Legislatie de mediu

1) Scurt istoric

Politica de mediu reprezintă un sistem integru al priorităţilor şi obiectivelor de mediu, al metodelor şi instrumentelor de atingere ale acestora care este direcţionat spre asigurarea utilizării durabile a resurselor naturale şi prevenirea degradării calităţii mediului.

Baza legală a politicii de mediu a UE este constituită de articolele 174 – 176 (foste 130r-130t) ale Tratatului CE, la care se adaugă articolele 6 şi 95. Articolul 174 (fost 130r) este cel care trasează obiectivele politicii de mediu şi conţine scopul acesteia - asigurarea unui înalt nivel de protecţie a mediului ţinând cont de diversitatea situaţiilor existente în diferite regiunii ale Uniunii. În completarea acestuia, Articolul 175 (fost 130s) identifică procedurile legislative corespunzătoare atingerii acestui scop şi stabileşte modul de luare a deciziilor în domeniul politicii de mediu, iar Articolul 176 permite statelor membre adoptarea unor standarde mai stricte.

Art. 175 stabileşte următoarele proceduri legislative:

- votul cu majoritate calificată în Consiliu şi procedura de cooperare cu Parlamentul European ca regula generală;

- votul cu majoritate calificată în Consiliu şi procedura codeciziei cu Parlementul European pentru programele de acţiune generală;

- unanimitatea în Consiliu şi consultarea cu Parlamentul European pentru aspecte fiscale şi măsuri referitoare la planificarea urbană şi naţională, amenajarea teritoriului şi managementul resurselor de apă, precum şi pentru măsuri care afectează politica energetică.

Articolul 95 (fost 100a) vine în completarea acestuia şi are în vedere armonizarea legislaţiei privitoare la sănătate, protecţia mediului şi protecţia consumatorului în Statele Membre, iar o clauză de derogare permite acestora să adauge prevederi legislative naţionale în scopul unei mai bune protejări a mediului. Funcţionând într-o altă direcţie, Articolul 6 (fost 3c) promovează dezvoltarea durabilă ca politică transversală a Uniunii Europene şi subliniază astfel nevoia de a integra cerinţele de protecţie a mediului în definirea şi implementarea politicilor europene sectoriale. Acestora li se adaugă peste 200 de directive, regulamentele şi deciziile adoptate, care constituie legislaţia orizontală şi legislaţia sectorială în domeniul protecţiei mediului. Legislaţia orizontală cuprinde acele reglementări ce au în vedere transparenţa şi circulaţia informaţiei, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea activităţii şi

implicării societăţii civile în protecţia mediului ş.a. (de exemplu: Directiva 90/313/CEE privind accesul liber la informaţia de mediu, Regulamentul 1210/90/CEE privind înfiinţarea Agenţiei Europene de Mediu, etc.). Spre deosebire de aceasta, legislaţia sectorială (sau verticală) se referă la sectoarele ce fac obiectul politicii de mediu şi care sunt: gestionarea deşeurilor, poluarea sonoră, poluarea apei, poluarea aerului, conservarea naturii (a biodiversităţii naturale), protecţia solului şi protecţia civilă (care se regăsesc în planurile de acţiune şi în strategiile elaborate).

2. Obiective

Multe domenii ale politicii mediului pot fi tratate în mod eficient doar prin cooperarea tuturor părţilor implicate. Cu toate acestea, nu sunt excluse anumite obiective ce pot şi trebuie să fie rezolvate la nivel regional.  Legislaţia europeană este o noutate absolută pe plan internaţional. Este pentru prima dată când un sistem de legi a fost creat, putând fi promulgat şi aplicat dincolo de hotarele naţionale. Ţelul comun al protejării mediului în Europa este slujit de numeroase legi europene care se aplică mediului. Acestea sunt valide în toate statele membre ale Uniunii Europene (direct - prin Regulamente care se aplică direct sau indirect - prin Directive ce trebuie transpuse în legislaţia naţională). 

Studiu de Caz - Situatia managementului deseurilor in Bucuresti

Cel mai vast studiu asupra managementului deseurilor din Bucuresti dateaza din 1995. Acest studiu, efectuat de agentia sus mentionata, nu mai prezinta nici o relevanta in momentul de fata, avand in vedere faptul ca  proportiile cantitative si situatia structurii legala si cea socio-economica s-au schimbat in mod considerabil de la acea data. 

Alte studii care s-au preocupat cu cuantificarea si compozitia deseurilor au fost elaborate in sectorul 1. In anul 2002 autoritatile din sectorul 1 s-au ocupat, impreuna cu o companie Americana, de un studiu de fezabilitate privitor la integrarea managementului deseurilor in acest sector.

Implementarea metodologiei REMECOM, finantata de catre Ministerul de Educatie si Cercetare, a fost inceputa in 4 orase din Romania (Timisoara, Brasov, Iasi si Bucuresti) in septembrie 2002. Acest program a fost incadrat in contextul programului MENER (Mediu, Energie, Resurse) de catre Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Protectia Mediului (ICIM Bucuresti) si de Universitatea Politehnica din Bucuresti. Beneficiarul este societatea ROSAL, furnizorul de servicii in sectorul 3 si al Municipalitatii. Evaluand eficacitatea separarii sursei, proiectul ar trebui in ultima instanta sa elaboreze o strategie a managementului deseurilor care tinteste catre sistemele de colectare si reciclare separata.

Din punct de vedere local si regional al managementului deseurilor, Inspectoratul de Protectie al Mediului Bucuresti (care a fost transformat in Agentia Locala de Protectie a

Mediului) a realizat deja un plan de management al deseurilor la nivel municipal in 2002, 2 ani inainte de lansarea Planului National de Management al Deseurilor.

Acest document descrie in principal situatia din Bucuresti la momentul respective, si nu defineste obiectivele, care au un caracter general. Spre exemplu, aceasta ia in considerare faptul ca se vor aplica o serie de masuri impotriva aruncarii ilegale de deseuri.Mai mult decat atat, planul de management al deseurilor nu include si planul de actiune necesar, spre deosebire de Planul National de Management al Deseurilor.

Atingerea obiectivelor se va axa pe colectarea pe categorii a gunoiului, tratarea cu compost a deseurilor biologice sicresterea masurilor de constientizare asupra acestora. Agentia Regionala de Protectie a Mediului din Bucuresti a€“ Ilfov pune la punct un Plan Regional al Managementului Deseurilor care va fi adus la cunostinta cetatenilor.

Agentia Regionala de Protectie a Mediului din Bucuresti a€“ Ilfov a inceput in iunie 2004 elaborarea unui plan de actiune local asupra mediului pentru Bucuresti. O analiza SWOT a fost deja realizata in acest sens.

Problemele curente privitoare la mediu au fost identificate si evaluate, astfel incat sa se poata defini prioritatea problemelor. Aceste sarcini au fost finalizate in mai 2005. Urmatorul pas a fost elaborarea propiu-zisa a planului, apoi implementarea si monitorizarea acestuia. 

Planul care a rezultat, in care a fost cuprins si managementul deseurilor, serveste in momentul de fata ca baza pentru planul de actiune pentru Regiunea 8 (Bucuresti-Ilfov). De mentionat faptul ca orasul Bucuresti este membru al Eurocities, o asociatie a oraselor europene pentru cooparare si promovarea dezvoltarii sustinute.

Datele referitoare la deseuri se bazeaza pe informatiile obtinute din chestionarele statistice si pe indicatori de generare. Date mai credibile au fost obtinute in 2002 si 2003, dupa introducerea Listei Europene a Deseurilor.  Numarul actual de locuitori este inmultit cu rata specifica de generare a deseurilor  0,9 kg/loc/zi. Aceste valori sunt comparate cu inregistrari ale serviciilor de salubritate cum ar fi  Rosal Grup SA, Rebu, Urban, Supercom SA si Masoti  al caror numar de clienti este de 1.014.628, aceasta valoare include si clienti din sectorul comercial. 

Datele primite din evidenta tinuta de aceste companii privind generarea anuala de deseuri menajere, din 2003, este semnificativ mai mica decat indicatorul de generare agreat cu Agentia Nationala de Protectia Mediului si utilizat in continuare la elaborarea prognozei de generare, si anume 0.9 kg/locuitor/zi .20% din aceasta valoare se adauga deseurilor comerciale, industriale si institutionale asimilabile celor menajere. Pentru a ajunge la valori reale, comparabile cu cele din diferite tari europene similare, aceasta valoare reper va fi baza urmatoarelor estimari. In raportarea anuala, agentii de salubritate furnizeaza date separate pentru deseurile menajere colectate de la populatie si cele colectate de la agentii economici.Suma tipurilor de deseuri colectate separat atinge aproximativ 8% din cantitatea de deseuri menajere si comerciale similare cu cel menajer. Valori comparabile din Europa Centrala arata o rata de peste 50% pentru

colectarea selective a deseurilor. Acest fapt indica potentialul unei dezvoltari viitoare a colectarii selective si in Romania.

Cantitatea deseurilor colectate separat de catre persoane fizice neautorizate este total necunoscuta. Exista in jur de 250 de companii care se ocupa de colectarea separata. Presupunand ca aceste companii iau o parte din materialele colectate de la persoane fizice neautorizate, o mare proportie a deseurilor colectate poate sa nu fie inregistrata. Aceasta poate varia intre 20-30% din cantitatea inregistrata. 

Cea mai mare fractiune din deseurile colectate separat o reprezinta hartia si cartonul cu 47%, urmata de sticla cu 16% si metale 14%.Cea mai importanta deosebire in informatii, exista in cazul metalelor. Valorile inregistrate de diferite institutii variaza intre 197.000 si  350.000 t/an. Sunt probabil incluse aici si reziduurile de productie si parti din vehiculele scoase din uz.  Din acest motiv, cantitatea estimata de metale, provenite din gospodarii trebuie sa fie mai mica cu 5% din aceste valori. Pentru plastic nu sunt disponibile valori credibile, de aceea cantitatea colectata separat se estimeaza a fi de 2% din totalul materialului colectat separat. 

De la jumatatea anului 2000, in jur de 210 companii au fot inregistrate oferind servicii de tipul colectarii separate si in amestec a deseurilor. 20% din acestea se ocupa de colectarea deseurilor de metal, celelalte concentrandu- se pe colectarea in amestec din gospodarii si sectorul comercial, precum si pe colectarea selectiva a hartiei si cartonului, a plasticului (in principal PET), sticlei si textilelor.

Exista o statie pilot de sortare manuala a SC URBAN SA in Bulevardul Iuliu Maniu, nr. 15, sector 6, Bucuresti care are o capacitate de 1000 t/luna. Deseurile sunt pre-sortate si vin din punctele de colectare, de testare, de la companii de colectare si de la locuitori (proiect pilot pentru colectarea selectiva).La depozitul Iridex sunt colectate si presate butelii PET. Capacitatea acestui proces este foarte scazuta.  Informatii despre facilitatile de reciclare nu sunt disponibile, in jur de 10% din totalul deseurilor municipale sunt colectate separat, lucru realizat mai mult de persoane fizice neautorizate.Sunt inregistrate 210 de companii pentru colectare si colectare separata a deseurilor. Aproximativ 150 dintre acestea intreprind activitati de colectare a deseurilor din ambalaje.

Presupunand ca in medie fiecare firma are in jur de 10 oameni, ca si angajati sau ca persoane fizice neautorizate, care colecteaza pentru ei ambalaje si ca pe zi o persoana colecteaza 50 kg ambalaje, ceea ce nu inseamna asa mult, se ajunge la o rata de colectare anuala de aproximativ 22.500 t. In plus, ambalajele transportate pe distante mari -  de la producatori la supermarketuri si angrosisti- vor fi colectate separat. Acesta cantitate se ridica la 15.000 t/an.

            In unele cazuri, in cantitatile de deseuri colectate separat se includ reziduuri ale liniilor de productie. Acest lucru este evident pentru colectarea metalului ce se presupune a fi de 350.000 t/an. Dar ca un maxim, 5% din acea valoare provine din gospodarii.  Se estimeaza ca aproximativ 40%din deseurile municipale sunt compuse din materiale reciclabile, dintre care 20% deseuri necontaminate, cu sanse mari de-a putea fi recuperate.

In Romania companiile care se ocupa cu reciclare sunt autorizate de Comisia Nationala de Materiale Reciclabile, care se afla in subordinea Ministerului de Mediu si Managementul Apelor, prin Agentia Regionala de Protectie a Mediului Bucuresti-Ilfov sa recupereze anumite deseuri din albiile raurilor.

STICLA-exista un producator de sticle si borcane in Bucuresti a STIROM S.A., care este dispus sa introduca containere suplimentare pentru deseurile din sticla in procesul de productie, acestia fiind interesati direct de beneficiile financiare cat si de cele ecologice.

Cu toate acestea, desi nu exista in cadrul fabricii separarea pe criterii de culoare, intrucat societatea are productie majoritara de sticla alba, coantitatea de sticla mixta care poate fi procesata nu e foare mare.

In ultimii ani pretul mediu al deseurilor de sticla de pe piata europeana a scazut drastic cu mai mult de 50%, fiind la ora actala in jurul pretului de 4 euro/tona. Pretul pe care STIROM il plateste diferitilor sai furnizori este mai mare decat media europena, acesta situandu-se la 13,90 euro/tona.

HARTIE SI CARTON-exista 14 fabrici care proceseaza hartie si carton in Romania. Capacitatea de reciclare este evaluate la 170 kilotone prin Planul de Implementare pentru Directiva Europeana de Managemnt al Depozitarii Deseurilor, spre deosebire de cea a celor 14 fabrici care conform Planului National de Managemnt al Deseurilor (elaborate in acelasi an in 2004) au o capacitate de 348 kilotone. Doua dintre fabrici sunt situate in vecinatatea Bucurestiului: cea din Prahova si Calarasi care au impreuna o capacitate de reciclare de 15 kilotone. Cantitatea de hartie si carton pe an a fost de 850 kilotone pe tara si 120 dekilotone in Bucuresti. Piata internationala a pretului la carton si hartie este strns legat de fluctuatiile si cantitatile colectae, pretul fiind de aproximativ 10 a‚¬/tona (la ora actuala in Romania pretul este de 11 a‚¬/tona.

PLASTIC-PET-uri-In prezent gradul capacitatii de reciclare pentru plastic si PET-uri este neclara; aceasta intrucat la nivel national managementul deseurilor nu mentioneaza nimic de capacitatea de reciclare sau macar sa listeze companiile autorizate sa recupereze si recicleze deseurile plastice.

Pre-tratarea deseurilor municipal

La momentul actual exista, la un nivel minimal, colectarea selectiva si pre-tratarea deseurilor din Bucuresti, exceptand un system de depozitare, la nivel national, a sticlelor de bere. Conform rapoartelor autoritatilor din sectoare si cele de la nivelul Municipiului, deseurile colectate separat (pe categorii de gunoi) sunt aproape integral asimilate din cadrul unitatilor economice. Mai mult decat atat, nu s-a pus la punct un sistem de colectare a deseurilor biodegradabile pentru Bucuresti, precum nici a gunoiului menajer sau al celui din locurile publice. In ceea ce priveste deseurile domestice din gospodarii si deseurile assimilate de la agentii economici, s-au pus la punct cateva programe la scala mai mica in cateva din sectoarele Bucurestiului. Aceste programe si proiecte vor fi discutate pe larg intr-un alt capitol.

Concluzii

Un rol important il detine Directiva nr.94/62/EC asupra ambalarii deseurilor in prevenirea impactului aceastora asupara mediului, furnizand un nivel inalt al protectiei acestuia.Pentru Bucuresti, oras de mare aglomerare urbana, Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor si Planul Natinal de Gestionare a Deseurilor, au dat o noua directive politicii deseurilor, determinand principiile si politicile strategice ale acesteia.

Rolul important al Ministerului si al Gospodaririi Apelor-autoritatea publica cu competent in protectia mediului inconjurator, se reflecta din activitatea sustinuta a celor 8 Agentii Regionale de Protectie a Mediului, si a celor 42 Agentii Locale de Protectie a Mediului ce corespund celor 42 de judete ale Romaniei, inclusiv Bucurestiul. Consiliiile locale sunt si ele implicate in implementarea legislatiei deseurilor, in politicile managementului deseurilor, fiind responsabile pentru implementarea unor sisteme moderne de colectare, transport si procesare a deseurilor, depozitarea lor si coordonarea serviciilor sanitare ce se ocupa de aceste activitati.