UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Programul de studii: Marketing

PROIECT DESPRE GELURILE DE DUS

Anul: II

Munteanu Diana

Pertea Gabriela

Pirvulescu Adelina

CUPRINS:

CAPITOLUL 1: Prezentarea produselor

CAPITOLUL 2: Caracteristici de calitate si defecte

CAPITOLUL 3: Statistica pietei

CAPITOLUL 4: Concluzii si propuneri

1 Prezentarea produsului gel de dus 

Gelul de dus este un produs atat cosmetic cat si de igiena. Majoritatea marcilor de gel de dus, respectiv a firmelor producatoare se axeaza pe componenta cosmetica a produsului, proprietatile acestuia de hidratare, catifelare, nutritie, regenerarea enzimelor propii pielii, parfumare,etc. In special companiile farmaceutice sunt cele care amintesc consumatorului si de partea care tine de igiena, de proprietatile antiseptice, de curatare a pielii, eliminare a impuritatilor,etc.  Este un produs general folosit, companiile producatoare au adaptat produsul astfel incat sa fie folosit de mai multe segmente de piata- copii/femei/barbati, tineri/maturi. O alta caracteristica a produsului este aceea ca nu depinde, nu este conditionat de sezon, ci poate doar de educatia consumatorului, locul de folosinta, obisnuinta acestuia si cat de multa importanta acorda unui produs cosmetic. In Romania, pana nu demult, consumul produselor cosmetice se facea in cea mai mare parte, din randul marfurilor provenite din import, datorita numarului limitat de firme producatoare autohtone. In ultima perioada insa, s-au infiintat si la noi atat companii producatoare de articole cosmetice fine, cat si de materii prime auxiliare. Prin calitate si prin pret acceptabil, incep sa faca concurenta produselor cosmetice importate. Asadar gelul de dus provine atat de la companii ramanesti cat si de la companii straine. 

1.1 Istoric si evolutie

Cea mai veche atestare documentară despre fabricarea săpunului datează din anul 2800 î. Hr. şi provine din vechiul Babilon. A fost găsit, îngropat în pământ, un cilindru ceramic, inscripţionat cu detalii despre fierberea grăsimii şi a cenuşii, care conţinea o substanţă similară săpunului. Un document egiptean din domeniul medicinii, datând din 1500 î. Hr., cunoscut sub numele de Papirusul lui Ebers, descrie o substanţă asemănătoare săpunului, realizată prin combinarea uleiurilor cu anumite săruri alcaline şi folosită pentru spălat şi tratarea unor boli ale pielii. Legenda spune că denumirea de “săpun” provine de la locul numit “Muntele Sapo” din vechea Romă, unde grăsimea provenită de la sacrificarea animalelor se amesteca cu cenuşă şi curgea spre râu, atunci când ploua. Femeile care spălau rufe in râul Tibru au observat că acest amestec le curăţa rufele mult mai bine decât numai cu apă.

Istoria săpunului este strâns legată de istoria civilizației noastre, ambele avându- i originile în Semiluna Fertilăș .

Având deja ni te cuno tin e de chimie, sumerienii au dizolvat cenu ă ș ș ț șrezultată din plante arse, având o mare concentra ie de potasiu în apă, astfel țcreând o substan ă alcalină: o bază. Următorul pas în dezvoltarea săpunului a țfost adăugarea de grăsimi, iar în cazul lor grăsimile disponibile erau cele din

plante. Astfel au creat primul tip de săpun. Într-un mic ora din Mesopotamia, șTello, s-a găsit o re etă pentru un astfel de săpun, veche de 4400 de ani, aceasta țfiind prima atestare scrisă a existen ei săpunului. Totu i, nu se tie dacă acest ț ș șsăpun se folosea i pentru igiena personală sau doar pentru a spăla lâna i ș șhainele, dar al doilea caz este cel mai probabil.

Din zona culturală sumeriană, informa ia a ajuns i în Egipt i Grecia. În ț ș șEgipt, se folosea un fel de sodă (carbonat de sodiu) ca agent de spălare. Această

sodă se extrăgea din zone cu foste lacuri sărate sau din procesul de ardere ale

unor plante ce con in sare (NaCl). Evident, peț lângă carbonatul de sodiu,

această cenu ă con inea i potasiu. Un papirus vechi de 2600 de ani ș ț ș con ine țdovezi cum că grăsimi i uleiuri erau amestecate cu cenu ă i fierte laolaltă.ș ș ș

Cu timpul formula pentru realizarea sapunului a avansat atat de mul

rezultant gelul de dus:grasimea animal a inceput sa fie preparata intr-o

compozitie cat mai vascoasa si cat mai fluida alaturi de carbonatul de sodium si

potasiu. Primele geluri de dus nu aveau decat proprietatea de a spala dar odata

cu avansarea in domeniul chimei si al medicine gelurile de dus au inceput sa

capete si miros.

In momentul de fata exista nenumarate geluri de dus cu diferite arome,

parfumuri ca de exemplu geluri de dus cu aroma de cocos,trandafir,i cu miros de

iarba marina sau geluri de dus cu o compozitie mai cremoasa ca cele de la

Dove .

1.2 Metode de fabricatie

Gelurile de du sunt similare din punct de vedere al compozi iei, con inând:ș ț ț

apă fiartă i răcită sau hidrolatș un agent de îngro are/gelifiant precum guma Xanthanș tensioactivi (glucozida de cocos, betaina)

uleiuri vegetale (op ional)ț un agent cu rol condi ionant (lecitina de soia)ț diverse ingrediente active (provitamina B5, squalane din ulei de măsline,

proteine hidrolizate de mătase)

un agent de reglare a Ph-ului (acidul lactic)

un conservant cosmetic

Prepararea efectivă este foarte facilă i consumă foarte pu in timp. Se folosescș ț

în general două recipiente, un cântar, un blender, o spatulă i seringi gradate.ș

Etape:

1. Amestecăm în primul

recipient uleiul,lecitina  iș  tensioactivii. Pe măsură ce mixa i ve i observaț ț cum amestecul se îngroașă și își modifică culoarea, datorită conținutului de lecitină. 

 

2. În cel de-al doilea mixăm cu blenderulXanthan-

ul cu apa până la formarea unui gel clar, fără cocoloa e. Este momentul în careș

renun ăm la mixer i adăugămț ș  glicerinatreptat, amestecând cu o spatulă.

3. Gelul se adaugă apoi treptat amestecului cu

lecitină i tensioactivi, amestecând u or cu spatula. Nu agita i prea energic,ș ș ț

pentru că se va forma spumă i va fi foarte greu să turna i produsul final înș ț

recipient.

 

4. Adăugăm treptat agentul de reglare a Ph-

ului, conservantul  iș  ingredientele active, amestecând u or pentru omogenizare.ș

5. Turnăm amponul/gelul de du în recipientul final iș ș ș

etichetăm. Este indicat să include i pe etichetă data produc iei iț ț ș  o listă a

ingredientelor folosite în ordinea descrescătoare a ponderii lor în cantitatea

totală de produs final.