MASIVELE MEDII ALE EUROPEI CENTRALE SI ORIENTALE

Intre vastele cimpii ale Germaniei septentrionale, Poloniei si Ucrainei pe de-o parte si Alpii, bazinul Panonic pe de alta, diverse lanturi montane formeaza coloana vertebrala a peisajelor Europei Centrale. Numai citeva dintre acestea depasesc in altitudine limita padurii si toate sint acoperite cu paduri de foioase, amestec si rasinoase. Trecerea de la masivele inalte la cele cu altitudini medii se face gradual. In practica din punct de vedere geografic si ecologic limita intre cele doua domenii se situeaza catre 2000m pentru Europa Centrala.

Mai la sud, in Bulgaria si Iugoslavia, aceasta limita este insa aproximativ valabila. Realitatea este insa foarte complicata: catre sud si catre est apar specii cu afinitati mediteraneene si orientale. In acelasi timp padurile de tip medio-european in care domina fagul (Fagus sylvatica), bradul patat (Abies alba) si pinul (Picea abies) se intind in peninsula balcanica mult catre est, in particular in lungul versantilor septentrionali ai lantului balcanic si masivului Rhodopi si, mai catre sud in interiorul Dinaridelor. Peisajele masivelor medii ale Europei Centrale si Orientale infatiseaza o indiscutabila unitate.

Masivele hercinice

In Paleozoic, acum 400 milioane de ani, se constituia un vast si complex sistem montan, sistemul hercinic – inca denumit varisc, asupra caruia eroziunea a actionat indelung determinind reducerea altitudinii. Cutarile alpine au contribuit la ridicarea anumitor compartimente. Din Masivul Central Francez si pina in Cehia si Slovacia, trecind prin Vosgi si Padurea Neagra, aceste masive formeaza un arc de cerc: in Europa Centrala sint Padurea Bavariei si Padurea Boemiei (1457m), muntii Metaliferi (1244m) si Sudeti (1602m). Se adauga acestora, in Germania, masivele Harz (1192m) si Padurea Thuringiei (980m). Aceste masive sint in principal alcatuite din roci acide cum ar fi granitele si sisturile cristaline; numai citeva zone cu suprafata redusa sint alcatuite din roci bazaltice bogate in minereuri si aparute ca urmare a unor perioade vulcanice la inceputul Tertiarului; de asemenea se intilnesc de asemenea suprafete reduse acoperite cu calcare. Relieful este rezultatul unei eroziuni indelungate, astfel incit pantele nu sint accentuate, aflorimente de dimensiuni reduse aparind doar pe citeva vai si circuri rezultate ale glaciatiei cuaternare.

Limita superioara a padurii in aceste masive se situeaza undeva intre 1200-1300m, numai crestele inalte, virfurile expuse vintului si circurile inzapezite nefiind impadurite. Spre exemplu crestele masivului Harz, foarte expuse sint acoperite numai cu tufisuri, ierburi, muschi si licheni. Solurile slab evoluate reprezinta mediul propice pentru instalarea turbariilor unde vegetatia dominanta este alcatuita din muschi, tufisuri mici si unde arborii sint absenti.

Parcul Naţional Plitvice

Masivele medii din Carpaţi

Caracteristicile fizice si chimice ale tipurilor de roci, conditioneaza modalitatile de actiune a eroziunii, formindu-se vai, chei, creste si virfuri. Ele conditioneaza de asemenea natura solurilor, compozitia florei si faunei.

Cehoslovacia orientala ofera o extraordinara diversitate de masive plecind din Carpatii Mici (768m) care se situeaza pe malurile Dunarii pian in masivul Bukovske, trecind prin Carpatii Albi, Tatra, Muntii Metaliferii Slovaciei si Vihorlat. Masivul Bukovske se prelungeste in Polonia cu masivul Bieszczadzki (1346m) apoi in Ucraina cu Carpatii Ucrainei.

Platou de altitudine îăn cadrul Parcului NAţional Krkonose - Sudeţi

Masivele medii bulgare

Versantii spetentrionali ai lantului Balcanic si masivului Rodopi, unde altitudinea nu depaseste 2000m, ofera peisaje ce conserva caracteristicile peisajelor existente in masivele medii ale Europei Centrale: paduri de fag, de brad, de molid acopera versantii, in timp ce crestele sint acoperite de lande. In particular flora este diferita, fiind caracterizata de prezenta unor endemisme, unele dintre ele proprii lantului balcanic, altele Rodopilor.

Exista multe rezervatii ale biosferei: Chouprene in extremitatea vestica a lantului balcanic (aproape de Belogradchik); Boatin (aproape de Teteven) si Steneto (aproape de Trojan) in partea sa centrala; Montaritsa (aproape de Velinograd) si Chervenata Stena (aproape de Assenovgrad), jalonind de la vest catre est, versantul septentrional al Rodopilor. Rezervatia Steneto - cea mai mare cu o suprafata de 3000ha, contine remarcabile formatiuni carstice, in particular pesteri.

Pădurile şi peşterile Dinaridelor

In interiorul Dinaridelor exista inca citeva paduri primare cum ar fi Perucica din Parcul National Sutjeska; situarea sa intr-o regiune inaccesibila a facut posibila pastrarea sa intacta, in forma originala.

Dispunind de un acces facil, plecind de la Bihar, Parcul National Plitvice este celebru prin lacurile si cascadele sale, prin padurile de fag si molid care ii dau o tenta meridionala. Aceste paduri au un caracter primitiv in ele traind o fauna alcatuita din mamifere mari: urs, lynx, lup, pisica salbatica.

In regiunea Rijeka, mai la nord, Parcul National al muntelui Rinsjak este foarte vizitat. Pantele acestui masiv, care are o altitudine de 1528m, sint acoperite pe anumite scetoare de o padure umeda de fag, molid si brad. Aceasta padure indelung exploatata se afla astazi supusa unui proces de reamenajare care sa favorizeze reaparitia mamiferelor mari, in special ursul, care este aici obiectul unei vinatori reglementate.

Padurea Rinsjak s-a dezvoltata pe un substrat calcaros, situatie tipica Dinaridelor, in care muntii sint caracterizati de prezenta pesterilor, cursuri de apa subterane, avenuri. Aceste medii adapostesc o fauna ciudata, protejata, din care reprezentantul cel mai de seama este Proteus Anguinus, o salamandra de talie mare, foarte deschisa la culoare (alba) si care la maturitate pastreaza caracteristici ale stadiului larvar. Aceasta specie poate fi intilnita in pesteri precum Postojna, situata la SV de Ljubljana.

Cascade dezvoltate pe depozite de tufuri în Parcul Naţional Plitvice Serbia

Diferenţieri regionale – est-vest

Climatul, aproape oceanic in masivele hercinice in vest devine continental in Carpatii Orientali. Astfel se pot explica citeva diferentieri floristice si faunistice. Dupa glaciatii, plantele si animalele din zona montana au colonizat Europa Centrala, plecind din regiunile mediteraneene si Europa Occidentala prin Franta si din peninsula Balcanica si Europa Orientala prin bazinul Panonic si Ucraina. Aceste diferente de origine se regasesc cind comparam regiunile occidentale cu regiunile orientale, in particular la nivelul formatiunilor vegetale, insectelor si citorva vertebrate. Exista astfel ariciul comun in vest (Erinaceus europaeus) si ariciul oriental (Erinaceus concolor) in est. La fel corbul negru (Corvus corone corone) occidental este inlocuit de corbul oriental (Corvus corone cornix). Elanul (Cervus elaphus) prezent in Carpati este o subspecie care prin talie este mai mare decit subspecia occidentala; analiza fenomenului este foarte delicata caci speciile au facut obiectul a numeroase deplasari si reintoarceri.

Pădure primitivă de conifere - molid (Picea abies) din munţii Sumava (Cehia)

Rolul impactului antropic

Cea mai mare parte a masivelor medii au fost radical transformate prin colonizarea si exploatarea umana. Cu toate acestea spre deosebire de Europa Ociidentala unde etajele de vegetatie au fost intens exploatate de celti si romani, lanturile hercinice orientale si Carpatii nu au simtit presiunea antropica, decit in perioada Evului Mediu. In ciuda acestui fapt, taierea arborilor, extinderea pasunilor, lucrarile silvice, deseurile industriale au modificat profund zona montana impadurita. Astfel, fagul a fost supraexploatat si inlocuit prin plantatii artificiale de esente rasinoase, formind la ora actuala paduri dominate de o singura specie si in care toti arborii au aproape aceeasi virsta. Aceste monculturi creeaza astazi serioase probleme. Cu toate acestea saracirea solurilor, inmultirea speciilor daunatoare, poluarea industriala contribuie la distrugerea acestor paduri de conifere plantate artificial.

Activitatile agricole s-au instalat in zonele defrisate, dar cu productivitate mai scazuta decit cele din zonele din cimpie, realizind insa posibilitatea dezvoltarii cresterii animalelor. Marile mamifere ierbivore, cum ar fi bizonul (Bison bonasus) si calul salbatic (Equus ferus sylvestris) au fost exterminate, la sfirsitul secolului XIX ursul, lupul au disparut total in masivele din vest mai ales.

Astazi, masivele montane medii au devenit locuri de recreere. Lanturile aflate in apropierea oraselor si a centrelor industriale sint strabatute de numeroase cai de acces, dispun de numeroase hoteluri, moteluri care au fost construite pe suprafete defrisate in cea mai mare parte.

Turbării de platou – Parcurile naţionale Pădurea Bavariei şi Bohemiei