Reeditare electronică cu acceptul direct al autoarei Ciubotariu Maria,

realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate

pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

Maria Ciobotariu

Flăcări

ascunse

- versuri -

Editura InfoRapArt 2013

Copertă: Ovidiu Cărpuşor

Corectură: Cristina Roşu

Prefaţă: Viorel Darie

Redactor: Petre Rău

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CIOBOTARIU, MARIA Flăcări ascunse : versuri / Maria Ciobotariu. - Galaţi:

InfoRapArt, 2013

ISBN 978-606-8442-28-0

821.135.1-1

Copyright © 2013 - Toate drepturile rezervate

Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii

şi totuşi cea mai modestă

pe care ne-am putea-o închipui!

Mahatma Gandhi

5

Cuvânt înainte

Nimic nu se poate compara cu bucuria tipăririi

primei cărţi.

Pentru unii, prima carte vede lumina tiparului

târziu, după o experienţă îndelungată de viaţă. Ea apare ca

o încununare a unor îndelungi frământări creatoare, de

încercări mai mult sau mai puţin izbutite, dar care nu l-a

determinat pe autor să renunţe, fiindcă pentru el creaţia era

raţiunea de a trăi.

Prima carte este miracolul care se destăinuie scrii-

torului începător, în clipa când îşi vede visul împlinit, când

toate chinurile şi frământările creaţiei s-au putut aduna

pentru un singur scop, s-au limpezit, poate nu definitiv,

dar în aşa măsură încât pentru prima oară cuvintele s-au

aşezat atât de bine în volum încât reuşesc să se asorteze cu

ele însele. Iar atunci când şi editorul îşi dă interesul ca

autorul să se bucure pe deplin de visul său de o viaţă,

bucuria este, desigur, incomensurabilă.

Prima carte va cuprinde tot ce a fost mai nobil, mai

romantic, mai valoros în mintea şi inima autorului.

Spusele acestea cred că se potrivesc poetei Maria

Ciobotariu, cea care îşi doreşte din toată inima să ofere o

surpriză cititorilor prin versurile scrise de ea cu patimă, cu

6

autentică dăruire spirituală, cu generozitate. În ele întâlnim

multă delicateţe, multă sensibilitate, un romantism extins

până dincolo de limitele lui fireşti, o iubire imaginată ca

pe o artă pură, o căutare a idealurilor cu frenezie şi

înmiresmare sufletească.

Există o zicală binecunoscută la noi: “Românul se

naşte poet”. Poate e valabilă şi pentru autoarea acestui

volum, Maria Ciobotariu care, nu numai că s-a născut în

România, dar s-a născut pe plaiurile Bucovinei, pe care nu

le poate uita nici după o viaţă trăită la oraş în miezul ţării,

departe de ţinutul natal.

Cred că unui poet nu-i poţi înfrânge dorul de ţinu-

turile natale, de rememorarea întâmplărilor unice ca

farmec inconfundabil al copilăriei, petrecut prin pădurile şi

plaiurile obcinelor bucovinene, cele cu început la Câmpu-

lung. Nu vei putea smulge din memoria unui bucovinean

imaginile pline de frumuseţi de rai ale perlelor localităţilor

din Bucovina, cum ar fi comunele Sadova, Pojorâta, Botoş

sau Izvoarele Sucevei. Când ajungi în Bucovina, devii

altul, te metamorfozezi în inima unui poet nostalgic, chiar

dacă nu eşti poet, devii în acele momente, cu siguranţă!

Din intimitatea apartamentului de la oraş, îmi ima-

ginez că Maria Ciobotariu, când se aşază să-şi scrie versu-

rile, mai întâi uită de grijile cotidiene, apoi îşi rememo-

rează anii tinereţii trăiţi în ţinutul de vis de care am amin-

tit. Uneori gândurile rememorează pajiştile de un verde-

smarald, ca în poezia sa “Existenţe”, unde aflăm că “trăim

un timp limpede / cuprinşi în armonia vieţii / Preţuim la

nesfârşit / momentul renaşterii / florile îşi scutură parfu-

mul / în picuri de ploaie. // Bucuria zilei pluteşte pe aripi

de fluturi / înălţaţi în zare / eu şi tu simţim raiul în inimi ”.

7

Sau versuri în care îşi aduce aminte, trăind nostal-

gii uneori greu de îndurat, de fascinaţia iernilor luminoase

de acasă, ca în poezia “Zăpezi albastre”: “covor de lacrimi

albe / fulgi de nea, / mă pierd pe / aceeaşi cărare / paşii

mi se-afundă în trecut / zăpezi albastre / închid tulbură-

toare / adâncuri / flăcări în haine sclipitoare / plămădesc

viaţă”.

Dar sufletul unui poet nu înseamnă numai pajişti

înverzite de munte, covoare de ninsoare, priveliştea ceru-

lui albastru, fie ele şi dintr-un dulce ţinut. Toate aceste

mirifice amintiri de pe plaiurile copilăriei sunt doar un

prilej de a exprima şi lansa meditaţia poetică spre sfere de

trăiri de un lirism înflăcărat sau, uneori, de doruri greu de

alinat, aşa cum întâlnim în prezentul volum al Mariei

Ciobotariu, de pildă, în poezia “Frânturi de cuvinte”:

“Sufletul hoinar / prin anotimpuri / ascunde durerea / în

lacrimi de lumină / amintiri pierdute / în ceasul etern /

încremenit în noapte / sub aripa lunii”.

Tot în acest volum întâlnim şi remedii la tristeţea

filozofică, fie prin revenirea la iubirea dintâi, ca în poezia

“Noaptea albastră”: ”Prinde-mă de mână şi ia-mă cu tine /

Spre culmile nopţilor de aşteptări / Să visăm mereu

împreună, / Inocenţa copilăriei cu tainice chemări“, fie

prin cel al apropierii sufletului de reperele inspirate de cre-

dinţă, precum în poezia “Dorul credintei”: “în apa izvoru-

lui îndrăgostit / se deschid cărări ce urcă / printre brazi /

la a călugărului stâncă / unde floarea de colţ suspină / sub

mângâierea licuriciului / iar clopotul îşi spune rugăciunea

/ în tunul de veghe al schitului. // În aer pluteşte sărbă-

toarea / oameni grăbiţi de dorul credinţei / privesc

tăcerea din icoane / harul sfânt coboară din cer“.

8

Poate că ar fi multe de spus despre poezia colecţio-

nată cu atâta râvnă şi trudă în acest volum. Dar cel mai

cuminte ar fi să-i lăsăm pe cititori să descopere singuri

armoniile şi farmecul poeziei Mariei Ciobotariu, pentru

prima oară adunate într-o carte. Căci, pesemne, numai

după o lectură directă şi aprofundată ne-am putea bucura

pe deplin de nepreţuitele daruri lirice oferite de inima unei

poetese generoase.

Viorel Darie, scriitor

9

Copacul vieţii

Mă ascund în ninsori

să nu mă viscolească

vântul uitării,

fulgi de vise

în căutarea zilei,

mulţimi de gânduri

trezite…

dor regăsit în lumină târzie

din singurătate

paşi ratăciţi de timp

pe ţărmul anilor

în labirintul

depărtării

confuz şi întunecat

iubirile

se nasc şi mor

deci există…

mâinile se împreunează

pe copacul vieţii

plin de zăpadă şi muguri.

Flăcări ascunse

10

Izvorul amintirilor

Separ izvorul

de stâncă

în setea mea de gând

să te aflu

sunt valuri aprinse de amintire

când umbra nopţii

departe coboară.

Plâng ochii mei printre şoapte

în dulcea lor rapsodie

m-ai prins

sub paşii tăi...

sărutul vântului

bătând în toacă

parfum ducând

spre soare.

Azi suntem de departe

o torţă de lumină

care dansează.

Maria Ciobotariu

11

Uitare sau iertare

Albul zăpezii

şiraguri de mărgăritare

pe crengi şi pe sub paşi

uitare sau

poate iertare

zâmbet

de cuvânt scris

înainte de creaţie

gust de credinţă

în visul schimbării.

Flăcări ascunse

12

Zăpezi albastre

S-a aşternut la poarta

mea-n tăcere

covor de lacrimi albe

fulgi de nea,

mă pierd pe aceeaşi cărare

paşii mi se-afundă în trecut

zăpezi albastre

închid tulburătoare

adâncuri

flăcări în haine sclipitoare

plămădesc viaţă

umbrele nopţii împletesc

flori de gheaţă

dintr-o tristeţe de-a mea.

Maria Ciobotariu

13

Cântecul viorii

Vioara cântă

Ca un foşnet de frunze

mâinile arcuiesc sunete

ca un zbor de rândunele

tulbură amintirile

cuvinte regăsite

în praful timpului

fulgerând flacăra

la lumina notelor.

Flăcări ascunse

14

Dorinţe tăcute

Topesc depărtarea

din ceaţa groasă

între maluri de vise

ţes în cuvinte

priviri nenăscute

se zbate chemarea

în zvâcniri nebune

tremură noaptea-n

arcuşul viorii.

Departe la poarta lumii

bătrâne anotimpuri

aleargă.

Dă-mi o fărâmă de nemurire

să fiu iar cu tine

pe dealurile albe

când ceaţa dispare

cu pasul grăbit

răsare luna

eu mă ascund

în dorinţele tale.

Maria Ciobotariu

15

Cuvinte

Sfâşii tăcerea

cu foarfeci de cuvinte

stele numărate

în culori

alb şi negru

repere şi iluzii

impregnate în matrice

stâlpi de susţinere

în cupa vieţii.

Flăcări ascunse

16

Călători sub colţ de cer

Mi-am aşezat visele - petale de flori -

în palma ta.

Şi am şters lacrimile

în amurgul

luminat de stele.

Încet, durerea s-a stins

în ploi reci căzute peste noi.

Un paradox

ne cheamă şi ne desparte iar.

Suntem stropii de ploaie

risipiţi de furtună.

Călători sub colţ de cer,

Separaţi şi totuşi împreună,

În sfera nopţii…

un fel de mister.

Maria Ciobotariu

17

Noapte albastră

Senină noapte, noapte albastră

E tăcere multă în noi

Curg gânduri, gândurile noastre

Şi focuri de stele se aprind şuvoi.

O stea se stinge şi alta se aprinde

Un ciclic mers prin destin,

Căutăm împreună,

pulsul fericirii divin.

E adâncă noaptea şi luna mai doarme,

Iar clipele trec rând pe rând.

Rămas de strajă felinarul la poartă

Ascultă dorinţe plângând.

Prinde-mă de mână şi ia-mă cu tine

Spre culmile nopţilor de aşteptări

Să visăm mereu împreună

Inocenţa copilăriei cu tainice chemări.

Flăcări ascunse

18

Prietenia noastră

Cu ochi de lumină

trecem prin furtuni

ascundem durerea

într-un zâmbet

şi lăcrimăm apoi

la margine de lumi.

Mai arde dorul

în ceas de taină

în vraja nopţii

se risipeşte.

Suntem trecători

pe drumul vieţii,

prietenia ne uneşte.

Scriem versuri

în clipe efemere.

Cuprindem gânduri

cu energii divine,

şi înălţăm cântări

spre orizonturi,

aşteptând senina

zi de mâine…

Maria Ciobotariu

19

Lacrimă târzie

Mai plânge azi iubirea

Şi mai doare...

Pierdută-n lunga aşteptare

A unui răsărit de soare.

Mai este un strop

Din fericirea noastră

Îi simt fiorul ce tremură în glas

Din timpul care a rămas.

Mă răscolesc tăcerile deşarte,

Din amintirea clipelor uitate

Şi cade o lacrimă târzie

Din timpul care reînvie.

Răsună glasul tău în noapte,

Simt sufletul cum ţi se frânge

Alungă, azi, a ta tristeţe

Iubirea noastră... nu se stinge.

Flăcări ascunse

20

Frânturi de cuvinte

Vântul pluteşte

peste zăpezi

fulgi magici

coboară din cer

ochii iernii plini de mister

flori de gheaţă

ţesute din dor

la templul iubirii

ne desparte o privire

de timp

din căutările noastre

frânturi de cuvinte

nerostite

uitate de vreme.

Sufletul hoinar

prin anotimpuri

ascunde durerea

în lacrimi de lumină

amintiri pierdute

în ceasul etern

încremenit în noapte

sub aripa lunii.

Maria Ciobotariu

21

Popasul gândului

Nici nu ştii cât dor

cuvintele tale

din prea puţinul

pe care-l avem

în lumea cu drumuri

deschise

spre zborul pescăruşilor

primăvara este acolo…

printre fulgii ce cad

în albul zilei

mergem pe valul vieţii

unde furtunile dispar

bucuriile ne învelesc

în file de poveste.

Să dăm contur urmelor

prin fiorul întâlnirii

să ascultăm muzica inimii

dăinuind în timp

până la popasul gândului tău.

Flăcări ascunse

22

Iubire neatinsă

Îţi scriu o poezie

pe foaia tăcerii

când norii albi

îşi scutură petalele

în raza dimineţii.

Din fereastra de cer

coboară dorul

picături ce curg

în colţuri de suflet

clipa-strop sfânt de mir

înfloreşte în simfonia

inimii

colţul de rai

vis nemaiîntâlnit

în iarna grea cu ninsori

giuvaer preţios

în infinitul albastru

iubire pură

vinovaţi de necunoaştere

suntem noi,

depărtarea şi anii

de aşteptări.

Maria Ciobotariu

23

Tu şi eu

Ai intrat în viaţa mea

cu aripile ascunse

cuvintele tale

în versuri de amor

durerea singurătăţii mele

nopţi de vise

cântec inocent

ce tulbură adâncuri

în arşiţa gândului nerostit

suntem noi

în grăuntele dorului

aşteptând sărutul trandafirului

simt rădăcinile tale crescute

pe câmpiile din ochii mei

ascult cântecul de harfă

din inima ta

beau fără teamă secunda cu tine.

Flăcări ascunse

24

Existenţe

Cucerită de privirile tale

sorb cu nesaţ dimineţile

focul aprins se răspândeşte

ca un furnicar

peste întunericul purtat în noi.

Vrăjiţi de soare pictând

frunzele toamnei cu scântei aprinse

pe sub nori

trăim un timp limpede

cuprinşi în armonia vieţii.

Preţuim la nesfârşit

momentul renaşterii

florile îşi scutură parfumul

în picuri de ploaie.

Bucuria zilei pluteşte pe aripi de fluturi

înălţaţi în zare

eu şi tu simţim raiul în inimi.

Existenţa noastră

ne însoţeşte

ca o carte de identitate.

Maria Ciobotariu

25

Dorul credinţei

În palma mea se află clipa

cu arome de primăvară

şi culoarea ochilor tăi

descântaţi cu iarba fiarelor

în vraja nopţii

luna îşi ascunde privirea

sub veşmântul de stele

privirile ard ca o torţă

în valul tăcerii.

Zâmbetul se desface în două

şi se prelinge

în apa izvorului îndrăgostit

se deschid cărări ce urcă

printre brazi

la a călugărului stâncă

unde floarea de colţ suspină

sub mângâierea licuriciului

iar clopotul îşi spune rugăciunea

în turnul de veghe al schitului.

În aer pluteşte sărbătoarea

oameni grăbiţi de dorul credinţei

privesc tăcerea din icoane

harul sfânt coboară din cer.

Flăcări ascunse

26

Urme nevăzute

Ai venit

din umbra tăcerii

în oaza mea de linişte

urmele nevăzute

s-au oprit

în miezul nopţii

ca o rugă la aşteptări

lacrimă uitată-n

arderea timpului

împletind nemărginirea

dorului cu puterea gândului

în rotirea clipelor

popas la porţi albe

în casa dragostei

sunt stele

priviri înmugurite

din taina iubirii

te împart,

între ieri şi azi

mă strecor ca un copil

între vise...

să te regăsesc.

Maria Ciobotariu

27

Lacrimile ploii

Orizonturi ţesute

cu fire de păianjen

lacrimile ploii

în foşnetul de frunze

vântul ce duce umbra

în marea de cleştar

drumul răscolit de paşi

pe tărâmul nopţii

luna străbate

bezna rece

prin somnolenţa

ancestrală

norii se sting

sub greutatea tăcerii

vârtej nebunatic

căzut în genunchi.

Flăcări ascunse

28

Chip sculptat

Prezenţă trecătoare

fior adânc

ce umple golul

departe în timp

trup sculptat

în noapte

cu palmele fierbinţi

scurte priviri

călător pribeag

adormit în statuie

secret dezvăluit

lumii pierdute

disecând nemurirea

uitată-n ceas de zi.

Maria Ciobotariu

29

Strigătul mării

Marea adună strigătul

corăbiilor îngheţate la mal

vreme învinsă de plecări

ochii zăpezii

străbat regatul alb

zâne din basm

gustând odihna

celor patru zări

stele necunoscute

gravează însufleţirea

în avalanşa timpului.

Flăcări ascunse

30

Lacrimi de rouă

Mai lasă-mi clipa

însetată de cunoaştere

floare prefăcută-n

fructul de comori

din taina unui vis

inocenţa copilăriei

păstrată în torentul vieţii

lacrimi de rouă

în patimi de dorinţe

ursită scrisă-n stele.

Voi continua să aştept,

jocul nu se termină,

curge în clepsidre

ascunde tristeţea

în iertări

miraculos mister

sub cerul de speranţe

primăveri adunate-n

flori de busuioc.

Maria Ciobotariu

31

Paşii pierduţi

Sculptez gheaţa

din inima ta

cu flori de iubire

târzie

cad din ochi

cascade de scântei

pe rochia de mătase

cu dor flămând

te-am căutat

în cântecul viorii

pe aripă de vis

care învinge

tu eşti un ţărm

ce linişteşte marea

când valuri de furtună

o risipesc

paşii pierduţi

puţin se mai zăresc

la poarta minţii.

Flăcări ascunse

32

Dimensiuni de timp

Târziu am înţeles

golul rămas

într-un cerc de vise albe,

drumuri necunoscute

în intersecţii de ninsori

cuvinte sub semn

de întrebare

din iarna plecării tale.

Dezleg paşii pribegiei

din hotarul depărtării

dimensiuni de timp

în unghiuri albastre

de cer.

Am învăţat

să cânt balada

răsăritului de soare

în toamna vieţii

ritm de miracol

din cartea speranţei.

Maria Ciobotariu

33

Gânduri într-un vers

Înmuguresc în noapte

gânduri într-un vers

inspiraţie adâncă

din cântecul lunii

plânsul norilor

în râuri secate

lacrimi adunate-n

palma ta.

E ora târzie

în mijloc de noapte

se strecoară-n eden

atomi din dorul meu

colţul de rai

cu stele perechi

aşternut

peste vise.

Flăcări ascunse

34

Glasul chemării

Aştept să-ţi dăruiesc

toate anotimpurile

în care am fost noi,

cu paşi fierbinţi

pe nisipul brăzdat de valuri

privesc depărtarea

din zori şi până-n apus

îmbrăţisez lumina cerului

marea mă vrăjeşte

cu privirea ochilor tăi

adună şi răsfiră

stele albastre

contopite cu dorul meu

glasul chemării

străbate cărarea vântului

vom împreuna

lacrimile adunate

în bucuria regăsirii

lăsând să ardă

focul iubirii

peste cortina lumii...

Maria Ciobotariu

35

Primul ghiocel

Te caut

în singurătatea clipei

om fără nume

rătăcind pribeag

alung tristeţile

în negura timpului

şi te privesc

în palmele universului

mai plânge şi azi chitara

ce seară tristă...

ai dispărut

pe străzi pustii.

Timpul tău,

o picătură de ploaie

dusă de vântul rece

te regăsesc

în primul ghiocel

pe punctul de lumină adâncă

renaşti din flacăra

începutului

prin puterea şi crezul

de gânduri

în reflexele

ochilor mei.

Flăcări ascunse

36

Parfum de primăvară

Privesc umbrele nopţii,

liniştea stelară-mi dă fiori

gânduri călătoare

încărcate de imagini

măresc aşteptarea

luna cu razele senine

străbate marea

alerg prin ploaie

să-nalţ iubirea

peste eterne valuri

pescăruşii

cu aripile de mătase

mă leagănă cu glasul lor...

răpesc visul singurătăţii.

Stelele răspândesc

parfum de primăvară

strig numele tău,

zâmbind pe ţărm

ochii noştri

sting depărtarea

în sfera ta perfectă.

Maria Ciobotariu

37

Imagini de vis

În fiecare culoare

ţes primăvara

şi adun legende nerostite

din izvoarele pământului

soarele luminează

pădurea de gânduri

înmugurite

stropi de cuvinte

împânzesc orizonturi

nedefinite

din plânsul zăpezii

au înflorit ghioceii

firul de iarbă

respiră liber spre cer

dorinţă nemărginită,

plină de viaţă şi mister

vântul adie printre

stoluri de nori

din petale ascult

ecoul inimii tale

în imagini albastre

de vis.

Flăcări ascunse

38

Urmele timpului

Savurez ritualul

unei dimineţi

ramuri înmugurite

deschid poarta

nemuririi

lacrima - floarea dorului

în adânci focuri de stele

ochii mei nu te-au văzut

dar ţi-au simţit strălucirea

ne răcorim sub aceleaşi ploi

din depărtarea

scluptată de nori

port taina zâmbetului

poposit pe urmele

timpului.

Ai ascuns iubirea

într-un vers

cristale reci din tăcerea ta

n-am să înţeleg niciodată

cum poţi trăi

într-o amintire.

Maria Ciobotariu

39

Cuprinde-mă cu gândul

De când te-am cunoscut

e numai primăvară

văd soarele în paşi

venind pe câmpul

vieţii

eşti apa din izvorul

sfânt ce spală,

durerea singurătăţii

îmbracă-mă-n iubire

cu vocea ta cea caldă

în nopţi întunecate

şi pustii

alungă iarna

închisă-n mine

în depărtări albastre

din anii pierduţi

cuprinde-mă cu gândul

să mă mângâi

cu valuri răcoroase

când dorul tău

e foc ce încă arde

să nu ne mai

hrănim cu amintiri.

Flăcări ascunse

40

Ochi de muguri

Ascult în noapte

murmur de şoapte

când anotimpurile

lăuntrice

stăpânesc vâltoarea

gândului

legendă trezită

în inima mea

ochi de muguri

din constelaţii

aprind stele de dor

mă ascund în cuibul

din pomul cu roadele

timpului

simt iubirea clipelor

din destin

lângă tine, primăvara

este începutul vieţii

paşii noştri se întâlnesc

în valsul iubirii

pe pământul plin de flori.

Maria Ciobotariu

41

Greutatea tăcerii

Plouă cu stele

pe câmpia cu suflete ninse,

cuvinte nerostite

adormite-n noapte.

Mi-e teamă ca valul

să nu strivească iubirea

uitată-n timp

sub razele lunii

te chem din legenda

de foc

unde trăieşte amintirea

cu braţele frânte

curge uitarea

pe file de poveste

am învăţat

să-mi ascund privirea

de dorul flămând

păşind către o nouă zi.

Azi vreau să fiu primăvara

să dezgheţ zăpezi

din greutatea tăcerii

să admir cerul albastrul

din ochii tăi,

sub culorile curcubeului.

Flăcări ascunse

42

Şoapte negrăite

Ce taine ascunzi,

când te privesc

eşti cer cu stele

în rara bucurie

după o iarnă grea

cu ger năprasnic

o singură oprire

din ploaia rece

pe o lacrimă

din marea aşteptare

cu şoapte negrăite

ai reuşit să reînvii

iubirea

cu dorul neştiut de mine

chemarea ta, răscolitoare

în sufletu-mi stingher

atinge lumina vie

a focului nestins

din cer până-n pământ

azi te cuprind

cu gândul călător

din clipa fericirii.

Maria Ciobotariu

43

Nostalgie

Am învăţat să beau

din cupa vieţii

gustul dulce-amar

să-l simt...

cu miros de ploaie şi vânt

în suflet

îmi picură

liniştea copilăriei

calc pe nisipul

fierbinte

căutând răspunsul

la întrebări

sub norii întunecaţi

ai serii

prin sferele timpului

nu vei cunoaşte niciodată

dorul meu nemărginit

din noaptea adâncă

pescăruşii poartă

pe aripi

nostalgia clipelor

am ascuns chipul tău

sub pleoapele lunii.

Flăcări ascunse

44

Întâlnire târzie

Urc pe scara ascunsă,

să te privesc în oglinda

prinsă-n stâncă

lângă izvorul limpede

unde se revarsă cerul

ochii tăi străini şi trişti

urmăresc mişcările

transformă anii în clipe

prin lacrimi de foc

pădurea se aşterne

la orizont

sub tăcerea norilor

mă opresc să rostesc

cuvântul IUBIRE

mii de întrebări au dispărut

în noapte

razele lunii aleargă

spre noi prin poarta

întâlnirii târzii.

Te regăsesc...

după ani de aşteptări

în timpul ce ţese

o nouă lume.

Maria Ciobotariu

45

Valsul mării

Curg gânduri

pe valuri,

se zbat de maluri

vapori de apă

în picuri de ploaie

din gheaţa plânsului

încătuşat

viaţă împletită-n

aşteptări şi schimbări

urmele paşilor

închid timpul

aşternut de condeiul viselor

departe de tine,

privesc valsul valurilor

şi mă simt o corabie

pe insula tristeţii şi fericirii

mă regăsesc pe puntea

prezentului...

savurând sărutul vântului

dulce-ncercare

unde dorul

îmi prinde în păr

fire argintii

dintr-un suspin

pierdut în mare.

Flăcări ascunse

46

Furtuna dorului

Alung regretele

în dimineţile

când plouă cu lumină.

Prizonieră a timpului

răsfoiesc petalele zilelor

uneori cu o lacrimă

din furtuna dorului

soarele îşi lasă

urma razelor fierbinţi

cuprind zâmbetul tău

cu gust de arome

din sâmburii

pământului

în contururi

din bobul credinţei.

Simt o minune ce se naşte

în depărtare

din zborul pescăruşului

ne regăsim obosiţi

de căutări.

Maria Ciobotariu

47

Între vis şi realitate

Caut noaptea-n care ai venit

ca un vers din poezia

de început

gânduri îmbrăţişate

din albastrul depărtării

acoperă singurătatea

în jur înfloresc

maci albi şi roşii

sub privirile lunii

pământul respiră

aerul primăverii

m-am închis în mine

uitând să mă întorc

îţi dăruiesc o parte

din vise pe care le-am

păstrat adânc în suflet.

Te păstrez...

poate te-am inventat

din valurile mării

ce sărută nisipul fierbinte

dintre răsărit şi apus.

Flăcări ascunse

48

Chemarea iubirii

A căzut o frunză...

Şi vor mai cădea,

În toamna plină de mistere

Aici, unde privirea mea

Aşteaptă încă în tăcere.

Cu glasul trist

Te chem acum

Din anii ce-au trecut,

Iubire să mai faci un pas

În toamna ce-a-nceput.

Nu va mai fi acelaşi soare...

Şi nici al stelelor culori

Dar vom privi mai des la lună

Cuprinşi de-ai dorului fiori.

Maria Ciobotariu

49

Dragoste nemuritoare

Din anii noştri plini de vis,

Fereastra inimii-ai deschis.

Şi-ai tulburat o amintire,

Îngenuncheată de iubire.

La poarta vieţii ai venit

Găsindu-mi dorul zăvorât.

Iubirea ta iar mă-nconjoară,

În vremea ce mereu coboară.

Cu ochii tăi tu mă dezlegi,

De gânduri rele şi uitare

Să simt în inimă chemare,

De dragoste nemuritoare.

Flăcări ascunse

50

În aşteptarea iubirii

Ne-am rătăcit

De atâta uitare

Şi stânca de veghe

Ne stă mărturie.

Aşteaptă clipa,

Întâlnirii noastre

Sărutul uitat

Să-l dăm iarăşi iubirii.

Trec zile tăcute şi reci,

Aşteptarea devine mai grea,

Sunt lacrimi pe triste poteci

Dorul e iarăşi în inima mea.

Te cheamă azi

Fulgii ce cad...

Şi albul zăpezii târzii

Şi ochii mei, care încă mai cred

Când nu eşti aici,

Tu... vei veni.

Maria Ciobotariu

51

Jurământul iubirii

Mi-e dorul strună de vioară

Ce cântă-ades pe înserat,

Cuvinte dragi de-odinioară

Ce-n urma ta mi le-ai lăsat.

Revine totul în tăcere,

Iubirea dulce din priviri

Dar jurămintele făcute

Sunt astăzi

Numai amintiri.

Te chem de dincolo de vreme

La geamul unde te-am văzut,

S-aprindem flacăra iubirii

Pe un tărâm necunoscut...

În lumea mare ne vom pierde,

Dar vom rămâne amândoi.

Vom scrie pagini fără număr...

Nescrise dar decât de noi.

Flăcări ascunse

52

Ninge peste iubirea noastră

Ninge, iubite, peste ziua de ieri

În taină ne-am spus jurământul

Ninge şi astăzi...

Iubirii îi păstrez azi sărutul.

Şi ochii mă dor…

Ce tristă îmi pare cărarea

Din paşii noştrii ce o străbat

Se naşte acum nemirarea...

Dar ninge mereu

Ca ieri şi ca azi,

Şi totul e numai ninsoare,

Frumosul meu vis

Îmi apare mereu,

Luminat de o rază de soare.

Maria Ciobotariu

53

Primul sărut

În ziua întâlnirii noastre

Părea că timpul se oprise

Şi pentru-o clipă am crezut

Că vii din lumea mea de vise.

Zâmbet născut din aşteptări,

O mângâiere, început...

Şi ochii mei cătând privirea

Visau la primul tău sărut.

E tristă viaţa fără tine...

Şi totul e doar aşteptare,

Trăiesc zâmbind printre suspine

Şi simt mereu a ta chemare.

Flăcări ascunse

54

Pedeapsa iubirii

Dragul meu împart cu tine

Pedeapsa iubirii

Tu porţi mereu

Cumplitul blestem.

Ai revărsat

Asupra minţii mele

Focul iubirii,

În care te chem.

În inimă la tine

Îmi e gândul

Drumul întoarcerii

Este pustiu.

Căci ai zidit

O închisoare pentru mine

De altă iubire...

Să nu mai ştiu.

M-ai ferecat în lanţuri grele

Cu mult peste puterea mea

Ai înălţat ziduri până la stele

Sã stea închisă veşnic dragostea...

Maria Ciobotariu

55

Regăsire

S-a aşternut tăcerea între noi

Şi glasul tău s-a stins

În depărtare.

Purtat de vânturi şi de ploi

Pierzând a dorului cărare.

Privesc, printre stele şi ani

Un timp care a fost

Împotriva noastră

Când paşii tăi rătăcitori

Căutau mereu lumina albastră.

Am plâns atunci de dorul tău

Şi lacrimi multe au căzut...

Acum regret, îmi pare rău

Nu pot să cred că te-am pierdut.

Ne-am regăsit într-un târziu,

Chemaţi de florile iubirii

Sclipiri de aur pe pământ

Ca tainic loc al fericirii.

Flăcări ascunse

56

Vis împlinit

În ochii tăi

Mai văd lumina,

Acum în toamna vieţii

Aprinsă din iubirea noastră

În anii tinereţii.

În glasul tău

Mai simt chemarea,

Timpului ce a trecut

Lăsând în urma lui o vrajă

Din clipa care s-a pierdut.

Doar trandafirii sunt la fel,

Ca-n ziua când mi-ai dăruit

Buchetul ce-l strângeam la piept

Privindu-mi visul împlinit.

Maria Ciobotariu

57

Templul amintirilor

Deschide larg ferestrele spre cer

Să pătrundă-n suflet nemurirea.

Un gând, un vis, acum se leagă

Şi-i simt în inimă trăirea.

Grădina-i templu de-amintiri

Ascunde-n ea vise perechi

Ce peste timp mai fac-o punte

Un curcubeu din vremi străvechi.

Un clopot ce răsună-n turn

Un glas ce vine de departe

Ce pare-a spune-o rugăciune

A lunii, ce se pierde-n noapte.

La geamul tristului castel

Priveşte - prinţ rătăcitor

În zarea albastră, visător,

În fiecare zi, cu dor.

Prinţesa inimii să vină

S-alunge-a inimii durere

În noaptea cea cu lună plină

A vrajei dulce mângâiere.

Flăcări ascunse

58

Lacrimă târzie

Mai plânge azi iubirea

Şi mai doare...

Pierdută-n lunga aşteptare

A unui răsărit de soare.

Mai e un strop

Din fericirea noastră,

Îi simt fiorul tremurând în glas

Din timpul ce a mai rămas.

Răsună glasul tău în noapte

Simt sufletul cum mi se frânge

Timpul va trece iar în şoapte

Iubirea nu mi se va stinge.

Maria Ciobotariu

59

Melancolie

Cad fulgii mari în plină zi…

Pe flori tomnatice de-acum,

Iar bruma grea va îngheţa

Al ierbii fir pierdut în drum.

Luna poartă-n noapte-albastră

Trista ei melancolie,

Revărsând rătăcitoare

Razele peste câmpie.

Se-aprind focuri sus pe dealuri

Se-aud paşi spre asfinţit

Se întoarce-n sat cu turma

Ciobănaşul obosit.

Flăcări ascunse

60

Un colţ de rai

Strecor în palma ta iubite

Petale din flori de cais

Să ştii că viaţa-mi ţi-aparţine

Cu zâmbet şi cu gând duios.

În zori de zi când vom privi

În zarea limpede de mai

Un soare blând ne va zâmbi

Ca peste-un dulce colţ de rai.

Acolo am ţesut un vis

Ca primăvara de frumos

Ce veşnic ne va aminti

Ce tineri fericiţi am fost.

Maria Ciobotariu

61

Chemare târzie

Târziu în noapte

Îmi ascund uimirea

Când umbra serii

Prinde să se-ntindă.

Priviri înrourate mă cuprind

Şi mii de stele

În ochii mei s-aprind.

Am crezut că e visare

Să treci ca umbra prin mulţime,

Tu, călător în miez de noapte

Şi să iei visele cu tine.

De-ar fi să mi te închipui

În vis ce zorii îl destramă

Aş mai păstra o clipă

Iubirea ce mă cheamă.

Flăcări ascunse

62

Bucuria copiilor

Se-adună fulgi peste câmpie

Ca un covor imaculat,

În suflete fără păcat

Prinse ca într-o colivie.

De două zile ninge-ntruna

Şi gerul aspru se resimte

Peste nostalgice cuvinte

Rostiri cuminţi din totdeauna.

Privesc văzduh cernut de nori,

Şi ce trist ar putea să fie…

Dar peste tot se-aud chemări

Între copii, la veselie.

Maria Ciobotariu

63

Alte şoapte de iubire

Mai rămâi, rămâi cu mine

Vis frumos al tinereţii

Primăvară, azi, cu tine

Retrăiesc clipele vieţii.

Au trecut pe lângă mine

Multe şoapte de iubire,

Glasul meu acum te cheamă

Chip frumos din amintire.

Azi ne leagă-o amintire

Multe lacrimi de iubire

Risipite în amurg

Peste dor de fericire.

Flăcări ascunse

64

Prietenie a fost

Acolo unde curgea izvorul

Secat astăzi de arşiţa verii,

Sub mireasma mărului în floare

Ne-am întâlnit în pragul primăverii.

Cuvinte au fost un prag de început

Mirarea se citea pe chipul tău.

Umblând prin lume ne-am întors

La casa părintească-n satul meu.

Te-am cunoscut de când eram copii

Şi străbăteam zăpezile spre şcoală

Atâtea clipe pline de-amintiri

Din anii vieţii ce mereu ne cheamă.

Maria Ciobotariu

65

Vino să te ascund, iubite

Vino să te ascund, iubite,

În amurgul umbrei tale

Unde cerul din fereastră

Prinde iar să se prăvale.

Vino să te ascund, iubite,

În furtuna dintre noi,

Unde anii trec în goană

Printre viscole şi ploi.

Vino să te ascund, iubite,

În iubirea cea rămas,

Într-o ordine divină

Printre valuri de lumină.

Vei rămâne-atunci cu mine

Peste lumea mea de vise,

Fericirea o vei dărui

Gândului cu porţi deschise.

Flăcări ascunse

66

Căprioara

Frigul ce arde împrejur

Nemărginita văpaie de dor,

Muguri şi flori de ger

Îşi înalţă privirea spre cer.

Din albul nor coboară-ncet

Raze de lumină argintie,

Peste îngheţatul cânt

Pe care inima îl ştie.

Cad stele în depărtare

Ochi de căprioare fugare,

Care aleargă prin zăpadă

În pas răsăritul să-l vadă.

Maria Ciobotariu

67

Revino

Noapte, noapte, tu îmi dai

Vise pline de speranţă,

Primăvară, colţ de rai

Aduci frunzele-n verdeaţă.

Ghiocei şi lăcrămioare

Mugurii ce dau în floare

Tu, eternă primăvară

Trezeşti din nou la viaţă

Frumuseţi nemuritoare.

Doar să vrei ca să priveşti

Este raiul pe pământ

Călător pe unde eşti

Să te-ntorci din nou cântând.

Lasă lumea-ndepărtată

Vino iar în satul tău

Căci părinţii te aşteaptă

Lăcrimând de dor mereu.

Flăcări ascunse

68

Te regăsesc mereu

Alerg pe câmpul nins de flori

Şi primăvara înfloreşte

În inima mea.

Ascult nestinsele ecouri

Pe care vântul le-aduce.

În gândul meu te regăsesc mereu

Mi-ai dăruit o floare

Ce seamănă cu o stea.

Din ceruri, din zenit

Tu ai cules-o

Şi are asemănare

Cu măreţia ta.

Destinul meu… neîntoarsă cale,

Nu mă-ntreba,

Cum norii vei goni

Cu dezmerdări din visurile tale.

Şi-n taina nopţii înstelate

Vom privi stele-mbrăţişate.

Maria Ciobotariu

69

Poemul primăverii

Mă trezesc iarăşi

În aşteptarea grea

Soarele pătrunde adânc

În privirea mea.

Privesc mugurii în lacrimi

La geamul meu,

Stropii de ploaie se aud mereu.

Nu pot să măsor

Depărtarea din inima mea

Bucuria revederii suspină şi ea.

M-ai învăluit în lunga aşteptare

Lumină cu miros de floare.

Te simt lângă mine,

Tot mai aproape

Şi zilele îmi par tot mai înalte.

În febra lor să te-ntâlnesc

Primăvară, cât mult te doresc.

Flăcări ascunse

70

Dimineaţa albastră

Îmi cântă azi privighetoarea

În zori de zi - glas fermecat,

Când cerul - poartă a minunii -

Tăcerea-n lacrimi a-nmuiat.

În prea albastra dimineaţă

Poteci mi se aştern în cale

Şi simt o vrajă nedescrisă

A primăverii triumfale.

Tu eşti aproape, lângă mine,

Un chip ştiut de mult, un glas

Precum o şoaptă de iubire

Ce-adânc în suflet mi-a rămas.

Maria Ciobotariu

71

Taina primăverii

Timpul cade-n ape limpezi

Imensul curcubeu…

Tulburător te caut,

La capătul izvorului

În ceaţa de argint

A sufletului meu.

Mai lăcrimează ochii de iubire

Lumină-n pleoape străverzii

Puterea de-a urî trădarea

Închisă-n cratere târzii.

Şi ninge azi …

Petale peste noi

Din orizontul pomilor în floare

Din care soarele priveşte

Frumuseţea unei zile trecătoare.

Flăcări ascunse

72

Şoaptele trecutului

Cad frunze-n dimineţile senine

Respir tăcerea timpului în doi

Mai lasă-mi, iubite, să sorb cu nesaţ

Clipele petrecute cu tine.

Rătăceşte gândul fără să se oprească

Pe aripi încrucişate de vânt,

Să citesc în ochi iubirea supremă

Să aud izvoare ieşind din pământ.

În zbuciumul meu există credinţă

Nimic nu rămâne, nimic nu dispare

Mai simt cum se topeşte lumina

În umbra braţelor tale.

În noaptea de vise ţii ramuri pe frunte

Ce cresc pe urme de căprioare

Vinovată de toată tăcerea

E luna... ce priveşte numai spre mare.

Maria Ciobotariu

73

Prizonieri ai depărtării

Privesc cum roua dimineţii

se transformă

în flori de crin,

elixirul vieţii

din roşul macilor

se revarsă peste dorul nostru,

lacrimi vărsate

în marea uitării

împrăştiate de vânt

sunt pietre poleite de argint,

fulgii de păpădie

se aştern ca un covor alb

de lumină,

acoperind pământul

dorul tău deapănă firul

smerit al timpului

o adiere rece

şi îngândurată

ne trezeşte din rătăcire

suntem prizionierii depărtării

flori desperecheate

din amintiri.

Flăcări ascunse

74

Tăcute nostalgii

Poveşti uitate

răscolesc privirea.

Ascunse-n clipe de amintiri

înfloresc pentru-ntâia oară

gingaşe flori de trandafiri

la margine de drum.

Din nopţi ce vin şi pleacă

mă regăsesc

ca-ntr-o oglindă

priveşti…

apoi dispari

arzând imaginea

peste eterne valuri

croind din raze albastre

umbre şi lumini.

Mai aud şi azi

un sunet de chitară

vocea ei de şoapte

vesteşte-o primăvară

mă alină ploi fugare

împrăştiind

durerea din colţuri vii

nu pot să-ntorc trecutul

ca fila unei pagini,

anii trec şi cu ei duc

tăcute nostalgii.

Maria Ciobotariu

75

Mama

O, inimă de mamă!

Frumoasă cale

Eşti cântecul de dor

Şi cel de jale,

Eşti soarele dimineţii, eşti amurg

În glasul tău duios

Amintiri se scurg.

Azi te privesc, iubită mamă,

Iar chipul tău brăzdat de anii vieţii

Sunt un contur al tinereţii.

Mă regăsesc copilul de-altădată

În inimă la tine câteodată.

Doresc atât de mult să-ti spun

Sunt fericită şi mi-e bine-acum.

Când tu eşti, mamă, lângă mine

Eşti un izvor curat şi sfânt

Fiinţa cea mai dragă pe pământ.

Flăcări ascunse

76

Regăsirea

Floarea sufletului îşi scutură petalele

în grădina anotimpurilor

slovă nescrisă a cuvintelor

aşternute în ziua amintirilor

şoaptele tale le-am aşezat

pe aripi de vânt

în zborul neşfârşit de cocori...

au rămas în mintea mea

întrebări fără răspuns

care străbat Universul prin galaxii

cerul îmi pare o mare albastră

plină de mister

numai glasul tău se aude din depărtări

sub povara întunericului.

Te regăsesc în oglinda timpului meu

în imensitatea privirilor

când luna vibrează în umbra nopţii

iar stelele sunt scântei aprinse

te regăsesc în sufletul meu

unde te păstrez

neatins de vânt...

Maria Ciobotariu

77

Dor de ţară în ţara mea

Un bătrân călător pe drum de seară

Trecea străin pe strada mea.

Îl tot vedeam şi-am îndrăznit a-l întreba:

- De unde vii şi cine eşti, bătrâne?

Era-ntristat şi suspina.

Cu glasul stins el mi-a răspuns:

- De unde vin? Nu întreba

Plecat am fost din ţara mea

Dar peste tot unde-am umblat

În suflet ţara mi-am păstrat

Şi m-am întors

Aici, unde-i pământul sfânt

Unit cu el prin legământ.

Cu glasul blând şi coborât

- O, Doamne - se rugă bătrânul -

Mai ţine-mă în viaţă cât

S-apuc să văd zâmbind românul!

Flăcări ascunse

78

Bucuria întâlnirii

Plouă cu flori de tei

peste dorul nostru

petale albe plutesc

ca într-un vals tandru

vântul cântă simfonia

magicei iubiri

alerg cu paşi de rouă

în unghiuri albastre

descopăr speranţa şi credinţa.

Orologiu bate liniştit

peste timp

măsoară clipele

ce fug undeva într-o gară

mă scald în aerul curat,

simt bucuria întâlnirii

clădesc un vis

peste un drum suspendat

port rochiţa albă

cu flori de mac.

Maria Ciobotariu

79

Ceasul de nelinişte

Te-am cules

din boabele de rouă

în ceasul de nelinişte

şi dor...

să te-nalţ în dans de flori

sub muzica stelară

eşti aici,

dar gându-mi străbate

oceane şi mări

prin ploaia de cuvinte

într-o altă dimensiune

a timpului

privirea ta curge încet

în dulce a nopţii

chemare

într-un târziu

ai deschis sufletul

de petale şi tremurând

mi-ai spus că mă iubeşti

stelele ardeau ca nişte

făclii sub taina

blândă a cerului

e atâta linişte în jurul nostru

numai visul aleargă

în umbra lunii.

Flăcări ascunse

80

Popasul pescăruşului

Un pescăruş

în albul zbor

a poposit în visul meu

o noapte

şi-a zămislit iubirea

prin sfânta lui zidire.

S-a întors

spre mare

şi plânge-n mine

noaptea aceea albastră

din facerea lumii

măsură vie

a timpului trecut.

Se aprind lumini fugare

peste doruri regăsite

luna îşi revarsă

razele palide

peste pământ

ochii privesc

depărtarea nesfârşită

a zării.

Maria Ciobotariu

81

Raza albastră

Sub cerul plin de ploi

o rază se revarsă

în noaptea-ntunecată...

e raza mea albastră !

În oglinda apei

privesc culorile

schimbătoare

verde, albastru şi roşu

din cântecul depărtării

pluteşte alene

ca un astru călător

frunzele foşnesc

iar vântul mă mângâie

cu un cuvânt

regăsit din amintirea

unui vis

ridic de jos o frunză

aromată...

cu lumini de stele.

Flăcări ascunse

82

Sfinxul

Curg izvoare

însetate de cunoaştere

peste întinsul deşert

Sfinxul priveşte

peste timp

răscolit de emoţii

arşiţa pătrunde

în arterele îngheţate

ale adâncului

oamenii grăbiţi

surprind clipa aşteptată

nisipul fierbinte

purtat de vânt

acoperă oaza

de linişte...

se lasă tăcerea

nopţii

luna veghează

paşii călăreţului

rătăcit.

Maria Ciobotariu

83

AUTOBIOGRAFIE

M-am născut la data de 8 octombrie 1952, în co-

muna Păltiniş, judeţul Botoşani.

Sunt fiica lui Teodor şi Maria Istin.

Am absolvit Liceul de Filologie - Istorie şi Univer-

sitatea Cultural-Ştiinţifică din Braşov.

Am îndeplinit funcţia de inspector personal-învă-

ţământ, apoi şef birou R.U. la S.C. Tunele S.A Braşov.

Am cochetat cu poezia încă din anii de liceu, scri-

ind versuri izvorâte din trăiri profunde ale sentimentului

de iubire.

Până acum am publicat pe diferite site-uri literare:

Cronopedia - Amintiri temporale în faptul serii

RoGrup - Reţeaua românilor de pretutindeni

Esenţe - pentru cei sensibili la frumos

Cenaclul Sunetul muzicii-Lucian Blaga din Sebeş.

Am publicat grupaje de versuri în revista Boema -

februarie 2013, în antologia colectivă “Amintirile vieţii”,

coordonată de poetul Mihai Leonte în anul 2011 şi în anto-

logia “Lirica primăverii”, coordonată de ASPRA - Asoci-

aţia Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice,

în anul 2013.

Flăcări ascunse

84

Mi-am propus să ajung la sufletul cititorului prin

versurile în care îmi aştern dorul şi dragostea, regăsindu-

mă totodată pe mine însămi. Sunt conştientă că fiecare

dintre noi trebuie să lase în urmă ceva durabil, ceva care să

vorbească despre noi - mici construcţii ale vieţii precum

poezia - şi îmi doresc asta cu ardoare.

85

CUPRINS

Prefaţă 5

Copacul vieţii 9

Izvorul amintirilor 10

Uitare sau iertare 11

Zăpezi albastre 12

Cântecul viorii 13

Dorinţe tăcute 14

Cuvinte 15

Călători sub colţ de cer 16

Noapte albastră 17

Prietenia noastră 18

Lacrimă târzie 19

Frânturi de cuvinte 20

Popasul gândului 21

Iubire neatinsă 22

Tu şi eu 23

Existenţe 24

Dorul credinţei 25

Urme nevăzute 26

Lacrimile ploii 27

Chip sculptat 28

Strigătul mării 29

Lacrimi de rouă 30

Paşii pierduţi 31

86

Dimensiuni de timp 32

Gânduri într-un vers 33

Glasul chemării 34

Primul ghiocel 35

Parfum de primăvară 36

Imagini de vis 37

Urmele timpului 38

Cuprinde-mă cu gândul 39

Ochi de muguri 40

Greutatea tăcerii 41

Şoapte negrăite 42

Nostalgie 43

Întâlnire târzie 44

Valsul mării 45

Furtuna dorului 46

Între vis şi realitate 47

Chemarea iubirii 48

Dragoste nemuritoare 49

În aşteptarea iubirii 50

Jurământul iubirii 51

Ninge peste iubirea noastră 52

Primul sărut 53

Pedeapsa iubirii 54

Regăsire 55

Vis împlinit 56

Templul amintirilor 57

Lacrimă târzie 58

Melancolie 59

Un colţ de rai 60

Chemare târzie 61

Bucuria copiilor 62

Alte şoapte de iubire 63

87

Prietenie a fost 64

Vino să te ascund, iubite 65

Căprioara 66

Revino 67

Te regăsesc mereu 68

Poemul primăverii 69

Dimineaţa albastră 70

Taina primăverii 71

Şoaptele trecutului 72

Prizonieri ai depărtării 73

Tăcute nostalgii 74

Mama 75

Regăsirea 76

Dor de ţară în ţara mea 77

Bucuria întâlnirii 78

Ceasul de nelinişte 79

Popasul pescăruşului 80

Raza albastră 81

Sfinxul 82

Autobiografie 83

88

lenusa.ning.com

Administraţie Cronopedia

MANAGER: Lenuş Lungu ADMINISTRATOR: Ioan Muntean

Procesare şi suport IT Ioan Muntean