REGINA DE GHEAŢĂ

VERSURI: GABRIELA ANA BALANILUSTRAŢIILE: MIHAELA TROFIN, BOGDAN MOCANU

ILUSTRATIA : BOGDAN MOCANU

REGINA DE GHEAŢĂ

Scrie-mi numele pe ape când sunt departe

Să îmi vezi chipul în oglindă, pe frunzeÎn luciul inelului, în mintea taÎn sâmburele de măr rămas pe farfurieSub aripi de înger, în ceaşca de cafea

Trec, regină de gheaţă pe sub ochiul tăuCu tălpi însângerate pe un munte de inimiÎn urma mea, un zid de cioburiUn râu de sânge, zmeul cel rău plânge

Lacrima îmi îngheaţă în formă de inimăTu, zeu frumos, dansezi pe eaLegat cu-o funie de foc de o steaŞî îndoiala e o stâncă mareAştept sub cruce de speranţăPrima floare de colţMâna mea scrie cu fulgi pe curcubeuNumele tău

Cândva ţurţurii erau săgeţi de foc Îţi jur pe umbra morţilorSă se prefacă ţărână tot aurul din mintea meaDacă ştiu altă lume mai bunăAlt loc mai cald ca în inima ta

VIOARA

Teribile pretenţii aveţi, Doamnă:Să cânte lebăda o singură datăÎnainte să moară!

Protestez, îi dăruiesc lebedei meleO vioarăCu tot cu orchestră şi soprană

Te-am învinsPentru a doua oarăDoamnă Moarte!

DE DORUL EI

CândvaÎi transforma lacrima în steaVopsea cerul verdedin ochii ei

AltădatăHoinărea prin deşertul materiei cenuşiiSă îi tălmăcească sensul cuvintelorAtât de bine ascunseSub pene de îngerTârâte prin cenuşă

Uns de zeiCu nemurirea dăruită pe tavăAzi moare de dorul eiPe ramura viselor Îi înfloresc petale de o ziNoaptea se scutură în lacrimi

PRAF DE STELE

mi-am înălţatcasă în cersub nor, lacrima tastrop de nectar din pocal de zeula cântecul de leagăn se deschide luna

îngerul îşi suflă aripile în vântîndoielile melese împrăştie, praf magic de steleadorm în ochiul tăumiroase a pământ

Ilustraţia: Mihaela Trofin

ŢIPĂT

ţine-mă in braţeinima mea cât cerul ţipă ca o gură de lup

aş vrea sa recompun lumea ta din cuvintediavolul, îmbrăcat la patru ace si cravatăsa fie simplu spectatorsa ne aplaude iubireao piesă jucatăînapoi, înaintede la sfârşit către început

nu ştiu cum mă visezipungile noastre cu vise zac îngropate sub acelaşi peronpe care nu mai trece nici un tren

treci doar tu eternul şoferla volanul maşiniipe toate drumurile unde îmi scutur eu spiniice altceva mai ştii decât să laşi o dâră de benzinăpe urma veşnicelor nopţi?În calea luminii

trage pânza albă de pe oglindă e un mit sufletul cântăoricum nu vreau sa vădcum mor de dorul tau

TE IU…

te-am văzut ultima oară pe scenă jucai o piesă despre viaţa amarăÎţi legai inimile mai mici cu o sfoarăsă nu pot număra în câte cioburiţi-am spart inima mare asearao ţigare stinsă în scrumiera ciobităpovestea ta scrijelită pe o coajă de lămâieun monolog rostit de un coşar fără norocnici nu contează că nu elumea priveşte fermecatănumai la rochia mea decoltatămă ridic in picioare iau focmai las ceva şi pentru viaţa următoarela piesa aceasta nu vreau să aplaudchiar dacă ai poleit tribunele cu auractorii sunt aduşi cu vaporulpe apele tulburi ce îţi brăzdează decorulprins în joc, s-a stricat difuzorulrepetă raguşit finalulte iubesc te iubesc te iube te iucănd eu cănd tu…

unic spectator fără biletîncerc să mă retrag discretînchid in linişte cortinate rog să stingi lumina

FLORILE TALE

În joacă ne minţeamÎncălţam fluturi în şosete cu dungiPrindeai oglinzile din zbor

Cu mângâieri fierbinţi te scuturam de gânduriCa un pomÎmi desenai flori pe săruturiCu un creion

Astăzi vii să îmi arunci păpădii peste gardRenunţi, gardul este prea înalt

Florile taleAu petale de plumb

Mihaela Trofin

NINGE CU ÎNGERI

Ninge cu îngeri, Dumnezeu Şterge praful în bibliotecăLustruieşte aura cuvintelor

Te rog să nu foloseşti cuvântul ca armăVoi folosi tăcerea drept scut

Am văzut în vis, se făcea că şi în secolul trecutTot cu cuvântul m-ai învinsRana de sabie se vindecăNu şi rana lăsată de cuvinte pe suflet

Nu folosi cuvântul ca armă în iubireNu aş putea să mi-l scot, ca pe un glonteDin minte, zăpada ar ardes-ar aşterne noian de ispitecuvântul tău m-ar ţine pironită pe cruce

Mihaela Trofin

DOUĂ CEŞTI DE CAFEA

Suntem doi, pune două ceşti de cafeaNu-l pot lăsa pe Dumnezeu să mă aştepte la uşăNici în visul tău nu pot intra fără elNu zâmbi, îmi poartă norocMă duce ca pe un trandafir în ciocPeste oceane de întrebări,Mările îndoielilor tale

De ce ţin două inimi în mână?Ştiu că nu sunt Dar aş vrea să fiuUltima licornă de pe pământ

Nu râde, vei afla povesteavei vedea că din ceaşca meaDumnezeu a sorbit două guri de cafea

SITA

o port după mine, o crucepe toate Golgotele unde viaţa mă ducegrea, sita mea prea mult nisip am strâns în ea

azi cern cuvintele talerepede se prefac în nori grei de prafîmi cern iubirile, se sparg în pietriceleca fulgi de nea se împrăştie nisip din ele

şi parcă Dumnezeu râde de sita meaascuns după o stâncă , viaţa meaîn fiecare zi o sparg şi-o cerno fi vreun bulgăraş de aur undevamăcar un grăunte

mai bine încerc să cern moarteapoate se alege praful de ea

SĂRUTUL

Rătăcesc în ochiul tăuPe alei cu iarbă griFrunze gălbui Prin melodia orchestrei de îngeri Până la inimă drumul e lungÎnchide ochii îţi promit că ajung

Cu sărutări fierbinţi îţi scriu pe suflet haiIa-mă în braţe să zburăm în necunoscutBiletul de drum e o strângere de mânăAripile la preţ de un sărut

Mihaela Trofin

CĂLIMARA CU LACRIMI

La două feluri de veninUra şi linguşeala

Nu am antidotÎmpotriva lor nu pot lupta Cuvântul - bumerang m-ar rănirana se vindecă greu

e un cer cu soare adevăratîn călimara mea cu lacriminumai sub cruce de lumină cuvântul vindecă rana

voi scrie poemul curatfără minciună şi ipocriziecu mâna lui Dumnezeuidentitatea mea, un zâmbet pe coala albă de hârtie

Mihaela Trofin

TE CHEM

Te chem

Prefă-te că îţi pasăAşterne-ţi neauaDoamnă iarnăCapricioasăCad fulgii tăi îndrăgostiţiDansează pe un cer fermecatun steag albfluturând

NOROC

am atât de mult norocla ruleta rusească nimeresc precispistolul cu glonte

am pierdut aşa mulţi oameni dragiîncât mă întreb de ceDumnezeu parcă m-a făcut numai pe mineNemuritor

Sunt vreun zeuSau ce soartă Mi s-a prezis de nu pot fi învins?

Alteori zborŞi cerul se sfârşeşte în ochiul tău

CHEIA 13

deschid cerul cu câteva secunde inaintenu îmi place să găsesc locul murdarde aceea port la mine o cheiealta în fiecare avatar

astăzi e răndul cheii 13e ruginită, nu-i nimicîntre timp o mai fi ruginitşi cerul un pic

MICA PUBLICITATE

În lumea încuiată cu lacăte greleVând şi cumpăr chei, desferec orice zăbreleVreau oameni fericiţi Copii trăind copilăria fără să fie sclaviFemei care zâmbesc cu-adevăratBărbaţi plângănd de bucurie

Fie, mă voi naşte, ştiu bine ce vreau rămâne să decid unde, când şi cineîşi vinde pântecul pentru mine.

BUNĂ-DIMINEAŢA, REGINA MEA

“Bună-dimineaţa, regina mea,Nu te speria de costumul meu de păun!”Îmi spui că sunt cea mai frumoasă

- chipul tău îl vezi în oglindă acum…Te privesc neprietenoasă - nu înţelegiDe ce te întreb unde ai fost asearăPentru că azi mă vezi întâia oară?

“Adio clovn caraghios!- strig cu mânie-Adună-ţi penele de pe josÎnchide uşa în urma ta pe vecie!”

(…el pleacă supărat… ea este şi mai tristă…Azi-noapte a visat că el nici nu există

Peste regatul făprturii ei sideraleÎncep să se aştearnă toate relele realeAnosta singurătate, secetă, războaie

Ani grei de surghiunÎn care i se face dor de penele lui de păun)

“Degeaba îmi arunci un măr stricatde data aceasta eu am căştigate mat, ţi-am luat regina!”

(Ea plânge… el nu îşi recunoaşte vina…Sau invers… nu contează…Acum el doarme şi visează

Poate în zori n-o mai găseşte treazăSe poate furişa în patul ei frumos

Un fluture cu ochi de abanos)

DUEL

am trecut de ruleta ruseascăîn ultima etapă ne duelăm

spui:“pasărea mălai visează”tu îţi frângi aripilevisului

spun:“orice pasăre pe limba ei piere”euam ales limba păsării Phoenix

nu mai chinui păsărilenu le mai măsura limbileam învins

CUI … ?

în lacrima mea nu te caută nimeniCui îi pasă că plâng ?

Bat două clopote în ochii tăi

Mă chemi şi moriTe naşti să mă alungi din nouSi ochii mei sunt clopote, te chemÎn timpul meu şi plouă, râu ajungiÎnvolburat şi rece, o părere de răuUn val de regreteO pasăre târându-şi umbra în ciocCa pe un şarpe condamnat

Ascultă vântulÎnchide ochii dacă vrei să mă veziE un joc, câştigă ochii mei verzi

Of, din foaia albă pe care scriu iese fum odaia se umple de scrum De parcă peste umărul meuÎşi stinge ţigarea vreun zeu

Gabriela Ana Balan