruncă s-o scoată de acolo pe Marguerite dacă se învoia să recunoască ce i seMarguerite dacă se învoia să recunoască ce i se cerea.cerea.

- Ar însemna să săvârşesc un mare păcat, zise ea.- Ar însemna să săvârşesc un mare păcat, zise ea.

D'Artois izbucni în râs.D'Artois izbucni în râs.- Ei asta-i acum! Lasă, Marguerite, ai săvârşit tu al- Ei asta-i acum! Lasă, Marguerite, ai săvârşit tu al--

tele, mi se pare, fără să te frămânţi atâta!tele, mi se pare, fără să te frămânţi atâta!- Poate că m-oi fi schimbat şi m-am căit. Trebuie să- Poate că m-oi fi schimbat şi m-am căit. Trebuie să

mă gândesc înainte de a lua o hotărâre.mă gândesc înainte de a lua o hotărâre.Uriaşul avu o strâmbătură ciudată, molfăindu-şi buUriaşul avu o strâmbătură ciudată, molfăindu-şi bu--

zele de la dreapta la stânga.zele de la dreapta la stânga.- Fie şi aşa, verişoară, îi spuse, dar gândeşte-te re- Fie şi aşa, verişoară, îi spuse, dar gândeşte-te re--

pede, căci trebuie să mă întorc mâine la Paris, pentrupede, căci trebuie să mă întorc mâine la Paris, pentru slujba înmormântării ce se va face la Notre-Dame. Doslujba înmormântării ce se va face la Notre-Dame. Do--uăzeci şi trei de leghe, proptit cu şezutu-n şa, chiaruăzeci şi trei de leghe, proptit cu şezutu-n şa, chiar dacă iau calea cea mai scurtă! Cu drumurile astea îndacă iau calea cea mai scurtă! Cu drumurile astea în care te-nfunzi de două şchioape în noroi, acum cândcare te-nfunzi de două şchioape în noroi, acum când înserează devreme şi se crapă de zi târziu, cu ce maiînserează devreme şi se crapă de zi târziu, cu ce mai am de aşteptat la Mantes până mi se schimbă caii, nu-am de aşteptat la Mantes până mi se schimbă caii, nu-mi arde de fleacuri şi tare aş vrea să nu mă fi ostenitmi arde de fleacuri şi tare aş vrea să nu mă fi ostenit de pomană venind încoace. Pe curând, vară dragă. Măde pomană venind încoace. Pe curând, vară dragă. Mă duc să dorm un ceas şi apoi mă întorc să mănânc cuduc să dorm un ceas şi apoi mă întorc să mănânc cu voi. Să nu se spună că te-am lăsat singură în prima zivoi. Să nu se spună că te-am lăsat singură în prima zi când ţi se dă o masă îmbelşugată. Până atunci te vei ficând ţi se dă o masă îmbelşugată. Până atunci te vei fi hotărât cum e mai bine, nu mă îndoiesc de asta.hotărât cum e mai bine, nu mă îndoiesc de asta.

Ieşi de-acolo ca o furtună, aşa cum venise, căci îşiIeşi de-acolo ca o furtună, aşa cum venise, căci îşi pregătea cu grijă ieşirile ca şi intrările, şi era cât pepregătea cu grijă ieşirile ca şi intrările, şi era cât pe ce să-l trântească pe arcaşul Gros-Guillaume, carece să-l trântească pe arcaşul Gros-Guillaume, care urca scara, leoarcă de năduşeală şi cocârjat sub pourca scara, leoarcă de năduşeală şi cocârjat sub po--vara unui lădoi.vara unui lădoi.

Se vârî apoi în locuinţa răvăşită a comandantuluiSe vârî apoi în locuinţa răvăşită a comandantului fortăreţei, prăvălindu-se pe singurul pat ce mai rămăfortăreţei, prăvălindu-se pe singurul pat ce mai rămă--sese acolo.sese acolo.

- Prietene Bersumée, îi spuse, cina să fie gata peste- Prietene Bersumée, îi spuse, cina să fie gata peste un ceas, dar cheamă-l pe valetul meu, Lormet, careun ceas, dar cheamă-l pe valetul meu, Lormet, care trebuie să se afle printre scutieri. Să vină să-mi vetrebuie să se afle printre scutieri. Să vină să-mi ve--gheze somnul.gheze somnul.

Căci de nimic nu se temea acest voinic decât să seCăci de nimic nu se temea acest voinic decât să se

lase fără apărare în faţa vrăjmaşilor săi, care eraulase fără apărare în faţa vrăjmaşilor săi, care erau mulţi, pe când dormea. Şi în locul oricărui oştean saumulţi, pe când dormea. Şi în locul oricărui oştean sau scutier ţinea să-l aibă de pază la căpătâi pe bondoculscutier ţinea să-l aibă de pază la căpătâi pe bondocul de Lormet, servitorul său cărunt, care îl urma pestede Lormet, servitorul său cărunt, care îl urma peste tot, cică pentru a-i duce mantia sau pelerina.tot, cică pentru a-i duce mantia sau pelerina.

Zdravăn ca puţini alţii, în ciuda celor 50 de ani aiZdravăn ca puţini alţii, în ciuda celor 50 de ani ai săi, şi cu atât mai primejdios cu cât nu dădeai doisăi, şi cu atât mai primejdios cu cât nu dădeai doi bani pe înfăţişarea lui, în stare să săvârşească orice i-bani pe înfăţişarea lui, în stare să săvârşească orice i-ar cere "monseniorul Robert", şi mai ales să facă dear cere "monseniorul Robert", şi mai ales să facă de petrecanie, cât ai clipi şi fără zgomot, oricui i-ar supetrecanie, cât ai clipi şi fără zgomot, oricui i-ar su--păra stăpânul, la nevoie codoşindu-i şi fete sau năipăra stăpânul, la nevoie codoşindu-i şi fete sau năi--mindu-i haimanale, Lormet era un ticălos, nu atât dinmindu-i haimanale, Lormet era un ticălos, nu atât din fire, cât din devotament; ucigaşul acesta avea pentrufire, cât din devotament; ucigaşul acesta avea pentru stăpânul său o grijă de doică.stăpânul său o grijă de doică.

Altminteri pişicher şi făcând de minune pe prostul,Altminteri pişicher şi făcând de minune pe prostul, era o iscoadă de mâna întâi, iar dintre isprăvile lui,era o iscoadă de mâna întâi, iar dintre isprăvile lui, cea mai măruntă n-a săvârşit-o atunci când adulmecea mai măruntă n-a săvârşit-o atunci când adulme--case urma fraţilor d'Aunay, pentru ca Robert d'Artoiscase urma fraţilor d'Aunay, pentru ca Robert d'Artois să-i prindă aproape asupra faptului la picioarele tursă-i prindă aproape asupra faptului la picioarele tur--nului Nesle.nului Nesle.

Când îl întreba cineva pe Lormet de ce e atât de deCând îl întreba cineva pe Lormet de ce e atât de de--votat contelui d'Artois, înălţa din umeri şi răspundeavotat contelui d'Artois, înălţa din umeri şi răspundea mormăind: "Pentru că din fiecare mantie veche de-amormăind: "Pentru că din fiecare mantie veche de-a lui îmi pot face două".lui îmi pot face două".

De cum intră Lormet în locuinţa comandantului forDe cum intră Lormet în locuinţa comandantului for--tăreţei, Robert închise ochii şi adormi numaidecât, cutăreţei, Robert închise ochii şi adormi numaidecât, cu braţele în lături şi picioarele răscrăcănate, iar pânbraţele în lături şi picioarele răscrăcănate, iar pân--tecul începu să-i tresalte sub răsuflarea-i liniştită detecul începu să-i tresalte sub răsuflarea-i liniştită de căpcăun adâncit în somn.căpcăun adâncit în somn.

Se trezi singur după un ceas şi se întinse ca unSe trezi singur după un ceas şi se întinse ca un tigru, de-i trosniră oasele, apoi se dădu jos din pat, cutigru, de-i trosniră oasele, apoi se dădu jos din pat, cu trupul odihnit şi mintea proaspătă.trupul odihnit şi mintea proaspătă.

Lormet şedea pe un scaun, cu genunchii lipiţi şiLormet şedea pe un scaun, cu genunchii lipiţi şi spada culcată deasupra, ţinându-şi faţa rotundă înspada culcată deasupra, ţinându-şi faţa rotundă în--

toarsă spre d'Artois. De sub pleoapele încreţite, ochiitoarsă spre d'Artois. De sub pleoapele încreţite, ochii lui cătau plini de duioşie la stăpânul său, care selui cătau plini de duioşie la stăpânul său, care se deştepta.deştepta.

- E rândul tău acum să te duci la culcare, dragul- E rândul tău acum să te duci la culcare, dragul meu Lormet, îi zise d'Artois, dar, mai întâi, mergi demeu Lormet, îi zise d'Artois, dar, mai întâi, mergi de mi-l caută pe preot.mi-l caută pe preot.

ULTIMA ŞANSĂ DE A FI REGINĂULTIMA ŞANSĂ DE A FI REGINĂ

Dominicanul caterisit veni numaidecât, foarte tulDominicanul caterisit veni numaidecât, foarte tul--burat că un domn aşa de mare trimisese anume să-lburat că un domn aşa de mare trimisese anume să-l cheme.cheme.

- Frate, îi zise d'Artois, o cunoşti bine pe doamna- Frate, îi zise d'Artois, o cunoşti bine pe doamna Marguerite, căci îi eşti duhovnic. Care-i partea maiMarguerite, căci îi eşti duhovnic. Care-i partea mai slabă a firii sale?slabă a firii sale?

- Ispitele trupului, monseniore, răspunse preotul,- Ispitele trupului, monseniore, răspunse preotul, plecându-şi ruşinos ochii.plecându-şi ruşinos ochii.

- Asta o ştiam noi! Dar altceva... văzuşi la dânsa- Asta o ştiam noi! Dar altceva... văzuşi la dânsa vreo coardă simţitoare pe care să putem apăsa ca s-ovreo coardă simţitoare pe care să putem apăsa ca s-o facem să înţeleagă unele lucruri ce sunt spre binele eifacem să înţeleagă unele lucruri ce sunt spre binele ei şi în folosul ţării?şi în folosul ţării?

- Nu văd, monseniore. Nu văd în ea nimic ce-ar- Nu văd, monseniore. Nu văd în ea nimic ce-ar putea să-i frângă cerbicia... afară de ce vă spuneam.putea să-i frângă cerbicia... afară de ce vă spuneam. Sufletul acestei prinţese e tare ca o sabie, şi nici temSufletul acestei prinţese e tare ca o sabie, şi nici tem--niţa nu i-a tocit tăişul. Vai, nu e de fel o oiţă pe care s-niţa nu i-a tocit tăişul. Vai, nu e de fel o oiţă pe care s-o duci cum vrei, credeţi-mă!o duci cum vrei, credeţi-mă!

Cu mâinile vârâte în mânecile sutanei, cu fruntea-iCu mâinile vârâte în mânecile sutanei, cu fruntea-i mare aplecată, încerca să se arate totodată cucernicmare aplecată, încerca să se arate totodată cucernic şi isteţ. Nu se tunsese de o bucată de vreme, şi pieleaşi isteţ. Nu se tunsese de o bucată de vreme, şi pielea îi era albastră în creştet, deasupra unei cununi subţiriîi era albastră în creştet, deasupra unei cununi subţiri de păr negru.de păr negru.

D'Artois rămase o clipă îngândurat, frecându-şiD'Artois rămase o clipă îngândurat, frecându-şi obrazul; scăfârlia preotului îi amintise de barba lui,obrazul; scăfârlia preotului îi amintise de barba lui, care începuse să-i crească.care începuse să-i crească.

- Şi în privinţa acelei părţi slabe a firii sale, de care- Şi în privinţa acelei părţi slabe a firii sale, de care ai pomenit, întrebă el iarăşi, aflat-a dânsa aici cu cineai pomenit, întrebă el iarăşi, aflat-a dânsa aici cu cine să-şi potolească... slăbiciunea, cum numiţi voi vlagasă-şi potolească... slăbiciunea, cum numiţi voi vlaga asta a trupului?asta a trupului?

- Pe cât ştiu eu, nimeni, monseniore.- Pe cât ştiu eu, nimeni, monseniore.- Şi Bersumée? Nu zăboveşte la dânsa cam mul- Şi Bersumée? Nu zăboveşte la dânsa cam mul--

tişor, uneori?tişor, uneori?

- Niciodată, monseniore. Răspund pentru asta.- Niciodată, monseniore. Răspund pentru asta.- Dar... tu?- Dar... tu?- Vai, monseniore! izbucni duhovnicul temniţei, fă- Vai, monseniore! izbucni duhovnicul temniţei, fă--

cându-şi cruce.cându-şi cruce.- Haide, haide! râse d'Artois. N-ar fi întâia oară- Haide, haide! râse d'Artois. N-ar fi întâia oară

când se întâmplă aşa ceva, şi cunosc destui de teapacând se întâmplă aşa ceva, şi cunosc destui de teapa ta care de îndată ce-şi leapădă anteriul se simt oata care de îndată ce-şi leapădă anteriul se simt oa--meni la fel ca ceilalţi. Dinspre partea mea nu văd nicimeni la fel ca ceilalţi. Dinspre partea mea nu văd nici un rău în asta. ba chiar, ca să vorbesc pe şleau, aşun rău în asta. ba chiar, ca să vorbesc pe şleau, aş zice mai curând că-i lucru vrednic de laudă... Dar cuzice mai curând că-i lucru vrednic de laudă... Dar cu vară-sa? Cele două femei nu-şi îndulcesc amarul,vară-sa? Cele două femei nu-şi îndulcesc amarul, mângâindu-se niţel una pe alta?mângâindu-se niţel una pe alta?

- Vai, monseniore! zise duhovnicul, prefăcându-se- Vai, monseniore! zise duhovnicul, prefăcându-se tot mai îngrozit, îmi cereţi să dau în vileag o taină atot mai îngrozit, îmi cereţi să dau în vileag o taină a spovedaniei.spovedaniei.

D'Artois îi arse prieteneşte o scatoalcă peste umăr,D'Artois îi arse prieteneşte o scatoalcă peste umăr, dar era cât pe ce să-l dea de-a dura în perete.dar era cât pe ce să-l dea de-a dura în perete.

- Haide, haide, jupâne părinţele, lasă gluma! strigă- Haide, haide, jupâne părinţele, lasă gluma! strigă el. N-ai fost pus să slujeşti în temniţă ca să păstreziel. N-ai fost pus să slujeşti în temniţă ca să păstrezi tainele, ci ca să le spui mai departe cui trebuie să letainele, ci ca să le spui mai departe cui trebuie să le ştie.ştie.

- Nici doamna Marguerite, nici doamna Blanche,- Nici doamna Marguerite, nici doamna Blanche, zise cu jumătate glas preotul, nu mi s-au mărturisitzise cu jumătate glas preotul, nu mi s-au mărturisit vreodată să fi săvârşit asemenea păcat, altfel decât învreodată să fi săvârşit asemenea păcat, altfel decât în vis.vis.

- Ceea ce nu-i o dovadă că sunt nevinovate, ci doar- Ceea ce nu-i o dovadă că sunt nevinovate, ci doar temătoare. Ştii să scrii?temătoare. Ştii să scrii?

- Fireşte, monseniore.- Fireşte, monseniore.- Ei, ia te uită! zise d'Artois cu un aer mirat. Aşadar- Ei, ia te uită! zise d'Artois cu un aer mirat. Aşadar

călugării nu-s toţi atât de proşti cum se zice!... Atunci,călugării nu-s toţi atât de proşti cum se zice!... Atunci, jupâne părintele, du-te de-ţi ia o foaie de pergament,jupâne părintele, du-te de-ţi ia o foaie de pergament, pene şi tot ce-ţi trebuie pentru a scrie, şi înfiipene şi tot ce-ţi trebuie pentru a scrie, şi înfii--nţează-te la turnul prinţeselor, în josul scării, gata sănţează-te la turnul prinţeselor, în josul scării, gata să te urci sus de îndată ce te-oi chema. Haide, dă-i zor!te urci sus de îndată ce te-oi chema. Haide, dă-i zor!

Duhovnicul făcu o plecăciune; păru să mai aibăDuhovnicul făcu o plecăciune; păru să mai aibă ceva de adăugat, dar contele d'Artois îşi şi puseseceva de adăugat, dar contele d'Artois îşi şi pusese marea lui mantie roşie şi pornise spre uşă. Duhovmarea lui mantie roşie şi pornise spre uşă. Duhov--nicul alergă după dânsul.nicul alergă după dânsul.

- Monseniore! Monseniore! spuse el cu glas pătruns- Monseniore! Monseniore! spuse el cu glas pătruns de slugărnicie, veţi avea marea bunătate, dacă nu văde slugărnicie, veţi avea marea bunătate, dacă nu vă supăr cu astfel de rugăminte, veţi avea neţărmuritasupăr cu astfel de rugăminte, veţi avea neţărmurita bunătate de a spune fratelui Renaud, marele inchibunătate de a spune fratelui Renaud, marele inchi--zitor, dacă se întâmplă să-l întâlniţi, că sunt mereuzitor, dacă se întâmplă să-l întâlniţi, că sunt mereu preasupusul său fiu, şi să nu mă uite multă vreme înpreasupusul său fiu, şi să nu mă uite multă vreme în fortăreaţa asta, unde slujesc plin de râvnă fiindcăfortăreaţa asta, unde slujesc plin de râvnă fiindcă Dumnezeu m-a pus aici; dar am şi eu oarecare merite,Dumnezeu m-a pus aici; dar am şi eu oarecare merite, monseniore, aşa cum v-aţi putut da seama, şi aş dorimonseniore, aşa cum v-aţi putut da seama, şi aş dori mult să li se găsească o altă întrebuinţare.mult să li se găsească o altă întrebuinţare.

- Mă voi gândi la asta, iubitule, mă voi gândi, răs- Mă voi gândi la asta, iubitule, mă voi gândi, răs--punse d'Artois, ştiind bine, chiar din clipa aceea, căpunse d'Artois, ştiind bine, chiar din clipa aceea, că nu va face nimic.nu va face nimic.

Când Robert intră iar în odaia Margueritei, celeCând Robert intră iar în odaia Margueritei, cele două prinţese nu isprăviseră să se îmbrace; abia sedouă prinţese nu isprăviseră să se îmbrace; abia se spălaseră pe îndelete în faţa focului din vatră, cu apaspălaseră pe îndelete în faţa focului din vatră, cu apa caldă şi frunzele de săpunel ce li se aduseseră, precaldă şi frunzele de săpunel ce li se aduseseră, pre--lungind această plăcere regăsită; îşi frecaseră una allungind această plăcere regăsită; îşi frecaseră una al--teia părul încă scurt, în care mai luceau picăturile deteia părul încă scurt, în care mai luceau picăturile de apă, şi abia îşi puseseră cămăşile lungi ce li se dăduapă, şi abia îşi puseseră cămăşile lungi ce li se dădu--seră, albe şi închise la gât cu un şnur. Văzându-l, seseră, albe şi închise la gât cu un şnur. Văzându-l, se traseră îndărăt speriate, ruşinându-se.traseră îndărăt speriate, ruşinându-se.

- Vai, dragele mele verişoare, zise Robert, nu vă- Vai, dragele mele verişoare, zise Robert, nu vă sinchisiţi de mine. Rămâneţi aşa. Sunt doar din fasinchisiţi de mine. Rămâneţi aşa. Sunt doar din fa--milie! Şi apoi, cămăşile astea vă acoperă mai bine camilie! Şi apoi, cămăşile astea vă acoperă mai bine ca rochiile cu care ieşeaţi în lume odinioară. Arătaţi înrochiile cu care ieşeaţi în lume odinioară. Arătaţi în--tocmai ca nişte călugăriţe. Aveţi însă de pe acum o întocmai ca nişte călugăriţe. Aveţi însă de pe acum o în--făţişare mai chipeşă ca înainte cu un ceas, iar obrajiifăţişare mai chipeşă ca înainte cu un ceas, iar obrajii încep să vi se îmbujoreze din nou. Mărturisiţi deci căîncep să vi se îmbujoreze din nou. Mărturisiţi deci că soarta voastră n-a întârziat să se schimbe de când amsoarta voastră n-a întârziat să se schimbe de când am

sosit eu!sosit eu!- O, da, mulţumesc, vere! izbucni Blanche.- O, da, mulţumesc, vere! izbucni Blanche.Încăperea era de nerecunoscut. Se adusese acoloÎncăperea era de nerecunoscut. Se adusese acolo

un pat cu polog, două cufere mari care ţineau loc deun pat cu polog, două cufere mari care ţineau loc de laviţă, un scaun cu spetează şi o masă pe căpriori,laviţă, un scaun cu spetează şi o masă pe căpriori, unde se şi vedeau rânduite străchinile, cănile şi vinulunde se şi vedeau rânduite străchinile, cănile şi vinul lui Bersumée. O tapiserie de mătase, căreia nu i selui Bersumée. O tapiserie de mătase, căreia nu i se mai desluşeau culorile şi lucrătura de roasă ce era,mai desluşeau culorile şi lucrătura de roasă ce era, fusese întinsă pe partea cea mai mâncată de umefusese întinsă pe partea cea mai mâncată de ume--zeală a peretelui boltit. O lumânare groasă, luată dinzeală a peretelui boltit. O lumânare groasă, luată din biserica fortăreţei, ardea pe masă, căci, deşi se aflaubiserica fortăreţei, ardea pe masă, căci, deşi se aflau la începutul după-amiezii, se şi lăsase întunericul; iarla începutul după-amiezii, se şi lăsase întunericul; iar în căminul cu coş ţuguiat pârâiau buşteni întregi, laîn căminul cu coş ţuguiat pârâiau buşteni întregi, la capătul cărora se scurgea apa în băşicuţe care poccapătul cărora se scurgea apa în băşicuţe care poc--neau.neau.

Îndată după Robert, intrară sergentul Lalaine, arÎndată după Robert, intrară sergentul Lalaine, ar--caşul Gros-Guillaume şi alt oştean, aducând o ciorbăcaşul Gros-Guillaume şi alt oştean, aducând o ciorbă deasă şi aburindă, o pâine mare rotundă ca o turtă,deasă şi aburindă, o pâine mare rotundă ca o turtă, cum o fac cei din ţara Briei, o plăcintă de vreo douăcum o fac cei din ţara Briei, o plăcintă de vreo două ocale într-o coajă rumenită, un iepure fript, o gâscăocale într-o coajă rumenită, un iepure fript, o gâscă prăjită în untura ei şi câteva pere pergamute de soiulprăjită în untura ei şi câteva pere pergamute de soiul celor ce se coc târziu, pe care Bersumée le dibuise lacelor ce se coc târziu, pe care Bersumée le dibuise la un fructar din Andelys, ameninţând că dărâmă târgul.un fructar din Andelys, ameninţând că dărâmă târgul.

- Cum, sări cu gura d'Artois, asta e tot ce ne adu- Cum, sări cu gura d'Artois, asta e tot ce ne adu--ceţi, când am cerut o masă îmbelşugată?ceţi, când am cerut o masă îmbelşugată?

- Mare minune, monseniore, că s-a mai găsit şi- Mare minune, monseniore, că s-a mai găsit şi atâta pe vremea asta de foamete, răspunse Lalaine.atâta pe vremea asta de foamete, răspunse Lalaine.

- O fi vreme de foamete pentru golanii care-s aşa de- O fi vreme de foamete pentru golanii care-s aşa de puturoşi, c-ar vrea ca pământul să-i hrănească fără a-lputuroşi, c-ar vrea ca pământul să-i hrănească fără a-l munci, dar nu pentru oamenii de treaba, i-o întoarsemunci, dar nu pentru oamenii de treaba, i-o întoarse d'Artois. De când sugeam la ţâţă n-am mai avut parted'Artois. De când sugeam la ţâţă n-am mai avut parte de un prânz atât de calic!de un prânz atât de calic!

Prinţesele întemniţate priveau cu ochi de fiare hăPrinţesele întemniţate priveau cu ochi de fiare hă--mesite la toate bunătăţile acelea puse înaintea lor şimesite la toate bunătăţile acelea puse înaintea lor şi

pe care d'Artois se prefăcea într-adins a le dispreţul,pe care d'Artois se prefăcea într-adins a le dispreţul, pentru ca astfel cele două femei să simtă mai bine înpentru ca astfel cele două femei să simtă mai bine în ce hal jalnic se aflau. Blanche avea lacrimile în plece hal jalnic se aflau. Blanche avea lacrimile în ple--oape, gata s-o podidească, iar cei trei oşteni holbauoape, gata s-o podidească, iar cei trei oşteni holbau nişte ochi pofticioşi, minunându-se de câte erau penişte ochi pofticioşi, minunându-se de câte erau pe masă.masă.

Gros-Guillaume, cu burta umflată doar de terci deGros-Guillaume, cu burta umflată doar de terci de secară, şi care slujea de obicei la masa comandansecară, şi care slujea de obicei la masa comandan--tului, se apropie încetişor ca să taie pâinea.tului, se apropie încetişor ca să taie pâinea.

- Nu, să nu te atingi cu labele tale murdare! îi urlă- Nu, să nu te atingi cu labele tale murdare! îi urlă d'Artois. Ne-o vom tăia singuri. Haide, căraţi-vă pânăd'Artois. Ne-o vom tăia singuri. Haide, căraţi-vă până nu mă supăr!nu mă supăr!

Ar fi putut să trimită după Lormet, dar somnul creAr fi putut să trimită după Lormet, dar somnul cre--dinciosului său păzitor era printre puţinele lucruri pedinciosului său păzitor era printre puţinele lucruri pe care le respecta Robert. Ar mai fi putut să chemecare le respecta Robert. Ar mai fi putut să cheme vreun scutier, dar nu ţinea să aibă martori la ceea cevreun scutier, dar nu ţinea să aibă martori la ceea ce avea să facă.avea să facă.

- Voi încerca să mă deprind niţel cu traiul din închi- Voi încerca să mă deprind niţel cu traiul din închi--soare, spuse d'Artois de îndată ce ieşiră arcaşii, pesoare, spuse d'Artois de îndată ce ieşiră arcaşii, pe tonul glumeţ folosit şi în zilele noastre de oamenitonul glumeţ folosit şi în zilele noastre de oameni foarte bogaţi, atunci când întâmplarea îi sileşte să sefoarte bogaţi, atunci când întâmplarea îi sileşte să se servească o dată singuri la masă sau să spele o farservească o dată singuri la masă sau să spele o far--furie. Mai ştii? adăugă el, poate că într-o zi o să măfurie. Mai ştii? adăugă el, poate că într-o zi o să mă băgaţi voi aici, verişoarelor!băgaţi voi aici, verişoarelor!

O pofti pe Marguerite să se aşeze în scaunul cuO pofti pe Marguerite să se aşeze în scaunul cu spetează.spetează.

- Blanche şi cu mine vom şedea pe laviţa asta, zise.- Blanche şi cu mine vom şedea pe laviţa asta, zise.Turnă vin şi, ridicându-şi cupa spre Marguerite, înTurnă vin şi, ridicându-şi cupa spre Marguerite, în--

chină:chină:- Trăiască regina!- Trăiască regina!- Nu-ţi râde de mine, vere, spuse Marguerite. Asta- Nu-ţi râde de mine, vere, spuse Marguerite. Asta

e cruzime.e cruzime.- Nu-mi râd de fel; înţelege cuvintele mele aşa cum- Nu-mi râd de fel; înţelege cuvintele mele aşa cum

le-ai auzit. Regină mai eşti încă, pe cât ştiu, iar eu îţile-ai auzit. Regină mai eşti încă, pe cât ştiu, iar eu îţi

urez să trăieşti... şi atâta tot.urez să trăieşti... şi atâta tot.Asupra acestora se făcu tăcere, căci începură săAsupra acestora se făcu tăcere, căci începură să

mănânce. Oricare altul în afară de Robert ar fi fostmănânce. Oricare altul în afară de Robert ar fi fost mişcat văzând cum cele două femei se reped la bumişcat văzând cum cele două femei se reped la bu--cate ca nişte cerşetoare.cate ca nişte cerşetoare.

În prima clipă, încercaseră să se prefacă mai puţinÎn prima clipă, încercaseră să se prefacă mai puţin lacome, aşa cum porunceşte demnitatea, dar foamealacome, aşa cum porunceşte demnitatea, dar foamea dovedindu-se îndată mai tare, se porniră să înfulecedovedindu-se îndată mai tare, se porniră să înfulece de nu mai aveau vreme să răsufle între două înghiţide nu mai aveau vreme să răsufle între două înghiţi--turi.turi.

D'Artois prinse iepurele în vârful săbiei sale şi îlD'Artois prinse iepurele în vârful săbiei sale şi îl ţinu pe jeraticul vetrei ca să-l încălzească. Făcea astaţinu pe jeraticul vetrei ca să-l încălzească. Făcea asta fără să-şi ia ochii de la verişoarele sale şi, privindu-le,fără să-şi ia ochii de la verişoarele sale şi, privindu-le, simţea că-l îneacă un hohot de râs.simţea că-l îneacă un hohot de râs.

"Pe jos de le-aş pune străchinele cu mâncare, s-ar"Pe jos de le-aş pune străchinele cu mâncare, s-ar aşeza în patru labe ca să lingă tot până-n crăpăturileaşeza în patru labe ca să lingă tot până-n crăpăturile blidelor."blidelor."

Cele două femei duceau des şi cupele la gură, bândCele două femei duceau des şi cupele la gură, bând cu sete vinul lui Bersumée, ca şi cum ar fi trebuit săcu sete vinul lui Bersumée, ca şi cum ar fi trebuit să se despăgubească dintr-o dată pentru şapte luni câtse despăgubească dintr-o dată pentru şapte luni cât băuseră numai apă de hârdău, şi sângele li se urca înbăuseră numai apă de hârdău, şi sângele li se urca în obraji. "Se vor îmbolnăvi, gândea d'Artois, şi-şi vorobraji. "Se vor îmbolnăvi, gândea d'Artois, şi-şi vor sfârşi ziua asta frumoasă, vărsându-şi maţele."sfârşi ziua asta frumoasă, vărsându-şi maţele."

Mâncă el însuşi cât o căprărie întreagă. Faima luiMâncă el însuşi cât o căprărie întreagă. Faima lui de mâncău fără pereche nu era o legendă, şi ar fi trede mâncău fără pereche nu era o legendă, şi ar fi tre--buit să tai în patru fiecare din îmbucăturile sale ca săbuit să tai în patru fiecare din îmbucăturile sale ca să poată trece prin gâtlejul unui om obişnuit. Dădea gatapoată trece prin gâtlejul unui om obişnuit. Dădea gata gâsca prăjită, aşa cum alţii înfulecă de obicei sturzii,gâsca prăjită, aşa cum alţii înfulecă de obicei sturzii, mestecându-i oasele. Se scuză, parcă simţindu-se vimestecându-i oasele. Se scuză, parcă simţindu-se vi--novat, că nu poate face la fel şi cu ciolanele iepurelui.novat, că nu poate face la fel şi cu ciolanele iepurelui.

- Oasele de iepure, lămuri el, se rup de-a lungul lor- Oasele de iepure, lămuri el, se rup de-a lungul lor şi-ţi taie măruntaiele.şi-ţi taie măruntaiele.

Când toţi fură în sfârşit sătui, d'Artois o privi peCând toţi fură în sfârşit sătui, d'Artois o privi pe Blanche drept în ochi, arătându-i uşa. Ea se ridică,Blanche drept în ochi, arătându-i uşa. Ea se ridică,

fără a se mai lăsa rugată, deşi picioarele i se cam mufără a se mai lăsa rugată, deşi picioarele i se cam mu--iaseră. I se învârtea capul şi simţea mare nevoie săiaseră. I se învârtea capul şi simţea mare nevoie să găsească un pat. Robert avu atunci singurul gândgăsească un pat. Robert avu atunci singurul gând omenos din câte-i trecuseră prin minte de la sosireaomenos din câte-i trecuseră prin minte de la sosirea lui acolo: "Dacă asta iese acuma în frig, îşi zise, o lolui acolo: "Dacă asta iese acuma în frig, îşi zise, o lo--veşte damblaua şi crapă".veşte damblaua şi crapă".

- S-a făcut foc şi în odaia ta? întrebă el.- S-a făcut foc şi în odaia ta? întrebă el.- Da, mulţumesc, vere dragă, răspunse Blanche.- Da, mulţumesc, vere dragă, răspunse Blanche.

Viaţa...Viaţa...Un sughiţ îi tăie vorba.Un sughiţ îi tăie vorba.-...viaţa ni s-a schimbat cu totul datorită ţie... Ah, te-...viaţa ni s-a schimbat cu totul datorită ţie... Ah, te

iubesc, vere dragă... zău că te iubesc... Ai să-i spui luiiubesc, vere dragă... zău că te iubesc... Ai să-i spui lui Charles, nu-i aşa... ai să-i spui că-l iubesc... şi să măCharles, nu-i aşa... ai să-i spui că-l iubesc... şi să mă ierte fiindcă-l iubesc.ierte fiindcă-l iubesc.

În clipa aceea iubea toată lumea. Ieşi beată criţă şiÎn clipa aceea iubea toată lumea. Ieşi beată criţă şi abia nimerind treptele scării. "Dacă veneam aiciabia nimerind treptele scării. "Dacă veneam aici numai pentru a petrece, gândi d'Artois, asta nu mi s-numai pentru a petrece, gândi d'Artois, asta nu mi s-ar fi împotrivit prea tare. Dă-i unei prinţese să bea vinar fi împotrivit prea tare. Dă-i unei prinţese să bea vin din belşug şi vei vedea îndată ca nu se deosebeşte dedin belşug şi vei vedea îndată ca nu se deosebeşte de o fleoarţă. Dar şi cealaltă mi se pare cherchelită de-ao fleoarţă. Dar şi cealaltă mi se pare cherchelită de-a binelea."binelea."

Mai zvârli un buştean gros în foc, întoarse spreMai zvârli un buştean gros în foc, întoarse spre vatră jilţul Margueritei, apoi umplu din nou paharele.vatră jilţul Margueritei, apoi umplu din nou paharele.

- Ei, verişoară, te gândişi la ce vorbirăm? întrebă- Ei, verişoară, te gândişi la ce vorbirăm? întrebă el.el.

- M-am gândit, Robert, m-am gândit. Şi cred, într- M-am gândit, Robert, m-am gândit. Şi cred, într--adevăr, că voi refuza.adevăr, că voi refuza.

Rostise cuvintele acestea foarte încet, legănându-şiRostise cuvintele acestea foarte încet, legănându-şi niţel capul. Părea fleşcăită de căldură, ca şi de vin.niţel capul. Părea fleşcăită de căldură, ca şi de vin.

- Nu, zău, asta nu-i o vorbă chibzuită, verişoară! iz- Nu, zău, asta nu-i o vorbă chibzuită, verişoară! iz--bucni Robert.bucni Robert.

- Ba da, ba da, cred ca am să refuz, mai spuse ea o- Ba da, ba da, cred ca am să refuz, mai spuse ea o dată cu glas cântător şi parcă luându-l în râs.dată cu glas cântător şi parcă luându-l în râs.

Uriaşul avu un gest de nerăbdare.Uriaşul avu un gest de nerăbdare.

- Marguerite, ascultă-mă bine, urmă el. E numai- Marguerite, ascultă-mă bine, urmă el. E numai spre binele tău să te învoieşti acum. Ludovic e un omspre binele tău să te învoieşti acum. Ludovic e un om nerăbdător din fire, în stare să facă orice pentru anerăbdător din fire, în stare să facă orice pentru a obţine de îndată ceea ce vrea. Niciodată n-o să-ţi maiobţine de îndată ceea ce vrea. Niciodată n-o să-ţi mai pice un chilipir ca ăsta. Declară ce ţi se cere. Procesulpice un chilipir ca ăsta. Declară ce ţi se cere. Procesul tău n-are nevoie să ajungă în faţa sfântului scaun; eltău n-are nevoie să ajungă în faţa sfântului scaun; el poate fi judecat de tribunalul episcopal de la Paris,poate fi judecat de tribunalul episcopal de la Paris, care se află în mâna monseniorului Jean de Marigny,care se află în mâna monseniorului Jean de Marigny, arhiepiscopul de Sens, căruia i se va da de înţeles săarhiepiscopul de Sens, căruia i se va da de înţeles să se grăbească. Nici trei luni nu vor trece şi ai să poţi fise grăbească. Nici trei luni nu vor trece şi ai să poţi fi iarăşi stăpână pe tine însăţi.iarăşi stăpână pe tine însăţi.

- Şi dacă nu vreau?- Şi dacă nu vreau?Ea stătea puţintel aplecată spre focul din vatră, cuEa stătea puţintel aplecată spre focul din vatră, cu

mâinile întinse înainte. Şnurul care închidea gulerulmâinile întinse înainte. Şnurul care închidea gulerul cămăşii sale lungi se deznodase, lăsând să i se vadăcămăşii sale lungi se deznodase, lăsând să i se vadă sânii, şi privirea vărului luneca acolo departe, darsânii, şi privirea vărului luneca acolo departe, dar Marguerite nu părea să se sinchisească de asta.Marguerite nu părea să se sinchisească de asta. "Căţeaua, şi-a păstrat sâni frumoşi", îşi zicea d'Artois."Căţeaua, şi-a păstrat sâni frumoşi", îşi zicea d'Artois.

- Şi dacă nu vreau? repetă ea.- Şi dacă nu vreau? repetă ea.- Dacă nu vrei, drăguţă, căsătoria ta va fi oricum- Dacă nu vrei, drăguţă, căsătoria ta va fi oricum

desfăcută, căci se găseşte oricând un motiv pentru adesfăcută, căci se găseşte oricând un motiv pentru a desface căsătoria unui rege, răspunse nepăsătordesface căsătoria unui rege, răspunse nepăsător d'Artois, absorbit cu totul de ceea ce-i vedeau ochii.d'Artois, absorbit cu totul de ceea ce-i vedeau ochii. Îndată ce vom avea un papă...Îndată ce vom avea un papă...

- A, va să zică tot n-aveţi încă un papă? sări bucu- A, va să zică tot n-aveţi încă un papă? sări bucu--roasă Marguerite.roasă Marguerite.

D'Artois îşi muşcă buzele; făcuse o greşeală. Ar fiD'Artois îşi muşcă buzele; făcuse o greşeală. Ar fi trebuit să se gândească dinainte că, închisă în acetrebuit să se gândească dinainte că, închisă în ace--astă temniţă, ea nu avea de unde să ştie ceea ce toatăastă temniţă, ea nu avea de unde să ştie ceea ce toată lumea ştia, şi anume că de la moartea lui Clement allumea ştia, şi anume că de la moartea lui Clement al V-lea, conclavul nu reuşise încă să aleagă un nou capV-lea, conclavul nu reuşise încă să aleagă un nou cap al bisericii. Bună armă pusese, fără să vrea, în mânaal bisericii. Bună armă pusese, fără să vrea, în mâna potrivnicii sale. Şi, după vioiciunea cu care Marguepotrivnicii sale. Şi, după vioiciunea cu care Margue--rite primi vestea, d'Artois îşi dădu seama că nu erite primi vestea, d'Artois îşi dădu seama că nu e

chiar aşa de beată cât voia să pară.chiar aşa de beată cât voia să pară.O dată ce săvârşise această greşeală boacănă, înO dată ce săvârşise această greşeală boacănă, în--

cerca acum s-o întoarcă în folosul său, făcând pe omulcerca acum s-o întoarcă în folosul său, făcând pe omul cu inima deschisă, joc în care era meşter.cu inima deschisă, joc în care era meşter.

- Păi tocmai aici e norocul tău! izbucni el, şi-i- Păi tocmai aici e norocul tău! izbucni el, şi-i tocmai ceea ce voiam să te fac să înţelegi. De îndatătocmai ceea ce voiam să te fac să înţelegi. De îndată ce secăturile astea de cardinali care şi-au deschis tace secăturile astea de cardinali care şi-au deschis ta--rabă de făgăduieli ca la bâlci, vânzându-şi voturile cuirabă de făgăduieli ca la bâlci, vânzându-şi voturile cui dă mai mult, vor ajunge să capete preţ bun ca să cadădă mai mult, vor ajunge să capete preţ bun ca să cadă la învoială, Ludovic nu va mai avea nevoie de tine. Cula învoială, Ludovic nu va mai avea nevoie de tine. Cu atât ai să te alegi doar, ca ei să te urască ceva maiatât ai să te alegi doar, ca ei să te urască ceva mai tare şi să te ţină închisă aici toată viaţa.tare şi să te ţină închisă aici toată viaţa.

- Aşa e, dar câtă vreme nu se află un papă, nu se- Aşa e, dar câtă vreme nu se află un papă, nu se poate face nimic fără mine.poate face nimic fără mine.

- Încăpăţânarea asta e o prostie.- Încăpăţânarea asta e o prostie.Veni să se aşeze lângă dânsa, îşi petrecu labaVeni să se aşeze lângă dânsa, îşi petrecu laba

uriaşă în jurul gâtului ei pe cât putu mai uşurel, şi înuriaşă în jurul gâtului ei pe cât putu mai uşurel, şi în--cepu să-i mângâie umărul.cepu să-i mângâie umărul.

Atingerea acestei mâini mari şi vânjoase păru s-oAtingerea acestei mâini mari şi vânjoase păru s-o tulbure pe Marguerite. De atâta amar de vreme nutulbure pe Marguerite. De atâta amar de vreme nu mai simţise o mână de bărbat lipită de pielea ei!mai simţise o mână de bărbat lipită de pielea ei!

- Ce interes aşa de mare ai avea ca eu să-i fac pe- Ce interes aşa de mare ai avea ca eu să-i fac pe voie lui Ludovic? întrebă încetişor.voie lui Ludovic? întrebă încetişor.

D'Artois se aplecă până a-i atinge părul cu buzeleD'Artois se aplecă până a-i atinge părul cu buzele lui.lui.

- Te iubesc mult, Marguerite, te-am iubit întotde- Te iubesc mult, Marguerite, te-am iubit întotde--auna, o ştii bine. Acum interesele noastre se împleauna, o ştii bine. Acum interesele noastre se împle--tesc. Tu trebuie să-ţi redobândeşti libertatea, iar eutesc. Tu trebuie să-ţi redobândeşti libertatea, iar eu vreau să-l servesc pe Ludovic pentru a-i câştiga bunăvreau să-l servesc pe Ludovic pentru a-i câştiga bună--voinţa. Vezi bine că trebuie să fim aliaţi.voinţa. Vezi bine că trebuie să fim aliaţi.

Vorbind, îşi vârâse adânc mâna pe sub cămaşa reVorbind, îşi vârâse adânc mâna pe sub cămaşa re--ginei Franţei şi-i mângâia de-a binelea sânii, fără caginei Franţei şi-i mângâia de-a binelea sânii, fără ca ea să se apere în vreun fel. Dimpotrivă, îşi sprijineaea să se apere în vreun fel. Dimpotrivă, îşi sprijinea capul pe braţul puternic al vărului ei şi părea să i secapul pe braţul puternic al vărului ei şi părea să i se

lase în voie.lase în voie.- Nu-i oare trist lucru, urmă Robert, ca un trup aşa- Nu-i oare trist lucru, urmă Robert, ca un trup aşa

de frumos, aşa de dulce şi de bine făcut să fie lipsit dede frumos, aşa de dulce şi de bine făcut să fie lipsit de plăcerile pe care firea le hărăzeşte femeilor? Fă ce ţiplăcerile pe care firea le hărăzeşte femeilor? Fă ce ţi se cere, Marguerite, şi te iau cu mine chiar astăzi, dese cere, Marguerite, şi te iau cu mine chiar astăzi, de--parte de temniţa asta; te duc mai întâi la vreo mânăsparte de temniţa asta; te duc mai întâi la vreo mânăs--tire în care să te simţi la largul tău şi unde aş puteatire în care să te simţi la largul tău şi unde aş putea să vin mereu să te văd şi să-ţi port de grijă... Ce-ţisă vin mereu să te văd şi să-ţi port de grijă... Ce-ţi pasă, la urma urmei, dacă recunoşti că fiică-ta nu e apasă, la urma urmei, dacă recunoşti că fiică-ta nu e a lui Ludovic, de vreme ce n-ai iubit niciodată copilalui Ludovic, de vreme ce n-ai iubit niciodată copila asta?asta?

Înălţând spre el nişte ochi tânjitori, MargueriteÎnălţând spre el nişte ochi tânjitori, Marguerite rosti această vorbă cumplită:rosti această vorbă cumplită:

- Dacă n-o iubesc, nu e tocmai o dovadă că e a- Dacă n-o iubesc, nu e tocmai o dovadă că e a soţului meu?soţului meu?

Rămase o clipă pe gânduri, privind în gol. BuşteniiRămase o clipă pe gânduri, privind în gol. Buştenii se surpară în vatră, luminând încăperea cu o jerbă dese surpară în vatră, luminând încăperea cu o jerbă de scântei. Şi Marguerite începu deodată să râdă, descoscântei. Şi Marguerite începu deodată să râdă, desco--perindu-şi dinţii mici şi albi; i se vedea cerul gurii,perindu-şi dinţii mici şi albi; i se vedea cerul gurii, trandafiriu ca la pisici.trandafiriu ca la pisici.

- De ce râzi? o întrebă Robert.- De ce râzi? o întrebă Robert.- Din pricina tavanului, răspunse ea. Acum văzui că- Din pricina tavanului, răspunse ea. Acum văzui că

seamănă cu cel din turnul Nesle.seamănă cu cel din turnul Nesle.D'Artois se ridică, uluit. Nu-şi putea ascunde oareD'Artois se ridică, uluit. Nu-şi putea ascunde oare--

care admiraţie faţă de atâta neruşinare amestecată cucare admiraţie faţă de atâta neruşinare amestecată cu atâta şiretenie. "Asta zic şi eu femeie!" îi trecu prinatâta şiretenie. "Asta zic şi eu femeie!" îi trecu prin cap.cap.

Ea îl privea, o matahală proţăpită în faţa căminului,Ea îl privea, o matahală proţăpită în faţa căminului, pe nişte pulpe ca trunchiurile de copaci. Flăcările făpe nişte pulpe ca trunchiurile de copaci. Flăcările fă--ceau să-i lucească cizmele roşii, aprinzând sclipiri înceau să-i lucească cizmele roşii, aprinzând sclipiri în aurul pintenilor şi în argintul cingătoarei. Dacă doriaurul pintenilor şi în argintul cingătoarei. Dacă dori--nţele îi erau pe măsura staturii uriaşe, avea cu ce sănţele îi erau pe măsura staturii uriaşe, avea cu ce să potolească ofurile unei femei după un post de şaptepotolească ofurile unei femei după un post de şapte luni!luni!

O prinse în braţe şi o trase la pieptul său.O prinse în braţe şi o trase la pieptul său.- Ah, verişoară! făcu el. Să fi fost eu cel pe care ţi l-- Ah, verişoară! făcu el. Să fi fost eu cel pe care ţi l-

au ales de bărbat... sau barem să mă fi luat pe mineau ales de bărbat... sau barem să mă fi luat pe mine ca amant în locul acelui tânăr scutier nătâng, lucruca amant în locul acelui tânăr scutier nătâng, lucru--rile nu s-ar fi petrecut la fel pentru tine... şi am fi fostrile nu s-ar fi petrecut la fel pentru tine... şi am fi fost într-adevăr fericiţi.într-adevăr fericiţi.

- Fără îndoială, murmură ea.- Fără îndoială, murmură ea.O ţinea de mijloc şi i se părea că într-o clipă ea nuO ţinea de mijloc şi i se părea că într-o clipă ea nu

va mai fi în stare să gândească.va mai fi în stare să gândească.- Nu e prea târziu, Marguerite, îi şopti.- Nu e prea târziu, Marguerite, îi şopti.- Poate că nu e... răspunse ea cu glas înăbuşit, gata- Poate că nu e... răspunse ea cu glas înăbuşit, gata

să i se supună.să i se supună.- Atunci, hai să isprăvim mai întâi cu scrisoarea ce- Atunci, hai să isprăvim mai întâi cu scrisoarea ce

ţi se cere, ca să ne putem ocupa pe urmă numai deţi se cere, ca să ne putem ocupa pe urmă numai de noi înşine. Să-l chemăm pe preotul care aşteaptă jos...noi înşine. Să-l chemăm pe preotul care aşteaptă jos...

Cu o smucitură, Marguerite i se desprinse dinCu o smucitură, Marguerite i se desprinse din braţe.braţe.

- Cine aşteaptă jos? întrebă ea cu ochii aprinşi de- Cine aşteaptă jos? întrebă ea cu ochii aprinşi de mânie. Vai, dar aşa de proastă mă crezi, vere? Te-aimânie. Vai, dar aşa de proastă mă crezi, vere? Te-ai purtat cu mine aşa cum se poartă de obicei târâturilepurtat cu mine aşa cum se poartă de obicei târâturile de uliţă cu bărbaţii, zgândărindu-le simţurile pentru ade uliţă cu bărbaţii, zgândărindu-le simţurile pentru a face mai lesne din ei ce vor. Uiţi însă că în meşteşugulface mai lesne din ei ce vor. Uiţi însă că în meşteşugul ăsta femeile sunt mai tari, iar tu nu eşti decât unăsta femeile sunt mai tari, iar tu nu eşti decât un ucenic.ucenic.

Îl înfrunta cu capul sus, întărâtată, şi îşi strângea laÎl înfrunta cu capul sus, întărâtată, şi îşi strângea la loc gulerul desfăcut al cămăşii.loc gulerul desfăcut al cămăşii.

D'Artois încercă să-i arate că se înşeală, că el nu-iD'Artois încercă să-i arate că se înşeală, că el nu-i voia decât binele, că vorbirea lor luase o întorsăturăvoia decât binele, că vorbirea lor luase o întorsătură neaşteptată, că îşi amintise aşa, deodată, de acel bietneaşteptată, că îşi amintise aşa, deodată, de acel biet călugăr care tremura de frig în josul scării.călugăr care tremura de frig în josul scării.

Ea îl cerceta cu o uitătură dispreţuitoare şi răutăciEa îl cerceta cu o uitătură dispreţuitoare şi răutăci--oasă. O prinse iar în braţe, măcar că dânsa i se împooasă. O prinse iar în braţe, măcar că dânsa i se împo--trivi, şi o duse pe sus până la pat.trivi, şi o duse pe sus până la pat.

- Nu, nu voi semna nimic, ţipa ea zbătându-se. Silu- Nu, nu voi semna nimic, ţipa ea zbătându-se. Silu--

ieşte-mă dacă vrei, căci eşti prea greu ca să mă potieşte-mă dacă vrei, căci eşti prea greu ca să mă pot apăra, dar voi spune preotului, voi spune lui Berapăra, dar voi spune preotului, voi spune lui Ber--sumée, voi face să afle Marigny ce mai ambasador îmisumée, voi face să afle Marigny ce mai ambasador îmi eşti şi cum m-ai pus jos cu de-a sila.eşti şi cum m-ai pus jos cu de-a sila.

O lăsă acolo, furios, abia ţinându-se să nu-i repeadăO lăsă acolo, furios, abia ţinându-se să nu-i repeadă o palmă peste obraz.o palmă peste obraz.

- Niciodată, o auzi iar, mă înţelegi, niciodată n-ai să- Niciodată, o auzi iar, mă înţelegi, niciodată n-ai să mă faci să mărturisesc că fiica mea nu e a lui Ludovic,mă faci să mărturisesc că fiica mea nu e a lui Ludovic, pentru că dacă Ludovic moare, ceea ce doresc din totpentru că dacă Ludovic moare, ceea ce doresc din tot sufletul, fiica mea va ajunge regina Franţei, şi atuncisufletul, fiica mea va ajunge regina Franţei, şi atunci va trebui neapărat să se ţină seamă de mine, cava trebui neapărat să se ţină seamă de mine, ca regină-mamă.regină-mamă.

D'Artois rămase o clipă năucit. "Judecă bine puD'Artois rămase o clipă năucit. "Judecă bine pu--toarea, îşi zise el, şi dacă soarta îi va da dreptate..." Îltoarea, îşi zise el, şi dacă soarta îi va da dreptate..." Îl pusese cu botul pe labe.pusese cu botul pe labe.

- Puţină speranţă ca lucrurile să-ţi iasă aşa, îi răs- Puţină speranţă ca lucrurile să-ţi iasă aşa, îi răs--punse, totuşi.punse, totuşi.

- N-am alta, o păstrez pe asta.- N-am alta, o păstrez pe asta.- Fă cum crezi, verişoară, zise d'Artois apro- Fă cum crezi, verişoară, zise d'Artois apro--

piindu-se de uşă.piindu-se de uşă.Îndoita înfrângere suferită îl făcea să turbeze deÎndoita înfrângere suferită îl făcea să turbeze de

necaz. Coborî în grabă scara şi dădu peste duhovniculnecaz. Coborî în grabă scara şi dădu peste duhovnicul care aştepta, rebegit de frig, cu câteva pene de gâscăcare aştepta, rebegit de frig, cu câteva pene de gâscă în mână.în mână.

- Monseniore, vorbi călugărul, nu veţi uita să-i spu- Monseniore, vorbi călugărul, nu veţi uita să-i spu--neţi fratelui Renaud...neţi fratelui Renaud...

- Da, frăţioare, îi aruncă în obraz d'Artois, am să-i- Da, frăţioare, îi aruncă în obraz d'Artois, am să-i spun că eşti un mare dobitoc! Nu ştiu unde naiba aispun că eşti un mare dobitoc! Nu ştiu unde naiba ai găsit slăbiciuni la femeile pe care le spovedeşti!găsit slăbiciuni la femeile pe care le spovedeşti!

Apoi strigă:Apoi strigă:- Scutieri! La cai!- Scutieri! La cai!Bersumée se ivi, tot cu chivăra de fier pe care n-oBersumée se ivi, tot cu chivăra de fier pe care n-o

mai scosese din cap de dimineaţa.mai scosese din cap de dimineaţa.- Poruncile domniei-voastre, monseniore? întrebă- Poruncile domniei-voastre, monseniore? întrebă

el.el.- Ce porunci? Ascultă de acelea ce ţi s-au dat.- Ce porunci? Ascultă de acelea ce ţi s-au dat.- Şi lucrurile scoase din casa mea pentru odăile pri- Şi lucrurile scoase din casa mea pentru odăile pri--

nţeselor?nţeselor?- Puţin îmi pasă de lucrurile tale!- Puţin îmi pasă de lucrurile tale!I se şi adusese frumosul său cal normand, iarI se şi adusese frumosul său cal normand, iar

Lormet îi ţinea scara, să încalece.Lormet îi ţinea scara, să încalece.- Şi banii pentru prânzul de azi, monseniore? mai- Şi banii pentru prânzul de azi, monseniore? mai

întrebă Bersumée.întrebă Bersumée.- Cere-i domnului de Marigny să ţi-i plătească!- Cere-i domnului de Marigny să ţi-i plătească!

Haide, coborâţi podul!Haide, coborâţi podul!Dintr-o săritură, d'Artois se săltă în şa şi dădu pinDintr-o săritură, d'Artois se săltă în şa şi dădu pin--

teni calului, pornind în galop, urmat de toată escortateni calului, pornind în galop, urmat de toată escorta lui.lui.

Curând nu se mai zăriră în întunericul ce se lăsa peCurând nu se mai zăriră în întunericul ce se lăsa pe povârnişurile de la Château-Gaillard decât scânteilepovârnişurile de la Château-Gaillard decât scânteile care ţâşneau de sub potcoavele cailor.care ţâşneau de sub potcoavele cailor.

TRĂIASCĂ REGELE!TRĂIASCĂ REGELE!

Flacăra sutelor de lumânări aşezate ca nişte snopiFlacăra sutelor de lumânări aşezate ca nişte snopi în jurul stâlpilor îşi răsfrângea lumina tremurătoareîn jurul stâlpilor îşi răsfrângea lumina tremurătoare pe lespezile de mormânt ale regilor Franţei; privind lape lespezile de mormânt ale regilor Franţei; privind la chipurile lor prelungi săpate în piatră, uneori străbăchipurile lor prelungi săpate în piatră, uneori străbă--tute parcă de fiorul visului, ai fi zis că-i o oaste de catute parcă de fiorul visului, ai fi zis că-i o oaste de ca--valeri adormiţi printr-o vrajă în mijlocul unei pădurivaleri adormiţi printr-o vrajă în mijlocul unei păduri cuprinse de flăcări.cuprinse de flăcări.

În biserica Saint-Denis, criptă regească, toatăÎn biserica Saint-Denis, criptă regească, toată curtea lua parte la înmormântarea lui Filip celcurtea lua parte la înmormântarea lui Filip cel Frumos.Frumos.

Înşiruiţi unul lângă altul în naosul cel mare, cuÎnşiruiţi unul lângă altul în naosul cel mare, cu feţele întoarse spre mormântul proaspăt, se aflaufeţele întoarse spre mormântul proaspăt, se aflau acolo toţi cei din seminţia capeţienilor şi slujitorii lor,acolo toţi cei din seminţia capeţienilor şi slujitorii lor, purtând bogate veşminte cernite: prinţii de obârşiepurtând bogate veşminte cernite: prinţii de obârşie domnească, vasalii mireni şi clerici, sfetnicii de tainădomnească, vasalii mireni şi clerici, sfetnicii de taină ai regelui, marii duhovnici, capul tuturor oştilor, dreai regelui, marii duhovnici, capul tuturor oştilor, dre--gătorii de frunte ai coroanei.gătorii de frunte ai coroanei.

Ministrul palatului, urmat de cinci slujitori ai curţii,Ministrul palatului, urmat de cinci slujitori ai curţii, se apropie, călcând rar şi apăsat, de marginea cavose apropie, călcând rar şi apăsat, de marginea cavo--ului în care leşul fusese coborât mai înainte, aruncăului în care leşul fusese coborât mai înainte, aruncă în groapă topuzul, semn al slujbei sale, şi rosti forîn groapă topuzul, semn al slujbei sale, şi rosti for--mula legiuită care vestea trecerea de la o domnie lamula legiuită care vestea trecerea de la o domnie la alta:alta:

- Regele a murit! Trăiască regele!- Regele a murit! Trăiască regele!După dânsul, toţi cei de faţă strigară într-un glas:După dânsul, toţi cei de faţă strigară într-un glas:- Regele a murit! Trăiască regele!- Regele a murit! Trăiască regele!Şi strigătul acesta, răsfrânt din ogivă în ogivă, dinŞi strigătul acesta, răsfrânt din ogivă în ogivă, din

arcadă în arcadă, din pilaştrii în pilaştrii, răsună prearcadă în arcadă, din pilaştrii în pilaştrii, răsună pre--lung, în înălţimea bolţilor.lung, în înălţimea bolţilor.

Prinţul cu ochi stinşi, umeri înguşti şi piept scoPrinţul cu ochi stinşi, umeri înguşti şi piept sco--fâlcit, care devenea în această clipă regele Ludovic alfâlcit, care devenea în această clipă regele Ludovic al X-lea simţi o ciudată furnicătură la ceafă, ca şi cumX-lea simţi o ciudată furnicătură la ceafă, ca şi cum

nişte stele i-ar fi spuzit deodată în cap. Fiorul denişte stele i-ar fi spuzit deodată în cap. Fiorul de gheaţă al spaimei îi cuprinse tot trupul, zgâlţâindu-lgheaţă al spaimei îi cuprinse tot trupul, zgâlţâindu-l aşa de tare, că se temu să nu cadă leşinat, şi atunciaşa de tare, că se temu să nu cadă leşinat, şi atunci începu să se roage pentru el însuşi cum nu se rugaseîncepu să se roage pentru el însuşi cum nu se rugase vreodată pentru nimeni în lume.vreodată pentru nimeni în lume.

La dreapta sa, Filip, conte de Poitiers, şi prinţulLa dreapta sa, Filip, conte de Poitiers, şi prinţul Charles, cei doi fraţi ai săi care nu aveau încă peCharles, cei doi fraţi ai săi care nu aveau încă pe mâna lor moşii aducătoare de venituri, priveau înmărmâna lor moşii aducătoare de venituri, priveau înmăr--muriţi mormântul, gândind cu inima strânsă că orimuriţi mormântul, gândind cu inima strânsă că ori--cărui om, fiu de sărman sau fiu de rege, îi este dat săcărui om, fiu de sărman sau fiu de rege, îi este dat să trăiască clipa când trupul tatălui său e coborât pentrutrăiască clipa când trupul tatălui său e coborât pentru totdeauna în pământ.totdeauna în pământ.

La stânga noului suveran stăteau cei doi unchi aiLa stânga noului suveran stăteau cei doi unchi ai săi, monseniorul Charles de Valois şi monseniorul Lusăi, monseniorul Charles de Valois şi monseniorul Lu--dovic d'Evreux, doi bărbaţi spătoşi care trecuseră dedovic d'Evreux, doi bărbaţi spătoşi care trecuseră de 40 de ani.40 de ani.

Pe contele d'Evreux îl năpădeau amintiri de demult.Pe contele d'Evreux îl năpădeau amintiri de demult."Acum douăzeci şi nouă de ani, îşi zicea el, ne"Acum douăzeci şi nouă de ani, îşi zicea el, ne

aflam şi noi, trei fii, tot pe lespezile acestea, în faţaaflam şi noi, trei fii, tot pe lespezile acestea, în faţa mormântului tatălui nostru... Parc-a fost ieri. Şi iată-lmormântului tatălui nostru... Parc-a fost ieri. Şi iată-l acum pe Filip, care ne lasă. Ni s-a dus viaţa."acum pe Filip, care ne lasă. Ni s-a dus viaţa."

Privirea îi lunecă alături la chipul săpat în piatră alPrivirea îi lunecă alături la chipul săpat în piatră al lui Filip al III-lea.lui Filip al III-lea.

"Tată, se rugă plin de râvnă Ludovic d'Evreux, pri"Tată, se rugă plin de râvnă Ludovic d'Evreux, pri--meşte-l în împărăţia de dincolo pe frate-meu Filip,meşte-l în împărăţia de dincolo pe frate-meu Filip, căci ţi-a fost vrednic urmaş."căci ţi-a fost vrednic urmaş."

Mai departe, lângă altar, se găsea mormântul sfânMai departe, lângă altar, se găsea mormântul sfân--tului Ludovic, iar după el, efigiile marilor străbuni.tului Ludovic, iar după el, efigiile marilor străbuni. Apoi, de cealaltă parte a naosului, începeau locurileApoi, de cealaltă parte a naosului, începeau locurile încă goale, pardoseala de piatră ce avea să se desîncă goale, pardoseala de piatră ce avea să se des--chidă într-o zi pentru tânărul acesta care se urca aschidă într-o zi pentru tânărul acesta care se urca as--tăzi pe tron şi pentru toţi regii ce aveau să-i urmeze latăzi pe tron şi pentru toţi regii ce aveau să-i urmeze la domnie, unul după altul.domnie, unul după altul.

"Mai e loc destul aici pentru multe veacuri", gândi"Mai e loc destul aici pentru multe veacuri", gândi

Ludovic d'Evreux.Ludovic d'Evreux.Ţinându-şi braţele încrucişate pe piept, monseniŢinându-şi braţele încrucişate pe piept, monseni--

orul de Valois, cu bărbia în sus şi privirea neastâmpăorul de Valois, cu bărbia în sus şi privirea neastâmpă--rată, cerceta tot ce era în jurul său, veghind ca slujbarată, cerceta tot ce era în jurul său, veghind ca slujba îngropăciunii să se desfăşoare aşa cum se cuvenea.îngropăciunii să se desfăşoare aşa cum se cuvenea.

- Regele a murit! Trăiască regele!...- Regele a murit! Trăiască regele!...Strigatul a mai răsunat încă de cinci ori de la unStrigatul a mai răsunat încă de cinci ori de la un

capăt la celălalt al bisericii, pe măsură ce slujitorii pacapăt la celălalt al bisericii, pe măsură ce slujitorii pa--latului treceau prin faţa mormântului. Apoi, după celatului treceau prin faţa mormântului. Apoi, după ce ultimul topuz căzu peste coşciug izbindu-se şi sărindultimul topuz căzu peste coşciug izbindu-se şi sărind în sus, se făcu tăcere.în sus, se făcu tăcere.

În clipa aceea Ludovic al X-lea fu apucat de o tuseÎn clipa aceea Ludovic al X-lea fu apucat de o tuse năprasnică pe care, cu toată cazna lui, nu izbuti să şi-năprasnică pe care, cu toată cazna lui, nu izbuti să şi-o stăpânească. Un val de sânge îi năvăli în obraji şio stăpânească. Un val de sânge îi năvăli în obraji şi vreme de un minut noul rege rămase acolo, zgâlţâitvreme de un minut noul rege rămase acolo, zgâlţâit de tuse, gata parcă să-şi scuipe sufletul în faţa gropiide tuse, gata parcă să-şi scuipe sufletul în faţa gropii tatălui său.tatălui său.

Cei de faţă se uitară unul la altul, mitrele se apleCei de faţă se uitară unul la altul, mitrele se aple--cară spre mitrele vecine şi coroanele spre coroane; secară spre mitrele vecine şi coroanele spre coroane; se auziră câteva şuşoteli de nelinişte şi de milă. Fiecareauziră câteva şuşoteli de nelinişte şi de milă. Fiecare se gândea: "Dar dacă şi ăsta moare în câteva săptăse gândea: "Dar dacă şi ăsta moare în câteva săptă--mâni, ce se va întâmpla?"mâni, ce se va întâmpla?"

Printre vasalii cei mari, temuta contesă MahautPrintre vasalii cei mari, temuta contesă Mahaut d'Artois, cu faţa împurpurată de frig, îl cerceta dind'Artois, cu faţa împurpurată de frig, îl cerceta din ochi pe nepotul său Robert, uriaşul, întrebându-seochi pe nepotul său Robert, uriaşul, întrebându-se pentru ce acesta venise în ajun la Notre-Dame, nebărpentru ce acesta venise în ajun la Notre-Dame, nebăr--bierit şi înglodat până-n şold, tocmai când prohodulbierit şi înglodat până-n şold, tocmai când prohodul era în toi. De unde venea, ce învârtise pe unde o fiera în toi. De unde venea, ce învârtise pe unde o fi fost? De îndată ce se ivea Robert în vreun loc, simţeaifost? De îndată ce se ivea Robert în vreun loc, simţeai că se urzeşte ceva tulbure. Trecerea de care părea săcă se urzeşte ceva tulbure. Trecerea de care părea să se bucure de câteva zile, de când Filip cel Frumos îşise bucure de câteva zile, de când Filip cel Frumos îşi dăduse sufletul, nu prevestea nimic bun pentru condăduse sufletul, nu prevestea nimic bun pentru con--tesă.tesă.

"Dacă noul rege", îşi zicea dânsa, "se alege cu o ră"Dacă noul rege", îşi zicea dânsa, "se alege cu o ră--

ceală zdravănă la înmormântarea lui tată-su, aceastaceală zdravănă la înmormântarea lui tată-su, aceasta m-ar scoate mai curând din toate încurcăturile".m-ar scoate mai curând din toate încurcăturile".

Înconjurat de sfetnicii săi la întocmirea pravilelor,Înconjurat de sfetnicii săi la întocmirea pravilelor, monseniorul Enguerrand de Marigny, locţiitorul suvemonseniorul Enguerrand de Marigny, locţiitorul suve--ranului pe care îl îngropau, şi întâiul dregător al ţării,ranului pe care îl îngropau, şi întâiul dregător al ţării, purta veşmânt cernit tot aşa de bogat ca al prinţilor.purta veşmânt cernit tot aşa de bogat ca al prinţilor. El schimba din când în când câte o privire cu frateEl schimba din când în când câte o privire cu frate---său mai mic, Jean de Marigny, arhiepiscopul de Sens,-său mai mic, Jean de Marigny, arhiepiscopul de Sens, care-l prohodise în ajun pe răposatul rege la Notrecare-l prohodise în ajun pe răposatul rege la Notre--Dame, şi care stătea acum cu mitra în cap şi cârja înDame, şi care stătea acum cu mitra în cap şi cârja în mână, înconjurat de cele mai înalte feţe bisericeşti alemână, înconjurat de cele mai înalte feţe bisericeşti ale capitalei.capitalei.

Pentru doi burghezi normanzi care, cu douăzeci dePentru doi burghezi normanzi care, cu douăzeci de ani în urmă, nu erau, pe numele lor de acasă, decâtani în urmă, nu erau, pe numele lor de acasă, decât fraţii Portier, aceşti Marigny urcaseră în chip uimitorfraţii Portier, aceşti Marigny urcaseră în chip uimitor scara măririlor şi, cel mare trăgându-l după dânsul pescara măririlor şi, cel mare trăgându-l după dânsul pe mezin, izbutiseră să-şi împartă frumuşel puterea, unulmezin, izbutiseră să-şi împartă frumuşel puterea, unul ţinând în mâinile sale cârma statului, iar celălaltţinând în mâinile sale cârma statului, iar celălalt cârma bisericii. Împreună sfărâmaseră tagma templicârma bisericii. Împreună sfărâmaseră tagma templi--erilor.erilor.

Enguerrand de Marigny era dintre puţinii oameniEnguerrand de Marigny era dintre puţinii oameni care, încă din viaţă, pot avea certitudinea că au intratcare, încă din viaţă, pot avea certitudinea că au intrat în istorie, pentru că ei au făcut-o. Dar în clipa asta,în istorie, pentru că ei au făcut-o. Dar în clipa asta, trebuia să-şi amintească de unde pornise şi undetrebuia să-şi amintească de unde pornise şi unde ajunsese, ca să nu se lase doborât de jalea cumplităajunsese, ca să nu se lase doborât de jalea cumplită ce-l năpădea. "Măria-ta Filip, regele meu", vorbea înce-l năpădea. "Măria-ta Filip, regele meu", vorbea în sinea lui cu ochii la sicriu, "te-am slujit cât am putut,sinea lui cu ochii la sicriu, "te-am slujit cât am putut, iar tu m-ai pus la cele mai înalte dregătorii, înălţându-iar tu m-ai pus la cele mai înalte dregătorii, înălţându-mă la mare cinste şi copleşindu-mă cu binefaceri nemă la mare cinste şi copleşindu-mă cu binefaceri ne--numărate. Atâtea zile am lucrat cot la cot. Într-unnumărate. Atâtea zile am lucrat cot la cot. Într-un gând eram în toate privinţele; amândoi am săvârşitgând eram în toate privinţele; amândoi am săvârşit greşeli, amândoi le-am îndreptat. Îţi jur, măria-ta, căgreşeli, amândoi le-am îndreptat. Îţi jur, măria-ta, că voi păzi tot ceea ce am făurit împreună şi că voi ducevoi păzi tot ceea ce am făurit împreună şi că voi duce mai departe lucrul început, ţinând piept celor ce semai departe lucrul început, ţinând piept celor ce se

vor grăbi să-l năruie. Dar cât de singur mă voi simţivor grăbi să-l năruie. Dar cât de singur mă voi simţi de acum înainte!" Aşa vorbea Enguerrand de Made acum înainte!" Aşa vorbea Enguerrand de Ma--rigny, căci o râvnă înflăcărată mistuia sufletul acestuirigny, căci o râvnă înflăcărată mistuia sufletul acestui mare om politic, şi, întocmai ca un al doilea rege, semare om politic, şi, întocmai ca un al doilea rege, se gândea el la soarta regatului.gândea el la soarta regatului.

Îngenuncheat pe marginea gropii, Egidius deÎngenuncheat pe marginea gropii, Egidius de Chambly, parohul bisericii Saint-Denis, mai făcu o ulChambly, parohul bisericii Saint-Denis, mai făcu o ul--timă cruce deasupra sicriului, apoi se ridică. La untimă cruce deasupra sicriului, apoi se ridică. La un semn al său groparii puseră mâna, şi lespedea desemn al său groparii puseră mâna, şi lespedea de piatră lunecă pe mormânt.piatră lunecă pe mormânt.

Niciodată de acum încolo Ludovic al X-lea nu vaNiciodată de acum încolo Ludovic al X-lea nu va mai auzi glasul înfricoşător al tatălui său:mai auzi glasul înfricoşător al tatălui său:

- Taci, Ludovic!- Taci, Ludovic!Dar, departe de a se simţi uşurat, îl cuprinseDar, departe de a se simţi uşurat, îl cuprinse

spaima. Auzi rostindu-se lângă dânsul:spaima. Auzi rostindu-se lângă dânsul:- Haide, Ludovic!- Haide, Ludovic!Tresări. Cel care vorbise era Charles de Valois,Tresări. Cel care vorbise era Charles de Valois,

amintindu-i că trebuia să pornească înainte. Ludovicamintindu-i că trebuia să pornească înainte. Ludovic al X-lea se întoarse spre unchiu-său şi-i spuse înal X-lea se întoarse spre unchiu-său şi-i spuse în şoaptă:şoaptă:

- L-ai văzut pe tata în ziua când a devenit rege. Ce-- L-ai văzut pe tata în ziua când a devenit rege. Ce-a făcut atunci? Ce-a zis?a făcut atunci? Ce-a zis?

- Şi-a luat slujba în primire numaidecât, răspunse- Şi-a luat slujba în primire numaidecât, răspunse Charles de Valois.Charles de Valois.

"Şi avea doar 18 ani... era cu 7 ani mai tânăr ca"Şi avea doar 18 ani... era cu 7 ani mai tânăr ca mine", gândi Ludovic al X-lea. Simţind toate privirilemine", gândi Ludovic al X-lea. Simţind toate privirile aţintite asupră-i, făcu o sforţare ca să-şi vină în fire,aţintite asupră-i, făcu o sforţare ca să-şi vină în fire, apoi se urni din loc, urmat de alaiul călugărilor careapoi se urni din loc, urmat de alaiul călugărilor care veneau după dânsul cu capetele plecate şi mâinile vâveneau după dânsul cu capetele plecate şi mâinile vâ--râte în mânecile largi ale sutanelor, cântând unrâte în mânecile largi ale sutanelor, cântând un psalm. Şi, deoarece cântau de douăzeci şi patru depsalm. Şi, deoarece cântau de douăzeci şi patru de ceasuri, fără a se opri, glasul începuse să le suneceasuri, fără a se opri, glasul începuse să le sune spart.spart.

Trecură aşa din naosul bisericii în trapeza mânăsTrecură aşa din naosul bisericii în trapeza mânăs--

tirii, unde era pregătit, după datină, praznicul de sutirii, unde era pregătit, după datină, praznicul de su--fletul mortului, cu care îngropăciunea lua sfârşit.fletul mortului, cu care îngropăciunea lua sfârşit.

- Măria-ta, spuse abatele Egidius, înainte de a-l în- Măria-ta, spuse abatele Egidius, înainte de a-l în--soţi pe Ludovic la locul său, vom face de azi înaintesoţi pe Ludovic la locul său, vom face de azi înainte două rugăciuni, una pentru regele pe care Dumnezeudouă rugăciuni, una pentru regele pe care Dumnezeu ni l-a luat, alta pentru acela pe care ni-l dă.ni l-a luat, alta pentru acela pe care ni-l dă.

- Îţi mulţumesc, părinte, zise Ludovic al X-lea cu- Îţi mulţumesc, părinte, zise Ludovic al X-lea cu glas şovăitor.glas şovăitor.

Se aşeză apoi oftând a lehamite şi ceru îndată oSe aşeză apoi oftând a lehamite şi ceru îndată o cană de apă, pe care o bău dintr-o dată. Cât ţinucană de apă, pe care o bău dintr-o dată. Cât ţinu prânzul rămase tăcut, fără a mânca, bând însă apăprânzul rămase tăcut, fără a mânca, bând însă apă multă. Se simţea înfrigurat, cu trupul şi sufletul sleitemultă. Se simţea înfrigurat, cu trupul şi sufletul sleite de oboseală.de oboseală.

"Trebuie să fii tare ca să fii rege." Era una din în"Trebuie să fii tare ca să fii rege." Era una din în--văţăturile cu care Filip cel Frumos îşi muştruluia fiiivăţăturile cu care Filip cel Frumos îşi muştruluia fiii pe când nu fuseseră încă primiţi în rândul cavalerilorpe când nu fuseseră încă primiţi în rândul cavalerilor şi cam făceau mofturi, arătându-se uneori scârbiţi deşi cam făceau mofturi, arătându-se uneori scârbiţi de exerciţiile cu spada şi de luptele cu lancea.exerciţiile cu spada şi de luptele cu lancea.

"Trebuie să fii tare ca să fii rege", îşi repeta Lu"Trebuie să fii tare ca să fii rege", îşi repeta Lu--dovic al X-lea în această clipă, cea dintâi a domnieidovic al X-lea în această clipă, cea dintâi a domniei lui. Era dintre oamenii pe care oboseala îi scoate dinlui. Era dintre oamenii pe care oboseala îi scoate din sărite şi se gândea cu necaz că, atunci când ţi se lasăsărite şi se gândea cu necaz că, atunci când ţi se lasă moştenire un tron, ar trebui să ţi se dea şi vlaga necemoştenire un tron, ar trebui să ţi se dea şi vlaga nece--sară ca să stai drept în el. Dar cine altul, dacă nusară ca să stai drept în el. Dar cine altul, dacă nu avea o sănătate de atlet, ar fi putut îndura, fără să seavea o sănătate de atlet, ar fi putut îndura, fără să se simtă istovit, săptămâna pe care o trăise el?simtă istovit, săptămâna pe care o trăise el?

Ceea ce datina cerea noului rege, la intrarea sa înCeea ce datina cerea noului rege, la intrarea sa în slujbă, era de-a dreptul peste puterile unui om. Luslujbă, era de-a dreptul peste puterile unui om. Lu--dovic trebuise să rămână la căpătâiul tatălui sau cât adovic trebuise să rămână la căpătâiul tatălui sau cât a ţinut agonia, să primească din mâinile lui taina de aţinut agonia, să primească din mâinile lui taina de a săvârşi regeasca minune, să-şi pună şi el semnăturasăvârşi regeasca minune, să-şi pună şi el semnătura pe ultimul testament şi să prânzească vreme de douăpe ultimul testament şi să prânzească vreme de două zile în faţa leşului îmbălsămat. Apoi, mai trebuise săzile în faţa leşului îmbălsămat. Apoi, mai trebuise să facă drumul pe apă de la Fontainebleau la Paris înfacă drumul pe apă de la Fontainebleau la Paris în--

soţind trupul neînsufleţit, şi să se ţină după aceea cesoţind trupul neînsufleţit, şi să se ţină după aceea ce--asuri întregi călare sau să stea de priveghi, să fie deasuri întregi călare sau să stea de priveghi, să fie de faţă la atâtea slujbe religioase şi la atâtea alaiuri,faţă la atâtea slujbe religioase şi la atâtea alaiuri, toate acestea pe o ticăloasă vreme de iarnă, bălăcindtoate acestea pe o ticăloasă vreme de iarnă, bălăcind în lapoviţă, cu vântul hain care-ţi tăia răsuflarea şi cuîn lapoviţă, cu vântul hain care-ţi tăia răsuflarea şi cu o fulguială duşmănoasă care-ţi pălmuia obrajii.o fulguială duşmănoasă care-ţi pălmuia obrajii.

Şi Ludovic al X-lea se minuna de unchiu-său Valois,Şi Ludovic al X-lea se minuna de unchiu-său Valois, care în zilele acestea rămăsese neclintit lângă dânsul,care în zilele acestea rămăsese neclintit lângă dânsul, hotărând tot ce trebuia, poruncind scurt cine săhotărând tot ce trebuia, poruncind scurt cine să treacă în faţă şi cine mai la coadă, după rânduieliletreacă în faţă şi cine mai la coadă, după rânduielile curţii, mereu neobosit, încăpăţânat şi grozav de atentcurţii, mereu neobosit, încăpăţânat şi grozav de atent la toate.la toate.

"Ce m-aş fi făcut fără dânsul?" se întreba Ludovic."Ce m-aş fi făcut fără dânsul?" se întreba Ludovic.Între ei doi, Valois era cel care părea să aibă stăpâÎntre ei doi, Valois era cel care părea să aibă stăpâ--

nirea de sine a unui rege. De pe acum, vorbind stanirea de sine a unui rege. De pe acum, vorbind sta--reţului mânăstirii Saint-Denis, începea să se îngrijereţului mânăstirii Saint-Denis, începea să se îngrije--ască de încoronarea lui Ludovic, sorocită pentru varaască de încoronarea lui Ludovic, sorocită pentru vara viitoare. Căci, în afară de mormintele regilor, mânăsviitoare. Căci, în afară de mormintele regilor, mânăs--tirea de la Saint-Denis mai avea în paza ei prapurultirea de la Saint-Denis mai avea în paza ei prapurul Franţei, care se scotea de acolo când regele pornea laFranţei, care se scotea de acolo când regele pornea la război, precum şi simbolurile şi veşmintele încororăzboi, precum şi simbolurile şi veşmintele încoro--nării. Contele de Valois voia să ştie dacă toate suntnării. Contele de Valois voia să ştie dacă toate sunt păstrate cum se cuvine. Mantia cea mare nu trebuiapăstrate cum se cuvine. Mantia cea mare nu trebuia cumva înnoită? Sipetele în care urmau să fie duse lacumva înnoită? Sipetele în care urmau să fie duse la Reims sceptrul, pintenii şi mâna dreptăţii erau înReims sceptrul, pintenii şi mâna dreptăţii erau în bună stare? Dar coroana de aur? Ar trebui ca giuvaerbună stare? Dar coroana de aur? Ar trebui ca giuvaer--giii să ia cât mai curând măsura capului noului regegiii să ia cât mai curând măsura capului noului rege pentru a i-o potrivi întocmai. Ah, cum ar mai fi vrutpentru a i-o potrivi întocmai. Ah, cum ar mai fi vrut monseniorul de Valois să poarte el însuşi această comonseniorul de Valois să poarte el însuşi această co--roană! Şi se tot foia în jurul ei, ca fetele acelea băroană! Şi se tot foia în jurul ei, ca fetele acelea bă--trâne care-şi caută de lucru îmbrăcând miresele în rotrâne care-şi caută de lucru îmbrăcând miresele în ro--chia de nuntă.chia de nuntă.

Stareţul Egidius asculta fără să-şi ia ochii de la tâStareţul Egidius asculta fără să-şi ia ochii de la tâ--nărul rege, pe care îl apucase din nou tusea, şi senărul rege, pe care îl apucase din nou tusea, şi se

gândea: "Fireşte, le vom pregăti pe toate, dar trăi-vagândea: "Fireşte, le vom pregăti pe toate, dar trăi-va el până atunci?"el până atunci?"

La sfârşitul praznicului, Hugues de Bouville, întâiulLa sfârşitul praznicului, Hugues de Bouville, întâiul şambelan al lui Filip cel Frumos, se ridică şi veni să-şişambelan al lui Filip cel Frumos, se ridică şi veni să-şi frângă topuzul în faţa lui Ludovic al X-lea, arătândfrângă topuzul în faţa lui Ludovic al X-lea, arătând prin aceasta că şi-a îndeplinit ultima sa datorie. Burprin aceasta că şi-a îndeplinit ultima sa datorie. Bur--duhănosul Bouville avea ochii plini de lacrimi, mâinileduhănosul Bouville avea ochii plini de lacrimi, mâinile îi tremurau şi trebui să se opintească de trei oriîi tremurau şi trebui să se opintească de trei ori pentru a-şi frânge sceptrul de lemn, aidoma celuipentru a-şi frânge sceptrul de lemn, aidoma celui mare de aur a cărui putere o înfăţişa. Se întoarsemare de aur a cărui putere o înfăţişa. Se întoarse după aceea la locul său, lângă tânărul Mathieu dedupă aceea la locul său, lângă tânărul Mathieu de Trye, întâiul şambelan al lui Ludovic, cel care avea să-Trye, întâiul şambelan al lui Ludovic, cel care avea să-i urmeze în slujbă, şi-i şopti:i urmeze în slujbă, şi-i şopti:

- E rândul domniei tale acum.- E rândul domniei tale acum.Ieşiră toţi de acolo, încălecară pe cai şi alaiul se înIeşiră toţi de acolo, încălecară pe cai şi alaiul se în--

jghebă iar pentru a face ultimul drum. Afară se strânjghebă iar pentru a face ultimul drum. Afară se strân--sese lume puţină ca să strige: "Trăiască regele!" Oasese lume puţină ca să strige: "Trăiască regele!" Oa--menii îngheţaseră destul în ajun, stând să priveascămenii îngheţaseră destul în ajun, stând să privească alaiul cel mare al cărui capăt se şi apropiase de Saint-alaiul cel mare al cărui capăt se şi apropiase de Saint-Denis când coada nu trecuse încă de bariera PariDenis când coada nu trecuse încă de bariera Pari--sului; întoarcerea de astăzi nu mai avea nimic să însului; întoarcerea de astăzi nu mai avea nimic să în--cânte ochii. Începuse să cadă un fel de măzărichecânte ochii. Începuse să cadă un fel de măzăriche care te pătrundea prin veşminte până la piele şi nucare te pătrundea prin veşminte până la piele şi nu rămăseseră pe străzi decât cei mai înverşunaţi gurărămăseseră pe străzi decât cei mai înverşunaţi gură--cască sau cei care puteau să strige din pragul uşii lorcască sau cei care puteau să strige din pragul uşii lor fără să se ude.fără să se ude.

Încă de la vârsta când înţelese că într-o zi va fiÎncă de la vârsta când înţelese că într-o zi va fi rege, Ludovic visase la intrarea ce şi-o va face în capirege, Ludovic visase la intrarea ce şi-o va face în capi --tala sa, cu fruntea nimbată de razele soarelui. Iartala sa, cu fruntea nimbată de razele soarelui. Iar când Regele de fier îl bruftuia, zicându-i cu glascând Regele de fier îl bruftuia, zicându-i cu glas aspru: "Ludovic, nu fi aşa de aiurit!" de câte ori nuaspru: "Ludovic, nu fi aşa de aiurit!" de câte ori nu dorise moartea tatălui său, gândind: "Când eu voi fidorise moartea tatălui său, gândind: "Când eu voi fi cel care porunceşte, toate se vor schimba, şi atunci secel care porunceşte, toate se vor schimba, şi atunci se va vedea cine sunt".va vedea cine sunt".

Şi iată-l ajuns la domnie, fără ca nimic să-i arate căŞi iată-l ajuns la domnie, fără ca nimic să-i arate că se prefăcuse peste noapte în rege adevărat. Iar dacăse prefăcuse peste noapte în rege adevărat. Iar dacă lucrurile se schimbaseră, aceasta era doar în mai rău,lucrurile se schimbaseră, aceasta era doar în mai rău, căci se simţea azi mai bicisnic decât ieri, şovăitor încăci se simţea azi mai bicisnic decât ieri, şovăitor în noua sa măreţie şi mereu cu gândul la tată-său, penoua sa măreţie şi mereu cu gândul la tată-său, pe care-l iubise aşa de puţin.care-l iubise aşa de puţin.

Cu capul plecat şi cu umerii tremurând de frig, îşiCu capul plecat şi cu umerii tremurând de frig, îşi mâna calul printre miriştile goale în care ici şi colomâna calul printre miriştile goale în care ici şi colo paie răzleţe răzbeau din stratul de zăpadă; părea căpaie răzleţe răzbeau din stratul de zăpadă; părea că merge în fruntea rămăşiţelor unei oşti învinse.merge în fruntea rămăşiţelor unei oşti învinse.

Ajunseră aşa la mahalalele din marginea ParisuluiAjunseră aşa la mahalalele din marginea Parisului şi trecură bariera. Norodul capitalei nu fu nicicumşi trecură bariera. Norodul capitalei nu fu nicicum mai înflăcărat decât cel din Saint-Denis. De altminmai înflăcărat decât cel din Saint-Denis. De altmin--teri, ce motive ar fi avut să se arate bucuros? Iarnateri, ce motive ar fi avut să se arate bucuros? Iarna timpurie împiedica transporturile şi înmulţea numărultimpurie împiedica transporturile şi înmulţea numărul morţilor. Recoltele anilor din urmă fuseseră foartemorţilor. Recoltele anilor din urmă fuseseră foarte slabe: bucatele se făceau rare şi preţurile nu conteslabe: bucatele se făceau rare şi preţurile nu conte--neau să crească. Se simţea foametea în aer. Câtneau să crească. Se simţea foametea în aer. Cât despre noul rege, nimic din puţinul ce se ştia în pridespre noul rege, nimic din puţinul ce se ştia în pri--vinţa lui nu putea să readucă nădejdea în inimi.vinţa lui nu putea să readucă nădejdea în inimi.

Se zicea că e certăreţ şi încurcă-lume, de unde îiSe zicea că e certăreţ şi încurcă-lume, de unde îi venea şi porecla de venea şi porecla de AiuritulAiuritul, care, de la curte, se îm, care, de la curte, se îm--prăştiase în oraş. Vorbind de dânsul nimeni nu puteaprăştiase în oraş. Vorbind de dânsul nimeni nu putea să pomenească vreo faptă bună sau mărinimoasă. Sinsă pomenească vreo faptă bună sau mărinimoasă. Sin--gura şi jalnica lui faimă şi-o trăgea din împrejurareagura şi jalnica lui faimă şi-o trăgea din împrejurarea că era un prinţ înşelat de nevastă-sa şi care, aflând decă era un prinţ înşelat de nevastă-sa şi care, aflând de această ocară, se apucase să-i pună la grele cazne,această ocară, se apucase să-i pună la grele cazne, înainte de a-i zvârli în Sena, pe slujitorii palatului său,înainte de a-i zvârli în Sena, pe slujitorii palatului său, bănuiţi de dânsul că dăduseră o mână de ajutor nebănuiţi de dânsul că dăduseră o mână de ajutor ne--credincioasei soţii.credincioasei soţii.

"Din această pricină mă dispreţuiesc toţi, îşi zicea"Din această pricină mă dispreţuiesc toţi, îşi zicea Ludovic al X-lea, din pricina acestei târfe care m-aLudovic al X-lea, din pricina acestei târfe care m-a batjocorit şi m-a făcut de râsul lumii... Dar mă vorbatjocorit şi m-a făcut de râsul lumii... Dar mă vor iubi ei vrând-nevrând, iar dacă nu mă vor iubi, am săiubi ei vrând-nevrând, iar dacă nu mă vor iubi, am să

fac astfel, că au să tremure de frică văzându-mă şi aufac astfel, că au să tremure de frică văzându-mă şi au să strige "ura", ca şi cum n-ar mai putea de dragulsă strige "ura", ca şi cum n-ar mai putea de dragul meu. Mai întâi însă vreau să-mi iau o altă soţie, să ammeu. Mai întâi însă vreau să-mi iau o altă soţie, să am o regină alături de mine... pentru ca astfel să fie uio regină alături de mine... pentru ca astfel să fie ui--tată ruşinea suferită."tată ruşinea suferită."

Raportul pe care i-l făcuse în ajun văru-săuRaportul pe care i-l făcuse în ajun văru-său d'Artois, întors de la Château-Gaillard, nu părea săd'Artois, întors de la Château-Gaillard, nu părea să arate, vai, că treaba e uşoară. "Dezmăţata se va suarate, vai, că treaba e uşoară. "Dezmăţata se va su--pune, îşi repeta Ludovic; voi porunci să i se facă aşapune, îşi repeta Ludovic; voi porunci să i se facă aşa trai cumplit la închisoare şi aşa să fie chinuită, încâttrai cumplit la închisoare şi aşa să fie chinuită, încât se va supune."se va supune."

Înnoptase de-a binelea şi arcaşii escortei aprinseÎnnoptase de-a binelea şi arcaşii escortei aprinse--seră făclii. Deoarece umblase zvonul prin sărăcime căseră făclii. Deoarece umblase zvonul prin sărăcime că stăpânirea va zvârli mulţimii bani de argint, pomanastăpânirea va zvârli mulţimii bani de argint, pomana de sufletul mortului, cete de milogi, jerpeliţi de li sede sufletul mortului, cete de milogi, jerpeliţi de li se vedea pielea prin zdrenţe, se strânseseră pe la răsvedea pielea prin zdrenţe, se strânseseră pe la răs--pântia străzilor. Dar nici o para nu căzu de nicăieri.pântia străzilor. Dar nici o para nu căzu de nicăieri.

Trista retragere cu torţe apucă pe la Châtelet şi peTrista retragere cu torţe apucă pe la Châtelet şi pe la Podul zarafilor, ajungând astfel la palatul regelui.la Podul zarafilor, ajungând astfel la palatul regelui.

Sprijinindu-se de umărul unui scutier, Ludovic al X-Sprijinindu-se de umărul unui scutier, Ludovic al X-lea descălecă, şi alaiul se destrămă numaidecât. Conlea descălecă, şi alaiul se destrămă numaidecât. Con--tesa Mahaut dădu semnalul împrăştierii, zicând că fitesa Mahaut dădu semnalul împrăştierii, zicând că fi--ecare avea nevoie acum de căldură şi odihnă, şi că eaecare avea nevoie acum de căldură şi odihnă, şi că ea se întoarce la palatul d'Artois.se întoarce la palatul d'Artois.

Înaltele feţe bisericeşti şi marii vasali ai coroaneiÎnaltele feţe bisericeşti şi marii vasali ai coroanei se folosiră de prilej ca să apuce care mai de care sprese folosiră de prilej ca să apuce care mai de care spre reşedinţele lor. Până şi fraţii regelui se retraseră, asreşedinţele lor. Până şi fraţii regelui se retraseră, as--tfel că, intrând în palat, Ludovic al X-lea nu se văzutfel că, intrând în palat, Ludovic al X-lea nu se văzu urmat decât de escorta lui de scutieri şi slujitori, deurmat decât de escorta lui de scutieri şi slujitori, de cei doi unchi Valois şi Evreux, de Robert d'Artois şi decei doi unchi Valois şi Evreux, de Robert d'Artois şi de Enguerrand de Marigny.Enguerrand de Marigny.

Trecură prin galeria marchitanilor, imensă şi, la oraTrecură prin galeria marchitanilor, imensă şi, la ora aceea, aproape pustie. Câţiva tarabagii care-şi lăcăaceea, aproape pustie. Câţiva tarabagii care-şi lăcă--tuiau tocmai galantarele după o păcătoasă zi fără vântuiau tocmai galantarele după o păcătoasă zi fără vân--

zare îşi scoaseră tichiile de pe cap şi se îmbulziră laozare îşi scoaseră tichiile de pe cap şi se îmbulziră lao--laltă ca să strige: "Trăiască regele!" Glasul lor se răslaltă ca să strige: "Trăiască regele!" Glasul lor se răs--frânse hazliu, pierzându-se în bolţile celor două sălifrânse hazliu, pierzându-se în bolţile celor două săli uriaşe.uriaşe.

Aiuritul mergea încet, cu picioarele ţepene în cizAiuritul mergea încet, cu picioarele ţepene în ciz--mele prea grele, cu trupul încins de fierbinţeală. Semele prea grele, cu trupul încins de fierbinţeală. Se uita în dreapta şi în stânga lui, la strivitoarele statuiuita în dreapta şi în stânga lui, la strivitoarele statui înşiruite de-a lungul zidurilor, înfăţişând pe cei patruînşiruite de-a lungul zidurilor, înfăţişând pe cei patru--zeci de regi care de la Meroveu încoace au domnitzeci de regi care de la Meroveu încoace au domnit peste Franţa şi pe care Filip cel Frumos pusese să fiepeste Franţa şi pe care Filip cel Frumos pusese să fie ridicate acolo, la intrarea palatului regal, pentru caridicate acolo, la intrarea palatului regal, pentru ca suveranul în viaţă să apară fiecărui vizitator ca ursuveranul în viaţă să apară fiecărui vizitator ca ur--maşul unei sfinte seminţii de însuşi Dumnezeu aleasămaşul unei sfinte seminţii de însuşi Dumnezeu aleasă spre a cârmui ţara.spre a cârmui ţara.

Şirul acesta impunător al străbunilor de piatră, cuŞirul acesta impunător al străbunilor de piatră, cu ochi albi în lumina faclelor, nu făcea decât să-l amăochi albi în lumina faclelor, nu făcea decât să-l amă--rască şi mai rău pe bietul prinţ de carne care lerască şi mai rău pe bietul prinţ de carne care le primea moştenirea.primea moştenirea.

Un tarabagiu îi spuse neveste-si:Un tarabagiu îi spuse neveste-si:- Nu prea-i arătos noul nostru rege.- Nu prea-i arătos noul nostru rege.Negustoreasa încetă să-şi mai sufle în degete şiNegustoreasa încetă să-şi mai sufle în degete şi

răspunse cu rânjetul acela bucuros al femeilor faţă derăspunse cu rânjetul acela bucuros al femeilor faţă de nenorocirile care nu pot veni decât de la ele.nenorocirile care nu pot veni decât de la ele.

- Are mai ales o mutră potrivită pentru un soţ încor- Are mai ales o mutră potrivită pentru un soţ încor--norat.norat.

Nu vorbise prea tare, dar glasul ei ascuţit răsună înNu vorbise prea tare, dar glasul ei ascuţit răsună în tăcerea sălii. Aiuritul se răsuci dintr-o dată, cu faţatăcerea sălii. Aiuritul se răsuci dintr-o dată, cu faţa aprinsă de mânie, căutând zadarnic să descopere cineaprinsă de mânie, căutând zadarnic să descopere cine îndrăznise să rostească asemenea vorbe la trecereaîndrăznise să rostească asemenea vorbe la trecerea lui. În juru-i, fiecare întoarse ochii, prefăcându-se alui. În juru-i, fiecare întoarse ochii, prefăcându-se a nu fi auzit nimic.nu fi auzit nimic.

Ajunseseră la piciorul scării celei mari. De-o parteAjunseseră la piciorul scării celei mari. De-o parte şi de alta a intrării monumentale se înălţau, impunăşi de alta a intrării monumentale se înălţau, impună--toare, cele două statui ale lui Filip cel Frumos şi Entoare, cele două statui ale lui Filip cel Frumos şi En--

guerrand de Marigny, căci întâiul dregător al ţăriiguerrand de Marigny, căci întâiul dregător al ţării avusese cinstea neîntrecută de a-şi vedea chipul înavusese cinstea neîntrecută de a-şi vedea chipul în piatră aşezat alături de cel al stăpânului său în gapiatră aşezat alături de cel al stăpânului său în ga--leria istoriei.leria istoriei.

Dacă privea cineva cu ură această statuie, acelaDacă privea cineva cu ură această statuie, acela era monseniorul de Valois, care, ori de câte ori treera monseniorul de Valois, care, ori de câte ori tre--buia să treacă prin faţa ei, spumega de furie că un ombuia să treacă prin faţa ei, spumega de furie că un om de rând fusese ridicat aşa de sus. "Viclenia şi unelde rând fusese ridicat aşa de sus. "Viclenia şi unel--tirea l-au adus până la obrăznicia de a-şi lua nasul latirea l-au adus până la obrăznicia de a-şi lua nasul la purtare, crezându-se de un neam cu noi, gândea Vapurtare, crezându-se de un neam cu noi, gândea Va--lois. Dar mai domol, jupâne! Te vom da jos de pe solois. Dar mai domol, jupâne! Te vom da jos de pe so--clul acesta, mă leg cu jurământ în privinţa asta, şi ţi-clul acesta, mă leg cu jurământ în privinţa asta, şi ţi-om arăta foarte curând că vremea ticăloaselor taleom arăta foarte curând că vremea ticăloaselor tale măriri a trecut."măriri a trecut."

- Domnule Enguerrand, zise el întorcându-se cu- Domnule Enguerrand, zise el întorcându-se cu trufie spre vrăjmaşul său, cred că regele doreştetrufie spre vrăjmaşul său, cred că regele doreşte acum să rămână în familie.acum să rămână în familie.

Prin cuvântul familie, nu ţinea să numească decâtPrin cuvântul familie, nu ţinea să numească decât pe monseniorul d'Evreux, pe Robert d'Artois şi pe elpe monseniorul d'Evreux, pe Robert d'Artois şi pe el însuşi.însuşi.

Marigny se făcu a nu pricepe şi, adresându-se reMarigny se făcu a nu pricepe şi, adresându-se re--gelui, îi spuse, alegându-şi cuvintele ca să nu stârnegelui, îi spuse, alegându-şi cuvintele ca să nu stârne--ască vreo izbucnire a lui Valois, dar lăsând să se înţească vreo izbucnire a lui Valois, dar lăsând să se înţe--leagă limpede că nu va da ascultare decât poruncilorleagă limpede că nu va da ascultare decât poruncilor regelui:regelui:

- Măria-ta, o mulţime de treburi rămase neisprăvite- Măria-ta, o mulţime de treburi rămase neisprăvite mă aşteaptă. Pot pleca?mă aşteaptă. Pot pleca?

Ludovic era cu gândul în altă parte: vorba zvârlităLudovic era cu gândul în altă parte: vorba zvârlită de negustoreasă nu înceta să i se învârtească în cap.de negustoreasă nu înceta să i se învârtească în cap. I-ar fi fost cu neputinţă să repete ce-i spusese MaI-ar fi fost cu neputinţă să repete ce-i spusese Ma--rigny.rigny.

- Fă cum crezi, domnule, fă cum crezi, răspunse el- Fă cum crezi, domnule, fă cum crezi, răspunse el nerăbdător.nerăbdător.

Şi începu să urce treptele care duceau la odăileŞi începu să urce treptele care duceau la odăile

sale.sale.O PRINŢESĂ CARE TRĂIEŞTE LAO PRINŢESĂ CARE TRĂIEŞTE LA

NEAPOLENEAPOLE

În anii de pe urmă ai domniei sale, Filip cel FrumosÎn anii de pe urmă ai domniei sale, Filip cel Frumos pusese să i se zidească din nou şi pe de-a-ntregul papusese să i se zidească din nou şi pe de-a-ntregul pa--latul din Paris. Omul acesta cumpătat, aproapelatul din Paris. Omul acesta cumpătat, aproape zgârcit în ce privea cheltuiala sa personală, nu cuzgârcit în ce privea cheltuiala sa personală, nu cu--noştea nici o margine când era vorba de a slăvi ideeanoştea nici o margine când era vorba de a slăvi ideea regală. Palatul era uriaş, de o măreţie strivitoare, airegală. Palatul era uriaş, de o măreţie strivitoare, ai--doma cu catedrala Notre-Dame de peste drum: colodoma cu catedrala Notre-Dame de peste drum: colo casa Domnului, ici casa regelui. Pe dinăuntru mai micasa Domnului, ici casa regelui. Pe dinăuntru mai mi--rosea a tencuială proaspătă; totul era somptuos şirosea a tencuială proaspătă; totul era somptuos şi trist.trist.

"Palatul meu", îşi zicea Ludovic al X-lea privind în"Palatul meu", îşi zicea Ludovic al X-lea privind în jurul său. Nu şezuse în el de când fusese înnoit, lojurul său. Nu şezuse în el de când fusese înnoit, lo--cuind la palatul Nesle, pe care îl ţinea, ca şi coroanacuind la palatul Nesle, pe care îl ţinea, ca şi coroana regatului Navarei, din moştenirea mamei lui. Începuregatului Navarei, din moştenirea mamei lui. Începu să umble în lung şi în lat prin odăile sale, parcă văsă umble în lung şi în lat prin odăile sale, parcă vă--zându-le atunci întâia oară, pentru că le privea cuzându-le atunci întâia oară, pentru că le privea cu ochi de stăpân.ochi de stăpân.

Deschidea uşi, străbătea încăperi mari în care paşiiDeschidea uşi, străbătea încăperi mari în care paşii îi răsunau pe pardoseala de piatră: sala tronului, salaîi răsunau pe pardoseala de piatră: sala tronului, sala dreptăţii, sala sfatului. În urma lui veneau, călcând tădreptăţii, sala sfatului. În urma lui veneau, călcând tă--cuţi, Charles de Valois, Ludovic d'Evreux, Robertcuţi, Charles de Valois, Ludovic d'Evreux, Robert d'Artois şi şambelanul Mathieu de Trye.d'Artois şi şambelanul Mathieu de Trye.

Valeţi lunecau de-a lungul coridoarelor, scribi seValeţi lunecau de-a lungul coridoarelor, scribi se trăgeau în lături pe scări, dar nu li se auzea glasul;trăgeau în lături pe scări, dar nu li se auzea glasul; păstrau încă toţi o tăcere ca la priveghi.păstrau încă toţi o tăcere ca la priveghi.

Prin ferestre se vedeau licărind în întuneric vitraPrin ferestre se vedeau licărind în întuneric vitra--liile sfintei capele.liile sfintei capele.

Până la urmă, Ludovic al X-lea se opri în odaia, nuPână la urmă, Ludovic al X-lea se opri în odaia, nu prea mare, unde tată-său se închidea de obicei ca săprea mare, unde tată-său se închidea de obicei ca să lucreze. Ardea acolo un foc să frigi pe el un bou, şi telucreze. Ardea acolo un foc să frigi pe el un bou, şi te puteai încălzi apropiindu-te de nişte paravane de răputeai încălzi apropiindu-te de nişte paravane de ră--

chită, umezite înainte de a fi aşezate în jurul vetrei,chită, umezite înainte de a fi aşezate în jurul vetrei, care te apărau de dogoarea flăcărilor. Ludovic îi pocare te apărau de dogoarea flăcărilor. Ludovic îi po--runci lui Mathieu de Trye să i se aducă veşminte usrunci lui Mathieu de Trye să i se aducă veşminte us--cate; îşi lepădă caftanul, aşezându-l pe una din apărăcate; îşi lepădă caftanul, aşezându-l pe una din apără--toarele de răchită. Cei doi unchi şi văru-său d'Artoistoarele de răchită. Cei doi unchi şi văru-său d'Artois făcură la fel; din postavurile grele pătrunse de apă,făcură la fel; din postavurile grele pătrunse de apă, din catifelele, blănurile şi pieptarele brodate începurădin catifelele, blănurile şi pieptarele brodate începură îndată să iasă aburi, în vreme ce cei patru bărbaţiîndată să iasă aburi, în vreme ce cei patru bărbaţi numai în cămaşă şi nădragi, ca nişte ţărani întorşi denumai în cămaşă şi nădragi, ca nişte ţărani întorşi de la câmp, rămaseră în picioare, umblând încolo şi înla câmp, rămaseră în picioare, umblând încolo şi în--coace ca să se dezmorţească.coace ca să se dezmorţească.

Încăperea era luminată de o jerbă de lumânări înÎncăperea era luminată de o jerbă de lumânări în--fipte într-un stâlp de fier forjat. Din clopotniţa sfinteifipte într-un stâlp de fier forjat. Din clopotniţa sfintei capele răsună toaca de vecernie.capele răsună toaca de vecernie.

Se auzi deodată un suspin lung, aproape un geamătSe auzi deodată un suspin lung, aproape un geamăt care venea din ungherul cel mai întunecos al odăii.care venea din ungherul cel mai întunecos al odăii. Tresăriră toţi, iar Ludovic al X-lea nu-şi putu stăpâniTresăriră toţi, iar Ludovic al X-lea nu-şi putu stăpâni un strigăt furios:un strigăt furios:

- Ce-i asta?- Ce-i asta?Mathieu de Trye se întorcea tocmai atunci, urmatMathieu de Trye se întorcea tocmai atunci, urmat

de un valet care-i aducea lui Ludovic un caftan uscat.de un valet care-i aducea lui Ludovic un caftan uscat. Valetul se lăsă de-a buşilea pe duşumea şi trase afarăValetul se lăsă de-a buşilea pe duşumea şi trase afară de sub o masă un ogar mare, cu spinarea înaltă şi asde sub o masă un ogar mare, cu spinarea înaltă şi as--cuţită, cu ochii vioi.cuţită, cu ochii vioi.

- Hai, Lombard, hai!- Hai, Lombard, hai!Era câinele care-i plăcea mai mult lui Filip celEra câinele care-i plăcea mai mult lui Filip cel

Frumos, darul bancherului Tolomei, câinele pe care-lFrumos, darul bancherului Tolomei, câinele pe care-l găsiseră lângă trupul regelui, când se prăbuşise neîngăsiseră lângă trupul regelui, când se prăbuşise neîn--sufleţit la ultima sa vânătoare.sufleţit la ultima sa vânătoare.

- Câinele ăsta era acum patru zile la Fontainebleau,- Câinele ăsta era acum patru zile la Fontainebleau, cum a ajuns aici? întrebă Aiuritul, clocotind de mânie.cum a ajuns aici? întrebă Aiuritul, clocotind de mânie.

Chemară un scutier.Chemară un scutier.- S-a întors aici o dată cu haita toată, măria-ta, lă- S-a întors aici o dată cu haita toată, măria-ta, lă--

muri scutierul, şi nu ascultă de nimeni; fuge chelămuri scutierul, şi nu ascultă de nimeni; fuge chelă--

lăind şi de ieri nu mai ştiam unde se ascunde.lăind şi de ieri nu mai ştiam unde se ascunde.Ludovic porunci ca Lombard să fie luat de acolo şiLudovic porunci ca Lombard să fie luat de acolo şi

închis la grajduri, dar fiindcă ogarul se împotrivea, râînchis la grajduri, dar fiindcă ogarul se împotrivea, râ--câind pardoseala cu ghearele, îl goni izbindu-l cu picicâind pardoseala cu ghearele, îl goni izbindu-l cu pici--orul.orul.

Nu suferea câinii din ziua când, copil fiind, fuseseNu suferea câinii din ziua când, copil fiind, fusese muşcat de unul căruia, în joacă, voia să-i găureascămuşcat de unul căruia, în joacă, voia să-i găurească urechea cu un cui.urechea cu un cui.

Se auzi zvon de glasuri în odaia de alături. Uşa seSe auzi zvon de glasuri în odaia de alături. Uşa se deschise, şi o fetiţă de trei ani se arătă în prag, încodeschise, şi o fetiţă de trei ani se arătă în prag, înco--toşmănată într-o rochie de doliu, şi împinsă de latoşmănată într-o rochie de doliu, şi împinsă de la spate de doica ei, care-i zicea:spate de doica ei, care-i zicea:

- Haide, domniţă Jeanne, du-te de te-nchină măriei-- Haide, domniţă Jeanne, du-te de te-nchină măriei-sale regelui, tatăl domniei-tale.sale regelui, tatăl domniei-tale.

Toţi se întoarseră spre făptura aceea măruntă, cuToţi se întoarseră spre făptura aceea măruntă, cu obraji palizi, cu ochi nespus de mari, care nu judecaobraji palizi, cu ochi nespus de mari, care nu judeca încă şi era deocamdată moştenitoarea tronului Fraîncă şi era deocamdată moştenitoarea tronului Fra--nţei.nţei.

Jeanne avea fruntea rotundă şi bombată a MargueJeanne avea fruntea rotundă şi bombată a Margue--ritei de Burgundia, doar că părul şi faţa îi erau bălaie.ritei de Burgundia, doar că părul şi faţa îi erau bălaie. Făcu câţiva paşi, privind la lucrurile şi fiinţele dinFăcu câţiva paşi, privind la lucrurile şi fiinţele din jurul ei, cu uitătura aceea neliniştită a copiilor care n-jurul ei, cu uitătura aceea neliniştită a copiilor care n-au parte de dragostea părinţilor.au parte de dragostea părinţilor.

Ludovic al X-lea o împiedică cu un gest să seLudovic al X-lea o împiedică cu un gest să se apropie de dânsul.apropie de dânsul.

- De ce aţi adus-o aici? strigă el. Nu vreau s-o văd!- De ce aţi adus-o aici? strigă el. Nu vreau s-o văd! Să fie numaidecât dusă îndărăt la palatul Nesle.Să fie numaidecât dusă îndărăt la palatul Nesle. Acolo-i locul ei, căci acolo...Acolo-i locul ei, căci acolo...

Era gata să zică: "...a zămislit-o mă-sa în desfrânăEra gata să zică: "...a zămislit-o mă-sa în desfrână--rile ei". Se opri la timp şi aşteptă până ce doica ieşirile ei". Se opri la timp şi aşteptă până ce doica ieşi trăgând fetiţa după dânsa.trăgând fetiţa după dânsa.

- Nu vreau s-o mai văd pe bastarda asta.- Nu vreau s-o mai văd pe bastarda asta.- Eşti oare atât de sigur că e bastardă, Ludovic? în- Eşti oare atât de sigur că e bastardă, Ludovic? în--

trebă monseniorul d'Evreux, îndepărtându-şitrebă monseniorul d'Evreux, îndepărtându-şi

veşmântul din bătaia focului ca să nu se pârlească.veşmântul din bătaia focului ca să nu se pârlească.- Îndoiala pe care o am îmi ajunge, răspunse Aiu- Îndoiala pe care o am îmi ajunge, răspunse Aiu--

ritul, şi nu vreau să recunosc nimic de la o femeieritul, şi nu vreau să recunosc nimic de la o femeie care m-a trădat.care m-a trădat.

- Copila asta e totuşi blondă, ca noi toţi.- Copila asta e totuşi blondă, ca noi toţi.- Filip d'Aunay era şi el blond, i-o întoarse Aiuritul,- Filip d'Aunay era şi el blond, i-o întoarse Aiuritul,

înciudat.înciudat.- Frate dragă, Ludovic trebuie să aibă motive te- Frate dragă, Ludovic trebuie să aibă motive te--

meinice ca să vorbească aşa cum vorbeşte, zisemeinice ca să vorbească aşa cum vorbeşte, zise Charles de Valois.Charles de Valois.

- Şi apoi, urmă Ludovic înălţând glasul, nu vreau să- Şi apoi, urmă Ludovic înălţând glasul, nu vreau să mai aud vorba pe care o auzii adineauri când treceammai aud vorba pe care o auzii adineauri când treceam prin galerie, nu vreau s-o ghicesc mereu în mintea oaprin galerie, nu vreau s-o ghicesc mereu în mintea oa--menilor, nu vreau să le mai dau prilej să se gândeascămenilor, nu vreau să le mai dau prilej să se gândească la asta.la asta.

Monseniorul d'Evreux tăcu. Cugeta la fetiţa care vaMonseniorul d'Evreux tăcu. Cugeta la fetiţa care va trăi de-acum înainte printre câţiva servitori, în încătrăi de-acum înainte printre câţiva servitori, în încă--perile pustii ale uriaşului palat Nesle. Îl auzi pe regeperile pustii ale uriaşului palat Nesle. Îl auzi pe rege zicând:zicând:

- Ah, voi fi tare singur aici!- Ah, voi fi tare singur aici!Ludovic d'Evreux îl privi cu luare-aminte. Nu încetaLudovic d'Evreux îl privi cu luare-aminte. Nu înceta

să se mire de acest nepot care se lăsa în voia toanelorsă se mire de acest nepot care se lăsa în voia toanelor sale, care-şi păstra pornirile duşmănoase aşa cumsale, care-şi păstra pornirile duşmănoase aşa cum zgârcitul îşi păzeşte aurul, lua la goană câinii pentruzgârcitul îşi păzeşte aurul, lua la goană câinii pentru că unul îl muşcase, îşi izgonea fata pentru că îl înşecă unul îl muşcase, îşi izgonea fata pentru că îl înşe--lase nevasta, şi se plângea de singurătate.lase nevasta, şi se plângea de singurătate.

"De-ar fi avut o fire mai blândă şi ar fi fost mai bun"De-ar fi avut o fire mai blândă şi ar fi fost mai bun la inimă, gândi el, nevastă-sa poate că l-ar fi iubit."la inimă, gândi el, nevastă-sa poate că l-ar fi iubit."

- Tot omul e singur, Ludovic, rosti d'Evreux rar şi- Tot omul e singur, Ludovic, rosti d'Evreux rar şi apăsat. Oricare din noi îşi îndură în singurătate clipaapăsat. Oricare din noi îşi îndură în singurătate clipa trecerii sale la cele veşnice, şi-i deşartă amăgire sătrecerii sale la cele veşnice, şi-i deşartă amăgire să crezi că n-ar fi la fel în toate clipele vieţii noastre.crezi că n-ar fi la fel în toate clipele vieţii noastre. Chiar trupul soţiei cu care ne culcăm rămâne un trupChiar trupul soţiei cu care ne culcăm rămâne un trup străin; până şi copiii pe care i-am zămislit sunt niştestrăin; până şi copiii pe care i-am zămislit sunt nişte

fiinţe străine. Fără îndoială ca Atoateziditorul a vrutfiinţe străine. Fără îndoială ca Atoateziditorul a vrut să fie astfel pentru ca fiecare dintre noi să nu aflămsă fie astfel pentru ca fiecare dintre noi să nu aflăm înţelegere decât la dânsul, şi toţi laolaltă numai dinînţelegere decât la dânsul, şi toţi laolaltă numai din îndurarea lui să ne împărtăşim... Nu-i alinare decât înîndurarea lui să ne împărtăşim... Nu-i alinare decât în milă şi în gândul că toţi ceilalţi suferă la fel cu noi.milă şi în gândul că toţi ceilalţi suferă la fel cu noi.

Aiuritul ridică din umeri. Unchiul d'Evreux nu aveaAiuritul ridică din umeri. Unchiul d'Evreux nu avea deci niciodată să-i dea nimic altceva decât pe Dumdeci niciodată să-i dea nimic altceva decât pe Dum--nezeu drept mângâiere, şi mila drept leac la toate?nezeu drept mângâiere, şi mila drept leac la toate?

- Da, da, unchiule, fireşte, zise el. Aceasta însă nu-- Da, da, unchiule, fireşte, zise el. Aceasta însă nu-mi aduce răspuns la grijile care mă apasă.mi aduce răspuns la grijile care mă apasă.

Apoi, întorcându-se spre d'Artois, care sta cu bucileApoi, întorcându-se spre d'Artois, care sta cu bucile la foc, fumegând ca un castron cu supă fierbinte, înla foc, fumegând ca un castron cu supă fierbinte, în--trebă:trebă:

- Aşadar, Robert, eşti sigur că ea n-are să facă ceea- Aşadar, Robert, eşti sigur că ea n-are să facă ceea ce-i cerem?ce-i cerem?

D'Artois clătină din cap.D'Artois clătină din cap.- Vere, măria-ta, aşa cum ţi-o spusei aseară, am stă- Vere, măria-ta, aşa cum ţi-o spusei aseară, am stă--

ruit pe lângă doamna Marguerite în toate felurile şiruit pe lângă doamna Marguerite în toate felurile şi am îndemnat-o folosind argumentele mele cele maiam îndemnat-o folosind argumentele mele cele mai tari, răspunse d'Artois cu o ironie căreia numai el îitari, răspunse d'Artois cu o ironie căreia numai el îi ştia înţelesul. M-am izbit de o încăpăţânare atât de înştia înţelesul. M-am izbit de o încăpăţânare atât de în--verşunată, încât te pot încredinţa că nu vom putea doverşunată, încât te pot încredinţa că nu vom putea do--bândi nimic de la dânsa. Şi ştii ce socoteală îşi face?bândi nimic de la dânsa. Şi ştii ce socoteală îşi face? adăugă cu viclenie. Trage nădejde că măria-ta ai săadăugă cu viclenie. Trage nădejde că măria-ta ai să mori înaintea ei.mori înaintea ei.

Fără să vrea, Ludovic îşi pipăi, prin cămaşă, răcliţaFără să vrea, Ludovic îşi pipăi, prin cămaşă, răcliţa sfântă pe care o purta la gât, şi rămase o clipă cu prisfântă pe care o purta la gât, şi rămase o clipă cu pri--virea rătăcită şi părul vâlvoi, frământându-şi minteavirea rătăcită şi părul vâlvoi, frământându-şi mintea spre a găsi ce să spună. Se întoarse apoi către contelespre a găsi ce să spună. Se întoarse apoi către contele de Valois:de Valois:

- Ei, unchiule, văzuşi că nu merg toate aşa de uşor- Ei, unchiule, văzuşi că nu merg toate aşa de uşor cum mi le-ai făgăduit, iar despărţenia de care am necum mi le-ai făgăduit, iar despărţenia de care am ne--voie nu pare să fie gata aşa de repede!voie nu pare să fie gata aşa de repede!

- Mă gândesc ce-i de făcut, nepoate, numai la asta- Mă gândesc ce-i de făcut, nepoate, numai la asta

mi-e capul, răspunse Valois, încreţindu-şi fruntea înmi-e capul, răspunse Valois, încreţindu-şi fruntea în--gândurată.gândurată.

Stând în faţa Aiuritului, al cărui creştet îi ajungeaStând în faţa Aiuritului, al cărui creştet îi ajungea până la umeri, d'Artois îi şuşoti în ureche aşa de tare,până la umeri, d'Artois îi şuşoti în ureche aşa de tare, că putea fi auzit la douăzeci de paşi:că putea fi auzit la douăzeci de paşi:

- Dacă ţi-e teamă, vere, că ai să posteşti, aş putea- Dacă ţi-e teamă, vere, că ai să posteşti, aş putea oricând să-ţi aduc la aşternut trup dulce de muieri peoricând să-ţi aduc la aşternut trup dulce de muieri pe care făgăduiala unei pungi de aur şi mândria de acare făgăduiala unei pungi de aur şi mândria de a sluji la desfătările unui rege le-ar face foarte drăgăssluji la desfătările unui rege le-ar face foarte drăgăs--toase...toase...

Îşi lingea lacom buzele, vorbind despre asta ca de oÎşi lingea lacom buzele, vorbind despre asta ca de o fleică bine friptă sau de o mâncare gustoasă cu sos.fleică bine friptă sau de o mâncare gustoasă cu sos.

Monseniorul de Valois îşi ridică degetele încărcateMonseniorul de Valois îşi ridică degetele încărcate de inele.de inele.

- La ce ţi-ar folosi, Ludovic, desfacerea căsătoriei,- La ce ţi-ar folosi, Ludovic, desfacerea căsătoriei, câtă vreme nu ţi-ai ales încă femeia pe care vrei s-ocâtă vreme nu ţi-ai ales încă femeia pe care vrei s-o iei de soţie? Nu-ţi mai face atâtea griji în privinţa desiei de soţie? Nu-ţi mai face atâtea griji în privinţa des--părţeniei, căci un rege sfârşeşte întotdeauna prin a opărţeniei, căci un rege sfârşeşte întotdeauna prin a o dobândi. Ceea ce-ţi trebuie e să găseşti de pe acumdobândi. Ceea ce-ţi trebuie e să găseşti de pe acum soţia care să-ţi stea alături ca regină şi să-ţi dea ursoţia care să-ţi stea alături ca regină şi să-ţi dea ur--maşi zdraveni.maşi zdraveni.

Monseniorul de Valois avea acest obicei, când o piMonseniorul de Valois avea acest obicei, când o pi--edică îi stătea în cale, s-o dispreţuiască şi să sară spreedică îi stătea în cale, s-o dispreţuiască şi să sară spre viitoarea ţintă; la război el nu ţinea seamă de ceviitoarea ţintă; la război el nu ţinea seamă de ce--tăţuile care nu se dădeau biruite şi, ocolindu-le,tăţuile care nu se dădeau biruite şi, ocolindu-le, pornea mai departe atacând fortăreaţa următoare.pornea mai departe atacând fortăreaţa următoare.

- Frate dragă, vorbi contele d'Evreux, socotit ca în- Frate dragă, vorbi contele d'Evreux, socotit ca în--totdeauna, lucrul nu mi se pare atât de lesne când tetotdeauna, lucrul nu mi se pare atât de lesne când te gândeşti la situaţia nepotului nostru, dacă el nu vreagândeşti la situaţia nepotului nostru, dacă el nu vrea să se învoiască a lua o soţie de un rang mai prejos casă se învoiască a lua o soţie de un rang mai prejos ca al său.al său.

- Nu mai spune! Cunosc zece prinţese în Europa- Nu mai spune! Cunosc zece prinţese în Europa care ar închide ochii în multe privinţe, pentru a-şicare ar închide ochii în multe privinţe, pentru a-şi pune în cap coroana Franţei. Uite, fără să caut maipune în cap coroana Franţei. Uite, fără să caut mai

departe, nepoată-mea Carolina a Ungariei...departe, nepoată-mea Carolina a Ungariei...Valois îi rosti numele ca şi cum gândul i-ar fi încoValois îi rosti numele ca şi cum gândul i-ar fi înco--

lţit în cap abia atunci, când el clocea planul acesta delţit în cap abia atunci, când el clocea planul acesta de mai multe zile.mai multe zile.

Aşteptă să vadă cum e întâmpinată propunerea. NiAşteptă să vadă cum e întâmpinată propunerea. Ni--meni nu suflă o vorbă, dar Aiuritul înălţă capul,meni nu suflă o vorbă, dar Aiuritul înălţă capul, dornic să audă amănunte.dornic să audă amănunte.

- E de-un neam cu noi, căci se trage din spiţa- E de-un neam cu noi, căci se trage din spiţa Anjou, urmă Valois. Tată-său, Carlo-Martello, care aAnjou, urmă Valois. Tată-său, Carlo-Martello, care a renunţat la tronul regatului Neapolei şi Siciliei pentrurenunţat la tronul regatului Neapolei şi Siciliei pentru a-l dobândi pe cel al Ungariei, a murit de mult; dina-l dobândi pe cel al Ungariei, a murit de mult; din pricina asta, fără îndoială, ea nu s-a căpătuit încă.pricina asta, fără îndoială, ea nu s-a căpătuit încă. Dar frate-său, Caroberto, domneşte acum în Ungaria,Dar frate-său, Caroberto, domneşte acum în Ungaria, iar unchiu-său e regele Neapolei. Fireşte, Carolina aiar unchiu-său e regele Neapolei. Fireşte, Carolina a cam trecut niţel de vârsta măritişului...cam trecut niţel de vârsta măritişului...

- Câţi ani are? întrebă neliniştit Ludovic al X-lea.- Câţi ani are? întrebă neliniştit Ludovic al X-lea.- 22. Dar nu e oare mai potrivită una ca ea decât fe- 22. Dar nu e oare mai potrivită una ca ea decât fe--

tiţele acelea care sunt silite să se mărite pe când setiţele acelea care sunt silite să se mărite pe când se joacă încă cu păpuşa şi care, când se fac mai mărijoacă încă cu păpuşa şi care, când se fac mai mări--cele, se dovedesc a fi ticăloşite până-n măduva oacele, se dovedesc a fi ticăloşite până-n măduva oa--selor, mincinoase şi desfrânate? Şi apoi, nepoate,selor, mincinoase şi desfrânate? Şi apoi, nepoate, doar nici tu nu te însori pentru întâia oară?doar nici tu nu te însori pentru întâia oară?

"Toate astea sună prea frumos, gândi Aiuritul. Tre"Toate astea sună prea frumos, gândi Aiuritul. Tre--buie să fie vreun cusur care mi se ascunde. Aceastăbuie să fie vreun cusur care mi se ascunde. Această Clémence e de bună seamă chioară sau gheboasă."Clémence e de bună seamă chioară sau gheboasă."

- Şi cum e... la chip? întrebă.- Şi cum e... la chip? întrebă.- Nepoate, e cea mai frumoasă femeie din Neapole,- Nepoate, e cea mai frumoasă femeie din Neapole,

iar pictorii, pe cât mi se spune, se silesc să-i împruiar pictorii, pe cât mi se spune, se silesc să-i împru--mute trăsăturile când zugrăvesc în biserici chipul Femute trăsăturile când zugrăvesc în biserici chipul Fe--cioarei Maria. Mi-aduc aminte că încă din copilărie făcioarei Maria. Mi-aduc aminte că încă din copilărie fă--găduia să strălucească prin frumuseţe, şi am temeiurigăduia să strălucească prin frumuseţe, şi am temeiuri să cred că şi-a ţinut această făgăduială.să cred că şi-a ţinut această făgăduială.

- Se pare, într-adevăr, că e tare frumoasă, zise mon- Se pare, într-adevăr, că e tare frumoasă, zise mon--seniorul d'Evreux.seniorul d'Evreux.

- Şi virtuoasă, adăugă Charles de Valois. Mă aştept- Şi virtuoasă, adăugă Charles de Valois. Mă aştept să vedem la dânsa toate însuşirile pe care le aveasă vedem la dânsa toate însuşirile pe care le avea scumpa ei mătuşă, întâia mea soţie, Dumnezeu s-oscumpa ei mătuşă, întâia mea soţie, Dumnezeu s-o odihnească. Şi nu uitaţi că Ludovic d'Anjou, celălaltodihnească. Şi nu uitaţi că Ludovic d'Anjou, celălalt unchi ai ei, cumnatu-meu adică, renunţând la domnieunchi ai ei, cumnatu-meu adică, renunţând la domnie pentru a se călugări, fu acel sfânt episcop al Tuluzeipentru a se călugări, fu acel sfânt episcop al Tuluzei care până azi face minuni pe mormântul său.care până azi face minuni pe mormântul său.

- Aceasta ne va aduce un al doilea sfânt Ludovic în- Aceasta ne va aduce un al doilea sfânt Ludovic în familie, întări Robert d'Artois.familie, întări Robert d'Artois.

- Unchiule, te-ai gândit foarte bine, aşa cred, zise- Unchiule, te-ai gândit foarte bine, aşa cred, zise Ludovic al X-lea. Fiică de rege, soră de rege, nepoatăLudovic al X-lea. Fiică de rege, soră de rege, nepoată de rege şi de sfânt, frumoasă şi virtuoasă...de rege şi de sfânt, frumoasă şi virtuoasă...

Păru să cugete la altceva o clipă şi izbucni deodată:Păru să cugete la altceva o clipă şi izbucni deodată:- Ah! Barem de n-ar fi oacheşă ca Marguerite, căci- Ah! Barem de n-ar fi oacheşă ca Marguerite, căci

n-aş putea s-o văd!n-aş putea s-o văd!- Nu, nu, se grăbi să răspundă Valois. Să n-ai nici o- Nu, nu, se grăbi să răspundă Valois. Să n-ai nici o

grijă, nepoate; e blondă, de curată stirpe frâncească.grijă, nepoate; e blondă, de curată stirpe frâncească.- Şi gândeşti, unchiule Charles, că această căsă- Şi gândeşti, unchiule Charles, că această căsă--

torie i-ar putea fi pe plac, ei şi alor săi?torie i-ar putea fi pe plac, ei şi alor săi?Monseniorul de Valois se umflă de nu-şi mai înMonseniorul de Valois se umflă de nu-şi mai în--

căpea în piele.căpea în piele.- Le-am făcut destul bine rudelor mele d'Anjou ca- Le-am făcut destul bine rudelor mele d'Anjou ca

să nu-mi refuze nimic, răspunse el. Regina Maria,să nu-mi refuze nimic, răspunse el. Regina Maria, care a socotit odinioară drept mare cinste pentrucare a socotit odinioară drept mare cinste pentru dânsa de a-mi da pe una din fiicele sale de soţie, mi-odânsa de a-mi da pe una din fiicele sale de soţie, mi-o va da pe nepoată-sa pentru cel mai drag dintre neva da pe nepoată-sa pentru cel mai drag dintre ne--poţii mei, şi ca să fie regina celei mai frumoase ţări.poţii mei, şi ca să fie regina celei mai frumoase ţări. Iau aceasta asupra mea.Iau aceasta asupra mea.

- Atunci, nu mai aştepta, unchiule, spuse Ludovic.- Atunci, nu mai aştepta, unchiule, spuse Ludovic. Trimite numaidecât o solie la Neapole. Ce crezi deTrimite numaidecât o solie la Neapole. Ce crezi de asta, Robert? Şi dumneata ce crezi, unchiule Ludovic?asta, Robert? Şi dumneata ce crezi, unchiule Ludovic?

Robert făcu un pas înainte, cu braţele date în lăRobert făcu un pas înainte, cu braţele date în lă--turi, vrând parcă să arate că-i gata să pornească deturi, vrând parcă să arate că-i gata să pornească de îndată spre Italia. Ludovic d'Evreux, care se aşezase,îndată spre Italia. Ludovic d'Evreux, care se aşezase,

răspunse că încuviinţează ceea ce se pusese la cale,răspunse că încuviinţează ceea ce se pusese la cale, dar că hotărârea nu era numai o treabă a familiei, cidar că hotărârea nu era numai o treabă a familiei, ci tot pe atât a ţării şi prea însemnată ca să fie luată întot pe atât a ţării şi prea însemnată ca să fie luată în pripă.pripă.

- Aş crede că e cuminte lucru, sfârşi el, întorcându-- Aş crede că e cuminte lucru, sfârşi el, întorcându-se spre nepotu-său, să ceri şi părerea sfetnicilor tăi.se spre nepotu-său, să ceri şi părerea sfetnicilor tăi.

- Fie, răspunse repede Ludovic. Vom avea deci- Fie, răspunse repede Ludovic. Vom avea deci mâine consiliu. Îi voi trimite vorbă domnului de Mamâine consiliu. Îi voi trimite vorbă domnului de Ma--rigny să-l adune.rigny să-l adune.

- De ce domnul de Marigny? întrebă Valois, prefă- De ce domnul de Marigny? întrebă Valois, prefă--cându-se mirat. Pot s-o fac eu însumi. Marigny arecându-se mirat. Pot s-o fac eu însumi. Marigny are prea multe pe cap şi înjghebează în grabă nişte conprea multe pe cap şi înjghebează în grabă nişte con--silii care n-au alt rost decât să încuviinţeze, fără asilii care n-au alt rost decât să încuviinţeze, fără a cerceta mai de aproape, matrapazlâcurile lui. Darcerceta mai de aproape, matrapazlâcurile lui. Dar vom schimba asta, iar eu îţi voi aduna un consiliu maivom schimba asta, iar eu îţi voi aduna un consiliu mai vrednic să te slujească. De altminteri, era şi voinţa tavrednic să te slujească. De altminteri, era şi voinţa ta--tălui tău. Mi-a spus-o între patru ochi în zilele sale dintălui tău. Mi-a spus-o între patru ochi în zilele sale din urmă.urmă.

Veşmintele se uscaseră şi fiecare şi le puse pe aleVeşmintele se uscaseră şi fiecare şi le puse pe ale lui.lui.

Ludovic al X-lea privea dus la focul din vatră. "FruLudovic al X-lea privea dus la focul din vatră. "Fru--moasă şi virtuoasă..." Apoi îl apucă tusea şi abia maimoasă şi virtuoasă..." Apoi îl apucă tusea şi abia mai auzi cuvintele de rămas bun ale celorlalţi.auzi cuvintele de rămas bun ale celorlalţi.

- Ştiu pe cineva care la noapte o să se cam perpele- Ştiu pe cineva care la noapte o să se cam perpele--ască de unul singur în pat, zise d'Artois când se văzuască de unul singur în pat, zise d'Artois când se văzu afară.afară.

- Robert, îl dojeni Valois, nu uita că cel de care vor- Robert, îl dojeni Valois, nu uita că cel de care vor--beşti de acum încolo e regele.beşti de acum încolo e regele.

- Nu, nu, n-o uit de fel, şi n-am să mă apuc să spun- Nu, nu, n-o uit de fel, şi n-am să mă apuc să spun asta în faţa altora. Recunoaşte însă şi domnia-ta că i-asta în faţa altora. Recunoaşte însă şi domnia-ta că i-ai vârât în cap o idee care a şi început să-i răscoleai vârât în cap o idee care a şi început să-i răscole--ască trupul. Drace! Dar straşnic i-ai mai vândut-o pească trupul. Drace! Dar straşnic i-ai mai vândut-o pe nepoata dumitale Clémence!nepoata dumitale Clémence!

Monseniorul d'Evreux era cu gândul la frumoasaMonseniorul d'Evreux era cu gândul la frumoasa

prinţesă care trăia într-un castel din golful Neapoleiprinţesă care trăia într-un castel din golful Neapolei şi a cărei soartă se hotărâse negreşit astăzi, fără caşi a cărei soartă se hotărâse negreşit astăzi, fără ca ea să ştie. Monseniorul d'Evreux găsea întotdeaunaea să ştie. Monseniorul d'Evreux găsea întotdeauna prilej să se minuneze cât de nepătrunse şi tainiceprilej să se minuneze cât de nepătrunse şi tainice sunt împrejurările care făuresc ursita omului.sunt împrejurările care făuresc ursita omului.

Pentru că un mare suveran murise înainte dePentru că un mare suveran murise înainte de vreme, pentru că un tânăr rege îndura greu singurăvreme, pentru că un tânăr rege îndura greu singură--tatea burlăciei, pentru că unchiu-său era nerăbdătortatea burlăciei, pentru că unchiu-său era nerăbdător să-i intre în voie, pentru că un nume zvârlit la întâmsă-i intre în voie, pentru că un nume zvârlit la întâm--plare încolţise în mintea regelui holtei, o fată cu părplare încolţise în mintea regelui holtei, o fată cu păr bălai care, la cinci sute de leghe depărtare, poate căbălai care, la cinci sute de leghe depărtare, poate că se mistuia de dor în ziua aceea privind marea veşnicse mistuia de dor în ziua aceea privind marea veşnic albastră şi gândind că nici o întâmplare nu va veni să-albastră şi gândind că nici o întâmplare nu va veni să-i schimbe viaţa, se găsea deodată sortită să ajungăi schimbe viaţa, se găsea deodată sortită să ajungă grija de căpetenie a curţii Franţei...grija de căpetenie a curţii Franţei...

Monseniorul d'Evreux mai simţi o îndoială apăMonseniorul d'Evreux mai simţi o îndoială apă--sându-i cugetul.sându-i cugetul.

- Frate, îl întrebă pe Valois, crezi într-adevăr că mi- Frate, îl întrebă pe Valois, crezi într-adevăr că mi--cuţa Jeanne e bastardă?cuţa Jeanne e bastardă?

- Astăzi, frate, nu sunt încă sigur de asta, spuse Va- Astăzi, frate, nu sunt încă sigur de asta, spuse Va--lois, lăsându-şi mâna cu degete inelate pe umărul lui,lois, lăsându-şi mâna cu degete inelate pe umărul lui, dar te pot încredinţa că n-are să treacă multă vremedar te pot încredinţa că n-are să treacă multă vreme şi toată lumea va vedea în ea o bastardă!şi toată lumea va vedea în ea o bastardă!

Răspunzând astfel, monseniorul de Valois credea căRăspunzând astfel, monseniorul de Valois credea că nu-şi slujeşte decât interesele sale trecătoare; habarnu-şi slujeşte decât interesele sale trecătoare; habar n-avea de urmările cuvintelor sale şi nici nu bănuia căn-avea de urmările cuvintelor sale şi nici nu bănuia că însuşi fiul său va ajunge într-o zi, datorită lor, rege alînsuşi fiul său va ajunge într-o zi, datorită lor, rege al Franţei.Franţei.

Cât despre monseniorul d'Evreux, dacă privirea luiCât despre monseniorul d'Evreux, dacă privirea lui ar fi putut străpunge vremea, până la ceea ce avea săar fi putut străpunge vremea, până la ceea ce avea să se întâmple cu aproape cincisprezece ani mai târziu,se întâmple cu aproape cincisprezece ani mai târziu, ar fi aflat alte lucruri la care să se gândească.ar fi aflat alte lucruri la care să se gândească.

PATUL REGELUIPATUL REGELUI

Monumental, cu încrustaţii care înfăţişau greoaieMonumental, cu încrustaţii care înfăţişau greoaie simboluri înaripate, patul regelui ocupa cam a treiasimboluri înaripate, patul regelui ocupa cam a treia parte a încăperii. Pologul, îmbrăcat în camohas de unparte a încăperii. Pologul, îmbrăcat în camohas de un albastru-închis, presărat cu crini de aur, părea o frânalbastru-închis, presărat cu crini de aur, părea o frân--tură de cer noptatic, iar perdelele patului, înfăşuratetură de cer noptatic, iar perdelele patului, înfăşurate în jurul acestui baldachin, îţi aduceau aminte de pânîn jurul acestui baldachin, îţi aduceau aminte de pân--zele învălătucite pe vergile lor, ale unei corăbii.zele învălătucite pe vergile lor, ale unei corăbii.

Odaia, cufundată în tăcere, întuneric şi teamă, nuOdaia, cufundată în tăcere, întuneric şi teamă, nu era luminată decât de o candelă cu untdelemn, pusăera luminată decât de o candelă cu untdelemn, pusă într-o lampă de argint aurit, spânzurată în tavan deîntr-o lampă de argint aurit, spânzurată în tavan de trei lanţuri; sub licărirea palidă, macatul de brocarttrei lanţuri; sub licărirea palidă, macatul de brocart care cădea în pliuri întinse până-n pardoseală aveacare cădea în pliuri întinse până-n pardoseală avea stranii sclipiri fosforescente.stranii sclipiri fosforescente.

De două ceasuri Ludovic al X-lea căuta zadarnicDe două ceasuri Ludovic al X-lea căuta zadarnic somnul în culcuşul acesta uriaş care fusese al tatăluisomnul în culcuşul acesta uriaş care fusese al tatălui său. Se înăbuşea sub plăpumile îmblănite şi tremurasău. Se înăbuşea sub plăpumile îmblănite şi tremura de frig când se dezvelea. Oboseala prea mare aducede frig când se dezvelea. Oboseala prea mare aduce insomnia, şi insomnia aduce spaima. Cu toate că Filipinsomnia, şi insomnia aduce spaima. Cu toate că Filip cel Frumos murise la Fontainebleau, Ludovic încercacel Frumos murise la Fontainebleau, Ludovic încerca o nelinişte găsindu-se în acest pat, ca şi cum ar fi sio nelinişte găsindu-se în acest pat, ca şi cum ar fi si --mţit cadavrul acolo, lângă dânsul.mţit cadavrul acolo, lângă dânsul.

Toate chipurile întâlnite şi întâmplările trăite în ulToate chipurile întâlnite şi întâmplările trăite în ul--timele zile, toate temerile şi nădejdile de viitor care-ltimele zile, toate temerile şi nădejdile de viitor care-l frământaseră se ciocneau în mintea lui... Cineva, dinfrământaseră se ciocneau în mintea lui... Cineva, din mulţime, îi striga "încornoratule"; Clémence a Ungamulţime, îi striga "încornoratule"; Clémence a Unga--riei îl refuza sau îi răspundea că se şi logodise curiei îl refuza sau îi răspundea că se şi logodise cu altul;...faţa aspră a stareţului Egidius se apleca pestealtul;...faţa aspră a stareţului Egidius se apleca peste mormântul deschis...mormântul deschis...

"Vom spune de acum încolo două rugăciuni..."... "Şi"Vom spune de acum încolo două rugăciuni..."... "Şi ştii ce socoteală îşi face? Trage nădejde că ai să moriştii ce socoteală îşi face? Trage nădejde că ai să mori înaintea ei!"înaintea ei!"

Se ridică deodată, simţind inima, care-i bătea înSe ridică deodată, simţind inima, care-i bătea în

piept, ca un orologiu a cărui greutate e gata să sepiept, ca un orologiu a cărui greutate e gata să se desfacă. Doctorul palatului îl cercetase, totuşi, înaintedesfacă. Doctorul palatului îl cercetase, totuşi, înainte de culcare, încredinţându-l că sudorile care-l trec nude culcare, încredinţându-l că sudorile care-l trec nu sunt prea fierbinţi şi că va petrece o noapte liniştită.sunt prea fierbinţi şi că va petrece o noapte liniştită. Ludovic nu-i mărturisise însă cele două clipe de slăbiLudovic nu-i mărturisise însă cele două clipe de slăbi--ciune pe care le avusese la Saint-Denis, frigul ce-iciune pe care le avusese la Saint-Denis, frigul ce-i înţepenise picioarele şi ameţeala ce-l cuprinsese, clăînţepenise picioarele şi ameţeala ce-l cuprinsese, clă--tinând ca-ntr-un vârtej uriaş tot ce se afla în jurul său.tinând ca-ntr-un vârtej uriaş tot ce se afla în jurul său. Şi iată că aceeaşi slăbiciune, de neînţeles, îl apuca dinŞi iată că aceeaşi slăbiciune, de neînţeles, îl apuca din nou. Chinuit de spaimele Iui, într-o lungă cămaşă albănou. Chinuit de spaimele Iui, într-o lungă cămaşă albă de noapte care părea să-i fluture pe umbra unui trup,de noapte care părea să-i fluture pe umbra unui trup, Aiuritul umbla fără oprire în jurul odăii parcă gonitAiuritul umbla fără oprire în jurul odăii parcă gonit din urmă şi temându-se că de îndată ce va sta loculuidin urmă şi temându-se că de îndată ce va sta locului are să-şi dea sufletul.are să-şi dea sufletul.

Nu va muri oare acum, întocmai ca tată-său, lovit laNu va muri oare acum, întocmai ca tată-său, lovit la cap de mâna lui Dumnezeu? "Şi eu am fost acolo",cap de mâna lui Dumnezeu? "Şi eu am fost acolo", gândi cu groază, "când i-au ars pe templieri, chiar îngândi cu groază, "când i-au ars pe templieri, chiar în faţa palatului... Putem şti oare vreodată noaptea înfaţa palatului... Putem şti oare vreodată noaptea în care vom muri? Putem şti oare vreodată noaptea încare vom muri? Putem şti oare vreodată noaptea în care ne vom pierde minţile? Iar dacă ar izbuti săcare ne vom pierde minţile? Iar dacă ar izbuti să scape teafăr din noaptea asta înfricoşătoare, dacă arscape teafăr din noaptea asta înfricoşătoare, dacă ar vedea ivindu-se zorile târzii ale dimineţii de iarnă, învedea ivindu-se zorile târzii ale dimineţii de iarnă, în ce hal de sfârşeală se va afla mâine când va prezidace hal de sfârşeală se va afla mâine când va prezida întâiul sau consiliu? Are să le spună: întâiul sau consiliu? Are să le spună: ««Domnilor...Domnilor...»».. Într-adevăr, ce cuvinte ar putea găsi să le spună?...Într-adevăr, ce cuvinte ar putea găsi să le spună?... ««Oricare din noi, nepoate, îşi îndură în singurătateOricare din noi, nepoate, îşi îndură în singurătate clipa trecerii sale la cele veşnice, şi-i deşartă amăgireclipa trecerii sale la cele veşnice, şi-i deşartă amăgire să crezi că n-ar fi la fel în toate clipele vieţiisă crezi că n-ar fi la fel în toate clipele vieţii noastrenoastre»»."."

- Vai, unchiule, rosti cu glas tare Aiuritul, de ce mi-- Vai, unchiule, rosti cu glas tare Aiuritul, de ce mi-ai spus asta?ai spus asta?

Propriul său glas i se păru străin. Continua săPropriul său glas i se păru străin. Continua să umble de colo până colo în jurul uriaşului pat deumble de colo până colo în jurul uriaşului pat de stejar şi de aur, gâfâind ca un peşte pe uscat.stejar şi de aur, gâfâind ca un peşte pe uscat.

Tocmai această mobilă îl îngrozea. Patul acesta eraTocmai această mobilă îl îngrozea. Patul acesta era blestemat şi niciodată nu va putea să doarmă în el. Înblestemat şi niciodată nu va putea să doarmă în el. În el fusese zămislit smintita rânduială a lucrurilor; hoel fusese zămislit smintita rânduială a lucrurilor; ho--tărâse deci să moară în el. "Îmi voi petrece oare toatetărâse deci să moară în el. "Îmi voi petrece oare toate nopţile domniei învârtindu-mă aşa, ca să nu mor?" senopţile domniei învârtindu-mă aşa, ca să nu mor?" se întrebă el. Dar cum era să se ducă să doarmă într-altăîntrebă el. Dar cum era să se ducă să doarmă într-altă parte, cum era să-şi cheme slujitorii, cerându-le să-iparte, cum era să-şi cheme slujitorii, cerându-le să-i pregătească altă odaie? Unde să afle tăria de a mărtupregătească altă odaie? Unde să afle tăria de a mărtu--risi: "Nu pot locui aici pentru că mi-e frică", şi de a serisi: "Nu pot locui aici pentru că mi-e frică", şi de a se arăta în ochii scutierilor, şambelanilor, vătafilor curţii,arăta în ochii scutierilor, şambelanilor, vătafilor curţii, cu faţa răvăşită, bâţâitor şi descumpănit?cu faţa răvăşită, bâţâitor şi descumpănit?

Era rege şi nu ştia cum să domnească; era om şi nuEra rege şi nu ştia cum să domnească; era om şi nu ştia cum să trăiască; era însurat şi nu avea soţie...ştia cum să trăiască; era însurat şi nu avea soţie... Apoi, chiar dacă această Clémence a Ungariei arApoi, chiar dacă această Clémence a Ungariei ar primi să se mărite cu dânsul, câte săptămâni, câteprimi să se mărite cu dânsul, câte săptămâni, câte luni mai avea să aştepte până ce o făptură omeneascăluni mai avea să aştepte până ce o făptură omenească ar veni să-i potolească spaima nopţilor, ajutându-l să-ar veni să-i potolească spaima nopţilor, ajutându-l să-şi afle somnul? "Şi voi-va oare să mă iubească femeiaşi afle somnul? "Şi voi-va oare să mă iubească femeia asta? N-are să facă şi ea ca cealaltă?"asta? N-are să facă şi ea ca cealaltă?"

Porni deodată spre uşă, o deschise şi, trezind pe înPorni deodată spre uşă, o deschise şi, trezind pe în--tâiul său şambelan care dormea îmbrăcat în încătâiul său şambelan care dormea îmbrăcat în încă--perea de alături, îl întrebă:perea de alături, îl întrebă:

- Tot Eudeline e cea care vede de rufăria palatului?- Tot Eudeline e cea care vede de rufăria palatului?- Da, măria-ta. Aşa cred, măria-ta, răspunse Mat- Da, măria-ta. Aşa cred, măria-ta, răspunse Mat--

hieu de Trye.hieu de Trye.- Ei bine, vezi de află. Şi dacă e dânsa, trimite să- Ei bine, vezi de află. Şi dacă e dânsa, trimite să

mi-o aducă de îndată.mi-o aducă de îndată.Uluit, buimac de somn... - "Ăsta doarme!", gândi cuUluit, buimac de somn... - "Ăsta doarme!", gândi cu

ură Aiuritul... - ...şambelanul întrebă dacă regele doură Aiuritul... - ...şambelanul întrebă dacă regele do--reşte să i se schimbe aşternutul.reşte să i se schimbe aşternutul.

Aiuritul avu un gest de nerăbdare.Aiuritul avu un gest de nerăbdare.- Da, asta vreau. Fugi de-o caută, m-auzi?- Da, asta vreau. Fugi de-o caută, m-auzi?Se întoarse apoi în odaia lui şi începu iar să se roteSe întoarse apoi în odaia lui şi începu iar să se rote--

ască încolo şi încoace, muncit de temeri nedesluşite,ască încolo şi încoace, muncit de temeri nedesluşite,

întrebându-se: "O mai fi locuind în palat? Vor da oareîntrebându-se: "O mai fi locuind în palat? Vor da oare de dânsa?"de dânsa?"

După câteva clipe, madama Eudeline intră, ducândDupă câteva clipe, madama Eudeline intră, ducând pe braţe un vraf de albituri şi, doar văzând-o, Ludovicpe braţe un vraf de albituri şi, doar văzând-o, Ludovic al X-lea simţi că nu-i mai este frig.al X-lea simţi că nu-i mai este frig.

- Monseniore Ludovic... vreau să zic, măria-ta! iz- Monseniore Ludovic... vreau să zic, măria-ta! iz--bucni ea. Ştiam că nu trebuia să ţi se pună cearceabucni ea. Ştiam că nu trebuia să ţi se pună cearcea--furi noi. Dormi prost în ele. Domnul de Trye a pofuri noi. Dormi prost în ele. Domnul de Trye a po--runcit asta! Zicea că aşa-i datina. Eu voiam să pun ceruncit asta! Zicea că aşa-i datina. Eu voiam să pun ce--arceafuri spălate de mai multe ori, subţiri şi moi.arceafuri spălate de mai multe ori, subţiri şi moi.

Era o femeie blondă, în floarea vârstei, înaltă şi piEra o femeie blondă, în floarea vârstei, înaltă şi pi--eptoasă, cu nişte sâni mari de doică, îmbiindu-te prineptoasă, cu nişte sâni mari de doică, îmbiindu-te prin toată făptura ei la tihnă, la moleşeală şi la odihnă.toată făptura ei la tihnă, la moleşeală şi la odihnă. Avea 32 de ani, dar faţa ei păstra nu ştiu ce aer de miAvea 32 de ani, dar faţa ei păstra nu ştiu ce aer de mi--rare liniştită, ca al unei fetişcane, şi numai uitându-terare liniştită, ca al unei fetişcane, şi numai uitându-te la ea îţi simţeai inima mai uşoară. De sub scufia albăla ea îţi simţeai inima mai uşoară. De sub scufia albă ce şi-o punea de obicei la culcare, ieşeau nişte cosiţece şi-o punea de obicei la culcare, ieşeau nişte cosiţe lungi aurii care se desfăceau pe umeri. Îmbrăcase înlungi aurii care se desfăceau pe umeri. Îmbrăcase în grabă o rochie peste cămaşa de noapte.grabă o rochie peste cămaşa de noapte.

Ludovic rămase o clipă cu ochii la ea, fără săLudovic rămase o clipă cu ochii la ea, fără să scoată o vorbă.scoată o vorbă.

- Nu pentru cearceafuri am trimis să te cheme,- Nu pentru cearceafuri am trimis să te cheme, spuse în sfârşit.spuse în sfârşit.

O roşeaţă uşoară, datorită fâstâcelii, împurpurăO roşeaţă uşoară, datorită fâstâcelii, împurpură obrajii madamei.obrajii madamei.

- Vai, monseniore... măria-ta, vreau să zic! Fiindcă- Vai, monseniore... măria-ta, vreau să zic! Fiindcă v-aţi întors la palatul acesta, v-aţi adus aminte dev-aţi întors la palatul acesta, v-aţi adus aminte de mine...mine...

Ea fusese întâia lui ibovnică, şi trecuseră zece aniEa fusese întâia lui ibovnică, şi trecuseră zece ani de atunci. În ziua când aflase - avea cincisprezece anide atunci. În ziua când aflase - avea cincisprezece ani pe vremea aceea - că îl vor însura în curând cu o pripe vremea aceea - că îl vor însura în curând cu o pri --nţesă de Burgundia, pe Aiurit îl apucară toate năbănţesă de Burgundia, pe Aiurit îl apucară toate năbă--dăile, vrând să descopere numaidecât ce e dragostea,dăile, vrând să descopere numaidecât ce e dragostea, dar se simţi totodată cuprins de groază la gândul că s-dar se simţi totodată cuprins de groază la gândul că s-

ar putea să nu ştie să facă cele cuvenite cu soţia. Înar putea să nu ştie să facă cele cuvenite cu soţia. În timp ce se punea la cale logodna, iar Marigny cântimp ce se punea la cale logodna, iar Marigny cân--tărea cu Filip cel Frumos foloasele teritoriale sau mitărea cu Filip cel Frumos foloasele teritoriale sau mi--litare ale acestei încuscriri, tânărul prinţ nu selitare ale acestei încuscriri, tânărul prinţ nu se gândea decât la asta. Noaptea îşi închipuia toategândea decât la asta. Noaptea îşi închipuia toate doamnele de la curte gemând sub îmbrăţişarea lui îndoamnele de la curte gemând sub îmbrăţişarea lui în--focată, iar ziua se pomenea în faţa lor, bălăbănindu-şifocată, iar ziua se pomenea în faţa lor, bălăbănindu-şi mâinile, cu gura căscată.mâinile, cu gura căscată.

Apoi însă, într-o după-amiază, pe un coridor al palaApoi însă, într-o după-amiază, pe un coridor al pala--tului, se năpustise fără veste asupra acestei fete frutului, se năpustise fără veste asupra acestei fete fru--moase care păşea domol înaintea lui, cu braţele încărmoase care păşea domol înaintea lui, cu braţele încăr--cate de rufe. Se aruncase peste dânsa cu atâta îndârcate de rufe. Se aruncase peste dânsa cu atâta îndâr--jire, cu atâta furie, de parcă îi purta pică, socotind-ojire, cu atâta furie, de parcă îi purta pică, socotind-o vinovată pentru frica ce intrase în el.vinovată pentru frica ce intrase în el.

"Asta, ori nici una", îşi zicea, "acum, ori"Asta, ori nici una", îşi zicea, "acum, ori niciodată"...niciodată"...

Nu o siluise, de altminteri; tulburat, pătruns deNu o siluise, de altminteri; tulburat, pătruns de teamă şi neîndemânatic cum era, nu ar fi fost în stareteamă şi neîndemânatic cum era, nu ar fi fost în stare de aşa ceva. Îi ceruse Eudelinei, cu glas poruncitor,de aşa ceva. Îi ceruse Eudelinei, cu glas poruncitor, să-l înveţe ce-i dragostea. Lipsit de îndrăzneala bărbasă-l înveţe ce-i dragostea. Lipsit de îndrăzneala bărba--tului, înţelegea să folosească autoritatea sa de prinţ.tului, înţelegea să folosească autoritatea sa de prinţ. Avusese noroc; Eudeline nu-l luase în râs, socotind că-Avusese noroc; Eudeline nu-l luase în râs, socotind că-i oarecum o cinste să se supună dorinţelor acestui fiui oarecum o cinste să se supună dorinţelor acestui fiu de rege, ba lăsându-l chiar să creadă că o face cu plăde rege, ba lăsându-l chiar să creadă că o face cu plă--cere. Aşa de bine ştiuse să-l înveţe, că mai târziu Aiucere. Aşa de bine ştiuse să-l înveţe, că mai târziu Aiu--ritul ajunsese să se simtă întotdeauna bărbat în faţaritul ajunsese să se simtă întotdeauna bărbat în faţa ei.ei.

Mai cu seamă când începea să se îmbrace pentruMai cu seamă când începea să se îmbrace pentru vânătoare sau chiar pentru a se duce să deprindă mâvânătoare sau chiar pentru a se duce să deprindă mâ--nuirea suliţei şi a săbiei, Ludovic trimitea după dânsa,nuirea suliţei şi a săbiei, Ludovic trimitea după dânsa, şi Eudeline înţelese repede că nevoia de dragoste nu-lşi Eudeline înţelese repede că nevoia de dragoste nu-l apuca decât atunci când îl încolţea frica. Vreme deapuca decât atunci când îl încolţea frica. Vreme de câteva luni, înainte ca Marguerite să fi sosit la curte,câteva luni, înainte ca Marguerite să fi sosit la curte, şi chiar puţin timp după aceea, ea îl ajutase cu beşi chiar puţin timp după aceea, ea îl ajutase cu be--

lşugul unui trup mare şi liniştit să-şi biruie spaimele.lşugul unui trup mare şi liniştit să-şi biruie spaimele. Iar sfioasa gingăşie de care Aiuritul era în stareIar sfioasa gingăşie de care Aiuritul era în stare uneori tot acestei femei frumoase o datora.uneori tot acestei femei frumoase o datora.

- Fiică-ta unde-i? întrebă el.- Fiică-ta unde-i? întrebă el.- E la maică-mea, care o creşte. N-am vrut să ră- E la maică-mea, care o creşte. N-am vrut să ră--

mână cu mine aici; prea e leită tată-său, răspunse Eumână cu mine aici; prea e leită tată-său, răspunse Eu--deline, zâmbind cu jumătate gură.deline, zâmbind cu jumătate gură.

- Asta, barem, cred că-i într-adevăr a mea, zise Lu- Asta, barem, cred că-i într-adevăr a mea, zise Lu--dovic.dovic.

- Vai, dar bineînţeles, monseniore! E chiar a- Vai, dar bineînţeles, monseniore! E chiar a domniei-tale! Voiam să zic, a măriei-tale! În fiecare zidomniei-tale! Voiam să zic, a măriei-tale! În fiecare zi îţi seamănă tot mai mult la faţă! Şi ar fi fost supărătorîţi seamănă tot mai mult la faţă! Şi ar fi fost supărător lucru ca slujitorii palatului să vadă asta.lucru ca slujitorii palatului să vadă asta.

Căci o fetiţă, care fusese botezată Eudeline, se năsCăci o fetiţă, care fusese botezată Eudeline, se năs--cuse din îmbrăţişările acelea de mântuială. Orice fecuse din îmbrăţişările acelea de mântuială. Orice fe--meie cât de cât pricepută în a trage sforile şi-ar fimeie cât de cât pricepută în a trage sforile şi-ar fi legat soarta de plodul pe care-l purta în pântec, întelegat soarta de plodul pe care-l purta în pântec, înte--meind o stirpe de prinţi. Eudeline însă, văzându-l pemeind o stirpe de prinţi. Eudeline însă, văzându-l pe Aiurit tremurând aşa de tare la gândul că va trebui săAiurit tremurând aşa de tare la gândul că va trebui să destăinuiască tatălui său cele întâmplate, avusesedestăinuiască tatălui său cele întâmplate, avusese încă o dată milă de el şi tăcuse. Bărbatu-său, care eraîncă o dată milă de el şi tăcuse. Bărbatu-său, care era grefier al domnului de Nogaret, nu voise să creadă căgrefier al domnului de Nogaret, nu voise să creadă că ajunsese borţoasă prin vreo minune picată din cer,ajunsese borţoasă prin vreo minune picată din cer, tocmai pe când el bătea drumurile Provansei, ţitocmai pe când el bătea drumurile Provansei, ţi--nându-se după marele dregător. Atâta zbierase, cănându-se după marele dregător. Atâta zbierase, că Eudeline sfârşi prin a face mărturisire. Aşa se înEudeline sfârşi prin a face mărturisire. Aşa se în--tâmplă întotdeauna, ca bărbaţii de aceeaşi teapă sătâmplă întotdeauna, ca bărbaţii de aceeaşi teapă să aibă neveste de acelaşi soi. Grefierul nu era om săaibă neveste de acelaşi soi. Grefierul nu era om să dea cu barda-n Dumnezeu, iar când află de la cine îidea cu barda-n Dumnezeu, iar când află de la cine îi venea ploconul, groaza ce-l cuprinse îi potoli mânia,venea ploconul, groaza ce-l cuprinse îi potoli mânia, aşa cum ploaia biruie vântul. Se hotărî şi el să-şi ţinăaşa cum ploaia biruie vântul. Se hotărî şi el să-şi ţină gura, orânduindu-şi astfel treburile ca să lipseascăgura, orânduindu-şi astfel treburile ca să lipsească din Paris cât mai des. Muri de altminteri puţină vremedin Paris cât mai des. Muri de altminteri puţină vreme după aceea, răpus nu atâta de tristeţe, cât de dizendupă aceea, răpus nu atâta de tristeţe, cât de dizen--

terie.terie.Iar madama Eudeline continuase să vadă de albituIar madama Eudeline continuase să vadă de albitu--

rile palatului, primind pentru aceasta simbrie, câterile palatului, primind pentru aceasta simbrie, câte cinci gologani la fiecare sută de feţe de masa spălate.cinci gologani la fiecare sută de feţe de masa spălate. Ajunsese întâia lenjereasă, ceea ce în casa regelui nuAjunsese întâia lenjereasă, ceea ce în casa regelui nu era o slujbă de rând.era o slujbă de rând.

În vremea asta, Eudeline cea mică creştea, cu aceaÎn vremea asta, Eudeline cea mică creştea, cu acea neobrăzare pe care o au bastarzii de a-şi arăta parcăneobrăzare pe care o au bastarzii de a-şi arăta parcă într-adins trăsăturile adevăratei lor obârşii. Puţiniîntr-adins trăsăturile adevăratei lor obârşii. Puţini însă cunoşteau taina.însă cunoşteau taina.

Madama Eudeline îşi zicea că Aiuritul are să-şiMadama Eudeline îşi zicea că Aiuritul are să-şi aducă aminte într-o zi de odrasla ei.aducă aminte într-o zi de odrasla ei.

Îi făgăduise cu atâta hotărâre, îi jurase aşa de soÎi făgăduise cu atâta hotărâre, îi jurase aşa de so--lemn ca în ceasul când va fi rege are s-o acopere pelemn ca în ceasul când va fi rege are s-o acopere pe fiică-sa cu aur şi că are s-o ridice la măriri, şi căfiică-sa cu aur şi că are s-o ridice la măriri, şi că dânsa avea numai de câştigat aşteptând până atunci!dânsa avea numai de câştigat aşteptând până atunci!

Se gândea acum că avusese dreptate încrezându-seSe gândea acum că avusese dreptate încrezându-se în cuvântul lui şi se minuna văzându-l atât de grăbitîn cuvântul lui şi se minuna văzându-l atât de grăbit să-şi ţină jurămintele.să-şi ţină jurămintele.

"N-are inimă rea, cugeta în sinea ei. E o fire"N-are inimă rea, cugeta în sinea ei. E o fire stranie, dar nu e om rău."stranie, dar nu e om rău."

Tulburată de amintiri, de fuga timpului, de ciudăţeTulburată de amintiri, de fuga timpului, de ciudăţe--niile soartei, Eudeline se uita la suveranul acesta,niile soartei, Eudeline se uita la suveranul acesta, care aflase în braţele ei întâia zvâcnire a bărbăţieicare aflase în braţele ei întâia zvâcnire a bărbăţiei sale neliniştite şi care sta acum înaintea ei în cămaşăsale neliniştite şi care sta acum înaintea ei în cămaşă lungă, aşezat într-un jilţ, cu părul căzut până lalungă, aşezat într-un jilţ, cu părul căzut până la bărbie şi cu braţele în jurul genunchilor.bărbie şi cu braţele în jurul genunchilor.

"Pentru ce mie, îşi zicea dânsa, pentru ce tocmai"Pentru ce mie, îşi zicea dânsa, pentru ce tocmai mie mi s-a întâmplat una ca asta?"mie mi s-a întâmplat una ca asta?"

- Ce vârstă are fiică-mea astăzi? întrebă el. Nouă- Ce vârstă are fiică-mea astăzi? întrebă el. Nouă ani, nu-i aşa?ani, nu-i aşa?

- Chiar nouă, maria-ta.- Chiar nouă, maria-ta.- Am să-i dau rang de prinţesă îndată ce-o ajunge la- Am să-i dau rang de prinţesă îndată ce-o ajunge la

vârsta măritişului. Asta-i vrerea mea. Iar ţie, ce-aivârsta măritişului. Asta-i vrerea mea. Iar ţie, ce-ai

pofti să-ţi dau?pofti să-ţi dau?Avea nevoie de dânsa. Ar fi fost clipa cea mai potriAvea nevoie de dânsa. Ar fi fost clipa cea mai potri --

vită, acum, ori niciodată, să-i ceară ceva. Faţă de puvită, acum, ori niciodată, să-i ceară ceva. Faţă de pu--ternicii lumii modestia nu slujeşte la nimic şi trebuieternicii lumii modestia nu slujeşte la nimic şi trebuie să te grăbeşti a le cere ce ai de cerut cât timp îi vezisă te grăbeşti a le cere ce ai de cerut cât timp îi vezi în toane bune. Căci, după aceea, ei se simt dezlegaţiîn toane bune. Căci, după aceea, ei se simt dezlegaţi de orice recunoştinţă doar pentru că s-au arătat gatade orice recunoştinţă doar pentru că s-au arătat gata să-ţi dea ceva şi uita să mai dea. Aiuritul şi-ar fi pesă-ţi dea ceva şi uita să mai dea. Aiuritul şi-ar fi pe--trecut chiar toată noaptea vorbind de dărnicia lui,trecut chiar toată noaptea vorbind de dărnicia lui, numai ca Eudeline să stea cu el până în zori. Dar,numai ca Eudeline să stea cu el până în zori. Dar, luată aşa, pe neaşteptate, ea se mulţumi să răspundă:luată aşa, pe neaşteptate, ea se mulţumi să răspundă:

- Cum ţi-o plăcea, maria-ta.- Cum ţi-o plăcea, maria-ta.Atunci, deoarece nu-i stătea în fire să poarte deAtunci, deoarece nu-i stătea în fire să poarte de

grija altora, Ludovic se apucă să cugete numai la alegrija altora, Ludovic se apucă să cugete numai la ale lui.lui.

- Ah, Eudeline, Eudeline, izbucni deodată, ar fi tre- Ah, Eudeline, Eudeline, izbucni deodată, ar fi tre--buit să trimit după tine mai curând şi să te aduc la pabuit să trimit după tine mai curând şi să te aduc la pa--latul Nesle, unde am avut mari necazuri lunilelatul Nesle, unde am avut mari necazuri lunile acestea.acestea.

- Ştiu, monseniore, că ai suferit amarnică ocară de- Ştiu, monseniore, că ai suferit amarnică ocară de la soţia măriei-tale... Dar nu m-aş fi încumetat să viula soţia măriei-tale... Dar nu m-aş fi încumetat să viu la tine, nu ştiam dacă vederea mea are să-ţi facă plăla tine, nu ştiam dacă vederea mea are să-ţi facă plă--cere sau ruşine.cere sau ruşine.

El n-o mai asculta. Şi într-însul se trezeau amintiriEl n-o mai asculta. Şi într-însul se trezeau amintiri precise. Ochii lui mari albaştri luceau în lumina canprecise. Ochii lui mari albaştri luceau în lumina can--delei. Eudeline ştia bine ce voia să zică această pridelei. Eudeline ştia bine ce voia să zică această pri--vire; o avea aidoma la 15 ani şi n-are să aibă niciodatăvire; o avea aidoma la 15 ani şi n-are să aibă niciodată alta în faţa femeilor.alta în faţa femeilor.

- Fii bună de te culcă, porunci el deodată.- Fii bună de te culcă, porunci el deodată.- Aici, monseniore... vreau să spun, măria-ta? mur- Aici, monseniore... vreau să spun, măria-ta? mur--

mură Eudeline, puţintel înfricoşată, arătând patul luimură Eudeline, puţintel înfricoşată, arătând patul lui Filip cel Frumos.Filip cel Frumos.

- Da, chiar aici, răspunse cu glas înăbuşit Aiuritul.- Da, chiar aici, răspunse cu glas înăbuşit Aiuritul.Între ceea ce i se părea a fi o pângărire şi refuzulÎntre ceea ce i se părea a fi o pângărire şi refuzul

de a i se supune, ce putea să facă? La urma urmei, elde a i se supune, ce putea să facă? La urma urmei, el era acum regele, şi patul acesta al lui era. Îşi scoaseera acum regele, şi patul acesta al lui era. Îşi scoase scufia, lepădă rochia şi cămaşa, lăsând să-i cadă pescufia, lepădă rochia şi cămaşa, lăsând să-i cadă pe spate cosiţele-i aurii, desfăcute. Era mai plinuţă caspate cosiţele-i aurii, desfăcute. Era mai plinuţă ca odinioară, dar tot mai avea frumoasa-i arcuitură a şaodinioară, dar tot mai avea frumoasa-i arcuitură a şa--lelor, dosul mare şi odihnitor, şoldul mătăsos în carelelor, dosul mare şi odihnitor, şoldul mătăsos în care juca lumina... Mişcările îi erau molatice şi tocmai acejuca lumina... Mişcările îi erau molatice şi tocmai ace--astă moliciune stârnea pofta lacomă a Aiuritului. Oastă moliciune stârnea pofta lacomă a Aiuritului. O privea urcând cele câteva trepte de stejar şi seprivea urcând cele câteva trepte de stejar şi se gândea că, aşa cum se punea o ploscă cu apă fiergândea că, aşa cum se punea o ploscă cu apă fier--binte în culcuş pentru a goni frigul, frumosul ei trupbinte în culcuş pentru a goni frigul, frumosul ei trup va goni îndată duhurile rele cuibărite în patul acela.va goni îndată duhurile rele cuibărite în patul acela.

Puţintel tulburată, puţintel uluită, dar mai cuPuţintel tulburată, puţintel uluită, dar mai cu seamă hotărâtă să se lase în voia soartei, Eudeline seseamă hotărâtă să se lase în voia soartei, Eudeline se vârâse sub plapuma cusută în fir de aur.vârâse sub plapuma cusută în fir de aur.

- Aveam dreptate, zise ea numaidecât, cearceafurile- Aveam dreptate, zise ea numaidecât, cearceafurile acestea noi te zgârie! Ştiam eu asta.acestea noi te zgârie! Ştiam eu asta.

Tremurând de nerăbdare, Ludovic îşi scosese căTremurând de nerăbdare, Ludovic îşi scosese că--maşa; cu pieptul scofâlcit şi umerii ciolănoşi, greoi şimaşa; cu pieptul scofâlcit şi umerii ciolănoşi, greoi şi neîndemânatic, se aruncă peste dânsa cu o grabă dezneîndemânatic, se aruncă peste dânsa cu o grabă dez--nădăjduită, ca şi cum i-ar fi fost teamă să nu scapenădăjduită, ca şi cum i-ar fi fost teamă să nu scape cumva clipa prielnică.cumva clipa prielnică.

Grabă zadarnică! În unele privinţe, regii sunt la felGrabă zadarnică! În unele privinţe, regii sunt la fel cu ceilalţi oameni, şi nu toate cele ascultă de poruncacu ceilalţi oameni, şi nu toate cele ascultă de porunca lor. Poftele Aiuritului îi veneau mai ales dintr-olor. Poftele Aiuritului îi veneau mai ales dintr-o aţâţare a închipuirii. Agăţat de umerii Eudelinei, caaţâţare a închipuirii. Agăţat de umerii Eudelinei, ca un înecat de o scândură, se căznea doar cu o pospăun înecat de o scândură, se căznea doar cu o pospă--ială să-şi biruie slăbiciunea care părea să nu se maiială să-şi biruie slăbiciunea care părea să nu se mai sfârşească.sfârşească.

"Fireşte, îşi zicea Eudeline, dacă tot aşa o cinstea şi"Fireşte, îşi zicea Eudeline, dacă tot aşa o cinstea şi pe doamna Marguerite, înţeleg de ce l-a înşelat."pe doamna Marguerite, înţeleg de ce l-a înşelat."

Toate ostenelile tăcute cu care dânsa se strădui,Toate ostenelile tăcute cu care dânsa se strădui, darnică, să-l îmbie în fel şi chip, toate silinţele lui,darnică, să-l îmbie în fel şi chip, toate silinţele lui, care nu erau ale unui prinţ gâfâind pe urmele izcare nu erau ale unui prinţ gâfâind pe urmele iz--

bânzii, rămaseră zadarnice. În cele din urmă, se ribânzii, rămaseră zadarnice. În cele din urmă, se ri--dică, tremurător, istovit, ruşinat, şovăind între furie şidică, tremurător, istovit, ruşinat, şovăind între furie şi lacrimi.lacrimi.

Dânsa încercă să-l potolească:Dânsa încercă să-l potolească:- Ai umblat aşa de mult astăzi, ţi-a fost aşa de frig şi- Ai umblat aşa de mult astăzi, ţi-a fost aşa de frig şi

inima trebuie să-ţi fie atât de întristată... E foarte fiinima trebuie să-ţi fie atât de întristată... E foarte fi--resc în seara în care ţi-ai îngropat tatăl, şi una ca astaresc în seara în care ţi-ai îngropat tatăl, şi una ca asta i se poate întâmpla oricui, crede-mă.i se poate întâmpla oricui, crede-mă.

Regele stătea cu ochii aţintiţi la frumoasa femeieRegele stătea cu ochii aţintiţi la frumoasa femeie blondă ce i se dădea fără ca el s-o poată lua, culcatăblondă ce i se dădea fără ca el s-o poată lua, culcată acolo, parcă pentru a întrupa vreo pedeapsă a zeilor,acolo, parcă pentru a întrupa vreo pedeapsă a zeilor, şi care îl privea cu milă.şi care îl privea cu milă.

- Târfa asta! spuse el. E din pricina acestei târfe...- Târfa asta! spuse el. E din pricina acestei târfe...Eudeline se trase o clipă îndărăt, crezând că ocaraEudeline se trase o clipă îndărăt, crezând că ocara

era pentru dânsa.era pentru dânsa.- Mă gândii la Marguerite. Nu mă pot opri să gân- Mă gândii la Marguerite. Nu mă pot opri să gân--

desc la ea, s-o am mereu înaintea ochilor... Şi apoi, izdesc la ea, s-o am mereu înaintea ochilor... Şi apoi, iz--bucni el deodată, mai e şi patul acesta! E blestemat,bucni el deodată, mai e şi patul acesta! E blestemat, te paşte nenorocirea culcându-te în el!te paşte nenorocirea culcându-te în el!

- Ba nu, monseniore Ludovic, răspunse Eudeline- Ba nu, monseniore Ludovic, răspunse Eudeline foarte încet, atrăgându-l la dânsa. E un pat bun, dar efoarte încet, atrăgându-l la dânsa. E un pat bun, dar e un pat de rege. Şi am priceput numaidecât ce-ţi lipun pat de rege. Şi am priceput numaidecât ce-ţi lip--seşte: pentru a goni ceea ce te împiedică, trebuie săseşte: pentru a goni ceea ce te împiedică, trebuie să culci o regină în patul acesta.culci o regină în patul acesta.

Vorbea mişcată, sfioasă, nici câtuşi de puţin necăVorbea mişcată, sfioasă, nici câtuşi de puţin necă--jită, căci era o făptură bună la suflet.jită, căci era o făptură bună la suflet.

- Crezi asta, Eudeline? întrebă Aiuritul, întorcându-- Crezi asta, Eudeline? întrebă Aiuritul, întorcându-şi ochii spre dânsa.şi ochii spre dânsa.

- Dar fireşte, monseniore Ludovic, într-un pat de- Dar fireşte, monseniore Ludovic, într-un pat de rege e nevoie de o regină, mai spuse o dată.rege e nevoie de o regină, mai spuse o dată.

- Voi avea poate una în curând, şi se pare că e- Voi avea poate una în curând, şi se pare că e blondă ca tine.blondă ca tine.

- Sunt foarte măgulită de ceea ce-mi spui, monse- Sunt foarte măgulită de ceea ce-mi spui, monse--niore, răspunse Eudeline.niore, răspunse Eudeline.

Şi îşi întoarse faţa pentru a-şi ascunde rana laŞi îşi întoarse faţa pentru a-şi ascunde rana la inimă pe care i-o făcuse.inimă pe care i-o făcuse.

- Se pare că-i tare frumoasă, urma Aiuritul, şi- Se pare că-i tare frumoasă, urma Aiuritul, şi grozav de virtuoasă... Trăieşte la Neapole.grozav de virtuoasă... Trăieşte la Neapole.

- Dar fireşte, monseniore Ludovic, dar fireşte, sunt- Dar fireşte, monseniore Ludovic, dar fireşte, sunt foarte sigură că te va face fericit. Acum, trebuie să înfoarte sigură că te va face fericit. Acum, trebuie să în--cerci să dormi.cerci să dormi.

Eudeline îi aşeză capul pe umărul ei călduţ, careEudeline îi aşeză capul pe umărul ei călduţ, care mirosea a levănţică. Ca o mamă, îl asculta visând cumirosea a levănţică. Ca o mamă, îl asculta visând cu glas tare la femeia aceea necunoscută, la prinţesa deglas tare la femeia aceea necunoscută, la prinţesa de--părtată al cărei loc îl ţinea dânsa atât de zadarnic înpărtată al cărei loc îl ţinea dânsa atât de zadarnic în noaptea asta. El uita de necazurile sale trecute şi denoaptea asta. El uita de necazurile sale trecute şi de înfrângerile sale de astăzi, mângâindu-se cu încântăînfrângerile sale de astăzi, mângâindu-se cu încântă--toarele năluciri ale viitorului.toarele năluciri ale viitorului.

- Dar fireşte, monseniore Ludovic, chiar o soţie ca- Dar fireşte, monseniore Ludovic, chiar o soţie ca aceasta îţi trebuie. Să vezi cum ai să te simţi în toateaceasta îţi trebuie. Să vezi cum ai să te simţi în toate puterile lângă dânsa.puterile lângă dânsa.

Aiuritul tăcu în sfârşit. Şi Eudeline rămase îngânAiuritul tăcu în sfârşit. Şi Eudeline rămase îngân--durată, fără a îndrăzni să se mişte, cu ochii mari desdurată, fără a îndrăzni să se mişte, cu ochii mari des--chişi la licărirea tremurătoare a candelei, aşteptândchişi la licărirea tremurătoare a candelei, aşteptând să se ivească zorile pentru a pleca de acolo.să se ivească zorile pentru a pleca de acolo.

Regele Franţei dormea.Regele Franţei dormea.

LUPII SE MĂNÂNCĂ ÎNTRE EILUPII SE MĂNÂNCĂ ÎNTRE EI

AIURITUL ÎŞI ŢINE ÎNTÂIUL SĂUAIURITUL ÎŞI ŢINE ÎNTÂIUL SĂU CONSILIUCONSILIU

De şaisprezece ani, în fiecare zi când intra în caDe şaisprezece ani, în fiecare zi când intra în ca--mera de consiliu, Enguerrand de Marigny ştia că aremera de consiliu, Enguerrand de Marigny ştia că are să dea acolo de prieteni. În dimineaţa aceea însă, desă dea acolo de prieteni. În dimineaţa aceea însă, de cum trecuse pragul, avu certitudinea că totul nu maicum trecuse pragul, avu certitudinea că totul nu mai era ca înainte şi rămase o clipă nemişcat, cu mânaera ca înainte şi rămase o clipă nemişcat, cu mâna stângă la gulerul caftanului şi cu dreapta strânsă pestângă la gulerul caftanului şi cu dreapta strânsă pe geanta în care-şi ţinea hârtiile.geanta în care-şi ţinea hârtiile.

De fiecare parte a mesei lungi se afla cam acelaşiDe fiecare parte a mesei lungi se afla cam acelaşi număr de persoane ca de obicei; focul din vatră sfânumăr de persoane ca de obicei; focul din vatră sfâ--râia şi împrăştia în încăpere acelaşi miros cunoscutrâia şi împrăştia în încăpere acelaşi miros cunoscut de lemne arse. Doar feţele oamenilor, ele nu mai eraude lemne arse. Doar feţele oamenilor, ele nu mai erau aceleaşi.aceleaşi.

Fireşte, membrii familiei regale care, după lege şiFireşte, membrii familiei regale care, după lege şi datină, făceau parte din consiliul de taină, conţii dedatină, făceau parte din consiliul de taină, conţii de Valois şi d'Evreux, contele de Poitiers, tânărul prinţValois şi d'Evreux, contele de Poitiers, tânărul prinţ Charles şi căpetenia oştirii Gauthier de Châtillon, seCharles şi căpetenia oştirii Gauthier de Châtillon, se găseau acolo, dar nu mai erau pe locurile lor de totdegăseau acolo, dar nu mai erau pe locurile lor de totde--auna, iar monseniorul de Valois se aşezase în dreptulauna, iar monseniorul de Valois se aşezase în dreptul jilţului regal, unde şedea de obicei Marigny.jilţului regal, unde şedea de obicei Marigny.

Şi nici Raoul de Presle, nici Nicole de Loquetier,Şi nici Raoul de Presle, nici Nicole de Loquetier, nici Guillaume Dubois, pravilişti cu greutate, slujitorinici Guillaume Dubois, pravilişti cu greutate, slujitori credincioşi ai lui Filip cel Frumos, nu erau de faţă.credincioşi ai lui Filip cel Frumos, nu erau de faţă. Oameni noi le luaseră locul: Mathieu de Trye, şambeOameni noi le luaseră locul: Mathieu de Trye, şambe--lanul lui Ludovic al X-lea, Etienne de Mornay, cancelanul lui Ludovic al X-lea, Etienne de Mornay, cance--larul contelui de Valois, alţii încă pe care Marigny îilarul contelui de Valois, alţii încă pe care Marigny îi cunoştea, dar nu lucrase niciodată cu dânşii.cunoştea, dar nu lucrase niciodată cu dânşii.

Nu era chiar o schimbare de guvern, ci mai deNu era chiar o schimbare de guvern, ci mai de--grabă, cum s-ar zice în graiul zilelor noastre, o remagrabă, cum s-ar zice în graiul zilelor noastre, o rema--niere a cabinetului.niere a cabinetului.

Dintre foştii sfetnici ai Regelui de fier, doar HuguesDintre foştii sfetnici ai Regelui de fier, doar Hugues de Bouville şi Béraud de Mercoeur fuseseră păstraţi,de Bouville şi Béraud de Mercoeur fuseseră păstraţi,

fără îndoială, pentru că amândoi făceau parte din nofără îndoială, pentru că amândoi făceau parte din no--bleţea înaltă. Dar şi dânşii se vedeau împinşi la celăbleţea înaltă. Dar şi dânşii se vedeau împinşi la celă--lalt capăt al mesei. Toţi sfetnicii ieşiţi din burghezimelalt capăt al mesei. Toţi sfetnicii ieşiţi din burghezime erau scoşi. "Se cuvenea barem să fiu şi eu înştiinţaterau scoşi. "Se cuvenea barem să fiu şi eu înştiinţat de aceste schimbări!" îşi zise Marigny într-o pornirede aceste schimbări!" îşi zise Marigny într-o pornire de mânie.de mânie.

Întorcându-se spre Hugues de Bouville, întrebăÎntorcându-se spre Hugues de Bouville, întrebă foarte tare, ca să-l audă toţi:foarte tare, ca să-l audă toţi:

- Domnul de Presle e bolnav? Domnii de Bourdenai,- Domnul de Presle e bolnav? Domnii de Bourdenai, de Briançon şi Dubois fost-au împiedicaţi de treburide Briançon şi Dubois fost-au împiedicaţi de treburi să vină, de nu văd pe nici unul din ei? Trimis-au vorbăsă vină, de nu văd pe nici unul din ei? Trimis-au vorbă să li se scuze lipsa?să li se scuze lipsa?

Burduhănosul Bouville avu o clipă de şovăire şi răsBurduhănosul Bouville avu o clipă de şovăire şi răs--punse, plecându-şi ochii de parcă se simţea vinovat:punse, plecându-şi ochii de parcă se simţea vinovat:

- Nu eu am avut sarcina de a aduna consiliul.- Nu eu am avut sarcina de a aduna consiliul. Domnul de Mornay e cel care s-a îngrijit de asta.Domnul de Mornay e cel care s-a îngrijit de asta.

Privirea lui Marigny se încruntă şi toţi se aşteptarăPrivirea lui Marigny se încruntă şi toţi se aşteptară să-l vadă izbucnind.să-l vadă izbucnind.

Dar contele de Valois se şi vârâse în vorbă, rostindDar contele de Valois se şi vârâse în vorbă, rostind cu glas tărăgănat şi îngăduitor:cu glas tărăgănat şi îngăduitor:

- Nu cumva ai uitat, dragul meu Marigny, că regele- Nu cumva ai uitat, dragul meu Marigny, că regele cheamă la consiliu după cum vrea şi pe cine vrea? Echeamă la consiliu după cum vrea şi pe cine vrea? E dreptul suveranului.dreptul suveranului.

Se simţea în cuvintele "dragul meu Marigny" o buSe simţea în cuvintele "dragul meu Marigny" o bu--năvoinţă dispreţuitoare, care nu-i scăpă întâiului cârnăvoinţă dispreţuitoare, care nu-i scăpă întâiului câr--muitor al ţării. Niciodată, pe când trăia Filip celmuitor al ţării. Niciodată, pe când trăia Filip cel Frumos, Valois nu i-ar fi vorbit astfel. Marigny eraFrumos, Valois nu i-ar fi vorbit astfel. Marigny era gata să răspundă că, dacă regele avea într-adevărgata să răspundă că, dacă regele avea într-adevăr dreptul de a pofti la consiliul său pe cine-i plăcea,dreptul de a pofti la consiliul său pe cine-i plăcea, avea şi datoria de a alege oameni care să ştie deavea şi datoria de a alege oameni care să ştie de rostul trebilor ţării şi că priceperea nu se capătărostul trebilor ţării şi că priceperea nu se capătă peste noapte. Găsi însă mai nimerit să-şi păstreze fopeste noapte. Găsi însă mai nimerit să-şi păstreze fo--rţele pentru o dezbatere mai prielnică şi se aşeză, părţele pentru o dezbatere mai prielnică şi se aşeză, pă--rând liniştit, în faţa monseniorului de Valois, perând liniştit, în faţa monseniorului de Valois, pe

scaunul rămas gol la stânga jilţului regal.scaunul rămas gol la stânga jilţului regal.Enguerrand de Marigny avea 49 de ani, părulEnguerrand de Marigny avea 49 de ani, părul

roşcat care, cu vârsta, începuse să cam îngălbeneroşcat care, cu vârsta, începuse să cam îngălbene--ască, pieptul zdravăn şi umerii laţi. Bărbia groasăască, pieptul zdravăn şi umerii laţi. Bărbia groasă arăta încăpăţânare, pielea îi era noduroasă, nasularăta încăpăţânare, pielea îi era noduroasă, nasul scurt, cu nările foarte largi. Îşi ţinea gâtul întinsscurt, cu nările foarte largi. Îşi ţinea gâtul întins înainte şi părea întotdeauna gata să izbească cuînainte şi părea întotdeauna gata să izbească cu fruntea, ca taurii. Uitătura, sub pleoapele mari, erafruntea, ca taurii. Uitătura, sub pleoapele mari, era vioaie, iute, poruncitoare, iar mâinile, prin fineţea lorvioaie, iute, poruncitoare, iar mâinile, prin fineţea lor nervoasă, păreau nepotrivite cu înfăţişarea greoaie anervoasă, păreau nepotrivite cu înfăţişarea greoaie a făpturii sale.făpturii sale.

Îşi deschise geanta, scoase de acolo hârtiile, pergaÎşi deschise geanta, scoase de acolo hârtiile, perga--mentele şi plăcuţele ceruite, pe care le rândui în faţamentele şi plăcuţele ceruite, pe care le rândui în faţa lui. Dar, negăsind sub tablaua mesei cârligul de carelui. Dar, negăsind sub tablaua mesei cârligul de care îşi agăţa de obicei geanta, avu un suspin de ciudă şiîşi agăţa de obicei geanta, avu un suspin de ciudă şi înălţă din umeri.înălţă din umeri.

Monseniorul de Valois intrase în vorbă cu nepotuMonseniorul de Valois intrase în vorbă cu nepotu---său Charles, căruia îi dădu de veste că o plăcută sur-său Charles, căruia îi dădu de veste că o plăcută sur--priză îl aşteaptă peste câteva clipe, îndemnându-l topriză îl aşteaptă peste câteva clipe, îndemnându-l to--todată să-i dea sprijinul său pentru ceea ce pusese latodată să-i dea sprijinul său pentru ceea ce pusese la cale. În pofida doliului curţii, sau tocmai din pricinacale. În pofida doliului curţii, sau tocmai din pricina asta, monseniorul de Valois purta veşminte mai străasta, monseniorul de Valois purta veşminte mai stră--lucite ca niciodată. Catifeaua neagră a giubelei sale,lucite ca niciodată. Catifeaua neagră a giubelei sale, tivită cu blană scumpă, brăzdată cu înflorituri de artivită cu blană scumpă, brăzdată cu înflorituri de ar--gint şi cozi de cacom, îl împodobea ca pe un cal degint şi cozi de cacom, îl împodobea ca pe un cal de dric. Nici o hârtie nu se afla în faţa lui şi nimic pentrudric. Nici o hârtie nu se afla în faţa lui şi nimic pentru a face vreo însemnare. Cancelarul Etienne de Mornaya face vreo însemnare. Cancelarul Etienne de Mornay avea sarcina măruntă de a citi şi scrie pentruavea sarcina măruntă de a citi şi scrie pentru stăpânu-său, acesta mulţumindu-se să vorbească.stăpânu-său, acesta mulţumindu-se să vorbească.

Se auziră paşi pe coridor.Se auziră paşi pe coridor.- Vine monseniorul Ludovic, zise Hugues de Bou- Vine monseniorul Ludovic, zise Hugues de Bou--

ville.ville.Valois se ridică cel dintâi, cu un fel de măreţie şi unValois se ridică cel dintâi, cu un fel de măreţie şi un

respect atât de bătător la ochi faţă de cel care intra,respect atât de bătător la ochi faţă de cel care intra,

încât devenea un gest ocrotitor.încât devenea un gest ocrotitor.- Scuzaţi-mi, domnilor, întârzierea...- Scuzaţi-mi, domnilor, întârzierea...Se opri, nemulţumit de ceea ce spusese. Uitase căSe opri, nemulţumit de ceea ce spusese. Uitase că

regele nu era niciodată în întârziere, pentru că intraregele nu era niciodată în întârziere, pentru că intra întotdeauna ultimul în consiliu.întotdeauna ultimul în consiliu.

Se simţi iar pătruns de teamă, ca în ajun la SaintSe simţi iar pătruns de teamă, ca în ajun la Saint--Denis şi ca noaptea trecută. Acum ar fi trebuit să seDenis şi ca noaptea trecută. Acum ar fi trebuit să se arate rege. Dar aceasta nu-i o însuşire care-ţi pică dinarate rege. Dar aceasta nu-i o însuşire care-ţi pică din cer, iar Ludovic aşteptă, cu braţele niţel depărtate decer, iar Ludovic aşteptă, cu braţele niţel depărtate de trup, cu ochii înroşiţi după noaptea nedormită, petrup, cu ochii înroşiţi după noaptea nedormită, pe care un somn prea scurt n-o putuse înlocui. Uita să lecare un somn prea scurt n-o putuse înlocui. Uita să le spună sfetnicilor să şadă şi să se aşeze el însuşi.spună sfetnicilor să şadă şi să se aşeze el însuşi.

Clipele treceau, tăcerea se făcea tot mai apăsăClipele treceau, tăcerea se făcea tot mai apăsă--toare, şi fiecare simţea că regele şovăie.toare, şi fiecare simţea că regele şovăie.

Marigny avu gestul care trebuia: trase încetişor jiMarigny avu gestul care trebuia: trase încetişor ji--lţul regelui, ca pentru a-i îngădui lui Ludovic să selţul regelui, ca pentru a-i îngădui lui Ludovic să se aşeze.aşeze.

Ludovic se lăsă în jilţ, murmurând:Ludovic se lăsă în jilţ, murmurând:- Luaţi loc, domnilor.- Luaţi loc, domnilor.Îl revăzu în gând pe tatăl său, şezând în acelaşiÎl revăzu în gând pe tatăl său, şezând în acelaşi

scaun şi, fără să vrea, luă atitudinea lui, cu palmelescaun şi, fără să vrea, luă atitudinea lui, cu palmele amândouă pe masă şi privirea aţintită înainte, parcăamândouă pe masă şi privirea aţintită înainte, parcă în gol. Aceasta îi dădu un pic de încredere în sineîn gol. Aceasta îi dădu un pic de încredere în sine pentru a se întoarce spre cei doi fraţi ai săi şi a lepentru a se întoarce spre cei doi fraţi ai săi şi a le spune cu un glas firesc:spune cu un glas firesc:

- Aflaţi, mult iubiţilor fraţi ai mei, că întâiul meu- Aflaţi, mult iubiţilor fraţi ai mei, că întâiul meu hrisov în această dimineaţă pentru voi a fost. Filip,hrisov în această dimineaţă pentru voi a fost. Filip, comitatul tău de Poitiers l-am înălţat la rang decomitatul tău de Poitiers l-am înălţat la rang de pairie, şi iată-te de azi încolo printre pairii noştri, capairie, şi iată-te de azi încolo printre pairii noştri, ca să stai lângă mine, pentru a mă ajuta să apăr cosă stai lângă mine, pentru a mă ajuta să apăr co--roana, aşa cum unchiul nostru Valois a stat lângă păroana, aşa cum unchiul nostru Valois a stat lângă pă--rintele nostru, Dumnezeu să-l odihnească. Tu,rintele nostru, Dumnezeu să-l odihnească. Tu, Charles, vei primi să-ţi fie moşie, cu toate veniturileCharles, vei primi să-ţi fie moşie, cu toate veniturile lor, târgurile şi satele comitatului La Marche, pe carelor, târgurile şi satele comitatului La Marche, pe care

părintele nostru l-a răscumpărat de la neamul Lusigpărintele nostru l-a răscumpărat de la neamul Lusig--nanilor şi avea de gând, ştiu asta, să ţi-l dea pe mână.nanilor şi avea de gând, ştiu asta, să ţi-l dea pe mână.

Filip şi Charles se ridicară şi, apropiindu-se de fraFilip şi Charles se ridicară şi, apropiindu-se de fra--tele lor, îl sărutară pe obraz, în semn de mulţumire.tele lor, îl sărutară pe obraz, în semn de mulţumire. Monseniorul de Valois întoarse faţa către nepotu-săuMonseniorul de Valois întoarse faţa către nepotu-său Charles, voind parcă a-i spune: "Vezi, am lucrat bineCharles, voind parcă a-i spune: "Vezi, am lucrat bine pentru tine".pentru tine".

Ceilalţi clătinară din cap, bucuroşi: pentru un înCeilalţi clătinară din cap, bucuroşi: pentru un în--ceput de domnie, lucrurile nu porniseră rău.ceput de domnie, lucrurile nu porniseră rău.

Ludovic al X-lea era însă nemulţumit, căci uitase săLudovic al X-lea era însă nemulţumit, căci uitase să înceapă, aşa cum avusese de gând, cu o închinareînceapă, aşa cum avusese de gând, cu o închinare adusă amintirii tatălui său şi cu o vorbă despre contiadusă amintirii tatălui său şi cu o vorbă despre conti--nuitatea monarhiei. Pusese totuşi să i se pregăteascănuitatea monarhiei. Pusese totuşi să i se pregătească de dimineaţă două fraze bine ticluite, dar ele îi zburade dimineaţă două fraze bine ticluite, dar ele îi zbura--seră din minte în tulburarea ce-l cuprinsese de cumseră din minte în tulburarea ce-l cuprinsese de cum intrase, şi acum nu mai avea nimic de spus.intrase, şi acum nu mai avea nimic de spus.

Tăcerea se făcu iarăşi apăsătoare. Prea se simţeaTăcerea se făcu iarăşi apăsătoare. Prea se simţea că lipseşte cineva din această adunare: mortul.că lipseşte cineva din această adunare: mortul.

Enguerrand de Marigny îl privea pe tânărul rege,Enguerrand de Marigny îl privea pe tânărul rege, aşteptând în chip vădit să-l audă rostind: "Domnule,aşteptând în chip vădit să-l audă rostind: "Domnule, te întăresc în drepturile pe care le ai astăzi, de locţite întăresc în drepturile pe care le ai astăzi, de locţi--itor al regelui şi cârmuitor a toată ţara, ca şi în slujitor al regelui şi cârmuitor a toată ţara, ca şi în sluj--bele de şambelan, vistiernic şi supraveghetor al palabele de şambelan, vistiernic şi supraveghetor al pala--tului nostru, căpitan al Luvrului..."tului nostru, căpitan al Luvrului..."

Deoarece nimic nu ieşea din gura regelui, MarignyDeoarece nimic nu ieşea din gura regelui, Marigny făcu aşa ca şi cum acestea ar fi fost rostite şi întrebă:făcu aşa ca şi cum acestea ar fi fost rostite şi întrebă:

- Despre care treburi doreşte regele să fie pus în- Despre care treburi doreşte regele să fie pus în cunoştinţă? Despre tributurile şi dăjdiile ce s-aucunoştinţă? Despre tributurile şi dăjdiile ce s-au strâns, despre starea vistieriei, despre hotărârilestrâns, despre starea vistieriei, despre hotărârile înaltei curţi de judecată, despre foametea ce domînaltei curţi de judecată, despre foametea ce dom--neşte în ţară, despre locurile în care se găsesc oştileneşte în ţară, despre locurile în care se găsesc oştile noastre, despre situaţia din Flandra, despre revendinoastre, despre situaţia din Flandra, despre revendi--cările şi plângerile cârdăşiilor de baroni din Burcările şi plângerile cârdăşiilor de baroni din Bur--gundia şi Champagne?gundia şi Champagne?

Ceea ce însemna, vorbind pe şleau: "Măria-ta, iatăCeea ce însemna, vorbind pe şleau: "Măria-ta, iată de care treburi mă ocup, şi de multe altele încă, alde care treburi mă ocup, şi de multe altele încă, al căror şir lung aş putea să ţi-l deapăn. Crezi că ai fi încăror şir lung aş putea să ţi-l deapăn. Crezi că ai fi în stare să te lipseşti de mine?"stare să te lipseşti de mine?"

Îngrijorat şi copleşit parcă, Aiuritul se întoarseÎngrijorat şi copleşit parcă, Aiuritul se întoarse către unchiul său Valois cu o mutră care cerşeacătre unchiul său Valois cu o mutră care cerşea sprijin.sprijin.

- Domnule de Marigny, nu pentru treburile acestea- Domnule de Marigny, nu pentru treburile acestea ne-a adunat regele, zise contele de Valois; are să lene-a adunat regele, zise contele de Valois; are să le asculte mai târziu.asculte mai târziu.

- Dacă nu sunt înştiinţat dinainte despre rosturile- Dacă nu sunt înştiinţat dinainte despre rosturile consiliului, eu nu le pot ghici, monseniore, răspunseconsiliului, eu nu le pot ghici, monseniore, răspunse Marigny.Marigny.

- Regele, domnilor, urmă Valois, fără să ţină seama- Regele, domnilor, urmă Valois, fără să ţină seama de întrerupere, regele doreşte să audă sfatul nostrude întrerupere, regele doreşte să audă sfatul nostru în privinţa celei dintâi griji ce trebuie, ca vrednic suîn privinţa celei dintâi griji ce trebuie, ca vrednic su--veran, să aibă, grija stirpei sale şi a urmaşilor la tron.veran, să aibă, grija stirpei sale şi a urmaşilor la tron.

- Chiar la aceasta mă gândeam, domnilor, spuse Ai- Chiar la aceasta mă gândeam, domnilor, spuse Ai--uritul, încercând să găsească tonul măreţiei pentru a-uritul, încercând să găsească tonul măreţiei pentru a-şi arăta o dorinţă care-i lipsea. Întâia mea datorieşi arăta o dorinţă care-i lipsea. Întâia mea datorie este de a mă îngriji să am urmaş la tron, şi pentrueste de a mă îngriji să am urmaş la tron, şi pentru aceasta îmi trebuie o soţie...aceasta îmi trebuie o soţie...

Apoi rămase cu gura căscată, neştiind ce să maiApoi rămase cu gura căscată, neştiind ce să mai spună.spună.

- Regele socoate, aşadar, că trebuie să se însoare- Regele socoate, aşadar, că trebuie să se însoare din nou, vorbi iarăşi Valois, şi gândul i s-a îndreptat,din nou, vorbi iarăşi Valois, şi gândul i s-a îndreptat, după îndelungată chibzuire, către prinţesa Clémencedupă îndelungată chibzuire, către prinţesa Clémence a Ungariei, nepoata regelui Neapolei. Noi dorim săa Ungariei, nepoata regelui Neapolei. Noi dorim să auzim părerea voastră înainte de a trimite solie.auzim părerea voastră înainte de a trimite solie.

Acest "noi dorim" izbi neplăcut urechea câtorvaAcest "noi dorim" izbi neplăcut urechea câtorva dintre cei de faţă. Era oare monseniorul de Valois celdintre cei de faţă. Era oare monseniorul de Valois cel care domnea?care domnea?

Filip de Poitiers îşi aplecă într-o parte chipul săuFilip de Poitiers îşi aplecă într-o parte chipul său prelung. "Iată deci, gândi el, pentru ce au începutprelung. "Iată deci, gândi el, pentru ce au început

prin a mă îmbrobodi cu pairia! Câtă vreme Ludovicprin a mă îmbrobodi cu pairia! Câtă vreme Ludovic nu se însura din nou, eram al doilea la rând printrenu se însura din nou, eram al doilea la rând printre urmaşii la tron, după mititica de Jeanne, bănuită că arurmaşii la tron, după mititica de Jeanne, bănuită că ar fi bastardă. Dacă îşi ia o nouă soţie care-i face alţifi bastardă. Dacă îşi ia o nouă soţie care-i face alţi copii, eu nu mai sunt nimic... Şi asta au hotărât-o fărăcopii, eu nu mai sunt nimic... Şi asta au hotărât-o fără a se sinchisi de Charles şi de mine, care ne aflăm îna se sinchisi de Charles şi de mine, care ne aflăm în aceeaşi încurcătură ca şi Ludovic, cu nevestele întemaceeaşi încurcătură ca şi Ludovic, cu nevestele întem--niţate."niţate."

- Care este părerea domnului de Marigny în ace- Care este părerea domnului de Marigny în ace--astă privinţă? întrebă Filip de Poitiers pentru a-l sâcâiastă privinţă? întrebă Filip de Poitiers pentru a-l sâcâi pe Valois.pe Valois.

Săvârşea totodată, cu dinadinsul, o mare necuviinţăSăvârşea totodată, cu dinadinsul, o mare necuviinţă faţă de frate-său mai mare, căci rânduiala era ca sufaţă de frate-său mai mare, căci rânduiala era ca su--veranul, şi numai dânsul, să-i poftească pe sfetniciiveranul, şi numai dânsul, să-i poftească pe sfetnicii săi a-şi da părerea. Puteai să aştepţi mult şi bine ca sasăi a-şi da părerea. Puteai să aştepţi mult şi bine ca sa vezi una ca asta la un consiliu al regelui Filip!vezi una ca asta la un consiliu al regelui Filip!

Astăzi, însă, părea că fiecare porunceşte, şi fiindcăAstăzi, însă, părea că fiecare porunceşte, şi fiindcă unchiul noului rege îşi lua nasul la purtare, grozăunchiul noului rege îşi lua nasul la purtare, groză--vindu-se în faţa consiliului, fratele putea foarte binevindu-se în faţa consiliului, fratele putea foarte bine să-şi îngăduie a face la fel.să-şi îngăduie a face la fel.

Marigny îşi împinse niţel înainte fruntea de taur şiMarigny îşi împinse niţel înainte fruntea de taur şi toţi ghiciră că acum are să se repeadă.toţi ghiciră că acum are să se repeadă.

- Prinţesa Clémence a Ungariei are, negreşit, mari- Prinţesa Clémence a Ungariei are, negreşit, mari însuşiri pentru a fi regină, zise el, de vreme ce gândulînsuşiri pentru a fi regină, zise el, de vreme ce gândul regelui s-a oprit la dânsa. Dar, lăsând la o parte că eregelui s-a oprit la dânsa. Dar, lăsând la o parte că e nepoata monseniorului de Valois, ceea ce fireşte e denepoata monseniorului de Valois, ceea ce fireşte e de ajuns ca să ne fie dragă, nu prea văd ce ar putea săajuns ca să ne fie dragă, nu prea văd ce ar putea să aducă ţării această căsătorie. Tatăl ei, Charles-Martel,aducă ţării această căsătorie. Tatăl ei, Charles-Martel, a murit de mult, nefiind rege al Ungariei decât cu nua murit de mult, nefiind rege al Ungariei decât cu nu--mele; frate-său, Charobert (spre deosebire de monsemele; frate-său, Charobert (spre deosebire de monse--niorul de Valois, care se izmenea rostind aceste numeniorul de Valois, care se izmenea rostind aceste nume ca italienii, Marigny le zicea pe franţuzeşte), a izbutitca italienii, Marigny le zicea pe franţuzeşte), a izbutit cu chiu, cu vai anul trecut, după cincisprezece ani decu chiu, cu vai anul trecut, după cincisprezece ani de stăruinţe şi de lupte, să-şi pună această coroană a Unstăruinţe şi de lupte, să-şi pună această coroană a Un--

gariei, care i se cam clatină pe cap. Toate domeniile şigariei, care i se cam clatină pe cap. Toate domeniile şi principatele dinastiei d'Anjou sunt de pe acum împăprincipatele dinastiei d'Anjou sunt de pe acum împă--rţite printre neamurile acestei familii, aşa de numerţite printre neamurile acestei familii, aşa de nume--roasă, că se întinde peste lume ca o pată de ulei peroasă, că se întinde peste lume ca o pată de ulei pe faţa de masă, astfel că în curând s-ar putea crede căfaţa de masă, astfel că în curând s-ar putea crede că dinastia Franţei nu e decât o spiţă a neamuluidinastia Franţei nu e decât o spiţă a neamului d'Anjou. Nu putem aştepta de la o asemenea căsăd'Anjou. Nu putem aştepta de la o asemenea căsă--torie vreo mărire a ţării, aşa cum o dorea întotdeaunatorie vreo mărire a ţării, aşa cum o dorea întotdeauna regele Filip, nici vreun ajutor, la caz de război, dacă s-regele Filip, nici vreun ajutor, la caz de război, dacă s-ar simţi nevoie, căci toţi prinţii aceştia depărtaţi auar simţi nevoie, căci toţi prinţii aceştia depărtaţi au destul de furcă pentru a-şi păstra ţările lor. Cu altedestul de furcă pentru a-şi păstra ţările lor. Cu alte cuvinte, sunt convins că părintele măriei-tale s-ar ficuvinte, sunt convins că părintele măriei-tale s-ar fi împotrivit unei căsătorii a cărei zestre e alcătuită maiîmpotrivit unei căsătorii a cărei zestre e alcătuită mai mult din nori decât din moşii.mult din nori decât din moşii.

Monseniorul de Valois se făcuse roşu de mânie, şiMonseniorul de Valois se făcuse roşu de mânie, şi genunchiul îi tremura sub masă. Tot ce se spusesegenunchiul îi tremura sub masă. Tot ce se spusese acolo era îndreptat împotrivă-i, şi fiecare frază cuacolo era îndreptat împotrivă-i, şi fiecare frază cu--prindea o înţepătură vicleană anume pentru dânsul.prindea o înţepătură vicleană anume pentru dânsul.

- Dumitale îţi vine uşor, domnule de Marigny, să-i- Dumitale îţi vine uşor, domnule de Marigny, să-i faci pe morţii din morminte să vorbească, izbucni el.faci pe morţii din morminte să vorbească, izbucni el. Eu unul, însă, îţi voi răspunde că virtutea unei regineEu unul, însă, îţi voi răspunde că virtutea unei regine e mai de preţ ca o provincie! Frumoasele căsătorii cue mai de preţ ca o provincie! Frumoasele căsătorii cu prinţesele de Burgundia, pe care dumneata le-ai pusprinţesele de Burgundia, pe care dumneata le-ai pus la cale în chip aşa de iscusit, după ce l-ai încântat cula cale în chip aşa de iscusit, după ce l-ai încântat cu atâta şiretenie pe frate-meu, nu ne-au adus lucruriatâta şiretenie pe frate-meu, nu ne-au adus lucruri prea mari pentru ca să ne dai astăzi sfaturi în aceastăprea mari pentru ca să ne dai astăzi sfaturi în această privinţă şi să ne mai putem bizui pe dumneata. Ruşineprivinţă şi să ne mai putem bizui pe dumneata. Ruşine şi amărăciune pentru toţi, iată ce a ieşit din căsătoşi amărăciune pentru toţi, iată ce a ieşit din căsăto--riile pe care le-ai urzit.riile pe care le-ai urzit.

- Da, asta aşa e! strigă deodată Aiuritul.- Da, asta aşa e! strigă deodată Aiuritul.- Măria-ta, răspunse Marigny, cu un dispreţ abia si- Măria-ta, răspunse Marigny, cu un dispreţ abia si--

mţit, erai încă foarte tânăr când tatăl măriei-tale a homţit, erai încă foarte tânăr când tatăl măriei-tale a ho--tărât să te însoare, iar monseniorul de Valois nu păreatărât să te însoare, iar monseniorul de Valois nu părea pe atunci să arate ceva împotrivă, căci s-a grăbit să-lpe atunci să arate ceva împotrivă, căci s-a grăbit să-l

însoare pe însuşi fiul său cu sora prinţesei Margueînsoare pe însuşi fiul său cu sora prinţesei Margue--rite, fără să se prea uite la înfăţişarea miresei, pentrurite, fără să se prea uite la înfăţişarea miresei, pentru a se înrudi mai de aproape cu prinţesa şi cu măria-ta.a se înrudi mai de aproape cu prinţesa şi cu măria-ta.

Valois primi lovitura fără să poată da vreun răsValois primi lovitura fără să poată da vreun răs--puns, dar faţa lui acoperită cu bubuliţe se făcu şi maipuns, dar faţa lui acoperită cu bubuliţe se făcu şi mai roşie. Se crezuse într-adevăr foarte dibaci însurându-lroşie. Se crezuse într-adevăr foarte dibaci însurându-l pe fiu-său mai mare, Filip, cu sora mai mică a Marpe fiu-său mai mare, Filip, cu sora mai mică a Mar--gueritei, căreia i se zicea Jeanne cea Mărunţică saugueritei, căreia i se zicea Jeanne cea Mărunţică sau Jeanne cea Şchioapă, pentru că avea un picior maiJeanne cea Şchioapă, pentru că avea un picior mai scurt decât celălalt. Şi iată că Marguerite era acum înscurt decât celălalt. Şi iată că Marguerite era acum în temniţă, iar şchioapa rămânea în familie.temniţă, iar şchioapa rămânea în familie.

- Virtutea femeilor măritate e tot aşa de trecătoare- Virtutea femeilor măritate e tot aşa de trecătoare ca şi frumuseţea lor, dar provinciile pe care le aduc înca şi frumuseţea lor, dar provinciile pe care le aduc în zestre, acelea rămân, zise Marigny. Şi monseniorul dezestre, acelea rămân, zise Marigny. Şi monseniorul de Poitiers, care păstrează comitatul Franche-Comté, n-Poitiers, care păstrează comitatul Franche-Comté, n-ar putea zice că nu-i aşa.ar putea zice că nu-i aşa.

- Consiliul acesta, îi tăie vorba cu mojicie Valois,- Consiliul acesta, îi tăie vorba cu mojicie Valois, are să-şi irosească oare vremea ascultând pe domnulare să-şi irosească oare vremea ascultând pe domnul de Marigny aducându-şi singur laude, sau se va grăbide Marigny aducându-şi singur laude, sau se va grăbi să împlinească dorinţele regelui?să împlinească dorinţele regelui?

Glasurile se înfierbântau, şi dezbaterea lua tot maiGlasurile se înfierbântau, şi dezbaterea lua tot mai mult înfăţişarea unei răfuieli.mult înfăţişarea unei răfuieli.

- Pentru a face aceasta, monseniore, i-o întoarse- Pentru a face aceasta, monseniore, i-o întoarse Marigny, s-ar cuveni barem să nu punem carulMarigny, s-ar cuveni barem să nu punem carul înaintea boilor. Ne putem gândi la toate prinţesele deînaintea boilor. Ne putem gândi la toate prinţesele de pe pământ când e ca regele să-şi aleagă o soţie, şipe pământ când e ca regele să-şi aleagă o soţie, şi înţeleg nerăbdarea măriei-sale, deşi trebuie să înînţeleg nerăbdarea măriei-sale, deşi trebuie să în--cepem prin a-l desface de cea pe care o are. Contelecepem prin a-l desface de cea pe care o are. Contele d'Artois nu pare să fi adus de la Château-Gaillard răsd'Artois nu pare să fi adus de la Château-Gaillard răs--punsurile aşteptate, adăugă el ca să arate că ştia totpunsurile aşteptate, adăugă el ca să arate că ştia tot ce se întâmplă. Pentru a obţine desfacerea căsătorieice se întâmplă. Pentru a obţine desfacerea căsătoriei trebuie deci să fie un papă...trebuie deci să fie un papă...

-...acest papă pe care ni-l făgăduieşti de şase luni,-...acest papă pe care ni-l făgăduieşti de şase luni, Marigny, dar care n-a ieşit încă din conclavul-fanMarigny, dar care n-a ieşit încă din conclavul-fan--

tomă. Trimişii dumitale la Carpentras s-au priceputtomă. Trimişii dumitale la Carpentras s-au priceput aşa de bine să-i batjocorească pe cardinali şi să-iaşa de bine să-i batjocorească pe cardinali şi să-i zvârle pe fereastră, că aceştia şi-au luat câmpii cu suzvârle pe fereastră, că aceştia şi-au luat câmpii cu su--tanele suflecate şi nu mai poţi da de ei. N-ai pentru cetanele suflecate şi nu mai poţi da de ei. N-ai pentru ce te mândri prea mult cu asemenea treabă! Dacă te-ai fite mândri prea mult cu asemenea treabă! Dacă te-ai fi purtat mai blând faţă de slujitorii Domnului, arăpurtat mai blând faţă de slujitorii Domnului, ară--tându-le un respect care nu-ţi stă de fel în apucături,tându-le un respect care nu-ţi stă de fel în apucături, n-am fi acum la aşa ananghie.n-am fi acum la aşa ananghie.

- Am vegheat până în ziua de azi ca nu cumva să se- Am vegheat până în ziua de azi ca nu cumva să se aleagă un papă care să fie la cheremul regelui Neaaleagă un papă care să fie la cheremul regelui Nea--polei, tocmai pentru că regele Filip voia un papă binepolei, tocmai pentru că regele Filip voia un papă bine--voitor faţă de Franţa.voitor faţă de Franţa.

Oamenii care îndrăgesc puterea nu sunt stăpâniţi,Oamenii care îndrăgesc puterea nu sunt stăpâniţi, aşa cum se crede adesea, numai de pofta înavuţirii şiaşa cum se crede adesea, numai de pofta înavuţirii şi a măririlor. Pe aceştia îi mână mai cu seamă dorinţaa măririlor. Pe aceştia îi mână mai cu seamă dorinţa abstractă de a făuri evenimentele, de a nu lăsa ca eleabstractă de a făuri evenimentele, de a nu lăsa ca ele să se producă fără dânşii, de a înrâuri mersul lumii şisă se producă fără dânşii, de a înrâuri mersul lumii şi de a afla că au judecat bine în toate câte le-au făcut.de a afla că au judecat bine în toate câte le-au făcut. Averea şi demnităţile nu sunt în mâna lor decât mijAverea şi demnităţile nu sunt în mâna lor decât mij--loace ale înfăptuirii sau semne ale puterii.loace ale înfăptuirii sau semne ale puterii.

Marigny şi Valois erau două firi dintr-acest soi deMarigny şi Valois erau două firi dintr-acest soi de oameni, şi mai totdeauna, în consilii, burghezul prooameni, şi mai totdeauna, în consilii, burghezul pro--copsit îi venise de hac prinţului de neam mare. Numaicopsit îi venise de hac prinţului de neam mare. Numai Filip cel Frumos ştiuse să-i ţină în frâu pe cei doi vrăjFilip cel Frumos ştiuse să-i ţină în frâu pe cei doi vrăj--maşi, slujindu-se cât mai bine de însuşirile militaremaşi, slujindu-se cât mai bine de însuşirile militare ale unuia şi de iscusinţa politică a celuilalt.ale unuia şi de iscusinţa politică a celuilalt.

Ludovic al X-lea era cu totul covârşit de furtuna ceLudovic al X-lea era cu totul covârşit de furtuna ce se iscase; dezbaterea mergea prea iute pentru pricese iscase; dezbaterea mergea prea iute pentru price--perea lui, şi, apoi, nu izbutea să gonească unele aminperea lui, şi, apoi, nu izbutea să gonească unele amin--tiri supărătoare din noaptea trecută.tiri supărătoare din noaptea trecută.

Monseniorul d'Evreux se amestecă în vorbă, încerMonseniorul d'Evreux se amestecă în vorbă, încer--când să potolească zâzania, şi propuse o cale decând să potolească zâzania, şi propuse o cale de mijloc menită să împace amândouă taberele.mijloc menită să împace amândouă taberele.

- Dacă în schimbul căsătoriei cu prinţesa Clémence,- Dacă în schimbul căsătoriei cu prinţesa Clémence,

spuse el, am obţine de la regele Neapolei ca papa săspuse el, am obţine de la regele Neapolei ca papa să fie francez şi alegerea lui să se facă repede...fie francez şi alegerea lui să se facă repede...

- Atunci, fireşte că o asemenea învoială ar avea un- Atunci, fireşte că o asemenea învoială ar avea un rost, zise Marigny cu glas mai potolit, dar mă îndoiescrost, zise Marigny cu glas mai potolit, dar mă îndoiesc foarte că s-ar putea ajunge la aşa ceva.foarte că s-ar putea ajunge la aşa ceva.

- Să trimitem totuşi o solie la Neapole, dacă aceasta- Să trimitem totuşi o solie la Neapole, dacă aceasta este dorinţa regelui.este dorinţa regelui.

- Bineînţeles, monseniore.- Bineînţeles, monseniore.- Bouville, ce zici? întrebă pe neaşteptate Aiuritul,- Bouville, ce zici? întrebă pe neaşteptate Aiuritul,

pentru a-şi da aerul că ia din nou în mână dezbaterea.pentru a-şi da aerul că ia din nou în mână dezbaterea.Burduhănosul Bouville tresări. Fusese un foarteBurduhănosul Bouville tresări. Fusese un foarte

vrednic şambelan, grijuliu la cheltuială şi bun mavrednic şambelan, grijuliu la cheltuială şi bun ma--jordom, dar mintea nu-l ducea prea departe, iar Filipjordom, dar mintea nu-l ducea prea departe, iar Filip cel Frumos nu i se adresa niciodată în consiliu decâtcel Frumos nu i se adresa niciodată în consiliu decât pentru a-i porunci să deschidă ferestrele.pentru a-i porunci să deschidă ferestrele.

- Măria-ta, zise el, familia din care îţi vei lua soţia e- Măria-ta, zise el, familia din care îţi vei lua soţia e de neam mare, şi ea păstrează cu străşnicie vechilede neam mare, şi ea păstrează cu străşnicie vechile datini ale nobilimii războinice. Pentru noi va fi maredatini ale nobilimii războinice. Pentru noi va fi mare cinste să slujim o regină...cinste să slujim o regină...

Îşi înghiţi vorba, simţind privirea lui Marigny, careÎşi înghiţi vorba, simţind privirea lui Marigny, care părea să-i zică: "Mă trădezi, Bouville!"părea să-i zică: "Mă trădezi, Bouville!"

Normand ca şi Marigny, Hugues de Bouville îi eraNormand ca şi Marigny, Hugues de Bouville îi era cu cinci ani mai vârstnic. În casa lui îşi începuse Macu cinci ani mai vârstnic. În casa lui îşi începuse Ma--rigny cariera, ca scutier. Scutierul nu întârziase să-şirigny cariera, ca scutier. Scutierul nu întârziase să-şi întreacă stăpânul, dar, credincios, îl târâse mereuîntreacă stăpânul, dar, credincios, îl târâse mereu după dânsul, în uimitorul său urcuş pe scara măridupă dânsul, în uimitorul său urcuş pe scara mări--rilor.rilor.

Burduhănosul Bouville îşi plecă fruntea. Era un sluBurduhănosul Bouville îşi plecă fruntea. Era un slu--jitor aşa de devotat al coroanei şi aşa de orbit de măjitor aşa de devotat al coroanei şi aşa de orbit de mă--reţia regală, că la orice vorbă a regelui nu ştia decâtreţia regală, că la orice vorbă a regelui nu ştia decât să dea din cap, încuviinţând. Că Aiuritul putea fi unsă dea din cap, încuviinţând. Că Aiuritul putea fi un nătărău, aceasta nu voia s-o vadă; în ochii lui era nătărău, aceasta nu voia s-o vadă; în ochii lui era ReRe--gelegele, şi Bouville se pregătea să-l slujească cu toată, şi Bouville se pregătea să-l slujească cu toată râvna ce-o avusese pentru Filip cel Frumos.râvna ce-o avusese pentru Filip cel Frumos.

Această slugărnicie îşi primi îndată răsplata, căciAceastă slugărnicie îşi primi îndată răsplata, căci Aiuritul hotărî, spre mirarea tuturor, ca Bouville să fieAiuritul hotărî, spre mirarea tuturor, ca Bouville să fie solul ce urma să plece la Neapole.solul ce urma să plece la Neapole.

Nu se împotrivi, totuşi, nimeni. Închipuindu-şi căNu se împotrivi, totuşi, nimeni. Închipuindu-şi că are să poată duce la capăt, prin scrisori, negocierileare să poată duce la capăt, prin scrisori, negocierile privind căsătoria, contele de Valois găsea că un om nuprivind căsătoria, contele de Valois găsea că un om nu prea deştept, dar supus, era tocmai solul potrivit, înprea deştept, dar supus, era tocmai solul potrivit, în vreme ce Marigny gândea: "N-aveţi decât să-l trimivreme ce Marigny gândea: "N-aveţi decât să-l trimi--teţi. Are atâta minte cât un copil de trei ani. Lasă, căteţi. Are atâta minte cât un copil de trei ani. Lasă, că vedeţi voi cu ce ispravă se întoarce de acolo."vedeţi voi cu ce ispravă se întoarce de acolo."

Vrednicul slujitor, roşindu-se până la urechi, se poVrednicul slujitor, roşindu-se până la urechi, se po--meni astfel însărcinat cu o înaltă misiune la care numeni astfel însărcinat cu o înaltă misiune la care nu se aştepta.se aştepta.

- Nu uita, Bouville, că-mi trebuie un papă, îi zise tâ- Nu uita, Bouville, că-mi trebuie un papă, îi zise tâ--nărul rege.nărul rege.

- Numai la asta mă voi gândi, măria-ta.- Numai la asta mă voi gândi, măria-ta.Ludovic al X-lea se arătă nerăbdător să vadă soliaLudovic al X-lea se arătă nerăbdător să vadă solia

plecând cât mai repede. Ar fi vrut ca trimisul său săplecând cât mai repede. Ar fi vrut ca trimisul său să se şi afle la drum şi, deodată, începu să dea porunci.se şi afle la drum şi, deodată, începu să dea porunci.

- La întoarcere vei trece prin Avignon, urmă el, şi- La întoarcere vei trece prin Avignon, urmă el, şi vei face în aşa fel ca să dai zor conclavului. Şi deoavei face în aşa fel ca să dai zor conclavului. Şi deoa--rece cardinalii sunt, pare-se, oameni care trebuierece cardinalii sunt, pare-se, oameni care trebuie cumpăraţi, cată să ai, prin grija domnului de Marigny,cumpăraţi, cată să ai, prin grija domnului de Marigny, aur de ajuns asupra dumitale.aur de ajuns asupra dumitale.

- Da de unde să iau acest aur, măria-ta? întrebă Ma- Da de unde să iau acest aur, măria-ta? întrebă Ma--rigny.rigny.

- Ei, fir-ar să fie! De unde! Din vistierie!- Ei, fir-ar să fie! De unde! Din vistierie!- Vistieria e goală, măria-ta, adică a mai rămas în- Vistieria e goală, măria-ta, adică a mai rămas în

ea atâta ca să avem cu ce face faţă plăţilor până laea atâta ca să avem cu ce face faţă plăţilor până la sfântul Nicolae, dar nimic mai mult.sfântul Nicolae, dar nimic mai mult.

- Cum, vistieria e goală? izbucni Valois. De ce n-ai- Cum, vistieria e goală? izbucni Valois. De ce n-ai spus-o mai devreme?spus-o mai devreme?

- Cu aceasta voiam să încep, monseniore, dar nu m-- Cu aceasta voiam să încep, monseniore, dar nu m-ai lăsat să vorbesc.ai lăsat să vorbesc.

- Şi pentru ce, după părerea dumitale, e goală visti- Şi pentru ce, după părerea dumitale, e goală visti--eria?eria?

- Pentru că, monseniore, birurile se adună greu- Pentru că, monseniore, birurile se adună greu când le iei de la un norod înfometat. Pentru că nobiliicând le iei de la un norod înfometat. Pentru că nobilii cei mari, cum o ştii mai bine ca oricare, şi Marigny ricei mari, cum o ştii mai bine ca oricare, şi Marigny ri--dică glasul cu semeţie, nu vor să plătească tributul ladică glasul cu semeţie, nu vor să plătească tributul la care s-au învoit. Pentru că bănetul împrumutat de lacare s-au învoit. Pentru că bănetul împrumutat de la bancherii lombarzi a fost cheltuit cu războiul dinbancherii lombarzi a fost cheltuit cu războiul din Flandra, războiul acesta pe care l-ai dorit aşa deFlandra, războiul acesta pe care l-ai dorit aşa de mult...mult...

-...şi căruia dumneata ai ţinut să-i pui capăt când şi-...şi căruia dumneata ai ţinut să-i pui capăt când şi cum ai voit, strigă Valois, mai înainte ca vitejii noştricum ai voit, strigă Valois, mai înainte ca vitejii noştri să se fi acoperit de glorie, iar vistieria noastră să se fisă se fi acoperit de glorie, iar vistieria noastră să se fi umplut. Dacă ţara n-a tras foloase de pe urma ciudaumplut. Dacă ţara n-a tras foloase de pe urma ciuda--telor tratative pe care te-ai grăbit să le închei, îmi întelor tratative pe care te-ai grăbit să le închei, îmi în--chipui că nu tot aşa stau lucrurile în ce te priveşte,chipui că nu tot aşa stau lucrurile în ce te priveşte, Marigny, căci nu-ţi stă în obicei să uiţi a-ţi face parteMarigny, căci nu-ţi stă în obicei să uiţi a-ţi face parte când pui la cale vreun târg. Am învăţat asta pe pieleacând pui la cale vreun târg. Am învăţat asta pe pielea mea.mea.

Aducea aminte prin vorbele acestea din urmă de unAducea aminte prin vorbele acestea din urmă de un schimb de pământuri care avusese loc între dânşii înschimb de pământuri care avusese loc între dânşii în 1310, când Valois îi ceruse lui Marigny să-i cedeze1310, când Valois îi ceruse lui Marigny să-i cedeze moşia sa de la Champrond pentru cea de la Gaillefonmoşia sa de la Champrond pentru cea de la Gaillefon--taine, iar mai târziu se socotise tras pe sfoară.taine, iar mai târziu se socotise tras pe sfoară.

- Oricum ar fi, zise Ludovic al X-lea, Bouville tre- Oricum ar fi, zise Ludovic al X-lea, Bouville tre--buie să pornească la drum, fără întârziere.buie să pornească la drum, fără întârziere.

Părând să nu ţină seamă câtuşi de puţin de ultimelePărând să nu ţină seamă câtuşi de puţin de ultimele cuvinte ale regelui, Marigny îşi înălţă glasul:cuvinte ale regelui, Marigny îşi înălţă glasul:

- Măria-ta, aş dori ca monseniorul de Valois să lă- Măria-ta, aş dori ca monseniorul de Valois să lă--murească ce a vrut să spună adineauri în privinţa tramurească ce a vrut să spună adineauri în privinţa tra--tatelor de la Lille, sau să-şi retragă cuvintele.tatelor de la Lille, sau să-şi retragă cuvintele.

O tăcere grozavă se lăsă deodată în sala consiliului.O tăcere grozavă se lăsă deodată în sala consiliului. Contele de Valois va îndrăzni oare să repete pe şleauContele de Valois va îndrăzni oare să repete pe şleau cumplita învinuire pe care o rostise împotriva celui cecumplita învinuire pe care o rostise împotriva celui ce

fusese mâna dreaptă a fratelui său?fusese mâna dreaptă a fratelui său?Monseniorul de Valois îndrăzni:Monseniorul de Valois îndrăzni:- Eu ţi-o spun de la obraz, domnule, aşa cum oricine- Eu ţi-o spun de la obraz, domnule, aşa cum oricine

o spune în spatele dumitale, că flamanzii te-au cumo spune în spatele dumitale, că flamanzii te-au cum--părat ca să porunceşti oştirii noastre să se tragă înpărat ca să porunceşti oştirii noastre să se tragă în--dărăt, şi că ai sfeterisit nişte bani care s-ar fi cuvenitdărăt, şi că ai sfeterisit nişte bani care s-ar fi cuvenit să intre în vistierie.să intre în vistierie.

Marigny se ridicase. De necaz îi albise faţa noduMarigny se ridicase. De necaz îi albise faţa nodu--roasă şi începuse să semene cu statuia sa din galeriaroasă şi începuse să semene cu statuia sa din galeria marchitanilor.marchitanilor.

- Măria-ta, vorbi el, mi-a fost dat să aud astăzi mai- Măria-ta, vorbi el, mi-a fost dat să aud astăzi mai mult decât poate auzi un om cinstit în toată viaţa lui.mult decât poate auzi un om cinstit în toată viaţa lui. Averile mele le datorez numai mărinimiei regelui, păAverile mele le datorez numai mărinimiei regelui, pă--rintele măriei-tale, pentru osteneala ce mi-am dat,rintele măriei-tale, pentru osteneala ce mi-am dat, ajutându-l în toate trebile cârmuirii vreme de şaispreajutându-l în toate trebile cârmuirii vreme de şaispre--zece ani. Am fost acum învinuit în faţa măriei-tale dezece ani. Am fost acum învinuit în faţa măriei-tale de hoţie şi de cârdăşie cu vrăjmaşii ţării, fără ca vreunhoţie şi de cârdăşie cu vrăjmaşii ţării, fără ca vreun glas, şi mai cu seamă al măriei-tale, să se ridice spreglas, şi mai cu seamă al măriei-tale, să se ridice spre a mă apăra. Eu cer ca o comisie să fie numită pentrua mă apăra. Eu cer ca o comisie să fie numită pentru a cerceta socotelile de care sunt răspunzător înainteaa cerceta socotelile de care sunt răspunzător înaintea măriei-tale, şi numai înaintea măriei-tale.măriei-tale, şi numai înaintea măriei-tale.

Mânia e molipsitoare. Ludovic al X-lea se oţărî deoMânia e molipsitoare. Ludovic al X-lea se oţărî deo--dată, necăjit de atitudinea lui Marigny de când încedată, necăjit de atitudinea lui Marigny de când înce--puse consiliul, de felul cum acesta se punea de-a curpuse consiliul, de felul cum acesta se punea de-a cur--mezişul planurilor lui, tratându-l ca pe un băieţaş, şimezişul planurilor lui, tratându-l ca pe un băieţaş, şi făcându-l să simtă prea făţiş cât e de bicisnic faţă defăcându-l să simtă prea făţiş cât e de bicisnic faţă de tatăl său.tatăl său.

- Ei bine, domnule, vom numi această comisie, răs- Ei bine, domnule, vom numi această comisie, răs--punse el, fiindcă dumneata însuţi o ceri.punse el, fiindcă dumneata însuţi o ceri.

Cu această vorbă se despărţea de singurul ministruCu această vorbă se despărţea de singurul ministru vrednic să cârmuiască în locul său şi să-i îndrumezevrednic să cârmuiască în locul său şi să-i îndrumeze domnia. Nevolnicii nu îngăduie să fie înconjuraţidomnia. Nevolnicii nu îngăduie să fie înconjuraţi decât de linguşitorii care le ascund lor înşile nevoldecât de linguşitorii care le ascund lor înşile nevol--nicia. Franţa avea să plătească ani îndelungaţi pentrunicia. Franţa avea să plătească ani îndelungaţi pentru

această clipă de necaz a lui Ludovic al X-lea.această clipă de necaz a lui Ludovic al X-lea.Marigny îşi luă geanta, vârî în ea hârţoagele şi plăMarigny îşi luă geanta, vârî în ea hârţoagele şi plă--

cuţele, apoi porni spre uşă; gestul său îl întărâtă şicuţele, apoi porni spre uşă; gestul său îl întărâtă şi mai rău pe Aiurit.mai rău pe Aiurit.

- De-acum încolo, adăugă el, să faci bine a nu te- De-acum încolo, adăugă el, să faci bine a nu te mai amesteca în trebile vistieriei noastre.mai amesteca în trebile vistieriei noastre.

- Mă voi feri de aşa ceva, măria-ta, zise Marigny,- Mă voi feri de aşa ceva, măria-ta, zise Marigny, păşind pragul.păşind pragul.

Şi i se auziră paşii depărtându-se pe coridor.Şi i se auziră paşii depărtându-se pe coridor.Valois îl doborâse, aproape mirându-se singur deValois îl doborâse, aproape mirându-se singur de

iuţeala acestei execuţii.iuţeala acestei execuţii.- Rău ai făcut, frate, îi spuse contele d'Evreux. Unui- Rău ai făcut, frate, îi spuse contele d'Evreux. Unui

om ca dânsul nu-i pui mâna-n gât.om ca dânsul nu-i pui mâna-n gât.- Ba am făcut foarte bine, răspunse Valois, şi în cu- Ba am făcut foarte bine, răspunse Valois, şi în cu--

rând îmi veţi fi recunoscători că am făcut-o. Acest Marând îmi veţi fi recunoscători că am făcut-o. Acest Ma--rigny e un buboi pe obrazul ţarii, ce trebuia spart câtrigny e un buboi pe obrazul ţarii, ce trebuia spart cât mai repede.mai repede.

- Aşadar, unchiule, întrebă Aiuritul, întorcându-se la- Aşadar, unchiule, întrebă Aiuritul, întorcându-se la singura lui grijă, când hotărăşti să plece solia noastrăsingura lui grijă, când hotărăşti să plece solia noastră la prinţesa Clémence?la prinţesa Clémence?

Îndată ce Valois îi făgădui că Bouville va porni laÎndată ce Valois îi făgădui că Bouville va porni la drum chiar în săptămâna aceea, ridică şedinţa. Eradrum chiar în săptămâna aceea, ridică şedinţa. Era grăbit să-şi dezmorţească picioarele.grăbit să-şi dezmorţească picioarele.

DOMNUL DE MARIGNYDOMNUL DE MARIGNYRĂMÂNE LA CÂRMA ŢĂRIIRĂMÂNE LA CÂRMA ŢĂRII

Pe când se întorcea acasă, cu trei armăşei înainte,Pe când se întorcea acasă, cu trei armăşei înainte, ca întotdeauna, şi urmat de doi grămătici şi un scuca întotdeauna, şi urmat de doi grămătici şi un scu--tier, monseniorul de Marigny nu înţelegea încă binetier, monseniorul de Marigny nu înţelegea încă bine ceea ce se petrecuse şi cum de soarta i se schimbaseceea ce se petrecuse şi cum de soarta i se schimbase în chip aşa de neaşteptat. Mânia îi întuneca judecata.în chip aşa de neaşteptat. Mânia îi întuneca judecata. "Netrebnicul ăsta, trântorul ăsta să-mi arunce în"Netrebnicul ăsta, trântorul ăsta să-mi arunce în obraz că fac învârteli cu tratatele, îşi zicea. O aseobraz că fac învârteli cu tratatele, îşi zicea. O ase--menea învinuire are cel puţin haz în gura lui!.... Şi remenea învinuire are cel puţin haz în gura lui!.... Şi re--gişorul ăsta deştept ca o muscă şi arţăgos ca o viespe,gişorul ăsta deştept ca o muscă şi arţăgos ca o viespe, care nu suflă o vorbă ca să mă apere, ci, dimpotrivă,care nu suflă o vorbă ca să mă apere, ci, dimpotrivă, îmi ia vistieria!"îmi ia vistieria!"

Călărea fără să bage în seamă nimic din înfăţişareaCălărea fără să bage în seamă nimic din înfăţişarea uliţelor, nici a oamenilor, fără să vadă chipurileuliţelor, nici a oamenilor, fără să vadă chipurile duşmănoase ale celor care trebuiau să se dea deoduşmănoase ale celor care trebuiau să se dea deo--parte la trecerea lui. Nu era iubit. Cârmuia oameniiparte la trecerea lui. Nu era iubit. Cârmuia oamenii de la aşa înălţime şi de atâta vreme, încât pierdusede la aşa înălţime şi de atâta vreme, încât pierduse obiceiul de a-i privi.obiceiul de a-i privi.

Ajunse la palatul său din strada Des Fossées-Saint-Ajunse la palatul său din strada Des Fossées-Saint-Germain, sări de pe cal, fără să mai aştepte sprijinulGermain, sări de pe cal, fără să mai aştepte sprijinul scutierului, străbătu curtea cu paşi grăbiţi, îşi zvârliscutierului, străbătu curtea cu paşi grăbiţi, îşi zvârli mantia întâiului braţ ce se întinse şi, ţinându-şi mereumantia întâiului braţ ce se întinse şi, ţinându-şi mereu geanta cu hârtii în mână, urcă scara ce ducea la îngeanta cu hârtii în mână, urcă scara ce ducea la în--tâiul cat.tâiul cat.

Palatul acesta semăna mai mult a minister decât aPalatul acesta semăna mai mult a minister decât a locuinţă particulară: mobile mari, sfeşnice mari, colocuinţă particulară: mobile mari, sfeşnice mari, co--voare groase, draperii grele, tot numai lucruri traivoare groase, draperii grele, tot numai lucruri trai--nice, făcute să înfrunte vremea. O oaste întreagă denice, făcute să înfrunte vremea. O oaste întreagă de valeţi vedea de toate acestea.valeţi vedea de toate acestea.

Enguerrand de Marigny împinse uşa odăii în careEnguerrand de Marigny împinse uşa odăii în care ştia că o găseşte pe nevastă-sa. Aceasta se juca, laştia că o găseşte pe nevastă-sa. Aceasta se juca, la gura sobei, cu un câine pitic adus din Italia, a căruigura sobei, cu un câine pitic adus din Italia, a cărui

blană cenuşie tunsă mărunt îl făcea să semene unuiblană cenuşie tunsă mărunt îl făcea să semene unui cal de-o şchioapă. Soră-sa, doamnă de Chanteloup, ocal de-o şchioapă. Soră-sa, doamnă de Chanteloup, o văduvă guralivă, se afla lângă dânsa.văduvă guralivă, se afla lângă dânsa.

Văzând mutra soţului ei, doamna de Marigny priVăzând mutra soţului ei, doamna de Marigny pri--cepu numaidecât că o nenorocire se abătuse asupră-i.cepu numaidecât că o nenorocire se abătuse asupră-i.

- Enguerrand, dragul meu, ce s-a întâmplat? în- Enguerrand, dragul meu, ce s-a întâmplat? în--trebă ea.trebă ea.

Jeanne de Saint-Martin, fina răposatei regine JeJeanne de Saint-Martin, fina răposatei regine Je--anne, soţia lui Filip cel Frumos, nutrea o admiraţieanne, soţia lui Filip cel Frumos, nutrea o admiraţie fără margini pentru bărbatul cu care se măritase şi sefără margini pentru bărbatul cu care se măritase şi se topea de grija lui.topea de grija lui.

- Se întâmplă, răspunse Marigny, că astăzi când stă- Se întâmplă, răspunse Marigny, că astăzi când stă--pânul nu mai e aici ca să-i ţină sub gârbaci, câinii săpânul nu mai e aici ca să-i ţină sub gârbaci, câinii să se năpustească să mă sfâşie.se năpustească să mă sfâşie.

- Te pot ajuta în vreun fel?- Te pot ajuta în vreun fel?Răspunse aşa de aspru că era destul de mare ca săRăspunse aşa de aspru că era destul de mare ca să

se apere singur, încât pe doamna de Marigny o podise apere singur, încât pe doamna de Marigny o podi--diră lacrimile. Enguerrand se căi. O apucă de umeri,diră lacrimile. Enguerrand se căi. O apucă de umeri, o sărută pe frunte, sub cununa ei de păr blond cu răso sărută pe frunte, sub cununa ei de păr blond cu răs--frângeri cenuşii, zicându-i:frângeri cenuşii, zicându-i:

- Ştiu bine, Jeanne, că nu te am decât pe tine ca să- Ştiu bine, Jeanne, că nu te am decât pe tine ca să mă iubeşti!mă iubeşti!

Trecu apoi în odaia sa de lucru şi îşi aruncă geantaTrecu apoi în odaia sa de lucru şi îşi aruncă geanta cu hârtii pe un scaun. Mâinile îi tremurau de era câtcu hârtii pe un scaun. Mâinile îi tremurau de era cât pe ce să scape jos un sfeşnic, vrând să-l mute din loc.pe ce să scape jos un sfeşnic, vrând să-l mute din loc. Scrâşni o înjurătură, apoi făcu câţiva paşi de la fereScrâşni o înjurătură, apoi făcu câţiva paşi de la fere--astră până la cămin, pentru a da răgaz judecăţii saleastră până la cămin, pentru a da răgaz judecăţii sale să-şi stăpânească mânia.să-şi stăpânească mânia.

"Mi-aţi luat vistieria, dar aţi uitat că mai am şi alte"Mi-aţi luat vistieria, dar aţi uitat că mai am şi alte slujbe. Prea vă grăbiţi, domnilor. Nu mă doborâţi voislujbe. Prea vă grăbiţi, domnilor. Nu mă doborâţi voi cu una, cu două."cu una, cu două."

Scutură un clopoţel.Scutură un clopoţel.- Să vină patru armăşei, dar repede, spuse servito- Să vină patru armăşei, dar repede, spuse servito--

rului care se arătă în uşă.rului care se arătă în uşă.

Oamenii chemaţi veniră fuga din sala de gardă,Oamenii chemaţi veniră fuga din sala de gardă, având fiecare în mână ghioaga cu floare de crin. Maavând fiecare în mână ghioaga cu floare de crin. Ma--rigny le împărţi poruncile:rigny le împărţi poruncile:

- Tu du-te de mi-l caută pe domnul Alain de Pa- Tu du-te de mi-l caută pe domnul Alain de Pa--reilles, care trebuie să fie la Luvru, tu, pe frate-meureilles, care trebuie să fie la Luvru, tu, pe frate-meu arhiepiscopul, la palatul episcopal, tu, pe domnii Guilarhiepiscopul, la palatul episcopal, tu, pe domnii Guil--laume Dubois şi Raoul de Presle, iar tu, pe domnul Lelaume Dubois şi Raoul de Presle, iar tu, pe domnul Le Loquetier. Să mi-i găsiţi oriunde ar fi. Îi aştept aici.Loquetier. Să mi-i găsiţi oriunde ar fi. Îi aştept aici.

După ce armăşeii plecară, Enguerrand împinse uşaDupă ce armăşeii plecară, Enguerrand împinse uşa încăperii unde lucrau secretarii.încăperii unde lucrau secretarii.

- Să vie careva din voi pentru a scrie ceva! le strigă- Să vie careva din voi pentru a scrie ceva! le strigă el.el.

Un slujbaş se ivi îndată, aducându-şi pupitrul şi peUn slujbaş se ivi îndată, aducându-şi pupitrul şi pe--nele.nele.

"Măria-ta, începu să dicteze Marigny, stând în pici"Măria-ta, începu să dicteze Marigny, stând în pici--oare, cu spatele la cămin, în starea în care mă află înoare, cu spatele la cămin, în starea în care mă află în--toarcerea la Dumnezeu a celui mai mare rege din câţitoarcerea la Dumnezeu a celui mai mare rege din câţi a avut Franţa..."a avut Franţa..."

Îi scria lui Eduard al II-lea, rege al Angliei şi ginereÎi scria lui Eduard al II-lea, rege al Angliei şi ginere al lui Filip cel Frumos în urma căsătoriei sale cu prial lui Filip cel Frumos în urma căsătoriei sale cu pri--nţesa Isabelle a Franţei. Începând din 1308, anulnţesa Isabelle a Franţei. Începând din 1308, anul acestei căsătorii pe care el se ostenise s-o pregăteacestei căsătorii pe care el se ostenise s-o pregăte--ască, Marigny avusese mai multe prilejuri să-i facă luiască, Marigny avusese mai multe prilejuri să-i facă lui Eduard tot felul de servicii politice sau personale.Eduard tot felul de servicii politice sau personale. Căsnicia mergea ca vai de lume, iar Isabelle seCăsnicia mergea ca vai de lume, iar Isabelle se plângea de apucăturile pidosnice ale soţului ei. Înplângea de apucăturile pidosnice ale soţului ei. În Guyenne situaţia rămânea tot aşa de încordată ca maiGuyenne situaţia rămânea tot aşa de încordată ca mai înainte... Marigny fusese trimis împreună cu vrăjînainte... Marigny fusese trimis împreună cu vrăj--maşul său Charles de Valois pentru a lua parte, în numaşul său Charles de Valois pentru a lua parte, în nu--mele regelui Franţei, la ceremoniile încoronării dinmele regelui Franţei, la ceremoniile încoronării din catedrala Westminster. În 1313, cu prilejul venirii salecatedrala Westminster. În 1313, cu prilejul venirii sale în Franţa, suveranul englez îl răsplătise pe locţiitorulîn Franţa, suveranul englez îl răsplătise pe locţiitorul regelui, făcându-i o pensie pe viaţă de o mie de livre.regelui, făcându-i o pensie pe viaţă de o mie de livre.

Astăzi, Marigny era cel care avea nevoie de regeleAstăzi, Marigny era cel care avea nevoie de regele

Eduard pentru a-i cere să pună o vorbă în sprijinulEduard pentru a-i cere să pună o vorbă în sprijinul său. În scrisoarea întocmită, el se pricepu să deasău. În scrisoarea întocmită, el se pricepu să dea acestuia a înţelege că avea de câştigat dacă trebileacestuia a înţelege că avea de câştigat dacă trebile Franţei n-ar încăpea pe alte mâini. Cei care lucraserăFranţei n-ar încăpea pe alte mâini. Cei care lucraseră împreună la pacea împărăţiilor trebuiau să rămânăîmpreună la pacea împărăţiilor trebuiau să rămână uniţi.uniţi.

Conţopistul se grăbi să usuce pergamentul şi să-lConţopistul se grăbi să usuce pergamentul şi să-l întindă lui Marigny ca să-şi pună parafa.întindă lui Marigny ca să-şi pună parafa.

- O dăm curierilor, monseniore? întrebă el.- O dăm curierilor, monseniore? întrebă el.- Nicidecum. Aceasta o va duce la Londra fiul meu.- Nicidecum. Aceasta o va duce la Londra fiul meu.

Trimite unul din secretari să mi-l caute, dacă nuTrimite unul din secretari să mi-l caute, dacă nu cumva se află pe aici.cumva se află pe aici.

Îndată ce slujbaşul părăsi încăperea, Marigny seÎndată ce slujbaşul părăsi încăperea, Marigny se descheie la gulerul caftanului; bătălia începută făceadescheie la gulerul caftanului; bătălia începută făcea să-i zvâcnească pieptul.să-i zvâcnească pieptul.

"Sărmană ţară, îşi zise. În ce hal au s-o aducă, dacă"Sărmană ţară, îşi zise. În ce hal au s-o aducă, dacă i-am lăsa de capul lor! De aceea m-am străduit oarei-am lăsa de capul lor! De aceea m-am străduit oare atâta, ca să văd cum totul se duce de râpă?"atâta, ca să văd cum totul se duce de râpă?"

Asemenea tuturor acelora care au stat vreme îndeAsemenea tuturor acelora care au stat vreme înde--lungată la cârmă, ajunsese să se creadă una cu ţara şilungată la cârmă, ajunsese să se creadă una cu ţara şi să socotească orice atingere adusă persoanei sale casă socotească orice atingere adusă persoanei sale ca o atingere adusă intereselor statului. De data aceasta,o atingere adusă intereselor statului. De data aceasta, ce-i drept, nu se înşela; dar era gata, fără măcar a-şice-i drept, nu se înşela; dar era gata, fără măcar a-şi da seama, să se ridice împotriva ţării de îndată ce i seda seama, să se ridice împotriva ţării de îndată ce i se mai tăia din puterea de a o conduce.mai tăia din puterea de a o conduce.

În prada acestui zbucium, îl primi pe frate-său, JeanÎn prada acestui zbucium, îl primi pe frate-său, Jean de Marigny. Cu trupul subţire strâns într-o mantie viode Marigny. Cu trupul subţire strâns într-o mantie vio--letă, arhiepiscopul avea o înfăţişare studiată temeinic,letă, arhiepiscopul avea o înfăţişare studiată temeinic, care nu-i plăcea locţiitorului regesc. Îl mânca limbacare nu-i plăcea locţiitorului regesc. Îl mânca limba să-i zică lui frăţâne-său: "Mutra asta s-o iei faţă de casă-i zică lui frăţâne-său: "Mutra asta s-o iei faţă de ca--nonicii tăi, dacă-ţi place, dar nu faţă de mine, care tenonicii tăi, dacă-ţi place, dar nu faţă de mine, care te ştiu de când îţi vărsai supa pe bărbiţă şi-ţi suflai nasulştiu de când îţi vărsai supa pe bărbiţă şi-ţi suflai nasul în degete".în degete".

În zece fraze îi arătă pe scurt ce se petrecuse laÎn zece fraze îi arătă pe scurt ce se petrecuse la

consiliu şi, fără să mai piardă o clipă, îi dădu îndruconsiliu şi, fără să mai piardă o clipă, îi dădu îndru--mările sale pe acelaşi ton tăios cu care vorbea slujmările sale pe acelaşi ton tăios cu care vorbea sluj--başilor săi:başilor săi:

- Nu vreau să se aleagă nici un papă deocamdată,- Nu vreau să se aleagă nici un papă deocamdată, căci câtă vreme nu există papă îl am pe rege în mânacăci câtă vreme nu există papă îl am pe rege în mâna mea. Nu cumva să se ţină vreun conclav ales pemea. Nu cumva să se ţină vreun conclav ales pe sprânceană şi gata să asculte de poruncile lui Bousprânceană şi gata să asculte de poruncile lui Bou--ville. Cardinalii să nu-şi afle tihna la Avignon. Să seville. Cardinalii să nu-şi afle tihna la Avignon. Să se certe şi să se sfâşie între dânşii. Fă ce ştii, Jean,certe şi să se sfâşie între dânşii. Fă ce ştii, Jean, pentru ca toate să se petreacă aşa până voi mai vedeapentru ca toate să se petreacă aşa până voi mai vedea ce-i de făcut.ce-i de făcut.

Jean de Marigny, care începuse prin a împărtăşiJean de Marigny, care începuse prin a împărtăşi mânia fratelui său, se întunecă la faţă când acestamânia fratelui său, se întunecă la faţă când acesta aduse vorba de conclav. Chibzui o clipă, cu ochii laaduse vorba de conclav. Chibzui o clipă, cu ochii la frumosul inel de episcop din deget.frumosul inel de episcop din deget.

- Ei, la ce te gândeşti? întrebă Enguerrand.- Ei, la ce te gândeşti? întrebă Enguerrand.- Planurile tale, frate, mă îngrijorează. Dacă voi- Planurile tale, frate, mă îngrijorează. Dacă voi

aţâţa mai tare zâzaniile care sfâşie conclavul, s-araţâţa mai tare zâzaniile care sfâşie conclavul, s-ar putea să-mi înstrăinez prietenia cutărui candidatputea să-mi înstrăinez prietenia cutărui candidat care, având şanse să ajungă papă, mi-ar da, îndată cecare, având şanse să ajungă papă, mi-ar da, îndată ce s-ar alege, pălăria de cardinal...s-ar alege, pălăria de cardinal...

Enguerrand sări în sus:Enguerrand sări în sus:- Pălăria ta de cardinal! De asta îţi arde acum!- Pălăria ta de cardinal! De asta îţi arde acum!

Dacă e s-o capeţi vreodată, bietul meu Jean, tot eu amDacă e s-o capeţi vreodată, bietul meu Jean, tot eu am sa ţi-o dau, aşa cum ţi-am dat şi mitra de episcop. Darsa ţi-o dau, aşa cum ţi-am dat şi mitra de episcop. Dar dacă te paşte păcatul să treci de partea vrăjmaşilordacă te paşte păcatul să treci de partea vrăjmaşilor mei, curând de tot ai să umbli nu numai fără pălărie,mei, curând de tot ai să umbli nu numai fără pălărie, ci şi fără papuci, călugăr nemernic, surghiunit la vreoci şi fără papuci, călugăr nemernic, surghiunit la vreo mânăstire! Ai uitat cam repede câte am făcut pentrumânăstire! Ai uitat cam repede câte am făcut pentru tine şi beleaua din care te-am scos chiar acum douătine şi beleaua din care te-am scos chiar acum două luni când cu matrapazlâcul ce-ai săvârşit în averealuni când cu matrapazlâcul ce-ai săvârşit în averea templierilor. Şi fiindcă veni vorba, ce s-a făcut cu afutemplierilor. Şi fiindcă veni vorba, ce s-a făcut cu afu--risita aceea de chitanţă pe care ai dat-o în mâna banrisita aceea de chitanţă pe care ai dat-o în mâna ban--cherului Tolomei şi cu care lombarzii m-au silit să-icherului Tolomei şi cu care lombarzii m-au silit să-i

las în pace când am vrut să le pun bir mai mare? Ailas în pace când am vrut să le pun bir mai mare? Ai căpătat-o îndărăt?căpătat-o îndărăt?

- Bineînţeles, frate, minţi arhiepiscopul.- Bineînţeles, frate, minţi arhiepiscopul.Dar se dădu bătut numaidecât.Dar se dădu bătut numaidecât.- Ce trebuie să fac? întrebă.- Ce trebuie să fac? întrebă.- Să-mi trimiţi acolo nişte oameni de-ai tăi, pe care- Să-mi trimiţi acolo nişte oameni de-ai tăi, pe care

te poţi bizui întru totul, adică dintr-aceia pe care într-te poţi bizui întru totul, adică dintr-aceia pe care într-un fel îi ţii la cheremul tău şi au a se teme de mâniaun fel îi ţii la cheremul tău şi au a se teme de mânia mea. Pune-i să împrăştie zvonuri care să se bată capmea. Pune-i să împrăştie zvonuri care să se bată cap în cap, zicând francezilor că noul rege are să laseîn cap, zicând francezilor că noul rege are să lase sfântul scaun să se întoarcă la Roma, iar italienilor,sfântul scaun să se întoarcă la Roma, iar italienilor, dimpotrivă, că vrea să-l ţină pe viitorul papă lângădimpotrivă, că vrea să-l ţină pe viitorul papă lângă Paris. Pune-i să vâre dihonia între dânşii, să se certeParis. Pune-i să vâre dihonia între dânşii, să se certe cum se ceartă popii de obicei. Bouville al nostru, culcum se ceartă popii de obicei. Bouville al nostru, cul--cându-se pe o ureche, n-o va mai scoate la capăt cucându-se pe o ureche, n-o va mai scoate la capăt cu ei. Bertrand de Got i-a scuturat cam prea tare pe carei. Bertrand de Got i-a scuturat cam prea tare pe car--dinalii ăştia, noi însă îi vom lua altminteri, băgânddinalii ăştia, noi însă îi vom lua altminteri, băgând într-înşii frica de ceea ce nu se vede. Nu-mi ajunge căîntr-înşii frica de ceea ce nu se vede. Nu-mi ajunge că nu se iubesc unii pe alţii, eu vreau să se urască, şi fienu se iubesc unii pe alţii, eu vreau să se urască, şi fie--care să-şi arunce păcatele în capul celuilalt. Iar de totcare să-şi arunce păcatele în capul celuilalt. Iar de tot ce se întâmplă acolo eu să fiu înştiinţat la fiece săptăce se întâmplă acolo eu să fiu înştiinţat la fiece săptă--mână, dacă nu zi de zi... Tânărul nostru Ludovic al X-mână, dacă nu zi de zi... Tânărul nostru Ludovic al X-lea vrea un papă? Are să-l aibă când i-o veni ceasul,lea vrea un papă? Are să-l aibă când i-o veni ceasul, dar nu orişice papă, care ne-ar face să pierdem dintr-dar nu orişice papă, care ne-ar face să pierdem dintr-o dată ceea ce regele Filip şi cu mine am smuls îno dată ceea ce regele Filip şi cu mine am smuls în atâta amar de vreme de la doi papi... Fă, dacă seatâta amar de vreme de la doi papi... Fă, dacă se poate, în aşa fel, ca oamenii pe care îi trimiţi să nu sepoate, în aşa fel, ca oamenii pe care îi trimiţi să nu se cunoască între dânşii.cunoască între dânşii.

Asupra acestora îl lăsă pe frate-său să plece,Asupra acestora îl lăsă pe frate-său să plece, pentru a-şi primi fiul, care aştepta la uşă. Cum se înpentru a-şi primi fiul, care aştepta la uşă. Cum se în--tâmplă adeseori în familii, Louis de Marigny semănatâmplă adeseori în familii, Louis de Marigny semăna mai mult cu unchiu-său, arhiepiscopul, decât cumai mult cu unchiu-său, arhiepiscopul, decât cu tătâne-său. Era subţirel, foarte grijuliu să arate întottătâne-său. Era subţirel, foarte grijuliu să arate întot--deauna ca scos din cutie, îmbrăcându-se cam prea bădeauna ca scos din cutie, îmbrăcându-se cam prea bă--

tător la ochi.tător la ochi.Fiu al unei mărimi înaintea căreia se pleca ţaraFiu al unei mărimi înaintea căreia se pleca ţara

toată şi, pe deasupra, fin al lui Ludovic Aiuritul, habartoată şi, pe deasupra, fin al lui Ludovic Aiuritul, habar nu avea ce înseamnă să lupţi pentru a dobândi ceeanu avea ce înseamnă să lupţi pentru a dobândi ceea ce pofteşti. Era uşuratic, îi plăcea să facă pe grozavulce pofteşti. Era uşuratic, îi plăcea să facă pe grozavul şi să-şi dea acel aer de nobleţe ce şi-l iau mai curândşi să-şi dea acel aer de nobleţe ce şi-l iau mai curând odraslele din a doua generaţie decât acelea cu zeceodraslele din a doua generaţie decât acelea cu zece rânduri de strămoşi; iar dacă îl admira foarte mult perânduri de strămoşi; iar dacă îl admira foarte mult pe tată-său, căruia îi datora totul şi faţă de care se sitată-său, căruia îi datora totul şi faţă de care se si--mţea atât de mic, nu se putea totuşi opri de al judecamţea atât de mic, nu se putea totuşi opri de al judeca în sinea lui pentru asprimea apucăturilor sale. Flăcăulîn sinea lui pentru asprimea apucăturilor sale. Flăcăul acesta avea o singură însuşire, mai bine zis, o singurăacesta avea o singură însuşire, mai bine zis, o singură che-mare: îndrăgea caii, se pricepea la ei şi ştia să-iche-mare: îndrăgea caii, se pricepea la ei şi ştia să-i strunească, de parcă ar fi avut de două veacuri numaistrunească, de parcă ar fi avut de două veacuri numai cavaleri în neamul său.cavaleri în neamul său.

- Ludovic, găteşte-te de drum, îi spuse Enguerrand;- Ludovic, găteşte-te de drum, îi spuse Enguerrand; pleci de îndată la Londra să duci această scrisoare.pleci de îndată la Londra să duci această scrisoare.

Tânărul făcu o mutră plictisită.Tânărul făcu o mutră plictisită.- N-am putea lăsa-o pe mâine, tată, sau să mă înlo- N-am putea lăsa-o pe mâine, tată, sau să mă înlo--

cuiască un curier? Hotărâsem să merg mâine la vânăcuiască un curier? Hotărâsem să merg mâine la vână--toare în pădurile dinspre Boulogne... Vânătoare fărătoare în pădurile dinspre Boulogne... Vânătoare fără alai mare, pentru ca e doliu, însă...alai mare, pentru ca e doliu, însă...

- Vânătoare! izbucni supărat Marigny. Numai la vâ- Vânătoare! izbucni supărat Marigny. Numai la vâ--nătoare ţi-e capul! Şi ţi-ai şi găsit vremea pentru aşanătoare ţi-e capul! Şi ţi-ai şi găsit vremea pentru aşa ceva! Nu pot oare cere niciodată nimic de la ai mei,ceva! Nu pot oare cere niciodată nimic de la ai mei, pentru care eu fac orice, fără să-i văd sclifosindu-se?pentru care eu fac orice, fără să-i văd sclifosindu-se? Află deci că eu sunt cel hăituit în clipa de faţă, iarAflă deci că eu sunt cel hăituit în clipa de faţă, iar dacă nu mă ajuţi au să mă belească, şi pe tine aşijdacă nu mă ajuţi au să mă belească, şi pe tine aşij--derea... Dacă un curier putea face treaba asta mi-ar fiderea... Dacă un curier putea face treaba asta mi-ar fi dat prin minte fără să mi-o spui tu! Te trimit la regeledat prin minte fără să mi-o spui tu! Te trimit la regele Angliei şi am să-l înştiinţez de unele lucruri pe careAngliei şi am să-l înştiinţez de unele lucruri pe care nu le pot încredinţa hârtiei... E oare o cinste destul denu le pot încredinţa hârtiei... E oare o cinste destul de mare ca să te poţi lipsi de vânătoarea ta?mare ca să te poţi lipsi de vânătoarea ta?

- Iartă-mă, tată, zise Louis de Marigny, nu price- Iartă-mă, tată, zise Louis de Marigny, nu price--

pusem.pusem.Marigny luă de pe masă tocul de piele în care eraMarigny luă de pe masă tocul de piele în care era

băgată scrisoarea făcută sul.băgată scrisoarea făcută sul.- Pe regele Eduard îl cunoşti, căci l-ai văzut acum- Pe regele Eduard îl cunoşti, căci l-ai văzut acum

un an la Paris. Îi vei spune limpede următoarele:un an la Paris. Îi vei spune limpede următoarele: "Monseniorul de Valois vrea să apuce toată puterea în"Monseniorul de Valois vrea să apuce toată puterea în mâna lui. Mă tem că, dacă ar izbuti, ar putea schimbamâna lui. Mă tem că, dacă ar izbuti, ar putea schimba învoielile care s-au făcut între cele două ţări în priînvoielile care s-au făcut între cele două ţări în pri--vinţa Guyennei. Pe de altă parte, Valois ar voi să-l învinţa Guyennei. Pe de altă parte, Valois ar voi să-l în--soare pe noul rege cu o prinţesă din familia de Anjou,soare pe noul rege cu o prinţesă din familia de Anjou, care domneşte în Ungaria, ceea ce ar întoarce aliacare domneşte în Ungaria, ceea ce ar întoarce alia--nţele noastre mai mult către miazăzi decât însprenţele noastre mai mult către miazăzi decât înspre miazănoapte." Atâta să-i spui. Regele Angliei să iamiazănoapte." Atâta să-i spui. Regele Angliei să ia deci aminte de aceste două lucruri! Am să-l ţin la zideci aminte de aceste două lucruri! Am să-l ţin la zi cu ce s-o mai întâmpla, dacă s-or ivi altele.cu ce s-o mai întâmpla, dacă s-or ivi altele.

Marigny îşi privi o clipă fiul. "Măriei-sale EduardMarigny îşi privi o clipă fiul. "Măriei-sale Eduard mult îi place de frumuseţea bărbaţilor, gândi el. Poatemult îi place de frumuseţea bărbaţilor, gândi el. Poate că n-are să rămână nesimţitor la înfăţişarea chipeşă acă n-are să rămână nesimţitor la înfăţişarea chipeşă a curierului."curierului."

- Să iei cu tine numai doi scutieri şi rândaşii de- Să iei cu tine numai doi scutieri şi rândaşii de care-i nevoie. Nu călători dându-ţi ifose de prinţ, câtcare-i nevoie. Nu călători dându-ţi ifose de prinţ, cât te afli pe pământul Franţei. Şi cere-i vistierniculuite afli pe pământul Franţei. Şi cere-i vistiernicului meu două sute... nu, o sută de livre, au să-ţi ajungă demeu două sute... nu, o sută de livre, au să-ţi ajungă de cheltuială.cheltuială.

Se auziră două bătăi în uşă.Se auziră două bătăi în uşă.- A sosit domnul Alain de Pareilles, vesti un ar- A sosit domnul Alain de Pareilles, vesti un ar--

măşel.măşel.- Să intre... Cu bine, Ludovic, şi drum bun.- Să intre... Cu bine, Ludovic, şi drum bun.Enguerrand de Marigny îşi îmbrăţişă fiul, lucru ceEnguerrand de Marigny îşi îmbrăţişă fiul, lucru ce

numai rareori făcea. Se întoarse apoi spre Alain denumai rareori făcea. Se întoarse apoi spre Alain de Pareilles, care intra, îl apucă de braţ şi, arătându-i unPareilles, care intra, îl apucă de braţ şi, arătându-i un jilţ în faţa vetrei, îi spuse:jilţ în faţa vetrei, îi spuse:

- Încălzeşte-te, Pareilles, trebuie să te fi pătruns- Încălzeşte-te, Pareilles, trebuie să te fi pătruns frigul...frigul...

Căpitanul a toată arcăşimea avea părul de culoareaCăpitanul a toată arcăşimea avea părul de culoarea oţelului, un obraz adânc brăzdat de vreme şi de răzoţelului, un obraz adânc brăzdat de vreme şi de răz--boaie, iar ochii lui, care văzuseră atâtea lupte şi silboaie, iar ochii lui, care văzuseră atâtea lupte şi sil--nicii, atâţia oameni puşi la cazne grele sau daţi morţii,nicii, atâţia oameni puşi la cazne grele sau daţi morţii, nu puteau să se mai mire de nimic. Spânzuraţii de lanu puteau să se mai mire de nimic. Spânzuraţii de la Montfaucon erau pentru dânsul o privelişte de toateMontfaucon erau pentru dânsul o privelişte de toate zilele. Numai în anul din urmă dusese pe marele mazilele. Numai în anul din urmă dusese pe marele ma--estru al templierilor la rug, pe fraţii d'Aunay la roatăestru al templierilor la rug, pe fraţii d'Aunay la roată şi pe prinţesele regale la temniţă. De asemenea, subşi pe prinţesele regale la temniţă. De asemenea, sub porunca lui se aflau pâlcurile de arcaşi şi de armăşeiporunca lui se aflau pâlcurile de arcaşi şi de armăşei din toate fortăreţele, astfel că paza liniştii în toatădin toate fortăreţele, astfel că paza liniştii în toată ţara tot pe dânsul îl privea. Marigny, care nu zicea oţara tot pe dânsul îl privea. Marigny, care nu zicea o vorbă prietenoasă nici unuia dintre ai lui, îl tutuia pevorbă prietenoasă nici unuia dintre ai lui, îl tutuia pe acest vechi camarad, unealtă oarbă şi neşovăitoare aacest vechi camarad, unealtă oarbă şi neşovăitoare a puterii sale.puterii sale.

- Alain, am pentru tine două misiuni, pe care va- Alain, am pentru tine două misiuni, pe care va trebui să le duci la îndeplinire fără zăbavă, zise el. Veitrebui să le duci la îndeplinire fără zăbavă, zise el. Vei pleca tu însuţi la Château-Gaillard, să mi-l scuturi pepleca tu însuţi la Château-Gaillard, să mi-l scuturi pe măgarul care comandă acolo... Cum îi mai zice?măgarul care comandă acolo... Cum îi mai zice?

- Bersumée, Robert Bersumée, răspunse Pareilles.- Bersumée, Robert Bersumée, răspunse Pareilles.- Îi vei spune deci acestui Bersumée să urmeze în- Îi vei spune deci acestui Bersumée să urmeze în--

tocmai poruncile ce i-am dat nu demult, în înţelegeretocmai poruncile ce i-am dat nu demult, în înţelegere cu regele Filip. Ştiu că a fost pe acolo contelecu regele Filip. Ştiu că a fost pe acolo contele d'Artois. Aceasta este o încălcare a poruncilor mele.d'Artois. Aceasta este o încălcare a poruncilor mele. Dacă vrea cineva să-l trimită, pe el sau pe altul, treDacă vrea cineva să-l trimită, pe el sau pe altul, tre--buie să ceară învoire de la mine. Numai regele poatebuie să ceară învoire de la mine. Numai regele poate intra acolo, dar nu mă tem de aşa ceva. Vreau să nuintra acolo, dar nu mă tem de aşa ceva. Vreau să nu pătrundă nimeni la prinţesa Marguerite, să nu primepătrundă nimeni la prinţesa Marguerite, să nu prime--ască nici o scrisoare, nimic! Spune-i deci măgaruluiască nici o scrisoare, nimic! Spune-i deci măgarului că am să-i tai urechile dacă nu se supune întocmai.că am să-i tai urechile dacă nu se supune întocmai.

- Ce ai de gând să faci cu prinţesa Marguerite? în- Ce ai de gând să faci cu prinţesa Marguerite? în--trebă Pareilles.trebă Pareilles.

- Deocamdată o ţin zălog în mâna mea. Aşadar să- Deocamdată o ţin zălog în mâna mea. Aşadar să nu aibă de-a face cu nimeni, dar să fie bine păzită canu aibă de-a face cu nimeni, dar să fie bine păzită ca

să nu i se întâmple nimic rău. Am nevoie ca ea să trăsă nu i se întâmple nimic rău. Am nevoie ca ea să tră--iască, şi încă multă vreme. Să i se îndulcească chiariască, şi încă multă vreme. Să i se îndulcească chiar traiul, dacă rânduielile temniţei i-ar vătăma sănătraiul, dacă rânduielile temniţei i-ar vătăma sănă--tatea. Şi acum, a doua poruncă pe care ţi-o dau: întatea. Şi acum, a doua poruncă pe care ţi-o dau: în--dată ce te vei întoarce din Normandia, te repezi ladată ce te vei întoarce din Normandia, te repezi la miazăzi, după ce vei fi trimis înainte trei sute dintremiazăzi, după ce vei fi trimis înainte trei sute dintre oamenii tăi luaţi din arcăşimea Parisului, ca să teoamenii tăi luaţi din arcăşimea Parisului, ca să te aştepte la Orange. Acolo, te pui în fruntea lor şi îiaştepte la Orange. Acolo, te pui în fruntea lor şi îi aşezi în fortul Villeneuve, cu faţa spre Avignon. Vreauaşezi în fortul Villeneuve, cu faţa spre Avignon. Vreau să-mi pregăteşti acolo o intrare cu tămbălău mare. Săsă-mi pregăteşti acolo o intrare cu tămbălău mare. Să mi-i pui pe arcaşii tăi să defileze de şase ori de-ami-i pui pe arcaşii tăi să defileze de şase ori de-a lungul meterezelor, pentru ca oricine i-ar vedea dealungul meterezelor, pentru ca oricine i-ar vedea dea--supra fluviului să-şi închipuie că sunt două mii. Săsupra fluviului să-şi închipuie că sunt două mii. Să bâţâie cardinalii în sutanele lor, căci pentru dânşii ambâţâie cardinalii în sutanele lor, căci pentru dânşii am urzit asemenea vicleim. Aşa voi izbuti să le joc renurzit asemenea vicleim. Aşa voi izbuti să le joc ren--ghiul ce le-am pregătit pe alte căi. Îndată ce-ai făcutghiul ce le-am pregătit pe alte căi. Îndată ce-ai făcut asta, îţi laşi oamenii acolo şi te întorci la Paris.asta, îţi laşi oamenii acolo şi te întorci la Paris.

- Treaba asta e o joacă, domnule Enguerrand, zău- Treaba asta e o joacă, domnule Enguerrand, zău aşa! zise Alain de Pareilles. Să mă duc să-l trag deaşa! zise Alain de Pareilles. Să mă duc să-l trag de urechi pe măgar şi apoi să bag spaima în granguriiurechi pe măgar şi apoi să bag spaima în grangurii ăia roşiiăia roşii44 e mai plăcut decât să inspectez garda pala e mai plăcut decât să inspectez garda pala--tului, unde acuma...tului, unde acuma...

Se opri, şovăind să-şi ducă gândul până la capăt,Se opri, şovăind să-şi ducă gândul până la capăt, apoi îşi deşertă ce avea pe inimă:apoi îşi deşertă ce avea pe inimă:

-...unde acuma, ca să spun drept, Enguerrand,-...unde acuma, ca să spun drept, Enguerrand, vântul care suflă pe-acolo nu-mi prieşte de fel.vântul care suflă pe-acolo nu-mi prieşte de fel.

Îşi scutură amărât chica de culoarea oţelului.Îşi scutură amărât chica de culoarea oţelului.- Şi totuşi trebuie să rămâi la locul tău, răspunse- Şi totuşi trebuie să rămâi la locul tău, răspunse

Marigny. Teamă mi-i că slujitorii regelui Filip vor aveaMarigny. Teamă mi-i că slujitorii regelui Filip vor avea multe de îndurat în zilele acestea. Am nevoie ca tu sămulte de îndurat în zilele acestea. Am nevoie ca tu să rămâi mai departe în fruntea arcaşilor. Cât priveşterămâi mai departe în fruntea arcaşilor. Cât priveşte oamenii ce-i vei lua cu tine, precum ţi-am spus adineoamenii ce-i vei lua cu tine, precum ţi-am spus adine--auri, nu trebuie să-l înştiinţezi pe comandantul oştilor,auri, nu trebuie să-l înştiinţezi pe comandantul oştilor, i-o voi spune eu însumi. Cu bine, Alain.i-o voi spune eu însumi. Cu bine, Alain.

44 Cardinalii poartă pălărie şi sutană roşie.Cardinalii poartă pălărie şi sutană roşie.

Trecu după aceea în sala de lucru, unde praviliştiiTrecu după aceea în sala de lucru, unde praviliştii săi, cei pe care îi chemase şi încă alţii ca Briançon şisăi, cei pe care îi chemase şi încă alţii ca Briançon şi Bourdenai, veniţi ei singuri să afle ce mai e nou, sosiBourdenai, veniţi ei singuri să afle ce mai e nou, sosi--seră. La intrarea lui, glasurile atât de cunoscute tăseră. La intrarea lui, glasurile atât de cunoscute tă--cură deodată.cură deodată.

De-a lungul pereţilor încăperii se înşiruiau jilţuriDe-a lungul pereţilor încăperii se înşiruiau jilţuri sculptate, de braţele cărora erau prinse călimări dinsculptate, de braţele cărora erau prinse călimări din corn de bou şi, în faţa lor, nişte policioare pentrucorn de bou şi, în faţa lor, nişte policioare pentru scris, de care se vedeau atârnând greutăţi ca să ţinăscris, de care se vedeau atârnând greutăţi ca să ţină întinse pergamentele. Pe stranele care puteau fi înîntinse pergamentele. Pe stranele care puteau fi în--toarse când într-o parte, când într-alta, erau rânduitetoarse când într-o parte, când într-alta, erau rânduite tot felul de catastife şi hârţoage. Sala semăna astfel atot felul de catastife şi hârţoage. Sala semăna astfel a paraclis, sau a bibliotecă de mânăstire.paraclis, sau a bibliotecă de mânăstire.

- Domnilor, zise Enguerrand de Marigny după ce-i- Domnilor, zise Enguerrand de Marigny după ce-i privise mişcat pe oamenii săi de încredere, nu vi s-aprivise mişcat pe oamenii săi de încredere, nu vi s-a făcut cinstea de a fi poftiţi la consiliul de azi-dimifăcut cinstea de a fi poftiţi la consiliul de azi-dimi--neaţă, la care eu am fost. De aceea vom ţine acumneaţă, la care eu am fost. De aceea vom ţine acum între noi un sfat foarte intim.între noi un sfat foarte intim.

- Nu va lipsi de la el decât regele Filip, spuse Raoul- Nu va lipsi de la el decât regele Filip, spuse Raoul de Presle, zâmbind cu amărăciune.de Presle, zâmbind cu amărăciune.

- Să ne rugăm ca sufletul său să ne călăuzească,- Să ne rugăm ca sufletul său să ne călăuzească, răspunse Marigny. El nu se îndoia de noi.răspunse Marigny. El nu se îndoia de noi.

Apoi, într-o răbufnire a mâniei, izbucni:Apoi, într-o răbufnire a mâniei, izbucni:- Sunt rugat, domnilor, să mă înfăţişez cu socotelile- Sunt rugat, domnilor, să mă înfăţişez cu socotelile

spre a fi cercetate, şi mi se ia din mână vistieria. Aşaspre a fi cercetate, şi mi se ia din mână vistieria. Aşa stând lucrurile, vreau ca socotelile acestea să fiestând lucrurile, vreau ca socotelile acestea să fie foarte limpezi. Porunciţi deci la toate plăşile şi ţinutufoarte limpezi. Porunciţi deci la toate plăşile şi ţinutu--rile să se plătească tot ce se cuvine a fi plătit, încerile să se plătească tot ce se cuvine a fi plătit, înce--pând cu datoriile cele mai mărunte. Să fie achitatepând cu datoriile cele mai mărunte. Să fie achitate furniturile, lucrările începute, şi toate câte au fost cefurniturile, lucrările începute, şi toate câte au fost ce--rute de coroană. Să se plătească în toată ţara până n-rute de coroană. Să se plătească în toată ţara până n-o mai rămâne leţcaie în vistierie, chiar dacă plăţileo mai rămâne leţcaie în vistierie, chiar dacă plăţile acestea ar putea să sufere amânare.acestea ar putea să sufere amânare.

Ceilalţi pricepuseră numaidecât jocul său. EnguerCeilalţi pricepuseră numaidecât jocul său. Enguer--

rand îşi pocni încheietura degetelor, ca şi cum ar firand îşi pocni încheietura degetelor, ca şi cum ar fi strâns de gât pe cineva.strâns de gât pe cineva.

- Împăratul Constantinopolei vrea să pună mâna pe- Împăratul Constantinopolei vrea să pună mâna pe vistierie? N-are decât! Dar va trebui să-şi caute întrvistierie? N-are decât! Dar va trebui să-şi caute într--altă parte răsplata uneltirilor lui!altă parte răsplata uneltirilor lui!

CHARLES DE VALOISCHARLES DE VALOIS

Dacă pe partea stângă a Senei, la locuinţa monseniDacă pe partea stângă a Senei, la locuinţa monseni--orului de Marigny, se simţea furtună în aer, în schimb,orului de Marigny, se simţea furtună în aer, în schimb, de cealaltă parte a fluviului, în palatul contelui de Vade cealaltă parte a fluviului, în palatul contelui de Va--lois, domnea veselie mare.lois, domnea veselie mare.

Acolo toate gurile se lăţeau într-un zâmbet de mânAcolo toate gurile se lăţeau într-un zâmbet de mân--drie. Cel mai neînsemnat scutier îşi dădea ifose de midrie. Cel mai neînsemnat scutier îşi dădea ifose de mi--nistru când trăgea o săpuneală slugilor; femeile ponistru când trăgea o săpuneală slugilor; femeile po--runceau mai aprig şi ţâncii ţipau mai tare.runceau mai aprig şi ţâncii ţipau mai tare.

Fiecare ştia, sau voia să arate că ştie; fiecare luaFiecare ştia, sau voia să arate că ştie; fiecare lua parte dinainte şi în felul său la evenimentele ce separte dinainte şi în felul său la evenimentele ce se vesteau, şi dintr-asta se isca o hărmălaie de lăudăvesteau, şi dintr-asta se isca o hărmălaie de lăudă--roşenii, de şuşoteli între două uşi, de milogeală linroşenii, de şuşoteli între două uşi, de milogeală lin--guşitoare şi de forfotă necontenită. Gaşca marilor feuguşitoare şi de forfotă necontenită. Gaşca marilor feu--dali triumfa.dali triumfa.

Văzând mulţimea de oameni care, de a doua ziVăzând mulţimea de oameni care, de a doua zi după furtunosul consiliu, se îmbulzeau pe săli ca sădupă furtunosul consiliu, se îmbulzeau pe săli ca să arate că ei sunt cu partidul biruitor, s-ar fi pututarate că ei sunt cu partidul biruitor, s-ar fi putut spune că adevărata curte nu mai era la palatul respune că adevărata curte nu mai era la palatul re--gelui, ci la locuinţa lui Valois.gelui, ci la locuinţa lui Valois.

Reşedinţă de rege, de altminteri! Nu vedeai acoloReşedinţă de rege, de altminteri! Nu vedeai acolo bârnă în tavan care să nu fie sculptată, nici cămin albârnă în tavan care să nu fie sculptată, nici cămin al cărui coş monumental să nu fie împodobit cu scuturilecărui coş monumental să nu fie împodobit cu scuturile Franţei şi ale Constantinopolei. Pretutindeni pardoFranţei şi ale Constantinopolei. Pretutindeni pardo--seala de piatră nu se mai zărea sub covoarele aduseseala de piatră nu se mai zărea sub covoarele aduse din Orient, iar pereţii, sub tapiseriile venite din Cipru,din Orient, iar pereţii, sub tapiseriile venite din Cipru, ţesute în fir de aur. Pe scrinuri şi policioare argintăriaţesute în fir de aur. Pe scrinuri şi policioare argintăria curată şi argintul aurit, strunjite şi şlefuite, se lăfăiaucurată şi argintul aurit, strunjite şi şlefuite, se lăfăiau alături de vaze smălţuite şi pietre scumpe.alături de vaze smălţuite şi pietre scumpe.

Şambelani, făcând pe grozavii, îşi şopteau unii alŞambelani, făcând pe grozavii, îşi şopteau unii al--tora cu un aer încruntat poruncile, şi nu era grămătic,tora cu un aer încruntat poruncile, şi nu era grămătic, fie şi cel de pe urmă, care să nu-şi dea aere de marefie şi cel de pe urmă, care să nu-şi dea aere de mare dregător.dregător.

Doamnele şi domnişoarele de onoare ale conteseiDoamnele şi domnişoarele de onoare ale contesei de Valois sporovăiau în jurul canonicului Etienne dede Valois sporovăiau în jurul canonicului Etienne de Mornay, care devenea omul cel mai de seamă al zileiMornay, care devenea omul cel mai de seamă al zilei după monseniorul de Valois. O întreagă "clientelă" nedupă monseniorul de Valois. O întreagă "clientelă" ne--astâmpărată, clocotitoare, vicleană intra şi ieşea, seastâmpărată, clocotitoare, vicleană intra şi ieşea, se grămădea în pervazul ferestrelor, punând ţara la cale.grămădea în pervazul ferestrelor, punând ţara la cale. Se foiau toţi pe acolo, prefăcându-se că fuseseră cheSe foiau toţi pe acolo, prefăcându-se că fuseseră che--maţi, căci în odaia sa de lucru monseniorul de Valoismaţi, căci în odaia sa de lucru monseniorul de Valois se apucase de adevărate consultări.se apucase de adevărate consultări.

A fost chiar văzut sosind, strigoi dintr-alt veac, spriA fost chiar văzut sosind, strigoi dintr-alt veac, spri--jinit de un scutier, cu barbă albă, vestitul domn dejinit de un scutier, cu barbă albă, vestitul domn de Joinville, jigărit şi dărâmat de bătrâneţe. Fostul seJoinville, jigărit şi dărâmat de bătrâneţe. Fostul se--neşal de Champagne, omul care îl însoţise pe sfântulneşal de Champagne, omul care îl însoţise pe sfântul Ludovic în cruciada de la '48Ludovic în cruciada de la '4855, care fusese martorul, care fusese martorul principal la procesul canonizării acestuia şi care îşiprincipal la procesul canonizării acestuia şi care îşi dictase de curând "Memoriile", deşi amintirea încedictase de curând "Memoriile", deşi amintirea înce--puse să i se cam încurce, avea 91 de ani. Pe jumătatepuse să i se cam încurce, avea 91 de ani. Pe jumătate orb, cu pleoapele căzute, tremurând pe picioare, cuorb, cu pleoapele căzute, tremurând pe picioare, cu judecata slăbită, dar încă măgulit că se gândiseră să-ljudecata slăbită, dar încă măgulit că se gândiseră să-l cheme, el aducea contelui de Valois, doar prin precheme, el aducea contelui de Valois, doar prin pre--zenţa sa, chezăşia morală a nobilimii războinice dezenţa sa, chezăşia morală a nobilimii războinice de odinioară şi a vechii lumi feudale.odinioară şi a vechii lumi feudale.

Mirosul îmbietor al puterii se împrăştiase în tot PaMirosul îmbietor al puterii se împrăştiase în tot Pa--risul şi nu părea să se afle om care să nu dorească a-lrisul şi nu părea să se afle om care să nu dorească a-l adulmeca.adulmeca.

În dosul acestei faţade pompoase se ascundea însăÎn dosul acestei faţade pompoase se ascundea însă o lepră: banii, lipsa de bani, necurmata goană de anio lepră: banii, lipsa de bani, necurmata goană de ani de zile după bani a lui Charles de Valois. Vrând săde zile după bani a lui Charles de Valois. Vrând să pară întotdeauna cel dintâi, aşa cum îi stătea în fire,pară întotdeauna cel dintâi, aşa cum îi stătea în fire, ducea un trai mai presus de veniturile sale şi, îngloducea un trai mai presus de veniturile sale şi, înglo--dându-se în datorii, numai cu chiu, cu vai ajungea sădându-se în datorii, numai cu chiu, cu vai ajungea să plătească dobânzile. Luxul de care se înconjura îlplătească dobânzile. Luxul de care se înconjura îl ţinea foarte scump. Dar mai cu seamă ducea povaraţinea foarte scump. Dar mai cu seamă ducea povara nenumăratei, nesăturatei sale familii. Mahaut de Chânenumăratei, nesăturatei sale familii. Mahaut de Châ--

55 E vorba de a şaptea cruciadă, pornită de Ludovic al IX-lea la 1248.E vorba de a şaptea cruciadă, pornită de Ludovic al IX-lea la 1248.

tillon, nevastă-sa de-a treia, îndrăgea cele mai costisitillon, nevastă-sa de-a treia, îndrăgea cele mai costisi--toare stofe şi n-ar fi îndurat ca vreo altă doamnă sătoare stofe şi n-ar fi îndurat ca vreo altă doamnă să fie mai dichisită ca dânsa. Filip, iubitul său fiu, defie mai dichisită ca dânsa. Filip, iubitul său fiu, de când fusese făcut cavaler, nu înceta să cumpere arcând fusese făcut cavaler, nu înceta să cumpere ar--muri, zale englezeşti, subţiri şi uşoare, cizme dinmuri, zale englezeşti, subţiri şi uşoare, cizme din piele de Cordova, lănci făcute din lemnul arborilor depiele de Cordova, lănci făcute din lemnul arborilor de la miazănoapte, săbii nemţeşti.la miazănoapte, săbii nemţeşti.

Harnic la prăsilă, monseniorul de Valois avea treisHarnic la prăsilă, monseniorul de Valois avea treis--prezece fete născute din cele trei căsătorii ale sale!prezece fete născute din cele trei căsătorii ale sale! Acelea dintre dânsele care se şi măritaseră îl siliserăAcelea dintre dânsele care se şi măritaseră îl siliseră pe Charles să facă datorii peste datorii pentru ca nupe Charles să facă datorii peste datorii pentru ca nu--nţile lor să fie la înălţimea coroanelor cu care senţile lor să fie la înălţimea coroanelor cu care se uneau, iar în ce priveşte pe celelalte, trebuia să seuneau, iar în ce priveşte pe celelalte, trebuia să se gândească a le încropi zestre, ca să poată lua niştegândească a le încropi zestre, ca să poată lua nişte soţi de nasul lor.soţi de nasul lor.

Cât despre şambelani, scutieri, stolnici şi feciori,Cât despre şambelani, scutieri, stolnici şi feciori, aceştia erau droaie şi grozav de lacomi. N-aveai cumaceştia erau droaie şi grozav de lacomi. N-aveai cum să-i împiedici de-a face multă risipă şi de-a fura încăsă-i împiedici de-a face multă risipă şi de-a fura încă şi mai mult. Pentru a hrăni atâtea guri se aducea laşi mai mult. Pentru a hrăni atâtea guri se aducea la cuhnii ditai vita întreagă, iar zarzavatul şi de-ale băcuhnii ditai vita întreagă, iar zarzavatul şi de-ale bă--căniei cu carul.căniei cu carul.

Nu demult, făcând pe mărinimosul şi slobozindu-şiNu demult, făcând pe mărinimosul şi slobozindu-şi iobagii de pe moşii - pentru că frate-său, Filip celiobagii de pe moşii - pentru că frate-său, Filip cel Frumos, îl silise la aceasta - Valois putuse să-şi stingăFrumos, îl silise la aceasta - Valois putuse să-şi stingă o parte din datoriile vechi cu banii de răscumpărareo parte din datoriile vechi cu banii de răscumpărare luaţi de la şerbii lui. Dar iobagilor nu le vinzi liberluaţi de la şerbii lui. Dar iobagilor nu le vinzi liber--tatea decât o singură dată; iar dacă astăzi, cu prilejultatea decât o singură dată; iar dacă astăzi, cu prilejul schimbării de domnie, unchiul noului rege ţinea aşaschimbării de domnie, unchiul noului rege ţinea aşa de mult să apuce în mâna lui trebile ţării, la aceasta îlde mult să apuce în mâna lui trebile ţării, la aceasta îl îmboldea nu numai pofta de putere, ci şi nevoia de a-îmboldea nu numai pofta de putere, ci şi nevoia de a-şi mai face rost de niscaiva împrumuturi.şi mai face rost de niscaiva împrumuturi.

Unele bătălii îl lasă pe învingător tot aşa de strâmUnele bătălii îl lasă pe învingător tot aşa de strâm--torat ca şi pe învins. Monseniorul de Valois avea acumtorat ca şi pe învins. Monseniorul de Valois avea acum în puterea lui vistieria regală; dar era o vistierie înîn puterea lui vistieria regală; dar era o vistierie în

care sufla vântul.care sufla vântul.Şi în timp ce prin încăperile de dedesubt o liotă înŞi în timp ce prin încăperile de dedesubt o liotă în--

treagă sta la căldurică şi se îmbuiba pe cheltuiala lui,treagă sta la căldurică şi se îmbuiba pe cheltuiala lui, Valois primea în odaia de lucru de la catul de sus viziValois primea în odaia de lucru de la catul de sus vizi--tator după vizitator, căutând mijloace spre a umple nutator după vizitator, căutând mijloace spre a umple nu numai lăzile sale, ci şi pe acelea ale statului.numai lăzile sale, ci şi pe acelea ale statului.

Pe când îl însoţea până-n capul scării pe temutulPe când îl însoţea până-n capul scării pe temutul conte de Dreux, cu care tocmai se sfătuise în privinţaconte de Dreux, cu care tocmai se sfătuise în privinţa stării de lucruri din plăşile de la apus de Paris, auzistării de lucruri din plăşile de la apus de Paris, auzi larma venind de jos, amestecată cu strigăte de uilarma venind de jos, amestecată cu strigăte de ui--mire.mire.

Era Robert d'Artois, care, în mijlocul unei cete ceEra Robert d'Artois, care, în mijlocul unei cete ce se strânsese roată în jurul său minunându-se, îndoiase strânsese roată în jurul său minunându-se, îndoia între degete o potcoavă. Se apucase careva să spunăîntre degete o potcoavă. Se apucase careva să spună în faţa lui că regele Filip putea să facă una ca asta înîn faţa lui că regele Filip putea să facă una ca asta în tinereţe, şi uriaşul ţinea să arate că acest soi de talenttinereţe, şi uriaşul ţinea să arate că acest soi de talent îl aveau şi alţii din neamul lor. Aşa de tare se opintea,îl aveau şi alţii din neamul lor. Aşa de tare se opintea, încât i se vedeau la tâmple vinele umflându-se; darîncât i se vedeau la tâmple vinele umflându-se; dar potcoava i se îndoia sub degete şi bărbaţii clătinaupotcoava i se îndoia sub degete şi bărbaţii clătinau din cap cu respect, în vreme ce femeile se sclifoseaudin cap cu respect, în vreme ce femeile se sclifoseau scoţând ah-uri isterice.scoţând ah-uri isterice.

Monseniorul de Valois se ivi într-un fel de balcon deMonseniorul de Valois se ivi într-un fel de balcon de unde putea îmbrăţişa cu privirea sala mare de dedeunde putea îmbrăţişa cu privirea sala mare de dede--subt. De cum îl zăriră, toţi cei de acolo ridicară capulsubt. De cum îl zăriră, toţi cei de acolo ridicară capul spre dânsul, ca un stol de păsări hămesite care aştespre dânsul, ca un stol de păsări hămesite care aşte--aptă să le pice grăunţele.aptă să le pice grăunţele.

- D'Artois! chemă Valois, aş dori să-ţi vorbesc.- D'Artois! chemă Valois, aş dori să-ţi vorbesc.- Viu numaidecât, vere, răspunse mătăhălosul Ro- Viu numaidecât, vere, răspunse mătăhălosul Ro--

bert.bert.Zvârli potcoava strâmbată unui scutier, care era câtZvârli potcoava strâmbată unui scutier, care era cât

pe ce s-o prindă cu fruntea, şi se grăbi să-l urmeze pepe ce s-o prindă cu fruntea, şi se grăbi să-l urmeze pe unchiul regelui în odaia de lucru a acestuia.unchiul regelui în odaia de lucru a acestuia.

Încăperea era cât o catedrală. De-a lungul pereţilor,Încăperea era cât o catedrală. De-a lungul pereţilor, o uriaşă tapiserie, ţesută în fir de argint şi aur, îno uriaşă tapiserie, ţesută în fir de argint şi aur, în--

făţişa îmbarcarea pentru cruciade. Peste tot statui defăţişa îmbarcarea pentru cruciade. Peste tot statui de fildeş, tablouri ale căror obloane sculptate erau desfildeş, tablouri ale căror obloane sculptate erau des--chise, cupe împodobite cu nestemate; aici bogăţia îţichise, cupe împodobite cu nestemate; aici bogăţia îţi lua ochii mai mult încă decât în celelalte încăperi alelua ochii mai mult încă decât în celelalte încăperi ale palatului. Monseniorul de Valois avea mare slăbiciunepalatului. Monseniorul de Valois avea mare slăbiciune pentru rarităţi. Pe o măsuţă se vedea o tablă de şahpentru rarităţi. Pe o măsuţă se vedea o tablă de şah din matostat şi jad, încrustată cu argint şi pietredin matostat şi jad, încrustată cu argint şi pietre scumpe, ale cărei figuri erau făcute din iaspis şiscumpe, ale cărei figuri erau făcute din iaspis şi cleştar.cleştar.

- Ce zici, îl întâmpină Valois, crezi că omul tău va- Ce zici, îl întâmpină Valois, crezi că omul tău va veni? Mi se pare că prea se lasă aşteptat.veni? Mi se pare că prea se lasă aşteptat.

Greoi, îndesat, roşu la faţă, ţanţoş de nu-şi încăpeaGreoi, îndesat, roşu la faţă, ţanţoş de nu-şi încăpea în piele, se plimba cu fruntea încreţită de griji printreîn piele, se plimba cu fruntea încreţită de griji printre comorile sale, din care o bună parte nici nu era încăcomorile sale, din care o bună parte nici nu era încă plătită.plătită.

- Eu, dragă vere, trag nădejde că are să vină! răs- Eu, dragă vere, trag nădejde că are să vină! răs--punse d'Artois. Crede-mă, nu-s mai puţin nerăbdătorpunse d'Artois. Crede-mă, nu-s mai puţin nerăbdător ca dumneata să-l văd arătându-se, căci după răsca dumneata să-l văd arătându-se, căci după răs--punsul ce mi-l va da mă pregătesc să-ţi cer şi eu ceva.punsul ce mi-l va da mă pregătesc să-ţi cer şi eu ceva.

- Ce anume?- Ce anume?- Vistieria regală, acum că-i pe mâna dumitale, n-ar- Vistieria regală, acum că-i pe mâna dumitale, n-ar

putea oare să-mi dea o părticică din ce-mi datorează?putea oare să-mi dea o părticică din ce-mi datorează?Valois ridică braţele la cer.Valois ridică braţele la cer.- Ştiut-ai, vere, urmă d'Artois, că se împlinesc şapte- Ştiut-ai, vere, urmă d'Artois, că se împlinesc şapte

ani de când nu mi s-au plătit cele cinci mii de livre,ani de când nu mi s-au plătit cele cinci mii de livre, venitul comitatului meu Beaumont, pe care mi-auvenitul comitatului meu Beaumont, pe care mi-au făcut hatârul să mi-l dea, chipurile, pentru a mă desfăcut hatârul să mi-l dea, chipurile, pentru a mă des--păgubi că mi-au răpit Artois-ul după ce trecuse în stăpăgubi că mi-au răpit Artois-ul după ce trecuse în stă--pânirea mea? Socoate şi dumneata! Mi se cuvin treipânirea mea? Socoate şi dumneata! Mi se cuvin trei--zeci şi cinci de mii de livre! Din ce să trăiesc, atunci?zeci şi cinci de mii de livre! Din ce să trăiesc, atunci?

Valois îşi puse mâna pe braţul său, cu gestul ocroValois îşi puse mâna pe braţul său, cu gestul ocro--titor care-i stătea în obicei.titor care-i stătea în obicei.

- Ascultă, vere, zise el, ceea ce ne dă zor deocam- Ascultă, vere, zise el, ceea ce ne dă zor deocam--dată e nevoie de a găsi cu ce să-l pornim la drum pedată e nevoie de a găsi cu ce să-l pornim la drum pe

Bouville. Despre asta mă bate la cap regele în fiecareBouville. Despre asta mă bate la cap regele în fiecare ceas. Pe urmă, ţi-o făgăduiesc, cea dintâi treabă deceas. Pe urmă, ţi-o făgăduiesc, cea dintâi treabă de care mă apuc e a dumitale.care mă apuc e a dumitale.

Dar neliniştea îi întuneca faţa. De ieri şi până acumDar neliniştea îi întuneca faţa. De ieri şi până acum câtor inşi nu le făcuse aceeaşi făgăduială?câtor inşi nu le făcuse aceeaşi făgăduială?

-...Dar renghiul pe care mi l-a jucat Marigny, porun-...Dar renghiul pe care mi l-a jucat Marigny, porun--cind platnicilor vistieriei să golească lăzile de bani, vacind platnicilor vistieriei să golească lăzile de bani, va fi cel de pe urmă, de asta să nu te îndoieşti! izbucnifi cel de pe urmă, de asta să nu te îndoieşti! izbucni el. Am să pun să-l spânzure, mă auzi tu, Robert, să-lel. Am să pun să-l spânzure, mă auzi tu, Robert, să-l spânzure! Veniturile comitatului dumitale unde crezispânzure! Veniturile comitatului dumitale unde crezi c-au ajuns? În punga lui, vere dragă, în punga lui! Aşac-au ajuns? În punga lui, vere dragă, în punga lui! Aşa cum îţi spun!cum îţi spun!

Din clipa când ajunsese să-i dea întâia lovitură cârDin clipa când ajunsese să-i dea întâia lovitură câr--muitorului ţării, mânia lui Valois nu mai cunoşteamuitorului ţării, mânia lui Valois nu mai cunoştea margini şi nu înceta să-i pună acestuia în cârcă mereumargini şi nu înceta să-i pună acestuia în cârcă mereu alte şi alte nelegiuiri.alte şi alte nelegiuiri.

În ochii lui, Marigny era răspunzător de toate reÎn ochii lui, Marigny era răspunzător de toate re--lele. Se săvârşise vreun furtişag în Paris? Vina era alele. Se săvârşise vreun furtişag în Paris? Vina era a lui Marigny, care nu-şi ţinea în mână poliţia, ba poatelui Marigny, care nu-şi ţinea în mână poliţia, ba poate că împărţea prada cu hoţii. Înalta curte a judecăţilorcă împărţea prada cu hoţii. Înalta curte a judecăţilor dăduse o hotărâre care nu-i venea la socotealădăduse o hotărâre care nu-i venea la socoteală vreunui mare senior? Marigny era cel care o porunvreunui mare senior? Marigny era cel care o porun--cise. Un soţ îşi prinsese nevasta necredincioasă? Totcise. Un soţ îşi prinsese nevasta necredincioasă? Tot de la Marigny se trăgea şi asta, din pricina nemaipode la Marigny se trăgea şi asta, din pricina nemaipo--menitei stricăciuni a năravurilor ce se făcea simţitămenitei stricăciuni a năravurilor ce se făcea simţită de când cârmuia el ţara. Puţin mai lipsea ca Marignyde când cârmuia el ţara. Puţin mai lipsea ca Marigny să fie înfăţişat drept cel care îndemnase la preacurviesă fie înfăţişat drept cel care îndemnase la preacurvie prinţesele regale şi din vina căruia murise Filip celprinţesele regale şi din vina căruia murise Filip cel Frumos.Frumos.

- Crezi, barem, că italianul tău se va învoi să ne îm- Crezi, barem, că italianul tău se va învoi să ne îm--prumute? întrebă Valois pe neaşteptate.prumute? întrebă Valois pe neaşteptate.

- Bineînţeles. Are să ceară chezăşii, dar ai să vezi- Bineînţeles. Are să ceară chezăşii, dar ai să vezi că se învoieşte.că se învoieşte.

D'Artois îl asculta şi-l privea pe văru-său fără să seD'Artois îl asculta şi-l privea pe văru-său fără să se

mai sature, înveselit şi totodată fermecat. Pentrumai sature, înveselit şi totodată fermecat. Pentru dânsul, Valois era "marele om", singura făptură în pidânsul, Valois era "marele om", singura făptură în pi--elea căruia ar fi vrut să fie. Uriaşul acesta, care nuelea căruia ar fi vrut să fie. Uriaşul acesta, care nu era devotat decât lui însuşi, aproape că se simţea înera devotat decât lui însuşi, aproape că se simţea în stare să facă orice de dragul lui Valois. În ochii unuiastare să facă orice de dragul lui Valois. În ochii unuia cam din acelaşi aluat, monseniorul de Valois apăreacam din acelaşi aluat, monseniorul de Valois apărea într-adevăr ca un om fermecător, şi viaţa lui, ca o haîntr-adevăr ca un om fermecător, şi viaţa lui, ca o ha--lima de care să te minunezi. Uimitor personaj prinţullima de care să te minunezi. Uimitor personaj prinţul acesta totodată nerăbdător şi dârz, aprig şi pişicher,acesta totodată nerăbdător şi dârz, aprig şi pişicher, neînfricat în faţa primejdiei, dar slab în faţa linguşiriineînfricat în faţa primejdiei, dar slab în faţa linguşirii şi, mai presus de orice, însufleţit de o poftă de măririşi, mai presus de orice, însufleţit de o poftă de măriri pe care nimic, nici demnităţile înalte, nici privilegiile,pe care nimic, nici demnităţile înalte, nici privilegiile, n-o putea sătura! Oricare altul în locul lui s-ar fi mun-o putea sătura! Oricare altul în locul lui s-ar fi mu--lţumit pe deplin cu veniturile comitatului de Valois,lţumit pe deplin cu veniturile comitatului de Valois, ştiindu-se pair al Franţei, conte d'Alençon, de Charştiindu-se pair al Franţei, conte d'Alençon, de Char--tres, du Perche, d'Anjou şi du Maine şi, prin toatetres, du Perche, d'Anjou şi du Maine şi, prin toate acestea, întâiul baron al ţării. El, nu. Îl rodea dorinţaacestea, întâiul baron al ţării. El, nu. Îl rodea dorinţa de a fi rege. La 13 ani primise coroana Aragonului, lade a fi rege. La 13 ani primise coroana Aragonului, la care putea râvni ca urmaş al lui Jaime Cuceritorul,care putea râvni ca urmaş al lui Jaime Cuceritorul, dar pe care nu fusese în stare s-o păstreze. La 27 dedar pe care nu fusese în stare s-o păstreze. La 27 de ani, pus de frate-său în fruntea oştilor franceze, făceaani, pus de frate-său în fruntea oştilor franceze, făcea prăpăd în Aquitania, iar la 31, chemat de socru-său,prăpăd în Aquitania, iar la 31, chemat de socru-său, regele Neapolei, ca să pacifice Toscana, unde ghelfiiregele Neapolei, ca să pacifice Toscana, unde ghelfii şi ghibelinii se sfâşiau între dânşii, izbutea să dobânşi ghibelinii se sfâşiau între dânşii, izbutea să dobân--dească de la papa iertarea păcatelor, ce se dădeadească de la papa iertarea păcatelor, ce se dădea celor ce luau parte la cruciade, o dată cu titlul decelor ce luau parte la cruciade, o dată cu titlul de vicar general al creştinătăţii şi cu acela de conte devicar general al creştinătăţii şi cu acela de conte de Romagne, başca două sute de mii de florini de aurRomagne, başca două sute de mii de florini de aur smulşi de la locuitorii Florenţei pe care îi sărăcisesmulşi de la locuitorii Florenţei pe care îi sărăcise până la os, ca să le facă cinstea de a pleca de-acolo şipână la os, ca să le facă cinstea de a pleca de-acolo şi de a înceta prădăciunile.de a înceta prădăciunile.

Rămas văduv după moartea soţiei sale dintâi, MarRămas văduv după moartea soţiei sale dintâi, Mar--guerite d'Anjou-Sicile, se însurase din nou, fără săguerite d'Anjou-Sicile, se însurase din nou, fără să aştepte mult, cu una din neamul Courtenay, de careaştepte mult, cu una din neamul Courtenay, de care

se îndrăgosti nebuneşte în clipa când înţelese căse îndrăgosti nebuneşte în clipa când înţelese că dânsa îi aducea, prin moştenire, titlul fabulos de îmdânsa îi aducea, prin moştenire, titlul fabulos de îm--părat al Constantinopolei. Nu domnise acolo, vai, iarpărat al Constantinopolei. Nu domnise acolo, vai, iar cei doi paleologi înveşmântaţi în purpură, carecei doi paleologi înveşmântaţi în purpură, care ocupau tronul Bizanţului, aveau destule necazuri înocupau tronul Bizanţului, aveau destule necazuri în împărăţia lor, ca să se mai sinchisească de acest zurîmpărăţia lor, ca să se mai sinchisească de acest zur--bagiu ce se apucase la celălalt capăt al creştinătăţiibagiu ce se apucase la celălalt capăt al creştinătăţii să facă pe împăratul universului.să facă pe împăratul universului.

În 1308 Valois se înfăţişase iarăşi - după câte sfoÎn 1308 Valois se înfăţişase iarăşi - după câte sfo--rării! - candidat la coroana sfântului imperiu romano-rării! - candidat la coroana sfântului imperiu romano-germanic, fără să capete, când se făcu alegerea, nicigermanic, fără să capete, când se făcu alegerea, nici măcar un singur vot. Nu era în lume sceptru libermăcar un singur vot. Nu era în lume sceptru liber către care să nu-şi întindă numaidecât mâna.către care să nu-şi întindă numaidecât mâna.

La 44 de ani trecuţi, nu se lecuise încă de visurileLa 44 de ani trecuţi, nu se lecuise încă de visurile sale bizantine şi nici de visurile germane. Aduna unasale bizantine şi nici de visurile germane. Aduna una lângă alta în mintea lui toate coroanele pe care ar filângă alta în mintea lui toate coroanele pe care ar fi trebuit să le poarte, fără a uita s-o adauge pe cea atrebuit să le poarte, fără a uita s-o adauge pe cea a Franţei. Ca s-o aibă ar fi fost de ajuns o nimica toată:Franţei. Ca s-o aibă ar fi fost de ajuns o nimica toată: Filip cel Frumos să nu fi avut copii sau aceştia să fiFilip cel Frumos să nu fi avut copii sau aceştia să fi murit în leagăn...murit în leagăn...

Iar când Valois îşi vărsa năduful uneori, strigând:Iar când Valois îşi vărsa năduful uneori, strigând: "Mi-am irosit viaţa! Soarta a fost întotdeauna haină"Mi-am irosit viaţa! Soarta a fost întotdeauna haină cu mine!", o făcea pentru că îşi închipuia că ar ficu mine!", o făcea pentru că îşi închipuia că ar fi putut înjgheba din nou sub stăpânirea sa lumea roputut înjgheba din nou sub stăpânirea sa lumea ro--mană, din Spania şi până la Bosfor, aşa cum era cu omană, din Spania şi până la Bosfor, aşa cum era cu o mie de ani în urmă, pe vremea împăratului Conmie de ani în urmă, pe vremea împăratului Con--stantin.stantin.

Acest prinţ, atins de sminteala măririlor, avea o fireAcest prinţ, atins de sminteala măririlor, avea o fire de aventurier, apucături de parvenit şi darul tainic alde aventurier, apucături de parvenit şi darul tainic al unui întemeietor de dinastie, acela de a întrezări viiunui întemeietor de dinastie, acela de a întrezări vii--torul. Cei treisprezece regi ai seminţiei Valois, caretorul. Cei treisprezece regi ai seminţiei Valois, care aveau să purceadă de la dânsul, domnind vreme deaveau să purceadă de la dânsul, domnind vreme de două sute cincizeci de ani asupra Franţei, vor păstradouă sute cincizeci de ani asupra Franţei, vor păstra toţi în sângele lor, afară de Charles al V-lea, vreo trătoţi în sângele lor, afară de Charles al V-lea, vreo tră--

sătură a firii lui zurlii. Dar scris i-a fost să nu apuce elsătură a firii lui zurlii. Dar scris i-a fost să nu apuce el însuşi nimic din ce râvnise, căci avea să moară cuînsuşi nimic din ce râvnise, căci avea să moară cu patru ani înainte ca Franţa să rămână fără rege şi fiu-patru ani înainte ca Franţa să rămână fără rege şi fiu-său să se urce pe tron.său să se urce pe tron.

- Iată în ce hal am ajuns, vere! răbufni el deodată- Iată în ce hal am ajuns, vere! răbufni el deodată cu o deznădejde teatrală. Să fiu la cheremul unui bancu o deznădejde teatrală. Să fiu la cheremul unui ban--cher italian ca să pot începe a face oarecare rânduialăcher italian ca să pot începe a face oarecare rânduială în ţara asta!în ţara asta!

CINE OARE CÂRMUIEŞTE FRANŢA?CINE OARE CÂRMUIEŞTE FRANŢA?

Omul pe care Charles de Valois îl aştepta fu în sfâOmul pe care Charles de Valois îl aştepta fu în sfâ--rşit anunţat, şi d'Artois îşi făcu mutra sa cea mai zâmrşit anunţat, şi d'Artois îşi făcu mutra sa cea mai zâm--băreaţă ca să-l întâmpine pe jupân Spinello Tolomei.băreaţă ca să-l întâmpine pe jupân Spinello Tolomei.

- Amice bancher, izbucni el, venind spre acesta cu- Amice bancher, izbucni el, venind spre acesta cu mâinile întinse, am datorii mari faţă de dumneata şimâinile întinse, am datorii mari faţă de dumneata şi ţi-am făgăduit mereu că mă voi plăti de-ndată ce noţi-am făgăduit mereu că mă voi plăti de-ndată ce no--rocul mi-o surâde iarăşi.rocul mi-o surâde iarăşi.

- Fericită veste, monseniore, răspunse bancherul.- Fericită veste, monseniore, răspunse bancherul.- Ei bine, iată! Încep prin a mă achita de recu- Ei bine, iată! Încep prin a mă achita de recu--

noştinţa ce-ţi datorez, aducându-ţi un muşteriu renoştinţa ce-ţi datorez, aducându-ţi un muşteriu re--gesc.gesc.

Tolomei îl salută pe Valois cu o plecăciune adâncă,Tolomei îl salută pe Valois cu o plecăciune adâncă, zicând:zicând:

- Cine nu cunoaşte pe înălţimea-sa, măcar din ve- Cine nu cunoaşte pe înălţimea-sa, măcar din ve--dere şi din auzite... Că doar a lăsat neşterse amintiridere şi din auzite... Că doar a lăsat neşterse amintiri la Sienna.la Sienna.

Aceleaşi ca şi la Florenţa, cu singura deosebire că,Aceleaşi ca şi la Florenţa, cu singura deosebire că, oraşul fiind mai mic, Valois nu luase decât şaptespreoraşul fiind mai mic, Valois nu luase decât şaptespre--zece mii de florini ca să-l "pacifice"!zece mii de florini ca să-l "pacifice"!

Oacheş la faţă, cu fălcile fleşcăite şi ochiul stâng înOacheş la faţă, cu fălcile fleşcăite şi ochiul stâng în--chis - ziceau unii că-l deschidea numai când spuneachis - ziceau unii că-l deschidea numai când spunea adevărul, astfel că rareori i se vedea culoarea - cuadevărul, astfel că rareori i se vedea culoarea - cu părul sur, frumos pieptănat, care-i venea până pestepărul sur, frumos pieptănat, care-i venea până peste gulerul caftanului de un verde-închis, jupân Tolomeigulerul caftanului de un verde-închis, jupân Tolomei aştepta să fie poftit să şadă, ceea ce făcu monseniorulaştepta să fie poftit să şadă, ceea ce făcu monseniorul de Valois după ce îl cântărise o clipă din ochi.de Valois după ce îl cântărise o clipă din ochi.

De la moartea bătrânului Boccanegra, Tolomei fuDe la moartea bătrânului Boccanegra, Tolomei fu--sese ales de confraţii săi, aşa cum era de aşteptat, căsese ales de confraţii săi, aşa cum era de aşteptat, că--pitan-general al companiilor lombarde din Paris,pitan-general al companiilor lombarde din Paris, frumos titlu care nu avea nimic de a face cu milităria,frumos titlu care nu avea nimic de a face cu milităria, dar îi dădea celui învestit o putere mai temeinicădar îi dădea celui învestit o putere mai temeinică decât aceea a conetabilului. Prin slujba ce o avea,decât aceea a conetabilului. Prin slujba ce o avea,

controla din umbră o treime a operaţiunilor bancarecontrola din umbră o treime a operaţiunilor bancare ce se făceau în toată ţara, şi se ştie că în acest soi dece se făceau în toată ţara, şi se ştie că în acest soi de afaceri cine ţine în mâna lui o treime ţine totul.afaceri cine ţine în mâna lui o treime ţine totul.

- Mari schimbări se vor petrece zilele acestea în- Mari schimbări se vor petrece zilele acestea în Franţa, amice bancher, vorbi Robert d'Artois. DomnulFranţa, amice bancher, vorbi Robert d'Artois. Domnul de Marigny, care nu ţi-e prieten, cred, cum nu ne estede Marigny, care nu ţi-e prieten, cred, cum nu ne este nici nouă, se află la mare strâmtoare...nici nouă, se află la mare strâmtoare...

- Ştiu... murmură Tolomei.- Ştiu... murmură Tolomei.- Astfel stând lucrurile, urmă d'Artois, i-am spus- Astfel stând lucrurile, urmă d'Artois, i-am spus

monseniorului, care avea tocmai nevoie să ceară sprimonseniorului, care avea tocmai nevoie să ceară spri--jinul unui om hârşâit în daraverile băneşti, că n-arjinul unui om hârşâit în daraverile băneşti, că n-ar putea face mai bine decât chemându-te pe dumneata,putea face mai bine decât chemându-te pe dumneata, a cărui dibăcie o cunosc aşa cum îţi cunosc devotaa cărui dibăcie o cunosc aşa cum îţi cunosc devota--mentul...mentul...

Tolomei flutură un zâmbet politicos, dar se gândi,Tolomei flutură un zâmbet politicos, dar se gândi, bănuitor: "Dacă mă chemau pentru a mă face marebănuitor: "Dacă mă chemau pentru a mă face mare vistiernic al ţării, nu mă luau ei cu atâtea salamalevistiernic al ţării, nu mă luau ei cu atâtea salamale--curi".curi".

- Cu ce vă pot fi de folos, monseniore? întrebă el în- Cu ce vă pot fi de folos, monseniore? întrebă el în--torcându-se spre Valois.torcându-se spre Valois.

- Ei... cu ceea ce poate un bancher, domnule To- Ei... cu ceea ce poate un bancher, domnule To--lomei, răspunse Valois pe tonul plin de trufie ce şi-llomei, răspunse Valois pe tonul plin de trufie ce şi-l lua ori de câte ori se pregătea să ceară bani.lua ori de câte ori se pregătea să ceară bani.

- Vorba asta poate cuprinde o mulţime de lucruri,- Vorba asta poate cuprinde o mulţime de lucruri, răspunse italianul. Aveţi ceva bani de plasat în nisrăspunse italianul. Aveţi ceva bani de plasat în nis--caiva mărfuri bune al căror preţ se va îndoi în celecaiva mărfuri bune al căror preţ se va îndoi în cele şase luni următoare? Sau poate doriţi să vă băgaţişase luni următoare? Sau poate doriţi să vă băgaţi banii în negoţul de navigaţie, care ia o întindere totbanii în negoţul de navigaţie, care ia o întindere tot mai mare în vremurile acestea, când trebuie aduse pemai mare în vremurile acestea, când trebuie aduse pe apă atâtea lucruri ce lipsesc?apă atâtea lucruri ce lipsesc?

- Nu, nu despre asta-i vorba acum, mă voi gândi la- Nu, nu despre asta-i vorba acum, mă voi gândi la ce mi-ai spus mai târziu, răspunse repezit Valois. Deoce mi-ai spus mai târziu, răspunse repezit Valois. Deo--camdată, aş vrea să-mi faci rost de ceva bani peşincamdată, aş vrea să-mi faci rost de ceva bani peşin pentru vistierie.pentru vistierie.

Tolomei făcu o mutră grozav de amărâtă.Tolomei făcu o mutră grozav de amărâtă.- Vai, monseniore, cu toată dorinţa mea de a vă fi- Vai, monseniore, cu toată dorinţa mea de a vă fi

de folos, e într-adevăr singurul lucru pe care nu-l potde folos, e într-adevăr singurul lucru pe care nu-l pot face. Prietenii mei şi cu mine am fost în ultima vremeface. Prietenii mei şi cu mine am fost în ultima vreme storşi până la sânge. Banii pe care i-am împrumutatstorşi până la sânge. Banii pe care i-am împrumutat vistieriei pentru războiul din Flandra nu i-am văzutvistieriei pentru războiul din Flandra nu i-am văzut încă înapoi. Datornicii particulari (Tolomei aruncă oîncă înapoi. Datornicii particulari (Tolomei aruncă o privire înspre d'Artois) nu ne întorc nici dânşii un goprivire înspre d'Artois) nu ne întorc nici dânşii un go--logan din bănetul ce le-am împrumutat. Şi ca sălogan din bănetul ce le-am împrumutat. Şi ca să vorbim deschis, monseniore, am cam dat de fundul lăvorbim deschis, monseniore, am cam dat de fundul lă--zilor mele. Cât v-ar trebui?zilor mele. Cât v-ar trebui?

- Mai nimic. Zece mii de livre.- Mai nimic. Zece mii de livre.Bancherul ridică mâinile, arătându-se îngrozit.Bancherul ridică mâinile, arătându-se îngrozit.- - Santo Dio!Santo Dio! strigă el. Dar de unde să-i iau? strigă el. Dar de unde să-i iau?Acestea nu erau decât prefăcătoriile cu care înAcestea nu erau decât prefăcătoriile cu care în--

cepea de obicei Tolomei, şi d'Artois prevăzuse că bancepea de obicei Tolomei, şi d'Artois prevăzuse că ban--cherul, ca întotdeauna, are să se vaite că l-a ajuns săcherul, ca întotdeauna, are să se vaite că l-a ajuns să--răcia, că e curăţat până la os, gemând mai tare ca Iovrăcia, că e curăţat până la os, gemând mai tare ca Iov pe mormanul său de gunoi. Dar Valois, care era zorit,pe mormanul său de gunoi. Dar Valois, care era zorit, vru să arate că ştie să poruncească.vru să arate că ştie să poruncească.

- Haide, haide, jupâne Tolomei! strigă el pe tonul- Haide, haide, jupâne Tolomei! strigă el pe tonul tăios cu care de obicei astupa gura oricui. Să lăsămtăios cu care de obicei astupa gura oricui. Să lăsăm mofturile astea! Te-am chemat ca să încheiem un târgmofturile astea! Te-am chemat ca să încheiem un târg şi ca să-ţi faci meseria aşa cum ţi-ai făcut-o întotdeşi ca să-ţi faci meseria aşa cum ţi-ai făcut-o întotde--auna, fără pagubă, aşa cred.auna, fără pagubă, aşa cred.

- Meseria mea, monseniore, răspunse Tolomei, cu- Meseria mea, monseniore, răspunse Tolomei, cu ochiul închis şi cu mâinile încrucişate pe burtă, meochiul închis şi cu mâinile încrucişate pe burtă, me--seria mea e să împrumut, iar nicidecum să dau. Or, deseria mea e să împrumut, iar nicidecum să dau. Or, de vreme îndelungată nu fac decât să dau, fără a primivreme îndelungată nu fac decât să dau, fără a primi nimic îndărăt. Eu n-am fabrică de bani şi nici n-amnimic îndărăt. Eu n-am fabrică de bani şi nici n-am găsit piatra filozofală.găsit piatra filozofală.

- Aşadar, nu vrei să mă ajuţi ca să vă scap de Ma- Aşadar, nu vrei să mă ajuţi ca să vă scap de Ma--rigny? E în interesul vostru, pare-mi-se!rigny? E în interesul vostru, pare-mi-se!

- Monseniore, să plăteşti tribut vrăjmaşului tău- Monseniore, să plăteşti tribut vrăjmaşului tău

atunci când e puternic, şi apoi să plăteşti iar ca să nuatunci când e puternic, şi apoi să plăteşti iar ca să nu mai fie, aceasta este o dublă operaţie care, veţi recumai fie, aceasta este o dublă operaţie care, veţi recu--noaşte, nu aduce nici un câştig. Afară de asta arnoaşte, nu aduce nici un câştig. Afară de asta ar trebui să ştiu ce va urma de acum încolo şi dacă îmitrebui să ştiu ce va urma de acum încolo şi dacă îmi voi putea scoate banii împrumutaţi.voi putea scoate banii împrumutaţi.

Charles de Valois se porni atunci să-i toarne pololoCharles de Valois se porni atunci să-i toarne pololo--ghia cu care, din ajun, împuia urechile tuturor celorghia cu care, din ajun, împuia urechile tuturor celor ce veneau să-l vadă. Era gata, numai să i se dea mijce veneau să-l vadă. Era gata, numai să i se dea mij--loacele pentru a o putea face, să desfiinţeze toateloacele pentru a o putea face, să desfiinţeze toate "rânduielile noi" aduse de Marigny şi de praviliştii săi"rânduielile noi" aduse de Marigny şi de praviliştii săi burghezi, să restaureze puterea marilor baroni şi săburghezi, să restaureze puterea marilor baroni şi să restabilească ordinea şi propăşirea în ţară printr-o înrestabilească ordinea şi propăşirea în ţară printr-o în--toarcere la vechea rânduire feudală, care făcuse mătoarcere la vechea rânduire feudală, care făcuse mă--reţia Franţei. Ordinea! Ca toţi zăbăucii politici, n-aveareţia Franţei. Ordinea! Ca toţi zăbăucii politici, n-avea decât vorba asta în gură şi nimic nu l-ar fi făcut să addecât vorba asta în gură şi nimic nu l-ar fi făcut să ad--mită că într-un veac lumea se mai schimbase niţel.mită că într-un veac lumea se mai schimbase niţel.

- Nu va trece mult, îşi ridică el glasul, şi vă asigur- Nu va trece mult, îşi ridică el glasul, şi vă asigur că ne vom întoarce la sănătoasele obiceiuri de pecă ne vom întoarce la sănătoasele obiceiuri de pe vremea bunicului meu, sfântul Ludovic!vremea bunicului meu, sfântul Ludovic!

Şi zicând asta arăta spre un soi de altar, pe care seŞi zicând asta arăta spre un soi de altar, pe care se vedea o raclă în formă de picior omenesc, conţinândvedea o raclă în formă de picior omenesc, conţinând un os din călcâiul bunicului său; piciorul acesta eraun os din călcâiul bunicului său; piciorul acesta era îmbrăcat în argint, cu unghiile de aur.îmbrăcat în argint, cu unghiile de aur.

Căci moaştele sfântului rege fuseseră drămuite buCăci moaştele sfântului rege fuseseră drămuite bu--cată cu bucată, fiecare membru al familiei, fiecare pacată cu bucată, fiecare membru al familiei, fiecare pa--raclis regal vrând să aibă o părticică. Partea superiraclis regal vrând să aibă o părticică. Partea superi--oară a craniului era păstrată într-un frumos bust deoară a craniului era păstrată într-un frumos bust de argint la sfânta capelă; contesa Mahaut d'Artois aveaargint la sfânta capelă; contesa Mahaut d'Artois avea în castelul ei de la Hesdin câteva fire din părul sfânîn castelul ei de la Hesdin câteva fire din părul sfân--tului şi o bucată din falca lui; apoi, atâtea oscioare aletului şi o bucată din falca lui; apoi, atâtea oscioare ale degetelor, atâtea aşchii şi rămăşiţe fuseseră astfel îmdegetelor, atâtea aşchii şi rămăşiţe fuseseră astfel îm--părţite, încât te puteai întreba ce-o mai fi rămas înpărţite, încât te puteai întreba ce-o mai fi rămas în mormântul de la Saint-Denis. Dacă i-ar fi trecut cuivamormântul de la Saint-Denis. Dacă i-ar fi trecut cuiva prin cap să reconstituie leşul, adunând toate acesteprin cap să reconstituie leşul, adunând toate aceste

fărâme, mare i-ar fi fost, fără îndoială, mirarea, văfărâme, mare i-ar fi fost, fără îndoială, mirarea, vă--zând că de la moartea lui sfântul rege crescuse încă ozând că de la moartea lui sfântul rege crescuse încă o dată pe atâta.dată pe atâta.

Căpitanul-general al lombarzilor, după ce îşi ceruCăpitanul-general al lombarzilor, după ce îşi ceru voie, se duse să sărute cu evlavie degetul gros al picivoie, se duse să sărute cu evlavie degetul gros al pici--orului de argint, apoi, întorcându-se, întrebă:orului de argint, apoi, întorcându-se, întrebă:

- Pentru ce vă trebuie taman zece mii de livre, mon- Pentru ce vă trebuie taman zece mii de livre, mon--seniore?seniore?

Valois se văzu silit să-i explice că poruncile lui MaValois se văzu silit să-i explice că poruncile lui Ma--rigny izbutiseră să golească vistieria şi că banii ceruţirigny izbutiseră să golească vistieria şi că banii ceruţi erau pentru solia cu care urma să plece Bouville.erau pentru solia cu care urma să plece Bouville.

- La Neapole... zise Tolomei. Da, da, facem mult- La Neapole... zise Tolomei. Da, da, facem mult negoţ cu Neapole prin verii noştri de acolo, Bardi...negoţ cu Neapole prin verii noştri de acolo, Bardi... Vreţi să-l însuraţi pe rege... Da, da, vă înţeleg, monseVreţi să-l însuraţi pe rege... Da, da, vă înţeleg, monse--niore... Să se adune în sfârşit conclavul... Ah, monseniore... Să se adune în sfârşit conclavul... Ah, monse--niore, un conclav te costă mai scump ca un palat şiniore, un conclav te costă mai scump ca un palat şi nu-i aşa de trainic!... Da, monseniore, da, vă ascult.nu-i aşa de trainic!... Da, monseniore, da, vă ascult.

Apoi, după ce Valois destăinuise tot ce-i clocea înApoi, după ce Valois destăinuise tot ce-i clocea în minte acestui omuleţ rotofei, care se prefăcea întrunaminte acestui omuleţ rotofei, care se prefăcea întruna că habar nu are de nimic pentru a lăsa să i se explicecă habar nu are de nimic pentru a lăsa să i se explice lucrurile mai limpede, Tolomei zise:lucrurile mai limpede, Tolomei zise:

- Toate acestea sunt, fireşte, bine chibzuite, monse- Toate acestea sunt, fireşte, bine chibzuite, monse--niore, şi eu vă urez din toată inima să izbândiţi; darniore, şi eu vă urez din toată inima să izbândiţi; dar nimic nu-mi garantează că-l veţi însura pe rege, nicinimic nu-mi garantează că-l veţi însura pe rege, nici că veţi avea un papă şi nici, chiar dacă ar ieşi lucrucă veţi avea un papă şi nici, chiar dacă ar ieşi lucru--rile aşa, că eu îmi voi mai vedea vreodată banii, prerile aşa, că eu îmi voi mai vedea vreodată banii, pre--supunând că sunt în măsură să vi-i dau.supunând că sunt în măsură să vi-i dau.

Valois îi aruncă o privire supărată lui d'Artois. "Ce-iValois îi aruncă o privire supărată lui d'Artois. "Ce-i cu caraghiosul ăsta pe care mi l-ai adus aici? părea săcu caraghiosul ăsta pe care mi l-ai adus aici? părea să zică. Să-mi fi bătut oare gura de pomană, fără azică. Să-mi fi bătut oare gura de pomană, fără a scoate nimic de la el?"scoate nimic de la el?"

- Haide, bancherule, sări d'Artois de la locul său,- Haide, bancherule, sări d'Artois de la locul său, poate că tu nu ai suma asta, dar, dacă vrei, poţi să ne-poate că tu nu ai suma asta, dar, dacă vrei, poţi să ne-o găseşti, sunt sigur. Ce dobândă ceri? Şi ce câştig peo găseşti, sunt sigur. Ce dobândă ceri? Şi ce câştig pe

deasupra?deasupra?- Dar nici o dobândă, monseniore, şi nici un câştig,- Dar nici o dobândă, monseniore, şi nici un câştig,

se apără Tolomei. Nu cu domnia-ta, o ştii prea bine,se apără Tolomei. Nu cu domnia-ta, o ştii prea bine, voi sta la târguială, nici cu monseniorul de Valois, pevoi sta la târguială, nici cu monseniorul de Valois, pe a cărui ocrotire pun atâta preţ. Mă gândesc numai...a cărui ocrotire pun atâta preţ. Mă gândesc numai... mă gândesc cum aş putea să vă ajut.mă gândesc cum aş putea să vă ajut.

Apoi, întorcându-şi din nou faţa spre piciorul de arApoi, întorcându-şi din nou faţa spre piciorul de ar--gint, adăugă cu glas moale:gint, adăugă cu glas moale:

- Monseniorul de Valois spunea adineaori că vrea să- Monseniorul de Valois spunea adineaori că vrea să vadă ţara întorcându-se la rânduielile sănătoase de pevadă ţara întorcându-se la rânduielile sănătoase de pe vremea măriei-sale sfântul Ludovic. Dar ce înţelegevremea măriei-sale sfântul Ludovic. Dar ce înţelege prin aceasta? Fi-vor oare iarăşi statornicite toateprin aceasta? Fi-vor oare iarăşi statornicite toate acele rânduieli?acele rânduieli?

- Fireşte, răspunse Valois, fără a pricepe prea bine- Fireşte, răspunse Valois, fără a pricepe prea bine unde vrea să ajungă bancherul.unde vrea să ajungă bancherul.

- Fi-va oare restabilit dreptul marilor baroni de a- Fi-va oare restabilit dreptul marilor baroni de a bate monedă în ţinuturile lor?bate monedă în ţinuturile lor?

Cei doi baroni se uitară unul la altul, ca şi cum oCei doi baroni se uitară unul la altul, ca şi cum o minune le-ar fi luminat mintea deodată. Cum de nu leminune le-ar fi luminat mintea deodată. Cum de nu le trecuse asta prin cap mai curând!trecuse asta prin cap mai curând!

Într-adevăr, unificarea monedei în circulaţie,Într-adevăr, unificarea monedei în circulaţie, precum şi monopolul regal de a bate această monedăprecum şi monopolul regal de a bate această monedă erau statornicite de Filip cel Frumos. Înainte vremeerau statornicite de Filip cel Frumos. Înainte vreme marii feudali fabricau şi lăsau să se fabrice propriiimarii feudali fabricau şi lăsau să se fabrice propriii lor bani de aur şi de argint care circulau în fiefurilelor bani de aur şi de argint care circulau în fiefurile lor împreună cu moneda regală, scoţând dintr-acestlor împreună cu moneda regală, scoţând dintr-acest privilegiu venituri mari. La fel trăgeau foloase ceiprivilegiu venituri mari. La fel trăgeau foloase cei care, asemenea bancherilor lombarzi, furnizau mecare, asemenea bancherilor lombarzi, furnizau me--talul brut şi făceau speculaţii asupra diferenţelor detalul brut şi făceau speculaţii asupra diferenţelor de curs de la o provincie la alta.curs de la o provincie la alta.

Charles de Valois se şi văzu strângând iar avere.Charles de Valois se şi văzu strângând iar avere.- Vreţi totodată să spuneţi, monseniore, urmă To- Vreţi totodată să spuneţi, monseniore, urmă To--

lomei fără a-şi lua ochii de la racla cu moaşte, ca şilomei fără a-şi lua ochii de la racla cu moaşte, ca şi cum socotea cam câte parale făcea, că veţi restabilicum socotea cam câte parale făcea, că veţi restabili

dreptul baronilor de a se război între dânşii?dreptul baronilor de a se război între dânşii?Încă una din datinele feudale pe care Filip ce!Încă una din datinele feudale pe care Filip ce!

Frumos o desfiinţase, ca să-i împiedice pe marii vasaliFrumos o desfiinţase, ca să-i împiedice pe marii vasali ai coroanei de a însângera mereu ţara, fie răfuindu-seai coroanei de a însângera mereu ţara, fie răfuindu-se între ei, fie făcând paradă de vitejie sau doar aşa, caîntre ei, fie făcând paradă de vitejie sau doar aşa, ca să le mai treacă de urât.să le mai treacă de urât.

- Ah, de-ar fi iarăşi precum zici, strigă Robert- Ah, de-ar fi iarăşi precum zici, strigă Robert d'Artois, n-aş mai zăbovi o clipă şi mi-aş lua îndărătd'Artois, n-aş mai zăbovi o clipă şi mi-aş lua îndărăt comitatul de la căţeaua de mătuşa-mea, Mahaut!comitatul de la căţeaua de mătuşa-mea, Mahaut!

- Dacă aveţi nevoie de arme pentru oştile dumnea- Dacă aveţi nevoie de arme pentru oştile dumnea--voastră, spuse Tolomei, le puteţi căpăta prin mine devoastră, spuse Tolomei, le puteţi căpăta prin mine de la armurierii toscani, plătindu-le mai ieftin ca oriunde.la armurierii toscani, plătindu-le mai ieftin ca oriunde.

- Jupâne Tolomei, ai ghicit întocmai ceea ce am de- Jupâne Tolomei, ai ghicit întocmai ceea ce am de gând să aduc la îndeplinire, izbucni Valois şi de aceeagând să aduc la îndeplinire, izbucni Valois şi de aceea îţi cer să păşeşti cu încredere alături de mine.îţi cer să păşeşti cu încredere alături de mine.

Îşi însuşise pe loc sugestiile bancherului, şi maiÎşi însuşise pe loc sugestiile bancherului, şi mai înainte de-a trece un ceas le va îndruga altora, dându-înainte de-a trece un ceas le va îndruga altora, dându-le drept ideile sale.le drept ideile sale.

Tolomei visa şi dânsul, în felul său, căci marii banTolomei visa şi dânsul, în felul său, căci marii ban--cheri nu sunt mai puţin porniţi ca marii cuceritori încheri nu sunt mai puţin porniţi ca marii cuceritori în a-şi făuri planuri de viitor, şi înseamnă să nu-i cunoştia-şi făuri planuri de viitor, şi înseamnă să nu-i cunoşti bine dacă crezi că în dosul socotelilor pe care şi le facbine dacă crezi că în dosul socotelilor pe care şi le fac nu se ţes visuri abstracte de putere.nu se ţes visuri abstracte de putere.

Căpitanul-general al lombarzilor se şi vedea furniCăpitanul-general al lombarzilor se şi vedea furni--zând aur brut marilor baroni ai ţării şi aţâţând zâzazând aur brut marilor baroni ai ţării şi aţâţând zâza--niile dintre dânşii pentru a le vinde arme.niile dintre dânşii pentru a le vinde arme.

- Aşadar, întrebă Charles de Valois, te-ai hotărât- Aşadar, întrebă Charles de Valois, te-ai hotărât acuma să-mi faci rost de banii pe care ţi i-am cerut?acuma să-mi faci rost de banii pe care ţi i-am cerut?

- S-ar putea, monseniore, s-ar putea, adică nu vi-i- S-ar putea, monseniore, s-ar putea, adică nu vi-i pot da eu însumi, dar îi pot găsi în Italia, ceea ce sepot da eu însumi, dar îi pot găsi în Italia, ceea ce se nimereşte bine, fiindcă tocmai într-acolo pleacă solianimereşte bine, fiindcă tocmai într-acolo pleacă solia domniei-voastre. Mă voi pune eu chezaş pentru baniidomniei-voastre. Mă voi pune eu chezaş pentru banii aceştia, luându-mi astfel o grea răspundere, dar o facaceştia, luându-mi astfel o grea răspundere, dar o fac din dorinţa ce o am de a vă fi de folos. Bineînţeles,din dorinţa ce o am de a vă fi de folos. Bineînţeles,

monseniore, va trebui ca un om de-al meu, avândmonseniore, va trebui ca un om de-al meu, având asupra sa scrisori către bancherul din Neapoli, să-l înasupra sa scrisori către bancherul din Neapoli, să-l în--soţească pe solul domniei-voastre, pentru a ridicasoţească pe solul domniei-voastre, pentru a ridica banii şi a ţine socoteala lor.banii şi a ţine socoteala lor.

Monseniorul de Valois încruntă din sprâncene;Monseniorul de Valois încruntă din sprâncene; clauzele învoielii nu-i plăceau de fel. Ar fi vrut mai declauzele învoielii nu-i plăceau de fel. Ar fi vrut mai de--grabă să primească banii de-a dreptul şi să păstrezegrabă să primească banii de-a dreptul şi să păstreze ceva din ei pentru a face faţă nevoilor sale care nu-iceva din ei pentru a face faţă nevoilor sale care nu-i dădeau răgaz.dădeau răgaz.

- Vedeţi, monseniore, nu se poate altminteri, zise- Vedeţi, monseniore, nu se poate altminteri, zise Tolomei, pentru că n-am să fiu singur în afacereaTolomei, pentru că n-am să fiu singur în afacerea asta, iar companiile italiene sunt mult mai neîncrezăasta, iar companiile italiene sunt mult mai neîncreză--toare decât noi. Trebuie să le dau toată siguranţa cătoare decât noi. Trebuie să le dau toată siguranţa că nu vor fi trase pe sfoară.nu vor fi trase pe sfoară.

Adevărul era că voia să aibă un om al său în aceAdevărul era că voia să aibă un om al său în ace--astă expediţie, pentru a şti tot ce se va întâmplaastă expediţie, pentru a şti tot ce se va întâmpla acolo.acolo.

- Şi pe cine ai de gând să-mi dai, ca să poată sta- Şi pe cine ai de gând să-mi dai, ca să poată sta alături de domnul de Bouville? întrebă Valois.alături de domnul de Bouville? întrebă Valois.

- Mă voi gândi, monseniore, mă voi gândi. Nu prea- Mă voi gândi, monseniore, mă voi gândi. Nu prea am oameni...am oameni...

- De ce nu l-ai trimite, spuse d'Artois, pe flăcăul- De ce nu l-ai trimite, spuse d'Artois, pe flăcăul acela care a fost pentru mine în Anglia?acela care a fost pentru mine în Anglia?

- Nepotu-meu, Guccio? întrebă Tolomei.- Nepotu-meu, Guccio? întrebă Tolomei.- Chiar la el mă gândii, la nepotul dumitale. E un- Chiar la el mă gândii, la nepotul dumitale. E un

băiat subţire, ager la minte şi chipeş. Are să-i fie debăiat subţire, ager la minte şi chipeş. Are să-i fie de folos prietenului nostru Bouville, care nu prea vorfolos prietenului nostru Bouville, care nu prea vor--beşte, cred eu, limba celor de acolo, ajutându-l să sebeşte, cred eu, limba celor de acolo, ajutându-l să se descurce pe drumurile Italiei. Te asigur, vere, urmă eldescurce pe drumurile Italiei. Te asigur, vere, urmă el întorcându-se către Valois, că flăcăul ăsta e tocmai ceîntorcându-se către Valois, că flăcăul ăsta e tocmai ce ne trebuie.ne trebuie.

- Are să-mi lipsească foarte mult în afacerile mele,- Are să-mi lipsească foarte mult în afacerile mele, zise bancherul, dar fie ce-o fi, vi-l dau, monseniore. Sezise bancherul, dar fie ce-o fi, vi-l dau, monseniore. Se vede că aşa e scris, să căpătaţi întotdeauna tot cevede că aşa e scris, să căpătaţi întotdeauna tot ce

vreţi de la mine.vreţi de la mine.După ce jupân Spinello Tolomei părăsi încăperea,După ce jupân Spinello Tolomei părăsi încăperea,

Robert d'Artois se ridică şi, dând braţele în lături de iRobert d'Artois se ridică şi, dând braţele în lături de i se auziră oasele trosnind, zise:se auziră oasele trosnind, zise:

- Ei, văzuşi, vere? Nu-i aşa că nu m-am înşelat?- Ei, văzuşi, vere? Nu-i aşa că nu m-am înşelat?- Şi ştii ce l-a făcut să se hotărască? Uite, asta! răs- Şi ştii ce l-a făcut să se hotărască? Uite, asta! răs--

punse Valois, arătând cu un gest plin de măreţie picipunse Valois, arătând cu un gest plin de măreţie pici--orul bunicului său. Vezi dar că în Franţa n-a pieritorul bunicului său. Vezi dar că în Franţa n-a pierit orice respect pentru ceea ce-i nobil, şi ţara asta maiorice respect pentru ceea ce-i nobil, şi ţara asta mai poate fi pusă pe picioare!poate fi pusă pe picioare!

În seara aceea un tânăr simţi o zvâcnitură a inimii,În seara aceea un tânăr simţi o zvâcnitură a inimii, de mulţumire şi de nerăbdătoare speranţă, când unde mulţumire şi de nerăbdătoare speranţă, când un--chiul său veni să-i spună că nici două zile nu vorchiul său veni să-i spună că nici două zile nu vor trece, şi solia Bouville va purcede la drum. Era Lutrece, şi solia Bouville va purcede la drum. Era Lu--dovic Aiuritul.dovic Aiuritul.

Alt tânăr însă, căruia tot unchiul său îi aducea aceAlt tânăr însă, căruia tot unchiul său îi aducea ace--eaşi veste, nu păru prea bucuros: acesta era Guccioeaşi veste, nu păru prea bucuros: acesta era Guccio Baglioni.Baglioni.

- Cum aşa, nepoate! se oţărî la el Tolomei. Ţi se dă- Cum aşa, nepoate! se oţărî la el Tolomei. Ţi se dă prilejul unei călătorii minunate, să vezi Neapoli, săprilejul unei călătorii minunate, să vezi Neapoli, să cunoşti curtea regală a Neapolei, să trăieşti în mijcunoşti curtea regală a Neapolei, să trăieşti în mij--locul prinţilor şi să-ţi faci prieteni acolo, dacă nu eştilocul prinţilor şi să-ţi faci prieteni acolo, dacă nu eşti un idiota completoun idiota completo! Ai să vezi un conclav, şi asta e! Ai să vezi un conclav, şi asta e ceva nemaipomenit, un conclav! Ai să petreci straşnicceva nemaipomenit, un conclav! Ai să petreci straşnic şi ai să înveţi multe lucruri! Iar tu, în loc să te bucuri,şi ai să înveţi multe lucruri! Iar tu, în loc să te bucuri, îmi faci o mutră supărată, îmi faci o mutră supărată, la faccia lungala faccia lunga, de parcă ţi-, de parcă ţi-aş vesti o nenorocire. Prea te-a răzgâiat viaţa, băiete,aş vesti o nenorocire. Prea te-a răzgâiat viaţa, băiete, şi nu ştii să-ţi preţuieşti norocul! Ah! Tineretul de asşi nu ştii să-ţi preţuieşti norocul! Ah! Tineretul de as--tăzi! Eu, la vârsta ta... ehei! Aş fi sărit în sus şi m-aş fităzi! Eu, la vârsta ta... ehei! Aş fi sărit în sus şi m-aş fi repezit să-mi fac bocceaua!... Trebuie să fie la mijlocrepezit să-mi fac bocceaua!... Trebuie să fie la mijloc vreo fată de care-ţi pare rău să te desparţi, altfel n-aivreo fată de care-ţi pare rău să te desparţi, altfel n-ai face mutra asta plouată, nu-i aşa?face mutra asta plouată, nu-i aşa?

Faţa de culoarea untdelemnului de măsline a tânăFaţa de culoarea untdelemnului de măsline a tână--rului Guccio se întunecă niţel, ceea ce era felul său derului Guccio se întunecă niţel, ceea ce era felul său de

a roşi.a roşi.- - Ma!Ma! Are să te aştepte fata dacă te iubeşte, urmă Are să te aştepte fata dacă te iubeşte, urmă

bancherul. Femeile sunt făcute ca să aştepte. Le regăbancherul. Femeile sunt făcute ca să aştepte. Le regă--seşti întotdeauna. Iar dacă ţi-e teamă că nu te iubeşteseşti întotdeauna. Iar dacă ţi-e teamă că nu te iubeşte îndeajuns, atunci fă-ţi cheful cu acelea pe care le veiîndeajuns, atunci fă-ţi cheful cu acelea pe care le vei întâlni în călătorie. Un singur lucru nu-l mai regăseştiîntâlni în călătorie. Un singur lucru nu-l mai regăseşti niciodată: e tinereţea şi vremea de-a umbla prin lume.niciodată: e tinereţea şi vremea de-a umbla prin lume.

Ăst timp, Spinello Tolomei îşi cerceta din ochi neĂst timp, Spinello Tolomei îşi cerceta din ochi ne--potul, zicându-şi: "Ciudată mai e viaţa! Uite la băiatulpotul, zicându-şi: "Ciudată mai e viaţa! Uite la băiatul ăsta care abia sosit de la Sienna s-a dus la Londraăsta care abia sosit de la Sienna s-a dus la Londra pentru viclenele sforării ale monseniorului d'Artois,pentru viclenele sforării ale monseniorului d'Artois, de pe urma cărora a izbucnit scandalul cu prinţeselede pe urma cărora a izbucnit scandalul cu prinţesele de Burgundia, silindu-l pe Aiurit să se despartă de nede Burgundia, silindu-l pe Aiurit să se despartă de ne--vastă-sa; şi acum pleacă la Neapole, ca să-i găseascăvastă-sa; şi acum pleacă la Neapole, ca să-i găsească altă soţie. Trebuie să fie în aştri o legătură întrealtă soţie. Trebuie să fie în aştri o legătură între nepotu-meu şi noul rege; ursitele lor par să se împlenepotu-meu şi noul rege; ursitele lor par să se împle--tească. Cine ştie dacă Guccio n-are să ajungă untească. Cine ştie dacă Guccio n-are să ajungă un foarte mare personaj? Va trebui să-i cer astrologuluifoarte mare personaj? Va trebui să-i cer astrologului Martin să cerceteze toate acestea mai de aproape."Martin să cerceteze toate acestea mai de aproape."

UN CASTEL DEASUPRA MĂRIIUN CASTEL DEASUPRA MĂRII

Sunt unele oraşe mai tari ca veacurile; timpul nu leSunt unele oraşe mai tari ca veacurile; timpul nu le schimbă. Stăpânirile se perindă una după alta, civilischimbă. Stăpânirile se perindă una după alta, civili--zaţiile noi se aşează peste cele dinainte ca straturilezaţiile noi se aşează peste cele dinainte ca straturile geologice, dar ele păstrează de-a lungul vremilor cageologice, dar ele păstrează de-a lungul vremilor ca--racterul lor, parfumul propriu, ritmul şi larma care leracterul lor, parfumul propriu, ritmul şi larma care le deosebeşte de toate celelalte de pe pământ! Neapoledeosebeşte de toate celelalte de pe pământ! Neapole face parte dintre oraşele acestea, şi aşa cum apareface parte dintre oraşele acestea, şi aşa cum apare astăzi în ochii călătorului, aşa era în evul de mijloc, şiastăzi în ochii călătorului, aşa era în evul de mijloc, şi tot aşa, fără îndoială, cu o mie de ani îndărăt, aşezaretot aşa, fără îndoială, cu o mie de ani îndărăt, aşezare pe jumătate africană, pe jumătate latină, cu ulicioape jumătate africană, pe jumătate latină, cu ulicioa--rele sale strâmte, cu furnicarul său gălăgios, cu acerele sale strâmte, cu furnicarul său gălăgios, cu ace--laşi miros de ulei, de jeratic, de şofran şi de peştelaşi miros de ulei, de jeratic, de şofran şi de peşte fript, cu acelaşi colb auriu şi acelaşi clinchet de zurfript, cu acelaşi colb auriu şi acelaşi clinchet de zur--gălăi la gâtul cailor şi catârilor.gălăi la gâtul cailor şi catârilor.

Înjghebat de greci, cucerit de romani, apoi pustiitÎnjghebat de greci, cucerit de romani, apoi pustiit de barbari, Neapole ajunse rând pe rând în stăpâde barbari, Neapole ajunse rând pe rând în stăpâ--nirea bizantinilor şi a normanzilor. Dar şi unii şi alţiinirea bizantinilor şi a normanzilor. Dar şi unii şi alţii n-au făcut decât să schimbe niţel înfăţişarea caselorn-au făcut decât să schimbe niţel înfăţişarea caselor şi să mai adauge câteva eresuri şi câteva legende laşi să mai adauge câteva eresuri şi câteva legende la acelea făurite de închipuirea băştinaşilor.acelea făurite de închipuirea băştinaşilor.

Poporul nu era nici grec, nici roman, nici bizantin;Poporul nu era nici grec, nici roman, nici bizantin; era poporul napolitan de totdeauna, poporul acestaera poporul napolitan de totdeauna, poporul acesta cum nu e altul pe lume, a cărui veselie nu e decât ocum nu e altul pe lume, a cărui veselie nu e decât o perdea pusă să ascundă tragedia sărăciei, a cărui vorperdea pusă să ascundă tragedia sărăciei, a cărui vor--bire umflată e un fel de a mai scutura monotonia zibire umflată e un fel de a mai scutura monotonia zi--lelor, a cărui lene e doar o înţelepciune, aceea de a nulelor, a cărui lene e doar o înţelepciune, aceea de a nu te preface că eşti prins de treburi când n-ai nimic dete preface că eşti prins de treburi când n-ai nimic de făcut; un popor care îndrăgeşte viaţa şi încearcă să sefăcut; un popor care îndrăgeşte viaţa şi încearcă să se strecoare cu şiretlicuri când soarta se arată haină,strecoare cu şiretlicuri când soarta se arată haină, care e bun de gură şi dispreţuieşte zarva războinicăcare e bun de gură şi dispreţuieşte zarva războinică pentru că nu i se urăşte niciodată cu pacea.pentru că nu i se urăşte niciodată cu pacea.

Pe atunci domneau la Neapole de vreo cincizeci dePe atunci domneau la Neapole de vreo cincizeci de

ani prinţii din spiţa d'Anjou. Cele două semne mai văani prinţii din spiţa d'Anjou. Cele două semne mai vă--dite ale prezenţei lor acolo erau lânăriile pe care ledite ale prezenţei lor acolo erau lânăriile pe care le înfiinţaseră în mahalalele oraşului şi, zidit tot de dâînfiinţaseră în mahalalele oraşului şi, zidit tot de dâ--nşii la marginea mării, cartierul palatelor cârmuirii, înnşii la marginea mării, cartierul palatelor cârmuirii, în mijlocul căruia se înălţa spre cer Castel Nuovo, operămijlocul căruia se înălţa spre cer Castel Nuovo, operă a arhitectului francez Pierre de Chaulnes, uriaşă cona arhitectului francez Pierre de Chaulnes, uriaşă con--strucţie căreia napolitanii, legaţi de milenarele lor sustrucţie căreia napolitanii, legaţi de milenarele lor su--perstiţii falice, îi ziceau, din pricina formei sale perstiţii falice, îi ziceau, din pricina formei sale ilil maschio Angevinomaschio Angevino, Mădularul Angevin, Mădularul Angevin66......

Într-o dimineaţă de pe la începutul lui ianuarieÎntr-o dimineaţă de pe la începutul lui ianuarie 1315, în una din încăperile acestui castel, înaltă şi1315, în una din încăperile acestui castel, înaltă şi pardosită cu lespezi albe, Roberto Oderisi, tânărpardosită cu lespezi albe, Roberto Oderisi, tânăr pictor napolitan din şcoala lui Giotto, privea portretulpictor napolitan din şcoala lui Giotto, privea portretul pe care tocmai îl isprăvise. Stând nemişcat înainteape care tocmai îl isprăvise. Stând nemişcat înaintea şevaletului, cu o pensulă între dinţi, Oderisi nu izşevaletului, cu o pensulă între dinţi, Oderisi nu iz--butea să se smulgă din cercetarea portretului, căruiabutea să se smulgă din cercetarea portretului, căruia uleiul încă proaspăt îi dădea răsfrângeri umede. Seuleiul încă proaspăt îi dădea răsfrângeri umede. Se întreba dacă un ton de galben mai palid sau, dimpoîntreba dacă un ton de galben mai palid sau, dimpo--trivă, de galben bătând niţel în portocaliu, n-ar fitrivă, de galben bătând niţel în portocaliu, n-ar fi redat mai bine luciul auriu al părului, dacă fruntearedat mai bine luciul auriu al părului, dacă fruntea era destul de luminoasă, dacă ochiul, frumosul ochiera destul de luminoasă, dacă ochiul, frumosul ochi albastru puţintel cam rotund, păstra într-adevăr exalbastru puţintel cam rotund, păstra într-adevăr ex--presia vieţii. Forma ochiului, da, asta era acolo, fărăpresia vieţii. Forma ochiului, da, asta era acolo, fără îndoială. Forma!... Dar privirea? De ce anume deîndoială. Forma!... Dar privirea? De ce anume de--pinde privirea? De un pic de alb pe pupilă? De opinde privirea? De un pic de alb pe pupilă? De o umbră ceva mai întinsă pe pleoapă? Cum poţi ajungeumbră ceva mai întinsă pe pleoapă? Cum poţi ajunge vreodată cu nişte culori frământate pe paletă şi aşevreodată cu nişte culori frământate pe paletă şi aşe--zate pe pânză unele după altele, să redai realitateazate pe pânză unele după altele, să redai realitatea unui chip omenesc şi straniile jocuri ale luminii peunui chip omenesc şi straniile jocuri ale luminii pe conturul formelor? Poate că, la urma urmelor, nici nu-conturul formelor? Poate că, la urma urmelor, nici nu-i vorba aici de ochi poate că ar trebui găsită proporţiai vorba aici de ochi poate că ar trebui găsită proporţia justă între ochi şi nas… şi nici măcar proporţia... doarjustă între ochi şi nas… şi nici măcar proporţia... doar o transparenţă care lipsea nărilor, sau poate că o leo transparenţă care lipsea nărilor, sau poate că o le--gătură pe care pictorul nu reuşise s-o fixeze între congătură pe care pictorul nu reuşise s-o fixeze între con--

66 Adică din Anjou.Adică din Anjou.

turul calm al buzelor şi înclinarea pleoapelor...turul calm al buzelor şi înclinarea pleoapelor...- Aşadar, signor Oderisi, s-a isprăvit? întrebă fru- Aşadar, signor Oderisi, s-a isprăvit? întrebă fru--

moasa prinţesă care-i servea de model.moasa prinţesă care-i servea de model.Trecuse o săptămână de când petrecea câte trei ceTrecuse o săptămână de când petrecea câte trei ce--

asuri pe zi în această încăpere, şezând nemişcată într-asuri pe zi în această încăpere, şezând nemişcată într-un jilţ pentru a i se face portretul ce urma să fieun jilţ pentru a i se face portretul ce urma să fie trimis la curtea Franţei.trimis la curtea Franţei.

Prin marea fereastră ogivală deschisă se vedeau lePrin marea fereastră ogivală deschisă se vedeau le--gănându-se uşor catargele unor corăbii din Orientgănându-se uşor catargele unor corăbii din Orient trase la ţărm, iar mai încolo, cât cuprindeai cu ochii,trase la ţărm, iar mai încolo, cât cuprindeai cu ochii, golful Neapolei, marea nemărginită, uimitor de algolful Neapolei, marea nemărginită, uimitor de al--bastră sub pulberea de aur a soarelui, şi profilulbastră sub pulberea de aur a soarelui, şi profilul veşnic al Vezuviului. Se simţea o blândă adiere în aerveşnic al Vezuviului. Se simţea o blândă adiere în aer şi toate te îmbiau să te bucuri de viaţă.şi toate te îmbiau să te bucuri de viaţă.

Oderisi îşi scoase pensula dintre dinţi, ca să răsOderisi îşi scoase pensula dintre dinţi, ca să răs--pundă:pundă:

- Vai, da, s-a isprăvit!- Vai, da, s-a isprăvit!- Pentru ce "vai"?- Pentru ce "vai"?- Pentru că voi fi lipsit de fericirea de a o vedea în- Pentru că voi fi lipsit de fericirea de a o vedea în

fiece dimineaţă pe donna Clemenzia, şi de aceea mifiece dimineaţă pe donna Clemenzia, şi de aceea mi se va părea că soarele s-a stins.se va părea că soarele s-a stins.

Nu era cine ştie ce vorbă măgulitoare aici, căciNu era cine ştie ce vorbă măgulitoare aici, căci pentru un napolitan a spune unei femei, fie ea pripentru un napolitan a spune unei femei, fie ea pri--nţesă sau slujnică de han, că se va îmbolnăvi denţesă sau slujnică de han, că se va îmbolnăvi de moarte dacă n-are s-o mai vadă, nu e decât cel maimoarte dacă n-are s-o mai vadă, nu e decât cel mai mic compliment la care îl obligă curtoazia.mic compliment la care îl obligă curtoazia.

- Şi apoi, domniţă... urmă el, şi apoi... zic "vai"- Şi apoi, domniţă... urmă el, şi apoi... zic "vai" pentru că portretul acesta nu e de fel izbutit. Nu tepentru că portretul acesta nu e de fel izbutit. Nu te arată aşa de frumoasă precum eşti într-adevăr.arată aşa de frumoasă precum eşti într-adevăr.

Dacă cineva i-ar fi spus că are dreptate, Oderisi s-Dacă cineva i-ar fi spus că are dreptate, Oderisi s-ar fi simţit jignit, dar judecându-se el însuşi cu asar fi simţit jignit, dar judecându-se el însuşi cu as--prime, era sincer. Încerca deznădejdea artistului careprime, era sincer. Încerca deznădejdea artistului care spune în faţa operei sale terminate: "Na! Trebuie săspune în faţa operei sale terminate: "Na! Trebuie să las tabloul aşa cum e, pentru că nu pot picta mai bine,las tabloul aşa cum e, pentru că nu pot picta mai bine,

şi totuşi e mai prejos decât ceea ce voiam, decât ceeaşi totuşi e mai prejos decât ceea ce voiam, decât ceea ce visam să fac!" La flăcăul acesta de 17 ani se şi desce visam să fac!" La flăcăul acesta de 17 ani se şi des--luşeau însuşirile marelui pictor.luşeau însuşirile marelui pictor.

- Pot să văd? întrebă Clémence a Ungariei.- Pot să văd? întrebă Clémence a Ungariei.- Da, domniţă, dar să nu mă ocărăşti prea tare. Nu- Da, domniţă, dar să nu mă ocărăşti prea tare. Nu

eu, vai, ci meşterul meu Giotto ar fi trebuit să-ţi zueu, vai, ci meşterul meu Giotto ar fi trebuit să-ţi zu--grăvească chipul.grăvească chipul.

Cei de la curte îl chemaseră într-adevăr pe Giotto,Cei de la curte îl chemaseră într-adevăr pe Giotto, trimiţând un curier ce străbătuse Italia ca să ajungătrimiţând un curier ce străbătuse Italia ca să ajungă la el. Dar meşterul toscan, care tocmai în anul acelala el. Dar meşterul toscan, care tocmai în anul acela începuse a zugrăvi viaţa sfântului Francisc din Assisiîncepuse a zugrăvi viaţa sfântului Francisc din Assisi în biserica Santa Croce de la Florenţa, de-a dreptulîn biserica Santa Croce de la Florenţa, de-a dreptul pe pereţii stranei, răspunsese din înălţimea schelelorpe pereţii stranei, răspunsese din înălţimea schelelor sale ca în locu-i să fie chemat tânărul său ucenic dinsale ca în locu-i să fie chemat tânărul său ucenic din Neapole.Neapole.

Clémence a Ungariei se ridică şi se apropie de şeClémence a Ungariei se ridică şi se apropie de şe--valet, foşnindu-şi cutele scrobite ale rochiei sale devalet, foşnindu-şi cutele scrobite ale rochiei sale de mătase. Înaltă, zveltă, mlădioasă, prinţesa avea maimătase. Înaltă, zveltă, mlădioasă, prinţesa avea mai multă măreţie decât graţie şi poate că mai multă nomultă măreţie decât graţie şi poate că mai multă no--bleţe decât feminitate. Dar impresia cam severă pebleţe decât feminitate. Dar impresia cam severă pe care ţi-o stârnea portul ei era îndulcită de puritateacare ţi-o stârnea portul ei era îndulcită de puritatea chipului, de căutătura blândă a privirii mirate şi de ochipului, de căutătura blândă a privirii mirate şi de o lumină ce se împrăştia din făptura ei, făcându-i un fellumină ce se împrăştia din făptura ei, făcându-i un fel de nimb.de nimb.

- Dar, signor Oderisi, strigă ea, m-ai înfăţişat aici- Dar, signor Oderisi, strigă ea, m-ai înfăţişat aici mai frumoasă decât sunt!mai frumoasă decât sunt!

- N-am făcut decât să-ţi redau trăsăturile, donna- N-am făcut decât să-ţi redau trăsăturile, donna Clemenzia, încercând astfel să-ţi zugrăvesc sufletul.Clemenzia, încercând astfel să-ţi zugrăvesc sufletul.

- Atunci, tare aş vrea să mă văd şi eu cum mă vezi,- Atunci, tare aş vrea să mă văd şi eu cum mă vezi, iar oglinda mea să aibă tot atâta talent cât ai dumiar oglinda mea să aibă tot atâta talent cât ai dum--neata.neata.

Îşi zâmbeau, mulţumindu-şi unul altuia pentru comÎşi zâmbeau, mulţumindu-şi unul altuia pentru com--plimentele lor.plimentele lor.

- Să sperăm că portretul acesta al meu va plăcea- Să sperăm că portretul acesta al meu va plăcea

regelui Franţei... vreau să zic unchiului meu, conteleregelui Franţei... vreau să zic unchiului meu, contele de Valois, adăugă dânsa fâstâcindu-se niţel.de Valois, adăugă dânsa fâstâcindu-se niţel.

Se roşise la faţă. La 22 de ani mai roşea încă adeSe roşise la faţă. La 22 de ani mai roşea încă ade--seori şi, dându-şi seama de asta, se socotea vinovatăseori şi, dându-şi seama de asta, se socotea vinovată ca de o slăbiciune. De câte ori nu-i repetase bunică-ca de o slăbiciune. De câte ori nu-i repetase bunică-sa, regina Maria a Ungariei: "Clémence, nu se cade săsa, regina Maria a Ungariei: "Clémence, nu se cade să roşeşti când eşti prinţesă şi când poţi ajunge într-o ziroşeşti când eşti prinţesă şi când poţi ajunge într-o zi regină!"regină!"

Dumnezeule! S-ar putea oare să ajungă regină? CuDumnezeule! S-ar putea oare să ajungă regină? Cu ochii întorşi spre mare, visa la vărul acela depărtat, laochii întorşi spre mare, visa la vărul acela depărtat, la regele necunoscut care o ceruse de soţie şi de care iregele necunoscut care o ceruse de soţie şi de care i se vorbise atâta în ultimele paisprezece zile, de îndatăse vorbise atâta în ultimele paisprezece zile, de îndată ce un sol trimis anume sosise de la Paris, tocmai cândce un sol trimis anume sosise de la Paris, tocmai când ai săi se aşteptau mai puţin la aşa ceva.ai săi se aşteptau mai puţin la aşa ceva.

Burduhănosul Bouville se pricepuse să i-l înfăţişezeBurduhănosul Bouville se pricepuse să i-l înfăţişeze pe Ludovic al X-lea ca pe un prinţ nefericit care fupe Ludovic al X-lea ca pe un prinţ nefericit care fu--sese înşelat şi suferise mult, dar care era înzestrat cusese înşelat şi suferise mult, dar care era înzestrat cu tot farmecul unui chip atrăgător şi cu toate însuşiriletot farmecul unui chip atrăgător şi cu toate însuşirile unei minţi agere şi ale unei inimi simţitoare. Câtunei minţi agere şi ale unei inimi simţitoare. Cât despre curtea Franţei, traiul acolo era tot aşa dedespre curtea Franţei, traiul acolo era tot aşa de plăcut ca la curtea Neapolei, bucuriile vieţii de familieplăcut ca la curtea Neapolei, bucuriile vieţii de familie împletindu-se cu măreţia unui fast regesc... Nimic nuîmpletindu-se cu măreţia unui fast regesc... Nimic nu putea să ispitească mai mult pe o fată cu firea priputea să ispitească mai mult pe o fată cu firea pri--nţesei Clémence a Ungariei decât gândul că dânsanţesei Clémence a Ungariei decât gândul că dânsa avea să aline rănile sufleteşti ale unui bărbat greu înavea să aline rănile sufleteşti ale unui bărbat greu în--cercat de trădarea unei soţii necredincioase, şi pe decercat de trădarea unei soţii necredincioase, şi pe de--asupra foarte atins de moartea timpurie a unui tatăasupra foarte atins de moartea timpurie a unui tată adorat. Pentru Clémence, iubirea nu putea fi despăadorat. Pentru Clémence, iubirea nu putea fi despă--rţită de jertfa de sine. Şi apoi mai era mândria de a firţită de jertfa de sine. Şi apoi mai era mândria de a fi fost aleasă... De două săptămâni trăia ca într-o vrajă,fost aleasă... De două săptămâni trăia ca într-o vrajă, copleşită de recunoştinţă faţă de Ziditorul lumii, care-copleşită de recunoştinţă faţă de Ziditorul lumii, care-i hărăzise aşa noroc.i hărăzise aşa noroc.

O draperie brodată cu împăraţi, lei şi vulturi seO draperie brodată cu împăraţi, lei şi vulturi se trase deoparte, şi un tânăr scund, cu nas subţire, ochitrase deoparte, şi un tânăr scund, cu nas subţire, ochi

veseli şi focoşi, cu părul ca pana corbului, îşi făcu inveseli şi focoşi, cu părul ca pana corbului, îşi făcu in--trarea, ploconindu-se.trarea, ploconindu-se.

- O, signor Baglioni, iată-te... izbucni voioasă- O, signor Baglioni, iată-te... izbucni voioasă Clémence a Ungariei.Clémence a Ungariei.

Îi plăcea mult de tânărul sienez care părea să-i sluÎi plăcea mult de tânărul sienez care părea să-i slu--jească de secretar lui Bouville, şi care, în ochii ei,jească de secretar lui Bouville, şi care, în ochii ei, făcea şi el parte dintre solii fericirii.făcea şi el parte dintre solii fericirii.

- Domniţă, zise Guccio Baglioni, domnul de Bouville- Domniţă, zise Guccio Baglioni, domnul de Bouville mă trimite să te întreb dacă poate veni să-ţi facă vimă trimite să te întreb dacă poate veni să-ţi facă vi--zita de toate zilele.zita de toate zilele.

- Fireşte, răspunse Clémence. Ştii doar că sunt în- Fireşte, răspunse Clémence. Ştii doar că sunt în--totdeauna bucuroasă să-l văd pe domnul de Bouville.totdeauna bucuroasă să-l văd pe domnul de Bouville. Dar vino mai aproape şi spune-mi ce gândeşti despreDar vino mai aproape şi spune-mi ce gândeşti despre acest portret, acum când e gata.acest portret, acum când e gata.

- Voi spune, domniţă, vorbi Guccio după ce rămase- Voi spune, domniţă, vorbi Guccio după ce rămase o clipă tăcut în faţa tabloului, că acest portret te aratăo clipă tăcut în faţa tabloului, că acest portret te arată de minune întocmai cum eşti şi că înfăţişează priviriide minune întocmai cum eşti şi că înfăţişează privirii pe cea mai frumoasă doamnă ce au văzut vreodatăpe cea mai frumoasă doamnă ce au văzut vreodată ochii mei.ochii mei.

Oderisi, cu mâinile pătate până la cot de humă şiOderisi, cu mâinile pătate până la cot de humă şi de chinovar, sorbea lauda.de chinovar, sorbea lauda.

- Aşadar, nu eşti îndrăgostit de vreo domnişoară din- Aşadar, nu eşti îndrăgostit de vreo domnişoară din Franţa, cum credeam eu? întrebă Clémence zâmbind.Franţa, cum credeam eu? întrebă Clémence zâmbind.

- Ba sunt, fireşte... zise Guccio oarecum mirat.- Ba sunt, fireşte... zise Guccio oarecum mirat.- Atunci, nu eşti sincer ori faţă de ea, ori faţă de- Atunci, nu eşti sincer ori faţă de ea, ori faţă de

mine, domnule Guccio, căci aud mereu zicându-se cămine, domnule Guccio, căci aud mereu zicându-se că pentru cine iubeşte nu se află chip mai frumos pepentru cine iubeşte nu se află chip mai frumos pe lume decât al făpturii iubite.lume decât al făpturii iubite.

- Fiinţa căreia i-am închinat dragostea mea şi care- Fiinţa căreia i-am închinat dragostea mea şi care mi-o păstrează pe a ei, răspunse înflăcărat Guccio, emi-o păstrează pe a ei, răspunse înflăcărat Guccio, e negreşit cea mai frumoasă din lume... după domnia-negreşit cea mai frumoasă din lume... după domnia-ta, donna Clemenzia, şi nu înseamnă că n-o iubescta, donna Clemenzia, şi nu înseamnă că n-o iubesc pentru că spun adevărul.pentru că spun adevărul.

Clémence îşi făcea o joacă din a-l cicăli niţel. Căci,Clémence îşi făcea o joacă din a-l cicăli niţel. Căci,

de când se afla la Neapole şi trăia la o curte prinde când se afla la Neapole şi trăia la o curte prin--ciară, amestecat în pregătirile de căsătorie ale unuiciară, amestecat în pregătirile de căsătorie ale unui rege, nepotul bancherului Tolomei nu înceta să-şi dearege, nepotul bancherului Tolomei nu înceta să-şi dea aerele unui viteaz cavaler care se topeşte de dorulaerele unui viteaz cavaler care se topeşte de dorul unei iubite de departe, şi aşa ofta uneori, de s-ar fi înunei iubite de departe, şi aşa ofta uneori, de s-ar fi în--duioşat şi pietrele. La drept vorbind, însă, dragosteaduioşat şi pietrele. La drept vorbind, însă, dragostea nu-l făcea să sufere prea mult; mâhnirea i se risipisenu-l făcea să sufere prea mult; mâhnirea i se risipise după două zile de drum şi el nu lăsase să-i scape nicidupă două zile de drum şi el nu lăsase să-i scape nici una din plăcerile călătoriei.una din plăcerile călătoriei.

Prinţesa Clémence, pe jumătate logodită, se simţeaPrinţesa Clémence, pe jumătate logodită, se simţea deodată plină de curiozitate şi de simpatie pentrudeodată plină de curiozitate şi de simpatie pentru dragostea celorlalţi oameni; ar fi vrut ca toţi flăcăii şidragostea celorlalţi oameni; ar fi vrut ca toţi flăcăii şi toate fetele de pe pământ să fie fericiţi.toate fetele de pe pământ să fie fericiţi.

- Dacă Dumnezeu vrea să merg în Franţa (ca toţi- Dacă Dumnezeu vrea să merg în Franţa (ca toţi cei din jurul ei, pomenea numai pe ocolite desprecei din jurul ei, pomenea numai pe ocolite despre acest proiect) voi fi bucuroasă s-o cunosc pe aceea laacest proiect) voi fi bucuroasă s-o cunosc pe aceea la care te gândeşti aşa de mult şi pe care o vei lua decare te gândeşti aşa de mult şi pe care o vei lua de soţie, aşa cred...soţie, aşa cred...

- Ah, domniţă, facă cerul să vii! Nu vei avea acolo- Ah, domniţă, facă cerul să vii! Nu vei avea acolo slujitor mai vrednic ca mine şi nici, sunt sigur, slujislujitor mai vrednic ca mine şi nici, sunt sigur, sluji--toare mai credincioasă ca dânsa.toare mai credincioasă ca dânsa.

Făcu o plecăciune, cu cea mai desăvârşită graţie,Făcu o plecăciune, cu cea mai desăvârşită graţie, ca şi cum s-ar fi aflat la o întrecere cavalerească, înca şi cum s-ar fi aflat la o întrecere cavalerească, în faţa lojii doamnelor. Ea îi mulţumi cu un gest alfaţa lojii doamnelor. Ea îi mulţumi cu un gest al mâinii; avea degete frumoase, ca nişte fuse, niţel cammâinii; avea degete frumoase, ca nişte fuse, niţel cam lungi, asemenea degetelor pe care le vezi la sfintelelungi, asemenea degetelor pe care le vezi la sfintele zugrăvite în biserici.zugrăvite în biserici.

"Ah, ce popor de treabă voi avea, tot oameni dră"Ah, ce popor de treabă voi avea, tot oameni dră--guţi, cum e acesta", se gândi prinţesa, încântată deguţi, cum e acesta", se gândi prinţesa, încântată de micul italian care, în ochii ei, începuse să reprezintemicul italian care, în ochii ei, începuse să reprezinte Franţa toată. Aproape că se simţea vinovată faţă deFranţa toată. Aproape că se simţea vinovată faţă de Guccio; din pricina ei fusese nevoit să se despartă deGuccio; din pricina ei fusese nevoit să se despartă de dragostea lui; din pricina ei, acolo, în Franţa, o tânărădragostea lui; din pricina ei, acolo, în Franţa, o tânără fată trebuia să sufere ştiindu-l departe...fată trebuia să sufere ştiindu-l departe...

- Îmi poţi spune cum o cheamă, întrebă ea, sau e o- Îmi poţi spune cum o cheamă, întrebă ea, sau e o taină?taină?

- Nu e o taină pentru domnia-ta, dacă ţii să afli ace- Nu e o taină pentru domnia-ta, dacă ţii să afli ace--asta, donna Clemenzia. Se numeşte Maria... Maria deasta, donna Clemenzia. Se numeşte Maria... Maria de Cressay. E de obârşie nobilă; tatăl ei era cavaler.Cressay. E de obârşie nobilă; tatăl ei era cavaler. Maria mă aşteaptă în castelul lor, care e la zece legheMaria mă aşteaptă în castelul lor, care e la zece leghe de Paris... Are 16 ani.de Paris... Are 16 ani.

- Ei bine, îţi doresc să fii fericit, signor Guccio; fii- Ei bine, îţi doresc să fii fericit, signor Guccio; fii fericit cu frumoasa dumitale Maria de Cressay.fericit cu frumoasa dumitale Maria de Cressay.

Când ieşi de acolo, Guccio străbătu coridoarele,Când ieşi de acolo, Guccio străbătu coridoarele, dansând. O şi vedea pe regina Franţei la nunta lui.dansând. O şi vedea pe regina Franţei la nunta lui. Mai trebuia doar ca donna Clemenzia să ajungă reMai trebuia doar ca donna Clemenzia să ajungă re--gină şi mai trebuia ca familia Cressay să binevoiascăgină şi mai trebuia ca familia Cressay să binevoiască a i-o da de soţie pe Maria, lui, tânărului lombard,a i-o da de soţie pe Maria, lui, tânărului lombard, adică unuia care în ochii lumii era ceva mai mult caadică unuia care în ochii lumii era ceva mai mult ca un evreu dar ceva mai puţin ca un adevărat creştin!un evreu dar ceva mai puţin ca un adevărat creştin! Îşi dădu seama în acelaşi timp că pentru întâia oarăÎşi dădu seama în acelaşi timp că pentru întâia oară se gândea serios să se căsătorească cu tânăra castese gândea serios să se căsătorească cu tânăra caste--lană de la Neauphle, pe care n-o văzuse, la drept vorlană de la Neauphle, pe care n-o văzuse, la drept vor--bind, decât de două ori în viaţa lui. Astfel plăsmuirilebind, decât de două ori în viaţa lui. Astfel plăsmuirile imaginaţiei sfârşesc prin a ne determina destinul, şi eimaginaţiei sfârşesc prin a ne determina destinul, şi e de ajuns să fi dat viaţă planurilor noastre de viitor,de ajuns să fi dat viaţă planurilor noastre de viitor, vorbind de ele, pentru a ne simţi obligaţi să le îndevorbind de ele, pentru a ne simţi obligaţi să le înde--plinim.plinim.

Guccio îl găsi pe Hugues de Bouville în apartaGuccio îl găsi pe Hugues de Bouville în aparta--mentul unde fusese găzduit, printre mobile mari îmmentul unde fusese găzduit, printre mobile mari îm--brăcate în piele cu încrustaţii. Solul trimis în peţitoriebrăcate în piele cu încrustaţii. Solul trimis în peţitorie de regele Franţei se sucea pe o parte şi pe alta cu ode regele Franţei se sucea pe o parte şi pe alta cu o oglindă în mână, căutând lumina prielnică pentru a seoglindă în mână, căutând lumina prielnică pentru a se vedea mai bine şi a-şi netezi şuviţele cărunte. Se învedea mai bine şi a-şi netezi şuviţele cărunte. Se în--treba tocmai dacă n-ar fi mai nimerit să-şi căneascătreba tocmai dacă n-ar fi mai nimerit să-şi cănească părul. Călătoriile îmbogăţesc sufletul celor tineri, darpărul. Călătoriile îmbogăţesc sufletul celor tineri, dar se întâmplă ca ele să tulbure mintea oamenilor trecuţise întâmplă ca ele să tulbure mintea oamenilor trecuţi de 50 de ani. Aerul Italiei îl ameţise cu totul pe Boude 50 de ani. Aerul Italiei îl ameţise cu totul pe Bou--

ville. Bărbatul acesta cumpătat îşi înşelase soţia laville. Bărbatul acesta cumpătat îşi înşelase soţia la Florenţa şi plânsese pentru că făcuse aşa ceva. DarFlorenţa şi plânsese pentru că făcuse aşa ceva. Dar când o înşelase din nou la Sienna, unde Guccio regăcând o înşelase din nou la Sienna, unde Guccio regă--sise două dintre prietenele sale din copilărie ajunsesise două dintre prietenele sale din copilărie ajunse fete de petreceri, borţosul de Bouville nu mai avu nicifete de petreceri, borţosul de Bouville nu mai avu nici umbră de căinţă. La Roma se simţea întinerit cu douăumbră de căinţă. La Roma se simţea întinerit cu două--zeci de ani. Neapole, care te îmbia cu desfătări la totzeci de ani. Neapole, care te îmbia cu desfătări la tot pasul, numai să fi avut ceva aur la chimir, fusese o înpasul, numai să fi avut ceva aur la chimir, fusese o în--cântare. Ceea ce oriunde aiurea ar fi trecut drept stricântare. Ceea ce oriunde aiurea ar fi trecut drept stri--căciune lua aici o înfăţişare atât de firească, aproapecăciune lua aici o înfăţişare atât de firească, aproape nevinovată, că nu mai puteai nici să te miri. Puşti denevinovată, că nu mai puteai nici să te miri. Puşti de 12 ani, zdrenţăroşi şi arşi de soare, îţi codoşeau sora12 ani, zdrenţăroşi şi arşi de soare, îţi codoşeau sora mai mare, lăudându-i coapsele cu o elocinţă antică,mai mare, lăudându-i coapsele cu o elocinţă antică, apoi se aşezau cuminţi în tindă, să-şi scarpine picioaapoi se aşezau cuminţi în tindă, să-şi scarpine picioa--rele goale. Şi mai aveai pe deasupra sentimentul de arele goale. Şi mai aveai pe deasupra sentimentul de a face o faptă bună, dând de mâncare unei întregi faface o faptă bună, dând de mâncare unei întregi fa--milii pe toată săptămâna. Unde mai pui plăcerea de amilii pe toată săptămâna. Unde mai pui plăcerea de a te plimba în luna lui ianuarie fără mantie îmblănită!te plimba în luna lui ianuarie fără mantie îmblănită! Bouville umbla acum îmbrăcat după ultima modă,Bouville umbla acum îmbrăcat după ultima modă, purtând haine cu mâneci vărgate în două culori. Bipurtând haine cu mâneci vărgate în două culori. Bi--neînţeles, la fiece colţ de stradă i se fura câte cevaneînţeles, la fiece colţ de stradă i se fura câte ceva din buzunare! Dar nu i se părea că plăteşte preadin buzunare! Dar nu i se părea că plăteşte prea scump atâta bucurie de a trăi!scump atâta bucurie de a trăi!

- Prietene, îl întâmpină el pe Guccio, ştii că am- Prietene, îl întâmpină el pe Guccio, ştii că am slăbit aşa de mult încât s-ar putea s-ajung iar subţirelslăbit aşa de mult încât s-ar putea s-ajung iar subţirel ca pe vremuri?ca pe vremuri?

Vorba asta era cel puţin îndrăzneaţă, căci, în ochiiVorba asta era cel puţin îndrăzneaţă, căci, în ochii oricui altuia decât ai lui, Bouville păstra mai degrabăoricui altuia decât ai lui, Bouville păstra mai degrabă înfăţişarea unui burduf.înfăţişarea unui burduf.

- Domnule, zise tânărul, donna Clemenzia e gata să- Domnule, zise tânărul, donna Clemenzia e gata să vă primească.vă primească.

- Sper că portretul nu e gata? întrebă Bouville.- Sper că portretul nu e gata? întrebă Bouville.- Ba este, domnule.- Ba este, domnule.Bouville oftă din adânc.Bouville oftă din adânc.

- Atunci, e semn că trebuie să ne întoarcem în- Atunci, e semn că trebuie să ne întoarcem în Franţa. Îmi pare rău, căci am prins dragoste de naţiaFranţa. Îmi pare rău, căci am prins dragoste de naţia asta, ţi-o spun drept, şi i-aş fi dat bucuros acestuiasta, ţi-o spun drept, şi i-aş fi dat bucuros acestui pictor câţiva florini ca să mai tărăgăneze niţel. Ce să-ipictor câţiva florini ca să mai tărăgăneze niţel. Ce să-i faci, lucrurile cele mai bune au şi ele un sfârşit.faci, lucrurile cele mai bune au şi ele un sfârşit.

Îşi zâmbiră cu subînţeles şi, pornind spre apartaÎşi zâmbiră cu subînţeles şi, pornind spre aparta--mentul prinţesei, rotofeiul Bouville îl luă prieteneştementul prinţesei, rotofeiul Bouville îl luă prieteneşte de braţ pe Guccio.de braţ pe Guccio.

Între aceşti doi bărbaţi, atât de deosebiţi ca vârstăÎntre aceşti doi bărbaţi, atât de deosebiţi ca vârstă şi ca obârşie, se născuse şi crescuse de-a lungul druşi ca obârşie, se născuse şi crescuse de-a lungul dru--mului făcut împreună o adevărată prietenie. Pentrumului făcut împreună o adevărată prietenie. Pentru Bouville, tânărul toscan era însăşi întruchipareaBouville, tânărul toscan era însăşi întruchiparea acestei călătorii, cu îndrăznelile şi descoperirile ei, cuacestei călătorii, cu îndrăznelile şi descoperirile ei, cu tinereţea regăsită. Iar Guccio, prin Bouville, setinereţea regăsită. Iar Guccio, prin Bouville, se apropia tot mai mult de felul de viaţă al unui mare seapropia tot mai mult de felul de viaţă al unui mare se--nior şi trăia în intimitatea prinţilor. Ei îşi dezvăluiaunior şi trăia în intimitatea prinţilor. Ei îşi dezvăluiau unul altuia lumi necunoscute şi se completau de miunul altuia lumi necunoscute şi se completau de mi--nune, alcătuind o pereche în care de cele mai multenune, alcătuind o pereche în care de cele mai multe ori flăcăul îl călăuzea pe moşneag.ori flăcăul îl călăuzea pe moşneag.

Pătrunseră astfel la donna Clemenzia; dar aerul dePătrunseră astfel la donna Clemenzia; dar aerul de nepăsare ce li se aşternuse pe faţă, trădând că li-enepăsare ce li se aşternuse pe faţă, trădând că li-e gândul la altele, se şterse de îndată ce dădură cugândul la altele, se şterse de îndată ce dădură cu ochii de bătrâna regină-mamă a Ungariei. Stând întreochii de bătrâna regină-mamă a Ungariei. Stând între nepoată-sa şi Oderisi, ea cerceta tabloul cu o privirenepoată-sa şi Oderisi, ea cerceta tabloul cu o privire posomorâtă.posomorâtă.

Noii-sosiţi se apropiară, călcând cu băgare deNoii-sosiţi se apropiară, călcând cu băgare de seamă, căci nu se afla om care să nu se simtă cuprinsseamă, căci nu se afla om care să nu se simtă cuprins de sfială în prezenţa reginei Maria a Ungariei.de sfială în prezenţa reginei Maria a Ungariei.

Era în vârstă de 70 de ani. Văduva a lui Charles IIEra în vârstă de 70 de ani. Văduva a lui Charles II cel Şchiop, regele Neapolei, avusese treisprezececel Şchiop, regele Neapolei, avusese treisprezece copii dintre care văzuse murind aproape o jumătate.copii dintre care văzuse murind aproape o jumătate. Naşterile acestea îi lăţiseră pântecul, iar durereaNaşterile acestea îi lăţiseră pântecul, iar durerea atâtor pierderi îi săpase cute adânci pe la colţul guriiatâtor pierderi îi săpase cute adânci pe la colţul gurii ştirbe. Înaltă, pământie la chip şi cu părul nins, aveaştirbe. Înaltă, pământie la chip şi cu părul nins, avea

întipărită în toată înfăţişarea ei o expresie de forţă, deîntipărită în toată înfăţişarea ei o expresie de forţă, de hotărâre şi de autoritate, pe care anii nu i-o îndulcihotărâre şi de autoritate, pe care anii nu i-o îndulci--seră. Îşi punea coroana pe cap de cum se scula. Eraseră. Îşi punea coroana pe cap de cum se scula. Era bătrâna regină înrudită cu toată Europa, care revenbătrâna regină înrudită cu toată Europa, care reven--dicase pentru urmaşii săi tronul Ungariei şi se bătusedicase pentru urmaşii săi tronul Ungariei şi se bătuse douăzeci de ani pentru ca dânşii să se aşeze în el.douăzeci de ani pentru ca dânşii să se aşeze în el.

Acum, când fiul primului ei născut era rege laAcum, când fiul primului ei născut era rege la Buda, când cel de al doilea fiu al ei, răposatulBuda, când cel de al doilea fiu al ei, răposatul episcop, era pe cale de a fi canonizat, când al treilea,episcop, era pe cale de a fi canonizat, când al treilea, Robert, domnea peste Neapole şi vechea Apulie, cândRobert, domnea peste Neapole şi vechea Apulie, când al patrulea era prinţ de Tarente, al cincilea, duce deal patrulea era prinţ de Tarente, al cincilea, duce de Durazzo, şi când fiicele sale rămase în viaţă erau măDurazzo, şi când fiicele sale rămase în viaţă erau mă--ritate, una cu regele insulei Majorca, cealaltă cu reritate, una cu regele insulei Majorca, cealaltă cu re--gele Aragonului, regina Maria nu părea să-şi fi isgele Aragonului, regina Maria nu părea să-şi fi is--prăvit încă misiunea; se ocupa de Clémence, nepoată-prăvit încă misiunea; se ocupa de Clémence, nepoată-sa orfană, pe care ea o crescuse.sa orfană, pe care ea o crescuse.

Zărindu-l pe Bouville, se întoarse brusc la dânsul,Zărindu-l pe Bouville, se întoarse brusc la dânsul, ca un şoim de munte care descoperă un clapon, şi-ica un şoim de munte care descoperă un clapon, şi-i făcu semn să se apropie.făcu semn să se apropie.

- Ei, domnule, cum ţi se pare această cadră?- Ei, domnule, cum ţi se pare această cadră?Bouville rămase pe gânduri, cu ochii la şevalet.Bouville rămase pe gânduri, cu ochii la şevalet.

Ceea ce privea nu era atâta chipul prinţesei, cât celeCeea ce privea nu era atâta chipul prinţesei, cât cele două obloane făcute pentru a ocroti tabloul în timpuldouă obloane făcute pentru a ocroti tabloul în timpul transportului, şi pe care Oderisi zugrăvise, de o partetransportului, şi pe care Oderisi zugrăvise, de o parte Castelul Nou şi, de cealaltă parte, marea fereastrăCastelul Nou şi, de cealaltă parte, marea fereastră ogivală prin care se vedea golful Neapole. Contemogivală prin care se vedea golful Neapole. Contem--plând acest peisaj pe care avea să-l părăsească cuplând acest peisaj pe care avea să-l părăsească cu atâta părere de rău, Bouville se şi simţea cuprins deatâta părere de rău, Bouville se şi simţea cuprins de nostalgie.nostalgie.

- În ce priveşte arta, tabloul mi se pare fără cusur,- În ce priveşte arta, tabloul mi se pare fără cusur, rosti el în cele din urmă. Poate că doar rama e camrosti el în cele din urmă. Poate că doar rama e cam prea simplă pentru a încadra un chip atât de frumos.prea simplă pentru a încadra un chip atât de frumos. Nu credeţi că o ghirlandă aurită...Nu credeţi că o ghirlandă aurită...

Căuta să mai câştige o zi sau două.Căuta să mai câştige o zi sau două.

- Nu interesează asta, domnule, îi tăie vorba regina.- Nu interesează asta, domnule, îi tăie vorba regina. Găseşti că seamănă? Da? Iată ce-i important. Arta eGăseşti că seamănă? Da? Iată ce-i important. Arta e deşertăciune şi m-ar mira ca regele Ludovic să se sindeşertăciune şi m-ar mira ca regele Ludovic să se sin--chisească prea mult de ghirlande. Ceea ce vrea el săchisească prea mult de ghirlande. Ceea ce vrea el să vadă e chipul prinţesei, nu-i aşa?vadă e chipul prinţesei, nu-i aşa?

Spre deosebire de toţi ceilalţi de la curte, care nuSpre deosebire de toţi ceilalţi de la curte, care nu pomeneau de căsătorie decât pe ocolite şi se prefăpomeneau de căsătorie decât pe ocolite şi se prefă--ceau a crede că tabloul era destinat monseniorului deceau a crede că tabloul era destinat monseniorului de Valois, pentru dragostea ce o purta nepoatei sale, ea,Valois, pentru dragostea ce o purta nepoatei sale, ea, Maria a Ungariei, spunea lucrurilor pe nume. Îl conMaria a Ungariei, spunea lucrurilor pe nume. Îl con--cedie pe Oderisi, zicându-i:cedie pe Oderisi, zicându-i:

- Lucrul dumitale l-ai făcut cum trebuie, - Lucrul dumitale l-ai făcut cum trebuie, giovagiova--nottonotto77; vei cere vistiernicului nostru să-ţi plătească ce; vei cere vistiernicului nostru să-ţi plătească ce ţi se cuvine. Şi acum întoarce-te Ia biserica pe care oţi se cuvine. Şi acum întoarce-te Ia biserica pe care o zugrăveşti şi dă-ţi osteneală ca diavolul să fie cât maizugrăveşti şi dă-ţi osteneală ca diavolul să fie cât mai negru, iar îngerii cât mai strălucitori.negru, iar îngerii cât mai strălucitori.

Apoi, pentru a se descotorosi şi de Guccio, îi poApoi, pentru a se descotorosi şi de Guccio, îi po--runci să-i ajute pictorului să-şi ducă pensulele.runci să-i ajute pictorului să-şi ducă pensulele.

După ce aceştia ieşiră de acolo, făcând plecăciuniDupă ce aceştia ieşiră de acolo, făcând plecăciuni la care dânsa abia răspundea, regina urmă:la care dânsa abia răspundea, regina urmă:

- Aşadar, domnule de Bouville, ai să te întorci acum- Aşadar, domnule de Bouville, ai să te întorci acum în Franţa.în Franţa.

- Cu o nespusă părere de rău, măria-ta, iar primirea- Cu o nespusă părere de rău, măria-ta, iar primirea de care m-am bucurat aici...de care m-am bucurat aici...

- Oricum, îl întrerupse ea, misiunea dumitale e ter- Oricum, îl întrerupse ea, misiunea dumitale e ter--minată. Cel puţin, aproape terminată.minată. Cel puţin, aproape terminată.

Ochii ei negri erau pironiţi în ai lui Bouville.Ochii ei negri erau pironiţi în ai lui Bouville.- Aproape terminată, măria-ta?- Aproape terminată, măria-ta?- Vreau să spun că afacerea asta a fost hotărâtă în- Vreau să spun că afacerea asta a fost hotărâtă în

principiu şi că fiu-meu, regele, şi-a dat învoirea. Darprincipiu şi că fiu-meu, regele, şi-a dat învoirea. Dar această învoire, domnule... - şi vorbind îi zvâcneauaceastă învoire, domnule... - şi vorbind îi zvâcneau tendoanele gâtului printr-un soi de tic ce-o apuca adetendoanele gâtului printr-un soi de tic ce-o apuca ade--seori - învoirea aceasta, să n-o uiţi, domnule, rămâneseori - învoirea aceasta, să n-o uiţi, domnule, rămâne totuşi legată de anumite condiţii. Căci, dacă socotimtotuşi legată de anumite condiţii. Căci, dacă socotim

77 Flăcăule (în lb. italiană).Flăcăule (în lb. italiană).

ca o foarte mare cinste pentru noi cererea văruluica o foarte mare cinste pentru noi cererea vărului nostru, regele Franţei, şi dacă suntem gata a-l iubi cunostru, regele Franţei, şi dacă suntem gata a-l iubi cu o credinţă într-adevăr creştinească şi a-i da mulţi uro credinţă într-adevăr creştinească şi a-i da mulţi ur--maşi, femeile din neamul nostru fiind rodnice, trebuiemaşi, femeile din neamul nostru fiind rodnice, trebuie totuşi să rămână lămurit că răspunsul nostru definitivtotuşi să rămână lămurit că răspunsul nostru definitiv depinde de un lucru, şi anume, ca stăpânul dumitaledepinde de un lucru, şi anume, ca stăpânul dumitale să fie despărţit de prinţesa de Burgundia, şi aceastasă fie despărţit de prinţesa de Burgundia, şi aceasta cât de repede.cât de repede.

- Dar nu va trece mult şi, aşa cum am avut cinstea- Dar nu va trece mult şi, aşa cum am avut cinstea să încredinţez pe măria ta, vom obţine despărţenia.să încredinţez pe măria ta, vom obţine despărţenia.

- Domnule, zise regina, suntem aici între noi. Să nu- Domnule, zise regina, suntem aici între noi. Să nu mă încredinţezi deci de un lucru ce nu s-a făcut. Cândmă încredinţezi deci de un lucru ce nu s-a făcut. Când veţi avea această despărţenie? Şi ce motive aveţi ca s-veţi avea această despărţenie? Şi ce motive aveţi ca s-o obţineţi?o obţineţi?

Bouville tuşi de câteva ori ca să-şi ascundă fâstâBouville tuşi de câteva ori ca să-şi ascundă fâstâ--ceala. Faţa începea să i se roşească. Răspunse, încerceala. Faţa începea să i se roşească. Răspunse, încer--când să se arate sigur de sine:când să se arate sigur de sine:

- Treaba asta o va duce la capăt cum e mai bine- Treaba asta o va duce la capăt cum e mai bine monseniorul de Valois, care socoate de pe acum cămonseniorul de Valois, care socoate de pe acum că are despărţenia în mână.are despărţenia în mână.

- Da, da, bombăni bătrâna regină, îmi cunosc eu gi- Da, da, bombăni bătrâna regină, îmi cunosc eu gi--nerele! Numai gura e de el, şi când se apucă de cevanerele! Numai gura e de el, şi când se apucă de ceva nu se lasă până nu-şi frânge gâtul.nu se lasă până nu-şi frânge gâtul.

Deşi fiică-sa Marguerite murise încă în 1299, iar deDeşi fiică-sa Marguerite murise încă în 1299, iar de atunci Charles de Valois se însurase din nou de douăatunci Charles de Valois se însurase din nou de două ori, ea continua să-i spună "ginerele meu", ca şi cumori, ea continua să-i spună "ginerele meu", ca şi cum celelalte căsătorii ale acestuia nici n-ar fi fost.celelalte căsătorii ale acestuia nici n-ar fi fost.

Ţinându-se deoparte, lângă fereastră, şi privindŢinându-se deoparte, lângă fereastră, şi privind marea, Clémence se simţea stânjenită de-a fi de faţămarea, Clémence se simţea stânjenită de-a fi de faţă la o astfel de convorbire. Dragostea trebuia să fiela o astfel de convorbire. Dragostea trebuia să fie oare însoţită de asemenea preliminarii care semănauoare însoţită de asemenea preliminarii care semănau grozav cu o discuţie pentru încheierea unui tratat? Lagrozav cu o discuţie pentru încheierea unui tratat? La urma urmei era vorba acolo de fericirea şi viaţa ei. Săurma urmei era vorba acolo de fericirea şi viaţa ei. Să ajungă regina Franţei i se părea o soartă cum nici nuajungă regina Franţei i se părea o soartă cum nici nu

visase, şi era hotărâtă să-i aştepte cu răbdare împlivisase, şi era hotărâtă să-i aştepte cu răbdare împli--nirea. Aşteptase şi aşa până la 22 de ani, întrenirea. Aşteptase şi aşa până la 22 de ani, între--bându-se dacă nu va fi nevoită să-şi sfârşească viaţabându-se dacă nu va fi nevoită să-şi sfârşească viaţa la mânăstire! Familia ei refuzase, fără să-i ceară păla mânăstire! Familia ei refuzase, fără să-i ceară pă--rerea, pe atâţia care o peţiseră, socotind că nu-s dererea, pe atâţia care o peţiseră, socotind că nu-s de ajuns de vrednici de dânsa. Donna Clemenzia găseaajuns de vrednici de dânsa. Donna Clemenzia găsea că bunică-sa lua un ton prea aspru... Colo, foarte decă bunică-sa lua un ton prea aspru... Colo, foarte de--parte, o corabie mare, cu pânzele umflate, părăseaparte, o corabie mare, cu pânzele umflate, părăsea golful, îndreptându-se spre coastele Africii.golful, îndreptându-se spre coastele Africii.

- La întoarcere, mă voi abate pe la Avignon pentru- La întoarcere, mă voi abate pe la Avignon pentru a urma poruncile regelui, zicea Bouville. Şi-ţi făgădua urma poruncile regelui, zicea Bouville. Şi-ţi făgădu--iesc, măria-ta, că vom avea curând pe acest papă careiesc, măria-ta, că vom avea curând pe acest papă care ne lipseşte azi.ne lipseşte azi.

- Vreau să te cred, răspunse Maria a Ungariei. Dar- Vreau să te cred, răspunse Maria a Ungariei. Dar noi dorim ca totul să fie hotărât până-n vară. Avemnoi dorim ca totul să fie hotărât până-n vară. Avem alte propuneri pentru Clémence; alţi prinţi o vor dealte propuneri pentru Clémence; alţi prinţi o vor de soţie. Nu vrem să-şi piardă viitorul şi nu putemsoţie. Nu vrem să-şi piardă viitorul şi nu putem aştepta mai mult.aştepta mai mult.

Tendoanele gâtului îi zvâcniră din nou.Tendoanele gâtului îi zvâcniră din nou.- Află că la Avignon, vorbi ea mai departe, cardi- Află că la Avignon, vorbi ea mai departe, cardi--

nalul Duèze e candidatul nostru. Ţin foarte mult ca elnalul Duèze e candidatul nostru. Ţin foarte mult ca el să fie şi al regelui Franţei. Veţi obţine mai repede dessă fie şi al regelui Franţei. Veţi obţine mai repede des--facerea căsătoriei dacă se alege papă, deoarece nefacerea căsătoriei dacă se alege papă, deoarece ne este cu totul devotat şi ne datorează mult. Şi apoi,este cu totul devotat şi ne datorează mult. Şi apoi, Avignon e pământ angevin ce se află în stăpânireaAvignon e pământ angevin ce se află în stăpânirea noastră, bineînţeles sub sceptrul regelui Franţei. Sănoastră, bineînţeles sub sceptrul regelui Franţei. Să nu uiţi asta. Acum du-te de-ţi ia rămas bun de la fiunu uiţi asta. Acum du-te de-ţi ia rămas bun de la fiu---meu, regele, şi fie ca toate să ţi se împlinească după-meu, regele, şi fie ca toate să ţi se împlinească după dorinţă... Dar până-n vară, ţi-o mai spun o dată, până-dorinţă... Dar până-n vară, ţi-o mai spun o dată, până-n vară!n vară!

Bouville făcu o plecăciune şi se retrase.Bouville făcu o plecăciune şi se retrase.- Bunicuţo, măria-ta, spuse Clémence cu glas neli- Bunicuţo, măria-ta, spuse Clémence cu glas neli--

niştit, crezi că...niştit, crezi că...Bătrâna regina o bătu uşurel pe braţ.Bătrâna regina o bătu uşurel pe braţ.

- Toate acestea în mâna lui Dumnezeu se află, răs- Toate acestea în mâna lui Dumnezeu se află, răs--punse ea, şi nimic nu ni se întâmplă fără voia sa.punse ea, şi nimic nu ni se întâmplă fără voia sa.

Şi părăsi la rândul ei încăperea.Şi părăsi la rândul ei încăperea."Regele Ludovic o fi având şi alte prinţese în cap,"Regele Ludovic o fi având şi alte prinţese în cap,

îşi zise Clémence îndată ce se văzu singură. Este oareîşi zise Clémence îndată ce se văzu singură. Este oare bine să fie zorit astfel? Nu-şi va muta el gândul labine să fie zorit astfel? Nu-şi va muta el gândul la alta?"alta?"

Stătea înaintea şevaletului, cu mâinile încrucişateStătea înaintea şevaletului, cu mâinile încrucişate în poală, luând fără să-şi dea seama înfăţişarea ce-oîn poală, luând fără să-şi dea seama înfăţişarea ce-o avea în pânza lui Oderisi.avea în pânza lui Oderisi.

"Un rege, se mai întrebă ea, pofti-va oare să sărute"Un rege, se mai întrebă ea, pofti-va oare să sărute mâinile acestea?"mâinile acestea?"

VÂNĂTOAREA DE CARDINALIVÂNĂTOAREA DE CARDINALI

Hugues de Bouville, Guccio şi escorta lor pornirăHugues de Bouville, Guccio şi escorta lor porniră pe mare a doua zi în zori. Absorbiţi de pregătirile căpe mare a doua zi în zori. Absorbiţi de pregătirile că--lătoriei, dormiseră puţin şi acum stăteau unul lângălătoriei, dormiseră puţin şi acum stăteau unul lângă altul pe puntea dinapoi a corăbiei, rezemaţi de basaltul pe puntea dinapoi a corăbiei, rezemaţi de bas--tingaj, şi, cu acea melancolie tulbure care ne încearcătingaj, şi, cu acea melancolie tulbure care ne încearcă după nopţile prea scurte, priveau cum se depărteazădupă nopţile prea scurte, priveau cum se depărtează Neapole, Vezuviul şi insulele dimprejur. Se zăreau coNeapole, Vezuviul şi insulele dimprejur. Se zăreau co--răbii, în stoluri albe, desprinzându-se de maluri şirăbii, în stoluri albe, desprinzându-se de maluri şi pornind la pescuit ca în toate zilele.pornind la pescuit ca în toate zilele.

Apoi ajunseră în larg. Mediterana era de un calmApoi ajunseră în larg. Mediterana era de un calm desăvârşit, însufleţită de o uşoară, adiere, tocmai câtdesăvârşit, însufleţită de o uşoară, adiere, tocmai cât trebuia pentru a împinge corabia.trebuia pentru a împinge corabia.

Guccio, care nu se îmbarcase fără temeri, căci îşiGuccio, care nu se îmbarcase fără temeri, căci îşi amintea de jalnica sa călătorie de anul trecut prin Caamintea de jalnica sa călătorie de anul trecut prin Ca--nalul Mânecii, se bucura că nu suferă de rău de mare;nalul Mânecii, se bucura că nu suferă de rău de mare; şi n-a fost nevoie decât de douăzeci şi patru de oreşi n-a fost nevoie decât de douăzeci şi patru de ore pentru ca el să-şi facă o părere grozavă de propria-ipentru ca el să-şi facă o părere grozavă de propria-i vitejie şi să se compare niţeluş cu dumnealui Marcovitejie şi să se compare niţeluş cu dumnealui Marco Polo, corăbierul veneţian a cărui carte, povestind căPolo, corăbierul veneţian a cărui carte, povestind că--lătoriile sale în ţara Marelui Han, începuse să fie culătoriile sale în ţara Marelui Han, începuse să fie cu--noscută şi citită cam peste tot prin lume. Guccionoscută şi citită cam peste tot prin lume. Guccio umbla de colo-colo, de la pupă la proră, întreba cum iumbla de colo-colo, de la pupă la proră, întreba cum i se zice fiecărui lucru în grai marinăresc şi se vedea else zice fiecărui lucru în grai marinăresc şi se vedea el însuşi sub chipul unui om hârşâit în isprăvi nemaipoînsuşi sub chipul unui om hârşâit în isprăvi nemaipo--menite, pe când Bouville, mai-marele soliei, nu mai înmenite, pe când Bouville, mai-marele soliei, nu mai în--ceta să ofteze de dorul minunatului oraş de care treceta să ofteze de dorul minunatului oraş de care tre--buise să se despartă.buise să se despartă.

Domnul de Bouville nu-şi veni în fire decât dupăDomnul de Bouville nu-şi veni în fire decât după cinci zile, punând piciorul pe uscat la Aigues-Mortes.cinci zile, punând piciorul pe uscat la Aigues-Mortes.

Se simţea iarăşi în Franţa când dădu cu ochii deSe simţea iarăşi în Franţa când dădu cu ochii de portul acesta, de unde odinioară sfântul Ludovic porportul acesta, de unde odinioară sfântul Ludovic por--nise în cruciadă, şi a cărui construcţie nu fusese ternise în cruciadă, şi a cărui construcţie nu fusese ter--

minată decât sub domnia lui Filip cel Frumos.minată decât sub domnia lui Filip cel Frumos.- Gata, zise burduhănosul, silindu-se să-şi scuture- Gata, zise burduhănosul, silindu-se să-şi scuture

aleanul, trebuie să ne apucăm acum de treburi carealeanul, trebuie să ne apucăm acum de treburi care nu suferă zăbavă.nu suferă zăbavă.

Vremea era friguroasă, cerul noros, iar Neapole nuVremea era friguroasă, cerul noros, iar Neapole nu mai părea decât amintirea unui vis.mai părea decât amintirea unui vis.

Ajunseră la Avignon după alte patruzeci şi opt deAjunseră la Avignon după alte patruzeci şi opt de ceasuri. Drumul făcut călare cu escorta de doispreceasuri. Drumul făcut călare cu escorta de doispre--zece scutieri şi argaţi nu fusese de loc o plimbare,zece scutieri şi argaţi nu fusese de loc o plimbare, mai ales pentru Guccio, care nu voia să scape din ochimai ales pentru Guccio, care nu voia să scape din ochi nici o clipă lăzile ferecate, pline cu aurul primit de lanici o clipă lăzile ferecate, pline cu aurul primit de la verii Bardi din Neapole.verii Bardi din Neapole.

Cât despre domnul de Bouville, el răcise. DrăcuiaCât despre domnul de Bouville, el răcise. Drăcuia întruna, vărsându-şi năduful pe ţara asta care parcăîntruna, vărsându-şi năduful pe ţara asta care parcă nu mai era a lui şi unde i se părea că cea mai mică rănu mai era a lui şi unde i se părea că cea mai mică ră--păitură de ploaie ţinteşte înadins capul său.păitură de ploaie ţinteşte înadins capul său.

A doua seară când sosiră, bătuţi de vântul de miaA doua seară când sosiră, bătuţi de vântul de mia--zănoapte, îi aştepta o amară dezamăgire, căci în totzănoapte, îi aştepta o amară dezamăgire, căci în tot Avignonul nu se afla nici picior de cardinal. StraniuAvignonul nu se afla nici picior de cardinal. Straniu lucru pentru un oraş în care se ţinea un conclav! Nilucru pentru un oraş în care se ţinea un conclav! Ni--meni nu le dădu vreo lămurire solilor regelui Franţei,meni nu le dădu vreo lămurire solilor regelui Franţei, nimeni nu ştia, nimeni nu voia să ştie. Abia pe la ceanimeni nu ştia, nimeni nu voia să ştie. Abia pe la cea--surile zece, când se înfăţişară la garnizoana din Villesurile zece, când se înfăţişară la garnizoana din Ville--neuve, care se găsea la capul podului, de cealaltăneuve, care se găsea la capul podului, de cealaltă parte a Ronului, Bouville află de la un ofiţer trezit dinparte a Ronului, Bouville află de la un ofiţer trezit din somn, şi de aceea foarte ciufut, că tot conclavul se însomn, şi de aceea foarte ciufut, că tot conclavul se în--torsese la Carpentras.torsese la Carpentras.

- Căpitanul ăsta de arcaşi nu e prea binevoitor cu- Căpitanul ăsta de arcaşi nu e prea binevoitor cu cei care vin din partea regelui, îi zise Bouville luicei care vin din partea regelui, îi zise Bouville lui Guccio. Am s-o spun celor de la Paris de-ndată ce vomGuccio. Am s-o spun celor de la Paris de-ndată ce vom sosi.sosi.

Erau douăzeci de leghe de la Avignon la CarpentrasErau douăzeci de leghe de la Avignon la Carpentras şi nu te puteai gândi să porneşti noaptea într-acolo.şi nu te puteai gândi să porneşti noaptea într-acolo. Castelul pontifical era închis, şi dinăuntru nu răsCastelul pontifical era închis, şi dinăuntru nu răs--

pundea nimeni. Cei doi bărbaţi se întoarseră la hanulpundea nimeni. Cei doi bărbaţi se întoarseră la hanul unde cinaseră şi unde trebuiră să înnopteze cu esunde cinaseră şi unde trebuiră să înnopteze cu es--corta lor în sala comună. Toată ceata dormi de-acorta lor în sala comună. Toată ceata dormi de-a valma în faţa unei vetre stinse, într-o duhoare de ciuvalma în faţa unei vetre stinse, într-o duhoare de ciu--bote. Vai, cât de departe erau frumoasele fete dinbote. Vai, cât de departe erau frumoasele fete din Italia!Italia!

- Nu i-aţi vorbit destul de hotărât acestui căpitan,- Nu i-aţi vorbit destul de hotărât acestui căpitan, zise Guccio, arătându-se pentru întâia oară întărâtatzise Guccio, arătându-se pentru întâia oară întărâtat împotriva lui Bouville. Ar fi trebuit să-i porunciţi să neîmpotriva lui Bouville. Ar fi trebuit să-i porunciţi să ne găzduiască.găzduiască.

- Aşa e, dar nu m-am gândit la asta, recunoscu bur- Aşa e, dar nu m-am gândit la asta, recunoscu bur--duhănosul Bouville. Nu-s de ajuns de dârz.duhănosul Bouville. Nu-s de ajuns de dârz.

A doua zi toţi erau zbârliţi, şi feţele li se întunecarăA doua zi toţi erau zbârliţi, şi feţele li se întunecară şi mai rău când ajunseră la Carpentras; nici acolo nuşi mai rău când ajunseră la Carpentras; nici acolo nu se vedea urmă de cardinal. Pe deasupra, se mai lăse vedea urmă de cardinal. Pe deasupra, se mai lă--sase şi ger. În sfârşit, la toate acestea se adăuga sensase şi ger. În sfârşit, la toate acestea se adăuga sen--timentul tulbure că-i paşte primejdia sau uneltirea,timentul tulbure că-i paşte primejdia sau uneltirea, căci abia ieşise Bouville cu ai săi din Avignon, în zori,căci abia ieşise Bouville cu ai săi din Avignon, în zori, şi doi călăreţi le-o luase înainte, fără a le răspunde laşi doi călăreţi le-o luase înainte, fără a le răspunde la salut, gonind din răsputeri înspre Carpentras.salut, gonind din răsputeri înspre Carpentras.

- Ciudat lucru, observase Guccio; s-ar zice că oa- Ciudat lucru, observase Guccio; s-ar zice că oa--menii aceştia n-au altă grijă decât să ajungă înainteamenii aceştia n-au altă grijă decât să ajungă înaintea noastră acolo unde ne ducem.noastră acolo unde ne ducem.

Orăşelul Carpentras era pustiu; locuitorii parcă inOrăşelul Carpentras era pustiu; locuitorii parcă in--traseră în pământ sau fugiseră.traseră în pământ sau fugiseră.

- Aici şi-a dat sufletul papa Clement, spuse Bouville.- Aici şi-a dat sufletul papa Clement, spuse Bouville. Ce-i drept, locul nu pare prea vesel. Sau poate undeCe-i drept, locul nu pare prea vesel. Sau poate unde venim noi se stârneşte acest gol înaintea noastră?venim noi se stârneşte acest gol înaintea noastră?

Auzind numele lui Clement al V-lea, Guccio îşi desAuzind numele lui Clement al V-lea, Guccio îşi des--făcu două degete în chip de coarne şi pipăi, prinfăcu două degete în chip de coarne şi pipăi, prin mantie, relicvele pe care le purta la gât... Îşi aminteamantie, relicvele pe care le purta la gât... Îşi amintea de blestemul templierilor...de blestemul templierilor...

În cele din urmă, la catedrală dădură peste un căÎn cele din urmă, la catedrală dădură peste un că--lugăr care se prefăcu la început a-i lua drept niştelugăr care se prefăcu la început a-i lua drept nişte

drumeţi veniţi să se spovedească, şi îi duse cu dânsuldrumeţi veniţi să se spovedească, şi îi duse cu dânsul în sacristie. Era surd sau făcea pe surdul. Guccio seîn sacristie. Era surd sau făcea pe surdul. Guccio se temea să nu li se fi întins o capcană; tremura pentrutemea să nu li se fi întins o capcană; tremura pentru lăzile lui, pentru pielea lui; mergea cu mâna pelăzile lui, pentru pielea lui; mergea cu mâna pe pumnal, gata să-l împlânte în bătrânul călugăr la ceapumnal, gata să-l împlânte în bătrânul călugăr la cea mai mică primejdie. Moşneagul, după ce îi puse să-imai mică primejdie. Moşneagul, după ce îi puse să-i repete de şase ori întrebările, mai chibzui, mai clătinărepete de şase ori întrebările, mai chibzui, mai clătină din cap şi mai scutură praful de pe pelerina-i roasă,din cap şi mai scutură praful de pe pelerina-i roasă, apoi binevoi să le destăinuiască în cele din urmă căapoi binevoi să le destăinuiască în cele din urmă că sfinţiile-lor cardinalii se aflau la Orange. Îl lăsaserăsfinţiile-lor cardinalii se aflau la Orange. Îl lăsaseră aici singur-singurel...aici singur-singurel...

- La Orange! izbucni domnul de Bouville. Dumne- La Orange! izbucni domnul de Bouville. Dumne--zeii şi grijania lor! Ăştia nu-s cardinali, ăştia-s pozeii şi grijania lor! Ăştia nu-s cardinali, ăştia-s po--rumbei călători! Eşti barem sigur că ar fi acolo?rumbei călători! Eşti barem sigur că ar fi acolo?

- Ei, sigur... făcu bătrânul călugăr, izbit de înjură- Ei, sigur... făcu bătrânul călugăr, izbit de înjură--tura care răsunase în sacristia lui. Sigur! Poţi fi oaretura care răsunase în sacristia lui. Sigur! Poţi fi oare sigur de ceva în lumea asta, afară numai că Dumsigur de ceva în lumea asta, afară numai că Dum--nezeu există? Oricum, cred că la Orange veţi da denezeu există? Oricum, cred că la Orange veţi da de cardinalii italieni.cardinalii italieni.

Pe urmă tăcu, parcă temându-se că şi aşa vorbisePe urmă tăcu, parcă temându-se că şi aşa vorbise prea mult. Avea negreşit umilinţe de răzbunat, dar nuprea mult. Avea negreşit umilinţe de răzbunat, dar nu îndrăznea să-şi deschidă inima.îndrăznea să-şi deschidă inima.

Guccio nu dorea decât să se vadă cât mai departeGuccio nu dorea decât să se vadă cât mai departe de Carpentras; oraşul acesta îi stârnea neliniştea şide Carpentras; oraşul acesta îi stârnea neliniştea şi dădu zor să iasă de acolo mai repede.dădu zor să iasă de acolo mai repede.

Dar abia făcură o leghe de drum, când Bouville şiDar abia făcură o leghe de drum, când Bouville şi Guccio văzură iarăşi doi călăreţi care le-o luauGuccio văzură iarăşi doi călăreţi care le-o luau înainte; de data asta nu mai avură nici o îndoială căînainte; de data asta nu mai avură nici o îndoială că într-adevăr pentru dânşii goneau călăreţii aceia.într-adevăr pentru dânşii goneau călăreţii aceia.

Apucat de o neaşteptată toană războinică, BouvilleApucat de o neaşteptată toană războinică, Bouville vru să pornească cu oamenii lui pe urmele celor doivru să pornească cu oamenii lui pe urmele celor doi călăreţi şi să le sară-n spinare, dar Guccio se supără:călăreţi şi să le sară-n spinare, dar Guccio se supără:

- Convoiul nostru e prea greoi, domnule Hugues, ca- Convoiul nostru e prea greoi, domnule Hugues, ca să-i putem ajunge vreodată şi, apoi, nu vreau să lassă-i putem ajunge vreodată şi, apoi, nu vreau să las

lăzile mele în urmă.lăzile mele în urmă.La Orange aflară, fără să se mire prea tare, căLa Orange aflară, fără să se mire prea tare, că

domnii aceia din conclav nu erau acolo; ar trebui maidomnii aceia din conclav nu erau acolo; ar trebui mai curând să-i caute la Avignon.curând să-i caute la Avignon.

- Dar trecurăm prin Avignon şi nu se vedea ţipenie- Dar trecurăm prin Avignon şi nu se vedea ţipenie de om pe acolo! se răsti Bouville, furios, la călugărulde om pe acolo! se răsti Bouville, furios, la călugărul care binevoi să-i lămurească. Şi monseniorul Duèze?care binevoi să-i lămurească. Şi monseniorul Duèze? Unde-i monseniorul Duèze?Unde-i monseniorul Duèze?

Călugărul răspunse că monseniorul Duèze fiindCălugărul răspunse că monseniorul Duèze fiind episcop de Avignon, se prea poate ca el să se găseepiscop de Avignon, se prea poate ca el să se găse--ască la Avignon. Ispravnicul din Orange, printr-o nefească la Avignon. Ispravnicul din Orange, printr-o nefe--ricită potriveală, era plecat tocmai în ziua aceea, iarricită potriveală, era plecat tocmai în ziua aceea, iar slujbaşul care îi ţinea locul nu primise nici o poruncăslujbaşul care îi ţinea locul nu primise nici o poruncă să poarte de grijă drumeţilor. Aceştia trebuiră să maisă poarte de grijă drumeţilor. Aceştia trebuiră să mai petreacă o noapte întreagă într-un han foarte murdar,petreacă o noapte întreagă într-un han foarte murdar, lângă un câmp lăsat în paragină, cotropit de bălării, şilângă un câmp lăsat în paragină, cotropit de bălării, şi care li se păru tare urât. Aşezat în faţa unui Bouvillecare li se păru tare urât. Aşezat în faţa unui Bouville frânt de oboseală, Guccio începea să-şi dea seama căfrânt de oboseală, Guccio începea să-şi dea seama că trebuie să ia expediţia în mâna lui dacă voiau să maitrebuie să ia expediţia în mâna lui dacă voiau să mai ajungă vreodată la Paris, cu sau fără rezultat.ajungă vreodată la Paris, cu sau fără rezultat.

În fiecare necaz nou ce se abătea peste ei, vedeauÎn fiecare necaz nou ce se abătea peste ei, vedeau semnul unei soarte haine. Un om din escortă îşi rupsemnul unei soarte haine. Un om din escortă îşi rup--sese piciorul şi erau siliţi să-l lase acolo; caii desese piciorul şi erau siliţi să-l lase acolo; caii de samar, neodihniţi după atâta drum, începeau să facăsamar, neodihniţi după atâta drum, începeau să facă răni la greabăn, iar ceilalţi toţi trebuiau potcoviţi dinrăni la greabăn, iar ceilalţi toţi trebuiau potcoviţi din nou fără întârziere; domnului de Bouville îi curgeanou fără întârziere; domnului de Bouville îi curgea nasul de-ţi făcea milă şi vorbea cam prea des de onasul de-ţi făcea milă şi vorbea cam prea des de o anumită doamnă din Neapole, întrebându-se întrunaanumită doamnă din Neapole, întrebându-se întruna dacă l-o fi iubit într-adevăr. Arăta aşa de fleşcăit toatădacă l-o fi iubit într-adevăr. Arăta aşa de fleşcăit toată ziua următoare, părea aşa de deznădăjduit dând cuziua următoare, părea aşa de deznădăjduit dând cu ochii iarăşi de zidurile Avignonului, că nici nu se îmochii iarăşi de zidurile Avignonului, că nici nu se îm--potrivi când Guccio începu să conducă expediţia înpotrivi când Guccio începu să conducă expediţia în locul său.locul său.

- Nu voi îndrăzni niciodată să mă înfăţişez regelui,- Nu voi îndrăzni niciodată să mă înfăţişez regelui,

gemea el. Dar spune-mi, rogu-te, cum să faci un papă,gemea el. Dar spune-mi, rogu-te, cum să faci un papă, când toţi cei care poartă sutană o iau la fugă de încând toţi cei care poartă sutană o iau la fugă de în--dată ce ne simt pe aproape? Niciodată nu voi maidată ce ne simt pe aproape? Niciodată nu voi mai putea lua parte la consiliu, bietul meu Guccio, nicioputea lua parte la consiliu, bietul meu Guccio, nicio--dată. În această singură misiune mi-am pierdut toatedată. În această singură misiune mi-am pierdut toate meritele câştigate o viaţă întreagă.meritele câştigate o viaţă întreagă.

Îşi făcea griji din fleacuri. Portretul prinţeseiÎşi făcea griji din fleacuri. Portretul prinţesei Clémence era oare bine învelit în lada lui şi nu fuseseClémence era oare bine învelit în lada lui şi nu fusese vătămat de ploaie?vătămat de ploaie?

- Lăsaţi-vă în seama mea, domnule Hugues, îi răs- Lăsaţi-vă în seama mea, domnule Hugues, îi răs--punse Guccio cu autoritate. Şi până una-alta, trebuiepunse Guccio cu autoritate. Şi până una-alta, trebuie să vă fac rost de o locuinţă: mi se pare că aveţi maresă vă fac rost de o locuinţă: mi se pare că aveţi mare nevoie de aşa ceva.nevoie de aşa ceva.

Guccio se duse să-l caute pe căpitanul oraşului şi seGuccio se duse să-l caute pe căpitanul oraşului şi se pricepu aşa de bine să-l ia de sus, cum ar fi trebuit s-opricepu aşa de bine să-l ia de sus, cum ar fi trebuit s-o facă Bouville de la început, îi vorbi aşa de semeţ, cufacă Bouville de la început, îi vorbi aşa de semeţ, cu puternicul său accent italian, de titlurile şefului său şiputernicul său accent italian, de titlurile şefului său şi de acelea pe care şi le dădu sieşi, îi ceru pe un tonde acelea pe care şi le dădu sieşi, îi ceru pe un ton aşa de firesc tot ce avea de cerut, încât în mai puţinaşa de firesc tot ce avea de cerut, încât în mai puţin de un ceas un palat fu golit de locatari ca să-i fie pusde un ceas un palat fu golit de locatari ca să-i fie pus la dispoziţie. Guccio îşi aşeză oamenii acolo şi îl culcăla dispoziţie. Guccio îşi aşeză oamenii acolo şi îl culcă pe Bouville într-un pat bine încălzit; apoi, după ce bope Bouville într-un pat bine încălzit; apoi, după ce bo--rţosul, prefăcându-se a nu fi în stare să ia vreo hotărţosul, prefăcându-se a nu fi în stare să ia vreo hotă--râre de răcit ce era, se vârâse sub plapumă, Guccio îirâre de răcit ce era, se vârâse sub plapumă, Guccio îi zise:zise:

- Mirosul acesta de capcană ce pluteşte în juru-mi- Mirosul acesta de capcană ce pluteşte în juru-mi nu-mi place de loc şi de aceea aş vrea acum să pun lanu-mi place de loc şi de aceea aş vrea acum să pun la adăpost bănetul nostru. Se află aici un agent al veadăpost bănetul nostru. Se află aici un agent al ve--rilor noştri Bardi; lui îi voi încredinţa aurul ce-l amrilor noştri Bardi; lui îi voi încredinţa aurul ce-l am asupră-mi. După care mă voi simţi mai la largul meuasupră-mi. După care mă voi simţi mai la largul meu ca să dau de cardinalii dumneavoastră.ca să dau de cardinalii dumneavoastră.

- Cardinalii mei, cardinalii mei! mormăi Bouville.- Cardinalii mei, cardinalii mei! mormăi Bouville. Nu-s cardinalii mei şi sunt tot aşa de amărât ca şiNu-s cardinalii mei şi sunt tot aşa de amărât ca şi dumneata de renghiurile pe care mi le joacă. Vom maidumneata de renghiurile pe care mi le joacă. Vom mai

vorbi despre asta, dacă vrei, după ce voi fi dormitvorbi despre asta, dacă vrei, după ce voi fi dormit niţel, căci mă simt pătruns tot de frig. Eşti baremniţel, căci mă simt pătruns tot de frig. Eşti barem sigur de lombardul dumitale? Putem avea încrederesigur de lombardul dumitale? Putem avea încredere în el? Banii aceştia, la urma urmei, sunt ai regeluiîn el? Banii aceştia, la urma urmei, sunt ai regelui Franţei...Franţei...

Guccio îi răspunse atunci destul de înţepat:Guccio îi răspunse atunci destul de înţepat:- Luaţi aminte, domnule Hugues, că tremur pentru- Luaţi aminte, domnule Hugues, că tremur pentru

banii aceştia întocmai ca şi cum ar fi ai vreunuia dinbanii aceştia întocmai ca şi cum ar fi ai vreunuia din neamurile mele!neamurile mele!

Porni drept înainte înspre cartierul Sainte-Agricole,Porni drept înainte înspre cartierul Sainte-Agricole, unde se afla banca. Agentul verilor Bardi - care era deunde se afla banca. Agentul verilor Bardi - care era de altminteri şi el un văr de-ai şefului acestei puternicealtminteri şi el un văr de-ai şefului acestei puternice întreprinderi - îl întâmpină pe Guccio cu toată draîntreprinderi - îl întâmpină pe Guccio cu toată dra--gostea datorată nepotului unui confrate de seamă şigostea datorată nepotului unui confrate de seamă şi se duse să bage el însuşi aurul în casa de fier. Schimse duse să bage el însuşi aurul în casa de fier. Schim--bară între dânşii cuvenitele hârtii privind banii debară între dânşii cuvenitele hârtii privind banii de--puşi, apoi lombardul îşi însoţi oaspetele în odaia sa depuşi, apoi lombardul îşi însoţi oaspetele în odaia sa de primire, pentru ca tânărul să-i povestească ce necaprimire, pentru ca tânărul să-i povestească ce neca--zuri îl aduseseră pe acolo. La intrarea lor, un bărbatzuri îl aduseseră pe acolo. La intrarea lor, un bărbat pirpiriu, puţintel adus de spate, care stătea în faţa căpirpiriu, puţintel adus de spate, care stătea în faţa că--minului, se întoarse deodată:minului, se întoarse deodată:

- - Guccio! che piacere!Guccio! che piacere! izbucni el. izbucni el. Come stai?Come stai?88

- - Ma... caro Boccaccio! Per Bacco! Che fortuna!Ma... caro Boccaccio! Per Bacco! Che fortuna!99

Căzură unul în braţele celuilalt.Căzură unul în braţele celuilalt.Se întâmplă întotdeauna că aceiaşi oameni se întâlSe întâmplă întotdeauna că aceiaşi oameni se întâl--

nesc la drum pentru că sunt întotdeauna aceiaşi carenesc la drum pentru că sunt întotdeauna aceiaşi care călătoresc.călătoresc.

Faptul că signor Boccaccio era acolo n-avea nimicFaptul că signor Boccaccio era acolo n-avea nimic uimitor, fiindcă el călătorea întruna pentru treburileuimitor, fiindcă el călătorea întruna pentru treburile companiei Bardi. Norocul potrivise numai în aşa felcompaniei Bardi. Norocul potrivise numai în aşa fel lucrurile, ca să i-l aducă înainte taman în ziua aceea.lucrurile, ca să i-l aducă înainte taman în ziua aceea. Guccio şi Boccaccio făcuseră împreună cu un an înGuccio şi Boccaccio făcuseră împreună cu un an în urmă o bucată de drum spre Londra; se destăinuiserăurmă o bucată de drum spre Londra; se destăinuiseră

88 Ce plăcere. Guccio, ce mai faci? (lb. italiană).Ce plăcere. Guccio, ce mai faci? (lb. italiană).99 Dar... dragă Boccaccio, pe Bachus, ce noroc! (lb. italiană).Dar... dragă Boccaccio, pe Bachus, ce noroc! (lb. italiană).

atunci unul altuia; Guccio ştia că Boccaccio avea unatunci unul altuia; Guccio ştia că Boccaccio avea un copil de la o franţuzoaică ce-i fusese ibovnică.copil de la o franţuzoaică ce-i fusese ibovnică.

În vreme ce lombardul din Avignon poruncise să liÎn vreme ce lombardul din Avignon poruncise să li se aducă vin dres cu mirodenii, Guccio şi Boccacciose aducă vin dres cu mirodenii, Guccio şi Boccaccio stăteau de vorbă foarte bucuroşi, ca nişte prieteni destăteau de vorbă foarte bucuroşi, ca nişte prieteni de când lumea.când lumea.

- Ce te aduce în târgul ăsta? întrebă Boccaccio.- Ce te aduce în târgul ăsta? întrebă Boccaccio.- Vânez aici cardinali, răspunse Guccio, şi te asigur- Vânez aici cardinali, răspunse Guccio, şi te asigur

că nu-i un vânat uşor.că nu-i un vânat uşor.Şi începu să-i povestească de-a fir-a-păr toată expeŞi începu să-i povestească de-a fir-a-păr toată expe--

diţia, păţaniile prin care trecuse în zilele din urmă,diţia, păţaniile prin care trecuse în zilele din urmă, stârnind pe socoteala burduhănosului Bouville hohostârnind pe socoteala burduhănosului Bouville hoho--tele de râs ale celuilalt. Se simţea el însuşi înveselittele de râs ale celuilalt. Se simţea el însuşi înveselit de-a binelea; era ca la dânsul acasă, printre ai săi.de-a binelea; era ca la dânsul acasă, printre ai săi.

Dacă întotdeauna în drumurile noastre întâlnimDacă întotdeauna în drumurile noastre întâlnim aceiaşi oameni, se întâmplă de asemenea ca întotdeaceiaşi oameni, se întâmplă de asemenea ca întotde--auna aceiaşi oameni să ne ajute şi să ne scoată din înauna aceiaşi oameni să ne ajute şi să ne scoată din în--curcătură.curcătură.

- Să nu vă miraţi de fel că nu puteţi da de monseni- Să nu vă miraţi de fel că nu puteţi da de monseni--orii voştri, zise signor Boccaccio. S-au învăţat să fieorii voştri, zise signor Boccaccio. S-au învăţat să fie cu ochii-n patru, şi când aud că vine cineva de lacu ochii-n patru, şi când aud că vine cineva de la curtea Franţei sau pare a veni de acolo, o rup la fugă.curtea Franţei sau pare a veni de acolo, o rup la fugă. Vara trecută, Bertrand de Got şi Guillaume de Budos,Vara trecută, Bertrand de Got şi Guillaume de Budos, nepoţii răposatului papă, sosiseră aici trimişi de prienepoţii răposatului papă, sosiseră aici trimişi de prie--tenii dumitale Nogaret şi Marigny, chipurile, pentru atenii dumitale Nogaret şi Marigny, chipurile, pentru a duce la Cahors trupul neînsufleţit al unchiului lor. N-duce la Cahors trupul neînsufleţit al unchiului lor. N-aveau cu dânşii decât cinci sute de oşteni, cam preaaveau cu dânşii decât cinci sute de oşteni, cam prea mulţi pentru a căra un leş! Sarcina acestor viteji eramulţi pentru a căra un leş! Sarcina acestor viteji era să zorească alegerea unui papă care să nu fie cardisă zorească alegerea unui papă care să nu fie cardi--nalul Duèze, şi nu cu duhul blândeţii s-au apucat einalul Duèze, şi nu cu duhul blândeţii s-au apucat ei să-i convingă pe cardinali. Într-o bună dimineaţă,să-i convingă pe cardinali. Într-o bună dimineaţă, oştenii au dat iama prin casele înaltelor feţe biserioştenii au dat iama prin casele înaltelor feţe biseri--ceşti, în vreme ce alţii împresurau mânăstirea de laceşti, în vreme ce alţii împresurau mânăstirea de la Carpentras, unde se ţinea conclavul; iar cardinalii treCarpentras, unde se ţinea conclavul; iar cardinalii tre--

buiră s-o şteargă printr-o crăpătură a zidului, fugindbuiră s-o şteargă printr-o crăpătură a zidului, fugind pe câmp ca să-şi pună pielea la adăpost. Păţania nu lipe câmp ca să-şi pună pielea la adăpost. Păţania nu li s-a şters încă din minte.s-a şters încă din minte.

- Adaugă la asta, spuse vărul bancherilor Bardi, că- Adaugă la asta, spuse vărul bancherilor Bardi, că de curând a fost întărită garnizoana din Villeneuve şide curând a fost întărită garnizoana din Villeneuve şi că domnii cardinali se aşteaptă în fiecare clipă să-ică domnii cardinali se aşteaptă în fiecare clipă să-i vadă pe arcaşi trecând podul. Şi şi-au închipuit căvadă pe arcaşi trecând podul. Şi şi-au închipuit că pentru asta aţi venit... Şi ştiţi cine erau călăreţii carepentru asta aţi venit... Şi ştiţi cine erau călăreţii care v-o tot luau înainte? Oamenii lui Marigny, arhiepisv-o tot luau înainte? Oamenii lui Marigny, arhiepis--copul, fără îndoială. Mişună prin părţile acestea. Nu-copul, fără îndoială. Mişună prin părţile acestea. Nu-mi pot da bine seama ce treburi învârtesc ei, dar cumi pot da bine seama ce treburi învârtesc ei, dar cu siguranţă că-s altele decât cele ale dumitale.siguranţă că-s altele decât cele ale dumitale.

- Bouville şi cu tine, vorbi iarăşi Boccaccio, n-o să- Bouville şi cu tine, vorbi iarăşi Boccaccio, n-o să ajungeţi la nimic spunând că veniţi din partea regeluiajungeţi la nimic spunând că veniţi din partea regelui Franţei, şi cel mult riscaţi să înghiţiţi într-o searăFranţei, şi cel mult riscaţi să înghiţiţi într-o seară niţică otravă în cina voastră şi să nu vă mai deşteptaţiniţică otravă în cina voastră şi să nu vă mai deşteptaţi niciodată. Până una-alta, nu e chip să te apropii deniciodată. Până una-alta, nu e chip să te apropii de cardinali, de unii cardinali, decât înfăţişându-te cacardinali, de unii cardinali, decât înfăţişându-te ca venind din partea regelui Neapolei. Veniţi de acolo,venind din partea regelui Neapolei. Veniţi de acolo, parcă aşa îmi spuseşi?parcă aşa îmi spuseşi?

- Drept de acolo, răspunse Guccio, ba avem chiar- Drept de acolo, răspunse Guccio, ba avem chiar binecuvântarea bătrânei regine Maria ca să-l vedembinecuvântarea bătrânei regine Maria ca să-l vedem cât mai curând pe cardinalul Duèze.cât mai curând pe cardinalul Duèze.

- Ei, de ce nu mi-ai spus-o de la început? îţi pot face- Ei, de ce nu mi-ai spus-o de la început? îţi pot face rost de-o întrevedere cu acest Duèze, care e un omrost de-o întrevedere cu acest Duèze, care e un om mai straniu decât îţi închipui! Chiar mâine, dacă vrei.mai straniu decât îţi închipui! Chiar mâine, dacă vrei.

- Aşadar, tu ştii unde să dai de el?- Aşadar, tu ştii unde să dai de el?- Nu s-a clintit nici o clipă de aici, zise Boccaccio- Nu s-a clintit nici o clipă de aici, zise Boccaccio

râzând. Întoarce-te la locuinţa ta şi vei avea veşti derâzând. Întoarce-te la locuinţa ta şi vei avea veşti de la mine până-n seară. Vorba e, aveţi ceva bănişorila mine până-n seară. Vorba e, aveţi ceva bănişori pentru dânsul?... Bine. Căci are deseori nevoie şi nepentru dânsul?... Bine. Căci are deseori nevoie şi ne datorează destule parale.datorează destule parale.

Trei ceasuri mai târziu, signor Boccaccio bătea laTrei ceasuri mai târziu, signor Boccaccio bătea la poarta palatului unde era găzduit Bouville. Aduceapoarta palatului unde era găzduit Bouville. Aducea

veşti destul de bune. Cardinalul Duèze se va duce aveşti destul de bune. Cardinalul Duèze se va duce a doua zi către ceasurile nouă să facă o plimbare de sădoua zi către ceasurile nouă să facă o plimbare de să--nătate la o leghe mai sus de Avignon, într-un locnătate la o leghe mai sus de Avignon, într-un loc numit Podeţul, din pricina unui mic pod ce se găseanumit Podeţul, din pricina unui mic pod ce se găsea acolo. Cardinalul s-ar învoi să-l întâlnească, cu totulacolo. Cardinalul s-ar învoi să-l întâlnească, cu totul întâmplător, pe seniorul de Bouville, dacă el ar treceîntâmplător, pe seniorul de Bouville, dacă el ar trece taman atunci prin locurile acelea, însă cu condiţia sătaman atunci prin locurile acelea, însă cu condiţia să nu fie însoţit decât de cel mult şase oameni. Escortelenu fie însoţit decât de cel mult şase oameni. Escortele trebuiau să rămână de o parte şi de alta a unui câmptrebuiau să rămână de o parte şi de alta a unui câmp mare, în vreme ce Duèze şi Bouville ar sta de vorbă lamare, în vreme ce Duèze şi Bouville ar sta de vorbă la mijloc, departe de orice ochi şi de orice ureche.mijloc, departe de orice ochi şi de orice ureche. Acestui cardinal al curţii papale îi plăcea ca misterulAcestui cardinal al curţii papale îi plăcea ca misterul să fie orânduit până în cele mai mici amănunte.să fie orânduit până în cele mai mici amănunte.

- Guccio, băiatule, eşti salvatorul meu şi-mi voi- Guccio, băiatule, eşti salvatorul meu şi-mi voi aduce aminte întotdeauna cât îţi sunt de îndatorat,aduce aminte întotdeauna cât îţi sunt de îndatorat, spuse Bouville, al cărui guturai se mai potolise niţel ospuse Bouville, al cărui guturai se mai potolise niţel o dată cu speranţa regăsită.dată cu speranţa regăsită.

Aşadar, a doua zi dimineaţă, Bouville, însoţit deAşadar, a doua zi dimineaţă, Bouville, însoţit de Guccio, de signor Boccaccio şi de patru scutieri, seGuccio, de signor Boccaccio şi de patru scutieri, se duse la Podeţ. O pâclă groasă învăluia totul împrejur,duse la Podeţ. O pâclă groasă învăluia totul împrejur, vătuind zgomotele, iar locul era cum nici nu se poatevătuind zgomotele, iar locul era cum nici nu se poate mai pustiu. Domnul de Bouville pusese pe dânsul treimai pustiu. Domnul de Bouville pusese pe dânsul trei rânduri de haine, ceea ce-l făcea să pară încă şi mairânduri de haine, ceea ce-l făcea să pară încă şi mai borţos ca de obicei. Aşteptară o bucată de vreme.borţos ca de obicei. Aşteptară o bucată de vreme.

Într-un târziu, o ceată de călăreţi se ivi din ceaţă,Într-un târziu, o ceată de călăreţi se ivi din ceaţă, având în mijloc un flăcău călare pe o catârcă. Acestaavând în mijloc un flăcău călare pe o catârcă. Acesta sări sprinten din şa. Purta o sfită neagră sub care sesări sprinten din şa. Purta o sfită neagră sub care se ghiceau veşmintele roşii şi avea pe cap o căciulă cughiceau veşmintele roşii şi avea pe cap o căciulă cu urechiere, căptuşită cu blană albă. Porni cu pas iute,urechiere, căptuşită cu blană albă. Porni cu pas iute, aproape săltăreţ, prin iarba udă, şi se văzu atunci căaproape săltăreţ, prin iarba udă, şi se văzu atunci că tânărul acela era chiar cardinalul Duèze şi că adolestânărul acela era chiar cardinalul Duèze şi că adoles--cenţa-sa avea 70 de ani. Doar chipul său, cu obrajiicenţa-sa avea 70 de ani. Doar chipul său, cu obrajii scofâlciţi, tâmplele scobite şi sprâncenele albe pe piscofâlciţi, tâmplele scobite şi sprâncenele albe pe pi--elea uscată îi trădau vârsta, ochii însă căutau bănuielea uscată îi trădau vârsta, ochii însă căutau bănui--

tori împrejur cu o vioiciune care nu mai era aceea atori împrejur cu o vioiciune care nu mai era aceea a tinereţii.tinereţii.

Bouville se urnise şi el din loc şi se pomeni faţa înBouville se urnise şi el din loc şi se pomeni faţa în faţă cu cardinalul în dreptul unui zid înalt de treifaţă cu cardinalul în dreptul unui zid înalt de trei palme. Cei doi bărbaţi rămaseră o clipă tăcuţi, cercepalme. Cei doi bărbaţi rămaseră o clipă tăcuţi, cerce--tându-se din ochi, miraţi şi unul şi altul de înfăţişareatându-se din ochi, miraţi şi unul şi altul de înfăţişarea lor, care nu aducea de fel cu cea închipuită. Bouville,lor, care nu aducea de fel cu cea închipuită. Bouville, cu respectul său înnăscut pentru biserică, se aşteptacu respectul său înnăscut pentru biserică, se aştepta să vadă un prelat plin de măreţie, puţintel rotofei şisă vadă un prelat plin de măreţie, puţintel rotofei şi mieros, iar nu pe spiriduşul ăsta ţopăind prin ceaţă.mieros, iar nu pe spiriduşul ăsta ţopăind prin ceaţă. Cardinalul curţii papale, care credea că se trimiseseCardinalul curţii papale, care credea că se trimisese la dânsul o căpetenie războinică de felul lui Nogaretla dânsul o căpetenie războinică de felul lui Nogaret sau al lui Bertrand de Got, se uita la burduhanulsau al lui Bertrand de Got, se uita la burduhanul acesta înfoiat ca o ceapă şi care îşi sufla nasul cuacesta înfoiat ca o ceapă şi care îşi sufla nasul cu zgomot.zgomot.

Cardinalul fu cel care deschise vorba. Vocea lui îiCardinalul fu cel care deschise vorba. Vocea lui îi surprindea întotdeauna pe cei ce n-o auziseră încă.surprindea întotdeauna pe cei ce n-o auziseră încă. Răguşită ca o tobă de înmormântare, sunând spartRăguşită ca o tobă de înmormântare, sunând spart când trebuia să ridice tonul, vocea asta repezită şicând trebuia să ridice tonul, vocea asta repezită şi surdă nu părea să iasă din el, ci din gâtlejul altcuivasurdă nu părea să iasă din el, ci din gâtlejul altcuiva ce s-ar fi aflat undeva aproape şi pe care, fără să vrei,ce s-ar fi aflat undeva aproape şi pe care, fără să vrei, îl căutai.îl căutai.

- Vii aşadar, domnule de Bouville, din partea regelui- Vii aşadar, domnule de Bouville, din partea regelui Robert al Neapolei, care mă cinsteşte cu creştiRobert al Neapolei, care mă cinsteşte cu creşti--neasca-i încredere. Regele Neapolei... regele Neaneasca-i încredere. Regele Neapolei... regele Nea--polei, repetă el. Prea bine, Dumneata eşti însă şi tripolei, repetă el. Prea bine, Dumneata eşti însă şi tri--misul regelui Franţei... Erai mare şambelan al regeluimisul regelui Franţei... Erai mare şambelan al regelui Filip, care nu mă iubea de fel... nu ştiu, de altminteri,Filip, care nu mă iubea de fel... nu ştiu, de altminteri, din ce pricină, căci îi făcusem pe voie la conciliul dedin ce pricină, căci îi făcusem pe voie la conciliul de la Viena, rostindu-mă pentru desfiinţarea templierilor.la Viena, rostindu-mă pentru desfiinţarea templierilor.

- Mi se pare, monseniore, răspunse Bouville, mirat- Mi se pare, monseniore, răspunse Bouville, mirat de acest început, că sfinţia-ta te împotriviseşi cândde acest început, că sfinţia-ta te împotriviseşi când fuse vorba să fie decretat eretic papa Bonifaciu, saufuse vorba să fie decretat eretic papa Bonifaciu, sau cel puţin memoria lui; şi regele Filip nu uitase asta.cel puţin memoria lui; şi regele Filip nu uitase asta.

- Mi se cerea, într-adevăr, prea mult, domnule.- Mi se cerea, într-adevăr, prea mult, domnule. Regii nu-şi dau seama de ceea ce pretind. Când ştii căRegii nu-şi dau seama de ceea ce pretind. Când ştii că poţi deveni tu însuţi papă într-o zi, nu te apuci săpoţi deveni tu însuţi papă într-o zi, nu te apuci să creezi asemenea precedente. Un rege, când se urcăcreezi asemenea precedente. Un rege, când se urcă pe tron, nu proclamă că tată-său era trădător, curvarpe tron, nu proclamă că tată-său era trădător, curvar şi hoţ. Bonifaciu, asta e limpede, a murit nebun, refuşi hoţ. Bonifaciu, asta e limpede, a murit nebun, refu--zând cuminecătura şi hulind cele sfinte, cu vorbe înzând cuminecătura şi hulind cele sfinte, cu vorbe în--spăimântătoare. Dar biserica are oare de câştigatspăimântătoare. Dar biserica are oare de câştigat trâmbiţând această ruşine? Iar papa Clément al V-lea,trâmbiţând această ruşine? Iar papa Clément al V-lea, veneratul meu binefăcător... domnia-ta ştii că lui îi daveneratul meu binefăcător... domnia-ta ştii că lui îi da--torez puţinul ce sunt, eram amândoi născuţi la Catorez puţinul ce sunt, eram amândoi născuţi la Ca--hors... ei bine, papa Clément era de aceeaşi părere...hors... ei bine, papa Clément era de aceeaşi părere... Monseniorul de Marigny nu mă prea iubeşte nici el; aMonseniorul de Marigny nu mă prea iubeşte nici el; a făcut tot ce i-a stat în putere ca să-mi închidă calea,făcut tot ce i-a stat în putere ca să-mi închidă calea, mai cu seamă în săptămânile acestea din urmă. Aşamai cu seamă în săptămânile acestea din urmă. Aşa stând lucrurile, nu mai înţeleg nimic! Pentru ce aistând lucrurile, nu mai înţeleg nimic! Pentru ce ai ţinut să mă vezi? Marigny e tot aşa de puternic înţinut să mă vezi? Marigny e tot aşa de puternic în Franţa, sau doar se preface a fi? Spun unii că nu maiFranţa, sau doar se preface a fi? Spun unii că nu mai e cârma în mâna lui, văd însă că toate i se supun ca şie cârma în mâna lui, văd însă că toate i se supun ca şi înainte.înainte.

Ciudat om cardinalul acesta care umbla cu şiretliCiudat om cardinalul acesta care umbla cu şiretli--curi de borfaş, pentru a întâlni un ambasador şi, decuri de borfaş, pentru a întâlni un ambasador şi, de parcă l-ar fi cunoscut de când lumea, intra în miezulparcă l-ar fi cunoscut de când lumea, intra în miezul lucrurilor din prima clipă. Afară de asta, glasul îi eralucrurilor din prima clipă. Afară de asta, glasul îi era înfundat şi repezit, vorbirea - întretăiată şi dezlânată.înfundat şi repezit, vorbirea - întretăiată şi dezlânată. Asemenea multor bătrâni autoritari, îşi depănaAsemenea multor bătrâni autoritari, îşi depăna gândul trecând de la una la alta, fără a se sinchisigândul trecând de la una la alta, fără a se sinchisi dacă îl ascultă sau nu cineva.dacă îl ascultă sau nu cineva.

Bouville nu voia să se prindă într-o discuţie cu priBouville nu voia să se prindă într-o discuţie cu pri--vire la Marigny.vire la Marigny.

- Adevărul este, răspunse el, că mă aflu aici spre a- Adevărul este, răspunse el, că mă aflu aici spre a înfăţişa sfinţiei-tale dorinţa regelui Ludovic şi a monînfăţişa sfinţiei-tale dorinţa regelui Ludovic şi a mon--seniorului de Valois de a avea cât mai curând unseniorului de Valois de a avea cât mai curând un papă.papă.

Sprâncenele albe ale cardinalului se înălţară a miSprâncenele albe ale cardinalului se înălţară a mi--rare.rare.

- Frumoasă dorinţă, n-am ce zice, vorbi el, când de- Frumoasă dorinţă, n-am ce zice, vorbi el, când de nouă luni sunt împiedicat prin vicleşuguri, prin baninouă luni sunt împiedicat prin vicleşuguri, prin bani sau prin silnicie de a fi ales. Şi bagă de seamă, domsau prin silnicie de a fi ales. Şi bagă de seamă, dom--nule, bagă de seamă... nu-s chiar aşa de zorit să mănule, bagă de seamă... nu-s chiar aşa de zorit să mă văd papă! Iată douăzeci de ani de când lucrez la alvăd papă! Iată douăzeci de ani de când lucrez la al meu meu Thesaurum PauperumThesaurum Pauperum şi mai am nevoie de încă şi mai am nevoie de încă şase ani întregi ca să-l duc la capăt, fără a mai puneşase ani întregi ca să-l duc la capăt, fără a mai pune la socoteală la socoteală Arta TransmutatorieArta Transmutatorie, în care e vorba de, în care e vorba de alchimie şi alchimie şi Elixirul filozofilorElixirul filozofilor, opul meu mai ermetic,, opul meu mai ermetic, pe care mult aş vrea să-l văd terminat înainte de ape care mult aş vrea să-l văd terminat înainte de a muri. Toate acestea îmi iau destul timp şi nu alergmuri. Toate acestea îmi iau destul timp şi nu alerg după mitra papală, care m-ar strivi cu îndatoririle ei...după mitra papală, care m-ar strivi cu îndatoririle ei... Nu, nu, crede-mă, nu-s de loc grăbit. Dar cei de laNu, nu, crede-mă, nu-s de loc grăbit. Dar cei de la Paris schimbatu-şi-au hotărârea? Acum nouă luniParis schimbatu-şi-au hotărârea? Acum nouă luni aveam aproape toate voturile pentru mine, şi regeleaveam aproape toate voturile pentru mine, şi regele Franţei e cel care m-a făcut să le pierd. Pe mine doriţiFranţei e cel care m-a făcut să le pierd. Pe mine doriţi astăzi să mă vedeţi papă?astăzi să mă vedeţi papă?

Bouville era la mare încurcătură, neştiind dacă peBouville era la mare încurcătură, neştiind dacă pe Jacques Duèze sau pe altul îl voia monseniorul de VaJacques Duèze sau pe altul îl voia monseniorul de Va--lois. I se spusese doar atât: "Un papă".lois. I se spusese doar atât: "Un papă".

- Dar, fireşte, monseniore, răspunse el cu jumătate- Dar, fireşte, monseniore, răspunse el cu jumătate gură. De ce nu sfinţia-ta?gură. De ce nu sfinţia-ta?

- Atunci, de bună seamă că cei de la Paris au vreun- Atunci, de bună seamă că cei de la Paris au vreun lucru mare să-mi ceară... În sfârşit, să-l ceară celuilucru mare să-mi ceară... În sfârşit, să-l ceară celui care va fi ales, zise cardinalul. Despre ce e vorba?care va fi ales, zise cardinalul. Despre ce e vorba?

- Se întâmplă, monseniore, că regele are nevoie să- Se întâmplă, monseniore, că regele are nevoie să fie despărţit de soţia lui, vorbi Bouville...fie despărţit de soţia lui, vorbi Bouville...

-...pentru a se căsători cu Clémence a Ungariei?-...pentru a se căsători cu Clémence a Ungariei?- Cum ai aflat-o, monseniore?- Cum ai aflat-o, monseniore?- Consiliul restrâns în care s-a luat această hotărâre- Consiliul restrâns în care s-a luat această hotărâre

s-a ţinut acum vreo cinci săptămâni, nu-i aşa?s-a ţinut acum vreo cinci săptămâni, nu-i aşa?- Eşti bine informat, monseniore. Nu ştiu cum face- Eşti bine informat, monseniore. Nu ştiu cum face

sfinţia-ta de le ştie pe toate...sfinţia-ta de le ştie pe toate...Cardinalul nu răspunse şi începu să se uite la cer,Cardinalul nu răspunse şi începu să se uite la cer,

de parcă vedea trecând îngeri pe acolo.de parcă vedea trecând îngeri pe acolo.- Să desfaci o căsătorie, murmură el... Fireşte, o că- Să desfaci o căsătorie, murmură el... Fireşte, o că--

sătorie se poate desface oricând. Uşile bisericii erausătorie se poate desface oricând. Uşile bisericii erau oare deschise de-a binelea în ziua cununiei? Domnia-oare deschise de-a binelea în ziua cununiei? Domnia-ta erai de faţă... şi nu-ţi aminteşti, nu-i aşa? Da, seta erai de faţă... şi nu-ţi aminteşti, nu-i aşa? Da, se poate ca alţii să-şi aducă aminte că din greşeală uşilepoate ca alţii să-şi aducă aminte că din greşeală uşile fuseseră închise... Apoi, regele dumneavoastră e vărfuseseră închise... Apoi, regele dumneavoastră e văr de aproape al soţiei sale! Poate că au uitat să cearăde aproape al soţiei sale! Poate că au uitat să ceară dispensa cuvenită. Cu aceasta ai putea să-i desparţidispensa cuvenită. Cu aceasta ai putea să-i desparţi de soţiile lor pe mai toţi regii din Europa; sunt toţide soţiile lor pe mai toţi regii din Europa; sunt toţi veri unii cu alţii, şi-i de ajuns să le vezi odrasleleveri unii cu alţii, şi-i de ajuns să le vezi odraslele ieşite din asemenea căsătorii ca să-ţi dai seama deieşite din asemenea căsătorii ca să-ţi dai seama de asta; unul şchioapătă, altul e surd, celălalt se căzasta; unul şchioapătă, altul e surd, celălalt se căz--neşte degeaba la trup de femeie. Dacă unii n-ar păneşte degeaba la trup de femeie. Dacă unii n-ar pă--cătui din când în când pe de lături sau dacă nu s-arcătui din când în când pe de lături sau dacă nu s-ar strecura printre dânşii vreo mezalianţă, i-ai vedea custrecura printre dânşii vreo mezalianţă, i-ai vedea cu--rând stingându-se de gâlci sau de lingoare. Le voirând stingându-se de gâlci sau de lingoare. Le voi arăta, de altminteri, toate acestea în al meu arăta, de altminteri, toate acestea în al meu TheThe--saurumsaurum, pentru a-i îndemna pe săraci să nu urmeze, pentru a-i îndemna pe săraci să nu urmeze pilda celor mari.pilda celor mari.

- Dinastia Franţei, răspunse Bouville, jignit, se ţine- Dinastia Franţei, răspunse Bouville, jignit, se ţine foarte bine, iar prinţii noştri de stirpe regească suntfoarte bine, iar prinţii noştri de stirpe regească sunt zdraveni ca nişte rotari.zdraveni ca nişte rotari.

- Da, da, fireşte... dar când boala nu-i atinge la- Da, da, fireşte... dar când boala nu-i atinge la trup, îi loveşte la cap. Şi apoi mulţi din copiii lor mortrup, îi loveşte la cap. Şi apoi mulţi din copiii lor mor în vârstă fragedă... Nu, crede-mă, nu-s deloc grăbit săîn vârstă fragedă... Nu, crede-mă, nu-s deloc grăbit să fiu papă.fiu papă.

- Dar dacă ai ajunge, totuşi, monseniore, întrebă- Dar dacă ai ajunge, totuşi, monseniore, întrebă Bouville, încercând să reînnoade firul discuţiei, desfaBouville, încercând să reînnoade firul discuţiei, desfa--cerea căsătoriei ţi s-ar părea lucru cu putinţă... până-cerea căsătoriei ţi s-ar părea lucru cu putinţă... până-n vară?n vară?

- Să desfac o căsătorie mi-e mai puţin greu decât să- Să desfac o căsătorie mi-e mai puţin greu decât să

recâştig voturile pe care alţii m-au făcut să le pierd,recâştig voturile pe care alţii m-au făcut să le pierd, rosti cu amărăciune Jacques Duèze.rosti cu amărăciune Jacques Duèze.

Convorbirea bătea pe loc, fără a se urni mai deConvorbirea bătea pe loc, fără a se urni mai de--parte. Bouville îşi zărea oamenii la marginea câmparte. Bouville îşi zărea oamenii la marginea câm--pului şi-i părea rău ca nu-l poate chema pe Guccio,pului şi-i părea rău ca nu-l poate chema pe Guccio, sau măcar pe acel signor Boccaccio, care părea aşasau măcar pe acel signor Boccaccio, care părea aşa de descurcăreţ. Ceaţa începea să se risipească. Boude descurcăreţ. Ceaţa începea să se risipească. Bou--ville era istovit de atâta stat în picioare, iar cele treiville era istovit de atâta stat în picioare, iar cele trei mantii puse pe dânsul începeau să tragă greu. Semantii puse pe dânsul începeau să tragă greu. Se aşeză, fără a se gândi la ce face, pe zidul acela din piaşeză, fără a se gândi la ce face, pe zidul acela din pi--etre netede puse unele peste altele, şi întrebă a lehaetre netede puse unele peste altele, şi întrebă a leha--mite:mite:

- În sfârşit, cum stau lucrurile astăzi, monseniore?- În sfârşit, cum stau lucrurile astăzi, monseniore?- Cum stau lucrurile? repetă cardinalul.- Cum stau lucrurile? repetă cardinalul.- Da, vreau să zic, în ce priveşte conclavul...- Da, vreau să zic, în ce priveşte conclavul...- Conclavul? Dar nici nu există. Cardinalul Albano...- Conclavul? Dar nici nu există. Cardinalul Albano...- Sfinţia-ta vorbeşte de monseniorul Arnaud d'Auch,- Sfinţia-ta vorbeşte de monseniorul Arnaud d'Auch,

fostul episcop de Poitiers?fostul episcop de Poitiers?- Întocmai.- Întocmai.- Îl cunosc; a venit anul trecut la Paris ca împuter- Îl cunosc; a venit anul trecut la Paris ca împuter--

nicit al papii, pentru a-l osândi pe marele maestru alnicit al papii, pentru a-l osândi pe marele maestru al templierilor.templierilor.

- Chiar despre el vorbeam. Fiind cardinal locţiitor- Chiar despre el vorbeam. Fiind cardinal locţiitor al papii, el trebuie să ne adune; o potriveşte însă înal papii, el trebuie să ne adune; o potriveşte însă în aşa fel ca să n-o facă de când domnul de Marigny i-aaşa fel ca să n-o facă de când domnul de Marigny i-a interzis-o.interzis-o.

- Dar dacă până la urmă...- Dar dacă până la urmă...În clipa asta Bouville îşi dădu seama că era aşezatÎn clipa asta Bouville îşi dădu seama că era aşezat

în timp ce cardinalul rămăsese în picioare şi se ridicăîn timp ce cardinalul rămăsese în picioare şi se ridică deodată, scuzându-se.deodată, scuzându-se.

- Nu, nu, te rog, domnule, îi zise Duèze, silindu-l să- Nu, nu, te rog, domnule, îi zise Duèze, silindu-l să se aşeze la loc.se aşeze la loc.

Şi veni el însuşi, mişcându-se sprinten, să şadă alăŞi veni el însuşi, mişcându-se sprinten, să şadă ală--turi pe rămăşiţa aceea de zid.turi pe rămăşiţa aceea de zid.

- Dacă s-ar aduna în cele din urmă conclavul, în- Dacă s-ar aduna în cele din urmă conclavul, în--trebă din nou Bouville, la ce ar putea ajunge?trebă din nou Bouville, la ce ar putea ajunge?

- La nimic. Aceasta e foarte uşor de înţeles.- La nimic. Aceasta e foarte uşor de înţeles.Foarte uşor pentru Duèze, fără îndoială, care, caFoarte uşor pentru Duèze, fără îndoială, care, ca

orice candidat la o alegere, îşi făcea în minte de zeciorice candidat la o alegere, îşi făcea în minte de zeci de ori pe zi socoteala voturilor; nu însă tot aşa dede ori pe zi socoteala voturilor; nu însă tot aşa de uşor pentru Bouville, care numai cu oarecare greuuşor pentru Bouville, care numai cu oarecare greu--tate reuşi să prindă ceea ce-i spunea cardinalul,tate reuşi să prindă ceea ce-i spunea cardinalul, mereu cu acelaşi şoptit ca la spovedanie:mereu cu acelaşi şoptit ca la spovedanie:

- Papa trebuie să fie ales cu două treimi din voturi.- Papa trebuie să fie ales cu două treimi din voturi. Suntem douăzeci şi trei prezenţi: cincisprezece franSuntem douăzeci şi trei prezenţi: cincisprezece fran--cezi şi opt italieni. Dintre aceşti opt, cinci sunt pentrucezi şi opt italieni. Dintre aceşti opt, cinci sunt pentru cardinalul Caetani, nepotul lui Bonifaciu... şi-s de nezcardinalul Caetani, nepotul lui Bonifaciu... şi-s de nez--druncinat. Nu-i vom avea niciodată de partea noastră.druncinat. Nu-i vom avea niciodată de partea noastră. Vor să-l răzbune pe Bonifaciu, urăsc coroana FranţeiVor să-l răzbune pe Bonifaciu, urăsc coroana Franţei şi pe toţi aceia care, făţiş sau prin papa Clément,şi pe toţi aceia care, făţiş sau prin papa Clément, veneratul meu binefăcător, au slujit-o vreodată.veneratul meu binefăcător, au slujit-o vreodată.

- Şi ceilalţi trei?- Şi ceilalţi trei?-...îl urăsc pe Caetani; e vorba de cei doi Colonna şi-...îl urăsc pe Caetani; e vorba de cei doi Colonna şi

de Orsini. Zâzanii de familie. Nici unul din ei neavândde Orsini. Zâzanii de familie. Nici unul din ei neavând destulă putere ca să se poată alege, sunt tustrei dedestulă putere ca să se poată alege, sunt tustrei de partea mea în măsura în care eu stau în calea lui Caepartea mea în măsura în care eu stau în calea lui Cae--tani, afară numai dacă... nu li se făgăduieşte cumvatani, afară numai dacă... nu li se făgăduieşte cumva că sfântul scaun va fi mutat iarăşi la Roma, ceea ce arcă sfântul scaun va fi mutat iarăşi la Roma, ceea ce ar putea să-i pună la unison, cu riscul de-a se ucide peputea să-i pună la unison, cu riscul de-a se ucide pe urmă între dânşii.urmă între dânşii.

- Şi cei cincisprezece francezi?- Şi cei cincisprezece francezi?- A, dacă francezii ar vota laolaltă, aţi fi avut de- A, dacă francezii ar vota laolaltă, aţi fi avut de

multă vreme un papă! Dar numai şase sunt pentrumultă vreme un papă! Dar numai şase sunt pentru mine, cei faţă de care, prin mijlocirea mea, regele Nemine, cei faţă de care, prin mijlocirea mea, regele Ne--apolei s-a arătat darnic.apolei s-a arătat darnic.

- Şase francezi şi trei italieni, socoti Bouville, fac- Şase francezi şi trei italieni, socoti Bouville, fac nouă voturi pentru noi.nouă voturi pentru noi.

- Ei, da, domnule, fac nouă şi trebuie să fim şaispre- Ei, da, domnule, fac nouă şi trebuie să fim şaispre--

zece ca să ieşim la socoteală. Bagă de seamă că ceizece ca să ieşim la socoteală. Bagă de seamă că cei--lalţi nouă francezi nu-s de ajuns nici dânşii pentru alalţi nouă francezi nu-s de ajuns nici dânşii pentru a alege papa pe care l-ar vrea Marigny.alege papa pe care l-ar vrea Marigny.

- Ar trebui deci să-ţi obţinem şapte voturi. Sfinţia-ta- Ar trebui deci să-ţi obţinem şapte voturi. Sfinţia-ta crede că unele din ele ar putea fi cumpărate cu bani?crede că unele din ele ar putea fi cumpărate cu bani? Sunt în măsură să-ţi las ceva aur. Cam cât socoţi peSunt în măsură să-ţi las ceva aur. Cam cât socoţi pe cap de cardinal?cap de cardinal?

Bouville gândi c-o scosese foarte dibaci la capăt;Bouville gândi c-o scosese foarte dibaci la capăt; spre mirarea lui, Duèze nu păru să se repeadă la acespre mirarea lui, Duèze nu păru să se repeadă la ace--astă propunere.astă propunere.

- Nu cred, răspunse el, să fie simţitori la asemenea- Nu cred, răspunse el, să fie simţitori la asemenea argument cardinalii francezi care ne lipsesc. Nuargument cardinalii francezi care ne lipsesc. Nu pentru că cinstea ar fi virtutea lor cea mai de seamă,pentru că cinstea ar fi virtutea lor cea mai de seamă, nici pentru ca ar trăi ca nişte schimnici, dar frica penici pentru ca ar trăi ca nişte schimnici, dar frica pe care o au de domnul de Marigny îi aşează deocamcare o au de domnul de Marigny îi aşează deocam--dată deasupra bogăţiilor lumii acesteia. Italienii suntdată deasupra bogăţiilor lumii acesteia. Italienii sunt mai lacomi, ura însă le ţine loc de conştiinţă.mai lacomi, ura însă le ţine loc de conştiinţă.

- Aşadar, spuse Bouville, totul stă în mâna lui Ma- Aşadar, spuse Bouville, totul stă în mâna lui Ma--rigny şi în puterea pe care o are asupra celor nouărigny şi în puterea pe care o are asupra celor nouă cardinali francezi?cardinali francezi?

- De asta depinde totul, domnule, astăzi... Mâine- De asta depinde totul, domnule, astăzi... Mâine poate să depindă de altceva. Cât aur îmi vei puteapoate să depindă de altceva. Cât aur îmi vei putea lăsa?lăsa?

Bouville căscă ochii.Bouville căscă ochii.- Dar îmi spuseşi, monseniore, că aurul acesta nu ţi-- Dar îmi spuseşi, monseniore, că aurul acesta nu ţi-

ar fi de nici un folos!ar fi de nici un folos!- M-ai înţeles greşit, domnule. Aurul acesta nu mă- M-ai înţeles greşit, domnule. Aurul acesta nu mă

poate ajuta să câştig noi partizani, dar mi-e necesarpoate ajuta să câştig noi partizani, dar mi-e necesar ca să-i păstrez pe cei pe care îi am şi cărora, până nu-ca să-i păstrez pe cei pe care îi am şi cărora, până nu-s ales, nu le pot da gheliruri. Frumos mi-ar sta dacă,s ales, nu le pot da gheliruri. Frumos mi-ar sta dacă, atunci când domnia-ta îmi vei fi găsit voturile care îmiatunci când domnia-ta îmi vei fi găsit voturile care îmi lipsesc, eu să le fi pierdut între timp pe cele care mălipsesc, eu să le fi pierdut între timp pe cele care mă sprijină.sprijină.

- De câţi bani ai nevoie, monseniore?- De câţi bani ai nevoie, monseniore?

- Dacă regele Franţei e destul de bogat ca să-mi- Dacă regele Franţei e destul de bogat ca să-mi dea cinci mii de livre, mă însărcinez să le întrebuinţezdea cinci mii de livre, mă însărcinez să le întrebuinţez cum e mai bine.cum e mai bine.

Tocmai atunci Bouville simţi din nou nevoie să-şiTocmai atunci Bouville simţi din nou nevoie să-şi sufle nasul. Celălalt luă asta drept un şiretlic şi sesufle nasul. Celălalt luă asta drept un şiretlic şi se temu că ceruse o sumă prea mare. Fu singurul puncttemu că ceruse o sumă prea mare. Fu singurul punct câştigat de Bouville în această convorbire.câştigat de Bouville în această convorbire.

- Chiar cu patru mii, şuşoti Duèze, aş putea face- Chiar cu patru mii, şuşoti Duèze, aş putea face faţă... pentru o bucată de vreme.faţă... pentru o bucată de vreme.

Ştia de mai înainte că aurul acesta nu vă ieşi dinŞtia de mai înainte că aurul acesta nu vă ieşi din buzunarul său decât pentru a-şi plăti cu el datoriile.buzunarul său decât pentru a-şi plăti cu el datoriile.

- Banii aceştia, zise Bouville, îi vei primi de la ban- Banii aceştia, zise Bouville, îi vei primi de la ban--cherii Bardi.cherii Bardi.

- Să rămână în păstrarea lor, răspunse cardinalul;- Să rămână în păstrarea lor, răspunse cardinalul; am un cont la dânşii. Voi scoate de acolo pe măsuraam un cont la dânşii. Voi scoate de acolo pe măsura nevoilor.nevoilor.

După care se arătă deodată zorit să-şi încalece caDupă care se arătă deodată zorit să-şi încalece ca--târca, îl asigură pe Bouville că nu va uita să se roagetârca, îl asigură pe Bouville că nu va uita să se roage pentru dânsul şi că i-ar face plăcere să-l mai întâlnepentru dânsul şi că i-ar face plăcere să-l mai întâlne--ască.ască.

Întinse burtosului mâna ca să-i sărute inelul, apoiÎntinse burtosului mâna ca să-i sărute inelul, apoi se depărtă, sărind prin iarbă aşa cum venise.se depărtă, sărind prin iarbă aşa cum venise.

"Straniu papă vom avea în omul asta care slujeşte"Straniu papă vom avea în omul asta care slujeşte deopotrivă alchimia şi biserica, gândea Bouville, uideopotrivă alchimia şi biserica, gândea Bouville, ui--tându-se în urma lui; e oare făcut pentru slujba ce şi-atându-se în urma lui; e oare făcut pentru slujba ce şi-a ales-o?"ales-o?"

În sinea lui, Bouville nu era prea nemulţumit deÎn sinea lui, Bouville nu era prea nemulţumit de felul cum se descurcase. Fusese însărcinat să-i vadăfelul cum se descurcase. Fusese însărcinat să-i vadă pe cardinali? Izbutise să stea de vorbă cu unul... Săpe cardinali? Izbutise să stea de vorbă cu unul... Să găsească un papă? Acest Duèze părea că nici nu ceregăsească un papă? Acest Duèze părea că nici nu cere altceva decât să fie... Să împartă aur? O făcuse şi pealtceva decât să fie... Să împartă aur? O făcuse şi pe asta.asta.

Când se văzu iarăşi lângă Guccio şi îi povesti cu unCând se văzu iarăşi lângă Guccio şi îi povesti cu un aer mulţumit cum se desfăşurase întrevederea şi la ceaer mulţumit cum se desfăşurase întrevederea şi la ce

rezultate ajunsese, nepotul Iui Tolomei izbucni surezultate ajunsese, nepotul Iui Tolomei izbucni su--părat:părat:

- Aşadar, domnia-ta ai reuşit să-l cumperi foarte- Aşadar, domnia-ta ai reuşit să-l cumperi foarte scump pe singurul cardinal care era mai dinainte alscump pe singurul cardinal care era mai dinainte al nostru.nostru.

Şi astfel, o parte din aurul cu care bancherii BardiŞi astfel, o parte din aurul cu care bancherii Bardi din Neapoli îl împrumutaseră, prin Tolomei, pe regeledin Neapoli îl împrumutaseră, prin Tolomei, pe regele Franţei, se întorcea la bancherii Bardi din Avignon,Franţei, se întorcea la bancherii Bardi din Avignon, pentru datoria ce-o avea la dânşii Duèze, candidatulpentru datoria ce-o avea la dânşii Duèze, candidatul regelui Neapolei.regelui Neapolei.

TÂRGUIALĂ PENTRU UN PAPĂ?. . .TÂRGUIALĂ PENTRU UN PAPĂ?. . .

Cu trupul deşirat pe picioarele subţiri şi cu bărbiaCu trupul deşirat pe picioarele subţiri şi cu bărbia în piept, aducând niţel a cocostârc, Filip de Poitiersîn piept, aducând niţel a cocostârc, Filip de Poitiers stătea în faţa Aiuritului.stătea în faţa Aiuritului.

- Frate, măria-ta, îi zicea el cu glas liniştit şi rece,- Frate, măria-ta, îi zicea el cu glas liniştit şi rece, amintind oarecum pe cel al lui Filip cel Frumos, ar înamintind oarecum pe cel al lui Filip cel Frumos, ar în--semna să tăgăduieşti adevărul care sare în ochi dacăsemna să tăgăduieşti adevărul care sare în ochi dacă ai recunoaşte altceva decât ceea ce arată cercetareaai recunoaşte altceva decât ceea ce arată cercetarea noastră.noastră.

Comisia de conturi anume însărcinată să verificeComisia de conturi anume însărcinată să verifice gestiunea bănească a lui Enguerrand de Marigny îşigestiunea bănească a lui Enguerrand de Marigny îşi încheiase în ajun lucrările.încheiase în ajun lucrările.

Zile de-a rândul, sub prezidenţia încruntată a luiZile de-a rândul, sub prezidenţia încruntată a lui Filip de Poitiers, conţii de Valois şi d'Evreux, conteleFilip de Poitiers, conţii de Valois şi d'Evreux, contele de Saint-Pol, Ludovic de Bourbon, canonicul Etiennede Saint-Pol, Ludovic de Bourbon, canonicul Etienne de Mornay, care începea să-şi facă slujba de cancelarde Mornay, care începea să-şi facă slujba de cancelar al coroanei, fără a fi primit încă învestitura, primulal coroanei, fără a fi primit încă învestitura, primul şambelan Mathieu de Trye şi, în sfârşit, arhiepiscopulşambelan Mathieu de Trye şi, în sfârşit, arhiepiscopul Jean de Marigny, toţi aceştia citiseră documente, scoJean de Marigny, toţi aceştia citiseră documente, sco--tociseră arhive, puricaseră rând cu rând condica vistitociseră arhive, puricaseră rând cu rând condica visti--eriei pe o perioadă de şaisprezece ani, ceruseră lămueriei pe o perioadă de şaisprezece ani, ceruseră lămu--riri după lămuriri şi adeverinţe pentru fiecare chelturiri după lămuriri şi adeverinţe pentru fiecare cheltu--ială. Nu-şi cruţaseră osteneala, şi nici o părticică dinială. Nu-şi cruţaseră osteneala, şi nici o părticică din activitatea lui Marigny nu scăpase nerăscolită. Într-oactivitatea lui Marigny nu scăpase nerăscolită. Într-o anchetă în care vrăjmăşiile se înfruntau, toate urmeleanchetă în care vrăjmăşiile se înfruntau, toate urmele fuseseră cercetate. Nimic însă nu se găsise ca săfuseseră cercetate. Nimic însă nu se găsise ca să poată fi scos vinovat. Ieşea la iveală că administrasepoată fi scos vinovat. Ieşea la iveală că administrase cinstit averile coroanei şi banii statului, arătându-secinstit averile coroanei şi banii statului, arătându-se grijuliu până la para. Dacă era bogat, avuţiile îigrijuliu până la para. Dacă era bogat, avuţiile îi veneau din mărinimoasa dărnicie a răposatului rege,veneau din mărinimoasa dărnicie a răposatului rege, şi pe care el se pricepuse să le sporească. Dar nimicşi pe care el se pricepuse să le sporească. Dar nimic nu dovedea că ar fi tras vreodată foloase pentrunu dovedea că ar fi tras vreodată foloase pentru dânsul, cel puţin băneşti, în paguba statului, şi încădânsul, cel puţin băneşti, în paguba statului, şi încă

mai puţin că ar fi prădat vistieria, aşa cum îl învinuiaumai puţin că ar fi prădat vistieria, aşa cum îl învinuiau vrăjmaşii lui.vrăjmaşii lui.

Aceasta descoperire era oare cu adevărat o noutateAceasta descoperire era oare cu adevărat o noutate neaşteptată pentru monseniorul de Valois? Mai deneaşteptată pentru monseniorul de Valois? Mai de--grabă o dezamăgire furioasă de jucător păgubaş. Segrabă o dezamăgire furioasă de jucător păgubaş. Se încăpăţânase până la capăt, singur el din toată coîncăpăţânase până la capăt, singur el din toată co--misia, să tăgăduiască ceea ce era neîndoios, sprijinitmisia, să tăgăduiască ceea ce era neîndoios, sprijinit de Mornay, bineînţeles, care răspundea la cuvintelede Mornay, bineînţeles, care răspundea la cuvintele lui ca un ecou.lui ca un ecou.

Ludovic al X-lea avea deci acuma încheierile comiLudovic al X-lea avea deci acuma încheierile comi--siei, cu şase voturi contra două, şi totuşi mai şovăia săsiei, cu şase voturi contra două, şi totuşi mai şovăia să le consfinţească, punându-şi iscălitura dedesubt; acele consfinţească, punându-şi iscălitura dedesubt; ace--astă şovăire îl jignea adânc pe frate-său.astă şovăire îl jignea adânc pe frate-său.

- Ce rost avea, frate, urmă Filip, să mă pui în- Ce rost avea, frate, urmă Filip, să mă pui în fruntea comisiei dacă n-ai de gând să recunoşti rezulfruntea comisiei dacă n-ai de gând să recunoşti rezul--tatul pe care ţi-l aduc?tatul pe care ţi-l aduc?

- Marigny are mulţi apărători care se simt legaţi de- Marigny are mulţi apărători care se simt legaţi de soarta lui, răspunse într-o doară Aiuritul.soarta lui, răspunse într-o doară Aiuritul.

- În orice caz pot să te asigur că în comisie nu era- În orice caz pot să te asigur că în comisie nu era mai nimeni să-l apere, afară de frate-său...mai nimeni să-l apere, afară de frate-său...

-...şi de unchiul nostru d'Evreux şi poate de tine în-...şi de unchiul nostru d'Evreux şi poate de tine în--suţi?suţi?

Filip de Poitiers ridică din umeri şi răspunse fără săFilip de Poitiers ridică din umeri şi răspunse fără să se piardă cu firea:se piardă cu firea:

- Nu văd în ce fel soarta mea ar putea fi legată de- Nu văd în ce fel soarta mea ar putea fi legată de cea a lui Marigny, şi înseamnă să mă insulţi...cea a lui Marigny, şi înseamnă să mă insulţi...

- Nu asta voiam sa zic, crede-mă, Filip, nu asta.- Nu asta voiam sa zic, crede-mă, Filip, nu asta.- Eu nu-s aici apărătorul cuiva, ci doar al dreptăţii,- Eu nu-s aici apărătorul cuiva, ci doar al dreptăţii,

aşa cum tu însuţi, Ludovic, ar trebui să fii, pentru căaşa cum tu însuţi, Ludovic, ar trebui să fii, pentru că eşti rege.eşti rege.

Istoria cunoaşte situaţii atât de asemănătoare întreIstoria cunoaşte situaţii atât de asemănătoare între ele, de parcă ar fi una singură care în chip straniu seele, de parcă ar fi una singură care în chip straniu se repetă mereu. Aceeaşi nepotrivire în felul de-a fi carerepetă mereu. Aceeaşi nepotrivire în felul de-a fi care existase între Filip cel Frumos şi frate-său mai mic,existase între Filip cel Frumos şi frate-său mai mic,

Charles de Valois, se regăsea între Ludovic al X-Iea şiCharles de Valois, se regăsea între Ludovic al X-Iea şi Filip de Poitiers. Numai că de astă dată cel slab deFilip de Poitiers. Numai că de astă dată cel slab de fire era regele. Pe lângă un frate care domnea cu adefire era regele. Pe lângă un frate care domnea cu ade--vărat, pizmăreţul Valois jucase doar rolul unui învărat, pizmăreţul Valois jucase doar rolul unui în--curcă-lume; acum, dimpotrivă, fratele mai mare păreacurcă-lume; acum, dimpotrivă, fratele mai mare părea nevolnic de-a ţine cârma ţării, iar cel mic avea onevolnic de-a ţine cârma ţării, iar cel mic avea o minte de suveran. Şi aşa cum Valois, în înfumurareaminte de suveran. Şi aşa cum Valois, în înfumurarea lui, îşi îngânase vreme de douăzeci şi nouă de ani:lui, îşi îngânase vreme de douăzeci şi nouă de ani: "Ah, să fi fost eu regele...", astăzi Filip de Poitiers în"Ah, să fi fost eu regele...", astăzi Filip de Poitiers în--cepea să-şi zică, şi cu mai multă dreptate: "Mi-ar stacepea să-şi zică, şi cu mai multă dreptate: "Mi-ar sta negreşit mai bine în locul lui".negreşit mai bine în locul lui".

- Şi apoi, spuse Ludovic, sunt unele lucruri care nu-- Şi apoi, spuse Ludovic, sunt unele lucruri care nu-mi plac. De pildă, scrisoarea pe care am primit-o de lami plac. De pildă, scrisoarea pe care am primit-o de la regele Angliei; mă povăţuieşte să-i arăt lui Marignyregele Angliei; mă povăţuieşte să-i arăt lui Marigny aceeaşi încredere ce-o avea tatăl nostru în el şi-laceeaşi încredere ce-o avea tatăl nostru în el şi-l laudă pentru serviciile aduse celor două ţări... Nu-milaudă pentru serviciile aduse celor două ţări... Nu-mi place să mi se spună ce am de făcut.place să mi se spună ce am de făcut.

- Pentru că îţi dă un sfat cuminte, de aceea nu vrei- Pentru că îţi dă un sfat cuminte, de aceea nu vrei să-l asculţi pe cumnatul nostru?să-l asculţi pe cumnatul nostru?

Ochii mari şi spălăciţi ai lui Ludovic al X-lea fugeauOchii mari şi spălăciţi ai lui Ludovic al X-lea fugeau în lături spre a nu întâlni privirea fratelui său.în lături spre a nu întâlni privirea fratelui său.

- Să aşteptăm întoarcerea lui Bouville. Unul din- Să aşteptăm întoarcerea lui Bouville. Unul din scutierii mei trimis să-l întâmpine mi-o vesteştescutierii mei trimis să-l întâmpine mi-o vesteşte pentru azi.pentru azi.

- Ce amestec are Bouville în hotărârea ta?- Ce amestec are Bouville în hotărârea ta?- Vreau să văd ce ştiri mi-aduce de la Neapole şi- Vreau să văd ce ştiri mi-aduce de la Neapole şi

cum stăm cu conclavul, spuse Aiuritul, începând să-şicum stăm cu conclavul, spuse Aiuritul, începând să-şi piardă sărita. Nu doresc să merg împotriva unchiuluipiardă sărita. Nu doresc să merg împotriva unchiului Charles tocmai când mi-o găseşte pe nepoată-sa deCharles tocmai când mi-o găseşte pe nepoată-sa de soţie şi când îmi face un papă.soţie şi când îmi face un papă.

- Aşadar eşti gata să jertfeşti un ministru fără pată- Aşadar eşti gata să jertfeşti un ministru fără pată toanelor unchiului Charles şi să îndepărtezi de latoanelor unchiului Charles şi să îndepărtezi de la cârmă pe singurul om care ştie, în ziua de azi, să concârmă pe singurul om care ştie, în ziua de azi, să con--ducă treburile ţării? Bagă de seamă, frate, n-ai să poţiducă treburile ţării? Bagă de seamă, frate, n-ai să poţi

face lucrurile pe jumătate. Ai văzut doar că în timp ceface lucrurile pe jumătate. Ai văzut doar că în timp ce noi îi căutam nod în papura lui Marigny, cercetându-inoi îi căutam nod în papura lui Marigny, cercetându-i socotelile ca unui servitor necinstit, în Franţa toatesocotelile ca unui servitor necinstit, în Franţa toate continuau să asculte de dânsul ca mai înainte. Vacontinuau să asculte de dânsul ca mai înainte. Va trebui ori să-l aşezi la loc în toată puterea lui, ori să-ltrebui ori să-l aşezi la loc în toată puterea lui, ori să-l dobori de-a binelea, scoţându-l vinovat de nelegiuiridobori de-a binelea, scoţându-l vinovat de nelegiuiri născocite şi pedepsindu-l pentru că ţi-a fost credinnăscocite şi pedepsindu-l pentru că ţi-a fost credin--cios; aceasta ar însemna să-ţi faci singur rău. S-arcios; aceasta ar însemna să-ţi faci singur rău. S-ar putea ca Marigny să aibă nevoie de încă un an pânăputea ca Marigny să aibă nevoie de încă un an până să-ţi facă un papă; dar el îţi va da unul potrivit cu insă-ţi facă un papă; dar el îţi va da unul potrivit cu in--teresele ţării, cum ar fi fostul episcopul de Poitiers, peteresele ţării, cum ar fi fostul episcopul de Poitiers, pe care-l cunosc bine pentru că e din comitatul meu! Uncare-l cunosc bine pentru că e din comitatul meu! Un--chiul Charles are să-ţi făgăduiască un papă pentru fiechiul Charles are să-ţi făgăduiască un papă pentru fie--care a doua zi; fără îndoială că nici el n-o s-o ducă lacare a doua zi; fără îndoială că nici el n-o s-o ducă la capăt mai repede, şi până la urmă îţi va scoate vreuncapăt mai repede, şi până la urmă îţi va scoate vreun Caetani, care va voi să se mute iar la Roma, să-ţi nuCaetani, care va voi să se mute iar la Roma, să-ţi nu--mească de acolo episcopii şi să facă pe stăpânul lamească de acolo episcopii şi să facă pe stăpânul la tine acasă.tine acasă.

Ludovic privea documentul din faţa lui, întocmit deLudovic privea documentul din faţa lui, întocmit de Filip de Poitiers, prin care Marigny era scos basmaFilip de Poitiers, prin care Marigny era scos basma curată.curată.

""...astfel, comisia încuviinţează, laudă şi primeşte...astfel, comisia încuviinţează, laudă şi primeşte socotelile înfăţişate de dumnealui Enguerrand de Masocotelile înfăţişate de dumnealui Enguerrand de Ma--rigny"rigny"

Valois ceruse şi obţinuse să nu fie înşirate titlurileValois ceruse şi obţinuse să nu fie înşirate titlurile primului-ministru.primului-ministru.

"şi-l ţine, pe el şi moştenitorii săi, descărcat de"şi-l ţine, pe el şi moştenitorii săi, descărcat de toate sumele intrate în vistieria templului, a Luvruluitoate sumele intrate în vistieria templului, a Luvrului şi în aceea a regelui.şi în aceea a regelui.""

Nu mai lipsea de pe pergament decât regeascaNu mai lipsea de pe pergament decât regeasca

semnătură şi pecetea.semnătură şi pecetea.- Frate, vorbi iar contele de Poitiers, m-ai numit- Frate, vorbi iar contele de Poitiers, m-ai numit

pair al coroanei tale ca să-ţi stau într-ajutor şi a tepair al coroanei tale ca să-ţi stau într-ajutor şi a te sfătui. Ca pair ce sunt te sfătuiesc să încuviinţezi.sfătui. Ca pair ce sunt te sfătuiesc să încuviinţezi. Dreptatea cere să faci asta.Dreptatea cere să faci asta.

- Dreptatea e în mâna regelui, izbucni Aiuritul, cu- Dreptatea e în mâna regelui, izbucni Aiuritul, cu îndârjirea neaşteptată pe care o avea de îndată ce seîndârjirea neaşteptată pe care o avea de îndată ce se simţea strâns cu uşa.simţea strâns cu uşa.

- Nu, măria-ta, răspunse potolit cel care avea să de- Nu, măria-ta, răspunse potolit cel care avea să de--vină Filip cel Lung; regele trebuie să fie în slujbavină Filip cel Lung; regele trebuie să fie în slujba dreptăţii, pentru a o întruchipa şi a o face să iasă bidreptăţii, pentru a o întruchipa şi a o face să iasă bi--ruitoare.ruitoare.

Bouville şi cu Guccio ajunseră la Paris pe la chindii.Bouville şi cu Guccio ajunseră la Paris pe la chindii. Capitala începea să amorţească în frigul şi în întuneCapitala începea să amorţească în frigul şi în întune--ricul timpuriu al serilor de iarnă. La bariera Saint-Jacricul timpuriu al serilor de iarnă. La bariera Saint-Jac--ques dădură peste primul şambelan Mathieu de Trye,ques dădură peste primul şambelan Mathieu de Trye, care-i aştepta acolo. Acesta îl saluta pe predecesorulcare-i aştepta acolo. Acesta îl saluta pe predecesorul său în numele regelui şi-l înştiinţa că era aşteptat lasău în numele regelui şi-l înştiinţa că era aşteptat la palat.palat.

- Ei, cum asta? făcu supărat Bouville. Aşa, pe neră- Ei, cum asta? făcu supărat Bouville. Aşa, pe neră--suflate? Sunt rupt de oboseală, dragă prietene, şi pesuflate? Sunt rupt de oboseală, dragă prietene, şi pe deasupra murdar. Mare minune că mă mai ţin pe picideasupra murdar. Mare minune că mă mai ţin pe pici--oare. Nu mai sunt la vârsta unor asemenea isprăvi.oare. Nu mai sunt la vârsta unor asemenea isprăvi.

Era nemulţumit văzându-se luat în primire cu atâtaEra nemulţumit văzându-se luat în primire cu atâta grabă. Îşi închipuise că are să cineze pentru o ultimăgrabă. Îşi închipuise că are să cineze pentru o ultimă oară cu Guccio, singuri într-o odăiţă a vreunui hanoară cu Guccio, singuri într-o odăiţă a vreunui han cumsecade, că îşi vor pune gândurile la unison, încercumsecade, că îşi vor pune gândurile la unison, încer--când amândoi să se lămurească mai bine asupra recând amândoi să se lămurească mai bine asupra re--zultatului misiei lor, şi că îşi vor spune tot ceea ce nuzultatului misiei lor, şi că îşi vor spune tot ceea ce nu găsiseră cum să-şi spună în patruzeci de zile de călăgăsiseră cum să-şi spună în patruzeci de zile de călă--torie, tot ceea ce simţeau nevoia să-şi mărturiseascătorie, tot ceea ce simţeau nevoia să-şi mărturisească în această ultimă seară, ca şi când asemenea prilej n-în această ultimă seară, ca şi când asemenea prilej n-avea să li se mai arate.avea să li se mai arate.

Se văzură siliţi să se despartă în mijlocul străzii, şiSe văzură siliţi să se despartă în mijlocul străzii, şi

fără a da frâu liber sentimentelor de prietenie, căcifără a da frâu liber sentimentelor de prietenie, căci prezenţa lui Mathieu de Trye îi stânjenea. Bouvilleprezenţa lui Mathieu de Trye îi stânjenea. Bouville era amărât; simţea melancolia lucrurilor care se sfâera amărât; simţea melancolia lucrurilor care se sfâ--rşesc; privindu-l pe Guccio cum se duce, vedea depărrşesc; privindu-l pe Guccio cum se duce, vedea depăr--tându-se frumoasele zile de la Neapole şi acea minutându-se frumoasele zile de la Neapole şi acea minu--nată clipă de tinereţe pe care o trăise în toamna vieţiinată clipă de tinereţe pe care o trăise în toamna vieţii lui. Acum floarea acestei a doua tinereţi fusese secelui. Acum floarea acestei a doua tinereţi fusese sece--rată şi nu va mai creşte iarăşi.rată şi nu va mai creşte iarăşi.

"Nu i-am mulţumit îndeajuns pentru cât bine mi-a"Nu i-am mulţumit îndeajuns pentru cât bine mi-a făcut şi pentru plăcutele zile ce le-am petrecut în tofăcut şi pentru plăcutele zile ce le-am petrecut în to--vărăşia lui", gândea Bouville.vărăşia lui", gândea Bouville.

Nici nu băgase de seamă că Guccio luase cu dânsulNici nu băgase de seamă că Guccio luase cu dânsul lăzile în care se găsea aurul fraţilor Bardi, din care nulăzile în care se găsea aurul fraţilor Bardi, din care nu lipsea decât toată cheltuiala călătoriei şi şpaga datălipsea decât toată cheltuiala călătoriei şi şpaga dată cardinalului, astfel că banca Tolomei avea în orice cazcardinalului, astfel că banca Tolomei avea în orice caz de unde să-şi oprească ce i se cuvenea pentru misitiade unde să-şi oprească ce i se cuvenea pentru misitia ei. Asta nu-l împiedica pe Guccio să fie şi el tulburatei. Asta nu-l împiedica pe Guccio să fie şi el tulburat că se desparte de Bouville, căci simţul interesului,că se desparte de Bouville, căci simţul interesului, atât de viu la oamenii făcuţi pentru afaceri, nu-iatât de viu la oamenii făcuţi pentru afaceri, nu-i opreşte nicidecum de-a fi sentimentali.opreşte nicidecum de-a fi sentimentali.

Intrând în palat, Bouville observă unele lucruri careIntrând în palat, Bouville observă unele lucruri care nu-i plăcură. Servitorii întâlniţi păreau să nu-şi mainu-i plăcură. Servitorii întâlniţi păreau să nu-şi mai dea silinţa de-a se mişca cu acea străşnicie pe care eldea silinţa de-a se mişca cu acea străşnicie pe care el ştiuse să le-o impună pe vremea regelui Filip, şi nuştiuse să le-o impună pe vremea regelui Filip, şi nu mai aveau aerul ceremonios şi plin de respect până-nmai aveau aerul ceremonios şi plin de respect până-n cele mai mărunte gesturi, spre a arăta că sunt păcele mai mărunte gesturi, spre a arăta că sunt pă--trunşi de cinstea de a aparţine casei regale. Se mutrunşi de cinstea de a aparţine casei regale. Se mu--iase disciplina.iase disciplina.

Dar de îndată ce se văzu în prezenţa lui Ludovic alDar de îndată ce se văzu în prezenţa lui Ludovic al X-lea, fostul mare şambelan uită de orice gând de criX-lea, fostul mare şambelan uită de orice gând de cri--tică; era în faţa regelui şi nu se mai gândea la nimictică; era în faţa regelui şi nu se mai gândea la nimic altceva decât să facă o plecăciune destul de adâncă.altceva decât să facă o plecăciune destul de adâncă.

- Ei, ia spune, Bouville, întrebă Aiuritul, îm- Ei, ia spune, Bouville, întrebă Aiuritul, îm--brăţişându-l grăbit - ceea ce-l dădu gata pe borţos -brăţişându-l grăbit - ceea ce-l dădu gata pe borţos -

cum arată doamna Ungariei?cum arată doamna Ungariei?- Înfricoşătoare, măria-ta... Mă făcea să tremur de- Înfricoşătoare, măria-ta... Mă făcea să tremur de

câte ori o vedeam. Dar e uimitor de ageră la mintecâte ori o vedeam. Dar e uimitor de ageră la minte pentru vârsta ei.pentru vârsta ei.

- Înfăţişarea, chipul?- Înfăţişarea, chipul?- E impunătoare încă, măria-ta, deşi nu mai are nici- E impunătoare încă, măria-ta, deşi nu mai are nici

un dinte în gură.un dinte în gură.Pe obrazul Aiuritului se aşternu groaza. Charles dePe obrazul Aiuritului se aşternu groaza. Charles de

Valois, care se afla lângă nepotu-său, pufni în râs.Valois, care se afla lângă nepotu-său, pufni în râs.- Dar nu, Bouville, strigă el, regele nu te întreabă- Dar nu, Bouville, strigă el, regele nu te întreabă

de regina Maria, ci de prinţesa Clémence.de regina Maria, ci de prinţesa Clémence.- Vai, să mă ierte măria-ta! zise Bouville roşindu-se.- Vai, să mă ierte măria-ta! zise Bouville roşindu-se.

Prinţesa Clémence? Dar am să ţi-o arăt, măria-ta.Prinţesa Clémence? Dar am să ţi-o arăt, măria-ta.- Cum? Ai adus-o acum cu dumneata?- Cum? Ai adus-o acum cu dumneata?- Nu pe dânsa, măria-ta, ci portretul ei.- Nu pe dânsa, măria-ta, ci portretul ei.Şi la porunca lui Bouville, tabloul făcut de OderisiŞi la porunca lui Bouville, tabloul făcut de Oderisi

fu adus şi aşezat pe o policioară. Deschiseră celefu adus şi aşezat pe o policioară. Deschiseră cele două obloane care ocroteau cadra; apropiară nişte ludouă obloane care ocroteau cadra; apropiară nişte lu--mânări.mânări.

Ludovic se mişcă încet într-acolo, călcând cu băLudovic se mişcă încet într-acolo, călcând cu bă--gare de seamă, ca spre un lucru primejdios, ce-ar figare de seamă, ca spre un lucru primejdios, ce-ar fi putut să explodeze şi să-l pocnească în cap. Zâmbiputut să explodeze şi să-l pocnească în cap. Zâmbi apoi şi se uită la unchiu-său cu un aer fericit.apoi şi se uită la unchiu-său cu un aer fericit.

- Dacă ai şti, măria-ta, ce frumoasă e ţara aceea!- Dacă ai şti, măria-ta, ce frumoasă e ţara aceea! zise Bouville, revăzând Neapole în priveliştile zugrăzise Bouville, revăzând Neapole în priveliştile zugră--vite pe cele două obloane.vite pe cele două obloane.

- Ei, ce zici, nepoate, te-am minţit? sări cu gura Va- Ei, ce zici, nepoate, te-am minţit? sări cu gura Va--lois; ia mi te uită la faţa asta, la părul ca mierea, la ţilois; ia mi te uită la faţa asta, la părul ca mierea, la ţi --nuta plină de măreţie! Şi sânii, ce frumoşi sâni de fenuta plină de măreţie! Şi sânii, ce frumoşi sâni de fe--meie!meie!

Îşi lăuda nepoata ca un geambaş care-şi prezintăÎşi lăuda nepoata ca un geambaş care-şi prezintă iapa la obor.iapa la obor.

- Şi trebuie să spun regelui, adăugă Bouville, că- Şi trebuie să spun regelui, adăugă Bouville, că domniţa Clémence e încă şi mai atrăgătoare când odomniţa Clémence e încă şi mai atrăgătoare când o

vezi aievea decât zugrăvită.vezi aievea decât zugrăvită.Ludovic tăcea; părea să fi uitat că mai sunt de faţăLudovic tăcea; părea să fi uitat că mai sunt de faţă

ceilalţi doi. Cu fruntea înainte, adus niţel de spate,ceilalţi doi. Cu fruntea înainte, adus niţel de spate, era prins într-o ciudată convorbire tainică cu porera prins într-o ciudată convorbire tainică cu por--tretul. În ochii prinţesei Clémence, regăsea ceva dintretul. În ochii prinţesei Clémence, regăsea ceva din privirea Eudelinei, un fel de răbdare îngândurată şiprivirea Eudelinei, un fel de răbdare îngândurată şi de bunătate liniştitoare; surâsul, ba chiar şi culorilede bunătate liniştitoare; surâsul, ba chiar şi culorile feţei erau aproape aidoma... O Eudeline, dar una carefeţei erau aproape aidoma... O Eudeline, dar una care ar fi fost născută din neam regesc şi pentru a fi rear fi fost născută din neam regesc şi pentru a fi re--gină. O clipă, silindu-şi imaginaţia, Ludovic încercă săgină. O clipă, silindu-şi imaginaţia, Ludovic încercă să suprapună portretului chipul Margueritei, fruntea eisuprapună portretului chipul Margueritei, fruntea ei rotundă şi bombată, părul ei negru încârlionţat, pirotundă şi bombată, părul ei negru încârlionţat, pi--elea ei de femeie oacheşă, ochii care se încruntauelea ei de femeie oacheşă, ochii care se încruntau duşmănos... Apoi chipul se şterse şi cel al Clémenceiduşmănos... Apoi chipul se şterse şi cel al Clémencei reapăru triumfător în frumuseţea lui calmă, iar Lureapăru triumfător în frumuseţea lui calmă, iar Lu--dovic avu convingerea că, lângă această blondă pridovic avu convingerea că, lângă această blondă pri--nţesă, trupul lui îşi va birui neputinţa.nţesă, trupul lui îşi va birui neputinţa.

- Ah, făcu el în sfârşit, e frumoasă, e într-adevăr- Ah, făcu el în sfârşit, e frumoasă, e într-adevăr frumoasă! Unchiule, îţi sunt foarte îndatorat, s-o ştiefrumoasă! Unchiule, îţi sunt foarte îndatorat, s-o ştie toţi, iar dumitale, Bouville, îţi dau o pensie de douătoţi, iar dumitale, Bouville, îţi dau o pensie de două sute de livre, care se vor lua din vistierie, drept musute de livre, care se vor lua din vistierie, drept mu--lţumire pentru solia ce-ai împlinit-o.lţumire pentru solia ce-ai împlinit-o.

- O, măria-ta, îngână Bouville cu recunoştinţă, eram- O, măria-ta, îngână Bouville cu recunoştinţă, eram plătit îndeajuns prin cinstea de a te sluji cum trebuie.plătit îndeajuns prin cinstea de a te sluji cum trebuie.

- Aşadar suntem logodiţi, urma Aiuritul. Nu-mi ră- Aşadar suntem logodiţi, urma Aiuritul. Nu-mi ră--mâne decât să mă despart de Marguerite. Suntem lomâne decât să mă despart de Marguerite. Suntem lo--godiţi...godiţi...

Umbla de colo până colo, foarte tulburat.Umbla de colo până colo, foarte tulburat.- Da, măria-ta, spuse Bouville, cu condiţia să fii des- Da, măria-ta, spuse Bouville, cu condiţia să fii des--

părţit de soţia cealaltă până-n vară.părţit de soţia cealaltă până-n vară.- Socot că voi fi! Dar cine a pus această condiţie?- Socot că voi fi! Dar cine a pus această condiţie?- Regina Maria... Ea are alţi peţitori pentru domniţa- Regina Maria... Ea are alţi peţitori pentru domniţa

Clémence, şi cu toate că măria-ta eşti, dintre toţi careClémence, şi cu toate că măria-ta eşti, dintre toţi care o cer de soţie, cel mai dorit şi mai de cinste, reginao cer de soţie, cel mai dorit şi mai de cinste, regina

Maria nu înţelege să aştepte mai mult decât până-nMaria nu înţelege să aştepte mai mult decât până-n vară.vară.

Aiuritul se întunecă la faţă, şi Bouville gândi căAiuritul se întunecă la faţă, şi Bouville gândi că praful se va alege de pensia lui de două sute de livre.praful se va alege de pensia lui de două sute de livre. Dar regele se întorsese cu un aer întrebător spre VaDar regele se întorsese cu un aer întrebător spre Va--lois, care se prefăcea a fi foarte mirat.lois, care se prefăcea a fi foarte mirat.

În timp ce Bouville se afla la Neapole, peste capulÎn timp ce Bouville se afla la Neapole, peste capul său, Valois rămăsese în legătură epistolară cu familiasău, Valois rămăsese în legătură epistolară cu familia regală de acolo prin curieri, şi-l asigurase pe nepoturegală de acolo prin curieri, şi-l asigurase pe nepotu---său că târgul era gata să se încheie, definitiv şi fără-său că târgul era gata să se încheie, definitiv şi fără nici o amânare.nici o amânare.

- E o condiţie de care regina Ungariei ţi-a pomenit- E o condiţie de care regina Ungariei ţi-a pomenit în ultima clipă? întrebă el pe Bouville.în ultima clipă? întrebă el pe Bouville.

- Da, monseniore.- Da, monseniore.- Nu e decât o vorbă ca să facă pe grozava şi să ne- Nu e decât o vorbă ca să facă pe grozava şi să ne

zorească niţel. Dacă din întâmplare desfacerea căsăzorească niţel. Dacă din întâmplare desfacerea căsă--toriei ar mai întârzia, ceea ce de altminteri nu cred,toriei ar mai întârzia, ceea ce de altminteri nu cred, regina Ungariei are să aştepte.regina Ungariei are să aştepte.

- Nu ştiu, monseniore, mi-a spus-o pe un ton foarte- Nu ştiu, monseniore, mi-a spus-o pe un ton foarte serios şi foarte hotărât.serios şi foarte hotărât.

Valois nu se prea simţea la largul său şi ciocănea cuValois nu se prea simţea la largul său şi ciocănea cu vârful degetelor în braţul jilţului.vârful degetelor în braţul jilţului.

- Până-n vară, murmura Ludovic, până-n vară... Şi- Până-n vară, murmura Ludovic, până-n vară... Şi cu conclavul cum stăm?cu conclavul cum stăm?

Bouville făcu atunci o dare de seamă asupra treBouville făcu atunci o dare de seamă asupra tre--cerii sale prin Avignon, silindu-se să nu iasă prea cacerii sale prin Avignon, silindu-se să nu iasă prea ca--raghios din asta. Nici nu pomeni în ce fel ajunsese să-raghios din asta. Nici nu pomeni în ce fel ajunsese să-l întâlnească pe cardinalul Duèze. Se feri de asel întâlnească pe cardinalul Duèze. Se feri de ase--menea să dea în vileag uneltirile lui Marigny; nu voiamenea să dea în vileag uneltirile lui Marigny; nu voia să aducă învinuiri celui mai vechi prieten al său şi maisă aducă învinuiri celui mai vechi prieten al său şi mai ales să-l învinuiască pe nedrept. Căci Bouville îl adales să-l învinuiască pe nedrept. Căci Bouville îl ad--mira pe Marigny şi-i ştia de frică; îi cunoştea unele şimira pe Marigny şi-i ştia de frică; îi cunoştea unele şi--retlicuri politice, pe care el însuşi nu se simţea înretlicuri politice, pe care el însuşi nu se simţea în stare să le înţeleagă. "Dacă unelteşte astfel, înseamnăstare să le înţeleagă. "Dacă unelteşte astfel, înseamnă

că ştie bine ce face, gândea. Să nu ne băgăm în asta,că ştie bine ce face, gândea. Să nu ne băgăm în asta, judecându-l strâmb." Se mulţumi să stăruie asuprajudecându-l strâmb." Se mulţumi să stăruie asupra faptului că alegerea unui papă stătea mai cu seamă înfaptului că alegerea unui papă stătea mai cu seamă în mâna primului-ministru.mâna primului-ministru.

Ludovic al X-lea asculta cu mare luare-aminte, fărăLudovic al X-lea asculta cu mare luare-aminte, fără să-şi ia ochii de la portretul prinţesei Clémence.să-şi ia ochii de la portretul prinţesei Clémence.

- Duèze... da, făcu el. De ce n-ar fi Duèze? E gata- Duèze... da, făcu el. De ce n-ar fi Duèze? E gata să-mi dea numaidecât despărţenia... Îi lipsesc patrusă-mi dea numaidecât despărţenia... Îi lipsesc patru voturi franceze. Aşadar, dumneata mă asiguri, Bouvoturi franceze. Aşadar, dumneata mă asiguri, Bou--ville, că numai Marigny îi poate veni de hac acesteiville, că numai Marigny îi poate veni de hac acestei afaceri, dându-mi un papă?afaceri, dându-mi un papă?

- Asta o cred cu tărie, măria-ta.- Asta o cred cu tărie, măria-ta.Aiuritul se apropie încet de masa pe care se aflaAiuritul se apropie încet de masa pe care se afla

pergamentul adus de frate-său, cu încheierile comipergamentul adus de frate-său, cu încheierile comi--siei. Luă o pană de gâscă, o muie în cerneală. Faţa luisiei. Luă o pană de gâscă, o muie în cerneală. Faţa lui Charles de Valois păli.Charles de Valois păli.

- Nepoate, izbucni el repezindu-se la Ludovic, n-ai- Nepoate, izbucni el repezindu-se la Ludovic, n-ai să-l scoţi basma curată pe ticălosul ăsta!să-l scoţi basma curată pe ticălosul ăsta!

- În afară de domnia-ta, unchiule, mai toţi ceilalţi- În afară de domnia-ta, unchiule, mai toţi ceilalţi afirmă că socotelile lui sunt cinstite. Şase dintre baafirmă că socotelile lui sunt cinstite. Şase dintre ba--ronii însărcinaţi să facă cercetarea cred astfel. Doarronii însărcinaţi să facă cercetarea cred astfel. Doar cancelarul domniei-tale îţi împărtăşeşte părerea.cancelarul domniei-tale îţi împărtăşeşte părerea.

- Eu te rog, nepoate, să aştepţi... strigă Valois.- Eu te rog, nepoate, să aştepţi... strigă Valois. Omul acesta ne înşeală, aşa cum l-a înşelat pe tatălOmul acesta ne înşeală, aşa cum l-a înşelat pe tatăl tău...tău...

Bouville ar fi vrut să nu se afle acolo.Bouville ar fi vrut să nu se afle acolo.Ludovic al X-lea îl privi pe unchiul său cu un aer înLudovic al X-lea îl privi pe unchiul său cu un aer în--

căpăţânat, răutăcios.căpăţânat, răutăcios.- Ţi-am spus că-mi trebuie un papă, rosti el. Şi fi- Ţi-am spus că-mi trebuie un papă, rosti el. Şi fi--

indcă baronii mei mă încredinţează că Marigny e cinindcă baronii mei mă încredinţează că Marigny e cin--stit...stit...

Cum celălalt încerca să se mai împotrivească, LuCum celălalt încerca să se mai împotrivească, Lu--dovic îşi înălţă capul, şi cu un glas foarte poruncitor,dovic îşi înălţă capul, şi cu un glas foarte poruncitor, dar căutând parcă cuvintele pe care le uitase,dar căutând parcă cuvintele pe care le uitase,

adăugă:adăugă:- Regele este în slujba dreptăţii, pentru... pentru...- Regele este în slujba dreptăţii, pentru... pentru...

pentru a o face să iasă biruitoare.pentru a o face să iasă biruitoare.Şi iscăli pergamentul, ce adeverea că socotelile luiŞi iscăli pergamentul, ce adeverea că socotelile lui

Marigny erau curate. Astfel, datorită purtării sale neMarigny erau curate. Astfel, datorită purtării sale ne--cinstite - faţă de rege, dacă nu şi faţă de Franţa - încinstite - faţă de rege, dacă nu şi faţă de Franţa - în afacerea conclavului, Marigny vedea recunoscânduafacerea conclavului, Marigny vedea recunoscându--i-se cinstea cu care gospodărise averea statului.i-se cinstea cu care gospodărise averea statului.

Valois părăsi încăperea, pradă unei furii ce n-ar maiValois părăsi încăperea, pradă unei furii ce n-ar mai fi putut-o stăpâni multă vreme. "Mai bine făceam, îşifi putut-o stăpâni multă vreme. "Mai bine făceam, îşi zicea, găsindu-i o fată strâmbă şi slută. N-ar fi fostzicea, găsindu-i o fată strâmbă şi slută. N-ar fi fost aşa de zorit. M-au tras pe sfoară."aşa de zorit. M-au tras pe sfoară."

Ludovic al X-lea se întorsese spre Bouville.Ludovic al X-lea se întorsese spre Bouville.- Domnule Hugues, îi spuse, trimite să mi-l aducă- Domnule Hugues, îi spuse, trimite să mi-l aducă

aici pe domnul de Marigny.aici pe domnul de Marigny.

O SCRISOARE CARE PUTEA SĂO SCRISOARE CARE PUTEA SĂ SCHIMBE TOTULSCHIMBE TOTUL

O rafală de vânt izbi geamul îngust, şi MargueriteO rafală de vânt izbi geamul îngust, şi Marguerite de Burgundia se trase repede îndărăt, ca şi cum cide Burgundia se trase repede îndărăt, ca şi cum ci--neva din înaltul cerului voise s-o plesnească.neva din înaltul cerului voise s-o plesnească.

Se crăpa de ziuă şi în lumina palidă a răsăritului înSe crăpa de ziuă şi în lumina palidă a răsăritului în--cepea să se desluşească în zare pădurea de la Ancepea să se desluşească în zare pădurea de la An--delys. Era ceasul când întâiul schimb al gărzii se urcadelys. Era ceasul când întâiul schimb al gărzii se urca pe meterezele fortăreţei Château-Gaillard. Nimic maipe meterezele fortăreţei Château-Gaillard. Nimic mai trist decât unele dimineţi vântoase din Normandia,trist decât unele dimineţi vântoase din Normandia, când uriaşi nori negri vin necontenit de la apus, ducând uriaşi nori negri vin necontenit de la apus, du--când în pântecele lor munţi de apă. Vârfurile copacând în pântecele lor munţi de apă. Vârfurile copa--cilor se încovoiau ca nişte spinări de cai speriaţicilor se încovoiau ca nişte spinări de cai speriaţi rupând-o la fugă.rupând-o la fugă.

Sergentul Lalaine veni să descuie uşa care despăSergentul Lalaine veni să descuie uşa care despă--rţea la jumătatea scării celulele celor două prinţese,rţea la jumătatea scării celulele celor două prinţese, iar arcaşul Gros-Guillaume puse pe scaunul necioplitiar arcaşul Gros-Guillaume puse pe scaunul necioplit două străchini de lemn umplute cu terci fierbinte.două străchini de lemn umplute cu terci fierbinte. Apoi ieşiră fără să fi scos o vorbă, târându-şi picioaApoi ieşiră fără să fi scos o vorbă, târându-şi picioa--rele.rele.

- Blanche, chemă Marguerite apropiindu-se de- Blanche, chemă Marguerite apropiindu-se de scara în spirală.scara în spirală.

Nu primi nici un răspuns.Nu primi nici un răspuns.- Blanche, repetă ea mai tare.- Blanche, repetă ea mai tare.Şi tăcerea care urmă o umplu de spaimă. Se auzi,Şi tăcerea care urmă o umplu de spaimă. Se auzi,

în sfârşit, un foşnet de fuste şi bocănitul galenţilor peîn sfârşit, un foşnet de fuste şi bocănitul galenţilor pe trepte. Blanche intră clătinându-se, trasă la faţă; întrepte. Blanche intră clătinându-se, trasă la faţă; în lumina mohorâtă a încăperii, ochii ei limpezi aveaulumina mohorâtă a încăperii, ochii ei limpezi aveau acea expresie rătăcită şi în acelaşi timp încăpăţânatăacea expresie rătăcită şi în acelaşi timp încăpăţânată pe care o au privirile nebunilor.pe care o au privirile nebunilor.

- Ai dormit puţin? o întrebă Marguerite.- Ai dormit puţin? o întrebă Marguerite.Fără să răspundă, se apropie de urciorul cu apă ceFără să răspundă, se apropie de urciorul cu apă ce

se afla lângă străchini, îngenunche şi, aplecând urcise afla lângă străchini, îngenunche şi, aplecând urci--

orul spre gură, bău din el pe nerăsuflate. Avea de la oorul spre gură, bău din el pe nerăsuflate. Avea de la o vreme asemenea apucături stranii în cele maivreme asemenea apucături stranii în cele mai obişnuite gesturi ale vieţii.obişnuite gesturi ale vieţii.

Nu se mai vedeau acolo nici una din mobilele luiNu se mai vedeau acolo nici una din mobilele lui Bersumée. Comandantul fortăreţei şi le luase îndărătBersumée. Comandantul fortăreţei şi le luase îndărăt de îndată ce primise, cu două luni înainte, prin vizitade îndată ce primise, cu două luni înainte, prin vizita destul de brutală a lui Alain de Pareilles, porunca luidestul de brutală a lui Alain de Pareilles, porunca lui Marigny de a urma întocmai vechile instrucţiuni înMarigny de a urma întocmai vechile instrucţiuni în privinţa traiului prinţeselor. Nu mai era acolo tapiprivinţa traiului prinţeselor. Nu mai era acolo tapi--seria roasă care fusese atârnată în cinstea monsenioseria roasă care fusese atârnată în cinstea monsenio--rului d'Artois şi pentru a-i face pe plac; nu mai erarului d'Artois şi pentru a-i face pe plac; nu mai era masa pe care regina întemniţată mâncase în faţa vămasa pe care regina întemniţată mâncase în faţa vă--rului ei. Un crivăţ păcătos, având salteaua umplută curului ei. Un crivăţ păcătos, având salteaua umplută cu păstăi de mazăre uscate, luase iarăşi locul patului.păstăi de mazăre uscate, luase iarăşi locul patului.

Atâta doar că Bersumée, căruia Marigny îi trimiAtâta doar că Bersumée, căruia Marigny îi trimi--sese vorbă că ţine la viaţa doamnei Marguerite, aveasese vorbă că ţine la viaţa doamnei Marguerite, avea grijă ca focul să ardă în sobă, păturile cu care se îngrijă ca focul să ardă în sobă, păturile cu care se în--velea să fie destul de groase, iar hrana să ajungăvelea să fie destul de groase, iar hrana să ajungă barem s-o sature.barem s-o sature.

Cele două femei se aşezară una lângă alta pe patulCele două femei se aşezară una lângă alta pe patul de scânduri, cu străchinile puse pe genunchi.de scânduri, cu străchinile puse pe genunchi.

Fără a se folosi de lingură, Blanche lăpăia terciulFără a se folosi de lingură, Blanche lăpăia terciul de hrişcă de-a dreptul din strachină, cum fac şi câinii.de hrişcă de-a dreptul din strachină, cum fac şi câinii. Marguerite nu mânca. Îşi încălzea degetele în jurulMarguerite nu mânca. Îşi încălzea degetele în jurul blidului de lemn; asta era una din prea puţinele clipeblidului de lemn; asta era una din prea puţinele clipe plăcute ale zilei şi cea de pe urmă bucurie a simţuplăcute ale zilei şi cea de pe urmă bucurie a simţu--rilor care îi mai rămăsese în temniţă. Închidea ochii,rilor care îi mai rămăsese în temniţă. Închidea ochii, absorbită toată de jalnica plăcere de a primi puţinăabsorbită toată de jalnica plăcere de a primi puţină căldură în căuşul palmelor.căldură în căuşul palmelor.

Deodată, Blanche se ridică şi-şi zvârli strachina deDeodată, Blanche se ridică şi-şi zvârli strachina de supă cât colo. Fiertura se împrăştie pe duşumea,supă cât colo. Fiertura se împrăştie pe duşumea, unde avea să se înăcrească vreme de-o săptămână.unde avea să se înăcrească vreme de-o săptămână.

- Ce te-a apucat? întrebă Marguerite.- Ce te-a apucat? întrebă Marguerite.- Mă voi arunca pe scară ca să mă omor şi tu vei ră- Mă voi arunca pe scară ca să mă omor şi tu vei ră--

mâne singură... singură! ţipă Blanche. De ce ai remâne singură... singură! ţipă Blanche. De ce ai re--fuzat? Eu nu mai pot, înţelegi, nu mai pot. Nu vomfuzat? Eu nu mai pot, înţelegi, nu mai pot. Nu vom ieşi niciodată de aici, niciodată, pentru că tu n-ai vrut.ieşi niciodată de aici, niciodată, pentru că tu n-ai vrut. Din vina ta, totul e din vina ta, chiar de la început.Din vina ta, totul e din vina ta, chiar de la început. Dar vei rămâne aici singură, singură de tot!Dar vei rămâne aici singură, singură de tot!

Îşi pierdea minţile sau se întărâta înadins ca săÎşi pierdea minţile sau se întărâta înadins ca să pară smintită, ceea ce, oricum, este una din feţele nepară smintită, ceea ce, oricum, este una din feţele ne--buniei.buniei.

La cei închişi, speranţa neîmplinită e mai rea decâtLa cei închişi, speranţa neîmplinită e mai rea decât aşteptarea. Blanche crezuse după vizita lui Robertaşteptarea. Blanche crezuse după vizita lui Robert d'Artois că avea să fie eliberată. Apoi nimic nu se înd'Artois că avea să fie eliberată. Apoi nimic nu se în--tâmplase, afară doar că nu se mai bucurau de aceletâmplase, afară doar că nu se mai bucurau de acele îndulciri aduse traiului lor de puşcăriaşe în urma treîndulciri aduse traiului lor de puşcăriaşe în urma tre--cerii vărului Robert pe acolo. De atunci, se produsecerii vărului Robert pe acolo. De atunci, se produse--seră în Blanche schimbări înfricoşătoare. Încetase săseră în Blanche schimbări înfricoşătoare. Încetase să se mai spele; slăbea văzând cu ochii, trecea de la furiise mai spele; slăbea văzând cu ochii, trecea de la furii neaşteptate la crize de lacrimi care îi lăsau brazdeneaşteptate la crize de lacrimi care îi lăsau brazde adânci pe obrajii mânjiţi. Şi nu mai contenea s-o juadânci pe obrajii mânjiţi. Şi nu mai contenea s-o ju--dece pe Marguerite, mergând până acolo încât s-o îndece pe Marguerite, mergând până acolo încât s-o în--vinovăţească de a o fi împins, din bolnăvicioasă plăvinovăţească de a o fi împins, din bolnăvicioasă plă--cere, în braţele lui Gauthier d'Aunay, şi apoi să-i cearăcere, în braţele lui Gauthier d'Aunay, şi apoi să-i ceară bătând din picioare să scrie la Paris că se învoieşte cubătând din picioare să scrie la Paris că se învoieşte cu propunerile ce i se făcuseră. Ura se aşezase între ele.propunerile ce i se făcuseră. Ura se aşezase între ele.

- Ei bine, n-ai decât să crapi, dacă n-ai curajul să- Ei bine, n-ai decât să crapi, dacă n-ai curajul să lupţi, răspunse Marguerite.lupţi, răspunse Marguerite.

- Să lupt, pentru cine? Să lupt, pentru ce? Să lupt- Să lupt, pentru cine? Să lupt, pentru ce? Să lupt împotriva zidurilor... Pentru ca tu să fii regină? Pentruîmpotriva zidurilor... Pentru ca tu să fii regină? Pentru că tu mai crezi că ai să fii regină?că tu mai crezi că ai să fii regină?

- Dar dacă mă învoiesc cu ceea ce mi se cere, idi- Dar dacă mă învoiesc cu ceea ce mi se cere, idi--oato, mie mi se va da drumul de aici, nu ţie!oato, mie mi se va da drumul de aici, nu ţie!

- Singură, singură, vei rămâne singură! repeta- Singură, singură, vei rămâne singură! repeta Blanche fără să ştie de nimic.Blanche fără să ştie de nimic.

- Cu atât mai bine! Nici nu doresc altceva decât să- Cu atât mai bine! Nici nu doresc altceva decât să rămân singură! strigă Marguerite.rămân singură! strigă Marguerite.

Aceste două luni de pe urmă îi pustiiseră şi ei suAceste două luni de pe urmă îi pustiiseră şi ei su--fletul mai mult decât jumătatea de an dinainte. Văfletul mai mult decât jumătatea de an dinainte. Vă--zând că zilele trec fără să aducă nimic, începuse a sezând că zilele trec fără să aducă nimic, începuse a se gândi tot mai des că împotrivirea ei fusese o greşeală,gândi tot mai des că împotrivirea ei fusese o greşeală, iar arma pe care credea că o are în mână nu-i slujeaiar arma pe care credea că o are în mână nu-i slujea la nimic.la nimic.

Blanche se repezi spre scară. "Ei bine, n-are decâtBlanche se repezi spre scară. "Ei bine, n-are decât să-şi sfărâme oasele! Să n-o mai aud bocind şi urlând!să-şi sfărâme oasele! Să n-o mai aud bocind şi urlând! Nu va muri din asta, dar cel puţin o vor lua de-aici",Nu va muri din asta, dar cel puţin o vor lua de-aici", îşi zise Marguerite.îşi zise Marguerite.

Apoi, în ultima clipă, cum cealaltă dădea să treacăApoi, în ultima clipă, cum cealaltă dădea să treacă pragul, o strigă:pragul, o strigă:

- Blanche!- Blanche!Şi veni s-o apuce pe cumnată-sa de braţ. O clipă seŞi veni s-o apuce pe cumnată-sa de braţ. O clipă se

înfruntară din privire, Marguerite aţintindu-şi ochii eiînfruntară din privire, Marguerite aţintindu-şi ochii ei negri şi lucioşi în ochii rătăciţi ai Blanchei. Apoi, Marnegri şi lucioşi în ochii rătăciţi ai Blanchei. Apoi, Mar--guerite spuse pe un ton de lehamite:guerite spuse pe un ton de lehamite:

- Fie, voi face scrisoarea asta. Nici eu nu mai pot- Fie, voi face scrisoarea asta. Nici eu nu mai pot îndura.îndura.

Şi, aplecându-se peste balustrada scării, strigă:Şi, aplecându-se peste balustrada scării, strigă:- Ei, ostaşi! Chemaţi-l pe căpitanul Bersumée!- Ei, ostaşi! Chemaţi-l pe căpitanul Bersumée!Nu-i răspunse decât vântul de iarnă care zgâlţâiaNu-i răspunse decât vântul de iarnă care zgâlţâia

obloanele pe acoperişuri.obloanele pe acoperişuri.- Vezi... făcu Marguerite înălţând din umeri, chiar- Vezi... făcu Marguerite înălţând din umeri, chiar

când vrei s-o faci... Le voi spune să-l cheme pe Bercând vrei s-o faci... Le voi spune să-l cheme pe Ber--sumée sau pe capelan, când ne vor aduce prânzul.sumée sau pe capelan, când ne vor aduce prânzul.

Dar Blanche coborî treptele şi începu să bată cu deDar Blanche coborî treptele şi începu să bată cu de--getele în uşa de jos, ţipând că vrea să-l vadă pe căgetele în uşa de jos, ţipând că vrea să-l vadă pe că--pitan. Arcaşii de pază se opriră din jocul de zaruri şipitan. Arcaşii de pază se opriră din jocul de zaruri şi unul dintre ei răspunse că se duce să-l caute.unul dintre ei răspunse că se duce să-l caute.

Bersumée veni după o clipă, cu căciula-i din blanăBersumée veni după o clipă, cu căciula-i din blană de lup trasă până la sprâncenele îmbinate. Ascultă cede lup trasă până la sprâncenele îmbinate. Ascultă ce--rerea Margueritei.rerea Margueritei.

Pene de scris, un pergament? Ce să facă cu ele? înPene de scris, un pergament? Ce să facă cu ele? în--

temniţatele n-aveau voie să comunice cu nimeni, oritemniţatele n-aveau voie să comunice cu nimeni, ori--cine o fi, nici prin grai, nici prin scris; aşa suna pocine o fi, nici prin grai, nici prin scris; aşa suna po--runca monseniorului de Marigny.runca monseniorului de Marigny.

- Trebuie să scriu regelui, zise Marguerite.- Trebuie să scriu regelui, zise Marguerite.Regelui? A, negreşit, asta era o problemă pentruRegelui? A, negreşit, asta era o problemă pentru

Bersumée. Oricine o fi însemna oare şi regele?Bersumée. Oricine o fi însemna oare şi regele?Marguerite îi vorbi pe un ton aşa de ridicat şi-l luăMarguerite îi vorbi pe un ton aşa de ridicat şi-l luă

aşa de repede că sfârşi prin a se lăsa convins.aşa de repede că sfârşi prin a se lăsa convins.- Ei, acum grăbeşte-te, nu mai zăbovi, îi strigă ea.- Ei, acum grăbeşte-te, nu mai zăbovi, îi strigă ea.Scrisoarea asta pe care refuza de atâta vreme s-oScrisoarea asta pe care refuza de atâta vreme s-o

scrie i se părea deodată că trebuie s-o trimită chiarscrie i se părea deodată că trebuie s-o trimită chiar atunci, că orice întârziere ar fi groaznică.atunci, că orice întârziere ar fi groaznică.

Deoarece capelanul lipsea în dimineaţa aceea, BerDeoarece capelanul lipsea în dimineaţa aceea, Ber--sumée se duse el singur să-i aducă din sacristie celesumée se duse el singur să-i aducă din sacristie cele de trebuinţă pentru scris.de trebuinţă pentru scris.

În clipa când era gata să înceapă scrisoarea, MarÎn clipa când era gata să înceapă scrisoarea, Mar--guerite avu o ultimă împotrivire şi parcă un gest deguerite avu o ultimă împotrivire şi parcă un gest de spaimă. Niciodată de acum înainte, dacă o întâmplarespaimă. Niciodată de acum înainte, dacă o întâmplare norocoasă ar face să i se redeschidă procesul, nu senorocoasă ar face să i se redeschidă procesul, nu se va mai putea apăra zicându-se nevinovată şi pretinva mai putea apăra zicându-se nevinovată şi pretin--zând că fraţilor d'Aunay le-au fost smulse mărturiizând că fraţilor d'Aunay le-au fost smulse mărturii mincinoase prin cazne. Cu scrisoarea asta îi va răpi fimincinoase prin cazne. Cu scrisoarea asta îi va răpi fi --icei sale orice drept la coroană...icei sale orice drept la coroană...

- Haide, haide! îi sufla Blanche.- Haide, haide! îi sufla Blanche.- Oricum, mai rău n-ar putea să ne fie, murmură- Oricum, mai rău n-ar putea să ne fie, murmură

Marguerite.Marguerite.Şi începu să-şi scrie renunţarea.Şi începu să-şi scrie renunţarea."...Recunosc şi declar că fiica mea Jeanne nu e nici"...Recunosc şi declar că fiica mea Jeanne nu e nici--

decum copilul regelui, soţul meu. Recunosc şi declardecum copilul regelui, soţul meu. Recunosc şi declar că întotdeauna m-am împotrivit, nelăsând pe acest soţcă întotdeauna m-am împotrivit, nelăsând pe acest soţ al meu, regele, să se atingă de trupul meu, astfel căal meu, regele, să se atingă de trupul meu, astfel că niciodată nu s-a săvârşit între noi trupeasca împreuniciodată nu s-a săvârşit între noi trupeasca împreu--nare... Aşa după cum mi s-a făgăduit, aştept să fiunare... Aşa după cum mi s-a făgăduit, aştept să fiu dusă la o mânăstire din Burgundia..."dusă la o mânăstire din Burgundia..."

Bersumée rămase lângă dânsa, bănuitor, tot timpulBersumée rămase lângă dânsa, bănuitor, tot timpul cât scrise, apoi, când sfârşi, luă scrisoarea şi o cercât scrise, apoi, când sfârşi, luă scrisoarea şi o cer--cetă o clipă, ceea ce nu era decât prefăcătorie, căcicetă o clipă, ceea ce nu era decât prefăcătorie, căci nu ştia să citească.nu ştia să citească.

- Aceasta trebuie să ajungă cât mai repede în mâna- Aceasta trebuie să ajungă cât mai repede în mâna monseniorului d'Artois, zise Marguerite.monseniorului d'Artois, zise Marguerite.

- A, dar asta schimbă lucrurile, doamnă! Mi-aţi spus- A, dar asta schimbă lucrurile, doamnă! Mi-aţi spus că era pentru rege...că era pentru rege...

-...în mâna monseniorului d'Artois, pentru ca el s-o-...în mâna monseniorului d'Artois, pentru ca el s-o dea regelui! strigă Marguerite. Eşti, într-adevăr, preadea regelui! strigă Marguerite. Eşti, într-adevăr, prea neghiob. Vezi doar: e scris acolo sus!neghiob. Vezi doar: e scris acolo sus!

- A, da... Şi cine are să ducă scrisoarea?- A, da... Şi cine are să ducă scrisoarea?- Cine dracu s-o ducă, chiar dumneata!- Cine dracu s-o ducă, chiar dumneata!- Dar n-am porunci în privinţa asta.- Dar n-am porunci în privinţa asta.Raporturile dintre dânşii se stricaseră de-a bineleaRaporturile dintre dânşii se stricaseră de-a binelea

în vremea din urmă. Marguerite nu se mai sfia să-iîn vremea din urmă. Marguerite nu se mai sfia să-i spună lui Bersumée ce gândea despre el, iar Berspună lui Bersumée ce gândea despre el, iar Ber--sumée îi arăta dispreţ, fiindcă o vedea tot în temniţă.sumée îi arăta dispreţ, fiindcă o vedea tot în temniţă.

Căpitanul se frământă ziua întreagă până să se hoCăpitanul se frământă ziua întreagă până să se ho--tărască asupra celor ce avea de făcut. Ceru şi sfatultărască asupra celor ce avea de făcut. Ceru şi sfatul capelanului care, şi fără asta, tot şi-ar fi dat seama căcapelanului care, şi fără asta, tot şi-ar fi dat seama că i se luaseră pene de scris din sacristie. Capelanul fui se luaseră pene de scris din sacristie. Capelanul fu de părere ca Bersumée să ducă scrisoarea. Şi asta dinde părere ca Bersumée să ducă scrisoarea. Şi asta din mai multe motive: se vorbea mult că Marigny căzusemai multe motive: se vorbea mult că Marigny căzuse în dizgraţie, ba chiar că regele avea să-l judece. Unîn dizgraţie, ba chiar că regele avea să-l judece. Un lucru era neîndoielnic: Marigny continua să trimită inlucru era neîndoielnic: Marigny continua să trimită in--strucţiuni, dar bani nu mai trimitea, şi Bersumée nustrucţiuni, dar bani nu mai trimitea, şi Bersumée nu reuşea să-şi primească solda, nici a lui, nici a oştereuşea să-şi primească solda, nici a lui, nici a oşte--nilor. Era un bun prilej de a merge să vadă la faţa lonilor. Era un bun prilej de a merge să vadă la faţa lo--cului cum stau lucrurile.cului cum stau lucrurile.

A doua zi, deci, îşi puse pe cap chivăra şi, după ceA doua zi, deci, îşi puse pe cap chivăra şi, după ce porunci sergentului Lalaine să nu care cumva să laseporunci sergentului Lalaine să nu care cumva să lase ţipenie de om să intre sau să iasă din Château-Gailţipenie de om să intre sau să iasă din Château-Gail--lard cât o lipsi el, dacă nu vrea să ajungă în ştreang,lard cât o lipsi el, dacă nu vrea să ajungă în ştreang,

Bersumée, călare pe o corcitură de perşeron rotat,Bersumée, călare pe o corcitură de perşeron rotat, luă drumul Parisului.luă drumul Parisului.

Sosi acolo în după-amiaza zilei următoare tocmaiSosi acolo în după-amiaza zilei următoare tocmai când se pornise o ploaie cu găleata. Plin de noroicând se pornise o ploaie cu găleata. Plin de noroi până-n ochi, Bersumée intră într-o cârciumă de lângăpână-n ochi, Bersumée intră într-o cârciumă de lângă palatul Luvru ca să mai prindă puteri şi să mai cugetepalatul Luvru ca să mai prindă puteri şi să mai cugete acolo la ale lui. Căci tot timpul drumului îndoiala nuacolo la ale lui. Căci tot timpul drumului îndoiala nu încetase să-i frământe mintea. Cum să ştie dacă făceaîncetase să-i frământe mintea. Cum să ştie dacă făcea bine sau rău, dacă lucra pentru sau împotriva înainbine sau rău, dacă lucra pentru sau împotriva înain--tării sale în grad? Şi dilema se rezuma la aceste douătării sale în grad? Şi dilema se rezuma la aceste două nume: Artois... Marigny; Artois... Marigny. Dacă arnume: Artois... Marigny; Artois... Marigny. Dacă ar călca poruncile celui de-al doilea, ce-ar avea decălca poruncile celui de-al doilea, ce-ar avea de câştigat de la celălalt?câştigat de la celălalt?

Providenţa veghează asupra nătărăilor aşa cum veProvidenţa veghează asupra nătărăilor aşa cum ve--ghează asupra beţivilor. Pe când Bersumée stătea cughează asupra beţivilor. Pe când Bersumée stătea cu burta la sobă ca să se usuce, o palmă zdravănă în spiburta la sobă ca să se usuce, o palmă zdravănă în spi--nare, îl trezi din gândurile lui.nare, îl trezi din gândurile lui.

Era sergentul Quatre-Barbes, un fost camarad deEra sergentul Quatre-Barbes, un fost camarad de garnizoană, care intrând acolo îl recunoscuse. Nu segarnizoană, care intrând acolo îl recunoscuse. Nu se mai văzuseră de şase ani. Se îmbrăţişară, apoi se dămai văzuseră de şase ani. Se îmbrăţişară, apoi se dă--dură cu un pas înapoi pentru a se cerceta unul pedură cu un pas înapoi pentru a se cerceta unul pe altul, se mai îmbrăţişară o dată şi făcură mare găaltul, se mai îmbrăţişară o dată şi făcură mare gă--lăgie, cerând să li se aducă vin spre a sărbători revelăgie, cerând să li se aducă vin spre a sărbători reve--derea.derea.

Quatre-Barbes, un vlăjgan ciolănos, cu dinţi negriQuatre-Barbes, un vlăjgan ciolănos, cu dinţi negri şi ochii vârâţi în fundul capului, era sergent în comşi ochii vârâţi în fundul capului, era sergent în com--pania de arcaşi a palatului Luvru, la doi paşi de acolo,pania de arcaşi a palatului Luvru, la doi paşi de acolo, şi obişnuia să se abată pe la cârciuma aceea. Berşi obişnuia să se abată pe la cârciuma aceea. Ber--sumée îl invidia că locuieşte la Paris, iar Quatresumée îl invidia că locuieşte la Paris, iar Quatre--Barbes îl invidia pe Bersumée că înaintase în gradBarbes îl invidia pe Bersumée că înaintase în grad mai repede ca dânsul şi ajunsese comandant de fortămai repede ca dânsul şi ajunsese comandant de fortă--reaţă. Treaba mergea deci bine, de vreme ce fiecarereaţă. Treaba mergea deci bine, de vreme ce fiecare din ei se minuna de soarta celuilalt.din ei se minuna de soarta celuilalt.

- Cum? Tu eşti cel de-o ai în pază pe doamna Mar- Cum? Tu eşti cel de-o ai în pază pe doamna Mar--

guerite? izbucni Quatre-Barbes. Pezevenghi bătrân,guerite? izbucni Quatre-Barbes. Pezevenghi bătrân, cred că nu te plictiseşti cu ea!cred că nu te plictiseşti cu ea!

- Oho, ce-ţi mai trece prin cap! Să nu crezi una ca- Oho, ce-ţi mai trece prin cap! Să nu crezi una ca asta!asta!

De la întrebări trecură la mărturisiri, apoi la proDe la întrebări trecură la mărturisiri, apoi la pro--blemele care-l frământau pe Bersumée. Ce era adeblemele care-l frământau pe Bersumée. Ce era ade--vărat în pretinsa dizgraţie a Iui Marigny? Quatrevărat în pretinsa dizgraţie a Iui Marigny? Quatre--Barbes trebuia s-o ştie, el, care trăia în capitală şi-şiBarbes trebuia s-o ştie, el, care trăia în capitală şi-şi făcea slujba chiar la palatul Luvru, ce se găsea pefăcea slujba chiar la palatul Luvru, ce se găsea pe mâna întâiului dregător al ţării! Bersumée află astfel,mâna întâiului dregător al ţării! Bersumée află astfel, spre marea lui spaimă, că monseniorul de Marignyspre marea lui spaimă, că monseniorul de Marigny ieşise cu bine din încurcăturile în care unii voiau să-lieşise cu bine din încurcăturile în care unii voiau să-l bage, că regele îl chemase la dânsul, sunt trei zile de-bage, că regele îl chemase la dânsul, sunt trei zile de-atunci, şi-l îmbrăţişase în faţa mai multor baroni, înatunci, şi-l îmbrăţişase în faţa mai multor baroni, în--mânându-i dovada scrisă a cinstei lui şi că era iarăşimânându-i dovada scrisă a cinstei lui şi că era iarăşi mai tare ca niciodată.mai tare ca niciodată.

- De-aş fi eu Marigny, ştiu bine ce-aş face... zicea- De-aş fi eu Marigny, ştiu bine ce-aş face... zicea Quatre-Barbes.Quatre-Barbes.

"Iată-mă vârât într-o boroboaţă cu scrisoarea asta","Iată-mă vârât într-o boroboaţă cu scrisoarea asta", gândea Bersumée.gândea Bersumée.

Vinul dezleagă limba. Având grijă ca nimeni dinVinul dezleagă limba. Având grijă ca nimeni din jurul lor să nu-l poată auzi, Bersumée îi destăinui prijurul lor să nu-l poată auzi, Bersumée îi destăinui pri--etenului regăsit ce anume îi aducea acolo şi-i ceruetenului regăsit ce anume îi aducea acolo şi-i ceru sfatul.sfatul.

Sergentul îşi legănă o clipa nasul lung deasupra ulSergentul îşi legănă o clipa nasul lung deasupra ul--celei sale cu vin, apoi răspunse:celei sale cu vin, apoi răspunse:

- În locul tău m-aş duce la palat, să-i vorbesc lui- În locul tău m-aş duce la palat, să-i vorbesc lui Alain de Pareilles, care-ţi este şef, să-şi dea şi el păAlain de Pareilles, care-ţi este şef, să-şi dea şi el pă--rerea. Vei fi, barem, la adăpost de neplăceri.rerea. Vei fi, barem, la adăpost de neplăceri.

Aşa, vorbind şi bând, trecuse după-amiaza. BerAşa, vorbind şi bând, trecuse după-amiaza. Ber--sumée se cherchelise niţel şi se simţea uşurat că altulsumée se cherchelise niţel şi se simţea uşurat că altul hotărâse pentru dânsul ce avea de făcut. Dar era ohotărâse pentru dânsul ce avea de făcut. Dar era o oră prea târzie ca să se înfăţişeze căpitanului aroră prea târzie ca să se înfăţişeze căpitanului ar--caşilor. Quatre-Barbes nu era de gardă în searacaşilor. Quatre-Barbes nu era de gardă în seara

aceea. Cei doi prieteni cinară tot acolo; apoi, aşa cumaceea. Cei doi prieteni cinară tot acolo; apoi, aşa cum se cuvine neapărat când primeşti un vechi prieten dinse cuvine neapărat când primeşti un vechi prieten din provincie, îl trase pe Bersumée la fetele de petreceriprovincie, îl trase pe Bersumée la fetele de petreceri care, după o rânduială a sfântului Ludovic, se găseaucare, după o rânduială a sfântului Ludovic, se găseau adunate în uliţele din spatele catedralei Notre-Dameadunate în uliţele din spatele catedralei Notre-Dame şi se purtau cu părul vopsit, ca să poară fi deosebite,şi se purtau cu părul vopsit, ca să poară fi deosebite, fără greş, de femeile cinstite.fără greş, de femeile cinstite.

Şi astfel, scrisoarea Margueritei de Burgundia,Şi astfel, scrisoarea Margueritei de Burgundia, care putea să schimbe succesiunea la tronul Franţei,care putea să schimbe succesiunea la tronul Franţei, rămase toată noaptea cusută în căptuşeala tunicii luirămase toată noaptea cusută în căptuşeala tunicii lui Bersumée, pe o laviţă de bordel.Bersumée, pe o laviţă de bordel.

Când se făcu ziuă, Quatre-Barbes îl pofti pe BerCând se făcu ziuă, Quatre-Barbes îl pofti pe Ber--sumée să vină în odaia lui de la Luvru pentru a sesumée să vină în odaia lui de la Luvru pentru a se spăla, iar către ceasurile nouă, periat, lustruit şi bărspăla, iar către ceasurile nouă, periat, lustruit şi băr--bierit cu perdaf, Bersumée sosi la corpul de gardă albierit cu perdaf, Bersumée sosi la corpul de gardă al palatului, cerând să fie anunţat lui Alain de Pareilles.palatului, cerând să fie anunţat lui Alain de Pareilles.

Căpitanul arcaşilor nu avu nici o clipă de îndoialăCăpitanul arcaşilor nu avu nici o clipă de îndoială când Bersumée îi arătă despre ce e vorba. Îşi trecucând Bersumée îi arătă despre ce e vorba. Îşi trecu degetele prin părul de culoarea oţelului şi întrebă:degetele prin părul de culoarea oţelului şi întrebă:

- De la cine îţi primeşti poruncile?- De la cine îţi primeşti poruncile?- De la monseniorul de Marigny, domnule.- De la monseniorul de Marigny, domnule.- Cine, deasupra mea, comandă fortăreţele regelui?- Cine, deasupra mea, comandă fortăreţele regelui?- Monseniorul de Marigny, domnule.- Monseniorul de Marigny, domnule.- Cui raportezi despre tot ce se întâmplă la- Cui raportezi despre tot ce se întâmplă la

Château-Gaillard?Château-Gaillard?- Domniei-tale.- Domniei-tale.- Şi mai sus de mine, cui?- Şi mai sus de mine, cui?- Monseniorului de Marigny.- Monseniorului de Marigny.Bersumée se simţea parcă luat de mână şi înBersumée se simţea parcă luat de mână şi în--

drumat, trăind sentimentul plăcut al întoarcerii la codrumat, trăind sentimentul plăcut al întoarcerii la co--pilărie, pe care îl încearcă orice vrednic ostaşpilărie, pe care îl încearcă orice vrednic ostaş înaintea unui om mai mare în grad ca dânsul.înaintea unui om mai mare în grad ca dânsul.

- Atunci, monseniorului de Marigny trebuie să-i- Atunci, monseniorului de Marigny trebuie să-i duci această epistolă. Dar bagă de seamă s-o dai chiarduci această epistolă. Dar bagă de seamă s-o dai chiar

în mâna Iui.în mâna Iui.După o jumătate de ceas, în strada des FosséesDupă o jumătate de ceas, în strada des Fossées--

Saint-Germain, Enguerrand de Marigny, care lucra înSaint-Germain, Enguerrand de Marigny, care lucra în cabinetul său printre secretari, fu anunţat că un oarecabinetul său printre secretari, fu anunţat că un oare--care căpitan Bersumée, venind din partea domnuluicare căpitan Bersumée, venind din partea domnului de Pareilles, stăruia să-l vadă.de Pareilles, stăruia să-l vadă.

- Bersumée... Bersumée, repetă Enguerrand. A, da!- Bersumée... Bersumée, repetă Enguerrand. A, da! E dobitocul care comandă la Château-Gaillard. Îl voiE dobitocul care comandă la Château-Gaillard. Îl voi primi.primi.

Şi făcu semn să fie lăsat singur.Şi făcu semn să fie lăsat singur.Tremurând tot când se văzu în faţa întâiului cârmuTremurând tot când se văzu în faţa întâiului cârmu--

itor al ţării, Bersumée trase din căptuşeala tuniciiitor al ţării, Bersumée trase din căptuşeala tunicii scrisoarea destinată monseniorului d'Artois. Deoarecescrisoarea destinată monseniorului d'Artois. Deoarece nu era pecetluită, Marigny o citi numaidecât, cu marenu era pecetluită, Marigny o citi numaidecât, cu mare luare-aminte şi fără ca vreun muşchi al feţei să-i treluare-aminte şi fără ca vreun muşchi al feţei să-i tre--sară.sară.

- Când a fost scrisă? întrebă.- Când a fost scrisă? întrebă.- Alaltăieri, monseniore.- Alaltăieri, monseniore.- Foarte bine ai făcut aducându-mi-o. Te felicit. În- Foarte bine ai făcut aducându-mi-o. Te felicit. În--

credinţeaz-o pe doamna Marguerite că scrisoarea eicredinţeaz-o pe doamna Marguerite că scrisoarea ei va ajunge acolo unde trebuie. Şi dacă-i vine pofta săva ajunge acolo unde trebuie. Şi dacă-i vine pofta să mai scrie altele, fă în aşa fel ca ele să apuce pe acemai scrie altele, fă în aşa fel ca ele să apuce pe ace--laşi drum... Cum o duce cu sănătatea doamna Marlaşi drum... Cum o duce cu sănătatea doamna Mar--guerite?guerite?

- Ca la închisoare, monseniore. Dar ea se ţine mai- Ca la închisoare, monseniore. Dar ea se ţine mai bine, fără îndoială, decât doamna Blanche, care parebine, fără îndoială, decât doamna Blanche, care pare să se cam scrântească la minte.să se cam scrântească la minte.

Marigny avu un gest vag, dând a înţelege că puţinMarigny avu un gest vag, dând a înţelege că puţin îi pasă de mintea prinţeselor captive.îi pasă de mintea prinţeselor captive.

- Ai grijă de sănătatea lor trupească; să aibă hrană- Ai grijă de sănătatea lor trupească; să aibă hrană şi căldură.şi căldură.

- Fiindcă veni vorba, monseniore...- Fiindcă veni vorba, monseniore...- Ce mai e?- Ce mai e?- Îmi cam lipsesc banii la Château-Gaillard. N-am- Îmi cam lipsesc banii la Château-Gaillard. N-am

de unde plăti oamenilor solda la zi, nici pe a mea n-ode unde plăti oamenilor solda la zi, nici pe a mea n-o primesc.primesc.

Marigny ridică din umeri; asta nu-l mira. De douăMarigny ridică din umeri; asta nu-l mira. De două luni încoace toate mergeau anapoda.luni încoace toate mergeau anapoda.

- Voi da poruncă la isprăvnicia dumitale, spuse el.- Voi da poruncă la isprăvnicia dumitale, spuse el. Nu va trece o săptămână, şi plătitorul lefilor are să văNu va trece o săptămână, şi plătitorul lefilor are să vă dea ce vi se cuvine. Dumneata însuţi cât ai de primit?dea ce vi se cuvine. Dumneata însuţi cât ai de primit?

- Cincisprezece livre şi şase gologani.- Cincisprezece livre şi şase gologani.- Vei căpăta de-ndată treizeci.- Vei căpăta de-ndată treizeci.Şi Marigny îşi sună secretarul ca să-l însoţească peŞi Marigny îşi sună secretarul ca să-l însoţească pe

Bersumée şi să-i plătească preţul supunerii sale.Bersumée şi să-i plătească preţul supunerii sale.Rămas singur, mai citi o dată cu mare luare-aminteRămas singur, mai citi o dată cu mare luare-aminte

scrisoarea Margueritei, chibzui o clipă, apoi o aruncăscrisoarea Margueritei, chibzui o clipă, apoi o aruncă în foc.în foc.

Privi cu un zâmbet mulţumit pergamentul care sePrivi cu un zâmbet mulţumit pergamentul care se răsucea în flăcări; acum se simţea într-adevăr cel mairăsucea în flăcări; acum se simţea într-adevăr cel mai puternic dintre dregătorii ţării. Nimic nu putea să-iputernic dintre dregătorii ţării. Nimic nu putea să-i scape şi ţinea în mâna lui soarta tuturor, chiar şi a rescape şi ţinea în mâna lui soarta tuturor, chiar şi a re--gelui.gelui.

DRUMUL SPRE MONTFAUCONDRUMUL SPRE MONTFAUCON

FOAMETEAFOAMETEA

Sărăcia locuitorilor Franţei fu în anul acela maiSărăcia locuitorilor Franţei fu în anul acela mai mare ca niciodată în ultima sută de ani, şi o plagămare ca niciodată în ultima sută de ani, şi o plagă care pustiise veacurile trecute se arătă iar: foametea.care pustiise veacurile trecute se arătă iar: foametea. La Paris, drobul de sare atinsese zece gologani de arLa Paris, drobul de sare atinsese zece gologani de ar--gint, iar baniţa de grâu se vindea cu şaizeci de gologint, iar baniţa de grâu se vindea cu şaizeci de golo--gani, preţuri nici pe departe atinse vreodată. Aceastăgani, preţuri nici pe departe atinse vreodată. Această scumpire a traiului o pricinuise în primul rând recoltascumpire a traiului o pricinuise în primul rând recolta nenorocită din celălalt an, dar în bună parte şi dezornenorocită din celălalt an, dar în bună parte şi dezor--ganizarea administraţiei, neliniştea pe care cârdăşiileganizarea administraţiei, neliniştea pe care cârdăşiile baronilor o făceau să domnească în numeroase probaronilor o făceau să domnească în numeroase pro--vincii, spaima celor ce-şi îngropaseră grânele în hamvincii, spaima celor ce-şi îngropaseră grânele în ham--bare, că nu vor avea ce mânca, precum şi lăcomiabare, că nu vor avea ce mânca, precum şi lăcomia speculanţilor.speculanţilor.

În anii de foamete, februarie e fără îndoială lunaÎn anii de foamete, februarie e fără îndoială luna cea mai cumplită, mai greu de îndurat. Cele de pecea mai cumplită, mai greu de îndurat. Cele de pe urmă provizii de toamnă sunt sfârşite, trupul şi suurmă provizii de toamnă sunt sfârşite, trupul şi su--fletul oamenilor nu mai au un pic de vlagă. Frigul îşifletul oamenilor nu mai au un pic de vlagă. Frigul îşi dă mâna cu foamea. E luna în care mor cei mai mulţi.dă mâna cu foamea. E luna în care mor cei mai mulţi. Oamenii îşi pierd nădejdea de a mai vedea vreodatăOamenii îşi pierd nădejdea de a mai vedea vreodată primăvara, şi această deznădejde la unii se prefaceprimăvara, şi această deznădejde la unii se preface într-o amărăciune care-i doboară, iar la alţii în ură.într-o amărăciune care-i doboară, iar la alţii în ură. Luând prea des drumul cimitirului, fiecare se întreabăLuând prea des drumul cimitirului, fiecare se întreabă când îi va veni şi lui rândul.când îi va veni şi lui rândul.

La ţară oamenii mâncaseră câinii, nemaiavând cuLa ţară oamenii mâncaseră câinii, nemaiavând cu ce-i hrăni, şi prindeau pisicile sălbatice ca pe unce-i hrăni, şi prindeau pisicile sălbatice ca pe un vânat sadea. Vitele mureau din lipsă de nutreţ, şivânat sadea. Vitele mureau din lipsă de nutreţ, şi lumea se bătea în jurul stârvurilor. Se vedeau femeilumea se bătea în jurul stârvurilor. Se vedeau femei smulgând iarba îngheţată ca să-şi astâmpere foamea.smulgând iarba îngheţată ca să-şi astâmpere foamea. Aflaseră toţi că scoarţa de fag dă o făină mai bunăAflaseră toţi că scoarţa de fag dă o făină mai bună decât scoarţa de stejar. Flăcăi se înecau în fiecare zidecât scoarţa de stejar. Flăcăi se înecau în fiecare zi sub gheaţa eleşteielor, încercând să prindă peşte. Băsub gheaţa eleşteielor, încercând să prindă peşte. Bă--trâni aproape că nu mai erau de fel. Tâmplarii, vlătrâni aproape că nu mai erau de fel. Tâmplarii, vlă--

guiţi şi gălbejiţi, lucrau zi şi noapte la coşciuge. Moguiţi şi gălbejiţi, lucrau zi şi noapte la coşciuge. Mo--rile amuţiseră. Mame înnebunite îşi legănau leşurilerile amuţiseră. Mame înnebunite îşi legănau leşurile pruncilor, care mai ţineau încă între degete un pumnpruncilor, care mai ţineau încă între degete un pumn de paie putrede. Uneori oamenii se îmbulzeau la pode paie putrede. Uneori oamenii se îmbulzeau la po--rţile vreunei mânăstiri, dar chiar pomana nu slujea larţile vreunei mânăstiri, dar chiar pomana nu slujea la nimic, căci de cumpărat nu mai erau de nici unele,nimic, căci de cumpărat nu mai erau de nici unele, afară doar de giulgiuri pentru a înveli morţii. Şiafară doar de giulgiuri pentru a înveli morţii. Şi hoarde, clătinându-se pe picioare, porneau din satehoarde, clătinându-se pe picioare, porneau din sate către târguri, mânate de visul zadarnic de a căpătacătre târguri, mânate de visul zadarnic de a căpăta acolo pâine; dar se încrucişau pe drum cu alte hoardeacolo pâine; dar se încrucişau pe drum cu alte hoarde de schelete care veneau din oraşe şi păreau să mede schelete care veneau din oraşe şi păreau să me--argă la judecata de apoi.argă la judecata de apoi.

Aşa era în ţinuturile vestite pentru bogăţia lor, ca şiAşa era în ţinuturile vestite pentru bogăţia lor, ca şi în cele sărace, în Valois ca şi în Champagne, înîn cele sărace, în Valois ca şi în Champagne, în Marche ca şi în Poitou, în Angoumois, în Bretania, baMarche ca şi în Poitou, în Angoumois, în Bretania, ba chiar în Beauce şi în Brie, şi la fel în Ile-de-France.chiar în Beauce şi în Brie, şi la fel în Ile-de-France. Aşa era la Neauphle şi la Cressay.Aşa era la Neauphle şi la Cressay.

Întorcându-se de la Avignon la Paris, împreună cuÎntorcându-se de la Avignon la Paris, împreună cu Bouville, Guccio văzuse în treacăt jalea răspândităBouville, Guccio văzuse în treacăt jalea răspândită pretutindeni. Dar cum el nu trăsese decât pe la dregăpretutindeni. Dar cum el nu trăsese decât pe la dregă--toriile de plasă ori la castelele regale, cum avea destoriile de plasă ori la castelele regale, cum avea des--tule merinde pentru drum şi aur sunător în buzunartule merinde pentru drum şi aur sunător în buzunar spre a plăti preţurile uriaşe ce i se cereau la hanuri şispre a plăti preţurile uriaşe ce i se cereau la hanuri şi cum era zorit să ajungă mai repede acasă, privise foacum era zorit să ajungă mai repede acasă, privise foa--metea de sus.metea de sus.

Nu se sinchisea de restriştea asta nici când, treiNu se sinchisea de restriştea asta nici când, trei zile după întoarcere, mergea călare de la Paris la Nezile după întoarcere, mergea călare de la Paris la Ne--auphle. Mantaua lui de călătorie, căptuşită cu blană,auphle. Mantaua lui de călătorie, căptuşită cu blană, îi ţinea cald, calul era sprinten şi-l ducea spre femeiaîi ţinea cald, calul era sprinten şi-l ducea spre femeia iubită. Guccio şlefuia în minte fraze pentru a-i spuneiubită. Guccio şlefuia în minte fraze pentru a-i spune frumoasei Maria cum vorbise despre dânsa cu prifrumoasei Maria cum vorbise despre dânsa cu pri--nţesa Ungariei, viitoarea regină a Franţei, şi că numainţesa Ungariei, viitoarea regină a Franţei, şi că numai la dânsa i-a fost gândul, ceea ce la drept vorbind erala dânsa i-a fost gândul, ceea ce la drept vorbind era adevărat. Căci infidelităţile întâmplătoare nu ne împiadevărat. Căci infidelităţile întâmplătoare nu ne împi--

edică să ne gândim la fiinţa pe care o înşelăm, ciedică să ne gândim la fiinţa pe care o înşelăm, ci tocmai dimpotrivă; şi acesta e chiar felul cel maitocmai dimpotrivă; şi acesta e chiar felul cel mai obişnuit al bărbaţilor de a fi statornici. După aceea îiobişnuit al bărbaţilor de a fi statornici. După aceea îi va descrie Mariei frumuseţile Neapolei... Se simţeava descrie Mariei frumuseţile Neapolei... Se simţea împodobit cu prestigiile călătoriei şi ale înaltelor miîmpodobit cu prestigiile călătoriei şi ale înaltelor mi--siuni îndeplinite; venea să-şi caute dragostea.siuni îndeplinite; venea să-şi caute dragostea.

Abia când ajunse în apropiere de Cressay, şi deoaAbia când ajunse în apropiere de Cressay, şi deoa--rece cunoştea bine locurile acelea pe care le îndrărece cunoştea bine locurile acelea pe care le îndră--gise pentru că ele fuseseră în primăvară decorul iugise pentru că ele fuseseră în primăvară decorul iu--birii lui, Guccio începu să-şi deschidă ochii la altcevabirii lui, Guccio începu să-şi deschidă ochii la altceva decât la el însuşi.decât la el însuşi.

Câmpurile pustii, tăcerea cătunelor, puţinele horCâmpurile pustii, tăcerea cătunelor, puţinele hor--nuri ale colibelor din care mai ieşea fum, lipsa dobinuri ale colibelor din care mai ieşea fum, lipsa dobi--toacelor, halul de slăbiciune şi de murdărie al celortoacelor, halul de slăbiciune şi de murdărie al celor câţiva oameni întâlniţi, şi mai ales privirile lor, toatecâţiva oameni întâlniţi, şi mai ales privirile lor, toate stârneau în tânărul toscan un sentiment de neliniştestârneau în tânărul toscan un sentiment de nelinişte şi de nesiguranţă care creştea la fiecare pas. Iar cândşi de nesiguranţă care creştea la fiecare pas. Iar când pătrunse în ograda vechiului conac, deasupra pâpătrunse în ograda vechiului conac, deasupra pâ--râului la Mauldre, avu presimţirea nenorocirii. Nici orâului la Mauldre, avu presimţirea nenorocirii. Nici o pasăre care să râcâie în gunoi, nici un muget venindpasăre care să râcâie în gunoi, nici un muget venind din staul, nici un lătrat de câine. Tânărul făcu câţivadin staul, nici un lătrat de câine. Tânărul făcu câţiva paşi fără ca ţipenie de om, slugă sau stăpân, să-i iasăpaşi fără ca ţipenie de om, slugă sau stăpân, să-i iasă înainte. Casa părea moartă. "Să fi plecat oare toţi? seînainte. Casa părea moartă. "Să fi plecat oare toţi? se întreba Guccio. Să le fi sechestrat şi scos în vânzareîntreba Guccio. Să le fi sechestrat şi scos în vânzare tot ce aveau? Ce s-a întâmplat? Sau poate o fi bântuittot ce aveau? Ce s-a întâmplat? Sau poate o fi bântuit ciuma pe aici?"ciuma pe aici?"

Îşi priponi calul de un cârlig prins în zid - nu-şiÎşi priponi calul de un cârlig prins în zid - nu-şi luase argat cu dânsul pentru un drum aşa de scurt, caluase argat cu dânsul pentru un drum aşa de scurt, ca să fie mai liber - şi intră în conac. Se pomeni în faţasă fie mai liber - şi intră în conac. Se pomeni în faţa doamnei de Cressay.doamnei de Cressay.

- O! Domnul Guccio! strigă ea. Credeam într-adevăr- O! Domnul Guccio! strigă ea. Credeam într-adevăr că ai să te întorci... Credeam într-adevăr... Iată-te decică ai să te întorci... Credeam într-adevăr... Iată-te deci iarăşi pe la noi...iarăşi pe la noi...

O podidiseră lacrimile pe cucoana Eliabel şi se spriO podidiseră lacrimile pe cucoana Eliabel şi se spri--

jinea de o masă, ca şi cum surpriza i-ar fi muiat picijinea de o masă, ca şi cum surpriza i-ar fi muiat pici--oarele. Slăbise cu zece kilograme şi îmbătrânise cuoarele. Slăbise cu zece kilograme şi îmbătrânise cu zece ani. Rochia care nu demult îi strângea destul dezece ani. Rochia care nu demult îi strângea destul de tare şoldurile şi pieptul acum juca pe dânsa; avea faţatare şoldurile şi pieptul acum juca pe dânsa; avea faţa pământie, iar obrajii fleşcăiţi îi atârnau sub vălul depământie, iar obrajii fleşcăiţi îi atârnau sub vălul de văduvă care-i încadra chipul.văduvă care-i încadra chipul.

Ca să nu arate cât e de uimit găsind-o aşa deCa să nu arate cât e de uimit găsind-o aşa de schimbată, Guccio îşi roti ochii prin marea încăpere.schimbată, Guccio îşi roti ochii prin marea încăpere. Înainte vreme se vedeau acolo semnele unui traiÎnainte vreme se vedeau acolo semnele unui trai demn păstrat în ciuda mijloacelor puţine; astăzi toatedemn păstrat în ciuda mijloacelor puţine; astăzi toate vădeau sărăcia lucie, harababura prăfuită a caliciei.vădeau sărăcia lucie, harababura prăfuită a caliciei.

- Nu suntem cum e mai bine spre a primi un oaspe,- Nu suntem cum e mai bine spre a primi un oaspe, spuse cu amărăciune cucoana Eliabel.spuse cu amărăciune cucoana Eliabel.

- Unde vi-s feciorii, Pierre şi Jean?- Unde vi-s feciorii, Pierre şi Jean?- La vânătoare, ca în toate zilele.- La vânătoare, ca în toate zilele.- Şi Maria? întrebă Guccio.- Şi Maria? întrebă Guccio.- Vai! făcu dânsa plecându-şi ochii.- Vai! făcu dânsa plecându-şi ochii.Guccio simţi nişte gheare reci înfigându-i-se în cap,Guccio simţi nişte gheare reci înfigându-i-se în cap,

în ceafă şi în inimă.în ceafă şi în inimă.- - Ch'è successo?Ch'è successo? Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat?Cucoana Eliabel înălţă din umeri, covârşită de trisCucoana Eliabel înălţă din umeri, covârşită de tris--

teţe.teţe.- E aşa de slabă şi aşa de istovită, zise dânsa, că nu- E aşa de slabă şi aşa de istovită, zise dânsa, că nu

mai sper să se îndrepte vreodată, nici măcar să apucemai sper să se îndrepte vreodată, nici măcar să apuce paştile.paştile.

- De ce boală suferă? întrebă Guccio, simţind că- De ce boală suferă? întrebă Guccio, simţind că ghearele acelea îşi slăbesc strânsoarea, căci la înghearele acelea îşi slăbesc strânsoarea, căci la în--ceput înţelesese ce-i mai rău.ceput înţelesese ce-i mai rău.

- Boala de care suferim toţi şi de care oamenii mor- Boala de care suferim toţi şi de care oamenii mor pe capete aici! Foamea, signor Guccio. Şi dacă cogeape capete aici! Foamea, signor Guccio. Şi dacă cogea--mite trup cum era al meu e sleit de nu se mai poatemite trup cum era al meu e sleit de nu se mai poate ţine pe picioare, îţi închipui ce prăpăd e în stare săţine pe picioare, îţi închipui ce prăpăd e în stare să facă foamea într-un trup încă în creştere, cum e al fifacă foamea într-un trup încă în creştere, cum e al fi --icei mele.icei mele.

- Dar pentru numele lui Dumnezeu, cucoană- Dar pentru numele lui Dumnezeu, cucoană Eliabel, izbucni Guccio, credeam că foametea nu-i doEliabel, izbucni Guccio, credeam că foametea nu-i do--boară decât pe cei sărmani!boară decât pe cei sărmani!

- Şi noi ce alta crezi că suntem, răspunse văduva,- Şi noi ce alta crezi că suntem, răspunse văduva, decât nişte sărmani? Nu suntem mai căpătuiţi pentrudecât nişte sărmani? Nu suntem mai căpătuiţi pentru că ne tragem dintr-un neam nobil şi trăim într-uncă ne tragem dintr-un neam nobil şi trăim într-un conac dărăpănat. Toată averea unora ca de-alde noi,conac dărăpănat. Toată averea unora ca de-alde noi, mici moşieri, sunt şerbii noştri şi munca şerbilormici moşieri, sunt şerbii noştri şi munca şerbilor noştri. Cum am putea aştepta ca ei să ne hrănească,noştri. Cum am putea aştepta ca ei să ne hrănească, atunci când nici ei n-au ce mânca şi vin să moară laatunci când nici ei n-au ce mânca şi vin să moară la uşa noastră cerşind de-ale gurii? Am fost nevoiţi săuşa noastră cerşind de-ale gurii? Am fost nevoiţi să tăiem toate vitele ca să le împărţim cu dânşii. Adaugătăiem toate vitele ca să le împărţim cu dânşii. Adaugă la asta ce ne-a mai jecmănit ispravnicul, pe noi ca şila asta ce ne-a mai jecmănit ispravnicul, pe noi ca şi pe alţii, cu poruncă de la Paris, zicea el, ca să-şi hrăpe alţii, cu poruncă de la Paris, zicea el, ca să-şi hră--nească vătăşeii, care sunt tot aşa de graşi cum îi ştii...nească vătăşeii, care sunt tot aşa de graşi cum îi ştii... Când toţi clăcaşii noştri vor fi murit, ce alta ne va răCând toţi clăcaşii noştri vor fi murit, ce alta ne va ră--mâne decât să murim şi noi? Pământul nu face doimâne decât să murim şi noi? Pământul nu face doi bani; n-are preţ decât dacă e muncit, şi nu leşurile pebani; n-are preţ decât dacă e muncit, şi nu leşurile pe care le îngropăm într-însul îl vor face să dea roade...care le îngropăm într-însul îl vor face să dea roade... Nu mai avem nici argaţi, nici slujnice. ŞchiopulNu mai avem nici argaţi, nici slujnice. Şchiopul nostru, săracul de el...nostru, săracul de el...

- Cel căruia îi ziceaţi sofragiul dumneavoastră?- Cel căruia îi ziceaţi sofragiul dumneavoastră?- Da, "sofragiul nostru" a luat drumul cimitirului- Da, "sofragiul nostru" a luat drumul cimitirului

săptămâna trecută. Şi la fel se prăpădesc toate însăptămâna trecută. Şi la fel se prăpădesc toate în jurul nostru.jurul nostru.

- Unde-i dânsa? întrebă Guccio!- Unde-i dânsa? întrebă Guccio!- Maria? E sus în odaia ei.- Maria? E sus în odaia ei.- Pot s-o văd?- Pot s-o văd?Văduva se codi o clipă; în restriştea ei mai ţinea toVăduva se codi o clipă; în restriştea ei mai ţinea to--

tuşi la rânduielile bunei-cuviinţe.tuşi la rânduielile bunei-cuviinţe.- Da, bineînţeles, spuse ea. Mă duc să-i dau de- Da, bineînţeles, spuse ea. Mă duc să-i dau de

veste că ai sosit.veste că ai sosit.Se urcă târându-şi paşii la catul de sus, şi o clipăSe urcă târându-şi paşii la catul de sus, şi o clipă

după aceea îl strigă pe Guccio. El ajunse în capuldupă aceea îl strigă pe Guccio. El ajunse în capul

scării din câteva sărituri.scării din câteva sărituri.Maria de Cressay zăcea pe un pat îngust de modăMaria de Cressay zăcea pe un pat îngust de modă

veche, cu marginile macatului nepetrecute sub salteaveche, cu marginile macatului nepetrecute sub saltea şi cu pernele foarte ridicate sub spate, astfel căşi cu pernele foarte ridicate sub spate, astfel că trupul părea să stea în picioare.trupul părea să stea în picioare.

- Signor Guccio... signor Guccio... rosti Maria.- Signor Guccio... signor Guccio... rosti Maria.Ochii îi erau măriţi de cearcănele vinete dimprejur;Ochii îi erau măriţi de cearcănele vinete dimprejur;

părul ei lung, castaniu cu răsfrângeri aurii, era despărul ei lung, castaniu cu răsfrângeri aurii, era des--făcut pe perna de catifea. Pe obrajii supţi, pe gâtulfăcut pe perna de catifea. Pe obrajii supţi, pe gâtul firav pielea avea o străvezime îngrijorătoare. Şi imfirav pielea avea o străvezime îngrijorătoare. Şi im--presia că absorbise în fiinţa ei toată lumina soarelui,presia că absorbise în fiinţa ei toată lumina soarelui, pe care ţi-o dădea Maria mai înainte, dispăruse, depe care ţi-o dădea Maria mai înainte, dispăruse, de parcă un mare nor alb ar fi trecut peste dânsa.parcă un mare nor alb ar fi trecut peste dânsa.

Cucoana Eliabel îi lăsă singuri, ca să nu i se vadăCucoana Eliabel îi lăsă singuri, ca să nu i se vadă lacrimile, şi Guccio se întrebă dacă dânsa ştia, dacălacrimile, şi Guccio se întrebă dacă dânsa ştia, dacă Maria, văzându-se bolnavă, îşi uşurase inima, mărtuMaria, văzându-se bolnavă, îşi uşurase inima, mărtu--risind mamei sale dragostea ei.risind mamei sale dragostea ei.

- Maria - Maria miamia, frumoasa mea Maria, şopti Guccio, frumoasa mea Maria, şopti Guccio oprindu-se chiar lângă pat.oprindu-se chiar lângă pat.

- În sfârşit, iată-te, în sfârşit eşti iarăşi aici. Ce- În sfârşit, iată-te, în sfârşit eşti iarăşi aici. Ce frică, o! Ce frică mi-a fost că am să mor fără să te maifrică, o! Ce frică mi-a fost că am să mor fără să te mai văd vreodată!văd vreodată!

Se uita lung la Guccio şi în ochi îi lucea o întrebareSe uita lung la Guccio şi în ochi îi lucea o întrebare dureroasă.dureroasă.

- De ce anume suferi, Marie? întrebă el pentru că- De ce anume suferi, Marie? întrebă el pentru că nu găsea nimic altceva de spus.nu găsea nimic altceva de spus.

- De slăbiciune, iubitul meu, de slăbiciune. Şi de- De slăbiciune, iubitul meu, de slăbiciune. Şi de teama cumplită că m-ai părăsit.teama cumplită că m-ai părăsit.

- Trebuia să mă duc în Italia pentru a-l sluji pe rege- Trebuia să mă duc în Italia pentru a-l sluji pe rege şi am plecat cu atâta grabă, că n-am putut să-ţi dauşi am plecat cu atâta grabă, că n-am putut să-ţi dau de veste.de veste.

- Pentru a-l sluji pe rege... murmură ea.- Pentru a-l sluji pe rege... murmură ea.Marea întrebare mută îi lucea mereu în adânculMarea întrebare mută îi lucea mereu în adâncul

privirii. Şi Guccio se simţi deodată ruşinat de sănăprivirii. Şi Guccio se simţi deodată ruşinat de sănă--

tatea lui zdravănă, de hainele îmblănite de pe dânsul,tatea lui zdravănă, de hainele îmblănite de pe dânsul, de săptămânile fără grijă petrecute în călătorie;de săptămânile fără grijă petrecute în călătorie; ruşinat chiar că se bucurase de soarele Neapolei, caruşinat chiar că se bucurase de soarele Neapolei, ca şi de trufia deşartă de care fusese plin până adineaorişi de trufia deşartă de care fusese plin până adineaori pentru că trăise printre mărimile lumii acesteia.pentru că trăise printre mărimile lumii acesteia.

Maria îi întinse frumoasa ei mână slăbită; şi GuccioMaria îi întinse frumoasa ei mână slăbită; şi Guccio luă această mână într-a lui; şi degetele lor reînnoirăluă această mână într-a lui; şi degetele lor reînnoiră cunoştinţa veche, îşi puseră întrebări şi sfârşiră prin acunoştinţa veche, îşi puseră întrebări şi sfârşiră prin a se uni, înlănţuindu-se într-o strângere care e un legăse uni, înlănţuindu-se într-o strângere care e un legă--mânt de dragoste mai tare decât un sărut, ca şi cummânt de dragoste mai tare decât un sărut, ca şi cum cele două mâini diferite se împreunau pentru aceeaşicele două mâini diferite se împreunau pentru aceeaşi rugăciune.rugăciune.

Abia atunci întrebarea mută se şterse din ochii MaAbia atunci întrebarea mută se şterse din ochii Ma--riei, care închise pleoapele.riei, care închise pleoapele.

Rămaseră aşa o clipă, fără să-şi vorbească; prin deRămaseră aşa o clipă, fără să-şi vorbească; prin de--getele lui Guccio, Maria simţea cum pătrunde în ea ogetele lui Guccio, Maria simţea cum pătrunde în ea o vlagă regăsită.vlagă regăsită.

- Marie, spuse deodată Guccio, uite ce ţi-am adus!- Marie, spuse deodată Guccio, uite ce ţi-am adus!Scoase din punga atârnată la brâu două plăcuţe deScoase din punga atârnată la brâu două plăcuţe de

aur lucrate migălos, încrustate cu mărgăritare şi nesaur lucrate migălos, încrustate cu mărgăritare şi nes--temate şlefuite, cum purtau pe atunci la gulerul mantemate şlefuite, cum purtau pe atunci la gulerul man--tiilor femeile din clasele avute. Maria luă aceste potiilor femeile din clasele avute. Maria luă aceste po--doabe şi le duse la buze. Guccio avu atunci o strândoabe şi le duse la buze. Guccio avu atunci o strân--gere de inimă, căci aurul, fie el şlefuit de cel mai prigere de inimă, căci aurul, fie el şlefuit de cel mai pri --ceput giuvaergiu veneţian, nu potoleşte foamea. "Oceput giuvaergiu veneţian, nu potoleşte foamea. "O oală cu miere sau cu dulceaţă ar fi fost astăzi un daroală cu miere sau cu dulceaţă ar fi fost astăzi un dar mai nimerit", gândi Guccio. O mare grabă de a întremai nimerit", gândi Guccio. O mare grabă de a între--prinde ceva spre a o ajuta îl cuprinse.prinde ceva spre a o ajuta îl cuprinse.

- Mă duc să caut tot ce trebuie ca să te faci bine,- Mă duc să caut tot ce trebuie ca să te faci bine, spuse el.spuse el.

- Mi-ajunge că eşti aici, că te gândeşti la mine şi nu- Mi-ajunge că eşti aici, că te gândeşti la mine şi nu cer nimic altceva... Pleci aşa de curând?cer nimic altceva... Pleci aşa de curând?

- Peste câteva ceasuri voi fi iar lângă tine.- Peste câteva ceasuri voi fi iar lângă tine.Când să treacă pragul, se mai întoarse o dată:Când să treacă pragul, se mai întoarse o dată:

- Mama ta... ştie? întrebă cu jumătate de glas.- Mama ta... ştie? întrebă cu jumătate de glas.Maria făcu din pleoape semn că nu şi adăugă înMaria făcu din pleoape semn că nu şi adăugă în

şoaptă:şoaptă:- Nu eram îndeajuns de sigură de tine ca să dau în- Nu eram îndeajuns de sigură de tine ca să dau în

vileag taina noastră. O voi face numai atunci când aivileag taina noastră. O voi face numai atunci când ai să vrei tu.să vrei tu.

Guccio se întoarse în odaia mare de jos, unde o găsiGuccio se întoarse în odaia mare de jos, unde o găsi pe cucoana Eliabel împreună cu cei doi fii ai săi, carepe cucoana Eliabel împreună cu cei doi fii ai săi, care tocmai veniseră de la vânătoare. Îngălaţi şi nebărbietocmai veniseră de la vânătoare. Îngălaţi şi nebărbie--riţi, cu ochii aprinşi de oboseală, cu hainele rupte şiriţi, cu ochii aprinşi de oboseală, cu hainele rupte şi peticite ca vai de lume, Pierre şi Jean de Cressaypeticite ca vai de lume, Pierre şi Jean de Cressay aveau şi dânşii foamea întipărită pe faţă. Îşi arătarăaveau şi dânşii foamea întipărită pe faţă. Îşi arătară bucuria de a revedea un prieten. Dar nu-şi puteau asbucuria de a revedea un prieten. Dar nu-şi puteau as--cunde un pic de invidie şi de amărăciune privind la încunde un pic de invidie şi de amărăciune privind la în--făţişarea înfloritoare a tânărului lombard care, pe defăţişarea înfloritoare a tânărului lombard care, pe de--asupra, n-avea încă nici vârsta lor. "Hotărât lucru,asupra, n-avea încă nici vârsta lor. "Hotărât lucru, bancherii se descurcă mai bine ca nobilii", îşi ziceabancherii se descurcă mai bine ca nobilii", îşi zicea Jean de Cressay.Jean de Cressay.

- Mama v-a povestit cum o ducem, şi apoi aţi văzut-- Mama v-a povestit cum o ducem, şi apoi aţi văzut-o pe Maria... spuse Pierre. Un corb şi un hârciog, iatăo pe Maria... spuse Pierre. Un corb şi un hârciog, iată tot ce am vânat azi-dimineaţă. Straşnică ciorbătot ce am vânat azi-dimineaţă. Straşnică ciorbă pentru o familie întreagă are să iasă din asta! Cepentru o familie întreagă are să iasă din asta! Ce putem face? Ţăranii au pus capcane peste tot. Deputem face? Ţăranii au pus capcane peste tot. De--geaba îi ameninţi cu bătaia dacă vor vâna pentru dâgeaba îi ameninţi cu bătaia dacă vor vâna pentru dâ--nşii, preferă să fie bătuţi, dar să mănânce vânatul. Îinşii, preferă să fie bătuţi, dar să mănânce vânatul. Îi înţeleg; oricine în locul lor ar face la fel.înţeleg; oricine în locul lor ar face la fel.

- Şoimii milanezi pe care vi i-am adus toamna tre- Şoimii milanezi pe care vi i-am adus toamna tre--cută vă sunt, barem, de folos? întrebă Guccio.cută vă sunt, barem, de folos? întrebă Guccio.

Cei doi fraţi priviră în lături, cu un aer stânjenit.Cei doi fraţi priviră în lături, cu un aer stânjenit. Apoi Jean, cel mai mare şi mai morocănos, se hotărîApoi Jean, cel mai mare şi mai morocănos, se hotărî să spună:să spună:

- Am fost siliţi să-i dăm ispravnicului Portefruit, ca- Am fost siliţi să-i dăm ispravnicului Portefruit, ca să ne lase ultimul porc ce ne mai rămăsese. De altfelsă ne lase ultimul porc ce ne mai rămăsese. De altfel nu mai aveam cu ce-i asmuţi.nu mai aveam cu ce-i asmuţi.

Era ruşinat şi foarte nemulţumit că trebuise săEra ruşinat şi foarte nemulţumit că trebuise să mărturisească ce întrebuinţare dăduseră daruluimărturisească ce întrebuinţare dăduseră darului primit de la Guccio.primit de la Guccio.

- Foarte bine aţi făcut, îi spuse acesta; la întâiul- Foarte bine aţi făcut, îi spuse acesta; la întâiul prilej voi încerca să va fac rost de alţi şoimi.prilej voi încerca să va fac rost de alţi şoimi.

- Câinele ăsta de ispravnic, izbucni Pierre de- Câinele ăsta de ispravnic, izbucni Pierre de Cressay clocotind de mânie, nu se poartă maiCressay clocotind de mânie, nu se poartă mai omenos, crede-mă, de atunci de când ne-ai scos dinomenos, crede-mă, de atunci de când ne-ai scos din ghearele lui. E mai crunt ca foametea şi el singur faceghearele lui. E mai crunt ca foametea şi el singur face de două ori mai mult rău decât ea.de două ori mai mult rău decât ea.

- Mi-e tare ruşine, domnule Guccio, de masa sără- Mi-e tare ruşine, domnule Guccio, de masa sără--căcioasă la care te poftesc, zise văduva.căcioasă la care te poftesc, zise văduva.

Guccio refuză cu vorbă subţire, zicând că e aşteptatGuccio refuză cu vorbă subţire, zicând că e aşteptat să prânzească la banca lui din Neauphle.să prânzească la banca lui din Neauphle.

- Lucrul cel mai de seamă este să găsesc cu ce s-o- Lucrul cel mai de seamă este să găsesc cu ce s-o hrănim pe fiica dumneavoastră, cucoană Eliabel,hrănim pe fiica dumneavoastră, cucoană Eliabel, adăugă dânsul, şi să n-o lăsăm să se prăpădească asadăugă dânsul, şi să n-o lăsăm să se prăpădească as--tfel. Mă duc să caut ce trebuie.tfel. Mă duc să caut ce trebuie.

- Îţi foarte mulţumim că te-ai gândit, dar n-ai să gă- Îţi foarte mulţumim că te-ai gândit, dar n-ai să gă--seşti nimic, afară de iarba din marginea drumurilor,seşti nimic, afară de iarba din marginea drumurilor, răspunse Jean de Cressay.răspunse Jean de Cressay.

- Ei nu, zău! se îndârji Guccio, bătându-se peste- Ei nu, zău! se îndârji Guccio, bătându-se peste punga spânzurată la brâu. N-aş mai fi lombard dacăpunga spânzurată la brâu. N-aş mai fi lombard dacă n-aş izbuti.n-aş izbuti.

- Nici chiar aurul nu mai foloseşte la nimic, spuse- Nici chiar aurul nu mai foloseşte la nimic, spuse Jean.Jean.

- Asta o s-o vedem.- Asta o s-o vedem.Era scris pesemne ca, ori de câte ori va sosi în mijEra scris pesemne ca, ori de câte ori va sosi în mij--

locul acestei familii, Guccio să apară în chip de calocul acestei familii, Guccio să apară în chip de ca--valer izbăvitor, iar nu ca un creditor, cum continua săvaler izbăvitor, iar nu ca un creditor, cum continua să fie pentru o datorie de trei sute de livre, rămase nefie pentru o datorie de trei sute de livre, rămase ne--plătite de la moartea răposatului domn de Cressay.plătite de la moartea răposatului domn de Cressay.

Guccio porni glonţ spre Neauphle, încredinţat căGuccio porni glonţ spre Neauphle, încredinţat că slujbaşii băncii Tolomei îl vor scoate din încurcătură.slujbaşii băncii Tolomei îl vor scoate din încurcătură.

"Aşa cum îi cunosc, trebuie să fi dosit de-ale mâncării"Aşa cum îi cunosc, trebuie să fi dosit de-ale mâncării sau or fi ştiind unde poţi cumpăra plătind bine."sau or fi ştiind unde poţi cumpăra plătind bine."

Îi află însă pe cei trei slujbaşi strânşi în jurul unuiÎi află însă pe cei trei slujbaşi strânşi în jurul unui foc de turbă; galbeni ca ceara, stăteau abătuţi, cufoc de turbă; galbeni ca ceara, stăteau abătuţi, cu nasul în pământ.nasul în pământ.

- De două săptămâni negoţul nu mai mişcă de loc,- De două săptămâni negoţul nu mai mişcă de loc, domnule Guccio, îi spuseră ei. Nu ne mai intră nicidomnule Guccio, îi spuseră ei. Nu ne mai intră nici măcar un ban pe zi. Nimeni nu-şi mai plăteşte datomăcar un ban pe zi. Nimeni nu-şi mai plăteşte dato--riile şi n-ar folosi la nimic să punem sechestru; deriile şi n-ar folosi la nimic să punem sechestru; de unde nu-i, n-ai ce lua... Dacă avem ceva de-ale gurii?unde nu-i, n-ai ce lua... Dacă avem ceva de-ale gurii?

Înălţară din umeri.Înălţară din umeri.- Ne vom ospăta chiar acum cu o livră de castane,- Ne vom ospăta chiar acum cu o livră de castane,

spuse mai-marele băncii, şi după asta ne vom linge pespuse mai-marele băncii, şi după asta ne vom linge pe buze răbdând alte trei zile. Se mai găseşte sare labuze răbdând alte trei zile. Se mai găseşte sare la Paris? Mai mult ca orice, lipsa sării ne dă gata. DacăParis? Mai mult ca orice, lipsa sării ne dă gata. Dacă ai putea să ne trimiţi barem un drob de sare! Ispravai putea să ne trimiţi barem un drob de sare! Isprav--nicul de la Montfort are destulă, dar nu vrea s-o îmnicul de la Montfort are destulă, dar nu vrea s-o îm--partă cu nimeni. Ăsta nu duce lipsă de nimic, zău aşa,partă cu nimeni. Ăsta nu duce lipsă de nimic, zău aşa, a jecmănit tot ţinutul de jur împrejur, de parc-ar fia jecmănit tot ţinutul de jur împrejur, de parc-ar fi trecut războiul pe aici.trecut războiul pe aici.

- Tot el va să zică! Dar Portefruit ăsta e o adevărată- Tot el va să zică! Dar Portefruit ăsta e o adevărată pacoste! strigă Guccio. Mă duc să-l caut. Să dea ochiipacoste! strigă Guccio. Mă duc să-l caut. Să dea ochii cu mine. I-am mai venit eu de hac o dată tâlharuluicu mine. I-am mai venit eu de hac o dată tâlharului ăstuia.ăstuia.

- Domnule Guccio..., încercă şeful băncii să-l în- Domnule Guccio..., încercă şeful băncii să-l în--demne la mai multă băgare de seamă.demne la mai multă băgare de seamă.

Dar Guccio era de-acum afară şi sărea pe cal. Îi cloDar Guccio era de-acum afară şi sărea pe cal. Îi clo--cotea în piept un val de ură, cum nu simţise niciodată.cotea în piept un val de ură, cum nu simţise niciodată.

Pentru că Maria se stingea de foame, el treceaPentru că Maria se stingea de foame, el trecea dintr-o dată de partea sărmanilor şi năpăstuiţilor;dintr-o dată de partea sărmanilor şi năpăstuiţilor; după asta ar fi putut să-şi dea seama cât de mult odupă asta ar fi putut să-şi dea seama cât de mult o iubea.iubea.

El, lombardul, odraslă de bancheri, se alătura sărăEl, lombardul, odraslă de bancheri, se alătura sără--cimii. Abia acum vedea că din zidurile caselor se îmcimii. Abia acum vedea că din zidurile caselor se îm--

prăştia parcă o tristeţe de moarte. Se simţea legat deprăştia parcă o tristeţe de moarte. Se simţea legat de familiile care mergeau clătinându-se în urma sicrielor,familiile care mergeau clătinându-se în urma sicrielor, de oamenii aceia cu pielea lipită de umerii obrajilor şide oamenii aceia cu pielea lipită de umerii obrajilor şi ale căror priviri deveniseră priviri de dobitoace.ale căror priviri deveniseră priviri de dobitoace.

Îşi va împlânta pumnalul în burta ispravnicului PorÎşi va împlânta pumnalul în burta ispravnicului Por--tefruit; era hotărât s-o facă. O va răzbuna pe Maria,tefruit; era hotărât s-o facă. O va răzbuna pe Maria, va răzbuna toată provincia, făcând astfel dreptate. Şiva răzbuna toată provincia, făcând astfel dreptate. Şi va fi arestat, fără îndoială; ţinea să fie, şi fapta lui vava fi arestat, fără îndoială; ţinea să fie, şi fapta lui va avea mare răsunet. Unchiul Tolomei are să umbleavea mare răsunet. Unchiul Tolomei are să umble peste tot, bătând la toate porţile: se va duce la monsepeste tot, bătând la toate porţile: se va duce la monse--niorul de Bouville şi la monseniorul de Valois. Proniorul de Bouville şi la monseniorul de Valois. Pro--cesul va veni înaintea înaltei curţi de judecata de lacesul va veni înaintea înaltei curţi de judecata de la Paris, ba chiar în faţa regelui. Şi atunci Guccio vaParis, ba chiar în faţa regelui. Şi atunci Guccio va spune sus şi tare: "Măria-ta, iată pentru ce l-am ucisspune sus şi tare: "Măria-ta, iată pentru ce l-am ucis pe ispravnicul măriei-tale..."pe ispravnicul măriei-tale..."

Un galop de o leghe şi jumătate îi mai potoli niţelUn galop de o leghe şi jumătate îi mai potoli niţel închipuirea înfierbântată. "Aminteşte-ţi, băiete, că unînchipuirea înfierbântată. "Aminteşte-ţi, băiete, că un leş nu plăteşte dobânzi", obişnuia să-i zică jupân Toleş nu plăteşte dobânzi", obişnuia să-i zică jupân To--lomei. Şi apoi fiecare nu se bate bine decât cu armelelomei. Şi apoi fiecare nu se bate bine decât cu armele ce-i sunt proprii, iar dacă Guccio, ca orice toscan, sece-i sunt proprii, iar dacă Guccio, ca orice toscan, se pricepea să mânuiască destul de bine pumnalul, acepricepea să mânuiască destul de bine pumnalul, ace--asta nu era totuşi specialitatea lui. Încetini deci goanaasta nu era totuşi specialitatea lui. Încetini deci goana când ajunse la bariera târgului Montfort-l'Amaury, îşicând ajunse la bariera târgului Montfort-l'Amaury, îşi puse şi calul şi mintea în frâu şi se înfăţişă la isprăvpuse şi calul şi mintea în frâu şi se înfăţişă la isprăv--nicie. Deoarece armăşelul de pază nu arătă atâta zornicie. Deoarece armăşelul de pază nu arătă atâta zor să-l primească pe cât s-ar fi cuvenit, Guccio scoasesă-l primească pe cât s-ar fi cuvenit, Guccio scoase din manta teşchereaua pecetluită chiar cu sigiliul luidin manta teşchereaua pecetluită chiar cu sigiliul lui Ludovic al X-lea şi întocmită din porunca lui Valois,Ludovic al X-lea şi întocmită din porunca lui Valois, aşa cum ceruse Tolomei pentru călătoria nepotuluiaşa cum ceruse Tolomei pentru călătoria nepotului său în Italia.său în Italia.

Cuvintele scrise acolo spuneau îndeajuns pentru caCuvintele scrise acolo spuneau îndeajuns pentru ca patalamaua, după socoteala lui Guccio, să-i mai fie depatalamaua, după socoteala lui Guccio, să-i mai fie de folos multă vreme. "folos multă vreme. "Cer tuturor judeţilor, seneşalilorCer tuturor judeţilor, seneşalilor şi ispravnicilor mei să dea ajutor şi sprijin...şi ispravnicilor mei să dea ajutor şi sprijin...""

- Din partea regelui! zise Guccio.- Din partea regelui! zise Guccio.Dând cu ochii de pecetea regală, armăşelul isprăvDând cu ochii de pecetea regală, armăşelul isprăv--

niciei se făcu numaidecât binevoitor şi plin de râvnă,niciei se făcu numaidecât binevoitor şi plin de râvnă, şi alergă să deschidă porţile.şi alergă să deschidă porţile.

- Să-i dai de mâncare calului meu, îi porunci- Să-i dai de mâncare calului meu, îi porunci Guccio.Guccio.

Oamenii cărora le-am pus o dată piciorul în piept seOamenii cărora le-am pus o dată piciorul în piept se socot mai totdeauna bătuţi dinainte de îndată ce sesocot mai totdeauna bătuţi dinainte de îndată ce se găsesc în prezenţa noastră. Chiar dacă ar vrea să segăsesc în prezenţa noastră. Chiar dacă ar vrea să se împotrivească, asta nu le ajută la nimic, căci apeleîmpotrivească, asta nu le ajută la nimic, căci apele curg întotdeauna într-acolo unde au pornit. Aşa stăcurg întotdeauna într-acolo unde au pornit. Aşa stă--teau lucrurile între jupânul Portefruit şi Guccio.teau lucrurile între jupânul Portefruit şi Guccio.

Cu o teamă nedesluşită în suflet şi simţind cumCu o teamă nedesluşită în suflet şi simţind cum bâţâie carnea pe dânsul ca piftia de viţel, ispravniculbâţâie carnea pe dânsul ca piftia de viţel, ispravnicul ieşi înaintea oaspelui.ieşi înaintea oaspelui.

Citirea patalamalei... "Citirea patalamalei... "Cer tuturor ispravnicilorCer tuturor ispravnicilor mei...mei..." nu făcu decât să-l tulbure şi mai rău. Care pu" nu făcu decât să-l tulbure şi mai rău. Care pu--teau fi tainicile însărcinări ale acestui tânăr lombard?teau fi tainicile însărcinări ale acestui tânăr lombard? Venea oare să cerceteze, să inspecteze? Filip celVenea oare să cerceteze, să inspecteze? Filip cel Frumos avea odinioară asemenea agenţi misterioşiFrumos avea odinioară asemenea agenţi misterioşi care, dându-şi alte meserii de ochii lumii, umblau princare, dându-şi alte meserii de ochii lumii, umblau prin ţară, îşi făceau rapoartele, apoi, într-o bună zi, vreunţară, îşi făceau rapoartele, apoi, într-o bună zi, vreun cap cădea, o poartă de temniţă se deschidea...cap cădea, o poartă de temniţă se deschidea...

- Domnule Portefruit, vorbi Guccio, înainte de orice- Domnule Portefruit, vorbi Guccio, înainte de orice vreau să te înştiinţez că n-am pomenit nimic la curtevreau să te înştiinţez că n-am pomenit nimic la curte despre afacerea ceea cu moştenirea familiei Cressay,despre afacerea ceea cu moştenirea familiei Cressay, care făcu să ne întâlnim anul trecut. Am înţeles că acare făcu să ne întâlnim anul trecut. Am înţeles că a fost o greşeală la mijloc. Îţi spun asta ca să te lifost o greşeală la mijloc. Îţi spun asta ca să te li --niştesc.niştesc.

Frumos chip, într-adevăr, de a-l linişti pe ispravnic!Frumos chip, într-adevăr, de a-l linişti pe ispravnic! I-o spunea adică din capul locului, de la obraz: "ÎţiI-o spunea adică din capul locului, de la obraz: "Îţi amintesc, jupâne, că te-am prins cu mâţa-n sac şi potamintesc, jupâne, că te-am prins cu mâţa-n sac şi pot face să se afle asta când oi vrea".face să se afle asta când oi vrea".

Faţa buhăită a ispravnicului, rotundă ca luna, păliFaţa buhăită a ispravnicului, rotundă ca luna, păli

niţel, afară de fraga ceea de carne liliachie care-i îmniţel, afară de fraga ceea de carne liliachie care-i îm--bobocea urâcios pe frunte. Ochii îi erau mici şi galbobocea urâcios pe frunte. Ochii îi erau mici şi gal--beni. Omul acesta trebuie să fi avut ceva dinsprebeni. Omul acesta trebuie să fi avut ceva dinspre partea ficatului, care nu funcţiona bine.partea ficatului, care nu funcţiona bine.

- Îţi sunt recunoscător, domnule Baglioni, pentru- Îţi sunt recunoscător, domnule Baglioni, pentru felul cum ai judecat întâmplarea aceea, răspunsefelul cum ai judecat întâmplarea aceea, răspunse dânsul. Într-adevăr, a fost o greşeală. De altminteri,dânsul. Într-adevăr, a fost o greşeală. De altminteri, am pus de s-au şters socotelile din catastif.am pus de s-au şters socotelile din catastif.

- A fost deci nevoie să fie şterse? observă Guccio.- A fost deci nevoie să fie şterse? observă Guccio.Celălalt înţelese că-l luase gura pe dinainte şi spuCelălalt înţelese că-l luase gura pe dinainte şi spu--

sese o gugumănie primejdioasă. Hotărât lucru, acestsese o gugumănie primejdioasă. Hotărât lucru, acest tânăr lombard avea darul de a-l zăpăci.tânăr lombard avea darul de a-l zăpăci.

- Voiam tocmai să mă aşez la masă, zise el ca să- Voiam tocmai să mă aşez la masă, zise el ca să schimbe vorba cât mai repede. Îmi vei face cinsteaschimbe vorba cât mai repede. Îmi vei face cinstea de-a prânzi cu mine...de-a prânzi cu mine...

Începea să se arate slugarnic. Demnitatea îi poÎncepea să se arate slugarnic. Demnitatea îi po--runcea lui Guccio să refuze, dar şiretenia îi cerea săruncea lui Guccio să refuze, dar şiretenia îi cerea să primească: niciodată oamenii nu-şi dezleagă limbaprimească: niciodată oamenii nu-şi dezleagă limba mai uşor ca la masă. Afară de asta, Guccio nu îmbumai uşor ca la masă. Afară de asta, Guccio nu îmbu--case nimic de dimineaţă şi alergase mult. Astfel că,case nimic de dimineaţă şi alergase mult. Astfel că, venind din Neauphle cu gând să-l ucidă pe ispravnic,venind din Neauphle cu gând să-l ucidă pe ispravnic, se pomeni acum aşezat la largul său lângă acesta, şise pomeni acum aşezat la largul său lângă acesta, şi slujindu-se de pumnal doar pentru a tăia din purcelulslujindu-se de pumnal doar pentru a tăia din purcelul de lapte, bine rumenit, care plutea în untura lui aurie.de lapte, bine rumenit, care plutea în untura lui aurie.

Felul cum se ospăta ispravnicul în mijlocul unuiFelul cum se ospăta ispravnicul în mijlocul unui ţinut bântuit de foamete era de-a dreptul revoltător.ţinut bântuit de foamete era de-a dreptul revoltător.

"Când mă gândesc, îşi zicea Guccio, când mă gân"Când mă gândesc, îşi zicea Guccio, când mă gân--desc că am venit aici spre a găsi ceva de mâncaredesc că am venit aici spre a găsi ceva de mâncare pentru Maria şi acum mă îndop eu!"pentru Maria şi acum mă îndop eu!"

Cu fiecare înghiţitură simţea că-i creşte ura împoCu fiecare înghiţitură simţea că-i creşte ura împo--triva lui Portefruit; şi cum celălalt, crezând că-ltriva lui Portefruit; şi cum celălalt, crezând că-l câştigă pe oaspe de partea sa, poruncea să fie scoasecâştigă pe oaspe de partea sa, poruncea să fie scoase bucatele cele mai bune şi vinurile cele mai rare,bucatele cele mai bune şi vinurile cele mai rare, Guccio îşi repeta la fiecare cupă pe care o dădea peGuccio îşi repeta la fiecare cupă pe care o dădea pe

gât:gât:"Are să mi-o plătească porcul ăsta! N-am să mă las"Are să mi-o plătească porcul ăsta! N-am să mă las

până nu-l voi trimite să se legene în ştreang."până nu-l voi trimite să se legene în ştreang."Nicicând un prânz nu fu dat gata cu atâta poftă şiNicicând un prânz nu fu dat gata cu atâta poftă şi

cu aşa de puţin folos pentru gazdă. Guccio nu pierdeacu aşa de puţin folos pentru gazdă. Guccio nu pierdea nici un prilej ca să-l amărască pe ispravnic.nici un prilej ca să-l amărască pe ispravnic.

- Aflai că-ţi cumpăraşi nişte şoimi, jupâne Porte- Aflai că-ţi cumpăraşi nişte şoimi, jupâne Porte--fruit, spuse el pe neaşteptate. Aşadar, ai drept să vâfruit, spuse el pe neaşteptate. Aşadar, ai drept să vâ--nezi ca nobilii?nezi ca nobilii?

Celălalt se înecă cu vinul la gură.Celălalt se înecă cu vinul la gură.- Vânez cu nobilii din împrejurimi, când binevoiesc- Vânez cu nobilii din împrejurimi, când binevoiesc

să mă poftească la vânătorile lor, răspunse repede issă mă poftească la vânătorile lor, răspunse repede is--pravnicul.pravnicul.

Încercă din nou să abată vorba la altele şi adăugă,Încercă din nou să abată vorba la altele şi adăugă, doar ca să spună ceva:doar ca să spună ceva:

- Călătoreşti mult, mi se pare, domnule Baglioni?- Călătoreşti mult, mi se pare, domnule Baglioni?- Mult, ce-i drept, răspunse Guccio pe un ton nepă- Mult, ce-i drept, răspunse Guccio pe un ton nepă--

sător. Mă întorc din Italia, unde am fost cu o treabăsător. Mă întorc din Italia, unde am fost cu o treabă de-a regelui pe lângă regina Neapolei.de-a regelui pe lângă regina Neapolei.

Portefruit îşi aduse aminte că la întâia lor întâlnirePortefruit îşi aduse aminte că la întâia lor întâlnire Guccio se întorcea dintr-o misie pe lângă regina AnGuccio se întorcea dintr-o misie pe lângă regina An--gliei. Hotărât lucru, flăcăul acesta părea să fie trimisgliei. Hotărât lucru, flăcăul acesta părea să fie trimis mereu spre a sta de vorbă mai ales cu reginele: aveamereu spre a sta de vorbă mai ales cu reginele: avea deci trecere mare. Afară de asta, găsea mijlocul sădeci trecere mare. Afară de asta, găsea mijlocul să ştie întotdeauna lucruri despre care ar fi fost mai bineştie întotdeauna lucruri despre care ar fi fost mai bine să nu se vorbească...să nu se vorbească...

- Jupâne Portefruit, slujbaşii băncii pe care o are- Jupâne Portefruit, slujbaşii băncii pe care o are unchiu-meu la Neauphle au ajuns la mare ananghie,unchiu-meu la Neauphle au ajuns la mare ananghie, spuse deodată Guccio. I-am găsit lihniţi de foame, şispuse deodată Guccio. I-am găsit lihniţi de foame, şi ei mă încredinţează că nu pot cumpăra nimic. (Ispravei mă încredinţează că nu pot cumpăra nimic. (Isprav--nicul înţelese că Guccio începea să dea pe faţă ceeanicul înţelese că Guccio începea să dea pe faţă ceea ce-l adusese acolo.) Pe ce temei ceri dumneata de lace-l adusese acolo.) Pe ce temei ceri dumneata de la oamenii unui ţinut aşa de pustiit de foamete să-ţi deaoamenii unui ţinut aşa de pustiit de foamete să-ţi dea zeciuiala, strângând şi sechestrând tot ce le mai răzeciuiala, strângând şi sechestrând tot ce le mai ră--

mâne ca să-şi astâmpere foamea?mâne ca să-şi astâmpere foamea?- Ei, domnule Baglioni, e o grea problema pentru- Ei, domnule Baglioni, e o grea problema pentru

mine şi care mă mâhneşte foarte, ţi-o jur. Dar trebuiemine şi care mă mâhneşte foarte, ţi-o jur. Dar trebuie să ascult de poruncile venite de la Paris. Sunt datorsă ascult de poruncile venite de la Paris. Sunt dator să trimit în fiecare săptămână trei căruţe cu merinde,să trimit în fiecare săptămână trei căruţe cu merinde, ca toţi ceilalţi ispravnici de prin părţile acestea, căcica toţi ceilalţi ispravnici de prin părţile acestea, căci monseniorul de Marigny se teme de răzmeriţă şi vreamonseniorul de Marigny se teme de răzmeriţă şi vrea să-şi ţină capitala în mână. Ca întotdeauna, satelesă-şi ţină capitala în mână. Ca întotdeauna, satele sunt acelea care duc greul.sunt acelea care duc greul.

- Dar când vătăşeii dumitale strâng să umple trei- Dar când vătăşeii dumitale strâng să umple trei căruţe, mai apucă destul ca să umple patru, aşa căcăruţe, mai apucă destul ca să umple patru, aşa că una o păstrezi pentru dumneata.una o păstrezi pentru dumneata.

Spaima cuprinse iar inima ispravnicului. Vai, ceSpaima cuprinse iar inima ispravnicului. Vai, ce prânz apăsător! Avea de ce se teme să nu i se aplece!prânz apăsător! Avea de ce se teme să nu i se aplece!

- Niciodată, domnule Baglioni, niciodată! Ce-ţi- Niciodată, domnule Baglioni, niciodată! Ce-ţi trece prin minte?trece prin minte?

- Haide, haide, ispravnice! De unde-ţi vin toate- Haide, haide, ispravnice! De unde-ţi vin toate acestea? izbucni Guccio, arătând masa. Şuncile, dupăacestea? izbucni Guccio, arătând masa. Şuncile, după câte ştiu, nu cresc pe ferestrele dumitale. Iar vătăşeiicâte ştiu, nu cresc pe ferestrele dumitale. Iar vătăşeii dumitale nu cumva se îngraşă, cum îi vedem, doar lindumitale nu cumva se îngraşă, cum îi vedem, doar lin--gând floarea de crin de pe ghioagele lor?gând floarea de crin de pe ghioagele lor?

"Să fi ştiut asta, gândi Portefruit, nu l-aş fi ospătat"Să fi ştiut asta, gândi Portefruit, nu l-aş fi ospătat aşa de bine."aşa de bine."

- Pentru că, vezi dumneata, răspunse el, dacă vrei- Pentru că, vezi dumneata, răspunse el, dacă vrei să fie linişte în ţară, trebuie să-i hrăneşti cum se cusă fie linişte în ţară, trebuie să-i hrăneşti cum se cu--vine pe cei puşi s-o păzească.vine pe cei puşi s-o păzească.

- Fireşte, fireşte, se învoi Guccio. Bine zici. Un om- Fireşte, fireşte, se învoi Guccio. Bine zici. Un om împovărat cu o slujbă aşa de înaltă cum e a dumitaleîmpovărat cu o slujbă aşa de înaltă cum e a dumitale nu trebuie să judece ca oamenii de rând şi nici să senu trebuie să judece ca oamenii de rând şi nici să se poarte la fel cu dânşii.poarte la fel cu dânşii.

Începea deodată să-i dea dreptate ispravnicului,Începea deodată să-i dea dreptate ispravnicului, vorbindu-i prietenos şi împărtăşindu-i întru totul vevorbindu-i prietenos şi împărtăşindu-i întru totul ve--derile. Fără s-o facă înadins, se purta întocmai caderile. Fără s-o facă înadins, se purta întocmai ca monseniorul Robert d'Artois, pe care îl văzuse de maimonseniorul Robert d'Artois, pe care îl văzuse de mai

multe ori şi ale cărui apucături îi plăcuseră grozav...multe ori şi ale cărui apucături îi plăcuseră grozav... Încă puţin şi l-ar fi bătut pe umeri. Portefruit, careÎncă puţin şi l-ar fi bătut pe umeri. Portefruit, care băuse zdravăn ca să prindă curaj, căzu în capcană.băuse zdravăn ca să prindă curaj, căzu în capcană.

- La fel şi în privinţa dăjdiilor... urmă Guccio.- La fel şi în privinţa dăjdiilor... urmă Guccio.- Dăjdiile? repetă ispravnicul.- Dăjdiile? repetă ispravnicul.- Ei, da! dumneata le ai în arendă. Trebuie să trăi- Ei, da! dumneata le ai în arendă. Trebuie să trăi--

eşti din ele şi să-ţi plăteşti vătăşeii. Aşa că, vrândeşti din ele şi să-ţi plăteşti vătăşeii. Aşa că, vrând--nevrând, trebuie să scoţi mai mult decât ai de dat visnevrând, trebuie să scoţi mai mult decât ai de dat vis--tieriei. Cum faci asta? Iei birul îndoit, nu-i aşa? E ceeatieriei. Cum faci asta? Iei birul îndoit, nu-i aşa? E ceea ce fac, pe cât ştiu eu, toţi ispravnicii.ce fac, pe cât ştiu eu, toţi ispravnicii.

- Cam aşa, recunoscu Portefruit fără să se mai co- Cam aşa, recunoscu Portefruit fără să se mai co--dească, încredinţat că are în faţă, dacă nu un comdească, încredinţat că are în faţă, dacă nu un com--plice, barem un om care ştie cum stau lucrurile.plice, barem un om care ştie cum stau lucrurile. Suntem siliţi la asta. Gândeşte-te că pentru a căpătaSuntem siliţi la asta. Gândeşte-te că pentru a căpăta slujba mea a trebuit să şpăguiesc pe unul din secreslujba mea a trebuit să şpăguiesc pe unul din secre--tarii lui Marigny.tarii lui Marigny.

- Adevărat? Un secretar al lui Marigny?- Adevărat? Un secretar al lui Marigny?- Fireşte, şi-l ating mereu cu câte ceva în fiecare an- Fireşte, şi-l ating mereu cu câte ceva în fiecare an

de Sfântul Nicolae. Trebuie de asemenea să împart cude Sfântul Nicolae. Trebuie de asemenea să împart cu dăbilarul meu, fără să mai vorbesc de cât mă ciupeştedăbilarul meu, fără să mai vorbesc de cât mă ciupeşte judele care e deasupra mea. Aşa că la încheierea sojudele care e deasupra mea. Aşa că la încheierea so--cotelilor...cotelilor...

- Nu mai rămâne mare lucru pentru dumneata,- Nu mai rămâne mare lucru pentru dumneata, înţeleg asta... Atunci, ispravnice, îmi vei da o mână deînţeleg asta... Atunci, ispravnice, îmi vei da o mână de ajutor, precum am dreptul să-ţi cer, iar eu îţi voi proajutor, precum am dreptul să-ţi cer, iar eu îţi voi pro--pune un târg din care n-ai să ieşi păgubit. Trebuie să-pune un târg din care n-ai să ieşi păgubit. Trebuie să-mi hrănesc slujbaşii băncii. În fiecare săptămână lemi hrănesc slujbaşii băncii. În fiecare săptămână le vei da sare, făină, bob, miere şi carne proaspătă sauvei da sare, făină, bob, miere şi carne proaspătă sau uscată cât au nevoie pentru trai, şi pe care ţi le voruscată cât au nevoie pentru trai, şi pe care ţi le vor plăti la preţul cel mai bun al Parisului, ba încă şi treiplăti la preţul cel mai bun al Parisului, ba încă şi trei gologani pe deasupra de fiece litră. Îţi pot lăsa chiargologani pe deasupra de fiece litră. Îţi pot lăsa chiar cincizeci de livre arvună, adăugă el, zornăindu-şicincizeci de livre arvună, adăugă el, zornăindu-şi punga doldora.punga doldora.

Clinchetul aurului sfârşi prin a adormi neîncreClinchetul aurului sfârşi prin a adormi neîncre--

derea ispravnicului. Se mai tocmi chipurile niţel, hoderea ispravnicului. Se mai tocmi chipurile niţel, ho--tărând împreună cu Guccio câte ocale are să dea detărând împreună cu Guccio câte ocale are să dea de fiecare marfă, acesta socotindu-le pe toate îndoit, cafiecare marfă, acesta socotindu-le pe toate îndoit, ca să poată da o parte familiei Cressay.să poată da o parte familiei Cressay.

Cum Guccio ţinea să ia numaidecât cu dânsul câteCum Guccio ţinea să ia numaidecât cu dânsul câte ceva din merindele făgăduite, ispravnicul îl duse înceva din merindele făgăduite, ispravnicul îl duse în cămara lui, care semăna a magazie de negustor.cămara lui, care semăna a magazie de negustor.

Acum că încheiase târgul, la ce bun să se mai asAcum că încheiase târgul, la ce bun să se mai as--cundă după deget? Era chiar bucuros că putea în sfâcundă după deget? Era chiar bucuros că putea în sfâ--rşit să arate cuiva, fără teamă, comorile sale alimenrşit să arate cuiva, fără teamă, comorile sale alimen--tare cu care se fălea negreşit mai mult decât cu dretare cu care se fălea negreşit mai mult decât cu dre--gătoria sa. Dacă ambiţia îl făcuse să ajungă ispravnic,gătoria sa. Dacă ambiţia îl făcuse să ajungă ispravnic, în schimb, însuşirile sale din născare îl arătau înzesîn schimb, însuşirile sale din născare îl arătau înzes--trat pentru negoţul de băcănie. Cu faţa rotundă, nasultrat pentru negoţul de băcănie. Cu faţa rotundă, nasul în aer şi braţele scurte, se tot foia printre baniţele deîn aer şi braţele scurte, se tot foia printre baniţele de linte şi de mazăre, adulmeca brânza, mângâia dinlinte şi de mazăre, adulmeca brânza, mângâia din ochi şirurile de cârnaţi. După ce se ospătase două ceochi şirurile de cârnaţi. După ce se ospătase două ce--asuri, părea că i se şi făcuse din nou foame.asuri, părea că i se şi făcuse din nou foame.

"Căpcăunul ăsta ar merita să-l calce oamenii, pră"Căpcăunul ăsta ar merita să-l calce oamenii, pră--dându-l şi muindu-i oasele cu furca şi toroipanul",dându-l şi muindu-i oasele cu furca şi toroipanul", gândea Guccio.gândea Guccio.

Un argat pregăti o legătură cu bunătăţi pe care oUn argat pregăti o legătură cu bunătăţi pe care o înveli într-o pânză, ca să nu se vadă ce-i acolo, şiînveli într-o pânză, ca să nu se vadă ce-i acolo, şi Guccio o prinse de oblâncul şeii.Guccio o prinse de oblâncul şeii.

- Iar dacă ţi se întâmplă şi dumitale să duci lipsă la- Iar dacă ţi se întâmplă şi dumitale să duci lipsă la Paris de-ale gurii, îi spuse ispravnicul însoţindu-l laParis de-ale gurii, îi spuse ispravnicul însoţindu-l la plecare, poate că aş putea cu vreun prilej să-ţi trimitplecare, poate că aş putea cu vreun prilej să-ţi trimit o căruţă.o căruţă.

- Mă voi gândi la asta, ispravnice. De altminteri n-- Mă voi gândi la asta, ispravnice. De altminteri n-are să treacă mult şi ai să mă vezi iar pe aici. Iar pânăare să treacă mult şi ai să mă vezi iar pe aici. Iar până atunci, fii fără grijă, voi vorbi de dumneata cum se cuatunci, fii fără grijă, voi vorbi de dumneata cum se cu--vine.vine.

Asupra acestora, Guccio porni îndărăt spre NeAsupra acestora, Guccio porni îndărăt spre Ne--auphle, oprindu-se la bancă, unde slujbaşii îl copleşirăauphle, oprindu-se la bancă, unde slujbaşii îl copleşiră

cu binecuvântările lor când aflară vestea cea bună.cu binecuvântările lor când aflară vestea cea bună.- Aşadar, zise Guccio, în fiecare săptămână va veni- Aşadar, zise Guccio, în fiecare săptămână va veni

cineva de la Cressay să ia jumătate din merindele pecineva de la Cressay să ia jumătate din merindele pe care vi le va da ispravnicul ori le veţi duce voi acolocare vi le va da ispravnicul ori le veţi duce voi acolo după ce s-o înnopta. Unchiu-meu se intereseazădupă ce s-o înnopta. Unchiu-meu se interesează grozav de această familie, care are mai multă treceregrozav de această familie, care are mai multă trecere decât s-ar părea; aveţi deci grijă să nu ducă vreodecât s-ar părea; aveţi deci grijă să nu ducă vreo lipsă.lipsă.

- Urmează să ne plătească cu bani peşin, sau tre- Urmează să ne plătească cu bani peşin, sau tre--buie să adăugăm la datoria lor tot ce le vom da? înbuie să adăugăm la datoria lor tot ce le vom da? în--trebă mai-marele zărăfiei.trebă mai-marele zărăfiei.

- Veţi întocmi o socoteală deosebită pe care o voi- Veţi întocmi o socoteală deosebită pe care o voi supraveghea eu.supraveghea eu.

După zece minute Guccio sosea la conac, învârtindDupă zece minute Guccio sosea la conac, învârtind în mână, triumfător, legătura cu provizii. Maria avuîn mână, triumfător, legătura cu provizii. Maria avu lacrimi în ochi când îl văzu în odaia ei, scoţând unalacrimi în ochi când îl văzu în odaia ei, scoţând una după alta bunătăţile ce dobândise.după alta bunătăţile ce dobândise.

- Guccio, îmi vine a crede că eşti un vrăjitor, izbucni- Guccio, îmi vine a crede că eşti un vrăjitor, izbucni dânsa.dânsa.

- Voi face încă şi mai mult ca să te văd iar sănă- Voi face încă şi mai mult ca să te văd iar sănă--toasă şi să mă bucur de iubirea ta. La fiecare opt ziletoasă şi să mă bucur de iubirea ta. La fiecare opt zile veţi primi tot atâta... Crede-mă, adăugă el zâmbind, eveţi primi tot atâta... Crede-mă, adăugă el zâmbind, e mai uşor să găseşti de mâncare decât să găseşti unmai uşor să găseşti de mâncare decât să găseşti un cardinal în tot Avignonul.cardinal în tot Avignonul.

Aceasta îi aduse aminte că nu venise la CressayAceasta îi aduse aminte că nu venise la Cressay numai pentru ai spune fetei vorbe dulci. Deoarece senumai pentru ai spune fetei vorbe dulci. Deoarece se aflau singuri în odaie, Guccio folosi prilejul ca s-o înaflau singuri în odaie, Guccio folosi prilejul ca s-o în--trebe dacă lădiţa pe care i-o încredinţase toamna tretrebe dacă lădiţa pe care i-o încredinţase toamna tre--cută era tot la locul ei în capelă.cută era tot la locul ei în capelă.

- O vei găsi unde am pus-o, răspunse Maria. De- O vei găsi unde am pus-o, răspunse Maria. De aceea mi-a fost şi teamă că mor fără să ştiu ce trebuieaceea mi-a fost şi teamă că mor fără să ştiu ce trebuie să fac cu ea.să fac cu ea.

- Nu te mai necăji pentru asta, o voi lua eu de- Nu te mai necăji pentru asta, o voi lua eu de acolo. Şi te rog, dacă mă iubeşti, nu te mai gândi laacolo. Şi te rog, dacă mă iubeşti, nu te mai gândi la

moarte!moarte!- Acum nu mă mai gândesc! spuse fata, zâmbind.- Acum nu mă mai gândesc! spuse fata, zâmbind.După ce-i făgădui că va veni mai des la Cressay,După ce-i făgădui că va veni mai des la Cressay,

Guccio o lăsă singură, în timp ce dânsa mânca cu nesGuccio o lăsă singură, în timp ce dânsa mânca cu nes--pusă poftă nişte prune uscate.pusă poftă nişte prune uscate.

Întors în odaia mare de jos, îi spuse cucoaneiÎntors în odaia mare de jos, îi spuse cucoanei Eliabel că adusese din Italia câteva relicve straşniceEliabel că adusese din Italia câteva relicve straşnice foarte bune de leac şi că dorea să se roage avându-lefoarte bune de leac şi că dorea să se roage avându-le alături, singur în capelă, pentru a obţine tămăduireaalături, singur în capelă, pentru a obţine tămăduirea Mariei. Văduva se minună că flăcăul acesta atât deMariei. Văduva se minună că flăcăul acesta atât de umblat, atât de săritor, atât de iscusit era totodată şiumblat, atât de săritor, atât de iscusit era totodată şi aşa de cucernic. Hotărât lucru, avea toate darurile...aşa de cucernic. Hotărât lucru, avea toate darurile...

Luând cheia, Guccio merse aşadar să se încuie înLuând cheia, Guccio merse aşadar să se încuie în capelă; acolo, trecu în spatele micului altar, găsi fărăcapelă; acolo, trecu în spatele micului altar, găsi fără bătaie de cap piatra aceea de se răsucea pe locul eibătaie de cap piatra aceea de se răsucea pe locul ei şi, scotocind prin câteva sfinte oseminte ale nu se ştieşi, scotocind prin câteva sfinte oseminte ale nu se ştie cui, dădu peste cutia de plumb care conţinea chitanţacui, dădu peste cutia de plumb care conţinea chitanţa iscălită de Marigny arhiepiscopul. "Iată o relicvă bunăiscălită de Marigny arhiepiscopul. "Iată o relicvă bună să vindece ţara", îşi spuse, şi, aşezând piatra la loc,să vindece ţara", îşi spuse, şi, aşezând piatra la loc, ieşi din capelă, dându-şi un aer cuvios.ieşi din capelă, dându-şi un aer cuvios.

Primi îmbrăţişările şi mulţumirile castelanei şi alePrimi îmbrăţişările şi mulţumirile castelanei şi ale celor doi feciori ai ei, apoi o întinse numaidecât,celor doi feciori ai ei, apoi o întinse numaidecât, luând iar drumul Parisului.luând iar drumul Parisului.

Biruit de oboseală, făcu popas într-un sătuc, VerBiruit de oboseală, făcu popas într-un sătuc, Ver--sailles, unde dormi câteva ceasuri. A doua zi se însailles, unde dormi câteva ceasuri. A doua zi se în--făţişă unchiului său, căruia îi povesti tot, în sfârşit,făţişă unchiului său, căruia îi povesti tot, în sfârşit, aproape tot, adică nu stărui prea mult asupra porunaproape tot, adică nu stărui prea mult asupra porun--cilor pe care le dăduse pentru a ajuta familia Cressay,cilor pe care le dăduse pentru a ajuta familia Cressay, dar i-o descrise şi vorbi de matrapazlâcurile ispravnidar i-o descrise şi vorbi de matrapazlâcurile ispravni--cului cu o mânie care-l surprinse pe bancher.cului cu o mânie care-l surprinse pe bancher.

- Mi-ai adus chitanţa arhiepiscopului? întrebă To- Mi-ai adus chitanţa arhiepiscopului? întrebă To--lomei.lomei.

- Fireşte, unchiule, răspunse Guccio, întinzându-i- Fireşte, unchiule, răspunse Guccio, întinzându-i cutia de plumb.cutia de plumb.

- Şi zici că ispravnicul ţi-a mărturisit el însuşi că le- Şi zici că ispravnicul ţi-a mărturisit el însuşi că le ia oamenilor birul îndoit, vărsând apoi o parte unuiia oamenilor birul îndoit, vărsând apoi o parte unui secretar al lui Marigny? Aflat-ai căruia din ei?secretar al lui Marigny? Aflat-ai căruia din ei?

- Aş putea s-o aflu. Portefruit ăsta mă crede acum- Aş putea s-o aflu. Portefruit ăsta mă crede acum prietenul său cel mai bun.prietenul său cel mai bun.

- Şi el spune că şi ceilalţi ispravnici fac la fel?- Şi el spune că şi ceilalţi ispravnici fac la fel?- O spune pe şleau. Asta nu-i o ruşine? Ei fac un- O spune pe şleau. Asta nu-i o ruşine? Ei fac un

negoţ murdar cu foamea şi se îndoapă ca nişte porci,negoţ murdar cu foamea şi se îndoapă ca nişte porci, pe când în jurul lor norodul crapă de sărăcie. Regelepe când în jurul lor norodul crapă de sărăcie. Regele n-ar trebui oare înştiinţat despre aceasta?n-ar trebui oare înştiinţat despre aceasta?

Ochiul stâng al lui Tolomei, cel care nu se vedea niOchiul stâng al lui Tolomei, cel care nu se vedea ni--ciodată, se deschisese pe neaşteptate, dând întregiiciodată, se deschisese pe neaşteptate, dând întregii feţe o altă expresie, în acelaşi timp ironică şi amenifeţe o altă expresie, în acelaşi timp ironică şi ameni--nţătoare. Bancherul îşi freca încet una de alta mâinilenţătoare. Bancherul îşi freca încet una de alta mâinile sale grase cu degete ascuţite.sale grase cu degete ascuţite.

- Ei bine, mi-aduci veşti foarte bune, spuse el, şi re- Ei bine, mi-aduci veşti foarte bune, spuse el, şi re--petă zâmbind: foarte bune veşti, dragul meu Guccio.petă zâmbind: foarte bune veşti, dragul meu Guccio.

VINCENNESVINCENNES

Când omul zilelor noastre încearcă să-şi înfăţişezeCând omul zilelor noastre încearcă să-şi înfăţişeze evul de mijloc, el crede de obicei că pentru asta i seevul de mijloc, el crede de obicei că pentru asta i se cere un mare efort al imaginaţiei. Evul de mijloc îicere un mare efort al imaginaţiei. Evul de mijloc îi apare ca o epocă întunecată, pierdută în noaptea timapare ca o epocă întunecată, pierdută în noaptea tim--purilor, o clipă din istoria lumii în care soarele nu sepurilor, o clipă din istoria lumii în care soarele nu se arată niciodată şi în care trăia o umanitate cu niştearată niciodată şi în care trăia o umanitate cu nişte orânduieli pe de-a-ntregul deosebite de cele ştiute deorânduieli pe de-a-ntregul deosebite de cele ştiute de noi. Or, e de ajuns să deschidem ochii asupra univernoi. Or, e de ajuns să deschidem ochii asupra univer--sului nostru, e de ajuns să citim în fiecare dimineaţăsului nostru, e de ajuns să citim în fiecare dimineaţă gazetele noastre spre a descoperi că evul de mijloc egazetele noastre spre a descoperi că evul de mijloc e aici, foarte aproape. El continuă să existe alături deaici, foarte aproape. El continuă să existe alături de noi, şi nu numai prin câteva vestigii monumentale; îlnoi, şi nu numai prin câteva vestigii monumentale; îl găseşti de cealaltă parte a mării care udă ţărmurilegăseşti de cealaltă parte a mării care udă ţărmurile noastre, la câteva ceasuri de zbor; face parte din ceeanoastre, la câteva ceasuri de zbor; face parte din ceea ce se mai numeşte încă imperiul francez şi pune oace se mai numeşte încă imperiul francez şi pune oa--menilor noştri de stat ai veacului al XX-lea problememenilor noştri de stat ai veacului al XX-lea probleme pe care dânşii nu izbutesc să le rezolve.pe care dânşii nu izbutesc să le rezolve.

Câteva ţări musulmane din Africa de Nord şi dinCâteva ţări musulmane din Africa de Nord şi din Orientul apropiat, care sunt încă, foarte exact, la veOrientul apropiat, care sunt încă, foarte exact, la ve--acul al XIV-lea al erei lor, ne pot da, sub multe asacul al XIV-lea al erei lor, ne pot da, sub multe as--pecte, o imagine a ceea ce fu lumea medievală europecte, o imagine a ceea ce fu lumea medievală euro--peană. Aceleaşi oraşe cu uliţe strâmte, într-o veşnicăpeană. Aceleaşi oraşe cu uliţe strâmte, într-o veşnică forfotă, cu colibe înghesuite unele într-altele şi cu câforfotă, cu colibe înghesuite unele într-altele şi cu câ--teva palate somptuoase; acelaşi contrast între sărăciateva palate somptuoase; acelaşi contrast între sărăcia înfiorătoare a claselor sărace şi huzurul marilor feuînfiorătoare a claselor sărace şi huzurul marilor feu--dali; aceiaşi povestitori pe la colţul uliţelor, îmdali; aceiaşi povestitori pe la colţul uliţelor, îm--prăştiind visul odată cu noutăţile zilei; acelaşi norodprăştiind visul odată cu noutăţile zilei; acelaşi norod în care nouă oameni din zece nu ştiu carte, îndurândîn care nouă oameni din zece nu ştiu carte, îndurând vreme îndelungată asuprirea şi apucat pe neaşteptatevreme îndelungată asuprirea şi apucat pe neaşteptate de revolte aprige, de spaimă, ucigătoare; acelaşide revolte aprige, de spaimă, ucigătoare; acelaşi amestec neîngăduit al credinţei religioase în treburileamestec neîngăduit al credinţei religioase în treburile obşteşti; aceleaşi fanatisme, aceleaşi uneltiri ale stăobşteşti; aceleaşi fanatisme, aceleaşi uneltiri ale stă--

pânirii, aceeaşi vrajbă între tagmele potrivnice, acepânirii, aceeaşi vrajbă între tagmele potrivnice, ace--leaşi comploturi aşa de straniu urzite, că nu-şi maileaşi comploturi aşa de straniu urzite, că nu-şi mai află deznodământul decât în sânge!... Conclavurileaflă deznodământul decât în sânge!... Conclavurile din evul de mijloc trebuie să fi fost foarte asemănădin evul de mijloc trebuie să fi fost foarte asemănă--toare cu adunările ulemaşilortoare cu adunările ulemaşilor1010. Dramele dinastice. Dramele dinastice care au pecetluit sfârşitul capeţinilor direcţi par aicare au pecetluit sfârşitul capeţinilor direcţi par ai--doma dramelor dinastice care frământă în zileledoma dramelor dinastice care frământă în zilele noastre ţările arabe; şi însăşi povestirea de faţă va finoastre ţările arabe; şi însăşi povestirea de faţă va fi fără îndoiala mai bine înţeleasă când vom spune că eafără îndoiala mai bine înţeleasă când vom spune că ea oglindeşte lupta pe viaţă şi pe moarte dintre paşa Vaoglindeşte lupta pe viaţă şi pe moarte dintre paşa Va--lois şi marele vizir Marigny. Singura deosebire e înlois şi marele vizir Marigny. Singura deosebire e în aceea că ţările europene din evul de mijloc nu slujeauaceea că ţările europene din evul de mijloc nu slujeau drept câmp de expansiune pentru interesele naţiudrept câmp de expansiune pentru interesele naţiu--nilor mai bine înzestrate cu mijloace tehnice şi armanilor mai bine înzestrate cu mijloace tehnice şi arma--ment. De la căderea imperiului roman, colonialismulment. De la căderea imperiului roman, colonialismul murise, cel puţin pe meleagurile noastre.murise, cel puţin pe meleagurile noastre.

"Nu l-am putut doborî izbindu-l făţiş - nu face"Nu l-am putut doborî izbindu-l făţiş - nu face nimic! - îl vom doborî pe de lături", spusese bancherulnimic! - îl vom doborî pe de lături", spusese bancherul Tolomei, vorbind de Marigny după ce acesta redobânTolomei, vorbind de Marigny după ce acesta redobân--dise încrederea regelui.dise încrederea regelui.

Când Guccio îi destăinuise învârtelile ispravniculuiCând Guccio îi destăinuise învârtelile ispravnicului de la Montfort-l'Amaury, Tolomei chibzui două zile înde la Montfort-l'Amaury, Tolomei chibzui două zile în--tregi la ce avea de făcut; apoi, în cea de-a treia zi, putregi la ce avea de făcut; apoi, în cea de-a treia zi, pu--nându-şi giubeaua îmblănită, scufa şi pelerina, căcinându-şi giubeaua îmblănită, scufa şi pelerina, căci ploua şi fulguia în după-amiaza aceea, merse la paploua şi fulguia în după-amiaza aceea, merse la pa--latul lui Valois. Găsi acolo pe unchiul regelui îmlatul lui Valois. Găsi acolo pe unchiul regelui îm--preună cu văru-său d'Artois, amândoi destul de cătrăpreună cu văru-său d'Artois, amândoi destul de cătră--niţi, vărsându-şi năduful după înfrângerea suferită şiniţi, vărsându-şi năduful după înfrângerea suferită şi frământând în mintea lor gânduri de răzbunare.frământând în mintea lor gânduri de răzbunare.

- Înălţimile-voastre, le spuse Tolomei, aţi încurcat- Înălţimile-voastre, le spuse Tolomei, aţi încurcat treburile într-aşa fel în săptămânile acestea din urmă,treburile într-aşa fel în săptămânile acestea din urmă, că de-aţi fi ţinut bancă sau prăvălie, ajungeaţi de-acă de-aţi fi ţinut bancă sau prăvălie, ajungeaţi de-a dreptul la faliment.dreptul la faliment.

Putea să-şi îngăduie asemenea ton: i se datorauPutea să-şi îngăduie asemenea ton: i se datorau 1010 Teologi musulmani.Teologi musulmani.

zece mii de livre, şi cei doi înghiţiră dojana fără săzece mii de livre, şi cei doi înghiţiră dojana fără să crâcnească.crâcnească.

- Nu mi-aţi cerut sfatul, urmă cămătarul, aşa că nu- Nu mi-aţi cerut sfatul, urmă cămătarul, aşa că nu vi l-am dat. Aş fi putut să vă spun din capul locului căvi l-am dat. Aş fi putut să vă spun din capul locului că un om atât de mare cum este Enguerrand nu se vaun om atât de mare cum este Enguerrand nu se va apuca să fure vârându-şi mâinile în lăzile de bani aleapuca să fure vârându-şi mâinile în lăzile de bani ale regelui. Dacă a făcut mâncătorii, le-a făcut într-altregelui. Dacă a făcut mâncătorii, le-a făcut într-alt chip.chip.

Apoi, întorcându-se cu faţa la contele de Valois:Apoi, întorcându-se cu faţa la contele de Valois:- Monseniore Charles, ţi-am dat mulţi bani ca să te- Monseniore Charles, ţi-am dat mulţi bani ca să te

poţi ridica în ochii regelui, câştigându-i încrederea;poţi ridica în ochii regelui, câştigându-i încrederea; banii aceştia urma să-mi fie înapoiaţi de îndată.banii aceştia urma să-mi fie înapoiaţi de îndată.

- Dar ţi se vor înapoia, jupâne Tolomei, se răsti Va- Dar ţi se vor înapoia, jupâne Tolomei, se răsti Va--lois.lois.

- Când? N-am să cutez a pune la îndoială cuvântul- Când? N-am să cutez a pune la îndoială cuvântul domniei-tale. Sunt sigur de banii pe care mi-i datodomniei-tale. Sunt sigur de banii pe care mi-i dato--rezi; ar trebui totuşi să ştiu de unde şi cu ce îmi vor firezi; ar trebui totuşi să ştiu de unde şi cu ce îmi vor fi plătiţi, căci vistieria nu mai e pe mâna domniei-tale,plătiţi, căci vistieria nu mai e pe mâna domniei-tale, ci-i din nou la cheremul lui Marigny.ci-i din nou la cheremul lui Marigny.

- Şi ce ne sfătuieşti să facem ca să-i venim de hac- Şi ce ne sfătuieşti să facem ca să-i venim de hac acestui mistreţ împuţit? întrebă Robert d'Artois.acestui mistreţ împuţit? întrebă Robert d'Artois. Suntem tot atât de interesaţi în asta ca şi dumneata,Suntem tot atât de interesaţi în asta ca şi dumneata, crede-mă, iar dacă ai cumva vreo idee mai bună cacrede-mă, iar dacă ai cumva vreo idee mai bună ca ale noastre, va fi binevenită.ale noastre, va fi binevenită.

Tolomei îşi netezi cutele caftanului, apoi îşi încruTolomei îşi netezi cutele caftanului, apoi îşi încru--cişă mâinile pe pântec.cişă mâinile pe pântec.

- Înălţimile-voastre, răspunse el, încetaţi de a-l mai- Înălţimile-voastre, răspunse el, încetaţi de a-l mai învinui pe Marigny. Încetaţi de a mai da sfoară-n ţarăînvinui pe Marigny. Încetaţi de a mai da sfoară-n ţară că-i un hoţ, atunci când regele a hotărât că nu e.că-i un hoţ, atunci când regele a hotărât că nu e. Arătaţi-vă câtăva vreme împăcaţi cu cârmuirea lui, şiArătaţi-vă câtăva vreme împăcaţi cu cârmuirea lui, şi după aceea, fără ca el să ştie, puneţi să se facă cercedupă aceea, fără ca el să ştie, puneţi să se facă cerce--tări prin provincii. Să nu-i însărcinaţi cu treaba astatări prin provincii. Să nu-i însărcinaţi cu treaba asta pe dregătorii regali, căci tocmai pe dânşii trebuie să-ipe dregătorii regali, căci tocmai pe dânşii trebuie să-i ţinem sub ochi; spuneţi nobililor, mari şi mici, asupraţinem sub ochi; spuneţi nobililor, mari şi mici, asupra

cărora aveţi putere, să tragă cu urechea cam pestecărora aveţi putere, să tragă cu urechea cam peste tot spre a afla de învârtelile oamenilor pe care Matot spre a afla de învârtelile oamenilor pe care Ma--rigny i-a vârât în slujbe la isprăvniciile de plasă. Înrigny i-a vârât în slujbe la isprăvniciile de plasă. În multe locuri sunt strânse biruri din care numai o jumulte locuri sunt strânse biruri din care numai o ju--mătate merge la vistierie. Ce nu li se ia oamenilor înmătate merge la vistierie. Ce nu li se ia oamenilor în bani li se ia în merinde cu care se face negoţ. Puneţibani li se ia în merinde cu care se face negoţ. Puneţi să se cerceteze, vă zic, şi apoi obţineţi din partea resă se cerceteze, vă zic, şi apoi obţineţi din partea re--gelui şi a lui Marigny însuşi să fie chemaţi toţi ispravgelui şi a lui Marigny însuşi să fie chemaţi toţi isprav--nicii, perceptorii şi dăbilarii dijmelor pentru a li senicii, perceptorii şi dăbilarii dijmelor pentru a li se cerceta socotelile în faţa baronilor ţării. Atunci, văcerceta socotelile în faţa baronilor ţării. Atunci, vă spun, vor ieşi la iveală furtişaguri aşa de grozave, căspun, vor ieşi la iveală furtişaguri aşa de grozave, că n-are să vă fie greu să i le puneţi în cârcă lui Marigny,n-are să vă fie greu să i le puneţi în cârcă lui Marigny, fără să vă mai bateţi capul spre a vedea dacă-i vinovatfără să vă mai bateţi capul spre a vedea dacă-i vinovat sau nu. Şi făcând astfel, monseniore de Valois, îi veisau nu. Şi făcând astfel, monseniore de Valois, îi vei avea de partea domniei-tale pe toţi nobilii care se buravea de partea domniei-tale pe toţi nobilii care se bur--zuluiesc văzând că pe moşiile lor vătăşeii lui Marignyzuluiesc văzând că pe moşiile lor vătăşeii lui Marigny îşi vâră nasul în toate; şi vei avea de asemenea noîşi vâră nasul în toate; şi vei avea de asemenea no--rodul, care crapă de foame şi caută un ţap ispăşitorrodul, care crapă de foame şi caută un ţap ispăşitor pentru suferinţa lui. Iată, înălţimile-voastre, sfatul pepentru suferinţa lui. Iată, înălţimile-voastre, sfatul pe care îmi îngădui să vi-l dau şi l-aş da regelui, dacă aşcare îmi îngădui să vi-l dau şi l-aş da regelui, dacă aş fi în locul dumneavoastră... Aflaţi, de altminteri, că sofi în locul dumneavoastră... Aflaţi, de altminteri, că so--cietăţile lombarde, care au agenţii cam peste tot, potcietăţile lombarde, care au agenţii cam peste tot, pot să vă dea ajutor în această cercetare, dacă o doriţi...să vă dea ajutor în această cercetare, dacă o doriţi...

- Va fi greu să-l hotărâm pe rege, zise Valois, căci- Va fi greu să-l hotărâm pe rege, zise Valois, căci deocamdată ţine mult la Marigny şi la frate-său, arhideocamdată ţine mult la Marigny şi la frate-său, arhi--episcopul, de la care aşteaptă un papă.episcopul, de la care aşteaptă un papă.

- În ce-l priveşte pe arhiepiscop nu vă faceţi grijă,- În ce-l priveşte pe arhiepiscop nu vă faceţi grijă, răspunse bancherul. Îl am cu ceva la mână, şi când varăspunse bancherul. Îl am cu ceva la mână, şi când va veni ceasul vă voi da acest mijloc de a-l sili să joaceveni ceasul vă voi da acest mijloc de a-l sili să joace aşa cum vrem.aşa cum vrem.

După ce Tolomei ieşi, d'Artois îi spuse lui Valois:După ce Tolomei ieşi, d'Artois îi spuse lui Valois:- Unchiaşul ăsta e mai tare ca noi.- Unchiaşul ăsta e mai tare ca noi.- Mai tare, mai tare... mormăi Valois. Adică ne- Mai tare, mai tare... mormăi Valois. Adică ne

spune în graiul său de negustor lucruri pe care noi lespune în graiul său de negustor lucruri pe care noi le

gândisem dinainte.gândisem dinainte.Şi pentru a doua oară el urmă întocmai instrucţiuŞi pentru a doua oară el urmă întocmai instrucţiu--

nile ce-i erau dictate de puterile banului. Cu cele zecenile ce-i erau dictate de puterile banului. Cu cele zece mii de livre, pentru care dăduse garanţia sa conmii de livre, pentru care dăduse garanţia sa con--fraţilor italieni, jupân Spinello Tolomei îşi oferea luxulfraţilor italieni, jupân Spinello Tolomei îşi oferea luxul de a conduce Franţa.de a conduce Franţa.

Dar lui Valois i-au trebuit aproape două luni pânăDar lui Valois i-au trebuit aproape două luni până să-l convingă pe Aiurit. Degeaba îi tot repeta neposă-l convingă pe Aiurit. Degeaba îi tot repeta nepo--tului:tului:

- Aminteşte-ţi, Ludovic, ultimele cuvinte ale tatălui- Aminteşte-ţi, Ludovic, ultimele cuvinte ale tatălui tău. Aminteşte-ţi că ţi-a spus: "Cată să afli cât mai cutău. Aminteşte-ţi că ţi-a spus: "Cată să afli cât mai cu--rând starea ţării tale". Ei bine, chemându-i pe toţi isrând starea ţării tale". Ei bine, chemându-i pe toţi is--pravnicii şi perceptorii, vei putea cunoaşte aceastăpravnicii şi perceptorii, vei putea cunoaşte această stare. Şi sfântul nostru străbun al cărui nume îl porţistare. Şi sfântul nostru străbun al cărui nume îl porţi îţi arată calea, căci şi dânsul făcu o mare cercetare deîţi arată calea, căci şi dânsul făcu o mare cercetare de acest fel în anul 1247.acest fel în anul 1247.

Marigny găsea nimerită o asemenea adunare, darMarigny găsea nimerită o asemenea adunare, dar socotea că nu-i venise încă vremea. Avea întotdeaunasocotea că nu-i venise încă vremea. Avea întotdeauna un motiv bun ca s-o amâne, afirmând, cu drept cuun motiv bun ca s-o amâne, afirmând, cu drept cu--vânt, că nu trebuia, tocmai când ţara era tulburată, săvânt, că nu trebuia, tocmai când ţara era tulburată, să fie îndepărtaţi de la reşedinţele lor toţi dregătorii refie îndepărtaţi de la reşedinţele lor toţi dregătorii re--gelui dintr-o dată, aruncându-se astfel bănuieli asupragelui dintr-o dată, aruncându-se astfel bănuieli asupra ocârmuirii lor.ocârmuirii lor.

În vremea asta autoritatea centrală se destrăma şi,În vremea asta autoritatea centrală se destrăma şi, vrând-nevrând, trebuia să recunoşti că în Franţa erauvrând-nevrând, trebuia să recunoşti că în Franţa erau două puteri care se înfruntau, se încurcau şi sedouă puteri care se înfruntau, se încurcau şi se anulau una pe alta. Hărţuit între cele două partide,anulau una pe alta. Hărţuit între cele două partide, rău informat, nemaiştiind ce era clevetire şi ce erarău informat, nemaiştiind ce era clevetire şi ce era adevărat din câte i se spuneau, nefiind în stare prinadevărat din câte i se spuneau, nefiind în stare prin firea lui să se rostească făţiş, dându-şi încrederea bafirea lui să se rostească făţiş, dându-şi încrederea ba la stânga, ba la dreapta, Ludovic al X-lea nu lua altela stânga, ba la dreapta, Ludovic al X-lea nu lua alte hotărâri decât acelea ce i se impuneau şi credea că elhotărâri decât acelea ce i se impuneau şi credea că el cârmuieşte ţara, când nu făcea decât să se supunăcârmuieşte ţara, când nu făcea decât să se supună voinţei altora.voinţei altora.

Iar mitra papală tot nu se vedea răsărind pe cerulIar mitra papală tot nu se vedea răsărind pe cerul Avignon-ului, unde Marigny împingea împotriva cardiAvignon-ului, unde Marigny împingea împotriva cardi--nalului Duèze nişte candidaturi care ţineau în loc alenalului Duèze nişte candidaturi care ţineau în loc ale--gerea.gerea.

În sfârşit, la 19 martie 1315, cedând în faţa îndârÎn sfârşit, la 19 martie 1315, cedând în faţa îndâr--jirii cârdăşiilor de mari feudali şi ascultând de sfatuljirii cârdăşiilor de mari feudali şi ascultând de sfatul celor mai mulţi dintre sfetnicii săi, Ludovic al X-lea iscelor mai mulţi dintre sfetnicii săi, Ludovic al X-lea is--căli cartea către seniorii normanzi, după care aveaucăli cartea către seniorii normanzi, după care aveau să urmeze în scurtă vreme cărţile către cei din Lansă urmeze în scurtă vreme cărţile către cei din Lan--guedoc, Burgundia, Picardia şi Chartres. Ele restabiguedoc, Burgundia, Picardia şi Chartres. Ele restabi--leau turnirurile, războaiele nobililor între dânşii, dueleau turnirurile, războaiele nobililor între dânşii, due--lurile. Le era din nou îngăduit nobililor "lurile. Le era din nou îngăduit nobililor "să se răzsă se răz--boiască unii cu alţii, să umble călare încolo şi încoaceboiască unii cu alţii, să umble călare încolo şi încoace şi să aibă armele asupra lor...şi să aibă armele asupra lor..." Seniorii puteau iarăşi" Seniorii puteau iarăşi după voia lor să împartă moşii, făcându-şi noi vasali,după voia lor să împartă moşii, făcându-şi noi vasali, fără a mai fi ţinuţi să raporteze despre aceasta refără a mai fi ţinuţi să raporteze despre aceasta re--gelui. Nobilii nu mai aveau să fie judecaţi decât de trigelui. Nobilii nu mai aveau să fie judecaţi decât de tri--bunale de ale lor. Armăşeii sau ispravnicii regelui nubunale de ale lor. Armăşeii sau ispravnicii regelui nu mai puteau să aresteze pe cei ce-ar încălca legea, fărămai puteau să aresteze pe cei ce-ar încălca legea, fără să ceară mai întâi încuviinţarea nobilului stăpân al losă ceară mai întâi încuviinţarea nobilului stăpân al lo--cului. Burghezii şi ţăranii slobozi nu mai aveau voie,cului. Burghezii şi ţăranii slobozi nu mai aveau voie, în afară de câteva cazuri excepţionale, să părăseascăîn afară de câteva cazuri excepţionale, să părăsească moşiile seniorilor pentru a se duce să ceară oblădumoşiile seniorilor pentru a se duce să ceară oblădu--irea regelui.irea regelui.

În sfârşit, tributul de război şi dreptul regelui de aÎn sfârşit, tributul de război şi dreptul regelui de a ridica oaste erau astfel orânduite, încât baronii redoridica oaste erau astfel orânduite, încât baronii redo--bândeau un fel de neatârnare care le îngăduia să hobândeau un fel de neatârnare care le îngăduia să ho--tărască singuri dacă vor sau nu să ia parte la răztărască singuri dacă vor sau nu să ia parte la răz--boaiele ţării şi cât să li se plătească pentru aceasta.boaiele ţării şi cât să li se plătească pentru aceasta. Marigny şi Valois, într-un glas amândoi, lucru ce raMarigny şi Valois, într-un glas amândoi, lucru ce ra--reori se întâmpla, izbutiseră să strecoare la sfârşitulreori se întâmpla, izbutiseră să strecoare la sfârşitul acestor hrisoave o formulă în doi peri privind autoriacestor hrisoave o formulă în doi peri privind autori--tatea supremă a regelui şi tot ceea ce "tatea supremă a regelui şi tot ceea ce "potrivit vechiipotrivit vechii datini era în mâna prinţului domnitor şi a nimănui aldatini era în mâna prinţului domnitor şi a nimănui al--

tuiatuia". După pravili, această formulă ar fi îngăduit unei". După pravili, această formulă ar fi îngăduit unei ocârmuiri puternice să desfiinţeze unul câte unulocârmuiri puternice să desfiinţeze unul câte unul toate privilegiile pe care fusese silită a le da. La drepttoate privilegiile pe care fusese silită a le da. La drept vorbind, se prăbuşeau toate rânduielile Regelui devorbind, se prăbuşeau toate rânduielile Regelui de Fier. Dar ori de câte ori i se amintea de aceasta, poFier. Dar ori de câte ori i se amintea de aceasta, po--menindu-i-se de Filip cel Frumos, Aiuritul, inspirat demenindu-i-se de Filip cel Frumos, Aiuritul, inspirat de Valois, răspundea că el urmează pilda sfântului LuValois, răspundea că el urmează pilda sfântului Lu--dovic.dovic.

Marigny, care luptase până la capăt apărând operaMarigny, care luptase până la capăt apărând opera celor şaisprezece ani ai vieţii sale, spuse în ziuacelor şaisprezece ani ai vieţii sale, spuse în ziua aceea, ieşind de la consiliu, că se aruncase sămânţaaceea, ieşind de la consiliu, că se aruncase sămânţa unor mari tulburări.unor mari tulburări.

Tot atunci se hotărâse ca adunarea tuturor ispravTot atunci se hotărâse ca adunarea tuturor isprav--nicilor, vistiernicilor şi perceptorilor să se ţină pe lanicilor, vistiernicilor şi perceptorilor să se ţină pe la jumătatea lui april; controlori ai cârmuirii, cărora li sejumătatea lui april; controlori ai cârmuirii, cărora li se zicea "Reformatori", fură trimişi prin toată ţara. Şi,zicea "Reformatori", fură trimişi prin toată ţara. Şi, cum tocmai se căuta un loc pentru adunare, Charlescum tocmai se căuta un loc pentru adunare, Charles de Valois propuse Vincennes, în amintirea sfântuluide Valois propuse Vincennes, în amintirea sfântului rege.rege.

În ziua rânduită, Ludovic al X-lea împreună cuÎn ziua rânduită, Ludovic al X-lea împreună cu pairii, baronii şi sfetnicii săi, însoţiţi de înalţii dregăpairii, baronii şi sfetnicii săi, însoţiţi de înalţii dregă--tori ai coroanei şi de membrii curţii de conturi, portori ai coroanei şi de membrii curţii de conturi, por--niră cu mare pompă înspre castelul de la Vincennes.niră cu mare pompă înspre castelul de la Vincennes. Era un alai de toată frumuseţea şi oamenii ieşiseră înEra un alai de toată frumuseţea şi oamenii ieşiseră în pragul porţilor să privească, în vreme ce micile haipragul porţilor să privească, în vreme ce micile hai--manale se ţineau după el, strigând: "Trăiascămanale se ţineau după el, strigând: "Trăiască regele!", în speranţa că li se va zvârli un pumn de zaregele!", în speranţa că li se va zvârli un pumn de za--haricale. Umbla zvonul că regele are să-i judece peharicale. Umbla zvonul că regele are să-i judece pe perceptori, şi nimic nu putea să bucure mai mult poperceptori, şi nimic nu putea să bucure mai mult po--porul. Era o zi blândă de april, cu norişori care goporul. Era o zi blândă de april, cu norişori care go--neau pe cer deasupra copacilor din pădure. O adevăneau pe cer deasupra copacilor din pădure. O adevă--rată zi de primăvară, care aducea iar speranţa în inirată zi de primăvară, care aducea iar speranţa în ini--mile oamenilor; dacă foametea bântuia mai departe,mile oamenilor; dacă foametea bântuia mai departe, scăpaseră barem de frig, şi îşi ziceau că recolta viiscăpaseră barem de frig, şi îşi ziceau că recolta vii--

toare are să fie bună, dacă sfinţii de gheaţă nu vortoare are să fie bună, dacă sfinţii de gheaţă nu vor pârjoli bucatele pe câmp.pârjoli bucatele pe câmp.

Adunarea se ţinu sub cerul liber, în vecinătatea casAdunarea se ţinu sub cerul liber, în vecinătatea cas--telului regal. Cu mare greutate fusese regăsit chiartelului regal. Cu mare greutate fusese regăsit chiar stejarul sfântului Ludovic, căci stejari erau în totstejarul sfântului Ludovic, căci stejari erau în tot locul. Vreo două sute de perceptori, vistiernici şi islocul. Vreo două sute de perceptori, vistiernici şi is--pravnici se aflau înşiruiţi, cei mai mulţi pe bănci depravnici se aflau înşiruiţi, cei mai mulţi pe bănci de lemn, iar ceilalţi - aşezaţi jos de jur împrejur.lemn, iar ceilalţi - aşezaţi jos de jur împrejur.

Sub un baldachin brodat cu pajura Franţei, tânărulSub un baldachin brodat cu pajura Franţei, tânărul rege, având coroana pe cap şi sceptrul în mână, şedearege, având coroana pe cap şi sceptrul în mână, şedea într-un jilţ, un soi de scaun ce se putea strânge, făcutîntr-un jilţ, un soi de scaun ce se putea strânge, făcut după cel al magistraţilor Romei vechi, şi care de la îndupă cel al magistraţilor Romei vechi, şi care de la în--ceputurile monarhiei franceze îi slujea suveranuluiceputurile monarhiei franceze îi slujea suveranului drept tron oriunde se ducea. Pe braţele acestui jilţ aldrept tron oriunde se ducea. Pe braţele acestui jilţ al lui Ludovic al X-lea se vedeau sculptate capete delui Ludovic al X-lea se vedeau sculptate capete de ogari, iar speteaza era căptuşită cu o pernă de măogari, iar speteaza era căptuşită cu o pernă de mă--tase roşie. De o parte şi de alta a regelui şedeau pairiitase roşie. De o parte şi de alta a regelui şedeau pairii şi baronii, iar în spatele unor mese lungi, sprijinite peşi baronii, iar în spatele unor mese lungi, sprijinite pe căpriori, judecătorii curţii de conturi. Unul după altul,căpriori, judecătorii curţii de conturi. Unul după altul, slujbaşii regali se înfăţişau fiecare cu catastiful înslujbaşii regali se înfăţişau fiecare cu catastiful în mână, o dată cu "reformatorii" care umblaseră prinmână, o dată cu "reformatorii" care umblaseră prin părţile lor. Cercetarea amănunţită a socotelilor arătapărţile lor. Cercetarea amănunţită a socotelilor arăta să fie o treabă tare plicticoasă, şi Ludovic al X-lea, casă fie o treabă tare plicticoasă, şi Ludovic al X-lea, ca să-i treacă de urât, se distra numărând guguştiuciisă-i treacă de urât, se distra numărând guguştiucii care îşi luau zborul din copaci.care îşi luau zborul din copaci.

Nu fu nevoie de multă vreme ca să iasă la iveală căNu fu nevoie de multă vreme ca să iasă la iveală că socotelile arătau peste tot o risipă uriaşă, urme de nesocotelile arătau peste tot o risipă uriaşă, urme de ne--drepte luări şi de sfeterisiri, mai cu seamă în lunile dedrepte luări şi de sfeterisiri, mai cu seamă în lunile de pe urmă, mai cu seamă de la moartea lui Filip celpe urmă, mai cu seamă de la moartea lui Filip cel Frumos încoace, mai cu seamă de când fusese ştirbităFrumos încoace, mai cu seamă de când fusese ştirbită autoritatea lui Marigny.autoritatea lui Marigny.

Neliniştea se întindea tot mai mult în rândurile seNeliniştea se întindea tot mai mult în rândurile se--niorilor, iar frica - în rândurile slujbaşilor. Când seniorilor, iar frica - în rândurile slujbaşilor. Când se ajunse la ispravnicii şi perceptorii regiunii Montfortajunse la ispravnicii şi perceptorii regiunii Montfort--

Amaury, Neauphle, Dourdan şi Dreux, asupra căroraAmaury, Neauphle, Dourdan şi Dreux, asupra cărora Tolomei dăduse "reformatorilor" cele mai precise caTolomei dăduse "reformatorilor" cele mai precise ca--pete de acuzare, se stârni în jurul regelui un mare valpete de acuzare, se stârni în jurul regelui un mare val de mânie. Dar cel mai pornit dintre toţi seniorii, celde mânie. Dar cel mai pornit dintre toţi seniorii, cel care-şi dădu drumul furiei cu mai multă înverşunare,care-şi dădu drumul furiei cu mai multă înverşunare, fu Marigny. Glasul său acoperi dintr-o dată toate celefu Marigny. Glasul său acoperi dintr-o dată toate cele--lalte glasuri când se răsti la slujbaşii săi cu olalte glasuri când se răsti la slujbaşii săi cu o străşnicie care-i făcu să-şi încovoaie spinarea. Lestrăşnicie care-i făcu să-şi încovoaie spinarea. Le cerea să pună la loc tot ce furaseră, îi ameninţa cucerea să pună la loc tot ce furaseră, îi ameninţa cu pedepse. Ridicându-se deodată, monseniorul de Valoispedepse. Ridicându-se deodată, monseniorul de Valois îi tăie vorba.îi tăie vorba.

- Frumos mai ştii să faci pe grozavul în faţa- Frumos mai ştii să faci pe grozavul în faţa noastră, domnule Enguerrand, strigă el, dar nu-ţinoastră, domnule Enguerrand, strigă el, dar nu-ţi ajută la nimic să răcneşti aşa de tare în nasul acestorajută la nimic să răcneşti aşa de tare în nasul acestor netrebnici, căci ei nu-s decât oamenii dumitale penetrebnici, căci ei nu-s decât oamenii dumitale pe care i-ai pus în slujbă, şi totul arată că ai împărţit cucare i-ai pus în slujbă, şi totul arată că ai împărţit cu dânşii.dânşii.

O atât de mare tăcere urmă după aceste cuvinte,O atât de mare tăcere urmă după aceste cuvinte, încât se auzi lătratul unui câine în câmp. Aiuritul priviîncât se auzi lătratul unui câine în câmp. Aiuritul privi nedumerit în jurul său; nu se aştepta la asemenea iznedumerit în jurul său; nu se aştepta la asemenea iz--bucnire. Toţi îşi ţineau răsuflarea, căci Marigny se înbucnire. Toţi îşi ţineau răsuflarea, căci Marigny se în--drepta acum spre Charles de Valois.drepta acum spre Charles de Valois.

- Eu, monseniore... făcu el cu glas înăbuşit. Despre- Eu, monseniore... făcu el cu glas înăbuşit. Despre mine ai cutezat să vorbeşti?... Dacă vreuna dintremine ai cutezat să vorbeşti?... Dacă vreuna dintre aceste puşlamale... (arăta cu mâna spre toţi percepaceste puşlamale... (arăta cu mâna spre toţi percep--torii) dacă vreunul dintre aceşti nevrednici slujitori aitorii) dacă vreunul dintre aceşti nevrednici slujitori ai ţării poate veni să spună într-adevăr şi să jure că m-aţării poate veni să spună într-adevăr şi să jure că m-a plătit în vreun fel, sau că mi-a dat cât de cât din ce aplătit în vreun fel, sau că mi-a dat cât de cât din ce a strâns de la locuitori, să se apropie.strâns de la locuitori, să se apropie.

Atunci, împins din spate de laba uriaşă a lui RobertAtunci, împins din spate de laba uriaşă a lui Robert d'Artois, fu văzut apropiindu-se, tremurând tot, un omd'Artois, fu văzut apropiindu-se, tremurând tot, un om cu braţele scurte şi faţa rotundă, care avea o urâcicu braţele scurte şi faţa rotundă, care avea o urâci--oasă pată roşie în colţul sprâncenei.oasă pată roşie în colţul sprâncenei.

- Cine eşti tu? Ce ai de spus? Vii să-ţi cauţi ştre- Cine eşti tu? Ce ai de spus? Vii să-ţi cauţi ştre--

angul? întrebă Marigny.angul? întrebă Marigny.Jupân Portefruit rămase mut. Fusese totuşi bineJupân Portefruit rămase mut. Fusese totuşi bine

dresat, de Guccio mai întâi, apoi de contele de Dreux,dresat, de Guccio mai întâi, apoi de contele de Dreux, stăpânul ţinutului Montfort, şi la urmă de Robertstăpânul ţinutului Montfort, şi la urmă de Robert d'Artois, în faţa căruia îl aduseseră cu două ziled'Artois, în faţa căruia îl aduseseră cu două zile înainte. I se va lăsa viaţa, şi chiar averile pe care leînainte. I se va lăsa viaţa, şi chiar averile pe care le strânsese, numai dacă vine să aducă mărturie mincistrânsese, numai dacă vine să aducă mărturie minci--noasă împotriva lui Marigny.noasă împotriva lui Marigny.

- Ei, ce ai de spus? întrebă la rândul său Valois.- Ei, ce ai de spus? întrebă la rândul său Valois. Mărturiseşte fără teamă adevărul, căci iubitul nostruMărturiseşte fără teamă adevărul, căci iubitul nostru rege se află aici ca să-l audă şi să facă dreptate.rege se află aici ca să-l audă şi să facă dreptate.

Portefruit îşi puse un genunchi jos înaintea lui LuPortefruit îşi puse un genunchi jos înaintea lui Lu--dovic al X-lea şi, desfăcându-şi braţele, rosti cu glasdovic al X-lea şi, desfăcându-şi braţele, rosti cu glas aşa de slab, că abia putu fi auzit:aşa de slab, că abia putu fi auzit:

- Măria-ta, sunt un mare păcătos, dar am fost silit- Măria-ta, sunt un mare păcătos, dar am fost silit la aceasta de către un secretar al monseniorului dela aceasta de către un secretar al monseniorului de Marigny, care îmi cerea în fiecare an un sfert din biMarigny, care îmi cerea în fiecare an un sfert din bi--rurile ce strângeam, pentru stăpânul său.rurile ce strângeam, pentru stăpânul său.

Marigny îl dădu deoparte cu piciorul pe ispravniculMarigny îl dădu deoparte cu piciorul pe ispravnicul de Montfort, care, o dată împlinită treaba-i mârşavă,de Montfort, care, o dată împlinită treaba-i mârşavă, se trase repede îndărăt, pierzându-se în mulţime.se trase repede îndărăt, pierzându-se în mulţime.

- Măria-ta, zise Enguerrand, nu-i nici un cuvânt- Măria-ta, zise Enguerrand, nu-i nici un cuvânt adevărat în ceea ce bâlbâie omul acesta; nu-s decâtadevărat în ceea ce bâlbâie omul acesta; nu-s decât vorbe învăţate. Cine l-a învăţat să le spună? Asta ovorbe învăţate. Cine l-a învăţat să le spună? Asta o văd prea bine. Să mi se găsească vină că mi-am pusvăd prea bine. Să mi se găsească vină că mi-am pus încrederea în toţi ticăloşii aceştia a căror necinste aîncrederea în toţi ticăloşii aceştia a căror necinste a ieşit la iveală; să mi se găsească vină că nu i-amieşit la iveală; să mi se găsească vină că nu i-am frecat îndeajuns şi ca n-am poruncit să fie traşi pefrecat îndeajuns şi ca n-am poruncit să fie traşi pe roată vreo duzină din ei, aş înţelege asemenea doroată vreo duzină din ei, aş înţelege asemenea do--jană, măcar că de patru luni încoace mi se iau toatejană, măcar că de patru luni încoace mi se iau toate mijloacele de a-i mai ţine în mână. Dar să nu mi semijloacele de a-i mai ţine în mână. Dar să nu mi se aducă pâră că aş fi un hoţ. E pentru a doua oară,aducă pâră că aş fi un hoţ. E pentru a doua oară, domnule de Valois, şi de data asta n-am s-o îngădui.domnule de Valois, şi de data asta n-am s-o îngădui.

Întorcându-se spre rege, cu o atitudine grozav deÎntorcându-se spre rege, cu o atitudine grozav de

teatrală, contele de Valois strigă:teatrală, contele de Valois strigă:- Nepoate, suntem înşelaţi de un om primejdios- Nepoate, suntem înşelaţi de un om primejdios

care a rămas prea mult printre noi, şi ale cărui nelegicare a rămas prea mult printre noi, şi ale cărui nelegi--uiri au adus blestem asupra neamului nostru. De la eluiri au adus blestem asupra neamului nostru. De la el au pornit jecmănelile de care se plâng oamenii, şi totau pornit jecmănelile de care se plâng oamenii, şi tot el, pentru banii ce i s-au dat, a oprit de mai multe oriel, pentru banii ce i s-au dat, a oprit de mai multe ori războiul împotriva flamanzilor, spre ruşinea ţării.războiul împotriva flamanzilor, spre ruşinea ţării. Dintr-aceasta tatăl tău a căzut la aşa mâhnire, că i s-aDintr-aceasta tatăl tău a căzut la aşa mâhnire, că i s-a tras moartea înainte de vreme. Enguerrand e cel vitras moartea înainte de vreme. Enguerrand e cel vi--novat de moartea lui. În ce mă priveşte sunt gata sănovat de moartea lui. În ce mă priveşte sunt gata să fac dovada că e un hoţ şi că a trădat ţara, iar dacă nufac dovada că e un hoţ şi că a trădat ţara, iar dacă nu vei porunci să fie arestat de îndată, mă jur înaintea luivei porunci să fie arestat de îndată, mă jur înaintea lui Dumnezeu că nu voi mai pune piciorul la curtea ta,Dumnezeu că nu voi mai pune piciorul la curtea ta, nici la consiliul tău.nici la consiliul tău.

- Numai minciuni ţi-au ieşit din gură! îi strigă Ma- Numai minciuni ţi-au ieşit din gură! îi strigă Ma--rigny.rigny.

- Mincinos eşti tu, Enguerrand, martor mi-e Dum- Mincinos eşti tu, Enguerrand, martor mi-e Dum--nezeu! răspunse Valois.nezeu! răspunse Valois.

Cu această vorbă se aruncă asupra lui Marigny,Cu această vorbă se aruncă asupra lui Marigny, apucându-l de gât, şi cei doi bivoli, din care unul eraapucându-l de gât, şi cei doi bivoli, din care unul era împărat al Constantinopolei, iar celălalt îşi avea staîmpărat al Constantinopolei, iar celălalt îşi avea sta--tuia printre regi, se luară la bătaie ca nişte hamali,tuia printre regi, se luară la bătaie ca nişte hamali, faţă de toată curtea şi toată cârmuirea ţării, stârnindfaţă de toată curtea şi toată cârmuirea ţării, stârnind nori de praf în juru-le şi împroşcându-se cu ocări.nori de praf în juru-le şi împroşcându-se cu ocări.

Baronii se ridicaseră în picioare, ispravnicii se trăBaronii se ridicaseră în picioare, ispravnicii se tră--seseră îndărăt, răsturnând băncile într-o învălmăşealăseseră îndărăt, răsturnând băncile într-o învălmăşeală înfricoşată. Se auzi deodată un hohot de râs. Era Aiuînfricoşată. Se auzi deodată un hohot de râs. Era Aiu--ritul, care nu izbutea să facă pe sfântul Ludovic pânăritul, care nu izbutea să facă pe sfântul Ludovic până la capăt.la capăt.

Indignat de râsetul acesta mai mult decât de specIndignat de râsetul acesta mai mult decât de spec--tacolul ruşinos pe care-l dădeau cei doi bătăuşi, Filiptacolul ruşinos pe care-l dădeau cei doi bătăuşi, Filip de Poitiers se apropie şi, cu o putere ce n-ai fi bănuit-de Poitiers se apropie şi, cu o putere ce n-ai fi bănuit-o la dânsul, îi despărţi pe adversari şi-i ţinu de-o parteo la dânsul, îi despărţi pe adversari şi-i ţinu de-o parte şi de alta a braţelor sale lungi. Marigny şi Valois gâşi de alta a braţelor sale lungi. Marigny şi Valois gâ--

fâiau, roşii la faţă, cu veşmintele rupte.fâiau, roşii la faţă, cu veşmintele rupte.- Unchiule, zise Filip de Poitiers, cum de îndrăz- Unchiule, zise Filip de Poitiers, cum de îndrăz--

neşti? Şi dumneata, Marigny, cată de te stăpâneşte, ţi-neşti? Şi dumneata, Marigny, cată de te stăpâneşte, ţi-o poruncesc. Fă bine şi întoarce-te acasă, aşteptândo poruncesc. Fă bine şi întoarce-te acasă, aşteptând până vă veţi potoli amândoi.până vă veţi potoli amândoi.

Energia şi hotărârea ce se simţeau la flăcăul acestaEnergia şi hotărârea ce se simţeau la flăcăul acesta de 21 de ani îi siliră pe nişte bărbaţi de două ori maide 21 de ani îi siliră pe nişte bărbaţi de două ori mai vârstnici ca dânsul să se supună.vârstnici ca dânsul să se supună.

- Pleacă, ţi-o spun, Marigny! stărui Filip de Poitiers.- Pleacă, ţi-o spun, Marigny! stărui Filip de Poitiers. Bouville, însoţeşte-l!Bouville, însoţeşte-l!

Marigny se lăsă dus de Bouville şi ajunse la poartaMarigny se lăsă dus de Bouville şi ajunse la poarta castelului Vincennes. Se dădeau toţi la o parte în faţacastelului Vincennes. Se dădeau toţi la o parte în faţa lui, ca în faţa unui taur pe care încerci să-l bagi înlui, ca în faţa unui taur pe care încerci să-l bagi în cuşcă după ce l-ai scos din arenă.cuşcă după ce l-ai scos din arenă.

Valois nu se clintise din loc; tremura de furie şi reValois nu se clintise din loc; tremura de furie şi re--peta întruna:peta întruna:

- Am să fac să-l spânzure! Nu mă las până nu-l văd- Am să fac să-l spânzure! Nu mă las până nu-l văd spânzurat!spânzurat!

Ludovic al X-lea nu mai râdea. Intervenţia frateluiLudovic al X-lea nu mai râdea. Intervenţia fratelui său îi dăduse o lecţie de autoritate. Afară de asta,său îi dăduse o lecţie de autoritate. Afară de asta, înţelesese deodată că fusese tras pe sfoară. Se ridicăînţelesese deodată că fusese tras pe sfoară. Se ridică din jilţul său, îşi săltă mantia pe umeri şi-i spuse luidin jilţul său, îşi săltă mantia pe umeri şi-i spuse lui Valois, cu glas răstit:Valois, cu glas răstit:

- Unchiule, am a-ţi vorbi fără întârziere, fii bun de- Unchiule, am a-ţi vorbi fără întârziere, fii bun de mă urmează.mă urmează.

TÂRGUL PORUMBEILORTÂRGUL PORUMBEILOR

- M-ai încredinţat, unchiule, răcnea Ludovic Aiu- M-ai încredinţat, unchiule, răcnea Ludovic Aiu--ritul, umblând de colo-colo cu paşi mari printr-una dinritul, umblând de colo-colo cu paşi mari printr-una din sălile castelului Vincennes... m-ai încredinţat că nusălile castelului Vincennes... m-ai încredinţat că nu era vorba de data aceasta să-i aduci învinuiri lui Maera vorba de data aceasta să-i aduci învinuiri lui Ma--rigny, şi totuşi ai făcut-o! Asta-i prea de tot, să-ţi baţirigny, şi totuşi ai făcut-o! Asta-i prea de tot, să-ţi baţi joc de voinţa mea.joc de voinţa mea.

Ajuns la capătul încăperii, se răsuci deodată în călAjuns la capătul încăperii, se răsuci deodată în căl--câie, şi mantia îi flutură de jur împrejur, bătându-icâie, şi mantia îi flutură de jur împrejur, bătându-i pulpele.pulpele.

- Cum să nu-ţi pierzi sărita, nepoate, în faţa unei- Cum să nu-ţi pierzi sărita, nepoate, în faţa unei asemenea mişelii?! răspunse Charles de Valois, gâasemenea mişelii?! răspunse Charles de Valois, gâ--fâind încă după încăierarea de adineaori şi ţinându-şifâind încă după încăierarea de adineaori şi ţinându-şi fâşiile gulerului rupt.fâşiile gulerului rupt.

Aproape că era de bună-credinţă şi se convingeaAproape că era de bună-credinţă şi se convingea acum că se lăsase târât de o pornire neaşteptată, deşiacum că se lăsase târât de o pornire neaşteptată, deşi comedia pe care o jucase fusese hotărâtă cu două lunicomedia pe care o jucase fusese hotărâtă cu două luni înainte.înainte.

- Ştii bine că-mi trebuie un papă şi ştii de asemenea- Ştii bine că-mi trebuie un papă şi ştii de asemenea că numai Marigny mi-l poate face! urmă Aiuritul. Boucă numai Marigny mi-l poate face! urmă Aiuritul. Bou--ville ne-a spus-o destul de limpede.ville ne-a spus-o destul de limpede.

- Bouville! Bouville! Nu crezi decât în ceea ce ţi-a- Bouville! Bouville! Nu crezi decât în ceea ce ţi-a spus Bouville, care n-a văzut nimic şi nu pricepespus Bouville, care n-a văzut nimic şi nu pricepe nimic. De la tânărul lombard, cel de-a fost trimis cunimic. De la tânărul lombard, cel de-a fost trimis cu dânsul ca să ţină socoteala banilor, am aflat mai multdânsul ca să ţină socoteala banilor, am aflat mai mult decât de la Bouville al tău despre ce se întâmplă ladecât de la Bouville al tău despre ce se întâmplă la Avignon. Niciodată, mă auzi, niciodată Marigny nu-ţiAvignon. Niciodată, mă auzi, niciodată Marigny nu-ţi va face un papă pe gustul tău. Dimpotrivă! Îţi cuva face un papă pe gustul tău. Dimpotrivă! Îţi cu--noaşte dorinţa şi pune toate piedicile pe care le poatenoaşte dorinţa şi pune toate piedicile pe care le poate scorni, înadins ca să-l ţii mai departe în slujbă. Undescorni, înadins ca să-l ţii mai departe în slujbă. Unde vei fi în seara asta, nepoate?vei fi în seara asta, nepoate?

- Am hotărât să nu mă mişc de aici, răspunse Lu- Am hotărât să nu mă mişc de aici, răspunse Lu--dovic.dovic.

- Atunci, până-n seară îţi voi aduce unele dovezi- Atunci, până-n seară îţi voi aduce unele dovezi care au să-l strivească pe Marigny al tău, şi sper că aicare au să-l strivească pe Marigny al tău, şi sper că ai să sfârşeşti prin a-l lăsa pe mâna mea.să sfârşeşti prin a-l lăsa pe mâna mea.

După care vorbă, Valois porni înspre Paris, însoţitDupă care vorbă, Valois porni înspre Paris, însoţit de Robert d'Artois şi de scutierii ce-i slujeau de esde Robert d'Artois şi de scutierii ce-i slujeau de es--cortă obişnuită. Pe drum întâlniră convoiul de căruţecortă obişnuită. Pe drum întâlniră convoiul de căruţe care aduceau la Vincennes paturi, lăzi, mese, văsărie,care aduceau la Vincennes paturi, lăzi, mese, văsărie, pentru ca regele să poată înnopta acolo, căci înpentru ca regele să poată înnopta acolo, căci în vremea aceea castelele regale nu erau întotdeaunavremea aceea castelele regale nu erau întotdeauna mobilate, sau abia dacă erau, şi trebuiau aduse celemobilate, sau abia dacă erau, şi trebuiau aduse cele de trebuinţă, pe care o ceată de tapiţeri le orânduiaude trebuinţă, pe care o ceată de tapiţeri le orânduiau în două ceasuri.în două ceasuri.

Valois se întoarse la palatul său pentru a-şi schimbaValois se întoarse la palatul său pentru a-şi schimba hainele, iar pe Robert d'Artois îl trimise la Tolomei.hainele, iar pe Robert d'Artois îl trimise la Tolomei.

- Prietene bancher, îi spuse uriaşul, iată că a sosit- Prietene bancher, îi spuse uriaşul, iată că a sosit clipa când trebuie să-mi dai adeverinţa aceea de careclipa când trebuie să-mi dai adeverinţa aceea de care îmi vorbiseşi, dovada hoţiilor săvârşite de Marigny arîmi vorbiseşi, dovada hoţiilor săvârşite de Marigny ar--hiepiscopul în averea templierilor. Monseniorul de Vahiepiscopul în averea templierilor. Monseniorul de Va--lois are nevoie de ea chiar acum.lois are nevoie de ea chiar acum.

- Nu mă luaţi aşa de repede, monseniore Robert.- Nu mă luaţi aşa de repede, monseniore Robert. Îmi cereţi să las din mână o armă care ne-a maiÎmi cereţi să las din mână o armă care ne-a mai scăpat o dată, pe mine şi pe toţi prietenii mei. Dacăscăpat o dată, pe mine şi pe toţi prietenii mei. Dacă ea vă ajută să-l doborâţi pe Marigny, sunt foarte înea vă ajută să-l doborâţi pe Marigny, sunt foarte în--cântat. Dar dacă, din nenorocire, Marigny rămâne lacântat. Dar dacă, din nenorocire, Marigny rămâne la cârmă după asta, s-a zis cu mine... Şi apoi... şi apoi m-cârmă după asta, s-a zis cu mine... Şi apoi... şi apoi m-am gândit bine, monseniore...am gândit bine, monseniore...

Robert stătea ca pe jeratic în timpul acestui logos,Robert stătea ca pe jeratic în timpul acestui logos, căci Valois îi ceruse să dea zor şi ştia preţul fiecăreicăci Valois îi ceruse să dea zor şi ştia preţul fiecărei clipe pierdute; dar ştia de asemenea că repezindu-l peclipe pierdute; dar ştia de asemenea că repezindu-l pe Tolomei nu se putea obţine niciodată nimic.Tolomei nu se putea obţine niciodată nimic.

- Da, m-am gândit bine, urmă bancherul. Bunele- Da, m-am gândit bine, urmă bancherul. Bunele rânduieli ale monseniorului Ludovic cel Sfânt, cărorarânduieli ale monseniorului Ludovic cel Sfânt, cărora e vorba să li se dea iar putere, sunt minunate pentrue vorba să li se dea iar putere, sunt minunate pentru ţară; mi-ar plăcea însă ca ordonanţele prin care toţiţară; mi-ar plăcea însă ca ordonanţele prin care toţi

lombarzii fură izgoniţi din Paris să fie lăsate deoparte.lombarzii fură izgoniţi din Paris să fie lăsate deoparte. Prietenii mei mi-au deschis ochii asupra acestui lucruPrietenii mei mi-au deschis ochii asupra acestui lucru şi aş vrea să fiu asigurat că vom fi lăsaţi în pace.şi aş vrea să fiu asigurat că vom fi lăsaţi în pace.

- Dar bine, monseniorul de Valois ţi-a spus-o: vă- Dar bine, monseniorul de Valois ţi-a spus-o: vă sprijină, vă ocroteşte!sprijină, vă ocroteşte!

- Da, da, cuvintele-s frumoase, dar am vrea mai de- Da, da, cuvintele-s frumoase, dar am vrea mai de--grabă ca toate acestea să fie scrise. Companiile lomgrabă ca toate acestea să fie scrise. Companiile lom--barde al căror căpitan general sunt, după cum ştiţi,barde al căror căpitan general sunt, după cum ştiţi, au pregătit o jalbă respectuoasă către rege, cerându-iau pregătit o jalbă respectuoasă către rege, cerându-i să întărească privilegiile noastre obişnuite; şi în zilelesă întărească privilegiile noastre obişnuite; şi în zilele acestea, când regele semnează toate pitacele ce i seacestea, când regele semnează toate pitacele ce i se înfăţişează, am ţine mult să-l semneze şi pe al nostru.înfăţişează, am ţine mult să-l semneze şi pe al nostru. După care, monseniore, vă dau bucuros la mână cu ceDupă care, monseniore, vă dau bucuros la mână cu ce să-l puteţi spânzura sau arde sau trage pe roată, cumsă-l puteţi spânzura sau arde sau trage pe roată, cum veţi alege, pe Marigny cel tânăr sau pe Marigny celveţi alege, pe Marigny cel tânăr sau pe Marigny cel bătrân, sau pe amândoi deodată.bătrân, sau pe amândoi deodată.

D'Artois repezi un pumn în masă de se cutremurarăD'Artois repezi un pumn în masă de se cutremurară toate în odaie.toate în odaie.

- Nu întinde coarda prea mult, Tolomei! strigă el.- Nu întinde coarda prea mult, Tolomei! strigă el. Ţi-am spus că nu mai putem aştepta. Dă-mi jalba ta şiŢi-am spus că nu mai putem aştepta. Dă-mi jalba ta şi ai cuvântul meu că voi face să fie semnată de rege;ai cuvântul meu că voi face să fie semnată de rege; dar dă-mi tot acum şi celălalt pergament. Suntem îndar dă-mi tot acum şi celălalt pergament. Suntem în aceeaşi tabără şi ar trebui măcar o dată să ai încreaceeaşi tabără şi ar trebui măcar o dată să ai încre--dere în mine.dere în mine.

Cu mâinile încrucişate pe burtă, Tolomei oftă.Cu mâinile încrucişate pe burtă, Tolomei oftă.- Fie, făcu el, sunt uneori împrejurări când trebuie- Fie, făcu el, sunt uneori împrejurări când trebuie

să rişti; dar vă spun drept, monseniore, mie unuia nu-să rişti; dar vă spun drept, monseniore, mie unuia nu-mi place asta.mi place asta.

Şi îi înmână contelui d'Artois, o dată cu jalba lomŞi îi înmână contelui d'Artois, o dată cu jalba lom--barzilor, şi cutia de plumb pe care Guccio o adusesebarzilor, şi cutia de plumb pe care Guccio o adusese îndărăt de la Cressay. Apoi intră frica în el şi zile înîndărăt de la Cressay. Apoi intră frica în el şi zile în--tregi avea să fie bolnav, gândindu-se la ce făcuse.tregi avea să fie bolnav, gândindu-se la ce făcuse.

După un ceas, în palatul episcopal lipit de catedralaDupă un ceas, în palatul episcopal lipit de catedrala Notre-Dame, conţii de Valois şi d'Artois dădeau buznaNotre-Dame, conţii de Valois şi d'Artois dădeau buzna

cu tărăboi mare la arhiepiscopul Jean de Marigny.cu tărăboi mare la arhiepiscopul Jean de Marigny.Într-o sală de primire cu tavanul boltit, mirosindÎntr-o sală de primire cu tavanul boltit, mirosind

toată a tămâie, tânărul prelat le întinse inelul să i-l sătoată a tămâie, tânărul prelat le întinse inelul să i-l să--rute. Valois se prefăcu a nu vedea gestul acesta, iarrute. Valois se prefăcu a nu vedea gestul acesta, iar d'Artois duse degetele arhiepiscopului până la buzeled'Artois duse degetele arhiepiscopului până la buzele sale cu o astfel de obrăznicie, încât ai fi zis că are săsale cu o astfel de obrăznicie, încât ai fi zis că are să facă vânt mâinii acesteia peste umăr.facă vânt mâinii acesteia peste umăr.

- Monseniore Jean, vorbi Charles de Valois, ar- Monseniore Jean, vorbi Charles de Valois, ar trebui să ne spui în sfârşit prin ce mijloace dumneatatrebui să ne spui în sfârşit prin ce mijloace dumneata şi fratele dumitale vă împotriviţi aşa de tare la aleşi fratele dumitale vă împotriviţi aşa de tare la ale--gerea cardinalului Duèze, astfel ca acest conclav de lagerea cardinalului Duèze, astfel ca acest conclav de la Avignon seamănă întocmai unui sobor de strigoi.Avignon seamănă întocmai unui sobor de strigoi.

- Dar n-am nici un amestec în asta, monseniore, nici- Dar n-am nici un amestec în asta, monseniore, nici un amestec, răspunse Jean de Marigny, pălind uşor laun amestec, răspunse Jean de Marigny, pălind uşor la faţă, însă păstrând un ton plin de blândeţe dulceagă.faţă, însă păstrând un ton plin de blândeţe dulceagă. Frate-meu face cum e mai bine, sunt sigur, pentru a-lFrate-meu face cum e mai bine, sunt sigur, pentru a-l ajuta pe rege, iar eu însumi îl slujesc cât pot, deşiajuta pe rege, iar eu însumi îl slujesc cât pot, deşi conclavul depinde de cardinali, şi nicidecum de doriconclavul depinde de cardinali, şi nicidecum de dori--nţele noastre.nţele noastre.

- Ei, bine! izbucni d'Artois, dacă aşa stau lucrurile,- Ei, bine! izbucni d'Artois, dacă aşa stau lucrurile, dacă creştinătatea se poate lipsi de papa, eparhia dedacă creştinătatea se poate lipsi de papa, eparhia de Sens şi de Paris s-ar putea lipsi de arhiepiscop!Sens şi de Paris s-ar putea lipsi de arhiepiscop!

- Nu înţeleg spusele domniei-tale, monseniore Ro- Nu înţeleg spusele domniei-tale, monseniore Ro--bert, zise Jean de Marigny, afară numai că aceste cubert, zise Jean de Marigny, afară numai că aceste cu--vinte sunt o ameninţare împotriva unui slujitor al luivinte sunt o ameninţare împotriva unui slujitor al lui Dumnezeu.Dumnezeu.

- Nu cumva Dumnezeu e cel ce ţi-a poruncit, jupâne- Nu cumva Dumnezeu e cel ce ţi-a poruncit, jupâne arhiepiscop, să-ţi însuşeşti niscaiva odoare de-alearhiepiscop, să-ţi însuşeşti niscaiva odoare de-ale templierilor, care trebuiau să intre la vistierie, şi gântemplierilor, care trebuiau să intre la vistierie, şi gân--deşti că regele, care e şi trimisul lui Dumnezeu pe pădeşti că regele, care e şi trimisul lui Dumnezeu pe pă--mânt, ar putea îngădui la amvonul catedralei sale memânt, ar putea îngădui la amvonul catedralei sale me--tropolitane un prelat necinstit? Asta o recunoşti?tropolitane un prelat necinstit? Asta o recunoşti? sfârşi d'Artois, vârându-i sub nas documentul încredisfârşi d'Artois, vârându-i sub nas documentul încredi--nţat de Tolomei.nţat de Tolomei.

- E un fals! strigă arhiepiscopul.- E un fals! strigă arhiepiscopul.- Dacă-i un fals, răspunse Robert d'Artois, atunci să- Dacă-i un fals, răspunse Robert d'Artois, atunci să

ne grăbim pentru a face să iasă adevărul la lumină.ne grăbim pentru a face să iasă adevărul la lumină. Cere deci să se purceadă la judecată în faţa regelui caCere deci să se purceadă la judecată în faţa regelui ca să se afle falsificatorul!să se afle falsificatorul!

- Slava bisericii n-ar avea nimic de câştigat din- Slava bisericii n-ar avea nimic de câştigat din asta...asta...

-...iar domnia-ta totul de pierdut, aşa cred, monse-...iar domnia-ta totul de pierdut, aşa cred, monse--niore.niore.

Arhiepiscopul se aşezase într-un jilţ înalt şi se uitaArhiepiscopul se aşezase într-un jilţ înalt şi se uita la pereţi, de parcă ar fi căutat pe unde să iasă dela pereţi, de parcă ar fi căutat pe unde să iasă de acolo. Era prins în capcană şi simţea că voinţa îl părăacolo. Era prins în capcană şi simţea că voinţa îl pără--seşte. "Nu se vor da în lături de la nimic, îşi zicea. Săseşte. "Nu se vor da în lături de la nimic, îşi zicea. Să ajung aici pentru două mii de livre de care am avutajung aici pentru două mii de livre de care am avut nevoie e într-adevăr jalnic." Simţea că îl trec toate sunevoie e într-adevăr jalnic." Simţea că îl trec toate su--dorile sub veşmintele sale violete şi îşi vedea viaţadorile sub veşmintele sale violete şi îşi vedea viaţa toată năruindu-se din pricina unei coţcării vechi de untoată năruindu-se din pricina unei coţcării vechi de un an şi mai bine, al cărei câştig îl tocase de mult.an şi mai bine, al cărei câştig îl tocase de mult.

- Monseniore Jean, zise atunci Charles de Valois,- Monseniore Jean, zise atunci Charles de Valois, eşti încă foarte tânăr şi ai un mare viitor înainteaeşti încă foarte tânăr şi ai un mare viitor înaintea domniei-tale, atât în treburile bisericii, cât şi în aceleadomniei-tale, atât în treburile bisericii, cât şi în acelea ale ţării. Ceea ce ai săvârşit aici (lua pergamentul dinale ţării. Ceea ce ai săvârşit aici (lua pergamentul din mâna lui Robert d'Artois) e o abatere uşor de înţelesmâna lui Robert d'Artois) e o abatere uşor de înţeles într-o vreme când orice morala se destramă, şi nu aiîntr-o vreme când orice morala se destramă, şi nu ai săvârşit-o, cred, decât având sub ochi pilde rele. Ar fisăvârşit-o, cred, decât având sub ochi pilde rele. Ar fi mare păcat dacă această greşeală, doar bănească, armare păcat dacă această greşeală, doar bănească, ar întuneca strălucirea mitrei episcopale ce porţi sau ţi-întuneca strălucirea mitrei episcopale ce porţi sau ţi-ar scurta zilele. Căci, dacă din nenorocire acest înar scurta zilele. Căci, dacă din nenorocire acest în--scris ar ajunge sub ochii regelui, cu toată durerea cescris ar ajunge sub ochii regelui, cu toată durerea ce am avea-o toţi, aceasta te-ar duce la mânăstire... sauam avea-o toţi, aceasta te-ar duce la mânăstire... sau la rug. Părerea mea, monseniore, este că săvârşeşti ola rug. Părerea mea, monseniore, este că săvârşeşti o greşeală mult mai mare faţă de ţară slujind uneltirilegreşeală mult mai mare faţă de ţară slujind uneltirile fratelui domniei tale împotriva dorinţei regelui. Dacăfratelui domniei tale împotriva dorinţei regelui. Dacă primeşti să dai în vileag această de-a doua greşeală,primeşti să dai în vileag această de-a doua greşeală,

te vom ţine chit pentru cea dintâi.te vom ţine chit pentru cea dintâi.- Ce-mi cereţi? întrebă arhiepiscopul.- Ce-mi cereţi? întrebă arhiepiscopul.- Părăseşte tabăra fratelui domniei-tale, care nu- Părăseşte tabăra fratelui domniei-tale, care nu

mai face nici o para, zise Valois, şi vino să-i arăţi remai face nici o para, zise Valois, şi vino să-i arăţi re--gelui Ludovic tot ce ştii despre poruncile ticăloase cegelui Ludovic tot ce ştii despre poruncile ticăloase ce ţi s-au dat în privinţa conclavului.ţi s-au dat în privinţa conclavului.

Prelatul acesta era dintr-un aluat moale. El nu-şiPrelatul acesta era dintr-un aluat moale. El nu-şi datora măririle decât fratelui său; i se dăduse o mitrădatora măririle decât fratelui său; i se dăduse o mitră şi cel mai de seamă scaun episcopal din Franţa ca să-işi cel mai de seamă scaun episcopal din Franţa ca să-i osândească pe templieri, atunci când cei mai mulţiosândească pe templieri, atunci când cei mai mulţi dintre episcopi se dădeau în lături, refuzând să-i judintre episcopi se dădeau în lături, refuzând să-i ju--dece. Dar acolo, în piaţa catedralei Notre-Dame, cânddece. Dar acolo, în piaţa catedralei Notre-Dame, când Jacques de Molay fusese executat, se speriase rău. NuJacques de Molay fusese executat, se speriase rău. Nu era tare decât în zilele obişnuite; în ceasurile greleera tare decât în zilele obişnuite; în ceasurile grele era mişel. Acum, frica nu-i lăsa nici răgazul de a seera mişel. Acum, frica nu-i lăsa nici răgazul de a se gândi la frate-său, căruia îi datora tot; nu se gândigândi la frate-său, căruia îi datora tot; nu se gândi decât la el însuşi şi intră uşor în rolul lui Cain, caredecât la el însuşi şi intră uşor în rolul lui Cain, care trebuie să-i fi fost menit din naştere. Trădarea luitrebuie să-i fi fost menit din naştere. Trădarea lui avea să-i aducă o lungă viaţă de onoruri sub patruavea să-i aducă o lungă viaţă de onoruri sub patru regi, unul după altul.regi, unul după altul.

- Mi-ai deschis ochii, monseniore de Valois, zise el,- Mi-ai deschis ochii, monseniore de Valois, zise el, şi sunt gata să-mi răscumpăr greşeala aşa cum îmi veişi sunt gata să-mi răscumpăr greşeala aşa cum îmi vei arăta. Aş vrea numai ca pergamentul acesta să-mi fiearăta. Aş vrea numai ca pergamentul acesta să-mi fie înapoiat.înapoiat.

- Foarte bucuros, răspunse contele de Valois, întin- Foarte bucuros, răspunse contele de Valois, întin--zându-i documentul. E de ajuns că l-am văzut noi,zându-i documentul. E de ajuns că l-am văzut noi, contele d'Artois şi cu mine; mărturia noastră tragecontele d'Artois şi cu mine; mărturia noastră trage greu în faţa ţării întregi. Ne vei însoţi chiar acum lagreu în faţa ţării întregi. Ne vei însoţi chiar acum la Vincennes; un cal te aşteaptă în poartă.Vincennes; un cal te aşteaptă în poartă.

Arhiepiscopul porunci să i se aducă mantia, măArhiepiscopul porunci să i se aducă mantia, mă--nuşile brodate şi tichia, apoi coborî încet scara, călnuşile brodate şi tichia, apoi coborî încet scara, căl--când plin de ifos, înaintea celor doi baroni.când plin de ifos, înaintea celor doi baroni.

- N-am văzut încă om pe lume să se târască cu- N-am văzut încă om pe lume să se târască cu atâta măreţie, îi şopti Robert d'Artois lui Valois.atâta măreţie, îi şopti Robert d'Artois lui Valois.

Orice rege, orice om îşi are plăcerile lui, care, maiOrice rege, orice om îşi are plăcerile lui, care, mai mult ca vreo altă faptă, îi dau pe faţă pornirile adâncimult ca vreo altă faptă, îi dau pe faţă pornirile adânci ale firii. Regele Ludovic al X-lea nu era de fel făcutale firii. Regele Ludovic al X-lea nu era de fel făcut pentru vânătoare, nici pentru întreceri la spadă saupentru vânătoare, nici pentru întreceri la spadă sau turniruri. Din copilărie îi plăcea jocul cu mingea; darturniruri. Din copilărie îi plăcea jocul cu mingea; dar mai ales îi făcea plăcere când se afla undeva la ţară,mai ales îi făcea plăcere când se afla undeva la ţară, să se bage în vreo şură sau vreun şopron, cu un arc însă se bage în vreo şură sau vreun şopron, cu un arc în mână, şi să tragă de la câţiva paşi în porumbeii cămână, şi să tragă de la câţiva paşi în porumbeii că--rora un scutier le dădea drumul unul după altul dintr-rora un scutier le dădea drumul unul după altul dintr-un coş.un coş.

Era tocmai absorbit de această desfătare crudă,Era tocmai absorbit de această desfătare crudă, când unchiul Valois şi văru-său d'Artois i-l aduseră pecând unchiul Valois şi văru-său d'Artois i-l aduseră pe arhiepiscop. Şopronul era tot plin de pene şi mânjitarhiepiscop. Şopronul era tot plin de pene şi mânjit de sânge. Un hulub cu aripa ţintuită de-o bârnă conde sânge. Un hulub cu aripa ţintuită de-o bârnă con--tinua să se zbată şi să ţipe; alţii, atinşi mai bine, zătinua să se zbată şi să ţipe; alţii, atinşi mai bine, ză--ceau la pământ, cu lăbuţele îndoite şi chircite peceau la pământ, cu lăbuţele îndoite şi chircite pe burtă. Aiuritul scotea un strigăt de bucurie de câte oriburtă. Aiuritul scotea un strigăt de bucurie de câte ori săgeata lui străpungea victima.săgeata lui străpungea victima.

- Alta! poruncea el scutierului, care se grăbea să ri- Alta! poruncea el scutierului, care se grăbea să ri--dice capacul coşului.dice capacul coşului.

Pasărea îşi lua zborul rotindu-se şi se înălţa; LuPasărea îşi lua zborul rotindu-se şi se înălţa; Lu--dovic trăgea cu arcul, iar dacă săgeata nu nimereadovic trăgea cu arcul, iar dacă săgeata nu nimerea ţinta şi se frângea într-un perete, el se mânia pe scuţinta şi se frângea într-un perete, el se mânia pe scu--tier, care nu dăduse drumul porumbelului tocmai latier, care nu dăduse drumul porumbelului tocmai la ţanc.ţanc.

- Nepoate, îi spuse Charles de Valois, azi îmi pari- Nepoate, îi spuse Charles de Valois, azi îmi pari mai dibaci ca oricând, dar dacă vrei să laşi pentru omai dibaci ca oricând, dar dacă vrei să laşi pentru o clipă vânătoarea asta, aş putea să-ţi spun ceva în leclipă vânătoarea asta, aş putea să-ţi spun ceva în le--gătură cu lucrurile destul de grave despre care ţi-amgătură cu lucrurile destul de grave despre care ţi-am vorbit.vorbit.

- Ce, ce mai e? întrebă nerăbdător Aiuritul.- Ce, ce mai e? întrebă nerăbdător Aiuritul.Avea fruntea îmbrobonită de sudoare şi era tulAvea fruntea îmbrobonită de sudoare şi era tul--

burat de joaca lui. Dând cu ochii de arhiepiscop, îiburat de joaca lui. Dând cu ochii de arhiepiscop, îi făcu semn scutierului să părăsească şopronul.făcu semn scutierului să părăsească şopronul.

- Aşadar, e adevărat, monseniore, că mă împiedici- Aşadar, e adevărat, monseniore, că mă împiedici să am un papă?să am un papă?

- Vai, măria-ta! spuse Jean de Marigny. Vin să-ţi dau- Vai, măria-ta! spuse Jean de Marigny. Vin să-ţi dau în vileag unele lucruri pe care le credeam porunciteîn vileag unele lucruri pe care le credeam poruncite de măria-ta şi care mă amărăsc grozav aflând că suntde măria-ta şi care mă amărăsc grozav aflând că sunt potrivnice vrerii tale.potrivnice vrerii tale.

Apoi, cu aerul celei mai depline sincerităţi din lumeApoi, cu aerul celei mai depline sincerităţi din lume şi cu oarecare emfază dulceagă în ton, îi arătă regeluişi cu oarecare emfază dulceagă în ton, îi arătă regelui toate manevrele lui Enguerrand de Marigny pentru atoate manevrele lui Enguerrand de Marigny pentru a împiedica adunarea conclavului şi a pune beţe-n roateîmpiedica adunarea conclavului şi a pune beţe-n roate la alegerea lui Jacques Duèze.la alegerea lui Jacques Duèze.

- Oricât de greu mi-ar veni, măria-ta, să-ţi dezvălui- Oricât de greu mi-ar veni, măria-ta, să-ţi dezvălui urâcioasele fapte ale fratelui meu, sfârşi el, mi-e încăurâcioasele fapte ale fratelui meu, sfârşi el, mi-e încă şi mai greu să-l văd uneltind împotriva intereselorşi mai greu să-l văd uneltind împotriva intereselor ţării. Nu-l mai socot ca fiind din familia mea, căci unţării. Nu-l mai socot ca fiind din familia mea, căci un om al bisericii, cum sunt eu, nu-şi află familia adevăom al bisericii, cum sunt eu, nu-şi află familia adevă--rata decât în Dumnezeu şi în regele său.rata decât în Dumnezeu şi în regele său.

"Mai-mai să-ţi stoarcă lacrimi puşlamaua, gândea"Mai-mai să-ţi stoarcă lacrimi puşlamaua, gândea Robert d'Artois. Se pricepe să dea din gură,Robert d'Artois. Se pricepe să dea din gură, ticălosul!"ticălosul!"

Un porumbel uitat se aşezase pe pervazul unei feUn porumbel uitat se aşezase pe pervazul unei fe--restre. Aiuritul trase o săgeată care, trecând prin parestre. Aiuritul trase o săgeată care, trecând prin pa--sare, făcu geamul ţăndări.sare, făcu geamul ţăndări.

- Şi atunci, unde am ajuns cu treburile mele? zbieră- Şi atunci, unde am ajuns cu treburile mele? zbieră el întorcându-se deodată.el întorcându-se deodată.

Robert d'Artois îl târî repede afară pe arhiepiscop,Robert d'Artois îl târî repede afară pe arhiepiscop, şi Valois rămase singur cu regele.şi Valois rămase singur cu regele.

- Da, unde am ajuns? întrebă din nou Aiuritul. Toţi- Da, unde am ajuns? întrebă din nou Aiuritul. Toţi mă trădează. Nimeni nu-şi ţine făgăduielile faţă demă trădează. Nimeni nu-şi ţine făgăduielile faţă de mine. Suntem la jumătatea lui aprilie, vara-i pestemine. Suntem la jumătatea lui aprilie, vara-i peste şase săptămâni, şi-ţi aduci aminte, unchiule, căşase săptămâni, şi-ţi aduci aminte, unchiule, că doamna Ungariei a spus: "Până în vară". De aici îndoamna Ungariei a spus: "Până în vară". De aici în şase săptămâni îmi poţi face un papă?şase săptămâni îmi poţi face un papă?

- Cinstit vorbind, nepoate, nu mai cred asta.- Cinstit vorbind, nepoate, nu mai cred asta.

- Atunci, atunci, vezi că am dreptate! Ce-o să mă- Atunci, atunci, vezi că am dreptate! Ce-o să mă fac?fac?

- Te-am sfătuit îndeajuns, încă de astă-iarnă, să te- Te-am sfătuit îndeajuns, încă de astă-iarnă, să te descotoroseşti de Marigny.descotoroseşti de Marigny.

- Dar fiindcă aceasta nu s-a făcut, n-ar fi mai bine- Dar fiindcă aceasta nu s-a făcut, n-ar fi mai bine să-l chem pe Enguerrand, să-i trag un frecuş, să-lsă-l chem pe Enguerrand, să-i trag un frecuş, să-l ameninţ şi să-i poruncesc să părăsească drumul peameninţ şi să-i poruncesc să părăsească drumul pe care a pornit, intrându-mi în voie? Nu e oare singurulcare a pornit, intrându-mi în voie? Nu e oare singurul om de care ne putem sluji?om de care ne putem sluji?

Din sminteală, cât şi din încăpăţânare, Aiuritul seDin sminteală, cât şi din încăpăţânare, Aiuritul se întorcea mereu la Marigny ca la singura soluţie posiîntorcea mereu la Marigny ca la singura soluţie posi--bilă. Începuse iarăşi să măsoare şopronul cu paşibilă. Începuse iarăşi să măsoare şopronul cu paşi mari, umblând încoace şi încolo ca un zăpăcit; penemari, umblând încoace şi încolo ca un zăpăcit; pene albe i se lipiseră de pantofi.albe i se lipiseră de pantofi.

- Nepoate, spuse pe neaşteptate Charles de Valois,- Nepoate, spuse pe neaşteptate Charles de Valois, eu am fost până acum de două ori văduv după nişteeu am fost până acum de două ori văduv după nişte soţii minunate. E într-adevăr o mare nedreptate ca tusoţii minunate. E într-adevăr o mare nedreptate ca tu să nu fii după o soţie dezmăţată.să nu fii după o soţie dezmăţată.

- Ah, da! izbucni Aiuritul. Ah, da! Numai de-ar- Ah, da! izbucni Aiuritul. Ah, da! Numai de-ar crăpa Marguerite!crăpa Marguerite!

Se opri deodată din mers, îl privi pe unchiu-său, şiSe opri deodată din mers, îl privi pe unchiu-său, şi amândoi rămaseră o clipă nemişcaţi, ochi în ochi.amândoi rămaseră o clipă nemişcaţi, ochi în ochi.

- Iarna a fost friguroasă, temniţele sunt dăunătoare- Iarna a fost friguroasă, temniţele sunt dăunătoare pentru sănătatea femeilor, urmă Charles de Valois, şipentru sănătatea femeilor, urmă Charles de Valois, şi a trecut multă vreme de când Marigny nu ne-a maia trecut multă vreme de când Marigny nu ne-a mai dat vreo ştire despre starea Margueritei. Mă mir că adat vreo ştire despre starea Margueritei. Mă mir că a putut îndura traiul aspru la care a fost supusă... Poateputut îndura traiul aspru la care a fost supusă... Poate ca Marigny îţi ascunde cât e de bolnavă şi că nu maica Marigny îţi ascunde cât e de bolnavă şi că nu mai are mult de trăit.are mult de trăit.

Tăcerea se lăsă iar între dânşii. Cuvintele lui ValoisTăcerea se lăsă iar între dânşii. Cuvintele lui Valois răspundeau celor mai tainice dorinţe ale Aiuritului,răspundeau celor mai tainice dorinţe ale Aiuritului, dar n-ar fi îndrăznit niciodată să le rostească el întâi.dar n-ar fi îndrăznit niciodată să le rostească el întâi. Un complice i se oferea, gata să ia asupra sa totul,Un complice i se oferea, gata să ia asupra sa totul, scutindu-l chiar de a vorbi, chiar de a voi.scutindu-l chiar de a vorbi, chiar de a voi.

- Îmi făgăduiseşi, nepoate, că ai să mi-l dai pe Ma- Îmi făgăduiseşi, nepoate, că ai să mi-l dai pe Ma--rigny în ziua când vei avea un papă, zise Valois.rigny în ziua când vei avea un papă, zise Valois.

- Ţi-l pot da, unchiule, tot aşa de bine şi în ziua- Ţi-l pot da, unchiule, tot aşa de bine şi în ziua când voi fi văduv, răspunse Aiuritul.când voi fi văduv, răspunse Aiuritul.

Valois îşi trecu mâinile inelate peste obrazul său latValois îşi trecu mâinile inelate peste obrazul său lat şi urmă cu jumătate de glas:şi urmă cu jumătate de glas:

- Ar trebui să mi-l dai mai întâi pe Marigny, deoa- Ar trebui să mi-l dai mai întâi pe Marigny, deoa--rece el comandă toate fortăreţele şi împiedică să intrerece el comandă toate fortăreţele şi împiedică să intre cineva la Château-Gaillard.cineva la Château-Gaillard.

- Fie, răspunse Ludovic al X-lea. Îmi ridic mâna de- Fie, răspunse Ludovic al X-lea. Îmi ridic mâna de pe el. Îi poţi deci spune cancelarului de Mornay să-mipe el. Îi poţi deci spune cancelarului de Mornay să-mi aducă să semnez toate poruncile pe care le crezi deaducă să semnez toate poruncile pe care le crezi de cuviinţă.cuviinţă.

În aceeaşi seară, după cină, tocmai când EnguerÎn aceeaşi seară, după cină, tocmai când Enguer--rand de Marigny pregătea singur întâmpinarea perand de Marigny pregătea singur întâmpinarea pe care socotea s-o dea regelui, cerându-i învoirea de acare socotea s-o dea regelui, cerându-i învoirea de a se bate, adică dreptul de a provoca la duel orice perse bate, adică dreptul de a provoca la duel orice per--soană care ar cuteza să susţină că el era trădător sausoană care ar cuteza să susţină că el era trădător sau sperjur, Hugues de Bouville veni la dânsul. Fostulsperjur, Hugues de Bouville veni la dânsul. Fostul mare şambelan al lui Filip cel Frumos părea muncitmare şambelan al lui Filip cel Frumos părea muncit de gânduri ce se băteau cap în cap, şi demersul pede gânduri ce se băteau cap în cap, şi demersul pe care-l făcea parcă-i apăsa cugetul.care-l făcea parcă-i apăsa cugetul.

- Enguerrand, vorbi el, să nu dormi acasă în- Enguerrand, vorbi el, să nu dormi acasă în noaptea asta, căci vor să te aresteze; o ştiu, suntnoaptea asta, căci vor să te aresteze; o ştiu, sunt sigur de ceea ce-ţi spun.sigur de ceea ce-ţi spun.

Se apucase iar să-l tutuiască pe Marigny, ca în ziSe apucase iar să-l tutuiască pe Marigny, ca în zi--lele când vechiul său prieten îşi începuse cariera înlele când vechiul său prieten îşi începuse cariera în casa lui, ca scutier.casa lui, ca scutier.

- Nu vor îndrăzni, răspunse Marigny. Şi cine ar veni- Nu vor îndrăzni, răspunse Marigny. Şi cine ar veni să mă aresteze, rogu-te? Alain de Pareilles? Niciodatăsă mă aresteze, rogu-te? Alain de Pareilles? Niciodată Alain nu se va învoi cu o asemenea poruncă. S-ar înAlain nu se va învoi cu o asemenea poruncă. S-ar în--chide mai degrabă cu arcaşii săi în palatul meu şi archide mai degrabă cu arcaşii săi în palatul meu şi ar lupta, decât să lase pe cineva să se atingă de un fir delupta, decât să lase pe cineva să se atingă de un fir de păr din capul meu.păr din capul meu.

- Rău faci că nu mă crezi, Enguerrand, şi rău ai- Rău faci că nu mă crezi, Enguerrand, şi rău ai făcut de asemenea, te asigur, purtându-te aşa cum te-făcut de asemenea, te asigur, purtându-te aşa cum te-ai purtat în lunile acestea din urmă. Când eşti într-oai purtat în lunile acestea din urmă. Când eşti într-o dregătorie înaltă, precum suntem noi, a lucra împodregătorie înaltă, precum suntem noi, a lucra împo--triva regelui, oricare ar fi regele, înseamnă să lucrezitriva regelui, oricare ar fi regele, înseamnă să lucrezi împotriva ta însuţi. Şi eu de asemenea sunt pe cale deîmpotriva ta însuţi. Şi eu de asemenea sunt pe cale de a lucra împotriva regelui în clipa asta, din prieteniaa lucra împotriva regelui în clipa asta, din prietenia ce o am pentru tine şi fiindcă aş vrea să te scap.ce o am pentru tine şi fiindcă aş vrea să te scap.

Burtosul se simţea într-adevăr nefericit. Era înduiBurtosul se simţea într-adevăr nefericit. Era îndui--oşător să-i vezi atâta bunăvoinţă. Slujitor credinciosoşător să-i vezi atâta bunăvoinţă. Slujitor credincios al suveranului, prieten devotat, dregător fără pată,al suveranului, prieten devotat, dregător fără pată, respectuos faţă de legile lui Dumnezeu şi faţă de lerespectuos faţă de legile lui Dumnezeu şi faţă de le--gile ţării, cum se făcea că, însufleţit de sentimentegile ţării, cum se făcea că, însufleţit de sentimente aşa de curate, glasul său avea atât de puţină vlagă înaşa de curate, glasul său avea atât de puţină vlagă în el?el?

- Ceea ce-ţi spusei, Enguerrand, urmă el, o ştiu de- Ceea ce-ţi spusei, Enguerrand, urmă el, o ştiu de la monseniorul Filip de Poitiers, care ţi-e singurulla monseniorul Filip de Poitiers, care ţi-e singurul sprijin în ceasul de faţă. Monseniorul de Poitiers arsprijin în ceasul de faţă. Monseniorul de Poitiers ar vrea să pună depărtarea între tine şi mânia pe care aivrea să pună depărtarea între tine şi mânia pe care ai stârnit-o printre baroni. L-a sfătuit pe frate-său să testârnit-o printre baroni. L-a sfătuit pe frate-său să te trimită să cârmuieşti vreo ţară depărtată, Ciprul detrimită să cârmuieşti vreo ţară depărtată, Ciprul de pildă.pildă.

- Ciprul? sări în sus Marigny... să mă las închis în- Ciprul? sări în sus Marigny... să mă las închis în insula aceea, la capătul mării, după ce am cârmuit reinsula aceea, la capătul mării, după ce am cârmuit re--gatul Franţei? Acolo vor să mă surghiunească? Nu,gatul Franţei? Acolo vor să mă surghiunească? Nu, voi continua să umblu ca stăpân pe acest pământ alvoi continua să umblu ca stăpân pe acest pământ al Parisului sau voi muri aici.Parisului sau voi muri aici.

Bouville clătină trist din cap, scuturându-şi şuviţeleBouville clătină trist din cap, scuturându-şi şuviţele negre şi albe.negre şi albe.

- Crede-mă, repetă el, nu dormi în noaptea asta la- Crede-mă, repetă el, nu dormi în noaptea asta la tine. Orice s-o întâmpla, nu voi avea de ce să-mi factine. Orice s-o întâmpla, nu voi avea de ce să-mi fac mustrări că nu te-am înştiinţat la timp.mustrări că nu te-am înştiinţat la timp.

Îndată ce plecă Bouville, Enguerrand veni să se sfăÎndată ce plecă Bouville, Enguerrand veni să se sfă--tuiască cu soţia sa şi cu sora acesteia, doamna detuiască cu soţia sa şi cu sora acesteia, doamna de

Chanteloup. Cele două femei fură şi ele de părere căChanteloup. Cele două femei fură şi ele de părere că era cuminte lucru să plece numaidecât la vreuna dinera cuminte lucru să plece numaidecât la vreuna din moşiile normande, şi apoi, de acolo, dacă primejdia semoşiile normande, şi apoi, de acolo, dacă primejdia se arăta limpede, să ajungă într-un port şi să-şi cautearăta limpede, să ajungă într-un port şi să-şi caute adăpost la regele Angliei, care era cu totul de parteaadăpost la regele Angliei, care era cu totul de partea lui Marigny.lui Marigny.

Dar Enguerrand izbucni mânios:Dar Enguerrand izbucni mânios:- Nu-s deci înconjurat decât de muieri şi de becis- Nu-s deci înconjurat decât de muieri şi de becis--

nici!nici!Apoi plecă să se culce ca în toate serile. Îşi mânApoi plecă să se culce ca în toate serile. Îşi mân--

gâie câinele favorit, se lăsă dezbrăcat de fecior şi segâie câinele favorit, se lăsă dezbrăcat de fecior şi se uită cum acesta trase greutatea orologiului, obiectuită cum acesta trase greutatea orologiului, obiect încă puţin răspândit în vremea aceea şi pe care îl plăîncă puţin răspândit în vremea aceea şi pe care îl plă--tise scump. Frământă o clipă în minte ultimele frazetise scump. Frământă o clipă în minte ultimele fraze ale memoriului, gândind să-l încheie a doua zi dimiale memoriului, gândind să-l încheie a doua zi dimi--neaţă; se apropie apoi de fereastră, dădu perdeaua laneaţă; se apropie apoi de fereastră, dădu perdeaua la o parte şi privi acoperişurile oraşului adormit. Pâno parte şi privi acoperişurile oraşului adormit. Pân--darii de noapte treceau prin strada Fossées-Saint-Gerdarii de noapte treceau prin strada Fossées-Saint-Ger--main, repetând la fiecare douăzeci de paşi cu glasulmain, repetând la fiecare douăzeci de paşi cu glasul lor maşinal:lor maşinal:

- Straja... E miezul nopţii... Dormiţi în pace!...- Straja... E miezul nopţii... Dormiţi în pace!...Ca de obicei, erau în întârziere cu un sfert de ceasCa de obicei, erau în întârziere cu un sfert de ceas

faţă de orologiu...faţă de orologiu...Enguerrand se trezi în zori, auzind un tropăit greuEnguerrand se trezi în zori, auzind un tropăit greu

de cizme prin curtea lui şi pumni care izbeau în uşade cizme prin curtea lui şi pumni care izbeau în uşa palatului. Un scutier înfricoşat veni să-i spună că arpalatului. Un scutier înfricoşat veni să-i spună că ar--caşii erau jos. Îşi ceru hainele, se îmbrăcă în grabă şi,caşii erau jos. Îşi ceru hainele, se îmbrăcă în grabă şi, în tinda scării, se ciocni de soţia sa şi de fiu-său, careîn tinda scării, se ciocni de soţia sa şi de fiu-său, care veneau în fugă.veneau în fugă.

- Aveai dreptate, Jeanne, îi spuse soţiei, sărutând-o- Aveai dreptate, Jeanne, îi spuse soţiei, sărutând-o pe frunte; nu te-am ascultat îndeajuns cât am trăit.pe frunte; nu te-am ascultat îndeajuns cât am trăit. Cată să pleci undeva chiar astăzi împreună cu LuCată să pleci undeva chiar astăzi împreună cu Lu--dovic.dovic.

- Aş fi plecat cu tine, Enguerrand. Acum însă nu mă- Aş fi plecat cu tine, Enguerrand. Acum însă nu mă

pot depărta de locul unde vei avea de suferit.pot depărta de locul unde vei avea de suferit.- Regele Ludovic e naşul meu, spuse Ludovic de- Regele Ludovic e naşul meu, spuse Ludovic de

Marigny; mă duc să dau fuga la Vincennes...Marigny; mă duc să dau fuga la Vincennes...- Naşul tău e un zevzec şi coroana i se cam clatină- Naşul tău e un zevzec şi coroana i se cam clatină

pe cap, răspunse Marigny cu mânie.pe cap, răspunse Marigny cu mânie.Apoi, cum pe scară era întuneric, strigă:Apoi, cum pe scară era întuneric, strigă:- Hei, slujitori! Lumină! Să mi se facă lumină!- Hei, slujitori! Lumină! Să mi se facă lumină!Iar când servitorii alergară într-acolo, Marigny coIar când servitorii alergară într-acolo, Marigny co--

borî scara, între făcliile lor, ca un rege.borî scara, între făcliile lor, ca un rege.Curtea vuia de oşteni. Prin pervazul uşii se desCurtea vuia de oşteni. Prin pervazul uşii se des--

luşea în dimineaţa plumburie o umbră înaltă purtândluşea în dimineaţa plumburie o umbră înaltă purtând za uşoară.za uşoară.

- Cum de ai primit, Pareilles, să faci asta?... Cum ai- Cum de ai primit, Pareilles, să faci asta?... Cum ai îndrăznit?îndrăznit?

- Eu nu-s Alain de Pareilles, răspunse ofiţerul.- Eu nu-s Alain de Pareilles, răspunse ofiţerul. Domnul de Pareilles nu mai comandă arcaşii.Domnul de Pareilles nu mai comandă arcaşii.

Se dădu în laturi, lăsând să treacă un bărbat pirSe dădu în laturi, lăsând să treacă un bărbat pir--piriu, cu o scufă de culoare închisă pe cap. Era cancepiriu, cu o scufă de culoare închisă pe cap. Era cance--larul Etienne de Mornay. Aşa cum Nogaret, cu opt anilarul Etienne de Mornay. Aşa cum Nogaret, cu opt ani în urmă, venise chiar el să pună mâna pe marele maîn urmă, venise chiar el să pună mâna pe marele ma--estru al templierilor, Mornay venea chiar el să-l aresestru al templierilor, Mornay venea chiar el să-l ares--teze pe cârmuitorul regatului.teze pe cârmuitorul regatului.

- Domnule Enguerrand, îi zise, te rog să mă urmezi- Domnule Enguerrand, îi zise, te rog să mă urmezi la Luvru, unde am poruncă să te închid.la Luvru, unde am poruncă să te închid.

La aceeaşi oră, cei mai mulţi dintre marii praviliştiLa aceeaşi oră, cei mai mulţi dintre marii pravilişti burghezi ai domniei trecute, Raoul de Presle, Michelburghezi ai domniei trecute, Raoul de Presle, Michel de Bourdenai, Guillaume Dubois, Geoffroy de Briade Bourdenai, Guillaume Dubois, Geoffroy de Bria--nçon, Nicole Le Loquetier, Pierre d'Orgemont, erau rinçon, Nicole Le Loquetier, Pierre d'Orgemont, erau ri--dicaţi de la casele lor şi duşi pe la diferite închisori,dicaţi de la casele lor şi duşi pe la diferite închisori, unii din ei pentru a fi puşi la cazne grele, în vreme ceunii din ei pentru a fi puşi la cazne grele, în vreme ce un pâlc de arcaşi se îndrepta spre Châlons, pentru a-lun pâlc de arcaşi se îndrepta spre Châlons, pentru a-l ridica de acolo pe episcopul Pierre de Latille, prieridica de acolo pe episcopul Pierre de Latille, prie--tenul de tinereţe al lui Filip cel Frumos şi pe caretenul de tinereţe al lui Filip cel Frumos şi pe care acesta îl chemase aşa de stăruitor în clipele sale dinacesta îl chemase aşa de stăruitor în clipele sale din

urmă.urmă.Cu dânşii, intra în temniţă toată domnia Regelui deCu dânşii, intra în temniţă toată domnia Regelui de

Fier.Fier.

NOAPTEA FĂRĂ ZORINOAPTEA FĂRĂ ZORI

Când Marguerite de Burgundia auzi în toiul nopţiiCând Marguerite de Burgundia auzi în toiul nopţii coborându-se podul fortăreţei Château-Gaillard, apoicoborându-se podul fortăreţei Château-Gaillard, apoi tropot de cai răsunând în curţile închisorii, i se părutropot de cai răsunând în curţile închisorii, i se păru la început că aceste zgomote nu erau adevărate.la început că aceste zgomote nu erau adevărate. Aşteptase atâta, visase atâta clipa asta din ziua cândAşteptase atâta, visase atâta clipa asta din ziua când prin scrisoarea trimisă contelui d'Artois, se învoise săprin scrisoarea trimisă contelui d'Artois, se învoise să fie îndepărtată de la tron, lepădându-se de toate drepfie îndepărtată de la tron, lepădându-se de toate drep--turile, pentru dânsa ca şi pentru fiică-sa, în schimbulturile, pentru dânsa ca şi pentru fiică-sa, în schimbul unei eliberări făgăduite şi care nu mai venea!unei eliberări făgăduite şi care nu mai venea!

Zece săptămâni trecuseră, zece săptămâni de tăZece săptămâni trecuseră, zece săptămâni de tă--cere mai nimicitoare ca foamea, mai istovitoare cacere mai nimicitoare ca foamea, mai istovitoare ca frigul, mai înjositoare ca păduchii care o rodeau, maifrigul, mai înjositoare ca păduchii care o rodeau, mai chinuitoare ca singurătatea. Deznădejdea se cuibărisechinuitoare ca singurătatea. Deznădejdea se cuibărise în sufletul Margueritei. În ultimele zile nu se maiîn sufletul Margueritei. În ultimele zile nu se mai dădea jos din pat, scuturată de friguri care o ţineaudădea jos din pat, scuturată de friguri care o ţineau într-o stare de somnolenţă tulbure. Singurele ei gesîntr-o stare de somnolenţă tulbure. Singurele ei ges--turi erau doar pentru a apuca urciorul cu apă pus josturi erau doar pentru a apuca urciorul cu apă pus jos lângă dânsa şi a-l duce la gură. Cu ochii mari deslângă dânsa şi a-l duce la gură. Cu ochii mari des--chişi, aţintiţi la turnul cufundat în beznă, stătea orechişi, aţintiţi la turnul cufundat în beznă, stătea ore întregi să-şi asculte inima bătând prea repede, apoi,întregi să-şi asculte inima bătând prea repede, apoi, dacă febra o mai lăsa niţel, dacă o adiere neaşteptatădacă febra o mai lăsa niţel, dacă o adiere neaşteptată îi răcorea fruntea, dacă inima începea să-i bată maiîi răcorea fruntea, dacă inima începea să-i bată mai potolit, se ridica deodată, ţipând, săgetată de gândulpotolit, se ridica deodată, ţipând, săgetată de gândul cumplit că va muri într-o clipă. Tăcerea se umplea decumplit că va muri într-o clipă. Tăcerea se umplea de o larmă care nu era decât în auzul ei; ameninţări îno larmă care nu era decât în auzul ei; ameninţări în--fricoşătoare care nu mai veneau de pe pământ, ci dinfricoşătoare care nu mai veneau de pe pământ, ci din lumea cealaltă străpungeau întunericul. Delirul inlumea cealaltă străpungeau întunericul. Delirul in--somniilor îi tulbura mintea... Filip d'Aunay, frumosulsomniilor îi tulbura mintea... Filip d'Aunay, frumosul Filip, nu murise de-a binelea. Călca alături de dânsa,Filip, nu murise de-a binelea. Călca alături de dânsa, cu picioarele frânte şi pieptul însângerat; Margueritecu picioarele frânte şi pieptul însângerat; Marguerite întindea braţul spre el şi nu putea să-l apuce. O târa,întindea braţul spre el şi nu putea să-l apuce. O târa, totuşi, fără ca ea să se mişte, pe drumul care duce detotuşi, fără ca ea să se mişte, pe drumul care duce de

la pământ la Dumnezeu, fără sa mai simtă pământulla pământ la Dumnezeu, fără sa mai simtă pământul sub picioare şi fără să-l vadă vreodată pe Dumnezeu.sub picioare şi fără să-l vadă vreodată pe Dumnezeu. Şi drumul cumplit va dura până în vecii vecilor, pânăŞi drumul cumplit va dura până în vecii vecilor, până la judecata de apoi; poate că acesta era, la urma urla judecata de apoi; poate că acesta era, la urma ur--melor, purgatoriul.melor, purgatoriul.

- Blanche, strigă ea. Blanche! Auzi-i cum vin!- Blanche, strigă ea. Blanche! Auzi-i cum vin!Căci lacătele, zăvoarele, uşile scârţâiau într-adevărCăci lacătele, zăvoarele, uşile scârţâiau într-adevăr

dedesubt, la intrarea în turn; o mulţime de paşi urcaudedesubt, la intrarea în turn; o mulţime de paşi urcau treptele de piatră.treptele de piatră.

- Blanche! Auzi?- Blanche! Auzi?Dar glasul slăbit al Margueritei nu ajungea până laDar glasul slăbit al Margueritei nu ajungea până la

vară-sa, prin poarta grea care despărţea în timpul novară-sa, prin poarta grea care despărţea în timpul no--pţii cele două caturi ale temniţei lor. Flacăra unei sinpţii cele două caturi ale temniţei lor. Flacăra unei sin--gure luminări o orbi deodată pe regina captivă. Niştegure luminări o orbi deodată pe regina captivă. Nişte bărbaţi, Marguerite nu putu să vadă câţi erau, se îmbărbaţi, Marguerite nu putu să vadă câţi erau, se îm--bulzeau în pervazul uşii; ea nu-l vedea decât pebulzeau în pervazul uşii; ea nu-l vedea decât pe uriaşul cu mantie roşie, cu ochi strălucitori şi cu junuriaşul cu mantie roşie, cu ochi strălucitori şi cu jun--gher de argint la brâu care venea spre dânsa.gher de argint la brâu care venea spre dânsa.

- Robert! şoptiră buzele ei, Robert, iată-te în- Robert! şoptiră buzele ei, Robert, iată-te în sfârşit!sfârşit!

La spatele contelui d'Artois un oştean aducea peLa spatele contelui d'Artois un oştean aducea pe cap un scaun pe care-l puse lângă patul Margueritei.cap un scaun pe care-l puse lângă patul Margueritei.

- Aşadar, dragă verişoară, îi spuse Robert aşe- Aşadar, dragă verişoară, îi spuse Robert aşe--zându-se, nu prea te lauzi cu sănătatea, după cât mizându-se, nu prea te lauzi cu sănătatea, după cât mi se spune şi după câte văd. Eşti bolnavă...se spune şi după câte văd. Eşti bolnavă...

- Foarte bolnavă, zise Marguerite. Nu mai ştiu dacă- Foarte bolnavă, zise Marguerite. Nu mai ştiu dacă trăiesc...trăiesc...

- Am sosit la timp. În curând totul se va sfârşi. Ţi- Am sosit la timp. În curând totul se va sfârşi. Ţi--aduc o veste bună: vrăjmaşii tăi au fost doborâţi. Teaduc o veste bună: vrăjmaşii tăi au fost doborâţi. Te simţi în stare să scrii?simţi în stare să scrii?

- Nu ştiu, zise Marguerite.- Nu ştiu, zise Marguerite.Aducând lumânarea mai aproape, d'Artois îi cerAducând lumânarea mai aproape, d'Artois îi cer--

cetă cu luare-aminte obrazul răvăşit şi tras, buzele sucetă cu luare-aminte obrazul răvăşit şi tras, buzele su--bţiate, ochii negri înfundaţi, cu strălucirea lor nefirebţiate, ochii negri înfundaţi, cu strălucirea lor nefire--

ască, părul ud de sudoare, ce i se lipise de frunteaască, părul ud de sudoare, ce i se lipise de fruntea bombată.bombată.

- Să poţi măcar dicta scrisoarea pe care o aşteaptă- Să poţi măcar dicta scrisoarea pe care o aşteaptă regele. Hei, capelanule! chemă el pocnind din degete.regele. Hei, capelanule! chemă el pocnind din degete.

O sutană albă, o scăfârlie rasă şi învineţită se ivirăO sutană albă, o scăfârlie rasă şi învineţită se iviră din penumbră.din penumbră.

- Mi s-a desfăcut căsătoria? întrebă Marguerite.- Mi s-a desfăcut căsătoria? întrebă Marguerite.- Cum să se desfacă, verişoară, dacă ai refuzat ce ţi- Cum să se desfacă, verişoară, dacă ai refuzat ce ţi

se cerea?se cerea?- N-am refuzat, spuse ea. Am acceptat... am ac- N-am refuzat, spuse ea. Am acceptat... am ac--

ceptat tot ce mi s-a cerut. Nu mai ştiu. Nu maiceptat tot ce mi s-a cerut. Nu mai ştiu. Nu mai înţeleg.înţeleg.

- Duceţi-vă de căutaţi un urcior cu vin ca să mai- Duceţi-vă de căutaţi un urcior cu vin ca să mai prindă puteri, porunci d'Artois întorcând capul.prindă puteri, porunci d'Artois întorcând capul.

Se auziră paşi depărtându-se în odaie, apoi peSe auziră paşi depărtându-se în odaie, apoi pe scară.scară.

- Dă-ţi osteneala, verişoară, să poţi dicta, urmă- Dă-ţi osteneala, verişoară, să poţi dicta, urmă d'Artois. Acum trebuie să accepţi ce-ţi voi spune.d'Artois. Acum trebuie să accepţi ce-ţi voi spune.

- Dar ţi-am scris, Robert, ţi-am scris ca să-i spui lui- Dar ţi-am scris, Robert, ţi-am scris ca să-i spui lui Ludovic... tot ce mi-ai poruncit... că fiică-mea nu-i aLudovic... tot ce mi-ai poruncit... că fiică-mea nu-i a lui...lui...

Toate câte erau în jurul ei începură să se clatine.Toate câte erau în jurul ei începură să se clatine.- Când? întrebă Robert.- Când? întrebă Robert.- Dar sunt zece săptămâni de atunci... zece săptă- Dar sunt zece săptămâni de atunci... zece săptă--

mâni de când aştept, de când ar fi trebuit să mă scoţimâni de când aştept, de când ar fi trebuit să mă scoţi de aici...de aici...

- Cui ai dat scrisoarea aceea?- Cui ai dat scrisoarea aceea?- Cui era s-o dau... lui Bersumée.- Cui era s-o dau... lui Bersumée.Şi Marguerite se înfricoşă, fulgerată de un gând:Şi Marguerite se înfricoşă, fulgerată de un gând:

"Am scris oare într-adevăr? E groaznic, nu mai ştiu..."Am scris oare într-adevăr? E groaznic, nu mai ştiu... nu mai ştiu nimic."nu mai ştiu nimic."

- Întreab-o pe Blanche, murmură ea.- Întreab-o pe Blanche, murmură ea.În clipa aceea, însă, izbucni lângă dânsa o hărmăÎn clipa aceea, însă, izbucni lângă dânsa o hărmă--

laie; Robert d'Artois se ridicase şi, înfigându-şi mânalaie; Robert d'Artois se ridicase şi, înfigându-şi mâna

în gâtul unuia ce se afla în preajma lui, îl zgâlţâia cuîn gâtul unuia ce se afla în preajma lui, îl zgâlţâia cu putere, zbierând de se cutremurau pereţii. Cât de înfiputere, zbierând de se cutremurau pereţii. Cât de înfi--orător izbeau aceste strigăte auzul Margueritei, răsuorător izbeau aceste strigăte auzul Margueritei, răsu--nându-i în cap!nându-i în cap!

- Dar, monseniore, eu... chiar eu am dus scrisoarea,- Dar, monseniore, eu... chiar eu am dus scrisoarea, răspundea glasul înnebunit de spaimă al lui Berrăspundea glasul înnebunit de spaimă al lui Ber--sumée.sumée.

- Unde ai dus-o? Cui?- Unde ai dus-o? Cui?- Daţi-mi drumul, monseniore, daţi-mi drumul, mă- Daţi-mi drumul, monseniore, daţi-mi drumul, mă

înăbuşiţi. I-am dat-o monseniorului de Marigny. Aşaînăbuşiţi. I-am dat-o monseniorului de Marigny. Aşa mi se poruncise.mi se poruncise.

Se auzi bufnitura surdă a unui trup izbit de perete.Se auzi bufnitura surdă a unui trup izbit de perete.- Eu mă numesc Marigny? Când ţi se încredinţează- Eu mă numesc Marigny? Când ţi se încredinţează

o scrisoare pentru mine, trebuie oare s-o duci alo scrisoare pentru mine, trebuie oare s-o duci al--tcuiva?tcuiva?

- Mi-a făgăduit, monseniore, că are să v-o dea...- Mi-a făgăduit, monseniore, că are să v-o dea...- Lasă, bobocule, mă răfuiesc eu cu tine mai târziu,- Lasă, bobocule, mă răfuiesc eu cu tine mai târziu,

zise d'Artois.zise d'Artois.Apoi, întorcându-se la Marguerite:Apoi, întorcându-se la Marguerite:- N-am primit niciodată scrisoarea ta, verişoară.- N-am primit niciodată scrisoarea ta, verişoară.

Marigny a păstrat-o pentru dânsul.Marigny a păstrat-o pentru dânsul.- Ah, bine! făcu ea.- Ah, bine! făcu ea.Îi mai venise inima la loc. Acum, cel puţin, ştia că oÎi mai venise inima la loc. Acum, cel puţin, ştia că o

scrisese într-adevăr.scrisese într-adevăr.În clipa asta, sergentul Lalaine intră, aducând urciÎn clipa asta, sergentul Lalaine intră, aducând urci--

orul cu vin. Robert d'Artois se uită cum bea Margueorul cu vin. Robert d'Artois se uită cum bea Margue--rite, zicându-şi:rite, zicându-şi:

"La urma urmelor, dacă aduceam otravă, ar fi fost"La urma urmelor, dacă aduceam otravă, ar fi fost poate mai uşor; mare prostie că nu m-am gândit lapoate mai uşor; mare prostie că nu m-am gândit la asta... Aşadar, ea acceptase... Păcat... păcat că n-amasta... Aşadar, ea acceptase... Păcat... păcat că n-am ştiut. Acum e prea târziu; şi apoi, oricum, în halul înştiut. Acum e prea târziu; şi apoi, oricum, în halul în care se afla, tot nu mai avea multe zile de trăit."care se afla, tot nu mai avea multe zile de trăit."

Nu mai era pornit împotriva ei şi se simţea aproapeNu mai era pornit împotriva ei şi se simţea aproape trist. Nu mai avea de luptat. Stătea acolo, voinic,trist. Nu mai avea de luptat. Stătea acolo, voinic,

aşezat cu mâinile pe genunchi, înconjurat de oşteniaşezat cu mâinile pe genunchi, înconjurat de oşteni înarmaţi până-n dinţi, lângă patul sărăcăcios în careînarmaţi până-n dinţi, lângă patul sărăcăcios în care zăcea o tânără femeie istovită. Cum o mai urâse pezăcea o tânără femeie istovită. Cum o mai urâse pe când era regină a Navarei şi moştenitoarea tronuluicând era regină a Navarei şi moştenitoarea tronului Franţei! Nu făcuse oare totul pentru a o duce la piFranţei! Nu făcuse oare totul pentru a o duce la pi--eire, umblând peste tot, uneltind necontenit, cheleire, umblând peste tot, uneltind necontenit, chel--tuind cu nemiluita, unind împotriva ei curtea Anglieituind cu nemiluita, unind împotriva ei curtea Angliei şi curtea Franţei? O urâse cât era puternică; o doriseşi curtea Franţei? O urâse cât era puternică; o dorise cât era frumoasă. Nu mai departe de iarna trecută,cât era frumoasă. Nu mai departe de iarna trecută, aşa mare baron al ţării cum era, iar Marguerite doaraşa mare baron al ţării cum era, iar Marguerite doar o biată captivă, ea îl mai dominase încă. Acum, cono biată captivă, ea îl mai dominase încă. Acum, con--tele d'Artois se simţea purtat de izbânda lui mai detele d'Artois se simţea purtat de izbânda lui mai de--parte decât ar fi vrut să meargă. Misiunea cu care Vaparte decât ar fi vrut să meargă. Misiunea cu care Va--lois îl însărcinase, pentru că n-o putea încredinţa nilois îl însărcinase, pentru că n-o putea încredinţa ni--mănui altuia, îi displăcea îndeajuns. Nu încerca unmănui altuia, îi displăcea îndeajuns. Nu încerca un sentiment de milă, ci doar un fel de nepăsare scârsentiment de milă, ci doar un fel de nepăsare scâr--bită, o lehamite amară. Atâtea mijloace mobilizate îmbită, o lehamite amară. Atâtea mijloace mobilizate îm--potriva unui trup ce nu se mai putea apăra, slăbit şipotriva unui trup ce nu se mai putea apăra, slăbit şi bolnav! În sufletul lui Robert ura se stinsese pentrubolnav! În sufletul lui Robert ura se stinsese pentru că nu mai avea o ţintă pe măsura forţei sale.că nu mai avea o ţintă pe măsura forţei sale.

Şi-i părea rău într-adevăr, da, îi părea rău din toatăŞi-i părea rău într-adevăr, da, îi părea rău din toată inima că scrisoarea şterpelită de Marigny nu-i ajuninima că scrisoarea şterpelită de Marigny nu-i ajun--sese în mână. Marguerite ar fi fost închisă la vreo mâsese în mână. Marguerite ar fi fost închisă la vreo mâ--năstire... Păcat! Acum era prea târziu; sorţii au căzutnăstire... Păcat! Acum era prea târziu; sorţii au căzut şi jocul trebuia dus până la capăt.şi jocul trebuia dus până la capăt.

- Vezi ce vrăjmaş ţi-a fost Marigny, verişoară, şi- Vezi ce vrăjmaş ţi-a fost Marigny, verişoară, şi cum a uneltit împotriva ta de la început, zise Robert.cum a uneltit împotriva ta de la început, zise Robert. De nu era el, niciodată n-ai fi fost învinuită, şi nici LuDe nu era el, niciodată n-ai fi fost învinuită, şi nici Lu--dovic, soţul tău, nu te-ar fi prigonit astfel. De cânddovic, soţul tău, nu te-ar fi prigonit astfel. De când Ludovic e rege, Marigny a făcut totul ca să te ţină maiLudovic e rege, Marigny a făcut totul ca să te ţină mai departe aici, aşa cum a făcut totul ca să ducă ţara dedeparte aici, aşa cum a făcut totul ca să ducă ţara de râpă. Astăzi, însă, aşa cum ai auzit, ticălosul acesta erâpă. Astăzi, însă, aşa cum ai auzit, ticălosul acesta e arestat, iar eu vin să-mi dai plângere împotriva luiarestat, iar eu vin să-mi dai plângere împotriva lui pentru răul ce ţi-a făcut, ca să grăbim judecata repentru răul ce ţi-a făcut, ca să grăbim judecata re--

gelui şi totodată iertarea ta.gelui şi totodată iertarea ta.- Ce trebuie să declar?- Ce trebuie să declar?Îşi dusese mâna la gât, căci vinul pe care-l băuseÎşi dusese mâna la gât, căci vinul pe care-l băuse

făcea să-i bată şi mai repede inima în piept, gata-gatafăcea să-i bată şi mai repede inima în piept, gata-gata să se spargă.să se spargă.

- Îi voi dicta eu capelanului, pentru tine, zise Ro- Îi voi dicta eu capelanului, pentru tine, zise Ro--bert; ştiu cuvintele ce trebuie puse acolo.bert; ştiu cuvintele ce trebuie puse acolo.

Capelanul se aşezase jos, cu tăbliţa pe genunchi,Capelanul se aşezase jos, cu tăbliţa pe genunchi, iar lumânarea pusă alături lumina cele trei chipuri.iar lumânarea pusă alături lumina cele trei chipuri.

""Măria-ta, soţul meuMăria-ta, soţul meu", începu Robert cu glas tără", începu Robert cu glas tără--gănat, căci se silea să nu uite o iotă din textul îngănat, căci se silea să nu uite o iotă din textul în--tocmit de Charles de Valois, "tocmit de Charles de Valois, "mă sting de boală şi demă sting de boală şi de întristare. Te rog în genunchi să mă miluieşti cu ierîntristare. Te rog în genunchi să mă miluieşti cu ier--tarea ta, căci dacă nu o vei face repede, simt că amtarea ta, căci dacă nu o vei face repede, simt că am foarte puţin de trăit şi că sufletul mă va părăsi. Tot cefoarte puţin de trăit şi că sufletul mă va părăsi. Tot ce s-a întâmplat e din vina domnului de Marigny, care as-a întâmplat e din vina domnului de Marigny, care a vrut să mă piardă în ochii tăi şi în aceia ai răposatuluivrut să mă piardă în ochii tăi şi în aceia ai răposatului rege, cu pâră, ce jur că-i mincinoasă, aducându-mărege, cu pâră, ce jur că-i mincinoasă, aducându-mă prin chinuri groaznice...prin chinuri groaznice...""

- O clipă, monseniore, întrerupse capelanul.- O clipă, monseniore, întrerupse capelanul.Apucase briceagul ca să răzuiască o pată zgrunţuApucase briceagul ca să răzuiască o pată zgrunţu--

roasă în pielea de viţel pe care scria.roasă în pielea de viţel pe care scria.- "- "...la restriştea în care mă aflu, urmă Robert, totul...la restriştea în care mă aflu, urmă Robert, totul

se trage de la acest om hain. Te rog de asemenea săse trage de la acest om hain. Te rog de asemenea să mă scapi din starea jalnică în care am ajuns şi te înmă scapi din starea jalnică în care am ajuns şi te în--credinţez că n-am încetat niciodată de a-ţi fi soţie sucredinţez că n-am încetat niciodată de a-ţi fi soţie su--pusă, aşa cum a vrut Dumnezeu.pusă, aşa cum a vrut Dumnezeu.""

Marguerite se ridică puţin în patul ei. Nu putea săMarguerite se ridică puţin în patul ei. Nu putea să înţeleagă prin ce uriaşă contradicţie voiau acum,înţeleagă prin ce uriaşă contradicţie voiau acum, după un an de temniţă, s-o scoată nevinovată.după un an de temniţă, s-o scoată nevinovată.

- Atunci cum rămâne, vere, întrebă ea, cum rămâne- Atunci cum rămâne, vere, întrebă ea, cum rămâne cu mărturisirile ce mi s-au cerut?cu mărturisirile ce mi s-au cerut?

- Nu mai e nevoie de ele, vară dragă, răspunse Ro- Nu mai e nevoie de ele, vară dragă, răspunse Ro--bert, şi ceea ce ai să semnezi le înlocuieşte pe toate.bert, şi ceea ce ai să semnezi le înlocuieşte pe toate.

Căci Charles de Valois nu avea nevoie deocamdatăCăci Charles de Valois nu avea nevoie deocamdată decât să strângă împotriva lui Enguerrand toate mărdecât să strângă împotriva lui Enguerrand toate măr--turiile mincinoase cu putinţă. Cea care va purta semturiile mincinoase cu putinţă. Cea care va purta sem--nătura Margueritei era de mare preţ, oferind pe deanătura Margueritei era de mare preţ, oferind pe dea--supra şi avantajul de-a spăla, barem de ochii lumii,supra şi avantajul de-a spăla, barem de ochii lumii, ruşinea regelui, dar mai ales de-a o face pe regină să-ruşinea regelui, dar mai ales de-a o face pe regină să-şi anunţe singură moartea. Monseniorul de Valois eraşi anunţe singură moartea. Monseniorul de Valois era într-adevăr un om care ştia să le brodească!într-adevăr un om care ştia să le brodească!

- Şi Blanche, întrebă ea, ce-o să se facă Blanche- Şi Blanche, întrebă ea, ce-o să se facă Blanche după toate astea? V-aţi gândit la Blanche?după toate astea? V-aţi gândit la Blanche?

- Să n-ai grijă, zise Robert. Vom face totul pentru- Să n-ai grijă, zise Robert. Vom face totul pentru dânsa.dânsa.

Şi Marguerite îşi puse numele în josul pergamenŞi Marguerite îşi puse numele în josul pergamen--tului.tului.

Robert d'Artois se ridică atunci şi se aplecă asupraRobert d'Artois se ridică atunci şi se aplecă asupra ei. Ceilalţi, la un semn al său, se trăseseră îndărătei. Ceilalţi, la un semn al său, se trăseseră îndărăt către fundul încăperii. Uriaşul îşi puse mâinile pecătre fundul încăperii. Uriaşul îşi puse mâinile pe umerii Margueritei, foarte aproape de gât.umerii Margueritei, foarte aproape de gât.

La atingerea palmelor sale mari, Marguerite simţiLa atingerea palmelor sale mari, Marguerite simţi cum i se împrăştie în tot trupul o căldură plăcută,cum i se împrăştie în tot trupul o căldură plăcută, odihnitoare. Îşi aduse mâinile ei, numai piele şi os, peodihnitoare. Îşi aduse mâinile ei, numai piele şi os, pe degetele lui Robert, ca şi cum s-ar fi temut să nu şi ledegetele lui Robert, ca şi cum s-ar fi temut să nu şi le retragă prea repede.retragă prea repede.

- Adio, verişoară, zise el. Adio. Îţi doresc un somn li- Adio, verişoară, zise el. Adio. Îţi doresc un somn li--niştit.niştit.

- Robert, întrebă ea în şoaptă, căutându-i privirea,- Robert, întrebă ea în şoaptă, căutându-i privirea, rândul trecut când ai fost aici şi ai voit să fiu a ta, mărândul trecut când ai fost aici şi ai voit să fiu a ta, mă doreai într-adevăr?doreai într-adevăr?

Nici un om nu e cu totul rău; contele d'Artois avu înNici un om nu e cu totul rău; contele d'Artois avu în clipa aceea una din puţinele vorbe miloase care i-auclipa aceea una din puţinele vorbe miloase care i-au ieşit vreodată din gură:ieşit vreodată din gură:

- Da, frumoasa mea verişoară, te-am iubit mult.- Da, frumoasa mea verişoară, te-am iubit mult.Şi o simţi răsuflând uşurată sub mâinile lui, împăŞi o simţi răsuflând uşurată sub mâinile lui, împă--

cată, aproape fericită. Să fie iubită, să fie dorită, iatăcată, aproape fericită. Să fie iubită, să fie dorită, iată

într-adevăr pentru ce trăise această regină. Mai multîntr-adevăr pentru ce trăise această regină. Mai mult decât pentru coroane şi măriri.decât pentru coroane şi măriri.

Se uită cu un fel de recunoştinţă la văru-său, careSe uită cu un fel de recunoştinţă la văru-său, care se depărta o dată cu lumina; atât era de mare, încât ise depărta o dată cu lumina; atât era de mare, încât i se părea o vedenie şi, privindu-l cum se trage îndărătse părea o vedenie şi, privindu-l cum se trage îndărăt în penumbra odăii, gândul te ducea la eroii nebiruiţiîn penumbra odăii, gândul te ducea la eroii nebiruiţi din legendele depărtate ale Mesei rotunde.din legendele depărtate ale Mesei rotunde.

Sutana albă a dominicanului şi coiful de fier al luiSutana albă a dominicanului şi coiful de fier al lui Bersumée se făcură nevăzute în faţa lui Robert, careBersumée se făcură nevăzute în faţa lui Robert, care îi împingea pe toţi spre uşă. El mai rămase încă oîi împingea pe toţi spre uşă. El mai rămase încă o clipă în prag, ca şi cum ar fi încercat o uşoară şovăclipă în prag, ca şi cum ar fi încercat o uşoară şovă--ială, ca şi cum ar mai fi avut ceva să-i spună. Apoi uşaială, ca şi cum ar mai fi avut ceva să-i spună. Apoi uşa se închise, întunericul de nepătruns cuprinse iar încăse închise, întunericul de nepătruns cuprinse iar încă--perea, şi Marguerite se minună că nu aude zgomotulperea, şi Marguerite se minună că nu aude zgomotul obişnuit al zăvoarelor. Aşadar n-o mai încuiau, şiobişnuit al zăvoarelor. Aşadar n-o mai încuiau, şi gestul acesta omis pentru întâia oară după trei sutegestul acesta omis pentru întâia oară după trei sute cincizeci de zile era ca o făgăduială a izbăvirii.cincizeci de zile era ca o făgăduială a izbăvirii.

Mâine o vor lăsa să coboare şi să se plimbe în voieMâine o vor lăsa să coboare şi să se plimbe în voie prin Château-Gaillard; apoi, curând, o trăsură va veniprin Château-Gaillard; apoi, curând, o trăsură va veni s-o ia şi s-o ducă spre copaci, spre oraşe, spre oas-o ia şi s-o ducă spre copaci, spre oraşe, spre oa--meni. "Putea-voi oare să mă ţin pe picioare? Avea-voimeni. "Putea-voi oare să mă ţin pe picioare? Avea-voi putere? O, da, am să-mi recapăt puterile!"putere? O, da, am să-mi recapăt puterile!"

O ardeau braţele, dar se va vindeca, ştia că se vaO ardeau braţele, dar se va vindeca, ştia că se va vindeca. Ştia de asemenea că nu va mai putea săvindeca. Ştia de asemenea că nu va mai putea să doarmă în noaptea aceea. Dar avea atâtea speranţedoarmă în noaptea aceea. Dar avea atâtea speranţe să-i ţină tovărăşie până-n zori!să-i ţină tovărăşie până-n zori!

Deodată, desluşi un zgomot abia auzit, nici măcarDeodată, desluşi un zgomot abia auzit, nici măcar un zgomot, doar un fel de adiere stârnită de răsuun zgomot, doar un fel de adiere stârnită de răsu--flarea reţinută a unei fiinţe. Era cineva în odaie.flarea reţinută a unei fiinţe. Era cineva în odaie.

- Blanche! strigă ea. Tu eşti?- Blanche! strigă ea. Tu eşti?Or fi descuiat şi uşa dintre cele două caturi. N-Or fi descuiat şi uşa dintre cele două caturi. N-

auzise, totuşi, nici o ţâţână scârţâind. Şi pentru ce s-auzise, totuşi, nici o ţâţână scârţâind. Şi pentru ce s-ar fi apropiat vară-sa călcând în vârful picioarelor?ar fi apropiat vară-sa călcând în vârful picioarelor? Afară numai dacă... Dar nu, Blanche nu-şi pierduseAfară numai dacă... Dar nu, Blanche nu-şi pierduse

minţile până într-atât, aşa, din senin. Părea chiar că-şiminţile până într-atât, aşa, din senin. Părea chiar că-şi mai venise în fire în ultimele zile, o dată cu sosireamai venise în fire în ultimele zile, o dată cu sosirea primăverii.primăverii.

- Blanche! repetă Marguerite cu glas gâtuit de- Blanche! repetă Marguerite cu glas gâtuit de spaimă.spaimă.

Se făcuse însă iarăşi tăcere, şi Marguerite crezu oSe făcuse însă iarăşi tăcere, şi Marguerite crezu o clipă că febra ei născocea prezenţa cuiva în întuneric.clipă că febra ei născocea prezenţa cuiva în întuneric. Dar îndată după asta auzi din nou aceeaşi răsuflareDar îndată după asta auzi din nou aceeaşi răsuflare reţinută, mai aproape, şi un foarte slab fâşâit pe parreţinută, mai aproape, şi un foarte slab fâşâit pe par--doseală, ca zgomotul pe care-l face un câine râcâinddoseală, ca zgomotul pe care-l face un câine râcâind cu unghiile... Respira cineva lângă dânsa. Poate căcu unghiile... Respira cineva lângă dânsa. Poate că era într-adevăr un câine, câinele lui Bersumée, careera într-adevăr un câine, câinele lui Bersumée, care intrase în urma stăpânului şi îl uitaseră acolo; sauintrase în urma stăpânului şi îl uitaseră acolo; sau poate guzganii... guzganii cu paşii lor mărunţi, asepoate guzganii... guzganii cu paşii lor mărunţi, ase--menea oamenilor, cu foşnetul lor, cu alergătura lormenea oamenilor, cu foşnetul lor, cu alergătura lor conspirativă, cu felul lor straniu de a se deda noapteaconspirativă, cu felul lor straniu de a se deda noaptea unor tainice îndeletniciri. Se iviseră în mai multe rânunor tainice îndeletniciri. Se iviseră în mai multe rân--duri şobolani prin turn şi tocmai câinele lui Bersuméeduri şobolani prin turn şi tocmai câinele lui Bersumée îi omorâse. Dar pe şobolani nu-i poţi auzi respirând.îi omorâse. Dar pe şobolani nu-i poţi auzi respirând.

Marguerite se ridică deodată în culcuşul ei, cuMarguerite se ridică deodată în culcuşul ei, cu inima îngrozită; se auzise un clinchet slab, de parcăinima îngrozită; se auzise un clinchet slab, de parcă un fier ar fi atins piatra zidului. Cu ochii holbaţi deun fier ar fi atins piatra zidului. Cu ochii holbaţi de spaimă, scruta întunecimile din jur. De acolo, dinspaimă, scruta întunecimile din jur. De acolo, din stânga, se auzise. Zgomotul venea din stânga.stânga, se auzise. Zgomotul venea din stânga.

- Cine-i? strigă ea.- Cine-i? strigă ea.Iarăşi tăcerea. Dar acum nu se mai îndoia: nu eraIarăşi tăcerea. Dar acum nu se mai îndoia: nu era

singură. Îşi reţinu şi dânsa răsuflarea. O groază cumsingură. Îşi reţinu şi dânsa răsuflarea. O groază cum nu simţise niciodată o cuprinse. Va muri peste câtevanu simţise niciodată o cuprinse. Va muri peste câteva clipe; avea această certitudine de necrezut şi, mai reaclipe; avea această certitudine de necrezut şi, mai rea decât groaza morţii, era groaza de a nu şti cum vadecât groaza morţii, era groaza de a nu şti cum va muri, nici în ce parte a trupului va fi lovită, nici cemuri, nici în ce parte a trupului va fi lovită, nici ce chip avea prezenţa nevăzută care se apropia de dânsachip avea prezenţa nevăzută care se apropia de dânsa de-a lungul peretelui.de-a lungul peretelui.

O grămadă rotundă se abătu deodată peste patulO grămadă rotundă se abătu deodată peste patul

ei. Marguerite scoase un urlet pe care Blanche deei. Marguerite scoase un urlet pe care Blanche de Burgundia, în odaia de deasupra, îl auzi străpungândBurgundia, în odaia de deasupra, îl auzi străpungând noaptea, şi de care îşi va aduce aminte cât va trăi. Ţinoaptea, şi de care îşi va aduce aminte cât va trăi. Ţi--pătul fu curmat brusc de cearceaful ce-i astupă gura.pătul fu curmat brusc de cearceaful ce-i astupă gura. Două mâini o apucaseră pe regina Franţei şi-i răsuDouă mâini o apucaseră pe regina Franţei şi-i răsu--ceau cearceaful în jurul gâtului. Cu capul strâns lipitceau cearceaful în jurul gâtului. Cu capul strâns lipit de pieptul voinic al unui bărbat, cu braţele bătândde pieptul voinic al unui bărbat, cu braţele bătând aerul şi tot trupul zbătându-se ca să scape din înaerul şi tot trupul zbătându-se ca să scape din în--cleştare, Marguerite horcăia tot mai slab. Pânza pecleştare, Marguerite horcăia tot mai slab. Pânza pe--trecută în jurul gâtului se strângea ca un colier detrecută în jurul gâtului se strângea ca un colier de plumb fierbinte. Se înăbuşea. Ochii i se umplură deplumb fierbinte. Se înăbuşea. Ochii i se umplură de foc; uriaşe clopote de bronz începură să-i sune înfoc; uriaşe clopote de bronz începură să-i sune în urechi. Dar ucigaşul avea o dibăcie neîntrecută; funiaurechi. Dar ucigaşul avea o dibăcie neîntrecută; funia clopotelor se rupse deodată cu o trosnitură puternicăclopotelor se rupse deodată cu o trosnitură puternică a vertebrelor, şi Marguerite se rostogoli în hăul fărăa vertebrelor, şi Marguerite se rostogoli în hăul fără margini şi fără de sfârşit.margini şi fără de sfârşit.

Câteva minute mai târziu, în curtea fortăreţeiCâteva minute mai târziu, în curtea fortăreţei Château-Gaillard, Robert d'Artois, care dădea pe gâtChâteau-Gaillard, Robert d'Artois, care dădea pe gât un pahar cu vin şi se prefăcea a împărţi porunci, ca săun pahar cu vin şi se prefăcea a împărţi porunci, ca să treacă vremea mai repede, îl văzu venind pe valetultreacă vremea mai repede, îl văzu venind pe valetul său Lormet. Acesta se apropie de calul lui d'Artois,său Lormet. Acesta se apropie de calul lui d'Artois, chipurile ca să-l înşeueze.chipurile ca să-l înşeueze.

- S-a făcut, monseniore, murmură Lormet.- S-a făcut, monseniore, murmură Lormet.- N-ai lăsat vreo urmă? întrebă Robert în şoaptă.- N-ai lăsat vreo urmă? întrebă Robert în şoaptă.- Nimic, monseniore. Le-am pus toate la loc, cum- Nimic, monseniore. Le-am pus toate la loc, cum

au fost.au fost.- Nu e uşor fără lumină.- Nu e uşor fără lumină.- Ştiţi doar, monseniore, că eu văd pe întuneric.- Ştiţi doar, monseniore, că eu văd pe întuneric.După ce încălecă, d'Artois îi făcu semn lui BerDupă ce încălecă, d'Artois îi făcu semn lui Ber--

sumée să se apropie.sumée să se apropie.- Am găsit-o pe doamna Marguerite destul de rău, îi- Am găsit-o pe doamna Marguerite destul de rău, îi

spuse. Tare mă tem, văzând în ce hal e, că n-o să maispuse. Tare mă tem, văzând în ce hal e, că n-o să mai apuce săptămâna, şi poate că nici ziua de mâine.apuce săptămâna, şi poate că nici ziua de mâine. Dacă moare, îţi poruncesc să te înfăţişezi la Paris, darDacă moare, îţi poruncesc să te înfăţişezi la Paris, dar

s-o ţii numai într-o goană până acolo, şi să te ducis-o ţii numai într-o goană până acolo, şi să te duci glonţ la monseniorul de Valois spre a-i da veste... Laglonţ la monseniorul de Valois spre a-i da veste... La monseniorul de Valois, cred că ai auzit bine ce ţi-ammonseniorul de Valois, cred că ai auzit bine ce ţi-am spus. Vezi de rândul acesta să nu mai nimereşti înspus. Vezi de rândul acesta să nu mai nimereşti în altă parte. Şi să nu sufli o vorbă nimănui! Nu-ţi frăaltă parte. Şi să nu sufli o vorbă nimănui! Nu-ţi fră--mânta capul, că nu ţi se cere asta. Şi ţine minte cământa capul, că nu ţi se cere asta. Şi ţine minte că monseniorul de Marigny al tău e în temniţă şi că s-armonseniorul de Marigny al tău e în temniţă şi că s-ar putea găsi un loc şi pentru tine pe aceeaşi spânzurăputea găsi un loc şi pentru tine pe aceeaşi spânzură--toare.toare.

Zorile începeau să mijească de-a lungul pădurii AnZorile începeau să mijească de-a lungul pădurii An--delys, tivind creştetul copacilor cu o dungă subţire dedelys, tivind creştetul copacilor cu o dungă subţire de lumină plumburie bătând în trandafiriu. La poalelelumină plumburie bătând în trandafiriu. La poalele fortăreţei Château-Gaillard fluviul scânteia slab.fortăreţei Château-Gaillard fluviul scânteia slab.

Lăsându-se în jos de pe ţărm, Robert d'Artois siLăsându-se în jos de pe ţărm, Robert d'Artois si--mţea sub el zvâcniturile regulate ale spinării calului şimţea sub el zvâcniturile regulate ale spinării calului şi coastele călduţe care fremătau apăsate de cizmele lui.coastele călduţe care fremătau apăsate de cizmele lui. Trase cu putere în piept aerul răcoros al dimineţii.Trase cu putere în piept aerul răcoros al dimineţii.

- Oricum ar fi, murmură el, bun lucru e să trăieşti.- Oricum ar fi, murmură el, bun lucru e să trăieşti.- Da, monseniore, bun lucru, răspunse Lormet. Vom- Da, monseniore, bun lucru, răspunse Lormet. Vom

avea negreşit o zi frumoasă cu soare.avea negreşit o zi frumoasă cu soare.

O DIMINEAŢĂ DE MOARTEO DIMINEAŢĂ DE MOARTE

Deşi răsuflătoarea beciului era îngustă, MarignyDeşi răsuflătoarea beciului era îngustă, Marigny putea să vadă printre gratiile groase încrucişate boltaputea să vadă printre gratiile groase încrucişate bolta măreaţă a cerului de aprilie presărată cu stele strălumăreaţă a cerului de aprilie presărată cu stele strălu--citoare.citoare.

Nu voia să doarmă. Trăgea cu urechea la vuieteleNu voia să doarmă. Trăgea cu urechea la vuietele surde ale Parisului, ca şi cum ascultându-le şi-ar fi dosurde ale Parisului, ca şi cum ascultându-le şi-ar fi do--vedit sieşi că mai trăieşte. Zgomote rare: strigătulvedit sieşi că mai trăieşte. Zgomote rare: strigătul pândarilor de noapte, clopotul unei mânăstiri dinpândarilor de noapte, clopotul unei mânăstiri din apropiere, huruitul căruţelor de ţară, aducând încărapropiere, huruitul căruţelor de ţară, aducând încăr--cătura lor de zarzavat în piaţă... Oraşul acesta căruiacătura lor de zarzavat în piaţă... Oraşul acesta căruia el îi lărgise străzile, îi înfrumuseţase clădirile, îi potoel îi lărgise străzile, îi înfrumuseţase clădirile, îi poto--lise răzmeriţele, oraşul acesta neastâmpărat în carelise răzmeriţele, oraşul acesta neastâmpărat în care simţeai la fiece clipă cum bate inima ţării şi căruiasimţeai la fiece clipă cum bate inima ţării şi căruia tocmai de asta îi închinase vreme de şaisprezece anitocmai de asta îi închinase vreme de şaisprezece ani toate gândurile şi toată grija sa, îi stârnea de douătoate gândurile şi toată grija sa, îi stârnea de două săptămâni încoace ură; îl ura cum urăşti un om.săptămâni încoace ură; îl ura cum urăşti un om.

Această ură se născuse în dimineaţa când CharlesAceastă ură se născuse în dimineaţa când Charles de Valois, temându-se că Marigny ar putea găsi lade Valois, temându-se că Marigny ar putea găsi la Luvru, al cărui comandant fusese, oameni care să-lLuvru, al cărui comandant fusese, oameni care să-l ajute să fugă, hotărâse să-l strămute în turnul temajute să fugă, hotărâse să-l strămute în turnul tem--plului. Călare, înconjurat de armăşei şi arcaşi, Maplului. Călare, înconjurat de armăşei şi arcaşi, Ma--rigny străbătuse deci o mare parte a capitalei şi desrigny străbătuse deci o mare parte a capitalei şi des--coperise pe neaşteptate că poporul acesta care,coperise pe neaşteptate că poporul acesta care, vreme de atâţia ani, se plecase la trecerea Iui, îi purtavreme de atâţia ani, se plecase la trecerea Iui, îi purta pică. Ocările ce i se aruncaseră, explozia de bucuriepică. Ocările ce i se aruncaseră, explozia de bucurie de-a lungul străzilor parcurse, pumnii ridicaţi, batjode-a lungul străzilor parcurse, pumnii ridicaţi, batjo--curile, râsetele, ameninţările de moarte, toate acesteacurile, râsetele, ameninţările de moarte, toate acestea fuseseră pentru fostul mare dregător al ţării o lovifuseseră pentru fostul mare dregător al ţării o lovi--tură poate chiar mai dureroasă decât arestarea.tură poate chiar mai dureroasă decât arestarea.

Când ai cârmuit oamenii vreme îndelungată, cândCând ai cârmuit oamenii vreme îndelungată, când ai crezut că te străduieşti pentru binele obştesc, cândai crezut că te străduieşti pentru binele obştesc, când ştii câtă trudă ai cheltuit ca să-ţi împlineşti sarcina şiştii câtă trudă ai cheltuit ca să-ţi împlineşti sarcina şi

bagi de seamă pe neaşteptate că niciodată oamenii nubagi de seamă pe neaşteptate că niciodată oamenii nu te-au iubit, nici înţeles, ci doar te-au suportat, atuncite-au iubit, nici înţeles, ci doar te-au suportat, atunci te cuprinde o mare amărăciune, şi te întrebi dacă nute cuprinde o mare amărăciune, şi te întrebi dacă nu cumva ai fi putut face altceva mai bun în viaţă.cumva ai fi putut face altceva mai bun în viaţă.

Zilele ce au urmat nu au fost mai puţin groaznice.Zilele ce au urmat nu au fost mai puţin groaznice. Adus la Vincennes, de data aceasta nu ca să-şi mai iaAdus la Vincennes, de data aceasta nu ca să-şi mai ia locul în consiliu, printre marii dregători ai ţării, ci calocul în consiliu, printre marii dregători ai ţării, ci ca să se înfăţişeze înaintea unui tribunal alcătuit din basă se înfăţişeze înaintea unui tribunal alcătuit din ba--roni şi prelaţi, printre care se găsea propriul săuroni şi prelaţi, printre care se găsea propriul său frate, arhiepiscopul, Enguerrand de Marigny trebuisefrate, arhiepiscopul, Enguerrand de Marigny trebuise să audă pe un grefier, numit Jean d'Asnières, citind,să audă pe un grefier, numit Jean d'Asnières, citind, din porunca lui Charles de Valois, pomelnicul nesfâdin porunca lui Charles de Valois, pomelnicul nesfâ--rşit al fărădelegilor ce i se puneau în cârcă: jefuirearşit al fărădelegilor ce i se puneau în cârcă: jefuirea vistieriei, trădare, luare de mită, legături ascunse cuvistieriei, trădare, luare de mită, legături ascunse cu vrăjmaşii ţării.vrăjmaşii ţării.

Enguerrand ceruse cuvântul; i se refuzase. CeruseEnguerrand ceruse cuvântul; i se refuzase. Ceruse să se bată în duel, potrivit datinii feudale, cu cei care-să se bată în duel, potrivit datinii feudale, cu cei care-l învinuiau; şi acest lucru i se refuzase. Era deci liml învinuiau; şi acest lucru i se refuzase. Era deci lim--pede că tribunalul îl socotea de acum înainte vinovat,pede că tribunalul îl socotea de acum înainte vinovat, fără a-l lăsa măcar să se apere, ca şi cum ar fi judecatfără a-l lăsa măcar să se apere, ca şi cum ar fi judecat pe un mort.pe un mort.

Iar când Enguerrand întorsese ochii spre frate-săuIar când Enguerrand întorsese ochii spre frate-său Jean, aşteptând ca barem el să-şi ridice glasul pentruJean, aşteptând ca barem el să-şi ridice glasul pentru a-i ţine parte, nu întâlnise decât un obraz nepăsător, oa-i ţine parte, nu întâlnise decât un obraz nepăsător, o privire care fugea în lături şi nişte degete frumoaseprivire care fugea în lături şi nişte degete frumoase care netezeau cu un gest elegant panglicile brodatecare netezeau cu un gest elegant panglicile brodate ale mitrei, ce-i cădeau pe umeri. Dacă până şi frateale mitrei, ce-i cădeau pe umeri. Dacă până şi frate---său se lepăda de dânsul, dacă până şi frate-său-său se lepăda de dânsul, dacă până şi frate-său trecea cu un asemenea cinism în rândul vrăjmaşilor,trecea cu un asemenea cinism în rândul vrăjmaşilor, cum să mai aştepţi de la careva, chiar de la cei care-icum să mai aştepţi de la careva, chiar de la cei care-i datorau slujba şi averea, un gest de dreptate sau dedatorau slujba şi averea, un gest de dreptate sau de recunoştinţă!recunoştinţă!

Filip de Poitiers, jignit fără îndoială de a vedea căFilip de Poitiers, jignit fără îndoială de a vedea că Enguerrand nu luase în seamă avertismentul pe careEnguerrand nu luase în seamă avertismentul pe care

i-l dăduse prin Bouville, nu venise la această şedinţă.i-l dăduse prin Bouville, nu venise la această şedinţă.Marigny fusese adus îndărăt de la Vincennes în huiMarigny fusese adus îndărăt de la Vincennes în hui--

duielile furioase ale mulţimii, care-l scotea acum răsduielile furioase ale mulţimii, care-l scotea acum răs--punzător de sărăcia şi foametea din ţară. Apoi îl închipunzător de sărăcia şi foametea din ţară. Apoi îl închi--seseră iarăşi la templu, dar de această dată punându-lseseră iarăşi la templu, dar de această dată punându-l în fiare, şi chiar în celula care slujise de temniţăîn fiare, şi chiar în celula care slujise de temniţă pentru Jacques de Molay.pentru Jacques de Molay.

Cârligul prins în perete era cel de care vreme deCârligul prins în perete era cel de care vreme de şapte ani fusese nituit lanţul marelui maestru al ordişapte ani fusese nituit lanţul marelui maestru al ordi--nului templierilor. Silitra nu acoperise încă liniuţelenului templierilor. Silitra nu acoperise încă liniuţele scrijelite în piatră de către bătrânul cavaler, pentru ascrijelite în piatră de către bătrânul cavaler, pentru a însemna curgerea zilelor.însemna curgerea zilelor.

"Şapte ani! se gândise Marigny. Îl osândiserăm să"Şapte ani! se gândise Marigny. Îl osândiserăm să petreacă aici şapte ani, ca să-l ardem apoi pe rug. Eupetreacă aici şapte ani, ca să-l ardem apoi pe rug. Eu nu sunt aici decât de şapte zile, dar am şi înţeles cenu sunt aici decât de şapte zile, dar am şi înţeles ce trebuie să fi suferit."trebuie să fi suferit."

Omul de stat, din înălţimea la care îşi exercită puOmul de stat, din înălţimea la care îşi exercită pu--terea, ocrotit de toată armătura poliţiei şi a oştilor, siterea, ocrotit de toată armătura poliţiei şi a oştilor, si--mţindu-şi pielea la adăpost, nu condamnă, atuncimţindu-şi pielea la adăpost, nu condamnă, atunci când rosteşte pedepse cu închisoarea sau cu moartea,când rosteşte pedepse cu închisoarea sau cu moartea, decât nişte abstracţiuni. El nu chinuieşte sau nimidecât nişte abstracţiuni. El nu chinuieşte sau nimi--ceşte oameni, ci înfrânge împotriviri şi desfiinţeazăceşte oameni, ci înfrânge împotriviri şi desfiinţează simboluri. Marigny îşi amintea totuşi ce nelinişte îlsimboluri. Marigny îşi amintea totuşi ce nelinişte îl cuprinsese când a văzut templierii arzând pe rug încuprinsese când a văzut templierii arzând pe rug în ostrovul jidovilor, şi cum înţelesese în clipa aceea căostrovul jidovilor, şi cum înţelesese în clipa aceea că era vorba de făpturi omeneşti, adică de semeni de-aiera vorba de făpturi omeneşti, adică de semeni de-ai lui, iar nu numai de principii şi de erori. În ziualui, iar nu numai de principii şi de erori. În ziua aceea, fără a îndrăzni să-şi arate gândul, ba chiaraceea, fără a îndrăzni să-şi arate gândul, ba chiar mustrându-se ca de o slăbiciune, se simţise solidar cumustrându-se ca de o slăbiciune, se simţise solidar cu cei omorâţi, şi se temuse pentru el însuşi. "Întrcei omorâţi, şi se temuse pentru el însuşi. "Într--adevăr, am fost toţi blestemaţi pentru ceea ce am săadevăr, am fost toţi blestemaţi pentru ceea ce am să--vârşit acolo."vârşit acolo."

Apoi, din nou, Marigny fusese dus a treia oară laApoi, din nou, Marigny fusese dus a treia oară la Vincennes, ca să fie de faţă la cea mai înspăimântăVincennes, ca să fie de faţă la cea mai înspăimântă--

toare paradă a josniciei. Ca şi cum toate nelegiuiriletoare paradă a josniciei. Ca şi cum toate nelegiuirile ce i se aruncaseră în spinare n-ar fi fost de ajuns, cace i se aruncaseră în spinare n-ar fi fost de ajuns, ca şi cum ar mai fi rămas în cugetul poporului îndoieli ceşi cum ar mai fi rămas în cugetul poporului îndoieli ce trebuiau nimicite cu orice preţ, se apucaseră să-l învitrebuiau nimicite cu orice preţ, se apucaseră să-l învi--nuiască de crimele cele mai stranii, aducând împonuiască de crimele cele mai stranii, aducând împo--triva lui un uluitor tacâm de martori mincinoşi.triva lui un uluitor tacâm de martori mincinoşi.

Charles de Valois se fălea că descoperise la timp oCharles de Valois se fălea că descoperise la timp o înfricoşătoare uneltire vrăjitorească. Doamna de Maînfricoşătoare uneltire vrăjitorească. Doamna de Ma--rigny şi soră-sa, doamna de Chanteloup, îndemnate,rigny şi soră-sa, doamna de Chanteloup, îndemnate, bineînţeles, de Enguerrand, făcuseră farmece, căzbineînţeles, de Enguerrand, făcuseră farmece, căz--nind şi străpungând cu ace nişte păpuşi de ceară carenind şi străpungând cu ace nişte păpuşi de ceară care înfăţişau pe rege, pe însuşi contele de Valois şi peînfăţişau pe rege, pe însuşi contele de Valois şi pe contele de Saint-Pol. Cel puţin aşa veniră să afirmecontele de Saint-Pol. Cel puţin aşa veniră să afirme câteva pramatii aduse din strada Bourbonnais, undecâteva pramatii aduse din strada Bourbonnais, unde îşi aveau tainiţa lor într-ale vrăjitoriei, cu îngăduinţaîşi aveau tainiţa lor într-ale vrăjitoriei, cu îngăduinţa poliţiei căreia îi slujeau de iscoade. Cele două doamnepoliţiei căreia îi slujeau de iscoade. Cele două doamne avuseseră şi complici: o şchioapă, slujind zice-se diaavuseseră şi complici: o şchioapă, slujind zice-se dia--volului, şi un oarecare Paviot, prins tot cu o asemeneavolului, şi un oarecare Paviot, prins tot cu o asemenea îndeletnicire, fură arşi pe rug, fiind oricum osândiţi laîndeletnicire, fură arşi pe rug, fiind oricum osândiţi la aceasta.aceasta.

După care fu anunţată, spre marea emoţie a tribuDupă care fu anunţată, spre marea emoţie a tribu--nalului, moartea Margueritei de Burgundia, adunalului, moartea Margueritei de Burgundia, adu--cându-se, ca o ultimă dovadă împotriva lui Marigny,cându-se, ca o ultimă dovadă împotriva lui Marigny, scrisoarea pe care ea o trimisese regelui din închiscrisoarea pe care ea o trimisese regelui din închi--soare.soare.

- A fost ucisă! strigase Marigny.- A fost ucisă! strigase Marigny.Dar oamenii care-l păzeau îl trăseseră repede înDar oamenii care-l păzeau îl trăseseră repede în--

dărăt, în vreme ce Jean d'Asnières îşi întregea rechizidărăt, în vreme ce Jean d'Asnières îşi întregea rechizi--toriul cu aceasta nouă fărădelege a învinuitului.toriul cu aceasta nouă fărădelege a învinuitului.

În zadar intervenise din nou printr-o scrisoare reÎn zadar intervenise din nou printr-o scrisoare re--gele Eduard al Angliei, cerând stăruitor cumnatuluigele Eduard al Angliei, cerând stăruitor cumnatului din Franţa să cruţe viaţa fostului locţiitor al lui Filipdin Franţa să cruţe viaţa fostului locţiitor al lui Filip cel Frumos; în zadar se aruncase Ludovic de Marignycel Frumos; în zadar se aruncase Ludovic de Marigny la picioarele Aiuritului, naşul său, cerându-i îndurarela picioarele Aiuritului, naşul său, cerându-i îndurare

şi dreptate. Repetând în faţa tribunalului cuvintele peşi dreptate. Repetând în faţa tribunalului cuvintele pe care le rostise în faţa unchiului de Valois, Ludovic alcare le rostise în faţa unchiului de Valois, Ludovic al X-lea spusese arătându-l pe Marigny: "Ridic mânaX-lea spusese arătându-l pe Marigny: "Ridic mâna mea de pe dânsul".mea de pe dânsul".

Şi Enguerrand se auzise condamnat la moarte prinŞi Enguerrand se auzise condamnat la moarte prin spânzurătoare, soţia să-i fie întemniţată şi toate avespânzurătoare, soţia să-i fie întemniţată şi toate ave--rile lui confiscate. În timp ce Jeanne de Marigny şirile lui confiscate. În timp ce Jeanne de Marigny şi doamna de Chanteloup erau arestate şi închise ladoamna de Chanteloup erau arestate şi închise la templu, pe Marigny îl duseră într-o a treia temniţă,templu, pe Marigny îl duseră într-o a treia temniţă, cea de la Châtelet, căci Valois îşi amintise că vrăjcea de la Châtelet, căci Valois îşi amintise că vrăj--maşul său fusese şi administrator al templului. Valoismaşul său fusese şi administrator al templului. Valois vedea peste tot complici şi se temu până în ultimavedea peste tot complici şi se temu până în ultima clipă să nu-i scape din mână răzbunarea.clipă să nu-i scape din mână răzbunarea.

Dintr-o celulă a închisorii Châtelet contempla deciDintr-o celulă a închisorii Châtelet contempla deci Marigny cerul în noaptea de 30 aprilie 1315, printr-oMarigny cerul în noaptea de 30 aprilie 1315, printr-o răsuflătoare de beci. Nu-i era frică de moarte, celrăsuflătoare de beci. Nu-i era frică de moarte, cel puţin încerca să se împace cu ceea ce era de neînlăpuţin încerca să se împace cu ceea ce era de neînlă--turat. Dar amintirea blestemului îl chinuia; simţea neturat. Dar amintirea blestemului îl chinuia; simţea ne--voia, înainte de a se înfăţişa lui Dumnezeu, să-şi lămuvoia, înainte de a se înfăţişa lui Dumnezeu, să-şi lămu--rească lui însuşi dacă era vinovat sau nu.rească lui însuşi dacă era vinovat sau nu.

"Pentru ce? Pentru ce am fost toţi blestemaţi, cei"Pentru ce? Pentru ce am fost toţi blestemaţi, cei care şi-au auzit numele şi cei al căror nume nu s-acare şi-au auzit numele şi cei al căror nume nu s-a rostit, numai pentru că au fost de faţă? Totuşi, noi nurostit, numai pentru că au fost de faţă? Totuşi, noi nu lucrasem decât pentru binele ţării, pentru slava biselucrasem decât pentru binele ţării, pentru slava bise--ricii şi pentru credinţa fără de prihană. Pentru ce,ricii şi pentru credinţa fără de prihană. Pentru ce, atunci, înverşunarea asta a cerului împotriva fiecăatunci, înverşunarea asta a cerului împotriva fiecă--ruia dintre noi?"ruia dintre noi?"

Acum, când era la câteva ceasuri de a fi el însuşiAcum, când era la câteva ceasuri de a fi el însuşi executat, gândul i se întorcea la etapele procesuluiexecutat, gândul i se întorcea la etapele procesului templierilor, ca şi cum acolo, mai mult decât în oritemplierilor, ca şi cum acolo, mai mult decât în ori--care alta dintre acţiunile politice sau private săvârşitecare alta dintre acţiunile politice sau private săvârşite de-a lungul vieţii sale, se ascundea ultima explicaţie,de-a lungul vieţii sale, se ascundea ultima explicaţie, ultima justificare pe care voia s-o afle înainte de aultima justificare pe care voia s-o afle înainte de a muri. Şi tot întorcându-se la ce a fost, urcând unamuri. Şi tot întorcându-se la ce a fost, urcând una

câte una treptele amintirii, se văzu ajuns deodată cacâte una treptele amintirii, se văzu ajuns deodată ca în faţa unui prag unde se făcu lumină şi unde înţeleseîn faţa unui prag unde se făcu lumină şi unde înţelese totul.totul.

Blestemul nu venea de la Dumnezeu. BlestemulBlestemul nu venea de la Dumnezeu. Blestemul venea din el însuşi, neavând altă obârşie decât în provenea din el însuşi, neavând altă obârşie decât în pro--priile sale fapte; şi aceasta era la fel de adevăratpriile sale fapte; şi aceasta era la fel de adevărat pentru toţi oamenii şi pentru toate pedepsele.pentru toţi oamenii şi pentru toate pedepsele.

"Templierii se îndepărtaseră de rostul lor; ei se"Templierii se îndepărtaseră de rostul lor; ei se abătuseră de la slujirea creştinătăţii pentru a nu seabătuseră de la slujirea creştinătăţii pentru a nu se mai îndeletnici decât cu camăta; stricăciunea se stremai îndeletnici decât cu camăta; stricăciunea se stre--curase în rândurile lor; dintr-aceasta li se trăgea blescurase în rândurile lor; dintr-aceasta li se trăgea bles--temul şi drept era să fie nimiciţi. Dar spre a le veni detemul şi drept era să fie nimiciţi. Dar spre a le veni de hac templierilor, l-am pus în scaun de arhiepiscop pehac templierilor, l-am pus în scaun de arhiepiscop pe fratele meu, care era ambiţios şi mişel, într-adins cafratele meu, care era ambiţios şi mişel, într-adins ca să-i osândească pentru fărădelegi născocite; nu e decisă-i osândească pentru fărădelegi născocite; nu e deci de mirare că fratele meu s-a întors împotriva mea şide mirare că fratele meu s-a întors împotriva mea şi m-a trădat atunci când ar fi putut să mă scape. N-amm-a trădat atunci când ar fi putut să mă scape. N-am de ce să-i port pică; eu sunt cel vinovat... Negreşit, arde ce să-i port pică; eu sunt cel vinovat... Negreşit, ar fi fost bine pentru Franţa să avem un papă francez;fi fost bine pentru Franţa să avem un papă francez; dar pentru că acest papă, ca să se poată alege, se îndar pentru că acest papă, ca să se poată alege, se în--conjurase de cardinali alchimişti, lacomi nu de virconjurase de cardinali alchimişti, lacomi nu de vir--tute, ci de aurul pe care voiau să-l fabrice, el a murittute, ci de aurul pe care voiau să-l fabrice, el a murit înghiţind pulberea de smaralde ce i-au vârât-o pe gâtînghiţind pulberea de smaralde ce i-au vârât-o pe gât cardinalii săi. Pentru că Nogaret chinuise prea mulţicardinalii săi. Pentru că Nogaret chinuise prea mulţi nevinovaţi ca să scoată de la dânşii mărturisirile penevinovaţi ca să scoată de la dânşii mărturisirile pe care le voia şi pe care le credea necesare binelui ţării,care le voia şi pe care le credea necesare binelui ţării, vrăjmaşii săi au sfârşit prin a-l otrăvi... Pentru că Marvrăjmaşii săi au sfârşit prin a-l otrăvi... Pentru că Mar--guerite de Burgundia fusese măritată din interese poguerite de Burgundia fusese măritată din interese po--litice cu un prinţ pe care nu-l iubea, dânsa a trădatlitice cu un prinţ pe care nu-l iubea, dânsa a trădat căsătoria; pentru că a trădat, a fost descoperită şi încăsătoria; pentru că a trădat, a fost descoperită şi în--temniţată. Pentru că am ars scrisoarea care i-ar fitemniţată. Pentru că am ars scrisoarea care i-ar fi putut reda libertatea regelui Ludovic, am dus-o la piputut reda libertatea regelui Ludovic, am dus-o la pi--eire pe Marguerite şi în acelaşi timp mi-am urzit mieeire pe Marguerite şi în acelaşi timp mi-am urzit mie însumi pieirea... Pentru că Ludovic a pus s-o omoare,însumi pieirea... Pentru că Ludovic a pus s-o omoare,

aruncând crima în spinarea mea, ce se va întâmpla cuaruncând crima în spinarea mea, ce se va întâmpla cu dânsul? Ce se va întâmpla cu Charles de Valois, caredânsul? Ce se va întâmpla cu Charles de Valois, care în dimineaţa asta pune să mă spânzure pentru nelegiîn dimineaţa asta pune să mă spânzure pentru nelegi--uiri ticluite? Ce se va întâmpla cu Clémence a Ungauiri ticluite? Ce se va întâmpla cu Clémence a Unga--riei dacă, pentru a fi regina Franţei, primeşte să seriei dacă, pentru a fi regina Franţei, primeşte să se mărite cu un ucigaş?... Chiar atunci când suntem pemărite cu un ucigaş?... Chiar atunci când suntem pe--depsiţi pentru vreo vină născocită, există întotdeaunadepsiţi pentru vreo vină născocită, există întotdeauna o cauză adevărată a pedepsei care ne loveşte."o cauză adevărată a pedepsei care ne loveşte."

Şi, după ce descoperi asta, Enguerrand de MarignyŞi, după ce descoperi asta, Enguerrand de Marigny încetă să mai urască pe careva şi să ţină răspunzătorîncetă să mai urască pe careva şi să ţină răspunzător pe altul pentru soarta lui. Era felul său de a se pocăi,pe altul pentru soarta lui. Era felul său de a se pocăi, dar găsea în această căinţă mai multă alinare decât ardar găsea în această căinţă mai multă alinare decât ar fi putut afla în rugăciuni învăţate pe dinafară. Îşi sifi putut afla în rugăciuni învăţate pe dinafară. Îşi si--mţea cugetul împăcat şi parcă învoit cu Dumnezeumţea cugetul împăcat şi parcă învoit cu Dumnezeu pentru a primi ca soarta să se împlinească astfel.pentru a primi ca soarta să se împlinească astfel.

Rămase foarte liniştit până în zori şi nici o clipă nuRămase foarte liniştit până în zori şi nici o clipă nu i se păru că ar coborî iarăşi de pe pragul luminosi se păru că ar coborî iarăşi de pe pragul luminos unde gândurile sale îl duseseră.unde gândurile sale îl duseseră.

Pe la şapte ceasuri, auzi de cealaltă parte a ziduluiPe la şapte ceasuri, auzi de cealaltă parte a zidului o zarvă care se tot apropia. Când îi văzu intrând în ceo zarvă care se tot apropia. Când îi văzu intrând în ce--lulă pe poliţaiul Parisului, pe judele anchetator şi pelulă pe poliţaiul Parisului, pe judele anchetator şi pe procuror, se ridică încet de la locul său şi aşteptă să iprocuror, se ridică încet de la locul său şi aşteptă să i se scoată fiarele. Îşi luă mantia purpurie pe care ose scoată fiarele. Îşi luă mantia purpurie pe care o purta în ziua arestării şi îşi acoperi cu ea umerii. Înpurta în ziua arestării şi îşi acoperi cu ea umerii. În--cerca o stranie impresie de forţă şi îşi repeta întrunacerca o stranie impresie de forţă şi îşi repeta întruna adevărul ce i se dezvăluise: "Orice nedreptate, chiaradevărul ce i se dezvăluise: "Orice nedreptate, chiar săvârşită pentru o cauză dreaptă..."săvârşită pentru o cauză dreaptă..."

Îl urcară într-o căruţă trasă de patru cai, şi porni,Îl urcară într-o căruţă trasă de patru cai, şi porni, escortat de străjeri şi de arcaşi, de oamenii aceştia peescortat de străjeri şi de arcaşi, de oamenii aceştia pe care el i-a comandat şi care acum îl duceau la moarte.care el i-a comandat şi care acum îl duceau la moarte.

La urletele mulţimii ce se îmbulzea de-a lungulLa urletele mulţimii ce se îmbulzea de-a lungul străzii Saint-Denis, Marigny, în picioare, răspundea custrăzii Saint-Denis, Marigny, în picioare, răspundea cu acelaşi aer liniştit, de parcă l-ar fi întâmpinat cuacelaşi aer liniştit, de parcă l-ar fi întâmpinat cu urale: "Oameni buni, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentruurale: "Oameni buni, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru

mine".mine".Convoiul se opri la capătul străzii Saint-Denis, înConvoiul se opri la capătul străzii Saint-Denis, în

faţa mânăstirii Fiicele Domnului. Acolo îl dădură josfaţa mânăstirii Fiicele Domnului. Acolo îl dădură jos pe Marigny din căruţă şi-l duseră în curtea mânăstirii,pe Marigny din căruţă şi-l duseră în curtea mânăstirii, la piciorul unui crucifix de lemn aşezat sub un baldala piciorul unui crucifix de lemn aşezat sub un balda--chin. "E adevărat, aşa se obişnuieşte întotdeauna,chin. "E adevărat, aşa se obişnuieşte întotdeauna, gândi el, dar n-am venit niciodată să văd. Şi amgândi el, dar n-am venit niciodată să văd. Şi am osândit totuşi atâţia oameni... Am avut parte de şaisosândit totuşi atâţia oameni... Am avut parte de şais--prezece ani de fericire şi de huzur care mi-au fost răsprezece ani de fericire şi de huzur care mi-au fost răs--plata pentru binele ce am putut face, apoi şaisprezeceplata pentru binele ce am putut face, apoi şaisprezece zile de nenorocire şi o dimineaţă de moarte ca să măzile de nenorocire şi o dimineaţă de moarte ca să mă pedepsească pentru cât rău am făcut... Dumnezeu epedepsească pentru cât rău am făcut... Dumnezeu e încă milostiv."încă milostiv."

La piciorul crucifixului, deasupra lui Marigny îngeLa piciorul crucifixului, deasupra lui Marigny înge--nuncheat, duhovnicul mânăstirii bolborosea rugăcinuncheat, duhovnicul mânăstirii bolborosea rugăci--unea morţilor. Apoi călugăriţele îi aduseră osândituluiunea morţilor. Apoi călugăriţele îi aduseră osânditului un pahar cu vin şi trei bucăţi de pâine pe care le mesun pahar cu vin şi trei bucăţi de pâine pe care le mes--tecă încet, simţind pentru cea din urmă oară gustultecă încet, simţind pentru cea din urmă oară gustul bunătăţilor lumii acesteia. Dincolo de ziduri, mubunătăţilor lumii acesteia. Dincolo de ziduri, mu--lţimea continua să zbiere: "La moarte cu el!" şi, aulţimea continua să zbiere: "La moarte cu el!" şi, au--zindu-i urletele, Marigny îşi spuse: "Pâinea ce-o vorzindu-i urletele, Marigny îşi spuse: "Pâinea ce-o vor mânca acum li se va părea mai puţin bună decât ceamânca acum li se va părea mai puţin bună decât cea care mi s-a dat mie".care mi s-a dat mie".

De acolo convoiul porni mai departe, apucând prinDe acolo convoiul porni mai departe, apucând prin mahalaua Saint-Martin, şi, în sfârşit, pe o înălţime semahalaua Saint-Martin, şi, în sfârşit, pe o înălţime se zări spânzurătoarea de la Montfaucon.zări spânzurătoarea de la Montfaucon.

Arăta ca o uriaşă clădăraie pătrată sprijinită peArăta ca o uriaşă clădăraie pătrată sprijinită pe doisprezece bolovani neciopliţi care alcătuiau temeliadoisprezece bolovani neciopliţi care alcătuiau temelia unei platforme, sprijinită la rândul ei pe şaisprezeceunei platforme, sprijinită la rândul ei pe şaisprezece stâlpi, cu un acoperiş deasupra. Înăuntru se vedeaustâlpi, cu un acoperiş deasupra. Înăuntru se vedeau înşiruite spânzurătorile. Stâlpii erau legaţi între dâînşiruite spânzurătorile. Stâlpii erau legaţi între dâ--nşii prin grinzi groase şi lanţuri de fier, de care senşii prin grinzi groase şi lanţuri de fier, de care se agăţau trupurile osândiţilor după execuţie. Erau lăagăţau trupurile osândiţilor după execuţie. Erau lă--sate să putrezească acolo în bătaia vântului, ciugulitesate să putrezească acolo în bătaia vântului, ciugulite

de corbi, ca să slujească drept pildă şi bună învăţăde corbi, ca să slujească drept pildă şi bună învăţă--tură poporului. În ziua aceea o duzină de trupuri setură poporului. În ziua aceea o duzină de trupuri se legănau, unele aproape schelete, altele începând sălegănau, unele aproape schelete, altele începând să se descompună în veşmintele lor, cu feţele verzi sause descompună în veşmintele lor, cu feţele verzi sau negre, cu scursori scârboase ce li se prelingeau dinnegre, cu scursori scârboase ce li se prelingeau din urechi şi din gură, cu fâşii de carne smulse de cioculurechi şi din gură, cu fâşii de carne smulse de ciocul păsărilor, atârnând peste postavul hainelor. O dupăsărilor, atârnând peste postavul hainelor. O du--hoare groaznică se împrăştia de jur împrejur.hoare groaznică se împrăştia de jur împrejur.

Marigny însuşi fusese cel care, cu câţiva aniMarigny însuşi fusese cel care, cu câţiva ani înainte, poruncise să se înalţe această frumoasă spânînainte, poruncise să se înalţe această frumoasă spân--zurătoare nouă, foarte trainică, pentru a curăţazurătoare nouă, foarte trainică, pentru a curăţa oraşul de răufăcători. Şi tocmai aici era trimis săoraşul de răufăcători. Şi tocmai aici era trimis să moară. Într-un anume înţeles, niciodată soarta unuimoară. Într-un anume înţeles, niciodată soarta unui om n-a fost mai pilduitoare decât aceea care-l triom n-a fost mai pilduitoare decât aceea care-l tri--mitea pe împărţitorul dreptăţii să piară spânzurat înmitea pe împărţitorul dreptăţii să piară spânzurat în acelaşi cârlig laolaltă cu tâlharii.acelaşi cârlig laolaltă cu tâlharii.

Când Marigny se dădu jos din căruţă, preotul ce-lCând Marigny se dădu jos din căruţă, preotul ce-l însoţea îl pofti să-şi mărturisească păcatele pentruînsoţea îl pofti să-şi mărturisească păcatele pentru care a fost osândit.care a fost osândit.

- Nu, părinte, zise Marigny pe un ton foarte demn.- Nu, părinte, zise Marigny pe un ton foarte demn.Tăgădui că pusese să i se facă farmece regelui, tăTăgădui că pusese să i se facă farmece regelui, tă--

gădui că furase banii vistieriei, tăgădui toate capetelegădui că furase banii vistieriei, tăgădui toate capetele de acuzare ce i se aduseseră şi susţinu că faptele dede acuzare ce i se aduseseră şi susţinu că faptele de care era învinuit fuseseră toate poruncite şi încuviicare era învinuit fuseseră toate poruncite şi încuvii--nţate de către stăpânul său, răposatul rege.nţate de către stăpânul său, răposatul rege.

- Dar pentru cauze drepte am săvârşit nedreptăţi,- Dar pentru cauze drepte am săvârşit nedreptăţi, recunoscu el, cu ochii la leşurile atârnate deasuprarecunoscu el, cu ochii la leşurile atârnate deasupra lui.lui.

Mulţimea urla aşa de tare, că Marigny îşi duse mâiMulţimea urla aşa de tare, că Marigny îşi duse mâi--nile la urechi, ca şi cum vuietul acesta îl împiedica sănile la urechi, ca şi cum vuietul acesta îl împiedica să cugete. Călcând în urma călăului, urcă treptele decugete. Călcând în urma călăului, urcă treptele de piatră care duceau la platformă şi, cu glasul său popiatră care duceau la platformă şi, cu glasul său po--runcitor de totdeauna, întrebă arătând spânzurătoruncitor de totdeauna, întrebă arătând spânzurăto--rile:rile:

- Care din ele?- Care din ele?Ca de la înălţimea unei estrade, aruncă o ultimăCa de la înălţimea unei estrade, aruncă o ultimă

privire spre mulţimea aceea, câtă frunză şi iarbă, înprivire spre mulţimea aceea, câtă frunză şi iarbă, în care femeile scoteau ţipete isterice, copiii îşi ascuncare femeile scoteau ţipete isterice, copiii îşi ascun--deau capul în mantaua tatălui lor, iar bărbaţii zbierau:deau capul în mantaua tatălui lor, iar bărbaţii zbierau: "Bine-i face! Destul ne-a jecmănit! Acuma plăteşte!""Bine-i face! Destul ne-a jecmănit! Acuma plăteşte!" Marigny ceru să i se dezlege mâinile.Marigny ceru să i se dezlege mâinile.

- Să nu mă ţină nimeni.- Să nu mă ţină nimeni.Îşi dădu singur deoparte părul de pe ceafă şi-şi vârîÎşi dădu singur deoparte părul de pe ceafă şi-şi vârî

capul său de taur în laţul ce i se înfăţişa. Trase cu pucapul său de taur în laţul ce i se înfăţişa. Trase cu pu--tere aer în piept, ca şi cum ar fi vrut să păstreze câttere aer în piept, ca şi cum ar fi vrut să păstreze cât mai mult cu putinţă viaţa în plămânii săi, îşi strânsemai mult cu putinţă viaţa în plămânii săi, îşi strânse pumnii, şi funia se înălţă încet în văzduh.pumnii, şi funia se înălţă încet în văzduh.

Iar din mulţimea care nu aştepta decât clipa asta,Iar din mulţimea care nu aştepta decât clipa asta, se ridică un uriaş strigăt de uimire. Vreme de câtevase ridică un uriaş strigăt de uimire. Vreme de câteva minute fu văzut răsucindu-se, cu ochii ieşiţi din orminute fu văzut răsucindu-se, cu ochii ieşiţi din or--bite, vânăt la faţă, apoi violet, cu limba scoasă şi dândbite, vânăt la faţă, apoi violet, cu limba scoasă şi dând din mâini şi din picioare, de parcă ar fi încercat să sedin mâini şi din picioare, de parcă ar fi încercat să se caţere pe un catarg invizibil. În cele din urmă braţelecaţere pe un catarg invizibil. În cele din urmă braţele îi căzură de-a lungul trupului, zvârcolirile se făcurăîi căzură de-a lungul trupului, zvârcolirile se făcură tot mai slabe, până încetară cu totul, iar privireatot mai slabe, până încetară cu totul, iar privirea ochilor se stinse.ochilor se stinse.

Atunci norodul amuţi, uluit de ceea ce vedea şiAtunci norodul amuţi, uluit de ceea ce vedea şi parcă dându-şi seama cu groază de complicitatea lui.parcă dându-şi seama cu groază de complicitatea lui. Călăii dădură jos trupul şi, trăgându-l de picioare de-aCălăii dădură jos trupul şi, trăgându-l de picioare de-a curmezişul platformei, îl atârnară, în frumoasele-icurmezişul platformei, îl atârnară, în frumoasele-i veşminte de senior, la locul de cinste ce i se cuvenea,veşminte de senior, la locul de cinste ce i se cuvenea, în faţa spânzurătorii, pentru a lăsa să putrezeascăîn faţa spânzurătorii, pentru a lăsa să putrezească acolo pe unul din cei mai mari slujitori din câţi avuacolo pe unul din cei mai mari slujitori din câţi avu Franţa vreodată.Franţa vreodată.

STATUIA DOBORÂTĂSTATUIA DOBORÂTĂ

În noaptea aceea, la Montfaucon, unde lanţurileÎn noaptea aceea, la Montfaucon, unde lanţurile scârţâiau bătute de vânt, hoţii scoaseră din ştreangscârţâiau bătute de vânt, hoţii scoaseră din ştreang pe întuneric leşul sinistru şi-l despuiară de veşminte;pe întuneric leşul sinistru şi-l despuiară de veşminte; când se iviră zorile, trupul lui Marigny fu găsit întinscând se iviră zorile, trupul lui Marigny fu găsit întins gol pe piatră.gol pe piatră.

Monseniorul de Valois, care mai era în pat când aiMonseniorul de Valois, care mai era în pat când ai lui veniră fuga să-i aducă vestea, porunci ca leşul sălui veniră fuga să-i aducă vestea, porunci ca leşul să fie îmbrăcat iar şi spânzurat din nou. Apoi, după ce sefie îmbrăcat iar şi spânzurat din nou. Apoi, după ce se îmbrăcă şi dânsul, coborî în stradă, viu şi teafăr, maiîmbrăcă şi dânsul, coborî în stradă, viu şi teafăr, mai viu ca oricând, şi porni, plin de vlagă proaspătă, să seviu ca oricând, şi porni, plin de vlagă proaspătă, să se amestece în forfota oraşului, în treburile oamenilor, înamestece în forfota oraşului, în treburile oamenilor, în cârmuirea regilor.cârmuirea regilor.

Ajunse la palat, şi acolo, însoţit de canonicul EtiAjunse la palat, şi acolo, însoţit de canonicul Eti--enne de Mornay, fostul său cancelar, pe care îl făcuseenne de Mornay, fostul său cancelar, pe care îl făcuse ministru de justiţie al Franţei, veni să se aşeze la baministru de justiţie al Franţei, veni să se aşeze la ba--lustrada unei ferestre interioare ce dădea spre galerialustrada unei ferestre interioare ce dădea spre galeria marchitanilor, ca să-şi sature ochii cu un alt spectacolmarchitanilor, ca să-şi sature ochii cu un alt spectacol aşteptat de ani şi ani. La picioarele sale, o droaie deaşteptat de ani şi ani. La picioarele sale, o droaie de negustori şi de gură-cască se uitau cum patru zidarinegustori şi de gură-cască se uitau cum patru zidari cocoţaţi pe o schelă scoteau statuia lui Enguerrand decocoţaţi pe o schelă scoteau statuia lui Enguerrand de Marigny. Ea era prinsă temeinic de zid, nu numai prinMarigny. Ea era prinsă temeinic de zid, nu numai prin soclu, ci şi pe la spate. Mai mare decât omul pe caresoclu, ci şi pe la spate. Mai mare decât omul pe care îl înfăţişa, statuia parcă nu voia să iasă din firida ei,îl înfăţişa, statuia parcă nu voia să iasă din firida ei, nici să se desprindă de palatul acesta. Târnăcoapelenici să se desprindă de palatul acesta. Târnăcoapele şi dălţile loveau piatra. Sfărâmături albe zburau înşi dălţile loveau piatra. Sfărâmături albe zburau în jurul zidarilor.jurul zidarilor.

- Am isprăvit, monseniore, inventarul lui Marigny,- Am isprăvit, monseniore, inventarul lui Marigny, spuse Etienne de Mornay. Socoteala e destul despuse Etienne de Mornay. Socoteala e destul de grasă.grasă.

- Regele va putea astfel să răsplătească pe cei care- Regele va putea astfel să răsplătească pe cei care l-au slujit bine în afacerea asta, grăi Valois. Vreau cal-au slujit bine în afacerea asta, grăi Valois. Vreau ca mai întâi să mi se dea îndărăt moşia de la Gaillefonmai întâi să mi se dea îndărăt moşia de la Gaillefon--

taine, pe care ticălosul mi-a luat-o printr-un schimbtaine, pe care ticălosul mi-a luat-o printr-un schimb necinstit. Apoi, fiu-meu Filip a ajuns la vârsta cândnecinstit. Apoi, fiu-meu Filip a ajuns la vârsta când trebuie să locuiască în afara palatului meu şi să aibă otrebuie să locuiască în afara palatului meu şi să aibă o curte a lui. Prilejul e bine venit; să i-o spui regelui.curte a lui. Prilejul e bine venit; să i-o spui regelui. Casa din strada d'Austriche, sau cea din stradaCasa din strada d'Austriche, sau cea din strada Fossées-Saint-Germain, i-ar conveni de minune. CeaFossées-Saint-Germain, i-ar conveni de minune. Cea din strada d'Austriche mai curând... Ştiu de asemeneadin strada d'Austriche mai curând... Ştiu de asemenea că nepotu-meu vrea să-i dăruiască ceva lui Henriet decă nepotu-meu vrea să-i dăruiască ceva lui Henriet de Meudon, căruia îi zice maestrul său de vânătoare, fiMeudon, căruia îi zice maestrul său de vânătoare, fi--indcă-i deschide coşurile de porumbei. Ah! Şi apoi nuindcă-i deschide coşurile de porumbei. Ah! Şi apoi nu uita că vistieria îi datorează monseniorului d'Artoisuita că vistieria îi datorează monseniorului d'Artois treizeci şi cinci de mii de livre asupra veniturilor cotreizeci şi cinci de mii de livre asupra veniturilor co--mitatului de Beaumont. Cred că a sosit vremea să i semitatului de Beaumont. Cred că a sosit vremea să i se dea măcar o parte din banii aceştia, dacă nu toţi.dea măcar o parte din banii aceştia, dacă nu toţi.

- Regele va trebui să-i facă daruri măreţe noii sale- Regele va trebui să-i facă daruri măreţe noii sale soţii, urmă cancelarul şi, îndrăgostit cum e, pare hosoţii, urmă cancelarul şi, îndrăgostit cum e, pare ho--tărât să le aleagă pe cele mai scumpe, cheltuială cătărât să le aleagă pe cele mai scumpe, cheltuială că--reia vistieria nu e nicidecum în stare să-i facă faţă. Nureia vistieria nu e nicidecum în stare să-i facă faţă. Nu s-ar putea pune deoparte de pe acum din averea luis-ar putea pune deoparte de pe acum din averea lui Marigny darurile ce urmează să le primească nouaMarigny darurile ce urmează să le primească noua noastră regină?noastră regină?

- Bine te-ai gândit, Mornay. Înfăţişează-i regelui o- Bine te-ai gândit, Mornay. Înfăţişează-i regelui o împărţeală în acest fel, punând-o pe nepoata meaîmpărţeală în acest fel, punând-o pe nepoata mea Clémence a Ungariei în capul moştenitorilor averii luiClémence a Ungariei în capul moştenitorilor averii lui Marigny, răspunse Charles de Valois, fără să-şi iaMarigny, răspunse Charles de Valois, fără să-şi ia ochii de la zidarii care doborau statuia.ochii de la zidarii care doborau statuia.

- Fireşte, monseniore, zise cancelarul, nu cer nimic- Fireşte, monseniore, zise cancelarul, nu cer nimic pentru mine însumi.pentru mine însumi.

- Şi în aceasta ai dreptate, căci gurile rele ar putea- Şi în aceasta ai dreptate, căci gurile rele ar putea să spună că n-ai voit pieirea lui Marigny decât pentrusă spună că n-ai voit pieirea lui Marigny decât pentru a te înfrupta din averile sale. Aşadar, vezi de îngroaşăa te înfrupta din averile sale. Aşadar, vezi de îngroaşă niţel partea mea, şi-ţi voi da de la mine, după râvnaniţel partea mea, şi-ţi voi da de la mine, după râvna ce-o arăţi.ce-o arăţi.

Spatele statuii era acum desprins pe de-a-ntregulSpatele statuii era acum desprins pe de-a-ntregul

de zid; oamenii prindeau în funii torsul de marmură şide zid; oamenii prindeau în funii torsul de marmură şi începeau să întindă vârtejurile ca să-l ridice. Deodată,începeau să întindă vârtejurile ca să-l ridice. Deodată, Valois îşi puse mâna inelată pe braţul cancelarului:Valois îşi puse mâna inelată pe braţul cancelarului:

- Ştii, Mornay, că mă încearcă un simţământ- Ştii, Mornay, că mă încearcă un simţământ ciudat? Mi se pare că-i voi duce lipsa lui Marigny.ciudat? Mi se pare că-i voi duce lipsa lui Marigny.

Mornay se uită mirat la unchiul regelui. Nu priMornay se uită mirat la unchiul regelui. Nu pri--cepea ce voia să spună Valois, şi Valois însuşi n-ar ficepea ce voia să spună Valois, şi Valois însuşi n-ar fi putut să lămurească ce simţea. Ura făureşte legăturiputut să lămurească ce simţea. Ura făureşte legături tot aşa de tari ca şi acelea ale dragostei, iar vrăjmaşultot aşa de tari ca şi acelea ale dragostei, iar vrăjmaşul împotriva căruia ai luptat vreme îndelungată îţi lasă,împotriva căruia ai luptat vreme îndelungată îţi lasă, când dispare, un gol în inimă, aşa cum lasă un gol sfâcând dispare, un gol în inimă, aşa cum lasă un gol sfâ--rşitul oricărei mari pasiuni.rşitul oricărei mari pasiuni.

Tot atunci, în odaia de culcare a regelui, bărbierulTot atunci, în odaia de culcare a regelui, bărbierul isprăvea tocmai să-l radă pe Ludovic al X-lea. Laisprăvea tocmai să-l radă pe Ludovic al X-lea. La câţiva paşi de dânsul, stătea în picioare duduia Eudecâţiva paşi de dânsul, stătea în picioare duduia Eude--line, frumoasă, trandafirie şi proaspătă, ţinând deline, frumoasă, trandafirie şi proaspătă, ţinând de mână o fetiţă de zece ani, cam slăbuţă şi fâstâcită,mână o fetiţă de zece ani, cam slăbuţă şi fâstâcită, care habar nu avea că regele acesta din faţa ei îi eracare habar nu avea că regele acesta din faţa ei îi era tată.tată.

Aiuritul poruncise să fie chemate cele două EudeAiuritul poruncise să fie chemate cele două Eude--line, mama şi fiica. Prima lingereasă a palatuluiline, mama şi fiica. Prima lingereasă a palatului aştepta, tulburată şi plină de speranţe, ca regescul eiaştepta, tulburată şi plină de speranţe, ca regescul ei ibovnic să binevoiască a vorbi.ibovnic să binevoiască a vorbi.

Când bărbierul, după ce uscase cu un prosop caldCând bărbierul, după ce uscase cu un prosop cald obrazul Aiuritului, ieşi de acolo, luându-şi strachina,obrazul Aiuritului, ieşi de acolo, luându-şi strachina, bricele şi alifiile, regele Franţei se ridică, îşi scuturăbricele şi alifiile, regele Franţei se ridică, îşi scutură chica lungă în jurul gulerului şi spuse:chica lungă în jurul gulerului şi spuse:

- Poporul meu e mulţumit, nu-i aşa, Eudeline, că am- Poporul meu e mulţumit, nu-i aşa, Eudeline, că am pus să-l spânzure pe Marigny?pus să-l spânzure pe Marigny?

- Fireşte, monseniore Ludovic... măria-ta, vreau să- Fireşte, monseniore Ludovic... măria-ta, vreau să zic, răspunse dânsa. E veselie mare prin tot oraşul înzic, răspunse dânsa. E veselie mare prin tot oraşul în dimineaţa asta, şi oamenii cântă sub soarele de pridimineaţa asta, şi oamenii cântă sub soarele de pri--măvară. S-ar zice că s-a isprăvit cu necazurile fiecămăvară. S-ar zice că s-a isprăvit cu necazurile fiecă--ruia...ruia...

- Vreau ca aşa să fie, îi tăie vorba Ludovic. Ţi-am fă- Vreau ca aşa să fie, îi tăie vorba Ludovic. Ţi-am fă--găduit să mă îngrijesc de soarta acestei copile...găduit să mă îngrijesc de soarta acestei copile...

Eudeline puse un genunchi jos şi o sili pe fiică-sa săEudeline puse un genunchi jos şi o sili pe fiică-sa să facă la fel, pentru a primi vestea binefacerilor cefacă la fel, pentru a primi vestea binefacerilor ce aveau să cadă din gura atotputernică.aveau să cadă din gura atotputernică.

- Măria-ta, murmură Eudeline, simţind că o podi- Măria-ta, murmură Eudeline, simţind că o podi--desc lacrimile, copila aceasta te va binecuvânta pânădesc lacrimile, copila aceasta te va binecuvânta până la sfârşitul zilelor în rugăciunile ei.la sfârşitul zilelor în rugăciunile ei.

- Ei bine, e tocmai ce-am hotărât, răspunse Aiuritul.- Ei bine, e tocmai ce-am hotărât, răspunse Aiuritul. Să se roage! Vreau ca ea să se călugărească la mâSă se roage! Vreau ca ea să se călugărească la mâ--năstirea Saint-Marcel, care-i menită fetelor de neamnăstirea Saint-Marcel, care-i menită fetelor de neam mare, şi unde se va simţi mai bine ca oriunde aiurea.mare, şi unde se va simţi mai bine ca oriunde aiurea.

Lingereasa încremeni. Dezamăgirea i se aşternu peLingereasa încremeni. Dezamăgirea i se aşternu pe faţă. Eudeline cea mică, însă, ea nu părea să fi înţelesfaţă. Eudeline cea mică, însă, ea nu părea să fi înţeles bine spusele regelui, nici că era vorba de soarta ei.bine spusele regelui, nici că era vorba de soarta ei.

- Aşadar, aceasta ai hotărât-o măria-ta pentru- Aşadar, aceasta ai hotărât-o măria-ta pentru dânsa? S-o închizi la o mânăstire?dânsa? S-o închizi la o mânăstire?

Se ridicase de jos.Se ridicase de jos.- Trebuie, Eudeline, îi şopti Ludovic la ureche; are- Trebuie, Eudeline, îi şopti Ludovic la ureche; are

un obraz care o dă în vileag. Şi apoi e bine pentruun obraz care o dă în vileag. Şi apoi e bine pentru mântuirea noastră şi a ei, ca să răscumpere printr-omântuirea noastră şi a ei, ca să răscumpere printr-o viaţă cucernică păcatul ce l-am săvârşit aducând-o peviaţă cucernică păcatul ce l-am săvârşit aducând-o pe lume. Cât despre tine...lume. Cât despre tine...

- Monseniore Ludovic, mă închizi şi pe mine la mâ- Monseniore Ludovic, mă închizi şi pe mine la mâ--năstire? întrebă Eudeline cu groază.năstire? întrebă Eudeline cu groază.

Cum se schimbase Aiuritul în puţină vreme! ÎnCum se schimbase Aiuritul în puţină vreme! În omul acesta care-şi rostea poruncile pe un ton ce nuomul acesta care-şi rostea poruncile pe un ton ce nu suferea replică, ea nu mai regăsea nimic din flăcăulsuferea replică, ea nu mai regăsea nimic din flăcăul care îşi începuse cu dânsa viaţa lui de bărbat, nicicare îşi începuse cu dânsa viaţa lui de bărbat, nici chiar din bietul prinţ, tremurând de neputinţă şi dechiar din bietul prinţ, tremurând de neputinţă şi de frig, pe care dânsa îl încălzise într-o seară din iarnafrig, pe care dânsa îl încălzise într-o seară din iarna trecută. Doar ochii îi fugeau în lături, ca atunci.trecută. Doar ochii îi fugeau în lături, ca atunci.

Ludovic şovăi. Nu părea gata să-şi ia toate riscuLudovic şovăi. Nu părea gata să-şi ia toate riscu--rile. Se gândea că viitorul era nesigur şi că ar putearile. Se gândea că viitorul era nesigur şi că ar putea

să mai aibă nevoie de frumosul trup de femeie, plansă mai aibă nevoie de frumosul trup de femeie, plan--turos şi supus.turos şi supus.

- Ţie, zise el, îţi voi da slujbă la Vincennes, să vezi- Ţie, zise el, îţi voi da slujbă la Vincennes, să vezi de mobilă şi de rufărie, pentru ca toate să fie pregăde mobilă şi de rufărie, pentru ca toate să fie pregă--tite de fiecare dată când voi trage acolo.tite de fiecare dată când voi trage acolo.

Eudeline dădu din cap. Această îndepărtare deEudeline dădu din cap. Această îndepărtare de palat, acest surghiun într-o reşedinţă de a doua mână,palat, acest surghiun într-o reşedinţă de a doua mână, ea le simţi ca o jignire. Nu erau oare mulţumiţi deea le simţi ca o jignire. Nu erau oare mulţumiţi de felul cum îngrijea de rufărie? La urma urmelor, s-ar fifelul cum îngrijea de rufărie? La urma urmelor, s-ar fi învoit mai degrabă să meargă la mânăstire. Mândriaînvoit mai degrabă să meargă la mânăstire. Mândria ei ar fi fost mai puţin rănită.ei ar fi fost mai puţin rănită.

- Sunt sluga măriei-tale şi voi face cum vrei, răs- Sunt sluga măriei-tale şi voi face cum vrei, răs--punse cu răceală.punse cu răceală.

Când să iasă pe uşă, văzu portretul prinţeseiCând să iasă pe uşă, văzu portretul prinţesei Clémence a Ungariei, aşezat pe o policioară, şi înClémence a Ungariei, aşezat pe o policioară, şi în--trebă:trebă:

- Ea e?- Ea e?- E viitoarea regină a Franţei, răspunse Ludovic.- E viitoarea regină a Franţei, răspunse Ludovic.- Fii deci fericit, măria-ta, spuse dânsa părăsind în- Fii deci fericit, măria-ta, spuse dânsa părăsind în--

căperea.căperea.Nu-l mai iubea.Nu-l mai iubea."Fireşte, fireşte, am să fiu fericit", repeta Aiuritul,"Fireşte, fireşte, am să fiu fericit", repeta Aiuritul,

umblând prin odaia în care soarele îşi împrăştia raumblând prin odaia în care soarele îşi împrăştia ra--zele bogate.zele bogate.

Pentru întâia oară de când era rege, se simţea pePentru întâia oară de când era rege, se simţea pe deplin mulţumit şi sigur de sine. Nevasta şi-o omodeplin mulţumit şi sigur de sine. Nevasta şi-o omo--râse, pe ministrul tatălui său îl spânzurase; o îndepărrâse, pe ministrul tatălui său îl spânzurase; o îndepăr--tase de Paris pe întâia lui ibovnică, iar pe fiică-sa netase de Paris pe întâia lui ibovnică, iar pe fiică-sa ne--legitimă o trimisese la mânăstire. Toate drumurilelegitimă o trimisese la mânăstire. Toate drumurile înaintea sa erau curăţate. Putea acum s-o primeascăînaintea sa erau curăţate. Putea acum s-o primească pe frumoasa prinţesă napolitană, alături de care se şipe frumoasa prinţesă napolitană, alături de care se şi vedea trăind o lungă şi glorioasă domnie.vedea trăind o lungă şi glorioasă domnie.

Îşi sună şambelanul.Îşi sună şambelanul.- Să mi-l cauţi pe domnul de Bouville, îi spuse.- Să mi-l cauţi pe domnul de Bouville, îi spuse.

În clipa asta se auzi ceva prăbuşindu-se cu zgomotÎn clipa asta se auzi ceva prăbuşindu-se cu zgomot mare undeva în palat, dinspre galeria marchitanilor.mare undeva în palat, dinspre galeria marchitanilor.

Era statuia lui Enguerrand de Marigny, care,Era statuia lui Enguerrand de Marigny, care, smulsă de pe soclul ei, fusese dată jos în mijlocul strismulsă de pe soclul ei, fusese dată jos în mijlocul stri --gătelor de bucurie ale celor de faţă. Vârtejurile pornigătelor de bucurie ale celor de faţă. Vârtejurile porni--seră să se rotească prea iute, şi cele douăzeci de chinseră să se rotească prea iute, şi cele douăzeci de chin--tale de marmură atinseseră dintr-o dată pământul.tale de marmură atinseseră dintr-o dată pământul.

Din întâiul rând al mulţimii, doi oameni se aplecauDin întâiul rând al mulţimii, doi oameni se aplecau spre uriaşul doborât: jupân Spinello Tolomei şispre uriaşul doborât: jupân Spinello Tolomei şi nepotu-său, Guccio. Tolomei nu era ca Valois; în bunepotu-său, Guccio. Tolomei nu era ca Valois; în bu--curia izbânzii sale nu se strecura nici pic de melancuria izbânzii sale nu se strecura nici pic de melan--colie. Burta lui mare bâţâise de frică vreme de douăcolie. Burta lui mare bâţâise de frică vreme de două săptămâni, şi abia în această ultimă noapte Tolomeisăptămâni, şi abia în această ultimă noapte Tolomei putuse, în sfârşit, să doarmă ca lumea, când îl ştiuseputuse, în sfârşit, să doarmă ca lumea, când îl ştiuse pe Marigny spânzurat. Se simţea într-una din zilelepe Marigny spânzurat. Se simţea într-una din zilele lui de mărinimie.lui de mărinimie.

- - Guccio mio!Guccio mio! spuse el, m-ai ajutat bine. Văd în tine spuse el, m-ai ajutat bine. Văd în tine un copil din sângele meu, întocmai ca şi cum ai fi băun copil din sângele meu, întocmai ca şi cum ai fi bă--iatul meu. Ţin mult să-ţi dau o răsplată, să te întovăiatul meu. Ţin mult să-ţi dau o răsplată, să te întovă--răşesc şi mai mult în afacerile mele. Cât vrei să-ţi daurăşesc şi mai mult în afacerile mele. Cât vrei să-ţi dau partea ta? Ai vreo dorinţă? Spune, băiatule, spune cepartea ta? Ai vreo dorinţă? Spune, băiatule, spune ce ţi-ar plăcea să ai.ţi-ar plăcea să ai.

Se aştepta să-l audă pe Guccio răspunzându-i caSe aştepta să-l audă pe Guccio răspunzându-i ca nepot respectuos: "Hotărăşte tu singur, unchiule".nepot respectuos: "Hotărăşte tu singur, unchiule".

Guccio îşi plecă nasul său subţire şi lungile saleGuccio îşi plecă nasul său subţire şi lungile sale gene negre şi, luându-şi inima în dinţi, zise:gene negre şi, luându-şi inima în dinţi, zise:

- Unchiule Spinello, aş vrea să fie a mea agenţia din- Unchiule Spinello, aş vrea să fie a mea agenţia din Neauphle.Neauphle.

- Ei, cum? făcu Tolomei foarte mirat. Aceasta e tot- Ei, cum? făcu Tolomei foarte mirat. Aceasta e tot ce râvneşti? O agenţie de ţară cu trei slujbaşi care-sce râvneşti? O agenţie de ţară cu trei slujbaşi care-s prea de ajuns pentru câtă treabă au? Ai visuri măprea de ajuns pentru câtă treabă au? Ai visuri mă--runte, băiatule!runte, băiatule!

- Îmi place agenţia asta, spuse Guccio, şi sunt sigur- Îmi place agenţia asta, spuse Guccio, şi sunt sigur că vom putea-o mări foarte mult.că vom putea-o mări foarte mult.

- Iar eu unul sunt foarte sigur, vorbi Tolomei, că se- Iar eu unul sunt foarte sigur, vorbi Tolomei, că se află vreo fată prin părţile acelea, căci mi se pare că teaflă vreo fată prin părţile acelea, căci mi se pare că te duci la Neauphle mai des decât o cere negoţul nostruduci la Neauphle mai des decât o cere negoţul nostru de bani. E frumoasă?de bani. E frumoasă?

Înainte de a răspunde, Guccio îl cercetă din ochi peÎnainte de a răspunde, Guccio îl cercetă din ochi pe unchiu-său şi-i văzu zâmbetul.unchiu-său şi-i văzu zâmbetul.

- E frumoasă cum nu-i alta, unchiule, şi-i de neam- E frumoasă cum nu-i alta, unchiule, şi-i de neam mare.mare.

- Măi, măi! izbucni Tolomei, ridicând mâinile în sus.- Măi, măi! izbucni Tolomei, ridicând mâinile în sus. O fată de neam mare! Te bagi într-o încurcătură dinO fată de neam mare! Te bagi într-o încurcătură din care ţi se vor trage multe necazuri. Cei de neamcare ţi se vor trage multe necazuri. Cei de neam mare, să ştii, sunt întotdeauna gata să ne ia banii, darmare, să ştii, sunt întotdeauna gata să ne ia banii, dar nicidecum să lase sângele lor să se amestece cu alnicidecum să lase sângele lor să se amestece cu al nostru. Familia se învoieşte?nostru. Familia se învoieşte?

- Se va învoi, unchiule, ştiu că se va învoi. Fraţii ei- Se va învoi, unchiule, ştiu că se va învoi. Fraţii ei se poartă cu mine ca şi cum aş fi unul de-ai lor.se poartă cu mine ca şi cum aş fi unul de-ai lor.

- Sunt bogaţi?- Sunt bogaţi?- Au un conac mare cu pământuri întinse împrejur- Au un conac mare cu pământuri întinse împrejur

şi mai multe sate cu clăcaşi pe care nu i-au eliberatşi mai multe sate cu clăcaşi pe care nu i-au eliberat încă. Toate acestea fac laolaltă o avere. Şi se auîncă. Toate acestea fac laolaltă o avere. Şi se au foarte bine cu contele de Dreux, suzeranul lor.foarte bine cu contele de Dreux, suzeranul lor.

Trasă de doi cai de ham, statuia lui Marigny păTrasă de doi cai de ham, statuia lui Marigny pă--răsea tocmai galeria marchitanilor. Zidarii îşi încolărăsea tocmai galeria marchitanilor. Zidarii îşi încolă--ceau funiile, şi mulţimea se împrăştia.ceau funiile, şi mulţimea se împrăştia.

- Şi cum se numesc, întrebă Tolomei, aceşti puter- Şi cum se numesc, întrebă Tolomei, aceşti puter--nici seniori care te-au îndrăgit aşa de tare, că suntnici seniori care te-au îndrăgit aşa de tare, că sunt gata să-şi dea fata după tine?gata să-şi dea fata după tine?

Guccio le rosti numele atât de încet, încât TolomeiGuccio le rosti numele atât de încet, încât Tolomei nu putu să-l audă.nu putu să-l audă.

- Repetă, n-am auzit.- Repetă, n-am auzit.- Domnii de Cressay, unchiule, zise Guccio.- Domnii de Cressay, unchiule, zise Guccio.- Cressay... Cressay... domnit de Cressay: Ah! da,- Cressay... Cressay... domnit de Cressay: Ah! da,

cei care-mi datorează şi acum trei sute de livre. Astacei care-mi datorează şi acum trei sute de livre. Asta ţi-e familia cea bogată! Încep să înţeleg.ţi-e familia cea bogată! Încep să înţeleg.

Guccio îşi înălţă capul, gata-gata să se zburlească,Guccio îşi înălţă capul, gata-gata să se zburlească, şi bancherul ghici că era vorba într-adevăr de o afaşi bancherul ghici că era vorba într-adevăr de o afa--cere serioasă.cere serioasă.

- - La voglio, la voglio tanto bene!La voglio, la voglio tanto bene! zise Guccio, ames zise Guccio, ames--tecând cele două graiuri pentru a convinge mai bine.tecând cele două graiuri pentru a convinge mai bine. Şi ea de asemenea mă iubeşte; dacă vrea cineva să neŞi ea de asemenea mă iubeşte; dacă vrea cineva să ne silească să trăim unul fără altul înseamnă că vrea săsilească să trăim unul fără altul înseamnă că vrea să ne facă să murim! Cu noile câştiguri pe care le voine facă să murim! Cu noile câştiguri pe care le voi scoate la Neauphle, am să pot repara conacul, care-iscoate la Neauphle, am să pot repara conacul, care-i frumos, crede-mă, şi merită puţină osteneală, iar tufrumos, crede-mă, şi merită puţină osteneală, iar tu vei avea un castel, unchiule, vei avea un castel, unchiule, un castelloun castello, ca , ca un veroun vero signore.signore.1111

- Da, da, făcu Tolomei, mie însă nu-mi place la ţară.- Da, da, făcu Tolomei, mie însă nu-mi place la ţară. Visasem pentru tine o altă însurătoare cu o fată a veVisasem pentru tine o altă însurătoare cu o fată a ve--rilor noştri Bardi, spre pildă, ceea ce ar fi sporit afarilor noştri Bardi, spre pildă, ceea ce ar fi sporit afa--cerile noastre...cerile noastre...

Chibzui o clipă înainte de a urma:Chibzui o clipă înainte de a urma:- Dar înseamnă să nu-i iubeşti cu adevărat pe cei- Dar înseamnă să nu-i iubeşti cu adevărat pe cei

ce-ţi sunt dragi, dacă vrei să-i faci fericiţi împotrivace-ţi sunt dragi, dacă vrei să-i faci fericiţi împotriva voinţei lor. Fie, băiatule! Îţi dau agenţia din Nevoinţei lor. Fie, băiatule! Îţi dau agenţia din Ne--auphle, cu condiţia să rămâi totuşi jumătate dinauphle, cu condiţia să rămâi totuşi jumătate din vreme la Paris, lângă mine. Şi însoară-te cu cine-ţivreme la Paris, lângă mine. Şi însoară-te cu cine-ţi place. Sienezii sunt oameni liberi, şi omul trebuie să-place. Sienezii sunt oameni liberi, şi omul trebuie să-şi asculte inima când îşi alege soţia.şi asculte inima când îşi alege soţia.

- - Grazie, zio Spinello, grazie tante!Grazie, zio Spinello, grazie tante!1212 spuse Guccio, spuse Guccio, sărindu-i de gât bancherului. Şi ai să vezi... ai săsărindu-i de gât bancherului. Şi ai să vezi... ai să vezi....vezi....

În clipa asta, burtosul Bouville, ieşind de la rege,În clipa asta, burtosul Bouville, ieşind de la rege, cobora scara şi străbătea galeria marchitanilor. Aveacobora scara şi străbătea galeria marchitanilor. Avea mutra lui de zile mari, îngrijorată, şi călca cu pasulmutra lui de zile mari, îngrijorată, şi călca cu pasul hotărât, pe care-l lua atunci când suveranul îi făceahotărât, pe care-l lua atunci când suveranul îi făcea cinstea de a-i da vreo poruncă.cinstea de a-i da vreo poruncă.

- Ah! Prietenul Guccio! exclamă el dând cu ochii de- Ah! Prietenul Guccio! exclamă el dând cu ochii de 1111 Un castel, ca un adevărat senior (lb. italiană).Un castel, ca un adevărat senior (lb. italiană).1212 Mulţumesc, unchiule Spinello, mulţumesc mult.Mulţumesc, unchiule Spinello, mulţumesc mult.

cei doi lombarzi. E un adevărat noroc să te întâlnesccei doi lombarzi. E un adevărat noroc să te întâlnesc aici. Trimisesem tocmai un scutier să te aducă.aici. Trimisesem tocmai un scutier să te aducă.

- Cu ce vă pot fi de folos, domnule Hugues? întrebă- Cu ce vă pot fi de folos, domnule Hugues? întrebă tânărul. Unchiu-meu şi cu mine suntem cu totul la distânărul. Unchiu-meu şi cu mine suntem cu totul la dis--poziţia domniei-voastre.poziţia domniei-voastre.

Bouville se uită la Guccio cu o prietenie adevărată.Bouville se uită la Guccio cu o prietenie adevărată. Aveau frumoase amintiri împreună şi, în faţa acestuiAveau frumoase amintiri împreună şi, în faţa acestui flăcău, fostul mare şambelan se simţea redevenindflăcău, fostul mare şambelan se simţea redevenind tânăr.tânăr.

- O veste bună, da, o veste foarte bună! I-am vorbit- O veste bună, da, o veste foarte bună! I-am vorbit regelui de meritele dumitale şi i-am arătat cât de foloregelui de meritele dumitale şi i-am arătat cât de folo--sitor mi-ai fost.sitor mi-ai fost.

Tânărul mulţumi, făcând o plecăciune.Tânărul mulţumi, făcând o plecăciune.- Aşadar, prietene Guccio, adăugă Bouville, pornim- Aşadar, prietene Guccio, adăugă Bouville, pornim

iar spre Neapole!iar spre Neapole!