PLANUL NATIONAL DE ACTIUNEPENTRUPROTECTIA MEDIULUIMINISTERUL MEDIULUI SI DEZVOLTARII DURABILEAGENTIA NATIONALA PENTRU PROTECTIA MEDIULUIBUCURESTI2008C U P R I N S1. INTRODUCERE 12. PLANIFICAREA STRATEGICA DE MEDIU 22.1. Cadrul legislativ în domeniul protectiei mediului 32.2. Planul de actiune pentru mediu 32.3. Starea mediului în România 52.3.1. Aerul 62.3.2. Apa 82.3.3. Solul 122.3.4. Biodiversitatea 132.3.5. Biosecuritatea 152.3.6. Padurile 152.3.7. Mediul urban 162.3.8. Managementul deseurilor 183. OBIECTIVE STRATEGICE ALE PROTECTIEI MEDIULUI 213.1. Masuri prioritare ale politicii privind protectia mediului 223.2. Obiectivele generale si specifice pe domenii de mediu 223.2.1. Protectia atmosferei 223.2.2. Schimbari climatice 243.2.3. Managementul resurselor de apa 253.2.4. Managementul deseurilor si substante si preparate chimice 263.2.5. Protectia naturii 273.2.6. Biosecuritatea 283.2.7. Calitatea solului 283.2.8. Urbanism, dezvoltare rurala si protectia împotriva zgomotului 293.2.9. Educatie ecologica 3011. IntroducereMediul înconjurator, un element esential al existentei umane, reprezinta rezultatul interferentei unor elemente naturale - sol, aer, apa, clima, biosfera - cu elemente create prin activitatea umana. Toate acestea interactioneaza si influenteaza conditiile existentiale si posibilitatile de dezvoltare viitoare ale societatii. Pâna nu demult, resursele naturale regenerabile ale Terrei erau

suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor Pamântului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.Printre cele mai importante obiective ale dimensiunii de mediu vazute prin prisma dezvoltarii durabile se afla conservarea ecosferei, utilizarea durabila a resurselor naturale regenerabile siminimizarea utilizarii resurselor neregenerabile. Din punct de vedere ecologic, problema esentiala o reprezinta nu raritatea resurselor, ci impactul extractiei si utilizarii resurselor naturale asupra mediului.În întreaga activitate de protectie a mediului înconjurator se urmareste nu numai folosirea rationala a resurselor naturale, regenerabile si neregenerabile, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului si localitatilor cu masurile de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cât mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele daunatoare asupra mediului înconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.Pe plan international, Conferinta de la Stockholm (1972) reprezinta prima manifestare de atitudine a Comunitatii Mondiale în ansamblul sau, prin care s-a luat act, dupa numeroase si vehemente semnale stiintifice, social-politice si ale mass-media, de faptul ca mediul înconjurator este grav afectat ca urmare a numeroase si intense agresiuni, având la origine poluarea si diminuarea severa a materiilor prime, îndeosebi a celor neregenerabile. Declaratia de la Stockholm adoptata în cadrul Conferintei Natiunilor Unite pentru Mediu a proclamat datoria fiecarui om de a proteja siameliora mediul înconjurator pentru generatiile prezente si viitoare:“Resursele naturale ale globului, inclusiv aerul, apa, pamântul, flora si fauna si, în moddeosebit esantioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale trebuie protejate îninteresul generatiilor prezente si viitoare printr-o planificare sau o gestionare atenta,dupa nevoi”.La nivel global, evenimentul care a consacrat asumarea politica de catre state a rolului fundamental al politicilor de mediu, în cadrul politicilor generale de dezvoltare socio-economica, a fost Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare (Rio de Janeiro, 1992). Pentru atingerea

obiectivelor stabilite la Conferinta de la Rio este necesara o reconsiderare si restructurare a proceselor actuale, a procedurilor si aranjamentelor institutionale dupa propriile nevoi, prioritati si resurse. Important în acest sens este acordul asupra principiilor de baza ale unei planificari strategice, precum si utilizarea unui set comun de mecanisme în masura sa asigure implementarea obiectivelor stabilite.22. PLANIFICAREA STRATEGICA DE MEDIUPlanificarea strategica de mediu stabileste directia si obiectivele necesare corelarii dezvoltarii economice cu aspectele de protectie a mediului, ceea ce defineste de fapt notiunea de dezvoltare durabila.32.1. CADRUL LEGISLATIV ÎN DOMENIUL PROTECTIEI MEDIULUIPentru România, transpunerea obiectivelor dezvoltarii durabile a implicat un proces complex de evaluare prealabila a legislatiei adoptate pâna în prezent si de stabilire a unui calendar legislativ,luând în considerare atât obligativitatea adoptarii acquis-ului comunitar, respectarea conventiilor si acordurilor privind protectia mediului, posibilitatile financiare ale României, cât si necesitatearestabilirii unor coordonate între perspectivele cresterii economice si calitatea vietii. Cadrul legislativ în domeniul protectiei mediului a fost asigurat prin transpunerea directivelor Uniunii Europene într-o serie de acte normative (legi, hotarâri de guvern, ordine ale diverselor ministere etc.). În acest sens, s-au avut în vedere angajamentele asumate prin Documentul de pozitie pentru aderarea la Uniunea Europeana - Capitolul 22 - Protectia mediului înconjurator, prin care România a acceptat acquis-ul comunitar.Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobata prin Legea nr. 265/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste principalele directii de actiune îndomeniul protectiei mediului. În baza acesteia sunt emise acte normative care reglementeaza problemele de mediu din România si care sunt într-o continua dinamica, încercând a satisface exigentele si criteriile Uniunii Europene. Alinierea standardelor nationale la cele europene pune probleme mai ales în ceea ce priveste metodele, conceptiile, relatiile si structurile institutionale. Conformarea cu standardele europene este, în conditiile actuale, problema cheie în ceea ce priveste protectia mediului.2.3. STAREA MEDIULUI ÎN ROMÂNIATeritoriul României reprezinta o unitate geografica ce includecomponentele naturale (unitatile de relief, reteaua hidrografica,sistemul bioclimatic), umane (repartitia populatiei, sistemul de

asezari urbane) si economice (resurse naturale, utilizarea agricola,sistemul de transporturi, repartitia teritoriala a ramurilor si centrelor industriale).Resursele naturale reprezinta capitalul natural, o componentaesentiala a patrimoniului României. Valorificarea acestor resurseprin exploatarea atât a materiilor prime neregenerabile (minerale si combustibili fosili) cât si a celor regenerabile (apa, aer, sol) si prelucrarea lor în produse necesare vietii, determina în mare masura stadiul de dezvoltare economica si sociala a tarii, starea mediului si conditiile de trai ale populatiei.6Sectoarele cu cel mai mare impact asupra mediului pentru România sunt: industria, transporturile si agricultura.Industria este principala sursa de poluare a mediului cauzata de procesele tehnologice prin cantitatea mare de impuritati degajate în aer si apa. Din activitatile industriale rezulta ape uzate, cu un continut mare de reziduuri, predominant anorganice. Presiunile asupra calitatii solului suntrezultate în principal din activitatea de minerit si metalurgie neferoasa. Ape încarcate cu reziduuri si deseuri provin si de la combinatele siderurgice, termocentrale, centrale atomo-electrice.Resursele naturale neregenerabile au fost si sunt înca exploatate si prelucrate cu tehnologii care au condus la poluarea intensa a unor zone din tara. Folosirea resurselor neregenerabile – minerale si combustibili fosili, asociata cu producerea deseurilor, genereaza impact asupra mediului si asupra sanatatii umane.Transporturile reprezinta, alaturi de industrie si agricultura, o alta sursa majora de poluare, cauzata de amplasarea cailor de comunicatie si degajarea în atmosfera a gazelor de esapament. O situatie grava de poluare o reprezinta deversarea în apele marine a reziduurilor petroliere. O preocupare importanta în ceea ce priveste transportul rutier, o constituie dezvoltarea durabila si diminuareaefectelor negative asupra mediului, generate de poluarea chimica sau fonica.Agricultura contribuie la poluarea mediului natural prin utilizarea unui volum mare de îngrasaminte chimice si pesticide. Aceste substante ajung, prin intermediul scurgerii de suprafata, în lacuri sicursuri de apa si determina degradarea faunei si florei. Exploatarea nerationala a terenurilor poate sa duca la degradarea solului si la pierderea unor suprafete din circuitul agricol. Poluarea solului, aapei si a aerului, fragmentarea habitatelor si pierderea vietii salbatice sunt, de cele mai multe ori, consecintele unor practici agricole inadecvate.2.3.1. AERUL

Substantele emise în atmosfera determina fenomene precum: acidifierea, smogul fotochimic, distrugerea stratului de ozon, schimbarile climatice etc. Analizele emisiilor la nivel national, distributia lor sectoriala, tintele spatiale si temporale reprezinta elemente cheie în stabilirea prioritatilor de mediu, în identificarea politicilor ce trebuie sa fie adoptate, la nivel local si national. Indicatorii selectati trebuie sa raspunda criteriilor de identificare si sa fie relevanti pentru problemele privind atmosfera.Poluarea atmosferica este una dintre cele mai grave probleme ale societatii actuale, atât din punct de vedere temporal - având efecte atât pe termen scurt cât si pe termen mediu si lung, dar si spatial – mobilitatea si suprafetele afectate sunt mari.Cele mai importante elemente care caracterizeaza poluarea aerului sunt:_ Emisii de substante acidifiante (SO2, NOx, NH3);_ Emisii de precursori ai ozonului;_ Emisii de precursori ai pulberilor în suspensie (PM10 si PM2.5);_ Depasiri ale valorilor limita în arealele urbane;_ Productia si consumul de substante care depreciaza stratul de ozon.Indicatorii privind calitatea aerului sunt determinati pe baza datelor din sistemul de monitorizare al calitatii aerului si din inventarele de emisii si au ca scop evaluarea situatiilor concrete, comparative cu tintele de calitate stabilite de reglementarile în vigoare.7Emisiile de SO2 au înregistrat o continua scadere în perioada 1995-2005, cu usoare cresteri în anii 2001 si 2003. Principala sursa de poluare cu SO2 o constituie utilizarea combustibililor din sectorul energetic. La acestea se adauga emisiile provenite din industria de prelucrare si de la instalatiile de ardere din zonele rezidentiale.În anii 2004 si 2005 emisiile de NOx au înregistrat o crestere fata de anul 2003, pe fondul cresterii consumului de combustibil (conform datelor primite de la Institutul National de Statistica). Emisiile de NOx provin îndeosebi din industria energetica, din traficul rutier precum si din procesele de productie.Cea mai mare cantitate a emisiilor de amoniac provine din agricultura (79% ceea ce reprezinta 153000 t). Celelalte surse sunt procesele de productie cu o pondere de 12,28% (23777 t) si tratarea si depozitarea deseurilor (8,2% reprezentând 15865 t). Cantitati mici sunt generate de instalatiile de ardere neindustriale si cele din industria de prelucrare, ambele surse având ocontributie de 0,52% la totalul national de emisii de amoniac. La nivelul anului 2005, emisiile de compusi organici volatili nemetanici au scazut cu 7% fata de anul precedent.

Datele rezultate din inventarul national de emisii arata o usoara crestere a emisiilor anuale de mercur în 2004, cu aproximativ 550 kg, iar în 2005 o scadere cu 150 kg. Cea mai mare cantitate deemisii de mercur provine din industria energetica, iar procesele de productie sunt cele care au cea mai mare pondere în generarea emisiilor de cadmiu.Emisiile de plumb au înregistrat o scadere în anul 2005, fata de anii precedenti, cu 64 tone fata de 2004 si cu 5 tone fata de 2003. Sectorul care genereaza cele mai multe emisii de plumb estetransportul.2.3.2. APAResursele de apa ale României, relativ sarace si neuniformdistribuite în timp si spatiu, însumeaza 140 miliarde mc fiindconstituite din apele de suprafata – râuri interioare, lacuri, fluviulDunarea - si ape subterane.Principala resursa de apa a României o constituie râurileinterioare. Raportat la populatia actuala a tarii, resursa specifica utilizabila în regim natural este de 1770 mc/loc. si an, luând în considerare aportul râurilor interioare, situând din acest punct de vedere tara noastra în categoria tarilor cu resurse de apa relativ reduse în raport cu resursele altor tari (locul 13 în Europa), media europeana fiind de 4000 mc/loc. Din punct de vedere al utilizarii resursei de apa bruta (pentru populatie, industrie si agricultura) se constata o scadere de la 20,4 miliarde mc în anul 1990 la 6,98 miliarde mc în 2007 datorita diminuarii activitatii industriale, reducerii consumurilor de apa în procesele tehnologice, reducerii pierderilor si aplicarii mecanismului economic în gospodarirea apelor.2.3.2.1. Starea râurilor interioareCursurile de apa codificate ale României masoara 78905 km. Activitatea de supraveghere a calitatii apelor se concentreaza în principal asupra cursurilor mijlocii si inferioare ale cursurilor de apa (pe o lungime de 27056 km), unde se manifesta impactul actiunilor umane asupra mediului, respectiv asupra calitatii apelor, dar si în sectiuni de referinta ale cursurilor de apa situate în zonesuperioare, unde acest impact este minim.Pentru evaluarea starii ecologice globale a cursurilor de apa sunt luate în considerare elementelebiologice (componenta si abundenta florei si faunei acvatice), elementele hidromorfologice (regimul hidrografic, dinamica curgerii apei, legatura cu apele subterane), elementele fizico-chimice si chimice pe care se sprijina elementele biologice (conditiile de oxigenare, salinitate, prezenta

nutrientilor) si prezenta diferitilor poluanti specifici (micropoluanti organici si anorganici).Tinând cont de toate aceste elemente, cursurile de apa pot fi clasificate în cinci clase de calitate, carora le corespund anumite stari ecologice. Astfel, în anul 2007, analiza globala a calitatii râurilor, pe o lungime de 26.374 km, pe baza activitatii de monitorizare în 778 de sectiuni a evidentiat urmatoarele:9_ 6.652 km (25,22 %) s-au încadrat în clasa I de calitate, stare ecologica foarte buna;_ 12.887 km (48,86 %) s-au încadrat în clasa a II-a de calitate, stare ecologica buna;_ 5.262 km (19,95 %) în clasa a III-a de calitate, stare ecologica moderata;_ 1.168 km (4,43 % ) în clasa a IV-a de calitate, stare ecologica slaba;_ 405 km (1,54 %) în clasa a V-a de calitate, stare ecologica proasta.În ceea ce priveste încadrarea în clase de calitate, se observa o îmbunatatire evidenta în anul 2006 fata de anul 2005. Se observa o diminuare procentuala a sectiunilor de monitorizare încadrate în clasele de calitate III, IV si V, între 12 si 15%. Pentru primele doua clase de calitate se înregistreaza o crestere a sectiunilor de monitorizare încadrate în clasa I (peste 28%) si în clasa aII-a (peste 8%). Situatia încadrarii în clase de calitate din 2007 nu difera prea mult fata de cea din 2006, remarcându-se totusi o usoara crestere a starii ecologice moderate, fata de primele douaclase. 2.3.2.2. Starea mediului marin si a zonei costiereMarea Neagra face parte din categoria marilor intercontinentale,având legatura cu Marea Mediterana prin strâmtoarea Bosfor sicu marile Marmara si Egee prin strâmtoarea Dardanele. Are osuprafata de 413490 km2, adâncime maxima de 2245 m, volumde apa de 529955 km3, iar lungimea tarmurilor este de 4020 km.În Marea Neagra se varsa numeroase fluvii: Dunarea, Nistru,Bug, Nipru si Kizil, fapt care conduce la o salinitate redusa aapei, de 20-22o/oo.Din aportul fluvial, apreciat la 346 km2, 78% apartine râurilordin nord-vestul bazinului Marii Negre, cel mai însemnat fiind cel al Dunarii.În zona litoralului românesc, Marea Neagra este supusa unui proces de poluare din cauza poluantilor proveniti din Dunare, evacuarilor directe de ape uzate insuficient epurate sau chiar neepurate, cât si activitatii portuare intense.

În ultimele trei decenii, Marea Neagra a suferit o degradare importanta a resurselor naturale. Problemele acute specifice aparute din cauza fenomenelor antropice sunt: declinul stocurilorcomerciale de pesti; pierderea habitatelor care reprezinta suportul resurselor biotice; pierderea sau iminenta pierdere a speciilor pe cale de disparitie; înlocuirea speciilor indigene cu specii exotice;protectia necorespunzatoare a resurselor marine si costiere fata de poluarile accidentale; conditiile neigienice pe majoritatea plajelor pentru îmbaiere precum si pentru piscicultura.Activitatile antropice si fenomenele naturale cu influente negative asupra ecosistemului marin sunt:_ exploatarea resurselor minerale, a petrolului si a gazelor din platoul continental al Marii Negre;_ transportul naval produce poluarea apei marine, prin evacuari ilegale de la nave (ape de santinasi hidrocarburi) sau accidental, din cauza deficientelor în exploatare;_ industria petrochimica si chimica, industria grea - constructii si reparatii de nave;_ fenomenul de eroziune costiera, semnalat în mod special în ultimele decenii, a generat diminuarea suprafetelor de plaja pe litoralul românesc. În ultimul deceniu bilantul dintre aportulsi pierderile de material sedimentar este negativ, efectul nefavorabil determinat de constructiile hidrotehnice;_ fenomenul de înflorire algala datorat aportului de nutrienti din fluviul Dunarea.Anual se evalueaza starea ecologica a mediului marin din dreptul litoralului românesc pe baza analizei componentelor fizico-chimice si biologice.Astfel, în urma monitorizarii principalilor indicatori fizico-chimici ai apelor costiere, în cursul anului 2007, s-a remarcat o crestere a valorii medii a salinitatii în zona de tarm (15,85%), fata de valorileînregistrate în anii anteriori, în 2006 (11,61%) si în 2005 (12,49%). Analizele biologice au evidentiat refacerea populatiilor de macronevertebrate. Astfel, pe ansamblul zonelor marine de mica adâncime se poate vorbi de mentinerea unei structuri calitative bune, cu un numar de 45 – 50 specii, mai ales în sectoarele marine centrale si sudice ale litoralului.Referitor la fondul piscicol, în anul 2007 s-a remarcat cresterea usoara a stocurilor pentru principalele specii cu importanta economica (sprot, hamsie, calca, rechin).2.3.2.3. Apele uzate

Analiza statistica a situatiei principalelor surse de ape uzate, conform rezultatelor supravegherii efectuate în anul 2007, a relevat faptul ca: 77,4 % din apele uzate, provenite de la principalele surse de poluare, au ajuns în receptorii naturali, în special râuri, neepurate sau insuficient epurate.Referitor la aportul de ape uzate repartizat pe activitati din economia nationala, cel mai mare volum de ape uzate, inclusiv cele„conventional curate“, a fost evacuat de unitati din domeniile: energie electrica si termica - 3114,745 milioane m3/an - peste 62 % din total; gospodarie comunala - 1361,351 milioane m3/an -peste 27%; industrie metalurgica si constructii de masini - 173,471 milioane m3/an, cca. 3,5 %; prelucrari chimice - 149,745 milioane m3 - 3 %;12.3.2.4. Ape subteraneÎn regimul natural al apelor subterane a intervenit o seriede modificari cantitative si calitative, datorate executariide lucrari hidroameliorative si hidrotehnice (inclusivcaptari), precum si poluarii.O evaluare globala a informatiilor din bazinelehidrografice, arata o prima constatare legata de situatiacritica a calitatii acviferelor freatice, din numeroase zoneale tarii. Acestea sunt influentate în mare masura depresiunea antropica, chiar daca în ultima vreme volumulproductiei industriale s-a redus, diminuându-se si cantitatile de substante poluante evacuate în receptorii naturali.Precipitatiile abundente duc la cresterea nivelurilor apelor subterane, iar perioadele secetoase produc o scadere naturala semnificativa a nivelurilor piezometrice (de peste 3 m) ale apelorsubterane. Alte cauze ale scaderii nivelurilor apelor subterane sunt prelevarile excesive de apa, prin captari sau ca urmare a secarilor din zonele miniere (zona Rovinari). Efectele negative ale scaderii nivelurilor apelor subterane constau în atragerea de ape poluate spre zonele depresionare si scaderea accentuata a debitelor exploatate pentru captarile din zonele afectate.O alta constatare importanta este cea legata de modificarile calitative ale apelor subterane, produse prin poluarea cu substante impurificatoare care altereaza calitatile fizice, chimice si biologice ale apei.Poluantii principali care afecteaza calitatea apei subterane se pot grupa în urmatoarele categorii: produse petroliere, produse rezultate din procesele industriale, produse chimice utilizate înagricultura, produse menajere si rezultate din zootehnie, cu metale grele.

2.3.3. SOLULSolurile din România sunt clasificate în 10 clase, 39 de tipuri, 470 de subtipuri, cu separarea a numeroase categorii de sol, care se deosebesc prin proprietati, capacitatea productiva si masurile de mentinere si sporire a fertilitatii necesare. Factorii naturali care determina calitatea solurilor din România sunt: relieful, litologia, clima, vegetatia si timpul. Clima si vegetatia sunt influentate de activitatea omului si din acest punct de vedere omul trebuie saintervina în conservarea calitatii solurilor.Din suprafata totala a României de 238391 km2, ponderea principala o detin terenurile agricole (61,80%), urmate de paduri si de alte terenuri cu vegetatie forestiera (28,33%). Terenurile ocupate de ape, balti, curti, constructii, cai de comunicatie, terenuri neproductive reprezinta 9,87%. Suprafata terenurilor arabile este de 64,05% din totalul suprafetei agricole, iar restul se repartizeaza între pasuni (circa 22,63%), fânete (circa 10,35%), vii (1,52%) si livezi (1,45%).În cadrul zonelor critice care trebuie refacute din punct de vedere ecologic mentionam arealele afectate intens de poluarea chimica (de exemplu: Baia Mare, Copsa Mica, Zlatna), precum si suprafetele care sufera de pe urma secetei, a excesului de apa, a eroziunii si alunecarilor, care tind sa se extinda, în conditiile schimbarilor climatice.2.3.4. BIODIVERSITATEARomânia este una din tarile europene cu un capital natural deosebit de divers si bine conservat, aceasta datorându-se în mare masura interferentei pe teritoriul tarii a cinci regiuni biogeografice, respectiv alpina, continentala, panonica, stepica si pontica.Ca o consecinta a pozitiei sale geografice, România este o taracu o diversitate biologica ridicata, exprimata atât la nivel deecosisteme, cât si la nivel de specii. Ecosistemele naturale si seminaturale din România totalizeaza aproximativ 47% din suprafata tarii.14Tara noastra este gazda unor tipuri unice si extinse de habitate, de la paduri mature aproape virgine, pajisti si stepe bogate în specii floristice, la mlastini întinse, posibil fara echivalent în Europa. De asemenea, lantul carpatic reprezinta un bastion vital al carnivorelor mari.Habitatele naturale. Flora si fauna salbatica din RomâniaAu fost descrise 357 de tipuri de habitate, mare parte dintre acestea având echivalente în principalele sisteme de clasificare utilizate la nivel european:• 199 habitate au echivalent în habitatele din sistemul de clasificare Natura 2000;

• 213 habitate au echivalent în habitatele din sistemul de clasificare Emerald;• 170 habitate au echivalent în habitatele din sistemul de clasificare Corine;_ 367 habitate au echivalent în habitatele din sistemul de clasificare Palearctic;• 263 habitate au echivalent în habitatele din sistemul de clasificare Eunis.Din cele 357 habitate existente, 92 habitate necesita declararea ariilor speciale de conservare. O modalitate de a conserva patrimoniul natural este aceea de a crea o retea de arii naturaleprotejate, reprezentativa pentru diversitatea speciilor si habitatelor ce trebuie protejate. Conservarea diversitatii biologice se realizeaza prin intermediul Retelei Ecologice „Natura 2000”. Scopul Retelei „Natura 2000” este de a proteja biodiversitatea Europei si de a promova activitati economice benefice pentru biodiversitate. Reteaua „Natura 2000” este principalul instrument al Uniunii Europene pentru conservarea naturii, cuprinzând arii cu specii de plante si animale vulnerabile si habitate de pe teritoriul sau care trebuie protejate.Datorita habitatelor sale foarte diverse, România are o fauna deosebit de bogata adapostind 105 specii de mamifere, 19 specii de amfibieni, 25 specii de reptile, 216 specii de pesti, 410 specii depasari, 30000 specii de insecte, 860 specii de crustacee, 688 specii de moluste.Pentru tara noastra au fost declarate la nivel international trei Rezervatii ale Biosferei: Delta Dunarii(1991), Retezat (1979), Pietrosul Rodnei (1979) si 5 situri Ramsar: Delta Dunarii (1991), Insula Mica a Brailei (2001), Lunca Muresului (2006), Complexul Piscicol Dumbravita (2006), Lacul Techirghiol (2006).În România exista 27 de parcuri nationale si naturale (13 parcuri nationale si 14 parcuri naturale).Aceste parcuri se încadreaza, conform clasificarii IUCN, în categoriile II, respectiv V. Parcul national reprezinta o arie naturala protejata administrata, în special, pentru protectia ecosistemelor si pentru recreere, iar parcul natural se constituie, în special, pentru conservarea peisajului. Gestionarea parcurilor nationale si naturale se realizeaza prin structuri de administrare special constituite, în baza unui contract de administrare, încheiat conform Ordinului nr. 494/2005, între Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor – ca autoritate responsabila pentru protectia mediului – si o persoana juridica, în calitate de administrator.2.3.5. BIOSECURITATEABiotehnologia moderna este un domeniu relativ nou la nivel

global si a fost promovata de rezultatele semnificative înregistrate în special în ultimii zece ani de cercetare fundamentala si aplicativa. În termeni largi, biotehnologia moderna are ca obiect destudiu modificarea genetica, respectiv organismelemodificate genetic. O evaluare a capacitatii de cercetare în acest domeniu, realizata la finele anului 2004 în cadrul proiectuluiUNEP/GEF „Dezvoltarea Cadrului National de Biosecuritate pentru România”, a relevat faptul ca, desi în România exista specialisti în domeniu, resursele financiare nu au fost orientate în sensul dezvoltarii capacitatii de cercetare în domeniul biotehnologiilor moderne.Autoritatea nationala competenta, responsabila pentru primirea notificarilor referitoare la utilizarea organismelor modificate genetic, în conformitate cu Ordonanta Guvernamentala nr. 49/2000 privind regimul de obtinere, testare, utilizare si comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum si a produselor rezultate din acestea, aprobata cu completari si modificari prin Legea nr. 214/2002, este Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile.

2.3.6. PADURILEPadurea este cel mai complex si cuprinzator tip de ecosistem, ce are legi proprii de dezvoltare, cu desfasurarea celor mai intense schimburi de substanta, energie si informatie si a celor mai intense procese biologice, în care biomasa si productivitatea ating un nivel maxim, iar elementele biogene sunt optim reciclate.Fondul forestier cuprinde padurile, terenurile destinate împaduririi si cele care servesc nevoilor gospodaririi silvice, terenurile pentru administrare silvica, drumurile si alte cai de acces în padure, apele si talvegurile acestora din interiorul padurilor, terenurile pentru culturi cinegetice si piscicole, pepinierele silvice, rachitariile, terenurile neproductive trecute în fondul forestier.În conformitate cu raportarea statistica SILV 1, padurile României ocupau la data de 31.12.2005 suprafata totala de 6.390.536 ha.Fata de situatia existenta la sfârsitul anului 2004, suprafata fondului forestier a crescut în anul 2005 cu 8.385 ha. Cresterea suprafetei fondului forestier este justificata prin împadurirea unorterenuri inapte folosintelor agricole, scoaterea si includerea în fondul forestier a unor terenuri legal aprobate sau prin corectiile de suprafete operate cu ocazia lucrarilor de reamenajare a padurilor.16Distributia padurilor pe zone de altitudine este neuniforma:_ în zona montana padurile ocupa 51,9% din suprafata;

_ în zona de deal padurile ocupa 37,2% din suprafata;_ în zona de câmpie ocupa 10,9% din suprafata.Un factor determinant pentru asigurarea unei gospodariri durabile a padurilor este regenerarea acestora. Lucrarile de regenerare a padurilor asigura atât instalarea si mentinerea vegetatiei forestiere, cât si cresterea productivitatii arboretelor, asigurarea cu continuitate a productiei de lemn si intensificarea functiilor de protectie exercitate de padure. În anul 2005, în România s-au executat lucrari de regenerare a padurilor pe o suprafata totala de26.241 ha, din care 11.972 hectare (46%) prin regenerari naturale si 14.269 hectare (54%) prin împaduriri. Din suprafata totala împadurita, de 14.269 ha, pe 3.406 ha s-a realizat extindereapadurii prin împadurirea de terenuri degradate, inapte pentru agricultura, constituite în perimetre de ameliorare.

2.3.7. MEDIUL URBANMediul urban îndeplineste mai multe functii: de locuit, economica,cultural-administrativa, de comunicare, de recreere, estetica sistrategica.Calitatea aerului în mediul urbanSupravegherea calitatii aerului la nivel local se face prin masurarea:_ poluantilor comuni (SO2, NO2, NH3, pulberi în suspensie), în toate retelele locale din zoneleindustriale si/sau urbane;_ poluantilor specifici (HCl, fenoli, aldehide, Cl, H2S, CS2, F, H2SO4, metale grele: Pb, Cd), în zone industriale, în functie de activitate.Efectele poluarii aerului asupra starii de sanatate se exprima prin urmatorii indicatori:_ rata bruta a mortalitatii: neschimbata fata de 2005, ca urmare a standardelor de viata multdiferite, (9,6‰) în mediul urban si (14,7‰) în mediul rural;_ durata medie a vietii, în crestere fata de anul 1990 când era de 70,25 ani în mediul urban si68,70 ani în mediul rural, a fost în 2004 de 75,1 ani în mediul urban si 70,08 ani în mediul rural,iar în 2005 - de 72,53 ani în mediul urban si 70,78 ani în mediul rural;_ mortalitatea infantila (14,0‰) ramâne foarte mare fata de alte tari europene.17Calitatea apei potabile

Serviciul public de alimentare cu apa cuprinde activitati de captare, de tratare a apei brute, de transport si de distributie a apei potabile si industriale la utilizatori. Judetele si localitatile urbane raporteaza date referitoare la situatia aprovizionarii cu apa, pe baza fiselor întocmite de catre Directiile de Sanatate Publica judetene.Evolutia retelei de alimentare cu apa potabila demonstreaza ca a crescut cu 75 numarul localitatilor cu sisteme centralizate de alimentare cu apa potabila, în anul 2005 fata de anul 2004, iar lungimea retelei de distributie apa potabila a crescut cu 2.791 km, în anul 2005 fata de anul 2004; apa potabiladistribuita consumatorilor a fost de 1089 mil. m3 din care pentru uz casnic 628 mil. m3.Retele de canalizareRetelele de canalizare se întind pe o lungime de 18.381km, în crestere cu 867 km, ramânând în continuare insuficiente. În prezent, dispun de retele de canalizare publica 693 localitati, dintre care 302 municipii si orase, 391 localitati rurale. Gradul de dotare a strazilor cu retele de canalizare este de 52% din lungimea totala a strazilor. În comparatie cu strazile care au conducte de alimentare cu apa, numai 72% din acestea au si retelede canalizare. Din totalul de aproximativ 21,7 milioane locuitori, în România beneficiaza de serviciul de canalizare 11,45 milioane locuitori, reprezentând 52,8% din total. Dintre acestia, 10,3 milioane locuitori sunt din mediul urban (90%) si 1,15 milioane locuitori din mediul rural (10%). În mediul urban, gradul de dotare a locuintelor cu instalatii de alimentare cu apa este de 87,6%, iarcele dotate cu canalizare 85,6%, din totalul locuintelor urbane.Situatia spatiilor verziSituatia spatiilor verzi si a zonelor de agrement, la nivel national, este nesatisfacatoare, datorata schimbarii destinatiei lor pentru constructii. In majoritatea oraselor, suprafetele cu spatii verzi sesitueaza sub nivelul necesarului si al prevederilor din normative si mult sub norma europeana care prevede o suprafata echivalenta de 30 - 40 m²/locuitor.Zgomotul în aglomerarile urbaneZonele pentru care, conform H.G. nr. 321/2005, trebuie întocmite harti de zgomot sunt urmatoarele:_ 9 aglomerari cu mai mult de 250.000 de locuitori: Bucuresti, Iasi, Cluj -Napoca, Timisoara,Constanta, Craiova, Galati, Brasov, Ploiesti;

_ 30 tronsoane de drumuri principale cu mai mult de 6.000.000 de treceri de vehicule/an;_ 5 tronsoane de cale ferata principala cu mai mult de 60.000 de treceri de trenuri/an;_ 1 aeroport cu mai mult de 50.000 de miscari de aeronave /an.TransportulLa sfârsitul anului 2004, potrivit Institutului National de Statistica, reteaua de drumuri publice a României însuma 79.454 km. Din aceasta, 15.712 km reprezinta drumuri nationale iar 63.742 kmreprezinta drumuri judetene si comunale. Rezultatul cercetarii statistice arata ca densitatea rutiera în România, calculata în kilometri de drum la 1000 km2 este de 33,1, cea mai scazuta comparativ cu tarile Uniunii Europene.2.3.8. MANAGEMENTUL DESEURILORLa sfârsitul anului 2006 au fost elaborate Planurile Regionalede Gestionare a Deseurilor, de catre agentiile regionale pentruprotectia mediului în colaborare cu reprezentantii autoritatilorde mediu de la nivel local si ai autoritatilor administratiei publicelocale si judetene, prin care se asigura cadrul necesar pentrudezvoltarea proiectelor cu finantare din fonduri europene si seoptimizeaza investitiile si costurile operationale în domeniulgestionarii deseurilor la nivel judetean si regional.2.3.8.1. Generarea si gestionarea deseurilor municipaleResponsabilitatea pentru gestionarea deseurilor municipale apartine administratiilor publice locale.Colectarea deseurilor menajere nu este generalizata la nivelul tarii. In anul 2005, primariile si operatorii de salubritate au colectat deseuri menajere de la 83,1% din populatia urbana si 11,79%din populatia rurala, ceea ce reprezinta, la nivel national, o medie de 49,85%.19Din cauza procentului scazut de colectare selectiva a deseurilor de la populatie, componentele reciclabile din deseurile menajere (hârtie, carton, sticla, materiale plastice, metale) nu se recupereaza,ci se elimina prin depozitare finala împreuna cu celelalte deseuri municipale.Tratarea si valorificarea deseurilor municipaleÎn România, colectarea separata a deseurilor municipale în vederea valorificarii materialelor reciclabile provenite din deseurile de ambalaje (hârtie, carton, sticla, metale, materiale plastice), sepractica într-o mica masura, (2%) la nivel local, în cadrul unor proiecte pilot initiate de catre societatile de salubrizare si primarii.Eliminarea deseurilor municipale

În România depozitarea reprezinta principala optiune de eliminare a deseurilor municipale. Din totalul deseurilor municipale generate, aproximativ 98% sunt depozitate în fiecare an. La sfârsitul anului 2006, erau în functiune 243 depozite pentru deseuri municipale, din care conformDirectivei 99/31/CE:_ 20 depozite de deseuri sunt conforme;_ 223 depozite sunt neconforme si vor sista depozitarea etapizat, pâna la 16 iulie 2017.Potrivit datelor statistice privind generarea si gestionarea deseurilor, în anul 2005 au fost depozitate 6,88 milioane tone de deseuri, din care circa 2 milioane tone în depozite conforme.

3. OBIECTIVE STRATEGICE ALE PROTECTIEI MEDIULUIObiectivul strategic general al protectiei mediului îlconstituie îmbunatatirea calitatii vietii în România prin asigurareaunui mediu curat, care sa contribuie la cresterea nivelului de viataal populatiei, îmbunatatirea calitatii mediului, conservarea siameliorarea starii patrimoniului natural de care Româniabeneficiaza.Obiectivele si actiunile pentru protectia si îmbunatatirea calitatii mediului vor respecta principiile si elementele strategice cuprinse în Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privindprotectia mediului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 265/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.a) principiul integrarii cerintelor de mediu în celelalte politici sectoriale;b) principiul precautiei în luarea deciziei;c) principiul actiunii preventive;d) principiul retinerii poluantilor la sursa;e) principiul "poluatorul plateste”;f) principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;g) utilizarea durabila a resurselor naturale;h) informarea si participarea publicului la luarea deciziilor, precum si accesul la justitie în probleme de mediu;i) dezvoltarea colaborarii internationale pentru protectia mediului.Obiectivele strategice din domeniului protectiei mediului sunt reprezentate de:_ conservarea, protectia si îmbunatatirea calitatii mediului_ protectia sanatatii umane

_ utilizarea durabila a resurselor naturaleObiectivele prioritare generale ale politicii de mediu sunt:_ consolidarea cadrului institutional în domeniul protectiei mediului, armonizat cu cel al Uniunii Europene si asigurarea resurselor materiale, financiare si umane la nivel central, regional si local;_ asigurarea fondurilor necesare realizarii investitiilor pentru protectia mediului asa cum decurg din planurile de implementare si planurile financiare pentru aplicarea acquis-ului comunitar;_ sporirea capacitatii de atragere si utilizare a fondurilor de coeziune si structurale;_ cresterea numarului de locuri de munca în economia nationala si reducerea somajului prinvalorificarea oportunitatilor oferite de administrarea si realizarea infrastructurii de mediu;_ încurajarea si dezvoltarea educatiei si instruirii la toate nivelurile, precum si a activitatii de cercetare în domeniul protectiei mediului;_ apararea împotriva efectelor calamitatilor naturale si a poluarilor accidentale, sporirea capacitatii de prevenire, control si interventie, prin realizarea unui sistem perfectionat de monitorizare integrata afactorilor de mediu si a unui sistem informational eficient corespunzator cerintelor Uniunii Europene;_ încurajarea introducerii sistemelor de management al mediului, realizarea unei retele moderne de laboratoare în domeniul mediului si acreditarea acestora;22_ dezvoltarea capacitatii de promovare a unor instrumente economice în domeniul protectiei mediului, a analizelor cost-beneficiu si a introducerii costurilor de mediu în costurile de productie, valorificarea oportunitatilor oferite de Fondul pentru Mediu;_ promovarea utilizarii energiilor din surse regenerabile si a noilor mijloace de productie si consum, favorabile protectiei mediului;_ utilizarea durabila a resurselor naturale, promovarea folosirii deseurilor ca materii prime secundare în scopul protejarii resurselor naturale, promovarea unei agriculturi si dezvoltari ruraledurabile; o atentie deosebita se va acorda speciilor de flora amenintate cu disparitia, precum si celor cu valoare economica ridicata;_ acordarea unei atentii sporite relatiei mediu-sanatate, mediu-agricultura si mediu-transporturi;_ promovarea cooperarii internationale globale, regionale si bilaterale în domeniul mediului siimplicarea activa a României în punerea în practica a conventiilor internationale de mediu.

3.1. MASURI PRIORITARE ALE POLITICII PRIVIND PROTECTIA MEDIULUI_ gospodarirea durabila a apelor si dezvoltarea resurselor de apa, satisfacerea cerintelor de apa necesare activitatilor socio-economice, protectia împotriva inundatiilor, asigurarea supravegherii meteorologice si hidrologice, perfectionarea cadrului legislativ, a metodologiilor si reglementarilor din domeniile gospodaririi apelor, meteorologiei si hidrologiei pentru realizareaunui management durabil, în context national si international si armonizarea cu cerintele directivelor UE;_ îmbunatatirea calitatii aerului în scopul prevenirii, evitarii sau reducerii efectelor daunatoare sanatatii umane si a mediului ca întreg; reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera; dezvoltarea sistemului national de monitorizare a calitatii aerului;_ evaluarea impactului asupra mediului;_ controlul poluarii industriale si managementul riscului;_ gestionarea deseurilor prin dezvoltarea sistemelor de management integrat;_ gestionarea corecta a substantelor chimice periculoase si a substantelor care degradeaza stratul de ozon;_ protectia si conservarea biodiversitatii, reconstructia ecologica.Ca o consecinta a obiectivelor strategice mentionate mai sus, în strânsa corelare cu domeniileacquis-ului comunitar, rezulta obiectivele generale si specifice, pe domeniile principale de mediu.

3.2. OBIECTIVELE GENERALE PE DOMENII DE MEDIU

3.2.1. Protectia atmosfereiMentinerea calitatii aerului înconjurator în zonele care seîncadreaza în limitele prevazute de normele în vigoare pentruindicatorii de calitateÎmbunatatirea calitatii aerului înconjurator în zonele care nuse încadreaza în limitele prevazute de normele în vigoarepentru indicatorii de calitateAdoptarea masurilor necesare pentru limitarea pâna laeliminare a efectelor negative asupra mediului, inclusiv încontext transfrontier

Indeplinirea obligatiilor asumate prin acorduri si tratate internationale la care Româniaeste parte si participarea la cooperarea internationala în domeniu23243.2.2. Schimbari climaticePromovarea unei politici eficiente în domeniul schimbarilorclimatice în vederea asigurarii îndeplinirii angajamentelorasumate de România în baza Conventiei-Cadru a Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice (UNFCCC) si a Protocolului de la Kyoto, precum si a obligatiilor care rezulta din calitatea de stat membru al Uniunii EuropeneReducerea impactului încalzirii globale asupra societatii simediului precum si diminuarea costurilor pentru aplicareamasurilor adoptate253.2.3. Managementul resurselor de apaDezvoltarea infrastructurii edilitare si managementuldurabil al resurselor de apaCresterea calitatii vietii prin diminuarea pagubelor produseca urmare a inundatiilor

3.2.4. Managementul deseurilor si al substantelor si preparatelor chimiceDezvoltarea unui sistem de management integrat aldeseurilor si asigurarea gestionarii în siguranta asubstantelor chimice periculoase(dezvoltarea unui sistem de management integrat al deseurilor,a unui sistem de colectare selectiva si promovarea reciclariideseurilor, dezvoltarea de facilitati conforme de tratare adeseurilor)

3.2.5. Protectia naturiiConservarea diversitatii biologice, utilizarea durabilaa habitatelor naturale, a speciilor de flora si faunasalbatica si reconstructia ecologica a sistemelordeteriorateExtinderea retelei nationale de arii protejate si rezervatiinaturale, reabilitarea infrastructurii costiere a litoraluluiromânesc, redimensionarea ecologica si economica aDeltei DunariiGestionarea durabila a padurilor si sustinerea rolului

acestora în viata social-economica a tarii

3.2.6. BiosecuritateaReducerea riscurilor potentiale pe carebiotehnologiile moderne le pot determina asupraechilibrului natural al mediului înconjurator sisanatatii umane

3.2.7. Calitatea soluluiReducerea si prevenirea poluarii si degradariisolurilorÎmbunatatirea calitatii solurilor si utilizarea durabila aresurselor de sol

3.2.8. Urbanism, dezvoltare rurala si protectia împotriva zgomotuluiÎmbunatatirea calitatii mediului si asigurarea unuinivel înalt al calitatii vietii în zonele urbane si ruraleReducerea poluarii fonice

3.2.9. Educatie ecologicaÎmbunatatirea calitatii vietii prin asigurarea cunostintelor,deprinderilor, motivatiilor si a valorilor necesare populatieiîn scopul asumarii raspunderii de mentinere a calitatiimediului