B-dul Dinicu Golescu nr. 38, sector 1, Bucuresti Tel.: 40-21- . .00; 40-21- . . Fax: 40-21-312.14.16 R.C.: J40/1747/1991, Cod Fiscal: R1583816

E-mail:office@iptana.ro318 20 318 19 77

IPTANA - S.A.S A

PROIECTANT:

INSTITUTUL DE PROIECTARI PENTRUTRANSPORTURI AUTO, NAVALE SI AERIENE

BENEFICIAR: Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor

ELABORAREA STUDIULUI DE ANALIZĂ STRATEGICĂ DE MEDIU PENTRU

PLANUL DE AMENAJARE A TERITORIULUI NAŢIONAL SECŢIUNEA A VI-A – ZONE TURISTICE

Faza 1 - ASPECTE RELEVANTE ALE STĂRII ACTUALE A MEDIULUI, CARACTERISTICI DE MEDIU,

ZONE CU IMPORTANŢĂ SPECIALĂ PENTRU MEDIU VOLUM ANEXE

Contract nr.:291/3835/05.04.2007

Faza: Studiu

Anul: mai 2007

ANEXA 1

Proiect de Lege privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional – Sectiunea VI- Turism

A3 -1

LISTA PREVEDERILOR LEGALE DIN DOMENIUL

PROTECŢIEI MEDIULUI

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI .................................................................................................. 1 Evaluarea impactului ............................................................................................... 1

APA POTABILĂ ................................................................................................................................ 2 LEGEA APELOR .............................................................................................................................. 2

Calitatea apei ........................................................................................................... 3 Inspecţii sanitare, zone de îmbăiere ........................................................................ 4

DELTA DUNĂRII .............................................................................................................................. 4 ZONA COSTIERĂ ............................................................................................................................ 4

Turism zona costieră................................................................................................ 5 POLUARE CU HIDROCARBURI, CONVENŢII MAREA NEAGRĂ, NAVIGAŢIA CIVILĂ .... 5 CODUL SILVIC................................................................................................................................. 6 SOL .................................................................................................................................................... 6 SCHIMBĂRI CLIMATICE ................................................................................................................ 6

Protocol Kyoto......................................................................................................... 7 AMENAJAREA TERITORIULUI şi administraţia publică locală; urbanism; spaţii verzi ........ 7 RISC NATURAL ............................................................................................................................... 8 ZONE PROTEJATE, ARII NATURALE ........................................................................................ 8 VIAŢA SĂLBATICĂ, HABITAT NATURAL, ZONE UMEDE, MONUMENTE ALE NATURII 9

Plante medicinale................................................................................................... 10 PEISAJ............................................................................................................................................. 10 PATRIMONIU ARHEOLOGIC, ARHITECTURAL, CULTURAL, MONUMENTE ISTORICE.......................................................................................................................................................... 10

Fond piscicol ......................................................................................................... 11 Grădini zoologice, acvarii, sanitar-veterinar, vânat .............................................. 11

ORGANISME MODIFICATE GENETIC; produse biocide ....................................................... 12 Regimul deşeurilor .............................................................................................. 12 Deşeuri industriale reciclabile ............................................................................... 13

Ambalaje ................................................................................................................................15 Incinerare deşeuri...................................................................................................................15

Deşeuri nave .......................................................................................................... 15 Deşeuri sanitare şi animaliere................................................................................ 16

Azbest .............................................................................................................................................. 16 Substanţe chimice periculoase............................................................................... 16 Deşeuri radioactive................................................................................................ 18

POLUAREA ATMOSFEREI, CONTROL INTEGRAT AL POLUĂRII ..................................... 19 Emisii aer.............................................................................................................. 19

Compuşi organici volatili ............................................................................................................... 21 Combustibili .......................................................................................................... 21

GOSPODARIE COMUNALA; Salubrizare localităţi; spaţii verzi ............................................. 22 NORME DE IGIENĂ ŞI SĂNĂTATE PUBLICĂ ......................................................................... 22

Program prioritar autostrăzi................................................................................... 22 Impact drum........................................................................................................... 23

TRANSPORT AERIAN ..........................................................................................................23 Transport feroviar ........................................................................................................................... 23 Zgomot ............................................................................................................................................. 23 Spaţiu rural ...................................................................................................................................... 23

A3 -2

STANDARDE SI NORME DE CALITATE .............................................................................23 DIRECTIVELE U.E.................................................................................................................24

A3 -1

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI

1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului - publicată în M.Of. nr. 153/2 martie 2007 Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului - publicată în M.Of. nr. 586/ 6 iulie 2006 2.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului - publicată în M.Of. nr. 1196/30 dec. 2005

3. Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului – M.Of. 187/19.03. 2007

Evaluarea impactului

4. Legea nr. 22/2001 pentru ratificarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, 1991, Espoo- M.Of. nr.105/2001

5. Legea nr. 293/2006 pentru acceptarea amendamentului la Convenţia ESPOO (Espoo, 25 februarie 1991), adoptat prin Decizia II/14 a celei de-a doua reuniuni a părţilor, la Sofia la 27 februarie 2001- M.Of. 645/26 iulie 2006

6. Hotărârea Guvernului nr.1213/2006 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri – M.Of. nr.802/25 septembrie 2006

Abroga HG 918/2002 începând din 25 noiembrie 2006

7. Hotărârea Guvernului nr.1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe – M.O. nr.707/5 august 2004

Abroga: Ordin MAPPM 125/1996, Ordin MAPPM şi MLPAT 214/RT/16/NN/1999.

8. Ordinul nr. 995/2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru aprobarea listei planurilor şi programelor care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr.1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe – publicat în M.Of.nr. 812/03.10.2006

9. Ordinul nr. 117/2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru aprobarea manualului privind aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe – publicat în M.Of.nr. 186/27.03.2006

Ordinul nr. 1037/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind modificarea Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu – publicat în M.Of.nr. 985/7.11.2005

10.

Ordinul nr. 210/2004 al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului privind modificarea Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu – publicat în M.Of.nr. 985/7.11.2005

11. Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului– publicat în M.Of.nr. 52/2003

12. Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 864/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră– publicat în M.Of.nr. 397/2003

13. Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 756/1997 pentru aprobarea Regulamentului privind evaluarea poluării mediului-M.O.nr.303bis/1997 (parţial abrogat)

A3 -2

APA POTABILĂ

Legea nr. 311/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile. – M.Of. 582/30 iunie 2004

14.

Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile. – M.O. 552/iulie 2002

15. Hotărârea Guvernului nr.974/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi a procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile – M.Of. nr. 669/26.07.2004

16. Hotărârea Guvernului 567/2006 privind modificarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare NTPA -013, aprobate prin Hotărârea Guvernului 100/2002 – M.O. nr. 417/15 mai 2006

17. Ordinul 1059/2004 al ministrului sănătăţii pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 273/2004 pentru aprobarea Normelor de igienă privind apele potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale – M.Of. nr. 810/2 .09.2004

LEGEA APELOR

Legea nr. 112/2006 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996 - M.Of. 413/12 mai 2006

Legea nr. 310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996 - M.O. 584/30 iunie 2004

18.

Legea apelor nr. 107/1996, M.O. 224/1996

Modificată prin OG nr.12/2007 pt modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului - publicata în M.Of. nr.153/2.03.2007

Legea nr. 400/2005 pt aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.73/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale “Apele Române - M.O. nr.691/2002- publicată în M.Of. nr. 19/10. 01.2006

Ordonanţă de urgenţă nr.73/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale “Apele Române - M.O. nr.691/2002- publicată în M.Of. nr. 607/13 07.2005

19.

Legea nr. 404/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale “Apele Române - M.O. nr.691/2002- publicată în M.Of. nr. 713/13 oct.2003

20. Ordinul 1258/2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind aprobarea Metodologiei şi a instrucţiunilor tehnice pentru elaborarea schemelor directoare – M.Of. 17/10.01.2007

21. Legea nr. 11/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2005 privind exploatarea în siguranţă a acumulărilor cu folosinţă piscicolă, de agrement sau locală, din categoriile de importanţă C şi D - publicată în M.Of. nr. 37/16.ian.2006

22. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2005 privind exploatarea în siguranţă a acumulărilor cu folosinţă piscicolă, de agrement sau locală, din categoriile de importanţă C şi D - publicată în M.Of. nr. 916/13 10.2005

23. Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 1069/2003 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la desfăşurarea activităţilor specifice de gospodărire a apelor –M.Of.nr. 44/20.01.2004

A3 -3

Calitatea apei

24. Ordinul 1182/1270/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii,pădurilor şi dezvoltării rurale privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole – M.Of. 224/13.03.2006

25. Hotărârea Guvernului nr. 898/2004 pentru aprobarea instrucţiunilor privind exploatarea apelor subterane şi a zonelor de interfaţă dintre apele dulci şi cele sărate -M.O. nr.598/2004

Hotărârea Guvernului nr. 352/2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor Norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate - publicată în M.Of. nr.398/2005

26.

Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor Norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate - publicată în M.Of. nr.187/20 martie 2002

Modificată prin art. IV din Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului – M.Of. 187/19.03. 2007

27. Hotărârea Guvernului nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică– publicată în M.O.nr.800/2005

Hotărârea Guvernului 467/2006 pentru modificarea Normelor tehnice privind calitatea apelor pentru moluşte, aprobate prin Hotărârea Guvernului 201/2002 – publicată în M.Of. 349/18 aprilie 2006

28.

Hotărârea Guvernului 201/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind calitatea apelor pentru moluşte - publicată în M.Of. 196/22 martie 2002

Modificată prin art. VI din Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului – M.Of. 187/19.03. 2007

Hotărârea Guvernului 563/2006 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.202/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind calitatea apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopul susţinerii vieţii piscicole - publicată în M.Of. 406/ 10 mai 2006

29.

Hotărârea Guvernului 202/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind calitatea apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopul susţinerii vieţii piscicole - publicată în M.Of. 196/22 martie 2002

Modificată prin art. V din Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului – M.Of. 187/19.03. 2007

30. Hotărârea Guvernului 459/2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere- publicată în M.Of. 350/27 mai 2002

31. Hotărârea Guvernului nr. 472/2000 privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă- publicată în M.Of.nr.652/2000-

Hotărârea Guvernului nr. 1360/2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole - publicată în M.Of.nr.1061/28.11.2005

32.

Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole - publicată în M.Of..nr.526/25.10.2000 Modificată prin art. III din Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului – M.Of. 187/19.03. 2007

A3 -4

33. Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 1146/2002 pentru aprobarea Normativului privind obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă – publicat în M.Of.nr. 197/2003

34. Ordinul 241/196/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii,pădurilor şi dezvoltării rurale pentru aprobarea Listei localităţilor pe judeţe unde există surse de nitraţi din activităţi agricole şi a Listei localităţilor din bazinele/spaţiilehidrografice unde există surse de nitraţi din activităţi agricole (zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile) – M.Of. 508/15.06.2005

35. Hotărârea Guvernului nr. 118/2002 privind aprobarea Programului de acţiune pentru reducerea poluării mediului acvatic şi a apelor subterane, cauzată de evacuarea unor substanţe periculoase - M.O.nr.132/20 februarie 2002-

36. Ordinul 374/2004 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru aprobarea Planului de acţiune privind conservarea cetaceelor din apele româneşti ale Mării Negre – M.Of. nr. 849/16.09.2004

37. Ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă –M.Of.nr. 511/2006

Inspecţii sanitare, zone de îmbăiere

38. Hotărârea Guvernului nr.88/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi control al zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere – M.Of. nr. 133/13.02.2004

DELTA DUNĂRII

Legea nr. 82/1993 privind constituirea “Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”-M.O.nr.283/1993 39.

Legea nr. 69/1996 pentru modificarea şi completarea art.10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”-M.O.nr.150/1996

ZONA COSTIERĂ

Legea nr. 280/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere – M.Of. nr. 454/26 iunie 2003

Ordonanţa de urgenţă nr.202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere- M.Of. 965/28 dec.2002

Hotărârea Guvernului nr. 619/2004 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comitetului naţional al zonei costiere - M.Of.nr.619/8 iulie 2004

40.

Hotărârea Guvernului nr. 546/2004 privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră - M.Of. nr.393/4.05.2004

Legea nr. 493/2006 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.32/2006 pentru modificarea art.4 din Legea nr. 597/2001 privind unele măsuri de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de coastă a Mării Negre - M.Of. nr.8 /5 ian. 2006

41.

Ordonanţa nr.32/2006 pentru modificarea art.4 din Legea nr. 597/2001 privind unele măsuri de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de coastă a Mării Negre - M.Of. 650/27 iulie 2006

Legea nr. 274/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţii desfăşurate pe plajă- M.Of. 586/6 iulie 2006 42.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţii desfăşurate pe plajă- M.Of. 220/10 martie.2006

43. Hotărârea Guvernului nr. 164/2004 pentru aprobarea Programului de măsuri şi lucrări privind protecţia şi reabilitarea zonei costiere - M.Of. 156/2004.

44. Hotărârea Guvernului nr. 749/2004 privind stabilirea responsabilităţilor, criteriilor şi modului de delimitare a fâşiei de teren aflate în imediata apropiere a zonei costiere, în scopul conservării condiţiilor ambientale şi valorii patrimoniale şi din zonele situate în apropierea ţărmului. - M.Of. 455/2004.

A3 -5

45. Hotărârea Guvernului nr. 107/1996 pentru aprobarea Normelor privind utilizarea turistică a plajei litoralului Mării Negre-M.O. nr.48/1996

Turism zona costieră

46. Ordin nr. 38/SMI/1.044/671/2004 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului sănătăţii privind aprobarea Codului de conduită pentru activităţile de recreere din zona costieră– publicat în M.Of.nr. 534/ 15.06.2004.

47. Ordin nr. 455/2004 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea, clasificarea, avizarea şi controlul activităţilor de turism în zona costieră– publicat în M.Of.nr. 242/ 18.03.2004.

POLUARE CU HIDROCARBURI, CONVENŢII MAREA NEAGRĂ, NAVIGAŢIA CIVILĂ

Legea nr. 6/1993 pentru aderarea României la Convenţia internaţională din 1973 privind prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la 17 febr.1978, MARPOL 73/78- M.O. nr.57/1993

48.

Legea nr. 750/2001 pentru aprobarea Ordonantei nr.38/2001 pentru acceptarea anexei nr.III amendata si a unor amendamente la Conventia internationala din 1973 pentru prevenirea poluarii de catre nave, modificata prin Protocolul incheiat la Londra la 17 februarie 1978 (MARPOL 73/78), publicată în M.O. 517/2001

49. Legea nr. 573/2002 pentru acceptarea Amendamentelor la anexa la Protocolul din 1978 referitor la Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MEPC.95 (46) a Comitetului pentru protecţia Mediului Marin la Londra la 27 aprilie 2001, publicată în M.O. 805/2002

50. Legea nr. 3167/2005 pentru acceptarea amendamentelor la Protocolul din 1988 privind Convenţia internaţională din 1966 aupra liniilor de încărcare adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.143 (77) a Comitetului Siguranţei Maritime la Londra la 5 iunie 2003- publicat în M.Of. 1031/21.11.2005

51. Legea nr. 98/1992 pentru ratificarea Convenţiei privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, 1992, Bucureşti- M.O. nr.242/1992

52. Legea nr. 160/2000 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 14/2000 pentru aderarea României la Convenţia Internaţională privind pregătirea, răspunsul şi cooperarea în caz de poluare cu hidrocarburi, adoptată la Londra la 30.11.1990-M.O. 486/2000

Hotărârea Guvernului nr. 1593/2006 pt modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1593/2002 privind aprobarea Planului naţional de pregătire, răspuns şi cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi - M.O.nr.642/25 iulie 2006-

53.

Hotărârea Guvernului nr. 1593/2002 privind aprobarea Planului naţional de pregătire, răspuns şi cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi - M.O.nr.94/14 februarie 2003-

54. Anexele nr.1 şi 2 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2003 pentru acceptarea de către România a amendamentelor la anexa Convenţiei internaţionale pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, 1974, amendată, şi a Codului internaţional pentru securitatea navelor şi facilităţilor portuare, adoptate la Conferinţa Organizaţiei Maritime Internaţionale, la Londra, în perioada 9-13 decembrie 2002. – publicate în M.Of. nr, 684 bis /29 sep. 2003

55. Legea nr.412/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.42/1997 privind navigaţia civilă. MO nr.500 /11 iulie 2002

A3 -6

CODUL SILVIC

56. Legea nr 38/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România – M.Of. nr. 206/6.03.2006

57. Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora – M.Of. nr. 926/15.11.2006

Codul SILVIC aprobat prin Legea nr. 26/1996- M.O. nr.93/1996

Legea nr 273/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2005 pentru modificarea art.10 alin (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional– M.Of. nr. 907/11.10.2005

Legea nr 513/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional (republicată în M.Of. nr. 122/26.02.2003) – M.Of. nr. 1120/29.11.2004

58.

Legea nr 120/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional (republicată în M.Of. nr. 122/26.02.2003) – M.Of. nr. 408/6.05.2004

59. Hotărârea Guvernului nr.1476/2002 pentru aprobarea unor măsuri privind gospodărirea durabilă a pădurilor-M.Of. nr.943/2002

60. Hotărârea Guvernului nr.155/2004 privind aprobarea conţinutului cadru al studiului pentru fundamentarea înfiinţării perdelelor forestiere de protecţie-M.Of. nr.147/19.02.2004

61. Ordinul 454/2003 al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului privind aprobarea Normelor tehnice pentru protecţia pădurilor şi a îndrumărilor privind aplicarea Normelor tehnice pentru protecţia pădurilor

SOL

62. Ordin al ministrului mediului şi gospodării apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 344/708/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură, –M.Of.nr. 959/19.11.2004

Modificat prin

Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 27/2007 pentru modificarea şi completarea unor ordine care transpun acquis-ul comunitar de mediu – M.Of. nr 194/21.03.2007

SCHIMBĂRI CLIMATICE

63. Legea nr. 24/1994 pentru ratificarea Convenţiei cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, 1992, Rio de Janeiro –M.O. nr.113/1994

64. Hotărârea Guvernului nr. 1877/2005 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune privind schimbările climatice (PNACS) - M.Of. nr.110/6 febr. 2006

65. Hotărârea Guvernului nr. 658/2006 privind reorganizarea Comisiei Naţionale privind schimbările climatice (PNACS) - M.Of. nr.110/6 febr. 2006

66. Hotărârea Guvernului nr. ?/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale a României privind Schimbările Climatice - M.O. nr.465/30 mai 2006

A3 -7

Protocol Kyoto

67. Legea 281/2005 pentru aprobarea amendamentelor la Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Beijing la 3 decembrie 1999. M.O. 914/12 oct.2005

68. Legea 3/2001pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Convenţia cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997. M.O. 81/16 februarie 2001

69. Ordin al ministrului mediului şi gospodării apelor nr. 13/2005 pentru contingentarea în anul 2005 consumului şi a producţiei de substanţe care epuizează stratul de ozon–M.Of.nr. 114/2005

70. Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2002 pentru ratificarea memorandumului de înţelegere privind cooperarea sub auspiciile protocolului de la Kyoto, articolul 6, prin proiecte cu aplicare comună între România şi Olanda, semnat la Haga la 23 noiembrie 1999. M.O. 429/20 iunie 2002

AMENAJAREA TERITORIULUI şi administraţia publică locală; urbanism; spaţii verzi

71. Ordinul nr.22/2007 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului privind stabilirea unor competenţe pt avizarea şi aprobarea documentaţiilor de urbanism în municipiul Bucureşti– publicat în M.Of. nr. 34/17 ianuarie 2007

72. Legea nr.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane– publicată în M.Of. nr. 36/18 ianuarie 2007

Ordonanta nr.18/2007 pentru modificarea alin.(3) al art.51 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul– publicată în M.Of. nr. 606/1.02. 2007

Legea nr.289/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul– publicată în M.Of. nr. 606/13 iulie 2006

73.

Legea nr.464/2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.69/2004 pentru completarea art.38 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (M.Of. nr. 773/2004). – publicată în M.Of. nr. 1050/2004

74. Hotărârea Guvernului nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, republicată- M.O. nr.856/2002

75. Legea nr. 363/2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national – Sectiunea I . Reţele de transport. – publicată în M.Of. nr. 806/2006

Legea nr. 20/2006 pentru modificarea Legii nr. 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Sectiunea a IIa. Apa. –M.Of. nr. 62/24 ian. 2006

76.

Legea nr. 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Sectiunea a IIa. Apa. –M.O. nr. 325/1997

77. Legea nr. 308/2006 pt completarea Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Sectiunea a IVa. Reţeaua de localităţi. –M.O. nr. 634/24 iulie 2006

78. Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Sectiunea a IVa. Reţeaua de localităţi. –M.O. nr. 408/2001

79. Legea nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 –M.Of. nr. 621/18 iulie 2006

A3 -8

RISC NATURAL

80. Hotărârea Guvernului nr. 1854/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii - M.Of. 72/26.01.2006.

81. Legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Zone de risc natural. –M.O. nr. 726/2001

82. Hotărârea Guvernului nr. 447/2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de elaborare şi conţinutul hărţilor de risc natural la alunecări de teren şi inundaţii - M.Of. 305/2003.

83. Hotărârea Guvernului nr. 372/2004 pentru aprobarea Programului Naţional de Management al Riscului Seismic - M.Of. 281/2004.

84. Hotărârea Guvernului nr. 523/2004 pentru aprobarea „Programului pentru prevenirea şi managementul riscului la dezastre naturale, componenta B :Reducerea riscului seismic” şi a indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivele de investiţii prevăzute în etapa I de implementare a programului - M.Of. 350/21.04.2004.

85. Hotărârea Guvernului nr. 182/2006 pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 1075/2004 pentru aprobarea „Regulamentului privind apărarea împotriva efectelor dezastrelor produse de seisme şi/sau alunecări de teren” ( M.Of. 702/4.08.2004) - M.Of. 145/15.02.2006 .

86. Ordinul nr.803/2004 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului pentru aprobarea Reglementării tehnice “Ghid privind adaptarea scării de intensităţi seismice europene EMS-98 la condiţiile seismice ale României şi la necesităţile inginereşti” indicativ GT-053-04 - publicat în M.Of.nr. 882/ 27.09.2004

ZONE PROTEJATE, ARII NATURALE

87. Legea nr. 389/2006 pentru ratificarea Convenţiei-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptată la Kiev, la 22 mai 2003 – publicată în M.Of. nr. 879/2006

88. Hotărârea Guvernului nr. 1581/2005 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone – publicată în M.Of. nr. 24/11.01.2006

Hotărârea Guvernului nr. 1529/2006 pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora – publicată în M.Of. nr. 926/15.11.2006

89.

Hotărârea Guvernului nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora – publicată în M.Of. nr. 190/26.03.2003

90. Legea nr. 41/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Sectiunea a IIIa. Zone protejate. – publicată în M.Of. nr. 152/2000

91. Ordinul 643/2005 al ministrului mediului şi gospodării apelor privind aprobarea Planului de management pentru Parcul Naţional Piatra Craiului – publicat în M.Of. nr. 679/28 iulie 2005

92. Ordinul 494/2005 al ministrului mediului şi gospodării apelor privind aprobarea procedurilor de încredinţare a administrării şi de atribuire în custodie a ariilor naturale protejate – publicat în M.Of. nr. 487/9 iunie 2005

93. Ordinul 552/sept 2003 al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice – publicat în M.Of. nr. 648/11 sept. 2003

94. Ordinul 850/2003 al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului privind procedura de încredinţare a administrării sau de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate. – publicat în M.Of. nr. 793/11 nov. 2003

95. Ordinul 604/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru aprobarea clasificării peşterilor şi sectoarelor de peşteri – arii naturale protejate - publicat în M.Of. nr. 655/22. 07. 2005

96. Ordinul 494/2005 al ministrului mediului şi gospodării apelor privind aprobarea procedurilor de încredinţare a administrării şi de atribuire în custodie a ariilor naturale protejate – publicat în M.Of. nr. 487/9 iunie 2005

A3 -9

97. Ordinul 552/2003 al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice – publicat în M.Of. nr. 648/11 sept. 2003

98. Ordinul 850/2003 al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului privind procedura de încredinţare a administrării sau de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate. – publicat în M.Of. nr. 793/11 nov. 2003

Registru zone protejate

99. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1245/2005 privind aprobarea Metodologiei de realizare a registrului zonelor protejate - M.Of.nr. 44/18.01.2005

VIAŢA SĂLBATICĂ, HABITAT NATURAL, ZONE UMEDE, MONUMENTE ALE NATURII

100. Legea nr. 105/2007 pentru acceptarea Amendamentului adus la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie, adoptată la Washington la 3 martie 1973, care a fost adoptată la cea de-a patra Conferinţă a părţilor la Gaborone la 30 aprilie 1983-M.Of. nr.277/2007

101. Hotărârea Guvernului nr. 1586/2006 privind încadrarea unor arii naturale protejate în categoria zonelor umede de importanţă internaţională– M.Of. nr.937/20.11.2006

102. Legea nr.345/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonantei de urgenţă a Guvernului nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. – M.Of. nr.650/27 iulie 2006

103. Legea nr.407/2006 – Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic. – M.Of. nr.944/22.11. 2006

104. Legea nr.13/1993 pentru aderarea României la Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatului natural, adoptată la Berna, la 19 septembrie1979 – publicată în M.Of. nr.62 din 25 martie1993

105. Legea nr. 5/1991 pentru aderarea la Convenţia asupra zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, Ramsar, 1971-M.Of. nr.18/1991

106. Legea nr. 58/1994 pentru ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică, 1992, Rio de Janeiro-M.Of. nr.199/1994

107. Legea nr. 59/2003 pentru ratificarea protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea la Convenţia privind diversitatea biologică(semnată la 5 iunie 1992 la Rio de Janeiro), adoptat la Montreal la 29 ianuarie 2000-M.Of. nr.192/2003

108. Decretul Consiliului de Stat nr.237/1950 pentru ocrotirea monumentelor naturii

Legea nr.462/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenţă a Guvernului nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. – M.Of. nr.433/2001

Ordinul 1198/2005 al ministrului mediului şi gospodării apelor pentru actualizarea anexelor nr. 2,3,4 şi 5 la Ordonanta de urgenţă a Guvernului nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 462/2001 – publicat în M.Of. nr. 1.097/6.XII. 2005

Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone– M.Of. nr.38/ian. 2005

109.

Hotărârea Guvernului nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora – M.O. nr.190/martie 2003

110. Legea nr. 13/1998 pentru aderarea României la Convenţia asupra conservării speciilor migratoare de animale sălbatice, 1979, Bonn-M.O.nr.24/1998

111. Ordinul 255/2007 al ministrului mediului şi gospodării apelor privind unele măsuri pentru aplicarea regulamentelor Uniunii Europene privind comerţul cu specii sălbatice de faună şi floră – publicat în M.Of. nr. 229/3.04. 2007

A3 -10

Plante medicinale

112. Legea nr. 491/2003 – Legea plantelor medicinale şi aromatice - M.Of. 844/26 .11.2003

PEISAJ

113. Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa la 20 octombrie 2000 – M.O. nr.536/23 iulie 2002

PATRIMONIU ARHEOLOGIC, ARHITECTURAL, CULTURAL, MONUMENTE ISTORICE

114. Legea nr.99/2007 privind acceptarea Convenţiei asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptată la Paris la 2 noiembrie 2001 - M.Of. nr.276/ 25 .04.2007

115. Legea nr.488/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil - M.Of. nr.10/ 8 .01.2007

116. Ordonata nr.19/2007 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial - M.Of. nr.81/ 1. .02.2007

117. Legea nr.454/2006 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.21/2006 privind regimul concesionării monumentelor istorice - M.Of. nr.1004/ 18 .12.2006

118. Legea nr.410/2005 privind acceptarea Convenţiei pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, adoptată la Paris la 17 octombrie 2003- M.Of. nr.17/ 9 .01.2006

119. Legea nr.235/2005 privind declararea zonei de amplasare a monumentelor istorice din nordul Moldovei ca obiectiv de interes naţional- M.O. nr.663/ 26 .07.2005

120. Decret privind supunerea spre ratificare a Parlamentului a Conveţiei pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, adoptată la Paris la 17 oct.2003, publicată în M.O. nr.855/22.09.2005

121. Legea nr. 150/1997 pentru ratificarea Conventiei europene asupra protectiei patrimoniului arheologic (revizuita), La Velleta, 1992 -M.O. nr.175/1997

Ordonanta Guvernului nr.13/2007 pt completarea art.5 din Ordonanta Guvernului nr.43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national.- publicată în M.Of. nr.81/01.02.2007

Legea nr. 258 pt modificarea şi completarea Ordonantei Guvernului nr.43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national.- publicată în M.O. nr.603/12.07.2006

122.

Ordonanta Guvernului nr.43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national.- republicată în M.O. nr.951/24.11.2006

123. Legea nr. 157/1997 pentru ratificarea Convenţiei privind protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, 1985, Grenada –M.O. nr.274/1997

124. Legea nr. 564/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.47/2000 privind stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial. M.O. 695/2001

Legea nr. 259/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.422/2001 pentru protectia monumentelor istorice – publicată în M.Of. nr.573/3 iulie 2006

125.

Legea nr.422/2001 pentru protectia monumentelor istorice- republicată în M.Of. nr.938/20.11.2006

126. Hotărârea Guvernului nr.1293/2004 pentru aprobarea Planului de amenajare a teritoriului – cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei M Of nr 799/30 08 2004

A3 -11

Dacice din Munţii Orăştiei – M.Of. nr. 799/30.08.2004

127. Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2237/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de semnalizare a monumentelor istorice– M.Of. nr.220/2005 Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2182/2005 privind aprobarea Listei monumentelor istorice 2004 – modificări şi completări - şi a Listei monumentelor istorice 2004 - monumente dispărute– modificări şi completări - M.Of. nr.996/2005

128.

Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată şi a Listei monumentelor istorice dispărute– M.Of. nr.646/2004

129. Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2684/2003 privind aprobarea Metodologiei de întocmire a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric şi a conţinutului acesteia – M.Of. nr.448/2003

130. Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2807/2003 pentru modificarea Ordinului ministrului culturii şi cultelor nr. 2682/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de clasare şi evidenţă a monumentelor istorice, a Listei monumentelor istorice, a Fişei analitice de evidenţă a monumentelor istorice şi a Fişei minimale de evidenţă a monumentelor istorice ( M.Of. nr.448/2003) - M.Of. nr.709/2003

131. Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2682/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de clasare şi evidenţă a monumentelor istorice, a Listei monumentelor istorice, a Fişei analitice de evidenţă a monumentelor istorice şi a Fişei minimale de evidenţă a monumentelor istorice. - M.Of. nr.448/2003

132. Ordinul nr. 2685/2003 al ministrului culturii şi cultelor privind clasarea ruinelor schitului din „Poiana cu schit”, pădurea Boroseşti, comuna Grajduri, judeţul Iaşi - M.Of. nr.766/31 oct.2003

133. Ordinul nr. 589/D/1992 si nr. 130/1991 al ministrului lucrarilor publice si amenajarii teritoriului si ministrului culturii privind unele masuri ce se impun în vederea împiedicarii degradarii, distrugerii precum si protejarii bunurilor imobile cu valoare de patrimoniu - M.O. nr.8/1992

Fond piscicol

134. Legea nr. 116/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura. - M.Of. nr.400/9 mai 2006

135. Ordonanţa de urgenţă nr.76/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura. M.O. nr.455/27 iunie 2002

136. Hotărârea Guvernului nr. 277/2002 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a Companiei Naţionale de Administrare Fondului Piscicol . M.O. 569/1 august 2002

137. Ordinul nr. 642/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi Ordinul 624/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind instituirea unor măsuri de protecţie pentru unele specii de peşti cu valoare economicăşi/sau ecologică– M.Of. nr. 661/25.07.2005

138. Ordinul nr. 313/457/2006 al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru completarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 191/326/2006 privind prohibiţia pescuitului în anul 2006– M.Of. nr. 427/17.05.2006

139. Ordin nr.117/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale privind accesul la resursele acvatice vii, în vederea practicării pescuitului în scop recreativ/sportiv în bazinele piscicole naturale.- M.O. 163/ 23 febr 2005

140. Ordin nr.262/330/2006 al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind conservarea populaţiilor de sturioni din apele naturale şi dezvoltarea acvaculturii de sturioni din România- M.Of. 385/ 04 mai 2006

Grădini zoologice, acvarii, sanitar-veterinar, vânat

141. - Legea sanitar veterinară nr. 60/1974 –M.O. nr. 136/1974, republicată în M.Of. nr. 626/2 sep.2003

- Legea 758/2001 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.62/2001 pentru completarea Legii

A3 -12

sanitar veterinare nr. 60/1974. M.O. 3/7 ianuarie 2002

- Legea 374/2000 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2000 pentru completarea Legii sanitar veterinare nr. 60/1974. M.O. 483/5 iulie 2002

142. Legea grădinilor zoologice şi acvariilor publice nr.191/2002, M.O. 271/23 aprilie 2002

Modificată prin OG nr.12/2007 pt modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului - publicata în M.Of. nr.153/2.03.2007

Legea nr. 130/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.193/2005 pentru modificarea şi completarea art. 36 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr.103/1996 - M.Of. 419/15 mai 2006

143.

Ordonanţa de urgenţă nr.193/2005 pentru modificarea şi completarea art. 36 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr.103/1996 - M.Of. 1179/28 dec 2005

144. Legea nr.103/1996- Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului, republicată. - M.O. 328/17 mai 2002

ORGANISME MODIFICATE GENETIC; produse biocide

145. Hotărârea Guvernului nr. 28/2006 privind transportul transfrontieră a organismelor modificate genetic- M.Of. 113/7 febr.2006

Regimul deşeurilor

Legea nr.27/2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 61/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor – M.Of. nr. 38-18.ian.2007

146.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 61/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor – M.Of. nr. 790/19.sept.2006

147. Legea nr.426/2001 (M.O.411/2001) pentru aprobarea cu modificări a Ordonanţei nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor

Hotărârea Guvernului nr. 358/2007 pentru modificarea Anexei nr. 2 “Planul naţional de gestionare a deşeurilor” la Hotărârea Guvernului nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor – M.Of. 271/24.05. 2007

148.

Hotărârea Guvernului nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor – M.Of. 954/18.10. 2004

149. Hotărârea Guvernului 349/2005 privind depozitarea deşeurilor – M.Of. nr394/10 mai 2005 ,ce abrogă, din 10iunie, Hotărârea Guvernului 162/2002 privind depozitarea deşeurilor. MO 162/7 martie 2002

Modificată prin art. IX din Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului – M.Of. 187/19.03. 2007

150. Ordinul nr. 1385/2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind aprobarea Procedurii de participare a publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor de gestionare a deşeurilor, adoptate sau aprobate la nivel naţional, regional şi judeţean– publicat în M.Of. nr. 66/29.01.2007

151. Ordinul nr. 1364/499/2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi ministrului integrării europene

de aprobare a planurilor regionale de gestionare a deşeurilor– publicat în M.Of. nr. 232/4.04.2007

152. Ordinul nr. 775/2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru aprobarea Listei localităţilor izolate care pot depozita deşeurile municipale în depozitele existente ce sunt exceptate de la

A3 -13

respectarea unor prevederi ale Hotarârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor– publicat în M.Of. nr. 675/7.08.2006

Modificat prin

Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 27/2007 pentru modificarea şi completarea unor ordine care transpun acquis-ul comunitar de mediu – M.Of. nr 194/21.03.2007

Ordinul nr. 1230/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind modificarea anexei la Ordinul nr. 757/2004 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor– publicat în M.Of. nr. 1001/7.12.2005 Statie tratare levigat si evacuare directa in apa sau statie preepurare si evacuare in statie orasaneasca

153.

Ordinul nr. 757/2004 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor– publicat în M.Of. nr. 86/26.01.2005

154. Ordinul nr 276/2005 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului pentru aprobarea Reglementării tehnice” Ghid privind proiectarea depozitelor de deşeuri cu materiale geosintetice” indicativ GP 107-04– publicat în M.Of. nr. 448/26.05.2005

155. Ordinul nr. 1274/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităţilor de eliminare a deşeurilor, respectiv depozitare şi incinerare– publicat în M.Of. nr. 1180/28.12.2005

156. Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase. -M.O. 659/2002

Modificată prin art. X din Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului – M.Of. 187/19.03. 2007

157. Ordinul nr. 986/2.188/821/2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului economiei şi comerţului pentru modificarea şi completarea Ordinului nr. 2/211/118/2004 al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi ministrului economiei şi comerţului pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României– publicat în M.Of. nr. 66/29.01.2007

158. Ordinul nr. 2/211/118/2004 al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi ministrului economiei şi comerţului pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României– publicat în M.Of. nr. 324/15.04.2004

Ordinul nr. 95/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri– publicat în M.Of. nr. 194/8.03.2005

159.

Anexa la Ordinul nr. 95/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri– publicată în M.Of. nr. 194 bis/8.03.2005

Deşeuri industriale reciclabile

Legea nr. 138/2006 pentru modificarea alin(2) al art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile.-publicată în M.Of. nr.426/17 mai 2006

Legea nr. 431/2003 privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 61/2003 pentru modificarea alin(2) al art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.16/2001 (republicată în M.Of. 104/7 februarie 2001) privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile.-publicată în M.Of. nr.773/4.11. 2003

160.

Ordonanţa de urgenţă nr. 61/2003 pentru modificarea alin(2) al art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.16/2001 (publicată în M.Of. 104/7 februarie 2001) privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile.-publicată în M.Of. nr.461/28 iunie 2003

161. Legea nr.465/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.16/2001 (publicată în M.O. 104/7 februarie 2001) privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile.-M.O. nr.422/2001

A3 -14

162. Legea nr. 600/2001 pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.11/2001 privind unele măsuri pentru achiziţionarea metalelor neferoase, a aliajelor acestora şi a deşeurilor neferoase reciclabile. - M.Of. 711/2001

163. Hotărârea Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice – M.Of. 491/10 iunie 2005

164. Ordinul nr.1140/2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru modificarea Ordinului nr.493/2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind constituirea Comisiei de evaluare şi autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje – M.Of. 888/31.10. 2006

Ordinul nr.706/1667/2007 al ministrului mediului şi dezvoltării durabile şi al ministrului economiei şi finanţelor pentru modificarea Ordinului nr.1223/715/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului privind procedura de înregistrare a producătorilor, modul de evidenţă şi raportare a datelor privind echipamentele electrice şi electronice şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice – M.Of. 307/9.05. 2007

165.

Ordinul nr.1223/715/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului privind Procedura de înregistrare a producătorilor, modul de evidenţă şi raportare a datelor privind echipamentele electrice şi electronice şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice – M.Of. 1/03.01. 2006

166. Ordinul nr.901/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind aprobarea măsurilor specifice pentru colectarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice care prezintă risc prin contaminare pentru securitatea şi sănătatea personalului din punctele de colectare– M.Of. 910/12.10. 2005

167. Ordinul nr.1225/721/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice– M.Of. 1161/21.12. 2005

Hotărârea Guvernului nr. 989/2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 166/2004 pentru aprobarea proiectului „Dezvoltarea sistemului de colectare a deşeurilor de ambalaje PET postconsum în vederea reciclării”. – M.Of. 801/2.09. 2005

Hotărârea Guvernului nr. 166/2004 pentru aprobarea proiectului „Dezvoltarea sistemului de colectare a deşeurilor de ambalaje PET postconsum în vederea reciclării”. – M.Of. 148/19.02. 2004

Ordinul nr.1027 /2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 166/2004 pentru aprobarea proiectului „Dezvoltarea sistemului de colectare a deşeurilor de ambalaje PET postconsum în vederea reciclării”, aprobate prin Ordinul nr.117/2004 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor, republicat. – M.Of. 980/4. 11.2005

Ordinul nr.614/2004 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind modificarea anexelor nr. 2 şi 4 la Normele metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 166/2004 pentru aprobarea proiectului „Dezvoltarea sistemului de colectare a deşeurilor de ambalaje PET postconsum în vederea reciclării” aprobate prin Ordinul nr.117/2004 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor. – M.Of. 87/26. 01.2005

168.

Ordinul nr.117/2004 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 166/2004 pentru aprobarea proiectului „Dezvoltarea sistemului de colectare a deşeurilor de ambalaje PET postconsum în vederea reciclării”. – M.Of. 490/1.06. 2004

169. Ordinul nr. 751/870/2004 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, privind gestionarea deşeurilor din industria dioxidului de titan– publicat în M.Of. nr. 10/5.01.2005

170. Hotărârea Guvernului nr. 2293/2004 privind gestionarea deşeurilor rezultate în urma procesului de obţinere a materialelor lemnoase – M.Of. 1261/28.dec. 2004

A3 -15

171. Hotărârea Guvernului nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate. – M.Of. 160/24.02. 2004

172. Ordin al ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului şi al ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 386/243/2002 pentru aprobarea Normelor privind procedura şi criteriile de autorizare a activităţii de gestionare a anvelopelor uzate - M.O. nr. 712/6 aug.. 2004

173. - Hotararea Guvernului nr.1159/2003 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate. - M.Of. nr. 715/14 oct. 2003

- Hotararea Guvernului nr.662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate. – M.Of. 446/8 august 2001

- Hotararea Guvernului nr.441/2002 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate. M.O. 325/16 mai 2002

Ambalaje

Hotărârea Guvernului 1872/2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului 621/2002 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje.- MO 15/10 ian 2007 Hotărârea Guvernului 899/2004 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului 349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje.- MO 601/5 iulie 2004

174.

Hotărârea Guvernului 349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje. MO 269/23 aprilie 2002

175. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 493/2006 privind Constituirea Comisiei de evaluare şi autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje. - M.Of. nr. 456/25.05. 2006

176. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului economiei şi comerţului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 194/360/1325/2006 pentru modificarea şi completarea Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului economiei şi comerţului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1229/731/1095/2005 pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje. - M.Of. nr. 499/08.06. 2006

177. Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 610/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de omologare a ambalajelor destinate transportului rutier şi a substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. - M.Of. nr. 1047/24.11. 2005

178. Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 927/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje. M.O. nr. 929/18 oct. 2005

179. Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 128/2004 privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate ale căror prevederi se referă la ambalaje şi deşeuri de ambalaje. - M.Of. nr. 244/19.03. 2004

Incinerare deşeuri

180. Hotărârea Guvernului nr. 1862/2005 pentru aprobarea proiectului “Incinerarea deşeurilor periculoase şi sterilizarea deşeurilor provenite din activităţi medicale”- MO 56/20 ian 2006

Hotărârea Guvernului nr. 268/2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor.- MO 332/20 aprilie 2005

181.

Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor. MO 160/6 martie 2002

182. Ordinul nr. 756/2004 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor– publicat în M.Of. nr. 86/26.01.2005

Deşeuri nave

183. Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr.568/2006 pentru modificarea anexei nr. 4 la Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr.322/2006 privind instalaţiile de recepţie portuare pentru deşeurile generate de navă şi reziduurile mărfii. - M.Of. nr. 357/20 aprilie 2006

184. Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr.322/2006 privind instalaţiile de recepţie portuare pentru deşeurile generate de navă şi reziduurile mărfii. - M.Of. nr. 241/17 martie 2006

A3 -16

185. Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr.779/2002 privind instalaţiile de recepţie portuare pentru deşeurile generate de navă şi reziduurile mărfii. - M.O. nr. 862/29 noiembrie 2002

Deşeuri sanitare şi animaliere

186. Ordonanţa de urgenţă nr. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deşeurilor de origine animală.-publicată în M.Of. nr.778/26 august 2005

187. Hotărârea Guvernului nr. 1210/2005 privind concesionarea activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală.- MO 936/20 oct. 2005

188. Hotărârea Guvernului nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală.- MO 936/20 oct. 2005

189. Hotărârea Guvernului nr. 1862/2005 pentru aprobarea proiectului “Incinerarea deşeurilor periculoase şi sterilizarea deşeurilor provenite din activităţi medicale”- M.Of. 56/20 ian. 2006

190. Ordinul nr 456/618/2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului sănătăţii pentru modificarea anexei la Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului sănătăţii nr 698/940/2005 privind aprobarea Criteriilor de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termică a deşeurilor rezultate din activitatea medicală-M.Of.nr.499/08.06. 2006

191. Ordinul nr 1248/1426/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului sănătăţii pentru modificarea anexei la Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului sănătăţii nr 698/940/2005 privind aprobarea Criteriilor de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termică a deşeurilor rezultate din activitatea medicală-M.Of.nr.21/10.01. 2006

192. Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr 1029/2004 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale-M.O.nr.853/17.09. 2004

193. Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr 997/2004 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale-M.O.nr.771/23.08. 2004

194. Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale-M.O.nr.386/6 iunie 2002

Azbest

Hotărârea Guvernului nr.734/2006 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest – publicată în M.Of. nr 519/15 iunie 2006

195.

Hotărârea Guvernului nr.124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest – publicată în M.Of. nr 109/20 februarie 2003

Modificată prin art. XI din Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului – M.Of. 187/19.03. 2007

Substanţe chimice periculoase

Legea nr 464/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 53/2006 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase –M.Of. nr.1005/18.12.2006

Ordonanţa de urgenţă nr. 53/2006 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase –M.O. nr.746/2006

196.

Legea nr. 324/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase – publicată în M.Of. nr. 1019/17.XI.2005

A3 -17

Legea nr. 451/2001 pentru aprobarea şi modificarea Ordonanţei de urgenţă nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase – publicată în M.Of. nr. 416/26.VII.2001

Ordonanţa de urgenţă nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase –M.O. nr.593/2000

197. Ordinul nr. 1610/2007 al ministrului economiei şi comerţului pentru aprobarea Regulamentului privind depozitarea buteliilor transportabile pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune, exclusiv GPL– publicat în M.Of. nr. 266/20.04.2007

198. Legea nr. 263/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase – publicată în M.Of. nr. 899/7.10.2005

199. Ordonanţa de urgenţă nr. 43/1990 privind aprobarea listei de substanţe toxice şi a plantelor care conţin substanţe toxice

200. Legea nr. 91/2003 pentru aderarea României la Convenţia privind procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticide care fac obiectul comerţului internaţional, adoptată la Rotterdam la 10 septembrie 1998 – M.Of. nr.199/27 martie 2003

201. Legea nr. 261/2004 pentru ratificarea Convenţiei privind poluanţii organici persistenţi, adoptată la Stockholm, la 22 mai 2001 – M.Of. nr.638/15 iulie 2004

202. Hotărârea Guvernului nr. 41/2007 pentru abrogarea unor acte normative din domeniile detergenţilor şi îngrăşămintelor - M.Of. 58/24.01. 2007

203. Hotărârea Guvernului nr. 1339/2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici in anumite activităţi şi instalaţii - M.Of. 821/5 oct. 2006

204. Hotărârea Guvernului nr. 305/2007 privind unele măsuri pentru aplicarea Regulamnetului Parlamentului European şi al Consiliului nr. 304/2003 privind exportul şi importul produşilor chimici periculoşi- M.Of. 226/3.04.2007

Hotărârea Guvernului nr. 783/2006 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase. - M.Of. 562/29 iunie 2006

205.

Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase. - M.Of. 428/20 mai 2005

Modificată prin art. II din Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului – M.Of. 187/19.03. 2007

206. Hotărârea Guvernului nr. 168/1997 privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului înconjurător –M.O.nr.85/1997

207. Hotărârea Guvernului nr.172/1997 pentru înfiintarea Registrului National al Substantelor Chimice Potential Toxice si aprobarea regulamentului de organizare si functionare a acestuia –M.O.nr.85/1997

208. Hotărârea Guvernului nr. 1057/2001 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase. M.O. 700/2001

209. privind aprobarea Procedurii de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase. - M.Of. nr. 522/16.06. 2006

210. Hotărârea Guvernului nr. 1300/2002 privind notificarea substanţelor chimice. M.O. 894/2002

A3 -18

Hotărârea Guvernului 199/2006 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. – publicată în M.Of. 223/10 martie 2006

211.

Hotărârea 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. M.O. 356/28 mai 2002 Hotărârea Guvernului nr. 646/2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.347/2003 privind restricţionarea introducerii pe piaţă şi a utilizării anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase – publicată în M.Of. nr. 616/15.07.2005

212.

Hotărârea Guvernului nr.347/2003 privind restricţionarea introducerii pe piaţă şi a utilizării anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase – publicată în M.Of. nr. 120/25.02.2003

213. Hotărârea Guvernului nr.95/2003 privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase – publicată în M.Of. nr. 236/7.04.2003

214. Ordinul nr. 647/2005 al ministrului administraţiei şi internelor pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea planurilor de urgenţă în caz de accidente în care sunt implicate substanţe periculoase– publicat în M.Of. nr. 460/31.05.2005

215. Hotărâre nr. 291/2005 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari – publicată în M.Of. nr. 330/19.04.2005

216. Ordinul nr. 2134/2005 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea, agregarea şi efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor destinate transportului anumitor mărfuri periculoase – RNTR 3– publicat în M.Of. nr. 97/1.02.2006

217. Ordinul nr. 1299/2005 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor privind aprobarea Procedurii de inspecţie pentru obiectivele care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase– publicat în M.Of. nr. 77/27.01.2006

Deşeuri radioactive

218. Ordinul nr. 156/2005 al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare pentru aprobarea Normelor privind clasificarea deşeurilor radioactive– publicat în M.Of. nr. 571/4.07.2005

219. Ordinul nr. 400/2005 al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare pentru aprobarea Normelor privind depozitarea la suprafaţă a deşeurilor radioactive– publicat în M.Of. nr. 345/ 17 aprilie 2006

220. Ordonanţa Guvernului nr.11/2003 privind gospodărirea în siguranţă a deşeurilor radioactive – republicată în M.Of. nr. 289/2.05.2007

Deşeuri de origine animală

221. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.47/2005 privind reglementări de neutralizare a deşeurilor de origine animală.-M.Of. nr.778/2005

Îngrăşăminte chimice, produse biocide

222. Hotărârea Guvernului nr. 651/2003 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.716/2001 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a îngrăşămintelor chimice din producţia internă şi din import – publicată în M.Of. nr. 431/19.06.2003

223. Legea nr. 26/2006 pentru abrogarea unor prevederi din Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea , comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură – publicată în M.Of. nr. 198/2.03.2006

224. Ordinul nr.80/2004 al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului şi Ordinul 127/2004 al ministrului sănătăţii pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului şi al ministrului sănătăţii nr. 474/738/2003 privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante şi produse vegetale – M.Of. nr.321/2004

225. Ordinul min.agr., alim. şi pădurilor nr.396/2.09.2002, ordinul min. sănăt.şi fam. nr.707/25.09.2002 şi Ord. min. apelor şi protecţiei mediului nr. 1944 din 28 oct.2002 privind utilizarea pe teritoriul României a produselor de uz fitosanitar conţinând anumite substanţe active – M.Of. nr.829/2002

226. Ordinul min.agr., alim. şi pădurilor nr. 632/2002 privind controlul bacteriei Ralstonia solanacearum (Smith) Yabuuchi et al.- M.Of. 327/2003

A3 -19

227. Ordinul nr. 101/1991 al ministrului muncii si protectiei si nr. 127/1991 al ministrului sanatatii privind extinderea aplicarii pentru agentii economici privati a regimului produselor si substantelor toxice reglementat prin Decretul nr. 466/1979 .

POLUAREA ATMOSFEREI, CONTROL INTEGRAT AL POLUĂRII

228. Ordonanta de urgenta nr.152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării- publicata în M.O. nr.1078/30.11.2005

229. Ordinul nr. 1144/2002 al ministrului apelor şi protecţiei mediului privind înfiinţarea Registrului poluanţilor emişi de actvităţile care intră sub incidenţa art.3 alin(1) lit.g) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării şi modul de raportare a acestora. – M.Of. nr.35/2003

230. Legea nr. 655/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta nr.243/2000 privind protectia atmosferei ( M.O. nr.633/2000)- publicata în M.O. nr.773/2001

OG 243/2000 este modificată prin OG nr.12/2007 pt modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului - publicata în M.Of. nr.153/2.03.2007

Legea nr. 271/2003 pentru ratificarea protocoalelor Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, adoptate la Aarhus la 24 iunie 1998 şi la Gothenburg la 1 decembrie 1999- publicată în M.Of. nr. 470/1 iulie 2003

231.

Legea nr. 8/1991 pentru ratificarea Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi, 1979, Geneva-M.O.nr.18/1991

Emisii aer

232. Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului pentru acceptarea Codului tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale (Codul tehnic NOx ) şi a unor amendamente la anexa Ptorocolului din 1997 privind amendarea Convenţiei internaţionale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, aşa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta – amendamente la anexa VI la MARPOL 73/78 şi la Codul tehnic NOx - M.Of.nr. 182/16.03.2007

233. Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră - M.Of. nr.554/27.06.2006

234. Hotărârea Guvernului nr. 1879/2006 pentru aprobarea Programului naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac - M.Of. nr.27/16.01.2007

Conţine legislaţia aplicabilă

235. Hotărârea Guvernului nr. 1856/2005 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici - M.Of. nr.23/11.01.2006

236. Hotărârea Guvernului nr. 731/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia atmosferei - M.Of. nr.496/2.06.2004

237. Hotărârea Guvernului nr. 1029/2004 privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile nerutiere şi a motoarelor secundare destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de marfă şi stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor de gaze şi particule poluante provemnite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei -M.Of. nr.809/2004

238. Hotărârea Guvernului nr. 1902/2004 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii - M.Of. nr.1102/25.11.2004

A3 -20

239. Hotărârea Guvernului nr. 743/2002 privind stabilirea procedurilor de aprobare de tip a motoarelor cu ardere internă destinate maşinilor mobile nerutiere şi stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor de gaze şi particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei - M.Of. nr.623/22.08.2002

Hotărârea Guvernului nr. 322/2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere -M.Of. nr.359/2005

240.

Hotărârea Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere -M.Of. nr.365/2003

241. Hotărârea Guvernului nr. 343/2004 privind furnizarea informaţiilor referitoare la consumul de carburanţi şi emisiile de CO2 ale autoturismelor noi, destinate cumpărătorilor la comercializare - M.Of. nr.293/5.04.2004

242. Hotărârea Guvernului nr. 543/2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului - M.Of. nr.393/4.05.2004

Modificată prin art. I din Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului – M.Of. 187/19.03. 2007

243. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 448/2007 pentru aprobarea Normativuluiprivind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător - M.Of.nr. 226/3.04.2007

244. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 85/2007 pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea Planului naţional de alocare - M.Of.nr. 101/9.02.2007

245. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 35/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare şi punere în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului - M.Of.nr.56/2007

246. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 347/2004 privind modelul de notificare a autorităţilor publice de protecţie a mediului privind limitarea funcţionării instalaţiilor mari de ardere, în vederea derogării de la respectarea valorilor limită de emisie, conform prevederilor HG nr. 543/2003 - M.Of.nr.786/2004

247. Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot, pulberilor în suspensie (PM10 şi PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător. M.O. nr. 765/2002

Modificat prin

Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 27/2007 pentru modificarea şi completarea unor ordine care transpun acquis-ul comunitar de mediu – M.Of. nr 194/21.03.2007

248. Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerărilor şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităţii aerului în România.- M.Of. nr. 739/2002

Modificat prin

Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 27/2007 pentru modificarea şi completarea unor ordine care transpun acquis-ul comunitar de mediu – M.Of. nr 194/21.03.2007

A3 -21

Ordinele ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 346 -352/2007 privind aprobarea încadrării localităţilor din cadrul Regiunii 1 – Regiunii 7 în liste, potrivit prevederilor Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 745/2002 stabilirea aglomerărilor şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităţii aerului în România.- M.Of. nr. 316/11 mai 2007

Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerărilor şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităţii aerului în România.- M.Of. nr. 739/2002

249. Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 1144/2003 privind înfiinţarea registrului poluanţilor emişi de activităţile care intră sub incidenţa art.3 alin. (1) lit. g) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării şi modul de raportare a acestora. – publicat în M.Of. nr.35/2003

250. Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 1440/2003 pentru aprobarea Ghidului naţional de implementare a Registrului poluanţilor emişi de activităţile care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată şi modificată prin Legea nr.645/2002, şi modul de raportare a acestora. – publicat în M.Of. nr.177/2003

Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare- M.O.nr.190/1993

251.

HG 128 /2002 privind incinerarea deşeurilor abrogă Anexa 3 din Ordinul ministrului mediului 462/1993

Compuşi organici volatili

252. Hotărârea Guvernului nr. 735/2006 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite vopsele, lacuri şi în produsele de refinisare a suprafeţelor vehiculelor – M.Of. nr.521/16 iunie 2006

253. Hotărârea Guvernului nr. 1339/2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor masuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activitati si instalatii – M.Of. nr.821/5 oct. 2006

254. Hotărârea Guvernului nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari – M.Of. nr.131/28 martie 2000 Modificată prin art. IV din Hotărârea Guvernului nr. 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului – M.Of. 187/19.03. 2007

Combustibili

Hotărârea Guvernului nr. 360/2007 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 568/2001 privind stabilirea cerinţelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea,încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină – M.O. nr.288/2 mai 2007

255.

Hotărârea Guvernului nr. 893/2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 568/2001 privind stabilirea cerinţelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea,încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină – M.O. nr.783/29 aug. 2005

256. Hotărârea Guvernului nr. 142/2003 privind limitarea conţinutului de sulf din combustibilii lichizi – M.O. nr.121/21 februarie 2003

257. Hotărârea Guvernului nr. 1336/2000 privind limitarea conţinutului de sulf din motorină – M.Of. nr.687/21. XII. 2000

A3 -22

Hotărârea Guvernului nr. 15/2006 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a benzinei şi motorinei – M.Of. nr. 34/13.01. 2006

258.

Hotărârea Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a benzinei şi motorinei – M.Of. nr. 442/18.05. 2004

259. Hotărârea Guvernului nr. 453/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi şi combustibili lichizi – M.O. nr.300/6 mai 2003

260. Hotărârea Guvernului nr. 343/2004 privind furnizarea informaţiilor referitoare la consumul de carburant şi emisiile de CO2 ale autoturismelor noi, destinate cumpărătorilor la comercializare – M.Of. nr.293/5.04. 2004

261. Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului pentru aprobarea Reglementării tehnice “Normativ pentru proiectarea, executarea, exploatarea, dezafectarea şi postutilizarea staţiilor de distribuţie a autocarburanţilor la autovehicule, indicativ NP 004-03- M.Of.nr.34/13.01.2006

262. Ordin al ministrului mediului şi gospodăririi apelor, ministrului economiei şi comerţului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 833/545/859/2005 pentru aprobarea Programului naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere - M.Of.nr.888/4.10.2005

GOSPODARIE COMUNALA; Salubrizare localităţi; spaţii verzi

263. - Legea nr.371/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2002 pentru modificarea Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr.326/2001 (M.O. 429/20 iunie 2002)

- Ordonanţa de urgenţă nr. 197/2002 pentru modificarea şi completarea art.25 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.326/2001- M.Of. 956/27 dec.2002

Legea nr.506/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2003 pentru modificarea Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr.326/2001- M.Of. 865/5 dec.2003

264.

Ordonanţa nr. 65/2003 pentru modificarea Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr.326/2001- M.Of. 618/30 aug.2003

265. Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr.101/2006- M.Of. 393/ 8 mai 2006

266. Legea nr.24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane - M.Of. 36/ 18 ian 2007

NORME DE IGIENĂ ŞI SĂNĂTATE PUBLICĂ

Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1028/2004 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei-M.O.785/26.08.2004

267.

Ordinul ministrului sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei-M.O.140/1997

Program prioritar autostrăzi

268. Legea nr.1/2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.16/1999 pentru aprobarea Programului prioritar de construcţie a autostrăzilor din România- M.O. 44/22 ianuarie 2002

269. Legea nr.451/2003 privind modificarea anexei la Ordonanţa Guvernului nr.16/1999 pentru aprobarea Programului prioritar de construcţie a autostrăzilor şi a drumurilor naţionale cu patru benzi de circulaţie şi a anexelor nr.3 şi 3(a) la Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea şi

A3 -23

modernizarea reţelei de transport de interes naţional şi european- M.Of. 840/26. XI. 2003

Impact drum

270. Ordin nr. 2264/2004 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului pentru aprobarea Reglementării tehnice privind proiectarea şi dotarea locurilor de parcare,oprire şi staţionare aferente drumurilor publice,situate în extravilanul localităţilor - M.Of. nr. 60/2005

271. Ordinul nr.44/27 ianuarie 1998 al ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor privind protecţia mediului ca urmare a impactului drum-mediu înconjurător. M.O. 138 bis din 6 aprilie 1998

TRANSPORT AERIAN

Ordin nr. 2374/2006 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului pentru modificarea şi completarea Reglementărilor aeronautice civile române referitoare la protecţia mediului/ RACR – PM , ediţia 2-2003, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 193/2003 – publicat în M.Of.nr. 96/ 7.02.2007.

272.

Ordin nr. 193/2003 al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului pentru aprobarea Reglementărilor aeronautice civile române referitoare la protecţia mediului/ RACR – PM – publicat în M.Of.nr. 654/ 16 sept.2003.

Transport feroviar

273. Hotărârea Guvernului nr. 1003/2001 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului feroviar din România în perioada 2001- 2010 - M.O. 704/2001

Zgomot

274. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 678/2006, Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr.1344/2006, Ordinul ministrului sănătăţii publice nr.915/26 iulie 2006 şi Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1397/2006 pentru aprobarea Ghidului privind metodele interimare de calcul al indicatorilor de zgomot pentru zgomotul produs de activităţile din zonele industriale, de traficul rutier, feroviar şi aerian din vecinătatea aeroporturilor – M.Of. 730/25.08.2006

275. Hotărârea Guvernului nr 1876/2005 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii- M.Of. 81/30.01. 2006

276. Hotărârea Guvernului nr 1756/2006 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor- M.Of. 48/22.01. 2007 / abroga HG 539/2004 si HG 1323/2005

277. Hotărârea Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental- M.Of. 321/27.04. 2005

278. Ordin nr. 383/2004 al ministrului economiei şi comerţului privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române care adoptă standardele europene armonizate care se referă la metodele de măsură şi verificare a nivelului de zgomot transmis prin aer de aparatele electrocasnice – M.Of. 639/15.07.2004

Spaţiu rural

279. Ordinul nr.173/160/93/2004 al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor şi ministrului integrării europene privind definirea şi caracterizarea noţiunii de spaţiu rural - publicat în M.Of.nr. 323/ 14.04.2004.

STANDARDE SI NORME DE CALITATE

280. STAS 6161/2-89-Masurarea capacitatii de izolare la zgomot aerian a elementelor despartitoare de constructii si a fatadelor. Metode de masurare.

281. STAS 9450 – Condiţii tehnice de calitate a apelor pentru irigarea culturilor agricole

282. STAS 10009-88-Acustica urbana. Limite admisibile ale nivelului de zgomot

A3 -24

283. STAS 12025/2 – 81 privind vibraţiile

284. STAS 6156-86-Protectia împotriva zgomotului în constructii civile si social-culturale. Limite admisibile si parametrii de izolare acustica

285. SR 11100/1-Zonare seismica. Macrozonarea teritoriului României.

286. Norme de calitate si restrictii pentru sol – Insitutul de Cercetari pentru Sol si Geochimie, ICPA, Bucuresti

DIRECTIVELE U.E.

287. Directiva Consiliului 2000/60/EEC din 23 oct. 2000 privind politica în domeniul apelor

288. DIRECTIVA 2000/59/EC a PARLAMENTULUI SI CONSILIULUI EUROPEAN din 27 noiembrie 2000 cu privire la statiile de receptie portuare pentru deseurile generate de nave si pentru reziduurile incarcaturilor

289. Directiva Consiliului 93/75/EEC din 13 sept.1993 privind cerintele minime pentru navele care intra sau ies din porturile comunitatii şi transporta marfuri periculoase sau poluante

290. Directiva Consiliului 91/271/EEC din 21 mai 1991 referitoare la epurarea apelor uzate orasenesti

291. Directiva Consiliului 92/43/EEC din 21 mai 1992 asupra conservarii habitatelor naturale, precum şi a faunei şi florei salbatice

292. Directiva Consiliului 92/43/EEC privind protectia apelor subterane impotriva poluarii cauzate de anumite substante periculoase

293. Directiva Consiliului 76/160/EEC din 8 dec.1975 privind calitatea apei de imbaiere

294. Directiva Consiliului 79/923/EEC din 30 oct.1979 privind calitatea apei ceruta de moluste

295. Directiva Consiliului 75/442/EEC din 15 iulie 1975 privitoare la deseuri

296. Directiva Consiliului 91/689/EEC din 12 dec.1991 asupra deseurilor vatamatoare

297. Directiva Consiliului 94/131/EEC din 27 iunie 1994, care amendeaza Directiva 91/689/EEC asupra deseurilor vatamatoare.

298. Directiva Consiliului 94/67/EEC din 16 dec.1994 privind incinerarea deseurilor vatamatoare

299. Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei 94/62/EEC din 20 dec.1994 asupra ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje

300. Directiva Consiliului 96/61/EC din 24 sept.1996 privind controlul integrat şi prevenirea poluării

301. Directiva Consiliului 99/31/EEC din 26 aprilie 1999 privind depozitarea deşeurilor

302. Directiva Consiliului 76/464/EEC din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de unele substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii

303. Directiva Consiliului nr. 85/337/EEC din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor asupra mediului a unor proiecte publice si private

304. Directiva Consiliului nr.97/11/EEC din 3 martie 1997 ce amendeaza Directiva nr.85/337/EEC privind evaluarea efectelor asupra mediului a unor proiecte publice si private

A3 -25

305. Directiva Consiliului 2001/42/EC din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului

306. Directiva Consiliului nr. 79/409/EEC din 2 aprilie 1979 privind conservarea vieţii sălbatice

307. Directiva Consiliului nr. 92/43/EEC din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice

308. Directiva Consiliului nr. 76/769/CEE privind restricţionarea introducerii pe piaţă şi a utilizării anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase, cu amendamentele ulterioare

A4 -1

ANEXA 4 GLOSAR TERMENI

Nr. crt.

Termen Definiţie

1. Arii protejate Zone în care s-a pus la punct o serie de instrumente de gestionare care să răspundă cerinţelor de supraveghere, protecţie şi asigurare a valorii ecologice a spaţiului natural

1.1. Rezervaţii ale biosferei

Zone destinate conservării diversităţii şi integrităţii comunităţilor biotice animale şi vegetale în ecosistemelor naturale şi pentru protejarea diversităţii genetice a speciilor de care depinde evoluţia viitoare. Acestea cuprind exemple reprezentative de biomuri naturale, comunităţi unice având caracteristici naturale de interes deosebit

1.2. Parcuri naţionale Zone naturale, de importanţă naţională sau internaţională, protejate împotriva intervenţiilor sau instalării oamenilor şi unde speciile de faună şi floră constituie subiect de mare interes ştiinţific, educativ, recreativ sau estetic, în care exploatarea resurselor naturale este prohibitivă

1.3 Parcuri naturale Arii naturale protejate, al căror scop este protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura, de-a lungul timpului, a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi culturală, deseori cu o mare diversitate biologică

1.4 Rezervaţii ştiinţifice

Zone rezervate protejării naturii şi menţinerii proceselor naturale, pentru a avea exemplare ale mediului natural reprezentative ecologic, disponibile pentru studii ştiinţifice

1.5 Rezervaţii naturale

Zone în care se asigură condiţii naturale necesare protejării speciilor semnificative la nivel naţional, comunităţilor biotice sau caracteristicilor fizice de mediu

1.6 Monumente ale naturii

Zone protejate şi prezervate datorită elementelor naturale semnificative pe care le conţin prin rarităţi sau caracteristici unice

2. Poluarea atmosferică

Constă în modificarea compoziţiei chimice a aerului datorată, în principal, proceselor industriale, producerii energiei electrice şi termice şi circulaţiei autovehiculelor. Una din caracteristicile poluării aerului în mediul urban constă în faptul că poate varia considerabil nu numai de la o localitate la alta dar şi în interiorul aceleiaşi zone urbane

A4 -2

Nr. crt.

Termen Definiţie

3. Substanţele poluante

Reprezintă acele substanţe rezultate în urma desfăşurării activităţii economice sau de trafic rutier, emise în atmosferă, care, datorită caracterului lor nociv, pot înrăutăţii calitatea aerului

3.1 Concentraţiile efective de substanţe poluante

Se exprimă prin valoarea concentraţiei maxime, care se înregistrează la cel mai mic nivel (minimă) şi la cel mai mare nivel (maximă), la toate punctele de supraveghere din localitate.

3.2. Concentraţiile medii anuale

Se calculează ca medie aritmetică a concentraţiilor medii zilnice, iar variaţia acesteia se exprimă prin valoarea înregistrată la cel mai mic nivel (minimă) şi la cel mai mare nivel (maxima) la toate punctele de supraveghere din localitate.

3.3. Frecvenţa

depăşirii concentraţei maxime admisibilă

Reprezintă raportul dintre numărul valorilor medii zilnice situate peste valoarea concentraţiei maxime admisibile (conform STAS 12574-87) şi numărul total de valori medii zilnice calculate într-un an exprimat în procente.

4. Evaluarea calităţii apelor de suprafaţă

Constă în măsurarea parametrilor fizico-chimici, biologici şi bacteriologici stabilindu-se pâna la ce nivel sunt respectate normele standard. În fiecare punct de măsurare, apa este analizată după conţinutul materiei organice, toxice şi în diverşi germeni

5. Evaluarea calităţii solurilor agricole

Constă în identificarea şi carcterizarea factorilor care limitează capacitate productivă a acestora

6. Clasa de pretabilitate a solurilor

Reprezintă aptitudinea terenului pentru anumite folosinţă agricolă. Încadrarea terenurilor în una din cele 5 clase de pretabilitate

se face în funcţie de potenţialul productiv al acestora: - Clasa I: foarte bună; - Clasa II: bună; - Clasa III: mijlocie; - Clasa IV: slabă; - Clasa V: foarte slabă

7. Deşeurile

biodegradabile Reprezintă deşeurile de la populaţie şi cele rezultate din activităţi comerciale care suferă descompunere anaerobă sau aerobă cât şi deşeurile alimentare şi vegetale din parcuri, grădini, pieţe.

8. Potenţial turistic deosebit

Totalitatea obiectivelor naturale şi construite existente într-un anumit teritoriu, constituind elemente de mare atractivitate pentru diverse categorii de vizitatori şi oportunităţi pentru valorificare prin organizarea corespunzătoare a turismului.

9. Zonă turistică Unitate teritorială delimitată, caracterizată printr-o mare complexitate de resurse turistice, care pot genera dezvoltarea unor variate forme de turism

10. Zonă protejată Unitate teritorială naturală sau construită, delimitată geografic şi/sau topografic, care cuprind valori de patrimoniu natural şi/sau construit

A4 -3

Nr. crt.

Termen Definiţie

11. Zonă defavorizată

Arie geografică strict delimitată teritorial, care îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii: ponderea şomerilor în totalul resurselor de muncă ale zonei să fie de cel puţin trei ori mai mare decât ponderea şomerilor în totalul resurselor de muncă la nivel naţional, în ultimele 3 luni care preced luna întocmirii documentaţiei de declarare a zonei defavorizate; este zonă izolată lipsită de mijloace de comunicaţie, iar infrastructura este slab dezvoltată

12. Zonă cu potenţial turistic complex şi de mare valoare

Areal geografic delimitat teritorial, în care există resurse deosebite ce pot genera dezvoltarea uneia sau mai multor activităţi turistice şi care conţine în mod obligatoriu Parcuri naţionale şi Rezervaţii ale Biosferei, şi unele rezervaţii şi monumente ale naturii de interes naţional, valori de patrimoniu cultural de interes naţional, resurse balneare, muzee şi case memoriale

13. Zonă cu potenţial turistic ridicat

Areal geografic delimitat teritorial, în care există resurse deosebite ce pot genera dezvoltarea uneia sau mai multor activităţi turistice şi care conţine cel puţin una din următoarele categorii: rezervaţii şi monumente ale naturii de interes naţional, valori de patrimoniu cultural de interes naţional, resurse balneare, muzee şi case memoriale.

14. Zonă rurală în care predomină factori favorizanţi ai dezvoltării

Spaţii rurale în care gama mai largă de resurse naturale şi o echipare mai bună au condus la dezvoltarea unor activităţi neagricole şi la multiplicarea surselor de venituri.

15. Zonă rurală în care predomină factori restrictivi ai dezvoltării

Spaţii rurale dependente excesiv de agricultură , având o echipare tehnică şi socială insuficientă, caracterizate prin izolare fizică.

Noţiunile principale care determină definirea zonelor de risc sunt:

Hazardurile sunt definite prin numărul de cazuri de incidenţă aşteptată (în

sens probabilistic), în timpul perioadei de expunere sau de observaţie, a

unor fenomene potenţial generatoare de impact negativ sever. Hazardurile

pot fi naturale, tehnologice sau de altă natură. Pe lângă hazardurile

naturale este necesar considerarea unor hazarduri secundare ce sunt

generate în lanţuri de evenimente economice şi sociale care amplifică

urmările fenomenelor naturale.

A4 -4

Vulnerabilitatea diferitelor elementelor expuse este definită ca

susceptibilitatea acestora (în sens probabilistic) de a fi afectate de

incidenţa unui fenomen natural sever (pierderi de vieţi, construcţii,

întreruperea sau afectarea activităţilor economice). Urmările aşteptate (în

sens probabilistic) sunt condiţionate de severitatea de incidenţă a

fenomenelor naturale considerate.

Expunerea unor elemente la risc este definită prin fracţiunea din timpul total

la care sunt expuse în anumite condiţii care le fac susceptibile de a fi

afectate de incidenţa unor fenomene naturale. Se deosebesc: elemente cu

expunere constantă (permanentă) cum sunt construcţiile, elemente cu

expunere variabilă cum sunt populaţia, etc.

A 5 -1

ANEXA 5 ARII PROTEJATE DIN JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD

Pe raza teritorială a judeţului Bistriţa-Năsăud se află două parcuri naţionale, încadrate

în categoria a II-a U.I.C.N:

- Parcul Naţional Munţii Rodnei, cu o suprafaţă de 46.399 ha, din care 37.429

în judeţul Bistriţa-Năsăud;

- Parcul Naţional Călimanii, cu o suprafaţă de 24.041 ha, din care în judeţul

Bistriţa-Năsăud 112 ha,

precum şi o serie de serie de rezervaţii naturale, monumente ale naturii, etc.

1. Parcul Naţional Munţii Rodnei

Parcul Naţional Munţii Rodnei este o arie naturală protejată înfiinţată prin Ordinul

ministrului nr. 7/1990 şi confirmată prin Legea 5/2000, privind aprobarea Planului de

amenajare a teritoriului national- Sectiunea a III a - zone protejate - cu statutul de parc

naţional, pentru conservarea biodiversităţii şi a peisajului, protecţia speciilor rare şi

valoroase, pentru promovarea şi încurajarea turismului, conştientizarea şi educarea

publicului în spiritul ocrotirii naturii şi a valorilor sale.

Localizare

Parcul Naţional Munţii Rodnei este situat în nordul Carpaţilor Orientali,

suprapunându-se peste cea mai mare parte a ariei Munţilor Rodnei, pe raza judeţelor Bistriţa

Năsăud şi Maramureş. În interiorul parcului există o singură localitate (Valea Vinului – BN).

Din punct de vedere geografic se întinde între 47o25’54” şi 47o37’28” latitudine nordică şi

24o31’30” - 25o01’30” longitudine estică.

Suprafaţa parcului este de 46 399 ha, din care 36 974,0 ha (80%) în judeţul BN şi

9425,0 ha (20%) în judeţul MM, iar ca rezervaţie a biosferei sunt declarate 44 000 ha.

În ceea ce priveşte accesul în parc, linia ferată transmontană Salva - Vişeu (situată în

vestul masivului), respectiv linia ferată Salva - Rodna (situată în sudul masivului) înlesnesc

accesul în Munţii Rodnei din localităţile pe care le străbat: Telciu, Romuli, respectiv Năsăud,

Rebrişoara, Sângeorz-Băi, Anieş, Rodna etc. Căile ferate sunt dublate de drumuri care leagă

Transilvania de Maramureş (prin Pasul Şetref), respectiv de Moldova (prin Pasul Rotunda).

Accesul în masiv dinspre nord se face prin localitatea Borşa, iar din nord-est prin localitatea

Cârlibaba.

A 5 -2

A 5 -3

A 5 -4

A5-3

Căi de acces

Tabel nr.1. Căile de acces din partea nordică a parcului

PUNCTE DE INTRARE

DRUM DE ACCES (CATEGORIE; NUMĂR)

LOCALITATEA DE ACCES

Drum naţional DN 18

Rotunda

L lDrum forestier

Cârlibaba

Drum naţional DN 18 Pasul Prislop

Fântâna

Negoescu

Repedea

Pietroasa

Drum forestier Borşa

Iza Izvor Drum naţional DN 17.C

Drum forestier Moisei, Săcel

Pasul Şetref Drum naţional DN 17.C

Drum forestier Dealul Ştefăniţei, Săcel

Valea Strâmbei Drum naţional DN 17.C

Drum forestier Romuli

Valea Telcişor Drum naţional DN 17.C

Drum forestier Telciu

Tabel nr.2. Căile de acces din partea sudică a parcului

PUNCTE DE INTRARE

DRUM DE ACCES (CATEGORIE; NUMĂR)

LOCALITATEA DE INTERSECŢIE A DRUMURILOR

Valea Rebrei RebrişoaraCormaia Cormaia Valea Anieşului Anieş Valea Vinului Rodna Cobăşel

Drum naţional D.N 17.D

Drumuri forestiere Şanţ

A5-4

Tabel nr. 3 Accesul în P.N.M.R din staţiile de cale ferată

AccesStaţia de cale

ferată

Punct de intrare

în P.N.M.R Distanţă totală

(km)

Din care drum forestier (km)

Transport în comun

Vişeu de Jos Pietroasa 25 5 Agenţi economici locali. Vişeu de Jos Fântâna 37 1,5 Agenţi economici locali. Vişeu de Jos Şaua Ştiol

51 4

Neorganizat din loc. Borşa punctul Fântâna până în Pasul Prislop, Şaua Ştiol.

Dealul Ştefăniţei Pasul Şetref 4 - Neorganizat Romuli Valea Strâmbei 12,0 11,0 Neorganizat Telciu Valea Telcişor 10,0 10,0 Neorganizat Rebrişoara Valea Rebrei 30 10 Neorganizat Cormaia Valea Cormăii 7 2 Neorganizat Anieş Valea Anieşului 11 9 Neorganizat Rodna Valea Vinului 7 - Transport în comun

Tabel nr. 4 Drumurile forestiere în P.N.M.R

DENUMIRE DRUM CATEGORIA STAREA DRUMULUI

LUNGIME TOTALĂ (km.)

LUNGIMEA INCLUSĂ ÎN PARC

Rotunda Drum forestier Bună 2,9 2,0

Bila Drum forestier Bună 7,9 7,9

Lala Drum forestier Bună 8,8 8,8

Putredu Drum forestier Bună 6,3 3,0

Repedea Drum forestier Bună 6,0 1,5

Izvorul Dragoş Drum forestier Bună 6,7 2,3

Guşatu Drum forestier Bună 13 13

Rariştea Drum forestier Bună 1,4 1,4

Guşeţel Drum forestier Bună 4,4 4,4

Detunata Drum forestier Bună 2,4 2,4

Izvorul Pietrelor Drum forestier Bună 2,4 1,8

Valea Vinului Drum forestier Bună 4,7 1,5

Izvorul Mare Drum forestier Bună 2,5 2,5

Izvorul Băilor Drum forestier Bună 2,3 2,3

Izvorul Mare Drum forestier Bună 2,5 2,5

Izvorul Galaţi Drum forestier Bună 1,6 1,6

Mihăiasa Drum forestier Bună 2,5 2,5

Angreşe Drum forestier Bună 3,0 3,0

Anieşu Mic Drum forestier Bună 9,0 9,0

A5-5

Bujdee Drum forestier Bună 3,0 3,0

Valea Secii Drum forestier Bună 3,4 3,4

Anieşu Mare Drum forestier Bună 6,0 6,0

Valea Secii Drum forestier Bună 3,0 3,0

Izvorul Roşu Drum forestier Bună 2,1 2,1

Fluieroasa Drum forestier Bună 2,5 2,5

TOTAL KILOMETRI DRUMURI FORESTIERE PARC 93,4 Km.

TOTAL SUPRAFAŢĂ DRUMURI FORESTIERE PARC 37,36 ha.

DENSITATEA REŢELEI DE DRUMURI FORESTIERE ÎN PARC 2m/ha.

A5-6

Tabel nr. 5 Construcţiile existente pe raza parcului

Locul amplasarii Observatii

Primaria Denumirea constructiei

Folosinta actuala Proprietar Administrator

UP ua

Materialul din care este construita

Dimensiuni actuale

Starea actuala

Adăpost Adăpost

provizoriu provizoriu Consiliul Consiliul V Prislop

păstori păstori Local Local OS

Borşa lemn 10 mp Deteriorat

Buhăiescu Buhăiescu Romuli Romuli

115-

121

Mare Mare

Adăpost Adăpost

provizoriu provizoriu Consiliul Consiliul V Prislop

păstori păstori Local Local OS

Borsa lemn 10 mp Deteriorat

Buhăiescu Buhăiescu Romuli Romuli

115-

121

Mic Mic

Adăpost Adăpost Consiliul Consiliul

Romuli

provizoriu provizoriu Local Local VI

Prislop

54,

55,

56

lemn 10 mp Deteriorat

A5-7

păstori păstori Romuli Romuli OS

Borşa

Jneapăn Jneapăn

Adăpost Adăpost O.S.

muncitori muncitori RNP Cormaia

Anieş I 83 lemn 60 mp Deteriorat

Sângeorz

Băi

Urdeie Urdeie

Refugiul Primaria

Şaua Salvamont Comunei Salvamont lemn 48 mp Bună Rodna

Curăţel Rodna

Rebrişoara nu are

Adăpost Păşunat Primaria Primaria 74 lemn 40 mp Bună Zagra

Zagra Zagra

Salva nu are

Moisei Cabana Iza

Izvor

Cazare

turişti

SC

Complex

Bradul SA

Tomoiagă Ilie I Săcel 39 cărămidă 110 Buna

Refugiu Refugiu Comuna APNMR Şaua

Lalei 43 mp

Distrus de

avalanşă

montan montan Lunca lemn Lunca Ilvei

Lala Ilvei

Ilva Mică nu are

A5-8

Maieru Izvor Maieru lemn bună

Izvor Maieru lemn deteriorată

Cuptor

Cuptor

Poiana

Ilvei nu are

Adăpost Coşbuc Consiliul

Mesteacan animale local lemn 35 mp necesită

Coşbuc reparaţii

Adăpost Coşbuc Consiliul

Grumaz animale local lemn 35 mp necesită

Coşbuc reparaţii

Adăpost Coşbuc Consiliul

Intre Izvoare animale local lemn 35 mp necesită

Coşbuc reparaţii

Adăpost Coşbuc Consiliul saivan

Bujdei animale local lemn 160 mp necesită

Coşbuc colibă reparaţii

Coşbuc

35 mp

Nimigea nu are

Ilva Mare nu are

Rebra nu are

A5-9

A5-10

Arii protejate incluse în PNMR

În prezent, rezervaţiile ştiinţifice din parc sunt:

Pietrosul Mare (3300 ha),

Piatra Rea (309 ha)

Bila - Lala (1646,9 ha)

Corongiş (592,4 ha)

Zona de conservare specială mai include o serie de arii declarate rezervaţii prin

Legea 5/2000:

rezervaţia botanică „Poiana cu Narcise din Masivul Saca” (5 ha)

rezervaţia mixtă „Peştera şi Izbucul Izvorul Albastru al Izei” (100 ha)

rezervaţia speologică „Peştera Cobăşel” (1 ha)

rezervaţia mixtă „Izvoarele Mihăiesei” (50 ha)

rezervaţia mixtă Bila – Lala (2568 ha)

rezervaţia naturală Izvorul Bătrâna (0,5 ha)

rezervaţia Valea Cormaia (50 ha)

Descrierea unor areale de interes deosebit din zona de conservare specială

Turbăria Tăul Muced

Situat pe culmea principală a Munţilor Rodnei, la obârşia Văii Strâmba ce

coboară la Romuli, vărsându-se în Sălăuţa, Tăul Muced este o mlaştină oligotrofă izolată

la zeci de km de celelalte tinoave din regiune şi este situată la o altitudine de 1400 m.

Tinovul apare ca un ochi de apă înconjurat de un arboret de molid. Iniţial a fost o

depresiune în substratul eocenic (conglomerat) care s-a umplut cu apă din precipitaţii.

În prezent mlaştina are două ochiuri de apă pe o suprafaţă de 1500 m2.

Sfagnetul a format un „lagg” care se întinde pe circa 2 ha, fiind situat la limita

judeţelor Bistriţa Năsăud şi Maramureş, slab dezvoltat înspre Maramureş din cauza

pantei accentuate, mai bine dezvoltat spre sud, pe o pantă mai lină. După sondaje

sumare, grosimea stratului de sfagnet în diferite stadii de turbificare ajunge la peste 4 m.

Pitorescul acestui tinov îl constituie cele două pâlcuri de pin montan prezente pe malul

apei.

Pe stratul de muşchi se găsesc plante reprezentative: Scheuchzeria palustris,

Eriophorum vaginatum, Carex pauciflora, Vaccinium myrtillus, Drosera rotundifolia

A5-11

(plantă carnivoră), Listera cordata, Homogyne alpina, Carex goodenowil, Dicranum

scoparium, Pleurozium schreberi, Polytrichum strictum, Bazzania trilobata, Sphagnum

robustum, S. amblyphyllum, S. magellanicum, S. acutifolium, S. cuspidatum etc.

Conform OM 552/2003, suprafaţa inclusă în conservare specială este de 0,5 ha,

cuprinzând numai luciul de apă şi mlaştina limitrofă. Având în vedere importanţa

ştiinţifică a turbăriei precum şi necesitatea protejării zonei, se impune extinderea

suprafeţei de conservare specială la 2 ha, care înconjoară acest tinov.

Peştera Izvorul Albastru al Izei Peştera a fost declarată rezervaţie prin L 5/2000, având o suprafaţă de protecţie

de 100 ha. Cea mai mare peşteră din judeţul Maramureş (2440 m), situată pe versantul

nordic al Vf. Bătrâna (1710 m), la cota 1250 m. Intrarea în peşteră e monumentală şi

impresionantă, apele ajungând pe fundul unei doline de circa 30 m adâncime.

Peştera are săli de 20-30 m înălţime, cascade înalte de până la 15 m, denivelare

de – 170 m, iar la 300 m de la intrare, apele ajung la baza calcarelor. La contactul cu

şisturile cristaline s-a format „argila de Iza”, un amestec de minerale argiloase (prezenţa

oxizilor de titan). Se dezvoltă în şisturi cristaline sericito-cloroase şi calcare sedimentare.

Importanţa peşterii este dată de geneza sa, determinată prin captarea în

subteran a unui pârâu şi constituirea unui dren carstic de mari dimensiuni pe contactul

dintre calcar şi şisturile cristaline, apoi prin situaţia stratigrafică, tectonică şi

hidrogeologică pe care o reflectă, precum şi prin prezenţa, geneza şi mineralogia

depozitelor de caolin. La importanţa ştiinţifică a peşterii se mai adaugă frumuseţea

galeriilor şi a cascadelor.

Face parte din conservare specială.

Izvorul Bătrâna (Ponorul Izei) Rezervaţie declarată prin L 5/2000 cu suprafaţa de 0,5 ha. Ponorul este o

insurgenţă în care apele pârâului pătrund în peştera Iza. Ponorul de la intrarea în

peştera Izei este o fostă dolină impresionantă, cu pereţii stâncoşi în care apele pârâului

Bătrâna pătrund printr-un mic canion cu cascade; fenomene endocarstice de excepţie,

monumentale, dezvoltate în calcare eocene.

Căi de acces: din Moisei (DN18) se urcă pe DF de pe Izvorul Dragoş 7 km, apoi

pe potecă, pe pârâul Sterpu (denumirea cursului inferior al V. Bătrâna) 4 km până la

ponor. Din Dealul Moiseiului (DN 17C) se urmează DF spre sud, pe V. Izei 7 km până la

A5-12

Izbucul Izei. De aici, încă 400 m km în amonte, apoi 2 km la stânga pe DF, de unde, pe

potecă nemarcată, cca. 1 oră până la peşteră.

Carstul din Dealul Popii Dealul Popii (1230 m) este situat la 1,5 km vest de Valea Vinului. Calcarele

cristaline aparţin seriei de Cimpoiasa (devonian – carbonifer). Cele 7 cavităţi cunoscute

în Dealul Popii (P. Baia lui Schneider, P Speranţei, P lui Mihai, P Rece, P Strâmtă, P cu

Puţ, Grota Baia lui Schneider) au aspecte destul de diferite, dar ceea ce frapează este

caracterul general descendent. Sunt cavităţi cu spaţii largi rezultate din modelarea

polifazică a unor diaclaze (Baia lui Schneider, P. lui Mihai) cât şi cavităţi strâmte şi joase

dezvoltate pe diaclaze de tracţiune gravitaţională (P. Rece, P. Strâmtă, P. cu Puţ). O

morfologie deosebită are P. Speranţei, cu galerii de dimensiuni reduse dar cu aspect

labirintic.

În peştera Baia lui Schneider s-au efectuat lucrări de exploatare a unui minereu

auro-argentifer oxidat denumit „brăuna”, lucrări care au încetat la începutul secolul XIX.

Peştera conţine o cantitate considerabilă de aragonit şi faună cavernicolă. Deşi s-au

scos cantităţi impresionante de aragonit din peşteră, aceasta mai păstrează zone încă

neatinse de dalta omului. Importanţa ştiinţifică este dată de mineralogia acesteia,

speleoteme de calcit şi aragonit, gradul lor de cristalizare şi recristalizare, fiind

excepţionale.

Din fauna cavernicolă identificată în Peştera Baia lui Schneider, P. lui Mihai, P.

Speranţei amintim: Pogonognathellus flavescens (colembol), Plutomurus unidentatus

(colembol), Deuteraphorura silvarius (colembol), Meta renardi (araneid), Lepthyphantes

sp. (araneid), Clubiona sp. (araneid), Kalaphorura tuberculata (colembol), Neanura

muscorum (colembol), Micrargus herbigradus (araneid) etc.

Peştera Cobăşel Declarată rezervaţie speologică prin L 5/2000, peştera este localizată în

versantul stâng al Văii Cobăşel, la circa 6 km de comuna Şanţ şi la 60 m amonte de P.

Râsului. Are o dezvoltare de 570 m şi o denivelare de – 30 m. Se dezvoltă în

formaţiunea carbonatică mediană a seriei de Rebra de vârstă precambriană şi este

constituită din formaţiuni terigene (micaşisturi, cuarţite) cu intercalaţii de gnaise şi

amfibolite. Formele de coroziune (septe parietale şi de tavan) sunt omniprezente.

A5-13

Cele mai frecvente speleoteme sunt cele datorate apelor de condensare,

formaţiuni parietale de tipul coralitelor (Galeria Diaclazei, Galeria Puţului). Formaţiunile

de prelingere (cruste parietale şi dom stalagmitic) sunt prezente la intersecţia Galeriei

Centrale cu Galeria Diaclazei. Cruste carbonatice tapisează etajul superior al Galeriei

Diaclazei.

Peştera Cobăşel, dezvoltată în calcare cristaline, poate fi considerată un model

pentru cavităţile formate din apele de infiltraţie, stagnante la contactul permeabil –

impermeabil. Golurile formate în regim freatic au frecvente cristalizări de tip coralitic,

rezultat al cristalizării din apa de condensare. Galeriile peşterii sunt astfel un excelent

laborator în care poate fi aprofundat modul de formare şi morfologia acestei categorii de

speleoteme.

Este inclusă în zona de conservare specială a PNMR.

Izvoarele Mihăiesei Sector montan din masivul Mihăiasa (1805 m) de pe versantul sudic al Munţilor

Rodnei, declarat rezervaţie prin L 5/2000 cu suprafaţa de 50 ha. În apropierea obârşiei

pârâului Mihăiasa se află Stânca Iedului şi în vecinătate Bujdeie, constituite din roci

cristaline, acoperite în cea mai mare parte de molid, mai rărit spre vârf, unde, locul

arborilor este preluat de arbuşti. Zona este importantă deoarece conservă o populaţie de

cocoş de mesteacăn (Tetrao tetrix).

Având în vedere importanţa ştiinţifică a zonei precum şi necesitatea protejării

acesteia, se impune includerea suprafeţei în regim de conservare specială.

Poiana cu narcise de pe Masivul Saca

Poiana cu narcise (Narcissus angustifolius) pe versantul estic al muntelui Saca,

la o altitudine de 1600 m, este declarată rezervaţie prin L 5/2000, cu o suprafaţă de 5

ha. În perioada de înflorire, poiana oferă o imagine inedită. Zona este caracterizată prin

soluri brune acide, pe alocuri brune acide litice şi soluri negre acide. Alături de narcise

se regăsesc plante ca: Festuca rubra, Trifolium repens, Phleum alpinum, Cerx leporina,

Potentilla anserina, Campanula abietina, Alchemilla hybrida, Veronica serpyllifolia,

Thymus pulcherrimus, Juncus conglomeratus etc (autor).

Tot aici s-au găsit specii interesante de: enchitreide (Cernosvitoviella carpathica,

Achaeta camerani, A. eiseni, Fridericia bisetosa, F. paroniana, F. aurita, F. regularis, F.

hegemon, Henlea heleotropha, Enchytraeus bucholz, Marionina communis, M. filiformis,

A5-14

M. argentea, M. southerni), colembole (Folsomia quadrimaculata, F. inoculata,

Isotomiella minor, Onychiurus globatus, O. spectabilis, Tullbergia affinis, Isotomia

violacea, Hypogastrura succinea, Neanura muscorum, Tomocerus longicornis,

Orchesella spectabilis), lepidoptere (Catascia diludaria, Standfussiana lucernea, Pieris

bryoniae) etc.

Tăurile Buhăescului La sud de culmea Pietrei Albe, sub Vârfurile Buhăiescu se adaposteşte o salbă

de 4 lacuri glaciare alpine, Tăurile Buhăiescu, cunoscute de localnici sub denumirea de

,,ochiuri de mare”, sau Iezerele Buhăescu.

La o jumătate de oră de coborât din şaua Pietrosului se ajunge la primul lac

Buhăescu de forma mai alungită, care captează un pârâu ce izvorăşte din suprafaţa

luciului de apă. Pârâul care se revarsă ajunge in al doile ochi de lac care este şi cel mai

întins ca suprafaţă dintre Tăurile Buhăescu şi cel mai adânc (cel mai adânc dintre

lacurile glaciare alpine din Masivul Munţilor Rodnei (4,6 m).

In aceeaşi linie mai in aval este plasat următorul lac, iar ultimul este deviat in

direcţia sud, pe o poliţă alpină, după care şuvoiul de apă se revarsă în cascade spre

pajiştea alpină până în pr. Buhăescu Mare.

Creasta principală a Munţilor Rodnei Creasta principală a Munţilor Rodnei se include în totalitate în conservare

specială – vegetaţia existentă păstrând urmele glaciaţiunii de interes ştiinţific deosebit –

conform hotărârii membrilor Consiliului Ştiinţific al APNMR.

Pasul Pietrii (1196 m) – Vf. Bătrâna (1710 m) – Podu Bătrânei – Vf. Gropilor

(2063 m) – Vf. Rebra (2119 m) – Vf. Cormaia (2033 m) – Vf. Repedea (2074 m) –Vf.

Negoiasa Mare (2041 m) – Vf. Puzdrele (2188 m) – Vf. Anieşu Mare (2172 m) – Vf.

Laptelui (2145 m) – Vf. Galaţului (2048 m) – Şaua Galaţului (1822 m) – Şaua Gărgălău

(1907 m) – Vf. Gărgălău (2158 m) – Vf. Omului (2135 m) – Vf. Cişa (2139 m) – Tarniţa

Putredului (1960 m) – Vf. Inău (2279 m) – Şaua cu Lac (2140 m)– Vf. Inăuţ (2222 m).

• Zona de conservare durabilă (din afara conservării speciale)

În această categorie se încadrează restul suprafeţei care este limitată spre

exterior de limitele parcului naţional, şi spre interior de limitele zonei de conservare

specială.

A5-15

Zona este administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru

recreere; în această zonă sunt permise activităţile tradiţionale de utilizare a resurselor

regenerabile din parc. În această suprafaţă se află Baia lui Schneider, Izvoarele

Mihăiesei.

Aici sunt permise activităţi de utilizare durabilă a resurselor naturale regenerabile

în conformitate cu PM, Regulamentul PNMR, legislaţia în vigoare. Include zone cu

infrastructură turistică, intravilan (localitatea Valea Vinulu, şi parţial localitatea Borşa),

pădure, fânaţe, păşuni.

Zone ecologice limitrofe PNMR - cu importanţă deosebită pentru specii de faună de interes pentru conservare

Sunt limitrofe parcului şi necesită anumite reglementări cu scopul evitării

fragmentării habitatelor unor specii de interes deosebit, încurajându-se menţinerea

coridoarelor ecologice (de circulaţie) dintre aceste areale şi cele din parc. Astfel se

încurajează păstrarea integrităţii reţelelor ecologice existente. În aceste areale se

recomandă utilizarea durabilă a resurselor naturale regenerabile.

De interes deosebit sunt: Căldarea Gagi, Preluca Măgurii, Vf. Măgurii, Complexul

carstic Tăuşoare – Zalion, Defileul Izei, Zăvoaiele Borcutului, Preluca de sub Piatră,

Poiana cu Bulbuci (Vf. Posuci).

Protejarea diverselor specii, habitate şi ecosisteme dincolo de limita parcului se

impune ca o necesitate, astfel:

Căldarea glaciară Gagi – zonă de creastă principală neinclusă în limitele PNMR,

reprezintă un refugiu important pentru o serie de mamifere mari (Rupicapra

rupicapra, Ursus arctos, Canis lupus, Cervus elaphus etc.), efectivele migrând

periodic în interiorul parcului, aşadar activitatea de vânătoare în această arie se

va sista. Se va urmări reglementarea, respectiv neavizarea cotelor de recoltă pe

raza de creastă neinculsă în parc, precum şi în această căldare glaciară.

Preluca şi Vf. Măgurii – zonă importantă din punct de vedere avifaunistic, de

asemenea cota de recoltă se va reglementa, aşa încât activitatea de vânătoare se

va sista.

A5-16

Complexul carstic Tăuşoare – Zalion – zonă carstică de interes deosebit, ce

necesită măsuri de protecţie a sistemului de ape subterane.

Peştera Izvorul Tăuşoarelor este rezervaţie declarată prin Legea 5/2000

cu suprafaţa de 71 ha, situată pe Izvorul Tăuşoarelor, afluent de stânga al Văii

Gersa, în apropiere de limita vestică a Parcului. Descoperită de învăţătorul Leon

Bîrte in anul 1915, peştera are o dezvoltare de peste 16 km, fiind un carst în

calcare sedimentare puternic tectonizate, de vârstă eocenă.

Valoarea ştiinţifică poate fi rezumată la enumerarea câtorva fenomene şi

factori: morfologia peşterii prin excelenţă tectonică; dimensiunea şi denivelarea ei

(adâncime de peste –470 m), fiind una dintre cele mai adânci peşteri din

România; peştera adăposteşte un mineral foarte rar – mirabilitul (Na2SO4 x 10

H2O); în Sala Bilelor au fost descoperite peste 40 bile de calcar, noduli

singenetici, fenomen nedescris în altă peşteră; aici trăieşte diplopodul troglobiont

Romanosoma bârtei, specie endemică pentru Munţii Rodnei, denumire care

cinsteşte numele descoperitorului – Bîrte Leon; în Galeria Gipsului se găsesc

cele mei frumoase cristale de ghips din peşterile României (I. Viehmann), fiind

vorba despre cristale de selenit curbate ce imită morfologic o floare (antodite);

oase de Ursus spelaeus.

Peştera Jgheabul lui Zalion este considerată afluent al carstului subteran

de la Tăuşoare, sau o „galerie laterală” a P. Tăuşoare. Această peşteră are o

lungime de 2121 m cu o denivelare de – 226 m, fiind dezvoltată în lungul unei

diaclaze strâmte şi prevăzută cu 20 de cascade.

Defileul Izei – este o zonă de interes peisagistic deosebit, cu ihtiofaună

reprezentativă, şi peisaje spectaculoase prin amploarea pereţilor de calcar care

străjuiesc cursul superior al Văii Iza de la Poiana Izei până la ieşirea acesteia (6

km) din fondul forestier. Ncesită restricţionarea activităţii de pescuit şi încadrarea

suprafeţelor forestiere în categorii de protecţie a solului şi peisajului.

Creasta principală: la vest – Pasul Şetref (817 m) – Capul Muntelui (1194 m) –

Vf. Muncelu (Piatra Gheroasă, 1703 m); la est – Prelucile Gajei – Pasul Rotunda.

A5-17

Zăvoaiele Borcutului Depunere de travertin şi tuf calcaros din care ies la suprafaţă ape

minerale şi CO2 liber, rezervaţie situată la limita parcului, la poalele sud-vestice ale

Masivului Bătrâna, la confluenţa P. Bârloaia cu Izvorul Pietrei, care alcătuiesc

Valea Strâmbă, afluent al Văii Sălăuţa.

Aceste izvoare au fost declarate rezervaţie prin L 5/2000 cu suprafaţa de 1 ha.

Apele minerale de pe V. Strâmba pot fi încadrate în categoria apelor feruginoase,

bicarbonate, sodice, calcice, magneziene, carbogazoase, fiind situate pe un con

de travertin ce ocupă o suprafaţă de circa 800 m2 şi este acoperit de o pădure de

conifere. Izvorul din pârâul afluent de dreapta al pârâului Bârloaia este captat

într-o fântână, are debit de 3500 l /24 ore şi o apă feruginoasă, bicarbonatată,

calcică, magneziană şi cu emanaţii puternice de CO2.

Un al doilea izvor cu debit apropiat de primul, apare ca o fântâniţă în

travertin, iar în apropierea lui se găsesc celelalte izvoare, care datorită obturării

canalelor de ieşire înspre suprafaţă au debite scăzute, dar degajă puternic CO2

(mofetă). Mineralizarea apelor de pe V. Strâmba este cuprinsă între 4850 – 5254

mg/l, elementele predominante fiind CO2, Ca, Na, Fe, Mg.

Poiana cu bulbuci (Trollius europaeus) din Vf. Posuci Situată la limita vestică a parcului şi la limita judeţelor Maramureş şi Bistriţa

Năsăud, are o suprafaţă de 2 ha, în zona Vf. Posuci, ajungându-se uşor din

Pasul Şetref, într-o jumătate de oră pe traseu de creastă. Poiana cu bulbuci

constituie un peisaj încântător în perioada de înflorire, aici găsindu-se şi multe

specii de orhidee, Arnica montana, molidul candelabru etc.

Piatra Ţibăului Reprezintă un uriaş bloc de dolomite cristaline, evidenţiindu-se in peisaj prin

grandoare lânga DN 18. Se află la 4 km în aval de limita NE a PNMR, lângă

confluenţa pârâului Ţibău cu Bistriţa Aurie. Prin L. 5/2000 a fost declarată

rezervaţie botanică cu suprafaţa de 20 ha. Importanţa ştiinţifică reprezintă unele

specii rare sau endemice pentru ţara noastră: Silene dubia, Silene zawadzkii,

Dianthus tenuifolius, Antilis macrocephala, Melampyrum saxosum, Campanula

carpatica etc. (Gh. Coldea, Gh. Pânzariu, 1987).

A5-18

2. Parcul Naţional Călimani Parcul acoperă în întregime masivul muntos Călimani care este situat în partea

nord-vestică a grupei centrale a Carpaţilor Orientali, între cursul superior al Mureşului şi

Depresiunea Dornelor. Administrativ, se află pe teritoriul judeţelor Suceava, Mureş,

Harghita şi Bistriţa Năsăud.

Craterele acestor munţi au erupt ultima dată în Cuaternarul inferior, adică în

urmă cu circa 2-5 milioane de ani. Masivul Călimani, aparţinând arcului andezitic, este

format din lave alternate cu cenuşi vulcanice. Călimani Izvor, Voivodeasa, Răchitiş,

Pietrosul constituie zona de maximă frământare geologică, având un diametru de

aproximativ de 10 km; acest perimetru este de un pitoresc aparte. Potcoava Călimanilor,

adică crestele cu altitudinea medie de 2000 m, reprezintă marginea vechii caldeire, iar

platourile exterioare – curgerile de lavă din crater. Grotele Luanei, cu stalactite şi

stalagmite metalice, au luat fiinţă din aglomeratele şi tufurile vulcanice din caldeira

A5-19

Călimanilor. Valea Neagră, cu o diferenţă de nivel de aproximativ 1 km faţă de creasta

principală, dovadă a puternicei eroziuni care a permis succesiunea scurgerilor de lavă, a

străpuns craterul şi se prezintă ca o depresiune în care se îngrămădesc o succesiune de

culmi. Între Călimani Izvor şi Călimanul Cerbului se găseşte un crater vulcanic cu

diametrul de circa 1 km.

Deşi Călimanii se numără printre cei mai puţin populaţi munţi din România, ei nu

sunt feriţi de ameninţarea omului: exploatările de sulf au distrus definitiv ecosistemele

montane din zonă.

Geologie şi morfologie. Munţii Călimani sunt cei mai înalţi (2.102 m în Vf.

Pietrosul) şi masivi din cadrul lanţului vulcanic românesc şi sunt alcătuiţi în special din

andezite, rezultate în urma a două faze eruptive majore. Acestea au imprimat trăsăturile

de bază ale masivului: un platou vulcanic dominat de caldera Călimani, cu vizibile urme

ale vechilor cratere.

În urma proceselor de îngheţ – dezgheţ au apărut la baza unor versanţi

adevărate “mări de pietre”. Gheţarii montani si-au lăsat amprenta prin forme mai puţin

expressive: fenomene periglaciare, pe versantul Nordic al Reţiţişului, Pietrosului şi pe

flancul vestic al Bistriciorului.

Prin eroziune diferenţiată au luat naştere forme de relief interesante: stâncile

uriaşe „Pietrele Roşii” şi „12 Apostoli”, stâncile din jurul vârfurilor Tihu (Nefertiti) şi

Ciungetu.

Vulcanocarstul este present atât prin forme de suprafaţă (lapiezuri, alveole etc.),

cât şi prin forme de interior (Grotele Luanei, Palatul de Ciocolată cu forme de scurgere

limonotice), dar care au fost complet distruse prin exploatarea sulfului în carieră (în

Muntele Negoiul Românesc).

Rezervaţia geologică 12 Apostoli este situată pe creasta ce leagă Neagra

Şarului de Vârful Tămău şi Vârful Pietrele Roşii. Aici, o privelişte fascinantă, uluitoare ni

se deschide înaintea ochilor, transpunându-se parcă într-o lume mitologică, populată de

personaje fantastice: Guşterul, Moşul, Dragonii, Nefertiti, Cămila, Cei 40 de Mucenici, 12

Apostoli. Aceste ciudate forme de piatră par a fi modelate de zei. Rezervaţia este uşor

accesibilă dinspre localitatea Gura Haitii. Formaţiunile sunt înconjurate de jnepenişuri

dense, foarte îndrăgite de cocoşul de mesteacăn.

În Călimani există şi o Rezervaţie forestieră de jnepeniş şi zimbru, cu o

suprafaţă de aproximativ 384 ha, inclusă în Legea 9/1973 privind protecţia mediului.

A5-20

Aceasta cuprinde pădurile şi jnepenişurile situate în perimetrul dintre izvorul pârâului

Neagra Şarului şi Vârful Răchitiş. Amestecul de molid şi zâmbru de aici este unic în

România, interesantă fiind şi prezenţa arinului (Alunus viridis), cu rol deosebit în fixarea

solului, şi scoruşului (Sorbus aucuparia), prezenţi până pe la 1800 m altitudine; mai

întâlnim rododendron şi ciuboţica – cucului. Pe teritoriul acestei rezervaţii se găseşte o

curiozitate speologică – Grotele Luanei, descoperite în anul 1961 de către geologul Emil

Butnaru.

Trasee turistice marcate din Munţii Călimani:

- traseul 1: Vatra Dornei – Poiana Spânzului – Buza Şerbii – Apa Rece –

Neagra Şarului

- traseul 2: Neagra Şarului – 12 Apostoli – Vârful Tămău – Şaua Negoiului

– Vârful Răchitiş – Iezerul Călimanului – Gura Haitii

- traseul 3: Gura Haitii – Valea Panacului – Vârful Pietrele Roşii – sat

Dornişoara

- traseul 4: Gura Haitii – Poiana Izvoarele – Vârful Pietrosu

- traseul 5: Gura Haitii – 12 Apostoli – Poiana Negri

- traseul 6: Vârful Bistriciorul – Şaua Gruiului – Vârful Pietrosu – Vârful

Negoiul Unguresc – Vârful Răchitiş – Vârful Bradul Ciont – Şaua

Voivodeasa

- traseul 7: exploatarea minieră Călimani – Vârful Răchitiş – staţia şi

cabana meteo

În Munţii Călimani se poate practica şi turismul de aventură, de la rafting, pe

Valea Bistriţei, la parapantă, alpinism, schi. Pentru cursele de mountainbike există un

traseu care porneşte din Gura Haitii spre Vârful Răchitiş şi un altul în zona Lacului

Colibiţa. În zona fostelor exploataţii de neferoase şi forestiere de sub Răchitiş, spre Gura

Haitii, şi dinspre Munţii Suhard sau Rarău – Giumalău se poate practica off road, ATV

sau Quad. Firme specializate în Team Building organizează în Munţii Călimani Eco

Challenge cu o durată de mai multe zile. Se înnoptează la cort sau la tradiţionalele

stâne, propunându-se, ca divertisment, traversări de râuri cu pluta ori partide de pescuit

cu undiţe improvizate. Se mai practică iarna snowmobile, canioning, dirt track, hipism, tir

cu arcul, paintball, ture de munte şi alpinism, iar vara – sporturi nautice. Există

posibilitatea de a participa la partide interesante de vânătoare sau de pescuit sportive pe

Lacurile Izvorul Muntelui sau Colibiţa.

A5-21

3. Parcul dendrologic de la Arcalia La 17 km vest de Bistriţa, lângă satul Arcalia, comuna Şieu Măgheruş, se află

unul din cele mai frumoase parcuri dendrologice din ţară (16 ha), amenajat de Bethlen

Balasz. Aici cresc aproximativ 150 de specii de arbori şi arbuşti din diferite zone ale

globului: molid caucazian, brad argintiu, salcâm japonez.

În fiecare an, în periaoda august – septembrie, la Centrul Regional de

Francofonie Arcalia (din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj – Napoca), care

funcţionează în vechiul şi frumosul castel al contelui Bethlen, se organizează Tabăra

internaţională de pictură, grafică şi sculptură Arcalia.

4. La sărătură În satul Blăjenii de Jos, comuna Şintereag, există o rezervaţie botanică „La

sărătură” cu o fântână cu apă sărată, plante specifice sărăriilor, izvoare sărate, mici bălţi

şi nămol sărat.

O suprafaţă de aproximativ 22 ha, arie naturală protejată de interes naţional, La

sărătura, este propusă ca sit de importanţă comunitară (sit Natura 2000) şi se află în

procedura de verificare şi validare la Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.

Obiectul ocrotirii îl constituie specia Armeria maritima Willd, plantă baltic-central

europeană, fiind una din puţinele locaţii din România unde se găseşte. Habitatul format

de această specie este considerat un habitat prioritar, la nivelul Uniunii Europene, 1340*

Inland salt meadows – Pajişti sărăturate continentale, necesitând declararea de arii

speciale.

Acest sit reprezintă cea mai bine conservată zonă sărăturată din judeţul Bistriţa –

Năsăud. Zona cunoscută de localnici sub denumirea de „La Sărătura” este inundată

puternic primăvara având un pronunţat caracter mlăştinos, în această perioadă.

Vegetaţia este săracă fiind reprezentată în principal de specii halofile:

- Armeria maritima

- Salicornia europaea

- Scorzonera cana

- Aster tripolium etc.

Specii de păsări:

A5-22

- Ciconia ciconia (barza)

- Accipiter gentilis (uliu porumbar)

- Accipiter nisus (uliu păsărar)

- Corvus corax (corbul)

- Falco tinnunculus (vânturel roşu)

- Gallinula chloropus (găinuşa de baltă)

- Motacilla alba (codobatura albă)

Amfibieni şi reptile:

- Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă)

- Triturus cristatus (triton cu creastă).

5. Masivul de sare de la Sărăţel – comuna Şieu Măgheruş

Rezervaţie geologică (la 12 km sud-vest de Bistriţa), unde s-a amenajat un bazin

cu apă sărată pentru tratarea reumatismului (proprietăţi techirghiol).

6. Râpa cu păpuşi de lângă Domneşti

Rezervaţie geologică ce cuprinde un microrelief sculptat de natură de-a lungul

erelor geologice.

7. Râpa Mare de lângă Budacul de Sus (la 20 km sud-est de Bistriţa),

rezervaţie paleontologică.

8. Pădurea din Şes de la Orheiul Bistriţei – arbori de 60-80 ani, sol

mlăştinos favorabil prezenţei lalelei pestriţe – unică în lume.

9. Vulcanii noroioşi de la Monor, la ieşirea înspre Batoş în zona

mlăştinoasă “La gloduri” – locul unde “bolboroseşte şi te ceartă pământul”, cum spun

bătrânii satului – rezervaţie geologică.

A6-1

ANEXA 6. PARCUL NAŢIONAL BUCEGI

Parcul Natural Bucegi este situat în partea estică a Carpatilor Meridionali şi cuprinde

integral Masivul Bucegi desfasurat sub forma unui amfiteatru cu deschidere sudica şi delimitat

de abrupturi ce depasesc frecvent 1000 m fata de zonele limitrofe, precum si perimetre limitate

din Masivul Leaota, muntii Dudele (1954 m), Raciu (1518 m) si Ratei.

A6-2

Limita vestică este de natură structural-tectonică şi morfohidrografică. In partea sa

sudica, valea Brateiului si Saua Bucsa despart Bucegii de Masivul Leaota, iar spre nord,

obarsiile vailor Moieciu (Grohotisului) şi Simon, de terminatiile Leaotei şi Culoarului Bran –

Rucar – Dragoslavele.

Limita nordica este cea mai impunatoare, printr-un abrupt tectono-structural (front de

cueste), fragmentat de vai glaciare, care domina cu 1200 – 1400 m Culoarul Rasnovului şi

Clăbucetele Predealului.

Catre est, Culoarul Prahovei formeaza limita cea mai bine definita şi cel mai

impresionant abrupt tectonoeroziv din Romania (Abruptul Prahovean), care are denivelari de

1000-1500 m si este fragamentat de numeroase văi sau torenţi fluvionivali, cu izvoare si

cascade.

In sud, pante mai domoale, cu frecvente rupturi de +/- 200m fac trecerea catre

Subcarpati, fiind delimitat de valea Izvorului si valea Ialomicioarei separate prin muntele

Paduchiosu.

Fizionomia Masivului Bucegi tradeaza structura si litologia ca elemente de baza in

individualizarea sa teritoriala. Nodul geografic principal il constituie Vf. Omu (2505 m) ce

corespunde unei zone in care conglomeratele includ in masa lor blocuri de roci cristaline si

calcare. Din acest varf se desprind doua inii de relief cvasigeometrizate cu aliniamente de

varfuri: varfurile din est delimiteaza Abruptul Prahovean (Costila 2498 m, Caraiman 2384m,

Jepii Mici 2143m, Jepii Mari 2072m , Piatra Arsa 2001 m, Furnica 2103m, Varful cu Dor 2030m

si Vanturis 1851m) iar cele din vest Abruptul Branean (Doamnele 2181m, Tataru 1998m,

Lucacila 1895m, etc.).

Relieful de creasta este cel mai impunator, cele tectonice si de eroziune incadrand sub

forma unui semicerc edificiul Bucegilor. Cuestele de eroziune alcătuiesc un al doilea front de

culmi (intern) care poate fi reconstituit in configuratia cumpenei de ape Ialomita – Izvorul Dorului

formata dintr-un sir de curmaturi si varfuri (Babele, Cocora, Laptici, Blana, Nucet, Oboarele si

Dichiu).Eroziunea diferentiata din Masivul Bucegi este subliniata atat de abrupturi, cat si de

relieful carstic. In lungul Ialomitei se desfasoara in calcar cheile: Pestera Ursilor, Tatarul Mic,

Tatarul Mare, Zanoaga Mica, Zanoaga Mare, Orzei si Dobresti. Specifice carstului sunt si vaile

de tip “horoaba” cu rupturi de panta mari si surplombe conditionate de un drenaj subteran.

Cele mai numeroase pesteri sunt amplasate in cheile Pesterii, Tatarului, Zanoagei si pe

valea Rateiului. Oscilatiile climatice au fost inregistrate sub diverse forme. Pe conglomeratele si

gresiile eterogene din Bucegi s-au format “Babele” si “Ciupercile”, sub actiunea fenomenelor de

siroire, a regimului de inghet–dezghet diferentiat si a coroziunii eoliene.

Aspecte cu totul caracteristice ridica morfologia glaciara a Bucegilor. Actiunea ghetarilor

cuaternari este localizata in jurul Vf. Omu; masa de gheata a mulat vaile dispuse radiar

(Ialomita, Obarsia, Sugarilor si Doamnei in sud, Cerbului si Morarului in est, Tiganesti, Malaiesti

si Urlatoarelor in nord si Gaura in vest) si suprafetele slab inclinate. Formele glaciare de

A6-3

acumulare nu sunt reprezentative pentru Bucegi, pozitia, tipul si numarul morenelor fiind foarte

controversate.

Altitudinea, masivitatea, configuratia vailor si a interfluviilor ca si pozitia in extremitatea

estica a Carpatilor Meridionali explica particularitatile climatice si implicit reflectarea acestora in

peisajul Masivului Bucegi. Un prim aspect este cel legat de etajarea climatica, astfel la Vf. Omu

temperatura medie anuala este de -2,5º C iar la Sinaia la statia meteo Cota 1500 de 3,7º C.

Inghetul are o frecventa mare fiind posibil in tot cursul anului la altitudini de peste 1800 m unde

si numarul zilelor cu si fara inghet este egal, cu efect puternic pe suprafetele inclinate.

La altitudini de peste 2400 m covorul vegetal este discontinuu alcatuit din plante

oligoterme. Pe “Podul” Bucegilor predomina pajistile de teposica Nardus stricta si de parusca

Festuca ovina ssp. sudetica. In circurile glaciare de pe vaile Ialomita, Malaiesti, Tiganesti factorii

edafici favorizeaza dezvoltarea jnepenisurilor, a palcurilor de pajisti subalpine cu tufarisuri de

smirdar, afin, merisor.

Expozitia diferita a pantelor, albedoul calcarelor, prezenta bazinetelor adapostite, a

vailor puternic incrustate se reflecta in gradul de insolatie si implicit in repartitia vegetatiei,

respectiv extensiunea molidisurilor pe versantul nordic sau penetratia acestora pe vaile cu

inversiuni termice. Tot un rezultat al conditiilor climatice sunt padurile de molid cu exemplare de

tisa si brad din abruptul Bucegilor, la care se asociaza la altitudini mai mici fagul.

Resursele de apa ale Masivului Bucegi confirma influenta pe care o are etajarea

bioclimatica, structura si litologia. Principalele artere hidrografice sunt Ialomita care formeaza un

bazin simetric si Prahova care prin afluentii sai detine suprafata cea mai mare din Bucegi.

Periferia nordica este drenata de vai afluente ale Rasnoavei iar partea de vest este

drenata de afluentii colectati de vaile Poarta si Bratei.

Situat in apropierea unor axe vechi si foarte active de circulatie ca cea a Prahovei si a

culoarului Bran – Rucar – Dragoslavele precum si a unor centre industriale cu o mare

concentrare a populatiei, Masivul Bucegi a inregistrat mutatii de fond in structura patrimoniului

natural si a peisajului.

Activitati de traditie favorizate de bogatia pasunilor si de apropierea de drumurile de

transhumanta sunt cele pastorale. Importante modificari au aparut datorita valorificarii lemnului,

a exploatarii calcarelor precum si a valorificarii potentialului energetic al zonei.

Calitatea peisajului din Masivul Bucegi constituie o componenta de baza a activitatii

turistice a carei valorificare cunoaste o continua evolutie. In Bucegi se afla cele mai vechi

cabane din Carpati la altitudini mari, o bogata retea de transport pe cablu, sosele modernizate,

trasee turistice si trasee de alpinism. Platoul Bucegilor si Abruptul Prahovean constituie o zona

de turism permanent cu solicitari maxime in sezonul de iarna iar valea Ialomitei o adevarata axa

turistica a Masivului care concentreaza reteaua de sosele, de marcaje si de cabane din aceasta

zona.

A6-4

LOCALIZARE SI ACCES Parcul Natural Bucegi este localizat pe teritoriul administrativ a trei judete: Dambovita,

Prahova si Brasov, fiind situat in extravilanul localitatilor: Sinaia, Busteni, Azuga, Bran, Simon,

Moeciu. In perioada de elaborare a Planului de Management este in curs de derulare procedura

legala pentru obtinerea Autorizatiei de Mediu pentru proiectul de “Extindere a zonei de intravilan

a Comunei Moroieni” si elaboarea P.U.G.-ului acestei localitati. Conform acestui proiect in

perimetrul Parcului vor fi constituite un numar de 3 zone turistice montane, Zona Montana

Pestera-Scropoasa, Zona Montana Galma-Scropoasa, Valea Rateiului, Valea Brateiului,

precum si Zona Valea Ialomicioarei, Sanisoara, Poiana Muschiului, Carpenis, Cota 1000 avand

ca punct de plecare unitatile turistice deja infiintate in aceste zone .

Puncte de acces in Parcul Natural Bucegi: Auto

Dambovita

Targoviste - Fieni – Runculetu – Valea Raciului

Targoviste - Moroieni (Pucheni) – Valea Ialomitei – Valea Brateiului

Targoviste - Moroieni(Glod) – Sanatoriul Moroieni – Orzea

Prahova

Ploiesti – Sinaia – Valea Izvorului – Paduchiosu – Cuibu Dorului – Dichiu

Ploiesti – Sinaia – Valea cu Brazi – Cota 1400

Busteni – Cabana Gura-Diham

Brasov

Predeal – Pasul Rasnoava – Cabana Forban – Saua Baiului – Poiana Izvoarelor

Rasnov – La Uzina Electrica – Valea Glajeriei

Bran – Valea Poarta – Poiana Urlatoarea – Cascada Urlatoarea

Bran – Valea Simonului

Bran – Moeciu de Sus – Valea Grohotisului Telecabina: Sinaia spre cota 2000, Busteni spre cabana Babele si Pestera. Trasee turistice: plecarea se face din localitatile: Moroieni, Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal,

Bran, Rasnov, Moieciu, etc.

Zonarea interioara in sectoare Pentru buna administrare a patrimoniului natural incredintat cat si pentru monitorizarea

permanenta a tuturor activitatilor ce se desfasoara in perimetrul Parcului a fost necesara

delimitarea unui numar de 11 sectoare, numar ce corespunde incadrarii cu agenti de teren

stabilita prin H.G. 230/2003. La delimitarea acestor sectoare s-a avut in vedere diversitatea

patrimoniului natural, omogenitatea in ceea ce priveste proprietarii/administratorii de drept,

posibilitati de acces, cazarea personalului, etc.

A6-5

DREPTUL DE PROPRIETATE/ADMINISTRARE SI DE FOLOSINTA AL TERENURILOR

Din care suprafete in Ha

Judetul Total

Fond

fore

stie

r nat

iona

l

Pasu

ni s

i gol

alp

in

Jnep

enis

uri s

i rar

isti

natu

rale

din

sub

alpi

n

Tere

n af

eren

t cla

diri

Dru

mur

i alte

le d

ecat

ce

le fo

rest

iere

Car

iere

de

calc

ar

Luci

u de

apa

Con

stru

cti (

caba

ne,

refu

gii,s

tatii

tele

cabi

na)

Parti

i de

schi

- bo

b

Stan

carii

Dambovita

16153 11078.1 4462.2 257.7 3.8 28.4 53.2 111.6 20 0 137.8

Prahova 8517 4735.5 3157.8 391 5.3 34.3 12.4 0 6 10.3 165.3

Brasov 7961 5470.9 1844.3 183.2 1.6 0 0 0 0.5 0 460.6

Total 32632 21284.5 9464.3 831.9 10.7 62.7 65.6 111.6 26.5 10.3 763.7

% 100% 64.8 32.9 0.55 0.1 0.09 0.21 0.58 0.006 0.04 0.72

Structura generala a Parcului Aceasta structura este principalul instrument de lucru al Consiliului Stiintific al Parcului

Natural Bucegi, pentru conservarea rezervatiilor si al monumentelor naturii, a peisajului,

avizarea investitiilor, managementul si dezvoltarea durabila a ariei protejate.

Structura generala a fost stabilita prin Decizia nr. 2 a Consiliului Stiintific, decizie ce a

fost adoptata in sesiunea de lucru a acestuia din 2 iulie 2005 si este urmatoarea:

1. Perimetre cu turism intensiv:

− Valea Ialomitei intre statia de telecabina Pestera si bazinetul Bolboci, cu exceptia

sectoarelor de chei, stancarie sau padure;

− Zona Sinaia-Furnica, intre cotele 1300-2000, cabana Miorita pana in Dorului;

− Valea Cerbului, aval de Gura Diham;

− Platoul Bucegi, in perimetrul cabanelor Piatra Arsa-Babele-Caraiman;

− Platoul Palanca;

− Domeniul schiabil Zanoaga-Bran;

2. Perimetre cu zone salbatice si peisaj nedegradat:

− Flancul vestic si nordic – perimetrul Valea Coteanu, Saua Tataru-Strungulita, baza

grohotisului, flancul vestic si nordic, Valea Glajariei, marginea Poienii Morarului, Valea

Cerbului, Saua Obarsia, Culmea Muntelui Obarsia, marginea vestica a bazinetului

Ialomita – Sugarile, Cheile Ursilor, baza stancariei din Poiana Horoaba;

− Flancul sud-vestic: Zanoaga-Lucacila, Orzea-Zanoaga, Cheile si Coltii Rateiului, Platoul

Carstic din muntele Lespezi;

− Flancul sud-estic: Bazinul Vanturis-Coltii lui Barbes;

A6-6

− Abruptul Prahovean: de la Valea Sfanta Ana pana la Valea Cerbului inclusiv muntele

Caraiman (Claile, Vf. Caraiman, Vf. Costila).

3. Perimetre afectate de exploatari industriale:

− Cariera Lespezi;

− Cariera Carpinis;

− Cariera Furnica – Sinaia;

− Cariera Zanoaga Mare;

− Bazinetul Bolboci – Aval (organizarea de santier a barajului);

− Captarea Ogasul Spumos (Romaqua).

DESCRIEREA MEDIULUI FIZIC

Geologie

Din punct de vedere geologic Parcul Natural Bucegi cuprinde, in limitele sale, doua

entitati structurale majore si anume: Panza Getica a Carpatilor Meridionali spre vest si zona

flisului Carpatilor Orientali la est. Zona de contact a celor doua structuri este ascunsa sub aria

de dezvoltare a conglomeratelor de Bucegi medii si superioare.

In partea vestica a Masivului, delimitata de raul Ialomita, de sub conglomeratele de

Bucegi, apar la zi formatiuni cristaline si depozite sedimentare Jurasice si Cretacice

(Neocomian – Aptian inferior), in timp ce pe versantii estici si sudici ai Masivului apar la zi

depozite de flis Neocomian pana la Aptian.

Formatiunile cristaline cele mai raspandite sunt sisturile cristaline ale Seriei de Leaota cu

Seria de Laresti – Tamas si Subseria Calus – Tamasel.

Formatiunile sedimentare care acopera cristalinul de Leaota apartin Jurasicului si

Cretacicului inferior.

In cadrul Parcului Natural Bucegi se dezvolta depozite medio- si neojurasice, apartinand

Seriei de Brasov precum si Seriei de Pre-Leaota diferentiate prin litofaciesul formatiunilor

sedimentare. Formatiunile mai sus mentionate sunt bine reprezentate pe Muntele Lespezi,

Zanoaga, Cheile Zanoagei, Cheile Rateiului, Muntele Gaura, Valea Horoabei, Cheile si Valea

Tatarului.

Seria de Pre-Leaota apare in partea de nord-vest a Masivului Bucegi, din Valea Gaura

pana sub Muntele Ciubotea cuprinzand calcare oolitice, pseudoolitice, avand in baza micro-

conglomerate cuartitice.

Formatiunile eocretacice ale Panzei de Ceahlau sunt alcatuite din:

− Formatiunea de Sinaia – in partea inferioara sisturi argilo-grezoase si argilo-siltice cu

intercalatii de calcite si calcarenite, cu microfauna sedimentara, iar la partea

superioara sisturi argilo-siltice si argilo-grezoase cu intercalatii de gresii calcaroase.

A6-7

In cadrul lor apar olistolite din calcare Jurasice fosilifere cum sunt cele de la Plaiul

Hotilor, la limita sudica a Parcului;

− Formatiunea Comarnic – depozite de flis grezos, calcaros, cu intercalatii de brecii

cenusii la partea inferioara si crem la partea superioara, ultima fiind caracterizata de

prezenta calcarelitelor sistoase, fosilifere, cu amoniti de varsta barreniana;

− Formatiunea Piscul cu Brazi (Aptian inferior si mediu) cunoscuta si sub numele de

flisul marno-grezos ruginiu este mai raspandita pe versantul estic al Bucegilor intre

formatiunea de Comarnic si conglomeratele de Bucegi. Este alcatuita din gresii

calcaroase cu alteratii ruginii, marne argiloase si nisipoase precum si din siltite

marno-argiloase fin micacee ;

− Flisul grezos si grezos-conglomeratic se dezvolta la partea superioara a formatiunii

Piscul cu Brazi, mai gros in partea de sud a masivului (Muntele Paduchiosu) si

progresiv mai subtire catre nord (Valea Jepilor) unde conglomeratele si gresiile se

intercaleaza intre depozitele de flis marno-grezos. Conglomeratele asociate acestui

flis, constituite din elemente calcaroase caracteristice, sunt cunoscute sub numele

de Conglomerate de Bucegi.

− Alte varietati de roci in flisul Aptian – apar pe langa Conglomeratele de Bucegi pe

versantul vestic al masivului si sunt alcatuite din breciile si conglomeratele de tip

Raciu, foarte dezvoltate pe culmile Galma, Piscul cu Brazi si Raciu, disparand la

nord de Valea Alba la limita cu Conglomeratele de Bucegi;

− Breciile conglomerate de tip Rotunda intercalate in flisul grezos bine reprezentate

intre Plaiul Domnesc si Piciorul Paduchiosului;

− Conglomeratele peligene de tip Peles, reprezinta fundamentul calcarelor de la Sf.

Ana, Valea Pelesului si Piatra Arsa;

− Breciile conglomerate de tip Diham, apar pe Muntele Diham, Paraul Morarului, Valea

Glajeria si sunt constituite din sisturi cuartice sericito-cloritoase neojurasice;

− Conglomeratele calcaroase de tip Velicanul Mic cu elemente calcaroase provenite

din calcare Aptiene, au fost semnalate in carierele de la Furnica, Sf. Ana, Piatra Arsa

si Paraul Rece.

Formatiunea Molasa albiana, cuprinde conglomeratele de Bucegi medii si

conglomeratele de Bucegi superioare, asociate cu gresiile de Babele si de Scropoasa-Laptici.

Aceasta formatiune reprezinta versantul estic al Masivului atingand o grosime de 1400 m.

Gresia de Scropoasa - Laptici se dezvolta in partea centrala a Masivului, versantul estic al

Ialomitei unde se intrepatrunde cu gresia de Babele.

Masivul Bucegi reprezinta un larg sinclinal, de directie NS, cuprinzand depozite

sedimentare mezozoice, asezate in transgresiune peste un fundament de sisturi cristaline.

Aceste depozite sunt formate, in cea mai mare parte, din calcare jurasice, conglomerate de

Bucegi si gresii micacee. Catre marginea rasariteana masivului, in portiunea inferioara a

A6-8

versantului prahovean, conglomeratele de Bucegi se reazema pe formatiunile flisului Cretacic

inferior, cuprinzand Stratele de Sinaia, precum si depozite marnoase si gresoase, apartinand

etajelor Barremian si Aptian.

Calcarele jurasice sunt indeosebi de bine reprezentate in Culmea Strunga si pe V.

Ialomitei, dand o nota deosebita peisajului, prin fenomenele carstice.

De-a lungul intregului versant vestic al masivului, intre calcarele jurasice si fundamentul

cristalin, se interpun depozite silicioase de tipul jaspurilor cu radiolari, reprezentand Malmul

inferior, precum si gresii si calcare nisipoase brune apartinand Doggerului. Conglomeratele de

Bucegi constituie mare masa a sinclinalului acestui masiv. Catre vest ele se reazema pe

calcarele jurasice din zona Tatarului-Strunga-Ciubotea si se intind peste V. Poarta pana in

regiunea Bran, in acesta portiune acoperind direct cristalinul. Conglomeratele de Bucegi sunt

calcaroase, poligene.

Geomorfologie

Parcul Natural Bucegi este bine delimitat ca unitate geografica de abrupturi tectono-

structurale de dimensiuni mari care se opresc in vaile Prahovei, Cerbului si Brateiului, ori se

continua pe culmi mai joase spre culoarele depresionare ale Branului. Inaltimea maxima atinsa

in Parc este de 2505m (vf. Omu). Inaltimea reliefului determina etajarea conditiilor de sol, vegetatie si clima, rezultand un

peisaj armonios si complex.

Muntii Bucegi sunt alcatuiti din doua ramuri principale, in forma de potcoava, care inchid

intre ele bazinul superior al Ialomitei. Cele doua culmi pornesc din vf. Omu, punctul culminant al

masivului si din care se desprind alte ramuri secundare.

Platoul Bucegilor este mai dezvoltat in ramura estica a masivului, la sud de vf. Omu,

ingloband micile platouri din muntii Costilei, Caraimanului, Jepii Mari, Jepii Mici, Piatra Arsa,

Vanturis.

Pe partea dreapta a vaii Izvorul Dorului, Platoul Bucegilor se continua cu culmile

rotunjite: Baba Mare, Cocora, Laptici etc.

In ramura vestica a muntilor Bucegi, platoul prezinta in componenta sa portiuni mai

joase din culmile: Doamnele, Gutanu, Batrana, Grohotisu, Tataru, Deleanu Lucacila si Lespezi.

Caracteristic pentru Platoul Bucegilor este prezenta stancilor izolate ca: Babele, Sfinxul

etc, forme reziduale rezultate ca urmare a proceselor eoliene, inghet-dezghet si siroire.

Carstul si pesterile In Parcul Natural Bucegi exista deopotriva relieful dezvoltat pe calcarele Oxfordian-

Tithonic, considerat carst tipic si relieful dezvoltat pe conglomeratele cu ciment sau elemente

calcaroase, albiene, considerat ca apartinand clastocarstului sau pseudocarstului. Din punct de

vedere al organizarii in sisteme de retele subterane limita hidrogeologica dintre cele doua tipuri

A6-9

de roci este mai greu de evidentiat, ele comportandu-se adesea ca acvifere unitare pentru

partea vestica a masivului. In jumatatea estica a acestuia unde nu exista calcare, circulatia

subterana prin conglomerate este de tip carstic. O caracteristica a carstului din Bucegi este

insularizarea unor suprafete relativ unitare in sisteme carstice. Pentru fiecare subunitate de

relief dezvoltate pe calcare si individualizata orografic corespunde un sistem carstic materializat

printr-o arie receptoare clar delimitata, o retea subterana si o resurgenta carstica unica.

Sistemul Batrana-Pestera Ialomitei cuprinde extremitatea sud-estica a Muntelui Batrana,

Cheile Ursilor si Pestera Ialomitei. Pestera dreneaza apele ce se pierd prin ponoare pe

suprafata platoului si in cursul superior al vaii Horoaba.

Sistemul Horoabele cuprinde bazinul vaii Horoaba si un foarte important lapiez situat in

versantul drept. Descarcarea apelor infiltrate pe suprafata lapiezului si in cheile Horoabei se

face prin Izbucul din Gura Cheilor.

Sistemul Strunga-Coteanu cuprinde lapiazul din muntele Strunga, dolinele din Valea

Coteanu si Izbucul Coteanu aflat in apropiere de confluenta cu Valea Ialomitei.

Sitemul Muntele Tatarului cuprinde un foarte interesant carst instalat atat pe suprafetele

plane din zona somitala (lapiezuri), cat si pe numeroasele polite structurale si fracturi tectonice

din versanti (doline, mici depresiuni alungite). Un fenomen carstic notabil sunt Cheile Tatarului

in care se cunosc si doua pesteri. Descarcarea sistemului se face prin resurgenta de la Izvorul

Pastravariei.

Sistemul Muntele Zanoaga-Lespezi cuprinde muntii calcarosi cu acelasi nume (partial

distrusi de cariere), Cheile Zanoagei si Orzei. Pe suprafata relativ plata a acestor munti se

gasesc foarte interesante forme paleocarstice (Claile, in Lespezi). Resurgenta sistemului este

Izvorul Orzei.

Sistemul Ratei este situat intre Valea Brateiului si Valea Rateiului si cuprinde cel mai

important fenomen endocarstic din Parcul Natural Bucegi, Pestera Ratei cu o dezvoltare de

peste 7 km.

In flancul estic al Bucegilor conglomeratele comporta retele subterane de tip carstic ce

dubuseaza prin resurgente puternice: Valcelul Spumos, Izvorul Urlatorii, Izvorul Pelesului, etc.

Tot in conglomerate se intalnesc drenaje subterane locale care au generat pesteri si avene cum

ar fi cele din piciorul Babelor si din Vanturis.

In Masivul Bucegi sunt cunoscute in prezent 34 de pesteri in bazinul Prahova si bazinul

Ialomitei superioare dintre acestea 2 fiind remarcabile: Pestera Ialomitei si pestera Ratei.

Pestera Ialomitei, cunoscuta si sub numele de Pestera Schitul Ialomitei, Pestera

Schitului sau Pestera Ialomicioarei (Catalog Goran 1982: 1241/1) se afla in Cheile Pesterii pe

versantul drept al Ialomitei la 18 m deasupra talvegului, fiind sapata in calcare jurasic

superioare in culmea sud-estica a muntelui Batrana la altitudinea de 1530 m. Insumeaza 840 m

lungime de galerii fosile active dispuse pe doua etaje. Temeratura aerului in pestera variaza

intre 9 o si 12 o C, iar umiditatea de la 85 la 100%.

A6-10

Pestera Ratei, numita si pestera de la Izvorul Rateiului (Catalog Goran 1982: 1252/1),

este situata pe versantul stang al paraului Ratei, afluent drept al Ialomitei la o altitudine de

1.060 m in masivul Leaota muntele La Piatra. Ea este sapata in calcare jurasice prinse intre

complexul de japsuri in baza si conglomeratele de Bucegi la partea superioara. Este o pestera

foarte mare suborizontala cu galerii dispuse pe etaje insumand aproximativ 7.000 m. Aceasta

pestera a fost formata prin actiunea combinata a apelor provenite din raurile de suprafata si din

infiltrarea precipitatiilor. Temperatura apei paraurilor subterane variaza intre 2,2o – 7,5o C in

functie de anotimp. Temperatura aerului in galeriile active este direct influentata de temperatura

apei, fiind cu 2-3,0o C superioara acesteia. Curentii de aer din galerii sunt in general slabi, iar

umiditatea aerului variaza intre 90 si 100%.

Importanta stiintifica a pesterii rezida in primul rand din morfologia galeriilor din etajul

mijlociu activ (Galeria Meandrelor) si subfosil unde se dezvolta pe 2.200 m lungime unele dintre

cele mai remarcabile galerii meandrate. Demn de semnalat este si prezenta in galerii a

concretiunilor de calcit, gips si aragonit, situatie mai rar intalnita in pesterile din tara noastra.

Evidenta si incadrarea pesterilor conform Ordinul Ministrului Mediului nr.604/4 iulie 2005

pentru aprobarea Clasificarii pesterilor si a sectoarelor de pesteri – arii naturale protejate, este

urmatoarea:

nr. crt

Denumire pestera Localizare

Nr. deschi-

deri Alt. Dezvol-

tare Denive-

lare Incadrare

OM Cod arie proteja-

ta

1. Pestera Ialomitei

Muntele Batrana 1 1503 m 1128,0 Categorie

B 2.373.

2. Pestera Pustinucului

Muntele Batrana 40

3. Pestera Nebanuita

4. Pestera Izbuc

din Valea Coteanu

Coteanu

5. Pestera Ursului

Cheile Tatarului

6. Pestera mica Cheile Tatarului

7. Pestera Mica Valea Horoabei

8. Pestera Tunelul

Valea Horoabei

9. Pestera din Mecet

Mecetul Turcesc

10.

Pestera Obarsia

Muntele Obarsia

11 Pestera Rateiului

Muntele La Piatra, Masivul

Leaota 1.060 m 7000 Categorie

B 2.379.

A6-11

Hidrologia

Conformatia Masivului in forma de potcoava determina in mod evident dispunerea si

directia de curgerea raurilor. Vaile pornesc radiar din jurul varfului Omu, principala axa de

colectare a apelor din interiorul masivului este Ialomita, care are un bazin simetric. Aceasta

vale, alimentata din zapezi si ploi, izvoraste la mare inaltime de sub varful Omu si curge spre

sud, in lungul axului sinclinalului. In sectoarele calcarose, Ialomita este alimentata si subteran,

prin drenaj carstic, de catre apele care se pierd pe suprafata platourilor cu lapiezuri si se

indreapta catre izvoarele din axul sinclinalului (conform inclinarii stratelor). Numerosi afluenti cu

obarsia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la marimea

debitului raului colector. Mentionam printre ei: Doamnele, Horoaba, Tataru, Mircea, Bolboci,

Zanoaga pe dreapta; Sugari, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa si Orzea pe stanga. In

general, afluentii sunt seci in cursul mediu si superior dar in timpul averselor de ploaie au un

regim torential.

Intre vaile din interiorul Masivului Bucegi, paraul Izvorul Dorului prezinta un caz aparte.

El izvoraste de sub Cabana Babele, strabate in lung platoul aflat in Culmea estica (dinspre

Prahova), la inaltimi de 2100-1700 m, pe un traseu paralel cu Ialomita si suspendat cu 300-400

m deasupra acesteia. Intre Coltii lui Barbes si Vanturis, Izvorul Dorului formeaza o frumoasa

cascada, face un cot de 90o si se indreapta spre est, pentru a se varsa in Prahova. In cursul

superior, mare parte din parau este sec (ca si micii lui afluenti) sau are putina apa, dar in

regiunea in care isi schimba directia, incepe sa aiba apa si isi mareste debitul, asa incat la

varsare apare ca un parau viguros, capabil sa transporte si sa depuna mari cantitati de aluviuni.

Paraiele de la exteriorul Bucegilor apartin bazinelor Prahovei si Oltului. Paraiele Moraru,

Cerbu, Jepii, Urlatoarea, P. Babelor, Peles si Zgarbura se varsa in Prahova. Versantul nordic

este drenat de paraiele Glajariei, Malaiesti, Tiganesti, care, reunite, formeaza Ghimbavul.

Paraul Ciubotei, Gaura - patrunsa mult in interiorul masivului - si Grohotisul converg spre Barsa,

apele lor indreptandu-se spre Olt.

Paraiele care dreneaza abruptul Bucegilor au pante repezi si sunt seci cea mai mare

parte a anului, din cauza lipsei de izvoare. Acestea se situeaza mult mai jos, la 1000-1300m

altitudine, la baza conglomeratelor si sunt determinate de formatiunile impermeabile barremian

– aptiene.

Se poate vorbi de o linie de izvoare ce inconjoara abruptul Bucegilor pe toate laturile

sale. Mai jos de ea toate paraiele au scurgere permanenta.

Hidrogeologia Masivului Bucegi Structura geologica si tectonica a Masivului Bucegi rezultata in urma proceselor de

evolutie a cutarilor alpine, ofera conditii excelente de acumulare si circulatie a apelor subterane,

data fiind si pozitia altitudinala, un nivel ridicat al precipitatiilor lichide si solide. Existenta unor

hidrostructuri in Masivul Bucegi si la nord de acestea in culoarul Dambovicioara – Postavarul -

A6-12

Piatra Mare este conditionata de o serie de factori de favorabilitate. Astfel se poate separa

hidrostructura nord Bucegi ce ocupa arealul muntilor Ciubotea, Omu, Obarsia, Batrana,

Doamnele, Costila, Caraiman, Babele, Jepii Mici si Mari. Alimentarea sistemului acvifer este de

tip pluvionival, prin scurgerea apelor de suprafata din cristalinul Leaotei. Drenajul principal al

acestei structuri se situeaza in versantul estic al Bucegilor, prin emergentele bogate ce apar la

contactul dintre conglomeratele albiene si flisul cretacicului inferior, pe aliniamentul Valea

Morarului, la nord si Valea Pelesului la sud. Descarcarea hidrostructurii catre est si sud-est tine

de stilul tectonic al zonei, aproape fiecare emergenta fiind insotita de falii cu orientarea est-vest

sau nord-vest la su-est: falia Jepilor Mari, falia Jepilor Mici, falia Urlatoarea Mica, faliile din

Piatra Arsa, legate probabil din Valea Babei si a Pelesului.

Prin urmare cea mai mare parte din debitul hidrostructurii nord Bucegi este deversat

catre Valea Prahovei, si numai o parte este restituit Vaii Ialomitei.

Conturarea unor rezerve exploatabile de ape subterane in hidrostructuri carstice a

constituit si constituie una din problemele hidrogeologice dificil de rezolvat datorita complexitatii

hidrodinamice a acestora.

Clima

Prin pozitia sa, Parcul Natural Bucegi se incadreaza climatului de munte caracterizat

prin doua etaje:

1. montan–forestier (intre 800 si 1800 m altitudine pe versantii sudici si 800-1600 m

altitudine pe versantii nordici)

2. alpin cu doua subetaje: alpin inferior (1800 – 2000 m si respectiv 1600 – 1800 m

altitudine) si alpin superior (extins deasupra limitelor citate mai sus).

Caracteristicile principalelor elemente climatice suporta influentele circulatiei generale a

atmosferei (de vest predominanta la peste 1800–2000 m altitudine pe versantii vestici si nord-

vestici si de est si sud-est care predomina pe versantii expusi spre est si sud-est), a expozitiei

fata de Soare, a vailor principale care ii delimiteaza, ca si a structurii suprafetei active (altitudini

de peste 2500 m, forme variate, vegetatie diversa, structura litologica, reteaua hidrografica etc.).

Ca atare, temperatura medie anuala a aerului este de 4,9˚C. Luna cea mai rece din an este

ianuarie (cu temperaturi cuprinse intre -3,9˚C si -5,2˚C in etajul montan si -10,8˚C in etajul

alpin). Adesea, in zilele din semestrul rece al anului se realizeaza inversiuni de temperatura,

cand la poalele muntelui si in culoarele montane limitrofe, temperaturile sunt mai mici decat pe

munte, la altitudini superioare lor, datorita acumularii si sedimentarii aerului rece in formele

negative respective. Luna cea mai calda este iulie (cu temperaturi intre +14,4˚C si +15,7˚C in

etajul montan si +5,6˚C in etajul alpin).

Umezeala relativa a aerului creste cu altitudinea de la 76% spre baza muntelui, la circa

84% spre limita superioara a etajului montan, remarcandu-se un climat racoros si umed.

A6-13

Observatiile meteorologice au aratat ca pe Vf. Omu, inghetul se poate produce in tot

cursul anului. Aproape fara exceptie, au fost inregistrate in fiecare an temperaturi sub 0˚C, chiar

si in lunile de vara–iulie si august. In etajul inferior alpin durata intervalului posibil cu inghet este

de 285-310 zile, iar zilele cu inghet, de 215-230. In etajul alpin superior, durata intervalului

posibil cu inghet este de 310-345 zile, iar zilele cu inghet, de 230-265.

In Parcul Natural Bucegi, vantul dominant este din sud-vest, vest si nord-vest cu cate

20% fiecare, in timp ce calmul atmosferic este sub 5% anual. In domeniul alpin, vantul bate cu

viteze medii anuale de peste 6 metri/secunda; anual, vanturile cu viteze de peste 11

metri/secunda se produc in 200 zile, din care, in 100 zile sunt vanturi cu peste 16

metri/secunda, producand pe Platoul Bucegilor si pe suprafata varfurilor golase, procese de

deflatie. Pe platoul si pe varfurile Bucegilor directia dominanta a vanturilor corespunde directiei

circulatiei generale a atmosferei in tara noastra, unde deplasarile maselor de aer se produc pe

axa vest-est. Directia aproape constanta dinspre V–NV a vanturilor in regiunile inalte ale

masivului si intensitatea lor, determina diferentieri nete ale conditiilor stationale intre versantii

expusi vantului si cei adapostiti.

Astfel, versantii vestici si nord-vestici sunt expusi fenomenelor de deflatie, eroziune si

dezagregare, in timp ce versantii estici si sud-estici, situati “sub vant” se bucura de o acoperire

bogata de zapada, care topindu-se relativ repede primavara reda solului o cantitate mult mai

mare de apa, foarte importanta pentru vegetatia alpina, expusa in general uscaciunii din cauza

raririi aerului si a puternicii radiatii solare. Cantitatea de precipitatii cazute in perioada de

vegetatie (iunie – septembrie) este puternic influentata de relief. De exemplu, in timp ce in

aceasta perioada la Sinaia cad in medie 378 mm ploaie, la Pestera Ialomitei 422 mm si pe Vf.

Omu cad 480 mm.

Fenomenele de eroziune torentiala pe versantii exteriori par sa fie maxime in jur de

altitudinea de 1800 m. Pe platou insa, in timpul verii, curba de nivel de 2300 m pare sa

reprezinte limita superioara a activitatii maxime pluviotorentiale. Culmile primesc iarna si

primavara precipitatii cu mult mai bogate decat vaile invecinate. Vara si toamna insa, cantitati

mari de precipitatii cad si pe pantele periferice, datorita norilor densi si masivi de ploaie, formati

sub actiunea ascensiunii aerului. Caldarea interioara a Ialomitei, adapostita morfologic de vantul

dinspre NV., apare in toate anotimpurile ca o zona mai uscata. Frecventa zilelor cu precipitatii

este maxima in luna mai, iar cele mai bogate ploi se produc in tot masivul in lunile de vara

(iunie–august). Pe culmile Bucegilor, precipitatiile sub forma de ploi si burnita sunt legate de

perioada relativ calda a anului. In restul timpului insa, inaltimile fiind sub temperaturi negative,

primesc precipitatii solide, sub forma de zapada. La poalele masivului, precipitatiile solide

alterneaza chiar si iarna, cu burnita sau ploi; in zona alpina insa, ele au exclusivitate absoluta in

cele 4 luni de iarna (decembrie – martie). In acest interval zapezile acopera aproape complet

suprafetele intinse ale platoului Bucegi.

A6-14

Valorile lunare ale nebulozitatii ne arata ca in general, in Bucegi primavara este foarte

noroasa si toamna foarte senina. Atat la Sinaia, la Pestera cat si la Vf. Omu, cele mai mari

valori ale nebulozitatii sunt atinse in luna aprilie si mai, iar cele mai scazute in septembrie si

octombrie.

Ceata in regiunile de munte nu se diferentiaza de nori decat numai prin raportul fata de

sol. Ceata cea mai frecventa este cea orografica.

Durata stralucirii soarelui este strans legata de regimul nebulozitatii si al cetii.

Soluri Marea varietate a factorilor pedogenetici (clima, vegetatie, substrat litologic, relief), la

care se adauga aceea a varstei absolute a diferitelor soluri, a determinat in Parcul Natural

Bucegi formarea tuturor seriilor genetice de soluri montane si alpine.

In general, se poate constata o succesiune altitudinala normala a solurilor zonale; in

zona forestiera, de la cele brune slab acide (saturate, eubazice) de padure, pana la podzolurile

humico-feriluviale si turbele oligotrofe, iar in zona alpina, de la solurile brune, tinere, de pajisti

pe abrupturi, pana la cele humico-silicatice podzolice. Aparitia unor anumite roci a determinat

formarea de soluri intrazonale. Astfel, pe calcare s-au format soluri litomorfe, rendzinice, iar pe

roci acide solurile brune acide, criptopodzolice si podzolice care coboara intrazonal in zona

solurilor brune de padure montane.

Asociatiile vegetale s-au dovedit ca un factor pedogenetic indispensabil pentru

formarea unor anumite tipuri de sol, ca de exemplu molidisurile si jnepenisurile cu Vaccinium si

molidisurile cu strat gros si continuu de muschi acidifili, pentru formarea podzolurilor de

destructie.

Eroziunea prin apa si vant a determinat pe de o parte, coluvionarea materialelor fine

humifere, iar pe de alta parte, mentinerea in stadii de tinerete a unor soluri si distrugerea

partiala sau totala a altora. Apoi, deplasarea pe pante a materialului pedogen si chiar a solurilor

formate, prin procesul de solifluxiune ca si prin scurgerile torentiale, au contribuit de asemenea,

in mare masura la modificarea conditiilor de dezvoltare ale procesului de solificare.

Linistea necesara pentru formarea si evolutia solului, si timpul scurs de la inceperea

ultimului proces de solificare pe diverse forme de relief, sunt astfel conditii ale pedogenezei, in

mod deosebit realizate pe diferite spatii din Muntii Bucegi.

Variabilitatea pe suprafete relativ mici a factorilor si conditiilor de pedogeneza explica

numeroasele asociatii de soluri, cu variatii accentuate ale caracterelor de subtip genetic, gen si

specie de sol, oglindite obisnuit in gruparile vegetale respective.

Datorita turismului, exploatarii pajistilor, unor cai de circulatie dezorganizate, in conditiile

proceselor de siroire foarte intense, mari suprafete din Platoul Bucegilor au solurile degradate.

A6-15

DESCRIEREA MEDIULUI BIOLOGIC Flora Vegetatia Muntilor Bucegi a constituit cu predilectie un punct de atractie pentru botanisti

ori de cate ori au ajuns in acest minunat colt al naturii fie ca turisti, fie cu preocupari stricte de

cercetare. Pentru istoricul cercetărilor, este suficient sa amintim contributiile aduse de U.

Hoffman in domeniul botanic inca din anul 1864. Odata cu trecerea timpului tot mai numeroase

sunt datele floristice care isi gasesc loc in literatura de specialitate. Cu pregnanta deosebita

apar lucrarile lui Al. Beldie (1940, 1967, 1972) privitoare la flora si vegetatia Muntilor Bucegi, ca

si cele ale lui Tr. Stefureac asupra briofitelor sau ale colectivului condus de D. Puscaru ce

abordeaza problema pasunilor alpine. De asemenea, studiile realizate de Academia Romana

prin Institutul de Biologie Bucuresti au contribuit semnificativ la imbogatirea bazei de date

privind biodiversitatea Muntilor Bucegi. Diversitatea formelor de relief, structura geologica, altitudinea ce se ridica la peste

2500 metri, ofera conditii deosebit de variate ce au permis instalarea unei flore pe cat de

bogata, pe atat de variata, cuprinzand toate grupele mari de plante.

Caracterizarea florei algale Din cuprinsul Masivului Bucegi sunt semnalati 375 de taxoni algali ce apartin la 8

filumuri: Cyanophyta (138 taxoni), Chlorophyta = 78 taxoni, Xanthophyta = 49 taxoni,

Bacillariophyta= 81 taxoni, Chrysophyta= 6 taxoni, Flagellata = 1 taxon, Euglenophyta = 2

taxoni, Pyrophyta = 2 taxoni – Anexa 6.2. Algele au fost gasite in mai multe biotopuri: ape, roci,

soluri, pesteri. Dintre acestia Sinaiella terricola Gruia si Oxicoccus irregularis Gruia, precum si

formele morfologice Hydrurus vaucherii C.Ag. morpha amorpha Gruia si Hydrurus vaucherii

C.Ag. morpha caulinara Gruia sunt unitati sistematice noi pentru stiinta, semnalate in decursul

mai multor ani de catre cercetatorul Lucian Gruia (1962-1979).

Caracterizarea micoflorei Flora micologica a Muntilor Bucegi este deosebit de bogata si diversa in alcatuirea ei,

majoritatea criptogamelor gasind in acest areal conditii din cele mai favorabile dezvoltarii lor.

Din aceasta cauza, regiunea s-a bucurat de multa atentie din partea oamenilor de stiinta.

Mentionam contributia substantiala adusa de Eugenia Eliade concretizata in numeroase lucrari

(1960-1990), dar si Traian Savulescu si Olga Savulescu, care au pus in evidenta prezenta in

Muntii Bucegi a numeroase ciuperci parazite din grupa Uredinalelor si a Peronosporaceelor.

In baza datelor din literatura de specialitate privind Muntii Bucegi sunt cunoscute 835

specii parazite si saprofite identificate pe diferite substraturi, apartinand la 281 genuri de

ciuperci.

A6-16

In concluzie flora micologica a Muntilor Bucegi este deosebit de bogata si de diversa in

alcatuirea ei si majoritatea criptogamelor gasesc in acest areal conditii din cele mai favorabile

dezvoltarii lor.

Caracterizarea florei lichenologice Desi exista referinte despre lichenii colectati din Masivul Bucegi de mai bine de acum

100 ani – de exemplu: Heufler, 1853 – lichenii din aceasta zona sunt putin cunoscuti. Lucrarile

dedicate studiului lichenilor apartin lui Cretzoiu, 1930, 1931 si se opresc in anul 1970 (Mantu).

Sunt identificati 141 de taxoni corticoli, 35 muscicoli, 48 lignicoli, 183 saxicoli, 78 tericoli.

Dintre acestia, 4 specii si o varietate sunt endemice pentru M-tii Bucegi (Verrucaria bucegiensis,

Polyblastia butschetschensis, Microglaena butschetschensis, Thelidium bucegiensis, Lecanora

verrucosa var. bucegica) si sunt descrise doua specii noi pentru stiinta, cu “locus classicus” in

aceasta regiune (Calicium cretzoiui Nadv. si Caloplaca calcivora Zasch.).

Caracterizarea brioflorei Studiul briofitelor din Bucegi, a inceput si a evoluat treptat in paralel cu studiul florei

cormofitelor efectuate atat de botanisti autohtoni cat si din alte tari. Dintre acestia, mai

importanti citati de Stefureac (1963) mentionam: Baumgarten (1864), Radian (1901, 1903,

1915), Domian (1914), Podpĕra (1931), Stefureac (1946, 1948, 1949, 1951, 1955).

Conspectul briofitelor din Bucegi realizat pe baza datelor bibliografice, de herbar, cat si a

studiilor realizate de Academia Romana prin Institutul de Biologie Bucuresti, cuprinde un numar

de 259 specii ce apartin la 135 genuri si 63 familii.

Cea mai mare parte este reprezentata de elementele montane (36,7 %), polizonale

(25,1%), montan alpine (16,6%), si respectiv alpine (13,1%). Din punct de vedere al substratului

predomina speciile tericole (27,7%) si saxicole (23,1%).

Numarul mic al speciilor corticole se explica prin prezenta lor si pe alte substraturi ceea

ce a dus la incadrarea acestora in categoria poliedaficelor. In privinta exigentelor hidrice

predomina net speciile mezofile (53,2%), si higrofile (15,4%). Stefureac (1955, 1963)

mentioneaza o serie de elemente boreale, cum sunt: Grimmia alpicola, Catoscopium nigritum,

iar dintre speciile gasite numai in Bucegi sunt citate Riccia sorocarpa var. nana, Tayloria tenuis,

s.a. Multe elemente sunt de origine tertiar cuaternara, fiind relicte arctice si subarctice

(Conostomum boreale).

Briofitele sunt prezente in toate etajele cat si in toate formatiunile de vegetatie, cu variatii

in functie de conditiile de mediu. Se intalnesc, in etajul pajistilor alpine, grupari raslete de

Polytrichum juniperinum, Polytrichum communae, Distichium montanum s.a., Pe vaile reci,

umbroase gasim Bucegia romanica, descrisa in 1899 de Radian si despre care s-a crezut ca

este endemism din Bucegi, ulterior fiind semnalata si in alte masive muntoase. In padurile de

molid si de amestec predomina specii de Hylocomium splendens, Pleurozium schreiberi s.a.

A6-17

Majoritatea statiunilor cu elemente briofloristice importante se afla preponderent in

rezervatiile naturale. De exemplu in Rezervatia botanica Turbaria Laptici, pe cursul superior al

raului Ialomita, exista formatiuni turboase de Sphagaceae pe care se dezvolta numeroase

elemente relictare ce merita protejate.

Caracterizarea florei cormofitelor Masivul Bucegi reprezinta o unitate aproape complet diferita fata de celelalte masive

muntoase de la noi, pe o suprafata relativ mica prezentand o multitudine de aspecte ceea ce a

permis instalarea in aceasta zona a unei flore deosebit de bogata, cu numeroase raritati

floristice si specii endemice de mare interes stiintific. Aceasta bogatie de specii a atras de-a

lungul timpului un numar mare de botanisti, dintre care putem mentiona pe C. Baumgarten

(1816, 1846) si U. Hoffman (1864). Este de remarcat faptul ca W. Schott si T. Kotschy (1851)

descriu in acest masiv specii noi pentru stiinta, la timpul respectiv, si anume: Rhododendron

myrtifolium, Saxifraga luteo-viridis, Gentiana phlogifolia, s.a. Contributii valoroase la

cunoasterea florei Bucegiului si a Romaniei in general, au adus-o botanistii I. Prodan (1923), Al.

Borza (1944) si Al. Beldie (1967).

Numarul speciilor de plante superioare semnalate pana in prezent din Muntii Bucegi este

de 1183 la care se mai adauga 111 subspecii, taxoni cuprinsi in 96 de familii.

Numarul speciilor semnalate din Bucegi reprezinta circa 30% din totalul taxonilor

cunoscuti in flora Romaniei. Cele mai bine reprezentate sunt: Compositele cu 179 de specii si

Gramineele cu 103 specii. Cu peste 50 de taxoni sunt patru familii (Brassicaceae - 56 de specii,

Caryophyllaceae - 52 de specii, Leguminosae - 51 de specii, Rosaceae - 49 de specii,

Scrophulariaceae - 49 de specii, Ranunculaceae - 44 de specii si Labiatae - 41 de specii).

Elementul fitogeografic cel mai bine reprezentat este cel eurasiatic, cu un numar de 339

specii, ceea ce corespunde la 27,08% din totalul taxonilor analizati. Urmeaza in ordine ca

numar de specii, elementul european cu 106 taxoni, adica 12,78% din numarul total. Deosebit

de bine reprezentat este elementul central-european cu 147 specii, respectiv 11,47% precum si

cel circumpolar cu 154 de specii, adica 12,30%. Numarul mare de specii circumpolare se

explica prin conditiile de clima din Masivul Bucegi, ce se caracterizeaza prin temperaturi mai

scazute si precipitatii mai abundente.

Flora endemica, rara si periclitata Aceasta categorie de plante din Muntii Bucegi reprezinta ceva mai mult de jumatate din

lista speciilor similare, alcatuita pentru intreaga tara de Peterfi, Boscaiu, Toniuc (1977) in scopul

de a intra in regim de ocrotire, in dorinta de a asigura conservarea genofondului Romaniei.

Muntii Bucegi au o mare diversitate floristica constituind o rezerva serioasa a

genofondului romanesc, chiar si in privinta unor taxoni cu importanta mai deosebita.

A6-18

Speciile endemice reprezinta 5,6% din flora Bucegilor, fiind reprezentate prin 60 de

unitati taxonomice (specii sau subspecii) – Anexa 6.2.

Specifice pentru Muntii Bucegi sunt endemismele locale, exclusive ale Bucegilor sau ale

Bucegilor si celorlalti munti invecinati Tarii Barsei (Piatra Craiului, Postavaru, Tampa, Piatra

Mare), acestea din urma fiind in numar de cinci, dintre care numai doua pentru Bucegi:

Astragalus australis ssp. bucsecsi si Poa molinerii ssp. glacialis.

Astragalus australis ssp. bucsecsi Jáv., specie sporadica in zona alpina, pe platouri,

coame, varfuri, brane, pajisti, locuri pietroase sau pe stancarii. A fost semnalata in Caraiman,

Costila, in V. Malinului si pe Brana Mare, Babele, Vf. Omu, Buscoui pe coama, Padina Crucii,

Galbinarile Gaurei.

Poa molinerii ssp. glacialis Beldie, frecventa in zona alpina, cu deosebire in etajul alpin

superior, prin pajistile din locuri vantuite si in tundra alpina, pe soluri scheletice si pe

bolovanisuri. Element oligoterm, adesea pionier in locuri cu eroziuni eoliene. A fost semnalata la

Babele, pe Platoul Caraiman, in Costila pe Barna de Sus 2430 m si Barna de Mijloc 2350 m,

Coltii Obarsiei 2330 m “La Cerdac”, in arealul Vf. Omu, Creasta Moraru, Bucsoiu, V. Tiganesti,

Scara, Doamnele, V. Obarsiei si in Cocora, pe creasta, la 2020 m.

Aceasta unitate, a fost semnalata pentru prima data in Bucegi de E.I. Nyárády, fiind

descrisa de acest autor ca fiind Poa alpina f. prava. Prin caracterele anatomice ale frunzelor si

ligula frunzei bazale, plantele se incadereaza insa la Poa molinerii. A fost trecuta cu rang de

subspecie datorita atat diferentelor evidente de specia tipica, prin caracterele morfologice

constante, prin ecologia ei, cat si prin raspandirea limitata la masivul Bucegi.

Dintre speciile ocrotite prin lege mentionam:

• Taxus baccata L. (Tisa), rara prin padurile din etajul montan mijlociu, in arborete

de amestec de fag cu brad sau bradete, in locuri stancoase sau pe grohotisuri de calcare, in

exemplare izolate sau mici palcuri;

• Gentiana lutea L. (Ghintura galbena), sporadica in etajul alpin inferior, etajul

subalpin si, exceptional, pana in etajul montan mijlociu, prin pajistile de pe branele si coastele

versantilor abrupti insoriti, prin buruienisuri de coasta si pe stancarii inierbate.

• Larix decidua Mill. (Larice), frecventa in etajul montan superior si subalpin,

sporadica in etajul alpin inferior, in palcuri, raristi, arborete mici sau exemplare izolate, cu

deosebire pe versantul prahovean al masivului. Masivul Bucegi reprezinta una dintre cele cinci

statiuni cu larice natural din tara.

• Rhododendron myrtifolium Auct. (Smirdarul), frecventa in zona alpina si etajul

subalpin, atat pe coastele usor inclinate de pe Platoul Bucegilor, cat si pe versantii abrupti, in tot

cuprinsul masivului; in etajul alpin superior pe versanti insoriti, adapostiti, prin raristi de padure

de pe versantii nordici sau prin chei.

• Daphne blagayana Freyer (Iedera alba), rara localizata pe grohotisuri de calcare

semiumbrite, in etajele montan mijlociu si superior;

A6-19

• Salix myrtilloides L. (Salcia de turba), specie endemica, semnalata in Rezervatia

Naturala Laptici, in turbarie, intr-un singur palc, pe stratul gros de Sphagnum (Beldie, 1956)

• Leontopodium alpinum (L.) Cass. (Floarea de colt), frecventa in zona alpina, cu

deosebire in etajul alpin inferior, rara in etajul subalpin, prin pajistile de pe branele si coastele

versantilor abrupti insoriti si caracteristica pentru grupa asociatiilor respective. Sporadica pe

stancariile insorite, observata intre 1500 si 2350 m altitudine.

• Angelica archangelica L. (Angelica), sporadica in etajele montan superior si

subalpin, pe langa paraie si in chei, in locuri stancoase si umede. Rara in etajul alpin inferior,

prin buruienisurile de sub jnepenisuri.

• Trollius europaeus L. (Bulbucii de munte), sporadica din etajul montan mijlociu

pana in etajul alpin inferior, prin fanete, pajisti de pe coaste si brane insorite, buruienisuri,

tufarisuri, la margini de paduri, pe soluri reavan-jilave sau jilave.

• Nigritella rubra (Wettst.) Rich. si Nigrittela nigra (L.) Rchb. (Sangele voinicului).

Datorita numarului mare de plante endemice si cu grad divers de periclitare, se impune

pe viitor identificarea cat mai exacta a ariilor importante de protectie si conservare a plantelor

(IPA) din Parcul Natural Bucegi inclusiv cele din afara rezervatiilor botanice deja declarate.

Vegetatia O privire de ansamblu asupra vegetatiei Masivului Bucegi pune in evidenta in primul rand

bogatia cenotaxonilor semnalati din regiune, multi dintre ei fiind proprii acestei catene

muntoase. De asemenea, nu trebuie uitat faptul ca intreaga vegetatie din zona alpina abunda in

relicte glaciare sau specii endemice care dau acestor fitocenoze o nota aparte, fapt ce a

determinat pe cercetatori sa descrie numerosi cenotaxoni noi pentru stiinta.

Pana in prezent s-au semnalat pentru Muntii Bucegi un numar de 78 de asociatii, cu 25

de subasociatii. Numerosi cenotaxoni descrisi sau semnalati pentru prima data in acesti munti

au un areal destul de restrans, iar unii sunt limitati numai la masivul Bucegi. Dintre acestia

amintim: Papavero-Festucetum violaceae Beldie, Poa-Alyssetum repentis Beldie, Trifolio

(ochranthum)-Anthemietum (pyrethriformis) Beldie si Festucetum versicoloris bucegicum Beldie.

Vegetatia lemnoasa. In masivul Bucegi, vegetatia din zona forestiera se repartizeaza in

cadrul a doua subzone si anume :

- subzona fagului ;

- subzona molidisurilor.

Speciile dominante sunt: fagul (Fagus sylvatica), bradul (Abies alba), molidul (Picea

abies) si laricele sau zada (Larix decidua), iar asociatia caracteristica este accea de Symphyto

cordati - Fagetum Vida, care reprezinta climaxul fagetelor pure sau cu diseminatii de Abies alba

si Picea abies din etajul montan şi este raspandita pe toate expozitiile, pe versantii slab inclinati.

A6-20

Dupa compozitia specifica a padurilor si succesiunea altitudinala a speciilor in cazul

acestor subzone s-au deosebit urmatoarele etaje de vegetatie:

- montan inferior;

- montan mijlociu;

- montan superior.

Molidisurile care caracterizeaza etajul alpin superior sunt de tip Hieracio rotundati-

Picetum Pawl. et Br.; ele ocupa suprafete mari in bazinul superior al Ialomitei si pe versantul

transilvanean, unde fasia acestora este mult mai ingusta. Bradetele Bazanio-Abietum albae

Wraber sunt instalate pe versantii moderat inclinati, pe suprafete relativ restranse, in preajma

Sinaei si Poienii Tapului.

Alte asociatii caracteristice vegetatiei de padure sunt cele de Poaeto-Pinetum sylvestris

Borza, Piceto-Laricetum carpaticae Beldie, Vaccinio-Pinetum sylvestris Kobensa.

Deasupra padurilor se intinde o fasie de tranzitie catre golul alpin, care pe versantul

prahovean are pe alocuri, o mare intindere (Furnica, Jepi, Caraiman, Costila, Morarul,

Bucsoiul). Palcurile si raristile din aceasta zona sunt formate din molid sau din larice, printre

care se instaleaza adeseori tufarisuri de jneapan si anin de munte. Intre Claia Mare si V. Jepilor,

raristea de larice cuprinde si numeroase exemplare de zambru (Pinus cembra), arbore rar, care

reprezinta un relict glaciar.

Vegetatia stancariilor. Grupeaza fitocenozele cosmofitice cu rol important in colonizarea

fisurilor de stancii si in pregatirea substratului pentru instalarea noii vegetatii cu specii mai

pretentioase fata de natura substratului. Ca asociatie caracteristice mentionam Asplenio-

Cystopteridetum Oberd., asociatie sciafila, ce vegeteaza in fisurile si politele calcaroase ale

masivului Leaota, in Vala Cheii si Cheile Crovului. Se remarca frecventa mare a speciei Poa

nemoralis care poate fi considerata ca o diferentiala pentru masiv.

Vegetatia de grohotisuri si bolovanisuri. Asociatiile de grohotisuri calcaroase din etajul

alpin grupate in aliantele Papavero-Tymion-pulcherrimae, Teucrion montani, Androsacion

alpinae, alcatuiesc un stadiu incipient de colonizare, legat de mentinerea unei mobilitati relativ

active a substratului. Calamintho (baumgarteni)-Galietum anisophylli Beldie reprezinta una

dintre cele mai reprezentative asociatii ale grohotisurilor calcaroase. Populeaza grohotisurile

marunte de la baza sancariilor. Se dezvolta cu precadere pe coastele insorite şi marginile

caldarilor glaciare bine luminate.

Vegetatia de tufarisuri montane si subalpine. Cuprinde fitocenoze de origine primara

sau secundara cu rol important in reglarea proceselor erozionale prin fixarea substratului si

mentinerea stratului de zapada un timp mai indelungat, topirea acestuia facandu-se treptat.

A6-21

Cele mai importante tufarisuri in Bucegi sunt alcatuite mai ales din jneapan (Pinus mugo),

anin de munte (Alnus viridis) sau din amestecaturi intre aceste doua specii si mai putin din

ienupar (Juniperus nana).

Dintre tufarisurile pitice smirdarul sau rododendronul (Rhododendron myrtifolium)

formeaza una dintre cele mai remarcabile asociatii din Bucegi. Ele se asociaza cu alti arbusti

scunzi ca afinul si merisorul dar si cu Pinus mugo, ca de exemplu Rhododendro myrtifolii-

Pinetum mugi Borza et Coldea, fiind distribuite cu un optim ecologic pe platouri si versantii

acoperiti abundent cu zapada in cursul iernii si expusi vanturilor umede.

Tufarisurile pitice de azalee de munte (Loiseleuria procumbens) formeaza covoare dese si

scunde, continue sau intrerupte de eroziuni de vant, pe coastele si seile puternic vantuite din

zona alpina, pe soluri sarace si acide.

Tufarisurile de salcii pitice reprezinta o vegetatie specifica muntilor inalti, fiind constituie

din salcii pitice: Salix reticulata - intalnite la Cerdacul Obarsiei, pe versantul nordic al Costilei si

din Salix herbacea care se gaseste in palcuri mici pe Vf. Omul, in Curmatura Vaii Cerbului.

Vegetatia buruienisurilor inalte de munte. Se caracterizeaza prin abundenta speciilor

care acopera complet solul vegetand in statiuni adapostite, cu umiditate atmosferica relativ

ridicata, fiind cantonate de regula in zona forestiera, unde sunt instalate frecvent in lungul

paraielor, cheilor, vailor inguste si hornurilor.

In cheile stancoase din calcare - pe V. Pelesului - se gasesc buruienisuri luxuriant

dezvoltate precum brusturii cu frunze foarte mari, Petasites albus si Petasites kablikianus,

Aconitum toxicum.

Heracleum palmatum (Talpa ursului), endemism al Carpatilor, este bine reprezentata in

etajul molidisurilor.

Rumex arifolius, Geranium silvaticum dar si numeroase palcuri de urzici se intalnesc pe

poteca Vaii Jepilor sau in dreptul Cascadei Caraimanului.

Vegetatia pajistilor mezofile montane si subalpine. Sunt raspandite in etajul nemoral

pe coaste domoale, insorite, vai, pe solurile brune de padure pana la podzoluri, reavane si

relativ bogate in substrate nutritive (Agrosti-Festucetum rubrae Horv., Trifolio-Festucetum

rubrae Oberd.). Dintre tipurile generale de pajisti in Parcul Natural Bucegi, pajistile de taposica

(Nardus stricta) ocupa suprafete insemnate, continue, pe coastele slab inclinate din portiunea

inferioara si mijlocie a platoului: pe platourile muntilor Dichiu, Oboarele, Nucet, Blana, Laptici,

Piatra Arsa si Cocora.

Alte tipuri de pajisti intalnite sunt:

- pajistile de paius rosu (Festuca rubra), caracteristice zonei forestiere;

- pajistile de parusca (Festuca supina), reprezinta cel mai raspandit tip de pajiste

alpina din zona alpina a Bucegilor.

A6-22

Pe culmile Caraimanului si Costilei, la altitudini de peste 2300 metri, pajistea de Festuca

supina este pe anumite suprafete inlocuita de pajisti dominate de Carex curvula. Acestea din

urma sunt relativ slab reprezentate in Bucegi, fiind specifice rocilor silicioase.

Pajistile de pe versantii abrupti reprezinta cele mai interesante unitati de vegetatie din

Bucegi. Aici sunt intalnite majoritatea elementelor specifice masivului, precum si cele mai multe

endemisme si raritati floristice.

Vegetatia specifica branelor de pe versantii insoriti se caracterizeza prin dominanta

ierburilor: Sesleria haynaldiana, Carex sempervirens, Festuca saxatilis, Festuca amethystina,

Festuca versicolor si Poa violacea.

Dintre asociatii mentionam Poa (alpinae) - Prunelletum Oberd. care alcatuieste pajisti

compacte pe versanti moderat inclinati si in lungul vailor largi, Deschampsietum caespitoasee

Horvatić sau Melico-Phleetum maontani Boşcaiu, Gergely et al.

Tundrele alpine. Prin “tundra alpina” intelegem o serie de grupari vegetale cu caracter

strict alpin, cu maxima extindere in etajul alpin superior si adaptate la conditiile de clima dintre

cele mai aspre. Astfel asociatiile sunt alcatuite din plante pitice, alipite de sol, taratoare sau

rozulare, ca de exemplu Silene acaulis, Minuartia sedoides, Minuartia recurva, Minuartia

gerardii. Spre deosebire de pajistile alpine, vegetatia de tundra alpina formeaza covoare

intrerupte, in care ierburile fie lipsesc, fie sunt reprezentate prin specii scunde (Festuca glacialis,

Luzula spicata, Luzula campestris s.a.). Tundrele alpine le gasim instalate pe Vf. Omul, Creasta

Coltilor Obarsiei, Creasta Morarului, Culmea Scara, Vf. Bucsoiu.

Vegetatia prundisurilor si nisipurilor aluvionare. Se intalneste fragmentar pe

prundisurile si nisipurile aluvionare. Sunt reprezentate in principal de asociatii de tip

Calamagrostietum pseudophragmites Beldie, care vegeteaza pe prundisurile din albia cursului

superior al Ialomitei unde alaturi de Calamagrostis pseudophragmites, se mai intalnesc Carex

laporina, Equisetum variegatum, Ranunculus montanum, iar pe alocuri Salix purpurea sau

Myricaria germanica.

Vegetatia izvoarelor si paraielor subalpine si alpine. Biocenozele fontinale, relativ

restranse in Masivul Bucegi, prezinta o homeostazie ecologica asigurata atat din debitul

neintrerupt al apei cat si din temperatura relativ constanta a acesteia in decursul intregii

perioade de vegetatie. Asociatia muscinala Cratoneuretum filicino-commutati (Kuhn) Oberd.

este caracteristica izvoarelor de altitudine, intre 1500 si 2000 m, ocupand suprefete mici, pe

marginile unor rauri slab inclinate. Pe langa briofite se intalnesc si numeroase fanerofite ca

Silene pussila sau Cardamine rivularis.

A6-23

Vegetatia de mlastini oligotrofe si eutrofe. Substratul geologic bogat in calcar si foarte

permeabil, cat si seceta mai pronuntata fata de alte masive, au facut ca turbariile si mlastinile

din Masivul Bucegi sa fie mai rare si reduse ca suprafata insumand un procent de sub 0,5 % din

suprafata pasunilor masivului. Caracteristice sunt asociatiile de Caricetum canescenti-nigrae

(fuscae) Vlieger si Carici-Blysmetum compressi Eggler.

Fauna In urma investigatiilor efectuate reiese faptul ca in Masivul Bucegi sunt cunoscute pana

in prezent 3500 specii animale, de la rotifere pana la taxoni superiori. Bogatia de specii a atras

atentia multor cercetatatori care si-au sintetizat studiile intr-o serie de publicatii, dintre care

mentionam pe Godeanu S. (1970), cu privire la fauna de rotiferi, A. Zamfirescu (1978), pentru

plathelminti, Popescu-Gorj (1962), pentru fauna de lepidoptere. Coleopterele au fost studiate de

catre Beldie Al. (1956) si L.R. Popovici, iar studii despre himenoptere au publicat Paraschivescu

si col. (1976,1985).

Dintre speciile de rotifere cele mai reprezentative pentru Parcul Natural Bucegi sunt:

Adineta barbata, Elosa worallii, Encetrum saundersiae lophosoma, speciile genului

Habrotracha.

Deosebit de bogata este si fauna de gasteropode care este caracterizata prin prezenta a

aproximativ 105 specii, dintre care citam: Dauderbardia transsylvanica, Monacha vicia,

Agardhia bielzii, A. bielzii var. romanica, Cochlodina transsylvanica, Pseudoalinda montana,

Uncinaria elata, Alopia livida, Alopia canescens haueri, Alopia nixa, A. straminicollis. Datorita

marilor adaptari, speciile din aceasta clasa ocupa aproape toate mediile naturale, caracter ce le

incadreaza ca elemente cosmopolite.

Oligochetele, cunoscute ca specii deosebit de importante in procesele de pedogeneza

se gasesc in etajele de vegetatie forestiera si in etajul pajistilor alpine. Reprezentative pentru

Masivul Bucegi sunt: Fridericia ratzeli, Enchytreus albidus, Allolobophora dacica, Octolasium

lacteum.

Tardigradele sunt reprezentate de 36 specii, avand o varietate foarte mare, ele fiind

semnalate in briofite. Dintre speciile caracteristice anumitor locuri din Bucegi se pot mentiona:

Hypsibius spitzbergensis, H. microbs, H. dujardini.

Crustaceele sunt reprezentate prin 23 specii, dintre care cele specifice Bucegilor sunt in

numar de cinci.

Miriapodele (diplopode si chilopode) sunt reprezentate prin 20 specii caracteristice

ecosistemelor forestiere, apartinand genurilor Lithobius, Geophilius, Scolopendra.

Cele mai reprezentative nevertabrate semnalate in Bucegi sunt arahnidele si insectele.

Araneele sunt reprezentate prin 13 specii, iar acarienii prin 145 specii. Dintre speciile

caracteristice acestei zone amintim: Allothrombium fuliginosum, Oribatula alpina si unele specii

A6-24

ale genurilor Phthynacarus, Steganacarus, Suctobelbella, specifice zonei montane si in special

zonei forestiere.

Clasa Insecta cuprinde 1300 specii dintre care cele mai reprezentative apartin

urmatoarelor ordine: Hymenoptera, Coleoptera, Lepidotera si Diptera. Din aceasta clasa foarte

multe specii sunt endemice pentru Bucegi, fiind semnalate urmatoarele: Leuctra carpatica,

Cloroperla kisi, Nemoura carpatica, N. fusca, Carabus arvensis charpathicus, C. planicollis

carpathica, Erbia pharte romaniae – Anexa 6.3.

Din fauna acvatica specia Salmo trutta fario (pastravul de munte) este slab reprezentata

in raul Ialomita, iar specia Oncorhynchus mykis in paraiele de munte de pe Valea Cerbului.

Toate cele 11 specii de amfibieni semnalate in Bucegi, sunt reprezentative lantului

carpatic, deci si acestui masiv. Din aceasta clasa specifice zonei montane sunt: Salamandra

salamandra, Triturus cristatus, Triturus montandoni , Bombina variegata, Bufo bufo, Rana

temporaria. Datorita vulnerabilitatii acestor specii in perioada de reproducere numarul lor s-a

diminuat semnificativ si se impune in viitor adoptarea unei strategii de conservare, care sa

includa identificarea siturilor de reproducere si cartarea habitatelor. Reptilele, de asemenea

prezente in fauna Masivului Bucegi, sunt reprezentate de ordinul Sauria si ordinul Ophidia.

Speciile citate sunt tipice ecosistemelor forestiere montane. Specia Lacerta agilis a fost

semnalata in fagete iar specia Lacerta vivipara in zona alpina. Mai amintim prezenta speciilor:

Coronella austriaca si Vipera berus, prin jnepenisurile din Platoul Bucegilor.

Dintre vertebrate clasa pasarilor este reprezentata prin 129 specii. Avifauna masivului

poate fi impartita dupa criterii de vegetatie si dupa criterii etologice. In primul caz avifauna se

imparte in: avifauna alpina si avifauna forestiera, fiecare categorie avand specii caracteristice.

Dupa criteriul etologic avifauna masivului poate fi impartita in: specii care cuibaresc in zona,

specii de pasaj si specii care vin si cauta hrana in aceasta zona. Din cele 129 specii semnalate,

50 apartin categoriei celor care cuibaresc in zona si pe care le putem considera specifice

Bucegilor: Corvus corax, Troglodytes troglodytes, Saxicola rubetra, Oenanthe oenanthe,

Phoenicus ochruros, Turdus merula, Phyloscopus collybita, Prunella collaris, P. modularis,

Lanius collurio. Majoritatea speciilor din aceasta clasa au o raspandire palearctica. In ceea ce

priveste speciile de rapitoare mari, disparute din fauna Romaniei si prezente in trecut si teritoriul

parcului (Aegypius monachus, Aquila chrysaetosus, Gypaetus barbatus ), se va urmari

reintroducerea lor in habitatele specifice.

Fauna de mamifere este reprezentata de 45 de specii care populeaza padurile ce

inconjoara poalele masivului cat si in cele din etajul subalpin: Cervus elaphus, Capreolus

capreolus, Sus scrofa attila, Lynx lynx, Canis lupus, Vulpes vulpes, Felis silvestris, Ursus arctos,

Rupicapra rupicapra, Sciurus vulgaris, Muscardinus avellanarius, Microtus arvalis, Apodemus

sylvaticus, Clethrionomis glareolus. Se mai intalnesc parsul comun (Glis glis), destul de

frecvent, si mai rar parsul cu coada stufoasa (Dryomis nitedula). Majoritatea speciilor de

mamifere au o reprezentare biogeografica palearctica- Anexa 6.4.

A6-25

In Masivul Bucegi exista o mare varietate de specii care constitiue elemente de o reala

valoare stiintifica. In primul rand, din punct de vedere biogeografic, intalnim specii strict

europene: Mnioba tetraodum, Habrotracha elegans, Lepadella rottemburgii, Sena obscura, S.

montana, Meles meles, Felis silvestris, Lynx lynx, Sus scrofa attila.

De o mare diversitate se bucura si speciile euroasiatice: Rivulogammarus balcanicus,

Briocamptus zschoukkei, Dendrobaena byblica, Leuctra fusca, Geotrupes pomonae, Bibio

clavipes, Aporia crataegi, Triturus vulgaris vulgaris.

Ca elemente eurosiberiene semnalate in zona citam cateva specii dintr-un numar foarte

mare existent: Tropacarus carinatus, Notrus palustris, Iacarus coracinus, Eupelops duplex,

Capnia vidua, Bombus subteraneus, Turdus pilaris. Speciile de pasari Columba palumbus, C.

oenas, Streptopelia turtur, Coracios garrulus sunt semnalate in arealul euro-turchestanic.

Un alt criteriu care aduce argumente convingatoare in privinta aplicarii unor strategii de

conservare pentru rezervatiile din cuprinsul Parcului este prezenta multor specii endemice

montane: Allothrombium fuliginosum, Ena obscura montana, Allolobophora dacica, Leuctra

carpatica, Nemoura carpathica, N. fusca, Erebia pharte romaniae.

O parte din speciile identificate in Bucegi sunt considerate rare: Hermanniela dolosa,

Macrobiotus hibernicus, Hypsibius clavatus, H. nodosus, H. tuberculatus, Vipera berus.

De o deosebita importanta sunt speciile relicte glaciare semnalate in aceasta zona:

Pachimerium tristanicum, Ena obscura montana, Amara erratica, Biapertura affinis, Lacerta

vivipara.

Ca specii ocrotite citam: Formica rufa, Tetrao urogallus, Lynx lynx, iar speciile de pasari

Aegypius monachus, Aquila chrysaetos sunt elemente disparute si care trebuie reintroduse in

Masivul Bucegi, avand in vedere importanta lor ecologica.

Fauna din pesteri Fauna terestra a pesterilor cuprinde numeroase specii troglofile sau subtroglofile cu o

raspandire mai larga in zona.

Speciile reprezentative au fost semnalate in pesterile: Ratei, Pestera Ialomitei, Pestera

Mica si Pestera Ursului, ultimele doua situate in Cheile Tatarului.

In Pestera Ratei au fost semnalate: Paranemastoma sillii (Opiliones), Neanura plena,

Thaumanura carolii, Onychiurus armatus, Onychiurus carpaticus, Folsomia quadriocellata

(Collembola), Stenophylax permistus, Stenophylax vibex speluncarum, Micropterna sequax

(Trichoptera), Limonia nubeculosa (Diptera).

In Pestera Ialomitei s-au gasit: Fridericia ratzeli (Oligochhaeta), Parasitus niveus,

Euryparasitus emarginatus (Acari), Folsomia listeri, Ceratophysella sigillata, Onychiurus

armatus. (Collembola), Catops tristis, Duvalius procerus, Niptus crenatus (Coleoptera).

A6-26

In Pestera Mica din Cheile Tatarului semnalam prezenta speciilor: Onychiurus armatus,

Onychiurus subgranulosus (Collembola), Stenophylax permistus, Stenophylax vibex

speluncarum (Trichoptera).

In Pestera Ursului din Cheile Tatarului se gasesc: Enchytraeus albidus (Oligochaeta),

Parasitus niveus (Acari), Lepidocyrtus serbicus, Tomocerus flavescens, Neelus murinus

(Collembola).

Este posibil ca fauna acvatica subterana din pesterile Masivului Bucegi sa prezinte un

interes mult mai deosebit dar cercetarile sunt inca insuficiente. Mentionam prezenta in Pestera

Ialomitei a unei subspecii endemice de amphipod, Niphargus carphaticus cavernicolus.

Pe suprafata depozitului din pesterile aflate in Cheile Tatarului exista o mare cantitate de

material clastic calcaros, iar in unele portiuni se observa acumulari de pietris. Suprafata crustei

stalagmitice contine o fauna subfosila alcatuita din specii de Ursus arctos, Capra ibex,

Rupicapra rupicapra si unele elemente fosile de Ursus spelaeus sau Felis spelaea.

Habitate si ecosisteme Ecosistemele principale ale Parcului sunt tipice zonei continental-boreale. Se poate

observa o zonalitate clara, care porneste de la padurile montane de foioase, paduri de conifere

si ajunge in zona alpina la pasunile alpine si stancariile din golul alpin. Aceste ecosisteme sunt

unele dintre cele mai complexe intalnite in Europa, fiind foarte bine conservate.

In urma inventarului de baza a florei si faunei din Parc se poate constata prezenta unor

ecosisteme foarte importante si diverse, care au un grad de sensibilitate ridicata. Astfel,

pasunile alpine sunt acele complexe ecologice care sufera cel mai mult in urma activitatilor

legate de prezenta omului, respectiv din cauza pasunatului excesiv. Speciile care traiesc pe

aceste pasuni depind foarte mult de starea ecosistemelor, aici gasindu-se cele mai multe specii

vulnerabile si rare.

Privind in plan vertical, distingem urmatoarele etaje de vegetatie: etajul montan inferior,

etajul montan mijlociu, etajul montan superior, etajul subalpin, etajul alpin inferior, etajul alpin

superior. Aceste etaje altitudinale, in raport cu conditiile de mediu au o vegetatie caracteristica. Padurile ocupa cea mai mare suprafata, aproximativ 60% din teritoriul ariei protejate.

In ultimele doua decenii au fost elaborate la nivel european mai multe sisteme de

clasificare a habitatelor, avand ca scop evidentierea diversitatii ecosistemelor ce alcatuiesc

invelisul viu care s-a mai pastrat pe continent, de exemplu : CORINE, PALEARCTIC

HABITATS, EUNIS. Incepand cu Programul CORINE (1991), s-a incetatenit in Europa termenul

de habitat care, in sensul strict, inseamna loc de viata, adica mediul biologic in care traieste un

organism sau o biocenoza distincta. In acceptiunea care i s-a dat in programul CORINE si apoi

in celelalte sisteme de clasificare ce au urmat, prin habitat s-a inteles de fapt un ecosistem,

adica un habitat in sensul strict si biocenoza corespnzatoare care il ocupa.

A6-27

Cunoasterea diferitelor tipuri de habitate cat si distributia si suprafata lor este de

importanta deosebita pentru managementul Parcului. Astfel se impune identificarea, cartarea lor

si stabilirea masurilor de conservare. In linii mari disting cateva categorii mari de habitate, ce

cuprind si alte tipuri, cu suprafete reduse, dar cu valoare conservativa mare. Tipurile de habitate

din Parc si corespondenta lor cu principalele sisteme de clasificare europene sunt prezentate în

Anexa 6.5. Biocenozele au putut fi caracterizate doar prin compozitia, structura si specificul

ecologic al fitocenozei deoarece, pana in prezent, datele referitoare la zoocenoza si

microcenoza sunt relativ putine si disparate. Habitatele reprezentative pentru Parc

sunt urmatoarele:

• Habitatele de tufarisuri si pajisti, dintre care amintim tufarisurile de smardar

(Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus), de jneapan (Pinus mugo) cu

smardar, tufarisuri de ienupar pitic (Juniperus sibirica), de alun (Corylus avellana), sau

de soc negru (Sambucus nigra), toate avand valoare conservativa mare ;

• Pajistile alpine si subalpine reprezentate de pajistile de parusca (Festuca supina) si

Potentilla ternata, paius cu colti (Festuca versicolor) si Sesleria rigida ssp. haynaldiana,

de taposica (Nardus stricta) si Viola declinata. Sunt alcatuite din asociatii variate, cu

caracter higrofit pana la xerofit, care in mod normal acopera complet sau aproape

complet solul si se caracterizeaza prin dominanta ierburilor (graminee, cyperacee,

juncacee), de statura mijlocie sau scunda;

• Pajisti umede si comunitati de ierburi inalte (buruienisuri) ;

• Paduri temperate de foioase cu frunze cazatoare, in care predomina fagul (Fagus

sylvatica), in amestec cu rasinoase: molid (Picea abies) si brad (Abies alba), cu

vegetatie ierboasa (Pulmonaria rubra, Hieracium rotundatum, Festuca drymeria,

Leucanthemum waldsteinii), ocupand aproximativ 2700 ha din suprafata Parcului,

situandu-se la altitudini intre 600 si 1400 m, pe versanti cu inclinari medii si expozitii

diferite, platouri, culmi, pe soluri de tip eutricamposol, luvosol, slab scheletice, moderat-

slab acide ;

• Paduri temperate de conifere, de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica si Oxalis

acetosella, de molid (Picea abies) si brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum, cu

Luzula sylvatica sau cu Leucanthemum waldsteinii, ce ocupa statiuni la altitudini mari

(1350-1850 m). Dintre habitatele cu valoare conservativa mare mentionam padurile si

raristile de larice (Larix decidua) cu Saxifraga cuneifolia, ce ocupa versanti inclinati cu

expozitii diverse, creste sau stancarii, de tip conglomerate calcaroase. O mare suprafata

o ocupa molidisurile pure localizate in etajul boreal, la altitudini intre 1400-1600 m;

• Paduri si tufarisuri de lunca si de mlastina;

• Mlastini, turbarii, izvoare si paraie, cu Carex nigra ssp. dacica si Platago

gentianoides, Blysmus compressus, Glyceria nemoralis s.a. Un habitat aparte il

A6-28

reprezinta Turbaria acida de la Laptici, unde pe stratul de turba format din Sphagnaceae

se dezvolta o vegetatie specifica, cum este endemitul Salix myrtilloides ;

• Grohotisuri, alcatuite din pietrisuri silicioase cu Silene acaulis si Minuartia sedoides,

habitat particular, situat la inaltimi de 2300-2500 m, care se prezinta sub forma unor

rozete pe pietrisuri, caracterizandu-se printr-o structura floristica alcatuita din plante

scunde (5-10 cm); stancarii calcaroase cu Oxyria dygina, Cardaminopsis neglecta,

Papaver corona-sancti-stephani si Doronicum carpaticum, habitat endemic, cu valoare

conservativa mare; stancarii cu Acinos alpinus si Galium anisophyllon;

• Stanci continentale si roci pe care intalnim de exemplu comunitati de Saxifraga

moschata si Darba kotschyi pe stancile calcaroase, in etajul subalpin, acesta fiind

habitat endemic pentru Muntii Carpati ;

• Habitate acvatice, reprezentate de lacuri, paraie subalpine si alpine in care traiesc

populatii importante de nevertebrate acvatice, pesti si amfibieni. Vegetatia este alcatuita

dintr-o serie de briofite higrofite, care determina o asociatie muscinala; lacurile de

acumulare: Bolboci, Scropoasa, Dobresti, reprezeinta habitate artificiale ;

• Pesteri, cu valoare conservativa foarte mare, in special daca adapostesc colonii de

lilieci, dintre cei mentionati in Directiva Habitate.

A6-29

Anexa nr.6.1. Flora Parcului Natural Bucegi- plante inferioare reprezentative pentru Muntii

Bucegi

Nr. Taxon Familia Endemite Legea 345/2006

Flora algala 1 Amphora ovalis var. pediculus Bacillariophyceae 2 Chlorella terricola Chlorophyceae 3 4

Chrysococus rufescens Crysophyceae

5 Cladophora glomerata Chlorophyceae 6 Cymbella microcephala Bacillariophyceae 7 Diatoma elongateum var. tenue Bacillariophyceae 8 Ellipsoiden annulatum Xanthophyceae 9 Ellipsoiden perminimum Xanthophyceae 10 Euglena adhaerens Euglenophyceae 11 Euglena spirogyra Euglenophyceae 12 Gleocapsa alpina Chyanophyceae 13 Gleocapsa montana f. fenestralis Chyanophyceae 14 Hydrurus vaucherii morpha amorpha Crysophyceae End 15 Hydrurus vaucherii morpha caulinara Crysophyceae End 16 Malomonas caudata Crysophyta 17 Muriella terrestris Chlorophyceae 18 Mycrocystis parietina Chyanophyceae 19 Navicula bryophyla Bacillariophyceae 20 Nodularia halerveyana Chyanophyceae 21 Oscillatoria agardhii f. wislouchii Chyanophyceae 22 Oscillatoria simplicissima Chyanophyceae 23 Palmella miniata Chlorophyceae 24 Penium polymorphum Chlorophyceae 25 Pinnularia borealis Bacillariophyceae 26 Pinnularia divergens Bacillariophyceae 27 Pleurocapsa minor Chyanophyceae 28 Pleurogaster lunaris Xanthophyceae 29 Protoccocus viridis Chlorophyceae 30 Sinaiella terricola Chyanophyceae End 31 Ulotrix oscillarina Chlorophyceae 32 Ulotrix tenerrima Chlorophyceae 33 Xenococcus irregularis Chyanophyceae Micoflora Grupa 34 Armillaria mellea (Vahl.) Quélet Tricolomataceae

35 Boletus badius Schaeffer Boletaceae 36 Cantharellus cibarius Fr. Cantarelaceae 37 Lactarius piperatus (Scop.) S.F.Gray Agarcaceae

38 Melamopsorella caryophyllacearum Schröter

Uredinaceae

Flora de licheni 39

Lecanora verrucosa var. bucegica Lecanoraceae End

A6-30

40 Letharia vulpina Parmeliaceae 41 Microglaena butschetschiensis Verrucariaceae End

42 Parmelia sulcata Parmeliaceae 43

Polyblastia butschetschensis Verrucariaceae

End

44 Thelidium bucegiensis Verrucariaceae End 45 Usnea articulata Parmeliaceae 46 Verrucaria bucegiensis Verrucariaceae End Flora de briofite 47 Conostromum boreale Bartramiaceae 48 Catoscopium nigritum Catoscopiaceae 49 Amblyodon dealbates Meeseaceae 50 Polytrichum juniperinum Polytrichaceae 51 Polytrichum communae Polytrichaceae 52 Polytrichum pipliferum Polytrichaceae 53 Polytrichum norvegicum Polytrichaceae 54 Dicranum albicans Dicranaceae 55 Distichium montanum Ditrichaceae 56 Districhium capillariaceae Ditrichaceae 57 Bucegia romanica Marchantiaceae 58 Hylocomium splendens Hylocomiaceae 59 Sphagnum acutifolium Sphagnaceae Anexa 3B 60 Sphagnum recurvum Sphagnaceae Anexa 3B 61 Sphagnum platyphyllum Sphagnaceae Anexa 3B 62 Mnicem marginatum Mniaceae 63 Mnicem spinosus Mniaceae

A6-31

Anexa nr.6.2. Flora Parcului Natural Bucegi- plante reprezentative, periclitate, vulnerabile si

rare

Nr. Taxon Familia Endemite

Lista Rosie a Plantelor Superioare

din Romania (Olteanu,

1994)

Categorie Legea

345/2006

1 Abies alba Mill. Pinaceae - * E

2 Achillea schurii Schultz.

Asteraceae End * * R

3 Aconitum toxicum Rchb.

Ranunculaceae End *** - Nt

5 Aconitum vulparia ssp. lasianthum Rchb.

Ranunculaceae End * - Nt

6 Alyssum repens Baumg.

Brassicaceae End*** - Nt

7 Anacamptis pyramidalis (L.) Rich.

Orchidaceae - * V/R

8 Androsace chamaejasme Wulf.

Primulaceae - * V/R

9 Angelica archangelica L.

Umbelliferae - * V

10 Anthemis carpatica ssp. pyrethriformis Schur.

Asteraceae End * * R

11 Aquilegia transsilvanica Schur.

Ranunculaceae End ** * V

12 Arnica montana L. Asteraceae - * V Anexa nr. 4 A

13 Astragalus australis ssp. bucsecsi Jav.

Fabaceae End ** * R

14 Bupleurum falcatum ssp. dilatatum Schur

Apiaceae - - V

15 Campanula carpatica Jacq.

Campanulaceae End ** * R

16 Campanula transsilvanica Schur. et Andrae

Campanulaceae End *** * V/R

17 Campanula patula ssp.abientina Simonkai

Campanulaceae End*** - LR

18 Campanula serrata (Kit) Hendrych

Campanulaceae End*** - LR

19 Carduus kerneri Simk.

Asteraceae End *** * R

20 Carex capillaris L. Cyperaceae - * R

21 Carex fuliginosa Schkuhr

Cyperaceae - * R

22 Carex rupestris All. Cyperaceae - * R

23 Centaurea kotschyana Heuffel

Asteraceae End *** * R

24 Centaurea pinnatifida Schur

Asteraceae End * * R

A6-32

25 Cerastium transsilvanicum Schur

Caryophyllaceae End * * R

26 Corallorhiza trifida Châtel

Orchidaceae - * R

27 Crocus banaticus Gay

Iridaceae End** - E

28 Dactylorhiza incarnata (L.) Soo

Orchidaceae - * R

29 Dactylorhiza maculata (L.) Soo

Orchidaceae - * R

30 Dactylorhiza sambucina (L.) Soo

Orchidaceae - * R

31 Daphne blagayana Freyer

Thymelaeaceae - * V/R

32 Dentaria glandulosa W. et K.

Brasicaceae End ** - Nt

33 Dianthus glacialis ssp. gelidus (Scott, Nyman et Kotschy) Tutin

Caryophyllaceae End * * R

34 Dianthus spiculifolius Schur

Caryophyllaceae End * * R

35 Dianthus tenuifolius Schur

Caryophyllaceae End * * Nt

36 Doronicum carpaticum (Griseb. & Schenk) Nyman

Asteraceae End *** * R

37 Draba dornei Heuffel Brassicaceae End * * V/R 38 Draba haynaldii Stur Asteraceae End * * V/R

39 Eritrichum nanum (L.) Schrader et Gaudin

Boraginaceae End * * R

40 Festuca amethysina L.

Gramineae - * R

41 Festuca bucegiensis Markgraf-Dannenberg

Gramineae End * * R

42 Festuca carpatica F. G. Dietr.

Gramineae End ** * R

43 Galanthus nivalis L. Amaryllidaceae - * V Anexa nr. 4A

44 Gentiana acaulis L. Gentianaceae - * R

45 Gentiana lutea L. Gentianaceae - * V/R Anexa nr 4 A

46 Gentiana punctata L. Gentianaceae - * R

47 Geranium caeruleatum Schur.

Geraniaceae End *** - R

48 Geum reptans L. Rosaceae - * R

49 Gladiolus imbricatus L.

Iridaceae - - R

50 Godyera repens (L.) R.Br.

Orchidaceae - * R

Gymnadenia conopsea (L.) R.Br.

Orchidaceae - * R

51 Gypsophila petraea (Baumg.) Feichenb.

Caryophyllaceae End *** * R

52 Hedysarum hedysaroides (L.) Schinz et Thell

Fabaceae - * R

53 Hepatica transsilvanica Fuss

Ranunculaceae End ** * Nt

A6-33

54 Heracleum carpaticum Porcius

Umbelliferae End ** * V/R

55 Heracleum palmatum Baumg.

Umbelliferae End * * Nt

56 Hesperis matronalis ssp. moniliformis Borza

Brassicaceae End ** - V

57 Hesperis oblongifolia Schur.

Brasicaceae End * * R

58 Hieracium transsylvanicum Heuff.

Asteraceae End *** - Nt

59 Iris sibrica L. Iridaceae - - R

60 Koeleria macrantha ssp. transsilvanica Nyardi

Poaceae End **

61 Larix decidua Mill. ssp carpatica (Dom.) Šiman

Pinaceae E*** * R

62 Leontodon montanus ssp. pseudotaraxaci (Schur.) Finch et P.D.Sell

Asteraceae End * * R

63 Leontopodium alpinum Cass.

Asteraceae - * E

64 Leucanthemum waldsteinii (Schultz Bip.)Pouzar

Asteraceae End ** * R

65 Linaria alpina (L.) Miller

Scrophulariaceae - * R

66 Lingularia sibrica L. Asteraceae - * R

67 Linum extraaxillare Kit.

Linaceae End *** - Nt

68 Lloydia serotina (L.) Reichenb.

Liliaceae - * R

69 Loiseleuria procumbens (L.) Desv.

Ericaceae - * R

70 Neottia nidus-avis (L.) L.C.M.Richard

Orchidaceae - * R

71 Nigritella nigra (L.) Reichenb.

Orchidaceae - * V/R

72 Nigritella rubra (Wettst.)K.Richter

Orchidaceae - * V/R

73 Onobrychis montana subsp. transsilvanica (Simk.) Beck

Fabaceae End * * R

74 Ophrys insectifera L. Orchidaceae - * R 75 Orchis militaris L. Orchidaceae 76 Orchis militaris L. Orchidaceae - * R 77 Orchis morio L. Orchidaceae - * R 78 Orchis ustulata L. Orchidaceae - * R 79 Origanum vulgare L. Labiatae

80 Oxytropis halleri Bunge et. Koch

Fabaceae - * R

81 Papaver alpinum subsp. corona-sancti-stephani Zapl.

Papaveraceae End * * R

82 Phyteuma confusum A. Kerner

Campanulaceae - * R

83 Pinguicula alpina L. Lentibulariaceae - * R

A6-34

84 Pinguicula vulgaris L. Lentibulariaceae - * R 85 Pinus cembra L. Pinaceae - * R

86 Platago atrata ssp. carpatica Soó

Plantaginaceae - * R

87 Poa molinerii ssp. glacialis Beldie

Gramineae End * * R

88 Primula halleri J.F. Gmelin

Primulaceae - * R

89 Pseudorchis albida (L.) A. Et E. Love

Orchidaceae - * R

90 Pulmonaria rubra Schott

Boraginaceae End *** - Nt

91 Ranunculuc carpaticus Herbich

Ranunculaceae End ** * R

92 Rhododendron myrtifolium Schott et Kotschy

Ericaceae - * V

93 Salix alpina Scop. Salicaceae - * R

94 Salix bicolor Willd. Salicaceae - * R Anexa nr 3 B

95 Salix retusa L. Salicaceae - * R

96 Saxifraga demissa Schott et Kotschy

Saxifragaceae End * * V/R

97 Secale montanum Guss.

Gramineae - * R

98 Senecio papposus Rchb.

Asteraceae End *** - Nt

99 Sesleria bielzii Schur.

Gramineae End *** * R

100 Sesleria haynaldiana Schur

Gramineae End** - V

101 Scabiosa lucida ssp. barbata Nyaradi

Dipsacaceae End * - R

102 Silene nutans subsp. dubia (Herbich) Zapal

Caryophyllaceae End ** * R

103 Soldanella montana Willd.

Primulaceae - * R

Soldanella pusilla Baumg.

Primulaceae - * R

104 Symphytum cordatum W. Et K.

Boraginaceae End ** - Nt

105 Taxus baccata L. Taxaceae - * V/R

106 Thesium kernerianum Simonkai

Santalaceae End * * R

107 Thlaspi dacicum Heuffel

Brasicaceae End *** * R

108 Thymus comosus Heuffel et Griseb

Labiatae End * * Nt

109 Thymus marginatus Kern

Labiatae End ** -

110 Thymus pulcherrimus Schur

Labiatae End * * R

111 Tozzia alpina ssp. carpatica Hayek

Scrophulariceae - * R

112 Traunsteinera globosa (L.) Reichenb

Orchidaceae - * R

113 Trisetum macratrichum Hackel

Poaceae End** * R

114 Trollius europaeus L. Ranunculaceae - * R

A6-35

115 Vaccinium uliginosum L.

Ericaceae - * R Anexa nr. 3 B

116 Veronica alpina L. Scrophulariaceae - * R 117 Veronica aphylla L. Scrophulariaceae - * R

118 Veronica baumgartenii Roemer et Schultes

Scrophulariaceae End ** * R

119 Viola alpina Jacq. Violaceae - * R 120 Viola dacica Borb. Violaceae End *** * R

* Endemit cu areal restrans ± la Romania ** Endemit carpatic *** Endemit carpato-balcanic E= taxoni periclitati, in pericol de extinctie, a caror supravietuire este improbabila daca factorii cauzali continua sa actioneze sau a caror ppulatii au fost saracite pana la nivelul critic; V= taxoni vulnerabili, considerati posibil sa treaca in prima categorie in viitorul apropiat daca factorii cauzali continua sa actioneze; R=taxoni cu populatii mondiale mici , care in prezent nu sunt amenintati dar care se afla sub risc ca urmare a arealului lor restrictiv Nt=taxoni neamenintati

A6-36

ANEXA 6.3. Specii de nevertebrate reprezentative pentru Muntii Bucegi

Nr. Crt Specia Familia

Directiva Habitate anexa II

Lista Rosie IUCN

Legea 345/2006

ROTIFERI Habrotracha rosa Donner Habrotracha Adineta barbata Janson Adinetidae Adineta glauca Vulfort Adinetidae GASTEROPODE Chilostoma banaticum Helicidae * Vertigo genesii Vertiginidae * LR/cd Iphigena latestriata

Schmidt Clausillidae

COLEOPTERE Carabus arvensis

carpathus Born Carabidae

Carabus planicollis carpathica Bielz

Carabidae

Carabus obsoletus carpathicus Bielz

Carabidae

Cucujus cinnaberinus Cucujidae * VU Lucanus cervus Lucanidae * Rosalia alpina Linné Cerambycidae * VU Anexa 2, 3A LEPIDOPTERE Colias mymidone * Euphydryas aurinia Nymphalidae * Nymphalis vaualbun Nymphalidae * Erebia montana Prunner Satyridae Lycaena dispar Lycaenidae * LR/nt HIMENOPTERE Formica rufa L. Formicidae LR/nt Anexa 2, 3A ODONATE Cordulegaster heros * ORTHOPTERE Isophyta costata * Odontopodisma rubripes * VU Pholidoptera transsylvanica *

A6-37

ANEXA 6.4

Specii de vertebrate prezente in Muntii Bucegi

Fauna de amfibieni

Nr. Specia Familia Cartea rosie a

vertebratelor din Romania (2005)

Legea 345/2006

1 Bombina variegata Linnaeus Discoglossidae Aproape amenintata Anexa 2, 3A 2 Bufo bufo Linnaeus

Bufonidae Aproape amenintata 3B

3 Bufo viridis Laurenti Bufonidae Aproape amenintata Anexa 3A 4 Hyla arborea Linnaeus Bufonidae Vulnerabila Anexa 3A 5 Rana ridibunda Linnaeus Ranidae - 4A 6 Rana temporaria Linnaeus Ranidae Vulnerabila 3B, 4A 7 Salamandra salamandra Linnaeus Salamandridae Vulnerabila 3B 8 Triturus alpestris Laurenti Salamandridae Vulnerabila 3B 9 Triturus cristatus Laurenti Salamandridae Vulnerabila Anexa 2, 3A 10 Triturus montandoni Boulenger Salamandridae Vulnerabila Anexa 2, 3A 11 Triturus vulgaris vulgaris Linnaeus Salamandridae Aproape amenintata 3B Fauna de reptile

Nr. Specia Familia Cartea rosie a

vertebratelor din Romania (2005)

Legea 345/2006

1 Anguis fragilis colchicus Nordmann

Lacertidae Vulnerabila 3B

2 Coronella austriaca Liaurenti Colubridae Vulnerabila 3A 3 Lacerta agilis Linnaeus Lacertidae - - 4 Lacerta viridis Lacertidae - 3A 5 Lacerta vivipara Jaquin Lacertidae - - 6 Natrix natrix Colubridae - - 7 Vipera berus Linnaeus Viperidae Periclitata 3B Fauna de pasari

Nr. Specia Familia Cartea rosie a vertebratelor din Romania

(2005)

Legea 345/2006

Directiva

Pasari

1 Accipiter gentilis (L.) Accipitridae Anexa 3A

2 Accipiter nisus (L.) Accipitridae Anexa 3A

3 Aegolius funereus L. Strigidae Anexa 1

4 Aegypius monachus L. Accipitridae Extincta Anexa 2 Anexa 1

5 Alauda arvensis L. Alandidae Anexa 4A

6 Alcedo atthis L. Alcedinidae Anexa 2,3A

7 Anas platyrhynchos Linnaeus Anatidae Anexa 4A Anexa 2A, 2B

8 Anthus spinoletta L. Motacillidae Anexa 3A

9 Anthus trivialis L. Motacillidae Anexa 3A

10 Apus apus L. Apodidae Anexa 3A

11 Apus melba L. Apodidae Anexa 3A

A6-38

12 Aquila chrysaetos L. Accipitridae Periclitata Anexa 2,3A Anexa 1

13 Aquila clanga Pallas Accipitridae Anexa 3A

14 Aquila pomarina C.L.Brihm. Accipitridae Vulnerabila Anexa 2, 3A Anexa 1

15 Asio otus L. Strigidae Anexa 3A

16 Athene noctua Scopoli Strigidae Anexa 3B

17 Bonasia bonasia L. Tetraonidae Anexa 1, 2B

18 Bubo bubo L. Strigidae Vulnerabila Anexa 2 Anexa 1

19 Buteo buteo L. Accipitridae Anexa 3A

20 Carduelis carduelis L. Fringillidae

21 Carduelis spinus L. Fringillidae Anexa 3B

22 Certhia familiaris L. Certhidae

23 Ciconia nigra Linnaeus Ciconidae Vulnerabila Anexa 2 Anexa 1

24 Cinclus cinclus L. Certhidae Anexa 3B

25 Columba oenas L. Columbidae

26 Columba palumbus L. Columbidae

27 Coracias garrulus L. Coraciidae

28 Corvus corax L. Corvidae Periclitata Anexa 3B

29 Cuculus canorus L. Cuculidae Anexa 3A

30 Delichon urbica L. Hirudinidae

31 Dendrocopos major L. Picidae Anexa 3A

32 Dryocopus martius L. Picidae Anexa 2, 3A Anexa 1

33 Emberiza citrinella L. Emberizidae Anexa 3A

34 Eremophila alpestris L. Alandidae Vulnerabila Anexa 3B

35 Erithacus rubecula L. Turdidae Anexa 3B

36 Falco subbuteo L. Falconidae Anexa 3B

37 Falco tinnunculus L. Falconidae Anexa 3B

38 Falco vespertinus L. Falconidae

39 Ficedula albicollis Temminck Muscicapidae Anexa 3A Anexa 1

40 Fringilla coelebs L. Fringillidae Anexa 3A

41 Garrulus glandarius L. Corvidae Anexa 2B

42 Gypaetus barbatus Linnaeus Accipitridae Disparuta Anexa 2 Anexa 1

43 Hirundo rustica L. Hirudinidae

44 Lanius collurio L. Laniidae Anexa 2, 3A Anexa 1

45 Lanius excubitor L. Laniidae Anexa 3A

46 Loxia curvirostra L. Frigillidae Anexa 3A

47 Motacilla alba L. Motacillidae Anexa 3A, 3B

48 Motacilla cinerea Tunstall Motacillidae Anexa 3A, 3B

49 Motacilla flava L. Motacillidae Anexa 3A, 3B

50 Muscicapa striata L. Muscicapidae Anexa 3B

51 Nucifraga caryocatactes L. Corvidae Anexa 3B

A6-39

52 Oriolus oriolus Oriolidae

53 Otus scops L. Strigidae Anexa 3B

54 Parus ater L. Paridae Anexa 3A

55 Parus caeruleus L. Paridae Anexa 3A

56 Parus cristatus L. Paridae Anexa 3A

57 Parus major L. Paridae Anexa 3A

58 Parus montanus L. Boldenstein

L.

Paridae Anexa 3A

59 Parus palustris L. Paridae Anexa 3A

60 Passer domesticus L. Passeridae

61 Passer montanus L. Passeridae

62 Perdix perdix L. Phasianidae Anexa 3B Anexa 2A

63 Phylloscpus collybita Vieillot Sylviidae

64 Pica pica L. Corvidae Anexa 2B

65 Picoides tridactylus L. Picidae Anexa 1

66 Picus canus Gmelin Picidae Anexa 2 Anexa 1

67 Prunella collaris Scopoli Prunellidae Anexa 3B

68 Prunella modularis L. Prunellidae Anexa 3B

69 Regulus ignicapillus Temmink Turdidae Anexa 3B

70 Regulus regulus L. Turdidae Anexa 3B

71 Saxicola rubetra L. Turdidae Anexa 3A

72 Serinus serinus L. Frigillidae Anexa 3B

73 Sitta europaea Linnaeus Sittidae

74 Strix aluco L. Strigidae Anexa 3A

75 Strix uralensis Pallas Strigidae Anexa 3A

76 Sturnus vulgaris Linnaeus Sturnidae

77 Sylvia atricapilla L. Sylviidae Anexa 3A

78 Sylvia borin Booddaert Sylviidae Anexa 3A

79 Tetrao urogallus L. Tetraonidae Anexa 4A Anexa 1, 2B, 3B

80 Tichodroma muraria L. Tichodromadidae Anexa 3B

81 Tringa hypolencos L. Scoloracinae

82 Tringa ochropus L. Scoloracinae

83 Troglodytes troglodytes L. Troglodytidae Anexa 3A

84 Turdus merula L. Turdidae Anexa 2B

85 Turdus philomelos Brahm Turdidae Anexa 4A

86 Turdus pilaris L. Turdidae Anexa 4B Anexa 2B

87 Turdus torquatus L. Turdidae

A6-40

Fauna de mamifere

Nr. Specia Familia Cartea rosie a vertebratelor din Romania

(2005)

Legea 345/2006

Directiva Habitate

Insectivore 1 Erinaceus europaeus

Linnaeus Erinaceidae

2 Talpa europeae Linnaeus

Talpidae

3 Sorex araneus Linnaeus Soricidae 4 Sorex alpinus Schinz Soricidae Vulnerabil Anexa nr. 3 B 5 Neomys fodiens Pennat Soricidae Periclitat Chiroptere 6 Rhinolophus

ferrumequinum Schreber

Rhinolophidae Vulnerabil Anexa nr. 2 Anexa 2

7 Rhinolophus blasii Peters

Rhinolophidae Periclitat Anexa nr. 2 Anexa 2

8 Rhinolophus hipposideros Bechstein

Rhinolophidae Vulnerabil Anexa nr. 2 Anexa 2

9 Myotis mystacinus Kuhl Vespertilionidae Periclitat 10 Myotis myotis

Borkhausen Vespertilionidae Periclitat Anexa nr. 2 Anexa 2

11 Pipistrellus pipistrellus Schreber

Vespertilionidae

12 Vespertilio murinus Linnaeus

Vespertilionidae Periclitat Anexa nr. 3 B

Rozatoare 13 Sciurus vulgaris

Linnaeus Sciuridae Anexa nr. 4 B

14 Sicista betulina Pallas Zapodidae Critic periclitat Anexa nr. 3 A Anexa 4 15 Dryomys nitedula Pallas Gliridae Vulnerabil Anexa nr. 3 A Anexa 4 16 Muscardinus

avellanarius Linnaeus Gliridae Vulnerabil Anexa nr. 3 A Anexa 4

17 Myoxus glis Linnaeus Gliridae Vulnerabil Anexa 4 18 Clethrionomys glareolus

Schreber Arvicolidae

19 Microtus arvalis Pallas Arvicolidae 20 Microtus agrestis

Linnaeus Arvicolidae Vulnerabil

21 Microtus nivalis Martins Arvicolidae Vulnerabil 22 Apodemus flavicollis

Melchior Muridae

23 Apodemus sylvaticus Linnaeus

Muridae

24 Mus musculus Linnaeus Muridae 25 Rattus norvegicus

Berkenhout Muridae

Logomorfe 26 Lepus europaeus Pallas Leponidae Anexa nr. 4 B Artiodactile 27 Cervus elaphus

Linnaeus Cervidae Vulnerabil Anexa nr. 4 B

28 Capreolus capreolus linnaeus

Cervidae Vulnerabil Anexa nr. 4 B

29 Rupicapra rupicapra Linnaeus

Bovidae Periclitat Anexa nr. 4 A Anexa 2,4

30 Sus scrofa attila Linnaeus

Suidae Anexa nr. 4 B

A6-41

Carnivore 31 Canis lupus Linnaeus Canidae Vulnerabil Anexa nr. 2,

3A Anexa 4

32 Vulpes vulpes Linnaeus Canidae Anexa nr. 4 B 33 Ursus arctos Linnaeus Ursidae Vulnerabil Anexa nr. 2,

3A Anexa 2,4

34 Meles meles Linnaeus Mustelidae Anexa nr. 4 B 35 Martes martes Linnaeus Mustelidae Vulnerabil 36 Martes foina Erxleben Mustelidae Anexa nr. 4 B 37 Mustela nivalis

Linnaeus Mustelidae Anexa nr. 4 B

38 Mustela putoris Linnaeus

Mustelidae

39 Felis silvestris Schreber Felidae Vulnerabila Anexa nr. 3 A Anexa 4 40 Lynx lynx Linnaeus Felidae Vulnerabila Anexa nr. 2, 3

A Anexa 2,4

A6-42

Anexa 6.5 Tipuri de habitate din Parcul Natural Bucegi-corespondenta cu principalele sisteme de clasificare

Habitat Romania Corespondenta Nr. Denumire Cod NATURA 2000 PALEARCTIC EUNIS

0 1 2 3 4 5 Tufarisuri si pajisti

Lande si tufarisuri temperate

1 Tufarisuri sud-est carpatice de

azalee (Loiseleuria procumbens) R3101 4060 Alpine and Boreal

heaths 31.4113 Carpathian dwarf azalea heaths

F2.211 Alpine dwarf azalea heaths

2 Tufarisuri sud-est carpatice de smardar (Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus)

R3104 4060 Alpine and Boreal heaths

31.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths

F2.224 Carpathian Rhododendron kotschyi heaths

3 Tufarisuri sud-est carpatice de jneapan (Pinus mugo) smardar (Rhododendron myrtifolium)

R3105 4070* Bushes with Pinus mugo and Rhododendron myrtifolium

31.561 Subalpine mountain pine scrub and 31.562 Carpathian alpenrose mountain pine scrub

F2.46 Carpathian Pinus mugo scrub; F2.461+F2.462

4 Tufarisuri sud-est carpatice de coacaza (Bruckenthalia spiculifolia) si ienupar pitic (Juniperus sibirica)

R3107 4060 Alpine and Boreal heaths

31.4632 Carpahian Bruckenthalia heaths

F2.2632 carpathian Bruckenthalia heaths

5 Tufarisuri sud-est carpatice de ienupar pitic (Juniperus sibirica)

R3108 4060 Alpine and Boreal heaths

31.431 Mountain Juniperus nana scrub

F2.231 Mountain Juniperus nana scrub

6 Tufarisuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis)

R3110 4080 Sub-Arctic Salix spp.scrub

31.62152 Hercynio-Carpathian Silesian willow brush

F2.3112 Carpathian green alder scrub

7 Tufarisuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus)

R3111 4060 Alpine and Boreal heaths

31.4122 Carpathian dwarf Vaccinium wind heaths

F2.2122 carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths

8 Tufarisuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu iarba neagra (Calluna vulgaris)

R3112 4030 European dry heaths 31.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths

F4.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths

9 Tufarisuri sud-est carpatice soc rosu (Sambucus racemosa)

R3113 - 31.872 Scrubby clearings -

10 Taieturi de padure cu zmeur (Rubus idaeus)

R3114 - 31.872 Scrubby clearings -

11 Tufarisuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cu cununita (Spiraea chamaedryfolia)

R3117 - 31.8C4 Subcontinental hazel thickets

F3.174 subcontnental hazel thickets

A6-43

12 Tufarisuri de alun (Corylus avellana)

R3119 - 31.8C4 Subcontinental hazel thickets

F3.174 subcontnental hazel thickets

13 Tufarisuri de soc negru (Sambucus nigra)

R3120 - 31.872 Shrubby clearings F3.24 Subcontinental and continental decidous thickets

Stepe si pajisti xerice calcicole 14 Pajisti sud-est carpatice de

Asperula capitata si Sesleria rigida R3401 6170 Alpine and subalpine

calcareous grasslands 36.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands

E4.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands

Pajisti alpine si subalpine 15 Pajisti sud-est carpatice de parusca

(Festuca supina) si Potentilla ternata

R3604 6150 Siliceous alpine and boreal grasslands

36.34322 Eastern Carpathian Festuca airoides grasslands

E4.3432 Carpathian Festuca airoides grasslands

16 Pajisti sud-est carpatice de paius cu colti (Festuca versicolor) si Sesleria rigida ssp. haynaldiana

R3605 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands

36.43922 Eastern Carpathian Festuca versicolor grasslands

E4.4392 East cappathian calciphile stepped grasslands

17 Pajisti sud-est carpatice de paius de stanci (Festuca saxatilis)

R3606 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands

36.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands; 36.43924 East carpathian Festuca flaccida grasslands

E4.4 Calcareous alpine and subalpine grasslands

18 Pajisti sud-est carpatice de Festuca amethystina si Dianthus tenuifolius

R3607 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands

36.43923 east Carpathian Festuca ametystina grasslands

E4.4392 East Carpahtian calciphile stepped grasslands

19 Pajisti sud-est carpatice de Scorzonera rosea si Festuca nigrascens

R3608 6230* Species-rich Nardus grasslands, in siliceous substrates in mountain areas (and submontain areas, in Continental Europe)

36.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards

E4.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities E4.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards

20 Pajisti sud-est carpatice de taposica (Nardus stricta) si Viola declinata

R3609 6230* Species-rich Nardus grasslands, in siliceous mountain areas (and submontain areas, in Continental Europe)

36.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards

E4.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities E4.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards

21 Pajisti sud-est carpatice cu Poa media

R3610 - - -

22 Pajisti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp. haynaldiana) si rogoz (Carex sempervirens )

R3611 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland

36.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands

E4.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands

23 Pajisti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) si coarna mare (Sesleria bielzii)

R3612 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland

36.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands

E4.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands

A6-44

24 Pajisti sud-est carpatice de Carduus kerneri, Festuca carpatica si Trisetum fuscum

R3613 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plains and of the montane to alpine levels

37.8221 Carpathian fescue tall grass communities

E4.4 Calcareous alpine and subalpine grassland

25 Tufarisuri pitice su-est carpatice de salcii alpine (Salix herbacea)

R3615 6150 Siliceous alpine and boreal grasslands

36.1112 Alpic acid dwarf willow snow-patch communities

F2.111 Alpic acid dwarf willow snow patch communities

26 Tufarisuri pitice sud-est carpatice de salcii alpine (Salix retusa, S.reticulata)

R3616 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands

36.12211 Alpine (Salix retusa, S. reticulata) snowbed communities

F2.111 Alpic acid dwarf willow snow patch communities

27 Tufarisuri pitice de argintca (Dryas octopetala)

R3617 4060 Alpine and Boreal heaths

31.49152 South-eastern Carpathian Dryas mats

F2.2915 Carpatho-balkanide Dryas mats

Pajisti umede si comunitati de ierburi inalte (buruienisuri) 28 Comunitati sud-est carpatice de

buruienisuri inalte cu Telekia speciosa si Petasites hybridus

R3707 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine leves

37.8144 Carpathian butterbur communities; 37.81441 Carpathian white butterbur communities

E5.5144 Carpathian butterbur communities

29 Comunitati daco-getice cu Angelica sylvestris, Crepis paludosea si Scirpus sylvaticus

R3708 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels

37.814 Carpathian herb communities

E5.5143 Carpathian monk shoad communities

Pajisti mezofile 30 Pajisti sud-est carpatice de

Trisetum flavescens si Alchemilla vulgaris

R3801 6520 Mountain hay meadows 38.3Mountain hay meadows -

Paduri Paduri temperate de foioase cu frunze cazatoare 31 Paduri sud-est carpatice de molid

(Picea abies), fag (Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra

R4101 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion)

41.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forests

G4.6 Mixed Abies-Picea-Fagus-woodlands

33 Paduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum

R4102 9110 Luzulo-Fagetum beech forests

42.1323 Dacian acidophile beech-fir forest

G4.6 Mixed Abies-Picea-Fagus-woodlands

34 Paduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii

R4103 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion)

41.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest

G4.6 Mixed-Abies-Picea-Fagus-woodlands

35 Paduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra

R4104 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion)

41.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forests

G3.1123 Dacian neutrophile mountaine fir forest

A6-45

36 Paduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Festuca drymeria

R4105 9110 Luzulo-Fagetum beech forests

41.1D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest

-

37 Paduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum

R4106 9110 Luzulo-Fagetum beech forests

41.1D11 Dacian woodrush-beech forest

G3.1323 Dacian acidophile beech-fir forest

38 Paduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Vaccinium myrtillus

R4107 9110 Luzulo-Fagetum beech forests

41.1D14 Dacian bilberry-beech forest

-

39 Paduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii

R4108 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion)

41.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest

-

40 Paduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Syphytum cordatum

R4109 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion)

41.1D211 Dacian Dentaria glanulosa beech forest

G1.6D21 Dacian Symphytum beech forest

41 Paduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia

R4110 9110 Luzulo-fagetum beech forests

41.1D54 South carpathian Festuca drymeia beech forest

G1.6D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest

42 Paduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium

R4111 9150 Medio-European limestone beech forest of the Cephalanterion-Fagion

41.1D41 Dacian Epipactis beech forest

G1.6D4 East Carpathian calciphile beech forest

43 Paduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium

R4116 91V0 dacian beech forests (Symphyto-Fagion)

41.4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest

-

44 Paduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior), paltin (Acer pseudoplatanus) si ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva

R4117 9180 Tilio-Acerion forests of slopes, screes and ravines

41.4642 Dacian ash-sycamore ravine beech forest

G1.A464 Eastern Carpathian ravine forest

Paduri temperate de conifere 45 Paduri sud-est carpatice de molid

(Picea abies) cu Soldanella hungarica

R4203 9410 Acidophilous Picea forests f the mountane to alpine levels (Vaccinio -Piceteea)

42.3532 eastern Carpathian arolla forests

G3.1B62 Eastern Carpathian subalpine spurce forest

46 Paduri si raristi de larice (Larix

decidua) cu Saxifrage cuneifolia R4204 9420 Alpine Larix deciduas

and/or Pinus cembra forests 42.3531 Eastern-Carpathian larch forest

-

47 Paduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella

R4205 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea)

42.2162 Eastern Carpathian subalpine spurce forests

-

A6-46

48 Paduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) si brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum

R4206 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea)

42.21623 Carpathian hight montane Hieracium spurce forest

G3.1B1 Bilberry spurce forest

49 Paduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) si brad (Abies alba) cu Luzula sylvatica

R4208 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea)

42.2162 Eastern Carpathian subalpine spurce forests

G3.1B1 Bilberry spurce forest

50 Paduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Leucanthemum waldsteinii

R4209 - 42.21625 Carpathian Leucanthemum high mountaine spurce forest

-

51 Paduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Sphagnum sp.

R4210 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea)

42.2131 Carpathian peat moss spurce forest

-

52 Paduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) si brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra

R4211 - 42.1124 Dacian neutrophile fir-spurce forest

-

53 Paduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) si fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum

R4214 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea)

42.25432 Acido-neutrophile Dacian beech-spurce forest

G3.1F43 Dacian beech-spurce forest

Paduri si tufarisuri de lunca si de mlastina 54 Paduri sud-estice de anin alb (Alnus

incana) cu Telekia speciosa R4401 91E0* Alluvial forest with

Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (Alno-Padion incanae Salicion albae)

44.214 Eastern Carpathian grey alder galleries

G1.1214 Eastern Carpatian grey alder galleries

55 Tufarisuri dacice de catina mica (Myricaria germanica)

R4415 3230 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica

44.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush

F9.111 Pre-Alpine willow tamarisk brush

56 Tufarisuri de salcie (Salix triandra) R4416 - 44.121 Almond willow-osier scrub

F9.121 Almond willow-osier scrub

57 Tufarisuri de rachita rosie (Salix purpurea)

R4418 44.123 Balkan willow scrub (Saponario officinale-Salicetum purpurea)

F9.12 Lowland and collinear riverine (Salix) scrub

Mlastini si terenuri inmlastinite Mlastini, turbarii, izvoare si paraie 58 Turbarii sud-est carpatice, eu-

mezotrofe, cu Carex nigra ssp. dacica si Platago gentianoides

R5401 - 54.4261 Carpathian black-white-star sedge acidic fens

D2.22 Carex nigra, Carex canescens, Carex echinata fens

59 Mlastini sud-estice carpatice, eutrofe cu Carex flava si Blysmus

R5406 7230 Alcaline fens 54.2F Middle European flat sedge fens

D4.1F Middle European flat sedge Blysmus compressus fens

A6-47

compressus 60 Comunitati sud-est carpatice de

izvoare si paraie cu Glyceria nemoralis

R5422 - 54.11 Soft water springs C2.11 Soft water springs

61 Comunitati sud-est carpatice de izvoare si paraie cu Carex remota si Caltha laeta

R5423 - 54.111 Soft water bryophyte springs

C2.11 Soft water springs

Grohotisuri 62 Comunitati sud-est carpatice de

pietrisuri silicioase cu Silene acaulis si Minuartia sedoides

R6101 8110 Siliceous scree of the montane to snow levels (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani)

61.11 Alpine siliceous screes, 36.34 Alpigenous acidophilous grasslans

H2.31 Alpine siliceous screes, E4.425 Carpathian naked-rush swards

63 Comunitati sud-est carpatice de grohotisuri silicioase mobile sau slab fixate cu Oxyria dygina

R6104 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani)

61.111521 Eastern Carpathian saxifrage mountain sorrel screes; 61.111522 Southern Carpathian meadowgrass mountain sorrel screes

H2.31 Alpine siliceous screes

64 Comunitati sud-est carpatice de grohotisuri calcaroase mobile si semimobile cu Cardaminopsis neglecta, Papaver corona-sancti-stephani si Doronicum carpaticum

R6107 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii)

61.2422 East Carpathian sciaphille poppy screes

H2.44 Carpathian calcareous screes

65 Comunitati sud-est carpatice de grohotisuri calcaroase mobile si semimobile Acinos alpinus si Galium anisophyllon

R6110 8120 calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii)

61.2423 East Carpathian calamint screes

H2.44 Carpathian calcareous screes

66 Comunitati montane sud-est carpatice pioniere de grohotisuri mobile sau semifixate cu Thymus comosus, Galium album si Teucrium montanum

R6112 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii)

61.242 East carpathian calcareous screes

H2 Screes

Stanci continentale si roci la zi 67 Comunitati sud-est carpatice de

stanci calcaroase cu Artemisia eriantha si Gypsophila petrae

R6202 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation

62.15322 Eastern Carpatian wormwood-gypsophilla cliff communities

H3.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs

68 Comunitati sud-est carpatice de stanci calcaroase cu saxifrage moschata si Draba kotschy

R6204 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation

62.15323 Eastern Carpatian saxifrage-whitlowgrass cliff communities

H3.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs

Pesteri 69 Pesteri R6405 8310 Caves not open to the

public 65 Caves (inclusive 65.4411 Dobrogean hydro-thermal sulphur caves)

-

A6-48

Tipuri fundamentale de padure reprezentative pentru Parcul Natural Bucegi FORMATIA FORESTIERA/Grupa de tipuri de padure Tipuri de padure Cod Denumire Cod Denumire Molidisuri si tipuri de padure cu molid (Piceeta composita) 11 Molidsuri pure 111 Molidisuri cu Oxalis acetosella sau flora de mull (Picea

oxalidetosa) 1114 Molidis de Oxalis acetosella pe soluri scheletice

1153 Molidis cu Vaccinium myrtillus 115 Molidisuri cu Vaccinium (Piceeta luzuletosa) 1154 Molidis de limita cu Vaccinium (i)

116 Molidisuri de stancarie (Piceeta saxatilia) 1162 Molidis de limita pe stancarie (i) 13 Amestecuri de molid-brad-fag (Piceeto-Fageta) 131 Amestecuri de molid-brad-fag cu Oxalis acetossela sau

flora de mull (Piceeto-Abieto-Fageta oxalidetosa) 1311 Amestec normal de rasinoase cu fag cu flora de mull (s)

132 Amestecuri de molid-brad-fag cu Rubus hirtus (Piceeto-Abieto-Fageta rubosa)

1321 Amestecuri de rasinoase si fag cu Rubus hirtus (s)

133 Amestecuri de molid-brad-fag cu Festuca (Piceeto-Abieto-Fageta festucetosa)

1331 Amestecuri de rasinoase si fag cu Festuca altissima

15 Molideto-laricete (Piceeto-Lariceta) 152 Molideto-laricete de stancarie (Piceeto-Lariceta

saxatillia) 1521 Molideto-laricet de limita pe stancarie (i)

21 Bradete pure (Abieta) 211 Bradeto-fagete cu flora de mull (Abieta asperuletosa) 2111 Bradet normal cu flora de mull (s) 22 Bradeto-faget (Abieto-Fageta) 221 Bradeto-fagete cu flora de mull (Abieto-Fageta

asperuletosa) 2211 Bradeto-faget normal cu flora de mull (s)

Fagete si tipuri de padure cu participarea fagului (fara stejar) (Fageta) 41 Fagete pure montane (Fageta montana) 411 Fagete montane cu flora de mull (Fageta dentarietosa

montana) 4114 Faget montan pe soluri scheletice cu flora de mull (m)

415 Fagete montane cu Luzula (Fageta luzuletosa montana) 4151 Faget montan cu Luzula luzuloides(m-i) s=productivitate superioara; m=productvitate medie; i=productivitate inferioara.

A7-1

ANEXA 7

PARCUL NATIONAL PIATRA CRAIULUI Masivul Piatra Craiului, principalul component al Parcului National, se impune ca o creasta

calcaroasa spectaculoasa cu o lungime de 25 km, cu altitudini de peste 2000 m, desfasurata pe

directia NNE-SSV, intre localitatile Zarnesti (N) si Podu Dambovitei (S).

Parcul National Piatra Craiului este o arie protejata ale carei principale obiective sunt conservarea

biodiversitatii, incurajarea obiceiurilor si modului traditional de viata al comunitatiilor locale si

stimularea turismului. Prima actiune de protectie in Piatra Craiului dateaza din 1938 cand s-a

infiintat Rezervatia Naturala Piatra Craiului pe o suprafata de 440 ha "datorita caracterului unic al

masivului unde se gasesc specii rare ca Diantus Callizonus sau Leontopodium Alpinum ca si

datorita frumusetii peisajului".

A7-2

In 1990 Piatra Craiului este declarat parc national, iar in 1999 incepe Proiectul Managementul

Conservarii Biodiversitaţii.

Bogatia in specii a Parcului National Piatra Craiului este rezultatul conditiilor deosebit de

variate pe care le ofera acesta dezvoltarii lumii vegetale. Altitudinea care depaseste 2200 m face

ca aproape intreaga grupare a speciilor montane si alpine, caracteristice lantului carpatic, sa

gaseasca aici conditii optime de dezvoltare. Existenta padurilor, stancariilor, grohotisurilor pajistilor

si a ochiurilor de mlastina favorizeaza mentinerea unei diversitati botanice deosebite. Ciupercile,

muschii, lichenii si plantele cu flori gasesc aici un adevarat paradis.

Pe teritoriul parcului au fost identificate un numar total de 1118 de specii si subspecii de

plante. Cunoscand faptul ca in flora Romaniei s-au inregistrat 3136 de specii spontane se poate

afirma ca Parcul National Piatra Craiului gazduieste peste 30 % din speciile de plante superioare

care se intalnesc pe teritoriul Romaniei. Un numar de 181 de specii sunt incluse in "Lista rosie a

plantelor superioare din Romania" ca specii endemice, rare sau vulnerabile. De aici se poate

observa importanta deosebita a Parcului National Piatra Craiului pentru conservarea speciilor de

flora, in special pentru conservarea endemismelor carpatice

Dintre aceste specii amintim doar pe cele mai cunoscute, care incanta ochii iubitorilor

naturii, care viziteaza Piatra Craiului in lunile de vara, aceste specii fiind supuse unui regim strict de

protectie: garofita Piatrei Craiului (Dianthus callizonus) simbolul floristic al Pietrei Craiului, acest

munte fiind unicul loc din lume care o gazduieste (este o specie endemica pentru Piatra Craiului);

tisa (Taxus baccata); angelica (Angelica arhangelica); sangele voinicului (Nigritella nigra si N.

rubra); macul galben (Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stefani); linarita (Linaria alpina); floarea

de colt sau floarea Reginei (Leontopodium alpinum); bulbucii (Trolius europaeus); bujorul de munte

(Rhododendron mytifolium), gladiola salbatica (Gladiolus imbricatus), ghintura galbena (Gentiana

lutea), iedera albă (Daphne blagazana),tulichina (Daphne cneorum)

Parcul National Piatra Craiului adaposteste un numar impresionat de specii de orhidee de munte -

41 specii din 58 de specii existente pe teritoriul Romaniei. Nu va asteptati insa sa descoperoiti

exoticele orhidee din tarile calde. Orhideele din zonele temperate sunt mici si nu au o infatisare atat

de spectaculoasa. Orhideele reprezinta unul dintre cele mai periclitate grupe de plante la nivel

mondial

Fauna de nevertebrate este deosebit de bogata prezentand un deosebit interes stiintific. Este de

remarcat prezenta a 35 de specii endemice si a 91 de specii descrise ca fiind noi pentru stiinta.

Mentionam doua specii endemice specifice Pietrei Craiului: Nesticus constantinescu (Arahnida) si

Rhagidia carpatica (Arahnida, Acari). Piatra Craiului adaposteste un numar mare de specii de

fluturi, pana in prezent fiind identitificate peste 216 de specii unele fiind rare sau endemice: Psodos

A7-3

coracinus dioszeghy, subspecie endemica alpina; Apamea zeta sandorokovacsi, subspecie

endemica in Carpati; Erebia pronoe, specie cunoscuta in Carpati numai in Piatra Craiului si Bucegi;

Pieris bryoniae specie menţionată in lista roşie a fluturilor de zi din Europa.

Fauna de pesti, amfibieni si reptile este ceva mai saraca, comparativ cu celelate grupe de

vertebrate. De mentionat ca toate speciile de amfibieni si reptile de pe teritoriul Romaniei sunt

protejate fiind incluse in anexa 3 a legii 13 din 11 martie 1993 (Conventia de la Berna)

Parcul National Piatra Craiului detine o ornitofauna bogata, reprezentata prin cele 109 specii

identificate pana in prezent pe acest teritoriu, din acest punct de vedere fiind o zona ideala pentru

observarea pasarilor. Multe dintre acestea sunt mentionate ca specii strict protejate prin Conventia

de la Berna - Conventia pentru protejarea vietii salbatice si a habitatelot naturale din Europa (legea

nr. 13 din 11 martie din 11 martie 1993)

Fata de alte masive muntoase Piatra Craiului si-a pierdut in mare masura fauna de rapitoare mari

pe care o detinea in trecut, in prezent existand un numar foarte mic de exemplare de acvila de

munte - Aquila chrysaetos, care cuibaresc probabil in M-tii Fagaras.

Alte specii de rapitoare intalnite in parc sunt:; sorecarul comun –Buteo buteo; uliul porumbar -

Accipiter gentilis; uliul pasarar – A. nisus; soimul randunelelor – Falco subbuteo; soimul calator - F.

peregrinus; vanturelul rosu - F. tinunculus; cucuveaua- Athene noctua etc. Cheile si zonele

stancoase din parc sunt populate de : fluturasul de stanca - Tichodroma muraria, specie rara;

brumarita de stanca - Prunella collaris; drepneaua neagra - Apus apus; drepneaua mare - Apus

melba; mierla de piatra – Monticola saxatilis.

In anexa 7.1. sunt prezentate speciile de păsări din Masivul Piatra Craiului.

Conditiile climatice si geologice, geomorfologia si structura florei si vegetatiei din Parcul National

Piatra Craiului au determinat pastrarea unei diversitati aparte in grupul mamiferelor. Din cele

aproximativ 100 specii de mamifere din fauna intregii tari, peste 40% traiesc si in masivul Piatra

Cariului. Pana in prezent au fost identificate 17 specii de lilieci, care se adapostesc in pesterile sau

scorburile arborilor batrani de pe teritoriul parcului. Dintre acestea, o mare parte intra in categoria

specii strict protejate conform Conventiei de la Berna, iar 6 sunt specii de interes comunitar

conform Directivei Consiliului Europei 92/43 EEC (Rhinolophus ferrumequinum, R. euriale, Myotis

bechsteinii, M. blythii, M. myotys, Barbastella barbastellus) iar o specie -Vespertilio murinus- este

inclusa in Conventia de la Bonn.

A7-4

7.1. Lista speciilor de pasari

1. Ordinul Ciconiiformes 1.1 Familia Ciconiidae Barza neagră (Ciconia nigra) Barza albă (Ciconia ciconia)

2. Ordinul Accipitriformes 2.1 Familia Accipitridae Viesparul (Pernis apivorus) Gaia brună (Milvus migrans) Uliul porumbar (Accipiter gentilis) Uliul păsărar (Accipiter nisus) Şorecarul comun (Buteo buteo) Acvila de munte (Aquila chrysaetos)

3. Ordinul Falconiformes 3.1 Familia Falconidae Vânturelul roşu (Falco tinnunculus) Şoimul rândunelelor (Falco subbuteo)Şoimul călător (Falco peregrinus)

4. Ordinul Galliformes 4.1 Familia Tetraonidae Ierunca (Bonasa bonasia) Cocoşul de munte (Tetrao urogallus)4.2 Familia Phasianidae Potârnichea (Perdix perdix) Prepeliţa (Coturnix coturnix)

5. Ordinul Charadriiformes 5.1 Familia Scolopacidae Fluierarul de munte (Actitis hypoleucos) Sitarul de pădure (Scolopax rusticola) 6. Ordinul Columbiformes 6.1 Familia Columbidae Porumbelul de scorbură (Columba oenas) Porumbelul gulerat (Columba palumbus) Guguştiucul (Streptopelia decaocto) Turturica (Streptopelia turtur)

7. Ordinul Cuculiformes 7.1 Familia Cuculidae Cucul (Cuculus canorus)

8. Ordinul Strigiformes 8.1 Familia Strigidae Bufniţa (Bubo bubo) Ciuvica (Glaucidium passerinum) Cucuveaua (Athene noctua) Huhurezul mic (Strix aluco) Huhurezul mare (Strix uralensis) Ciuful de pădure (Asio otus) Minuniţa (Aegolius funereus)

9. Ordinul Apodiformes 9.1 Familia Apodidae Drepneaua neagră (Apus apus) Drepneaua mare (Apus

10. Ordinul Coraciiformes 10.1 Familia Upupidae Pupăza (Upupa epops)

11 Ordinul Piciformes11.1 Familia Picidae Capîntortură (Jynx torquilla) Ciocănitoarea sură (Picus anus) Ciocănitoarea verde (Picus viridis) Ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius) Ciocănitoarea pestriţă mare (Dendrocopos major) Ciocănitoarea cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) Ciocănitoarea cu trei degete (Picoides tridactylus)

A7-5

12.7 Familia Turdidae Măcăleandrul (Erithacus rubecula) Privighetoarea roşcată (Luscinia megarhynchos) Codroşul de munte (Phoenicurus ochruros) Codroşul de pădure (Phoenicurus phoenicurus) Mărăcinarul mare (Saxicola rubetra) Pietrarul sur (Oenanthe oenanthe) Mierla de piatră (Monticola saxatilis) Mierla gulerată (Turdus torquatus) Mierla (Turdus merula) Cocoşarul (Turdus pilaris) Sturzul cântător (Turdus philomelos) Sturzul de vâsc (Turdus viscivorus)

12. Ordinul Passeriformes 12.1 Familia Alaudidae Ciocârlia de pădure (Lullula arborea)Ciocârlia de câmp (Alauda arvensis)

12.2 Familia Hirundinidae Rândunica (Hirundo rustica) Lăstunul de casă (Delichon urbica) 12.3 Familia Motacillidae Fâsa de pădure (Anthus trivialis) Fâsa de munte (Anthus spinoletta) Codobatura de munte (Motacilla cinerea) Codobatura albă (Motacilla alba) 12.4 Familia Cinclidae Mierla de apă (Cinclus cinclus) 12.5 Familia Troglodytidae Ochiuboului (Troglodytes troglodytes) 12.6 Familia Prunellidae Brumăriţa de pădure (Prunella modularis)Brumăriţa de stâncă (Prunella collaris)

12.8 Familia Sylviidae Silvia mică (Sylvia curruca) Silvia cu cap sur (Sylvia communis) Silvia de zăvoi (Sylvia borin) Silvia cu cap negru (Sylvia atricapilla) Pitulicea sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix) Pitulicea mică (Phylloscopus collybita) Pitulicea fluierătoare (Phylloscopus trochilus) 12.9 Familia Regulidae Auşelul cu cap galben (Regulus regulus) Auşelul sprâncenat (Regulus ignicapillus) 12.10 Familia Muscicapidae Muscarul sur (Muscicapa striata) Muscarul mic (Ficedula parva) Muscarul gulerat (Ficedula albicollis) 12.11 Familia Paridae Piţigoiul codat (Aegithalos audatus) Piţigoiul sur (Parus palustris) Piţigoiul de munte (Parus montanus) Piţigoiul moţat (Parus cristatus) Piţigoiul de brădet (Parus ater) Piţigoiul albastru (Parus caeruleus) Piţigoiul mare (Parus major) 12.12 Familia Sittidae Scorţarul (Sitta europaea) 12.13 Familia Tichodromadidae Fluturaşul de stâncă (Tichodroma muraria) 12.14 Familia Certhidae Cojoaica de pădure (Certhia familiaris) 12.15 Familia Oriolidae Grangurul (Oriolus oriolus) 12.16 Familia Laniidae Sfrânciocul roşiatic (Lanius collurio) 12.17 Familia Corvidae Gaiţa (Garrulus glandarius) Coţofana (Pica pica)

A7-6

Alunarul (Nucifraga caryocatactes)Stăncuţa (Corvus monedula) Cioara de semănătură (Corvus frugilegus) Cioara grivă (Corvus corone cornix) Corbul (Corvus corax) 12.18 Familia Sturnidae Graurul (Sturnus vulgaris) 12.19 Familia Passeridae Vrabia de casă (Passer domesticus) Vrabia de câmp (passer montanus) 12.20 Familia Fringillidae Cinteza (Fringilla coelebs) Cănăraşul (Serinus serinus) Florintele (Carduelis chloris) Sticletele (Carduelis arduelis) Scatiul (Carduelis spinus) Câneparul (Carduelis cannabina) Forfecuţa (Loxia curvirostra) Mugurarul (Pyrrhula pyrrhula) Botgrosul (Coccothraustes coccothraustes) 12.21 Familia Emberizidae Presura galbenă (Emberiza itrinella) Presura de munte (Emberiza cia) Presura sură (Miliaria calandra)

A7-7

7.2. Lista speciilor de mamifere

Ordinul INSECTIVORA Linnaeus, 1758 Familia ERINACEIDAE Bonaparte, 1838 Erinaceus concolor Martin, 1838 – aricul răsăritean Familia TALPIDAE Gray, 1825 Talpa europaea Linnaeus, 1758 – cârtiţa, Talpa caeca Savi, 1822 – câtiţa oarbă Familia SORICIDAE Gray, 1821 Sorex araneus Linnaeus, 1758 – chiţcanul comun Sorex minutus Linnaeus, 1766 – chiţcanul pitic Sorex alpinus Schinz, 1837 – chiţcanul de munte Neomys fodiens (Pennant, 1771) – chiţcanul de apă Neomys anomalus Cabrera, 1907 – chiţcanul de mlaştină Crocidura suaveolens (Pallas, 1811) – chiţcanul de Ordinul CHIROPTERA Blumenbach, 1779 Subordinul MICROCHIROPTERA Dobson, 1875 ]Familia RHINOLOPHIDAE Bell, 1836 Rhinolophus ferrumequinum Lacépède, 1799 – liliacul mare cu nas potcoavă Rhinolophus hipposideros (Bechstein, 1800) – liliacul mic cu potcoavă Rhinolophus euryale Blasius, 1853 – liliacul mediteranean cu potcoavă Familia VESPERTILIONIDAE Gray, 1821 Myotis myotis (Borkhausen, 1797) – liliacul mare cu urechi de şoarece Myotis capaccinii (Bonaparte, 1837) – liliacul cu degete lungi Myotis bechsteinii (Kuhl, 1818) – liliacul lui Bechstein Myotis daubentonii (Kuhl, 1819) – liliacul lui Myotis mystacinus (Kuhl, 1817) – liliacul mic, mustăcios Myotis nattereri (Kuhl, 1818) – liliacul lui Natterer Plecotus auritus (Linnaeus, 1758) – liliacul brun urechiat Vespertilio murinus – liliacul bicolor Nyctalus noctula (Schreber, 1774) – liliacul de amurg Nyctalus leisleri (Kuhl, 1818) – liliacul lui Leisler Pipistrellus pipistrellus (Schreber, 1774) – liliacul mic Pipistrellus (= Hypsugo) pygmaeus (Leach, 1825) – liliacul pitic Ordinul LAGOMORPHA Brandt, 1855 Familia LEPORIDAE Gray, 1821 Lepus europaeus Pallas, 1778 – iepurele de câmp Ordinul RODENTIA Bowdich, 1821 Familia SCIURIDAE Gray, 1821 Sciurus vulgaris Linnaeus, 1758 – veveriţa

A7-8

Familia ARVICOLIDAE Cope, 1891 Clethrionomys glareolus (Schreber, 1780) – şoarecele scurmător

Pitymys subterraneus (De Selys-Longschamps, 1836) – şoarecele subpământean Microtus nivalis (Martins, 1842) – şoarecele de zăpadă Microtus agrestis (Linnaeus, 17561) – şoarecele de pământ Microtus arvalis (Pallas, 1779) – şoarecele de câmp Familia MURIDAE Gray, 1821

Rattus norvegicus (Berkenhout, 1769) – şobolanul cenuşiu Mus musculus Linnaeus, 1758 – şoarecele de casă

Apodemus agrarius (Pallas, 1778) – şobolanul de câmp Apodemus flavicollis (Melchior, 1834) – şoarecele gulerat Apodemus sylvaticus (Linnaeus, 1758) – şoarecele de pădure Familia GLIRIDAE Thomas, 1897 Dryomys nitedula Pallas, 1779 – pârşul de pădure Eliomys quercinus (Linnaeus, 1776) – pârşul de stejar Muscardinus avellanarius (Linnaeus, 1758) – pârşul de alun Myoxus glis (Linnaeus, 1766) – pârşul mare Ordinul CARNIVORA Bowdich, 1821 Familia CANIDAE Canis lupus Linnaeus, 1758 – lupul Vulpes vulpes (Linnaeus, 1758) – vulpea Familia URSIDAE Gray, 1825 Ursus arctos Linnaeus, 1758 – ursul Familia MUSTELIDAE Swainson, 1835 Martes foina (Erxleben, 1777) – jderul de copac Mustela nivalis Linnaeus, 1766 – nevăstuica Mustela erminea Linnaeus, 1758 – hermina Familia FELIDAE Geay, 1821 Felis silvestris Schreber, 1777 – pisica sălbatică Lynx lynx (Linnaeus, 1758) – râsul Ordinul ARTIODACTYLA Owen, 1848

Familia SUIDAE Gray, 1821 Sus scrofa Linnaeus, 1758 – porcul sălbatic Familia CERVIDAE Gray, 1821 Cervus elaphus Linnaeus, 1758 – cerbul Capreolus capreolus (Linnaeus, 1758) – căpriorul Familia BOVIDAE Gray, 1821 Rupicapra rupicapra (Linnaeus, 1758) – capra neagră

A7-9

7.3. LISTA AMFIBIENILOR

Fam. Cyprinidae Phoxinus phoxinus (L.)-boistean(Minnow) Ortharius barbatulus (L.) (Stone Loach) Fam. Cottidae Cottus gobio L.-zglăvoaca (Miller's thumb) Fam. Salmonidae Salmo trutta fario L.-păstrăvul (Brown Trout) Urodela Fam. Salamandridae Salamandra salamandra (L.)-salamanda sau sălămâzdra (Fire Salamander) Triturus alpestris (Laur)-tritonul alpin (Alpin Newt) Triturus montandoni (Boul.)-tritonul de munte (Montandon's Newt) Triturus cristatus(laur.)-tritonul cu creastă (Crested Newt) Triturus vulgaris (L.)-triton(Smooth Newt) Anura Fam.Discoglossidae Bombina variegata (L.)-buhaiul de baltă (Yellow-bellied toad) Fam.Bufonidae Bufo bufo (L.)-Broască râioasă brună-(Common Toad) Fam .Ranidae Rana temporaria L.-broasca roşie de munte (Grass Frog) REPTILES Squamata Fam.Lacertidae Lacerta agilis L.-şopârla de câmp (Sand Lizard) Lacerta vivipara Jacq.-guşterul (Common Lizard) Padarcis muralis-şopârla de ziduri (Smooth Snake) Fam. Anguidae Anguis fragilis(L.)-năpârca (Slowworm) Fam. Viperidae Vipera berus (L.)-vipera de munte (Adder) Fam.Colubridae Coronella austriaca-şarpele de alun (Smooth Snake) Natrix natrix-şarpele de casă (Grass Snake)

A8 -1

Anexa 8

Masivul Ciucaş

Masivul Ciucas este situat în partea centrală a Carpaţilor, în grupul muntos al Carpaţilor

de Curbură, Masivul Ciucaş se detaşează net faţă de regiunile înconjurătoare prin

abrupturile sale, dar în special prin peisajul variat dat de conglomerate şi calcare.

Ciucaşul nu scapă privirilor din orice parte l-ai vedea.

Spre est, valea superioară a Buzăului, care se îndreaptă către nord şi Valea Boncuţei de

la obîrşia Telejenelului, îndreptată spre sud, văi despărţite prin Pasul Boncuţa (1078 m),

formează limita spre Masivul Siriu şi Munţii Tătaru, ceva mai scunzi, alcătuiţi din culmi

domoale acoperite cu păduri întinse şi păşuni pe creştet.

Spre sud, Depresiunea Cheia, continuată spre nord-est de cursul superior al

Teleajenului (Valea Berii), culoarul Bratocei şi apoi pîrîul Ramura Mică (afluent al

Tărlungului) separa Ciucaşul de Munţii Grohotiş (1767 m) şi de prelungirile nord-estice

ale acestora - Bobu Mare (1757 m) şi Babeş (1684 m). Deşi Munţii Grohotiş, cu culmile

lor Bobu Mare şi Bobeş, constituie munţi aparte vor fi incluşi în circuitele Ciucaşului,

nefăcînd obiectul unei lucrări independente.

La vest, limita propriu-zisă este formată de văile pîraielor Ramura Mică, Tărlung, Tesla

şi a unui pîrîu de obirşie al Zizinului. Acestea îl despart de prelungirile sudice ale

Munţilor Întorsurii, avînd culmi domoale situate la 1 000-1200 m. Valea Dălghiului este

cea care, în unduirea ei către est, formează limita nordică a masivului, tot spre Munţii

Intorsurii, lăsînd de o parte şi de alta mici terase, cu păşuni şi fîneţe sau plopi şi sălcii

care işi pleacă graţios crengile spre apa liniştită. Privit de aproape, Masivul Ciucaş este

deci bine delimitat prin văi sau culoare depresionare - Telejenelul, Buzăul, Dălghiul,

Babarunca şi Ramura Mică, la care se adaugă depresiunile Cheia şi Poiana Valea Stînei

ca îmbietoare locuri de odihnă. Numai spre sud-vest Munţii Grohotiş, cu promotoriul

Muntelui Babeş, par să-i concureze prin înălţime, însă aspectul domol al culmilor îi

deosebesc clar de Masivul Ciucaş.

A8 -2

Rezervatii naturale:

Frumuseţea si ineditul peisajului Munţilor Ciucas, la care se adaugă numeroasele specii

floristice, din care unele endemice, dacica sau rarităţi, a dus la constituirea unor

rezervaţii în care acestea sa fie ocrotite şi menţinute nealierate atit pentru generaţiile

noastre, cît şi pentru cele viitoare.

Zona cu Rhododendron din Munţii Ciucaş, situată în zona de întîlnire a potecii ce

urcă pe Muntele Roşu cu cea care vine de pe Culmea Gropşoarele, pune sub ocrotire a

suprafaţă de 2 ha cu smirdar (Rhododendron kotschyi), plantă ocratită, declarată

monument al naturii. Alăturl de acesta vegetează afinul, ienupărul, merişorul s.a.

Culmea Zăganului, care cuprinde zona de stîncărie cu o suprafaţă de 3 ha. Este o

rezervaţie complexă - botanică şi zoologică - cu plante endemice si rare, dintra care

menţionăm Koeleria transsilvanica, Aconithum anthora, Erysimum wittmanni, Dianthus

ki-taibelli ssp. spiculifolius, Hletacium villosum, Senecio rupestris; de asemenea,

numeroase specii ale melcului Ahpia.

Tigăile Mari, cu o suprafaţă de 3 ha, în care intră culmea de stincarie, pînă la poteca ce

duce spre Vîrful Ciucaş. Are un caracter complex - botanic şi geologic - pe întinsul ei

fiind ocrotite atit formaţiunile geologice specifice, cit şi plantele endemice sau rare,

precum şi cele calcicole şi termofile. Dintre acestea amintim clopoţeiul (Hieradum

auriantiacum), horsti (Luzula splcata), stînjenelul de munte (Iris ruthenica), cupe

(Gentiana praecox), floarea de colţ (Leontopadium: alpinum), garofiţe (Dianthut

tenuifolius)

A8 -3

Jneapănul de pe Muntele Bratocea, situat la limita superioară a pădurii de molid, este

constituit din mai multe pîlcuri (circa 2 ha) ce se găsesc pe versantul de vest al Culmii

Bratocei, sub Vîrful Bratocea (1 827 m), uşor de remarcat din Şaua Tigăilor, ca şi în

stincăriile de la vest şi nord de Vîrful Ciucaş şi sub stînca Mîna Dracului. Şuviţele Benii,

de pe Culmea Şuviţelor, cuprinde asociaţii vegetale cu floarea de colţ (Leotopodium

alpinum) în suprafaţă de 2 hectare. Alături de ea se întilnesc clopoţei, garofiţe, genţiane

s.a.

Munti Ciucas nu sunt lipsiti nici de un pretios fond cinegetic alcatuit din mamifere

(urs, vulpe, cerb, mistret, pisica salbatica, jder, veverita, capra neagră, pasari

(privighietoare, cinteza, fluturasul de stanca, uliu, vultur, acvila de munte) si dintre

A8 -4

reptile se remarca vipera comuna si soparla de munte. Se intalnesc, bineinteles si

o multime de coleoptere, fluturi si alte speci de insecte

Cai de acces si puncte de pornire la trasee:

In ciuda faptului că Masivul Ciucaş este relativ departat de localitaţi mai importante,

accesul pînă la poalele muntelui se face relativ uşor şi aproape din toate direcţiile. Văile

care pătrund radial spre masiv reprezintă principalele căi pe care s-au croit poteci,

drumuri, s-au construit căi ferate înguste şi drumuri forestiere; în prezent se poate

ajunge cu maşina pînă la Cheia şi la cabana Muntele Roşu, pe şosea modernizată, sau

la Poiana Valea Stînei, pe un drum pietruit.

Dinspre sud, direcţie din care pornesc peste 75% dintre turiştii care cutreieră Ciucaşul,

Valea Teleajenului reprezintă principala arteră de acces spre Masivul Ciucaş. Ea este

însoţita de o cale ferată pînă la Măneciu Ungureni (110 km din Bucureşti, 51 km din

Ploieşti) şi de drumul naţional 1 A Bucureşti -Cheia - Braşov (136 km din Bucureşti şi 75

din Ploieşti).

Dinspre nord-vest, venind de la Braşov pe Valea Tărlungului, urmăm şoseaua pînă la

Babarunca, apoi pe afluentul acestuid, Ramura Mică. Din oraşul Săcele şoseaua se

îndreaptd spre sud-est, trece pe lîngd lacul de acumulare Tărlung. Ia km 157, din

punctul Podul Teslei, o potecă marcata cu cruce roşie urcă spre Ciucas, apoi, la km 154,

de la cabana Babarunca, porneşte o altă potecă, marcată cu bandă roşie, ce se

întîlneşte după 45 minute cu cea precedentă. De la cabana Babarunca şoseaua

părăseşte Valea Tărlungului, urmărind malul drept al pîrîului Ramura Mică pînă în Pasul

Bratocea, de unde coboară în serpentine strînse pîna la Cheia. Pe parcurs se dezvăluie

Sfinxul Bratocei, sub altă înfăţişare decît cea cunoscută dinspre Cheia, detaşindu-se

dintr-un grup de patru stînci, deasupra pădurii de molid.

A9-1

Anexa 9 Biodiversitatea din judeţul Braşov

Tabelul 1 - Situaţia siturilor Natura 2000

Nr crt Denumire sit Suprafaţa-conf. bazei de date

Suprafaţa în BV jud

online Natura 2000(ha)

(ha) %

Situri de Importanţă Comunitară(SCI) 1 Aninişurile de pe Tărlung 122,5 122,5 - 2 Bucegi 38744,8 9326,33 2 3 Ciucaş 21982,8 13505,14 3 4 Dealul Cetăţii Lempeş- 371,1 371,1 -

Mlaştina Hărman 5 Dealul Ciocaş-Dealul 909,6 101,9 -

Viţelului 6 Leaota 1400,1 520,66 - 7 Muntele Tâmpa 203,4 203,4 - 8 Munţii Făgăraş 198685,5 43095,85 8 9 Pădurea de gorun si stejar 40,2 40,2 -

de pe Dealul Purcăretului 10 Pădurea Bogăţii 6329,6 6329,6 1 11 Pădurea de gorun si stejar 108,2 108,2 -

de la Dosul Fânaţului 12 Pădurea si mlaştinile 356,5 356,5 -

eutrofe de la Prejmer 13 Piatra Craiului 16073,0 6171,92 1 14 Piatra-Mare 4282,6 4282,6 1 15 Poienile cu narcise de la 395,8 395,8 -

Dumbrava Vadului 16 Postăvarul 1280,0 1280,0 - 17 Sighişoara-Târnava Mare 85375,0 18011,49 3

Total SCI 104223,19 19 Situri de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA)

1 Avrig-Scorei-Făgăraş 2788,8 1551,61 - 2 Dealurile Homoroadelor 52078,6 16356,47 3 3 Dealurile Nordice ale 88950,5 53803,79 10

Munţilor Făgăraş 4 Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura 4536,4 4219,26 1

Codlei 5 Pădurea Bogata 62461,6 62461,6 12 6 Podişul Hârtibaciului 246357,1 85904,23 16 7 Valea Râului Negru 33338,9 2833,91 1 8 Zona Umedă Mândra 1388,0 1388,0 -

Total SPA 491899,9 228518,87 43 Total general 868560,6 332742,06 62

Suprafaţa judeţului Braşov 536300,0 100

A9-2

Tabel 2 - Tipuri de habitate din jud. Brasov

Nr crt Cod Habitat

Denumire habitat Localizare Suprafata (ha)

1. Habitate de ape dulci 1 3220 Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; Bucegi, Ciucaş, Munţii Făgăraş,

Piatra Craiului 7503,45

2 3230 Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane

Bucegi, Ciucaş,Munţii Făgăraş, Piatra Craiului

2406,14

3 3240 Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane;

Bucegi, Ciucaş, Munţii Făgăraş, Piatra-Mare, Sighişoara -Târnava

Mare

2700,89

Total habitate de ape dulci 12610,48 2. Habitate de pajişti şi tufărişuri

4 4060 Tufărişuri alpine şi boreale; Bucegi, Ciucaş, Leaota, Munţii Făgăraş, Piatra Craiului, Piatra-

Mare, Postăvarul

5011,02

5 4070* Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; Bucegi, Ciucaş, Munţii Făgăraş, Piatra Craiului

5403,78

6 4080 Tufărişuri cu specii sub-artice de salix Bucegi, Munţii Făgăraş, Piatra Craiului, Piatra-Mare, Postăvarul

60,75

7 40A0* Tufărişuri subcontinentale peri-panonice Delul Ciocaş-Dealul Viţelului, Muntele Tâmpa, Sighişoara -

Târnava Mare

8721,56

8 6110* Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi;

Bucegi,Piatra Craiului 168,47

9 6150 Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios Leaota, Munţii Făgăraş 212,68 10 6170 Pajişti calcifile alpine şi subalpine; Bucegi, Ciucaş, Piatra Craiului,

Postăvarul 78,07

A9-3

11 6230* Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase;

Bucegi, Ciucaş, Munţii Piatra-Mare Făgăraş,

26,1

12 6240* Pajişti stepice subpanonice; Sighişoara -Târnava Mare 3415 13 6410 Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau

argiloase(Molinion caeruleae) Munţii Făgăraş, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului

3,95

14 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de nivelul la câmpiilor, până la cel montan şi alpin;

Bucegi, Ciucaş, Munţii Făgăraş, Piatra Craiului, Poienile cu narcise

de la Dumbrava Vadului, Postăvarul, Sighişoara -Târnava

Mare

3198,46

15 6440 Pajişti aluviale din Cnidion dubii Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului

3,95

16 6510 Pajişti de altitudine joasă(Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis)

Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Sighişoara -Târnava Mare

1715,41

17 6520 Fâneţe montane; Bucegi, Ciucaş, Munţii Făgăraş, Piatra Craiului, Postăvarul

25901,82

Total habitate de pajişti şi tufărişuri 53921,02 3. Habitate din turbării şi mlaştini

18 7140 Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat);

Bucegi, Dealul Cetatii Lempes-Mlastina Harman

46,16

19 7210* Mlastini calcaroase cu Cladium mariscus Dealul Cetatii Lempes-Mlastina Harman, Pădurea şi mlaştinile

eutrofe de la Prejmer

5,41

20 7220* Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion) Ciucaş, Piatra-Mare 0,25 21 7230 Mlastini alcaline Dealul Cetatii Lempes-Mlastina

Harman 3,71

22 7240* Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae Munţii Făgăraş

19,86

Total habitate din turbării şi mlaştini 75,39

A9-4

4. Habitate de stâncării şi peşteri 23 8110 Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin

(Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); Bucegi, Ciucaş, Munţii Făgăraş 2027,78

Bucegi, Ciucaş, Munţii Făgăraş, 482,06 Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); Piatra Craiului, Piatra-Mare,

24

8120

Postăvarul

25 8210 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase;

Bucegi, Ciucaş, Piatra Craiului, Piatra-Mare, Postăvarul

497,59

26

8220 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase

Munţii Făgăraş 19,86

27 8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis; Bucegi, Piatra Craiului 2258,7 Total habitate de stâncării şi peşteri 5285,99

5. Habitate de pădure 28

9110

Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum;

Bucegi, Ciucaş, Leaota, Muntele Tâmpa, Munţii Făgăraş, Pădurea Bogăţii, Piatra Craiului, Postăvarul , Sighişoara –Târnava

Mare

36569,21

29 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Ciucaş,Dealul Cetatii Lempes- Mlastina Harman, Munţii Făgăraş,

Pădurea Bogăţii, Sighişoara -Târnava Mare

13474,15

30 9150 Păduri medioeuropene de fag din Cephalanthero-Fagion; Bucegi, Ciucaş, Muntele Tâmpa, Munţii Făgăraş, Pădurea Bogăţii,

Piatra Craiului, Postăvarul

2274,54

31 9160 Păduri subatlantice şi medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinion betuli;

Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului

433,97

A9-5

32 9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina Hărman, Munţii Făgăraş, Pădurea Bogăţii, Sighişoara -Târnava Mare

9566,44

33 9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi grohotişuri şi ravene

Bucegi, Ciucaş, Muntele Tâmpa, Munţii Făgăraş, Pădurea Bogăţii,

Piatra-Mare, Postăvarul, Sighişoara -Târnava Mare

1116,79

34 91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)

Aninisurile de pe Târlung, Bucegi,Ciucaş, Munţii

Făgăraş,Pădurea Bogăţii, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer,

Piatra Craiului, Piatra-Mare, Sighişoara -Târnava Mare

1624,53

35 91F0 Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris)

Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului

189,98

36 91H0* Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens; Sighişoara -Târnava Mare 256,12 37 91I0* Vegetatie de silvostepa eurosiberiana cu Quercus spp. Dealul Cetatii Lempes-Mlastina

Harman, Pădurea de gorun şi stejar de la Dosul Fânaţului,

Pădurea de gorun şi stejar de pe Dealul Purcăretului, Sighişoara -

Târnava Mare

1005,95

38 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen Dealul Cetatii Lempes-Mlastina Harman, Sighişoara -Târnava Mare

4383,79

A9-6

39 91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); Bucegi, Ciucaş, Muntele Tâmpa, Munţii Fă ăraş, Pădurea Bo ăţii,

100220,39

Piatra Craiului, Piatra-Mare, Postăvarul, Sighişoara -Târnava

Mare

40 91Q0 Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros Piatra Craiului 16,07 41 92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba Sighişoara -Târnava Mare 426,87 42 9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana

(Vaccinio-Piceetea); Bucegi, Ciucaş, Munţii Făgăraş,

Piatra Craiului, Piatra-Mare, Postăvarul

49900,36

43 9420 Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană

Bucegi, Ciucaş 1666,84

Total habitate de pădure 223126,0 Total general 295018,88

A9-7

Tabelul 3 - Inventarul speciilor de floră din judeţul Braşov cuprinde 589 specii localizate în

Dumbrava Vadului, Situl Ciucaş, Situl Piatra Craiului, Situl Bucegi, Dl. Cetăţii-Lempeş, Situl

Făgăraş, Buneşti Tabel 4- Inventarul speciilor de mamifere din judeţul Braşov Nr crt Denumire Denumire Localizare ştiinţifică populară

1 Rupicapra rupicapra capra neagra M.Piatra Craiului

2 Lynx lynx ras M.Piatra Craiului,Dumbrava Vadului, situl Bucegi, Ciucaş, Leaota, Făgăraş, Pădurea

Bogăţii, Postăvarul

3 Felix silvestris pisica salbatica Dumbrava Vadului 4 Lutra lutra vidra M.Piatra Craiului,situl Ciucaş, Făgăraş,

Sighişoara-Tarnava Mare

5 Erinaceus concolor arici M.Piatra Craiului

6 Erinaceus Dumbrava Vadului

europaeus romanicus

7 Sorex araneus chitcan de padure M.Piatra Craiului,Dumbrava Vadului 8 Sorex minutus chitcan pitic Dumbrava Vadului 9 Rhinolophus

hipposideros Liliacul mic cu potcoava Situl Ciucaş,Făgăraş,Pădurea Bogăţii,

Piatra Craiului,Sighişoara-Tarnava Mare

10 Rhinolophus ferrumequinum

Liliacul mare cu potcoava Situl Pădurea Bogăţii,Piatra Craiului,

11 Rhinolophus euryale Liliacul mediteranean cu potcoava

Situl Piatra Craiului

12 Rhinolophus blasii Liliacul cu potcoava a lui Blasius

Situl Piatra Craiului

13 Talpa europea cartita M.Piatra Craiului, Dumbrava Vadului 14 Barbastella

barbastellus Liliacul carn M.Piatra Craiului, situl Bucegi, Piatra

Craiului, Sighişoara-Tarnava Mare

15 Myotis bechsteini Liliac cu urechi mari M.Piatra Craiului

16 Myotis blythii Liliacul comun mic M.Piatra Craiului

17 Myotis myotis Liliacul comun mic M.Piatra Craiului, Situl Făgăraş, Ciucaş,

18 Myotis mystacinus M.Piatra Craiului

19 Myotis nattereri M.Piatra Craiului 20 Nyctalus noctula M.Piatra Craiului 21 Miniopterus

schreibersi Liliacul cu aripi lungi Situl

Piatra Craiului

A9-8

22 Pipistrellus pipistrellus M.Piatra Craiului

23 Plecotus auritus M.Piatra Craiului,Dumbrava Vadului 24 Vulpes vulpes vulpea M.Piatra Craiului,Buneşti,Dumbrava Vadului 25 Canis lupus lup Buneşti,Dumbrava Vadului, situl Ciucaş,

Leaota,Făgăraş, Pădurea Bogăţii, Piatra Craiului, Postăvarul

26 Ursus arctos urs M.Piatra Craiului,Buneşti,Dumbrava Vadului,situl Ciucaş, Leaota,

Tampa,Făgăraş, Pădurea Bogăţii, Piatra Mare, Postăvarul, Sighişoara-Tarnava Mare

27 Mustela nivalis nevastuica M.Piatra Craiului,Buneşti,Dumbrava Vadului

28 Meles meles bursuc M.Piatra Craiului,Buneşti,Dumbrava Vadului

29 Martes foina jder de piatra M.Piatra Craiului,Buneşti,Dumbrava Vadului

30 Martes martes jderul de copac M.Piatra Craiului,Buneşti,Dumbrava Vadului

31 Putorius putorius dihor Dumbrava Vadului 32 Mustela erminea hermina Dumbrava Vadului 33 Sus scrofa porcul mistret Piatra Craiului ,Buneşti,Dumbrava Vadului

34 Cervus elaphus cerbul comun Piatra Craiului ,Buneşti,Dumbrava Vadului

35 Capreolus capreolus capriorul Piatra Craiului ,Buneşti,Dumbrava Vadului

36 Sciurus vulgaris veverita Piatra Craiului ,Buneşti,Dumbrava Vadului

37 Clethrynomis glareolus

M.Piatra Craiului

38 Apodemus sylvaticus M.Piatra Craiului

39 Apodemus flavicolis M.Piatra Craiului

40 Apodemus agrarius M.Piatra Craiului

41 Rattus norvegicus M.Piatra Craiului 42 Glis glis pars mare M.Piatra Craiului 43 Eliomys quercinus pars de stejar M.Piatra Craiului,Dumbrava Vadului

44 Muscardinius avellanarius

pars de alun M.Piatra Craiului,Dumbrava Vadului

45 Dryomys nitedula M.Piatra Craiului 46 Lepus capensis M.Piatra Craiului

47 Lepus europeus iepure comun M.Piatra Craiului Dumbrava Vadului

48 Microtus arvalis soarece de camp Dumbrava Vadului 49 Arvicola terrestris Sobolan de apa Dumbrava Vadului

A9-9

Tabel 5- Inventarul speciilor de amfibieni, reptile din judeţul Braşov Nr crt Denumire Denumire Localizare ştiinţifică populară

1 Emys orbicularis Broasca testoasă de apa Situl Sighişoara-Tarnava Mare

2 Salamandra salamandra

salamandra Dumbrava Vadului, Dl Viţelului

3 Triturus vulgaris triton Dumbrava Vadului 4 Triturus cristatus triton cu creastă Dumbrava Vadului, Dl Viţelului, situl

Aninişul de la Tarlung, Ciucaş, Făgăraş, Piatra Craiului, Postăvarul, Sighişoara-

Tarnava Mare

5 Triturus montandoni

Triton carpatic Situl: Aninişul de la Tarlung, Bucegi, Ciucaş, Făgăraş, Piatra Craiului, Piatra

Mare, Postăvarul

6 T. alpestris alpestris

triton de munte Dl. Viţelului

7 Bombina variegata

buhai de baltă cu burta galbenă

Dumbrava Vadului, M. Piatra Craiului, Buneşti, situl: Aninişul de la

Tarlung,Bucegi, Ciucaş, Făgăraş, Piatra Craiuylui, Piatra Mare, Postăvarul,

Sighişoara-Tarnava Mare

8 Bufo bufo broasca râioasă brună Dumbrava Vadului, M. Piatra Craiului, Buneşti

9 Bufo viridis broasca râioasă verde Dumbrava Vadului

10 Hyla arborea brotăcel Dumbrava Vadului

11 Rana esculenta broasca de lac mica Dumbrava Vadului

12 Rana dalmatina broasca roşie de pădure Dumbrava Vadului, Dl Viţelului

13 Rana temporaria broasca rosie de munte Dumbrava Vadului, Dl Viţelului

14 Lacerta agilis şopârla de câmp Dumbrava Vadului, M Piatra Craiului

15 Lacerta viridis guşter Dumbrava Vadului, M Piatra Craiului, Buneşti

16 Lacerta monticola şopârla de munte M.Piatra Craiului ,

17 Podarcis muralis şopârla de ziduri Dealul Viţelului 18 Anguis fragilis şarpe de sticlă Dumbrava Vadului, M. Piatra Craiului,

Buneşti

19 Elaphe longissima

şarpele lui Esculap Dumbrava Vadului

20 Coronella austriaca

şarpe de alun Dumbrava Vadului,M Piatra Craiului, Buneşti

21 Natrix natrix şarpele de casa Dumbrava Vadului, M. Piatra Craiului, Buneşti

22 Vipera berus berus

vipera de munte Dealul Viţelului

A9-10

Tabel 6- Inventarul speciilor de peşti din judeţul Braşov Nr crt Denumirea

ştiinţifică Denumirea populară

Localizare

1 Gobio uranoscopus

Petroc-porcuşor de vad

Situl Făgăraş

2 Gobio kessleri Petroc-porcuşor de nisip

Situl Făgăraş

3 Barbus meridionalis

Moioaga Situl Făgăraş,Piatra Craiului,Sighişoara

4 Sabanejewia aurata

Dunăriţa Situl Sighişoara-Tarnava Mare

5 Cottus gobio zglavoc Situl Bucegi,Ciucaş,Făgăraş,Piatra Craiului

6 Eudontomyzon mariae

Situl Făgăraş,Piatra Craiului

Tabel 7- Inventarul speciilor de nevertebrate din judeţul Braşov cuprinde 358 specii localizate în Dumbrava Vadului, Situl Ciucaş, Situl Piatra Craiului, Situl Bucegi, Dl.

Cetăţii-Lempeş, Situl Făgăraş, Buneşti Tabel 8 - Parcuri naţionale

Cod naţional

Cod european Denumire Suprafaţă Unităţi administrativ

teritoriale Anul declarării

M 11173 Piatra Craiului 14.795 Oraşul Zărneşti, comunele Bran, Moieciu, Fundata (judeţul Braşov), Rucăr,

Dâmbovicioara, Dragoslavele judeţul Arge ş

1990

H

20678

Bucegi

32.663

Oraşele Comarnic, Sinaia, Buşteni (judeţul Prahova), comunele Râşnov, Bran, Moieciu (judeţul Braşov), Moroieni udeţul Dâmboviţa

1990

Tabel 9 - Monumente ale naturii

Cod naţional

Cod european Denumire Suprafaţă

Unităţi administrativ

teritoriale Anul declarării

2.244. 14594 Locul fosilifer Ormeniş 2,84 Comuna Ormeniş 1955

2.239. 14595 Coloanele de bazalt de la Racoş 5,23 Comuna Racoş 1962

A9-11

2.238. 14596 Stânca bazaltică de la Rupea 1,85 Oraşul Rupea 1954

2.241. 183587 Vulcanii Noroioşi de la Băile Homorod 2,78 Comuna Homorod 1980

2.243. 183645 Cheile Dopca 2063 Comunele Hoghiz, Racoş, Apaţa 1980

2.240. 183685 Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită 22,74 Comuna Comana 1962

2.242. 183687 Microcanionul în bazalt de la Hoghiz

109 Comuna Hoghiz 1980

2.245. 183689 Locul fosilifer Carhaga 9,33 Comuna Racoş 1962 2.246. 183690 Locul fosilifer Purcăreni 13,63 Comuna Târlungeni 1962

2.247. 183691 Peştera Bârlogul Ursului

18,22 Comunele Racoş, Apaţa 1980

2.248. 183692 Peştera Valea Cetăţii 15,63 Comuna Râşnov 1980 Tabel 10 - Rezervaţii naturale

Cod naţional

Cod european Denumire Suprafaţ

ă Unitate

administrativ teritorială

Anul declarării

2.252. 11157 Mlaştina Hărman 4,81 Comuna Hărman 1962 2.255. 11775 Muntele Tâmpa 203 Municipiul Braşov 1980

2.257. 11779 Pădurea Bogăţii 6330 Comunele Hoghiz, Măieruş, Apaţa 1980

2.250. 14576 Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului 396

Comuna Şercaia-Vad, 1964

2.253. 63628 Postăvarul Muntele 1236 Municipiul Braşov, oraşul Predeal, comuna Râşnov

1980

2.251. 183836 Dealul Cetăţii -Lempeş 366 Comunele Sânpetru, Hărman 1962

2.254. 183837 Cotul Turzunului 399 Comunele Hoghiz, Racoş 1980

2.256. 183838 Stejerişul Mare 293 Municipiul Braşov 1980

2.258. 183839 Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer 356

Comunele Prejmer, Hărman 1962

B.1. Complexul Geologic

Racoşul de Jos 95 Comuna Racoşul de Jos

2006

IV.11. Holbav 4,1 Comuna Holbav 2005 IV.12. Peştera Comana 42 Comuna Comana 2005

IV.31.

Dealul Ciocaş – Dealul Viţelului*1 977

Comuna Ariuşd (judeţul Covasna), Harman-Podul Oltului (judeţul Braşo

2005

1 * = arii naturale protejate situate pe teritoriul mai multor judeţe

A9-12

Tabel 11- Zone umede de importanţă internaţională (situri Ramsar) Cod naţional

Cod Ramsar Denumire Suprafaţă Unităţi administrativ

teritoriale Anul declarării

VI.10. 1605 Complexul piscicol Dumbrăviţa

414 Dumbrăviţa , Halchiu (judeţul Braşov)

2006

Table 12 - Arii de protecţie specială avifaunistică Cod naţional

Cod european Denumire Suprafaţă

Unităţi administrativ

teritoriale Anul declarării

VI.10. “Complexul Piscicol

Dumbrăviţa” 414 Dumbrăviţa, Halchiu 2005

VI.11. Rotbav 42 Rotbav 2005 Table 13 - Monumente ale naturii

Cod naţional

Cod european Denumire Suprafaţă

Unităţi administrativ

teritoriale Anul declarării

Parcul Naţional Piatra Craiului

2.249. 183693 Peştera Liliecilor 4,78 Comuna Moieciu 1980 2.237. 183695 Cheile Zărneşilor 118 Comuna Zarnesti 1938

Parcul Natural Bucegi

2.235. 14590 Locul fosilifer de Vama Strunga* 2

la 0,77

Comunele Moeciu, (judeţul Braşov), Moroieni (judeţul Dâmboviţa

1980

Pădurea şi mlaştinile Cheile Dopca Eutrofe de la Prejmer Coloanele de bazalt la Racos 2 * = arii naturale protejate situate pe teritoriul mai multor judeţe

A9-13

TABEL 14 - ARII PROTEJATE -CUSTODIE Nr. crt .

Denumirea ariei naturale protejate dată in custodie

Nr.contractului de custodie şi data

Custodele ariei naturale protejate

Suprafeţe ha

1. POIANA CU NARCISE 1500/03.06.200 4 RNP-DIRECŢIA SILVICĂ BRAŞOV

394,9

2. Dl. CETĂŢII LEMPEŞ 1501/ 03.06.2004 RNP-DIRECŢIA SILVICĂ BRAŞOV

274,5

3. M.TÂMPA 6351/15.09.200 4 RNP-DIRECŢIA SILVICĂ BRAŞOV

188,2

4. PEŞTERA COMANA 6349/15.09.200 4 CLUBUL SPEOLOGIC SILEX

41,5

5. CHEILE DOPCA 6350/ 15.06.2004 ASOCIAŢIA ECOLOGICA MILENIUL III

4

6. PĂDUREA ŞI MLAŞTINILE EUTROFE- PREJMER

7870/ 24.11.2004 RNP-DIRECŢIA SILVICĂ BRAŞOV

252

7. „COMPLEXUL PISCICOL DUMBRĂVIŢA”

9753/02.03.200 6 SC.DORIPESCO SA SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNA- Sucursala Braşov

413,5

8. PUNCTUL FOSILIFER CARHAGA

10140/02.03.2006

Asociaţia pentru Integrare socială şi Protecţia Mediului „FEED- BACK”

1,6

9.

COLOANELE DE BAZALT DE LA RACOŞ

10142/02.03.2006

Asociaţia pentru Integrare socială şi Protecţia Mediului „FEED- BACK

1,1

10. PUNCTUL FOSILIFER ORMENIŞ

10141/02.03.2006 Asociaţia pentru Integrare socială şi Protecţia Mediului „FEED- BACK

4

0,2

11. PUNCTUL FOSILIFER PURCĂRENI

3015/12.05.2006

Pers. Fizică Dragoi Ion Lauras

A10-1

Anexa 10 Criterii de evaluare a potenţialului de dezvoltare turistică

Stabilirea criteriilor şi calificativelor de evaluare şi ierarhizare a unităţilor administrativ

– teritoriale (UAT) a fost realizată de instituţiile implicate în proiect.

Pentru evaluarea şi ierarhizarea unităţilor – administrativ teritoriale a fost aleasă,

pornindu-se de la elementele componente ale valenţelor turistice ale ţării, metoda arborilor

de analiză pe criterii de bază şi subcriterii, atribuirea nivelurilor de apreciere făcându-se

printr-un procedeu de ponderare a unui total de 100 de puncte. Acordarea punctajelor pe

diferite componente a fost realizată în urma consultării cu specialiştii din diferite domenii

(economia turismului, amenajarea teritoriului, geografie, sociologie, arhitectură, geologie,

medicină etc.), operatori de turism în sectorul public şi privat, autorităţi publice centrale sau

locale, asociaţii de profil din turismul românesc, universităţii etc.

A. EVALUAREA RESURSELOR NATURALE (maxim 25 puncte) 1) Cadrul natural (maxim 10 puncte) Evaluarea cadrului natural al unităţilor administrativ – teritoriale a fost realizată de

Institutul de Geografie al Academiei Române.

Criterii de evaluare Punctajul maxim acordat este de 10 puncte care se acordă după cum urmează:

- Poziţia pe trepte de relief

o Câmpie – 1p

o Dealuri şi podişuri – 2p

o Subcarpaţi – 3p

o Munţi – 4p

o Litoral şi Delta Dunării – 4p

- Geomorfologie: ex. Prezenţa unor chei, abrupturi, relief carstic, vecinătatea unor

unităţi impunătoare – 1p

- Vegetaţie:

o Pădure peste 30% - 1p

o Pădure sub 30% - 0,5p

- Faună:

o Interes cinegetic mare – 1p

o Interes cinegetic mediu – 0,5p

- Hidrografie:

o Prezenţa unor lacuri, eleştee, amenajări piscicole, izvoare minerale, cascade

– 1p

A10-2

- Peisaj:

o Interes mare – 2p

o Interes mediu – 1p

Pornind de la criteriile de mai sus, fiecărui UAT i-a fost acordat un punctaj între 1 şi

10 (1 fiind minim şi 10 maxim, acordat localităţilor cu potenţial turistic natural excepţional).

2) Arii protejate (maxim 5 puncte) Evaluarea ariilor protejate aflate în cadrul unităţilor administrativ – teritoriale a fost

realizată de Institutul de Geografie al Academiei Române.

Criterii de evaluare Punctajul final acordat este între 1-5 punte, 5 puncte reprezentând punctajul maxim (acordat

unităţilor administrative care cuprind parcuri naţionale, rezervaţii ale biosferei, parcuri

naturale sau rezervaţii cu valoare deosebită) iar 1 cel minim.

Evaluarea s-a făcut pe baza mai multor criterii dintre care menţionăm:

Gradul de reprezentativitate al ariei naturale protejate – 1p

Suprafaţa totală protejată (ca pondere din suprafaţa unităţii administrative) – 1p

Gradul de conservare şi starea actuală a rezervaţiei – 1p

Valoarea peisagistică a ariei naturale protejate – 1p

Posibilitatea practicării unor forme de turism – 1p

Pornind de la punctajul acordat fiecărei rezervaţii, în final s-a acordat un punctaj

general fiecărei unităţi administrative care include o arie naturală protejată.

Atunci când o unitate administrativă include două sau mai multe arii naturale

protejate, punctajul final acordat acesteia este cel mai mare punctaj acordat uneia dintre

rezervaţii.

3) Factorii naturali terapeutici (maxim 10 puncte) Evaluarea factorilor naturali terapeutici ai unităţilor administrativ – teritoriale a fost

realizată de Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie al Ministerului Sănătăţii.

Pentru a delimita şi ierarhiza staţiunile din România se pot folosi unele criterii calitative,

comparaţia fiind făcută între staţiuni existente la noi şi cu dezvoltarea lor momentană.

A. CRITERIILE DE IERARHIZARE FOLOSITE: 1. Categorii de localităţi cu factori terapeutici naturali: a. Staţiuni de interes general intrate în circuit internaţional – în această categorie intră

staţiunile de maximum de factori naturali terapeutici tradiţional valorificaţi, dotări

pentru tratament, cazare şi agrement.

b. Staţiuni de interes general – în această categorie intră staţiunile cu numeroşi factori

naturali terapeutici valorificaţi, dotări pentru tratament şi cazare.

A10-3

c. Staţiuni de interes local – sunt staţiunile cu minimum de factori naturali terapeutici,

dotări pentru satisfacerea cerinţelor de tratament şi cazare pentru un număr relativ

redus de pacienţi, proveniţi de obiecei din zone apropiate.

d. Localităţi cu potenţial de factori naturali terapeutici – sunt localităţi cu anumiţi factori

naturali terapeutici – de obicei ape minerale, fără dotări de tratament speciale.

2. Durata posibilităţilor de efectuare a tratamentului şi cazării în timpul anului: a. Staţiuni permanente

b. Staţiuni sezoniere

3. După factorii terapeutici naturali existenţi: a. Bioclimat

a1. relaxant, sedativ, indiferent, de deal

a2. tonic – stimulent, de munte

a3. excitant, de litoral

a4. excitant, de câmpie

b. Ape minerale

b1. oligominerale

b2. carbogazoase

b3. clorurate

b4. sodice

b5. sulfatate

b6. sulfuroase

b7. feruginoase

b8. iodurate, etc.

c. Lac terapeutic sărat

d. Nămol terapeutic:

d1. sapropelic

d2. de turba

d3. mineral

e. Alt factor terapeutic natural:

e1. mofeta (solfatar)

e2. salina

e3. sare extrasă

e4. apa mării

4. După indicaţiile terapeutice pentru diverse tipuri de afecţiuni, în funcţie de tipul de

factori terapeutici naturali existenţi.

Revenind la aspectul calitativ al criteriilor de ierarhizare folosite, menţionăm următoarele:

A10-4

În cazul categoriilor de localităţi cu factori terapeutici naturali nu am făcut

distincţie în punctaj, între staţiunile balneoclimatice şi cele climatice, deosebirea reieşind de

la sine, din enumerarea factorilor (staţiunile climatice neavând de obicei ape minerale,

nămol, etc.). O excepţie face staţiunea balneoclimatică Sinaia – ce are şi izvoare de ape

minerale folosite în cura internă. Celelalte staţiuni de pe Valea Prahovei, Poiana Braşov,

Păltiniş, etc. fiind omise din enumerare, obţinând evident un punctaj foarte mic pe baza

criteriilor enunţate.

Criteriul privind durata, este clar şi ţine de multitudinea factorilor terapeutici

valorificaţi şi de posibilităţile de tratament existente. La acest criteriu sunt cuprinşi, practic,

toţi factorii naturali terapeutici.

S-a acordat punctaj maxim staţiunilor sau localităţilor din zonele depresionare sau

de deal, cu un bioclimat relaxant, nestresant, recomandabil tuturor categoriilor de pacienţi,

deci fără contraindicaţii.

Menţionăm că a fost delimitat bioclimatul excitant de câmpie, de cel de litoral,

care prezintă stres diferit, în special în inconfortul prin încălzire în timpul verii, cel de litoral

fiind avantajat de existenţa brizei marine care modifică toţi parametrii climatici, respectiv

temperatura, umezeala, dinamica aerului.

Apele minerale cu ponderea în compoziţia minerală exprimată deja (b1-b8), sunt

fiecareîn parte recomandate pentru o anumită afecţiune, tratamentul putându-se afectua prin

ingurgitare sau cura externă. Astfel, fiecare compoziţie specifică a fost punctată egal, fără

ierarhizare.

Probabil că ar fi fost de dorit o ierarhizare după numărul de surse hidrominerale

dintr-o staţiune, dar acesta nu poate fi un criteriu obiectiv, existând posibilitatea ca într-o

localitate să fie numeroase surse (izvoare, puţuri, foraje, etc.) fie cu debite mici, fie

neamenajate, colmatate sau poluate (chimic, microbiologic), fie dimpotrivă, să existe un

singur izvor cu debit bogat şi utilizare maximă.

Pentru fiecare dintre factorii terapeutici de la punctele c, d, e, eventual într-o

staţiune s-a acordat un punctaj egal, nediscriminatoriu.

În cazul indicaţiilor terapeutice, acestea se dau pe diferite tipuri de afecţiuni, în

funcţie de tipul de factori terapeutici valorificaţi. Nu poate fi făcută o delimitare după indicaţia

medicală sau tratamentul efectuat. Există staţiuni ce au un profil foarte diversificat de

tratament, dar sunt şi staţiuni importante cu un anumit profil recunoscut şi apreciat. Dar şi în

aceste staţiuni, în paralel se pot efectua tratamente pentru alte afecţiuni.

În acest context s-a acordat punctaj pentru afecţiunile majore tratate funcţie de

tipul de factori existenţi în staţiune.

A10-5

B. COMENTARII FINALE Conform criteriilor menţionate a fost calculat un punctaj, pentru fiecare staţiune.

Punctajul maxim revine astfel staţiunilor permanente, de interes general, din zona de deal,

cu maxim de factori terapeutici naturali şi indicaţii terapeutice.

Acest punctaj s-a obţinut în zonele deluroase şi muntoase, în special din Carpaţii

Orientali şi zonele adiacente, explicabil prin geologia şi geomorfologia regiunii (lanţul

vulcanic – generator îndeosebi de ape carbogazoase şi gaze terapeutice, flisul pe latura de

est şi depozitele saline pe latura generatoare de ape clorurate, sodice, saline, etc.).

Punctajul minim revine localităţilor cu un minim de factori terapeutici naturali, de

obicei ape minerale (izvor sau foraj), din zona de câmpie.

Staţiunile au fost grupate conform punctajului foarte apropiat obţinut în trei categorii

ce determină de fapt şi importanţa staţiunii:

- categoria I: Staţiuni de interes general intrate în circuit internaţional – 10 puncte

- categoria a II-a: Staţiuni de interes general– 6 puncte

- categoria a III-a: Staţiuni de interes local – 3 puncte

- categoria a IV-a localitate cu factori naturali terapeutici – 1 punct

Soluţia de ierarhizare a staţiunilor conform criteriilor enunţate este legată strict de

aspectul balneoclimatic, folosindu-se un punctaj cumulativ. A rezultat astfel o listă selectivă

ce poate da o idee generală asupra reţelei de staţiuni balneoclimatice existente în România

şi a importanţei acestora.

B. EVALUAREA RESURSELOR ANTROPICE (maxim 25 puncte) Evaluarea resurselor antropice ale unităţilor administrativ – teritoriale a fost realizată

de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor în colaborare cu Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, Centrul Naţional

pentru Păstrarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale, Institutul de Memorie Culturală (IMeC).

Tabel A 10.1.

CATEGORIE PUNCTAJ MAXIM

A. Monumente istorice de interes naţional 8

I - arheologie

II – arhitectură

III – monumente de for public

IV – memoriale

B. Muzee şi colecţii publice 9

I – muzee

II – colecţii publice

A10-6

C. Artă şi tradiţie populară 8 (sau 4 – vezi mai jos)

I – festivaluri, târguri, obiceiuri, sărbători etc.

II – meşteşuguri populare

D. Instituţii de spectacole şi concerte 8 (sau 4 – vezi mai jos)

Filarmonici, orchestre, formaţiuni instrumentale, corale ori

vocal – instrumentale, care deţin un ansamblu... estc.

E. Manifestări culturale repetabile 0 sau 4

TOTAL 25

Au fost supuse evaluării monumentele istorice ce se clasează conform legislaţiei în

grupa A – monumentele istorice de valoare naţională şi universală (cf. Legii 422/2001 cu

modificările şi adăugirile ulterioare).

Categoria „Manifestări culturale repetabile” include, evenimente sau instituţii de la B)

sau C) sau D). De aceea a fost marcată cu 0 puncte. De xemplu, instituţiilor de teatru, care

prin natura lor organizează „manifestări culturale repetabile” li s-a acordat punctajul 8 la

instituţia de teatru şi 0 la „activităţi repetabile”. Unde nu a fost cazul (manifestări repetabile

care să nu intre în vreuna din categoriile B), C) sau D), atunci la E) s-a acord punctaj de la 0

la 8. De exemplu, dacă există un festival de teatru anual, s-au acordat 4 puncte pentru

existenţa instituţiei de spectacol şi 4 pentru festival.

Aceste combinaţii au avut ca scop obţinerea unui punctaj maxim de 8 puncte pentru

cele trei categorii cumulate, respectiv C, D, E. De aceea, în anumite situaţii a rezultat un

punctaj de maxim 4 puncte pentru categoria C sau D. În realitate, fiecare grupă are câte 8,

dar ponderate, astfel încât punctajul maxim posibil pe fiecare UAT să nu depăşească 25.

În aceeaşi manieră a fost acordat punctajul pentru fiecare subcategorie CI şi CII

astfel încât însumate acestea să obţină maxim 8 puncte.

Unităţilor administrativ-teritoriale ce deţin monumente UNESCO li s-a acosrdat

punctajul maxim, respectiv 25 puncte.

C. EVALUAREA INFRASTRUCTURII SPECIFICE TURISTICE (maxim 20 puncte) 1) Unităţi de cazare (maxim 7 puncte)

Evaluarea unităţilor de cazare din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale a fost realizată de

Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Turism pe baza informaţiilor furnizate de

Autoritatea Naţională pentru Turism.

În cadrul grilei de evaluare a infrastructurii specific turistice, unităţile de cazare

omologate de către Autoritatea Naţională pentru Turism li s-a atribuit un punctaj maxim de 7

puncte.

A10-7

În funcţie de distribuţia numărului de camere pe tipuri de structuri de primire turistică,

(vezi tabel a 10.2)au fost atribuite următoarele punctaje:

- Hoteluri – 5 puncte

- Pensiuni turistice – 1 p

- Alte tipuri de unităţi de cazare cu excepţia hotelurilor şi a pensiunilor turistice – 1 p

Acordarea punctajelor la nivelul fiecărei unităţi administrativ teritoriale a fost

realizată pornind de la capacitatea de cazare în funcţiune (calculată ca produs intre numărul

de camere şi numărul de zile de funcţionare). Astfel a fost atribuit punctajul maxim pentru

UAT care dispunea de cea mai mare capacitate de cazare în funcţiune la nivelul hotelurilor,

pesiunilor turistice şi respectiv a altor unităţi de cazare. Distribuirea punctajelor la nivelul

celorlalte UAT s-a realizat în mod proporţional.

Aceste punctaje au fost corectate în plus sau în minus în funcţie de distribuţia

camerelor pe categorii de confort. În situaţia în care există o diversitate a distribuţiei

camerelor de categorii în plus punctajele au fost rotunjite în plus, în caz contrar acestea au

fost rotunjite în minus.

Tabel A 10.2

Nr. Crt. Tip unitate de cazare Total camere Procent (%) Total locuri Procent (%)

1 Hotel 76,109 71 149.274 66,3

2 Motel 2,248 2,09 4.627 1,9

3 Hotel pentru tineret 1,093 1,02 2.659 1,2

4 Hostel 827 0,77 1.740 0,8

5 Cabană turistică 891 0,83 2.404 1,1

6 Camping 1787 1,64 13.548 6,0

7 Vilă 5,913 5,52 12.502 5,6

8 Bungalow 1,721 1,60 3.812 1,7

9 Pensiune turistică 14,893 13,90 30.729 13,8

10 Popas turistic 1,197 1,11 2.778 1,2

11 Sat de vacanţă 317 0,29 719 0,3

12 Navă fluvială 130 0,12 273 0,1

2) Instalaţii de tratament (maxim 5 puncte)

Evaluarea unităţilor de cazare din cadrul unităţilor administrativ- teritoriale a fost

realizată de Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare în Turism pe baza informaţiilor

furnizate de Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie al Ministerului Sănătăţii.

A10-8

În cadrul grilei de evaluare a infrastructurii specific turistice, instalaţiilor de tratament

avizate de către Ministerul Sănătăţii li s-au atribuit un punctaj maxim de 5 puncte.

Criterii care au stat la baza procesului de evaluare a instalaţiilor de tratament au fost

următoarele:

- Numărul instalaţiilor de tratament

- Procedurile pe care le realizează instalaţiile de tratament

- Tipurile de aparate utilizate

- Prezenţa facilităţilor pentru wellness

- Localitatea cu cele mai multe instalaţii de tratament.

Prezenţa facilităţilor pentru wellness au constituit un avantaj pentru UAT evaluată,

primind un punctaj suplimentar, dar fără a depăşi cele 5 puncte maxim posibile.

3) Pârtii de schi şi instalaţii de tranport prin cablu (maxim 1 punct)

Evaluarea unităţilor de cazare din cadrul unităţilor administrativ- teritoriale a fost

realizată de Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare în Turism pe baza informaţiilor

furnizate de Autoritatea Naţională pentru Turism şi Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilr de Ridicat (ISCIR) aflat în

subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului. Pentru evaluarea a fost luate în calcul pârtiile de schi omologate de către ANT şi

instalaţiile de transport pe cablu avizate de către ISCIR România. Punctajul maxim acordat

acestei componente de infrastructură a fost de 1 punct, pârtiile de schi, respectiv instalaţiile

de transport pe cablu primind câte 0,5 puncte fiecare.

Criteriile care au stat la baza procesului de evaluare ale pârtiilor de schi şi a

instalaţiilor de transport pe cablu au fost următoarele:

- Numărul pârtiilor de schi, respectiv a instalaţiilor de transport pe cablu

- Diversitatea instalaţiilor de transport

- Lungimea şi capacitatea optimă de primire / transport

- Localitatea cu cele mai multe instalaţii de transport pe cablu.

4) Instalaţii de agrement ( maxim 1 punct)

Evaluarea unităţilor de cazare din cadrul unităţilor administrativ- teritoriale a fost

realizată de Institutul Naţional de Cercetare –Dezvoltare în Turism pe baza informaţiilor

furnizate de către Autoritatea Naţională pentru Turism, Regia Naţională a Pădurilor (ROMSILVA)- Direcţia de Exploatare a Cabalinelor.

La acest capitol au fost incluse acele instalaţii de agrement ce se caracterizează prin

faptul că existenţa lor într-o anumită zonă motivează deplasarea turiştilor, respectiv: terenuri

de golf, plaje omologate, „Blue Flag”, instalaţii de agrement nautic, parcuri de distracţii,

herghelii.

A10-9

Criteriile care au stat la baza procesului de evaluare a instalaţiilor de agrement au

fost următoarele:

- Numărul instalaţiilor de agrement

- Diversitatea instalaţiilor de agrement

Punctajul maxim oferit de UAT din punct de vedere al instalaţiilor de agrement ce se

regăsesc pe baza unităţii respective este de 1 punct.

5) Infrastructură pentru conferinţe, reuniuni, manifestări expoziţionale (maxim 6

puncte).

Evaluarea unităţilor de cazare din cadrul unităţilor administrativ- teritoriale a fost realizată de

Institutul Naţional de Cercetare –Dezvoltare în Turism pe baza informaţiilor furnizate de

către Romanian Convention Bureau- Asociaţia Naţională a Organizatorilor de conferinţe şi Expoziţii. Criteriile care au stat la baza procesului de evaluare a infrastructurii pentru

conferinţe,reuniuni, manifestări expoziţionale au fost următoarele:

- Numărul spaţiilor individuale pentru reuniuni (săli)

- Capacitatea totală a acestor spaţii exprimată în număr de locuri

- Oraşul cu cea mai mare capacitate pentru organizarea de reuniuni

Tabel A 10.3

Peste 10.000 locuri

6 puncte 2500 – 2999 locuri

3,00 puncte

650 – 799 locuri

1,75 puncte

5000 – 9999 locuri 4 puncte 2000 – 2499

locuri

2,75 puncte 500 – 649 locuri 1,50puncte

4000 – 4999 locuri 3,75 puncte 1500 – 1999

locuri

2,50 puncte 250 – 499 locuri 1,25puncte

3500 – 3999 locuri 3,50 puncte 1000 – 1499

locuri

2,25 puncte 100 – 249 locuri 1,00 puncte

3000 – 3499 locuri 3,25 puncte 800 – 999 locuri 2,00 puncte 50 – 99 locuri 0,5 puncte

Sub 50 locuri 0,25 puncte

D. METODOLOGIA DE EVALUARE A NIVELULUI DE ECHIPARE TEHNICĂ A UNITĂŢILOR TERITORIAL – ADMINISTRATIVE (maxim 30 puncte).

Evaluarea infrastructurii generale a fost realizată de Institutul Naţional de Cercetare –Dezvoltare Urban Proiect. Accesibilitatea unităţilor administrativ teritoriale – Infrastuctura de transport

Pentru evaluarea accesibilităţii unităţilor administrativ teritoriale de bază s-a avut în vedere

prezenţa pe teritoriul acestora a unor căi / noduri majore de transport de călători, condiţie

esenţială pentru ca un teritoriu să poată fi inclus în activitatea turistică.

A10-10

Din cele 30 de puncte prin care s-a evaluat importanţa echipării tehnice a unei

localităţi pentru deşfăşurarea unei activităţi turistice, 16 au fost direcţionate către criteriul

accesibilităţii.

Cei patru indicatori care au fost luaţi în considerare pentru a evalua accesul direct al

unităţilor administrativ teritoriale la reţeaua majoră de transport (Tabel A 9.4) au fost

ponderaţi în funcţie de importanţa acestora într-o reţea internaşională de transport precum şi

de intermodalitatea în transportul de călători.

Tabel A 10.4.

INFRASTRUCTURA TEHNICĂ: 30 puncte

Denumire Punctaj Evaluare

Criteriul Accesul direct la infrastructura majora de transport

16

Port Da

Nu

1

0

Aeroport naţional/internaţional 5 Da

Nu

1

0

Acces la drum european (E) 5 Da

Nu

1

0

Indicatori

Acces la drum naşional/cale ferată 5 Acces la DN/E şi CF

Acces la DN sau CF

Fără acces la reţeaua

majoră

1

0,5

0

Punctajul s-a realizat după înmulţirea punctelor de evaluare (între 0 şi 1) pe fiecare indicator

cu punctajul de pondere pe indicatori din cele 16 puncte ale criteriului, astfel:

- Pentru accesul la drum naţional sau european şi calea ferată s-au acordat 5 puncte din

totalul de 16, dar acestea nu sunt acordate decât dacă localitatea are acces al ambele

modalităţi de transport.

- Daca UAT-ul are acces doar la drum naţional sau cale ferată atunci acesta va primi doar

jumătate din punctaj (adică 0,5x5=2,5).

Furnizarea se servicii publice de gospodărire comunală – Infrastructura edilitară Pentru infrastructura edilitară s-au acordat 9 puncte din totalul de 30. Dintre acestea

alimentarea cu apă în sistem centralizat şi canalizarea apelor uzate au fost notate cu 5, iar

alimentarea cu gaze naturale (în sistem centralizat) cu 4 puncte cunoscut fiind faptul că lipsa

acesteia poate fi mai uşor compensată.

A10-11

După datele disponibile, reţeaua de alimentare cu energie electrică acoperă toate

unităţile administrativ teritoriale şi de aceea acest indicator nu a fost luat în considerare, deşi

la nivel de localitate aceasta poate fi uneori deficitară situaţie ce nu poate fi evaluată din

cauza lipsei datelor (Tabel A 10.5).

Tabel A 10.5

INFRASTRUCTA TEHNICĂ : 30puncte

Denumire Punctaj Evaluare

Criteriu Furnizarea de servicii publice de

gospodărire comunală –

Infrastructura edilitară

9

Alimentare cu apă, canalizarea

apelor uzate şi pluviale

5 Apă şi canalizare

Apă

Fără sistem de

alimentare cu apă

1

0,5

0

Indicatori

Alimentarea cu gaze naturale 4 Da

Nu

1

0

Metodologia de calcul de la primul criteriu se păstrează, astfel că, pentru sistemul de

alimentare cu apă şi canalizare, cunoscut fiind faptul că mai multe administraţii locale au

preferat crearea numai a sistemului de alimentare cu apă evaluarea s-a făcut diferit pentru

prezenţa ambelor sisteme şi pentru prezenţa doar a celui de apă.

Din cauza lipsei datelor în analiza furnizării de servicii de gospodărire comunală nu a fost

inclusă prezenţa sistemului de epurare a apelor uzate (absenţa acestuia duce la poluarea

gravă a mediului şi evident la scăderea potenţialului turistic).

Mai trebuie spus că, dacă primul criteriu (cel al accesibilităţii la infrastructura majoră de

transport) prezintă o situaţie care poate fi cu greu modificată în ansamblul său, cea a

infrastructurii tehnico-edilitare poate fi ameliorat de la nivelul autorităţilor locale.

Furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice – infrastructura de telecomunicaţii Furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice a fost notată cu 5 puncte din totalul

de 30. acestea au fost acordate numai pentru unităţile administrativ teritoriale în care poate fi

accesată reţeaua GSM (ştiut fiind că aceasta se poate extinde şi către alte servicii decât cele

de telefonie). Pentru unităţile administrativ teritoriale care dispun doar de reţea la un punct fix

s-au acordat doar 2,5 puncte.

Notarea s-a făcut conform situaţiei existente în teritoriu conform datelor din anul

2003, ceea ce a arătat că multe unităţi administrativ teritoriale de bază nu dispun nici măcar

A10-12

de reeţa la un punct fix, deşi Legea 304 din 4 iulie 2003 pentru serviciul universal şi

drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice asigură

dreptul tuturor utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice asigură

dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile din sfera

serviciului universal, indiferent de localizarea geografică şi la tarife accesibile (Tabel A 9.6).

Tabel A 10.6.

INFRASTRUCTA TEHNICĂ : 30puncte

Denumire Punctaj Evaluare

Criteriu Furnizarea serviciilor de

comunicaţii electronice –

infrastructura de telecomunicaţii

5

Indicatori Acoperirea GSM / Telefonie la

punct fix

5 Acoperirea GSM cu/sau

fără telefonie la punct fix

Telefonie la punct fix

Fără servicii de

telecomunicaţii

1

0,5

0