Mefisto

Dar ce vă miraţi, eu sunt Mefisto, Mefisto... Adică dracul. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar

anul trecut am visat că am ajuns în Rai. Anul ăsta m-am mutat mult mai jos. Nu ştiţi ce

ponoase trag acum ca drac. Dacă aş fi ştiut, dacă aş fi ştiut... Cum face vreo unul vreo

prostie, gata şi scuza. Nu e el de vină săracul, dracu l-a pus. Eu? Eu, nu ştiu, vă dau

cuvântul meu de onoare că aflu faptul petrecut după ce s-a consumat. Şi nu ştiu atunci de

ce mă amestecă pe mine. Nimereşte câte unul o slujbă grasă, cu leafă mare, cu... Şi nu-i

vorbă că şi munceste, ştii, munceste, da. Pleacă cu o hârtie la semnat la ora 8 şi se

întoarce la birou la ora 3. Şi îi merge, îi merge. Toţi se-ntreabă - mă, cine-l ţine pe ăsta în

braţe. Dracu ştie... Vă jur, vă jur că nu ştiu nimic. De unde... Însă ei, ei ştiu toţi. Dar tac, tac

pentru că tăcerea e de aur. Vorba unui corespondent voluntar care a fost transferat la

cerere, la cererea şefului. Pe directorul unei fabrici de mezeluri cică l-a pus dracu să

fabrice numai parizer. Eu l-am pus? Da’ ce, eu n-aş mânca şi altceva. Că umbli după o felie

de şuncă până de m-am înţărcat eu copiii. Am auzit odată o discuţie între doi pământeni.

Zice unul: Bă! M-am întâlnit la Cucuieţii din Deal cu cineva din conducerea ministerului!

Fugi că minţi, zice celălalt. Cineva din conducerea ministerului la Cucuieţii din Deal n-a

văzut nici dracu! Ăsta avea dreptate, să mă aghesmuiască Cel de Sus dacă l-am vazut pe

teren. Pe vremuri, fiecare breaslă avea câte un patron în calendar. Cârciumarii îi aveau pe

Sf. Petru şi Mihai. Pompierii l-aveau pe Sf. Ilie. Ăştia din birou l-au pe sfântul scaun şi nu

se mai dezlipesc de el niciodată. Mi se mai spune şi Talpa Iadului. Eu? Păi fac unii nişte

pantofi… îi porţi o zi două, se dezlipeşte talpa şi pe urmă umbli ca ăla din romanul lui

Zaharia Stancu. Că pantofii… Aleluia! Pardon de “Aleluia”, că vorba asta e de la echipa

adversă. Apropo de echipa adversă, m-am întâlnit într-o zi cu Ăl de Sus negru de

supărare. Dar ce s-a întâmplat, Doamne? Auzi, mă, ucigă-l toaca… L-au găsit pe unul cu

100 kg de undelemn în cămară şi-au dat vina pe Mine. E cum, pe matale, Doamne? Da, a

zis că-i trebuie pentru candelă. Ce-ai de gând cu ăsta, Doamne? Păi, Eu zic să-l iei tu. Îl iau

Doamne, îl iau, Te servesc. Auzi, zice, am fost într-o zi la o expoziţie, stătea un tânăr în

faţa unui tablou. Se uita, se uita, se uita şi zicea: dracu să mă ia dacă înţeleg ceva. Zice

cineva, păi, ca să înţelegi, citeşte şi tu cronica. Ia cronica şi o citeşte. Demitizarea

exhaustivă şi relaţional cadocă. Incongruenţa fenomenologică şi introspectiv cromatic.

Adică, l-a căutat pe dracu şi l-a găsit pe ta-su. Şi parole d'honour, eu n-am pictat niciodată

în viaţa mea. Şi tata, săracul, pe căldura aia numai de cronică plastică nu-i ardea. Am

uitat să vă spun că unui tartor bătrân de la I.A.D. i s-au aprins călcâiele după un drăcuşor

de fată. A gonit-o din casă pe tartoriţa lui şi s-a mutat cu diavoliţa. Într-o zi, când s-a

întors pe neaşteptate de la băi, de la Pucioasa, a deschis uşa şi a văzut pe dracu gol... gol.

A vrut să dea buzna, dar n-a putut să intre pe uşă din cauza coarnelor. Şi să mai zici că nu

e dracu chiar atât de negru. E, sigur că nu e negru, e blond. Sau, cum am auzit eu de unul

care fugea de muncă ca subsemnatul de tămâie. A făcut el ce-a făcut şi-a ajuns la dracu-n

praznic. Cică s-a făcut frate cu mine, aiurea! S-a făcut frate cu mine până a trecut puntea.

Acolo, ca ocupaţie principală mă trăgea pe mine de coadă, şi într-o zi l-am auzit la un

post de radio făcând ca toţi dracii. Culmea e că tot mie mi-au ieşit vorbe, cică şi-a vândut

sufletul dracului. Nu-i adevărat, l-a vândut ălora pe treizeci de arginţi. Cică şopul scuză

mijloacele. Ptiu, drace! Eu aş mai fi stat de vorbă cu dumneavoastră, dar la noi astăzi este

meci mare, foarte mare. FC Iadul contra FC Raiul. O să spuneţi că noi n-avem nici o şansă,

pentru că toţi jucătorii buni sunt în Rai. Da, dar arbitrii...